Arta chineză a ceaiului
Wang Ling Arta chineză a ceaiului China - locul de nastere al artei de a bea ceai
Cartea spune istoria originii și originea artei de ceai bea ceai din China antică. Autorul citează pe această antice tratatele băutură, și urmărește evoluția artei de ceai în diferite perioade istorice, explicând influența sa asupra filozofiei, cultura și tradițiile din Chi Cuprins Wang Ling artă chineză de ceai China - locul de nastere al artei de a bea ceai Capitolul 1 Obținerea de utilizare a ceaiului ca băutură, și apariția culturii ceaiului agricultor divin studiază proprietățile medicinale ale plantelor Pundits dinastiei Han și ceai Deșeuri de Est și Jin de Vest, de Nord și de Sud și educarea dinastii integritate cu ajutorul ceaiului savanți vechi de metafizică și ceremonia ceaiului Immortals și Tea Party constatări Capitolul 2 Diseminarea și înflorirea artei chinez de ceai cultura de ceai chinezesc în epoca de Tang Îmi place ceaiul din China, rezidenți ai dinastiei Tang Lu Yu, zeul de ceai "Ceai Canon" Lu Yu și arta de ceai în Tang Ceaiul ca o distracție oferind și ceai sunt atât în epoca Song Ceaiul ca o jertfă în epoca Song Ceai ca distracție în epoca Song Dezvoltarea culturii ceaiului în epoca Yuan, Ming și Qing În epoca Yuan culturii ceaiului a devenit mai ușor Ceremonia ceaiului, promulgate de către unul dintre prinții pictura dinastiei Ming și Ming dedicat ceaiului În epoca culturii ceaiului Qing a pătruns în societatea chineză larg Capitolul 3 Arta ceaiului chinezesc
ceai Arta apă ustensile de ceai Frunzele de ceai și degustare de ceai ceaiul brewed ceai umed Umed ceai de flori semi-ceai ceai gata Capitolul 4 Spiritul ceremoniei ceaiului chinezesc Confucianismul și spiritul ceremoniei ceaiului chinezesc natura moale și pașnică ceai întruchipează ideea de "medie de aur" - baza confucianismului Ceremonia ceaiului chinezesc - un fel de activitate culturală care aduce bucurie Dezvolta onestitate, gust delicat și atitudine activă la viață, a cunoaște spiritul de ceai Ceremonia ceaiului ca un ritual Spiritul culturii ceaiului taoiste Combinația dintre umane și naturale, și a început să se uite la lumea din punct de vedere al culturii ceaiului Taoistii au baut ceai pentru a imbunatati sanatatea Valorile taoiste și caracteristici distinctive ale bautorii de ceai Rolul budismului în cultura ceaiului Capitolul 5 ceainarii Cultură Bashu Cultură și ceainarii Sichuan Cultura U-Yu și case de ceai Hangzhou Case de ceai Tianjin, Shanghai și Guangdong Cultură ceainarii Beijing Prezicerea viitorului și literatura oamenilor "shuchaguan" Divertisment în Beijing ceainarii "tsinchaguan" și "tsichaguan", unde vizitatorii se jucau șah Capitolul 6 ceai, artă și literatură
"Ceai" pictura Caligrafia și ceai Legende despre ceai Capitolul 7 Ceaiul și ritualuri publice Ritualul de ceai de băut în viața de zi cu zi ceremonii și tradiții de ceai de nunta ceremonii funerare, sacrificii și tradiția ceaiului Capitolul 8 Poporului ceai de artă Huzhou obiceiuri străvechi Kung Fu Ceai de Chaozhou și Shantou în Ceremonia ceaiului Yunnan Capitolul 9 ceai vamale grupuri etnice din China Vamale de ceai în Yunnan, Guizhou și Sichuan cultura de ceai tibetan Printesa Wencheng și istoria ceaiului tibetan Ceremonia ceaiului în temple tibetane Tratarea oaspeții și ulei de ceai lapte; Festivaluri tibetane și obiceiuri ceai lapte pe platoul și a pășunilor Aportul manciurieni în dezvoltarea culturii ceaiului Capitolul 10 cultura de ceai chinezesc răspândit în întreaga lume Răspândirea culturii ceaiului chinezesc în Japonia și Coreea Răspândirea de ceai chinezesc la vest notițe
Tea Tree - arbust peren vesnic verde, face parte din familia de camelii. Ceaiul joacă un rol important în relațiile umane; un faimos proverb chinezesc spune: "Când ne trezim dimineața, primul lucru pe care trebuie să ne pregătim foc, orez, ulei, sare, soia, otet si ceai", ceea ce indică faptul că ceaiul este o cerință principală. Atunci când ne adunăm în jurul mesei, sau să se întâlnească cu prietenii, ceașcă de ceai parfumat oferă o nuan ță suplimentară sărbătorii noastre. În cele mai vechi timpuri, mulți împărați erau mari consumatori de ceai mari. Într-o zi, în timpul domniei dinastiei Qing împăratul Kangxi, care a domnit din 1662 până în 1722, a venit la lacul Taihu în provincia Suzhou. Acesta a fost în a treia excursie la zona situată la sud de fluviul Yangtze. Asta e atunci când cineva a
sugerat o ceașcă de ceai împăratului, care a fost num it "de intimidare și de ucidere." Dupa ce au baut-o, Kangxi a considerat că băutura este excelent, dar numele băuturii nu părea prea memorabil. Știind că plantele din care s-au pregătit băutura, au fost colectate în primăvară la partea de sus a muntelui Bilo, Kangxi a numit bilochunskim și a introdus în lista de oferte de obiecte recunoscute.nepotul său, împăratul Qianlong (a domnit de la 1736 până la 1795), este de asemenea foarte pasionat de ceai. În prima lună de lună în fiecare an, el este unul dintre zilele de bun augur organizate ceai partid, timp în care adunarea a băut ceai și poezii compuse. Este bine cunoscut faptul că China - un ceai naturale zona in plina dezvoltare, precum și prima țară unde a început în mod deliberat să crească, să producă și să bea. Dar, când China a descoperit și a început să folosească ceai? Judecând după "Cartea clasică a Divine plantelor agricultori", chiar și acum 2700 de ani, Farmer Divin a încercat diferite plante care sunt colectate și care erau de multe ori toxice. Mai târziu, el a găsit un arbore de ceai, care are o acțiune antitoxică. Acest lucru sugerează că, în cele mai vechi timpuri oamenii au crezut ceai exclusiv plante medicinale. Numai foarte mult mai târziu a început să folosească ceai ca băutură. Wang Bao în "contract cu un copil-slujitor" său, scris în 59 î.Hr.. E., am menționat că acest slujitor a fiert pentru ceai, iar stăpânul său du-te la Uyan (la est de Pensyan, provincia Sichuan, în acele zile celebra piață de ceai) pentru a cumpăra ceai acolo. Acest lucru înseamnă că ceaiul a început să fie folosit ca o băutură, nu mai târziu decât în epoca Han de Vest. În epoca Regatelor trei (220-280), regele statului Dunvu Soare Hao (242-283) a ordonat miniștrilor săi să bea vin, și ob ținerea de plăcerea de intoxicație lor ori de câte ori le-a tratat. Ministru Wei Yao nu a putut să bea, așa că Sun Hao ia permis în secret să bea ceai în loc de vin. De atunci,
printre oameni educați să devină treptat la modă pentru a trata oaspeții cu ceai. În epoca de Nord și de S ud dinastiilor (420-589), a început să se răspândească budismul și călugări a băut ceai în timpul meditației și citirea textelor sacre. Ceaiul de băut este larg răspândită în biserici mari și mici, în cazul în care arborii de ceai a crescut și a studiat proprietățile ceaiului. Acest fenomen se numește integrarea ceaiului și a budismului. În epoca dinastiei Tang (618-907), Tea Party a devenit chiar mai popular. Având în vedere că ceaiul poate stimula procesul de gândire, oamenii de știință au bucurat de o băutură, a scris poezii și desenat imagini în care ceaiul a fost motivul principal. În timp ce arborii de ceai cultivate în Sichuan, Hunan, Hubei, Jiangxi, Fujian și alte locuri, precum și cantitatea de ceai vândute a crescut treptat.epoca poetului Tang Bai Tszyui a scris: "profit Merchant alungare și acordat mai puțină atenție soției sale. Acum două luni, el a mers la Fulya pentru ceai. " Fulya (curent Tszindech- jen, provincia Jiangxi), a fost apoi un centru comercial. Comerciantul a făcut un profit, Luând ceaiul de vânzare, și de multe ori din nou, a părăsit soția lui și a continuat de afaceri. Pe parcursul acestei perioade, Lu Yu (733-804) a rezumat cunoștințele predecesorilor săi despre ceai și a scris "Canonul de ceai", primul tratat din lume dedicat ceaiului. În această carte, Lu Yu a descris originea ceaiului, proprietățile sale, istoria și teritoriul creșterii sale, precum și - instrumente de colectare a ceaiului, procesul de tratament, metode de ceai si cesti de ceai de băut. Mai târziu, a fost numit "sfânt ceai". În epoca dinastiei Song 1308), în practică, a inclus o de a câștiga lauda de mare, aibă produsul cea mai buna
(960-1279) și Yuan (1271evaluare a ceaiului. În scopul proprietarul ceai a trebuit să calitate (care a fost cea mai
importantă condiție), apă curată și gustoase și seturi de ceai forma elegant și frumos culoare pe deplin a pornit culoarea ceaiului. De-a lungul lunga istorie a ceaiului a dezvoltat o artă specială și simplu de ceai chinezesc. Ceaiul de băut nu a fost doar o modalitate de a potoli setea și să se distreze, dar, de asemenea, o modalitate de a stabili legături de prietenie și de a consolida înțelegerea reciprocă. De exemplu, poezii si picturi de analisti chinezi, precum și cântece, dansuri și chiar operă mici dedicate ceaiului, arată cât de aproape relația dintre băut ceai și lucrarea sufletului. ceai tradițiile de consum reflectă interesul oamenilor din China antică la cultura de ceai. Un exemplu tipic a fost apariția caselor de ceai pe străzi și alei din orașele chineze. Totul, de la cei mai înalți oficiali și nobili la commoners, îi plăcea să se adune în ceainarii. Comercianții făcut schimb de informații de afaceri acolo, sătenii s-au adunat acolo doar pentru a discuta unele cu altele, iar oamenii de știință - pentru a face schimb de opinii cu o ceașcă de ceai. Chiar disputele și conflictele rezolvate și discutate în ceainarii.Există, de asemenea sa bucurat de spectacole realizate de artiști s-au adunat, au ascultat și vrăjitori povestitori. Putem spune că, ceainarii au fost un microcosmos al vieții sociale a Chinei, precum și centre politice, economice și culturale. Astăzi, cele mai renumite ceainarii din China, este o casa de ceai de Lao Ea de la Beijing, Guangzhou și Taotaotszyu Bayu Chongqing. oameni Guangzhou fiecare vizita ceainarii zi pentru a bea o pereche de cesti de ceai cu desert si aditivi. În Sichuan, vizitatorii pot bea ceai și vorbesc despre orice, așezat sau culcat pe rânduri de scaune de bambus. La Beijing ceainarii sunt un fel de club, în cazul în care aveți posibilitatea să bea ceai și mănâncă, se bucură de arta populara sau pentru a găsi noi prieteni. Cele mai multe ceai este servit la darul logodnei. Deoarece era imposibil să replanta ceai, luând-o
ca un cadou, ea nu putea să schimbe decizia să se căsătorească. În cartea "Visul de Camera Roșie", scrisă de Cao Xiuqin în epoca dinastiei Qing, Wang Xifeng a spus Lin Daiya: "Din moment ce ai băut ceaiul, de ce nu ai devenit fiica noastră în lege" Acest citat este un exemplu de obiceiul de a "lua un cadou de ceai" . Tratarea oaspeții ceai este baza comportamentului chinez în relațiile unii cu alții. În cazul în care casa oaspeții vin, chinezii oferă mereu el (sau ea), o ceașcă de ceai, ca semn al dispoziției sale prietenos. Una dintre poeziile spune: "Când un oaspete a venit la casa mea de frigul nopții, m-am grăbit să aprindă focul de bambus pentru a trata ceai proaspăt preparată." China - patria ceaiului. Înainte de ceai dinastiei Tang din China a fost exportată mare și pe uscat, mai întâi în Japonia și Coreea, apoi - în India și Asia Centrală, și chiar mai târziu, în epoca dinastiilor Ming și Qing - Peninsula Arabică. La începutul secolului al XVII-lea ceai chinezesc a început să fie exportate în Europa, în cazul în care clasele superioare au îmbrățișat moda pentru ceai. ceai chinezesc, cum ar fi de mătase chineză și porțelan, a avut o contribu ție semnificativă la cultura materială și spirituală a lumii. Cu scopul de a studia ceai și ceai cultura chineză, această carte spune povestea originii ceaiului, istoria sa, căile și obiceiurile de băut ceai, vasele folosite în partid de ceai, dar conține, de asemenea, o mulțime de alte informații interesante. Cititorul va găsi aici o mulțime de informații interesante despre ceai chinezesc.
Capitolul 1 Începe să bea ceai ca băutură, și apariția culturii ceaiului agricultor divin studiază proprietățile medicinale ale plantelor Aceasta carte spune povestea spiritului și culturii ceaiului. Cu toate acestea, studiul nostru de această problemă începe cu o descriere a proprietă ților de ceai și de a folosi ca o băutură. Deschiderea și începutul utilizării de ceai din China, se duce înapoi la zilele domniei agricultorilor Dumnezeu (conducătorul legendar, al doilea dintre cele trei mari, care
se crede că a inventat plug și a găsit proprietăți medicinale în plante). Chinezii de multe ori se referă la ei înșiși ca descenden ți ai lui Yan Di și Împăratul Galben. După ce a studiat textele antice, istoricii au ajuns la concluzia că Yan Di și Farmer Divină - este una și aceeași persoană. în urmă cu aproximativ 5000 de ani, Farmer Divin (care a fost considerat zeul agriculturii) a inventat unelte agricole și au învățat pe oameni să crească de cereale. China - o țară în care a fost foarte mult timp în urmă stăpânit agricultură. săpături arheologice și înregistrări istorice confirmă faptul că acesta este Divin Farmer dezvoltat metode de producție agricolă. Conform legendei chineze, el a fost, de asemenea, un zeu al vindecării. Pentru a salva oameni de la durere, el a ales o varietate de plante sălbatice și le-a folosit în scopuri medicinale. Nu este frică să se sacrifice, el a încercat să-și imagineze efectul lor, pentru a examina impactul lor asupra organismului uman. Se spune că o zi a fost otrăvit patruzeci și două de ori, de colectare și de degustare de plante sălbatice care cresc pe munte. Mai târziu, el a găsit o plantă care s-au dovedit la ceai. El a stârnit o plantă într-un vas de lut și să bea lichidul rezultat. Ca rezultat al tuturor toxinele prinse în organism a dispărut. De atunci, chinezii au început să folosească ceai ca un medicament prețios, adus la oameni ca un dar din cosmos. Această povestire confirmă faptul că primul chinez folosit ceaiul ca medicament. La începutul dinastiei Zhou (secolul al XI - .. 771 BC), ceaiul a fost folosit ca medicament de toate - de la commoners și la familia imperială. De exemplu, locuitorii din ceai Sichuan adus ca un cadou de la împăratul dinastiei Zhou, care a trăit în jurul secolului al XI-BC. e. În "rituri Zhou" - un cod antic al legilor poporului chinez, chipurile scrise de conducătorul lui Zhou în urmă cu aproximativ 3000 de ani, conține o mulțime de înregistrări ale
funcționarilor care au fost responsabili pentru utilizarea și depozitarea de ceai de la curtea conducătorii acestei dinastii. Unii cred că de ceva timp ceaiul a fost considerat o legumă. Cu toate acestea, în timpul dinastiei Han (206 BC -.... 220 AD), ceaiul a fost folosit ca o băutură magică. Pe parcursul acestei perioade, ceaiul a fost crescut peste tot, ceea ce face posibilă utilizarea sa pe scară largă. În celebrele morminte ale conducătorilor Han (construit în secolul al II-lea î.Hr.. E.) în Mawangdui, Changsha, provincia Hunan, a fost descoperit cutie de ceai. În mormintele care aparțin perioadei de Wen Di (care a domnit din 179 î.Hr.. E. La 156 AD. E.) în Tszyanline, Hubei, rămășițe umane și o cutie de ceai au fost găsite. Toate aceste constatări indică faptul că, în perioada timpurie a reprezentanților Han ai clasei superioare a băut ceai și a p us-o în mormântul morților ca un dar prețios. După ce a aflat existența ceaiului, chinezii s-au folosit ca plantă medicinală, legume, și apoi ca o băutură de peste 3000 de ani. Pe parcursul acestei perioade, de băut ceai nu a fost asociat cu nici un fel de căutare spirituală, chiar dacă a fost folosit ca o plantă magică. Cu toate acestea, totul sa schimbat imediat ce a început să fie folosită ca băutură.
Pundits dinastiei Han și ceai Utilizarea oricărui obiect și crearea de uzan țele conexe, de regulă, începe printre oamenii de rând. Cu toate acestea, este interesant de notat că utilizarea ceaiului ca bautura are originea printre oamenii de stiinta seniori. Începe să consume alcool tradiții de ceai înregistrate în documente istorice din China. În "Contractul cu un copil-rob", care a fost scris de Wang Bao în 59 î.Hr.. e. în timpul dinastiei Han, conține un episod interesant. In timpul domniei dinastiei Han de Vest trăia un om pe nume Wang Tszyyuan din
Sichuan, care a mers la Chengdu pentru a lua examenul. El a oprit la casa prietenului său decedat, în cazul în care văduva sa a trăit Yang Hui.Poate că ea a plăcut Van Tszyyuan ca ea a acceptat si a ordonat fata cu căldură servitor Bian Liao a slujit el cu tot respectul cuvenit, în special, că ea a cumpărat pentru el, și ceai preparată. Deranjat de acest lucru, Bian Liao a alergat la mormântul proprietarului decedat, și, izbucnind în lacrimi, a început să se plângă cu privire la soarta lor: "bine domnule meu, mi-ai cumpărat că am curățat casa ta, dar nu pentru că am așteptat un iubitor de soția ta!" Auzind cu privire la acest lucru, Yang Hui și Wang Tszyyuan foarte supărat. Ei au decis că Van Tszyyuan plătească 15.000 de monede, urmată de Bian Liao ar fi servitorul lui și nu au îndrăznit să se revolte. Van Tszy- Yuan a semnat un contract de cumpărare a fost servitori (acest lucru "Contract cu copilrob"), în care sa afirmat că a fost Bian Liao a trebuit să facă în fiecare zi. responsabilitățile sale, printre altele, a inclus: achiziționarea de ceai la târgul din Uyane, ceai pentru prepararea cafelei si accesorii pentru ceai de curățare. Aceste puncte de acord indică faptul că în timp ce oamenii de știință sunt foarte sensibili la procedura de ceai. În plus față de Van Tszyyuanya, alți scriitori celebri dinastiei Han, foarte mândru de ceai. Combinația dintre proză și poezie, care a fost popular la acea vreme, era un vechi stil de opere literare, care a avut propriile sale idealuri și dimensiunea estetice. Sima Xiangru și Yang Xiong - două bine-cunoscut expert în acest gen de literatură - sunt, de asemenea, foarte pasionat de ceai. Când el nu era încă cunoscută publicului, Sima Xiangru era îndrăgostit de o fată frumoasă. În conformitate cu codul de etică al Chinei feudale, toate deciziile cu privire la căsătorie, mai ales dacă era o fată, părinții mei au acceptat viitorul soț și soție. Cu toate acestea, Sima donâ Xiangru, care a fost numit Kyaw Ventszyun, nu a împărtășit aceste puncte de vedere comune și a fugit afară din casă împreună cu el.Ei nu au avut mijloace suficiente de subzistență, și a deschis un magazin
de vânzare a produselor alimentare. Experiența lor în acest domeniu este descris în celebra lucrare "Kyaw Ventszyun administreaza magazinul." Nu se spune dacă vând băuturi Sima Xiangru sau ceai, dar a scris despre ceai, iar dacă nu chiar vinde ceai, el, cel puțin, el a băut și a fost un bun cunoscator de ceai. În ceea ce privește Yang Xiong, el a scris despre ceai în cartea sa "Dialect". Desigur, scriitori celebri precum Sima Xiangru, au fost de multe ori la curte, în cazul în care bea ceai a devenit la modă. În romanul antic chinez spune o poveste interesantă despre obiceiurile de a bea ceai la curtea imperială. Atunci când Împăratul Han Cheng a murit, concubina lui Zhao Feyyuan "întâlnit" el din somn. Când ea a tratat împăratul sa apropiat de ceai a spus că el nu ar trebui să bea acest ceai ca o concubina nu se aștepta, așa cum trebuia să, cu tot respectul și considerația. Zhao Feyyuan strigat în somn și m-am trezit. Această povestire arată că procedura de ceai a fost analizată în problema gravă Han de etichetă, iar oamenii al căror comportament a fugit în contradicție cu normele acceptate, nu au avut dreptul de a trata pe cineva cu ceai. Gelyan Zhu, consilier-șef la epoca regatului Shu celor trei regate (220-280 gg. Î.Hr. E.), cunoscut încă în aproape fiecare familie din China. El a câștigat respectul și recunoștința generațiilor viitoare pentru înțelepciunea și meritul său în afacerile civile și militare. Se crede că Zhu Gelyan dezvoltat puternic ceai în creșt ere în Yunnan și alte locuri. Din moment ce Zhu Gelyana numit, de asemenea, Kunming, în provincia Yunnan încă de arbore de ceai este numit "copac Kunming." În epoca dinastiei Jin (220-280 ani î.Hr. ...), poetul Zhang Zhai în lucrarea sa "Poemul turn Chengdu" a scris: "Cand beau ceai, cred că despre minunat de via ță Xiong Yan și Sima Xiangru și proză magnifică și poezie lucrări. " De ce Tea Party de la bun început a fost atât de popular printre marii oameni de știință? Poate că motivul constă în
faptul că ceaiul au primit inspirația lor, iar băutura le-a amintit de frumoase munți și elemente de apă. Sau poate ceai îi calmează și îi ajută în meditațiile lor filosofice asupra universului. Oricare ar fi motivul pentru care, din moment ce ceaiul a fost folosit ca o băutură, el a fost asociat îndeaproape cu spiritul și filosofia artei, ca și în cazul în care numai el avea înțelepciune. În conformitate cu prevederile budismului, tot pe pământ are înțelepciunea și persoana este capabilă să comunice cu natura. Așa că poate, ceaiul este cel mai înțelept din toate plantele. Deșeuri de Est și Jin de Vest, de Nord și de Sud și educarea dinastii integritate cu ajutorul ceaiului În epoca dinastiei Han de conducătorii Chinei încurajează puternic cumpătare. În perioada timpurie a Han de Vest Împăratul a mers într-o trăsură trasă de boi, și utilizate fără tragere de inimă de echipaje. În epoca Han de Est (25 la 220 de ani. Ien. E.) Țara a devenit bogat, dar cultura standardelor de comunicare și de etică a promovat încă venerarea părinților, prietenie, amabilitate, onestitate și lealitate. Chiar și unii oficiali au diferit frugalitate și integritate. Așa că, oficial Xuan Binh suprafața cultivată distribuite în rândul celor săraci și a sugerat că membrii clanului său propriul său salariu, deși el însu și în casă nu a existat nici un stoc de orez. Un alt oficial, Wang Liang, nu a permis soției sale să trăiască în reședința sa oficială. Deși societatea feudală a acestor funcționari nu era de ajuns, ei sunt modelul de virtuțile tradiționale ale poporului chinez, cultivat din timpuri imemoriale. Cu toate acestea, în epoca dinastiilor sudice (420-589), de Est și de Vest dinastiei Jin (265-420), precum și de Nord și, conștiința publică a suferit modificări semnificative. reprezentanți ai clasei superioare s-au întrecut unele cu altele în extravaganta. Dinastia Jin ofițer Zeng a mers chiar mai departe decât împărat, în competi ție cu el în lux și abundența de îmbrăcăminte, echipaje și
produse alimentare. El a cheltuit pe alimente, la 10 000 de monede în fiecare zi, și fiul său - cât mai multe 20 000. Într-un efort de a fi primul în această competi ție, omul bogat Ren Kai cheltuit pe 20 000 de monede pentru fiecare masă. Shi Chun, cunoscut sub porecla de "sac de bani" pentru masa de prânz, micul dejun și cina au fost tratate la o delicatețe rară - fructe de mare și sushi - și utilizate u șile de brocart tapițerie și ceară pentru a face focul. Și-a schimbat chiar și haina de fiecare dată afară din dressing, lângă care a stat în așteptare pentru el pentru mai mult de zece cameriste. În epoca de Sud împăratul dinastiei Lyanvu (502-550) sunt foarte atent pentru a cheltui bani, în timp ce fratele său Xiao Hong scăldat în lux. S-a spus că el a construit o mulțime de depozite proprii. Imparatul Lyanvu sa dus acolo pentru a verifica aceste informa ții, temându-se că fratele său de arme depozitate în curs de pregătire pentru o revoltă. El a descoperit că depozitele sunt vaste rezerve de bijuterii și mătase, dar fără arme. In plus, au existat alte 30 de case pentru depozitarea de 300 de milioane de monede. Toate aceste excese au tulburat conducători cumpătat care au căutat să promoveze integritatea, de a face ceva în legătură cu un astfel de stil de viață generos. În aceste eforturile lor au jucat un rol și ceai. Comparativ cu ceai uman purificat în natură. Se absoarbe apa de ploaie și rouă vârfuri de munte și dă viață frunze verzi. Este nevoie de rădăcină în corpul munților, florile superbe în zori și la apus de soare. În China antică, oamenii au crezut că ceaiul nu poate fi transplantat, și, prin urmare, a adus un omagiu plantei, datorită tenacității sale. Probabil datorită faptului că au atribuit ceai, toate aceste virtuți, ea s-au opus luxul si extravaganta. Oficial de Sud Lu dinastiei Jin a fost pe incoruptibil. În calitate de guvernator al prefecturii, el nu a primit un
salariu. Mai târziu, curtea imperială la numit șef al Serviciului de Audit Intern. Când a mers la locul de destinație, familia l-au întrebat cât de multe barci pentru a încărca lucruri, și a spus că este nevoie să călătorească doar câteva boabe. Restul ar trebui acordată utilizării publice. Atunci când Lu a devenit capul la prefectura din Usin cunoscută General Hsieh a vrut să-l Anh să plătească o vizită. Nepotul Lou a hotărât că un astfel de oaspeți distins ar trebui să fie luate cu tot respectul și atenția. Văzând că unchiul său a făcut nici pregătirile pentru vizita unui invitat, el a decis să acționeze în mod independent. Atunci când Xie Un sosit la Lou ia dat un ceai și fructe. Văzând acest lucru, nepotul a dat un banchet magnific, temându-se că vizitatorul va fi jignit la o astfel de întâlnire modestă. După plecarea lui Lou oaspete pe el a spus iritat: "N-ai respect pentru mine, dar numai insultat intențiile mele pure." Bratty nepot a fost de aproximativ pedepsit. Mai târziu, povestea a devenit cunoscut și popular printre oameni, și mulți oameni au urmat exemplul ei ca comportamentul propriu-zis.Huan Wen, care a trăit la aproximativ în același timp, ca și Lou On, de asemenea, preferă să bea ceai în loc de alcool și a promovat viguros obiceiul. Acest lucru om de stat, care a avut un talent militar genial, sa bucurat de respect binemeritata ca au castigat mai multe victorii pe câmpul de luptă. În ceea ce privește promovarea integrității și onestitate, el a apreciat înalt eforturile depuse de Lu Na. Când a întrebat acesta din urmă cu privire la obiceiurile sale de băut, el a răspuns că el ar putea să bea doar două cupe. Huan Wen a spus acest lucru: "Pot să beau trei căni și să mănânce cu zece bucăți de carne. La banchet, am distra de obicei, oaspeții cu ceai și fructe ". În epoca de Sud și de Nord dinastii împărați au băut niște ceai în loc de lichior, pentru a arăta modul în care acestea sunt simple în gusturile lor. Drepturile în timpul dinastiei de Sud Împăratul Qi Shijie a trecut pentru un om foarte luminat. Pe parcursul celor zece ani ai domniei sale în
țară a fost practic nici un război, iar oamenii obi șnuiți au posibilitatea de a lucra, nu de a lupta, iar populația a crescut. El nu-i place de divertisment, deoarece este necesar un mare cheltuială. Atunci când Shijie a aflat că avea nevoie să trăiască un pic mai mult, el a scris un testament în care nu a ordonat să-l îngroape cu pompă, să nu provoace neplăceri considerabile pentru oamenii obișnuiți. Să se pregătească pentru a poruncit ceremonia de rămas bun doar șapte feluri de mâncare cu orez, fructe și ceai, în loc de tradi ționalele "trei daruri de sacrificiu." De asemenea, el a cerut ca de acum înainte, toate - reprezentanți ai clasei superioare și oamenii de rând - să urmeze această regulă. Desigur, este greu de spus dacă această cerință este îndeplinită de către împărați și funcționarii generațiilor viitoare; dar, cu toate acestea, ultimul imparat va deveni un exemplu perfect de modul de a reduce dorința lor de lux si extravaganta.
savanți vechi de metafizică și ceremonia ceaiului Târzie în timpul dinastiei de Est Chin a fost o perioadă de lipsă de unitate în China, a fost format de Sud și apoi dinastiei de Nord.Nordul țării a cunoscut o perioadă de haos cauzate de războaie interminabile și la sud, în acest moment a înflorit și a dezvoltat, războiul au existat o raritate. Prin urmare, oamenii de știință s-au adunat de multe ori acolo și a vorbit despre literatură, filozofie și probleme presante. Ei au fost numite însoțitori. În primele stadii ale existenței unor astfel de saloane culturale interlocutori au tendința de a bea băuturi spirtoase, conversa pe diverse teme, gama de oriunde dintr-o sursă pură, sau la poalele unui deal verde. "Șapte demn în pădure de bambus" Printre ei erau faimosi. Un intervievat a numit Liu Lin a dat numele băuturii, care a fost deosebit de
mândru de.Această băutură celebru Liu Lina și astăzi este bine cunoscut în China. Cu toate acestea, mai târziu a devenit interlocutori în loc de lichior să bea ceai și au făcut acest lucru din două motive: în primul rând, alcoolul ar putea lovi oameni în cap, și, prin urmare, influențează cursul conversației; în al doilea rând, savantul sărac nu avea bani pe alcool, care costul este destul de scump, și a trebuit să se îmbete pe carne. Acesta este motivul pentru care în perioada ulterioară, cei mai mulți interlocutori s-au baut ceai. De exemplu, celebrul tovarăș de Wang Meng a fost foarte mândru de ceai. Atunci când oamenii de știință au fost în casa lui dezbatere liberă, ei au fost întotdeauna tratate cu ceai. Puținii oameni care nu au cum ar fi ceaiul, glumind se face referire la conversație în casa lui Wang Meng "dezastru de apă". În cazul în care "educația de integ ritate în utilizarea de ceai", promovată de Lou On, Huan Wen și cealaltă, care simbolizează spiritul ceaiului, interlocutorii personalizat de ceai de băut pentru a rămâne treaz și pentru a spori de gândire și pentru a reflecta un efect direct al ceaiului a supra vieții spirituale a oamenilor. În epoca de dinastii de Sud și Nord a apărut direc ția filosofică, numită metafizică. Oamenii de stiinta au studiat metafizica, taoismul, confucianismul, care a fost foarte aproape. Cei mai mulți dintre ei erau oameni restante. Ei au apărat cu fermitate inviolabilitatea legăturilor de familie, exemplul său a argumentat nevoia de reținere și o educație bună, încurajând zborul de fantezie, și a analizat teoria fundamentală a naturii și a societății în raport cu to ți locuitorii pământului. Le-a plăcut să vorbească în fața a sute și uneori mii de ascultători. Desigur, în timpul acestor conferințe, care a durat toată ziua, s-au simțit sete. Spre deosebire de discuțiile filosofice ale participan ților pe pia ța internă, lector trebuie să vorbească întotdeauna și în
consecință, să se comporte norme și cred că în mod clar, astfel încât ceaiul a fost lectori asistenți indispensabili. Ei lau apreciat ca el este dispus, dar lăsând mintea trează și stingator de sete. Pentru metafizicieni fizice și efectele spirituale ale ceaiului asupra corpului uman sunt inseparabile. Astfel, de la începutul culturii de a bea ceai a fost învăluită într-un nor de filozofie orientală misterioasă. Immortals și Tea Party Cea mai veche este fundamentul culturii chineze taoismului, a cărei istorie este istorie mult mai lungă de confucianism. Taoistii spun că omul - o parte integrantă a naturii și stres, care este în armonie cu universul și natura. În epoca dinastiei Han câteva idei taoiste formate în taoism. Taoist spunând că toată lumea poate depăși toate neajunsurile, să se ridice deasupra păcatelor de moarte și de a intensifica resursele spirituale, de formare a corpului și a sufletului. Chinezii numit nemuritoare pe cei care au reușit să se ridice deasupra ispitele și duce o viață ascetică, și au crezut că ei au o înțelepciune specială și puteri magice. Mai târziu, am venit în China indian budism. Din moment ce poporul chinez nu înțeleg pe deplin esența acestui timpuriu budismul, l-au luat de la sine înțeles că nemuritorii budiste și taoiste sunt foarte similare, văzând budiști practică meditația, cum ar fi Taoistii. Ei au crezut că toate taoiști și budiști nemuritoare. Pe parcursul perioadei de Sud și de Nord dinastiilor confucianiste, Taoistii și budi știi se certau cu privire la beneficiile lor religii. Este interesant de notat faptul că, indiferent cât de diferit ideile lor, nici unul dintre ei au respins ceai, și toți au iubit să facă noi prieteni peste o ceașcă de ceai. În opere literare și poveștile timpului o mulțime de mențiune de ceai. În conformitate cu cărțile antice chinezești și cronici, femeia în vârstă a trăit în timpul domniei dinastiei Yuan imparatului Di Jin, care este de multe ori vândute pe piața de ceai. Cu toate ca ceaiul este turnat în cupe de dimineața până seara, ceainic ei tot au ramas pe deplin. Bătrâna a ajutat pe cei săraci din banii
primiți din vânzarea de ceai, dar autoritățile locale au fost nemulțumiți de ea și a pus-o în închisoare. Într-o noapte femeia milostivă a reușit să scape din închisoare, cu toate ustensilele și aparatele pentru fabricarea berii de ceai. În antic chinez a crezut că poate zbura nemuritor, astfel încât această femeie bătrână simțit nemuritoare. Conform unei alte documente istorice din China, în timpul dinastiei de Sud a trăit un călugăr Fa Yao, care a iubit ceai de băut. El a murit la vârsta de 99 de ani. longevitatea lui este atribuită proprietăți miraculoase ale ceaiului. Omul care a trăit până la o vârstă avansată, a fost considerată ca fiind nemuritor, ca și în cele mai vechi timpuri, condițiile de viață erau prea dure. In plus, medicina nu a fost atât de mare cum este acum. De asemenea, în conformitate cu aceste documente, tribut Tsyutszy și Juan Shantszyun a atins cel mai înalt punct de perfecțiune și de viață ca și celebrul grație nemuritoare la iubirea de ceai. De ce chinezii s-au alăturat în ceaiul cu supunere nemurire? Pentru că, în conformitate cu teoria taoismului cu privire la menținerea stării de sănătate, forța de viață a omului este în vasele de sânge, ceea ce contribuie la purificarea ceaiului. În afară de ceai, care nu este în stare de ebrietate și nu se amestecă poporul, cu toate acestea, a fost o parte necesară a administrației de ceremonii taoiste și budiste, din moment ce, în ambele cazuri, a fost o medita ție lungă. Astfel, Tea Party este strâns legată de filozofia antică de Est, regulile unui stil de viață sănătos și pentru a atinge cel mai înalt luminarea în viața spirituală.
constatări Din cele de mai sus putem vedea că mai mult de trei mii de ani de la momentul în care oamenii au descoperit ceaiul, pentru prima dată au folosit pentru prima data ca un medicament, și apoi ca băutură.
Din moment ce epoca ceaiului Han a început în mod intenționat de reproducere și de a folosi ca băutură. Din cauza proprietăților speciale și efectele asupra organismului uman, acesta a evaluat mai întâi oamenii de știință și gânditori. Scriitori, metafizică, oameni de stat și clerul iubit ceai. Aroma sa delicată și puritate a atras oameni. Cu toate acestea, în timp ce influența spirituală și culturală a ceaiului nu a fost încă stabilită. Metodele de ceai nu a devenit încă artă; la fel nu devin o filozofie care s-ar fi ridicat gândurile și sentimentele omului. Cultura ceaiului a început să se formeze încă din timpul dinastiei Han, atunci când un partid de ceai a fost menționat pentru prima dată în cronici, și-a continuat dezvoltarea în epoca de sud și de Nord dinastiile, atunci când ceaiul a fost utilizat pe scară largă de către oamenii de știință și nemuri toare. Dar, în epoca dinastiei Tang, a existat o cultură de ceai chinezesc, care a inclus cultivarea artei ceai, ceremonia ceaiului și un fel de "filosofie" de ceai.
Capitolul 2 Distribuția și înflorirea artei chinez de ceai cultura de ceai chinezesc în epoca de Tang Îmi place ceaiul din China, rezidenți ai dinastiei Tang Arta chineză de a bea ceai a început să se contureze sub conducerea dinastiei Tang (618-907), adică, în perioada de glorie epoca feudale. prosperitate economică, socială și culturală a țării, precum și o comunicare plină de viață cu țările străine în acest moment a deschis calea pentru răspândirea ceremoniei ceaiului. În acest timp, ceaiul a fost crescută în patruzeci și două prefecturi din țară și tradiția de a bea ceai a intrat în viața
de zi cu zi a tuturor sectoarelor societății. Împaratii târziu Tang, care este deosebit de mândru de ceai, a poruncit ca toate regiunile unde creste ceai, a trimis la palat frunze cele mai vechi (și cele mai fine) , ceaiuri, și 5 aprilie , în palat a avut loc un banchet dedicat sărbătorii Qingming, în timpul căreia a comemorat cel decedat. De asemenea , această sărbătoare a avut un alt nume - plante de vacanță. Unii oficiali a primit chiar și o promoție după ce aduce un cadou de la ceai împărat. Într - un poem satiric a spus: "Tatal meu devine o promovare din cauza ceaiului, ceea ce face , de asemenea , mai bogat pe fiii săi; așa că de ce oamenii educați nu merg la tăiat aceeași scurtă în loc de timp de mai mulți ani pentru a studia "primăvară și toamnă" și "călăreț Calea Fluviului Galben"? "Pentru a câștiga dragostea de concubina împăratului nedumerit asupra modului de a îmbunătăți metodele de ceai, și în curând le -au transformat în joc, cunoscut sub numele de "concurență ceai." În epoca oamenilor Tang educați care au dorit să ia un post birocratic, a trecut o selecție dură. Aceste examene și au prezentat cele mai bune rezultate au fost obținute în poziția de capital la curtea imperială. La momentul examinării, care a avut loc sub supravegherea func ționarilor instanță, candidații blocat în camere de izolare pentru a preveni orice fel de fraudă. Cu ei ar putea lua doar stocul de alimente solide. O excepție a fost făcută doar pentru ceai, care este adus în examenele decasă, astfel încât acestea să poată reîmprospăta și consolida puterea lor. Luând exemplul împăratului, prinți și miniștri sunt , deasemenea , mândri de pasiunea lor pentru ceai. Lee Deyuy mare consilier folosi chiar apa pura de izvor din surse situate la o distanță de mii de li [1] , din capitală, pentru a prepara o ceașcă de ceai. Oaspeții sunt , de asemenea , de obicei , tratate cu ceai, și a fost considerat foarte impolitețe să nu facă acest lucru. Inițial, ceai promovat doar oameni educați, iar în epoca de ceai Tang arta, cum ar fi poezie, a înflorit. poeții mai
devreme consumat alcool pentru a le inspira a lovit, cu toate acestea, în epoca băuturii Tang a fost interzis în mod oficial și producția de băuturi alcoolice a scăzut dramatic, pentru că a fost merge prea mult de cereale. Ceaiul, stimulator mult mai ieftin activității mentale, a fost folosit ca o alternativă la alcool. Acesta a fost în timpul perioada de glorie a budismului; călugări în templele trebuia să mediteze ore.Cu toate acestea, ei nu mănâncă. Dar pentru călugării tineri le prezintă anumite dificultăți. Prin urmare, în templul lui Lin-yang pe muntele Tai ca o excepție a permis călugărilor în timpul rugăciunile de seară pentru a bea ceai. Foarte curând am început să sosească, astfel în alte țări din întreaga țară, și a devenit o practică comună. Treptat, ceaiul a început să aducă ca un cadou de la Buddha, și au început să distreze vizitatorii temple deosebit de importante. În legătură cu consumul de călugări de ceai în templele au devenit ei înșiși să crească copaci de ceai. Din moment ce, ca regulă, biserici erau situate în munți, în cazul în care ceaiul o mulțime de ploaie și de soare, templele sunt întotdeauna cultivate este foarte înaltă calitate. Fara a fi surprinzator, taoiști, care au trăit, de asemenea, în izolare, în munți, erau grădinari bune, și bine versat în ceai. Pe măsură ce popularitatea ceaiului a crescut în rândul oamenilor obișnuiți de pretutindeni au început să apară magazine de vânzare cu ceai, și chiar și în provinciile câmpiile centrale, cum ar fi Shandong, Hunan și Shanxi, în cazul în care producția de ceai a fost relativ scăzut. Ceaiul comerț a devenit un mijloc de completare a trezoreriei statului a dinastiei Tang; Ceaiul a fost, de asemenea, o modalitate de dezvoltare a relațiilor cu grupurile etnice învecinate. In acest moment, era obișnuit să se facă afacere barter: pentru a schimba ceai pe cai.
O dragoste neobișnuită a locuitorilor statului de a ceai Tang a dat un impuls pentru studiul acestei plante și proprietățile sale. Zece proprietăți de bază ale ceaiului au fost următoarele: 1. Ceaiul este bun pentru sănătate, curăță organismul uman, ameliorează durerile de cap si oboseala. 2. Ceaiul poate reduce efectele alcoolului și pentru a promova abandonarea utilizării sale. 3. A servit cu o varietate de sosuri și sosuri ceai este un produs și satisface foarte hrănitoare foame. 4. Ceaiul facilitează fiind în timpul căldura verii. 5. Ceaiul este revigorant, somnolență izgonește. 6. Ceaiul îi ajută pe oameni purifica spiritul lor si alunga anxietatea. 7. Ceaiul ajuta la digestia alimentelor grase, ceea ce face parte integrantă a minorităților etnice din China, a căror dietă obișnuită este lapte și carne. 8. Ceaiul poate fi folosit pentru excreția substan țelor toxice. 9. Ceaiul prelungi viața umană. 10. Ceaiul promovează cunoașterea de sine. Lu Yu, zeul de ceai Chinezii acordă aceeași valoare a proprietăților materiale ale lucrurilor (și persoana) și proprietățile lor spirituale. De exemplu, ei mănâncă și bea pentru a satisface nevoile fiziologice ale acestora, precum și pentru a actualiza și mintea limpede. Consumul de alcool a fost întotdeauna o parte a etichetei la diferite recepții și ceremonii de sacrificiu; Alcoolul a fost, de asemenea, dat soldaților înainte de a lupta pe care au arătat eroism și curajul lui. Chinezii sunt foarte sensibili la mirosul și gustul mâncărurilor pe care nu ar trebui să numai umple stomacul, dar, de asemenea, punct de vedere estetic.
Prin urmare, este destul de firesc ca ceaiul, băutura este deosebit de popular printre oamenii de știință, ea a devenit subiectul, umplut cu valoare culturală și ideologică. A fost în epoca Tang a fost dezvoltată în continuare arta cultivării de ceai și ceai, care era înrudit cu rima poetic și metru și face consumul de ceai pentru a reflecta pe filozofia vieții. Lu Yu, prima persoană care a perfecționat arta ceaiului, de fapt, a creat ceremonia ceaiului, ceaiul a fost în istoria numelui lui Dumnezeu. Lu Yu, născut în Jinglin, provincia Fuzhou (districtul Tianmen prezintă în Hubei) a trăit în epoca glorioasă a Kaiyuan și Tianbao dinastiei Tang. A fost un orfan, a cărui părinți au aruncat. El a luat la Tszigun lui, persoanele în vârstă și foarte bine cunoscute buddhistă, iar băiatul a crescut în templul longan. Tszigun foarte mândru de ceai și plantate în jurul templului sunt mulți copaci de ceai.Yu a învățat puține Lu multe de la el despre arta de a creste si de a face ceai și treptat a devenit un expert în acest domeniu. După cum o legenda merge, o dată Tsziguna invitat la curtea imperială a instanței de a preda elementele de bază ale budismului. Ceaiul, care este servit la instanța de judecată, el dezamăgit. Cu toate acestea, odată ce ceaiul sorbind propus, el a simțit un val de bucurie și a spus: "Oh, acest ceai este preparat de studentul meu Lu Yu. El a venit. " Era adevărat. Lu Yu a fost chemat la palat pentru a prepara ceai pentru el. Cu toate că Lu Yu a fost crescut într-un templu budist, confucianismul a fost mai aproape de el. Viața solitară întrun templu la distanță nu-l atrage. Așa că a decis să fugă și s-au alăturat unui grup de artiști rătăcitori. Din moment ce el era foarte inteligent, el nu este numai de joc, dar, de asemenea, a scris piese de teatru plin de umor. Mai târziu, el a primit o recunoaștere Li Qi-y, prefectul Ching-lin, care lau ajutat să meargă la munte studiu Tian Men confucianism. Dar vremurile bune nu a durat mult. Studiile
sale au fost întrerupte de o rebeliune Lushan în partea de nord, in care imparatul Xuanzong a fugit capitala Chang'an la sud de Sichuan. Lu Yu a fost forțat să fugă cu fug revolta din Huizhou, regiunea de sud, în cazul în care în mod tradițional cultivate ceai. Acolo, el a învățat o mulțime de informații utile cu privire la cultivarea, metode de colectare și ceai berii, și a făcut prieteni cu poeți celebri, călugări, caligrafi și oameni de stat. Ele sunt toate unite printr-o dragoste de ceai. Pe baza discuțiilor detaliate cu prietenii lui arta de a pregăti și a băut ceai, și propriul său studiu al teoriei culturii ceaiului, Lu Yu a scris un tratat "Canonul ceaiului" ( "Cha Ching") - studiu primul din lume de proprietăți ale culturii ceaiului și utilizarea acestuia. "Ceai Canon" Lu Yu și arta de ceai în Tang "Canonul de ceai" este compus din zece capitole. Primul capitol consacrat originii ceaiului, a naturii și a proprietă ților sale, precum și a ceea ce solul și clima este cel mai potrivit pentru cultivarea plantațiilor de ceai. În al doilea și al treilea capitol, descrie procesul de prelucrare a frunzelor de ceai și de adaptările necesare. Capitolul patru descrie livrările de ceai folosite pentru ceai în Tea Party.Capitolul cinci este consacrat preparării băuturii și ritualurile însoțitoare. În capitolul al șaselea discută diferite modalități de a bea ceai și standardele prin care să se evalueze calitatea ceaiului. În capitolul al șaptelea stabilește istoria tradițiilor ceai de băut a poporului chinez. În al optulea rezumă caracteristicile diferitelor regiuni unde se cultivă ceaiul, și se referă la proprietățile diferitelor soiuri și tipuri de ceai. În capitolul al nouălea spune povestea de dispozitive de ceai pentru a fi utilizate în diferite cazuri. Iar discuțiile capitol final despre picturile pe tema ceaiului și a bea ceai și recomandă utilizarea lor ca un ajutor vizual, familiarizare bautorii de ceai cu tradițiile ceremoniei ceaiului. "Canonul de ceai" nu este doar un fel de enciclopedie de ceai, dar, de asemenea,
chintesență de cunoștințe despre natură și societate, materială și lumea spirituală. Ea recreează de fapt tradiția de ceai, explicând modul de a face ceai, pentru a alege apa potrivita pentru ceai, set și instrumente de ceai ca doar pentru a bea ceai. Si toate aceste elemente de ceai transporta o estetică specială. O atenție deosebită este acordată în cartea aspectului moral al culturii ceaiului. Lu Yu a susținut că oamenii care iubesc ceai, pentru a trăi o via ță virtuoasă. El a luat cele mai bune idei Confucianiste despre virtuțile budiști perseverență, în încercarea de a cunoaște adevărul și a teoriei taoiste că omul este o parte integrantă a naturii și a creat propria sa filozofie, în care totul este cel mai bun mod armonios combinate într-un singur ceai proces, care permite bautorii de ceai pentru a obține cea mai mare puritate, cu gust aroma de ceai. "Canonul de ceai" este considerat expunerea cea mai completă a culturii ceaiului în forma în care a existat până la mijlocul dinastiei Tang. gânditori mai târziu Tan a scris o nouă carte despre arta ceaiului. iar lucrarea a fost "16 tipuri de ceai", printre aceste cărți, scrise de Su și care au făcut noi descoperiri în cultura ceaiului. A "Comentarii cu privire la tema apei folosite pentru ceai," Zhang Yushin au proprietăți detaliate de apă în râuri, izvoare și lacuri peste tot din China. Chzhen- Liu Liang, un eunuc, care a ajuns la înăl țimi mari în înțelegerea culturii consumului de ceai, chiar a formulat cele zece virtuți ale ceaiului.Cu toate acestea, to ți acești gânditori în gândirea sa filosofică respinse doar datorită experienței lui Lu Yu, care a fost primul care a vorbit despre arta de a bea ceai și următoarea generație, care au ajuns să considere sfântul patron al ceaiului. La sfârșitul erei de Tang Yu Lu a fost numit post-mortem zeul ceaiului. A coborât din cer, zeii nu existau în China. Zeii au fost considerate spirite ale marilor oameni. Cu siguranță, Lu Yu a fost demn de acest titlu. Ceaiul ca o distracție oferind și ceai sunt atât în epoca Song
În epoca de ceai obiceiul Tang răspândit treptat în întreaga țară; și, de fapt, rolul principal a fost jucat de scriitori si pelerini budisti. Cu toate acestea, în epoca Song (960-1279) dinastii, totul sa schimbat, deoarece efectul oamenilor de știință asupra dezvoltării culturii ceaiului a scăzut. Cu toate că mulți scriitori celebri, printre care au fost Su Shi, marele scriitor al Song de Nord, Li Qingzhao, un poet proeminent de sex feminin, și Lu Yu, un poet celebru al Song de Sud, foarte atasat de ceai și dedicat pentru el o parte din munca lor, ei au făcut doar o mică contribu ție la dezvoltarea ceremonia ceaiului. ceai cultura de consum în acest moment pentru a consolida și de a promova cele două principii opuse - curtea imperială, și oamenii obișnuiți. Ceaiul ca o jertfă în epoca Song împărați Song au fost foarte mândru de ceai, iar unele dintre ele au fost experți în cadrul ceremoniei ceaiului. Cântec Împăratul Hueytszun chiar a scris un tratat intitulat "Reflecții pe ceai." Din cauza poziției speciale a factorilor de ceai împărat atașat o importanță deosebită pentru gustul natural al ceaiului și a proprietăților fiind aduse la curtea împăratului sub formă de cadouri. Inca din cele mai vechi timpuri, traditia a fost condus pentru a face brichete din frunze de ceai, în scopul de a menține cele mai bune proprietăți de ceai. Atunci când o perioadă de înflorire cultura ceaiului, oamenii din Song a început să dea acele dale forma originală, pentru a seta off frumusetea ceaiului, si de multe ori pe aceste dale a fost făcută pentru a imprima imaginea de dragon imperial Phoenix sau. Acest lucru ofrande de ceai la instanța de judecată este produsă în principal în prefectura Chien-chou și cărămizi de ceai au fost făcute de două schi țe cu oficiali celebri Ding Wei și Cai Xiang. Prefectura Jianzhou (numele original - judetul jiang'an) a fost localizată în ceea ce este acum provincia Fujian. Era o zonă pitorească, cu numeroase temple budiste, au înflorit
ceai în creștere, și există ceai făcut dale pentru livrare la instanța de judecată înainte de Sung. In timpul domniei lui Song Taizong împăratului Wei Ding a fost manager la plantațiile de cultură ceai în Fujian, în cazul în care ceaiul a fost făcut împărat. Acesta a fost un om care a avut o mare varietate de talente: a scris poezie, pictat, jocul de șah, joc multe instrumente muzicale, știa budismul și taoismul. Pentru a câștiga favoarea împăratului (sau o poziție mai bună și salariu), Ding Wei a pus o mulțime de efort pentru a crea noi forme și tipuri de plăci de ceai. În epoca Tang în aceste dale gaura a fost făcută în centru, astfel încât prin el a fost posibil pentru a sări peste frânghie și cravată ferm împreună mai multe dale. Ding Wei a ordonat să nu mai facă găuri în dale și a dezvoltat noi forme de țigle și timbre noi pentru ei. Cai Xiang, cel mai bun scriitor și caligraf timpului său, care, în caracter și credințe diferite de la Ding Wei, împăratul a iubit să distreze. Cai Xiang de multe ori el a susținut cu împăratul și ia spus să fie acasă mai u șor și mai preocupat de oamenii obișnuiți. Pe parcursul celor doi termeni ai mandatului ca guvernator al Fujian, el a făcut o mulțime pentru oamenii din provincie: construi baraje, sistem de irigare și pini plantați pentru a proteja împotriva distrugerii a lungimii drumului de 700. Omul nobil, cu o reputație fără cusur, el întruchipează virtuțile care erau caracteristice unui adevărat om de știință - consumatorii de ceai. El a scris un tratat despre ceai, în prima parte a criteriilor enumerate care ar trebui să determine calitatea băuturii: culoarea, aroma și gustul. În a doua parte a vorbit despre accesorii de ceai, acordând o atenție deosebită nevoii de armonie între culoarea de ceai de ceai și dispozitive. Cai Xiang a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea producției de ceai în formă de o gre sie dragon: Aceste piese sunt mai mici și mai elegant decât mai devreme.
Spre deosebire de alte tipuri de ceai finisat, gresie si ceai sub forma unui dragon și Phoenix au fost o adevărată operă de artă chineză , cu toate caracteristicile inerente în ea. In plus fata de matrite special concepute pentru gresie sub forma unui dragon și Phoenix, a avut mucegai și alte tipuri - acestea sunt realizate sub formă de pătrate, flori, dragoni mari și mici și au fost foarte grațios. A fost foarte dificil să faci un ceai pentru ofrande împăratului, ca frunzele de ceai trebuie să fie colectate în zori , înainte de ploile decereale [2] . Aceste frunze sunt atent selectate, prelucrate aburit, presat, la sol, a pus în forme și se usucă, și apoi trimis la curtea împăratului. Unele mucegaiuri, un inch în diametru, sunt folosite numai pentru producția de ceai sute de dale pe an. Inutil să maispunem că aceste plăci de ceai au fost plasate într - un pachet de lux, în primul rând au fost învelite în frunze speciale ale copacului, apoi - în mătase galbenă, apoi au fost plasate într - o cutii lăcuite roșii cu încuietori de aur și de timbre oficiale și, în cele din urmă, aceste cutii au fost plasate în cutii speciale realizate din bambus. Această varietate de ceai ca "mugur", similar cu limbajul de păsări, aavut cel mult trei muguri pe fiecare foaie. În termeni moderni, acest lucru este în valoare de ceai o țiglă de 400 de mii de monede decupru. Un astfel de ceai scumpe ar putea apărea numai pe masa împăratului, împărăteasa și țiitoarele lui. Oficialii, când dintr -o dată împăratul revărsat asupra lor un ceai cu gresie, niciodată nu a încercat, și la rândul său , a dat -o oarecare prieten apropiat sau pur șisimplu a lăsat ca amintire. Ouyang Xiu, un scriitor proeminent și om de stat al epocii Song, pentru toți cei 20 de ani de viata a fost doar o astfel de țiglă ceai;dar oamenii obișnuiți aproape că nu a putut chiar uita la ea. Aceasta traditie este înrădăcinată în ideea supremației spirituale a ceaiului și simplitatea timpurie, avocat Lu Yu. Dar, pe de altă parte, ea a depus
mărturie despre marea artă și iluminarea oamenilor care au făcut acest ceai. Ceai ca distracție în epoca Song concursuri de ceai a existat în China antică, pentru cei care au căutat să evalueze calitatea diferitelor soiuri de ceai în compania prietenilor și cunoscuții lor. Acest tip de baut ceai a fost larg răspândită în epoca Tang, și în timpul domniei lui Împărați Soare el a devenit un lucru obi șnuit în întreaga societate. concursuri de ceai apărut pentru prima dată în județul jiang'an, unde darul a fost făcut ceai. La acest moment, în munții Beyyuan erau 1.336 de întreprinderi publice și private pentru producerea de ceai. Prin urmare, este firesc ca exista o modalitate de a bea ceai, în care pute ți încerca diferiți producători de ceai și de a evalua calitatea acesteia. Fan Zhongyan celebru scriitor Sung, a scris "Cântec de frunze de ceai lung", în care a scris: "Înainte de a aduce dale de ceai împărat, producătorii de ceai Beyyuane colectate și aranjate meciul. Peste tot au existat forme uscat de frunze de ceai în cazanele de apă pură fierte Zhonglin de râu, într-un praf de mortar învârtit ceai și o ceașcă de spumă albă pură s-au adunat expandat - în general, a fost un spectacol grandios. Aerul a fost umplut cu mirosul dulce de ceai, mai plăcut decât orice alt miros, iar acest parfum ascute simțurile și mintea oamenilor. În cazul în care concursul sa terminat, câștigătorul a simțit în al șaptelea cer de încântare, iar cel care pierde simt ca solda ți învins. La scurt timp, astfel de competiții au devenit comune printre oamenii obișnuiți precum și între oamenii de știin ță și scriitori, iar mai târziu au fost organizate la curtea familiei împăratului. "Ceaiul și casele de jocuri de noroc," o imagine pictată de artistul Liu Sung era Sunnyanem transmite foarte precis atmosfera unor astfel de evenimente.
concursuri de ceai au deschis o nouă pagină în arta ceaiului, care a fost descris de Lu Yu încă în lucrarea sa "Canonul de ceai." În mod tradițional, până când frunzele de ceai pentru a insista într-un ceainic, ceai s-au adunat la ședința de pe margine, urmărind schimbările care au loc cu apă, și meditat misterul etern al naturii. Cu toate acestea, în epoca de oameni Song a început să toarne apă clocotită într-un pahar, care a fost turnat praf de ceai, și se amestecă apa cu perii de bambus pentru ceai și apă, sunt unite au apărut spumă, cum ar fi spuma într-un pahar de bere într-o singură bucată și pe suprafața apei. El a câștigat de obicei unul care a incitat sub agitare cea mai mare șapcă de spumă. De fapt, rolul principal jucat în competiția de ceai de calitate și de calificare participant. În japoneză ceai moderne ceremonia ceaiului, ca și mai înainte, este preparat din pudra de ceai, dar arta de spuma biciuire a fost mult timp pierdut. In ultimii ani, cu toate acestea, după multe cercetări în Casa de ceremonia ceaiului în Fuzhou a fost reînviat această artă străveche. Având în vedere că competițiile de ceai răspândit în întreaga țară, a început să acorde o mare importanță pentru forma și calitatea echipamentului de ceai, mai ales cești. În Song oamenii din era iubit ceai luminos, astfel încât instrumentele de ceai au fost făcute din porțelan și celadon negru, care poate mai bine seta de pe culoarea ceaiului. Potrivit lui gânditori antici chinezi, in timpul ceaiului principal accentul concurenței pe stăpânirea competitorilor, precum și proprietățile naturale ale ceaiului pus în umbră. oamenii educați să acorde mai multă atenție mediului și atmosfera ceremoniei ceaiului.De exemplu, un Zhongyan ventilator, un mare gânditor al timpului, prepararea ceaiului în pavilionul pe malul râului, îi plăcea să recite versuri și jucând titera. În jurul pavilionului a crescut copaci seculari, iar urechile lui fermecat cu păsări cântând ei ciudate. Celebrul poet Sung Dongpo a spus că armonia naturală de ceai poate fi simtita numai prin luarea de apă
de râu și de preparare a ceaiului pe natura noptii Lunii, când clopotele mănăstirii antice și Chimes ale vechiului oraș ecou printre copaci. Dezvoltarea culturii ceaiului în epoca Yuan, Ming și Qing În epoca Yuan culturii ceaiului a devenit mai u șor În epoca Song ceai arta de gătit a făcut un mare pas înainte, dar gresie de ceai in forma de dragoni și păsări mitice erau prea scumpe pentru oamenii obișnuiți, și a intrat în conflict cu proprietățile naturale ale ceaiului. Dinastia Yuan (1279-1368) a fost fondat de mongoli, care au fost inițial un trib de nomazi care trăiau în nordul Chinei. În timpul primelor mongoli Yuan cu greu ar putea să accepte și să se adapteze la cultura rafinată a Song, ci ca pătrunderea în elemente de cultură de cultura lor, Han și din cauza necesității într-un fel de a echilibra dieta (care a fost o mulțime de grăsime), ei au acceptat treptat cultura ceaiului în mare măsură, ea simplifică.Treptat, ceai caramida din uz, dar ceaiurile au fost destinate utilizării largi. A fost un ceai ușoară (similar cu un ceai verde moderne, dintre care frunzele au fost colectate în primăvara devreme), ceai sub formă de pulbere (similar cu cel folosit în ceremonia ceaiului moderne) și ceai cu gust de nucă (cu adăugarea unei nuci, cedru, susan, castane si caise). Nuc a câștigat popularitate în rândul oamenilor obișnuiți. Chiar și astăzi oamenii din Hunan și Hubei nuc bea ceai tradițional. În epoca ceaiului Song a fost folosit în diverse ceremonii rituale, comise de membrii familiei imperiale și oamenii de clasă superioară, iar în epoca Yuan, el a devenit aproape o parte din viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. De fapt, el a devenit o parte din obiceiurile populare ale vremii; de exemplu, o fată care tocmai intrase în căsătorie, a dat noii ei rude de ceai și de vizitatori, ceea ce arată respect pentru ei. Ceaiul a fost, de asemenea, o temă comună a picturilor, cum ar fi "Tea Concurență" Zhao Mengfu, care arată
competiția de ceai printre oamenii de rând, și "pâine proaspăt coaptă și ceai fierbinte" (pictat de un artist necunoscut). În această imagine, doi frați tineri beau ceai și gust pâine proaspătă. Aceste imagini arată rolul mare de ceai în relațiile umane. Într-o epocă în care oamenii de diferite naționalități erau legați de stat unic, era extrem de important; nu este surprinzător faptul că după ceai și ceai pe scară largă partid popularizat. oameni educați de vârstă Yuan a umblat pe urmele predecesorilor lor, promovând puternic ușurința unei ceremonii de ceai. Ele sunt de obicei preparate de ceai, undeva în munți, pe malul râului, în umbra copacilor seculari și în apropierea caselor de stuf. A fost o reacție împotriva lux și sofisticate obiceiurile de ceai din timpul dinastiei Song, precum și o manifestare a dorinței oamenilor de a reveni la epoca de natură Yuan.
Ceremonia ceaiului, promulgate de către unul dintre prinții pictura dinastiei Ming și Ming dedicat ceaiului Bazat pe apusul feudalismului chinezesc, dinastia Ming (1368-1644) în mod inevitabil, se confruntă cu numeroase probleme sociale, cum ar fi urmărirea mongolilor să rămână la putere, lupta pentru putere la curtea imperială și numeroase revolte țărănești.conducători Ming au fost for ța ți să acționeze foarte greu pentru a consolida propria putere și de oameni educați au căzut primele victime ale acestei politici. Ei au fost interzis să se adune și să organizeze întâlnirile lor tradiționale și adunări, iar ei au fost primii care ar putea fi acuzat de opoziția față de guvernul existent. În aceste condiții, mulți oameni de știință au găsit în ceai este un mod de a-și exprima aspirațiile nobile și disprețul fa ță de "puterile care sunt".
Zhu Quan, fiul șaptesprezecea a primului împărat Ming, a ajutat pe fratele lui Zhu Di (care a fost al patrulea fiu) să profite de pe tron. Cu toate acestea, din păcate, noul împărat a început să bănuiască Zhu Quan și l-au trimis în exil în sudul țării. Senzație de la fel de deprimat și dezamăgit, cât mai mulți oameni de știință ai timpului, Zhu Quan, care cunoștea budismul și taoismul, a căutat izolare și a început foarte interesat în subtilitățile ceremoniei ceaiului. El a scris un "Ghid pentru a bea ceai", în care el a propus pentru a purifica mintea si sufletul cu ajutorul ceaiului și ceai pentru a schimba însuși procedura care a fost format după respingerea utilizării de ceai cărămidă. Propunerile sale au stat la baza ceremoniei ceaiului Ming. In timp ce oamenii de știință sunt de obicei oameni au ars tămâie înainte de ceremonia ceaiului, pentru a reîmprospăta aerul într-o cameră și să plătească tribut forțelor cerului și al pământului; apoi au pus pe masă, accesorii pentru ceai și apă fiartă, forjată frunze de ceai pentru a face ceai și o perie pentru a dispersa bule de aer (Zhu Quan a făcut un ceainic în formă de container taoiste si se acopera cu o ramură de rattan, așa cum a făcut-o în cele mai vechi timpuri. Mai târziu, cineva a început utilizate în acest scop de bambus, un simbol de plenitudine spirituală.) În epoca de Sung există multe cărți despre arta de a bea ceai. De exemplu, Gu Yuantsin a scris, de asemenea, un "Ghid pentru prepararea de ceai", și Xu Syanchzhun a fost "plin de atlas de apă." Aceste cărți, cum ar fi "Canonul de ceai" de Lu Yu, rezuma o lungă istorie a culturii ceaiului și sa descris noile caracteristici ale acestei culturi, care a apărut la începutul imparatilor Ming. Artiști, de asemenea, au contribuit la promovarea culturii ceaiului. Ca un exemplu, filme precum "Ceremonia ceaiului pe Muntele Hueyshan", "Lu Yu și ceai" și "degustare de ceai" perie Wen Zhengming și "ceai, joc țiteră și ceai de
degustare" și "mireasma verde ceai "perie Tang Yin portretizat viu plăcut oamenii de știință de viață dinastiei Ming - în apropiere de apele de munte susură și râuri graba; în interiorul pavilioane antice au jucat titera si consumul de ceai, stabilind aspirațiile lor pante verzi ale munților și norii albi și colectarea de puterea de a-și apăra integritatea lor în fața dușmanilor. La sfarsitul anilor componenta activă Ming a ceremoniei ceaiului sunt uscat treptat din cauza politicii interne strâns urmărite de instanța imperială în legătură cu oamenii educați. Ei au fost forțați să își părăsească locuințele pentru a petrece acolo ceremonia ceaiului, precum și toate caracteristicile naturale și nobile ale ei s-au pierdut treptat. Pe de altă parte, ceremonia ceaiului a fost îmbogățit cu noi elemente: de exemplu, a existat o "100 de imagini de ceai." În acest sens undele generate în cupa când băutura agitată.
În epoca culturii ceaiului Qing a pătruns în societatea chineză larg Pentru Qing (1644-1911) a fost caracterizată prin pătrunderea culturii ceaiului în viața oamenilor obișnuiți. abilități înalte necesare pentru ceremonia ceaiului, și el însuși spiritul ei s-au îndepărtat prea departe de via ța oamenilor obișnuiți, astfel încât în epoca Qing care le-au făcut unele modificări în ea. Cele mai notabile dintre acestea a fost popularitate tot mai mare de case de ceai, în cazul în care acestea ar putea comunica în mod liber de persoane care aparțin diferitelor straturi sociale ale societății. Deoarece tot mai mulți oameni sunt fer iciți să bea ceai, ceai și instrumente simplificate, lăsând rolul principal al fierbătorului și cupe. Serviciul de ceai este adesea numit "serviciul de mamă și fiu", pentru că atunci când fierbătorul a fost turnat într-o ceașcă de ceai, a fost foarte mult ca un
piept de hrănire mama unui copil. Astfel, întărit și mai mult relația dintre ceai și relațiile dintre oameni. Cu toate că s-a redus numărul de articole în serviciul de ceai, calitatea a fost mult mai bine, mai ales fierbător. noi forme, precum și pentru producerea de noi vase au fost materiale, cum ar fi nisip roșu, cupru, porțelan, aur și argint au fost dezvoltate, jad și email utilizat. În timp ce exporturile de ceai au fost suficient de mare, și seturi de ceai au fost vândute în străinătate ca bunurile aferente.Mai mult decât atât, atunci când vizitatorii străini în China vin, oficialii le-a tratat la ceai. Ceaiul ca un fenomen social și o parte a etichetei din China răspândit rapid în întreaga lume și a devenit proprietatea omenirii.
Capitolul 3 Arta ceaiului chinezesc Arta de a bea ceai și ceremonia ceaiului - baza culturii ceaiului chinezesc. Conceptul de "artă" include echipamente si artistice partea de gătit și degustare de ceai, în timp ce conceptul de "ceremonie" se referă la o atmosferă în care are loc acest proces. Având în vedere că arta de ceai este destul de tangibil și componenta spirituală nu este vizibilă pentru oricine, aș dori mai întâi să vorbim despre arta de a bea ceai. Cu toate acestea, înainte de a începe cunoștință cu arta de a bea ceai, ar trebui să înțeleagă elementele de bază ale meditație în primul rând, și să dobândească anumite competențe. Închide ochii și imaginează-ți că arborii de ceai cresc în pădure frumoasă de munte sub soare strălucitor,
briza starneste copacii și ramurile lor șoptind în această adiere. Când vorbesc despre apă, veți imagina lacurile fără margini și râuri pline de surse curate. apă curată și gustoase va spăla inima ta și întregul corp, și să poarte cu ei oboseala si tristetea ... ceai Arta Conceptul de "Tea Art" înseamnă că procesul de cultivare, colectare, preparare și selecție de ceai ar trebui să fie considerată o plăcere estetică, cum ar fi ceea ce citesc un poem frumos sau de a asculta muzica. Pentru chinezi, ceaiul este întruchiparea spiritului universului. Cand ceaiul ajunge în corpul tău, ești plin de energia soarelui, luna și pământul și toate minunile lumii. Acesta este motivul pentru toate faimoasele cunoscători ai culturii ceaiului chinezesc, sau ele însele sunt în măsură să crească, să colecteze și să se pregătească ceai sau studiat minuțios experien ța producției de ceai. Lu Yu, fondatorul culturii ceaiului chinezesc, a călătorit toate zonele de creștere a ceaiului dea lungul râului Yangtze și Lacul Taihu și a urcat sus în munți. A stat noaptea în templele antice Taoiste sau în casele producătorilor. Astfel, el a fost capabil să studieze în detaliu proprietățile ceaiului, și a acumulat experiență în cultivarea și producția sa. Cultivatorii trebuie să aleagă mai întâi la locul potrivit pentru debarcarea arborilor de ceai. Cel mai bun ceai este cultivat pe soluri nisipoase pe pante; al doilea ceai grad este cultivat în pământ negru, și, în cele din urmă, cel mai mic ceai de grad - pe loess. Ceaiul Wild este întotdeauna mai bine în calitate decât special cultivate. Cele mai bune sunt smarald frunze verzi, în timp ce frunzele de ceai verde inferior în proprietățile lor; laminate într-un tub de frunze mai bine decât dislocate sau tăioase. copaci de ceai cresc, de obicei, pe pantele nordice ale munților, unde cade precipitații moderate și în cazul în care suficientă, dar nu cantitate excesivă de lumină solară. Prin urmare, cea mai mare parte a terenului în cazul în care se cultivă ceai, sunt
extraordinar de frumoase. Lu Yu clasifica zonele de creștere a ceai din dinastia Tang, dintre care opt au fost situate în provincia Sichuan. Cea de a doua cea mai mare suprafață de cultivare a ceaiului a fost în jurul lacului Taihu, și a fost renumit pentru ceai, care a fost numit "bambus ro șu închis șutează Zhu Gu." Lacul Taihu cu o mare cantitate de apă întunecată, cu izvoare limpezi, înconjurate de mun ți pitorești și păduri, a fost un loc bun pentru cultivarea de ceai: au existat climă și sol adecvat potrivite pentru cultivarea ceaiului. Lu Yu a scris "Canonul de ceai" de pe munte Chzhushan, la sud de lacul Taihu. El a construit, de asemenea, o casă în Shanzhao, la vest de Taihu. Ceaiul este produs în provinciile Sichuan, Zhejiang și Jiangxi și Muntele Wuyi în provincia Fujian, este încă foarte popular. În epoca de ceai Sung foarte apreciate tszyanchzhuysky, care este cultivat în provincia Fujian, și mulți cultivatori de ceai a urcat sus în munți pentru a găsi bine-cunoscut ceai. În epoca Ming a început să dea preferin ță la ceai, Wuyi. drumurile sale sinuoase și liniștite de munte și un peisaj magnific al Wuyi Munte a atras mulți producători, iar în fiecare an au urcat pe munte, în căutarea de ceai. Unii au fost o fac de 60 de ani consecutivi.Unii cultivatori de ceai sau construit o casă în vale Bright Moon și cultivate sunt diferite soiuri de ceai, în scopul de a compara calitatea lor. Ei au făcut ceai și studiul proprietăților sale din copilărie până la bătrânețe, și în cele din urmă ajunge la înălțimi maxime în cunoștințele lor. Chuang Tzu, unul dintre fondatorii taoismului din China, a crezut că numai acele lucruri care sunt în concordanță cu legile naturii, posedă calități excelente. Întregul proces de formare și dezvoltare a artei ceaiului chinezesc reflectă pe deplin acest concept. Foarte important este calendarul de colectare a frunzelor de ceai. În epoca Tang nu a avut reguli stricte cu privire la colectarea de ceai timp. Ar putea fi martie, aprilie sau februarie, în conformitate cu calendarul lunar. (Calendarul antic chinezesc a fost lunar-solar, care este, ea a atras
atenția nu numai în perioadele de creștere și decădere a lunii, dar, de asemenea, pe perioadele însorite, ani longitudine și luni, determinate de fenomene astronomice. 24 perioade solare, de asemenea, luate în considerare calendarul lunar, deoarece acestea sunt importante în agricultura. luna lunara incepe mai mult de 30 de zile mai târziu decât în aceeași lună a calendarului gregorian.) cu toate acestea, în epoca Song a început să se respecte cu strictețe termenii de colectare pentru anumite frunze de ceai. Cel mai bun moment pentru aceasta este perioada cuprinsă între trezirea din hibernare (una dintre cele 24 de "anotimpuri", care începe de la aproximativ 6 martie calendarul Gregorian) și perioada de vreme clară (una dintre perioadele însorite, care începe la 5 aprilie, când ultima testare de congelare, iarbă de anul trecut se înlocuiește ierburi proaspete și boboci de floare pe copaci). copaci de ceai plantați sunt cele mai bune dimineața devreme într-o zi însorită, în timp ce roua de dimineață încă umed. După răsăritul soarelui sucuri de copaci vor alerga afară și de a reduce conținutul de umiditate în frunzele sale. Frunzele de ceai sunt colectate unghiile, nu degetele, astfel încât temperatura de arme de ceai nu a Preparator afecta calitatea materiilor prime. Circulația mișcărilor culegătorii de ceai mână care amintește de mâinile unei dansatoare. calitatea de ceai sunt determinate de forma și moliciunea rinichilor. În general vorbind, cu atât mai ușor ele sunt, cu atât mai bine. Un rinichi este ca o floare de lotus, care tocmai a intrat în momentul de înflorire, așa că se numește "semin țe de lotus"; doi rinichi, similar cu vârful roșu de lance antic, numit "suliță șah" trei boboci seamănă cu o pasăre, care a deschis ciocul, care se vede vârful limbii ei, și ei se numesc "limba vrabie". Aceste nume poetice afectează emoțiile umane, și acoperă un sentiment minunat de pace, chiar înainte de a intra în ceainărie.
Procesul de ceai este, de asemenea, un proces foarte artistice. În epoca Tang, există patru soiuri de ceai: ceai slab, ceai sfărâmicios, praf de ceai și ceai cărămidă. ceai slab a fost similar cu ceai de caramida actual, care a fost ușor de transportat, dar a fost produs de o calitate foarte proastă. Ceaiul sfărâmicioasă a fost similară cu cea modernă ceai de frunze lungi, și a fost colectat imediat după maturare. Pulberea de măcinare obținută după ceai frunzele de ceai, care a fost făcut din motive de comoditate. Toate cele trei soiuri de ceai mai sus menționate au fost folosite în viața de zi cu zi, în timp ce Lu Yu a spus doar ceai cu gresie, atunci când el a descris arta de a bea ceai. In varsta de opt dale de ceai Soare "Grand Dragon" , Jin a egalat unul [3] , adică erau suficient de severe; dar ceaiul "Micul Dragon", care cântărește douăsprezece dale una jin, tigle produse sub formă rafinată: unele pătrat, celălalt avea forma de floare deprune, altele de plăci alungite , semăna cu jad, care a fost ținută în mâinile conducătorilor antici sub anumite ritualuri. Ele sunt decorate cu imagini de dragoni, păsări zână și nori, și au dus greul ideilor unor oameni. apă Acum să vorbim despre relația dintre apă și ceai art. Imaginați-vă, izvoare barbotare fosnetul valurilor râurilor, lacurilor de suprafață cețoasă și dulce și pură apă bine. Relația dintre apă și ceai sunt aceleași ca și relația dintre vin și apă. Toți cunoscători de vin recunosc faptul că calitatea apei este o condiție prealabilă pentru obtinerea celui mai bun vin; în cazul de ceai în apă plasează chiar cerințe mai stricte. Nu puteți prepara ceai aromat fără apă bună. Prin urmare, toate celebre experți ceai sunt bine versat în calitatea apei. Xu Tsishu, un cunoscator de ceai Ming, a crezut că numai cu ajutorul apei poate dezvălui cele mai bune calități de ceai. Zhang Dafu, un profesionist în
domeniul de ceai, care a trăit în epoca Qing, a crezut că apa este chiar mai importantă decât ceaiul în sine. În general, chinezii au crezut că este imposibil să se pregătească ceai bun fără apă bună. Zhang Dafu crezut într-o mai bună ceașcă de ceai conține 20 la sută din ceai și 80 la sută apă, iar dacă nu ai putut gusta ceai bun, este, probabil, sa datorat faptului că calitatea apei a fost slabă. Lu Yu a elaborat privind rolul apei în prepararea ceaiului în lucrarea sa "Canonul de ceai." El credea că apa folosită pentru ceai, ar trebui să difere în mod semnificativ de apă potabilă obișnuită. Cea mai bună apă din considerate munți; râu era inferior în proprietățile sale și apă Kolodeznaya considerată cea mai scăzută calitate. Apa din izvoare de munte a fost mai bună decât apa de la cascade. Cu toate acestea, apa de munte devine improprie pentru consumul uman în cazul în care, în vale stagnează pentru o lungă perioadă de timp, pentru că s-ar putea să apară insecte și paraziți. Prin urmare, ar trebui să fie luate apa pentru ceai din apa curată din zonele cu o densitate mică a populației. Picăturile de rouă din muntele stalactite, surse curate și fluxuri de munte curate au fost considerate cea mai bună apă pentru ceai. Acest punct de vedere este confirmat de cercetările moderne. Zhang Yushin, un cunoscator de ceai Tang, a scris "Note privind procesul de ceai"; pornind de la experiența Lu Yu, el a enumerat douăzeci de soiuri de faimoasa apă, potrivite pentru ceai, și le-a aranjat în funcție de calitatea. Era apa din izvorul din vale Kanvangu Lushan Munte Jianzhou în provincie; Sursa pe Muntele Hueyshan aproape de Wuxi Changzhou; curs de apa de munte în munți de Lanxi Tsichzhou; râu, broască în formă, care curge prin vale, având forma unui ventilator, în Xiazhou; Sursa Templul Hutsyu la Tiger Hill din Suzhou; iaz la podul de piatră altar Zhaoxiang pe Muntele Lushan în Tszyanch- Zhou; Linshui Lacul în bazinul Yangtze River în Yangzhou; Se încadrează în Munții Hongzhou de Vest;sursa Huaishui râului în zona Tonbay Prefectura Tanchzhou; Sursa
Dinlun Lushan Munte din Jianzhou; templul bine de Avalokitesvara în județ Danyang Prefectura Zhunchzhou; lacurile Linshui în cursul superior al râului Hantszyan; Junsu de primăvară Yusu într-o peșteră din Guizhou; Sursa provincia West Valley Uguane Shanchzhou; Râu în Suzhou Usuntszyan; cascadă Summitul de vest al Muntelui Terasele Ceresc în Chaozhou; sursă binzhou în grădină; Coasta Yanlin în Tonglu District în Yangzhou. Ultima pe listă a fost meltwater. Mai târziu, oamenii au început să aibă îndoieli cu privire la posibilitatea de Lu Yu, într-adevăr, toate clasificate aceste ape. De exemplu, în locul șaisprezece în listă este cascada, deși este cunoscut faptul că Lu Yu a fost opus utilizării apei din ceai cascada. Zhang Yushin a acordat o mare importanță pentru calitatea apei, și a dat un impuls pentru a studia în continuare proprietățile sale. Cu toate acestea, se pare că nu este necesar, prin urmare, de a clasifica sursele, ca apa de diferite potrivite pentru gătit soiuri diferite de ceai, și toată lumea - propriul său gust. Cu toate acestea, cunoscători de ceai să fie ultimul unit în evaluarea calității apei, preferând apele curgătoare curate surse gustoase și ușoare. Imparatul Qian lung al dinastiei Qing (1736-1796) a fost nu numai un politician minunat, dar, de asemenea, un cunoscător și susținător al culturii tradiționale chineze. El a fost deosebit de interesat în cultura ceaiului, și avea propriul său punct de vedere cu privire la calitatea apei, deoarece este foarte bine călătorit. Când a găsit sursa de apă de calitate excelentă, el a cântărit cu solzi de argint. Drept urmare, el a ajuns la concluzia că apa de la sursa de jad, munte situat în suburbiile de vest de la Beijing, și de la râul Isyun că Marele Zid, a fost lumina. Dar apa de la sursa la Jinan Pearl și sursa Munților de aur pe malurile Yangtze a avut loc al doilea și al treilea.
Cunoscătorii din epoci trecute imaginat diferit rolul de apă și a făcut destul de o listă a celor mai renumite surse de apă. Nu putem decide cine are dreptate și cine este - nu, deoarece condițiile de mediu sunt în continuă schimbare, iar calitatea apei, în același loc, pot fi diferite în momente diferite. Lu Xin, un cunoscator de ceai, a prezentat un principiu foarte important - arta ceaiului este imposibilă fără apă de înaltă calitate. Unii experți au crezut că ceaiul nu face neapărat ceai pe baza de apa din cunoscutele izvoare, deoarece oamenii pot găsi apă de înaltă calitate, și în cazul în care ei trăiesc. De exemplu, apa din fluviul Yangtze ar trebui să fie luate la miezul nopții, în cursului său superior și mijlociu, pentru că în aceste locuri flora minunate și atmosferă calmă datorită densității scăzute a populației. Unii oameni obține apă, se topește prima zapada din roua de dimineață și de ploaie. Apa de ploaie colectate în vase, care a fost pus în aer liber, la o picătură de ploaie nu a putut ajunge la sol, astfel încât apa a fost numit "care nu are rădăcini." În cele mai vechi timpuri, când poluarea aerului a fost neglijabil, de pe pământ a venit de evaporare, care cade în cele din urmă sub formă de zăpadă și ploaie, purificată în mod natural. Prin urmare, apa era limpede. În același timp, un procedeu de preparare a apei implică o legătură cu spiritul universului de ceai. În epoca Han Împăratul Wu Di a avut o figură de bronz de "roua nemuritoare, de colectare."Astăzi, aceeași statuie de bronz este situată în Parcul Beihai din Beijing - este figura nemuritoare, care deține mâna ridicată în vasul în care este de gând să ploaie și rouă căzând din cer. cunoscători ai culturii ceaiului viewpoint chinezesc se reflectă pe deplin teoria taoistă a nevoii de a absorbi bunătatea naturii și căutarea frumuseții naturale, pentru a salva omenirea. ustensile de ceai Un vechi proverb chinezesc spune: "Pentru a face treaba bine, trebuie să aveți instrumente bune." Acest lucru este valabil atât pentru un simplu ambarcațiune și
creativitate. Ca orice obiect material, arta are un început spiritual și artistic, astfel încât dispozitivele de ceai trebuie să fie nu numai comod de utilizat, plăcut combina țiile forma de ochi și de culoare, precum și să servească drept o sursă de plăcere estetică. ceai Lu Yu a dezvoltat 24 unitate, care este descris în lucrarea sa "Canonul de ceai." Aceste "24 de nave", în ordinea în care acestea sunt prezentate în ilustrație, includ următoarele: 1. Cuptorul sau vatra cu tracțiune bună. Am folosit un foc pentru ceai. Forma sa este în deplină concordanță cu teoria taoistă a unității celor cinci elemente și regulile de conduită și de spiritualitatea confucianismului. De obicei, acesta a fost turnat fier, dar mai târziu, o parte a cuptorului au fost făcute din lut ars. 2. Bamboo coș. în formă de pătrat cumpărături de bambus țesute, folosite pentru colectarea de ceai. În cele mai vechi timpuri, consumatorii de ceai atașat o mare importanță pentru latura practică a ceremoniei ceaiului și, de obicei, colectate personal, s-a uscat și tratat cu frunze de ceai. 3. Instrumente de cracare a cărbunelui. În cele mai vechi timpuri a fost folosit pentru fierberea carbune de ceai, pentru că ei au crezut că calitatea ceaiului depinde de ceea ce este folosit pentru un incendiu. Unelte a avut șase duze, din metal.
cuptor
coș de bambus
Unelte pentru carbune de despicare 4. clip refractar. Folosit pentru a arunca cărbunele în cuptor. 5. Cazanul pentru a fierbe apa. Acest produs este încă folosit în ceremonia ceaiului japonez. În epoca Tang a fost făcută din fontă sau din piatră, dar au existat unele vase de argint în familii bogate. 6. Stand din lemn. Plasată deasupra vetrei, iar pe acesta a fost plasat cazanul pentru a fierbe apa. În epoca Ming, precum și mai târziu, în epoca Qing ceramice de cuptor frunze de oțel folie de bambus sau ratan, asa ca suport de lemn a fost mai inutil. 7. Sac de hârtie. Acestea au acoperit ceai brewed pentru a păstra aroma. 8. piatră de moară și o perie pentru a colecta ceai praf. Polizor folosite pentru măcinarea frunzelor de ceai si se amesteca - pentru purificarea ei de praf de ceai. Poarta de Dharma Temple în Shanxi puteți vedea primele astfel de mori descoperite printre dispozitivele de ceai în timpul săpăturilor. Acesta a constat dintr-o piatră de moară dreptunghiular și un cerc cu un mâner.
9. Ceai coș. Folosite pentru stocarea de ceai. 10. Lingura (Tse). Se pare ca o lingură pentru distribuirea de test. Am folosit pentru a măsura cantitatea necesară de ceai. 11. Capacitatea de a stoca apă fiartă.
clip refractar
cazan
stativ de lemn
pungă de hârtie
Piatră de moară și o perie pentru a colecta praf de ceai 12. Sita pentru întinderea de apă pentru ceai. De obicei, acesta este realizat din cupru, lemn sau bambus. 13. Scoop. Acesta a fost folosit pentru a pune mâna apă. Pentru a face un dovleac, dar, uneori, realizate din lemn. 14. bete de bambus. Folosit pentru amestecarea apei, în scopul de a arăta mai bine toate proprietatile ceaiului.
15. Castor. În epoca de sare partid ceai Tang a fost folosit ca un condiment. 16. cana de apa fierbinte. În epoca Tang în prepararea de ceai, oameni a acordat o atenție la trei puncte principale. Atunci când apa fierbe, pentru prima dată, trebuie să toarne ceai direct in oala pentru a fierbe apa să-l facă; urmată de o lingură pentru a colecta spuma de ceai și se pune într-un borcan; și în cele din urmă a treia oară necesară pentru a turna apa fiarta de la un fierbător de apă cana de fierbere. 17. Potir. Vasele de degustare utilizate pentru ceai. 18. Cutii (ben) boluri de depozitare. 19. Perii (Ja) pentru dispozitive de ceai de spălat. Erau ca o perie pentru vase de spălat. colector 20. Drip pentru stocarea apei. 21. Capacitatea de colectare a deșeurilor de ceai. 22. prosop pentru ștergere ustensile de ceai. 23. Suport pentru ustensilele de ceai. Forma seamănă cu un ceai de masă modern sau un suport pentru depozitarea vinului. 24. coșul de mare pentru toate ceai accesorii după ceai.
sită
bețe de bambus
linguriță
Shopping pentru stocarea de ceai
Pistoane
Capacitatea de a stoca apă fiartă
Perii de spalare de cupe
Ulcior de apă caldă
castroane
sare
Cutii pentru depozitare boluri Omul modern este greu de înțeles că, pentru astfel de lucruri simple, ca petrecere de ceai, a trebuit să folosească toate aceste facilități. Cu toate acestea, în zilele de demult, toate aceste elemente au fost o parte necesară a ceremoniei ceaiului. În timpul utilizării, toate aceste dispozitive oamenii se pot schimba, de asemenea, starea de spirit sau de a îmbunătăți abilitățile lor. Oameni care se cunosc și înțeleg mâncarea chinezească, știu că a existat o întreagă cultură de a folosi o mare varietate de aparate pentru gătit. Aceste aparate de bucătărie au forma lor tradițională și un anumit scop. Acest lucru este demonstrat de vasele de bronz utilizate în epoca de dinastii Yin, Shang și Zhou. Mai mult decât atât, aceste vase de bronz utilizate nu numai de către familia imperială. Într-o familie tipică, când masa a fost servit de vin, de șaptezeci de ani (sau vechi) a folosit un număr mult mai mare de vase sau boluri pentru vin decât membrii obișnuiți ai familiei. Această practică reflectă respectul tradițională chineză pentru atenția în vârstă și a crescut la educarea copiilor. Desigur, în comparație cu cultura vinului, cultura ceaiului este în mare măsură o reflectare a apropierii de natura și plăcerea de
viață. Cu toate acestea, ambele se bazează pe ordonarea și proporționalitatea.
antet
prosop
Stand pentru ustensile de ceai
Capacitate de colectare a deșeurilor de ceai
molly In ultimii ani, în timpul săpăturilor la poarta Templului Dharma în Shanxi mai multe seturi de ceai au fost găsite. Ei au fost donate la templu de către împăratul Tang Sitszunom (873-889); ei erau atât de grațios, de lux și frumos, care nici măcar nu am cuvinte pentru a le descrie în Lu Yu, în lucrarea sa "Canonul de ceai." În acest set de feluri de mâncare incluse: mașină de tocat, coș, lingura de măsurare, agitator de sare și cupe de băut. Unii dintre ei au fost chiar gravate porecla afectuos al Împăratului ", al cincilea frate," greutatea lor, precum și numele producătorului. Majoritatea subiecților au fost acoperite cu aur, decorat cu picturi tipice taoist - nemuritoare de echitatie o macara, nori curate și lebede, precum și imaginea Datura și floare de lotus, care a fost tipic al culturii
budiste. Produse minunate a provocat admirația universală. Printre ei a fost un castron de culoare de măsline, făcut din porțelan, calitate uimitoare, care a strălucit ca un cristal. Fără îndoială, acesta este un exemplu rar de la lucrările de masterat antice chineze.Când ea a turnat ceai, ea a început să strălucească ca un curcubeu. În epoca de seturi de ceai Song a fost diferită de cele utilizate în epoca Tang. Cu toate acestea, datorită faptului că societatea a devenit populara competiție de ceai, au fost acordând o atenție la calitatea și culoarea cupelor pentru băut ceai. Pentru că ceaiul alb a fost popular și întrecându s-au bătut în castroane de spumă de culoare albă, o mare pe scară largă negru și întuneric castron verde, care se poate mai bine umbra le-a turnat ceai. Unele porțelan negru acoperite cu desene speciale; și sa făcut, atunci când livrările de ceai au fost de ardere. De exemplu, în castron "ochi divin", aplicat motive decorative, cum ar fi în formă de ochi pe un fundal de cer negru; și o ceașcă mică de "blană de iepure" imagine semăna cu peri albi ieșită dint r-o blana de animale negru. Aceste instrumente de ceai sunt considerate de neprețuit. În epoca Ming seturi de ceai tacamuri a încetat să mai includă capacitate de susținere pentru frunze de stocare a apei și ceai, dar să acorde mai multă atenție la produc ția de ceainic și cești pentru băut. În această perioadă a fost creat multe seturi de ceai elegant, pentru că a fost perioada de glorie din porțelan chinezesc. Ceainicul este de calitate fină și un design frumos. Prin Ordonanța împăraților multe porțelan veselă produse. Unii dintre ei s-au făcut din "rubin" porțelan de Syuande albastru și alb, porțelan și porțelan albastru și alb Chenghua. Formularul Dummies a fost foarte diversă: o formă alungită, plat, rotund și pătrat. Picturi manechine erau flori și păsări, elemente importante ale picturilor au fost deasemenea peisaje și imagini ale oamenilor.
În epoca de cazane Qing nu numai că a făcut din porțelan; dar, odată cu dezvoltarea tehnologiei de producție de porțelan a început să-l producă în cantită ți mari și au început să exporte în multe țări. Vorbind despre istoria de ustensile de ceai din China, aș dori să vorbesc despre separat ceainice de por țelan, pentru producția de care a folosit nisip roșu. După cum știți, cultura de gătit rol important a jucat realizări strălucitoare de olari din China. Mai târziu, articolele din bronz și fier, precum și produse ceramice pus pe plan secund, cu toate că por țelan este încă folosit datorită înaltei calități.In plus, acestea sunt ușor de spălat. Cu toate acestea, în epoca ceramicii Ming luată din nou locul său de drept în viața de zi cu zi, deoarece sa întâlnit nevoile culturii ceaiului. Odată ce a oprit utilizarea rezervoarelor auxiliare pentru ceai, ceai a început să fiarbă direct în fierbător. În prepararea unui ceai semifermentat fermentat și a luat foarte mult timp. Ceainicele de porțelan au fost atât de strâns încât la depozitare îndelungată în ele portul de ceai. Pentru a rezolva această problemă într-un fel, și a fost inventat de un ceainic din ceramica de nisip roșu. A fost făcută din lut, care este minat în Yixing, Sianyam, Chaozhou și în alte orașe. Dupa ardere, acest lut a căpătat o culoare de bronz. În epoca Ming, un fierbător de apă, la un cost egal al unei familii bogate, astfel încât vă puteți imagina cât de scump au fost aceste produse. În timp ce unii oameni sunt astfel de mari fani ai acestor manechine pe care le colectează, petrecându- și întreaga colecție avere. Și a fost foarte frecvente, chiar înainte de venirea la putere a dinastiei Qing. Aceste cazane sunt întotdeauna foarte apreciate de către colecționari. De ce sunt atât de foarte apreciate? În primul rând, ele pot fi preparate într-un ceai mare, bine-infuzat, într-adevăr parfumat și delicios. Ceramica de lut este absorb ușor miros, fierbător de apă, astfel făcut calitativ păstrează aroma de ceai pentru o lungă perioadă de timp și "da"
aroma sa atunci când re-preparată ceai. Astfel, aroma de ceai "duble". Pe de altă parte, aceste cazane satisface pe deplin toate cerințele culturii ceaiului. Poporul chinez au fost mult timp un susținător al simplității. Ceainici din nisip roșu sunt întruchiparea frumuseții naturale și să dea o persoană un sentiment de satisfacție și mulțumire mici atunci când el deține ceai cu ambele mâini. Acest efect este indisolubil legat de un sentiment de repaus, care este în conformitate cu cerințele culturii ceaiului are atât manifestare externă și internă. Fierbătoare de nisip roșu este de asemenea foarte căutat datorită abilitatea de designeri și producători. Specialistii in fabricarea acestor manechine au fost destul de puține. Filtru inventat călugăr din templul de nisip auriu, al cărui nume rămâne necunoscut. Cu toate acestea, ceai, având valoarea de zi cu zi, a fost creat de un om pe nume Chun Gong, iar de atunci a inventat ceaiul este numit în mod tradițional gunchunskim. Chun Gong în tinerețe a fost un slujitor într-un anumit savant și cuno ștea toate realizările și abilitățile practice au avut cunoștin ță de spiritualitate. Budismul a avut un impact foarte mare. în primul rând el a încercat să facă ceai, ca atunci când a trăit în templul de nisip auriu. Mulți factori au influențat formarea stilului său artistic. Operele sale erau simple și sofisticate în formă și culoare, dar au diferit într-o varietate de stiluri unele au fost la fel ca pepenele galben, umplut cu mirosul pământului, alții arăta ca trunchiurile de arbori, iar cei care, la rândul său - persoanele în vârstă, a spune publicului o lungă istorie de ceai, au existat cazane un muguri parfumat, era destul de natural și consecvent scop fierbător de apă. Shi DABIN, un expert și un specialist pentru producerea de manechine care au trăit după Chun Gong, de multe ori sa dus la valea râului Songjiang. El a fost familiarizat cu Chen Tszizhu, ceai celebru expert al dinastiei Ming, și a luat ideile sale despre cultura ceaiului.Forma de ceainice lui a
devenit întruchiparea materială a acestor idei. De exemplu, un mic ceainic a fost făcută în glugă călugăr apă, care a condus în mod firesc la o concluzie a unui călugăr în templu se înalță antic se roagă lui Buddha. Implicația a fost clar: oamenii beau ceai pentru a purifica sufletul, și un fierbător de apă poate transfera imediat lumii budiste și face un suporter. Frunzele de ceai și degustare de ceai Având în vedere că zilele Han și Tang modalități de băut ceai schimbat de mai multe ori. Principalele metode sunt enumerate mai jos. ceaiul brewed praf de ceai este preparată direct în fierbător. Această metodă a fost cel mai popular în Tang. Lu Yu a descris în detaliu în lucrarea sa "Canonul de ceai." În primul rând, este necesar, cu ajutorul unor mori pentru măcinarea dale de ceai într-o pulbere și apoi se toarnă apă într-un mod special factorii de decizie tastate. Apoi, va aduce la fierbere pe foc (diluat pe cărbune) și se adaugă pudra de ceai. Ceai și apă ar trebui să intre în interacțiune directă. În cazul în care apa începe să fiarbă a doua oară, ea a format o spumă albă; Această spumă se spune "Bomo". Lu Yu crezut că ceaiul ei crema. Spuma ar trebui să lingura și plasat într-un vas de ceramică. Ceaiul și apă continuă să interacționeze între ele, iar când apa este de fierbere a treia oară, valul va fi. După aceea spuma (Bomo) nou adăugat la ibric. Lichidul rezultat se numește tszyufey sau Yuhua. Atunci când spuma precipită, ceai poate aduce la masa. ceai umed In acest fel de ceai originea în Tang și a devenit deosebit de popular în timpul dinastiei Song, atunci când oamenii nu fac ceai în ceainice. Este necesar să se macine dale de ceai la o pulbere și se fierbe ceai, completați în vasele cu pu țină apă de fierbere. În acest caz, ceai și apă, de asemenea, trebuie să se angajeze în strânsă cooperare, astfel încât atunci când această metodă de a face ceai un rol important
pentru a juca perie de ceai, concepute pentru agitarea ceaiului. In cele mai multe cazuri, o perie din bambus, cu toate că ele pot fi, de asemenea, realizate din fier, argint și aur. Cantitatea și calitatea spumei depinde de forma de perie, precum și ceai de calificare se amestecă uman. Apa ar trebui să fie turnat într-o ceașcă de ceai, și a lovit brusc pensula. Apă și ceai trebuie să se amestecă, și, treptat, se va face spumă (Bomo), similar cu norii albi sau zăpadă. Privind calitatea ceaiului ar trebui să fie judecat de cât de curând va spuma albă și ondulațiile d e pe suprafața apei. În cazul în care spuma a venit destul de repede, și valuri - prea târziu, și nu a distrus spuma, atunci acest ceai este considerat o primă clasă și iubitorii de ceai pot a sărbători. Un caz în care spuma albă, care a incitat maestru ceai de gătit a crescut de peste cupa ca un snowbank sau un plafon de nori albi. In ultimii ani, bautorii de ceai au fost din nou pentru a studia acest proces de ceai și poate biciuire spuma să se ridice peste cupa, dar acest lucru nu este similar cu spuma si are un nor în interiorul spațiului gol. Poate că e în formă de perii și modul în care agita ția de ceai, care sunt destul de diferite de cele utilizate în antichitate. În ceremonia ceaiului japonez de curent, folosit, de asemenea, această metodă. Cu toate acestea, praf de ceai - o destul de înaltă calitate, iar puterea de agita ție nu este prea mare. Ca rezultat, ceaiul verde amintește de patch-uri verzi, plutind pe suprafața apei. Umed ceai de flori Această metodă a fost inventată de Zhu Quan, care a trăit în epoca Ming. Ceaiul preparat în acest fel a avut o aroma deosebita si un impact estetic uimitoare. Este necesar să se pună boboci de prune flori cu un miros dulce de iasomie si tarhon cu ceaiul în ceașcă, și să accelereze procesul de descoperire muguri cu abur. Vă puteți bucura în același timp gustul ceaiului, cele mai bune de mirosul și culoarea plăcut ochiului. semi-ceai
Ceaiul a fost adăugat castane, semințe de pepene galben, semințe de pin, si fructe uscate, amestecul s-a turnat apă fierbinte.Iubitorii de ceai folosit pentru a petrece timp de colectare, berii și degustare de ceai jumătate terminat în munți și pe câmpii. ceai gata Această metodă bine cunoscută de luare de ceai a fost utilizat în epoca dinastiilor Ming și Qing, și este folosit pentru această zi.Deși este foarte simplu și ușor, rezultatul aplicării sale depinde de obiceiurile unei anumite localită ți și ceaiuri. În prepararea roșu (sau negru, așa cum se spune în Occident), verde sau aromatizat de ceai necesită diferite momente; în plus, în fiecare caz, temperatura apei va varia. Ceaiul verde este foarte delicat, astfel încât temperatura apei nu ar trebui să fie foarte mare. De exemplu, ceai Longjing va absolut fără gust, în cazul în care două sau de trei ori, pentru a stinge cu apă caldă. Ceaiul oolong este mai rezistent, iar frunzele sale sunt suficient de gros, astfel încât să ia mai mult timp să se pregătească. Pentru prepararea ceaiului aromat nu au nevoie de apă foarte fierbinte și o mulțime de timp. Oameni care stiu foarte multe despre ceai, pregătindu-l, nu numai pentru a potoli setea. În primul rând, ei se vor bucura și va determina tipul de formă și locul de aspectul și mirosul. Diferite ceaiuri au forme diferite. Uscate Longjing ceai are o formă alungită, Pekoe este profilată sub formă de ace, și perle similare cu perle de ceai. Comportamentul lor în apă este de asemenea diferit. Unele frunze de ceai chiuveta la partea de jos, în timp ce alții întoarse și să rămână pe suprafață. De exemplu, trifoi rădăcină este similar cu inelul de aur și ceai huantszinguy are o culoare portocalie si devine ca aurul. In acest mod de ceai necesită o abilitate specială la turnarea ceaiului. ceai bun specialiști merg într-un cerc,
turnarea de ceai dintr-un ceainic pe o duzină de cupe, fără verse o singură picătură în același timp. Așa cum arta, Tea Party ar trebui să aibă loc într-o atmosferă specială. În timpul sărbătorilor imperiale și partide prietenoase vechi s-au adunat o mul țime de oameni. De exemplu, împărații Kangxi și Qianlong din dinastia Qing a efectuat o înaltă calitate, vacan țe de ceai. Aceste sărbători au avut loc în Sala Armonia Supreme în Orașul Interzis. Mii de oameni au luat parte la ele. Cu toate acestea, conform teoriei ceremoniei tradi ționale ceai chinezesc, nu este necesar ca membrii au fost atât de mulți. Teoria este că trebuie să bea ceai în împrejurimi elegante, cum ar fi în apropierea sursei nete sau într-o colibă de bambus în munți, templele antice si pavilioane mici, admirând zăpadă, flori sau pește. Ming artiști ilustrat în picturile sale doar un astfel de peisaj. De exemplu, în pictura "Ceai Degustarea" perie Tang Yin iubitorii de ceai bea această băutură într-o colibă de paie de lumină printre copaci seculari și plante verzi pe versant verde. În epoca de ceai Ming a început bautori să construiască în propriile lor curți ceainarii. Ei au ars tămâie pentru a improspata aerul din cameră, se spală ceaiul înainte de a bea toate dispozitivele și apoi a invitat la un prieteni de partid ceai pentru o ceașcă de ceai, citește poezie, face pictură, sau pur și simplu pentru a vorbi. De fapt, calitatea ceaiului, calitatea morală a consumului de ceai și mediu trebuie să fie în armonie deplină. Oamenii au nevoie să dea natura să trăiască viața lor, ca ei beau ceai acasă. Li Qingzhao, poet Sung, a fost foarte pasionat de ceai. Cele mai multe dintre poeziile sale foarte trist si sumbru. Cu toate acestea, un tânăr a avut o familie minunata. Soți baut ceai de multe ori, și, în același timp, a scris poezie, care la acea vreme s-au umplut de fericire și bucurie. Soțul ei Zhao Mingcheng a scris epigrafia și a fost un mare cunoscator de dispozitive de ceai antice. Cu toate acestea, nu se putea compara cu soția lui sau ca poet, nici un cunoscător de ceai. Ea de multe ori a
râs și chiar vărsat ceai pe hainele care nu erau conforme cu legea, potrivit obiceiului feudale. Ceaiul a avut o băutură într-o atmosferă armonioasă și naturală. Capitolul 4 Spiritul ceremoniei ceaiului chinezesc Oamenii care au văzut vreodată ceremonia ceaiului japonez, de multe ori pune întrebarea: de ce această procedură este numită o ceremonie în Japonia, iar în China - arta de ceai? În cazul în cazul în care, într-o ceremonie de ceai China, nu, per se, sau în care, în China, o procedură este adusă la perfecțiune, cum ar fi în Japonia? Unul dintre experții cultura de ceai, el însuși originar din Japonia, a spus odată: "China - mama ceremoniei ceaiului. Unul dintre fiii ei au stabilit în Japonia și a obținut rezultate uimitoare acolo ". Aceste cuvinte sunt adevărate, în sensul că ceremonia ceaiului de fapt originea în China. Întrebări cu privire la originea sa provin din lipsa de cunoștințe despre dezvoltarea culturii ceaiului, precum și din cauza diferențelor în înțelegerea chineză și conceptul japonez de "Tao".Chinezii cred că "Tao" înseamnă natura, sursa, iar legea fundamentală a întregii existențe de pe pământ. "Moduri de natura misterioasă", - chinezii spun că rareori folosesc cuvântul "tao". În ceea ce pentru japonezi, apoi, sub "dao" ei înțeleg abilitățile: arta de flori a ranjament au numit "calea florilor", iar arta de a lupta - "judo". Pe măsură ce procesul de acest tip de ceai-potabilă a activită ții culturale este, de asemenea, numit "Tao". Noi credem că chineză latura artistică a procesului de ceai - este doar o formă, mantaua exterioară; în timp ce scopul este de a exprima spiritul interior de ceai. De asemenea, noi credem că arta ceremonia ceaiului și a ceaiului - cele două păr ți ale aceleiași probleme. Arta de ceai - este activitățile materiale vizibile, dar poate fi numit "DAO" numai în cazul în care, în cursul acestei activități se naște putere spirituală. Prin urmare, eu cred că esența culturii ceaiului sunt "arta căii vizibile și invizibile (Tao)." De fapt, Lu Yu, și alți cunoscători
de ceai trecut a căutat în primul rând prin procedura culturii ceaiului pentru a exprima spiritul. Pentru a exprima mai clar gândurile, aș dori în primul rând să vă prezint un concepte din trecut spirituale. Conținutul de spiritual al ceremoniei ceaiului chinezesc este un sistem profund și complex, care combină cele mai bune idei ale confucianismul, taoismul și budismul, care este întruchiparea ideii nativ din China a unei relații strânse și interacțiunea dintre material și spiritual. Confucianismul și spiritul ceremoniei ceaiului chinezesc Fiecare națiune are propriul sistem unic, cu caracteristicile sale inerente. Între Est și Vest există o diferență semnificativă în tendințele de dezvoltare a culturii și a valorilor umane de bază. Vest propovăduiește foc și putere, în timp ce China - un simbol al păcii, blândețe și bunătate, în timp ce duritatea și tenacitatea. Aceste caracteristici sunt pe deplin manifestate în ideea de armonie, iar media de aur, care este ideea fundamentală a confucianismului. Ceai, prin însăși natura sa, este moale și pașnică, este în deplină concordanță cu această idee. Deși dezvoltarea culturii ceaiului joacă un rol important, și taoismul și budismul, confucianismul a considerat fundamentul componentei spirituale a ceremoniei ceaiului, care se manifestă în următoarele patru aspecte. natura moale și pașnică ceai întruchipează ideea de "medie de aur" - baza confucianismului Se spune că oamenii de Vest sunt deschise si energic, iar starea de spirit cum ar fi vinul, în timp ce oamenii de est - sobru, sensibil, discret si rezistente, caracterul lor este ca o ceașcă de ceai. De asemenea, noi căutăm o atitudine prietenoasă față de cealaltă și să mențină o rela ție armonioasă. Prin urmare, omul occidental este prin natura sa un individualist, și la est - colectivist. cultura de ceai
chinezesc reflectă aceste trăsături pur orientale. Aceasta sugerează că trebuie să fie unul cu altul ca o rela ție armonioasă ca om și natură. Confucianiste a adus această idee în ceremonia ceaiului, un efort de a crea o atmosferă armonioasă în ceai. proprietăți de ceai și apă sunt similare: deși pare a fi o moale, apa are de fapt o mare putere; Cu toate ca ceaiul este doar o băutură obișnuită, ceai în proces, oamenii învață să fie tolerant și să se înțeleagă reciproc. Prin urmare, în cele mai vechi timpuri la curtea trimișilor străini imperiali am fost tratați la ceai, iar acum vizitatorii sunt încă tratate la ceai, pentru a arăta prietenia și consolida relațiile de prietenie. În China, unitățile de la sfârșitul anului și fabrici deținute părți în cazul în care oaspeții sunt tratate la ceai. La aceste partide controlează consumul de ceai, împreună cu personalul și de a afla punctul de conversație intimă de vedere reciproc, înțelegere care arată și respect. La aceste părți se pot rezolva contradicțiile cele mai acute. Confucianiste să adere la principiul "înseamnă de aur": aceasta înseamnă că oamenii ar trebui să abordeze problemele din toate punctele de vedere, nu pentru a merge la extreme. Acest principiu al "înseamnă de aur" a fost punctul central al ceremoniei ceaiului.Apă și foc par absolut incompatibile, și, cu toate acestea, Lu Yu a vorbit de unitate și de continuitate a acestora. Cum se poate fierbe apa fără foc? Cum pot face ceai fără apă? Acesta este motivul pentru ceainice Lu Yu portretizat animale și Firebird, pește și apă: el a vrut să arate indisolubilă link-ul de vânt, foc și apă. Suflă vântul focul, focul aduce apă la fierbere, insista apa de ceai. Yu opiniile Lu își au originea în "Cartea schimbărilor" - primul dintre Pentateuhului. În conformitate cu această carte, vântul - este "Song"; incendiu - "Will" și apă - "kan". "Song" și "este" sunt denumite în mod colectiv "DIN", cu care vă puteți pregăti mese și băuturi. Apa și focul sunt denumite în mod colectiv "tszitszi", care exprimă ideea că totul este gata. Incendiu se ridică în timp ce apa
scade. Cu toate acestea, chinezii s-au schimbat locurile. idealul nostru social este de a înțelege armonia universală a lumii. Natura este format din aur, lemn, apă, foc, aer, care sunt "cele cinci elemente de bază și" cinci elemente armonioase ", în înțelegerea noastră a naturii. Lu Yu a promovat cultura ceaiului și a crezut că statul va fi unită, numai în cazul în care oamenii să trăiască în armonie unele cu altele. Si toate bolile vor fi distruse numai în cazul în care toate cele cinci elemente vor fi în armonie unele cu altele. Sub influența acestor idei pe care fiecare element al culturii ceaiului a fost impregnat de spiritul de unitate și armonie. Pe "picturi reprezentând sute de copii" de lucru Su Hanchen pictat o sută de copii minunat, care joacă și bea ceai. Această imagine a simbolizează unitatea tuturor grupurilor etnice din China. Cunoscatorii de ceai de multe ori cu ajutorul seturi de ceai și-au exprimat ideile. Oamenii numesc ceainic "mama de ceai" și "cești de ceai fiilor, arătând astfel că mama are întotdeauna grijă de fiecare dintre copiii lor. În epoca Qing Chen Minyuan a creat Maker, "trunchi", care a fost făcută din rădăcini strâns legate între ele de copaci antice. Acest ceai a constat din trei rădăcini, duza de apă și capac, exprimându-se astfel ideea că "este imposibil să se rupă în jos într-o singură mi șcare de zece perechi de bețele" și că toate grupurile etnice din China sunt legate indisolubil de o singură rădăcină. Chinezii au crezut că este conținută în însăși ideea ceremoniei ceaiului că omul se naște virtuos. Oamenii din întreaga lume pot fi inspirate de ceremonia ceaiului, în cazul în care doresc să- și îmbunătățească relațiile. Ceremonia ceaiului chinezesc - un fel de activitate culturală care aduce bucurie Ceremonia ceaiului japonez este împrumutat în principal, din cultura de ceai chinezesc. Budist ei caracteristici și s-au concentrat asupra tristețe și conciliatorismul. Cultura
ceaiului chinezesc este plin de bucurie, așa cum ea a absorbit opiniile de bază ale confucianismului. Chineză declară panteism (politeism), și cred că toți muritorii care au contribuit la dezvoltarea omenirii, după ce zeii morții devin.Cu alte cuvinte, zeii chinezi - sufletele muritorilor, deci noi credem în puterea inepuizabilă a omenirii. Odată cu trecerea timpului, sperăm că noua generație de a realiza ceea ce nu a putut fi făcut pentru noi. Suntem încrezători în viitor și o viață de dragoste pasională. În consecință, în chineză ceremonia ceaiului concubinelor imperiale și prințese ar putea bea ceai și să se bucure de muzică în același timp; oamenii de știință ar putea să bea ceai și să se joace de instrumente muzicale, vopsea, poezie citesc sau să se bucure de peisaj frumos. Ceaiul a fost, de asemenea, plin de bucurie și fericire activităților familiale. Chiar și călugării s-au bucurat de procesul de ceai. Jiao Zhang, un călugăr celebru Tang eră și un prieten apropiat al lui Lu Yu, a ajutat la răspândirea culturii ceaiului. În loc de a predica un ascetism strict, el a susținut cu tărie ceai de conectare și de a admira florile parfumate și luna strălucitoare, se bucură de muzică frumoasă, care este înrudită cu atingere umană. El a fost, de asemenea, un poet celebru, și de multe ori a răspuns prietenilor săi în versuri, el a stat cu ei pentru o cea șcă de ceai. Chinezii cred că gustul amar și dezamăgirea nu va dura pentru totdeauna și le oferă o oportunitate excelentă pentru oameni de a stopa pasiunile lor. Așa cum natura este întotdeauna în mișcare, iar viața umană durează fără sfârșit, așa că trebuie să fim optimiști.Noi bem ceai, pentru a dezvolta vitalitatea lor și fără regret ajuta prietenii tăi. Spiritul ceremoniei ceaiului chinezesc constă într-un spirit sobru, optimist, entuziast, tolerant și publice, este fundamentul confucianismului.
Dezvolta onestitate, gust delicat și atitudine activă la viață, a cunoaște spiritul de ceai Unii oameni înțeleg în mod greșit ceai și bea ceai ca o modalitate de a trece timpul pentru leneși și novicilor. În epoca dinastiilor Ming și Qing, cei mai mulți cunoscători de ceai a fost stabilit foarte pesimist. La sfârșitul dinastiei Qing a revoltei "Opt Banners" a crezut ceai neînsemnată distractiv. Cu toate acestea, dacă urmărim istoria culturii ceaiului, devine clar că locul principal a fost nevoie de o abordare proactivă a vieții, deci inerente confucianism. Oamenii de stiinta chinezi au un înalt simț de responsabilitate și de apel și întotdeauna "consideră că este de datoria lor de a aborda problemele globale" și "să lucreze pentru oameni." cultura de ceai chinezesc a absorbit spiritul acestor minunate tradiții. În epoca dinastiilor estică și sudică Jin de Vest și condusă de Lu Na, Huan Wen și al ți politicieni au creat o cultură de ceai devreme, în timp ce caută să utilizați ceai pentru a aduce onestitate. Peste o ceașcă de ceai părți un schimb de opinii liber pe o varietate de evenimente. În epoca sistemului Tang Lu Yu stabilit oficial al culturii ceaiului chinezesc, care a combinat cele mai bune idei ale confucianismul, budismul și taoismul. Acest principiu de bază al acestui sistem a fost principiul lui Confucius atitudine activă față de via ță. Lu Yu crezut întotdeauna despre țara sa și poporul său. Atunci când Lu Yu a creat doar un cuptor de ceai special a fost pus jos o revoltă condusă de o Lushan. Haosul a schimbat din nou ordinea. Lu Yu în acest moment a fost în orașul Huzhou, și știri a revoltei din țara de ordinea obișnuită a lucrurilor la umplut de bucurie. Yan Zhenqing cu care Lu Yu a studiat cultura ceaiului, el a fost un faimos caligraf și politician. Un Lushan a ridicat o rebeliune armată în nord și în curând a condus trupele sale spre sud. În mod alternativ a scăzut Prefectura din provincia Hubei; yan Zhenqing a reușit doar să păstreze Prefectura Pinguan. În calitate de șef al Biroului de pedeapsă, el a insultat pe împărat și consilier șef, vorbind cu ei este inacceptabil brusc. După
aceea a fost trimis la Huzhou, unde sa întâlnit cu Lu Yu. Astfel, vedem că fondatorii culturii ceaiului acut conștienți de responsabilitatea lor față de țară și popor. În cazan, a făcut Lu Yu, a fost un stilou pătrat - un simbol al integrității; margine largă simbolizează idealurile înalte; la sol de mijloc - și o parte inferioară alungită. Mulți cunoscători de ceai perfect conservate tradi ția reflectă principiile de bază de funcționare a țării, prin forma ustensilele de ceai. La mijlocul anilor și târzii imparatilor Ming au fost cele mai leneși și narcisist; De ce ceai experți de cultură au acordat o atenție specială educa ției de onestitate, distanțându-se de fărădelegi și oameni nedemni. Ei au înfășurat bambus frunze de palmier buzunare și le-a numit "kutszetszyun" (dl onestitate fără compromisuri), subliniind astfel faptul că oamenii au multe de învățat de la bambus cu calitatea sa de neegalat. Ceai de cântărire măsură numită "chzhitsyuan". "Quan" - face parte dintr-un vechi instrument de cântărire, - și anume, partea sa mobilă. O singură unitate mică a setului de ceai a fost standard de adevăr măsurare și minciuni, și a mărturisit faptul că cunoscatorilor de ceai pot distinge una de alta. Confucianiste a încurajat puternic dezvoltarea calităților morale ale omului, punând în ordine afacerile familiei sale. Numai atunci ar putea considera-te gata pentru administrația de stat. Cu toate acestea, în loc tot timpul pentru a menține pe fața lui o expresie de îngrijorare pentru om afacerile statului ar trebui să "de lucru alternativ cu restul, așa cum se obișnuia la conducătorii Wen și Wu." Prin urmare, nu ar trebui să fie considerat un semn de prost gust atunci când brewed unele dispozitive tip de ceai și gustă în intimitatea în poala de animale sălbatice.
China a această țară sunt adesea teren public.
Ceremonia ceaiului ca un ritual fost întotdeauna celebru pentru faptul că are reguli stricte și ordine. Oamenii moderni sistem de ritualuri confundat cu sistemul de Confucianismul și ritualurile sale, sistemul nu
reglementează numai comportamentul oamenilor și guvernează viața socială, dar respect reciproc, de asemenea, a predicat, dragoste și nevoia de a arăta respect pentru bătrâni și atenția și dragostea pentru tineri. Pentru relațiile atitudine demnitatea umană bune între frați, respect pentru profesori și atenția studenților. În timpul petrecerii de ceai oamenii sunt mai înțelepți și mai înțelept, și ca urmare, acestea se pot înțelege cu ușurin ță spiritul ritualuri și să le îndeplinească. În primul rând servesc ceai în punerea în aplicare a ceremoniilor rituale a început în epoca Song. In acest moment, ceremonia ceaiului a fost aranjată în toamna și primăvara în timpul festivităților de judecată grandioase. Detaliile acestor evenimente sunt descrise în "Istoria dinastiei Song." Ceaiul "prezintă un cadou" atunci când examinările imperiale au fost efectuate atunci când împăratul a vorbit cu oficiali și pentru a primi ambasadori străini și în cadrul ceremoniei de comemorare a persoanelor decedate în timpul diferitelor sărbători. Acest sistem a afectat, de asemenea, minoritățile etnice. În primul rând, a existat o luptă între stat și instanța Liao dinastiei Song, cele două părți au fost de multe ori în război unele cu altele. În conformitate cu acordul pe lac Tanyuan, ei au promis să devină frați. Atunci când la curtea imperială a luat Song Statele Liao emisar, ceremonia ceaiului organizat în onoarea sa. O ceremonie similară a avut loc, iar la plecarea sa. Deși statul a fost organizat de Liao Khitan (care erau nomazi), au apreciat ritualul sistemului Sun stat.Multe ceremonii detalii de ceai a avut loc cu ocazia nașterii Împăratului și împărăteasa-mamă în timp ce oferă sacrificii și daruri ale munților în timpul ritualurilor în onoarea soarelui, înregistrate în "Istoria statului Liao." Înregistrate în dezvoltarea internetului 115 ani "Istoria dinastiei Song", când prințul a luat o concubina, a trebuit să se prevadă ei o sută de baruri de ceai și alte cadouri.
Mai târziu, obiceiul a devenit exploatație ceremonii de ceai la nunti. Ritualurile Ceaiului își au originile în filosofia budistă, care a avut mai târziu impactul acesteia asupra familiei și societății în ansamblu. În carte, Qiu iunie a lui "ritualuri de familie", create în epoca Ming, ceremonia ceaiului este descrisă în mod exhaustiv. Această ceremonie a ceaiului a fost răspândit pe scară largă în China, și mai târziu, în Coreea. Chiar și astăzi, în Coreea de Sud acordă o mare importanță pentru respectarea tuturor regulilor ceremoniei ceaiului. Spiritul culturii ceaiului taoiste sunet public al culturii ceaiului chinezesc se reflectă în principal în filosofia confucianismului, în timp ce con ținutul său estetic și practic dezvoltat sub influența filozofiei taoiste. Filozofică școlar taoismul și taoismul - sunt două lucruri complet diferite. Filosofia taoismului a apărut filosofia confucianistă mult mai devreme. Filozofia confucianista este în principal preocupat de relațiile din cadrul societății umane, în timp ce filozofia taoismului se concentrează mai mult pe relația dintre om și natură. Fondatorul școlii de filozofie a taoismului Lao Tzu a fost născut în starea lui Chu în urmă cu peste 2.700 de ani. Nimeni nu știe câți ani a trăit - unii spun 200 de ani, iar unele chiar numit numărul 600 Lao-tzu învățat vederea dialectică natura lucrurilor, și a subliniat că oamenii ar trebui să depună eforturi pentru a vedea nu numai străine, dar, de asemenea, partea din spate a lucrurilor. De exemplu, atunci când alții spun că duritatea este mai bine moliciune, el a răspuns că dinții umani solide, dar ele cad pe masura ce imbatranim; limbajul uman - moale, dar el rămâne cu el până la sfârșitul vieții. Când i sa spus că spațiul umplut - este bine, el a sus ținut că numai într-o cameră goală, puteți pune o mulțime de lucruri și de a dobândi noi cunoștințe, care poate fi luat doar scăpa de idei vechi. Chuang Tzu, un alt filozof taoist, îi plăcea să
prezinte adevărul în formă de fabule amuzante, iar limbajul acestor fabule era plin de viață și plin de umor. Lao Tzu si Chuang Tzu credea că natura și societate există o singură lege a universului. Prin urmare, este imposibil să se separe spiritualul de material și uman - din natură. cultura de ceai chinezesc, în care materialul natural și combinat cu începutul spiritului uman, a absorbit filozofia taoismului. Prin urmare, deși cultura de ceai se bazează în principal pe ideile confucianiste, foarte formarea sa a avut loc semnificativ influențat de filosofia taoistă. Combinația dintre umane și naturale, și a început să se uite la lumea din punct de vedere al culturii ceaiului În conformitate cu filosofia taoistă, omul și natura sunt legate între ele. Omul este o lume mică, și o ceașcă de ceai simbolizează pe mare. Cultura ceaiului a absorbit ideea filosofică. Cu toate ca ceaiul - doar o băutură, dată omului prin natura sa, este sediul unei legi a naturii, iar omul trebuie să înțeleagă legea prin intermediul partidului de ceai. Ceaiul este cel mai bun în natură, precum și fabricarea berii și utilizarea acestuia, se poate afla mai multe despre schimbările care au loc în natură. Atunci când oamenii antici pregăteau ceai, au fost zdrobite gresie, ceai sau frunze de ceai proaspăt s-au adunat și le-a uscat mai întâi, și apoi cernut printr-o sită de un roșu-fierbinte, și apoi plasat în cel mai bun cazan de pulbere. Atunci când apa fiarta, ceai își schimbă în mod magic proprietățile sale, și ceai și apă sunt combinate într-o singură unitate.Prin observarea acestor schimbări, oamenii pot aprecia pe deplin frumusetea proprietățile naturale ale lucrurilor. Lu Yu a descris poetic procesul de conectare a pulberii de ceai și apă clocotită, scriind că ceai frunze cum ar fi "flori de data de palmier, plutind pe suprafața lacului" sau "tânăr lintiței în iaz, clipocit
sub suflarea vântului." De asemenea, el a scris ca spuma seamana cu un "nor alb, un văl care acoperă cerul." Cunoscatorii de ceai a fost considerată cea mai pura si ceai minunata creatie a naturii, astfel încât atunci când oamenii beau ceai, ei se simt parte din natură. Lu Chuan, poetul Tang era, cunoscut sub numele de ceai Apprentice, a scris că atunci când bea ceai, se simte ca și în cazul în care se spala ploaie, iar vântul a suflat în stare proaspătă și toată lumea devine extraordinar de luminoase și curate. Când el a băut șapte cești de ceai, el a simțit puternic, ca un magician. Su Shi, marele poet al dinastiei Song, îi plăcea să înoate într-o barcă mică, pentru a trage apa din râu și găti propriile lor ceai, undeva la marginea orașului sau râu. El credea că, procedând astfel, umple o cană cu lumina lunii de argint. cunoscători de ceai din China a crezut că oamenii nu ar trebui să ia numai de la natură, dar, de asemenea, să aibă grijă de ea și să în țeleagă-l să se să trăiască în pace și fericire. Astfel, într-o ceașcă de ceai este toată înțelepciunea filosofiei taoiste. Taoistii au baut ceai pentru a imbunatati sanatatea Taoiștii, care au fost numiți nemuritoare, foarte at enți la sănătatea lor: au crezut ca ceaiul poate prelungi via ța lor. Nemuritorilor zeificat ideile lor și le-a numit taoism. Important în filozofia lor este de a face mintea și sufletul de la toate dorințele și temerile; cel mai bun mod de a îmbunătăți sănătatea și prelungi viața au crezut că viața în pace cu ea însăși. În scopul de a atinge starea ideala a mintii si a corpului a fost de a dezvolta energia vitală necesară și necesară pentru acest lucru: 1) să stăpânească tehnica de respiratie profunda pentru a elibera canalele prin care circulă energia vitală; 2) să-și concentreze toate gândurile asupra naturii sau o anumită parte a corpului; 3) prezente în imaginația lumina strălucitoare a soarelui, cu jet de ploaie și dewdrops, stelele clipeală pe cer, și mintea purificată, a scăpa de boală;
4) mânca alimente sănătoase. Ceaiul a devenit vital pentru taoiști, pentru că el ar putea menține sobrietate mentală, pentru a îmbunătăți digestia, curăță vasele de sânge. Qiu Ju-un, un cunoscător celebru al culturii ceaiului din timpul dinastiei Ming, a băut ceai de multe ori și a mâncat atât fructe și nuci de pin, când a trăit în munți, făcând-o în auto-îmbunătățire. Tehnica taoist a fost în deplină concordanță cu teoria farmodinamiki și curăță organismul, caracteristica de medicina tradi țională chineză. Taoiștii spun că, în procesul de suflet ceai și creierul uman vin în conformitate cu fiziologia, iar aceasta a fost contribuția lor la dezvoltarea culturii ceaiului. Valorile taoiste și caracteristici distinctive ale bautorii de ceai Taoistii au proprietăți ale viziunii active a naturii. Ei nu au crezut în voia lui Dumnezeu și doresc să trăiască cu cerul și pământul. Ei au promovat subordonarea rituri taoist autohtone s-au bazat pe legile naturii, dar, de asemenea, numit de îngrijire din mulțimea madding. S-ar părea că aceste două concepte sunt contradictorii. Dar, de fapt, această teorie intră în conflict cu o viziune comună a bogăției, frumusețea unei femei, o reputație nemeritată, bogăție și intrigi. cunoscători de ceai au adus aceste idei la ceremonia ceaiului și livrate de la oprimă depresie lor. Cele mai multe dintre ele sunt obișnuiți cu stricte disciplina ei înșiși prin formarea continuă și dezvoltarea estetică. Tradiția a continuat și în timpurile moderne. Când China a invadat de armate străine, oameni educați în țară preferă să bea ceai cu tortilla, dar să nu fie lachei au noi stăpâni. Și datorită faptului că aceste idealuri sunt inerente în societate în ansamblu, China a fost în stare să se ridice deasupra necazurile lor și încă o dată să devină un stat puternic. Lao Tzu si Chuang Tzu, filosofia taoistă a fondatorilor, au fost de multe ori în mod deliberat și a acționat contrar opiniilor general acceptate. Lao Tzu credea că oamenii nu
găsesc satisfacție, în mod constant eforturi pentru plăcere, pentru că am fost conștient de pericolul plină cu pozi ții înalte și bogăție. Zhuangzi mai viu și artistic exprima ideile, care sunt, de asemenea, nu coincid întotdeauna cu general acceptate. El credea că înțelepții sunt demne de admirație, pentru că prea mulți oameni au pierdut drumul lor în lume; în cazul în care toate devin înțelept, atunci nu ar mai fi oameni înțelepți. Cu toate Rhino - un animal mare, el nu poate prinde un mouse.cunoscători de ceai din China dornici de a afla mai multe despre Lao Tzu si Chuang Tzu. De exemplu, Lu Yu a ales să devină un artizan, cu toate că ocupația era considerat nedemn; el a renunțat la postul de la curte și sa dedicat studiului culturii ceaiului. Zhu Quan, un cunoscător bine-cunoscut de ceai dinastiei Ming, a fost un membru al casei imperiale; El însuși a construit o boltă într-un munte îndepărtat din sudul Chinei, când el era încă foarte tânăr, pentru a se dedica în totalitate filozofia taoismului și budismul.Cunoscatorii de ceai au crezut că, chiar și cei săraci oficiali care merită să ia mită pentru că sunt spirit pur. Astfel, cultura ceaiului taoist mai potrivite pentru oamenii de știință și oameni obișnuiți decât scriitori și oficiali. ceai de artă și ceremonia ceaiului a fost mai natural și nu este limitată de normele externe. Rolul budismului în cultura ceaiului Când oamenii vorbesc despre cultura de ceai chinezesc, menționăm adesea relația sa cu budismul. În China și Japonia , a emis următoarea zicală: "ceai și Chan [4] . - O singură entitate" Cu toate că Chan este doar una dintre direcțiile de budism, le - a făcut o mare contribuție la formarea componentei spirituale a ceremoniei ceaiului și a jucat un rol important în difuzarea culturii ceaiului în Est.Primul predicator al budismului în Japonia a fost , de asemenea , un mare învățat și fondator al ceremoniei ceaiului japonez. călugări japonezi a acordat o importanță deosebită pentru caracteristicile unice ale ceremoniei ceaiului, comune printre chinezi budiști.
Cultura ceaiului este indisolubil legată de natura și de societate, în timp ce budismul este chemat să atingă fericirea în ceruri.Cultura ceaiului chinezesc este plin de optimism și dragoste de viață și a budismului a predicat valoarea de singurătate și de testare. În filozofia budismului Zen, această contradicție a găsit soluția, și ca urmare a două abordări ale culturii de ceai, pentru a forma un convers întreg coerent. China este un cuptor de topire imens în care este necesar să se "topească" orice filozofie străin, înainte de a prinde rădăcini. Acest lucru nu se datorează faptului că cultura de nutrienți este excepțională. De fapt, China a fost destul de deschis și receptiv față de cultura străină ca întrun stadiu incipient de dezvoltare a societății feudale, iar în zilele sale de glorie. Acest lucru a fost valabil mai ales pentru dinastia Tang, și a fost creată atunci când cultura de ceai. Budismul a fost introdus în China, din Asia de Sud. În primul rând a fuzionat cu școala filosofică a împăratului Huang și Lao Tzu (sectorul taoist în perioada statelor combatante și la începutul dinastiei Han. Împăratul Huang și Lao Tzu a fost văzut ca fondatorii filozofiei taoiste). Taoistii a început să promoveze ceaiul. Cu toate acestea, numai în epoca Tang a existat o convergență deplină a filozofiei budiste și a culturii ceaiului. Cele mai multe secte budiste au pătruns în China, a aparținut direcția Marelui Vehicul, care își are originea la sfârșitul anului I - începutul secolului al II-lea. Esența acestei filosofii este direcția pe care orice fiin ță vie poate deveni un Buddha, astfel încât Buddhismul este accentul principal a fost pe faptul că o persoană trebuie să trăiască pentru binele lor și altora. Budiștii cred că teoriile lor cele mai bune, de unde și numele - marele carelor; sectă tocmai a predicat eliberarea din ciclul de renaștere, sunt numite car mici.De exemplu, Sanlun sectă Suhvati, Vinaya și Fasyan
aparținut direcția marelui carul și a venit din India. Cu toate acestea, aceste doctrine religioase nu au găsit un răspuns în inimile poporului chinez. De exemplu, adepții sectei Sanlun credea că oamenii nu trebuie să se teamă de moarte și ar trebui să "plângă, este încă în viață." Chinezii iubea viața și nu au vrut să fie de acord cu ideea că oamenii pot fi fericit numai după moarte. sectă Membrii Suhvati au crezut că lumea - este doar un teren murdar, și am considerat țara mamei sale, pe care cresc copaci frumoși, flori și stropi de mare, maiestuos. Prin urmare, am putea accepta faptul că țara noastră - e doar mizerie? Li Shimin, primul imparat al dinastiei Tang, a considerat el însuși un descendent al lui Lao Tzu - Li Er. El a fost foarte supărat când călugărul ia spus că numele lui de familie nu are nimic de-a face cu Lao Tzu. Împăratul a spus că, odată călugăr ia spus că cu țitul lui Buddha nu poate provoca efecte adverse asupra oamenilor, de ce să nu-l experiență pentru tine, după ce sa rugat lui Buddha, timp de șapte zile. Călugării nu aveau de ales decât să admită că împăratul - Buddha însuși, și să se roage pentru el timp de șapte zile. Așa că a scăpat de moarte. Era destul de evident că teoria budistă ar trebui modificată, astfel încât să poată asimila în cultura chineză.Astfel, a apărut Tiantai sectă, Huayan, și alții care sunt aproape de cultura chineză și ideologia. Dar, Chan a devenit un adevărat China.Membrii săi predice efectua ritualuri budiste în timpul meditației lung, al cărui scop este acela de a găsi pacea interioară și să trăiască în pace cu ei. Acest lucru este similar cu modul în care teoria meditației taoiste, si cu străvechile ideile confucianiste despre nevoia de autoîmbunătățire; a fost bun pentru sănătate, a contribuit la eliberarea spiritului și mintea tot ceea ce este starea păcătoasă și mai bună a minții. Hui Neng (638-713), al șaselea șef al sectei Chan, care a trăit în perioada de glorie a dinastiei Tang, a cerut un studiu al lumii interioare, care se reflectă în fraza: "Macelarul, care pune deoparte cuțitul deveni imediat un Buddha." El credea că oamenii pot deveni Buddha fără a merge la mănăstiri. Prin urmare, instanța nu mai trebuia să rezolve disputele de teren între mănăstiri și
teorii religioase au devenit mai strânse și mai u șor de înțeles pentru oameni. Odată cu apariția sectei Chan budism a început să dobândească caracteristici chinezești, iar teoriile sale au intrat în deplină concordanță cu ideologia culturii ceaiului. Chan secta a contribuit la răspândirea culturii ceaiului după cum urmează. În primul rând, este popularizat puternic practica de a bea ceai. Judecând după "Records a auzit și a văzut Feng", scrisă de Feng Yan în epoca Tang, a "sudiștii îi plăcea să bea ceai, în timp ce din nord nu au avut la început acest obicei. În mijlocul domniei lui Kaiyuan maestru al îmblânzire demonii în templul lui Dumnezeu Rocks pe Muntele Taishan a fost activă în secta Chan. Atunci când călugării au început să practice meditația, ei nu aveau voie să doarmă sau să mănânce. Dar ei au fost lăsate să bea ceai. Astfel, fiecare dintre ei și a băut ceai preparată. Oamenii au urmat, și în curând a devenit o petrecere de ceai personalizat ... Orașul a deschis o mulțime de magazine de ceai în cazul în care sar putea cumpăra ceai.Produse pe ceai de munte este o varietate de soiuri diferite, și au existat atât de mul ți; el a fost transportat de bărci și de transport din văile râurilor Yangtze și Huai. " În al doilea rând, au distrus plantațiile de ceai și ceai cultivate pe pantele muntelui. Ceai, care a cumpărat mănăstirile de călugări, care costă le scump, așa că, în unele zone ale călugărilor au început să creeze plantații de ceai sau cresc ceai pe pantele muntelui. Cea mai mare parte a mănăstirii este situată adânc în munți, unde era o mare de apă, sol fertil și aer curat - pe
scurt, tot ce ai nevoie pentru cultivarea ceaiului. Tszigun, profesorul Lu Yu, a crescut de ceai și sa dedicat studiului proprietăților sale. În epoca Tang în mănăstirile cultivate varietate de ceaiuri. Calugarii de la Muntele Putuo a pus o mulțime de copaci de ceai, dar cel mai faimos a fost "ceai budist Putuo." Tradiția plantațiilor de ceai de reproducție au supraviețuit Ming. Bătrânul călugăr de la Putuo Munte a dat Li Zhihua, care a trăit în epoca Ming, o pungă de ceai "White Rock". Mirosul proaspat de ceai gladdened inima și reîmprospătează mintea.În epoca de Sud Tang multe manastiri au fost construite în Jiangnan, iar cele mai multe dintre ele cultivat un ceai excelent, și ca un călugăr, iar pelerinii aveau obiceiul de a bea ceai, iar mănăstirile erau o mulțime de teren. In plus, călugării au suficient timp pentru a explora știință tot mai mare de fabricare a berii și a ceaiului degustare. Ca rezultat, ei au contribuit la dezvoltarea culturii ceaiului, iar orașul Jiangnan a devenit un renumit centru de producție de ceai în epoca Song. În al treilea rând, au venit la arta ceaiului din punctul de vedere al cunoașterii de sine și a creat o ceremonie a ceaiului budist componente. În vederile sale filosofice Chan secta se afla în pozi ția de izolare și de a schimba caracterul și starea de spirit a persoanei în numele său adevărat "I". Atunci când spiritul unei persoane a atins cel mai înalt punct al curățeniei și al sănătății, el ar putea înțelege adevărul. Ceaiul ar putea ajuta să-l rămână calm și sănătos în procesul de meditație. Prin urmare, proprietățile caracteristice ale ceaiului au fost asemănătoare cu budismul. călugări Chan băut ceai nu numai pentru a reîmprospăta și întineri; Ele combină proprietățile de ceai cu teorii și Chan a ajuns la concluzia că adevăratul scop al lumii este să caute pacea sufletească. Jiao Zhang, un călugăr celebru al dinastiei Tang, a fost un poet și un mare cunoscător și iubitor de ceai. A fost un prieten de Lu Yu, iar acestea sunt de multe ori a studiat filosofia cu ceremonia ceaiului și filozofia
budismului și a scris poezie împreună. Ele descriu, de asemenea, sentimentele care decurg din acestea în procesul de ceai, care leagă în pereții aroma ceaiului și ideea fundamentală a budismului. Jiao Zhang crezut că bea o ceașcă de ceai, o persoană nu poate cădea în adormire; el simte influența cerurile deschise și pământul. A băut o ceașcă de ceai, se simte ca și cum s-a spălat de ploaie proaspătă. membrii sectei Chan a crezut că Buddha poate fi, pur și simplu a scăpa de patimi, și ceai poate ajuta în atingerea acestui obiectiv. Dupa ce au baut a treia cupa, omul cunoaște natura lucrurilor.ideologi Chan a sus ținut că oamenii intenționat sa scape de grijile lor. Ei au nevoie pentru a liniști inimile și sufletele noastre pentru a înțelege relația de ceai cu munți și râuri, natura, cerul și pământul, omul și material, dintre trup si suflet. În alte secte au avut, de asemenea, propriile lor opinii cu privire la ceremonia ceaiului. De exemplu, cultura de ceai a înflorit în mănăstirile tibetane. Tibetanii considera ceai un miracol al marelui Buddha. Mănăstiri s-au dat oamenilor obișnuiți ceai ca o binecuvântare a lui Dumnezeu și Buddha. În Johan templu din Lhasa încă păstrat țiglă ceai, care este deja veche de 100 de ani. Chinezii spun adesea că vinul de epocă, cu atât mai bine; cu toate acestea, nu este cazul cu ceai: a mai proaspăt, cu atât mai bine. Ceaiul, care are o vechime de 100 de ani, nu mai este potrivit pentru prepararea unei băuturi, dar călugării au crezut că această țiglă ceai protejează mănăstirea. Misionarul, care a vizitat China în epoca Qing, a scris că partidul ceai organizat de Lama Katvenpalmo, 4000 au participat Lamas; credincioșii obișnuiți s-au culcat pe podea și care oferă rugăciunile către Buddha, călugării tineri păstrat vase calde și ceai au fost distribuite publicului, iar apoi oamenii au început să cânte cântece de laudă. Având în vedere că, în acest caz, ceaiul face parte dintr-o ceremonie religioasă, ea învăluie vălul
secretului. Buddha a fost chemat să salveze toți trăiesc pe Pământ, astfel încât aceste ceaiuri au cazane mai mari au fost folosite pentru toată lumea a primit suficient de ceai. La partidele de ceai a avut loc mănăstiri Chan sectă din Central Valley, ceaiul a fost considerat un mijloc de a ajuta o persoană să înțeleagă adevărata lui "I", și ceai în ceai mănăstirile tibetane a fost văzută ca un miracol, acordat de zei. Acest punct de vedere era mai caracteristic idealismului obiectiv, și este complet diferit de spiritul ceremoniei ceaiului Chan. Am examinat conținutul interior al ceremoniei ceaiului, cu punctele de vedere ale confucianismului, taoismul și budismul. Cu toate acestea, să fie conștienți de faptul că aceste școli de gândire nu sunt izolate, dar strâns legate între ele și se consolidează reciproc. Ele au câștigat o mulțime de susținători.Utilizatorii vor putea să înțeleagă situația de bază a acestor școli de gândire, și fără a studia toate caracteristicile complexe ale artei ceaiului. La sfârșitul anilor Qing și Republica timpurie Chineză (1912-1949), atunci când China a experimentat multe încercări și oamenii au rămas în sărăcie, oamenii de știință de multe ori pus pe masă o călimară, carte și un set de ceai umil, să- și exprime idealurile nobile. oamenii obișnuiți adesea pun set de ceai pe masa pătrat în camera centrală a casei, iar seara la masa întreaga familie s-au adunat pentru o ceașcă de ceai. După mii de ani de curățare și aruncarea înapoi în mare spirit lipsit de valoare a ceremoniei ceaiului a venit în carne și sângele poporului chinez. Capitolul 5 ceainarii Cultură case de ceai, locuri publice, în orașe, unde oamenii vor să-și petreacă timpul cu o ceașcă de ceai a apărut în Tang și epoca Song a fost o perioadă de prosperitate. Ei au fost deosebit de populare în sudul Chinei, ca sudi știi iubesc ceaiul, dar casele erau destul de mult și în partea de nord a Chinei. Există diferite tipuri de ceainarii. Ei au servit o varietate de ceaiuri, inclusiv ceai regulat, ceai de ghimbir cu
condimente, mentă și ceai de prune. În ceea ce privește funcțiile publice, în epoca ceainarii Tang și Song au fost doar locul de întâlnire pentru locuitorii orașului. În cultura caselor de ceai a fost un important pas înainte atunci când cultura lor a fost realizată integral cu cultura regiunii. Bashu Cultură și ceainarii Sichuan Bash - aceasta este una dintre primele faimoasele ceai în creștere zone din China. Localnicii încă mai cred că ceai partid joc favorit. Spune proverbul: "Sichuan câteva zile clare, dar multe case de ceai"; și în Chengdu ceainarii erau de diferite dimensiuni. sute de mari adăpostite de vizitatori, și mici - doar câteva. O atenție deosebită a fost acordată nivelului de serviciu, design exterior elegant, ceai de înaltă calitate, seturi de ceai și abilități de luare de ce ai. Ele sunt servite în mod tradițional de ceai în cazane de cupru ro șii pe tăvi de staniu, în cupe (cu capace) din por țelan excelente, produse în Tszindechzhene. Au fost, de asemenea, propuse frunze de ceai comprimate, care a luat forma unui bol și să servească sunt extrem de profesionist. Cu toate acestea, ceainarii Sichuan a atras oameni nu numai servicii excelente, dar, de asemenea, rolul său în societate. Provincia Sichuan este diferit peisaj minunat și o cantitate semnificativă de minerale. În cele mai vechi timpuri, cultura acestei provincii prospere. În epoca Trei combatante Chzhuche Liang a ajutat Liu Bei înființat în Sichuan Shu regat, care a jucat un rol important în dezvoltarea culturii Bashu, iar locuitorii din Sichuan acut interesat de problemele statului. Din moment ce accesul la Sichuan a fost foarte dificil, localnicii nu au fost u șor pentru a obține informații cu privire la ceea ce se întâmplă în țară. Prin urmare, ceainarii a jucat un rol important în difuzarea de știri. Dar cel mai important avantaj al ceainarii a fost că oamenii s-ar putea doar să comunice unul cu
altul. Fiecare casa de ceai mare a fost un model de societate în miniatură. Case de ceai pot fi găsite în orice oraș mare sau mic Sichuan, inclusiv Chongqing și Chengdu. Anterior, locuitorii din Chongqing au fost efectuate în ceainarii foarte mult timp.S-au dus acolo disde-dimineață, doar iesi din pat, și există unele chiar spălate. Ei au băut ceai și micul dejun și apoi pur și simplu vorbind unul cu altul. Ceainarii situație a fost de așa natură încât oamenii simțit acolo ca acasă. Vizitatorii pot sta la o masă sau culcat pe șezlonguri de bambus și ceai. Când vizitatorii intră în casa de ceai și a căzut într-un sezlong, chelnerul l-au salutat și pregătit pentru el ceai cu căldură . Administrarea unei cameră de ceai cu mâna stângă pentru a scoate capacul din cupa, iar ceaiul berii din dreapta. El a făcut acest lucru uimitor dibăcie, și zeci de cupe pline in cel mai scurt timp, și nu o singură picătură vărsat. Acest lucru este în deplină concordanță cu tradiția de "nivel de spumă", în cultura de ceai și de a demonstra mișcarea ritmică și ceainarii ministru de îndemânare.Locuitorii din Sichuan îi plăcea să bea Tochal - presat frunze de ceai cu o aroma tarta si o aroma delicata, mai ales atunci când ședința pentru o lungă conversație, deoarece proprietățile nu Tochal deteriorat pentru o lungă perioadă de timp. Unii oameni beau ceai în dimineața devreme, înainte de prânz și a cerut ministrului să nu pentru a curăța plăcile lor, astfel încât acestea să poată continua sa bea ceai după cină. Witty și iubitor susțin locuitorii din Sichuan ar putea vorbi cu vechi și noi prietenii mei despre tot. ceainarii Sichuan au fost un fel de casă de compensare, iar acest lucru este rolul lor principal. De asemenea, ei au acționat ca instanțe informale. Localnicii se adună în ceainării și a făcut apel la liderii de grup influenți pentru a asigura siguranța elitei locale sau la capitolul "Paoge" (o societate secretă care a existat în provinciile sud-vestul Chinei), pentru a rezolva
situația de conflict. Nimeni nu știa dacă decizia a fost corect sau nu. Cu toate acestea, practica arată că ceainarii sychuantsy considerat locul adecvat pentru soluționarea litigiilor. În comparație cu alte locuri din ceainarii Sichuan a îndeplinit funcțiile politice și sociale mai explicite. În ceainarii Sichuan, de asemenea, de multe ori schimb de mărfuri a avut loc, și a fost o caracteristică foarte importantă, care, cu toate acestea, de multe ori nu acorde atenție. În Chengdu s-au construit case de ceai speciale pentru străini. Camerele lor erau foarte confortabile acolo, împreună cu ceai servite băuturi răcoritoare și pot exista în orice moment pentru a comanda o masă. Aceste case au fost foarte convenabil pentru întâlniri de afaceri. In zilele vechi au fost cumpărate și vândute aceste case pozi ții, există oameni și de a crea noi consolida vechile prietenii, pentru a obține o promovare. Oamenii de afaceri sunt, de asemenea, de multe ori colectate în ceainarii rurale. Având în vedere politice, sociale și culturale ceainarii au jucat un rol în Sichuan, este greu de înțeles că, în curând a devenit într-un fel compensează neajunsurile și dificultățile vieții în jurul lui. Desigur, acestea nu pot fi numite unități rafinate pentru crema societății, dar au fost locul în care se manifestă cel mai deplin caracteristicile culturale și sociale ale ceaiului. Cultura U-Yu și case de ceai Hangzhou Situat într-o locație la distanță de centrul politic al țării, gura văii râului Yangtze a păstrat identitatea culturală, care a format un stil unic și caracteristici ale culturii antice regate Wu și Yu (mai târziu vom numi cultura U-U). Această regiune a fost mult timp stabilit în estul triburilor antice. Aceasta este una dintre cele mai renumite zone viticole de ceai din China, precum și locul în care, de fapt, născut la cultura de ceai, deoarece ceai verde crescut în provincia Zhejiang, a jucat un rol crucial în ea. Unii factori
mai importanți a contribuit la întărirea importanței regiunii în cultura ceaiului. Faimos pentru peisajele sale minunate, regiunea nu are doar condiții naturale favorabile pentru cultivarea ceaiului, dar atmosfera culturală care să conducă la o mai bună evaluare a proprietăților de ceai. Această regiune este renumită pentru ceaiuri sale, munți și râuri. cultura de ceai chinezesc a predicat întotdeauna necesitatea de a trăi în armonie cu natura. Prin urmare, regiunea Y Yu, inclusiv lacul Taihu și valea râului Tsyantantszyan, a devenit o mare casa de ceai naturale. Sud-estul Chinei - este o zonă în care budismul puternic și taoismul. Cu toate acestea, există mai puțin budism păstrat caracteristicile sale originale, decât, să zicem, în Qinghai, Tibet și alte regiuni vestice ale țării. Acest lucru sa întâmplat pentru că oamenii din regiune Y Yu în mare parte blocat la obiceiurile lor străvechi și tradi țiile locale. Orice cultură trebuie să fie modificate pentru a se potrivi cel mai bine obiceiurile locale. Budismul esoteric sunt distribuite în principal în regiunea Qinghai - Tibet, și el a păstrat trăsăturile ancestrale ale indiene budism; Beijing, în timpul Vinaya a suferit unele modificări pentru a se potrivi idealurilor culturii chineze; În ceea ce privește U-Yu, sa răspândit budismul Zen. Ea a modificat complet școala budistă de gândire, care este acum mult mai aproape de confucianismul și taoismul cultura chineză "nativ". Celebrul cartier cultură ceai de U-Yu este cunoscut pentru faptul că acesta este conectat, așa cum au fost cele mai bune din cele trei școli de filozofie - confucianismul, taoismul și budismul - și această conexiune a creat un sistem de cultură ceai chinezesc. Inca de la domnia dinastiilor Sui și Tang, economia a înflorit vale mai mici Yangtze. Guvernul Song de Sud a mutat capitala în Linan, și a dat un impuls pe ntru dezvoltarea rapidă a culturii locale. In plus, a existat o mare
influență culturală asupra regiunilor sudice, precum și elemente ale culturii locale este strâns legată de obiceiurile antice. cultura de ceai chinezesc în timpul nostru a suferit numeroase modificări, dar esența ei rămâne aceeași, nu numai în zona U-S, dar, de asemenea, în provinciile Zhejiang și Guangdong.Pana in prezent înfloritoare pe piețele de ceai în Zhejiang, și există mai multe organizații noi, s-au format. Printre acestea, grupuri private și Lu Yu Jiao Zhanya și ceai popular Huzhou; în Hangzhou este un institut de cercetare modern de ceai chinezesc și ceai muzeu; Puteți menționa, de asemenea, ceainarii în Lacul de Vest și Asociația bautori de ceai, care combină caracteristicile institutului casa de ceai, petreceri de ceai și de cercetare de ceai. Cultura ceainarii Hangzhou a început în epoca Song de Sud (1127-1279). După ce oamenii Jin (o minoritate etnică din nordul Chinei, care a fondat dinastia Jin, care a domnit de la 1115 până la 1234), a rasturnat Song de Nord (9601127), Song de Sud Hangzhou a anunțat capitala statului. Confucianismul și cultura palat din campii centrale răspândite în oraș au înflorit casele de pia ță de ceai și ceai. O carte spune că ceainarii Hanch- Zhou au fost decorate cu flori, sezon, respectiv, și faimoasele picturi pitorești din ele tot timpul anului servit ceai excelent, supă și vin, de exemplu, în timpul iernii a fost furnizat leycha (ceai șapte comori), gogoși prăjite , ceai ceapa sau yanchutan, iar vara - din petale de flori de vin de prune. Astfel, putem observa că în ceainarii Hangzhou personalizate s-au ridicat pentru a combina pictură și caligrafie realizări cu diferite moduri de sfaturi și de băut vin. Acest proces a început în epoca Song de Sud. Leycha, o bautura sanatoasa facut din frunze zdrobite de ceai, ulei de susan, orez, flori și alte ingrediente care ar putea excita apetitul. Ceapa ceai de ceai aproape Yandi, care este acum popular în provincia Chzhets- zyan. În epoca Song în ceai este de multe ori adaugă ceapa și hamei.
Acum, zona ceainarii U-U mai puțin decât în provincia Sichuan, deoarece majoritatea locuitorilor din Zhejiang ceai de băut acasă.Cu toate acestea, ceainarii atmosfera Hangzhou este foarte atractiv. Hangzhou Tea Case au mai multe caracteristici distinctive. În primul rând, ei se concentrează asupra importanței calității apei pentru prepararea ceaiului și atmosfera în care băutura este vinul. Astfel, realizat două adevăratul scop al artei ceaiului. Spre deosebire de ceainarii Sichuan, în cazul în care existau locuri pentru vizitatori, seturi de ceai cu o gamă completă de accesorii și un miniștri abil, ceainarii Hangzhou diferă de ingenuitate. Ceaiul Longjing este considerat cel mai bun din Hangzhou. Este foarte dificil de a găsi un ceai Longjing de primă clasă, deoarece aceasta nu este cultivat în satul Longjing. Acesta crește la înălțimea Leului.Cu toate acestea, puteți încerca în continuare ceai Longjing cea mai mare sau clasa întâi. Este considerat un ceai verde, care păstrează culoarea naturală a frunzelor de ceai. Ceașcă de ceai lunar Ching - o operă de artă, care combină apa limpede, muguri de frunze frumoase și aromă ușoară care amintește de gustul de rouă. apă de calitate ridicată este esențială pentru prepararea acestui ceai. Cea mai bună sursă de apă este considerată un "Running tigru"; calitatea apei în alte zone, deși mai mici decât, dar încă mai bine decât calitatea apei continentale. Oamenii se bucură de vizitand Lacul de Vest și Templul preasfântului Solitude, unde poti bea o ceașcă de ceai de prima clasa lunar ching, preparat cu apă de la Running sursă. Farmecul constă în faptul că ceaiul și apa păstrează culoarea originală a acestora, mirosul, gustul și calitățile naturale. Atmosfera din camere de ceai West Lake District este diferit de ridicare și rafinament și adevărat spirit budist.
În Hangzhou, cele mai multe camere de ceai sunt simple și elegante în același timp. Foarte puține dintre ele sunt similare cu camera de ceai de la Beijing și Tianjin, în cazul în care vizitatorii se pot bucura de ceai în reprezentările în genului shuochzhan, care combină teatru și spectacole muzicale, precum și spectacole de ansambluri folclorice. În Hangzhou este, de asemenea, nici o ceainarii, care sunt în Shanghai, să servească băile publice. Foarte puține case de ceai Hangzhou luate împreună cu ceai servi băuturi răcoritoare și terci de vizitatori cu carne. Deci, în Hong Kong și Guangzhou. camere pentru oamenii de știință și spațiu pentru meditație desemnat un cuvânt "cameră" de lectură. Prin urmare, din cauza simplitatea de decor și o atmosferă calmă ceainarii Hangzhou numit camera de ceai. În magazinele mici de la camerele de ceai vânzarea de produse realizate manual, cum ar fi, de exemplu, fanii, suveniruri și sculptate din bam bus, miniaturi Tsziguna și extract de rădăcină de lotus, în creștere în Lacul de Vest. Când vizitatorii beau ceai în camera de ceai, situate de-a lungul cea mai mare parte a barajelor de pe râul Su și Golful, ei simt că lacul, cerul, ceai, iar acestea sunt o singură entitate. Când ei admira clocotește sursa Running Tiger si asculta legenda populara asociate cu acest loc, ele sunt scufundate în lumea sublimă a filozofiei taoiste. Când ei beau ceai Longjing și ascultând murmurul sursei și clopotele carillon, uitam ca fumul se ridica spre tămâie ardere cerului, și să asculte cântarea de budiști în templul preasfântului Solitude, ei învață sensul alegoriei budiste, chiar dacă acestea nu sunt budist. Camera Asociației iubitorilor de ceai, care se află lângă editura "Silen", decorat cu picturi, desene și citate din caligrafice poezie, pe care le conferă eleganță și rafinament. Astfel, Hangzhou Ceainarii vizitatorii se pot bucura pe deplin aspectul cultural al
ceaiului, nu numai din cauza familiarizare cu diferite moduri de a face ceai, dar, de asemenea, din cauza atmosferei istorice de ei înșiși ceainarii. Ceaiul are un înalt spirit, pentru că ea crește în pământ, în care se află rămă și țele sfinților și pelerini nemuritoare. peisaj frumos din Hangzhou este fundalul natural pentru dezvoltarea caselor de ceai de cultură din Lacul de Vest. În general, întreaga Hangzhou - o mare naturală "casa de ceai". Ceaiul formează în mod natural un singur întreg cu persoana cerul și pământul, munți și râuri, nori și cea ță cu bambus și pietre, flori și copaci. Societatea umană și natura, cultura ceaiului și cultura de U-Yu se dizolvă unul în celălalt. Cu toate acestea, casele de ceai sunt un loc în care diferite conflicte sunt rezolvate. Cele două părți aflate în conflict trebuie să vorbească unul cu altul într-un ton calm, chiar și apăra poziția. Partea care pierde plătește pentru ceai, această practică se numește "chipincha". Ca rezultat, fără a insulta reciproc, ambele părți se pot în țelege cine are dreptate și cine nu este, de fapt, și arată principiul "înseamnă de aur" și teoria că acțiunile sale nu pot merge împotriva naturii. Case de ceai Tianjin, Shanghai și Guangdong Tianjin a devenit un oraș după dinastii de Jin și Yuan. El a venit pentru a satisface nevoile de Grand Canal. în prezent este un important centru industrial și comercial din nordul Chinei. Din cauza faptului că Tianjin este situat în apropiere de capitala țării - Beijing, case de ceai din oraș au fost create în imaginea capitalei. În trecut, în plus față de ceainarii formale, ceaiul este servit, de asemenea, în băile publice, case publice, restaurante și grajduri ceai.
În ceea ce majore ceainarii Beijing, direct în ceainarii Tian Jin a servit băuturi răcoritoare. În același timp, vizitatorii pot asculta-l din opere arii, spectacole de povestitori, prezicatori si barzi, care a cântat balada lui la toba mică acompaniament sau un alt instrument. Fiecare vizitator este dat un fierbător de apă și ceașcă. În cazul în care într-un grup de casa de ceai de vizitatori au venit, au servit ceai și câteva cești. Reprezentanții diferitelor profesii au baut ceai, a mâncat un desert de lumină și de a asculta spectacole.Unii dintre ei au venit la casa de ceai pentru a căuta un loc de muncă - zidari, lacuri, tâmplari. Astfel, ceainarii au fost un fel de schimb de muncă. Ceainăria "san- desyuan" artizanii din ceai de dimineață și de băut caută de lucru, iar seara au existat povestitori și poeți; în ceainărie "dunlaysyuan" dimineață realizată din arii opere (efectuate bucătar lor), iar seara Mummers.Un și poeți au dat spectacole comune. În "dunlaysyuan" a vizitat de multe ori arti ști celebri Peking Opera. Și-au petrecut reprezentanții lor timp liber din toate categoriile de viață; au citit ziarele, schimbate de știri, sau joc de șah. Spre deosebire de ceainarii la Beijing, din care fiecare a avut propria specializare și locul în "Tabelul Rangurile", sau ceainarii Sichuan și Hangzhou, care a purtat amprenta distincta de culoare locale, ceainarii Tianjin au fost proiectate pentru a satisface nevoile oamenilor de afaceri din diferite zone din China. În vechile zile Tian Jin vizitatori ceainarii a oferit o ceașcă de ceai cele mai bune, de îndată ce au trecut pragul casei de ceai, astfel încât acestea să poată lua o baie răcoritoare. După aceea, principalele feluri de mâncare servite. Încă o dată ceaiul a fost servit după o masă, astfel încât vizitatorii se pot odihni înainte de a pleca. A fost o tradiție foarte bună. Astfel, ceainarii satisface pe deplin nivelul de dezvoltare socială și de afaceri a orașului. Localnicii beau ceai în vârstă de trei ori pe zi. Cu
toate acestea, atmosfera culturală a caselor de ceai era departe de gastronomic, și era case caracteristice ceai toate din nordul Chinei. Acest lucru nu este casele de ceai din Shanghai, un alt centru industrial și comercial major. In trecut, grădina de ceai-camere sunt întotdeauna merg la oaspeți și prieteni. Copiii de cetățeni bogați a mers acolo pentru a învăța bunele maniere și de a socializa cu scriitori și oameni de știință, și, în același timp - și pentru a arăta cele mai bune din partea lor. Dar, spre deosebire de la Beijing, în cazul în care nu a servit ceainarii desert și băuturi răcoritoare, case de ceai în Shanghai, atmosfera a fost mai mică decât sublim. Cu toate acestea, ele au fost considerate unități foarte fine. Ceainarie langa Chzhenhuanmyao (oras zeul templu) a fost o astfel de instituție. De exemplu, în casa de ceai "deilu, la parter am fost cea mai mare parte merge meseriași, portari și alți reprezentanți ai profesiilor de lucru, precum și în magazinele de la por ți de vânzare cookie-uri de susan. La etajul al doilea, unde vizitatorii au băut ceai și au ascultat povestitorilor și ghicitorii, atmosfera a fost mai rafinat, dar la etajul al treilea, unde iubitorii și cunoscătorii de păsări, a existat intotdeauna distractiv. Cel mai elegant și decorate cu gust camera de ceai a fost în grădina Yuan, lângă Cheng Huang Temple.Cu toate că această grădină nu a fost la fel de luxos ca și grădinile Suzhou, era încă frumoasă. Camerele de ceai situate pe malul lacului, înconjurat de desisuri de bambus. Shanghaians numit ceainarii "fuchaguan" pentru ași exprima dragostea lui pentru o distracție plăcută. Astfel, putem vedea că în orașele moderne ceainarii sa bucurat de o mare popularitate. case de ceai în Guangzhou, un alt oraș nou un aspect mai impunător. Localnicii numit micul dejun "tszaocha" (ceai dimineața). În cazul în Cantoneză spunând: "Vreau să vă invit mâine ceai", ceea ce însemna că el va invita să lua ți micul dejun împreună. Guangdong mai vechi camere de
ceai au fost ieftin. Patroni a oferit o ceașcă de ceai și două chifle calde cu felii de carne de porc prăjită pe gratar, mere coapte în aluat, sau mere cu creveți. Cu toate acestea, casele actuale sunt destul de diferite. Chelnerița ia imediat vizitatori ibric de ceai tare și le cere să comande din meniul extins. Unele case de ceai mici, în satele mai mult ca foi șor de coastă Guangdong, împrejmuite cu bambus sau coaja de stejar. Vizitatorii sunt servite o ceașcă de ceai și două mere coapte în aluat, sau alt desert, dar în comparație cu ceainarii Guangzhou și Hong Kong atmosferă a acestor ceainarii era mai sublim. Nu la fel de elegant ca și casele de ceai din Lacul de Vest, aceste locuri fara pretentii si îndepărtate ale orașului s-au umplut cu farmecul satelor de coastă. Sateni aici băut ceai de trei ori pe zi. au admirat răsăritul soarelui dimineața și dimineața ceață, ziua oamenii merg pe aici. iar seara - în creștere în est și luna reflectate în râu. Așa că au scăpat de oboseală. ceainarii de coastă numit "Tancha". "Tan" menit să se bucure. Atmosfera este ceainarii rustic erau pline de reflec ții filozofice asupra vieții și a naturii. Cultură ceainarii Beijing case de ceai Beijing a absorbit cele mai bune tradi ții ale ceainarii în alte orașe. Ele se disting printr-o mare diversitate în design, plus ele poartă o anumită sarcină socială și culturală. Punct de vedere istoric, că la Beijing a fost o mul țime de diferite tipuri de case de ceai, inclusiv "dachaguan" - ceai mare;"Tsinchaguan" - case, care nu a prezentat un desert; "Shuchaguan" - ceainarii, în cazul în care au fost povestitori și ghicitorii;"Erhunpu" - case care au vândut și ceai, și vin, și mâncăruri calde; "Hunluguan" - case, în cazul în care cuptorul roșu a stat; și "echaguan" - case, situate în suburbii. A existat, de asemenea, un număr foarte mare de tarabe și chioșcuri.
Casele de ceai au devenit un loc de întâlnire pentru toate sectoarele societății. Oamenii au fost mult mai convenabil pentru a merge doar despre afacerea lor acolo decât la un eveniment sau într-un restaurant, pentru că era mult mai ieftin. In plus, ei se simt este mult mai liber decât chiar acasă. A sosit la Beijing, fără o familie se pot relaxa și relaxați-vă acolo. Casele de ceai au câștigat popularitate pe scară largă datorită naturii compoziției populației regiunii. Prin urmare, în Beijing, există multe ceainarii diferite, care au efectuat total diferite funcții sociale. Aș dori să vă prezint la unele dintre ele. Prezicerea viitorului și literatura oamenilor "shuchaguan" Romanele de Ming și Qing dinastiei ocupă un loc important în istoria literaturii chineze. Cu toate acestea, spre deosebire de literatura clasică occidentală, romane antice chinezești, în special lucrările la scară naturală nu au fost scrise numai în birourile scriitorilor. Ele au fost scrise pe baza a ceea ce a auzit de la povestitorilor populari și prezicători. Mai întâi au avut o formă orală de creativitate, acestea pot fi auzite in ceainarii si restaurante. Printre aceste capodopere au fost "Trei Regate" și "pungași în mlaștini."Așa cum vechile romane chineze s-au născut printre oameni, ei au avut o mare vitalitate. De la momentul Song și Yuan ceainarii cultură dinastii au contribuit la dezvoltarea genului romanului, și la Beijing "shuchaguan" a devenit cea mai bună dovadă. În zilele de demult de la Beijing, a existat o mul țime de ceainarii, în cazul în care ceaiul era doar o ocazie formală, dar mai ales de oameni au venit să asculte povestitori populare. Povestitori au fost de două ori pe zi: 15 - 19:06 și până la 7-8 11-12 ore de noapte.Uneori, timp de vorbire a fost mutat de două ore mai devreme, pentru a permite începători să încerce să forțeze. Inainte de discursul servit
ceai fără desert, astfel încât trecătorii ar putea veni și potoli setea lor. După începerea performanțelor în ceainarii noi servim numai cei care au ascultat naratorului. Printre vizitatorii ne-am întâlnit tot felul de oameni, inclusiv nefericitele oficialilor, politicieni, comercianți și deținători, doamnelor în vârstă și commoners. Factura emisă pentru participarea la prezentare, nu ceai, deoarece ceaiul a fost, în acest caz, un supliment. Celebru "shuchaguan" au fost mobilate elegant, cu trestie de zahăr și mese din lemn și scaune;zidurile au fost decorate cu picturi și desene sau modele grafice pentru a crea o atmosferă de timp corespunzătoare. Proprietarii Ceainarie au fost de acord în prealabil cu naratorul. Uneori, performanța este întinsă la două până la trei luni. Proprietarul casei de ceai în sine a luat 30 la suta din profituri, iar povestitorul a luat-o la 70 la sută. Fiind o persoană educată, naratorul înalt proprietar al casei de ceai respectate. Povestiri pot fi foarte diferite relatări istorice, cum ar fi "Trei Regate", "Records din Est și din Vest dinastiei Han," cronicile dinastii Sui și Tang dinastii; amintiri de probleme juridice complexe, cum ar fi "cazuri considerate de către domnul Bao" și "probleme discutate Domnul Pan"; legende de zei și băuturi spirtoase, cum ar fi "Călătorie spre Vest", "Domnul Li Biografie" și "povești ciudate despre frumoasa camera", în care au fost colectate poveste de dragoste minunata. Pentru a afirma că acestea pot fi doar într-un stil care ar satisface și publicul sofisticat, și oamenii obișnuiți. La urma urmei, dacă vorbești limba oamenilor obișnuiți, și-a pierdut sensul original al narațiunii; în cazul în care numărul de pe un public foarte educat, povestea este greu de înțeles. Vizitatori cu mare plăcere ascultând poveștile zeilor și spiritele în prezentarea povestitori excelenți care au extins interpretarea povești pentru a demonstra diversitatea lumii. Ceainarii "shuchaguan" in regiunea Tentszao au fost reprezentan ți ai diferitelor genuri de artă populară, inclusiv povestitori, care au însoțit performanțele sale de joc toba. Această poveste ar putea avea loc la Beijing, iar în dialectul Tien Shan. Naratori alese pentru poveștile lor spectacole de la
publicații sau manuscrise s-au multi-volum le compun, pentru a ține pasul cu vremurile. Ceaiul de case "shuchaguan" oameni au venit pentru a reface cunoștințele lor istorice, pentru a trece timpul și să se distreze. Cele mai multe dintre toate ceaiurile Domky se apropie de persoanele în vârstă. Îmi amintesc că la începutul istoriei noastre post-război de vecinul vechi al bunicii mele, care a lucrat ca ricșă, de multe ori a dus la o casa de ceai în Gulou. Dupa ce bunica mea timp de câteva ore ascultând narator, el a adus-o acasă. Familia noastră obișnuia să-l invite să ia masa cu noi. Acum, în vârstă o mulțime de probleme. Renaștere ceainarii "shuchaguan" în mai multe moduri de a le ajuta să rezolve aceste probleme. Divertisment în Beijing ceainarii "tsinchaguan" și "tsichaguan", unde vizitatorii se jucau șah Cu toate casele de ceai "shuchaguan" a fost atmosfera puternica de arta populara, au fost un pic monoton. Prin urmare, la Beijing a fost o mulțime de ceainarii "tsinchaguan" în cazul în care oamenii din toate categoriile de viață ar putea fi distra. În aceste ceainarii ceai servit fără desert. Situația din cele mai multe dintre ele a fost foarte simplu: existau mese de patrate si scaune din lemn, iar ceaiul a fost servit în boluri cu capac. In primavara, vara si toamna sau in afara in curte face baldachin. Zonă sub un baldachin proiectat pentru utilizatorii obișnuiți, dar în interiorul camerei - pentru obisnuitii. In curtea amenajata un loc foarte confortabil. Lângă poarta sau sub streașină atârna o scândură de lemn pe care au fost scrise de caractere, spunând că, în această casă de ceai care servește ceai de cea mai bună calitate. case de ceai deschis la cinci dimineața. Majoritatea vizitatorilor au fost oameni, nu împovărat de griji, inclusiv reprezentanți ai fostei dinastii Qing, puii de o familii aristocrate sărace și commoners. rezidenți vechi Beijing obține, de obicei foarte
devreme și au tendința de a-și exercita - lyutszao. S-au dus la o plimbare, luând păsările lor în cuști, și apoi a face exerciții fizice de pe malul unui râu sau lac. Respira aer curat, s-au întors în oraș și a mers la casele de ceai. Agățat pasăre cuști pe un stâlp de construcții, au băut ceai cu cântarea păsărilor. Special instruit ciocârlii și alte păsări a publicat o varietate de sunete, care imită vocea Hawks, cucilor, gâște sălbatice și patruzeci. La acest moment, obisnuitii discutau progresul lor în cultivarea de ceai și animale de companie, au fost mici vorbesc sau împărtă și ți opiniile lor cu privire la evenimentele curente. Proprietarii de ceainarii "tsincha-Guan", a ajutat iubitorii de animale de companie cunoscute de a organiza o petrecere, în cazul în care acestea se pot bucura de o ceașcă de ceai, iar păsările cântând. Ele sunt trimise vizitatorilor săi o invitație specială, făcută pe hârtie fină și sigilate în plicuri ro șii și punerea în sus anunțuri pe străzi. Proprietarii de păsări vin la aceste întâlniri, iar vizitatorii sa bucurat de cântând minunat, iar gazdele primesc ceainarii venituri semnificative. În timpul iernii, încălzirea și luând o conversație plăcută, vizitatorii au admirat fluturi și urmărit greierii de luptă, ceea ce face o varietate de zile de iarnă plictisitoare. Aceste scene au fost unice la casa de ceai din Beijing.Dupa ce obi șnui ții masa de prânz ceainarii înlocuiește oameni de afaceri și comercian ți, care au discutat problemele lor și au existat negocieri de afaceri. În Beijing, au existat, de asemenea, case de ceai "tsichaguan", unde vizitatorii au avut sah distractiv joc. Interiorul acestor ceainarii a fost foarte simplu. busteni de multe ori s-au rindeluite sau punțile de lemn au fost vopsite cu chessboards, dar ar putea fi mese de șah, cu bănci de pe fiecare parte. În fiecare seară, la casa de ceai de băut ceai și joc de șah pentru mai mult de zece vizitatori. Beijingers au chiar și în zilele de demult au avut o înclinație pentru pasiuni deosebite. Când au fost jocul de șah într-o ceașcă de ceai regulat sau aromatizat, tablă de
șah a fost scena de lupte pentru ei, iar pentru aceasta au uitat despre problemele lor. Acest ceai este o băutură numită, suflare tristețe. Din dorinta de a admira grădinile magnifice, oamenii au mers la ceainarii sat ( "echaguan") sau în ceai de vară în aer liber. În vechile Beijingers iubesc, de asemenea, deschis ceai. In primavara, au admirat peisajul minunat acolo, în vara - lotus înflorit, toamna - arțar frunze colorate, iar în timpul iernii - o vedere la munții de Vest acoperite cu zăpadă strălucitoare. Persoanele mai in varsta a placut pentru a vizita pe terenuri pepene galben pepene galben, vii și iazuri, în cazul în care creșterea peștilor, astfel încât aceste ceai în aer liber, aranjate în aceste locuri pitorești. De exemplu, casa de ceai "Maytszy" din Chaoyanmenvee a fost construit într-o locație liniștită și retrasă, înconjurat de numeroase iazuri și stuf. Agricultorii angajate în agricultura de pește, de multe ori a mers acolo pentru a prinde purici de apă. Atunci când soarele apunea, oamenii vechi au fost de mers pe jos de-a lungul poteci, pavate prin câmpuri, și s-au adunat la casa de ceai. Ceainarie din Lyupukane a fost înconjurat de pepeni dynnymi și răsadurile de fasole. Vizitatorii de aceasta casa de ceai poate aprecia frumusețea de înflorire de castravete și vinete, admirat zborul de fluturi, în timp ce bea ceai, la fel ca Lu Yu, așa cum el a vorbit cu fermierii d espre cultivarea de cânepă și de dud copaci. Într-o astfel de atmosferă oamenilor le place să se întoarcă la rădăcinile lor. Tea House în podgoriile din Chaoyan- menvee latura de vest cot cu cea mai pură sursă; la est și la sud de acesta este un iaz, iar în viță de vie nord aproape de el, se întorceau și înalți copaci seculari. Oamenii de stiinta au folosit pentru a merge acolo pentru a juca șah, rezolva puzzle-uri și poezie scriere.
Beijing puțină apă a fost de înaltă calitate, de multe ori apa curenta a dat amărăciune. Pentru palatele imparatii Qing a luat apa din izvorul de pe sursa de munte jadeit unde apa era dulce și curată. Această sursă este situată la nord-vest de Beijing. Din cauza calității proaste a ceainarii de apă urbane preferat să se construiască într-o loca ție pitorească în apropierea izvoarelor. Case de ceai "Shanlun" și "Syalun" erau de așa natură, fiecare dintre ele ar putea accepta 100 de vizitatori. În epoca templului Qing a existat prosperitate, și la nord de această locație are mai mul te iazuri. Atunci când copacul a inflorit de trei sute de ani de memorie al regelui Wen, parfumul florilor raspandit in jurul ceainărie. În apropierea templului era o fântână cu apă curată și cu gust dulce. monumente culturale bogate, peisaje pitoresti si apa excelenta, acest loc a fost creat doar pentru ceai. Proprietarul unui pavilion de ceai construit lângă fântână, unde a vândut ceai, vin și fasole fierte. Sam casa de ceai a fost o mică clădire în stil estic, care se afla pe un deal. Cand vizitatorii au baut ceai fiert pe apă "Shanlun" din puț, și admirat pe fereastră la copacii seculari care cresc în curte și în jurul sondei, pe stuf și lintiță pe iaz, soarele, înclinat spre Munții Apuseni, precum și de a asculta clopotele în templu, ciori și câini lătrând în sat, ei se simt frumusețea și amărăciunea vieții. Casele de ceai au poduri Gaolyantsyao Bayshitsyao și a înflorit, deoarece în epoca șalupele Qing destinate pentru amuzamentul orășeni au navigat acolo. Deschise casele de ceai situate departe de zgomotul orasului, face o varietate vieții umane și creșterea interesului pentru băut ceai. Cu toate că nu au fost la fel ca și solitar casele de ceai din Lacul de Vest din Hangzhou, dar nepretentios curățat, a stat mai aproape de adevăratele componentele spirituale ale ceremoniei ceaiului chinezesc. Aceste case de ceai aveau de obicei un drum liberpicioare pavilioane parc de ceai. Cel mai cunoscut dintre ele este într-un mic paradis vestic al lacului de Vest, unde lotu și a crescut. Acolo hrănite ceai de migdale, pere piure și carne sutszao.
Întâlnește oameni a mers la mare ceai "dachaguan", care a servit nu numai ceai, dar, de asemenea, mai multe alimente substanțiale. "Dachaguan" vechi Beijing îndeplinește funcțiile sociale suplimentare. Ei au servit ceai și snacks-uri au fost servite și oameni de toate profesiile. Faimoasa Opera Lao Ea este "Ceainaria" este descris doar un astfel de tip de ceai. Lao Ea Ceainarie în Tsyanmene a continuat această tradiție și a deschis calea pentru fani. Case de ceai "dachaguan" a câștigat popularitate datorită serviciile excelente și rolul său în via ța publică. Ceainarie "Tyanhueysyuan" în Dyanmenvae a fost cel mai faimos dintre ei și ceai "Hueyfensyuan" din Dunganmenvee a fost enumerate în tabelul de pe locul al doilea. Aceste case de ceai au fost mobilate cu gust foarte bun. Primul contor chiar la intrarea de vânzare băuturi și alimente pentru a ține departe, precum și pentru vizitatorii la prima sala; al doilea contor deservește clienții sălii centrale care conectează instalațiile cu rază lungă de fa ță și; al treilea contor să satisfacă cele situate în camera de departe, și invitați speciali. În mod natural, clienții acestor camere diferă în statutul lor social. Într-un ceai mare sali îndepărtate și centrale au fost conectate împreună, în altele, toate camerele au fost izolate una de alta. Cei ceainarii a servit vizitatorii cu un gust rafinat. Ceai într-o ceașcă cu un capac pentru o lungă perioadă de timp pentru a rămâne cald și protejat de pătrunderea murdăriei. Beijingers acordat o mare atenție respectarea regulilor de etichetă. Ei au folosit capacul pentru a se amestecă ceai, și acoperă gura. Chelneri monitorizează starea dispozitivelor și a tabelelor de ceai, astfel încât vizitatorii pot continua sa bea ceai după mese.
În ceea ce privește serviciul de vizitatori, mare Beijing ceai împărțit în "hunluguan" - ceai cu cuptoare de roșii; "Vovoguan" - ceai, în cazul în care ceaiul a fost servit cu desert; și "banhuguan" - ceai cu un ceainic mare de cupru. Roșu cuptoare de cărămidă coapte de obicei manciuriană și dulciuri chinezești. Aceste dulciuri erau mai mici și mult mai gustoasă decât cele vândute în magazine. Clienții care au ceai și biscuiți gustat. Ceai "vovoguan" a servit o varietate de deserturi, inclusiv chifle calde poroase și biscuiți, cu o varietate de nuci. În ceea ce privește ceaiul, care era un ceainic de cupru roșu, au fost calculate pe vizitatorii cu atât rafinat și gustul cel mai frecvent. Există și un alt tip de case de ceai ( "erhunpu"), în cazul în care nu sunt servite deserturi, dar oferă articole pentru gătit. Astfel, vizitatorii a primit un fel de mâncare gătită oricare dintre ingrediente, pre-achiziționate de către proprietar, fie aduse de către vizitator. oameni educați îi plăcea să se adune în casa de ceai "Lunhaysyuan" pe strada Chanantsze. Motivul este că, în epoca târzie Qing Baoding dintr-o dată, există școli noi, și în jurul valorii de aceasta, desigur, a început imediat controverse. Sustinatorii tipurilor Beijing de școli s-au adunat pentru a discuta despre ceea ce au nevoie să ia măsuri de contracarare. Aceasta traditie a condus la faptul că educația școlară Beijing, a fost numit uneori școala "Longhai". În oameni "dachaguanyah" bea ceai, cina, au stat de vorbă și s-au distrat. Ei au fost mult mai mult decât alte case de ceai, și, prin urmare, impactul lor asupra societă ții a fost mai profund. Astăzi, casa de ceai Lao Ea este popular printre oameni din toate categoriile sociale. Ceaiul a fost și
rămâne un fel de mediator în stabilirea de contacte între oameni, respectiv, și ceainarii efectuate și să continue să îndeplinească o funcție socială importantă.
Capitolul 6 Ceai, artă și literatură "Ceai" pictura
Cultura ceaiului chinezesc își are originea în perioada de glorie a dinastiei Tang, și în jurul același timp a început să apară opere de artă dedicate tradiția ceaiului chinezesc. Cu toate acestea, aceste produse, cum, de altfel, și picturi dedicate activităților de petrecere a timpului liber sau de vacanță reprezentată doar procesul de ceai în sine de băut, dar nu reflectă o anumită specificitate și spiritul de ceai. De "canon de ceai" de Lu Yu a avut câteva ilustrații, dar mai ales ele au capturat procesul de luare de ceai, astfel încât oamenii au foarte putin pentru a afla mai multe despre ceai în sine. De fapt, ei au fost un fel de publicitate nou produs. Cu toate acestea, printre băutorii de ceai au avut o mulțime de poeți care, cum ar fi Lu Yu, a creat multe lucrări excelente pe acest subiect. Acest lucru a permis mai târziu generații să înțeleagă relația dintre artă și ceai și a făcut pictorii și caligrafi mai târziu reflecta profund asupra conținutului operelor lor. Imaginea Yan Liben "Xiao și a studiat caligrafie capodoperă Lan Tignes" este prima lucrare din lume dedicat ceaiului. Acesta arată confucianist și doi călugări care beau ceai împreună. Dreapta - călugări și vorbesc despre confucianista esența budismului și confucianismului în anticiparea de ceai. Stânga - doi servitori, tineri și bătrâni, se pregătească intens ceai. Vechea sluga pune fierbătorul pe vatra și ceai berii cu atenție, iar tinerii în acest moment, care deține un castron, de așteptare se poate aplica stăpânului său. Caracterele arata ca picturile de viață: pictura în sine a fost scris foarte atent, reflectă un mod foarte simplu de viață, care era inerentă călugărilor obișnuiți și confucianiste. Această simplitate se reflectă în modul în care acestea beau ceai. Lucrarea de față este valoroasă pentru motivul că aceasta nu este doar procesul capturat ceai și ceai, și a intrat un sens profund. Pînza reflectă ideea că budiștii și confucianiste peste ceai discuta probleme filosofice. Prin urmare, este clar că conversația într-o ceașcă
de ceai este mult mai important decât doar fabricarea berii și de băut ceai. Pictura Zhang Xuan "prosperitate și fericire" arată Minhuan împărat al dinastiei Tang peste o ceașcă de ceai. El se sprijină pe un pat, iar trei servitori de încredere sunt în apropiere. O altă servitoare care deține o tavă cu fructe și ceai. Se pare că împăratul a terminat doar ceai, și a ordonat menajera pentru a transporta ustensilele de ceai. Examinați imaginile din accesoriile de ceai de imagine, unii exper ți au ajuns la concluzia că artistul a recreat metoda de preparare a ceaiului Lapsany în Tang. Cu toate acestea, nu ne-am acorde mai multă atenție la el, și numele imaginii, în care se află ideea autorului. maestru necunoscut "Palatul de Muzica" ne introduce la modul în care beau ceai doamnelor. Palatul este încărcat astfel de masă de lux, cu boluri de vin. Este în valoare de un borcan mare de ceai, și lângă ea - o oală de turnare pentru turnarea ceaiului. Femeile dețin instrumente muzicale. Acestea au rochii frumoase, păr de mare, și este clar că ei cântă la propriul său acompaniament. Ei stau pe bănci elegante din mătase brodate; o exploatație cupa cu ambele mâini și să bea ceai; alții joacă în lăută cu patru coarde din China, xiao (flaut de bambus), precum și alte instrumente muzicale antice. Mai multe tipuri doamne servi la masă. Dacă ne uităm la această imagine din punct de vedere al culturii ceaiului, este clar că vinul și ceai ar putea foarte bine coexista unele cu altele, dar conținutul principal al imaginii este acela de a se asigura că partea de ceai - o parte integrantă a sărbătorii. Judecând după documentele, am fost dedicat ceaiului și alte picturi ale dinastiei Tang, cum ar fi "ceai" și "Femeile fac ceai", dar, din păcate, ei nu au supraviețuit. În general, în epoca Tang, atunci când subiectul ceai a inceput sa apara in pictura, artistii meticulos a scris toate detaliile prepararea ceaiului și a procedurii de ceai, dar ei nu au avut adâncimea de latura spirituală a tradiției de ceai de
transmisie. Cu toate acestea, ei au deschis o nouă cultură de ceai. Sub influența artelor plastice oamenii au devenit nu numai o mai bună înțelegere a proprietăților fizice ale ceaiului și efectul său asupra persoanei, dar, de asemenea, esența sa spirituală. În epoca celor cinci dinastii la con ținutul de la începutul dinastiei Song de picturi dedicate ceaiului, a devenit mult mai bogată și mai profundă. Ei au descris o mare banchete de ceai în palate și case de funcționari sau oameni de știință, consumul de ceai în birourile lor, sau oamenii de la masa de ceai. Din moment ce cele mai multe dintre aceste lucrări au fost scrise de către artiști celebri, valoarea acestor picturi este foarte mare. Printre acestea, o mulțime de lucrările executate de comandă specială, și mai mult de un deceniu mai târziu a devenit subiect de control. Pictura Gu Hongzhong "Han Xizang participă la recepție de seară" (epoca de cinci dinastii) arată un ceai mare banchet. Unele dintre personajele din această imagine beau ceai, uitam femeile danseaza. Cameristele păstrează plăcile pe care dispozitivele sunt foarte asemănătoare cu cele descrise în pictură "prosperitate și fericire." Prin urmare, unii cred că banchet nu numai că a băut ceai și vin. Zhao Ji împărat Hueytszun de Nord dinastiei Song, a fost un conducător rău, dar un artist bun, un jucător de șah desăvârșit, un caligraf bun și a jucat șapte coarde titera din China. El a iubit mai ales arta ceaiului. Pictura lui "Reuniunea pundits" se crede că descrie o petrecere de ceai. În grădina clasică, cu un iaz, înconjurat de mun ți și de sălcii, este o masă pătrată mare, încărcat cu fructe, deserturi și mâncăruri cu ceai. În jurul mesei sunt pundits. În colțul din stânga jos al imaginii servitorilor pregăti ceai - puteți vedea centrul, echipamentul de ceai, un coș mare de accesorii pentru ceai. În spatele unui birou mare, printre copaci și flori, văzut o altă masă cu tămâi e și un instrument muzical. Astfel, autorul a dorit să arate că
oamenii de știință au făcut un eveniment spiritual petrecere de ceai. Dacă vorbim despre abilitatea artistică a acestor lucrări, este primul loc aparține picturi Liu Sunnyanya (epoca Song de Sud). Noi am auzit de lucrarea artistului "Grinding frunze de ceai", "ceai degustare de ceai plantație" și "Liu Tong face ceai." Ultimele două tablouri sunt de continut profund si tehnica excelenta de performanta. În pictura ilustrată "degustare de ceai pe o plantație de ceai" oameni judeca calitatea ceaiului. Figuri de bărbați, tineri și bătrâni, femei și copii sunt scrise foarte clar. În general, scena a evalua calitatea de ceai este plin de viață. Pe partea stângă o femeie cu un copil vinde ceai în coș; în inima comerciantului de ceai cu două coșuri suspendate pe un stâlp, de asemenea, vinde ceai; dreapta cumpărători duce o dispută cu privire la calitatea de ceai. Fiecare din coșuri cu ceai și ceai accesorii, agă țat pe un om bătrân pol este o etichetă cu inscripția: "ceai primul râu de clasă." bărbați bătrâni, femei și copii axat pe evaluarea calității procedurii de ceai, care subliniază în continuare subiectul principal al imaginii. Toate personajele din imagine, degustare de ceai, au ustensile de ceai. Procesul de degustare de ceai evacuate în mare detaliu, cu toate detaliile. Concurenți sunt foarte interesați de rezultatul degustare, pentru că toate produc ceai de calitate foarte înaltă. Strălucitoare și viața reafirmării, acest tablou este o capodopera de arta si un material extrem de important pentru studiul istoriei ceaiului. O altă imagine a Lou Sunnyanya "Liu Tong face ceai" este o ilustrare pentru poemul Liu Tong dedicat pentru a bea ceai. Pictura infatiseaza oameni de știință care beau ceai în lumina lunii pe un fundal de munți și tufări șuri de bambus. Autorul transmite înțelepciunea și fericirea
oamenilor care beau ceai. Ar trebui remarcat faptul că, în acest caz, arta imagine ceai cât mai aproape de natură. Uita la o imagine Liu Sunnyanya, îți dai seama că, în epoca culturii ceaiului Song de Sud a afectat toate sectoarele societății și câștigă în funcții sociale. În epoca Song a fost creat și alte picturi ale savan ți care se bucură de ceai în birourile lor. De exemplu, într-un tablou de un autor necunoscut "Caractere" om de știință în biroul său, în cazul în care tabelul expus instrumente muzicale, cărți și desene. În centrul camerei sunt flori, iar focalizarea este pe dreapta. Până în prezent, în focar a izbucnit focul sluga- ceai adolescent fiert. Întreaga scenă este noblețea ciuruit și odihnă. Pictura Su Hanchen "Copiii care se joacă în primăvară", copiii se joacă pe instrument muzical național, face caligrafie și să bea ceai. Imaginea spune publicului despre prietenie cât de puternică din copilărie. În general, epoca dinastiei Song a deschis ușa către o eră a marilor realizări în genul de "ceai" de pictură. În Ming și Yuan cultura de ceai a avut două caracteristici. Prima a fost în meditații filozofice profunde pe tema vieții în armonie cu natura - și anume, în comuniune cu munți și apa, aerul și pământul, spre cosmos. A doua a fost legată de tradițiile de a bea ceai răspândit printre oamenii obișnuiți, precum și faptul că prietenia și relația armonioasă dintre consumatorii de ceai a avut o mare influență asupra comportamentului și obiceiurile oamenilor. Frumoase picturi și Ming Yuan reflectă aceste caracteristici. Cu toate acestea, artiștii timpului să acorde mai multă atenție la conținutul ceremoniei ceaiului, și nu tehnologia. Acest lucru coincide cu dezvoltarea tendin ței generale a culturii ceaiului chinezesc. Dupa domnia culturii
feudale chineză Ming și Yuan intrat într-o perioadă de maturitate, conflicte sociale și ideologice intensificat, ceea ce a făcut "ceai" pictura un conținut mai profund. Zao Mendy, celebrul pictor al dinastiei Yuan, a scris pictura sa "Ceaiul Degustarea" mult mai târziu picturi celebre Liu Sunnyanya.El dă cel mai important subiect de degustare de ceai nu este permis în imagine nu este nimic de prisos, subliniind personajele din patru personaje principale, care au scris toate detaliile și cu cea mai mare grijă. Uita la imaginea de Zhao Yuan "Lu Yu, consumul de ceai", vom vedea că, spre deosebire de locuitorii din Tang și Song, care beau ceai în birourile lor, curti si palate, în epoca Yuan a început să bea ceai în munți și în domeniile, reflectând lățimea viziune asupra lumii sale. Pictura un necunoscut autor Yuan eră "compatrioților și asociații", copii minunat bea ceai și burgeri coace; toate această scenă fără complicații este plin de semnificații profunde. În epoca Ming Zhu Quan, fiul lui Zhu Yuanzhang XVII, împăratul Tai Chi, a dezvoltat arta ceaiului chinezesc, și a devenit principalul reprezentant al iubitorilor de ceai ce caută confort în armonie cu natura. Din cauza răsturnări politice și numeroasele conflicte, el a devenit un pustnic și sa dedicat crearea unei ceremonii de ceai naturale. De atunci, exemplul său a fost urmat de mulți dezamăgi ți în pundits de viață. Printre ei erau poeți și artiști. De exemplu, în imagine Dean Yunpena "Ceai în Yuychuani" scena de degustare de ceai pe un deal în apropiere de copaci de banane. Wen Zhengming și Tang Yin (Bohu), doi dintre "patru oameni restante Utszona" în timpul domniei împăratului Jiajing, a scris o imagine excelentă. Fotografie de Wen Zhengming "Lu Yu, ceai preparată", "degustare de ceai" și "ceai seara, în munții Hueyshan", sublinia cu fermitate necesitatea confidențialității în munții înalți și
junglă, iar imaginea Tang Yin "muzician" și două tablouri sub un singur nume "degustare de ceai" - curat, superb și nu sunt similare între ele.Toate acestea - capodopere ale "ceai" de pictură. În epoca Ming, mulți oameni de știință au scris picturi și am băut ceai în camerele lor private. Aceasta reflecta o anumite condiții de viață și tradiție pe scară largă a băut ceai printre oameni educați, cu toate acestea, în comparație cu Tang Yin, Wen Zhengming și alți maeștri ai ei, nu are sens să menționeze nici ideologic, nici în sens creator. Ilustrațiilor pentru corpul de muncă Ming, reprezentând partidul de ceai într-o curte confortabilă, pe o barcă plutind pe râu, acoperite cu frunze de lotus verde, și alte culturi de ceai reflectă în totalitate și participarea la toate categoriile de viață. Ilustratie "zăpadă și ceai berii de curățare", pentru romanul "prune în Vaza de Aur", descrie viu personajele cărții și scena din ea. În epoca Qing a primit, de asemenea, o mul țime de picturi dedicate categoriei de ceai. Din moment ce în acel moment erau populare moduri diferite de a face ceai, autorii de modele de pictura "ceai" au atribuit o importan ță deosebită pentru imagini de cupe și ceainice și scene de imagine ceai care reflecta, probabil, caracteristicile vieții sociale, mai degrabă decât însăși procesul de luare a ceaiului. În special, "ceai" pictura perioada de glorie a acestei epoci, când tronul erau Kangxi și Tsyan- sateli ți, armonie cea mai mare parte a fost difuzat și ceai vitalitate. De exemplu, în imagine Dean Guanpena "calm în Târgul de primăvară" (în timpul domniei lui Qianlong) a descris prezicatori bea ceai parfumat din cupe elegante, sub pini și prune pe un covor magnific de iarbă gros; care trece printr-un vechi om - un ceai comerciant - ceai transportă două coșuri pe umăr. Artistul a Mei Lan dinastiei Qing pe pictura sa "Admirand luna" reprezentată o scenă de odihnă completă în cazul în care oamenii beau ceai, admirând luna
în grădină. În epoca de partid ceai Qing a fost popular printre oamenii obișnuiți, care se reflectă în picturile, create de ordinare din China. De exemplu, gravuri în tehnica Yanlyutsina femeie de băut ceai și joc de șah. În plus față de acest tip de meserii, ar putea fi de multe ori văzut ilustrații ale operelor lui Liu Sunnyanya și cărți despre arta ceremoniei ceaiului, Lu Tong. În epoca Republicii Chineze (1912-1949) cultura de ceai publice pe scară largă, iar după ce acolo și opere de artă dedicate casei de ceai. Noi nu avem știri și mostre de "ceai" de picturi în cărți despre arta picturii, precum și ilustra ții pentru opere de ficțiune. În general, din moment ce timpul dinastiei Tang, ceaiul a fost tema principală a lucrării de artiști care au creat multe picturi minunate. caracter ceai special a făcut o modalitate importantă de exprimare a gândurilor și sentimentelor artiștilor înșiși. Aceste picturi sunt atât a servit ca sursă de cea mai cultura de ceai, care reflectă într-o formă vizuală arta ceaiului și ceremonia ceaiului, precum și de a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine secretul de ceai. Caligrafia și ceai scrierea caracterelor artistice numit caligrafie. Acesta nu este doar un echipament special, dar este o artă, care este esența vieții, vitalitatea și spiritul. Cred că mulți caligrafi caligrafie abil - nu este doar o abilitate, realizată ca urmare a mai multor ore de gândire;Caligrafie este strâns legată de starea de spirit și gândurile scriitorului. Ceaiul poate menține claritatea minții și în același timp oameni pentru a crea starea de spirit a acestora, ca și în cazul în care se simt o parte a cosmosului. Poate că este din cauza acestei relații speciale între ceai și caligrafie, multe caligrafi îi plăcea să bea ceai. Astfel, caligrafie ceai, ceea ce face obiectul poeziei sale de artă despre ceai, sau cuvântul "ceai", a fost larg răspândit printre pictorii și caligrafi. Multe dintre caligrafi
celebri au fost "notebook-uri de ceai" sau scris în poeme în stil caligrafic despre ceai. Astfel, ei au exprimat gândurile și abilitățile lor. Relația dintre ceai și arta de caligrafie a fost format foarte devreme. Chiar și atunci când Lu Yu a pus bazele pentru cultura ceaiului chinezesc și a fost un "canon de ceai", caligrafi a participat activ la partidele de ceai. Chzhen- Yan Qing a fost un prieten de Lu Yu, deși diferența de vârstă au avut foarte mare. El este cunoscut ca fondator al propriului său stil de caligrafie (stil Yang). Mulți știa că Yan a fost celebrul caligraf, dar pu țini oameni știau despre succesul său în politică și statutul său oficial. Dupa ce confucianista yan Zhenqing imprietenit călugăr pustnic Lu Yu și Jiao Zhanem în Huzhou, au început să colaboreze în multe domenii și, pentru prima dată a vorbit despre relația de ceai și caligrafie. Sa luam, de exemplu, să vorbim despre "trei Pavilion Gui." Sala de primit numele de ziua, luna și anul, Gui, când a fost construit. Anul Gui - aceasta este ultima din cele zece rădăcini cerești. În taoism, cuvântul "trei" înseamnă "a da viață totul pe pământ." Dar, Lu Yan Jiao și au fost trei prieteni. Studiile au arătat că Lu Yu a proiectat pavilionul, Jiao Zhang a scris un poem în onoarea lui, și Yan Qing Chzhen- imprimat istoria sa în piatră. Aceste trei lucrări sunt încă considerate capodopere.Astfel, caligrafie ceai în epoca Tang a devenit oficial parte a culturii ceaiului. Imparatul dinastiei Song Hueytszun iubit ceai, poezie și caligrafie. El - autorul "Descrieri de ceai" și mai multe eseuri cu privire la acest subiect; El a pictat în stilul de "ceai" de pictură și stil caligrafic de a scrie în jos poemele dedicate ceaiului. Stilul său caligrafic numit stil fin. În lucrarea "Colectia de oameni de știință", o capodoperă de artă plastică, care combină elemente de pictură, poezie, caligrafie și ceai, putem vedea scrise în font caligrafic din poeziile sale și a miniștrilor săi.
În epoca Ming Tang Yin și Wen Zhengming deținute pe deplin arta de ceai, poezie și p ictură. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul și Zheng Banqiao, unul dintre "opt străini Yangzhou", care a trăit în epoca Qing. El a fost, de asemenea, numit Zheng Xi, și el a semnat numele său de muncă Kezhou. Născut în Xinhua, provincia Jiangsu, a fost celebrul caligraf, pictor și poet, și, prin urmare, el a fost considerat un om perfect în aceste trei persoane. Este deosebit de bine pictat orhidee, negru bambus, roci formă ciudată și de origine, iar liniile sale au fost întotdeauna claritate și perfecțiune. poemele sale au avut tendința spre realism, făcând apel la libertate și noblețe; caligrafie combină stilul formal, stilul obișnuit, scrierea script-ul și altele. Îi plăcea, de asemenea, ceai. În poemul său "Șeful consiliului, oferindu-mi ceai în timp ce am trăit în Yangzhou", el a scris: "Calitatea ceaiului a fost dat în ceruri, regretatul ministru Cai Xiang și Ding Wei; cum aș fi crezut că mi-o dai? "Din aceste linii putem vedea că Zheng Banqiao, ca un cunoscator de ceai, poezie și pictură, a cunoscut istoria ceaiului. Grație relației speciale dintre ceai și caligrafie multe caligrafi mari au scris lucrări speciale de stiluri de caligrafie de ceai. Unii oameni chiar au fost colectarea de mostre de "ceai" pentru un studiu comparativ de caligrafie. De exemplu, ei au luat mostre de "ceai" Caligrafie din "Turnul Syuanmi", "Explicații și principii de învățare pentru a crea personaje" și opere scrise de astfel de caligrafi renumite ca Yan Zheng, Mi Fu, Xu Wei, Su Guo, Dong Qichang, Jiang Zhaytu, Van Dichzhin, au Zhangshi, Zhao Mengfu și Zheng Byantsyao, și le combină într-o caligrafie carte. Și, deși în aceeași pagină au fost colectate o varietate de stiluri de caligrafie, ei nu arata de loc. Legende despre ceai
În diferite părți ale Chinei există numeroase legende despre ceai. Unii dintre ei au relatat originea celebrelor soiuri de ceai, iar ceaiul a fost creat în jurul valorii de un halo de romantism, pentru a face aceste povești apel și să vă spun despre frumusețea și prosperitatea diferitelor orașe din China. teritoriul Chinei a fost vastă și bogată, dar legendele locale a fost doar două sunt comune pentru toate caracteristicile - ceai și vin. Au existat povești de cereale și plante, povești "Zeita florilor" sau "Caterpillar Shelkovichnoe că Qiu Hu sa întâlnit în grădina dud." Cu toate acestea, povestea de ceai ar trebui să fie mai specifice. Au fost frumoasă legendă romantică despre toate faimoasele soiuri de ceai, în care oamenii humanizes munți și râuri, făcândule să dorească și să admire celebrele cea iuri. Cu ajutorul unor astfel de legende crescătorii de ceai ceai touting. Printre legendele despre ceai au reprezentat un procent mare din legenda despre originea celebrelor soiuri de ceai, și toată lumea a avut o legendă minunată. Una dintre cele mai renumite soiuri de ceai chinezesc este ceai, "Mao Feng", cultivate în Huangshan (provincia Anhui), și ceai verde chinezesc "Tunxi" este considerat un "aur verde". Ace verde "Tunxi" ceai este, de asemenea, adesea menționată ca o comoară între diferite soiuri d e ceai, iar pentru el este o legenda minunata despre dragoste. O dată la poalele Huangshan Munte a trăit un orfan pe nume Luo Xiang. Delicate ca o fată de flori cules de ceai și cântă cântece uimitoare. oficiali de rang înalt, domnilor nobili, oameni de știință, fii ai oamenilor bogați și negustori bogați au oferit mâna și inima ei. Xiang Luo a anunțat că se va căsători cu cel care alege ceaiul pre țios, cel pe care ea a colectat. 8 martie, la poalele Huangshan sau adunat compatrioții ei, și printre ei erau cei bogați și cei săraci. Luo Xiang a pus la ușa casei sale și masa în fa ța fiecărui candidat pentru un soț plasat o ceașcă de ceai prețios. Ea a spus: "Astăzi voi alege un soț, iar eu sper Dumnezeu ma binecuvântat. Am pus în ceaiul meu
vitalitate. Soțul meu va fi cel în care ceașcă orice contur din figura mea. " Auzind acestea, toți cei care au oferit mâna lor Lo și inima devin monitoriza îndeaproape cupe lor. Cu toate acestea, numai în cupa pe care ea a stabilit un logger Shi Yun, a început să urce în sus norii parfumat de abur, care a luat inițial forma de frunze de ceai înflorește, și apoi arbore de ceai. In aceste cluburi, ai putea vedea figura de Luo Xiang, colectarea de ceai sub un copac. Ea a fost, de asemenea, în afara și în interiorul paharului precum și ceai într-o ceașcă și a fost, în munți și - toate weaved împreună. Ca rezultat, Ao Xiang căsătorit cu un tăietor de lemne. Această veste a ajuns la autoritățile locale. guvernatorul districtului a luat Xiang Luo ceai prețioase și a dat împăratului. Ceaiul era foarte aromat, dar cei doi nu se nasc din forme bizare. Prin urmare, guvernatorul arestat Shi Yong și l-au supus la torturi, ca în urma căruia a murit. Cu toate acestea, Luo Xiang a salvat cu apa din munții Huangshan și cel mai prețios dintre toate ceaiurile, care au avut proprietăți miraculoase a reveni oameni la viață, dar numai în cazul în care a fost preparată pe apă de la sursa de Huangshan Mountain. Nu există o altă legendă despre ceai, "Mao Feng" de Huangshan, și dă hrană pentru gândire . In timpul domniei dinastiei Ming a trăit Tyantsi educat, instruit și guvernator districtul incoruptibil numit Xiong Kaiyuan. Într-o zi, el a mers la templu pe muntele Huangshan Yungu, împreună cu servitorul său tânăr. Rectorul ia dat un ceai fin, care pe frunze galbene au fost mici "antene", similar cu firele de păr alb. El a făcut ceai, pune la cale cu apă clocotită din mun ții Huangshan, și a văzut că acest lucru nu a fost doar ceai cu nimic comparabil cu gustul, aroma și culoarea; Acest ceai a fost modificat și a ridicat deasupra cupei ca o floare de lotus alb. Potrivit rectorului, atunci când Divine Farmer otrăvit, plante de degustare diferite, ceai și zână zeu al muntelui
Huangshan a salvat viața prin intermediul ceai. Umplut cu recunoștință, agricultor divină le-a dat vasul lotus sacru. Din această legendă, este clar că utilizarea de ceai garantate de sănătate bună și longevitate. Mai târziu, guvernatorul districtului, care era dornic să obțină o pozi ție înaltă, a dat doar acest ceai la împărat pentru meritele sale nu au fost uitate țara. Dar, pentru că el nu știa că floarea de lotus nu se ridică mai sus, o ceașcă de ceai, în cazul în care nu se face din apa de izvor de munte Huangshan, el însuși rănit. În cele din urmă Xiong Kaiyuan a demisionat și a devenit călugăr la templu Yungu. El a petrecut timp cu o ceașcă de ceai, "Mao Feng", la primăvară și conversa ția cu ca-minded. La prima vedere, se pare că există o diferență mică între această legendă și poveștile obișnuite, dar se dovedește a fi o analiză amănunțită, nu este așa. În primul rând, în această legendă este inclusă pe legenda Divinului a agricultorului și experimentele sale cu plante care ne amintește încă o dată că ceaiul a început să folosească la începutul vieții agricultorilor lui Dumnezeu. În al doilea rând, legenda care a luat forma unei perechi de floare de lotus ceai, numai în cazul în care ceaiul este preparat în apa de izvor, reflectă relația filosofiei budiste, care este sacru floare de lotus, și cultura de ceai. Stareț Hui Neng Xiong Kai Yuan și împreună practicat ceremonia ceaiului în templu Yungu. Acest lucru sugerează că adevăratul cunoscător al ceaiului ar trebui să fie detașat numai din lume și om virtuos. În ceea ce privește District Magistratul, care este întotdeauna măgulitor la împărat, el nu avea nimic de-a face cu caracterul nobil de ceai, "Mao Feng". Această poveste populară comună reflectă o mulțime de probleme și arată modul în care arta populară profundă și variată. Cu toate acestea, în legendele de ceai mai mult magie decât filozofia budista. Magie o influență mai mare asupra chineză Budism decât ca vrăjitori și zânele sunt fiin țe vii, întruchiparea frumuseții și a înțelepciunii, iar aceste calită ți au fost întotdeauna apreciate de către poporul chinez, în
special lucrătorii obișnuiți. ceai Taiping "Hawk" (provincia Anhui), conform legendei, a fost prezentat la cele două maimuțe vechi care vin pe drum. Cu toate acestea, unii oameni susțin că el a fost o fată pe nume adult Hou Kui datorită energiei sale. Atunci când pune la cale "Hawk" soiuri de ceai de frunze de ceai, puteți vedea cum peste fierbător cu abur, care ia formele de contur ale membrilor familiei. De asemenea, multe legende despre ceai "Red Dress" Muntele Wuyi. Cineva mi-a spus că într-un an prost la Mount Wuyi bun vechi Doamna Qing a salvat nemuritor vechi, care a ramas ceva timp mai târziu, un băț în pământ, iar acest stick-ul a devenit un arbore de ceai. După aceea, împăratul săpat într-un copac, și l-au pus în palatul său. Cu toate acestea, copac magic de spargere de la sol și a zburat la Muntele Wuyi. Frunzele sale roșii au fost zboară prin nori colorate rochie de ceai zână. Cu toate acestea, unii oameni spun că împăratul a acoperit cu trei arbori de ceai robe ro șii în semn de recunoștință pentru faptul că ceaiul împărăteasa a vindecat de o boală incurabilă. Este demn de remarcat faptul că, în multe legende despre faimoasele soiuri de ceai are o poveste emoționantă, cu eliberarea obligatorie de boală. Aceste povești au evidențiat proprietățile terapeutice ale ceaiului, precum și natura lui morală. Exista o legenda foarte interesant despre ceaiul "Junshan" cu Lacul Dongting, care spune povestea unui preot taoist vechi, care a dat sfaturi valoroase pentru regina-mama a Chu stat. Ea este adesea bolnavă, și afecțiunea filială pentru fiul ei ei, Chu rege, a atins cerul. Gri-bărbos preotul taoist a venit să vindece regina. El a spus că este în regulă, cu excepția faptului că ea a mâncat prea mult teren și la mare delicatese, și așa ea a avut, și au probleme cu stomacul. După cum a plecat, el a lăsat-o ceașcă de apă cu divinul, și a scris următoarele două rânduri: "Două decocturi pe zi și mai multe legume cu fiecare masă. Dacă doriți ca să trăiești o viață lungă, vin după cină, pentru o sută de pași. " Regina mamă recuperate; dar un oficial a vrut să se mute divin munte Junshan apă în palatul regal. Infuriati de
acest lucru, vechiul preot taoist munte stropit Junshan apă divină, care a transformat mii de arbori de ceai, are acelea și proprietăți ca și însăși apa este divină. Rege al preotului Chu stat taoist acuzat de fraudarea regelui, dar preotul a spus, dacă regele a luat apa divina, el ar fi, prin urmare, a comis o infracțiune, și anume, s-ar înșela oamenii, pentru că fiecare țară are propriile sale metode de a proteja oamenii care trăiesc acolo. Regele a fost forțat să cedeze. De atunci, el a trimis în fiecare an o sută de fete în roșu pe deal pentru a colecta Junshan ceai. Fete, împărțiți în grupuri de douăzeci de persoane fiecare, erau ca ni ște flori frumoase împrăștiate pe pantele verzi ale muntelui.La vederea acestui rege peisaj pitoresc a căzut într-o stare de poezie extaz. "În mijlocul de tufe verzi fată în ceai roșu recoltate frunze ..." Melc aceste linii, el a realizat brusc că personajele "ceai" de caractere, ceea ce inseamna "om", este între "iarba" și "copacul", iar simbolul de bază "iarbă "poate fi scris ca o versiune simplificată a cuvântului" douăzeci ", iar această cifră coincide cu numărul de femei din fiecare grup. De ce regele a insistat asupra transferului de apă din divinului de munte Tszyun- shan, în cazul în care totul are o cauza naturala? Un compus ingenios această poveste au bătut joc de conducători și le-a dat o lec ție, și în cele din urmă se încheie: bea o ceașcă de ceai, regele a devenit om sensibil nu caută pentru a obține prea mult, și nu provoacă prea multe probleme altora. ceai bun este preparat pe baza de apa foarte buna aceasta este o lege imuabilă a artei ceaiului. Acest lucru se poate spune cel mai bine de oameni, pentru că ei trăiesc adesea în apropierea celebrelor surse de apă și nu sunt în căutarea ei în mod constant și persistent. Există mai multe povești despre descoperirea și protejarea surselor și izvoare bine-cunoscute. De exemplu, se spune că inelul sursă din Hangzhou a fost săpat de către doi frați Dahu și erhu care aveau putere supraomeneasca. Acești frați au devenit tigri, pentru a salva locuitorii din zonă.
Guilin (Autonomă Okrug Guansichzhuan), există o poveste despre sursa Dragonului Alb și ceai "Liu Xianyang." Se spune că ceaiul preparat cu apă din sursa Dragonului Alb, a fost neobișnuit de parfumat, iar aburul ridicându-se din cupa, a luat forma unui dragon alb.Prin urmare, această apă este considerată a fi un dar demn de un împărat. Se spune că ceaiul "Liu Xianyang" crescut nemuritor numit Liu Jing, în epoca dinastiei Song. De fapt, așa-numitul nemuritor era un om obișnuit, care a ajuns la Calea (iluminare). Din aceste exemple, este clar că legenda de ceai și apă de izvor sunt o reinterpretare a vie ții de zi cu zi. Unele legende reproduce fapte istorice și să le prezinte într-o formă pe care oamenilor le place. Una dintre aceste legende spune că calul a fost schimbat la "Canonul de ceai." In ultimii ani, regii mici dinastiei Tang cu arme instalate regimuri separatiste și s-au răzvrătit împotriva curții imperiale. Împărat în mod constant nevoie de cai, pentru a suprima revolta, astfel încât curtea imperială a schimbat ceai pe cai Hueyhe regat. În toamna acelui an, reprezentanții dinastiei Tang și Hueyhe regat întâlnit din nou la frontieră. La acest moment, mesagerul împărăției Hueyhe a vrut să schimbe o mie de cai puternici în "Canonul de ceai." Cu toate acestea, autorul cărții, Lu Yu, a murit deja, iar cartea nu era încă cunoscut tuturor. Așa că împăratul a poruncit apostolilor săi să facă totul pentru a găsi o carte în Tyaosi, Huzhou, în cazul în care a fost scris de autor, și în județul său natal Jinglin (astăzi - County Tianmen, Hubei). În cele din urmă, marele poet Pi Zhisyu a luat manuscrisul, care a fost ulterior schimbate pentru cai. De atunci, "Canonul al ceaiului", a început călătoria în jurul lumii. Indiferent de cine a fost autorul acestei legende, oameni obișnuiți sau oameni de știință, a fost foarte rezonabil, desenată ca ceai legat schimbul de cai cu răspândirea "Canonul de ceai." Intr-adevar, Tan Guvernul a avut contacte frecvente cu regatul Hueyhe, și este în epoca
de "ceai Canon" Tang a apărut în regiunile nord-vestice ale țării noastre. Aceasta legenda ne dă un indiciu important pentru rezolvarea misterului culturii ceaiului în nord-vest. Potrivit unei legende, județul Lulyan (provincia Yunnan), există un mare Camellia. Ea a fost mai mult de 6,6 metri în înălțime și lungimea brațului în circumferință, iar fiecare dintre cele opt sale flori a avut petale și stamine nouă. Oameni numit acest copac, Regina Camellia. Cu toate acestea, legenda copacului este asociat cu regula în Yunnan au Sangua. Se spune că, atunci când Wu Sang a propus să devină împărat, după ce a întărit puterea lor în Yunnan, el a construit un palat la Muntele Wuhua și grădină Asyan în jurul valorii de iaz de lotus și a început să caute peste tot flori exotice și plante rare, iar apoi a făcut trecerea camelii Regina din judetul Lulyan la palatul său. Sa dovedit faptul că arborele are o capacitate unică: ea a dat frunze, dar nu a inflorit, iar acest lucru în ciuda rănilor provocate pe el bici în Sangua. Trei ani mai târziu, într-o potrivire de furie Sang ucis aproape un grădinar. După aceea, în visul lui a venit spiritul de ceai și a început să cânte: Nu fi nebun, Sango, Grădinarul nu este vinovat, Si tu - sunt greșite. Ca o fată dintr-o familie de țărani, Nu caut locuri de muncă și bogăție, Vreau doar să merg acasă Și acolo petrec tot restul vieții. Auzind aceasta, Wu Sang a scos sabia, dar în loc să străpungă vizitatorul neașteptat, taie capul balaurului pe un scaun. Apoi a auzit din nou cântând: Scăzut, josnic și infame, Ți-ai trădat stăpânul său pentru faimă. Necinstit, sunt complet scufundate În construcția palatului său,
Și tronul tău acoperit cu sânge. Ceea ce ați făcut-a cauzat Indignarea larg răspândită și nemulțumire, Fantome vor urmări, te pedepsi. Atunci când Wu Sang a auzit acest lucru, el a sim țit amețit, și teamă sa trezit într-o sudoare rece. Sa dovedit că el a avut un vis.După ce a auzit despre fantome, consilierul său ia spus să "întoarcă" Regina camelii în județul Lulyan. Aceasta legenda este cea mai mare parte servește pentru a ilustra natura inflexibilă a ceaiului, pe site-ul folosind un fapt istoric că Sangeet s-au răzvrătit și sa declarat împărat. În general, în Yunnan sunt legenda foarte frecvente, având sub o bază istorică. De exemplu, în multe dintre ele se referea la Zhuge Liang, care a învă țat pe oameni să crească și să folosească ceai, subliniind în mod clar pătrunderea reciprocă a culturii străine și ceai. Zhuge Liang a fost, de asemenea, cunoscut sub numele de Kun Ming, astfel încât în multe părți ale Yunnan oameni numit mari copaci de ceai "Kong Ming copac". Noi nu știm dacă oamenii din Yunnan într-adevăr au învățat cum să crească și de a folosi ceai numai după Kun Ming a mers acolo. Cu toate acestea, oamenii de diferite naționalități, din diferite motive se referă respectuos figuri istorice. Unele legende inventate indiferent de oameni obișnuiți sau oameni de știință - într-adevăr foarte interesant. De exemplu, este poveste interesantă despre "oferta de ceai, în conformitate cu singurătatea și noblețea." Zheng Banqiao, un mare artist și caligraf, precum și "dinastia Opt străini" Qing, fac întotdeauna cercetările sale în Zhenjiang. Întro zi, el sa dus la starețul templului Dzinshan pentru a admira capodoperele de caligrafie. primul preot arogant nu s-au uitat la Zheng Banqiao, pentru că era o haină simplă. El fără tragere de inimă să-l așeze. Apoi, el a ordonat să aștepte pe călugăr: "ceai" pentru conversație preotul a aflat că el și Zheng provine din același oraș, după care a spus: ". Te rog stai jos" Apoi, el a țipat din nou
călugăr: "Dă-mi ceai!" Dar când a aflat că în fa ța lui celebru Zheng Banqiao, el a fost atât de entuziasmat încât repede a spus: "Te rog, să ia locul de onoare - rapid și ordonat călugăr: - Dă cel mai mult de ceai. " Dupa ce au baut ceai, Zheng sa ridicat și a fost gata să plece. Apoi bătrânul călugăr ia cerut să-i dea una dintre picturile sale și una d in probele de caligrafie. Zheng fluturat și a scris prima linie: "Stai jos; Te rog, stai jos; Vă rugăm să luați locul de onoare ". În al doilea rând, el a scris: "ceai! Dă-mi niște ceai! Dăceai mai parfumat! " Două linii în armonie unul cu altul; minunat rimate cuvinte și se păstrează o ironie profundă. O altă poveste spune despre Zhu Yuanchzhane, care a dat servitorul său în ceainărie capac și centura lui. Odată ce fondatorul dinastiei Ming, Zhu Yuanzhang inspectat instituție de învățământ superior, după banchet seara. Bucătăreasa ia dat o ceașcă de ceai aromat. Sa întâmplat că Zhu a fost foarte sete. Cu cât a băut mai mult, cu atât mai mult el părea ceai parfumat. Prin urmare, acesta este primul impuls al sufletului a dat gătești caciula si centura lui. Unul dintre studenții din curte, pe care a făcut nici o impresie, a cântat: "Zece ani de studiu greu și privarea nu înseamnă nimic în comparație cu o ceașcă mică de ceai." Toată lumea a fost surprins de faptul că elevul a îndrăznit să jignesc pe împărat. Dar, Zhu a continuat linia cu un zâmbet: "El știe mai puțin decât tine, dar ai cel mai rău destin." Această poveste întreagă arată dragoste Chu la ceai. De altfel, aceasta este în concordanță cu faptele istorice. În calitate de origine scăzută, Zhu întotdeauna atenți lucrătorilor. Și, pentru că el a avut aproape nici o educație, el a plătit cu mult mai multă atenție practică.
Capitolul 7 Ceai și sociale ritualuri
Obiceiuri populare, este o parte importantă a culturii naționale, a dat întotdeauna o idee despre caracteristicile psihologice ale unei națiuni. In trecut, aceste practici au fost în mod clar locale. Adevărat a spus că "doar 10 este partea și obiceiurile foarte diferite." Toate aceste practici au fost foarte colorate și variate în ceea ce privește fap tul că adevărul este adesea ignorată. Cu toate acestea, toate acestea reflectă caracteristicile fundamentale ale culturii și psihologia oamenilor. Același lucru se poate spune despre Tea Party. Deși cele mai comune modalități de a face ceai nu au fost la fel de standardizate ca teoria culturii ceaiului în confucianism, taoismul și budismul, majoritatea popula ției pentru a aduce spiritul culturii ceaiului în haine de lucru, produse alimentare, de locuințe și vehicule, precum și în astfel de ceremonii ca nunți și de înmormântare, și, desigur, în comunicarea de zi cu zi. Astfel, au arătat că ceremonia ceaiului a devenit o parte integrantă a conștiinței oamenilor obișnuiți. Ritualul de ceai de băut în viața de zi cu zi Una dintre cele mai comune obiceiuri chineze a fost un ceai cu oaspeții trata, indicând un mare respect pentru el. În diferite regiuni ale țării, cu toate acestea, ceaiul a fost hrănit în mod diferit. familii bogate și influente din China de Nord (valea râului Galben și zona de nord a acesteia) a tratat oaspeții ei cu ceai în trei doze. În primul rând, gazda a condus oaspeții în camera principală. După un schimb de saluturi de oaspeți a cerut copiilor sau servitori pentru a servi ceai. Prima ceașcă de ceai, care oferă imediat după sosirea lui, a fost doar o formalitate. Oaspeții pot lăsa neatinsă, sau să bea o gură din ea. A doua oară, ceaiul a fost servit în timpul unei conversații aprinsă între oaspete și gazdă. Oaspete a avut un gust de ceai fin. Au vorbit în ceai și au împărtășit sentimentele lor. A treia oară ceaiul a fost servit după terminarea convorbirii, atunci când ceaiul a devenit prea
puternic. Dupa aceea oaspeții pleca și proprietarul l-au văzut off. Cu toate acestea, la o întâlnire prieteni apropia ți aceste formalități, de regulă, nu au fost respectate, mai ales atunci când au vrut să vorbească inimă la inimă. Persoanele care locuiesc în zonele situate la sud de Yangtze, oaspeții au fost tratate la cel mai bun ceai și cele mai bune feluri de mâncare pentru a le oferi respectul lor și să dea binecuvântarea. Sa întâmplat din nou în Song și Yuan. Locuitorii din Hunan oaspeții au fost tratate la ceai cu adaos de soia uscate, semințe de susan și hamei. Oaspeții au băut ceai în timp ce ronțăind fasole, seminte de susan, și frunze de ceai. În loc să folosească bețișoarele, au supt umplutura delicioasa a cupelor. Sătenii din provincia Hubei, la ora obișnuită de apă potabilă simplă și oaspeții au fost tratate la ceai facut din fulgi de porumb. Uneori, ei au adăugat malț pentru a face un respect deos ebit pentru oaspete. În zonele situate la sud de oameni Yangtze a servit ceai oaspeții de district Yuanbao pentru a le doresc fericire, bogăție și prosperitate în anul următor. Acest lucru a fost făcut în timpul Festivalului de primăvară, iar ceaiul a fost realizat din măsline din China crestate care arătau ca districtul Yuanbao (lingouri de aur sub forma unei potcoave). rezidenții chinezi au fost tratate la un ceai oaspete sau da ca un cadou de la prieteni și rude. În epoca locuitorilor Song Kaifeng erau oameni foarte buni la suflet și drepți. Ei au ajutat de multe ori oameni de alt sânge, care asuprite. Atunci când un rezident al Kaifeng mers într-o casă nouă, vecinii l-au oferit ceai și l-au invitat la ceasca de ceai, pentru a-și exprima ușurința și îngri jirea lor. Acest ceai se numește tszychha. Mai târziu, dinastiei Song de Sud a mutat capitala în Hangzhou, iar această tradiție minunată a prins rădăcini acolo. Obiceiul de a arăta oaspetele său dispoziție prietenoasă de ceai îi tratează păstrat până în ziua de azi.
La începutul verii (termen solar a șaptea) fiecare familie în Hangzhou (Zhejiang) a dat prieteni și rude ale noilor recoltă de ceai și fructele lor. Această practică (numită tsitszyacha) a apărut în epoca Song, și este înregistrată într-o carte scrisă în timpul dinastiei Ming. În conformitate cu "Body of riturilor chineze", locuitorii statului au luat ceaiul de la vecinii lor și la începutul verii pe pregătită anul trecut colțul lui. Ceaiul este folosit nu numai pentru a trata oaspeții, dar, de asemenea, să-și exprime dragostea și respectul pentru membrii de familie ai acestora. Ceremonia ceaiului reflectă, de asemenea, ordinea feudală și ierarhia socială. În epoca Song și Yuan o parte importantă a vieții de familie a fost un membru senior ceai trata de familie. Chinezii au subliniat întotdeauna importanța legăturilor de familie și a susținut cu fermitate necesitatea respectării bătrâni și de îngrijire pentru tineri. În zilele de demult, în China, copiii părin ților bogați și influenți au început ziua cu un salut părin ții și cel mai mare fiu sau fiică, în numele tuturor celorlal ți copii a servit ei proaspete ceașcă de ceai aromat. Această practică a fost cea mai raspandita in sudul Chinei. Tânăra soție a trebuit să te trezești devreme și să prezinte un ceai aromat proaspăt și socrul drept, atunci când ea ia salutat pe a doua dimineața de după nuntă. Acest ritual a fost destinat să demonstreze că tânăra soție respectă părin ții so țului ei; mai devreme să se ridice, nu leneș, și a reușit abil casa; inteligent și agil. Pe de ceai sol tânără femeie căsătorită, nu știe cum să fiarbă și servi ceai, considerat lipsit de tact și nimic pe bază non-defect. familii bogate Jiangxi ceai urmat strict de rutină. Servitorilor, lucrătorii salariați și portari palanquins băut ceai din baohu - un vas imens, acoperit cu bumbac și livrate într-un butoi mare. Ei au turnat ceai printr-o gaură
mică. Membrii obișnuiți ai familiei și oaspeții au băut ceai din Thanh - mici ceainic de porțelan. Proprietarul casei și invitații speciali, care au venit la casa de sărbători, preparată ceai în pahare cu capace. Acest lucru a reflectat respectarea strictă a principiilor ierarhiei și respectului pentru bătrâni în funcție de vârstă și de locație. Han ritual de a bea ceai răspândit în rândul minorităților etnice. În zona de Dali, unde a locuit reprezentanți ai Bai etnice în fiecare vacanță și Anul Nou, fiecare familie de băut ceai, admirând florile. Ei au creat mici grădini, copaci și flori cultivate sau ghivece cu plante plasate în curte sau pe verandă. Uneori au invitat prietenii lor peste pentru ceai, pentru a admira grădina cu flori. Fiecare copil ar trebui să poată servi ceai la părinți și bătrâni. Primul test pentru mireasa pentru a obține până devreme și a servi ceai și tata-in-lege, pentru a le exprima respectul meu. Dacă ar fi putut face acest lucru, a fost considerat un greu de lucru și inteligent, iar dacă nu - leneș, lipsit de tact și mitocănesc. Respectul pentru persoanele în vârstă a fost conținutul principal al ceremoniei ceaiului într-o familie din China. Deși societatea feudală, în cadrul ceremoniei au existat și unele trăsături negative, cum ar fi, de exemplu, reduce poziția femeii, dar el a menținut principiile respectului pentru bătrâni și de îngrijire pentru tineri, trăind în armonie una cu alta munca, greu și capacitatea de a rula economia. ceremonii și tradiții de ceai de nunta ceai tradiția de băut s-au gasit o mai mare reflectare în ceremonii și tradiții de nuntă. În comparație cu europenii chinezii acordă o mare importanță relațiilor de familie și a considerat căsătorie (sau căsătorie), cel mai important eveniment din viața umană. tradițiile de ceai sunt reflectate în ceremoniile de nunta din cauza faptului că ceaiul personificat de puritate, duritate, și că cei mai mulți copii din familie, deci este mai puternic și mai fericit. Ceaiul chinezesc este considerat cel mai curat obiect, care
simbolizează iubirea pură și sublimă între un bărbat și o femeie. oamenii antici credeau că pomul transplantat nu va să se obișnuiască cu noua locație (dar acum oamenii au învățat să transplant cu succes copaci), astfel încât ceaiul este uneori numit "butsyan" - imobiliare, pentru a exprima notiunea de iubire de durată. Din moment ce ceaiul a dat o mulțime de semințe, acesta este un simbol al înțelepciunii populare din China că oamenii mai fericiți, cu atât mai mult copiii și nepoții săi. Prin urmare, atunci când tradiția ceainarie s-au alăturat cu ceremonia de nunta, a devenit una dintre cele mai importante din viața umană. În sudul Chinei, locuitorii regatului lui Han era următorul obicei: ziua soțului angajament a dat cadouri de nunta pentru familia miresei. Acest rit se numește "syachali" (care oferă ceai). Ceremonia de nunta in sine este numit "Sanchaa" (Rit de trei ceaiuri), care, în zonele situate la sud de Yangtze a explicat în felul următor: poate că a avut de a face cu cele trei etape prin care fiecare pereche a avut loc în timpul angajamentului și nunta. Ei au fost "syachali" în timpul misiunii, "dinchali" - în timpul nunții și "Hatch" - in noaptea nuntii. Peste tot ceaiul a jucat un rol important. Cu toate acestea, este posibil ca acest nume sa datorat faptului că, în timpul de ceai ceremonia de nunta a fost servit de trei ori: prima dată a fost un biloba, al doilea - semin țe de lotus; al treilea - doar ceai. Dar, în orice caz, simbolizat întotdeauna o iubire de nezdruncinat ceai curat. Pentru prima dată, ceaiul a fost servit la nun ți în epoca Song. Mirele touted ceai familia miresei, când a o ofertă făcută. Acesta a fost numit "bat la ușă." Pețitoare este, de asemenea, de multe ori numit "om, care poartă o pereche de ceai." În ajunul nunții a fost familia miresei la casa mirelui pentru a decora camera miresei, iar proprietarii oferă ceai și vin. În "Pavilionul Bujorului", scrisă de Tang Xianzu, tatăl a spus: "Acum trei ani, fiica mea a murit. Nici un om nu ne-a dat darul ceaiului și nu a cerut mâna fiicei nu
a fost niciodată angajată înainte de a fi născut. " Și în "ventilator cu flori de piersic" perie Kun Shan- jen descrie ca "tărgi mireasa erau gata să o ducă în casa mirelui, iar familia mirelui a adus ceai viitorul familiei". In romanul clasic "Visul Camerei Roșii", Wang Xifeng a spus Lin Daiya, "Pentru că ai băut familia noastră de ceai, trebuie să se căsătorească cu un membru al familiei noastre." Toate aceste citate sugereaza si ca ceaiul a fost simbol via ța de familie testată în timp. Ceaiul a fost un accesoriu al ceremoniei de nuntă, în provincia Jiangxi. Pețitoare difuzat card cu scris pe ea în aur vopsea ora, data, luna și anul nașterii miresei si familia mirelui a trecut ca ceai cadouri speciale, fructe, aur și argint, familia miresei. In ziua nuntii mireasa a mers la casa miresei, cu o targă și a a ștepta la poartă. El a trebuit să treacă brațele în fața ta și îndoiți joasă, venind în casă, în timp ce nu a ajuns încă la camera principală, și salut tatăl miresei și oaspeții de onoare. După aceea, el a servit trei cești de ceai, iar apoi a intrat în camera viitoarei mame în drept, în cazul în care acesta a așteptat până când mirele se ridică pe o targă. Această ceremonie a fost numit "ceai servit la deschiderea ușii." În provinciile Hunan și Jiangxi, faimoasele regiuni de cultură de ceai, ceaiul a ocupat, de asemenea, un loc important în cadrul ceremoniei de nuntă. După cum se spune în Liuyang și în alte locuri, "bărbați tineri și femei, sau dat o promisiune de a se căsătorească cu o cea șcă de ceai." În cazul în care tânărul și fata a fost de acord să se întâlnească pețitor în ziua numit tânărul a condus casa fetei. În cazul în care ea a fost de acord să vorbească cu el, ea ia dat o ceașcă de ceai. În cazul în care tânărul îl iubea, paharul a lăsat plata pentru ceai, pentru a arăta ceea ce privește o fată, iar apoi se întoarse paharul cu susul în jos. Taxă pentru ceai a trebuit să fie calculată chiar număr 2 până la 100 de yuani. Dacă un om a fost băut ceai, căsătoria a fost de gând să fie de succes. În provincia Hunan, bărbați tineri și femei au demonstrat atitudinea lor
față de alții cum au băut ceai și au mâncat ouă. Dacă fata era în casa unui bărbat și ea este destul de fericit cu el, el a oferit-o de trei sau mai multe ouă. În cazul în care nu - el ia oferit doar două ouă. Ea a demonstrat locația sa, fericit mananca trei sau mai multe ouă. Dacă un bărbat a intrat în casa fetei, iar el a aranjat pentru ea, ea îl oferă ceai și ouă; în cazul în care nu a servit doar ceai. Ritualul de a bea ceai cu angajament în provincia Hunan, a fost fascinant în felul său. Familia mirelui a mers la casa miresei cu daruri, printre ei a fost o placă, pe care se afla figura mitica pasăre Luan, Phoenix si "coțofană, purtând în cioc o ramură de prune".Cifrele au fost realizate din ceara uscat, iar spațiul dintre ele este umplut cu ceai și sare. Acest obicei a fost numit "chzhencha" (ceai oficial). În cazul în care familia miresei a acceptat nunta lui a fost considerată o concluzie dinainte, și niciuna dintre părți nu a putut renunța la cuvintele sale. În Hunan mireasa si mirele sa întâlnit cu părin ții lor și au fost hrăniți cu ceai aromat, atunci când, după ceremonia de nuntă invitații au luat locurile lor, fiecare dintre părin ți pune bani de hârtie roșie pe tava de ceai, după ce el sau ea bea ceai. In unele parti ale noptii nunta mireasa si mirele impreuna bea ceai, la fel ca și tânăr în nordul Chinei a băut vin "fraternitate", a ochelarilor cu unul pe altul. În cazul în care mireasa a intrat în dormitor, mireasa ia oferit o cea șcă de ceai, pe care a avut loc în ambele mâini. Mireasa ia o înghițitură, iar apoi a făcut acest lucru mirele. După cum au terminat ceremoniile lor cele mai solemne în viață. Chinezii sărbătoresc adesea o nunta in camera mireasa si mirele. În provincia Hunan oameni a jucat diferit de distracție, în care rolul central atribuit de ceai. Un astfel amuzamente descris în "Codul de rituri chinezești", și este popular în ziua de azi. Mirele si mireasa sa așezat pe o bancă, cu care se confruntă reciproc și a pus piciorul drept
pe piciorul stâng al partenerului. Mirele a pus mâna stângă pe umărul miresei, iar mireasa - mana dreapta mirelui pe umăr. Apoi au trecut degetul mare și index degetele mâinilor pentru a forma un pătrat. "Pătrat", ei au ținut o ceașcă de ceai, precum și toate celelalte, la rândul său ia o înghițitură de la ea. "Tai Chi" Un alt obicei a fost numit. Mirele si mireasa care deține o tavă, pe care se afla o ceașcă de ceai, și a cerut oaspete la rândul său, să bea ceai.Înainte de a bea ceai, fiecare invitat a trebuit să spună cuvinte de respect; în cazul în care el nu a putut veni cu, el a dat rândul său oaspetele următor. În unele zone, cuplul a servit părinții ceai și ouă, iar apoi părinții le-a dat bani învelite în hârtie roșie. ceremonii de ceai legate de căsătorie, Huzhou au fost similare, cu aceleași ritualuri în Hunan și Jiangxi. Primirea de cadouri de nunta din familia mirelui numit "chicha" (Tea Party) și "shucha" (atunci când este luat ca un ceai cadou). părinți căsătoriți servit ceai în semn de respect față de el. "Ciobani" părinți Cadouri Tinerii casatoriti au fost numite. În nordul Chinei, mireasa a revenit la casa mamei sale în a treia zi după nuntă - o tradiție numită "hueymen". Și, în unele zone din provincia Zhejiang din părinții miresei au vizitat fiica lor în a treia zi după nuntă acest obicei a fost numit "vanchzhao". Părinții au adus fasole 0,5 Ch'in uscate, susan și ceai, cereale recoltate înainte de ploaie (al șaselea termen solar), pentru a face ceai. Ambele familii au vorbit peste ceai. Acest obicei a fost numit "ceai, donat de mama miresei." Atunci când un tânăr fiu sau fiica de familie născut, a jucat în felicitări ceremonia ceaiului destul de un rol diferit. În Huzhou, la sfârșitul primei luni de viata capului copilului ras si apoi s-a spălat ceaiul să- și dorească mintea copilului și o lungă, prosperă și plină de respect pentru viață. Acest obicei a fost numit "chayuy Kai-shek."
Reprezentanți ai județului Bai etnice, Yunnan Dali locuia la poalele lacului Erhai Kanshan, țară de ceai. Prin urmare, ceremonia de nunta pentru a reflecta pe deplin spiritul de ceai. Fetele tinere au fost reale ceai craftswomen. Ei au fiert apa pentru trepied de fier, amplasat în camera principală, și coapte într-un vas mic de ceai de nisip, în picioare lângă un trepied. Apoi au turnat apă clocotită pentru ceai este copt, și el a început să emită o aromă minunată. Din ciocul cănii a început să urce perechi, amintind de perne de ac.Despre o mireasă judecat dacă acesta va fi în măsură să prezinte un astfel de părinți ceai uimitoare a soțului. Prietenii mirelui si cei mai tineri membri ai familiei pentru a sărbători căsătoria în camera de mireasa si mirele, iar mireasa si mirele de trei ori le-a oferit ceai, adică, zile nu obi șnui ți. Pentru prima dată, în loc de ceai cu zahar servit ceai amar puternic; a doua oară - ceai dulce cu zahar si nuci, iar a treia oară ceai de lapte cu brânză și zahăr ars. "Prima cupa a fost amar, al doilea - un dulce, iar al treilea a părăsit postgust divină." În această ceremonie a fost încheiată întreaga filosofie a vieții. "Imperial" ceai Menghai County din provincia Yunnan a fost bine cunoscut acasă și în străinătate. Conform obiceiului local, mireasa a trebuit să urce un copac pentru a colecta frunze de ceai. Localnicii cred că, cu cât se cațără, cu atât mai mult va aduce ceai și viața mai fericită va fi tânără. Poate că mirele a simțit oarecum ciudat, explicând originea străină acestui obicei, dar dacă este întrebat la nesfârșit cu privire la aceasta, el în cele din urmă a spus: "Am ales de ceai", "arbore de ceai regelui, ca să binecuvânteze dragostea noastră veșnică, el ne-a dat vitalitate și o mulțime de copii ca el. " Când a venit vorba oaspete, mireasa si mirele coapte pentru el ceai și l-au oferit ca un semn de respect. Reprezentanți ai naționalității Lahu trăia în râu Lankantszyan, și, de regulă, căsătoriile lor au fost încheiate
în mod liber. Inainte de nunta, au primit o anumită experiență, variind de la percepția pur exterioară, cântând în stil rolă, întâlniri secrete și se termină cu pasiuni subordonării. În cazul în care cuplul s-au obi șnuit unul cu altul, au făcut o promisiune de a se căsători. Numai după aceea au fost raportate decizia părinților. mire a cerut o petrecere pețitor la casa miresei si a face o oferta. În numele mirelui care prezintă familie un cadou pețitor miresei un cuplu de lumânări, țigări, ceai și alte cadouri și ceai s ervit printre ei un loc foarte important. Lahu Oamenii au crezut că în cazul în care mireasa nu aduce un ceai cadou de nunta nu vor fi considerate valabile. După ceremonia oficială de nunta mireasa si mirele a adus un cadou pentru parinti si apa pețitor. Apoi căsătoria va fi fericit. Ceaiul a jucat un rol important în ceremonia de nunta etnicilor oameni maonan minoritare care au trăit în nordvestul regiunii autonome Guansichzhuan. In ziua nuntii, dupa ce reprezentantul partidului mirelui a avut cina in casa miresei, familia miresei a început să se plieze pătură. Mama miresei a umplut cutia mare de cupru, cu ouă ro șii, orez lustruit, mandarine, pepeni, monede de cupru și ceai subiect foarte important. În drept și mătușa miresei pliat pătură în cutie, a pus-o pe un guler la un capăt al care a fost o cutie de cupru, iar pe de altă parte un ceainic de staniu, și a fost decorat cu pantofi de cârpă făcute de mâinile miresei. Printre oameni oameni maonan era un obicei popular de "transformare a căsătoriei." În cazul în care fratele mai mare a murit, Jr. sa căsătorit cu so ția sa, și vice-versa. Aceeași ceremonie a fost numit "convertirea de ceai." Printre reprezentanții Matchmakers achhan etnice a mers la casa miresei si a prezenta un cadou pentru familia ei doi saci de ceai, tutun și zahăr. În a treia zi a nuntii, atunci când familia miresei a mers la casa mirelui să ia
înapoi zestrea ei și "coșul mare pentru masa de prânz," familia mirelui prăjirea "Vă dorim o plimbare pe un cal alb, mare" și un altul la despărțire "Dumnezeu te ferește să mergi acasă pe cal mare și roșu. " personalizate de nunta oameni Qiang, care au trăit în județ, Aba, provincia Sichuan, a fost foarte interesant. Fiind un produs local, ceai este considerat un cadou esential de nunta. In ziua nuntii, salutul de trei tunuri, când satul a trecut un grup de oameni care au mers la casa miresei, apoi să o însoțească la locul de desfășurare a nun ții. Locuitorii satului au ieșit din casele lor pentru a vedea ce se întâmplă. Rudele mirii au fost tratate la ceai și feluri de mâncare adunate din porumb, orz Highland, grâu și soia. Sau mutat prin sat încet. Astfel, ei au arătat o binecuvântare și o dispoziție prietenoasă. În cele din urmă mireasa vine la casa mirelui. În plus față de a demonstra devotamentul și respectul lor, păstrarea ceremoniile ceaiului la nunti, oameni din nord-vestul Chinei au demonstrat bogăția lor. Ceaiul a fost o parte integrantă a vieții de zi cu zi, dar a fost foarte dificil de a cumpăra. În conformitate cu obiceiurile poporului partid Qinghai grăsime mirelui a cerut Matchmakers la casa miresei in ziua de bun augur pentru a prezenta ca un cadou o pereche de cercei și un pachet de ceai, ca semn al angajamentului Fuchang. Acest obicei a fost numit "sidin". oameni Bonanni în provincia Gansu a avut un alt obicei: tatal sau unchiul mirelui si un pețitor a venit la casa miresei pentru ao oferi ca un cadou o pereche de cercei, două pachete de Fuchang de ceai și de îmbrăcăminte. Printre oamenii din ceaiul de sud este, de asemenea, foarte apreciat înalt. Înainte de nuntă, trebuia ca mirele sa prezinte calul familiei miresei, bou, mai mult de o duzină de oi, douăzeci de bucăți de pânză, două ceai brichete Fuchang. Poporul Procesul de matchmaking Hui numit "shuocha". Părinții de pe ambele părți în timpul curtare de dimensionare pentru un viitor fiică (în drept). În cazul în care partea miresei a fost dispus, ea a luat
ceaiul. Astfel, angajamentul a fost considerată o concluzie dinainte. Această ceremonie a fost numit "Dinc" (ceai de logodnă) sau "Xichang" (ceai miresei). familia miresei în comun de ceai pe mai multe bucăți și le-a distribuit prietenilor, rudelor și vecinilor ca un cadou. Ceaiul a jucat, de asemenea, un rol important în ceremonia de nunta din Tibet. Tibetanii în dragoste preferat libertatea relațiilor.Bărbați tineri și femei aleg viitoarea soție sau soțul, bazat pe aspectul său și caracterul moral, nu situația materială a darurilor de familie sau de nunta. Când au dat unul altuia cuvântul căsătorit, au cântat un cântec în care "ceai", a fost o metaforă, înlocuind cuvântul "dragoste": Putem mânca alimente simple? Putem face ceai împreună? Pot să facem schimb de brățări și inele de argint? Pot să facem schimb centuri lungi și scurte? Din cauza acestui jurământ, putem vedea că tibetanii evaluate ceai la fel de mare ca brățările de aur și centura de argint. Ceaiul florale a fost, de asemenea, un atribut important al nuntii. Naționalismul Omul provine din grupul etnic nyuchzhen provincia Heilongjiang. Ceaiul a fost folosit in ceremoniile de nunta acestei națiuni în zilele dinastiei Jin. În timp ce au păstrat rămășițele matriarhat, și propunerea de a crea un om de familie numită "syachali" (care oferă ceai). In ziua nuntii familia miresei a fost așezat pe o platformă încălzită ridicată utilizată ca un pat, și a luat arcuri joase din familia mirelui. Apoi au băut ceai și am mâncat împreună fructe confiate. În epoca poporului Qing Manh au continuat să respecte această tradiție. Ei au, de asemenea, numit ritual
de angajament "syachali", deși a fost versiune a vechiului obicei simplificat în mod semnificativ. Mulți ceai etnice din China a fost un atribut important al ceremoniei de nuntă. Același lucru se poate spune despre ceremoniile de nuntă ale popoarelor Plains centrală și regiunile de frontieră, la sud-vest, nord-vest și nord-estul Chinei. Acest lucru a indicat că, peste tot crezut că ceaiul este un simbol de duritate, puritate, dragoste și fericire. ceremonii funerare, sacrificii și tradiția ceaiului Ceaiul este folosit ca ritualuri funerare prescrise și sacrificii. Într-una dintre poveștile "Canonul de ceai", care, la rândul lor, extrase din "Tales ciudate" (Întâlnire de povești bizare dotsinskogo perioadă China, Liu Jingsheng înregistrate în domeniul Soarelui în timpul domniei dinastiilor sudice (420-589) afirmă că văduva lui Chen Y, în timp ce încă tânăr, a trăit cu doi fii ai ei. familia îi plăcea să colecteze mostre de ceai și de multe ori tava de ceai ca un cadou de sacrificiu de fantoma cât mai aproape de casa lor a fost înmormântarea. fiii vrut să deschidă mormântul, iar văduva lui Chen au încercat insistent să-i convingă să abandoneze . această afacere pe timp de noapte a visat că o fantomă a venit să-i mulțumesc: "eu locuiesc aici mai mult de 300 de ani, fiii tăi au vrut să distrugă mormântul meu din fericire, m-ai proteja și de multe ori mi-a dat un ceai excelent, voi răsplăti ție bine pentru binele tău ..." . a doua zi, au găsit 100 de mii de monede. acest lucru este, probabil, cea mai veche înregistrare, indicând faptul că ceaiul este adus ca un cadou de sacrificiu. săpăturile arheologice au confirmat faptul că ceaiul a fost folosit în ritualurile funerare. De exemplu, în celebrele morminte ale dinastiei Han din Hunan (orașul Changsha) a fost găsită cutie de ceai. desene de morminte grave dinastiei Liao (907-1125) în Xuanhua (Hubei) este o imagine clară a procesului de luare a procesului de ceai și
ceai. Chinezii au crezut moartea la sfârșitul vieții sale și a vrut să-și continue viața după moarte. Ei au crezut că acestea ar putea renaște după moarte, cu toate că s-au contrazis, imaginându viața în continuare. Prin urmare, ceaiul a devenit o parte a ceremoniei de înmormântare, la oameni în viața de apoi poate continua să bea ceai. Cu toate acestea, au existat o mulțime de povești fanteziste despre popularitatea riturilor funerare, care era un puternic element de superstiție. În China, credința a fost larg răspândită că, în lumea următoare fantome forțat să doar persoana decedată să bea poțiune magică, că el a uitat trecutul pământesc, și înfășurat într-un labirint, pentru a face haz de el și să-l înrobi. Chinezii au crezut că un om ar trebui să fie înțelept și sobru și că nu este înțelept să bea poțiune magică. Ceaiul ajută oamenii să rămână gânduri treaz. Prin urmare, acesta a devenit un element important al ritualului de înmormântare în multe regiuni, unde au fost cultivate în mod tradițional de ceai. "Codul de rituri chineze" locuitorii din provincia Zhejiang și alte zone au crezut că, în plus față de un lingou de argint, familia defunctului trebuie să fie pus în gură frunze de copac mannogo, iar în mână un pachet de ceai, așa că nu a putut să bea o po țiune magică. Când au truc afară sicriu, au recitat mantra budiste: "El a păstrat mannogo frunze de copac și ar putea Munch o carne roz suculent, atunci când a vrut să bea." Această practică a fost, de asemenea, comună în provincia Anhui. Aceasta nu se aplică numai celor morți, ci și de a trăi. Provincia a fost extins Tszyan- sous Necromanție. Atunci când un copil este bolnav, omul ținut în echilibru în mâinile hainele, și un alt om care deține o lanternă. Ele sunt ca un ecou, repetând cuvintele unul față de altul și împrăștiate în jurul lui orez și ceai, că duhurile nu sunt furate sufletul pierdut al unui copil. Această ceremonie se numește "invocarea de origine a sufletelor pierdute."
În nordul Chinei, ceaiul este aproape că nu a fost, de aceea este rar folosit în ritualurile funerare. Cu toate acestea, este adesea folosit ca un cadou de sacrificiu de spirite, fantome sau strămoși. Interesant, chinezii au crezut că totul pe pământ are un suflet, așa că erau zeii mun ților, zeii de apă, zeii cetății, zeii locali ai pământului, zeii de iarbă, zei cereale, zeii de flori și insecte zeita. Dumnezeu și zeul ușa bucătăriei au fost considerate cele mai importante zei din familie. Usi de Dumnezeu, născut din povești erou, să binecuvânteze și să protejeze familia. Ei spun că jertfa lui Dumnezeu bucătăria condusă în China, la data de 23 a lunii a 12-a calendarului lunar în comemorarea datei, când sa înălțat la cer. Uneori, chineză lipsă de respect față de zei. De exemplu, ei au râs la zeii bucătărie. 23 din luna a 12-a calendarului lunar, fiecare familie a încercat să-l liniștească, aducându-i un pepene cadou confiate (în nordul Chinei), așa că nu li sa plâns în cer. În domeniul Liaoyang (China NordEst), fiecare familie a făcut calul la zeul bucătăriei ar putea merge off pe ea la cer. În timpul nopții, l-au adus o ceașcă de ceai și un pic de fân. Unii au crezut că ceaiul era destinat pentru cai, în timp ce al ții au crezut că ceaiul este gata pentru zeul bucătăriei. Dumnezeu a produselor alimentare să fie foarte dificilă, deoarece trebuie să "distribuie cadouri pentru oameni în timp ce el a fost în cer, și să le dea protecție și adăpost când a fost pe pământ." În timp ce toate aceste practici s-au bazat pe supersti ții, ele reflectă filozofia vieții poporului chinez. Chinezii credeau oamenii ar trebui să fie de viață, la o privire sobru la lumea din jurul nostru, și nu să trăiască în vise, ca și în cazul în care într-un vis; după moarte, ei înșiși ar trebui să controleze propriul destin, mai degrabă decât lăsa fantome și zei să dispună de ea la discreția lor. Ca parte a ceaiului ritualuri funerare și sacrificii a ajutat oamenii să men țină claritatea de gândire.
Capitolul 8 arta populara de ceai Huzhou obiceiuri străvechi Prefectura Huzhou din provincia Zhejiang - cea mai veche zonă, în cazul în care se cultivă ceai. Asta e în cazul
în care Lu Yu a scris "Canonul de ceai." O mare varietate de munți verzi, izvoare curat, lacuri și râuri, această regiune, cu solul fertil - cel mai potrivit loc pentru cultivarea pomilor de ceai. Chiar și mai important este faptul că s-au păstrat în forma originală multiplele sale forme de artă ceai, care pot fi clasificate ca fiind tipic, popular printre oamenii obișnuiți. Astăzi, locuitorii din Huzhou urmați cu strictețe toate regulile procesului de preparare de ceai. Acestea includ: receptie, seturi de ceai de plasare pe masă, apă clocotită, se toarnă apă clocotită în oală, amestecând ceaiul în ce ști, ceai, hrana pentru animale, degustare de ceai, văzând pe oaspeții și așa mai departe. Înainte de sosirea invitatilor gazda se pregătește tot ceea ce este necesar: un ceai minunat, condimente, fructe, vase curate, apă curată și bețe de bambus. Atunci când oaspeții vin la casa, gazda le locuri, în locuri de onoare pentru oaspeți. Ea atârnă deasupra fierbătorului speciale de foc pentru apă (un fel de cazan așa cum s-a descris mai Lu Yu) fierbere și se aprinde focul cu ajutorul așchiilor de bambus. Atunci când apa fierbe, proprietarul ia pungi mici de licitație frunze de ceai și un vârf de cuțit îi coboară în ceașcă. Apoi, ea ia un pumn de soia verzi uscate, marinate și compoturi, alte mirodenii ea ia bețișoarele și, de asemenea, pune-le într-o ceașcă. În același timp, toarnă apă clocotită în castron, umplându-l la 70 la sută, și începe să se agite cu beți șoarele. Acest mod de a bea ceai a venit la noi din timpul dinastiei Tang. În perioadele ulterioare pentru a conserva aroma de ceai, oameni de știință și reprezentanți ai clasei superioare au abandonat această metodă, dar era încă răspândită printre oamenii de rând. Într-un moment când mirosul de ceai și se amestecă condimente, simti aroma ajunge wave-nas. Deci, e timpul pentru ceai. Prin urmare, hostess mâini cu pricepere și cu respect cupa oaspetilor si a spus: "Vă rugăm să bea ceai." Apoi, ea devine nuci și semințe de pepene galben și le pune în centrul mesei. După aceea, gazda și oaspeții beau
ceai, să mănânce și să vorbească. Ceai verde, fasole fierte cu soia - sărat. În general vorbind, ceai, condimente și soia verde mânca simultan după ceai în apă clocotită, se adaugă de trei ori. Apoi amanta noi berilor de ceai. Acest tip de artă ceai este ca un poem frumos; te face să te simți prospețimea ceaiului și prietenia gazda și oaspeții împreună în prepararea, servirea ceaiului și ceai în sine. În prefectura Huzhou nu poate arăta respect pentru oaspeți, fără a le da ceai în acest fel. degustare de ceai în prefectura Huzhou exprimă conținutul ceremoniei ceaiului. Aici, în fiecare an, pentru o degustare de ceai special vor femeile căsătorite - tineri și bătrâni. Poate că aceasta este o continuare a tradițiilor de ceai și seara Lu Yu Jiao Zhanya. Vorbind de ceremonia ceaiului în Huzhou, nu te pot ajuta, dar observa asemanarea cu ceremonia ceaiului în China antică: 1) art ceai are anumite legi, dintre care primul este faptul că, în procesul de ceai pentru a crea o atmosferă specială de ceai; 2) a păstrat obiceiul antic adăuga ceai condiment; 3), în contrast cu ceai chinezesc tradițional pentru nord, atunci când ceaiul este turnat in cesti dintr-un ceainic mare, aici de băutură preparată direct în cupe; 4) După ce frunzele de ceai sunt umplute cu apă clocotită, este necesar să se agite ceai puternic - că există o similitudine cu ceremonia ceaiului standard, în epoca de dinastii Yuan și Ming; 5) Ceremonia ceaiului nu ridică potolește setea în primplanul, și dorința de a arăta respect pentru oaspeți; 6) se păstrează o veche tradiție de partide de ceai, î n timp ce în Huzhou distracție este tipic pentru oamenii obișnuiți;
7), în contrast cu pustnicilor din vechime, preo ții taoi ști și călugării budiști, poporul chinez iubesc viața, dragostea de a socializa și să se distreze împreună, ceea ce se reflectă în ceremonia ceaiului. Kung Fu Ceai de Chaozhou și Shantou în Există opinii diferite despre originea numelui de ceai Kung Fu. Unii cred că aceasta se numește așa, din cauza faptului că atât de mult timp petrecut pe prelucrarea frunzelor de ceai; alții cred că acest ceai datorez numele lor la faptul că, pentru a se bucura pe deplin un gust puternic si amar de ceai, se toarnă în cupe mici, ai nevoie de timp. O altă vedere este că există necesitatea de a avea unele abilități de ceai de degustare. Toate aceste puncte de vedere sunt destul de logică și rezonabilă, dar a treia este cea mai acceptabilă. Kung Fu ceai este popular în provinciile Fujian și Guangdong, precum și în alte locuri din sud-estul Chinei. Să vorbim de exemplu despre fu ceai de kung în provinciile Chaozhou și Shantou. Ceai ceai ceremonia de Kung Fu aceste provincii este un întreg, care include reflectate în spiritul ceai, eticheta, abilități de preparare a ceaiului și a hranei pentru animale oaspeții și în cele din urmă înțelege gustul de calitățile de ceai. În general vorbind, în ceremonia ceaiului Chaozhou și Shantou patru provincii implicate, inclusiv gazdă sau hostess. Acestea limitează numărul participanților la ceremonia ceaiului este similar cu ideile cunoscatori de ceai Ming și Qing dinastii, care au crezut că ceremonia ceaiului, participanții trebuie să se comporte în liniște și cu demnitate, pentru a reduce multe dintre dorinta si au o idee generală despre viață. Oaspeții sunt așezați pe ambele părți ale mesei, începând cu partea dreaptă a gazdei sau gazda. Mai mult decât atât, ele au loc în strictă conformitate cu poziția lor socială și bogăție, așa cum era obiceiul în
societatea feudală din China, comunitățile religioase din China.
sau
vechi
biserici
și
Dupa ce invitatii rassyadutsya, gazda sau gazda începe să se pregătească de ceai, în strictă conformitate cu normele vechi, în special în ceea ce privește calitatea apei, frunze de ceai, precum și metoda de preparare și de băut ceai. Setul de ceai include un ceainic, cești și instrumente pentru depozitarea deșeurilor de ceai. Ceai - foarte mici, marimea nu mai curmale fructe. În pahare din ceramica de pereti foarte subtiri. Dispozitiv pentru deșeuri de ceai este ca o formă de cilindru și este format dintr-un top de placă a tamburului, și recipient ceramic tubular. Placa a are o gaură mică prin care, la începutul ceremoniei pentru a ob ține o ceașcă de ceai picături pentru clătire. Fierberea apă, care se toarnă peste capacul fierbătorului la ceai în interiorul acestuia nu se răcească, curge, de asemenea, prin aceste găuri. Aparatul este, de asemenea, proiectat pentru deșeuri pentru stocarea apei rămase și ceai. În kung fu ceremonia ceaiului se concentrează asupra calității apei și de frunze de ceai. Dupa domnia dinastiile Ming și Qing au devenit c azane de a folosi omniprezente realizate din nisip roșu, deoarece se credea că arta de ceai trebuie să se întoarcă la rădăcinile sale, ci în provinciile Chaozhou și Shantou în kung fu fierbătoare ceremonia ceaiului folosite în lut moale Chaozhou. Faptul că este mai ușor de a absorbi aroma de ceai. Vorbind despre acest lucru, este necesar să se aibă în vedere faptul că diferite tipuri de ceai trebuie să fie preparate în diferite ceainice. De exemplu, pentru ceai aromat este nevoie de ceainic ceramică pentru a păstra aroma; dar pentru ceaiul verde slab este mai bine de a utiliza factorii de decizie din porțelan și pahare de por țelan, pentru a păstra aroma și să fie capabil de a vedea culoarea și forma frunzelor de ceai. Rosu (negru), ceai sau ceai semifermentat ar trebui să fie preparată în ceainice nisip
(argilă), care dau impresia de simplitate primitivă și se poate sări cu ușurință aroma de ceai.Înainte de a începe să utilizați noul ceainic, acesta ar trebui să fie în termen de trei luni de la înmuierea apa ceai berii în primul rând, a șa că îmbibată aroma de ceai. Ceainice din argilă Chaoch- Zhou, conțin ele însele parfum naturale. Cupe la nivel - foarte mici și delicate, cum ar fi castane și migdale, dar ele sunt foarte puternice și sub formă strictă. "Rezumat al operelor selectate pe diverse teme legate de dinastia Qing", creat de Xu Ke, a constat din 92 de secțiuni, cum ar fi anotimpurile, geografie, comerț, diplomația, obiceiurile, literatura de specialitate și așa mai departe, și a inclus mai mult de 13.500 de actualitate articole. Ea notează, au fost colectate sute de scriitori din dinastia Qing, iar sursele au fost ziarele publicate în această perioadă. Cartea spune o poveste interesantă, care spune despre importanta înmuierea oala in apa de ceai, înainte de al utiliza. Se spune că, în Chaozhou era un om bogat, care era foarte mândru de ceai. Odată ce ușa casei lui a venit un cerșetor. Rezemat ușii, un cerșetor a cerut să nu mănânce, și ceai, și a spus: "Știu că ai un ceai minunat. Nu-mi dai o ceașcă de ceai? "Omul bogat, această cerere părea ridicol. El a spus: "Adică, un cerșetor, că aveți o idee despre ceaiul?" Cerșetorul a spus: "Am fost odată bogat. Dar când am ajuns să-și petreacă toată ziua la ceai, am devenit un cerșetor. Acum, te rog, și așa mai departe câștiga existența pentru ei și familiile lor. " Auzind aceasta, omul bogat ia dat imediat o ceașcă de ceai cel mai bun kung fu, așa cum el a crezut că a întâlnit un om simpatic. Ceai degustare, un cerșetor a spus: "Asta-i drept, ești pregătit pentr u un ceai bun. Dar el nu este moale, pentru că tu infuzat într-un nou ceainic. " Apoi cerșetorul scos din mâneca unei vechi de culoare de lumină ceai. Când a deschis capacul său, a lovit in nas de aroma de ceai. Cerșetorul a spus că, deși el nu are nici un ban și el de multe ori a suferit de foame și de frig, el poartă întotdeauna cu el fierbător. Omul bogat, astfel
sa bucurat de ceai, el a vrut să-l plătească 3000 de dispozitive de ridicare de aur. Dar cerșetorul nu a vrut să se despartă cu fierbător. El a spus: "Vreau să ajung jumătate din bani oferite pentru tine, dar poate că vom fi în măsură să co-proprietarul acestui ceai?" Omul bogat a fost de acord cu plăcere acest lucru. De atunci, au devenit prieteni apropiați. Această poveste sugerează că va lua o mulțime de timp înainte de a putea utiliza noul fierbător. Ceaiul necesită o mare abilitate. Atunci când oaspeții se iau locurile la masa, proprietarul pune într-un mic ceai ceainic "Tieguanyin" un fel de ceai semifermentat. Frunzele de ceai poate dura până la 70 la suta din fierbător, și după înmuiere, se ridica la nivelul capacului. Ceai primul nu este utilizat în principal pentru băut și clătire feluri de mâncare, care, în fiecare sens al atmosferei creează un ceai sentimental. După aceea, proprietarul toarnă ceai în apă clocotită. De data aceasta, frunzele de ceai sunt vizibile deasupra apei si transpira parfumul lor. Gazda începe să servească ceaiul pentru oaspeți. El pune patru cești pe masă într-un cerc, iar apoi "trece", le la rândul său, la un fierbător de apă, până când fiecare cupă este umplut până la 70 la suta din ceai. Ceaiul preparat atunci când frunzele de ceai pentru a doua oară umplut cu apă clocotită, gata pentru consum. In acest mod de a servi ceai este numit "Dl Guan eludează oraș." reziduu de ceai s-a turnat treptat în cele patru cești este numit "Demnitar Han Xin colectează trupele sale."Patru cupe mutat împreună înseamnă a întâlni oaspeții și gazdele. Metoda "Dl Guan șuntează oraș" reflectă nu numai cea mai înaltă calificare de ceai, dar, de asemenea, succesul global în viață (în conformitate cu filozofia chineză), și "Demnitar Han Xin colectează trupele sale" prezinta o mare armonie, reflectată într-o înțelegere comună a esenței ceremonia ceaiului. În timpul scurgerii de ceai gazdă demonstrează experiența sa în această chestiune, în cazul în care cele patru cesti mici de ceai sunt straturi diferite au
aceeași culoare. În cazul în care de fiecare dată când proprietarul adaugă apă clocotită, ceai capătă o culoare diferită, este - un adevarat maestru de ceai. După aceea, proprietarul deține o ceașcă mică de ceai pentru oaspeții săi. În primul rând el servește ceai oaspete distins, și apoi - tot restul, în funcție de vârsta și statutul social. Numai după ce le unește. Trebuie să aveți abilități speciale pentru a obține într-adevăr un gust de acest ceai. In loc de a bea ceai într-o singură înghițitură, trebuie mai întâi să "spele" această limbă de ceai, și numai apoi înghiți ceai. Apoi, va trebui să arate restul oaspetilor paharul gol pentru a arăta mulțumirile sincere proprietarului și că valoare calitatea înaltă a ceaiului. Dupa ceai se toarnă în cești de mai multe ori, ceea ce indică faptul că relațiile de prietenie dintre gazdă și oaspeții și plăcerea pe care le obține de la consumul de ceai, ceai "da" aproape toate aroma lor. În ultima etapă pensei de ceai maestru bambus scoate din fierbător și frunzele de ceai sunt puse într-o ceașcă mica pentru oaspeții admirat frunzele de ceai naturale și, în același timp, pentru a arăta că el nu va mai folosi aceste frunze de ceai ceai. Cu toate acestea, nu numai oamenii bogați pregătesc un ceai. magazine și tarabe mici, în picioare de-a lungul drumului, de vânzare de ceai. Chiar și fermierii care pregătesc un ceai la munte în timp de relaxare.Și, des igur, face acest lucru la domiciliu. În orașe moderne, în hoteluri și restaurante, oaspeții sunt servite ceai la sosire și kung fu. El a prezentat un cadou pentru oameni cărora să caute ajutor, sau vinde-l în saci mici, fiecare cu suficient de ceai pentru a pune la cale unul. Acest lucru confirmă faptul că, în Chaozhou și Shantou ceai Kung Fu a devenit o artă populară adevărată. În plus, în prepararea ceaiului cerințe speciale pentru calitatea apei. Țăranii din satele de munte nu sunt foarte bogate, dar încă destul de puțini oameni în vârstă cumpere apă de la un izvor de munte pentru a prepara
ceai. Cel mai adesea, acestea sunt destul de simple în exploatare sub formă de ceai, care simbolizează o prietenie puternică. Când ei beau ceai kung fu, acumulat pe ță rani de zi se simt ca aroma de ceai le umple, alungând oboseala. Kung Fu Ceai din aceste două provincii are asociere spirituală profundă. Acesta se află politețe inerentă în confucianism; ea implică crearea de seturi de ceai fin și ceai tradițiile clasice; Ea întruchipează unitatea materiale și spirituale, precum și forma și conținutul; ea - filozofia coexistenței mari și mici, agilitate și neindemanare, adevăr și minciună, înflorire și degradare, dorința de chinezi la o viață bogată și fericită și capacitatea de a împărtăși unii cu alții bucuriile și necazurile. Cine îndrăznește să spună că cultura de ceai chinezesc este decolorare? Ceremonia ceaiului Yunnan China - patria de ceai, Yunnan-Guizhou Platoul - un loc unde au devenit primii pentru a produce ceai chinezesc. La fel ca în Yunnan - cele mai bune condiții naturale și umanitare pentru cultivarea ceaiului, este de multe ori a spus că există "Camellia în creștere este cel mai bun din lume." cele mai tipice "ceai nouă operațiuni" pentru Yunnan cultura ceaiului și "trei arome de ceai." "Ceai nouă operațiuni" este folosit pentru familii educate Kunming atunci când primesc oaspeți. oameni educați din Kunming, care este adesea numit orasul florilor, sunt foarte mândru de flori. De obicei, proprietarul cultivă flori acasă și agățat imagini pe pereții casei dedicate categoriei de ceai care servesc ca fundal pentru ceremonia ceaiului. Încă de când Lu Yu a scris "Canonul de ceai", chinezii sunt foarte mândru de tot felul de povești despre ceai și se bucură de ceai în procesul de a lua în considerare imaginile pe tema ceaiului. Nouă operațiuni alcătuiesc arta ceaiului: definirea calității ceaiului, turnarea băuturii în cești, vase de ceai clătire umplu frunzele de ceai ceainic, turna apă fiartă
în oala, amestecand ceai, turnarea băuturii în cești, care servește ceai pentru vizitatori și schimbul de ceai. Toate aceste taxe, de obicei, efectuate de fete Yunnan, care prin natura lor sunt frumoase și grațios. Ei pot folosi un indiciu de părinți și de a oferi clienților câteva tipuri rare de ceai, astfel încât acestea să poată evalua calitatea lor și să aleagă cele mai bune. Acest lucru este determinat de caracteristicile naturale ale provincia Yunnan, ca și în alte regiuni din China nu este ușor de găsit chiar și o varietate de ceai, să nu mai vorbim de faptul, de a alege o varietate de multe. Dupa ce invitatii aleg lor frunze de ceai preferate, fata in fata oaspetilor spalati fata de masa de ceara si accesorii pentru ceai, pune frunzele de ceai într-un ceainic, se toarnă apă clocotită și să înceapă să se agite ceai. Când aerul este umplut cu mirosul dulce de ceai, iar el preia culoarea dorită, ea se revarsă și deftly grațios ceai în cești și unul dă oaspeții lor, bazându-se pe vârsta și statutul social. Când Maestrul spune: "Ajută-te la ceai, te rog", oaspeții pot continua să bea ceai. După mai multe runde de ceai gazdă începe să spună povești și legende despre ceai și vorbesc despre peisajul frumos din provincia Yunnan. ceai de frumusețe patrie și prietenoasă gazdă reflectată în toate cele nouă etape de ceai. "Ceai trei arome" are o altă particularitate. De obicei, este de asemenea implicat în pregătirea fetelor. Prima cupa, ai propus - este îndulcit ceai, și dându-i să- ți dore ști fericirea. Al doilea bol - cu un ceai amar fără condimente. În cazul în care oaspeții și proprietarul bea acest ceai, ei pot vorbi despre afacerile lor interne, din trecut sau spune povești emoționante despre viața grea, dar fericit. Aici este o astfel de poveste. Într-un regat frumos a trăit un monstru teribil care mănâncă ochii oamenilor și de a distruge totul frumos.tânăr curajos a cerut ajutor o pisică sălbatică care îi roase gâtul fiarei și întors poporul o viață fericită. Ceaiul amar puternic poate ajuta să se facă distincția adevărat, bun și frumos de fals, răul și teribilă să-și amintească
bucuriile și necazurile vieții. Ultima cană cu ceai din flori de orez, care pot fi mestecate și reprezintă noroc. Aceste aspecte ale vieții sunt încorporate în "trei arome de ceai."
Capitolul 9 Obiceiurile grupurilor etnice de ceai din China Vamale de ceai în Yunnan, Guizhou și Sichuan minorităților naționale comunități aproape unite Sichuan. Având în vedere să crească ceai, aceste
din sud-vestul Chinei trăiesc în în provinciile Yunnan, Guizhou și că zonele în care inițial a început provincii au o cultură de ceai
bogat. În special, atunci când este în timpul nostru cultura de ceai tradițional a scăzut în regiunea Central Valley (inclusiv cursul de mijloc și inferioare ale Yangtze), în partea de sud-vest a păstrat multe ceremonii de ceai și obiceiuri, deoarece cultura locală este supusă unei influențe mult mai puțin afară. Studiile istorice arată că grupurile etnice din sud-vestul Chinei cunoscute, utilizate și cultivate ceai înainte de grupurile etnice din Plains Central. Acest lucru este confirmat de povestea lui Yao Bai, care cresc ceai și a terenurilor distribuite în rândul populației Jing, în provincia Yunnan. După ce, la un moment dat de oameni au trăit strămoșul Jin, al cărui nume a fost Yao Bai. Ea a creat nu numai cerurile și pământul, dar, de asemenea, a decis să distribuie teren în rândul minorităților etnice. Cu toate acestea, oamenii Jing nu a participat la reuniunea la care terenul a fost împărțit, pentru că nu s-ar fi implicat în dispute asupra terenurilor. Cu toate că Yao Bai și supărat pe ei, dar ea se temea că fără pământul acești oameni vor trăi în sărăcie. Deci, ea a luat un pumn de semințe, și le-a împrăștiat pe coasta muntelui. Din acel moment, în Lhunpo sat a început să crească copaci de ceai, și că este în cazul în care Jin a început să crească, și să bea ceai. munte înalt, în cazul în care au trăit, a fost unul din cei șase munți de ceai din provincia Yunnan. Povestea cum Yao Bai a începe plantarea de copaci, se referă istoria ceaiului creștere începe prima etapă de dezvoltare a civilizației umane. minorităților etnice din sud-vestul Chinei au început să utilizeze și să producă ceai înainte de oamenii din Plains Central. Cei mai mulți oameni de știință implicați în istoria ceaiului, susțin că oamenii s-au folosit cu succes ceaiul ca aliment de plante și băuturi. Până în prezent, reprezentanții de ceai Oamenii Jing este considerat "fel de mâncare rece
de sos." Dacă te duci la satul lor, ei aduna imediat frunze de ceai proaspete, istolkut-le bucăți moi și subțiri, le-a pus într-un castron mare, se adaugă un suc de fructe pic galben, acru bețe de bambus, furnici, usturoi, ardei iute si sare. După aceea, ei te vor invita să gustul lor specific "fel de mâncare rece cu sos." Anumite grupuri etnice, cum ar fi, cumpărare, VA, Lahu, bautura traditionala "ceai prăjită". Ceaiul este prăjit în vase mari sau containere de plăci de bambus sau de metal. De exemplu, reprezentanți ai etnice Lahu prăjită ceai, agitând un vas de lut peste un foc.Cand ceaiul capătă o culoare maro, acestea sunt turnate în oală de apă de fierbere. Ceaiul Toasted deci emis o aroma gros.Reprezentanții wa etnice ceai prăjită pe plăci metalice subțiri, apoi pune-l într-o oală sau fierbător de apă și se toarnă apă clocotită. La Oamenii cumpara ceai friptura de făcut aproximativ aceeași cu cea a etnic Lahu, cu excep ția faptului că acestea se adaugă condimentele lui - de exemplu, zahăr sau orez flori. De asemenea, ei aduc o semnificație culturală în tradiția ceaiului: Ceaiul este duritate, amărăciune și amintiri. Este deosebit de remarcat trunchiuri de ceai de bambus, care este popular în rândul unor grupuri etnice din provincia Yunnan.Probabil, acest ceai este ceva dintr-o încruci șare între un ceai de frunze lungi și ceai din cărămizi. Acesta a fost preparat prin comprimarea într-un proces de prăjire. Un exemplu poate servi ceai din trunchiuri de bambus etnice da. Când vă treziți în case de bambus ferește, te întâlnești o fată într-o fustă îngustă cu o curea de argint, și tratează Elder vă bambus ceai. Ea pune în tulpină ceai proaspătă de bambus, iar bătrânul îl pune pe un trepied peste un foc, să se înmoaie, pentru a se evapora umezeala si un ceai pic uscat în loc să se usuce. Minute mai târziu, șase sau șapte oameni, ceai de gătit, se macină ceai începe să se lipi într-
un trunchi de bambus, adauga frunze proaspete de ceai și se prăjește până când bambus nu este umplut cu frunze de ceai. Dupa ce frunzele de ceai sunt uscate, bambus trunchi vskroyut și se extrage frunzele de ceai care au obținut sub formă de trunchi de bambus. Rupe un pic de frunze uscate, plasându-le într-un castron și se adaugă puțină apă clocotită, proprietarul vă va trata cu ceai, care combină arome de bambus și frunze de ceai prăjite. În procesul de fabricație tradiția ceaiului prăjită vedem rumenirea de ceai dinastiei Tang (618-907) și modul modern de "obtinerea compactelor ceai de brichete." dale de ceai rotunde, atât de popular în Yangtze, în vale Tang, probabil are originea în tradiția ceaiului prăjită minorităților naționale, care fac procesarea ceaiului folosind instrumente naturale și primitive (bambus tulpini), în timp ce în câmpiile centrale ale aceluiași realizate folosind matrițe speciale. Din exemplele date mai sus, obținem o reprezentare a primelor metode de prelucrare a ceaiului prăjire și presare, precum și utilizarea acestuia ca produs vegetal. În primul rând, ceaiul a apărut pe platoul Yunnan-Guizhou, apoi a devenit popular în provincia Sichuan, în vale Yangtze, și apoi în provinciile Hunan și Hubei. Trebuie să fi fost în zonele de creștere inițială a oamenilor de ceai folosite metode speciale de prelucrare. rezidenți de frontieră a folosit ca un fel de mâncare rece într-un sos, iar oamenii din Plains Central - ca legume; după prăjire vase de ceai și trunchiuri de bambus au apărut ceai, prajit prin metoda lui Lu Yu, și ceai, prajit după evaporare; brichete de ceai, de formă cilindrică, după prăjire și presarea în formă de trunchiuri de bambus a fost precursorul ceaiului perforat Dinastia Tang, ceai dinastii Song brichetate (420-479) și Yuan (1271-1368) și ceai moderne într-un brichete în formă de cupă și forme pătrate. cultura de ceai tibetan Printesa Wencheng și istoria ceaiului tibetan
Tibetanii au început să bea ceai în mijlocul anilor în timpul domniei anii 700 dinastiei Tang. Acest eveniment este legat de Printesa Wencheng, un mesager al prieteniei între Han și tibetani. În anul 633 î.Hr.. e. regele tibetan Suntszan Gumbo a suprimat revolta din nordul Tibetului. Pentru a consolida contactele cu Plains Central, el a trimis un reprezentant la Chang'an (în prezent - Xi'an, provincia Shaanxi), cu o propunere de a intra într-o alian ță de căsătorie cu dinastia Tang. Dinastia Tang Împăratul Taizong a decis să dea pe fiica sa, Printesa Wencheng, se căsătorească Suntszanya Gumbo. Care sosesc în Tibet, care le-a adus la mulți artizani și materiale, inclusiv 3.800 de tipuri de semințe, precum și realizări în domeniul metalurgiei, țesut, mătase, hârtie și vin. In plus, ea a adus în Tibet tradiția de a bea ceai. În epoca Tang, când cultura de ceai Central Plains are originea, mulți oameni au mers la Tibet și aduce înapoi căile și obiceiurile de ceai de băut ceremonia ceaiului. "Jia", un cuvânt care înseamnă "ceai" în epoca de Tang, în unele zone din China, este încă folosit în Tibet, ceea ce indică faptul că tibetanii au început să bea ceai este în epoca Tang. În "Suplimentul la istoria Tang", există aceste cuvinte: "Într-o zi prințul Changli a fost trimis în Tibet ca un mesager. Când el pregătea ceaiul în cortul său, regele tibetan l-au întrebat ce făcea. Prințul Changli a spus: "Acest ceai, care poate potoli setea lor și de a efectua toate tristețea." Împăratul a spus că el are, de asemenea, un ceai. Changli Prințul i-au cerut să-i arate ceai. Regele a luat mostre de soiuri diferite de ceai, și degetele îndreptate la ceai, a spus: ". Acest ceai ea Shouchzhou - Suzhou, este de la Guchzhu - de la Qimen, iar acest lucru - de la Changmin" Această povestire sugerează că curtea regelui tibetan știa multe despre ceai Central Valley timp de 200 de ani înainte de a fi ajuns la prințesa Wencheng. La sud de cântec popular populare munți tibetan numit "Printesa aduce o ceașcă în formă de dragon", a fost distribuit. Se
spune: "Cupele în forma unui dragon au fost aduse în Tibet, Printesa Wencheng. Ele ne amintesc de bunătatea fața ei. " Așa că, prințesa a adus cu ea nu numai frunzele de ceai și accesorii pentru ceai. cărămizi de ceai, atât de popular în epoca Tang, a dobândit treptat forma de dragoni si Phoenix, care au fost aduse în Tibet, Printesa Wencheng. Tibetanii cred că, de asemenea, Printesa Wencheng i-au învățat să se pisa și ceai pentru prepararea cafelei. Atunci când ei tratează oaspeții cu ceai, ei spun mereu povestea despre cum Printesa a învățat femeile tibetane pregătesc ceai cu lapte și smântână. Prințesa într-adevăr a adus în Tibet cultura de ceai, chiar dacă cântece și legende despre ea un pic exagerat. Mai târziu, în epoca timpurie și târzie Shu, precum și în timpul domniei dinastiei Song, oamenii au stabilit relații comerciale cu tibetanii, schimbarea cailor la ceai și, astfel, aduce ceai în vamă Tibet. Majoritatea tibetani, care a condus o viață nomadă, consumul de brânză preferat legume și ceai pentru a promova digestie. Pe platoul arid de a bea ceai a fost comună atât în rândul oamenilor obișnuiți și funcționari, deoarece ceaiul nu numai că ajută la producerea de salivă și potoli setea lor, dar el a fost un fel de prevenire a diferitelor boli. Prin urmare, tibetanii sunt ceai ca ceva sacru. Ei cred că o zi o persoana se plictiseste fara ceai, iar trei - el este bolnav.
Ceremonia ceaiului în temple tibetane În dezvoltarea culturii ceaiului din Plains Central a jucat un rol important budismul. Tibetani, ca și budiștii, acordă o mare importanță pentru ceremonia ceaiului în timpul ritualurilor lor religioase. Ele atrag adesea o paralelă între Dumnezeu și ceai.Închinându în templele zeilor lor, ei au întotdeauna cu ei medicamente, apă sfințită și ceai. Manastirea din Lhasa Tszuglahan a fost colectat timp de 100 de ani, ceai cărămidă. Cu toate că, de fapt, el era
inutil, călugării l-au considerat o comoară a mănăstirii, carel protejeze de dușmanii săi. Astfel, tibetanii considera ceaiul sacru mai mult decât orice, mâinile khans făcute. Din moment ce este considerat ceva pur și sfânt, revărsat asupra oamenilor de Buddha, ceai cere respectarea unei ceremonii speciale. în urmă cu mai mult de 200 de ani, misionar portughez a scris cartea "Calatoria mea de la Tartaria în Tibet, China." În ea, el a dat o descriere detaliată a culturii ceaiului în templele tibetane. El a scris: "Tibetanii beau ceai mod complet minunat. dale de ceai au fost de calitate foarte înaltă, iar cinci dintre aceste plăci de o ridicare de argint cost cu o schimbare. Toate ceainice au fost realizate din argint. Pe altarul de sacrificiu în ceainice Templul Lama și ceștile pe platouri de aur arata grozav. În particular, lama Kevenbamu manastirii, care a fost un centru religios si cultural, a fost cel mai impresionant dintre toate. S-au de gând să bea ceai, oamenii de știință și pelerini din toată China. pelerini evlavioși au fost tratate la Lamaists ceai. Acest lucru, desigur, costul este foarte scump. Fiecare dintre cele 4000 de Lamaists baut doua cani de ceai care costa 56 de dispozitive de ridicare de argint. La ceremonie în sine a fost pur și simplu uimitor. Mai mulți oameni tineri țineau de ceai organizatorii de apă cu abur pentru cazanele de fierbere. ei înșiși filantropi la acel moment erau pe genunchi, pentru a transmite aceste cazane rânduri nesfârșite Lamaists în haine ceremoniale. În același timp, ei au cântat imnuri solemne. pelerini bogat servit ceai cu aditivi sau brânză ". Toate acestea indică faptul cel puțin următoarele: 1. tibetan ceai temple învăluită într-un văl de secret. El are o valoare materială spirituală, mai degrabă decât. Budiști și taoiști ale Plains Central bea ceai în principal, pentru a dezvolta spiritualitatea lor, meditând, și nu permite să se să cadă într-un somn, dar se asociază cu ceai budiste și filosofia taoistă. În același timp, în templele
de ceai Tibet este considerată a fi substanță pură și sfântă, înrudit cu incantații, apă sfințită și relicve. 2. templele tibetane acordă multă atenție la arta ceaiului. De exemplu, ceaiul lor, nu mai rău decât cele care au fost utilizate în familii bogate Han, cu toate că, desigur, nu poate fi comparat cu un serviciu de ceai al cur ții imperiale. Ceaiul este conținută în cazan și să bea ca un cadou de la binefăcătorii în templele tibetane, ca și cultura de ceai tibetan include ideea de caritate și ceremonia ceaiului din Plains Central, și ideile budiste. 3. Ceremonia ceaiului în templele tibetane, magnific, solemn și scara este diferită de ceremonia ceaiului, care a pretins călugăr din dinastia Tang din Plains Central, care a preparat ceai oriunde. Ceremonia ceaiului, realizată la scară largă, în templele din Tibet, probabil, a apărut sub influen ța unor ceremonii similare, în templele dinastiei Song, sau au fost create de tibetani. In timpul ceaiurile sale de tibetani rector echipa să cânte imnuri solemne și să respecte toate ritualurile budiste. Spre deosebire de călugării din Plains Central, care bea ceai, în scopul de a obține pacea min ții și de a înțelege adevărata natură a propriei lor "I", în templele budiste tibetane fac parte ceai ca o substanță sacră și miraculoase pe care le este dat spiritul de Nirvana. Acest lucru indică în mod clar idealismul lor obiectiv, care este foarte diferit de moderne budismul chinezesc și mai aproape de forma originală a budismului.
Tratarea oaspeții și ulei de ceai lapte; Festivaluri tibetane și obiceiuri Spre deosebire de clasa mai mare din Tibet, care beau ceai sau maotszyansky ceai Yasi, oamenii obi șnui ți din Tibet și Lamaists kanchzhuansky bea ceai, ceai fuchzhuan, ceai și fanbao tszintszyan. Ulei și de băut ceai verde în zonele
rurale, precum și mînăstiri. De asemenea, există un ceai de popular lapte. Ceaiul de lapte este principala băutură a tibetanilor, care beau cu orez și pâine. Tibetani beau în general, câteva cești de ceai lapte pe tot parcursul zilei. Ei se beau cinci sau șase ori pe zi. Ceaiul de lapte nu este folosit doar ca o băutură de zi cu zi, dar pentru un tratament. În cazul în care casa vine la oaspetele de onoare, tibetani pregătesc ceai moale lăptos. În primul rând, ele sunt măcinate în bucăți de cărămidă ceai și le-a pus în fierbător la fiert. Apoi se toarnă ceai parfumat fierbinte într-un vas de lemn mai mult de un metru în înălțime, se adaugă un pic de ulei și sare și se amestecă băț. Apoi, încălzirea din nou ceai în ceainic, ei primesc ulei de ceai aromat. Când vine un oaspete, el da, de obicei, o bucată de mătase albă, așa cum este obiceiul în Tibet. Tibetanii să acorde o mare atenție eticheta atunci când bea ceai lapte. Proprietarul trebuie să adauge în mod continuu de ceai ceașcă lapte de oaspeți și invitat, la rândul său, nu ar trebui să bea paharul întreg într-o singură înghițitură, și se lasă pe jumătate, astfel încât proprietarul ar putea turna ceaiul. În cazul în care un oaspete nu poate bea ceai, se poate lăsa paharul neterminat nou finalizat. Dar, atunci când vine vorba de timp pentru a spune la revedere, el trebuie să bea paharul întreg într-o singură înghițitură, să-și exprime recunoștința și să se bucure de tratează. păstorii tibetani sunt foarte primitori. Atunci când unul dintre corturile lor vine un prieten apropiat sau un oaspete nou, doamna a plecat la el, el ia imediat ceai lapte. Apoi, ea face pe o farfurie de orez, burgeri și alte produse alimentare, acoperite cu o bucată de mătase albă. Cei mai onorat oaspeții sunt servite carne și legume, pe care le mănâncă cu mâinile lor aburit. Pentru ceai Tibetanii - un simbol al prieteniei, respect, puritate și frumusețe. În timpul sărbătorilor, ei beau ulei de ceai și vin de orz, precum și
dans și cântând un cântec. Templul Taer Qinghai trece Festivalul Lantern, în principal, băuturi răcoritoare, în cazul în care uleiul este ceai. În zona Zhongdian, în partea de nord-vest a provincia Yunnan a avut loc o petrecere ceai special, însoțit perepevki. In afara sezonului tinerii plimbare prin câmpuri și drumuri. Băieții și fetele aleg reprezentanții lor, și bărbați tineri și femei selectate alerga unul după altul, ca și în cazul în care încercarea de a apuca un fular sau o pălărie, iar cealaltă persoană departe de mulțime, pentru a discuta despre unde și când să vină la acest ceai. La sosirea oaspeților, gazda sau gazda canta cu voce tare: "Dragi vizitatori, am îndrăznit să vă invităm la satul nostru umil să bea ceai cu noi. consimțământul dumneavoastră va fi o onoare pentru noi. " În același timp, invitat să cânte răspuns: "Dragi proprietari, noi nu merită o astfel de onoare. Invitați-i pe celelalte fete. " Rezultatul este ceva de genul perepevok. După fiecare melodie, fiecare este invitat la o ceașcă de ceai, iar ambele părți se cântă unul de altul la un moment dat, până când una dintre părți nu admite infrangerea. Tibetanii folosesc ceai în obiceiurile lor și evenimente oficiale, cum ar fi nunți, nașteri, înmormântări și ceremonii religioase. Atunci când se naște un copil, primul lucru pe care le prepara ceai ca ceai verde simbolizeaza frumusetea. La nunți, de obicei, este preparată cu o mulțime de ceai, care simbolizează o viață lungă și fericită căsătorit. La înmormântare, și ceai pregătirea; lumina ceai exprimă tristețe pentru cei morți în viață. Atunci când vizitează Llamas femeile ar trebui să aducă zahăr și ceai lapte ca un simbol al ceva pur și frumos. În caz contrar, ei vor fi pedepsiți. ceai lapte pe platoul și a pășunilor
Odată ce ceaiul a apărut în Yunnan și Guizhou, tradiția de a bea ceai raspandit treptat la alte regiuni ale Chinei. Ceaiul este utilizat de obicei în două cazuri. Primul folosirea ceaiului este o plantă medicinală, care a condus ulterior la apariția culturii ceaiului, în care ceaiul a fost folosit fără aditivi. De exemplu, diferite zone ale culturii ceaiului a Câmpiei Centrale din China (taoiste, budiste și confucianiste, care a stat la baza tuturor acestor zone), a promovat petrecerea de ceai, fără aditivi. Același lucru se poate spune despre cultura de ceai din Coreea, Japonia și alte țări din Asia de Sud-Est, care au declarat confucianismul. A doua opțiune - utilizarea de ceai este un produs alimentar, rezultând într-o cultură de ceai, în care ceaiul a fost hrănit cu diverși aditivi. De exemplu, partea de sud a oamenilor Yangtze bea ceai cu condimente, și oamenii din China și unele țări din Europa de Vest, districte nordvest a bea ceai de ulei sau ceai lapte cu zahăr. Este de înțeles că unii oameni ar argumenta că cultura stepelor nord-vest poate fi numită o "cultură de ceai lapte." Acest nume de reflectă legătura dintre modul de viață a locuitorilor din regiunile nord-vestice ale Chinei, sunt angajate în vânătoare, creșterea animalelor și, prin urmare, să mănânce carne de vită și de oaie, precum și în agricultură și horticultură pe pante.Într-un sens, ceaiul a deschis o nouă eră în viața păstorilor și vânători, când a apărut în zona de stepă. Se spune adesea că oamenii trăiesc, deoarece le permite să facă mediul înconjurător. Pe munții și pășunile din nord-vestul Chinei crescute vite, oi, cămile și cai.Lapte și carne încălzește corpul, dar nu-i dau vitamine. De aceea, ceaiul este un complement esential pentru dieta saraca in vitamine triburi nomade și satisface nevoile imediate ale corpului oamenilor. De aceea, păstorii Qinghai-Tibet Platoul, Xinjiang și Mongolia Interioară au cultura de ceai, în cazul în care ei beau ceai cu lapte, ceai și lapte este cel mai scump bucată pentru locuitorii din nordvestul Chinei.
Uygur Regiunea Autonomă Xinjiang fiecare persoană pe an, în medie, folosește 500 de grame de ceai cărămidă, iar pe pășuni și în zonele rurale - de până la cinci ori mai mult. Ciobanii, atunci cand bea ceai, mânca frunze de ceai. Multe naționalități nu se poate imagina viata fara clatite din făină de grâu și cea i lapte. Pe Eid și Eid alfitr oameni dau reciproc ceai, care este o expresie de loialitate și urări sincere și prietenie pură. Pentru oamenii de ceai Hui simbolizeaza puritatea si este o necesitate de zi cu zi. pășune mongol bogat ceai lapte aromatizat. Cu toate acestea sunt adesea mutate din loc în loc în căutarea unor pășuni mai fertile, nu s-au uitat să pregătească un ceai de lapte. Am fost suficient de norocos pentru a încerca ceai de lapte mongol în pajiștile vestice ale Mongoliei. Era la sfârșitul verii. Cele mai multe pășuni au devenit galben, iarba verde a fost doar în câteva la poalele muntelui joase. În partea de nord-est a Shantszina în timpul domniei mormintelor Liao dinastiei au fost Shentszuna și al ți împărați, ci în munții din sudul acestor morminte au fost împrăștiate corturi de pastori mongoli și naționalitatea ciobani Khan, care erau probabil descendenții Khitan. Grupul nostru a vizitat câteva din iurtă mongolă. Astăzi, ciobanii și păstorilor sunt sedentari, ei au o locuință permanentă în cazul în care au pus doar cele mai valoroase lucruri, astfel încât situația din interiorul iurta este foarte simplu. Pe partea de nord a iurta este încălzită pat de lut (ea este de numai 30 de centimetri de la sol), acoperite cu piei și pături. De-a lungul peretelui interior sunt obiecte de zi cu zi. În centrul iurta - vatra, pe care atârnă o oală mare de ceai lăptos. Pentru a prepara ceaiul, au impartit prima țiglă ceai în bucăți, se adaugă apă și se fierbe pentru ceai, apoi se filtrează, se adaugă cantitatea necesară de lapte și se fierbe din nou lingura periodic ceai și s-a turnat-o în cești. Aproximativ același ceai făcut Lu Yu. Când am ajuns acolo, am stat lângă gazdă, iar ghidul nostru mongol așezat pe dreapta. Femeile sunt adăpostite în lateral. În
primul rând, gazda a pus în fața noastră o masă mică și pus pe ea câteva cești. Ei au lapte bătut lapte prăjit mei, sare și zahăr. Apoi, ea a pus în fața noastră câteva cești de ceai lapte brun.Oaspeții nu trebuie să bea paharul întreg într-o singură înghițitură, ei trebuie să dea proprietarului o oportunitate de a umple din nou ceștile de ceai, în acela și mod în care se face atunci cand bea ulei de ceai. Pastorilor și păstorii a adăugat, de obicei, în ceai de sare, atunci cand bea ceai de lapte; dar atunci când acestea sunt tratate la ceai de oaspeți, se adaugă la ea și de zahăr și sare, să- și exprime respectul meu pentru oaspeți. mei prăjit foarte prost mestecat. Ghidul nostru a spus că, în conformitate cu gazda, am putea bea ceai lapte. lapte bătut tort mare de produse lactate cum ar fi bucăți prea mari de săpun, au fost atârnate pe pereții corturi să se usuce.Dacă mănânci cel puțin o jumătate de tort, aveți o jumătate de zi, nu te vei simti foame. Atunci când primesc vizitatori, păstorii taie tortul în bucăți pătrate, iar oaspeții să le mănânce cu zahăr. Dacă nu ați încercat înainte, nu va fi u șor să se obișnuiască cu gustul amar. Cu toate acestea, aroma de ceai de lapte va ajuta să scapi de gustul. Dupa ce degustare aceste feluri de mâncare, am înțeles de ce păstorii cred că ceaiul - aceasta este viața. Lapte, lapte bătut și mei prăjit slab absorbit de către organism, și legume în stepele este foarte mică, astfel încât ceaiul este o substanta unica care ajuta la digestie și compensează deficitul de vitamine. Prajit mei mânca nu este foarte des, și numai în timpul călătoriilor de lungă durată sau când primesc vizitatori. Lapte Zară - un produs minunat de înaltă calitate - este, de asemenea, foarte scump. Prin urmare, alimentul de bază este un ceai de lapte mongol. După ce ia mulțumit gazdei, oaspeții se pot bucura de o ultimă ceașcă de ceai lapte. După aceea, oaspeții se plece în semn de recunoștință față de proprietari, iar proprietarii să iasă din cortul lor să- și petreacă, punând astfel capăt de recepție. Când ne-am ieșit din cort și am văzut cerul albastru, nori albi, bovine, ovine și pășuni iarbă luxuriantă pe pajiști, am devenit un nou mod de a percepe cultura stepelor ceai de lapte.
Mongol ceai stepe de lapte este folosit ca zilnic oaspe ții de produse alimentare și tratează și face parte din cele mai importante sărbători. De exemplu, atunci când mongolii cer lamași cânte imnuri divine, ei le dau o bucată de mătase albă, și mai multe baruri de ceai. În toamnă, la târgurile din templele sau pe Târgul nadam, vizitatorii sunt tratate la ceai de lapte și de vânzare este întotdeauna o mare selec ție de ceai cărămidă. În mod similar, ceai de lapte este popular în rândul naționalităților mici din nord-vestul Chinei. De asemenea, ei beau ceai lapte la nunti. De asemenea, trebuie remarcat faptul că ceaiul de lapte aduce un cadou pentru zei și Buddha, ca majoritatea popoarelor din nord-vest sunt budist, care este indisolubil legat de ceai. Confucianiste Central Valley afla mai multe despre tine în procesul de ceai și trag e din ea puterea spirituală, iar oamenii au prezentat la nord-vest de ceai Buddha și zei și să încerce să scape cu ajutorul ceaiului de la grijile lumești. Esența spirituală a ceaiului este subliniat de toate popoarele din China, care este o rară în istoria ofertei mondiale. Aportul manciurieni în dezvoltarea culturii ceaiului Manchus din dinastia Qing au fost descendenții nuchhenov care au inceput sa bea ceai, la începutul dinastiei Liao (916-1125) și în timpul dinastiei Jin (11151234). În conformitate cu cronicile dinastiei Song (9601279), la nuchhenov păstrat multe dintre obiceiurile matriarhat. La acest moment, ar putea rula cu ușurință iubit departe de casă să se alăture viața lor, iar apoi - a vizitat familia fetei și cadourile oferite de ea. Atunci când în lege a venit la familia soției sale, toate femeile din familia sa așezat pe un pat încălzit, astfel încât el respectuos sa plecat cu ei. Apoi l-au tratat cu ceai, vin, brânză, fructe confiate, și
așa mai departe. N. Nuchheny numit alimentare furnizate sau oaspeții în timpul sărbătorilor, "ceai alimentar", ceea ce indică rolul jucat în ceaiul lor vieți. Odată cu apariția de obiceiul de a bea ceai Manchu răspândit la popoarele din nord. Și urmașii lui nuchhenov, de asemenea, îi plăcea să bea ceai. Dupa domnia împăratului Xianglong împărați dependenți de ceai, făcândul popular printre manciurienii. Manchus a avut o mare contribuție la dezvoltarea culturii ceaiului. În primul rând, Manchus legat organic cultura de ceai, în cazul în care se servește ceai fără aditivi, cu cultura ceaiului în care se servește ceai cu aditivi și deserturi, ceai de lapte și a ridicat un stadiu în care aproape că a început să ia în considerare ceai fără aditivi.În epoca Qing împărați și împărătese iubit produse lactate și ceai lapte. Seara, persoanele în vârstă, care au avut loc în timpul domniei lui Kangxi, funcționarii care au fost responsabili pentru ceai și tratează, prezentat împăratului și a fiilor săi de ceașcă de ceai brun lapte.După ce împăratul și prințul moștenitor a băut ceai de lapte, oficialii au oferit la ceai mini ștri fără aditivi. Astfel, vedem că împărații Manchu moștenit de la popoarele nordice obiceiul de ceai lapte de consum. Dupa ce a aparut ceaiul de lapte la curtea împăratului, a întărit poziția culturii ceaiului, care se caracterizeaza servesc ceai fara aditivi. Judecând după "Cronicile din casa Yangtze," manciurienii "a avut obiceiul de a bea ceai lapte." Au fost emise instrucțiuni speciale, în care țăranii trebuiau să dea vaci împăratului și oficiali.Laptele este trimis la casele de ceai pentru fierbere, iar primăvara și toamna sunt biscui ți lapte la cuptor. Și vânătorii păzitorii îi plăcea să bea ceai cu lapte, în timp ce nuchheny baut, de obicei, ceai cu aditivi și deserturi ca ceai prăjituri și droguri de ceai. Se poate observa că Manchus erau trei surse de cultură ceai: în primul rând, din timpul dinastiilor Liao și Jin, au îmbră ți șat obiceiul națiunilor de nord-vest pentru a bea ceai lapte; în
al doilea rând, ei au moștenit obiceiul nuchhenov bea ceai cu fructe și diverși aditivi; În al treilea rând, ei au adoptat poporul Khan obiceiul de a bea ceai fără aditivi. Imparatul Xianglong a băut ceai lapte, iar la curtea din viața de zi cu zi, și pe bătrânii vacanței; dar atunci când a participat la un banchete de ceai sau scris poezie sau pictură, el a devenit Sidekick iubitorilor de ceai - confucianiste, cum îi plăcea ceai și desert cu aditivi. Astfel, Manchus puse laolaltă oameni de ceai personalizate ale Plains Central, la nord-vest și nord-est. Cei mai mulți adepți de ceai tradițional chinezesc, urmat de tradiția confucian, în care ceaiul este beat, fără aditivi. Cu toate acestea, ceai desert cultură ceai cu aditivi și joacă un rol important nu numai în China, ci în întreaga lume. Statisticile arată că 1,3-1,5 miliarde de oameni din întreaga lume bea ceai fara aditivi, cu vânzări anuale de 400-450 milioane de tone, în timp ce 100 de milioane de chinezi, și 3,8-4,0 miliarde de oameni din alte țări au ceai cu aditivi. Astăzi, casele tipice de ceai din Beijing și vinde ceai și snacks-uri, care este o consecin ță atât a compusului culturii ceaiului. Adaosul de parfum floral este contrară culturii ceaiului tradițional. Este demn de remarcat faptul că cultura ceaiului în care se bea ceai cu aditivi, este foarte popular. Prin urmare, putem spune că aportul manciurieni în cultura ceaiului a fost constructivă. În continuare. Din cauza familiei imperiale dinastiei Qing iubit pentru a bea ceai aromat, ceai semi-fermentat (o încrucișare între ceai negru și verde) a înce put să câștige popularitate. oamenii obișnuiți le-a plăcut aroma de jad, deși cultura tradițională de ceai care urmează să fie tratate cu condescendență. ceai semi-fermentat a provocat schimbări în cultura de ceai din China. "Opt Bannere" (organizație militară-administrativă în timpul dinastiei Qing Manchu), clasa conducătoare a leneșilor, s-au alăturat ceai din flori și miros a creat mai multe soiuri de ceai, îmbogățind astfel cultura de ceai chinezesc.
În al treilea rând. Cupe și capace au fost populare printre membrii familiei imperiale din dinastia Qing. Pe măsură ce manciurienii trăia într-un climat rece, trebuia neapărat să cești de ceai a ramas cald pentru acest lucru și este nevoie de acoperire. Invelitori păstrează ceai fierbinte și curat, să contribuie la soluționarea frunzelor de ceai și acoperă gura cu ceai de băut, pentru a arăta respect pentru alții. Casa de simplu manciurienii adesea tratate oaspeții ceai. În general, Manchus au jucat un rol important în aducerea culturile de ceai din diferite grupuri etnice, precum și în dezvoltarea de ceai de artă și ceremonia ceaiului.
Capitolul 10 Chineză răspândit cultura de ceai din întreaga lume Răspândirea culturii ceaiului chinezesc în Japonia și Coreea
Este imposibil să nu remarcăm faptul că cultura de ceai din China a pătruns în țările estice, în special în Japonia și Coreea. Există mai multe motive: prea devreme pentru a intra în epoca civilizației, Coreea și Japonia, cum ar fi China, au o cronică detaliată a răspândirii ceaiului și a culturii sale. documente istorice și săpături arheologice sugerează că China a fost sursa din care Japonia și Coreea a atras elementele culturii. Prin urmare, Coreea și Japonia a adoptat din China nu este doar ceai, dar, de asemenea, la materialul său și esența spirituală. În Coreea și Japonia, în cazul în care ceaiul este beat, fără aditivi, ceai venit imediat ce în epoca Tang Yu Lu ceai Cultura a creat un sistem. Fiecare schimbare a culturii ceaiului, care a avut loc în perioada cuprinsă între epoca Tang la epoca lui Sung, a apărut rapid în străinătate, iar primii oameni pentru a obține acces la această cultură, au fost studen ți coreeni și japonezi care studiază în China. Conform datelor istorice, în anul 593 în timpul domniei împăratului Wendi al dinastiei Sui (581-601), China a introdus ceai în Japonia. Acest lucru sa întâmplat cu răspândirea în țara de cultură, arte chineze și budismul. În epoca împăratului Xuanzong al dinastiei Tang aprilie 8729 an, care a fost primul an al domniei Mikado Amahiry, celebrare ceai de mare a avut loc la curtea guvernatorului. În acea zi, Mikado 100 de calugari s-au adunat pentru a explora curtea cu textele budiste. A doua zi, calugarii au prezentat ceai. 70 de ani mai târziu, fondatorul direcții budhismul japonez Tiantai a venit în China. Acesta a fost în anul 804 (20 din anul Zhenyuan in timpul domniei imparatului Tang Detszuna). În anul următor (primul an al domniei lui Yongzheng în Shuntsuna dinastiei Tang), sa întors în țara sa cu un număr mare de texte budiste și semințe de ceai din Ch ina, care au fost plantate pe deal, în apropierea râului. Un alt celebru călugăr japonez, de asemenea, a venit în China, în anul 804, dar a revenit în Japonia în anul 806. El a făcut cunoștință cu
învățăturile budiste sectă "cuvinte adevărate" în Chang'an (acum - Xian). Când sa întors în Japonia, el a adus semințe de ceai, mori de piatră pentru prelucrarea ceaiului și ceai de prelucrare abilități de evaporare, prăjire și așa mai departe. D. În acest moment, urmând exemplul călugărilor, japonezii au început să bea ceai. Ei au fiert brichete din ceai și se adaugă condimente în ea, cum ar fi hamei și kudzu vin dulce. Din cauza faptului că a fost în creștere un arbore de ceai mic, în timp ce consumul de ceai numai membrii familiei imperiale sau călugări, și asta nu e tot. Dupa domnia lui Hirayasu, timp de aproape 200 de ani, din perioada dinastiilor cinci (907-960) și Song dinastii înainte și Liao, contactele dintre Japonia și China au fost limitate. Din anumite motive, ceaiul a fost expulzat din Japonia. Numai în timpul domniei lui Song de Sud (11271279) călugăr japonez Hey- a adus din nou ceai Sai în Japonia. La vârsta de 14 de ani, Eisai a părăsit casa lui, a devenit un călugăr și a început să studieze la o institu ție de învățământ superior a budismului, unde a studiat Tiantai idei Sect. Când a împlinit 21 de ani, el a decis să studieze în China. În al patrulea (1168) anul Tsyandao în timpul domniei împăratului Xiaozong de Sud Sung, el a apărut în prefectura Minchzhou provincia Zhejiang, a vizitat cele mai renumite munți și a vizitat templele magnifice la sud de Yangtze, a plătit tribut comandantului Xuan din secta Chan în templul viață lungă pe munte tiantai și apoi, împreună cu comandantul Xuan a mers la templu pe muntele TunShan. Acolo ceaiul a fost foarte popular, și Ace ca aceasta traditie. El a trăit în China, timp de 24 de ani și sa întors în Japonia, în al treilea an (1192) Shaoqi în timpul domniei dinastiei Song județ guangzong. De aceea, el știa nu numai elementele de bază ale artei ceaiului chinezesc, dar arta și ceai Chan. După întoarcerea în Japonia, el a plantat personal copaci de ceai și a scris un tratat "Păstrarea
sănătății prin consumul de ceai", care a inclus cel mai bun din "canon de ceai" Lu Yu. În special, el a remarcat importanța ceaiului pentru sănătatea și educația calităților morale. Eisai a fost adevăratul fondator al artei japoneze de ceai. În epoca Yuan (1271-1368) și Ming (1368-1644), călugării japonezi au continuat să viziteze China. În special, călugării restante japoneze au însușit abilitățile de savan ți de ceai și ceai și călugări din timpul dinastiei Ming, ne-am alăturat lor și a creat arta ceaiului japonez, care a ajuns treptat perfecțiune. Din cele de mai sus, putem observa că japonezii au adoptat arta ceaiului chinezesc, îmbunătățit în conformitate cu particularitățile naționale ale caracterului său, precum și îmbunătățirea nivelului de competențe de cultivare, producția procesului de ceai și ceai. Nu este surprinzător faptul că japonezii s-au păstrat vechea arta de ceai chinezesc, și a format o ramură a culturii ceaiului chinezesc. Potrivit unor surse de încredere, ceaiul coreean a venit din China, în perioada cuprinsă între 632 mii la 646 pe an. De atunci, ne-am stabilit în tradiția Coreea chineză de ceai de băut și arta ceaiului chinezesc. Inscripția de pe profesorul placă memorială Chzhen- Jian, călugăr coreean restante (755-850), care a fondat templul sursă dublă în Coreea, este inscripționat: "Dacă te întorci la noi ceai chinezesc, pune-l într-o oală de piatră, și se fierbe pe foc." Ceremonia ceaiului a fost în biserici coreene în timpul acestei perioade. În cartea sa "Călătorie spre Sud" un scriitor coreean care a însușit abilitățile de ceai, el a scris: "Aș dori să fac ceai, pentru a aduce pios lui Xiao, dar nu a găsit nici o apă de izvor. Dintr-o dată, în crăpătura muntelui a apărut o sursă cu o dulce lapte, apă,. Asa ca am preparat ceai în apă din această sursă ". Este evident faptul că călugării coreene preparată de ceai, nu numai în timpul ceremonii speciale, dar, de asemenea, acordat o mare
atenție arta ceaiului, precum și calitatea apei utilizate. În anul 828 (al doilea an de Dahe în timpul domniei împăratului Tang Ventszuna) emisar coreean a adus cu el din China semințe de ceai. De atunci, coreenii au început să crească și să producă ceai. În prezent, coreenii produc mai mult de 1,5 milioane de kilograme de ceai pe an, pe 1334 de hectare de planta ții de ceai. Se crede în general că ceaiul chinezesc a fost adus în Asia de Sud, în epoca de Nord (960- 1127) și Sud (11271279) Sung.Guvernul a stabilit autoritățile Song de Nord pentru a colecta taxe în provinciile maritime din Guangzhou, Minchzhou, Hangzhou și Quanzhou. Ceai exportate în Asia de Sud-Est, prin intermediul Guangzhou și Quanzhou, și în Japonia și Coreea - prin Minchzhou. În epoca de chinezi Song de Sud a avut rela ții comerciale cu Arabia, Palestina, India și alte țări. negustorii străini erau adesea în diferite porturi din China. La acel moment, prin Quanzhou, cel mai mare port deschis în comerțul cu țările străine, comerțul a fost efectuat cu mai multe țări din Asia și Africa. Ceaiul produs în provincia Fujian, a mers să exporte în cantități mari. În special, ceaiul "Fengming", produs la vârf Lotus în Nannani, a devenit unul dintre principalele elemente de export din Asia de Sud, iar aceasta se datorează faptului că ceaiul contribuie la o mai buna digestie, reduce inflamația și îmbunătățește urinare. În timpul dinastiei Ming, Zheng El a făcut de călătorie spre Vest, de mai multe ori, și a trecut prin Vietnam, Java, India, Sri Lanka, Peninsula Arabică și coasta de est a Africii. De fiecare dată când a luat cu el ceai. In timp ce Tea Party a fost foarte popular în Asia de Sud-Est. Asia de Sud-Est nu este importat numai ceai din China, dar, de asemenea, a preluat abilitățile de cultivare ceai. În
Indonezia, ceaiul a început să crească în secolul al XVI-lea, cele mai mari sunt plantațiile din Sumatra. În 1684 m și 1731 ani de semințe de ceai din China au fost importate în cantități mari în Asia de Sud-Est. În 1731 an, în special, cel mai mare număr de semințe germinate. În Indonezia, ceaiul adus tibetani. S-a descoperit că indienii au început să dobândească abilități de ceai în epoca dinastiilor Tang și Song. În 1780-1788 ani de East India Company a adus în India un praf de ceai puțin, și în curând a devenit unul dintre cei mai mari producători de ceai din India. Foarte important a fost faptul că țările din Asia de Sud a început să crească ceai chinezesc și abilități de ceai dobândite. Faptul că prin aceste țări a fost exportul de ceai în Marea Mediterană, și țările din Europa și Africa, precum și după dinastiile Yuan și Ming a adăugat exporturile de ceai și noua ruta - Vest. În cadrul țărilor din Asia de Sud-Vest au importat nu numai ceai, dar, de asemenea, abilitățile de creștere și producția de ceai din China, și apoi au început să facă ceai acolo din cauza condițiilor naturale favorabile și forță de muncă ieftină, și transportat-l în Europa. A fost mult mai convenabil decât cumpărarea de ceai direct în China, în Ming și Qing timpurie. Ca rezultat, popularitatea cultivării de ceai și ceai în Asia de Sud se reflectă nu numai extinderea culturii ceaiului chinezesc, dar, de asemenea, a fost un preludiu la dezvoltarea și răspândirea la vest. Prin urmare, un studiu suplimentar obiceiurilor băutul ceaiului din Asia de Sud și impactul acesteia asupra culturii occidentale.
Răspândirea de ceai chinezesc la vest Răspândirea de ceai chinezesc la vest a avut loc în trei etape.
Primul dintre acestea are loc în timpul dinastiei Yuan, atunci când Occidentul a fost pur și simplu for țat să se întâlnească cu ceai. Într-un stadiu incipient al yuan Kublai Khan și a început o campanie pe scară largă. Din moment ce Mongolia foarte curând a devenit un punct de tranzit pentru transportul de ceai din Plains Central în Asia Centrală și de Vest, mongolii nu au putut lua cu el să facă campanie pe ceai lăptos Europa. Poate că a fost atunci țările din Europa de Est au primit primele cunoștințe de ceai chinezesc, și este probabil că aceasta se datorează acest lucru un pic mai târziu rus a început să importe ceai din China. În mod natural, au fost cei care s-au o bucatica de ceai chinezesc care nu se află sub presiune din exterior, ci pe cont propriu.Despre ceaiul chinezesc a fost men ționat în analele occidentale în timpul domniei lui Yuan. Marco Polo, celebrul călător italian și prieten al poporului chinez a venit în China, cu unchiul său. El a venit din nord, prin Asia Centrală, Xinjiang, stepele nord-vest, Shangdu și Dadu. El a trăit în China timp de mai mult de zece ani, și a existat un ofițer. La acel moment, oamenii au brichete de ceai produse în epoca dinastiilor Tang și Song, s-au bucurat, de asemenea, ceai de frunze lungi și l-au putut amesteca bine. Marco Polo, care a fost asociat îndeaproape cu chinezii, nu ar putea ajuta, dar să învețe despre obiceiurile de băut ceai. Mai mult de zece ani mai târziu, el a revenit în țara sa ca reprezentant al guvernului dinastiei Yuan. De data aceasta, el a mers la sud, printr-un "ceai" tipic orașului sud de Yangtze, Asia de Sud, Oceanul Indian și Marea Mediterană. Nu se știe dacă el a dat conducători de ceai din țările prin care a trecut. Cu toate acestea, în conformitate cu "Călătoriile lui Marco Polo", pe care a descris în cartea sa, el sa întors în Italia, a adus din China porțelan, paste și ceai. Cartea a devenit o senzație în Occident, și ceai chinezesc a devenit obiectul dorinței europenilor.
Cea de a doua etapă cuprinde perioada dinastiei Ming, adică, aproximativ în secolul al XVI-lea, când ceaiul chinezesc a fost exportat în cantități foarte mici și răspândit încet în străinătate. În primul rând, ceaiul a apărut în limba rusă. În anul 1567, când împăratul Mutszun dinastiei Ming a urcat pe tron, ceai chinezesc se presupune că a căzut în mâinile a două rusești din sudul Rusiei, și l-au adus în Rusia. În 1618, ambasadorul chinez la Rusia a dat regelui un pic de ceai. În 1735, rulote particulare între plied China și Rusia, și mai ales ceai livrate familiei regale, nobili și funcționari. Cu toate acestea, din cauza dificultăților de transport, acest ceai a fost prea scump. După călătoriile lui Marco Polo, în cronicile europene din vremea împăratului Jiajing al dinastiei Ming au existat o mențiune oficială de ceai din China. In acest moment Lamasvar, celebrul scriitor venețian, a scris despre călătoria lui și despre ceai. O altă carte a apărut sub numele de "ceai chinezesc". Din această perioadă în Europa a început să se răspândească rapid cunoștințele despre ceai și bea ceai. Mai târziu, după întoarcerea sa din China, în patria sa, ceaiul chinezesc a scris catolic portughez. Cea de a treia etapă a pătrunderii ceaiului în Europa, a coincis cu momentul în care ceaiul din China a început să fie exportate în cantități mari și comerțul de ceai a început să se extindă treptat. La prima etapă penetrarea ceaiului în Europa a contribuit la East India Company. Acest lucru a coincis cu perioada de creștere a capitalismului și a sistemului colonial. India Company Est a fost fondat în Olanda în 1606. În 1607, navele olandeze au sosit pe Java, care a fost o colonie a
Olandei. Apoi au apărut în Macao (China), în cazul în care au luat o încărcătură de ceai verde și a revenit în Europa în 1610. Acesta a fost începutul livrării bunurilor din esteuropeni în colonii și începutul importul ui de ceai din China în Europa de Vest. În 1637, navele de British East India Company a adus ceai de la Guangzhou (China). În același timp, ea a început activitatea de ceai între China și Marea Britanie. Suedia, Olanda, Danemarca, Franța, Spania, Portugalia, Germania, Ungaria și alte țări în fiecare an, a început să crească importul de ceai din China. Atunci când a adus mai întâi ceai în Europa, oamenii sunt încă proprietăți nu sunt foarte bine cunoscute. Mulți oameni sunt foarte sceptici cu privire la ceai, atâta timp cât în secolul al XVIII-lea în Europa a existat o cafea. Opiniile oamenilor cu privire la aceste două băuturi sunt împărțite. Ei spun că pentru a ajunge la partea de jos, regele suedez a găsit doi gemeni, condamnat la moarte pentru ca ei să afle dacă într-adevăr, ceaiul și cafeaua nu este dăunătoare pentru sănătatea umană. King a spus că, dacă sunt de acord pentru a testa efectul de cafea și ceai pentru tine, ei pot fi iertați. Având în vedere că, cel mai probabil, ele rămân încă în viață după acest test, gemenii au fost de acord. Astfel, în fiecare zi un pahar de mai multe cești de cafea, iar al doilea - ceai. Testul a încheiat cu succes.Gemenii au trăit timp de mulți ani, fara probleme de sanatate, dar unul dintre ei, care bea ceai, a murit la vârsta de 83 de ani. Astfel, ceaiul chinezesc a fost în cele din urmă adoptată în Europa. notițe 1 Li - o unitate chineză de lungime egală cu aproximativ 2 km. 2 Ploile de pâine - numele sezonului agricol, începând din China, din aprilie. perioada 20-21
3 Jin (Ding) - o măsură chinez de greutate egală cu 453, 4 Chan ( . , Jap Zen) - de la Skt. "Dhyana" - "meditație, contemplare."
