Moara cu noroc noroc
de Ioan Slavici În Europa, la mijlocul secolului al XIX-lea se forma o mişcare literară care începea să îşi contureze o estetică antiromantică, şi anume, realismul. Realiştii vizează reprezentarea veridică şi obiectivă obiectivăsinc sincerăfă erăfără ră idealiza idealizare re a realită!ii, realită!ii, înlocuind înlocuind ima"ina!ia ima"ina!ia cu observa!ia observa!ia socială. socială. #entru #entru a surprinde articula!iile ascunse ale sistemului social ei consacră pa"ini între"i descrierilor minu!ioase şi amănuntelor semnificative, stilul lor tinz$nd spre concizie şi sobrietate. %roii crea!iilor sunt eroi tipici tipicire repre prezen zentat tativi ivi pentr pentruu o cate" cate"orie orie um umană ană a unei unei epoci, epoci, iar atitud atitudine ineaa scriit scriitoru orului lui este este impersonală, detaşată. Subiectul unei opere realiste este familiar, evenimentele sunt aşezate în ordine cronolo"ică, iar mesajul este moralist. În literatura română, primul care uzează de formula realistă este &icolae 'ilimon, urmat de Ioan Slavici, I.(.)ara"iale, Ion )rean"ă. *radi!ia este continuată de +uiliu amfirescu şi, la un nivel mult superior, de (. Rebreanu şi arin #reda. În evolu!ia acestui curent în literatura rom$nă, Ioan Slavici, nuvelist şi romancier, s-a afirmat ca fondator fondator al realismul realismului ui popu popular lar şi critic. critic. Scriitorul Scriitorul investi"eaz investi"eazăă zona dintre mun!ii arandulu aranduluii şi c$mpia bănă!eană şi zu"răveşte zu"răveşte o lume aflată la "rani!a dintre rural şi urban. Creaţia lui va cunoaşte o dezvoltare "radată de la faza idilismului şi reveriei spre aceea a construc! construc!iilor iilor dramatice dramatice p$nă la faza didactică didactică şi instructiv instructivă. ă. )ele două capodope capodopere, re, Moara cu noroc şi Mara ilustrează ultimele două faze. Nuvela este o specie a "enului epic în proză, cu o structură condesată şi comple/ă şi cu o ac!iune ac!iune relativ relativ întinsă întinsă şi tensiona tensionată, tă, datorită datorită personaje personajelor lor comple/e comple/e şi conflicte conflictelor lor e/treme e/treme de intense. Moara cu norc are o ac!iune condesată în cele 01 capitole, pe parcursul cărora personaje foarte bine conturate intră în conflicte aproape ireconciliabile, atmosfera fiind una e/trem de tensionată. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realist-psiolo"ică. #alierul realist este definit de atitudinea neutră, detaşată a naratorului-demiur", care observă p$r"iile sociale ale lumii pe care o creeaz creeazăă şi const construi ruieşt eştee person personaje aje reprez reprezent entati ative ve pentru pentru o cate" cate"ori oriee um uman ană. ă. +imens +imensiun iunea ea psiolo"ică vizează personajele în evolu!ia lor interioară. 2stfel, 3i!ă, personajul principal din nuvelă, trăieşte o dramă psiolo"ică concretizată prin două înfr$n"eri4 pierderea încrederii în sine şi pierderea încrederii încrederii celorlal!i în el, mai ales încrederea încrederea so!iei sale, 2na. 2na. #entru că scriitorul este preocupat de sondarea psiolo"iei individuale, el zu"răveşte via!a sufletească tensionată a personajelor sale, care sunt în conflict cu lumea, cu destinul. +upă ce a provocat destinul, ca ca şi într-o veritabilă tragedie greacă, 3i!ă caută calea spre un ecilibru interior niciod niciodată ată atins. atins. +e aceea aceea,, supratema este cea a destinului tra"ic individual. %pilo"ul prezintă împlinirea destinului, sub semnul căruia este aşezată întrea"a ac!iune. Tema te/tului se poate stabili din mai multe perspective. +in perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui 3i!ă de a-şi scimba pozi!ia socială prin îmbo"ă!ire 5din cizmar vrea să devină an"iu67 din perspectivă moralizatoare prezintă consecin!ele dorin!ei de a avea bani. +in perspectivă psiolo"ică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de 3i!ă, care, pentru că îşi dorea prosperitate economică, economică, îşi pierde pe r$nd r$nd si"uran!a în sine sine şi în familie. Viziunea despre lume în nuvela lui Slavici este confi"urată coform principiilor scriitorului ardelean, care îşi construieşte subiectele şi personajele pornind de la teze morale şi principii etice ferme, aflate la baza societă!ilor tradi!ionale. Titlul este ironic, căci spa!iul ostil al morii va avea nevoie spre îmbl$nzire de un sacrificiu uman. +e asemenea, el este simbolic pentru că termenul de 8moară9 su"erează ideea unui zbucium interior , iar termenul 8noroc9 implică ideea de soartă scimbătoare, de fortuna labilis, de o oră incertă din care nu se ştie cine va c$şti"a şi cine va ieşi înfr$nt. Naratorul adoptă un punct de vedere obiectiv atunci c$nd povesteşte la persona a III-a o acţiune structurată pe 01 capitole şi pe două planuri4 cel e/terior şi cel interior. Incipitul nuv nuvele eleii are statutul statutul unu unuii prolo" prolo" şi surpri surprinde nde rela!iil rela!iilee din familia familia lui 3i!ă, 3i!ă, personajul principal. 2cesta 2cesta e căsătorit cu 2na, împreună cu care care are un copil, şi locuieşte cu soacra soacra sa. )ei trei au un trai modest, căci 3i!ă, în ipostaza iniţială este un cizmar onest , dar care nu are 0
suicienţi clienţi în sat pentru a-şi îmbunătă!i starea "ospodăriei. )a atare, plănuieşte să arendeze o c$rciumă, numită oara cu noroc, deoarece ini!ial acolo îşi duceau oamenii la măcinat bucatele. 3i!ă şi soacra sa sunt surprinşi în dialo", sfătuindu-se cu privire la oportunitatea unei afaceri. +ebutul dialo"ului îi apar!ine soacrei şi este o constatare e/primată apăsat, printr-un verb la modul conjunctiv cu valoare imperativă4 omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit. 'raza ascunde viziunea despre lume, teza morală care validează construc!ia rotundă a subiectului. Sărăcia este aici asociată cu fericirea, în timp ce bo"ă!ia este văzută ca posibilă sursă de nefericire. :pinia soacrei impune o perspectivă tradi!ională, "enerată de o mentalitate conservatoare4 omul să fie mul!umit cu ce i s-a dat şi să nu provoace modificări în destinul său. ;orbele bătr$nei anticipează conflictul4 scimbarea provoacă modificări, de atitudine care vor fi sanc!ionate. !ăspunsul lui "#iţă $ autoritar $ sugerează statutul persona%ului într$o amilie de tip tradiţional în care bărbatul este capul amiliei . "#iţă este un persona% principal& mobil& rotund& multidimensional& protagonist' 2r"umentele sale vizează profesia lipsită de perspective şi care, implicit, duce la sărăcie, condi!ii în care familia ar trăi într-o rutină pă"uboasă4 Vorbă scurtă, răspunse Ghiţă, să rămânem aici, să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori desculţi, iară dacă duminica e noroi, îşi duc cizmele în mână până la biserică, şi să ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la copilaş, iară dumneata la tustrei. acă liniştea colibei. !ăspunsul dat soacrei îl situează pe o
poziţie opusă acesteia& ca persoană activă& dinamică& #otărâtă şi desc#isă la sc#imbare& reprezentant al tinerei generaţii' În plus, 3i!ă îşi descoperă acum spiritul practic& puterea de iniţiativă' Replica soacrei indică statutul acesteia4 are rol de sfătuitor, însă nu trece peste deciziile bărbatului4 voi faceţi după gândul vostru, şi ştiţi prea bine că, dacă voi vă duceţi la moară, nici vorbă nu poate fi ca eu să rămân aici.
(inalul cu rol de epilo" o readuce în prim-plan pe bătr$nă. 2ceasta înceie simetric nuvela, printr-o replică privitoare la destinul implacabil, deci la supratema nuvelei4 aşa le!a fost data"... Cei doi soţi au murit în condiţii dramatice& )na ucisă de "#iţă& iar "#iţă ucis de !ăuţ , partenerul lui (ică, iar acesta se autopedepseşte. )cţiunea nuvelei se desfăşoară într-un spaţiu real, transilvan, apro/imativ în zona comunei Siria, fapt indicat de secven!ele descrise la începutul capitolului al doilea4 de la neu, drumul de printre păduri şi peste ţarini... Timpul desfăşurării ac!iunii este a doua jumătate a secolului al XlXlea, moment al apari!iei şi dezvoltării rela!iilor capitaliste7 iar din perspectiva momentului concret, după Sf$ntul 3eor"e p$nă la #aşte4 abia trecuseră doar câteva luni după #f. Gheorghe. %venimentele sunt înlănţuite temporal şi cauzal, fapt care conferă te/tului veridicitate. Cârciuma devine un loc umanizat de când "#iţă este acolo& cu amilia' *amenii nu mai spun că vor opri la an, ci că se vor opri la "#iţă& semn al sociabilităţii lui . !elaţiile de amilie sunt înloritoare& amilia prosperă şi cunoaşte pacea suletească' 'a!ă de bătr$nă tinerii manifestă respect, iar ima"inea raporturilor dintre cei doi so!i este una tipic tradi!ională. )utoritatea bărbatului este recunoscută' El este cel care ia deciziile pentru amilie' 'emeia se lasă în "rija so!ului ei, care afişează mereu un spirit protector. "#iţă apreciază calităţile soţiei sale şi se bucură de atenţia ei 4 inima îi râde când Ana cea înţeleaptă şi aşezată deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăţată asupra lui, căci Ana era tânără şi frumoasă, Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă... )itatul fi/ează rela!iile dintre so!i sub semnul afectivului $răsfăţată, tânără şi frumoasă, fragedă şi subţirică, sprintenă şi mlădioasă% şi al spiritualului $înţeleaptă şi aşezată%. 2na nu e pentru so!ul ei doar o femeie frumoasă şi arnică, ci şi un partener spiritual, căci e înţeleaptă, ştie ce sfaturi să dea, şi e aşezată, deci nu se pripeşte în formularea acestora. (amilia e ericită pentru că e unită în tot ceea ce face4 #âmbătă de cu seară locul se deşerta şi Ghiţă, a&ungând să mai răsufle, se punea cu Ana şi cu bătrâna să numere banii, şi atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilaşi, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la câteşipatru şi se simţea întinerită...
+ar ameninţarea se proilează din ce în ce mai clar7 locurile îşi au băştinaşii lor, porcarii, neam trăind în sin"urătate şi uz$nd limbajul, ieraria şi le"ile lor proprii. 2stfel, într-o zi de luni poposesc <
la oara cu noroc trei porcari. Imediat după ei soseşte +ică Sămădăul , v$rful ieraric şi justi!iar care irupe parcă dintr-o prerealitate, impun$ndu-şi prezen!a prin for!a simplului fapt că este. Spre deosebire de "#iţă, căruia naratorul îi sc#iţează în două linii portretul izic 4 8înalt şi spătos9, lui +ică îi realizează un veritabil tablou în mod direct 49un om ca de treizeci şi şase de ani, înalt, uscă!iv şi supt la fa!ă, cu musta!a lun"ă, cu ocii mici şi verzi şi cu spr$ncenele dese şi împreunate la mijloc.9 ,ersona% principal& static& plat& antagonist& +ică este încarnarea -voinţei de putere.& !in$nd locul unui +umnezeu pătimaş, batjocoritor şi sadic. ,ersona% tare& maleic şi insondabil& +ică îl constrânge pe "#iţă să renunţe la autoritatea sa& la libertatea de a decide' Sosirea lui (ică devine începutul sf$rşitului pentru 3i!ă. +ialo"ul dintre cei doi are ini!ial aparen!a unui intero"atoriu condus de (ică, acesta autocaracterizându$se şi e/primându$şi pretenţiile . 2cesta e interesat de trecerea a trei oameni, care m$ncaseră la an iară să plătească. =i nu numai7 el trebuie să ştie totul despre persoanele care trec pe la an. "#iţă îi răspunde precaut& c#ibzuit şi c#iar #otărât& încercând să$şi impună punctul de vedere4 'e cârciumar să nu întrebi niciodată, căci el vede şi aude atât de multe, încât trebuie să uite degrabă şi să nu mai ţie nimica minte. +ică îl abordează acum dintr-o perspectivă autoritară superioară şi nu îi mai lasă dreptul la replică . +ică îi impune colaborarea la afacerile lui, iar cârciumarul îşi dă seama că anul are doi stăp$ni4 pe arendaş şi pe +ică& mult mai puternic dec$t primul. :bişnuit cu independen!a şi cu libertatea decizională, "#iţă se vede nevoit să accepte constrângerile lui dacă vrea să rămână la #anul proitabil' *dată cu aceasta începe şi deensiva0 "#iţă îşi mai cumpără doi c$ini şi îşi ia încă o slu"ă, pe ar!i, un un"ur înalt c$t un brad. =i totuşi +ică are un ascendent asupra lui > nu mai are nimic mai pierdut, pe c$nd 3i!ă trebuie să poarte mai departe responsabilitatea familiei şi să-şi păstreze intactă ima"inea în fa!a colectivită!ii. )riticul a"dalena #opescu adau"ă la acestea spiritul de aventură al bărbatului, precum şi dorin!a de înavu!ire, văz$nd în 3i!ă un (ică mai primitiv. +e aici înainte se instalează conlictele acestei nuvele. 1n suletul lui "#iţă se dă lupta între a se pune de-a curmezişul conven!iilor sociale sau dacă să trăiască p$nă la capăt aventura e/isten!ei alături de (ică7 este neotăr$t şi dacă să ac!ioneze conform temperamentului său sau potrivit aşeptărilor celorlal!i. : fi"ură simbolică în via!a lui 3i!ă este #intea şi o alta este preotul care îi semnează actul de eliberare pe cezăşie. *otuşi nu are for!a de a se otărî dacă mai importantă este liniştea familiei sale sau ineditul aventurii. Conlictul e/terior se stabileşte între cele două personaje masculine, între (ică, o autoritate supremă a acelor locuri şi 3i!ă, un debusolat, lipsit de puterea de a decide pentru sine şi pentru familia sa7 iar, pe de altă parte, între (ică şi #intea. ,uterea sămădăului este covârşitoare . 'or!a lui stă în nepăsarea cu care ac!ionează, provoc$nd numai suferin!ă şi umilin!ă. )bil, (ică în!ele"e că 3i!ă simte o atrac!ie deosebită pentru bani şi îl transformă pe acesta într-o unealtă a sa. În acest proces de complacere cu răul, treptat, "#iţă se înstrăinează de so!ie, de copii, de bătr$nă, ciar de sine. %l nu mai discută cu nimeni din familia lui situa!ia în care se află. 2otivele sunt mai multe4 doreşte să îşi protejeze familia, crede că responsabilitatea ei îi revine e/clusiv bărbatului, evită mărturisirea umilin!ei lui, nu poate accepta "$ndul că a devenit 8omul lui (ică9. Tulburarea cârciumarului se va repercuta asupra liniştii colibei. 3i!ă îşi pierde buna dispozi!ie, ia decizii care o sperie pe so!ia lui sau o lasă nedumerită. +ar consecin!a faptului că o !ine pe 2na departe de fa!a ascunsă a sămădăului sau ciar îi infirmă temerile privitoare la aspectul întunecat al acestuia este că "#iţă o e/pune pe copilăroasa )na . otivul este că (ică e/ercită o -seducţie demonică. 5. aciu6 şi, simultan cu distru"erea lui 3i!ă, el încearcă şi seducerea 2nei. ,rezenţa lui +ică alături de 2na în situa!ii domestice sau în dezlăn!uirea pasională a dansului sunt instrumentele prin care sămădăul vrea să o stăp$nească pe 2na. "#iţă îşi ascunde gelozia din dorin!a de a nu-şi strica rela!iile cu (ică, cel care îi asi"ură căşti"ul şi din dorin!a nu a nu se arăta în fa!a lui om cu slăbiciuni, căci pentru sămădău dra"ostea nu este o virtute. ?rmează atacul banditesc la casa arendaşului, aşa re"izat înc$t să se creadă că 3i!ă este unul din complici. iua următoare este ucisă femeia >intermediar. 1n timpul anc#etei , menită să dezvăluie un mecanism comple/ de intimidare şi depersonalizare a individului prin care el însuşi începe să se socotească culpabil fără de ieşire, 3i!ă nu este în!eles nici de #intea, simbol al justi!iei @
, fost o! din ta"ma Sămădăului, care vrea să se răzbune pe (ică, nici de 2na. Toţi îl cred vinovat şi rău& iar el este prea orgolios pentru a arăta adevărul rela!iilor cu Sămădăul. +e aici încolo începe sinuosul drum al obişnuin!ei cu răul, dedublarea şi efectele malefice ale conştiin!ei răului fără ca perecea căsătorită să-l poată e/tirpa. Se produce o degradare& o involuţie a bărbatului0 -Tatăl vostru e un ticălos.' 1n conruntarea ce urmează procesului& cei doi se deinesc unul pe celălalt memorabil0 -Tu nu eşti om& +ică& ci diavol. şi -Tu eşti om cinstit& "#iţă şi am ăcut din tine un vinovat'. 2na trăieşte ea însăşi un conlict interior4 dra"ostea pentru so!ul ei, pusă la încercare pe măsură ce "#iţă pendulează între lăcomia pentru bani şi răzbunare , continu$nd să-şi primească partea din c$şti"ul lui (ică şi concomitent să-l divul"e pe acesta lui #intea şi să ob!ină şi de la acesta bani. : dată cu bărbatul ei şi 2na cade prin Sămădău. )cesta îi cere să$i lase pentru o noapte pe )na& vrând să$l cucerească deinitiv pe "#iţă , încercare ce îi mobilizează c$rciumarului întrea"a ener"ie. %l intră în luptă cu riscul suprem al autodistru"erii. 2c!iunea se precipită, iar dramatismul creşte "radat. Într-un final memorabil ce aminteşte scene din romanele dostoievsAiene sau dramele saAespeariene, "#iţă ace supremul gest de a o omorî pe )na 4 8B am să te omor cum mi-aş omorî copilul meu, care ar trebui să-l scap de cinurile călăului, ca să-!i dai sufletul pe nesim!ite9. )rima este înfăptuită cu sacralitatea unui ritual necesar în vederea unei mor!i eutanasice. : dată moartă, 2na va trece în &irvana, se va elibera de toate cinurile e/isten!ei păm$nteşti. *ot acum, "#iţă este omorât de Rău! din ordinul maleficului (ică. (uga lui +ică de la locul incestului ecivalează cu o mărturisire a propriei vinovă!ii, a fricii de moarte şi cu o pedeapsă. #ierdut în noapte, (ică încearcă să "ăsească o cale de ieşire spre libertate şi linişte sufletească. Se refu"iază în biserică, dar disperarea care îl cov$rşeşte este pe măsura răului pe care-l făcuse at$tor oameni. 'u"a din biserică ecivalează cu un preludiu al mor!ii, iar sinuciderea lui este o pedeapsă a divinită!ii. Sin"ura su"estie de sacralitate în acest spa!iu demonic este adusă de focul purificator din final ce mistuie toate răută!ile, nedreptă!ile înfăptuite, ce decantează sufletele celor rămaşi in via!ă. Impasibilă ca şi destinul, bătr$na, ce joacă acum rolul corului din tra"edia "reacă rosteşte solemn4 8 Sim!eam eu că nu avea să iasă bine4 dar aşa le-a fost data9. )eea ce impresionează foarte mult la Slavici sunt temperaturile ridicate ale dramelor şi tra"ediilor personajelor, profunzimea implicărilor în lupta cu o e/isten!ă tra"ică, cu un destin implacabil. În roman acest sentiment se va accentua, iar personajele vor căuta cauza nenorocirilor lor ciar în ele însele. Identific$ndu-se cu unul din personaje, naratorul are astfel o perspectivă duală > dinăuntru şi dinafară, adopt$nd fa!ă de cei doi eroi în conflict pozi!ii diferite4 (ică e privit întotdeauna din e/terior, pe c$nd 3i!ă este surprins în cele mai profunde situa!ii ale sufletului său. În ara vocea autorului va fi a tuturor fără a fi a cuiva anume, complicitatea de limbaj deci, mer"$nd mai departe dec$t în nuvele. În ansamblul ei, oara cu noroc ne apare ca una dintre cele mai autentice tra"edii rom$neşti. *ra"edia mor!ii 2nei, drama indeciziei trăită de 3i!ă nu e rodul ac!iunii omului, ci decizia soartei. )a în toate prozele lui Slavici, concepute pe o structură ce aminteşte de tra"edia clasică "reacă, destinul e superior oricărei ac!iuni umane.
C
