Agricultura ecologica, Buna pentru natura, buna pentru noi
Mediul înconjurător Mediul înconjurător poate furniza sistemelor agricole toate resursele de care au nevoie pentru a produce alimente proaspete, gustoase şi de calitate pentru consumul uman. Fermierii care practică agricultura ecologică întorc î ntorc această favoare prin menţinerea, iar acolo unde este posibil, îmbunătăţirea parametrilor naturali şi a calităţii acestor resurse.
Solul
Solul este probabil una din cele mai importante - şi totuşi neglijate - resurse naturale. ste esenţial pentru viaţa pe păm!nt pentru că "răneşte plantele, care în sc"imb furnizează alimente şi o#igen oamenilor şi animalelor. Fermierii Fermierii din sistemul ecologic respectă valoarea solului prin faptul că monitorizează atent ceea ce adaugă şi ce obţin din el, precum şi felul în care activităţile lor afectează fertilitatea şi compoziţia acestuia.
Obiectiv Fermierii care practică agricultura ecologică nu încearcă doar să menţină solul într-o stare bună, fertilă şi naturală - ei încearcă totodată să-l facă mai bun prin folosirea de elemente nutritive adecvate, îmbunătăţirea structurii sale şi prin gospodărirea eficientă a apelor.
Practici $racticile mai importante folosite de fermierii din sistemul ecologic pentru a menţine şi îmbunătăţi sănătatea solului includ%
•
&doptarea unei rotaţii largi şi variate a culturilor pentru a rupe ciclurile bolilor şi dăunătorilor, a lăsa solului timp de recuperare şi a adăuga nutrienţi folositori.
•
•
'eguminoasele, de e#emplu trifoiul, (fi#ează( azotul din atmosferă în sol. Folosirea de îngrăşăminte organice pe bază de gunoi de grajd - pentru îmbunătăţirea structurii solului şi prevenirea eroziunii acestuia )estricţionarea strictă a folosirii îngrăşămintelor artificiale şi a pesticidelor c"imice - pentru a evita sc"imbările pe termen lung ale compoziţiei c"imice şi creşterea
•
dependenţei solului de astfel de produse. *ultivarea păşunilor cu amestecuri de soiuri plante furajere - pentru a evita suprapăşunarea, a permite solului timp de recuperare şi pentru a evita pierderile de
•
nutrienţi. +nsăm!nţarea de culturi folosite ca îngrăşăminte verzi care acoperă solul după
•
recoltare - pentru prevenirea eroziunii solului şi pierderea de nutrienţi $lantarea de garduri vii şi înfiinţarea de f!neţe - pentru prevenirea eroziunii solului şi pierderea de nutrienţi
Cultivarea mecanică &colo unde este posibil, fermierii din sistemul ecologic folosesc metode mecanice şi fizice de cultivare a solului pentru a obţine rezultate optime pentru sănătatea şi structura solului. *u alte cuvinte, aceşti fermieri ţin sub control buruienile prin tăierea lor, în loc să folosească erbicide ca să le omoare. &cest lucru ajută la menţinerea biodiversităţii at!t la suprafaţă - c!t şi în ad!ncimea solului.
Viaţa solului nele studii au arătat că agricultura ecologică duce la creşterea numărului de organisme benefice care trăiesc în sol, ceea ce ajută la obţinerea de recolte mari şi de animale sănătoase - şi, în cele din urmă, la sănătatea oamenilor n studiu din // numit Fertilitatea Solului şi Biodiversitatea în Agricultura Ecologică (en) a arătat că agricultura ecologică% •
0ublează numărul de g!ndaci de bălegar din sol
•
$roduce cu 1/2 mai multe r!me
•
$roduce cu 3/2 mai mulţi g!ndaci rătăcitori
•
0ublează numărul păianjenilor.
Densitatea animalelor +n sistemele agricole ecologice, numărul animalelor pe "ectarul de păşune este mai redus. &ceasta contribuie la scăderea stresului animalelor şi a bolilor şi dăunătorilor, îmbunătăţeşte biodiversitatea terenurilor fermei şi are ca efect secundar reducerea compactării şi a riscului de eroziune a solului.
Regulament Fiind metode preferate de fermieri, multe dintre practicile benefice solului sunt prevăzute în )egulamentul privind agricultura ecologică. 0e e#emplu, noul Regulament UE privind agricultura ecologică conţine următoarele puncte% conţine următoarele puncte% •
+n sistem ecologic, trebuie folosite metode şi mijloace de lucrări agricole ale solului şi de îngrijire a plantelor care menţin sau cresc materia organică din sol, sporesc stabilitatea şi biodiversitatea solului şi previn compactarea şi eroziunea
•
acestuia Fertilitatea şi activitatea biologică a solului trebuie menţinute şi îmbunătăţite prin rotaţia multianuală a culturilor, incluz!nd leguminoasele şi alte plante pentru îngrăşăminte verzi, aplicarea de gunoi de grajd sau alte materiale organice, preferabil compostate, rezultate din producţia ecologică.
Biodiversitate
)espectul pentru fiecare organism viu reprezintă un principiu general al agriculturii ecologice, încep!nd cu cel mai mic micro-organism din sol p!nă la cel mai mare copac care creşte deasupra. 0in această cauză, fiecare verigă a lanţului ecologic este concepută în vederea menţinerii, şi unde e posibil, a creşterii diversităţii plantelor şi animalelor. +mbunătăţirea biodiversităţii este adesea rezultatul bunelor practici ale agriculturii ecologice, c!t şi a respectării )egulamentului privind producţia agricolă ecologică.
napoi la natură *!nd termenul biodiversitate este folosit în agricultura ecologică, acesta nu înseamnă numai creşterea mai multor animale şi plante, dar şi faptul că mai multe din plantele şi animalele dintr-o anumită zonă cresc în mod natural. 4 importanţă deosebită este acordată conservării speciilor de animale şi soiurilor de plante protejate.
Bene!icii +n agricultura ecologică, multe practici de creştere a productivităţii au şi un efect natural secundar de îmbunătăţire a vieţii plantelor şi animalelor, sau de menţinere a biodiversităţii naturale. 0e e#emplu% Folosirea gunoiului de grajd creşte concentraţia de microorganisme, r!me,
•
•
păianjeni şi g!ndaci din păm!nt Folosirea rotaţiei multi-anuale a culturilor şi a soiurilor corespunzătoare de plante care pot concura cu buruienile şi sunt rezistente la dăunători şi boli, întărirea
•
rezistenţei plantelor dorite şi defavorizarea celor nedorite. $rin rotaţiile multi-anualese cultivă varietăţi mai mari de culturi primare,
•
leguminoase şi plante furajere. *ultivarea, cu prioritate, a varietăţilor de soiuri indigene de plante şi specii de
•
animale menţine diversitatea naturală a zonelor de cultură 5ntroducerea duşmanilor naturali ai buruienilor şi dăunătorilor, în locul folosirii pesticidelor, ajută la creşterea duratei de viaţă a animalelor
Alte practici Fermierii care practică agricultura ecologică adoptă de asemenea, alte practici care, poate că, nu se regăsesc în nici un )egulament, dar care, nu în ultimul r!nd, ajută la menţinerea ec"ilibrului natural şi a biodiversităţii în6şi în jurul fermelor ecologice. &cestea includ% •
$lantarea de garduri vii şi copaci
•
$ăstrarea pajiştilor vec"i
•
+ntreţinerea cursurilor naturale de apă
•
$rotejarea copacilor şi a vegetaţiei native
)estricţionarea folosirii îngrăşămintelor c"imice, erbicidelor, pesticidelor şi a altor inputuri sintetice duce la evitarea poluării prin scurgere în cursurile de apă şi efectele negative ale unei astfel de poluări asupra vieţii acvatice. &ceste restricţii evită, de
asemenea, pericolul potenţial al bioacumulărilor de substanţe to#ice, din cauza cărora un număr mare de prădători, ca de e#emplu păsările, pot muri în urma consumului de astfel de c"imicale, a căror proporţie a crescut în verigile lanţului alimentar.
Animale $ractici pentru creşterea "unăstării animalelor cum ar fi asigurarea de zone libere de păşunat pentru, porci, vite şi de "rănire a păsărilor şi alteor animale sunt o cale în plus de îmbunătăţire a biodiversităţii naturale.
Fără #M$uri +n plus, )egulamentul pentru agricultura ecologică interzice folosirea organismelor modificate genetic în producţia vegetală sau animală. &ceasta ajută la menţinerea populaţiilor de specii indigene de plante şi animale şi permite folosirea mai multor varietăţi de plante şi animale în agricultura ecologică.
Emisii &numite studii au demonstrat că agricultura ecologică produce mai puţine emisii de bio#id de carbon şi astfel poate avea un rol în reducerea încălzirii globale. $rintre factorii care ar putea contribui la aceasta se numără% •
*onsum redus de energie prin reciclarea deşeurilor şi a produselor secundare, în locul folosirii îngrăşămintelor sintetice produse prin procese intensive din punct de
•
•
vedere energetic. *onservarea vegetaţiei indigene şi a vegetaţiei în general )eţinerea carbonului în materia organică a solului, deoarece agricultura ecologică încearcă să mărească conţinutul de "umus al solului
%nstitutul de &ercetări pentru Agricultura Ecologică (F%B') (en) arată că emisiile de gaze cu efect de seră din sistemele agricole ecologice sunt mai scăzute cu 72 la "ectar faţă de sistemele de fertilizare minerală şi sunt cu 71-782 mai mici dec!t în cele convenţionale pe bază de gunoi de grajd. *onform studiului citat, acest lucru se datorează faptului că agricultura ecologică returnează solului, în medie cu 9-912 mai mult bio#id de carbon dec!t sistemele de fertilizare minerală, prin creşterea fertilităţi
Apă
Fermierii care practică agricultura ecologică privesc apa nu numai ca pe un input în ciclul agricol, ci şi ca pe o resursă vitală pentru dezvoltarea vieţii pe păm!nt, o resursă care trebuie protejată şi dezvoltată printr-o administrare atentă. ste de la sine înţeles că, în general, fermierii nu risipesc apa, căci ştiu c!t de vitală poate fi folosirea ei cu mare grijă pentru a asigura bune condiţii de creştere a plantelor şi animalelor. :i în timp ce folosirea apei nu este acoperită în toate aspectele ei de către reglementările , metodele ecologice contribuie la% •
*onservarea resurselor de apă
•
Menţinerea unei calităţi superioare a acestor resurse de apă
Reinerea apei &colo unde este posibil, fermierii din sistemul ecologic caută să reţină resursele naturale de apă, cum sunt cursurile de apă şi mlaştinile şi în acelaşi timp, să reducă pierderile de apă prin% •
+mbunătăţirea structurii solului şi a capacităţii de reţinere a apei prin practici cum sunt rotaţia culturilor, selecţia corespunzătoarea a plantelor şi folosirea
•
îngrăşămintelor ecologice $lantarea şi păstrarea gardurilor vii, a păşunilor şi a vegetaţiei naturale pentru a reduce eroziunea solului
Fermierii din sistemul ecologic sunt de părere că reducerea pierderilor de apă şi îmbunătăţirea calităţii solului, per ansamblu, ajută, de asemenea, la reducerea nevoii de irigaţie a culturilor în zonele secetoase. +n zonele în care salinitatea este o problemă potenţială, păstrarea mai multor copaci şi a vegetaţiei naturale cu rădăcini mai ad!nci ajută la menţinerea la ad!ncime a apei freatice şi evită scoaterea la suprafaţă a sărurilor.
&alitate +n acelaşi timp, sistemele de agricultură ecologică ajută la menţinerea - sau c"iar îmbunătăţirea - calităţii apei prin reducerea cantităţii de c"imicale folosite în agricultură, care se pot scurge în lacuri, r!uri, p!raie şi alte de cursuri de apă. &gricultura ecologică restricţionează folosirea fertilizatorilor sintetici şi a pesticidelor, la fel ca şi creşterea animalelor pe bază de "ormoni şi antibiotice, prin aceasta reduc!nd riscul ca aceste c"imicale să ajungă în lacuri, r!uri şi alte cursuri de apă. )iscul eutroficării este şi el scăzut, adică al creşterii e#cesive a algelor cauzată de scurgerea nutrienţilor în aceste cursuri de apă, fapt ce duce la reducerea conţinutului de o#igen şi la periclitarea sănătăţii plantelor şi animalelor acvatice.
eisajul
Fermierii care practică agricultura ecologică pot vedea rezultatul muncii lor dificile nu numai în satisfacţia celor care le consumă produsele, dar şi în modul în care arată c!mpurile, r!urile, copacii şi dealurile care îi înconjoară. +n vreme ce )egulamentul pentru agricultura ecologică nu specifică e#act ce practici trebuie folosite pentru a contribui la management-ul şi întreţinerea mediului natural, alte reguli şi practici adoptate în mod voluntar de către fermieri pot avea indirect, astfel de efecte. ;oate activităţile agricole implică, invariabil, modificarea mediului natural< şi totuşi, agricultura ecologică încearcă să reducă aceste sc"imbări pe c!t posibil, astfel că fermele ecologice se integrează armonios în peisajul înconjurător.
ractici 4 serie de practici agricole ecologice ajută la îmbunătăţirea şi la menţinerea peisajelor rurale şi aceste practici includ amenajarea şi întreţinerea de% •
=arduri vii
•
$ajişti
•
Floră şi faună nativă
•
*ursuri naturale de apă
0iversitatea speciilor folosite în creşterea animalelor şi plantelor ecologice, ca şi diversitatea folosirii terenurilor creează un peisaj mai interesant şi mai variat. +n agricultura ecologică se păstrează zonele cu vegetaţie sălbatică şi se plantează adesea specii pentru atragerea prădătorilor naturali ai dăunătorilor.
Sisteme naturale $e l!ngă faptul că este atractivă din punct de vedere vizual, agricultura ecologică duce la crearea de peisaje corespunzătoare arealelor în care sunt situate fermele ecologice. &cest lucru este îndeplinit prin% •
Folosirea resurselor e#istente în fermă, în locul input-urilor din afara fermei
•
$referinţă pentru varietăţile auto"tone de plante şi specii de animale
Folosirea practicilor care contribuie la îmbunătăţirea structurii solului şi a resurselor de apă ajută de asemenea la menţinerea ec"ilibrelor naturale prezente în diferite zone.
Animale $racticile agriculturii ecologice create să asigure "unăstarea animalelor pot să contribuie la o imagine mai atrăgătoare a agriculturii pentru cei din afară, deoarece% •
;oate speciile de animale au acces la zone libere şi la păşuni.
•
$e fiecare teren e#istă un număr mai mic de animale care pasc.
•
Sunt folosite rase de animale tradiţionale sau auto"tone, care sunt deseori mai interesante de privit
Re*ultat $e l!ngă beneficiile pentru natură şi pentru organismele vii, peisajele rurale îmbunătăţite prin practicarea agriculturii ecologice pot să ducă la "ene!icii socio+ economice mult mai mari, ca de e#emplu, creşterea atractivităţii zonelor rurale şi a stilului de viaţă rural, ceea ce face ca aceste zone să atragă şi să reţină mai mulţi locuitori la un moment c!nd e#istă o migraţie în masă către zonele metropolitane.