Cuprins
1.1.
Tensiune intre temporar și permanent
7
1.2.
Locul arhitecturii temporare în istorie
8
1.3.
Importanța arhitecturii temporare în dezvoltarea urbană
10
1.4.
Forme ale ale temporalității
12
1.4.1.
Temporalitate prin program
12
1.4.2.
Temporalitate prin loc
12
1.4.3.
Temporalitate prin unicitate
12
1.4.4.
Temporalitate materială
14
1.4.5.
Evenimente
14
1.4.6.
Temporalitate organică
14
2.1.
Incertitudinea economică
16
2.2.
Revoluția locului de muncă
17
2.3.
Piața imobiliară
17
2.4.
Manifestările culturale prin implicarea comunității – Orașul ca și scenă
20
2.5.
Noua tehnologie
22
2.6.
Centrele creative
22
2.7.
Concluzie
23
3.1.
Strategii de acțiune după Urban Catalyst
26
4.1.1.
Activare
26
4.1.2.
Inițiere
26
4.1.3.
Apropiere
26
4.1.4.
Antrenare
26
4.1.5.
Formalizare
26
4.1.6.
Exploatare
26
Urbanism temporar
27
3.2.
4.1.
La nivel mondial
29
4.1.1.
Biblioteca în aer liber. Magdeburg. KARO Architekten
29
4.1.2.
Primăria și Centrul Civic din Oostkamp. Belgia. Carlos Arroyo
31
4.1.3.
The Electric Hotel. Londra. Urban Space Management
33
4.1.4.
Skip Garden. Londra. Global Generation
35
4.2. În România
37
4.2.1.
Pavilioanele ZA 2009 – 2009 – 2013. Cluj-Napoca. A.St.A. Cluj
37
5.2.2.
Parcul Mobil. Cluj-Napoca. studioBasar, RPR, Colectiv A, Planwerk, A.St.A. Cluj
41
5.2.3.
Magic Blocks. București. Zeppelin, Point 4 space, studioBasar, Archis Interventions. 43
5.1.
Contextul fictiv
45
5.2.
Alegerea sitului
45
5.3.
Alegerea programului programului
47
5.4.
Desfășurarea intervențiilor
49
5
6
„Temporar” este un concept relativ dificil de definit. Termenul denotă o perioadă finită de timp, cu un început și sfârșit clar demarcat. Totodată, luând în considerare o perioadă destul de lungă și adoptând o perspectivă împrumutată din fizica subatomică sau Budism, totul devine temporar, deși este evident că unele lucruri durează mai mult ca altele. O problemă fundamentală a activităților temporare este aceea că pot fi definite doar în retrospectivă. Există, de asemenea, dificultăți în încercarea de a defini în contemporan un fenomen al cărui context adevărat este istoric. Utilitatea nu este temporară decât atunci când ea se dovedește a fi așa, prin dispariție 1. Iar până în momentul în care un fenomen temporar interesant ne atrage atenția, se poate ca acesta să fi dispărut deja.
De ce trebuie ca arhitectura să fie așa ferm ancorată într -un singur loc când era î n care trăim este una a mobilității?
În acest moment, internetul are o influență atât de mare asupra mobilității noastre, încât devine parte intrinsecă în viața de zi cu zi. Domeniul arhitecturii a devenit atât de vast încât nu mai este limitat la arhitectura statică. Totul se mișcă, dar nu tot timpul la modul fizic2. Începem să nu mai depindem de mediul construit așa cum era cazul acum 50 de ani datorită mobilității crescute. Arhitectura la nivel global riscă din nou să ramână în urma celorlalte domenii, cum s -a întâmplat și în decursul istoriei, dacă nu reușește să se descătușeze de paradigmele actuale. În România, la acest capitol, ne putem considera încă un teritoriu neexplorat. Schimbări culturale și tehnologice din ultimul secol au îngreunat foarte mult rolul arhitectului în noua societate. Metodele de construcție necesită expertiză ridicată, clienții cer customizarea maximă după propriile nevoi iar siturile au devenit probleme politice și legale complexe. Pe măsură ce designul devine tot mai puțin un act de creație și mai mult un management al presiunilor, arhitecții caută scăpări experimentale, ușurări de sistem și unii dintre ei au găsit acest lucru printr-un simplu act: separând clădirea de fundația ei 3. În această lucrare, pe lângă dimensiunea de timp de care se leagă cuvântul ”temporar”, ne vom ocupa și de loc. Astfel, prin ”temporar” vom înțelege și temporar într -un anume spațiu pentru o perioadă finită. Pentru a evita confuzii, deși putem aduce argumentul că arhitectura, chiar dacă este ”mobilă” sau ”portabilă”, ea poate fi denumită permanentă prin simplul fapt că nu apartenența de un loc ii dă acest caracter. Pentru ușurința în termeni, vom numi și această arhitectură temporară. Vor fi studiate și alte aspecte ale temporalității cum ar f i cea dată de program, materialitate, frecvență etc. tocmai pentru a realiza cât de prezent este acest tip de arhitectură în viața de zi cu zi. Va fi studiat și impactul arhitecturii temporare în accelerarea dezvoltării urbane pe studii de caz iar în final se va prezenta studiul de caz al proiectului de diplomă, încercarea personală de a replica ceea ce în afara țării deja se intâmplă de ani de zile, adică o regenerare urbană prin intervenții temporare, in Cluj Napoca, pe malul Someșului Mic.
1. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, p. 3. 2. Kronenburg, R., Portablearchitecture:designandtechnology. Rev. ed. Birkhauser: Basel ; Boston, 2008, p. 8 3. Kim, S.; Pyo, M., Construction and Design Manual: Mobile Architecture. Dom Publishers: Berlin, 2012, p. 5
7
.
În cadrul disciplinei arhitecturii există un paradox, un dualism și o tensiune. Domeniul cercetării se situează între permanență și efemeritate. Această tensiune este dificil de rezolvat, dacă s-ar putea rezolva vreodată. Este îndoielnic că ar exista o forma fundamentală sau extremă a caracterului permanent sau temporar 1. Relația între constanță si efemeritate este una a influenței complementare. Acceptând că această tensiune este relativă și intuitivă, exista diverse aplicări/practici sau forme ale arhitecturii care sunt considerate, la modul general, sa aparțină naturii permanente sau efemere și acesta va fi punctul focal al studiului. conform definiției, arhitectura este menită să fie permanentă, să servească un scop practic și estetic, pentru o perioadă nedefinită de timp2. Formal, conceptul este introdus în discursul de arhitectură în “De arhitectura” al lui Vitruvius - cele zece volume despre arhitectură, ca ”firmitas” și se referă la “abilitatea unei clădiri să dăinuie, bazându-se pe rezistența sa materială și siguranța construcției; deseori sfidând efectele deteriorării timpului și mediului”. Înglobată în cuvântul “permanență” este înțelegerea conceptelor de “timp” și “materie”. Această înțelegere este subordonată și afectată de perspectiva culturală și științifică. Astfel, este inevitabil ca schimbările în definirea “timpului” și “materiei” sa ne impună regândirea conceptului de “permanență” 3. În societatea contemporană, permanența este percepută, la modul general, ca un concept absolut. Din această cauză, intervin anumite confuzii pentru că noi stabilim descrierile obiectelor pe care le percepem dintr-o perspectivă subiectivă/relativă. unii cercetători au adoptat definiții care iau în considerare caracteristicile uzurilor temporare. Însă această abordare este greu de aplicat unor activități într -atât de diverse. Așadar, pentru simplitate, definiția actuală nu e influențată de natura uzului, de plata chiriei, de formalitatea sau informalitatea uzului și nici măcar de scara, anduranța sau longevitatea uzului temporar, ci mai degrabă de intenția utilizatorului, dezvoltatorului sau urbanistului de a c reea un uz temporar. Utilizarea temporară a terenului este o fază de intenție. Această fază poate fi de scurtă sau lungă durată, dar elementul de timp este doar o unitate de măsură. Atunci când majoritatea clădirilor sunt planificate sau construite, există un subînțeles că durata lor de viață va fi finită, da nu există o dezbatere asupra longevității uzurilor sale ulterioare. În cazul utilizării temporare a terenului, natura limitată în timp a uzului este explicită. Nu putem cunoaște cu certitudine intenția inițiatorului unei acțiuni temporare în toate cazurile. Chiar și cele în care un contract pe termen scurt a fost semnat sau o aprobare temporară a fost cerută, există posibilitatea ca perioada uzului sa fie de lungă durată. Există multe exemple de activități ”temporare” în această situație, precum squat-urile sau grădinile comunitare. În orice caz, ambiguitatea este inevitabilă în discuția activităților temporare.
1. Touw, K, Firmitas re-visited: Permanence in contemporary Architecture. Master of Architecture University of Waterloo, 2006, pp 1516 2. Chabrowe, B, OntheSignificanceofTemporaryArchitecture,The Burlington Magazine, vol 116, No. 856, pp 385-391 3. Touw, K, Firmitas re-visited: Permanence in contemporary Architecture. Master of Architecture University of Waterloo, 2006, p 25
8
Definiția ”temporarului” se distinge de cele care văd ”uzul temporar” ca și ”interimar” sau soluție ”stop-gap” în condițiile în care închirierea comercială nu este viabilă. Asemenea definiții prezintă riscul unei presupuneri că activitatea temporară este i nevitabil secundară4. Robert Temel spune că temporarul poate fi provizional, ”în sensul de conceput ca și substitut pentru ” ceva real ce va veni mai târziu”, dar și că ”temporarul are la rândul lui calități și nu ar trebui văzut doar ca și substitut pentru un întreg mai adecvat. O calitate poate fi, de exemplu, faptul că o limită temporară permite multe lucruri care ar fi de neconceput pe termen lung” 5. Pe de altă parte, dorința de a obține ceva permanent ne ghidează multe din alegeri. Vrem să obținem `rezultate durabile`, sau să găsim `soluții permanente` sau `iubire de lungă durată`, să ne `asumăm răspunderi`, să ne investim economiile în fonduri de investiții permanente sau să obținem o regenerare `sustenabilă`6. Pentru majoritatea oamenilor, noțiunea de permanență aduce un sentiment de securitate și o asigurare împotriva riscurilor și vânturilor schimbării. În același timp, planificarea pe termen scurt este implicit criticată în timp ce soluțiile categorisite drept `temporare` sunt văzute a fi secundare unor viziuni permanente. În schimb, ne amăgim în a crede că lumea este permanentă. În realitate, singura certitudine este că totul e în continuă schimbare. Viața însăși este un ciclu de naștere, creștere, moarte și descompunere. Iar specia umană dă puține semne că va rămâne mereu pe planetă. Pentru mulți oameni care trăiesc în Orient, conceptul de non -permanență are rădăcini adânci. În Budism si Hinduism, natura non-permanetă a vieții și schimbarii este adevărul incontestabil și inevitabil al existenței7. Datorită faptului că fenomenele condiționate nu sunt permanente, atașamentul de acestea poate cauza suferință în viitor. Acceptarea naturii schimbătoare a nisipurilor vieții este un pas necesar în calea către stabilitate și către liniște interioară. Filozof i precum Heraclit si Aristotel au abordat teme precum noțiunea de non -permanență si timp etern, însă învățăturile lor nu au prins rădăcini în cultura Vestică 8. În Vest, natura schimbătoare a vieții este doar marcată, însă, încrederea în posibilitatea de a găsi un centru de siguranță în cercul non-permanenței este în continuare prețuită, iar imaginea unei lumii variabile ce poate fi controlată și ce poate avea o bază materială este încă vie.
Arhitectura temporara deserveste un scop diferit fata de arhitectura permanenta si a inflorit in ultimii 100 de ani. In decursul istoriei, functiunea sa, in esenta, a fost a unui cadru al advertisingului care comunica un mesaj politic, social sau commercial. Odata ce mesajul si scopul a fost finalizat, la fel și intermediarul architectural. Istoria arhitecturii temporare dateaza inca de la Antichitate. prima datare în registrele vizuale al design-ului temporar au fost monedele. insuficiente înregistrări. odată cu ivirea istoriei coerente, structurile temporare au devenit o specie distinctă.
4. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, p. 15 5. Haydn, F.; Temel, R., Temporaryurbanspaces:conceptsfortheuseofcityspaces. Birkhäuser: Basel, 2006, pp 101-102 6. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp. 23-26 7. Bishop, P.; Williams, L., The temporary ci ty. Routledge: London ; New York, 2012, pp. 28-29 8. http://www.anselm.edu/homepage/dbanach/arist.htm
9
acest gen a atins apogeul. - ritualuri publice și doliu; - edificii decorative, eșafodaje de lemn cu stucatură sau pânze; - încorporate în evenimente ceremoniale elaborate; - comemorări în broșuri, gravuri și descrieri ale structurii cât și înregistrări ale participanților. a decăzut până la punctul descompunerii sale, dar a făcut loc unui echivalent în mediul industrial. 9
însoțită de urbanizare și mecanizarea mâinii de lucru a eliberat clasa muncitoare de munca trudnică, rezultând î n nevoia unei forme diferite de arhitectură și experiență. Astăzi, era industrială face loc unei societăți inspirate din tehnologie și bazată pe stiință, în care definițiile conceptelor “permanent” si “temporar” se schimba 10. Arhitecții sunt, din nou, fascinați de ideea efemerului, într-o proportie nemaîntâlnită încă din secolul XX, anii ’60 si ’70, când echipe de design experimental explorau ceea ce Peter Cook, ca membru al Archigram Londra, numea “expendability” sau “throw-away architecture”- arhitectura care nu merită păstrată 11. a fost evidențiată în cadrul Bienalei de Arhitectură de la Veneția, prin expoziția arhitectului Rem Koolhaas, Cronocaos. Aceasta a fost una din puținele provocări explicite la adresa aparentei creșteri nelimitate a conservaționismului din ultimii ani. Expoziția a notat faptul că ”ambițiile mereu crescânde ale curentului de prezervare seminifică un colaps în timp între construcție și imperativul de a conserva”. Atunci când legislația a fost pentru prima oară introdusă în 1882, s -a încercat prezervarea structurilor preistorice; până în 1983, perioada minimă pentru clasficare s-a redus la 30 de ani: ”Avem efectul unei accelerări a vitezei de declarare a arhitecturii ca și element de permanență”. De la aceasta, Koolhaas extrapolează noțiunea logic următoare, prezervare în perspectivă, în care definirea unei clădiri ca și monument are loc înainte de manifestarea fizică a acesteia. Ca și răspuns, Koolhaas propune o teorie în opoziție, legată nu d e ceea ce trebuie menținut, ci de ceea ce trebuie renunțat, șters, abandonat: `proprietăți ce reprezintă o lipsă a gen iului creativ uman; ce reprezintă un exemplu mediocru de tipologie, ansamblu arhitectural sau tehnologic sau peisagistic ce ilustrează un stadiu insignificant în istoria umanității; ce conțin fenomene sintetice îngrozitoare sau zone de saturație în dezvoltare sau de estetică nesemnificativă`12.
9. Chabrowe, B, OntheSignificanceofTemporaryArchitecture,The Burlington Magazine, vol 116, No. 856, pp 21-45 10. Chen E; Edginton C, Leisure as Transformation. Sagamore Publishing: S.U.A., 2008, p 15 11. http://www.archdaily.com/472429/this-was-our-utopianism-an-interview-with-peter-cook/ 12. http://www.oma.eu/projects/2010/venice-biennale-2010-cronocaos/
10
În momentul de față, impactul economic al marilor dezvoltări urbane este pus la îndoială. Consider că șansa proiectelor de scară mică, temporare, datorită libertății de explorare și testare a unor teme prin conectare directă la realitate ar putea mișca lucrurile în direcția potrivită. Arhitectura temporară este o intervenție ce descoperă oportunități imprevizibile, experimentale și educaționale. Prin modul lor de existență, festivitățile publice sunt legate intim de improvizație, magia creată de imperfecțiunea lor reprezintă esența evenimentului, pentru că la ”neterminat” poți să -ți imaginez propriul sfârșit, propria realitate iar acest lucru duce la teste și ipoteze ce creează noi forme 13. Trăim într-o perioadă în care resursele se depreciază, problemele de mediu și sustenabilitate joacă un rol important în meseria de arhitect. Este exact în acest domeniu în care arhitectura temporară are un potențial fantastic. Cheia la planificarea sustenabilă stă în dezvoltarea unei soluții ce se leagă cât mai mult de specificitatea locului și a timpului în care este facută intervenția. Se poate dovedi sustenabil să folosești prima dată o instalație temporară pentru a identifica potențialul locului mai degrabă decât a proiecta o locuință ecologică ”de manual”. Importanța arhitecturii temporare trebuie privită din trei puncte de vedere: cel al proprietarilor de terenuri libere/vacante sau de clădiri părăsite/dezafectate, din punctual de vedere al utilizatorilor proprietății și nu în ultimul rând din punctul de vedere al comunității. În general și valabil și în România, spațiile libere sunt evitate pentru că sunt percepute ca fiind periculoase. Acestea rămân sa fie ocupate ilegal. Evacuările cauzează, de obicei, neplăceri atât proprietarilor, ocupanț ilor cât și comunității. Proprietățile ajung deteriorate în urma neocupării lor pentru o perioadă prea mare de vreme. Spațiile vacante au un efect advers asupra valorii proprietăților din zonă. Din aceste motive, uzul temporar al spațiilor vacante merită explorat. În 2009, Consiliul Industrial Portland Oregon în colaborare cu Universitatea de Stat Portland au făcut cercetări pe acest subiect și au identificat anumite beneficii pe care proiectele temporare le oferă proprietăților, utilizatorilor, proprietarilor și comunității14.
viabilitate comercială stabilă pentru proprietate și zona înconjurătoare uz activ, viabil al spațiului pentru potențiali chiriași permanenți și pentru a mări expunerea și a atrage interese asupra zonei îmbunătățirea locului în cazul în care utilizatorii decid să zugrăvească sau să investească în lucrări de finisare, crescând valoarea spațiului generarea profitului demonstrarea viabilității uzului permanent punerea proprietății pe “hartă” și amplificarea imaginii proprietății menținerea și dezvoltarea relațiilor/interacțiunii între proprietarii invecinați ș i comunitate
13. Levesque, C. Reconciling Poetics and Ethics in architecture abstract. Mc Gil l University, Montreal, 2007, p 30-45 14. https://www.pdx.edu/sites/www.pdx.edu.usp/files/No%20Vancany.pdf
11
12
alternativa închirierii unei proprietăți î nainte de a lua o decizie permanentă; demonstrarea viabilității unei proprietăți, cu un buget scă zut; acordarea posibilității afacerilor existente sau grupurilor comunității să își extindă atelierele, magazinele, spațiul de birouri pentru evenimente speciale, sezoniere sau proiecte pe termen scurt găzduirea evenimentelor temporare în spații neconvenționale; șansa artiștilor și oamenilor de afaceri să se expună unor clienți și spații noi; asigurarea locurilor de expunere în vitrine; asigurarea unor locații pentru antreprenori, cu un buget scăzut.
menținerea activității și atractivității cartierului de afaceri; prevenirea aspectului inestetic și descoperirea noilor posibilități în ceea ce privește spaț iile vacante; activarea și animarea spațiilor “moarte”, cum ar fi spațiile publice din apropierea autostrăzilor, căilor ferate, calcanelor, acoperișurilor sau porțiunilor nefolosite ale unor clădiri î n uz; demonstrarea diferitelor feluri de utilizare a spațiului care este nefolosit; stimularea unor idei și viziuni noi.
În continuare, vom încerca să clasificăm diversele fațete ale arhitecturii temporare, dată de diferite aspecte, pentru a putea înțelege complexitatea acestui fenomen.
Acestea sunt structuri permanente al caror program se schimbă în timp. Anumite structuri permanente pot fi folosite continuu, dar atunci se schimbă funcțiunea des. În termeni de arhitectură, o structură permanentă nu garantează că aceasta va fi și ocupată permanent. Exemple sunt: teatrele, casele de vară, expozițiile mari, centrele de convenții, spațiile abandonate (fig. 1).
Acestea sunt structuri nomadice sau mobile ce pot fi asamblate – dezasamblate, mutate și apoi se reia ciclul. Exemplele sunt: corturile, caravanele, circurile ambulante, instalațiile etc(fig. 2).
Acestea sunt structuri menite pentru o singură folosință/scop după care ele încetează să mai existe. Structurile sunt construite cu intenția de a fi dezasamblate după și apoi materialele refolosite în alt scop. Exemplele sunt: evenimente unice, pavilioane, pavilioane de promoție etc(fig. 3).
13
14
Acestea sunt structuri cu caracter material efemer, adică compuse din materiale ce se pot deteriora ușor, materiale reciclate, fără durabilitate, ușoare, translucide, subțiri, orice materiale în general asociate cu temporalitate. Exemple sunt: hârtia, cartonul, materiale textile, sticla, gheața, lemn, apă, lumină etc(fig. 4).
Acestea sunt structuri ce durează atâta timp cât durează experiența ce o facilitează spațiul creat ce este temporar apropriat pentru un eveniment sau ”happening” (fig. 5).
Acestea sunt structuri ce cresc, îmbătrânesc, își schimbă forma, compoziția, starea sau poziția. Structuri ce se degradează, schimbă sau evoluează în timp. Exemple sunt: arhitectura ajustabilă , spațiile flexibile, sistemele open-building, living wall, materialele corozive(fig. 6).
15
16
Zygmunt Bauman argumentează că în ultimii 40 sau 50 de ani am avansat de la o fază a modernității numită de el ”solidă” într-o fază ”lichidă”1. Modernitatea solidă se baza pe faptul că e posibil să construim o lume rațională perfectă. Schimbarea a fost văzută ca și ceva temporar și se referea doar la adunarea de destule informații, cunoștințe tehnice ca să construim o lume ce nu mai avea nevoie de schimbare. În acest moment ne aflăm în faza ”lichidă” a modernității, o fază care precum starea la care se referă – nu va reuși să-și mențină forma prea mult timp. Nu există dubii legate de creșterea în incertitudine cu privire la condițiile politice, eco nomice și de mediu pe care până acum le-am crezut intacte. Pe marele ecran, în ultimii 20 de ani, în special de la căderea Zidului Berlinului și sfărșitul Comunismului, a avut loc o schimbare fundamentală în modul în care privim lumea. Totul a devenit mai fluid, nu mai există un conflict evident între blocuri de putere mondială, precum a fost cazul în majoritatea secolului XX. Disoluția acestor bariere a provocat dispariția multor certitudini politice în această era, chiar și dispariția idei i de consens politic 2. Încălzirea globală, succesiunea de dezastre naturale precum tsunami-ul din Oceanul Indian în 2004, cutremurele din Haiti și Chile în 2010, sau Japonia în 2011, au contribuit la nașterea unui sentiment că structurile construite de om, și umanitatea însăși, sunt mai fragile și mai temporare decât ne-am imaginat. În paralel, criza financiară din 2007-08 ne-a subminat încrederea în creștere financiară perpetuă. Cauzată de speculație și supra-evaluarea bunurilor în decursul boom-ului economic la nivel mondial, văzut la rândului lui ca fiind perpetuu, criza financiară a fost declanșată de lipsa lichidității în sistemul financiar bancar din SUA și ne-a dus aproape de un colaps financiar global. Efectele sale încă se fac simțite astăzi. Criza a rezultat colapsul unor instituții financiare majore, în recapitalizarea de urgență a băncilor de către guvernele naționale și în pierderi majore pe piețele de capital din întreaga lume. În Europa și America de Nord, multe afaceri au eșuat, nivelul de trai al consumatorilor a scăzut iar piețele imobiliare s-au prăbușit în multe zone, rezultând în evacuări forțate, popriri ale imobilelor și imobile neutilizate. Încrederea în capacitatea capitalismului de tip laissez-faire de a furniza în continuare creștere economică și prosperitate, a fost sever afectată3. Efectele crizei financiare sunt acum exacerbate de însăși solvabilitatea guvernelor naționale. Islanda, Grecia, Portugalia și Irlanda au avut nevoie de ajutoare financiare în pofida implementării unor măsuri de austeritate într-atât de severe încât și-au decimat nivelul de cheltuieli publice. Marea Britanie, Spania și alte țări au răspuns de asemenea prin reduceri bugetare, incluzând capitole care finanțau dezvoltări urbane, proiecte de regenerare, infrastructură și lucr ări publice. În aceste condiții de incertitudine, consiliile locale au fost nevoite să se adapteze și să aplice la rândul lor reduceri bugetare. În practică, totuși, multe din strategiile de adaptare ale locuitorilor și companiilor au fost mai flexibile. Aici oportunitatea oferită de urbanismul temporar creează posibilități de a inova și experimenta4.
1. http://www.anse.eu/tl_files/anse/docs/history/2004%20Leiden/bauman%20englisch.pdf. 2. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 35-38 3. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 40-41 4. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 20-24
17
Un studiu făcut de Institutul Chartered Management prezice că în următorii 10 ani piața muncii va vedea creșteri în continuare în munca flexibilă, organizații virtuale, întâlniri virtuale, integrare viață muncă, diversitate mai mare pe piața muncii și mai multă creativitate 5. Numărul persoanelor ce lucrează de acasă sunt în continuă creștere. Afacerile cu sediul la reședință, doar în Marea Britanie, au un turnover de peste 364 miliarde de euro în 2013 6. Tot acest studiu relevă că 60% din orice nouă af acere începută își are sediul la reședință. Desigur, izolarea de restul lumii prin micșorarea universului casă - loc de muncă este compensată de rețelele de socializare și de crearea unor noi locuri de întâlnire cum sunt cafenelele sau hub-uri de business, în creștere în zonele rezidențiale. Trendul spre folosirea multifuncțională a unor tipuri de proprietăți affectează piața imobiliară. Vedem astfel școli ce își adaptează programul și pentru educația adulților. Astfel de locuri comunitare au fost pionierii în trendul de densificare a zonelor urbane existente. În timp ce căutarea pentru o sustenabilitate ridicată a generat această presiune de densificare în zonele urbane, astfel de politici se referă la intensificarea formelor construite. În viitor, însă, s-ar putea să fie îmbrățișată intensificarea activităților ce pot contribui la mai multe oportunități pentru activitățile temporare7.
Industria imobiliară încă este ambivalentă în ceea ce privește uzurile temporare. De exemplu, Argent, dezvoltatorul unui sit din zona centrală a Londrei, este precaut în privința uzurilor temporare. Ei consideră că, în ciuda existenței unor condiții contractuale satisfăcătoare, pot apărea totuși riscuri politice și economice mai puțin tangibile, ce nu pot fi controlate și ce pot transforma un dezvoltator din erou local în inamic public foarte repede. Cu toate acestea, Argent este un promotor activ al evenimentelor culturale și artistice, în timp ce în întrega industrie a dezvoltărilor urbane organizarea de activități culturale este în creștere comparativ cu 20 de ani în urmă 8. Deși în continuare mic, numărul în creștere al proprietarilor de clădiri ce acceptă și chiar inițiază activități temporare pe proprietatea lor sugerează că aceste activități nu prezintă probleme manageriale, ba chiar mai mult, că pot exista avantaje comerciale în acest context. Cazul Grădinii Boema merită menționat în acest sens, poate cel mai rapid proces de gentrificare produs în Cluj Napoca, probabil și România(fig. 1,2,3). În primul rând, o proprietate ocupată și utilizată prezintă un risc redus în securitate și reduce costurile necesare protecției adecvate, și poate duce chiar și la un efect de reducere a poliței de asigurare pentru proprietate. Deși majoritatea imaginilor negative din presă se axează pe squat-uri, în rândul acestei mișcări există ocupanți responsabili, precum `The Oubliette Arthouse`, aceștia se consideră `un grup serios de adulți ce conduc o organizație, nu un grup de anarhiști ce pictează graffiti pe pereți` și promit intervenții minime pe proprietate și reduceri în costurile de securitate și mentenanță 9.
5. http://www.managers.org.uk/print/research-analysis/research/current-research/management-futures-world-2018-march-2008 6. http://www.fsb.org.uk/policy/assets/fsb%20icm%20annual%20survey%20uk.pdf 7. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 20-24 8. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 58-60 9. http://theoubliette.co.uk/interim.php
18
19 În al doilea rând, uzurile temporare pot aduce economii în privința impozitului pe proprietate. Companiile cu proprietăți neutilizate au fost nevoite să plătească impozite mai mari începând din Aprilie 2011. Așadar, o proprietate închiriată temporar, chiar și pentru câteva săptămâni, poate deveni ineligibilă pentru asemenea impozite 10. În al treilea rând, uzurile temporare ne-comerciale pot atrage clienți comerciali. De exemplu, dacă parte dintr-o clădire neocupată este închiriată ieftin unei companii de teatru, celaltă parte poate fi închiriată mai scump unei cafenele sau unui restaurant, ce va servi nevoilor publicului. De multe ori uzurile temporare atrag un mix de funcțiuni, servind astfel unui scop mai larg în urbanismul local. În ultimul rând, poate cel mai important aspect al acestei discuții este că o selecție adecvată de uzuri temporare poate chiar crea un `genius loci` ce aduce după sine o dezvoltare de lungă durată sau chiar permanentă. De exemplu, Gabriel`s Wharf pe malul sudic al Tamisei (Coin Street Community Builders), a fost inițiat ca și un proiect pe termen scurt în 1988. Prin atenția acordată specificului zonei, introducerea de magazine și o intervenție peisagistică simplă, dezvoltatorul și -a dovedit conceptul, viața publică și comercială a revenit într-o zonă anterior neglijată, iar acum este încă una din cele mai populare zone din South Bank 11. În Marea Britanie, o nouă generație de dezvoltatori, precum Chris Brown (Igloo) sau Ken Dytor (Urban Catalyst) au început să experimenteze în acest mediu și chiar să schimbe modul în care proprietățile sunt dezvoltate și utilizate. Ken Dytor vorbește de `colonizarea creativă`, prin care siturile sunt considerate un mix de activități și uzuri. Părțile mai valoaroase ale proprietății sunt dezvoltate primele, iar efectul unei schimbări pozitive se manifestă și în părțile mai puțin valoroase. Această deschidere a terenurilor și clădirilor către antreprenori itineranți produce opțiuni fluide, beneficii secundare ce aduc plus-valoare, iar mantra dezvoltatorilor se schimbă din `hai să planificăm` în `hai să acționăm`12. Acest interes în uzurile temporare a încurajat revista Propriety Week din Marea Britanie să lanseze o campanie națională, Site Life, în 2010, pentru a găsi funcțiuni temporare pentru terenuri și clădiri afectate de criza dezvoltatorilor imobiliari. Campania a fost susținută de cei mai mari dezvoltatori din Marea Britanie, de Federația Dezvoltatorilor Britanici și chiar și de primul -ministru, David Cameron, acesta susținând că `Această campanie le spune oamenilor ca atunci când trec pe lângă un sit nefolosit, sau o proprietate abandonată, să nu se plângă, ci să vadă acest lucru ca o oportunitate. Să readucă proprietatea la viață` 13. În același timp, presa din întreaga lume se aliniază acestui trend cu propuneri similare lansate de Los Angeles Times14. De exemplu, o inițiativă a Comisiei de Design din Seattle, Holding Patterns, a fost lansată pentru a revigora proiecte blocate prin uzuri temporare. Optzeci de propuneri au fost primite, incluzând opțiuni pentru hochei de stradă, polo pe biciclete, dodge ball, fotbal, o instalație de lumini, cinematograf mobil sau o fermă urbană temporară. Următorul pas este, evident, punerea în aplicare a ideilor pe diverse situri din oraș 15.
10. http://legeaz.net/legea-571-2003-cod-fiscal/art-256 11. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 72-75 12. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 42-44 13. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 76-77 14. http://articles.latimes.com/2010/dec/16/business/la-fi-stalled-construction-20101216 15. http://www.propertyweek.com/how-the-west-was-won-over-by-temporary-uses/3164222.article#
20
Urbanismul de zi cu zi a analizat valorile spațiilor dedicate activităților zilnice precum întâlnirile, jocurile de șah, garage-sales-urile, skateboardingul sau grătarele16. Aceste activități nu sunt excepționale, nu reprezintă un fenomen nou, dar abia recent atenția care li se cuvine le -a fost acordată. Giovanni la Varra a inventat termenul de “Orașul Post -It, în încercarea de a descrie alternativele familiare la spațiului public tradițional: “ Ca un text făcut din Post -It-uri, orașul contemporan e ocupat de compartimente care nu lasă urme – asemenea Post-It-urilor in cărți” 17. Proiectul de cercetare “Orașul Post-it” a documentat utilizări temporare, efemere si familiare în peste 80 de orașe ale lumii. În aceste spații neoficiale/ familiare au loc activități variate, oamenii interactionează în afara convențiilor. Potrivit lui la Varra, aceste dinamici temporare redefinesc spațiile pe care le traversează și devin o “forma de rezistenta” împotriva comportamentului public. El asociază trei caracteristici fenomenului “Post-It”: nu există un tip predominant ( orice tip de interacțiune socială este posibil), este temporar ( ocupând un spațiu limitat intr-un timp limitat si intr-un anumit tip de împrejurări), iar rezultatul este “intensificarea” spațiilor și a locurilor. La Varra argumentează că “Orasul Post-It”reprezintă o critică la adresa spațiului public contemporan, axat pe un design formal, sofisticat si costisitor, aspecte care îl fac din ce în ce mai putin real. Un fapt implicit din moment ce nu raspunde unei necesitati reale. Ocuparea temporară a unui spațiu și atribuirea unei alte semnificații, fără modificarea lui, nu prefigurează neapărat o cerere pentru un spațiu locuibil. În schimb, aceste acțiuni duc la redescoperirea conceptului “do it yourself”18. În aceasta “constelatie de spatii care “se deschid”si “se închid”, viața publica a orașului european pare să-și găseasca energia pentru a se regenera. La punctele 3.1 și 3.2 discutam despre incertitudinea economică și revoluția locului de muncă. Aceste aspecte influențează extrem de mult un sector demografic crucial în manifestările culturale și principala forță creativă a unui oraș: tineretul. Un raport al UN International Labour Organisation din 2010, afirma că rata tinerilor șomeri la nivel global a atins un nou record, și, potrivit așteptărilor, valoarea va creste în continuare. Din aproximativ 620 de milioane de oameni economic-activi cu vârsta cuprinsă intre 15 si 24 de ani, 81 de milioane nu erau angajați la sfârșitul anului 2009, aceasta fiind valoarea maximă înregistrata din 1991. Rata globală a tinerilor șomeri de 13 la sută, era, înainte de criza economică din 2007, de 11.9 la sută. Agenția avertizeaza că riscul apariției unei generații pierdute de tineri deziluzionați blocați într-un ciclu al muncii prost-plătite sau în pericolul de a se ieși din piața muncii simultan19. Asemenea tendințe probabil influentează oamenii să iasă din limitele societății convenționale și să caute alternative antreprenoriale corespunzătoare ambițiilor lor. Ascensiunea utilizărilor temporare se datorează într-o oarecare măsură acestor tendințe. De exemplu, studiul Rampioniere din Berlin a documentat un grup de tineri care a văzut activitățile temporare ca o oportunitate de a ieși din structurile sociale tradiționale și de a crea forme alternative de manifestări culturale ș i de muncă. O altă observație a studiului este legată de numărul tot mai mare de tineri car e a dobândit încrederea de a-și indepli visele, preferând asta în locul oportunitătilor incerte. De exemplu, un raport global al Carnegie Trust20, Marea
16. Chase, J.; Crawford, M.; Kaliski, J., Everyday urbanism. Expanded ed. ed.; Monacelli ; Enfield : Publishers Group UK, New York, 2008. 17. Varra, G. l., Post-it City, 2009, http://subsol.c3.hu/subsol_2/contributors0/lavarratext.html. 18. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 62-64 19. Organization, I. L., Global Employment Trends for Youth 2013: A generation at risk. 2013. pp 5-34 20. Carnegie Trust UK, Theshapeofcivilsocietytocome. Carnegie Publisher: Dunfermline, 2007.
21 Britanie, a identificat o ascensiune a individualismului ca element care dirijează societatea iar Evans și Saxton21 afirmă, în urma cercetărilor, că abundența este datorată acestei dorințe pentru împlinire personală și exprimare a sinelui. În același timp, aceasta abundență asigură un grad de securitate în cadrul caruia experimentările sunt acceptate. Studii similare făcute de Brooks au arătat că mulți tineri din Europa sunt individualiști motivati mai degrabă de sentimentul de împlinire personală, decât de o obligație față de stat22. Reforma sectorului public a fost puternic de influențată de principiile pieței. În special de grupul de cetățeni văzut că un consumator care are nevoie de posibilitatea unei alegeri bazate pe informații și care validează anumiți furnizori de servicii, în funcție de performanțele lor. Participarea poate facilita garantarea acelor servicii gândite să răspundă nevoilor oamenilor. S-a dovedit că practica anterioară, bazarea exclusivă pe specialiști, neglija cunoașterea și experiența dobândite, elemente vitale în proiectarea spațiilor și serviciilor care funcționează. Cetățenii se așteaptă acum să fie consultați î n probleme care le afectează viața. De fapt, în afara de î ncurajarea acțiunilor comunității locale, scopul multor instalații și interventii a fost de încurajare a implicării comunității în viitorul unui spațiu. De exemplu, Park Fiction din Hamburg a folosit un container mobil pentru a strânge dorințele comunității. O construcție temporară, Huliabaloo de Fluid Architects, a asigurat concentrarea pe consultarea asupra viitorului Shoreditch Goods Yard, Londra 23. În plus, implicarea oamenilor în decizii legate de o cauză comună s-a dovedit că poate intări comunitatea, poate dezvolta relațiile intre indivizi, iar normele comune conduc la coeziune social oferind în a celași timp posibilitatea dezvoltării personale prin intensificarea încrederii in sine și dobândirea unor abilități noi 24. În 2010, o serie de nume consacrate din sfera artiștilor din Marea Britanie s-a folosit în expozitiile lor de spații activate temporar, prin dans, teatru și film, înfătișând o legătură între capriciile bruște si interesul crescut acordat locului î n sine. De exemplu, o platformă a fostului terminal Eurostar, Waterloo Station, Londra a fost transformată într-un loc de întâlnire cu 1000 de locuri pentru producția bazată pe volumul lui E. Nesbit –“ The Railway Children”, aparținând York Theatre Royal. Scena cuprindea și o locomotivă cu aburi de 66 de tone. Proiectul, împreuna cu altele precum producț ia “Electric Hotel”- Sadler Well, la King’s Cross, expoziția de sculptură a galeriei Hannah Barry din Peckham, în sudul Londrei și Theatre Absolute din Coventry au negociat accesul pe termen scurt în spații vacante sau clădiri cu proprietari. Alții ca Theatre Delicatessen, zona vestică a Londrei, au obținut permisiunea să ocupe clădiri plătind sume neînsemnate, în timpul reamenajărilor. Oubliette Arthouse din Londra a ales să ocupe ilegal construcții ignorate pentru expoziții și alte manifestări 25. În multe alte situații, spațiile libere din contextul urban tind să devină locuri dedicate teatrului în stradă , artei sau altor evenimente culturale. Manifestările culturale temporare au fost folosite din ce în ce mai des în scopul regeneră rii. În cazul Electric Hotel, inițiativa a aparținut dezvoltatorilor Argent ca o formă de a crea sentimentul de identitate socială în zona în curs de dezvoltare de la King’s Cross. În mod similar, in 2009 Raumlabor din Berlin a transformat stația Eichbaum, un spațiu des vandalizat, într -o sală de operă temporară, Eichbaumoper, ca un mod de schimbare a prejudecăților legate de această zonă 26. În multe alte exemple, astfel de manifestări artistice de scurtă durată constituie mijlocul prin care comunitătile locale sunt încurajate să se consulte în privința regenerării sau pur și simplu în privința viitorului infra-
21. Evans, E.; Saxton, J.,The 21st Century Volunteer:A report on the changing Face of Volunteering in the 21st Century. London,2005.p 5-15 22. Brooks J., A report on the changing young individual in society, Cambridge Press, 2005, pp 10-15 23. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 110-112 24. Brodie, E.; Cowling, E.; Nissen, N., Understanding Participation: A Literature Review. NCVO: London, 2009. 25. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 92-94, 98-100, 105-106
22 structurii și a spațiilor locale.
Evoluția tehnologiei este poate cel mai volatil factor și în permanentă mișcare. De la apariția print-ului 3D, la deja noul prin 4D, ținerea pasului cu tehnologia și găsirea unor utilități în arhitectură ține de iscusimea fiecărui arhitect în parte, ce integrează experții în cadrul unei echipe interdisciplinare. Ne vom limita astfel doar la un exemplu ce urmărește o abordare holistică, asupra unui întreg oraș. Căutarea perpetuă pentru scăderea costurilor de operațiune pentru a atinge eficiență mai mare deschide de asemenea ușa pentru oportunități de folosire temporare a spațiilor goale din clădiri. În teorie, noua tehnologie ar putea permite folosirea tranzitorie a spațiilor libere nefolosite din imobile împrăștiate într-un oraș. Stilul de viață al lui Hitoshi și Masahige în propunerea lor Megahouse își imaginează ”populând întregul oraș ca și cum ar fi o casă” prin folosirea interfaței digitale pentru a activa aceste spații dispersate27. O agenție de management ar închiria aceste ”camere” goale și le-ar echipa cu un sistem de management centralizat. Membrii rețelei ar putea atunci să găsească, rezerve și să folosească o anumită cameră ce li se potrivește scopului lor pentru câteva ore sau câteva luni. În acest mod, proiectul ”mobilează” camere peste tot în oraș, care însumate constituie o casă pentru utilizatori. Casa ar permite orașului să evolueze într-o suprapunere intensă de activități temporare întrun cadru semi-permanent.
Creșterea numărului de uzuri temporare trebuie privită prin prisma unui melanj de schimbări economice, sociale și tehnologice care împreună relaționează cu sectorul industrial creativ și cultural. De ceva timp se observă că antreprenorii creativi, artiștii și alții sunt de multe ori primii veniți în zonele marginale, squat-uri sau în clădiri neocupate sub contracte temporare, ajus tându-le, testând piața respectivă și ajutând la schimbarea imaginii zonei respective. De fapt, rolul și impactul uzurilor temporare a primit cea mai mare atenție prin prisma unor asemenea ”medii creative”. Acesta nu este un fenomen nou sau un catalizator, dar în ultimii ani s-a remarcat o creștere în interes legată de cultură și creativitate ca și componente esențiale ale unui oraș post-industrial, vibrant și competitiv. Industriile creative constituie un sector economic important, iar multe orașe se folos esc de de politici culturale pentru a-și proiecta o nouă imagine pe piața globală 28. Sectorul industriilor creative, care într-un sens foarte larg facilitează uzurile temporare, este un sector tot mai mult bazat în jurul proiectelor colaborative între indivizi, de multe ori provenind din medii profesionale diverse. Aceasta reflectă ample schimbări sociale și apariția unei generații mai individualiste și mai antreprenoriale, ce nu ține cont de prospectul unei cariere liniare, precum în generația precedentă, cea a părinților. Impactul unor asemenea schimbări poate fi semnificativ, și poate duce la o creștere a cererii de spații temporare, flexibile pentru design, realizat prototipuri, producție și depozitare. Unele autorități locale încep să înțeleagă faptul că ajutorul acordat acestui
26. Bishop, P.; Williams, L., The temporary cit y. Routledge: London ; New York, 2012, pp 107-108 27. http://www.a-slash.jp/main.html 28. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 50-56
23 nou sector creativ prin o ofertă bogată de spații utilizabile ieftine le va permite să creeze și să mențină un avantaj competitiv într-un climat economic global ce tinde să se încline tot mai mult înspre Est. Mediile creative exemplifică potențialul de utilizări temporare . Politicile și abordările utilizate pentru a alimenta creația în diferite orașe nu sunt neapărat transferabile . Există , totuși , unele lucruri simple pe care orașele le pot face pentru a ajuta , cum ar fi crearea contractelor de închiriere de fațadă pentru cladiri , furnizarea de baze de date de proprietăți vacante , încurajând ideea de creare de organizații intermediare și rețele de sprijin , de marketing și de promovare . Cei mai multi cercetători sunt de acord că mediul de creație nu poate veni direct ca rezultat al măsurilor de sus în jos sponsorizate de către autoritățile orașului 29. Acestea sunt întâmplări spontane de jos în sus , care necesită în principal spațiu ieftin și libertatea de constrângeri. Asistența, în principiu, este probabil venită ca guvernele să aibă curajul de a părăsi zone relativ vag definite în termeni de planificare și de a folosi intervenții destul de specifice pentru a face terenuri/clădiri sau de a porni cu mici fonduri de finanțare disponibile. În acest sens, există un motiv pentru crearea de zone de toleranță în cazul în care planificare și reglementările guvernamentale pot fi mult mai permisive și flexibile 30.
Izolarea unui singur factor ca și explicație pentru creșterea observată în urbanismul temporar ar fi înșelătoare. Activitatea temporară este o manifestare exterioară a incertitudinii și a altor forțe complexe prezente astăzi în orașele Europene si Nord Americane. Acest fapt nu este nou; ce ea ce este semnificativ este diversitatea și intensitatea acestor uzuri astăzi precum și felul în care granițele dintre diferite timpuri de uzuri temporare încep să dispară. De asemenea, este important că majoritatea acestui trend este primită cu încântare de către public. Urbaniștii trebuie să recunoască faptul că acest entuziasm nu este incidental, ci reprezintă o apreciere a experimentului și a dorinței de a vedea `ce se va întâmpla`, un sentiment ce probabil reprezintă era în care trăim. Când urbaniștii și cei cu putere de decizie vor începe să experimenteze la rândul lor, am putea avea la îndemână un mecanism puternic de a ne recalibra orașele pentru viitor. Activitățile temporare rezonează acum și cu agenda politică. Ele pot fi organizate rapid și po t astfel anima spații inactive ce atrag critici publice. Ele pot adăposti `proiecte populiste` pentru costuri relativ mici, și, mai important, fără penalizarea veniturilor pe termen lung. Iar sunt puține lucruri pe placul politicienilor mai bune decât o `v ictorie ușoară`.
29. Urban Unlimited., The Shadow City. Rotterdam, 2004. 30. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 68-72
24
25
26
Complexul de inhibiție pentru folosirea temporară este dărâmat: posibilitatea pentru folosirea unor spații abandonate este publicată și identificată, accesul în acel spațiu este facilitat, comunicarea între poprietar și utilizator este una bună, problemele legale sunt rezolvate.
Agenții inițiază un cluster de funcțiuni temporare pentru sit, o înțelegere între propietar și utilizatori creează o fundație solidă de lucru. Arhitecții, ONGuri, găsesc o strategie pe termen scurt spre mediu pentru sit în ideea negocierii lor pentru termen lung. Sunt dorite situri din zona centrală, peri-centrală pentru acest tip de inițiative și cu funcțiuni dorite și de proprietar și de autorități.
Eforturile se bazează pe o idee programatică ce se află în conflict cu dorințele generale ale proprietarului sau ale autorităților. Intenția este de a genera spații publice noi ce pot da naștere la impulsuri culturale și sociale noi, protejate de dezvoltarea comercială. Cheie pentru acest demers este dezbaterea publică, pe care inițiatorii o generează prin acțiuni/instalații în spațiu public și în media.
Utilizatorii și părțile interesate primesc suport și sunt conectați la o rețea. Această duce la platforme suprapuse, ce cresc prezența lor publică și dau greutate mai mare membrilor în indeplinirea obiectivelor. Suportul poate fi auto-organizat, poate fi dat de către agenți simpatizanți sau de către autorități.
Soluții improvizate, informale lasă locul unor structuri durabile și consolidări legale. Planuri de afaceri solide sunt dezvoltate cu interes economic, ONG-urile lucrează pentru îmbunătățirea cartierelor și politicienii culturali pentru noi programe. Această strategie, duce la riscul unor schimbări programatice sau gentrificare atunci când agenții formalizatori sunt diferiți de cei inițiatori.
Atunci când proprietarul reușește să-și ghideze profilul și densificarea proprietății prin utilizatorii temporari, balanța corectitudinii se poate înclina. Însă aceste metode pot fi benefice pentru ambele părți dacă ele primesc beneficii din partea autorităților locale de planificare în promovarea mixării de funcțiuni.
1. Urban Catalyst, un proiect finanțat de Comisia Europeană, probabil cea mai profundă cercetare existentă asupra acestui subiect. Pare doar drept să extragem din ele câteva metode. Unele din ele vor fi folosite și în proiectul de diplomă.
27
Noua abordare a masterplanning care începe să se formeze are o serie de caracteristici. Ea promovează viziuni mai relaxate, mai degrabă decât stari finale idealizate; își propune să fie implementată prin intermediul unor faze relaxate, un interval de timp deschis și o abordare tactică ce poate răspunde la condițiile în schimbare; valorifică și caută să se bazeze pe ceea ce există deja; se hrănește " zi cu zi"; se bazează ferm pe colaborare între utilizatori; și se continuă prin proiecte mai mici, dintre care multe vor fi temporare, dar care pot avea un impact cumulat semnificativ în timp. Aceste caracteristici înseamnă că este mai în măsură construirea unei comunități în timpul procesului. Și în mod inevitabil, aceasta presupune un rol mai mare pentru activitățiile tranzitorii. S -ar putea sau nu să formeze activități substanțiale, dar va permite, aproape sigur, implicare și experimentarea comunităților în cauză2. Orașele noastre au fost întotdeauna un subiect de redesign organic continuu, dar noul val de activitate temporară este, probabil, o manifestare a accelerarii în acest proces. Mass-media și alte noi tehnologii de comunicare au cu siguranță un rol central în folosirea “temporarului”. Ele oferă un mijloc de publicitatea activităților trecătoare, ilicite sau ciudate, sau cei ce par neimportanți. Ei, de asemenea, sublineaza că suntem mai puțin legați de anumite locații și,drept urmare, elibereaza spațiul pentru amestecuri complexe de lucru, consum, relaxare și joacă. Activitățile temporare reflectă, de asemenea, un curent de jos în sus în cadrul societății prin care oamenii încep să iși recucerească orașele si să le colonizeze în noi moduri ce se potrivesc nevoilor emergente și stilurilor de viață. Creșterea în activism este atât parte a unei unități de sus în jos utilă pentru a încuraja comunitățile active și a diminua povara asupra statului, dar și o dorință de bază de a "face ceva" , mai degrabă decât a se supune lipsei de loc de muncă. În compararea experiențelor de la Berlin , Hamburg , Amsterdam, Londra, abordarea dilemei de gentrificare diferă considerabil . Industriile creative pot fi văzute doar ca o etapă dinamică în regenerarea unei zone , ca un catalizator pentru o schimbare , care este indispensabilă în fața forțelor pieței ; în alte cuvinte, la fel ca în folosirea tradițională sau temporară. Problema cu această pă rere este că trece cu vederea dovada că arta are de asemenea un rol de lungă durată în consolidarea unei comunități . Acest rol este recunoscut în mod explicit în abordarea de la Amsterdam , unde creativii sunt protejați în mod artificial prin subvenții cu scopul de a deveni o componentă permanentă a cartierelor . Aceasta este o dilemă pentru planificatorii și factorii de decizie politici, iar soluțiile care sunt adoptate vor reflecta în mod inevitabil, condițiile politice și culturale ale fiecarui oraș în mod individual . Dacă instituționalizarea activităților temporare este în măsură să susțină vitalitatea lor pe termen lung rămâne de văzut . Poate că deși , aflate în oala de topire creatoare a orașelor deschi se spre exterior , ambele abordări pot coexista3.
2. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, pp 160-168 3. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013, pp 150-172
28
29
Rezultatul unui proces lung de patru ani, Biblioteca în aer liber din Magdeburg a fost descrisă de autorii săi ca o ”sculptură socială”1. Biblioteca este un proiect participativ centrat pe obiecte, spațiu și pe clădirea în sine. Funcțiunea este în acest caz doar un pretext pentru dezvoltarea unor relații sociale și de a da un plus de sens unei intervenții care în ultimă instanță se putea lipsi de o funcțiune clară. Biblioteca este un spațiu complet deschis amplasat în spațiul interstițial rămas la intersecția a două străzi din suburbia Salbke a orașului Magdeburg(fig. 2). Este compusă dintr-un zid foarte gros din elemente de aluminiu prefabricate ce adăpostește spațiile de ședere și protejează spațiul liber rămas. Pe acest zid există vitrine ce expun evenimentele asociațiilor locale, care, spre interior se transformă în vitrine cu cărți, cu acces liber pentru locuitorii din zonă. Interiorul zidului este mai cald prin folosirea lemnului atât pentru pardoseală cât și pentru spațiile de ședere, deschizându-se spre spațiul verde. În lungul acestuia este amplasată o bancă din lemn iar în două zone există niște insule de citit, mai retrase(fig. 5). Astfel se creează mai multe nivele de interacțiune sau citire, ceea ce dă proiectului valențe pentru toate tipurile de oameni existenți într-un cartier rezidențial. Zidul culminează cu o secțiune mai înaltă, care acoperă o zonă de alimentație publică și o scenă pentru micile evenimente de cartier(fig. 3). Descrierea arhitecților KARO este cea a unei camere de zi la scară urbană, verde, deschisă, comunitară cu scopul declarat de a ”aduce pe cei tineri alături de bătrâni”. Cărțile pentru bibliotecă au început să fie donate încă de la începutul proiectului în fosta brutărie adiacentă sitului. Apelul pentru donarea de cărți a avut un succes impresionant, de la bun început strângându-se câteva mii de volume. În prezent biblioteca deține 20 000 volume. Cărțile au fost un pretext pentru implicarea directă a locuitorilor, aproprierea viitorului spațiu și o anumită grijă pentru acest spațiu în gestiunea sa, prin faptul că parte din m aterialele prezente erau proprietatea lor. Consultarea populației a continuat prin construirea unui model scara 1:1 din cutii de bere pentru a testa ocuparea spațiului și ce efect ar avea acesta asupra capacitării celor ce au participat(fig. 6). Una din deciziile luate de locuitori împreună cu cei de la KARO și Arhitektur+Netzwerk a fost reciclarea modulelor de fațadă din aluminiu provenite de la demolarea unui magazin Horten din Hamm în 2007. Lanțul de magazine Horten, companie înființată în 1936, închisă în 2004, a fost unul dintre cele mai răspândite din Germania. Acest materiale au fost oferite la un preț foarte scăzut de municipalitatea din Hamm și făceau referire la o imagine foarte familiară locuitorilor din Magdeburg(fig. 1). De asemenea, graffiti-ul de la baza pereților bibliotecii a fost realizat de tinerii din zona Salbke, coordonați de KARO. Biblioteca în aer liber din Magdeburg este astfel o strategie de construire a încrederii prin concentrarea pe capacitatea indivizilor. Acest lucru este realizat prin implicarea locuitorilor în toate fazele procesului, desfășurarea procesului pe sit și astfel eliminând distanțele sociale și stimulând interacțiunea directă2.
1. http://www.karo-architekten.de/architektur-projekte/52 2. http://www.publicspace.org/en/works/f084-open-air-library/prize:2010
30
31
Municipalitatea localității Ostkamp, situate la limita dintre rural și urban, împreună cu o agenție guvernamentală de arhitectură elaborează o temă de concurs pentru un spațiu aflat în cadrul zonei metropolitane Brugge pentru construirea unui nou centru civic și a Primăriei Orașului.. Primăria a achiziționat în 2006 hala de producție/îmbuteliere și spatiul liber aferen t unei fabrici Coca-Cola, părăsite cu câțiva ani în urmă3. Concursul a fost câștigat de firma de arhitectură condusă de Carlos Arroyo. Acesta propunea păstrarea halei industriale existentă, care a fost vopsită într-un albastru puternic ce o face să iasă dintrun peisaj natural înconjurător generos(fig. 11). În rest, s-a intervenit minimal asupra expresiei exterioare a acesteia, în schimb, să folosească interiorul într-un mod inedit, prin introducerea unei structuri ușoare suspendate de tavanul halei, care să transforme spațiul interior într-unul prietenos, la scară umană(fig. 8). ”Un spațiu public interior, ambalat într-un peisaj luminos din nori albi” 4(fig. 10). Observăm faptul că arhitectul a optat să exprime imaginea din interior și pe fațadă prin decupa jele rotunde, asemănătoare decupajelor din interior. Proiectul a câștigat premiul al doilea în cadrul premiilor Holcim Europa 2011. Acest premiu pune accent pe sustenabilitatea înțeleasă din punct de vedere al eficienței energetice, economiei dar și al sustenabilității sociale. ”Proiectul este considerat remarcabil de juriu datorită sustenabilității sociale datorată unui proces de planificare participativ, incluzând anagajații municipalității (...) Cei 170 de lucrători ai municipalității au participat la ateliere pentru a discuta proiectul de la aranjamentul spațial la gestiunea materialelor”5. Procesul se desfășoară relativ separat de locuitori, având doar câteva întâlniri referitoare la designul clădirii sau alte probleme conexe. Implicarea locuitorilor este astfel punctuală iar șantierul nu este deschis sau prezent în viața locuitorilor. Complexul gândit de Carlos Arroyo adună majoritatea serviciilor publice din oraș sub același acoperiș. Astfel, clădirea este atât sediul Primăriei ( cu toate serviciile sale, atât publice, cât și de birouri), cât și a Companiei Municipale Autonome, care se ocupă de gestiunea orașului precum și de Serviciul de Asistență Socială a orașului Oostkamp. Pe lângă aceasta, clădirea funcționează ca un mare spațiu public interior, flexibil, ce poate fi utilizat în moduri foarte diferite, de la spațiu de relaxare la petreceri sau ceremonii(fig. 9). Spațiile publice ale administrației sunt expuse acestui spațiu public destinat locuitorilor, sunt prietenoase și bicicliștilor, promovând un stil de viață alternativă sănătoasă, întărind astfel legătura între cetățean și administrație. Cum este arătat și în video-ul de prezentare de pe site-ul arhitectului, oamenii se pot căsători la un punct al clădirii în timp ce materialele de construcție pentru drumuri pot fi încărcate în altă parte a acesteia 3.
3. http://www.carlosarroyo.net/eng/proyectos/Oostkamp/00.htm 4. http://www.archdaily.com/255204/oostcampus-carlos-arroyo/ 5. http://www.holcimfoundation.org/Projects/city-hall-and-civic-center-recycled-from-former-factory-oostkam
32
33
Electric Hotel a apărut în Londra în iunie 2010 și este o clădire de 4 etaje ce seamănă cu un citat din ani 1920, perioada Bauhaus. Aceasta aduce cu o structură de beton îmbătrânită cu lin ii asimetrice, mâini curente pe exterior și o fațadă vitrată complet pentru un acces vizual facil al vizitatorilor(fig. 14). Echipa creativă din spatele acestui proiect include Sadler Wells, WithoutWalls și Compania Fuel Theatre. Construcția are o suprafață desfășurată de 220mp, este mobilă și poată semnătura design-ului de la Urban Space Management, divizia Container City 6. Folosind containere reciclate pentru structura ei(fig. 12), Electric Hotel este un spațiu performativ îndrăzneț, inovativ și sustenabil prin mobilitatea sa. Rezultatul a reprezentat o demonstrație unică de ”dance theatre”. Spectatorii sunt martorii desfășurării unei drame din extriorul clădirii, prin etajele intermediare și până la tavanul hotelului. Este sugerată și o tentă de voyeurism, de ”nu deranjați”, specifică unui hotel în care suntem lăsați doar să ne imaginăm ce se întâmplă în spatele ușilor închise, dar prin acest spațiu creat sunt martorii intregii acțiuni, chiar inserați în ea, cu ajutorul căștilor ce ne ajută să ”tragem cu urechea” (fig. 13). Adăugând la această dramă este și imaginea de fundal a structurii ultimului rezervor din perioada Victoriană, aflat la King”s Cross Central. Producția temporară a fost încurajată de către Argent, dezvoltatorii sitului King”s Cross 7. Prin această inițiativă se observă cum folosind o strategie de ”exploatare”, una în care proprietarul vine cu ideea invitației unor companii de teatru să se desfășoare într-un sit în dezvoltare, pentru a-i ridica valoarea pe piață, a crea un simț al locului și a-și minimiza costurile privind mentenanța și paza. Utilizatorul reușește să câștige pe partea încasării biletelor la spectacole și primirea unui spațiu în care personalul poate să se dezvolte și să aibă în continuare de lucu. Balanța pare totuși înclinată în favoarea dezvoltatorului, de aici și termenul de ”exploatare” folosit. Astfel de metode sunt foarte utile și pentru un oraș ce dorește să se evidențieze prin promovarea culturii și încurajării debutului artistic nu doar pentru actori, ci și pentru ti nerii scenografi sau arhitecți. Intervenția denotă un simț fin al combinării orașului ca și scenă și a scenei ca și oraș, limitele între ele fiind oarecum blurate și în timpul spectacolului, oamenii prezenți sunt absorbiți în ceea ce se întâmplă în hotel, astfel creând un efect de reality show prin subtilitatea arhitecturii. La nivel de buget de intervenție, structura este minimală, pereții despărțitori fiind din OSB iar asamblarea fiind făcută pe module cu ajutorul unei macarale, în mai puțin de 2 zile. Având în vedere candidatura orașului Cluj-Napoca la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2021, acest tip de intervenții par o rețetă de succes într-o țară ce nu dispune de fondurile sau voința politică necesare investirii într-un spațiu permanent. Prin faptul că ea este mobilă, este atins și scopul de diseminare a culturii chiar și în cartierele mărginașe, pe principiul ”nu mergi la teatru, aducem teatrul la voi”. Acest gen de intervenții reprezintă una din principalele calități urmărite în procesul elaborării proiectului de diplomă prezent.
6. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, p 128 7. http://www.containercity.com/projects/the-electric-hotel
34
35
Pe tot globul, am asistat la o explozie de interes, în ultimul deceniu, în "participarea publicului". Participarea este aproape universal recunoscută ca un " lucru bun " de către guvernele democratice naționale și locale. Votul și apartenența la un partid politic au fost în scădere considerabilă, în special în Occident, și implicarea persoanelor fizice direct la deciziile care le afectează viața este văzută ca o modalitate de consolidare a legitimității și a responsabilității de democrație. Diverse inițiative au căutat să încurajeze participarea formală ( cum ar fi votul prin corespondență , jurii ale cetățenilor , etc ) dar , în Occident , cel puțin , aceasta rămâne în continuare la un nivel scăzut . În timp ce oamenii se pastrează departe de implicarea politică formală, există puține dovezi că aceștia sunt mai puțin activi în grupuri comunitare locale sau organizații de campanie. Oamenii rămân dispuși să se angajeze în probleme care ii privesc în mod direct , și nu mai sunt dispuși să fie beneficiarii pasivi ai serviciilor guvernamentale sau de luare a deciziilor, cumva benigne. Din perspectiva comunității , implicarea locală oferă o ieșire în fața irelevanței acestui guvern central9. În marea dezvoltare a zonei King”s Cross Central, 67 ari de ”brownfield” sunt revitalizați pentru a crea noi străzi, clădiri publice, majore, un centru istoric restaurat și până la 2000 de locuințe. Organizația filantropică Global Generation a creat spații arabile portabile pe situri vacante din zonă. Proiectul face parte din programul de responsabilitate socială a companiei Argent și este văzut și ca și o acțiune de ”place-making” (fig. 15). Proiectul este susținut și de trustul media Guardian News & Media, ce își are sediul în apropiere. În august 2009, s-a produs prima recoltă. De atunci, siturile s-au extins și există un întreg program de producere de compost 10. Skip Garden reprezintă o grădină comunitară specială, în sensul în care ea este mobilă. Fructele și legumele crescute aici sunt apoi vândute cafenelelor și restaurantelor locale, inclusiv cantina de la The Guardian. Se produc linii de produse bio și mobilierul pentru grădină este folosit din lemne reciclate de pe șantiere de construcții. Planul este simplu: inițiatorii au la dispoziție 6 cont ainere de salubritate (skip) ce au fost adaptate diferitelor nevoi: un solar, o magazie, o livadă și alte 3 containere ce prin rotație sunt folosite la creșterea diferitelor legume. Acestea sunt plasate pe șantiere abandonate sau care așteaptă aprobări să înceapă lucrările(fig. 16). După 7 săptămâni, recolta a fost culeasă și dacă se încep lucrări pe șantierul existent, containerele sunt pur și simplu mutate pe alte șantiere părăsite. Potențialul proiectului de replicare și multiplicare a numărului de con tainere în functie de necesități sau posibilități reprezintă principalele caracteristici bune ale proiectului, pe lângă desigur posibilitatea de a le transporta. Acest proiect dă o ocazie fantastică diferitelor firme, școli, mici afaceri să devină mai conștiente de importanța unei alimentații sănătoase sau să profite de pe urma recoltei. Costurile de execuție reprezintă o cantitate neglijabilă, costul mai mare mergând mai degrabă în horticultorii ce trebuie să aibă grijă de plantele existente până la recoltă(fig. 17). Regenerarea de brownfields este o temă actuală, una încă neexploatată la maxim în orașul Cluj Napoca, un oraș ce are foarte multe astfel de situri chiar pe malul Someșului. Acest tip de regenerare a terenului reprezintă o unealtă ce va fi explorată mai îndeaproape în proiectul de diplomă.
9. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, p 154 10. http://www.kingscross.co.uk/skip-garden
36
37
Am decis să includem cele două dintre pavilioanele Asociației Studenților Arhitecți Cluj și să le studiem în același subcapitol datorită similitudinilor dintre ele și prin exemplele de bună practică ce le oferă, cel puțin la nivelul educațional al studenților arhitecți.
Pavilionul ZA2009 – Garden Bookshop
Pavilionul "The Garden Bookshop" este rezultatul unui atelier desfăşurat în cadrul Zilelor Arhitecturii 2009: "arhitectuRO" cu scopul de a oferi un spaţiu de recreere participanţilor la conferinţe, dar şi din dorinţa de a experimenta construirea unei oaze de răcoare în centrul Clujului, unde trecătorii să răsfoiască o carte de arhitectură(fig. 18). Acest pavilion reprezintă un experiment inter-disciplinar între studenţi arhitecţi din Cluj şi Timişoara, studenţi horticultori din Cluj, sub îndrumarea unei echipe tinere de specialişti în amenajări peisagere(fig. 20). Studenţii s-au strecurat printre predări şi examene pentru a-şi satisface dorinţa de a lucra cu materialele despre care învaţă la şcoală, să le simtă textura, duritatea, mirosul şi mai ales cum (nu) le pot folosi. Au fost folosite placaje de lemn, șipcuțe și dulapi de lemn, plăci tăiate la CNC cu modele ce permiteau filtrarea luminii și crearea unei pergole plăcute pentru vizitatori și rebuturi primite de la sponsorul principal de lemn, pământ adus de pe diverse șantiere din oraș, plante închiriate de la principalul comerciant de flori din oraș. Pavilionul a fost dat în folosință apoi pentru câteva zile librări ei Cărturești ce a putut comercializa în acel spațiu sau doar să împrumute cărți ce puteau fi răsfoite în zonele de lounge(fig. 19). Deşi conceput doar pentru perioada de desfăşurare a Zilelor Arhitecturii 2009 (13 -16 mai 2009), locuitorii din preajma pavilionului au strâns semnături de la trecătorii de pe pietonalul Eroilor pentru a solicita Primăriei Cluj-Napoca să preia pavilionul. La incheierea Zilelor Arhitecturii, organizatorii Festivalului De Film Internaţional Transilvania (TIFF) şi-au manifestat interesul pentru a folosi pavilionul ca punct de informare, iar la î ncheierea festivalului de film, solicitarea Primăriei de a prelua pavilionul nu a întârziat să apară, motiv pentru care a rămas în centrul oraşului timp de 8 luni, până în ianuarie 2010. Proiectul reprezintă o încercare de arhitectură-eveniment bine executată, ce a servit scopului pentru care a fost proiectată, mai mult, a primit și validarea comunității după construire, deși aceștia nu au fost inițial informați de ce urmează să se întâmple, probabil datorită amplasării într-o zonă ultracentrală, în care spațiul public este perceput ca al tuturor, dar în același timp, al nimănui. Singura critică constructivă ce poate fi adusă în particular acestui proiect este lipsa strategiei unei folosiri ulterioare evenimentului, ceea ce ar fi dat pavilionului o dimensiune de responsabilitate socială extrem de prezentă astăzi în majoritatea proiectelor.
12. http://www.arhiforum.ro/proiecte/garden-bookshop
38
Pavilionul ZA2013 – ”Țestoasa”
Păstrând tradiţia inovaţiei stabilită de ediţiile anterioare ale festivalului, anul acesta ZA 2013 "Crossing Borders" și-a propus o nouă premieră la nivel naţional, sub formă unui spaţiu multifuncţional de 180 mp definit prin intermediul unei structuri spaţiale de tip timber grid -shell ce ulterior va fi acoperită cu o învelitoare translucidă din același material folosit la corturile de eveniment. Acest pavilion va fi prezent în Piața Unirii din Cluj-Napoca în perioadă mai – iulie anul curent. Fiind conceput pentru a găzdui minim patru festivaluri, acesta serveşte drept punct de informare şi spaţiu pentru workshop-uri în cadrul Zilele Arhitecturii 2013, lounge cu ocazia Zilelelor Cluj-Napoca, Festivalului Photo România și spatiu de conferinţe la TIFF (Transylvania International Film Festival). Dimensiunile generale ale pavilionului, cu o amprentă la sol de formă elipsoidală (L = 18 m, l = 16 m, h = 4 m), fac din această construcție cel mai ambițios proiect al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi Cluj până în prezent. Structura spaţială cu dublă curbură prezintă patru deschideri orientate spre principalele direcții pietonale ale sitului. Compusă din 25 de module interconectate din lemn de larice siberian și contravântuite pe două direcţii, structura se descarcă pe 28 de tălpi realizate din dulapi de lemn de molid. Atelierul care a dus la realizarea designului pavilionului a fost coordonat de o echipa formată din Daniel Piker, realizatorul plugin-ului Kangaroo Live Physics (pentru Grasshopper - add-on Rhinoceros 3D Modeler), fost profesor la Universitatea din Bath, Anglia, alături de inginerul Dragoş Naicu, doctorand la aceeaşi universitate, arhitectul David Stasiuk, doctorand la Academia Regală Daneză de Arte Frumoase, Şcoală de Arhitectură din Copenhaga, Danemarca şi arhitectul Andrei Nejur, asistent doctorand la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Cluj Napoca. Ei au servit drept consultanți,întreaga proiectare fiind realizată în intregime de către studenții arhitecți veniți din toată țara pentru workshop(fig. 23). Workshop-ul s-a desfășurât în perioadă 16 - 21 noiembrie 2012 sub formă unui concurs de proiecte de arhitectură între echipele participante, utilizând ca unelte de lucru software pentru modelare tridimensională McNeel Rhinoceros 3D şi plugin-uri precum Grasshopper, Kangaroo Live Physics și chiar și o pâine cu rol de machetă. Coordonatorii au ținut sesiuni de inițiere în acest program. Confecţionarea efectivă a pavilionului s-a desfășurat in perioada 15 aprilie - 2 mai 2013 la baza de producţie a unei firmei de construcţii, fiind realizată de către membrii echipei câştigătoare, coordonaţi de un membru al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi din Cluj şi ajutaţi de studenţi voluntari (fig. 21). Structura pavilionului a fost montată în Piaţa Unirii din Cluj Napoca în perioada 7 - 14 mai 2013 de către studenţii voluntari care au făcut posibilă ridicarea în timp record a primului pavilion de tip timber grid-shell din România. Primind și numele de alint ”țestoasa” de la localnici sau fiind asemănată cu Opera din Sydney de către presă face ca acest pavilion să se apropie de comunitate și să fie acceptat, chiar dacă integrarea sa în contextul istoric poate fi îndoielnică pentru unii crtici (fig. 22). Trend-ul pavilioanelor construite în cadrul festivalurilor de design/arhitectură/artă este unul benefic atunci când există această componentă educațională pentru studenți sau alți actori ce sunt implicați direcți în proces de la concepere până la realizare pentru că oferă arhitecturii temporare un beneficiu în plus, dat de posibilitatea de a explora și a se elibera de inhibițiile generale, dar respectând totuși rigorile de proiectare a unor structuri ce până la urmă pot deveni periculoase daca nu sunt concepute cu normele de siguranță. După atâția ani de pavilioane prezente în oraș, beneficiile lor încep să se restrângă dacă ele continuă să fie amplasate în spații ultra -centrale sau să fie gândite în continuare fără o strategie de folosire sau reutilizare după ce evenimentul/evenimentele pentru care au fost concepute se termină.
39
40
41
"Parcul Mobil" este unul dintre proiectele desfășurate în cadrul ZA 2013. Este un proiect manifest, care atrage atenția asupra spațiilor verzi utilizate necorespunzător, din orașul Cluj Napoca. Au fost alese 5 locații(fig. 24), în zone pericentrale ale orașului, fiecare dintre aceste locații având probleme diferite, probleme pe care am încercat să le soluționăm în urma unui workshop, alături de studenții participanți, de la Facultatea de Arhitectură și Facultatea de Horticultură, specializarea Peisagistică, care au fost îndrumați în mod activ de echipa formată din coordonatorii: Alex Axinte şi Cristi Borcan (studioBASAR ), Diana Culescu (RPR Birou de Studii Contemporanepeisagist), Laura Panait (antropolog) şi Tiberiu Ciolacu ( Planwerk ) (fig. 25). Parc natural, urban, istoric, central, rezidențial, industrial, de rulote, național sau etnografic, de distracții, tematic și toate într-unul singur – un Parc Mobil – o platformă cu un container de activități utilizat ca o trusă de intervenție rapidă plecată prin Cluj. Platforma este doar un pretext prin intermediul căruia pot fi aduse în atenție o serie de elemente valorease, existente, care din diverse motive scapă percepției utilizatorilor în acest moment(fig. 27). Proiectul intitulat sugestiv ”Parc Mobil” a intervenit pe fiecare din cele cinci situri prin acțiuni de amenajare a spațiului public: realizarea de mobilier urban, acțiuni de igienizare, plantarea unei noi vegetații, amplasarea de mobilier urban, toate acestea pentru a crea un loc public pentru comunitatea din imediata apropiere, pentru a pune bazele realizării unor noi legături sociale între rezidenți. În lipsa unor spații comune, ”comunitatea” e doar un cuvânt și nu o stare(fig. 26). Parcul nu a dispus de foarte multe resurse materiale, dar a reușit să îmbine foarte bine materialele primite ca și sponsorizate sau plantele ce puteau fi comercializate la fața locului. Mobilierul ”clasic” din europaleți nu a lipsit, fiind confecționat din ei scaune, stand-uri de prezentare a plantelor, scări de acces pe platforma tirului, stâlpi pentru amenajarea unui loc de umbră, umbră oferită de un material textil prins de stâlpi. Cu ajutorul lemnului și a unor cauciuri recuperate s -a făcut și un mic traseu de mini-golf ce a reprezentat deliciul copiilor. Proiectul poate fi considerat un succes din punct de vedere al beneficiarilor direcți, adică actorii inițiatori, studenții ce au lucrat efectiv la amenajarea parcului și la managementul activităților. Acțiunile în cartiere au fost bine primite ca și evenimente singulare, însă datorită structurii volatile a principalului agent inițiator, Asociația Studenților Arhitecți Cluj, aceste episoade au rămas fără o continuare, fără o strategie pe termen măcar scurt pentru cele 5 situri vizitate, în afara mobilierului și plantelor rămase. Regretul echipei reprezintă promovarea slabă a evenimentelor ce nu au reușit să iasă din microuniversul locurilor unde s-au întâmplat efectiv acțiunile. Probabil prin acțiuni persistente ale ”Parcului Mobil” acest proiect ar fi avut șansa să schimbe mai mult în bine acele locuri. Strategia aleasă de inițiatori, dacă este să ne luăm după categorisirea celor de la Urban Catalyst, a fost una de ”inițiere” când poate mai sustenabil ar fi fost una de ”antrenare” în lipsa unor structuri comunitare puternice prezente în oricare din cele 5 zone. În concluzie, potențialul Parcului Mobil a fost atins aproape la maxim, prin prezența sa impunătoare și imprimarea sa în harta mentală a locuitorilor din zonă pentru următorii an, însă pentru viitor, astfel de acțiuni trebuie să vină susținute de o strategie pe termen scurt – mediu – lung pentru a avea cu adevărat un impact sustenabil și durabil.
42
43
Proiectul Magic Blcoks, început în 2009, intră în categoria proiectelor de recuperare și recalificare a spațiilor publice din cartierele socialiste din România. Strategia pornește de la ideea că ”reabilitarea este o problemă socială, economică, arhitecturală și urbanistică și nu doar tehnică (...) Spațiul public trebuie văzut nu doar ca o categorie legală și administrativă ci drept un loc al comunității”13. Scopul proiectului a fost acela de a oferi o cutie de unelte pentru a transforma spațiile publice din perimetrul incintelor cartierelor socialiste din maidane folosite haotic, conflictual, în locuri publice, atractive, integrate circulației generale a orașului și care să activeze atât marginile cartierelor vechi, cât și partea din spate a șirurilor de blocuri. Crearea de spațiu public de calitate duce în mod aproape automat la acțiuni de revitalizare individuale. În 2010, pe baza strategiei dezvoltate în 2009 și a unui atelier organizat de Zeppelin, Archis Interventions, Hackenbroich și Point 4 Space, se trece de la strategie la tactică în abordarea acestor spații. Astfel, sunt realizate patru intervenții de mici dimensiuni în zona Calea Moșilor din București(fig. 30,31). Această intervenție ar fi trebuit să funcționeze ca un ”experiment prototip care să ofere un exemplu pentru întreg orașul. Proiectul a fost considerat unul de succes și un adevărat model în ceea ce privește recalificarea spațiilor din cartierele socialiste, beneficiind de o mediatizare puternică în rândul specialiștilor și primind premii și distincții precum Premiul Anualei de Arhitectură București la categoria Spațiul Public în 2011, finalist în cadrul premiilor europene pentru spațiul public în 2012. Putem astfel să-l considerăm un exemplu de bună practică autohton. Contextul în care sunt amplasate cele patru intervenții este unul foarte familiar. Sunt spații pe lângă care indivizii trec zilnic. Un pasaj între Calea Moșilor și incinta creată de cortina de beton în zona Obor, o platformă înconjurată de clădiri tehnice și un gard din sârmă folosit ca spațiu de joacă, un mic spațiu verde înconjurat de garduri expus străzii principale și un mic spațu abandonat, mărginit de calcane, un gard de beton și un spate de bloc, separat printr-un parapet de beton pentru a împiedica parcarea. Mijloacele și scara intervențiilor sunt foarte reduse. ”Salon Urban” este o recalificare a unui mic spațiu abandonat prin introducerea unor scaune și cuiere recuperate și realizarea unei pardoseli din pietriș. ”Vă rugăm călcați iarba” încearcă deschiderea micilor spații verzi închise cu garduri prin introducerea unor trepte ce pot fi folosite și ca locuri de ședere la care se adaugă o masă și un scaun de lemn. Terenul de joacă(fig. 28) utilizat în mod informal de copii este îmbunătățit prin vopsirea terenului de joacă și a două porți, plus introducerea băncii create de studioBasar (Generatorul, proiect de mobilier urban realizat de studioBasar în 2009 parte a strategiei Magic Blocks, este recuperat din zona Aviației, unde în urma intervenției autorităților publice a fost aruncat) (fig. 29). ”O trecere între două lumi” devine o galerie de pictat graffitti într -un pasaj ce leagă zona Obor de spatele cortinei de beton14. Intervențiile în spațiul public realizate în cadrul strategiei Magic Blocks sunt exemple de intervenție într-o situație ambiguă15. Scopul fiecăruia dintre obiectele create este acela de a transforma aceste spații, subiecte de fapt, spații funcționale, necesare, utilizate zilnic fără a fi puse în discuție în subiecte de preocupare pentru înțelegerea nevoii de recuperare și recalificare a acestora.
13. http://www.publicspace.org/en/works/g202-magic-blocks 14. Magic Blocks (2011), În spatele cortinei de beton, În: Arhitectura, nr. 90, pp 82-95 15. http://www.studiobasar.ro/?p=1854&lang=en
44
45
Contextul de la care s-a pornit în abordarea proiectului de diplomă a fost încercarea unei arhitecturi temporare pe teritoriul României, un spațiu ce se află în fazele incipiente arhitecturii temporare cum au arătat studiile de caz 4.2.1, 4.2.2. și 4.2.3. Ideea a fost a încercării unui proiect la un nivel mult ridicat față de orice s-a făcut în România, un proiect ce ar alinia țara la ceea ce se întâmplă în exterior, un proiect cu strategii de termen scurt, mediu și lung, cu abordarea holistică și cu luarea în considerare a tuturor factorilor studiați în capitolele anterioare. Aveam nevoie așadar de un oraș ce avea pretextul necesar unei astfel de dezvoltări. Prin faptul că orașul Cluj-Napoca a câștigat titlul de Capitala Europeana a Tineretului în 2015, un titlu ce durează un an, a reprezentat un foarte bun punct de pornire, coroborat cu faptul că vorbim de un oraș destul de mare ca și populație de 324,576 locuitori după recensământul din 2011 1, din care 80 000 sunt reprezentați de studenți iar peste 50% sunt persoane sub 35 ani. Vorbim astfel de un oraș universitar, un oraș ce adună principalele forțe creative din regiune, locul celui mai mare centru de IT după București, un oraș ce urmează să construiască un Centru Regional de Excelență și Industrii Creative 2 și ce se află în plin proces de creare a unui cluster de industrii creative, asemănător celui de IT deja format(fig. 1). Pentru a contura contextul actual, am presupus că titlul de Capitala Culturală Europeană a fost deja câștigat de către Cluj-Napoca pentru anul 2021, deoarece acest rezultat se află abia în 2016. Dea lungul istoriei, aceste titluri au fost niște impulsuri extrem de favorabile dezvoltării urbane, având chiar un exemplu în vecinătatea Clujului în orașul Sibiu ce a fost Capitala Culturală Europeană în 2007, care a schimbat total fața centrului istoric după terminarea proiectului3. Prin câștigarea unui astfel de titlu, Clujul are șansa să se alinieze la nivel european marilor orașe culturale din Europa și să devină o destinație turistică imprimată pe harta mentală a vizitatorilor străini. Importanța câștigării unui astfel de titlu și contextul dat de concentrarea mare de minți creative din oraș poate doar să împingă orașul înainte în dezvoltarea sa urbană iar folosirea unei strategii bazate pe arhitectura temporară când există aceste două ingrediente s-a dovedit de cele mai multe ori o rețetă de succes, cum a fost explicitat în subcapitolele 3.6. (Centrele Creative) și 4.2 (Urbanism temporar).
Pentru că orașul deja este supraglomerat de evenimente în centrul orașului și pentru că abordarea în centrul istoric avută deja de alte proiecte studiate în această lucrare ( 5.2.1. Pavilioanele ZA) s-a dovedit una bună, dar de impact redus pe termen mediu și lung, am decis căutarea unui sit mai îndepărtat de zona centrală. Fiind vorba de un proiect creat în contextele unor titluri europene, abordarea în proiect a fost să identificăm caracteristici esențiale și elementele de valoare exploatate în marile orașe. Ne-am îndreptat atenția spre principalul element natural al orașului, râul Someșul Mic(fig. 2,3). În timp ce mai toate
1. http://www.cluj.info/ 2. http://www.primariaclujnapoca.ro/comunicate.html?gId=1400 3. http://www.sibiu2007.ro/
46
47 orașele europene își dezvoltă strategia de dezvoltare în jurul principalului element natural, Clujul a întors sistematic spatele acestui element. În acest sens, am hotărât să acordăm atenție sporită malurilor râului și să găsim un sit pe unul din maluri(fig. 5). Zona găsită se încadrează pe culoarul Someșului, un culoar ce ar trebui să fie presărat cu funcțiuni publice atractive pentru cetățeni, lucru care de altfel se și întâmplă pe alocuri. Pentru a continua culoarul într-un mod sustenabil, intervențiile propuse în zona studiată se vor limita în timp și vor face loc la final unui parc public cu funcțiuni ce deservesc parcul și comunitatea din jur. Funcțiunile temporare vor ajuta la coagularea comunității prezente și la creșterea încrederii în vecini. Situl are mult potențial, partea sud-estică este spre Someș, care în același timp este și latura lungă a sitului, situl se află la limita fostei zone industriale(fig. 6) și a cartierului rezidențial, deci poate naște o discuție interesantă, se află î ntr-o zonă din Cluj propice unei restructurări urbane (fostă zonă industrială, zona de nord a Clujului) și cu perspective valoroase. Locul are toate ingredientele Clujului, râul generator, dar încă nefolosit, locuințe pe structură periferică la nord și țesut industrial de reciclat la sud. Plus nevoia de a lega lucrurile care sunt complet separate. Pe teren, un loc excelent se află un depozit aberant, un reziduu de activități sau mai degrabă non-activități care transformă un loc î n non-loc. Activarea prin temporar, evolutiv, catalizatori poate fi extrem de interesantă. La Iași este o discuție despre ce să se întâmple cu sala de teatru făcută de Angelo Rowența pentru durata restaurării teatrului adevărat. Restaurarea s-a terminat și sunt voci care spun că sala ar trebui să plece î ntr-un cartier, altele că să rămână acolo, pentru că e funcțională. La Zurich se dezvoltă zone industriale cu clădiri temporare mai ales pentru studenți. Toate acestea pe lângă studiile de caz deja prezentate, care majoritatea sunt la periferie dacă nu chiar în mijlocul zonelor industriale. Aici s -ar putea încerca un mixaj care să aibă caracter deschis î n functie de reacțiile mai bune, fie ale locuirii, fie ale zonei industriale, fără a știi cum e mai bine de la inceput.
În alegerea programului, am dezvoltat o strategie bazată pe comunitatea din jur. Ideea a fost de a ajunge sau măcar a atinge toate aspectele ce fac o comunitate ”verde” și apoi de a mula programul în jurul acestor aspecte ce fac o comunitate mai puternică și mai sigură, mai sănătoasă, mai verde, mai inteligentă, mai prosperă și mai corectă. Pentru a-mi atinge obiectivele astea voi propune următoarele funcțiuni: (aprox 1000mp; pe malul Someșului). În spațiul Carbochim s-ar putea crea un spatiu permanent și controlat care să lucreze în continuare î mpreuna cu open air library-ul meu și după 2021. ( 500mp fără magazine) - va conține 4/5 magazine (detalii mai jos); - cafenea/bistro; - piață propriu-zisă conectată cu o grădină/piațetă; - bucătărie comunitară; - spațiu acesta poate ramane într-o formă restrânsă după 2021. ( 700mp - cortul multifuncțional și flexibil în funcție de sezon ). Rămâne și după 2021. - ( 5X100mp - 500mp) pentru a încuraja comunități mai prospere și corecte, voi face loc pentru 4-5 magazine bazate pe antreprenoriat social (exemplu: o brut ărie ce are și spatiul de
48
49 productie transparent, lumea vede procesul și ocazional, poate chiar participa). Ideal ar fi ca spațiile de producție se pot muta după 2021 la Carbochim și în parc să rămână doar punctele de desfacere. ( 400mp) spațiile ce ajută la comunități inteligente / corecte și autoguvernate ) totul de la club de pensionari, săli de cursuri, workshop-uri, spațiile ONG-urilor etc. Se pot muta la Carbochim după sau pot rămâne. (1500mp - este totuși Capitală Culturală Europeană) - conceptul Cluj2021 are "cultura ca și catalizator social" deci se potrivește . Ei dispar de pe sit în 2022. (aprox 1000mp) - acesta ar fi un spaț iu gestionat de USAMV și asociații din sfera aceasta, spațiu ce s-ar ocupa de "comunități mai sănătoase" și al cărui principal scop este să implice activ comunitatea î n realizarea parcului. Evident, după ce parcul e gata, în 2022 a dispărut sau rămân î n forma restransă (eventual rămân serele). Se pot muta la Carbochim eventual.
Prima intervenție se face cu ocazia anului 2015, când Clujul este Capitala Europeană a Tineretului, se vor ocupa clădirile existente și se va construi prima seră din ansamblu. Strategia poate fi încadrată la ”activare”. Investitiile Primăriei pe culoarul Someșului cresc odată cu obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2021. Sunt achizitionate succesiv și celelalte două parcele din vecinătatea celei existente și dezvoltarea continuă prin introducerea pieței de legume și fructe și spațiile pentru micile afaceri. Zona studiată devine spațiu public lângă cel mai valoros cadru natural existent în oraș Până în anul 2021, toate clădirile sunt puse în funcțiune și spațiile publice dorite pentru acest an sunt terminate și deja testate.Sunt montate locuințele pentru artiști și atelierele lor. Pentru succesul promenadei propuse există ateliere și pe malul Someșului. Complexul USAMV continuă să înverzească zona și să fie o atracție pentru cartier prin serele lor spectaculoase. Cortul multifunțional, important pentru anul 2021 reprezintă un spațiu pentru toată lumea, pentru concerte și evenimente de toate tipurile, dar și pentru petrecut timpul liber. Dar lucurile nu se termină aici. După momentul 2021, anumite structuri și-au îndeplinit scopul propus. Astfel, fiind demontabile, se pot muta pentru a ajuta la regenerarea altor zone din oraș. Zona Carbochim și străzile adiacente sunt astfel luate în vizor. În zona Carbochim începe procesul de regenerare prin intermediul structurilor temporare. Zona studiată între timp a continuat procesul de reînverzire, s-a unit cu parcul Nadăș din apropiere prin intermediul unui pod pietonal și a devenit la rândul ei un parc în toată regula cu 2 -3 structuri rămase pentru a condimenta zona și a lăsa memoria evenimentelor din ultimii 10-15 ani.
50
51
Arhitectura temporară este folosită încă de la începuturile umanității, ea precede de fapt arhitectura ”statică”, dar datorită impermanenței ei, doar recent a început să fie percepută ca și arhitectură propriu-zisă. Am putea presupune că nimic din ceea este doar temporar nu poate fi considerat sustenabil, deoarece termenul în sine implică o atitudine ce poate fi caracterizată prin expresia ”bună -de aruncat”. Totuși, această lucrare a subliniat o intenție că se poate crea ceva de scurtă durată ce poate însemna o dorință de a nu lăsa urme majore pe pământ. Multe dintre activitățile temporare descrise în această lucrare încorporează acest principiu al sustenabilității. Structurile temporare deseori reutilizează sau reciclează materialele la îndemână, în timp ce multe activități temporare reprezintă o utilizare mai eficientă a terenurilor și a clădirilor. Proiectele temporare de agricultură, de exemplu reduc distanțele pe care produsele alimentare trebuie să le parcurgă pentru a ajunge la consumator și construiesc capital social. Alte proiecte, care reprezintă experimente de formă alternativă a vieții urbane caută să minimizeze impactul negativ asupra mediului, sunt colaborative și participative sau pun accent pe aspectele calitative ale vieții, precum construirea unei comunități și asigură oportunități de autoexprimare. Pentru a fi cu adevărat eficiente, activitățile temporare nu ar trebui privite doar ca și prototipuri experimentale pentru a fi implementate mai apoi pentru o folosință de lungă -durată. Mai degrabă acestea sunt o trăsătură esențială a condiției urbane și spațiale, nu un test care trebuie finalizat în cât mai puțin timp posibil pentru a ne putea concentra apoi pe stabilizare și codificare. Dacă utilizarea temporară este văzută doar ca un prototip pentru o implementare mai de lungă durată, atunci argumentele în favoarea proiectelor temporare conțin și riscul de a solicita din greșeală ”drept de azil” de la caracterul lor temporar. Activitățile în acest domeniu și fiecare zi ne aduce mai multe exemple de acest gen din orașele de peste tot în lume. Urbaniștii, factorii de decizie, arhitecții și designerii au nevoie de o perspectivă nouă asupra orașului, una privită din punctul de vedere al temporarului. Proiectele și planurile trebuie filtrate intenționat în straturile temporare ale orașului cu o înțelegere mai profundă a intervalelor de timp și proceselor de evoluție specifice. Orașul trebuie recunoscut pentru ceea ce este: un fenomen temporar în continuă schimbare. Orașele noastre au făcut subiectul reproiectărilor organice continue dintotdeauna, dar noul val de activități temporare este poate manifestarea unei accelerări al acestui proces de schimbare. Tehnologiile și mediile de comunicare noi au un rol principal în a permite utilizarea temporară. Acestea asigură canalul de promovare ale activităților temporare și clandestine sau acelea care au un apel doar pentru o anumită nișă. Acest lucru înseamnă de asemenea că nu mai suntem legați de anumite locații specifice și astfel avem la dispoziție mai multe spații libere pentru combinații complexe de muncă, consum, recreație și joacă. Activitățile temporare reflectă un trend perspectivă de jos în sus în dezvoltarea societății, prin care oamenii încep să-și asume un nou rol de proprietar al propriilor orașe și să le colonizeze în noi moduri prin care spațiul public va răspunde nevoilor și stilurilor de viață în continuă schimbare. Creșterea activismului este atât o inițiativă din sus în jos pentru a încuraja comunitățile active și a elimina astfel responsabilitățile împovărătoare ale statului, cât și o dorință și mișcare ”grassroots” de a face ceva, orice prin care să înfrunte șomaj de lungă durată. Regula vitruviană de trei Firmitas – Utilitas – Venustas este înțeleasă în profunzimea ei doar atunci când ingineria, arhitectură și psihologia se apropie ca să creeze spațiu. În această era de ”space -age” în care trăim la limita ditre mobil și imobil, între arhitectură și vehicul limitele devin neclare. Pământul se rotește cu o viteză maximă de 1670km/h în jurul axei proprii și cu 107 280 km/h în jurul soarelui. Suntem născuți în mișcare. Dacă acum 150 de ani oamenii erau șocați să vadă trenuri rulând la mai
52 mult de 30km/h, astăzi sunt uimiți dacă circulă cu mai puțin de 300km/h. Totuși, noi chiar credem că trăim și muncim în clădiri ce se pot compara cu această eră? Suntem convinși că folosim tehnologia în cel mai bun mod posibil ca și arhitecți? Clădiri ce pot să curețe mediul în loc să -l polueze, care să imbunătățească frumusețea naturii nu să o distrugă. Nu există multe clădiri pe planeta noastră care fac asta, iar numărul lor scade sau dispare pe măsură ce ne apropiem de România și de Cluj. Este momentul ca noile generații de arhitecți să se alinieze la cerințele acestei ere schimbătoare, ”lichide” cum era citat Bauman în capitolele anterioare, altfel, riscăm să rămânem înghețați în propria neputință.
53
Cărți: 1. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city . Routledge: London ; New York, 2012. 2. Brodie, E.; Cowling, E.; Nissen, N., Understanding Participation: A Literature Review. NCVO: London, 2009. 3. Chase, J.; Crawford, M.; Kaliski, J., Everyday urbanism. Expanded ed. ed.; Monacelli ; Enfield : Publishers Group UK [distributor]: New York, 2008. 4. Chen; Edginton, Leisure as Transformation. Sagamore Publishing: S.U.A., 2008. 5. Haydn, F.; Temel, R., Temporary urban spaces : concepts for the use of city spaces. Birkhäuser: Basel, 2006. 6. Janri, M. Wood for the trees : a temporary theatre for the performance of 'Circles in a Forest'. University of Pretoria, Pretoria, 2011. 7. Kim, S.; Pyo, M., Construction and Design Manual: Mobile Architecture. Dom Publishers: Berlin, 2012. 8. Kronenburg, R., Portable architecture : design and technology . Rev. ed. ed.; Birkha\0308user: Basel ; Boston, 2008. 9. Kurt, T. Firmitas re-visited: Permanence in contemporary Architecture. Master of Architecture University of Waterloo, 2006 10. Levesque, C. Reconciling Poetics and Ethics in architecture abstract. Mc Gill University, Montreal, 2007 11. Organization, I. L., Global Employment Trends for Youth 2013: A generation at risk. 2013. 12. Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013. 13. Urban Unlimited., The Shadow City. Rotterdam, 2004. 14. UK, Carnegie Trust, The shape of civil society to come. Carnegie Publisher: Dunfermline, 2007. 15. Varra, G. l., Post-it City. 2009.
Articole de revistă: 1. Chabrowe, B, On the Significance of Temporary Architecture, The Burlington Magazine, vol 116, No. 856, pp 385-391
Articole publicate: 1. Touw, K, Firmitas re-visited: Permanence in contemporary Architecture. Master of Architecture University of Waterloo, 2006. 2. Levesque, C. Reconciling Poetics and Ethics in architecture abstract. Mc Gill University, Montreal, 2007. 3. Varra, G. l., Post-it City, 2009, http://subsol.c3.hu/subsol_2/contributors0/lavarratext.html. 4. Carnegie Trust UK, The shape of civil society to come. Carnegie Publisher: Dunfermline, 2007. 5. Evans, E.; Saxton, J., The 21st Century Volunteer: A report on the changing Face of Volunteering in the 21st Century. London, 2005. 6. Brooks J., A report on the changing young individual in society, Cambridge Press, 2005
54 Site-uri: 1. 2. 3. 4.
5. 6.
7. 8. 9. 10.
11. 12. 13. 14.
http://www.anselm.edu/homepage/dbanach/arist.htm (site al colegiului Anselm, facultatea de filosofie, accesat mai 2014) http://www.archdaily.com/472429/this-was-our-utopianism-an-interview-with-petercook/ (site de specialitate arhitectura, articol interviu, accesat aprilie 2014) http://www.oma.eu/projects/2010/venice-biennale-2010-cronocaos/ (site-ul firmei OMA, articole de presa, interviuri, accesat aprilie 2014) https://www.pdx.edu/sites/www.pdx.edu.usp/files/No%20Vancany.pdf (site-ul Universității Oregon, raport făcut de LOCUS LAB cu privire la importanța spațiilor vacante, accesat mai 2014) http://www.anse.eu/tl_files/anse/docs/history/2004%20Leiden/bauman%20englisch.pdf (transcriptul confeinței ANSE din 2004 ținută de Zygmunt Bauman, accesat mai 2014) http://www.managers.org.uk/print/research-analysis/research/currentresearch/management-futures-world-2018-march-2008 (Raport eliberat de Institutul Chartered Management cu privire la viitorul locului de muncă în 2018, accesat aprilie 2014) http://www.fsb.org.uk/policy/assets/fsb%20icm%20annual%20survey%20uk.pdf ( Raport al Federației Micilor Intreprinderi în 2009, accesat mai 2014 ) http://theoubliette.co.uk/interim.php (site-ul grupului The Oubliette Arthouse) http://legeaz.net/legea-571-2003-cod-fiscal/art-256 (codul fiscal Romania) http://articles.latimes.com/2010/dec/16/business/la-fi-stalled-construction-20101216 (articol publicat de Nathaniel Popper cu privire la soluții pentru piața imobiliară în criză , accesat mai 2014) http://www.a-slash.jp/main.html (site-ul firmei Atelier Hitoshi Abe, accesat mai 2014) http://www.sibiu2007.ro/ (site-ul Capitalei Culturale Europene Sibiu, accesat iunie 2014) http://www.cluj.info/ (site-ul de informare despre Cluj și împrejurimi, accesat iunie 2014) http://www.primariaclujnapoca.ro/comunicate.html?gId=1400 (site-ul Primăriei ClujNapoca, comunicat despre CREIC, accesat iunie 2014)
Bibliografie pe studiile de caz: Biblioteca în aer liber. Magdeburg. KARO Architekten. 1. http://www.karo-architekten.de/architektur-projekte/52 ( site-ul firmei KARO Architekten, accesat iunie 2014) 2. http://www.publicspace.org/en/works/f084-open-air-library/prize:2010 (site-ul platformei public space, cu descrierea proiectului Open Air Library Magdeburg, accesat iunie 2014) Primăria și Centrul Civic Oostkamp. Carlor Arroyo Architects 1. http://www.carlosarroyo.net/eng/proyectos/Oostkamp/00.htm (site-ul firmei de arhitectură Carlos Arroyo, proiectul Oostkamp, accesat iunie 2014) 2. http://www.archdaily.com/255204/oostcampus-carlos-arroyo/ (site de arhitectură, proiectul lui Carlos Arroyo, Oostkamp, accesat iunie 2014)
55 3. http://www.holcimfoundation.org/Projects/city-hall-and-civic-center-recycled-from-formerfactory-oostkam ( site-ul premiilor Holcim, descrierea juriului pentru proiectul Oostkamp al lui Carlos Arroyo, accesat iunie 2014) The Electric Hotel. Londra. Urban Space Management 1. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, p 128 2. http://www.containercity.com/projects/the-electric-hotel (site-ul Urban Space Management, divizia Container CityTM, , descrierea proiectului Electric Hotel accesat iunie 2014 ) Skip Garden. Londra. Global Generation 1. Bishop, P.; Williams, L., The temporary city. Routledge: London ; New York, 2012, p 154 2. http://www.kingscross.co.uk/skip-garden (site-ul dezvoltatorului Argent, descriere Skip Garden, accesat iunie 2014) Pavilioanele ZA 2009 – 2013. Cluj-Napoca. A.St.A. Cluj 1. http://www.arhiforum.ro/proiecte/garden-bookshop ( site de arhitectură, descrierea proiectului Garden Bookshop ) 2. Experiența proprie trăită prin implicarea în ambele proiecte. Parcul Mobil. Cluj-Napoca. studioBasar, RPR, Colectiv A, Planwerk, A.St.A. Cluj 1. Experiența participării la workshop și coordonarea evenimentului ulterior. 2. http://www.arhiforum.ro/agora/parcul-mobil-workshop-de-creatie (site descrierea proiectului Parc Mobil, accesat iunie 2014)
de
arhitectură,
Magic Blocks. București. Zeppelin, point 4 space, studioBasar, Archis Interventions. 1. http://www.publicspace.org/en/works/g202-magic-blocks (Judecarea lucrării Magic Blocks de către arh David Bravos Bordas, accesat în iunie 2014) 2. Magic Blocks (2011), În spatele cortinei de beton, În: Arhitectura, nr. 90, pp 82 -95 http://www.studiobasar.ro/?p=1854&lang=en (site-ul studioBasar, proiectul Generator)
56
COPERTA http://www.fubiz.net/galleries/set/art-paper-3d/photo/2607942184/ INTRODUCERE http://www.fubiz.net/galleries/set/words-paper/photo/4422182999/ http://www.fubiz.net/galleries/set/art-paper-3d/photo/2052006613/ CAPITOLUL 1 http://www.domusweb.it/content/dam/domusweb/en/architecture/2013/06/7/sou_fujimoto_serpe ntinegallery/Serpentine%20SFA%202832.jpg Fig. 1 http://retaildesignblog.net/wp-content/uploads/2013/05/Calligaris-stand-Salone-Del-Mobile-2013Nascent-Design-Milan-13.jpg http://architecture.cit.ie/contentfiles/images/stockphotos/Architecture-Factory-3.jpg Fig. 2 http://www.techgenie.com/imagemanager/plog-content/thumbs/general/jumpstart/large/7375pop-up-store.jpg http://www.infoteli.com/wp-content/uploads/2011/01/Infomab10-Mobile-Pavilion-in-Madrid-byKawamura-Ganjavian.jpg Fig. 3 https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/05/10/518d5bbd053c7dd83f8a24e8/646x40 4.jpg http://31.media.tumblr.com/tumblr_lhy9p2FZRa1qea09ao1_1280.jpg Fig. 4 http://www.designboom.com/wp-content/dbsub/103805/2013-0622/img_3_1371920917_a0bee10e644986c6ef7c08f8df72e07d.jpg http://www.pleatfarm.com/wp-content/uploads/2009/11/cardboard-banquet-paper-architecturecambridge-university-4.jpg Fig. 5 http://ateliermass.ro/BONTIDA-ELECTRIC-CASTLE http://www.whatdidshesay.ca/wp-content/uploads/2011/07/u2-360.jpg Fig. 6 http://4.bp.blogspot.com/-o4IzuETTekc/Teb31IvDrVI/AAAAAAAAALQ/AiGpURqFQG0/s1600/Madrid4LivingWall.JPG http://www.trendir.com/house-design/rustic-country-music-studio-of-glass-and-rusted-steel-2.jpg CAPITOLUL 2 http://www.fubiz.net/galleries/set/art-paper-3d/photo/3444584015/ Fig. 1 - arhiva personala Fig. 2 – arhiva Alexandru Ionas-Salegean Fig. 3 - http://www.corvincristian.com/en/design-works/86-boema CAPITOLUL 3 Fig. 1 - Philipp, O.; Klaus, O.; Philipp, M., Urban Catalyst. Dom Publishers: Berlin, 2013. CAPITOLUL 4
57 http://www.fubiz.net/galleries/set/art-paper-3d/photo/2312094169/
Fig. 1 - http://www.karo-architekten.de/cms/wp-content/uploads/2007/08/LZ-projekt-informationdt.pdf Fig. 2 - http://www.publicspace.org/en/works/f084-open-air-library/prize:2010 Fig. 3, 4, 5 - http://www.publicspace.org/en/works/f084-open-air-library/prize:2010 Fig. 6 - http://www.karo-architekten.de/cms/wp-content/uploads/2007/08/LZ-projekt-informationdt.pdf Fig. 7, 8, 9, 10, 11 - http://www.archdaily.com/255204/oostcampus-carlos-arroyo/ Fig. 12 - http://www.containercity.com/projects/the-electric-hotel Fig. 13 - http://www.natashachivers.co.uk/images/photo_gallery/large/electric_hotel/Electric-Hotelphoto-by-John-Sturrock.jpg Fig. 14 - http://thejamfactory.files.wordpress.com/2010/06/elec-hotel_lr.jpg Fig. 15 - http://www.kingscross.co.uk/skip-garden Fig. 16 - http://www.weekendnotes.co.uk/im/000/09/kings-cross-skip-garden-flowers-skip.JPG Fig. 17 - http://www.localfoodgrants.org/images/news/content/090708_076_s.jpg Fig. 18, 19, 20 - http://www.arhiforum.ro/proiecte/garden-bookshop Fig. 21, 22, 23 – arhiva personala + arhiva Alexandru Ionas-Salegean Fig. 24, 27 – arhiva Studio Basar Fig. 26 – arhiva personala Alexandru Ionas-Salegean Fig. 28 - http://www.publicspace.org/en/works/g202-magic-blocks Fig. 29, 30, 31 - http://www.studiobasar.ro/?p=1854&lang=en CAPITOLUL 5 Fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6 – arhivă personală
