Adevărata istorie a cuceririi noii Spanii de Bernal Diaz del Castillo
Prezentare de carte
În următoarele rânduri urmează să fac o scurtă prezentare a cărţii "Adevărata istorie a cuceririi noii Spanii" de Bernal Diaz del Castillo (1492/1498 (1492/1498 – 1584 1584). Lucrarea a fost scrisă între anii 1557-1580,
fiind aproape terminată în 1568. Din păcate, Diaz nu a apucat să o vadă
publicată şi a lasat-o drept avere urmaşilor săi. Abia în anul 1632, Alonso Remon, un călugăr din ordinul Merced, scriitor şi autor de comedii, a descoperit o copie a manuscrisului în biblioteca unui membru al Consiliului Regal al Indiilor şi a publicat cea dintâi editie, cu modificări şi interpolări masive în raport cu originalul. Despre acest subiect, în România există două volume publicate
de către Editura Meridiane, la Bucureşti, în 1986 şi traduse de către Maria Berza.
Primul volum conţine un număr de 67 de capitole, pe când cel de-al doilea are 43 de capitole. Legat de numărul de pagini, primul volum are 271, iar al doilea are 255, făcând un total de 526. În privinţa numărului destul de copleşitor de capitole, un lucru de remarcat este acela că un capitol se întinde, aproximativ, undeva între 3 şi 10 pagini; de asemenea, lucrarea, în forma ei completă, are 214 capitole. Cartea sa ne-ar fi interesat în cel mai înalt grad chiar de ar fi fost numai un jurnal de bord în care s-ar
fi aflat consemnate conştiincios, sec, obiectiv, momentele ce compun una din cele
mai fascinante aventuri pe care le-a
cunoscut vreodată istoria: descoperirea, cucerirea,
creştinarea unui continent fabulos, edificarea a ceea ce s-a numit Lumea Nouă. Scriindu-şi cronica, octogenarul cu o viaţă zbuciumată, plină de peripeţii şi întâmplări, îşi
retrăieşte biografia. Personalitatea sa se proiectează în operă. Omul şi scriitorul sunt la fel de interesaţi, ilustrând un destin excepţional. Un amestec de orgoliu oarecum disimulat şi de amărăciune aruncă, în cele din urmă, lumina cea mai adevărată asupra campaniei cuceririi Mexicului. În acest sens, o mărturisire a lui Bernal este relevantă: "Sunt prea sătul să tot descriu aceste bătălii, dar încă mai sătul eram să le trăiesc. Cititorii meu se vor fi plictisit să tot citească despre ele de atâtea ori şi le cer iertare, dar nn-au putut fi mai puţine, căci în nouăzeci şi trei d e zile, cât am stat acolo, altceva n-am n- am făcut." făcut." pentru
ca în altă parte, spre sfârşitul scrierii, să
aştearnă aceste rânduri din care transpar mândria şi conştiinţa unei mari datorii împlinite, dar şi misiunea asumată de scriitor: "... voiesc ca fiii şi nepoţii mei să poată spune fără a
şovăi: Pământurile acestea le-a descoperit şi le-a cucerit părintele nostru, pe cheltuiala lui, şi a câ ştigat astfel moşia ce o are şi printre primii el le-a cucerit . Ştiu că nu mă laud pe cât s-ar cuveni , căci am luptat în bătălii mai multe decât Iuliu Cezar ... ". Acesta ne-a lasat o mărturie de o valoare inestimabilă a unei cuceriri ce ţine de miracolul
istoriei, dar şi de cruzimea şi de tragismul ei. Bernal Diaz, fiul unui consilier municipal din oraşul spaniol Medina d el Camzo, s-a numãrat printre soldaţii care au participat la campania de cucerire a Mexicului, sub comanda faimosului Hernando Cortes. Faptele dreptul de a-şi
sale de arme aveau sã aducă privilegii regale, precum şi
împodobi numele cu nobiliarul "del Castillo", un nume care îşi va câştiga însã
adevãrata nobleţe şi celebritate datoritã unei scrieri de a cărei valoare se îndoia, deşi a redactat-o cu gândul la generaţiile ce îl vor urma.
Nici o bătălie nu este mai dramatică decât bătălia pentru adevăr şi de aceea Bernal Diaz ne asigură pe parcursul scrierii sale că respectă adevărul şi numai adevărul "Ce-am auzit şi am văzut, luând parte la toate bătăliile, scriu aici ca martor cinstit, cu vorbele mele, fără a suci adevărul într -o parte sau alta. Sunt acum om bătrân, ajuns la optzeci şi patru de ani, aproape lipsit de auz şi de văz. Nu am alta avere de lăsat fiilor şi urmaşilor decât această istorie adevărată, demnă de luat în seamă".
Cucerirea Americii este la fel de copleșitoare, deoarece consecințele ei sunt complexe. Aici
aproape totul este excesiv, un număr de subiecte variind de la glorificarea
căpitanilor care au făcut posibilă cucerirea, imaginea acelor soldați care se întorc bogaţi și victorioşi în Spania sau care devin proprietari de mari teritorii productive cultivate de către indieni și sclavi negri. Realitatea, ca întotdeauna, este mai complexă: acest tip de aventură necesită investiții foarte costisitoare, care nu sunt întotdeauna rambursate; mulți dintre cuceritori au murit în încercările lor; iar în ceea ce privește răsplata, aceasta sa materializat prin distribuirea pradei.
Lucrarea include explorări prin Yucatan, cucerirea Mexicului, călătoria în Honduras și speranțele nerealizate. O perioadă aproximativă de șaizeci de ani sa concentrat pe peste 1.000 de pagini fascinante. Secretul este în multitudinea de detalii care pun cititorul în mijlocul acestui vacarm de
caractere, fiecare mai specifice cu temerile lor, povestile lor, nedumerirea lor și neînfricarea vecină cu inconștiență. Se pare că lucrurile se întâmplă în momentul în care sunt citite.
Ceea ce ne interesează pe noi, cei care citim astăzi cronica lui Bernal Diaz, după multe secole de când ea a fost scrisă, nu e doar adevărul evenimentelor şi autenticitatea sentimentelor, ci, mai ales, ad evărul povestirii.
Or, dacă, aşa cum s-a observat adesea, o întâmplare devine
adevărată abia atunci când este povestită, trebuie să credem în verosimilitatea celor evocate de autor.
