ASTRONAUTICA nr. 1/2008

1968-2008 LA MULTI ANI RACHETOMODELISM ROMANESC!

1-2008 seria a IV-a, nr 67, revista semestriala

Cuprins

ASTRONAUTICA Revista a Societatii tehnico-stiintifice a Colegiului Naţional ,,Constanin Carabella" Targovişte Romania Unica revista de astronautica si rachetomodelism din tara Fondata in 1968 Redactia Colegiul National ,,Constantin Carabella" str. Parvan Popescu, nr. 58, cod 130078, Târgovişte Telefon, fax: 0245.210785, 0245.217625 e-mail: [email protected] web-site: astronautica.lx.ro Comitetul de consultanta Gral (r) prof. univ. dr. Florin Zaganescu prof. univ. dr. H.C. Virgil Stanciu prof. univ. dr. Gheorghe Petre Barlea It. cdor. conf. univ. dr. Mircea Boscoianu conf. univ. Cristinel Mortici conf. univ. Vasile Loghin lect. univ. dr. ing. Mihail-Florin Stan lect. univ. Alin Pohoata prof. Mihail Zanciu Director Prof. Gheorghe Matei Director adjunct Prof. Adelaida Petrescu Consilier Prof. Lixandru Emilia Coordonator: prof. loan N. Radu str. Mihai Eminescu, bl. 9, ap. 6, telefon 0245.611422, Targoviste, Romania Colectivul de redactie Redactori responsabili: Georgescu Denissa, Feieer Andrei, Tehnoredactare foto: Mihai Octavian ,Georgescu Denissa, Tehnoredactare: Feieer Andrei, Bengea Nichita Corectura: profesor Marin Mihaela Procesare: Popa Silviu – Ionut, cls a X-a D, Bengea Nichita cls a11-a, Avram Andreea cls aIX-aB,Oprea Luciana cls aX-aD, Tufan Florin cls a IX-a C, Vladescu Cristian cls aIX-a C.Banica Andrei – aIX-a C, Moldoveanu Dan cls IX-C, Maracineanu Andrei Cls a IX a C,

Popescu Dan cls a IX a F, Leotescu Maria (cls a XI-a C), Grigore Alexandra Iuliana (cls a XI-a C) Revista „Astronautica" poate fi citita in format electronic pe adresele: web:http://www.didactic.ro/index..php?cid=reviste, http://www.euroaccestgv.ro/pictures/parteneri/astronautica.pdf ISSN 1224-8363 Revista este acreditata de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS), categoria D, cod 766. Multumiri calduroase adresam pentru sprijinul moral si material profesoarei Dinu Otilia , care a inlesnit aparitia acestui numar al revistei.

Redactia. Cuprinsul…………………………………………….…2 Prioritati nationale la Targoviste……………………..3 Propergoli pentru rachete……………………………..4 Propergoli pentru rachete Rachete sol - aer……………………………………..…5 Nicolae Donici Observatorul Astronomic Bucuresti……………… ..6 Ion I. Placinteanu…………………………………. ….7 Complexe de artilerie antiaeriana si rachete Cine stie astronautica raspunde……………………….8 Academia internationala de Astronautica Acta Astronautica………………………………………9 Au cucerit sau nu americanii Luna?…………………10 Si in cosmos exista nume romanesti ………………….11 Soarele………………………………………………..…12 Soarele……………………………………..……………13 Turismul spatial…………………………………….… 14 Laboratorul European Columbus a ajuns la destinatie………………………………………………..15 Macheta rachetei Atlas-D Mercury…………………..16 Macheta rachetei Atlas-D Mercury…………………..17 Meteorologie si geologie pe planeta Marte Universul e inca o enigma……………………………..18 Interpretari ale enigmelor trecutului Scrisul, astronomia si cosmosul……………………….19 Targovistea, gazda primului criteriu national de rachetomodele……………………………………….20 Henri Coanda: Realizarile de la Targoviste… Toata admiratia noastra… ……………………….21 Aprecieri la aniversarea a 25 de ani…………………..22 Aprecieri de la aniversarile de 25 si 35 de ani ..……...23 Bilantul international al rachetomodelismului Romanesc……………………………………………….24 Calendarul competitional intern in 2008 Astromodelismul francez……………….……………..25 Calendarul FAI – 2008 Cupa Mondiala – editia 2007 Dranca Sorin - Paul,,,,,………………………………...26 Catalonia Cup Modificari la regulamentul de modele spatiale………27 Galileo Galilei De ce stateau asa de mult in spatiu cosmonautii?........28 Animatie culturala in biblioteca scolara Cine stie astronautica raspunde……….……………...29 Probleme propuse Magnetismul……………………………………………30 Cosmofilatelie Nichita Stanescu…………………………………….….31 Fototeca noastra Zambete spatiale Publicitate………………………………………………32 Pentru a obtine un exemplar gratuit al revistei noastre scrieti-ne pe adresa redactie, introducand in plic timbrele necesare expedierii. Responsabilitatea pentru opiniile exprimate si redactarea materialelor apartine in exclusivitate autorilor.

Coperta: Statia spatiala internationala Coperta realizata de Tutunea Robert, cls. a IX -a B

2

Astronautica – 1/ 2008

1968 – 2008

LA MULTI ANI RACHETOMODELISM ROMANESC!

PRIORITATI NATIONALE LA TARGOVISTE De-a lungul anilor, rachetomodelistii tirgovisteni au format mai mult decat o scoala, ei au fost o familie. Familie in care au intrat de la campioni si recordmeni mondiali, la cei europeni sau national si chiar simpli aspiranti. Acum, dupa 40 de ani de activitate a acestei "bresle", fiii nerisipitori ai acestei pasiuni sunt intru aceleasi ginduri, din nou, impreuna. Elevii si profesorii de la fostul Liceu nr. 2 din Targoviste, in anul 1968, au realizat o serie de prioritati nationale privind educatia tineretului in domeniul astronauticii, dintre care amintim: - Criteriul National de rachetomodele –in luna mai ; - Editarea primului numar al revisrei “Astronautica” – luna octombrie; - Infintarea Societatii tehnico – stiintifice a elevilor si profesorilor, “Astronautica”- luna octombrie; - Actiunea anuala tehnico-stiintifica “Scoala si cosmosul”. Acest numar al revistei cauta sa scoata in evidenta activitatea si bilantul rachetomodelistilor romani in aceasta perioada.In continuare, prezentam aprecieri la adresa acestor activitati din perioada 1968 – 2008. Victor Pietris - absolvent ***** UN IZVOR AL CUNOASTERII ASTRONAUTICE… “ Doresc revistei “Astronautica” sa fie publicata inca 100 de ani de acum inainte, spre beneficiul aeromodelistilor romani. A contribuit mult in ultimi 35 de ani, la educatia in aeromodelism, nu doar in Romania, ci si in alte tari. Cele mai bune urari cititorilor “Astronauticii”.

Ing. diplomat Srdjan D. Pelagic-

La multi ani rachetomodelism ROMANESC! Profesorul Radu N. loan, plin de entuziasm, de dorinta de a promova un domeniu sportiv nou, cu profund caracter tehnic, a organizat acum 25 de ani primele competitii recunoscute de rachetomodelism, impreuna cu copii si tinerii inimosi pasionati de acest sport. A reusit, de asemenea, cu eforturi mari, sa promoveze o publicatie de specialitate, revista" Astronautica”, ducand pe trepte superioare satisfacerea dorintei de cunoastere in domeniu.Imi amintesc cu nostalgie perioada in care construiam si lansam si eu rachetomodele in cadrul cercului "Mesagerii cosmosului" din Brasov. Documentatia era putina, improvizatiile multe, dar rachetele totusi zburau. Ulterior, am ajuns sa fac cunostinta si cu o racheta adevarata si sa ajung dincolo de limitele atmosferei terestre, acolo unde poate fiecare copil rachetomodelist isi doreste sa ajunga. Le doresc tuturor sa-si implineasca visul, dand curs pentru inceput experientei si sfaturilor transmise de dascali ca profesorul Radu sau ca profesorul Tamas din Brasov, care m-a INDRUMAT in acest domeniu pe mine.

Cosmonaut Ing. Dr. Dumitru Dorin Prunariu

LA SI MAI MULTI ANI!!! Orice retrospectiva implica si o miniana analiza a eficientei activitatilor. Astfel, la a35-a aniversare a revistei ASTRONAUTICA ,ma simt onorat si ma numar printre colaboratorii ei, alaturi de entuziasti irealizatori ai acestei publicatii, careia ii urezdin inima "La si mai multi ani!

Prof. univ. Florin Zaganescu Membru al Academiei Internationale de Astronautica

Presedintele Comisiei de Modele SpatialeC.I.A.M- Federatia Aeronauticii Internationala

La multi ani ”ASTRONAUTICA" Revistei "ASTRONAUTICA" de la Targoviste, la a 30-a aniversare ii adresam felicitarile noastre, viata indelungata si pagni tot mai numeroase despre evenimente notabile din tara si strainatate. Toata stima si considera{ia noastra cu acest prilej pentru d-ul profesor RADU N. IOAN, maestru emerit al sportului, care a creat aceasta revista unica in Romania, si care timp de 30 de ani a contribuit la infiintarea si dezvoltarea rachetomodelismului in tara noastra, sport tehnico- aplicativ de avangarda din programul Federatiei Aeronautice Internationale, prin care Romania a devenit uu nume de prestigiu a campionatelor mondiale si europene.

Succes “Astronautica” ! Salutam aparitia revistei “Astronautica” acum, la implinirea a 40 de ani de la tiparirea primului numar, si ii dorim “multe numere inainte!”. Am citit aproape toate numerele scoase de domnul prof. Radu Ioan si multe dintre articole mi s-au parut extrem de interesante, poate tocmai pentru ca nu am cunostinte in acest domeniu si imi place sa invat lucruri noi. Cred ca acest lucru este valabil si pentru elevii care citesc revista, unii dintre ei devenind atat de pasionati, incat ajung sa cerceteze anumite aspecte, sa citeasca lucrari de specialitate, sa se informeze si, in final, sa contribuie cu articole proprii. Ar fi multe de spus, dar voi incheia aici, cu urarea – spusa din suflet – “succes, “Astronautica”, si la multi ani!”

Prof. Mihail Zanciu Secretar general, al Federatiei Romane de Modelism

3


Prof. Marin Mihaela Colegiul National “C. Carabella” Targoviste

Pagina propusa de Leotescu Maria - XI C

Propergoli pentru rachete Abstract Propellants are mixtures of chemical compounds that produce large volumes of high temperature gas at controlled, predetermined rates, and can sustain combustion without requiring atmospheric oxygen for the purpose. Principal applications are in launching projectiles from guns, rockets and missile systems. Propellants are applicable wherever a well-controlled foce must be generated for a relatively short period of time. Propergolii constituie o categorie foarte importantă de substanţe explozive care intră în compoziţia muniţiilor, rachetelor cu destinaţie militară şi civilă, în general în toate sistemele unde este necesară efectuarea unui lucru mecanic progresiv. Propergolii sunt amestecuri de compuşi chimici care prin ardere produc un volum mare de gaze fierbinţi, având viteze controlate şi predeterminate şi care pot susţine combustia fără oxigenul din atmosferă. Ei au aplicaţii oriunde este necesară o forţă bine controlată, care să fie generată pe o perioadă relativ scurtă de timp. Propergolii pot fi lichizi, solizi sau micşti. Propergolii lichizi se utilizează mai ales pentru propulsia rachetelor cu bătaie mijlocie şi mare, a celor destinate spaţiului extraatmosferic şi au ca formă principală de transformare explozivă arderea. În general, carburantul şi comburantul se păstrează în rezervoare separate, amestecarea intimă şi reacţia de descompunere având loc în camera de ardere, fapt ce permite oprirea şi pornirea motorului de mai multe ori. Un propergol lichid este bun dacă are un impuls specific mare. Impulsul specific indică masa ce poate fi deplasată cu consumul unui kilogram de carburant într-o secundă. Impulsul specific depinde de natura propergolului, dar valoarea lui depinde într-o oarecare măsură şi de condiţiile de exploatare şi de proiectarea motorului rachetă. Un impuls specific mare implică o temperatură de combustie ridicată şi produşi de reacţie gazoşi, cu mase moleculare mici. Un alt factor important care trebuie luat în considerare este densitatea propergolului. Când densitatea acestuia este mică, este nevoie de rezervoare de depozitare mari, crescând astfel masa vehiculului. De asemenea, propergolii a căror temperatură de depozitare trebuie să fie scăzută, necesită instalaţii de răcire speciale, care cresc masa rachetei. Toxicitatea propergolului este importantă, deoarece pot apărea situaţii de risc la manipularea, transportarea şi depozitarea acestora. Unii carburanţi sunt foarte corozivi şi de aceea la construcţia rachetei trebuie folosite materiale care rezistă la coroziune. Propergolii lichizi pentru rachete pot fi clasificaţi în trei categorii: produse pertoliere, criogeni şi hipergoli. Produsele petroliere sunt uleiuri rafinate, un amestec de hidrocarburi complexe, conţinând doar carbon şi hidrogen. Petrolul folosit drept combustibil pentru rachete este un tip de kerosen rafinat ( numit RP-1 în USA). Acest produs se utilizează în combinaţie cu oxigenul lichid ca oxidant. Kerosenul produce un impuls specific mult mai mic decât combustibilii criogeni, dar mai mare decât al celor hipergoli.

4

Oxigenul lichid şi RP-1 s-au folosit drept combustibil pentru lansarea vehiculelor Atlas, Delta II şi rachetelor Saturn 1B şi Saturn V. Propergolii criogeni sunt benzine lichefiate depozitate la temperaturi foarte joase, de obicei hidrogen lichid (LH2), ca şi combustibil şi oxigen lichid (LO2 sau LOX) ca şi oxidant. Hidrogenul este lichid până la temperatura de -253°C, iar oxigenul până la - 183°C. Datorită temperaturii scăzute, este dificil ca aceştia să fie stocaţi pe o perioadă lungă de timp. Din acest motiv, ei nu sunt utilizaţi pentru rachetele militare. Hidrogenul lichid are o densitate foarte mică, 0,071g/cm3 , şi de aceea necesită un volum de depozitare mult mai mare decât alţi combustibili. În ciuda acestor dezavantaje, eficienţa hidrogenului şi oxigenului lichid este foarte mare atunci când timpul de reacţie şi de stocare nu sunt critice. Sistemul LOX/LH2 a fost folosit la motoarele Space Shuttle şi la lansarea rachetelor Saturn V, Saturn 1B şi Centaur (1962, prima rachetă din Statele Unite care a folosit hidrogen şi oxigen lichid). Ars în oxigen lichid, metanul (temperatura de lichefiere -162°C) are performanţe superioare multor alţi combustibili, fără ca volumul său să fie un impediment ca în cazul sistemului LOX/LH2. Produşii de ardere sunt netoxici şi nepoluanţi. Viitoarele misiuni pe Marte vor putea folosi drept combustibil metanul deoarece acesta ar putea fi parţial obţinut din resursele de pe acestă planetă. Sistemul LOX/metan nu a fost folosit pentru zbor, iar testele făcute la sol sunt limitate. Motoarele care folosesc fluor lichid (temperatura de lichefiere -188°C) s-au dezvoltat cu succes. Florul este un oxidant extrem de toxic; el reacţionează de obicei violent cu aproape toate substanţele, excepţie făcând azotul, gazele nobile şi substanţele care au fost deja fluorurate. Cu toate aceste dezavantaje, fluorul prezintă performanţe impresionante. Poate fi amestecat cu oxigen lichid, îmbunătăţind arderea LOX, amestecul purtand numele de FOX. Datorită toxicităţii sale ridicate, fluorul nu este folosit de multe ţări. Unii compuşi ai florului, cum ar fi pentafluorura de clor, sunt folosiţi ca oxidanţi pentru aplicaţiile spaţiale. Propergolii hipergoli sunt carburanţi şi comburanţi care se aprind spontan când sunt în contact unul cu celălalt şi nu necesită sursă de aprindere. Pornirea şi repornirea uşoară fac ca hipergolii să fie combustibilii ideali pentru sistemele spaţiale de manevră. Cum ei rămân lichizi la temperatură obişnuită, nu ridică problemele de stocare ale combustibililor criogeni. Hipergolii sunt foarte toxici şi trebuie utilizaţi cu prudenţă. Hipergolii sunt de obicei: hidrazina, monometilhidrazina (MMH) şi dimetilhidrazina asimetrică (UDMH). Des utilizate sunt şi amestecurile de carburanţi cum ar fi Aerozine 50 (sau “50-50”), care conţine 50% UDMH şi 50% hidrazină. Aerozine este aproape la fel de stabil ca UDMH, dar are performanţe superioare acesteia. De obicei, oxidantul este tetraoxidul de azot (NTO) sau acidul azotic. În Statele Unite se foloseşte un amestec numit IRFNA (redfuming nitric acid): HNO3 + 14% N2O4 + 1,5-2,5% H2O + 0,6% HF (adăugat ca inhibitor al coroziunii). Vehiculele din familia Titan şi rachetele Delta II folosesc NTO/Aerozine 50. Sistemul NTO/MMH se foloseşte în sistemele orbitale de manevră (OMS) şi la sistemele de control al navetelor spaţiale orbitale. IRFA/UDMH este adesea folosit la rachetele tactice, ca de exemplu US Army´s Lance. Propergolii solizi sunt folosiţi la cele mai simple motoare rachetă. Ele sunt de obicei o carcasă de oţel, umplută cu un amestec de compuşi solizi (carburant şi comburant) care ard cu viteze mari, degajând gaze fierbinţi care determină propulsia. Ei ard din centru spre exterior. Spre deosebire de motoarele cu propergoli lichizi, cele cu propergoli solizi au în camera de ardere


atât carburantul, cât şi comburantul, iar din acesta cauză reacţia de descompunere o dată iniţiată nu mai poate fi oprită decât prin depresuizarea motorului. Propergolii solizi se mai numesc pulberi. Pot fi pulberi compozite, dopate şi coloidale : monobazice, dibazice şi multibazice. Pulberile coloidale sunt amestecuri omogene care conţin una sau mai multe substanţe furnizoare de energie, numite baze, alături de altele cu rol de gelatinizator, stabilizator, flegmatizator, moderator, aditiv balistic. Principala substanţă furnizoare de energie (bază) este nitroceluloza. În funcţie de numărul bazelor, pulberile coloidale pot fi : monobazice, conţinând de obicei nitroceluloză (NC), care are în acelaşi timp şi rol de oxidant şi de reducător; dibazice, conţinând nitroceluloză şi nitroglicerină (NC + NG) şi multibazice (NC + NG + NQ nitroquanidina). O caracteristică a acestora este că nu creează fum detectabil, putand fi folosiţi în arme tactice. Pulberile compozite apărute la pe la mijlocul secolului trecut constituie amestecuri mecanice care conţin un oxidant nitraminat (de obicei perclorat de amoniu), ce reprezintă între 60% şi 90% din masa pulberii, un liant sub formă de polimer, de regulă, şi cu rol de carburant (de obicei poliuretan sau polibutadienă), catalizatori de reacţie, de polimerizare, aditivi balistici. Combustibilul este în general aluminiul. Pulberile compozite sunt adesea identificate după polimerul ligand utilizat. Cei mai folosiţi liganzi sunt polibutadienacrilonitrilul (PBAN) şi hidroxipolibutadiena (HTPB). Pulberile compozite sunt mai performante decât pulberile coloidale, cu vulnerabilitate la explozie mai scăzută şi rezistenţă la temperatură crescută. Navetele Titan, Delta şi Space Shuttle utilizează propergoli solizi. Naveta Space Shuttle utilizează cea mai mare rachetă cu combustibil solid construită vreodată. Fiecare rezervor conţine 500.000 kg de propergol şi produce o forţă de 14.680.000N. Pulberile dopate sau brizante conţin în masa coloidului un alt exploziv brizant puternic negelatinizat. Ele conţin nitroceluloză, nitroglicerină şi hexogen sau octogen sau pentrită (NC + NG + RDX sau PETN sau HMX ). Motoarele cu combustibili hibrizi reprezintă o combinaţie între motoarele cu combustibili lichizi şi cele cu combustibili solizi. De obicei combustibilul este solid, iar oxidantul este lichid. Lichidul este injectat în combustibilul solid, al cărui rezervor serveşte şi drept cameră de ardere. Marele avantaj al acestor motoare este că ele au performanţe ridicate, similare cu cele ale motoarelor cu combustibil solid, dar combustia poate fi controlată, oprită sau repornită. Motoarele cu combustibili hibrizi se construiesc rar pentru că nu pot deplasa sarcini mari. Space Ship One, care a câştigat Ansari X-Prize, a fost propulsată de un motor hibrid care folosea protoxid de azot ca oxidant lichid şi combustibil solid HTPB.

Bibliografie 1. F. Zăgănescu, I. Sălăgeanu “ Racheta – Trecut, prezent şi viitor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970 2 .C. Rotaru, “Contribuţii privind studiul unor fenomene termodinamice specifice sistemelor de propulsie aeroreactoare de tip combinat”, A.T.M.,1996 3.A. Coman, “Procese termogazodinamice specifice sistemelor de propulsie combinate de tip stato-rachetă”, Editura A.T.M., Bucuresti, 2001 4.“Rocket and Space Technology” compiled and edited by Robert A. Braeuning, 1996

Rachete sol-aer S-25 „Berkut” SA-1 „Guild” Începem din acest număr al revistei o serie de articole dedicate prezentării rachetelor aflate în componenţa forţelor armate ale diverselor state. Deşi în ultimii ani în revista „Astronautica” au fost publicate mai multe materiale pe această temă, am considerat că o prezentare elaborată şi ordonată cronologic, pe state şi categorii operative a acestor arme de excepţie, ar veni în întâmpinarea cerinţelor cititorilor. Prima parte a serialului va cuprinde rachetele anti-aeriene (sol-aer) de producţie sovietică, majoritatea operative încă în Rusia, Europa de Est sau în alte zone ale globului. RACHETE DESTINATE APARARII MOSCOVEI În perioada 1951-1955, în condiţiile intensificării războiului rece şi a accentuării pericolului unui atac atomic, Uniunea Sovietică a realizat primul sistem de apărare anti-aeriană bazat pe rachete cu rază lungă de acţiune. Sub conducerea lui A.A. Raspletin, biroul de proiectare a aparatelor de zbor Lavocikin a demarat în 1951 programul S-25. Sistemul va deveni operaţional în 1954, fiind cunoscut în nomenclatorul NATO drept SA(Surface to Air)-1”Guild”. În URSS, el va purta diverse nume: R-113,V-300. Systema 25 era însă extrem de amplu şi scump, cu performanţe limitate. Va fi folosit numai pentru apărarea capitalei sovietice şi a regiunii industriale Moscova. Destinaţia sa era distrugerea ţintelor aeriene ce zburau la înălţimi de maxim 35 km, cu viteze de peste 4300 km/h de la o distanţă de 58 km. Rachetele au fost plasate în jurul zonei apărate în două centuri concentrice însumând 56 de baterii: 22 pe centura interioară, la o distanţă de circa 45 de km de centrul Moscovei, şi 34 pe centura exterioară, la o distanţă de 80 de km de centrul capitalei. O baterie avea 60 de lansatoare unite printr-o reţea rutieră. Fiecare baterie era compusă din 4 secţiuni distincte: zona de lansare, zona de ghidare radar, zona cuprinzând partea logistică şi o staţietransformator pentru energia electrică necesară. Zona de lansare era cea mai extinsă dintre cele patru, acoperind 130 de ha. Sistemul de lansare era destul de simplu, similar cu cel al vechii rachete germane V-2. La circa 1,5 km de zona de lansare, pe centura rutieră a Moscovei, era poziţionat bunker-ul centrului de comandă. În apropiere, erau şi antenele radar B-200, una oferind acoperire azimut şi alta acoperire pentru înălţime. Bunker-ul adăpostea computerul analog principal pentru dirijarea tirului, model BESM, ca şi douăzeci de console pentru ghidarea rachetelor. Fiecare baterie regimentală avea un efectiv de 30 de ofiţeri şi 450 de soldaţi. RACHETA V-301 Racheta V-301, desemnată iniţial să funcţioneze cu acest sistem, folosea un singur motor pe bază de lichid. Deşi viteza maximă era de 2,5 Mach, în faza iniţială a zborului, viteza mică îi limita capacitatea de a angaja ţintele supersonice. Raza sa maximă de interceptare varia în funcţie de tipul şi modul de apropiere al ţintei . De exemplu, contra unui bombardier B-252 ce zbura la altitudini mari, venind direct către ţintă, raza rachetei era de circa 35 km. Se crede că altitudinea minimă de interceptare ar fi undeva la 9 km. Pentru cazurile speciale, ea putea fi dotată cu încărcătură nucleară. Sistemul dispunea de primul radar multicanal din lume, capabil să gestioneze soluţii de tragere contra mai multor ţinte. Sistemul de ghidare B-200 avea încorporat echipament de control al focului, permiţând fiecărei baterii să angajeze 20 de ţinte simultan. Împreună cu bateriile adiacente şi lansatoarele centurii interioare, această capacitate permitea sistemului o rată de foc extrem de mare contra posibililor agresori. S-25 va păzi Moscova timp de peste 30 de ani, până pe la mijlocul anilor 1980, costul ridicat de întreţinere, ca şi imobilitatea sistemului nepermiţând exportarea lui.

Prof.Drd. Simona A. Mihai - Brasov 5


Prof. Drd. Alexandru Stefanescu

ANUL ASTRONOMIEI ROMANESTI

1908 – 2008

NICOLAE DONICI

,,Observatorul Astronomic Bucuresti "

Nicolae Donici (n. 1/13 septembrie 1874, Petricani, Chişinău - d. 1956, Paris) a fost un astronom rus, român şi francez, originar din Basarabia[1]. Strănepotul fabulistului Alexandru Donici şi stră-strănepotul legislatorului Andronache Donici, rudă a generalului Matei Donici şi a scriitorului Leon Donici (Dobronravov)(pe linie maternă),el a absolvit Universitatea Novorossiski din Odesa, a locuit şi a lucrat la Sankt-Petersburg, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanţi astronomi ruşi ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Costinski. În anul 1908 a construit un observator astronomic propriu la Dubăsarii-Vechi în Basarabia. Între anii 1918 1944 a locuit şi lucrat la Dubăsarii-Vechi şi Bucureşti. Din 1944 locuieşte în Franţa. Lucrează la Meudon şi Nisa. Locul şi anul decesului nu se cunosc exact. Cercetările astronomice ale lui Nicolae Donici se referă la astronomia soarelui, cromosferei, planetelor, luminii zodiacale. A observat 8 eclipse de soare în diferite părţi ale lumii si 8 eclipse de lună. A stabilit că planeta Mercur nu are atmosferă, a observat cometa Halley în anul trecerii la periheliu (1910), a cercetat planeta Saturn, a observat şi măsurat lumina zodiacală în Egipt (1908) şi în Algeria (1947-1952) A fost membru a Uniunii Internaţionale pentru Studiul Soarelui, a Uniunii Internaţionale Astronomice (din 1922), al societăţilor astronomice din Rusia (până la 1917), Germania şi Franţa. A fost membru al comitetului astronomic român, membru de onoare al Academiei Române din 1922 până în 1948 şi din 1991 (post mortem) şi doctor honoris causa a universităţii din Coimbra, Portugalia. Autor a cel puţin 77 de publicaţii ştiinţifice. Conacul său din comuna Dubăsarii Vechi, (Raionul Criuleni, Republica Moldova) se mai păstrează şi astăzi (într-o stare avariată), deşi un monument i-a fost instalat cu ocazia aniversării de 120 ani de la naştere. Observatorul astronomic al Universităţii de stat din Moldova îî poarta numele. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Astronomice Internaţionale şi primul reprezentant al României în acest for. In cinstea sa exista asteroidul intitulat: 9494 Donici. OPERA: - Raport. Bucureşti, 1923; - Raport. Bucureşti, 1923; - Observatoire d’Astronomie Physique, 1924; - Sur une méthode nouvelle d’investigation des phénomènes solaires, 1924 (şi d.rom., Chişinău, 1927); - Al patrulea congres, 1933; - Raport sur le Premier congres l’Union astronomique tenu a Rome de 2 au 10 mai, 1922 (Bucarest, 1923); - Al patrulea congres al Uniunii astronomice internaţionale (septembrie, 1932).” Georgescu Denissa ( IX E )

Glasuri in favoarea crearii unui observator astronomic bine inzestrat la Bucuresti se ridicasera si mai inainte de 1908. Dar acela care l-a infaptuit, cu pretul unor anevoioase si indelungate stradanii si nazuinta, a fost Nicolae Coculescu. Scopul urmarit de Nicolae Coculescu, venit in tara cu o conceptie stiintifica inaintata, era acela de a organiza la Bucuresti un ohservator astronomic modern, asemenea celor pe care Ie cunoscuse in strainatate, un observator care trebuia sa devina centrul cercetarilor astronomice din Rornania. Singurul sprijin i-a venit pina la urma de la Spiru HARET, fara de care probabil ca observatorul ar fi luat fiita rnult mai tirziu. Timp de 12 ani a trebuit sa astepte Coculescu pentru ca eforturile sale sa dea in sfarsit roade,adica Observatorul astronomic din Bucuresti sa fie fost inaugurat si considerat intre primele noastre institute stiintifice. Sediul sau era (si este si astazi) pe locul unde se afla Institutui meteorologic, ridicat in parcul de pe strada CutituI de Argint, langa gara Filaret. La infiintare, el purta denumirea ,,Observatorul Astronomic si meteorologic", deoarece sectia de meteorologie ramanea inglobata in noul institut, unde avea sa ramana pina.in anul 1920. 1908 — anul crearii Observatorului astronomic din Bucuresti — nu a constituit insa decat inceputul bataliei desfasurate de Coculescu. Exista un observator, dar singurele instrumente de care dispunea erau cele mostenite de la Intitutul meteorologic. Lipsea o cladire corespunzatoare, lipseau cadre de astronomi care sa .alcatuiasca un nucleu de cercetare etc. Atunci si-a dovedit Coculescu din plin excelentele sale insusiri de organizator. A comandat, dupa obtinerea fondurilor necesare, cele mai indicate instrumente, a convins forurile de stat sa se construiasca o cladire speciala, adecvata observatiilor, a obtinut primele posturi de astronomi cercetatori si apoi i-a trimis pe acestia, pe rind, la specializare. Profesorul Coculescu a numit doi tineri licentiati ai Facultatii de matematica, dintre fostii sai elevi: unul a fost directoru1 profesor de astronomie de la Universitatea din Bucuresti, prof. Gh. Demetrescu, iar celalalt, distinsa astronoma Maria Teohari, care au inceput o serie de observatii vizuale asupra petelor solare, cu ajutorul lunetei .de 10,8 cm diametru, provenita de la. Institutui meteorologic. In ce priveste aparatajul nou, s-a comandat cele doua instrumente importante: marele ecuatorial dublu Merz-Prin (cu doua tuburi luneta: unul pentru observiati vizuale, iar altul pentru astrofotografii) si marea luneta mediana Steinheil-Prin.A mai durat multa vreme insa pina ce aceste instrumente au fost instalate, primul in 1912, iar eel de-al doilea abia h 1926. Printre primii astronomi care au lucrat la observator, mai trebuie amintiti Nicolae Constantinescu, George A. N'icolescu, Avram Teodosiu, Alex. Georgiadi si Traian PoppDupa numire, Gh. Demetrescu a fost trimis la Paris pentru specializare, avand si misiunea sa urmareasca constructia ecuatorialului, in timp ce astronomii de la observator, indrumati de Coculescu, incepeau primele cercetari, injghebau primele legaturi cu institute si observatoare straine. In anul 1911, noua cladire a fost in sfirsit terminata. Astronomia isi avea acum casa ei. Constructia, care cuprindea mai ales sala meridiana si cupola ecuatoriala, nu reprezenta decat realizarea partiala a planului initial — care prevazuse o cladire mai complexa .

6


Ileana Raileanu

Personalitati stiintifice cu preocupari in domeniul astronauticii

Ioan I. Plăcinţeanu Un savant, în general, nu putea fi în situaţia de a face în acelaşi timp cercetări teoretice şi experimentale, de a fi şi în laborator, şi în cabinetul de lucru. Excepţii au existat şi există, de la această poziţie, dar în timp, separarea s-a adâncit. Au apărut instituţii cu astfel de calificare, reviste, cărţi, manuale, cadre universitare şi mai ales cercetătorii din domeniile ştiinţelor aplicate. În ţara noastră, în această idee, s-au format astfel de diferenţieri. Un exemplu este Ion I. Plăcinţeanu, în domeniul fizicii teoretice.

Viata Fiu de medic veterinar, s-a născut la Dorohoi, la 15 februarie 1893. Învaţă la Liceul Codreanu din Bârlad, apoi la Liceui Naţional din laşi, trecând în 1911 „examentul de capacitate" ca primul în serie. Înscriindu-se la Universitatea din Iaşi, îşi ia în 1914 licenţa în matematici cu menţiunea „foarte bine". Participă la Primul Războiul Mondial ca sublocotenent. În 1918 este demobilizat şi numit asistent la Observatorul Astronomic. Dînd în 1919 examenul de capacitate pentru învaţământui secundar, funcţionează la diferite licee si ca asistent la laboratorul de mecanică al Universităţii din Iasi. În 1921 pleacă, fără bursă, la Berlin, unde studiază la universitate matematicile, fizica teorerică şi experimentală, ascultând cursurile celebrilor protesori Max Planck, Alberth Einstein, Max von Laue, ş.a. şi lucrează în laboratoarele profesorilor Eugen H. Blasius, B. Wehnelt, Nathaniel Pringsheim şi W. Nernst. Doctoratul în filozofie Plesca la Göttingen, unde are ca profesori pe Max Born, Werner Heisenberg, R. Courant, Ambronn, I. Franck şi W. Pohl. Aici îşi trece, în 1926, sub conducerea lui W. Heisenberg, doctoratul în filozofie, fiind echivalate astăzi cu specialităţile fizica teoretică şi experimentală, analiza matematică şi astronomia. Teza pe care a susţinut-o poartă titlul: „Asupra interacţiunii dintre radiaţie şi atomii cvadrupolari”. Ion Plăcinţeanu, devine al patrulea românul, care şi-a trecut doctoratul la Göttingen, Problema interacţiunii dintre radiaţii şi atomi a tost cercetată mai inainte de M. Born şi P. Jordan, prin ipoteze generale, cu ajutorul unor consideraţii de corespondenţă. Ei admiteau ca model atomic un sistem multiperiodic nedegenerat şi presupuneau ca momentul magnetic al sistemului este un dipol. Plăcinţeanu generalizează problema, luând ca model atomic un cvadrupol şi studiază interacţiunea lui cu radiaţiile, atât clasic, cât şi cuantic. Se constată în lucrare bogăţia de idei şi tratarea elegantă a problemelor de fizică teoretică. Aceste calităţi se reflectă în toate lucrările sale ulterioare. Activitatea didactica Revenit în ţară, Plăcinţeanu este numit în 1926 conferenţiar de fizică teoretică la Universitatea din Iaşi, catedra de mecanică raţională, înfiinţată în 1865, fiind ocupată în diferite perioade de vestiţi prof. univ. dr. ca: D. Pompeiu, V. Vâlcovici, S. Sanielevici. Între anii 1938-1945, I. Plăcinţeanu a funcţionat ca titular. În 1937 s-a înfiinţat Politehnica de la Iaşi, unde a fost numit ca profesor, titular de mecanică, funcţionand până în 1948. În 1939 e numit director al Observatorului Astronomic şi director al Institutului de Matematici Aplicate. Între 1940 şi 1941 a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi. În 1949 devine profesor, la Facultatea de Geodezie a Academiei Militare din Bucureşti. A ţinut cursuri doctoranzilor din Academia Militară şi Universitatea Bucureşti.

7

Pe teren didactic activitatea prof. Plăcinţeanu a fost bogată şi rodnică. Una din preocuparile lui Plăcinţeanu a fost publicarea de lucrări didactice, ca: Electromagnetismul, Calculul vectorial şi tensorial, precum şi tratatul de Mecanică raţională şi analitică, apărut în 1941, la Iaşi şi Mecanica vectorială şi analitică, editată de Academia Română în 1958. Activitatea stiintifica În fizica moleculară, ocupându-se cu relaţia dintre căldura de vaporizare şi tensiunea superficială a unui lichid, a înlocuit formula veche a lui Wilhem Ostwald cu una mai corespunzatoare. În alte lucrări studiază vibraţia proprie a gazelor ionizate. În fine, mai amintim că are lucrări importante în mecanica statistică, mecanica aplicată, termodinamica electrodinamică, astronomie, optică ondulatorie, geodezie, filozofia ştiinţei, precum şi articole de popularizare a ştiinţei, publicate în „Revista Adamachi", „Viaţa Românească" etc. În mecanica cuantică şi ondulatorie a introdus tensorul ondulatoriu al lui A.S.Eddington, cu ajutorul căruia a dedus ecuaţiile lui J.C.Maxwell. Deja în 1933, deci înaintea lui George Gamov, prevede existenţa protonilor negativi, şi înaintea lui Louis de Broglie emite o ipoteză asupra fotonilor, scrie ecuaţia ondulatorie a unui corp de masă variabilă şi stabileşte ecuaţia lui M. Dirac pentru o particulă de masă variabilă. De asemenea, studiază proprietăţile fotonului electronic, funcţia de undă a fotonului, durata de formare a unui electron, proprietăţile luminii electronice. Cercetari teoretice in astronautica : Fizicianul Ion I. Plăcinţeanu s-a ocupat, în mod teoretic şi de probleme ale spaţiului cosmic, fără să aibă o preocupare anume şi constantă. Activitatea ştiinţifică a lui Plăcinţeanu a fost bogată, valoroasă şi multilaterală. Astfel, în mecanică a adus contribuiţii importante ocupandu-se de dinamica corpurilor de masă variabilă, cum sunt rachetele. În 1923, Constantin C. Popovici, a pus în discuţie, atracţia universală, arătând că, alături de aceasta, există o forţă de repulsie, ca presiunea luminii, încât formula care dă forţa centrală corespunzătoare, care acţionează asupra unei planete, capătă o formă în care intervine o constantă de corecţie. I. Plăcinţeanu, alături de V. Nadolschi, au găsit că această constantă variază cu timpul. În anii 1931-1932, s-a ocupat cu mecanica cerească, aprofundând cunoscuta problemă a mişcării celor trei corpuri de masă variabilă, a stabilit ecuaţiile de mişcare a sistemelor formate de aceste corpuri. Concluziile au apărut în „Rendiconti dei Lincei", XV, 10/12, 1931 şi în Analele Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi, XVIII, 70, 1932. La 30 iunie 1942, Victor Nadolschi şi-a susţinut doctoratul în matematici la Universitatea din Iaşi, în faţa unei comisii formată din vestiţii profesori Ion Plăcinţeanu, Ştefan Procopiu şi Octav Mayer. Subiectul tezei era din domeniul mecanicii teoretice, şi anume „Asupra unui nou caz integrabil în problema mişcării unui corp rigid în jurul unui punct fix”. Problema a mai fost tratată de L.Euler, Lagrange-Poisson şi Sofia Kowaleski, dar noutatea lui V. Nadolschi constă în considerarea corpului lipsit de greutate, deci în imponderabilitate, lansat pe o orbită circumterestră. Este o primă încercare ştiinţifică în ţară despre zborul sateliţilor artificiali. Plăcinţeanu, datorită pregătirii sale teoretice, antrenat de alte personalităţi ştiinţifice, în probleme legate de cosmos, a reuşit să-şi lase prezenţa şi în acest sector, într-o perioadă când cercetarea în domeniul astronauticii nu se punea pregnant. A decedat la 14 decembrie 1960, la Bucureşti. Bibliogrfie : Istoria astronauticii in Romania, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2006


Feieer Andrei – IX - E

Complexe de rachete antiaeriene

Conceptia si directiile de actiune care au caracterizat activitatea desfasurata de artileria si rachetele antiaeriene romane in perioada 1980-1989 pot fi sintetizate in principal prin: - reintroducerea in inzestrarea trupelor, a complexelor de artilerie antiaeriana; - inlocuirea complexelor de rachete antiaeriene cu resursa de functionare consumata sau devenite neperformante, cu tipuri si categorii noi de armament antiaerian; - trecerea treptata la automatizarea proceselor de pregatire, executie si apreciere a tragerilor antiaeriene; - dezvoltarea, in deplina concordanta cu aceste directii de ac(iune, a invatamantului, instructiei de specialitate, bazei materiale si dispozitivelor de lupta. In aplicarea acestei conceptii a fost antrenata atat artileria si rachetele din apararea antiaeriana a teritoriului, cat si cea din compunerea trupelor de uscat, mai ales ca, buna parte de timp, au convietuit sub aceeasi comanda Dupa anul 1980 si pana in decembrie 1989, in structura armei au mai aparut: - trei regimente de rachete antiaeriene in garnizoanele din Resita (1984), Galati (1986) si Bucuresti -Cernica (1986); - un regiment de artilerie antiaeriana mixta in garnizoana Fetesti (1989); - un divizion de artilerie antiaeriana independent in garnizoana Navodari (1986). In vederea constituirii celui de al 2-lea aliniament de aparare antiaeriana a capitatei, in 1986, au intrat in inzestrarea complexelor rachete cu bataie mica, de tip Neva. Procesul de introducere a rachetelor antiaeriene in inzestrarea Trupelor de Uscat continea propuneri interesante de continuare a dotarii cu acest tip de tehnica. Astfel, se propunea inzestrarea, in mod esalonat, cu diferite tipuri de rachete, dupa cum urmeaza; - complexe de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, portative, sa intre in inzestrarea fiecarui batalion de infanterie si de tancuri; - complexele de rachete antiaeriene cu bataie apropiata autopropulsata, sa intre in dotarea regimentelor mecanizate si de tancuri; - complexe de rachete antiaeriene cu bataie mica de tipul Kub; - complexul de rachete antiaeriene cu bataie medie de tipul Krug, pentru ComandamentuI Artileriei Fortelor Armate. Pentru descoperirea tintelor care evoluau la inaltimi mici si prin surprindere, precum si pentru asigurarea cu date de radiolocatie oportune a regimentelor de artilerie antiaeriana, se preconiza dotarea cu statii de radiolocatie pentru cercetare. Remarcabila a fost si infiintarea, la 26 mai 1989, a regimentului 50 Rachete Antiaeriene, inzestrat cu rachete moderne de tipul O.S.A.-AKM. Aceasta unitate a fost introdusa in organizarea Armatei a 4-a si a avut ca prim comandant pe maiorul

8

loan Costea. Introducerea in inzestrare a complexelor de rachete antiaeriene a determinat o imbunatatire considerabila a apararii antiaeriene a Trupelor de Uscat, atat la nivel operativ, cat si la cel tactic. In anul 1986, industria nationala de aparare a produs primele complexe de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, portative, de tipul A-94, ca varianta romaneasca a complexului Strela-2. Ulterior, in anul 1990, a fost realizat si complexul de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, autopropulsat, A -95, avand drept model complexul Strela-l M, care a inceput imediat sa fie introdus in inzestrarea unitatilor si subunitatilor de aparare antiaeriana a Trupelor de Uscat, unde cea mai mare pondere o detineau artileria si rachetele antiaeriene. Dar cea mai importanta masura a tost luata in ceea ce priveste modernizarea bazei materiale, prin introducerea, incepand cu anul 1982, a aparaturii obiective pentru aprecierea tragerilor executate cu artileria antiaehana, aparatura importanta din Suedia. Tragerile cu rachete antiaeriene se executau, in fiecare an, cu unitatile si subunitatile planificate, astfel incat fiecare sa execute lansari de rachete eel putin o data la patru ani. Datorita punerii in functiune a platformei petroliere marine ..Gloria", la 1 octombrie 1982, printr-un ordin al ministrului apararii nationale, tragerile de lupta cu rachete antiaeriene cu bataie mica au fost interzise in poligonul Capu Midia, pana la realizarea, experimentarea si omologarea unor dispozitive de siguranta. Incepand cu anul 1984, in luna mai, a demarat activitatea de experimentare a dispozitivului de siguran^a SRD-2 prin trageri cu rachete de tip Volhov. Scolii ale armatei de Maistri Militari si Subofiteri de Artilerie Antiaeriana i s-a modificat, in anul 1987, statutul, la trecerea in subordinea Scolii Militare de Ofiteri Activi de Artilerie Antiaeriana si Radiolocatie si, apoi, in cea a Institutului Militar de Artilerie si Rachete Antiaeriene “General Bungescu".

Prof Ioan N. Radu

********************************** Cine stie astronautica raspunde -Intrebari1. Ce se propune in cazul perforarii cabinei spatiale aflate in cosmos? 2. Prezinta meteoritii pericol pentru navele pilotate ? 3. Se stie ca acceleratia gravitationala terestra este de g = 9,80665 m/s² la nivelul marii si latitudinea de 45 º. Atunci cand organismul uman este supus la acceleratii superioare lui 1g, totul se petrece ca si cum greutatea acestuia s-ar amplifica in proportie corespunzatoare numarului de g-uri ? a) La ce valoare se poate urca numarul de g-uri in cazul in care un automobil loveste un obstacol rigid cu viteza de 100 km/h ? b) Cate g-uri poate suporta timp de 0,2s un organism bine atrenat ? 4. Din lipsa curentilor de conventie in cabina pe orbita se produce CO2 in urma respiratiei. Cum se realizeaza aerisirea cabinei ?


Prof. N. Simionescu

Academia Internationala de Astronautica Articolul prezentat in cele ce urmeaza speram sa satisfaca curiozitatea tinerilor interesati in ale astronauticii, cu referiri la organizarea Forului International in domeniul cuceririi cosmosului. A.I.A. - organizatie independenta nonguvernamentala recunoscuta de catre Natiunile Unite in 1996. Presedinte actual: Prof. Edward C. Stone, USA, Past-President Dr. Michael Yarymovych, SUA, Vice-Presedinti: Dr. Claudie Haignere, Franta; Dr. Madhavan G. Nair, India; Dr. Hiroki Matsuo, Japonia; Dr. Stanislav N. Konyukhov, Ucraina, Secretar general Dr. JeanMichel Contant, Franta. A luat fiinta la: 16 august 1960, la Stockholm, Suedia, in timpul celui de-al 11-lea Congres International de Astronautica, condus de catre Theodore Von Karman. Statutul IAA a fost revizuit in: 1963, 1965, 1969, 1983, 1987 si 1998. Dintre obiectivele Academiei remarcam: Promovarea dezvoltarii astronauticii in scopuri pasnice; recunoasterea oamenilor de stiinta care s-au remarcat stiintific si tehnologic in domeniul spatial; asigurarea unui program prin care membrii sa poata contribui la eforturile internationale; cooperare pentru dezvoltarea stiintelor spatiale si aerospatiale. Structura organizatorica era condusa de Comitetul de conducere ( cu intalniri de doua ori pe an ), format din presedinte, patru Vice-presedinti si 28 de membri, cate sapte in fiecare din sectiunile: stiinte de baza, stiinte ingineresti, stiintele vietii, stiinte sociale. Adunarile generale aveau loc odata la fiecare 2 ani Activitatile desfasurate constau in : Promovarea cooperarii stiintifice internationale prin simpozioane si intalniri stiintifice si prin activitatea a sase comisii specializate: stiintele fizice spatiale; stiintele spatiale ale vietii; dezvoltarea de tehnologii si sisteme spatiale; operarea si utilizarea sistemelor spatiale; economie, politica si legislatie spatiala; spatiul si cultura si educatia societatii. O initiativa majora a Academiei este dezvoltarea unei serii de ‘Studii cosmice’ sau ‘Articole de pozitie’ care sa trateze multirudinea de aspecte ale cooperarii internationale in: explorarea si popularea sistemului solar si a universului; deseurile spatiale; microsateliti, pregatirea activitatilor necesare dupa detectarea inteligentei extraterestre, siguranta activitatii extravehiculare si interoperabilitatea costumelor spatiale, misiuni stiintifice satelitare de cost redus, explorarea mediului lunar si martian, etape urmatoare in explorarea spatiului cosmic, spatiul pentru promovarea pacii, managementul traficului spatial, knowledge management in activitatile spatiale, misiuni eficiente pentru observarea Terrei. Un factor important era stabilirea de relatii de cooperare cu academiile nationale: Royal Swedish Academy of Sciences (1985), Austrian Academy of Sciences (1986, 1993), French Academy of Sciences (1988, 2001), Finnish Academy of Sciences (1988), Indian Academy of Sciences (1990), Spanish Academy of Sciences (1989), German Academy of Sciences (1990), Netherlands (1990), Canadian Academy of Sciences (1991), U.S. Academy of Sciences (1992, 2002), US Academy of Engineering (1992, 2002), Israel Academy of Sciences and Humanities (1994), Norwegian Academy of Science and Letters (1995), Chinese Academy of Sciences (1996), Academy of Sciences of Turin (1997), Australian Academy of Sciences (1998), the Royal Netherlands Academy of Art and Sciences (1999), Brazilian Academy of Sciences (2000), US Institute of Medicine(2002). Revista lunara, “Acta Astronautica”, publicata in limba engleza trata urmatoarele teme; IAA e-newsletter; Proceedings ale simpozioanelor, Anuar, dictionare si CD-Rom in 16 limbi,

9

Weekly News, Position Papers and Cosmic Studies, baza de date cu lucrari stintifice pe site-ul A.I.A. Activitatea este sustinuta de 1231 de membri activi, consacrati si corespondenti, dispusi in in patru Sectiuni. Dintre acestia 5 sunt Membri Onorifici. Membrii provin din cele 75 de tari afiliate: -Africa: Algeria, Burkina Faso, Congo, Egipt, Etiopia, Ivory Coast, Maroc, Nigeria, Senegal, Tunisia. -America: Argentina, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Columbia, Cuba, Mexic, Uruguay, USA, Venezuela. -Asia: Armenia, Bahrain, China, India, Indonesia, Israel, Japonia, Coreea, Kuweit, Malaysia, Mongolia, Pakistan, Arabia Saudita, Singapore, Sri Lanka, Syria, Thailanda. -Australia:Australia. -Europa: Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Denmarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Romania, Rusia, Serbia Montenegro, Slovacia, Spania, Suedia, Elvetia, Turcia, Regatul Unit al Marii Britanii, Ukraina. Pentru mai multe informatii (spunem noi) interesante vizitati http://iaaweb.org/index.php?option=content&task=view&id=217 &Itemid=343

Georgescu Denissa (cls IX-E)

ACTA ASTRONAUTICA Gazeta Acta Astronautica a aparut pentru prima data in Londra, in anul 1959, si a fost publicata lunar de catre Elsevier Science Ltd sub indrumarea Comitetului de publicatii al confederatiei IAA, al carui director era Dr. S. Konyukhov - Ucraina Editorul sef a fost germanul Rupert Gerzer, iar co-editorii sefii comisiilor : -I: Stiinte fizice spatiale: Nickolay Smirnov (Rusia), - II: Stiintele vietii spatiale: Martina Heer (Germania), -III : tehnologiue spatiala si sisteme de dezvoltare: Christophe Bonnal (Franta), - IV: Utilizarea sistemelor spatiale: Jeng-Shing Chern (Taivan), -V: Politica, Legile si Economia spatiului: Kai-Uwe Schrogl (Germania); -VI: Spatiul, cultura si educatia: A. Ingemar Skoog (Suedia) si Haym Benaroya (SUA). Editorul managerial era Monica Faust si secretariatul gazetei se afla in cadrul sediului Academiei din Paris. Gazeta Acta Astronautica, cu 2500 de pagini pe an, se ocupa de dezvoltarile stiintei si tehnologiei spatiului, incluzand explorari pasnice ale spatiului si lupta pentru bunastarea oamenilor si progres, precum si formarea, design-ul, dezvoltarea si operarea Pamantului. In plus fata de obisnuitele probleme intalnite la alte gazete, aceasta publica articole deosebite legate de congresele astronautice internationale, simpozionul “Omul in spatiu” organizat de IAA si alte simpozioane academice. Audienta : ingineri astronauti si alti oameni de stiinta care studiaza spatial, precum si fizicieni care se ocupa cu microgravitatie si alte domenii. Scopurile si aspiratiile revistei Acta astronautica consta in publicarea contributiile originale in toate domeniile de baza, inginerie, viata si stiinte sociale si tehnologia spatiului.


Pantu Teodora (cls a XI- a E)

Au cucerit sau nu americanii Luna?

Cucerirea lunii de catre americani a fost considerata unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului al XX-lea, dar au existat si exista voci care afirma ca acest lucru nu s-a intamplat de fapt si ca NASA, sustinuta de guvernul american, ar fi putut sa ,,orchestreze” minciuna secolului. La 16 iulie 1969, America – si nu numai – a stat cu sufletul la gura, urmarind cum . Apollo 11 a fost propulsata in spatiu, incepandu-si calatoria de 400000 km catre Luna. In timpul celor 8 zile de drum, astronautii au vazut peisaje spectaculoase ale Pamantului, au plutit in imponderabilitate si au ajuns pana acolo unde niciun om nu mai fusese pana atunci. Modulul Eagle a aselenizat si milioane de oameni au urmarit la televizor acest eveniment si momentele cand Armstrong a rostit celebrele cuvinte: ,,Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”. Dar a fost oare acest pas mic al omului altceva decat un salt urias de… incredere? Steagul american flutura Bill Kaysing – fost analist si inginer la Rocketdyne, compania care a proiectat rachetele pentru Apollo – arata ca in anii ’60 au existat multe probleme care i-au facut pe oameni sa creada ca nu vom ajunge niciodata pe Luna: ceea ce a vazut la televizor, combinat cu experienta de la Rocketdyne, l-au transformat pe Kaysing intr-un sceptic, el afirmand ca intreaga afacere i s-a parut inca de pe-atunci contrafacuta. Pe masura ce a studiat mai atent imaginile existente, inginerul a descoperit numeroase inadvertente, cum ar fi, de exemplu, faptul ca, in ciuda claritatii spatiului cosmic, stelele lipseau cu desavarsire de pe cerul intunecat al Lunii sau ca steagul american flutura, desi pe Luna nu exista aer. De asemenea, a mai observat ca nu exista un crater de explozie provocat de motorul de racheta al modulului lunar, asa cum ar fi fost normal. Evident, NASA respinge aceste acuzatii, spunand – prin reprezentantii sai – ca intotdeauna vor exista oameni care vor crede cele mai deplasate teorii. Si totusi, un sondaj facut printre americani arata ca aproximativ 20% dintre ei cred ca Apollo nu a ajuns niciodata acolo unde spuneau guvernantii ca ar fi ajuns. Lucrurile sunt, oricum, foarte complicate. Razboiul rece Un fost astronaut spunea ca este foarte posibil ca NASA sa fi regizat ,,spectacolul”. Brian O’Leary a fost astronaut al companiei in anii 1960 si consilier stiintific in cadrul misiunilor Apollo, iar parerea enuntata de el si amintita mai sus are ca argument faptul ca in anii ’50-’60, America si U.R.S.S. erau inclestate intr-o lupta apriga pentru dominatia lumii, iar oamenii isi inchipuiau ca natiunea care va castiga cursa spatiala va castiga si razboiul rece. Pe 4 octombrie 1957, sovieticii au ingrozit America atunci cand au trimis pe orbita Sputrik-ul, primul satelit din lume. New York Times a publicat un articol in care explica americanilor ca satelitul rusesc nu putea purta bombe nucleare care sa fi fost aruncate asupra oraselor. Spaima americanilor s-a amplificat, pe masura ce Rusia a luat conducerea in cursa spatiala.

Multi se temeau ca scopul final al Uniunii Sovietice era sa plaseze o baza de rachete pe Luna, aceasta intr-o vreme cand programul spatial al Americii avea dificultati pana si cu ridicarea de la sol. Daca n-o poti realiza, atunci falsific-o”. Asadar, este posibil ca in anii ’60 guvernul american sa fi spus celor de la NASA: ,,Daca n-o poti realiza, atunci falsific-o”. Intrebarea care se pune este cum s-a putut realiza aceasta inselatorie monumentala. Conform lui Kaysing, lansarea rachetei Apollo a fost reala, numai ca ea nu a transportat niciodata astronauti pe Luna. Astronautii au fost lansati – nu se putea altfel – dar ei s-au rotit pur si simplu 8 zile in jurul Pamantului, timp in care au fost aratate acele imagini contrafacute cu astronautii pe Luna. In a opta zi, capsula de comanda s-a separat de racheta principala si a coborat pe Pamant. Producatorul de film Paul Lazarus sugereaza ca – daca ar fi vrutNASA ar fi putut realiza cea mai mare inselatorie din istorie, sa nu trimita pe nimeni pe Luna si sa reproduca ,,aventura” intr-un studio de televiziune, caci tehnologia necesara exista. Kaysing sustine ca aterizarile lunare au fost filmate, de fapt, in Desertul Nevada, la baza militara secreta numita Zona S1, unde fotografii facute de sateliti – spioni rusesti – au dezvaluit o serie de hangare ce semanau cu studiouri de televiziune si zone aride asemanatoare cu Luna. Absenta zgomotelor de motor Asta ar putea explica – spune fostul inginer – absenta zgomotelor de motor din imaginile oficiale NASA. Zgomotul unui motor ajunge la 140- 150 decibeli (este, deci, ingrozitor) si atunci se naste intrebarea cum se pot auzi vocile astronautilor pe fundalul unui motor de racheta pornit. In plus, cu cateva luni inainte de aselenizare, un prototip LEM (modul lunar) a fost testat de Neil Armstrong, care s-a luptat sa mentina controlul aparatului naravas, fara nicio sansa, insa, astfel incat este nevoit sa se catapulteze. Or, daca modulul era atat de instabil si greu de pilotat in mediul controlat de pe Pamant, cum a putut LEM-ul sa aterizeze de 6 ori, fara probleme, in mediul ostil al Lunii? Pasii de pe Luna NASA aduce si ea un argument: pasii de pe Luna sunt inca vizibili. La acesta, sustinatorii ,,Teoriei conspiratiei” vin cu un contraargument. Daca suprafata Lunii e acoperita de un praf ,,aproape ca o pudra” – cum spune in filmarea trimisa unul dintre astronauti – cum e posibil sa mai ramana urme de pasi dupa ce racheta s-a propulsat de pe suprafata selenara, starnind un vartej de praf in jur? Kaysing arata ca plecarea LEM-ului de pe suprafata lunara este si mai indoielnica, deoarece nu se vede gazul de evacuare iesind din motorul rachetei; se vede insa un obiect care tasneste brusc, fara niciun gaz de evacuare, ca si cum ar fi tras in sus cu un cablu. Imaginile au fost contrafacute Conform lui David Percy, fotograf si regizor, castigator al multor premii, dovada inselaciunii puse la cale de NASA exista in fotografiile si filmele de pe Luna ale companiei. El crede ca imaginile au fost contrafacute, deoarece sunt fantomatice si nu arata deloc real. NASA afirma ca ele sunt rezultatul emitatorului si al camerei pe care le aveau disponibile pentru Apollo 11. In schimb, jurnalistul de investigatie Burt Sibrel crede ca imaginile au fost deteriorate in mod intentionat. In ciuda lipsei de claritate, adeptii “teoriei conspiratiei” vad dovezi care sugereaza ca imaginile au fost falsificate. Cu toate ca astronautii par a se misca in gravitatia lunara (care este 1/6 din cea a Pamantului), Percy observa ca, atunci cand viteza filmului este dublata, astronautii par ca alearga de parca ar fi in gravitatia Pamantului. O alta problema o ridica fotografiile facute. Unii spun ca design-ul voluminoaselor costume spatiale ar fi ingreunat enorm incercarile astronautilor de a lucra cu aparatele foto montate pe piep

Prof. Marin Mihaela (adapatare dupa documentarul “Au ajuns americanii la Luna?”, transmis de Fox Chanel) (Continuare la pagina 11)

10


Si in cosmos exista nume româneşti Astronomia este stiinta care studiaza miscarile, structura si evolutia corpurilor ceresti si sistemele formate din ele. Inventarierea acestora, care sa cuprinda enumerarea si indentificarea lor cantitativa si valorica, a fost necesara. Corpurile cereşti, in aceasta evidentiere, pot purta numele descoperitorilor lor, dar si a unor oamenilor ce au avut o contribuţie importantă în astronomie, sau alt domeniu. In general, sunt onorate personalitatile care au decedat. Este o onoare ca numele unei personalitati nationale să fie purtat de o anumită formaţiune din cosmos. Fiecare popor se mândreşte cu oamenii lor de pe cer. Este rândul nostru sa vedem care sunt acestia!

Cratere planetare cu nume româneşti In aprilie 2008, un crater de pe planeta Mercur a primit numele poetului Eminescu. Craterul Eminescu are diametruul de 125 km si prezinta interes pentru că pare că s-a format mai recent decât restul craterelor de pe Mercur. În centrul craterului se observă un lant muntos circular. Singurul nume românesc de pe Venus este cel al poetei Elena Văcărescu (1866 – 1947), care s-a născut în România, dar a trăit în Franţa. Craterul, aflat în emisfera sudică a planetei, are un diametru de 31,5 km., a primit acest nume în 1994 si se află în Nsomeka Planitia, la marginea lanţului muntos,Saule Dorsa.

Victor Daimaca – singurul roman descoperitor de comete

Prima om de stiinta romana onorat Primul si singurul crater cu nume românesc de pe Lună se numeşte Haret, după matematicianul-astronom Spiru Haret. Craterul are 29 km în diametru şi se află în emisfera ce nu se poate vedea de pe Terra, aproape de polul sud al Lunii. Nu există o fotografie detaliată a craterului Haret. În vecinătatea craterului Haret se află zeci de cratere mari ce nu au nume. Poate în viitor în regiunea aceea vor mai apărea şi alte cratere "româneşti". Unul dintre lanţurile muntoase de pe Lună au primit numele de Montes Carpatus: Munţii Carpaţi. Chiar dacă Munţii Carpaţi de pe Terra străbat mai multe ţări, putem considera că aceasta este o altă zona "românească" de pe Lună. Montes Carpatu. care s-au format acum 3,5 miliarde de ani, formează marginea de sud a unui giagntic bazin lunar: Mare Imbrium si se află foarte arpoape de frumosul crater Copernic. Se întâlnesc vârfuri muntoase, cel mai înalt având 2400m înălţime

Asteroizi cu nume de români Toţi asteroizii cu nume de români fac parte din centura principală de asteroizi, situată între Marte şi Jupiter. Primul asteroid ce a primit un nume românesc este cel destinat lui Constantin Pârvulescu: 2331 Parvulesco. Asteroidul a fost descoperit în 1936 de către astronomul Delporte, în Belgia. Are un diametru situat între 11 şi 24 km. Face o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,78 ani. Se paote apropia la 140.000.00 km. Constantin Pârvulescu a fost profesor de astronomie la Cernăuţi, Timişoara şi Cluj. A fost directorul Observatorului astronomic din Cluj. A studiat glaxiile, roiurile globulare şi stelele binare. Asteroidul a fost numit Parvulesco şi după fratele astronomului, Antares Pârvulescu. Un alt asteroid cu nume românesc este 4268 Grebenikov. Eugeniu Grebenikov este un astronom de origine română, născut în Republica Moldova. Se ocupă cu studiul mecanicii cereşti. Asteroidul a fost descoperit în 1972 în Rusia.are un diametru între 5 şi 12 km.Si face o rotaţie în jurul Soarelui in 4,28 ani terestri. Primul asteroid ce poartă numele unui artist, este al sculptorului român Constantin Brancus, notat : 6429 Brâncuşi. Asteroidul a fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar, face o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,16 ani şi se poate apropia la 100.000.00 km de Terra. Diametrul : 4 - 9 km. Hermannn Julius Oberth a fost un om de ştiinţă născut la Sibiu si considerat ca unul dintre părinţii astronauticii mondiale. Asteroidul, descoperit în 1971 la Observatorul Palomar poartă numele de 9253 Oberth, are diametru de maxim 6 km si se află la o distanţă de 150.000.000 km de Terra Nicolae Sanduleak, astronomul american de origine română, s-a ocupat cu studiul stelelor strălucitoare din emisfera sudică. Supernova apăruta în 1987 în Norul Mare al lui Magelan, a avut ca sursă steaua Sanduleak -69 202. Asteroidul 9403 Sanduleak, are un diametru de maxim 15 km, se află la o depărtare de 300.000.000 km de Terra. Un an pe acest asteroid durează 4 ani pământeni.

11

Asteroidul 9493 Enescu poată numele celui mai cunoscut compozitor român: George Enescu. A fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar. Situat la peste 250.000.000 km depărtare, asteroidul Enescu are până în 9 km diametru. Unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Astronomice Internaţionale şi primul reprezentant al României în acest for, Nicolae Donici, are asteroidul intitulat: 9494 Donici. Savantul, s-a ocupat cu studiul Soarelui, observând şase eclipse totale. Poetul Mihai Eminescu este imortalizat pe cer, pentru a doua oara, prin asteroidul 9495 Eminescu. Este un asteroid descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar. Este situat la o distanţă medie de 250.000.000 km de Terra. Face o rotaţie completă în jurul Soarelui odată la 3,23 ani. Se poate apropia de Terra la 140.000.000 Km si diametrul nu depăşeşte 6 km. Asteroidul 10034 Birlan poartă numele astronomului Mirel Bîrlan. Lucrează la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul Efemeridelor din Paris. Se ocupă cu studiul dinamicii corpurilor mici din sistemul solar. Asteroidul a fost descoperit în 1981 în SUA. Biologul şi astronomul amator Jean Dragesco, ce locuieşte în prezent în Franţa, cu ocazia împlinirii a 80 de ani, în anul 2000, i s-a facut “cadou” asteroidul :12498 Dragesco. A fost descoperit în 1998. Diametrul, nu depăşeşte 10 km. Cometele poartă numele descoperitorului sau a primilor trei descoperitori.Victor Daimaca, a fost profesor de matematică din TârguJiu. Pasiunea sa era astronomia. Ca observaţii el a ales căutarea cometelor, Cu un binoclu, Daimaca, la 3 septembrie 1943, a observat o cometă nouă la limita dintre constelaţiile Lynx şi Ursa Major. A fost prima cometă descoperită de un român, fiind înregistrată la Centrul Internaţional de la Copenhaga sub denumirea de cometa Daimaca 1943c. La mai puţin de 4 luni de la prima descoperire, la 16 decembrie 1943, Daimaca a găsit o a doua cometă, însă aceasta era descoperită concomitent şi de astronomii Van Gent şi Peltier, fapt pentru care s-a numit van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W1. (prelucrare dupa http://www.astro-urseanu.ro/romanipecer.html/)

Grigore Alexandra Iuliana – XI-C

Au cucerit sau nu americanii Luna ? (Urmare din pagina 10)

Ei nu puteau sa isi aplece capul atat de tare, nu aveau ocular, deci aparatele erau dificil de manipulat. Atunci cum au putut fi realizate mii de fotografii cu o claritate deosebita? Centura de radiatii Van Hallen Dincolo de toate acestea, mai exista un motiv pentru care oamenii nu ar fi putut ajunge pe luna. Este vorba despre centura de radiatii Van Hallen; la 800 km departare de Pamant, aceste benzi de radiatie intensa, cu o grosime de mii de mile, inconjoara planeta noastra. Orice fiinta care traverseaza centura Van Hallen ar fi devenit deosebit de bolnava sau ar fi fost ucisa de radiatii. In afara de misiunile Apollo, nicio alta nava condusa de oameni nu a incercat sa treaca prin aceasta radiatie mortala. Pentru a-i proteja pe astroanuti, capsula ar fi avut nevoie de un scut protector de plumb de 1,8 m, conform fizicianului Ralph Renee, ceea ce nu detineau, desigur. Oricum, daca nu i-ar fi ucis centura Van Hallen, astronautii ar fi fost nimiciti de exploziile violente de la suprafata Soarelui, numite furtuni magnetice. Conform lui Renee, misunea Apollo 16 a coincis cu una dintre cele mai intense explozii solare inregistrate vreodata, care a durat 3-4 zile. Un lucru ramane cert: nimeni in afara de americani n-a ajuns pe Luna. Rusii au abandonat ideea, temandu-se de pericolele din spatiu. Americanii n-au niciun plan de a se intoarce acolo, desi tehnica a evoluat. Sa fi fost programul NASA – care a costat 40 de milioane de dolari – cel mai costisitor film din istorie?

Prof. Marin Mihaela (adapatare dupa documentarul “Au ajuns americanii la Luna?”, transmis de Fox Chanel)


Steaua noastră: Soarele Soarele este o stea ca celelalte pe care noi le vedem noaptea. Comparat cu alte stele, Soarele este o stea obişnuită si de mărime medie. Soarele nu arde ca un foc, el este o bombă cu hidrogen imensă şi controlată. Miezul are o temperatură de 14 milioane 0C, şi o presiune foarte înaltă. Atomii de hidrogen se unesc prin ciocnire cu o viteză extrem de mare. Atomii de hidrogen se unesc împreună şi devin heliul. Acest proces generează o mare cantitate de energie sub formă de căldură. Aceasta reacţie se numeşte fuziune nucleară. Hidrogen

fuziune nucleară

Pe cerul nopţii, alte stele par să formeze modelele, numite constelaţii. Cele mai renumite sunt Cassiopeia si Ursele (Carul Mare si Carul Mic).

Heliu + energie(căldură)

Viata si moartea unei stele. O fotografie în ultra-violet a soarelui, pentru a arăta o proeminenţă imensă curbând în fotosfera câmpului magnetic al soarelui. Soarele consumă cam 4 milioane de tone pe secunda din masa lui! El poate face aceasta pentru 4500 milioane de anii, dar este încă numai la jumătatea vieţii lui, fiind o stea de vârstă mijlocie. Cantitatea imensă de energie este iradiată de la miezul lui. O parte din această energie ajunge în cele din urmă pe Pământ, asigurându-ne viaţa. Înăuntru Soarelui se dă o luptă continuă de forte: gravitaţia încearcă să zdrobească Soarele, în timp ce energia miezului foarte fierbinte încearcă să-l facă pe acesta să se extindă. Atât timp cât aceste forţe se compensează, steaua este stabilă. În cele din urmă, el va termina combustibilul şi se va transforma în altfel de stea. Petele solare sunt zone mai reci de pe suprafaţa Soarelui, având o temperatură de numai 4000 0C! Petele solare au o activitate ciclică cu o perioadă de 11 ani. Este posibil ca energia radiată de Soare să mai varieze puţin din când în când, influenţând Pământul - determinând probabil chiar şi glaciaţiunile.

Stelele în cele din urmă îşi consumă combustibilul şi încep să se schimbe. Ce se întâmple după aceea depinde de masa stelei.

1.Stele mici similare Soarelui nostru ( pitici galbene) După aproximativ 10 000 de milioane de anii, hidrogenul este tot consumat şi steaua începe să folosească heliul drept combustibilul. Steaua se extinde şi se răceşte devenind un uriaş roşu. Când acest lucru se va întâmpla Soarele, va înghiţii planetele Mercur şi Venus şi va ucide toată viata pe Pamânt. Târziu, steaua consumă tot combustibilul şi se va prăbuşi în sine, datorită forţei gravitaţionale foarte mari, devenind o pitică albă, foarte fierbinte şi densă. Densitatea ei este de un milion de ori mai mare decât densitatea apei! În cele din urmă se răceşte ca un foc pe moarte, devenind o pitică neagră.

Moartea unei stele mari - supernova

2.Stele mai mari O stea mai mare ( albastră uriaşă) arde mai iute si termină combustibil mai repede. Ea se răceşte si se extinde devenind un uriaş roşu. Târziu când termină combustibilul, devine instabilă, se prăbuşeşte în sine (colaps), şi se produce o explozie enormă transformându-se într-o supernovă. În timpul acestei explozii sunt create elemente grele ca de exemplu aur şi aruncate în spaţiu, devenind pulberea din care vor apărea noi stele.

12


Chiar planeta Pământ şi toată viaţa pe ea este făcută din elemente create mai devreme de stele. Miezul unei supernove se prăbuşeşte în sine, formând o foarte densă stea neutronică ( numită pulsar).

Dacă acesta are o masă mare continuă să se prăbuşească în sine datorită propriei gravitaţii. Gravitaţia devine astfel foarte mare, astfel încât absoarbe tot din jur, chiar şi lumina. A devenit o gaură neagră.

Galaxia noastră: Calea lactee Dacă dvs. priviţi cu grijă la cerul de noapte, puteţi să vedeţi o bandă vagă de stele curgătoare deasupra dvs. Dvs. priviţi marginea galaxiei noastre. Ea este o colecţie de despre 100 000 de milioane de stelele! Soarele nostru este tocmai una din ele, plasat undeva aproape de margine, într-un braţ al spiralei. Galaxia este imensă. 8 minutele îi trebuie luminii pentru a străbate distanţa de la Soare la Pământ; 4 ani îi trebuie luminii pentru a străbate distanţa până la cea mai apropiata stea ; dar 100 000 anii Ii trebuie luminii sa ajunga dincolo de galaxia noastra!

Universul

Calea lactee este galaxia noastră, dar ea nu este singura galaxie. Folosind telescoape si radio-telescoapele astronomii au reuşit să găsească miliardele de alte galaxii în Univers! Când privim la stele, noi vedem ceea ce a fost, când lumina a plecat de la ele. Noi ne uităm în trecut. Stelele sunt la câteva zeci de mii de milioane de ani-lumină departe, si astfel noi vedem unde au fost, cu zeci de mii de milioane de anii în urma! Astfel Universul este chiar mai vechi decât atât.

13

Expansiunea Universului Astronomii pot să analizeze spectrul de lumină emis de o stea. Prin astfel de măsurători se obţine întotdeauna o frecvenţă mai mică a radiaţiilor luminoase caracteristice aştrilor respectivi. Aceasta înseamnă că lungimea de undă măsurată este mai mare decât cea reala; cu alte cuvinte are loc o deplasare spre „roşu" a radiaţiilor luminoase respective ( lumina roşie are lungimea de undă cea mai mare în domeniul vizibil). Valoarea variaţiei frecvenţei creşte cu distanţa de la Pământ, ceea ce sugerează că

întregul Univers este în expansiune, adică toţi aştrii se îndepărtează spre limitele Universului, cu viteze din ce în ce mai mari pe măsură ce sunt mai depărtaţi de Pământ. Aceasta este o problema majora a cosmologiei şi studiul ei se bazează în principal pe efectul Doppler. Extinderea universului poate fi înţeleasă aşa cum se depărtează petele de pe un balon umflat. Imaginaţi-vă că mergeţi înapoi în timp, că Universul (sau balonul) se micşorează. Asta înseamnă că în trecut, toată materia din Univers era concentrată într-un punct. Atunci a fost creat universul, atunci a început curgerea timpului - Big Bang. Măsurând viteza de expansiune a Universului, astronomii au putut să calculeze că Big Bang s-a întâmplat cu 12 mii de milioane de ani în urma! De atunci Universul se extinde, în cazul

acesta, împotriva forţei de atracţie gravitaţională între galaxii. Nu este clar dacă Universul va continua să se extindă sau nu. Dacă cantitatea totală de materie din Univers este destul de mare, forţa de atracţie ar putea să oprească expansiunea, şi Universul să se contracteze, revenind la punctul iniţial, 'Big Crunch'. În prezent nu este o dovada clară. Astronomi caută încă căi mai bune pentru a măsura masa totală a Universului, pentru a include ' dark matter ' materie întunecată, care nu poate fi văzută.


Prof. Matei Gheorghe

Turism spatial Oamenii de stiinta vor sa duca sporturile extreme in afara atmosferei Turismul spatial– varianta romaneasca Recorduri mondiale la parasutism In 1960, Joseph William Kittinger II, pilot la Fortele Aeriene SUA, a sarit dintr-un balon de la 31.330 de metri inaltime. Dupa o cadere libera de 4 minute si 36 de secunde, timp in care a atins o viteza maxima de 1.149 de kilometri pe ora, si-a deschis parasuta la 5.500 de metri inaltime. El a stabilit atunci patru recorduri deodata: cea mai mare ascensiune a unui balon, cel mai inalt salt cu parasuta, cea mai lunga cadere libera si cea mai mare viteza atinsa de un om in atmosfera.

Este vorba de un experiment efectuat de membrii Asociatiei Romane pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA), formata din specialisti in promovarea proiectelor aerospatiale, cei mai multi din judetul Valcea. Un balon urias umplut cu aproape 16.000 mc de aer a survolat timp de patru ore stratosfera deasupra poligonului Capu Midia.Echipa este implicata intr-un proiect al fundatiei americane XPrize, initiatoarea unei competitii internationale in aeronautica. „Scopul efectiv al acestui experiment este turismul spatial si realizarea zborurilor cu om pana la o altitudine de 100 kilometri”

Nava pentru turism l

Saltul cu parasuta de pe o racheta, de la 36.000 de metri inaltime, este cea mai recenta idee de sport extrem. Ea are toate sansele de a fi pusa in practica, si asta chiar in urmatorii doi ani, asigura activistul spatial Rick Tumlison, considerat "un vizionar al cosmosului", dupa cum il numesc ziarele americane. Este fondatorul Fundatiei Frontiera Spatiala, detine compania Orbital Outfitters (Costumierii Orbitali) si si-a facut un nume prin proiectele sale extraplanetare. Rick Tumlison are un CV colorat, potrivit presei americane: cu o atitudine anticorporatista si geaca de motociclist, si-a facut cariera criticindu-i pe cei de la NASA ca sint prea timizi. "Scufundarea spatiala" este o preocupare mai veche la care se lucreaza deja de citiva ani, cu ajutorul unei echipe de astronauti si oameni de stiinta. Pina acum insa nu a vrut sa dea detalii in media, dar zvonurile stirnite in jurul proiectului l-au determinat sa il prezinte oficial la Conferinta Internationala de Dezvoltare Spatiala, care a avut loc la Dallas- SUA. Printre membrii echipei, Tumlison i-a numit pe fostul membru NASA Jon Clark, a carui sotie a murit, in 2003, in accidentul navetei Columbia, si pe consultantul politic spatial Jim Muncy. Acestia au povestit ca proiectul exista si in planurile NASA, de citiva ani, cercetatorii institutiei gindindu-se la acest sistem pentru salvarea astronautilor in situatiile de urgenta. "Turistii parasutisti" se vor lansa de pe anumite rachete, dezvoltate de XCOR sau Armadillo Aerospace, companii care s-au interesat deja de colaborarea cu Tumlison. Vor "calatori" cu ajutorul unor minimotoare cu reactie pina la altitudinea optima, de unde isi vor putea da drumul la parasute pentru a ajunge inapoi pe Terra. Testele vor incepe, initial, de la 1.500 de metri si vor ajunge, treptat, pina la cei 36.000 pe care vrea sa-i doboare Tumlison. "Am vrea sa debutam cu primul test serios la sfirsitul lui 2008 si apoi sa incepem sa construim de acolo", a declarat Tumlison. Pretul aventurii cosmice nu a fost aproximat inca de Tumlison, dar el a precizat totusi ca va fi "mult mai putin decit turismul suborbital". Americanul prevede pentru viitorul nu foarte indepartat o piata importanta pentru sporturile extreme in afara planetei, printre care si surfingul orbital.

14

Din multe puncte de vedere suma de 200.000$ este destul de mare pentru a experimenta 6 minute de imponderabilitate. Pe de altă parte, o astfel de experienţă unică probabil că merită mult mai mult ţinând cont de tehnologia actuală. Scopul lor este să ofere posibilitatea oamenilor obişnuiţi, fără pregătire de astronaut, să zboare la altitudini de peste 100 km deasupra pământului şi să simtă efectul de imponderabilitate timp de mai bine de 6 minute. SpaceShipTwo este cea de-a doua navă destinată zborurilor sub-orbitale, dezvoltată de Virgin Galactic în colaborare cu compania Scaled Composites. Cu ajutorul ei vor putea călători până la o altitudine de 110 km, 6 pasageri şi doi piloţi. Construcţia sa a fost aprobată în urma zborurilor de test realizate cu succes de SpaceShipOne. Pentru a ajunge la altitudinea dorită, SpaceShipTwo va avea un zbor format din două faze. Iniţial, SpaceShipTwo va decola şi va fi purtată până la altitudinea de 15.200 m de White Knight Two, un aparat de zbor cu patru motoare. De acolo, motorul de rachetă hibrid al lui SpaceShipTwo va intra în acţiune şi va propulsa nava până la aproximativ 4.000 km/h. Reintrarea în atmosferă se va realiza cu aripile strânse şi nu vor exista aceleaşi probleme legate de frecarea cu aerul ca în cazul navetelor spaţiale datorită vitezei semnificativ mai reduse.Conform planului inţial, vor fi construite 5 astfel de aparate de zbor, primele două fiind actualmente în producţie. Primul va fi numit VSS (Virgin Space Ship) Enterprise şi se este construit în proporţie de 60%. S-au vândut aproximativ 200 de bilete până în decembrie 2007, iar primul zbor este programat în anul 2009. Pentru bilete au fost primite peste 65.000 de cereri, iar cei acceptaţi trebuie să treacă testele de centrifugă cu acceleraţii de 6-8 g. Dacă preţul iniţial a fost de 200.000$, acesta urmează să scadă la o sumă între 100.000$ şi 175.000$ după vânzarea a 100 de bilete, iar după încă 400 vândute costul va fi de doar 20.000$. Aşa cum se poate observa şi în imaginile prezentate, SpaceShipTwo dispune de mai multe hublouri amplasate chiar şi pe tavanul cabinei, fiecare având diametrul de 46 cm. În cele câteva minute de imponderabilitate, pasagerii îşi vor putea desface centurile de siguranţă şi se vor putea mişca prin cabină. Revenirea la sol se va realiza printr-un zbor planat, timpul total petrecut de pasageri în navetă fiind de aproximativ 2,5 ore. Virgin Galactic nu este singura companie interesată de turismul spaţial. O serie de alte companii au propus şi prezentat proiecte asemănătoare, dar, dintre toate, SpaceShipTwo pare să fie cel mai avansat ( adaptare dupa documentarele din: “Cotidianul”, ARCA-Rm,Valcea, Space Ship One )


Prof. Otilia Dinu

Laboratorul european Columbus a ajuns la destinaţie Naveta Atlantis a fost lansată cu succes Naveta Atlantis, care transportă laboratorul european Columbus pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS), a fost lansată cu succes, de la baza spaţială Kennedy din Florida. Condiţiile meteorologice proaste au provocat nelinişti în privinţa unei amânări a lansării, dar, în cele din urmă, vremea s-a îmbunătăţit şi naveta Atlantis a fost lansată cu succes de faţă

fiind peste 300 de oameni de ştiinţă europeni. .Lansarea navetei, programată iniţial pentru 6 decembrie, a fost amânată de mai multe ori. Cauza amânărilor a constituit-o o problemă apărută la două din cele patru joje de hidrogen lichid din rezervorul extern, în momentul umplerii cu carburant. Aceste joje indică computerului de bord când rezervorul alimentat cu două milioane de litri de carburant, reprezentat mai ales de hidrogen lichid, este aproape gol, declanşând oprirea celor trei motoare criogenice ale navetei la sfârşitul ascensiunii de 8,5 minute pentru a atinge orbita terestră. Dacă aceste motoare ar continua să funcţioneze fără carburant, ele ar exploda.

Tufan Florin „Staţia orbitală ISS devine cu adevărat internaţională”

„Lansarea navetei Atlantis a deschis un nou capitol al programului spaţial european”, a declarat şeful Agenţiei Spaţiale Europene ESA, Jean-Jacques Dordain. Laboratorul Columbus, a cărui construcţie a costat peste 880 de milioane de euro, a fost anexat staţiei orbitale ISS şi la bordul său se vor efectua experimente în condiţii de imponderabilitate. Astronautul german Thomas Reiter, care a petrecut deja 160 de zile la bordul ISS şi care a fost prezent la lansarea Atlantis a precizat: „Ceea ce contează acum este ca echipajul să cupleze modulul Columbus cu succes la staţia orbitală ISS. Startul este desigur un pas important dar munca abia începe.” Şeful Centrului Aerospaţial german DESA, Dietrich Wörner a declarat la scurt timp după decolare: „De acum europenii sunt cu adevărat prezenţi în spaţiu şi nu doar ca vizitatori sau ingineri la bordul ISS.”’ Potrivit programului NASA, cuplarea Columbus la ISS va dura 11-12 zile, laboratorul european alăturându-se celui american „Destiny” iar în luna martie va fi transportat în spaţiu laboratorul japonez „Kibo”. Pentru acestă misiune erau programate trei ieşiri spaţiale. Bianca Andrei – IX C

Laboratorul european Columbus Laboratorul european Columbus a fost atasat cu succes, la Statia Spatiala Internationala (ISS), fapt ce reprezinta un pas major pentru Europa in spatiu, informeaza AFP

15

"Laboratorul european face parte oficial din ISS", a declarat astronautul francez Léopold Eyharts, la putin timp dupa incheierea procedurilor de atasare, potrivit imaginilor transmise in direct de postul de televiziune al NASA. Evenimentul, asteptat de multa vreme, reprezinta o etapa majora pentru Europa spatiala, care devine astfel coproprietar cu drepturi depline al singurului avanpost orbital. Experimentele realizate in microgravitate, in laboratorul Columbus, vor permite pregatirea misiunilor cu echipaj uman pe Marte. Pana in prezent, doar Rusia si Statele Unite dispuneau de laboratoare proprii pe ISS. Columbus va permite realizarea a sute de experimente, in domenii diverse, precum biotehnologie, medicina, stiinta materialelor si a fluidelor, crescand semnificativ capacitatile de cercetare ale ISS. Un al treilea laborator, japonez, Kibo, va fi transportat în cursul acestui an prin intermediul a trei misiuni. Primele trei elemente ale laboratorului japonez Kibo, care va completa partea centrala a structurii ISS, va fi livrat pe ISS in martie.

MODULUL COLUMBUS Columbus este un modul cilindric cu o lungime de sapte metri si un diametru de 4,5 metri. Laboratorul cantareste 10,3 tone cand este gol si 19,3 tone cand este plin. Laboratorul poate gazdui pana la trei persoane si maxim 10 dulapuri pentru experimente. Constructia sa, care a costat 1,3 miliarde de euro, a inceput in 1992. Germania este cel mai mare contribuitor financiar al acestui proiect (41%), alaturi de Italia (23%) si de Franta (18%). Laboratorul ar fi trebuit sa fie atasat pe ISS in 2004. Insa accidentul navetei Columbia, in februarie 2003, a dus la anularea zborurilor pe ISS in urmatorii doi ani. Columbus trebuia sa fie livrat pe ISS inca din decembrie, dar lansarea navetei. Atlantis, care a efectuat transportul, programata initial pentru 6 decembrie, a fost amanata de mai multe ori, din cauza unor probleme tehnice la rezervorul extern.Atlantis a fost lansata cu succes pe 7 februarie, de la baza spatiala Kennedy din Florida, naveta avand la bord un echipaj format din sapte astronauti, printre care francezul Léopold Eyharts si germanul Hans Schlegel, de la Agentia spatiala europeana (ESA). Astronautul german, care a avut o problema de sanatate, nu a putut participa la iesirea orbitala in timpul careia a fost atasat la ISS laboratorul Columbus. Misiunea a fost efectuata de astronautii americani Rex Walheim si Stanley Love, dupa care astronautii au putut intra in laboratorul Columbus pentru a testa echipamentele. A doua iesire orbitala din cadrul acestei misiuni a avut loc si a fost destinata umplerii unui vechi rezervor de azot de pe ISS. A treia iesire orbitala programata a avut ca scop instalarea unor sisteme de experimentare exterioare laboratorului Columbus pentru cercetari in imponderabilitate. Astronautul francez Léopold Eyhart va ramane pe ISS mai multe saptamani pentru a activa laboratorul european. El il inlocuieste pe ISS pe americanul Daniel Tani, care se va intoarce pe Pamant cu Atlantis.


Marius Ivan – XI D

Meteorologie şi geologie pe planeta Marte

De la avalanşe până la descoperirea depozitelor minerale care ar putea pe viitor susţine teoriile referitoare la existenţa unui trecut cu viaţă organică pe Planeta Roşie, studiile recente efectuate asupra lui Marte aduc informaţii inedite pentru oamenii de ştiinţă şi publicul larg, interesat de planetologie. Una dintre cele mai noi descoperiri se leagă de existenţa unor depozite de cloruri, cu alte cuvinte, săruri în solul marţian, depistate prin observatorul Universităţii din Arizona, Statele Unite ale Americii. Depozitele, în opinia cercetătorilor de la universitatea americană, reprezintă dovezi ale unui trecut care găzduia apă la suprafaţa planetei Marte. Unul dintre corolarele acestei teorii poartă către faptul că existenţa apei lichide la suprafaţa planetei reprezintă un indicator pentru posibilitatea ca viaţa să fi existat în trecut pe această lume. Cercetările echipei de la Universitatea din Arizona sunt susţinute şi de studiile efectuate la Universitatea din Hawaii sub conducerea lui Mikki Osterloo. Cercetările sau bazat pe utilizarea unui Sistem de Imagistică A Emisiilor Termice (THEMIS), care, conectat la sonda Mars Odyssey, gestionată de NASA, a făcut posibilă cartografierea şi studierea zonelor în care se află depozite de cloruri. THEMIS a fost construit la Universitatea din Arizona şi este, în esenţă, o cameră care funcţionează pe mai multe frecvenţe, capabilă să obţină imagini în cinci benzi vizuale şi în 10 benzi infraroşii. THEMIS poate obţine astfel imagini la o rezoluţie foarte mare ale suprafeţei marţiene, fidelitatea sa mergând până la redarea în detaliu a suprafeţelor cu o arie de aproximativ 100 de metri. Echipele de cercetare din Arizona şi Hawaii au depistat în jur de 200 de asemenea locaţii care conţin depozite de săruri, în emisfera sudică a lui Marte. Cercetătorii au observat că depozitele apar in zone cu un teren geologic dramatic, afectat de coliziunile cu meteoriţi care au dat naştere craterelor. O altă caracteristică a Planetei Roşii care atestă o evoluţie personalizată meteorologică este existenţa norilor la mari altitudini. Aceştia au fost observaţi cu ajutorul sondei Mars Express, un proiect al Agenţiei Spaţiale Europene. Sonda, aflată în orbita marţiană, a furnizat date şi măsurători pentru acest fenomen inedit. Norii marţieni sunt situaţi la altitudini mari, care depăşesc 80 de km de la suprafaţa planetei. Consistenţa lor este însă total diferită de cea a norilor tereştri. Norii Planetei Roşii sunt alcătuiţi din particule îngheţate de dioxid de carbon care au dimensiuni surprizător de mari. Totodată, norii în sine ating mărimi mult mai mari decât omologii lor tereştri, reuşind chiar să proiecteze umbre pe solul marţian, putând ajunge la lungimi de câtea sute de

18

kilometri şi un volum apreciabil. Cercetătorii de la Serviciul de Astronomie al Universităţii din Versailles, cei care au analizat datele trimise de Mars Express, au constatat că norii marţieni se formează datorită acţiunii directe a Soarelui: bule de gaz cald se ridică de la suprafaţa planetei şi urcă la altitudini mari, unde se răcesc, iar prin condensare, duc la apariţia norilor. Tot recent, sonda NASA, Mars Reconnaissance Orbiter, aflată în orbita Planetei Roşii, a surprins fotografii cu o avalanşă formată din gheaţă şi praf, în apropierea Polului Nord, la 84 de grade latitudine. Crusta de dioxid de carbon îngheţat, prezenta linii roşii de depozite de praf care conţin şi apă îngheţată, în opinia cercetătorilor de la Universitatea din Arizona, care au studiat imaginile transmise de Mars Reconnaissance Orbiter. Existenţa fenomenelor meteo pe o planetă despre care se credea că “nu are vreme” reprezintă un pretext ideal de cercetare pentru a putea stabili condiţiile specifice evoluţiei marţiene. Meteorologia Planetei Roşii este una total diferită de cea a Terrei, ca atare fenomenele marţiene aduc date noi despre posibile condiţii în care viaţa ar fi putut să apară şi să se dezvolte în trecutul geologic al lui Marte.

Prof. Veronica VOICU

Universul este incă o enigmă… Dacă am avea răspuns la intrebarea cum a apărut universul, am avea răspuns la toate intrebările. Este atât de neinteles, că preferăm să-l ignorăm. Un răspuns despre univers, cât de mic, ne copleseste cu si mai multe intrebări. Meditând despre univers, imi dau seama de vastitatea si perfectiunea sa, punând in umbră orice realizeaza oamenii. Universul este incitant tocmai prin necunoscutul său, care a fost si este o sursă inepuizabila de inspiratie pentru omenire. Vechile religii politeiste au zei cu numele planetelor: la romani – jupiter (Zeus), Venus (Afrodita) - sau la egipteni - Ra, zeul Soare. Aproape fiecare savant din Antichitate si până astăzi a studiat cerul, incercând să-i descifreze misterele, emitând noi ipoteze despre nasterea sa si incercând sa-i prevadă sfârsitul. Este uimitor câte s-au realizat, tinând cont de conditia noastră, niste fire de nisip intr-un infinit. Incercăm sa fim importanti, având ca moto cuvintele ‘’o viata avem” si nu considerăm universul in toată măretia lui tocmai pentru că ne eclipsează pe noi. Suntem o parte din el mai diferită, pentru că avem viata care pare să fie un univers paralel, un univers spiritual. Poate după moarte rămânem in cel spiritual, renuntând la cel material. Sau poate că universul se naste si moare la infinit, iar vietile noastre s-ar reincarna de tot atâtea ori si iar ne intrebăm: dar există un sfârsit? Cine stie adevărul?


Popescu Alina , cls.X F

Interpretari ale enigmelor trecutului

SCRISUL, ASTRONOMIA SI COSMOSUL

Un subiect mult comentat Ce vrea omul? Sa zboare chiar si pe luna, unii vor si care a implicat,dupa lucruri mai pamantene... parerea unora,prezenta Totul a pornit de la profesorul meu de istoria unor fiinte inteligente pe psihologiei din facultate, Ion Terra cu milenii in Manzat, care ne-a considerat, urma,ce ar fi trait alaturi asa cum Plutarh isi considera de pamanteni,este acela al discipolii, ,,o faclie pe care sa legendelor(intalnite la o aprinzi astfel incat mai numereoase popoare tarziu sa lumineze cu o lumina antice)si al unor picturi proprie”; cursurile sale erau descoperite in diverse fascinante si provocatoare, era pesteri la care se adauga unele constructii datand si un actor – profesor; si iata ele din timpuri stravechi cum inca de la primul curs am ,cand tehnica umana nu aflat ca psihologia are radacini inca din Mesopotamia lui dispunea de mijloacele Sumer; asa am ajuns sa caut infomatii despre Mesopotamia

necesare pentru a le desavarsi. Despre acestea s-a scris mult si contradictoriu (si cu siguranta se va mai scrie), fara sa se poata ajunge la un rezultat acceptat in egala masura de cele doua tabere. Spatiul nu ne permite sa discutam toate aceste enigme ale trecutului,interpretate astazi ca fiind ,,opera” sau rezultatul unor colaborari ale pamantenilor cu extraterestrii,motiv pentru care vom aborda problema la modul general prin prisma catorva exemple. Asa cum am aratat,multe dintre enigme le constituie chiar ideile cuprinse in unele legende vechi apartinand unor popoare ce au trait cu mii de ani inaintea erei noastre.In aceste legende se spune fie ca respectivele popoare se trag din stramosi veniti pe Pamant din stele,fie ca au fost vizitati de oameni(zei sau ingeri) care s-au coborat din cer.Intr-una dintre legende,provenind de la vechea civilizatie incasa,legenda despre care locuitorii vorbesc si astazi, spune, de pilda, ca in urma cu mii si mii de ani,o corabie aurita a coborat din cer si din ea ar fi iesit o femeie cu numele de Orejona (sau Oriana), care avea,,misiunea”sa intemeieze o tara.Dupa cum spune legenda si dupa cum reiese din desenele sapate in piatra si gasite in apropierea lacului Titiaca,pe ruinele vechiului oras incas Tiahuanacao(unde se crede ca ar fi venit aceasta nava ),Orejona avea urechi lungi si numai patru degete la maini,unite intre ele printr-o membrana,asemenea membranei interdigitale de la unele specii de animale adaptate la viata acvatica,cum ar fi unele pasari(rate,gaste,pinguini etc.)sau mamifere(castori,vidre etc.). Mai mult decat atat,la Tiahuanacao se afla si un vechi calendar astronomic,,gravat”intr-un bloc de piatra de peste 10 tone(inalt de 3 m si lat de 4), cunoscut sub numele de Poarta soarelui,si care,dupa opiniile unor cercetatori, nu contine date legate de Pamant,ci de planeta Venus. Intrebarea care se pune este : de unde cunosteau incasii toate datele despre Venus,intr-o perioada atat de veche,cand lipsa unor instrumente optice de precizie facea practic imposibile astfel de determinari ?Aceasta cu atat mai mult cu cat nevoile traiului nu impuneau necesitatea unor astfel de cunostinte.Este adevarat ca inca din trecuturile indepartate se constatau astfel de cunostinte astronomice extrem de precise si la alte popoare(cum ar fi la egipteni si sumerieni), dar nici la ele nu justifica intotdeauna necesitatea acestor cunoasteri. De aici si explicatia sugerata de unii cercetatori ca ele ar fi fost ,,comunicate” de fiinte extraterestre inteligente ce ar fi vizitat Pamantul cu mult inainte ca omul sa fi beneficiat de o cilizatie propriu-zisa.Alte dovezi ar fi unele desene sau gravuri in piatra gasite in pesterile de la Tassili(Africa),in Australia sau alte zone ale globului, ce infatiseaza oameni cu ,,casti” pe cap. Cum de,se intreaba adeptii acestor idei,inaltimea piramidei lui Kheops inmultita cu un miliard da distanta de la Pamant la Soare?De ce rezultatul impartirii perimetrului bazei la dublul inaltimii da celebrul 3,14 ? Si acest ,,de ce “ sau ,,cum “ se poate repeta de nenumarate ori. In concluzie,aceste enigme vor ramane,cel putin inca multa vreme,tot in domeniul … enigmelor.

si am aflat ca numele Mesopotamia se refera la o regiune din Orientul Apropiat, care in prezent tine partial de Irak, partial de Siria de est si partial de Turcia de sud; numele provine din cuvintele grecesti mesos’’intre si potamos rau”, referindu-se la zona dintre raurile Eufrat si Tigru (denumirea araba este Bayn Nahrain ,,intre doua rauri’’). Suprafata fertila udata de aceste doua rauri este cunoscuta ca fiind ,,leaganul civilizatiei omenirii”, aici dezvoltandu-se primele civilizatii alfabetizate. Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârşitul mileniului IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat şi abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiţii, hittiţii şi asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăbliţe de lut, cu un beţişor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Astronomii babilonieni erau foarte interesaţi în studierea stelelor şi a cerului, şi puteau prevedea eclipsele şi solstiţiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun scop, de obicei legat de religie.Constelaţiile folosite chiar şi astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn şi Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii sumerieni şi babiloniei. Constelaţiile erau folosite în calcularea timpului şi în determinarea perioadelor de plantare şi recoltare a culturilor. Primele şcoli s-au înfiinţat pe lângă temple. Aici se învăţau scrisul, cititul, recitarea de legende, operaţiile aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăbliţe de lut pentru scris exerciţii. Existau şcoli speciale pentru scribi, institute superioare şi observatoare astronomice, de exemplu, cele instalate în vârfurile zigguratelor; zigguratele erau temple uriaşe, construite pentru venerarea zeilor. Erau facute din lut şi argilă şi aveau trei sau patru secţiuni. Erau foarte înalte, pentru a rămâne uscate în timpul inundaţiilor. Era nevoie de munca multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul, fabricate cărămizile, iar aceste cărămizi trebuiau transportate şi îmbinate. Numai zigguratul din Ur a rămas în picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învăţat că arderea cărămizilor le va face mai rezistente. Arheologii au descoperit in biblioteca regelui asirian Asurbanipal o povestire gravata pe cilindri de pamant ars, in care era vorba de calatoria regelui Etan, care s-ar fi ridicat atat de sus, incat pamaintul i s-a parut „ o paine intr-un cos”,pentru a disparea apoi cu totul.

Prof. Rizea Mihaela

Vladuca Bogdan, cls.aVI-a

19


1968-2008

La multi ani rachetomodelism romanesc!

Targovistea, gazda primului Criteriu Naţional de Rachetomodele

Federaţia Aeronautica Româna, care dorea sa legifereze rachetomodelismul in tara noastra, sugereaza, prin reprezentantul ei, Ion Bobocel, de la Comisia de aeromodele, organizarea primului concurs naţional neoficial la Târgovişte, sub denumirea de„Criteriul naţional”. Se remarcă bunăvoinţa C.J.E.F.S. Dâmboviţa, presedinte prof Paul Oltei si a colectivului de cadre didactice de la Liceul nr. 2 din Targoviste, dir. prof Ilinca Radu, de a organiza acest concurs. Componenţii cercului „Astronautica” pun la dispoziţia concurenţilor o organizare adecvata si motoarele reactive. Se evidenţiază, cu rezultate bune, şi motoarele confecţionate de unele cercuri ca Orăştie,sau Deva, Bineînţeles că un merit aparte îl deţinea si Redactia revistei” Sport si tehnica”, partenera constanta a modelistilor targovisteni, care populariza aceasta realizare, in paginile sale, prin aritcolul lui George Craioveanu, „Start pe verticala”, aparut in numarul 7 din1968 si pe care il redam: ”La Targoviste, pe „rachetodromul VENUS” de pe langa aerodromul AVIASAN - acolo unde cu numai doi ani in urma se inaltau in zbor primele rachetomodele construite de pionierii din localitate — s-au intalnit de curind 72 de constructori veniti din 16 judete, pentru a participa la Criteriul National, cea mai mare competitie de pina acum a rachetomodelistilor romani. Initiativa si organizarea acestui concurs apartine profesorului Ioan N. Radu, cunoscut animator al rachetomodelismului si care—fapt demn de subliniat —se bucura de un larg sprijin din partea CJEFS J Dambovita Desfasurarea intrecerii a demonstrat nivelul surprinzator de ridicat al concurentilor pentru acest sport atat de tanar in tara noastra.La proba de rachete inaltime seniori, spre exemplu, au fost inregistrate performante valoroase, primii

20

trei clasati - Gh. Bacaoanu (426 m). Ioan N. Radu (412 m) si Liviu Ilie.(402 m), toti de la cercul Astronautica Targoviste - depasind, dupa cum se vede, granita celor 400 m inaltime. De subliniat ca Gh. Bacaoanu a realizat prin cei 426 m ai sai un nou record al tarii. Surpriza cea mai mare a concursului a constituit-o proba de racheto-planoare. in cadrul caruia pionierii Gh. Axinte (Casa Pionierilor Ploiesti) cu 2:07, Marius Lacatus (Casa Pionierilor Targoviste) 1:16 si Cornel Gavrila (Casa Pionierilor Plolesti) 0:46 au realizat timpi superiori probelor similare pentru juniori si seniori. Concurentii au primt cu multa. simpatie in mijlocul lor pe tinerii din comuna Pojorita, jud. Suceava, care au participat la concurs in frumoasele lor costume nationale. Chiar si rachetele de concurs erau ornamentate cu motive populare specifice. Pojorenii au avut bucuria sa se intoarca acasa cu mai multes premii, cel mai valoros fiind locul I (categoria „pioniere”) ocupat de eleva Maria Mitache. Toti concurentii au participat la intrecere cu rachetomodele inscrise in grupa I a regulamentului international FAI., la care este prevazuta o greutate maxima a modelului de 60 g si o propulsie a motorului fuzee cuprinsa intre 0—5 Newtoni secunda Qrganizatorii au oferit concurentilor incepatori 80 de astfel de motoare. Un moment important al competitiei 1-a constituit demonstratia profesorului Dumitru Diaconescu (Casa Pionierilor Pucioasa). care a facut sa decoleze de pe rampa electrica racheta «ASTRAL- !- D”, ce avea la bord o broscuta. Containerul cu acest «pasager» a fost recuperat cu ajutorui unei parasute. In aceasi categorie — libera alegere - Ion Rung (A.S.Dacia—Orastie) a lansat o racheta cu patru motoare simultane, iar Adrian Marcus ( Palatul Pionerilor Bucuresti) a trimis spre inaltimi o racheta in doua trepte. Alte rezultate: -inaltime, juniori- 1. N. Ilea 323 m; 2. V. Chirita 286 m, V. Popescu 272 m, toti de la „Astronautica” Tagoviste; pionieri- N. Onea 215m; 2. Gh. Axinte 188 m, ambii de la Casa Pionierilor Ploiesti; 3. Z. Cristea (Casa Pionierilor Deva) 169 m. Junioare- 1. V.Oancea 216 m; 2. E.Mihalachioiu 202 m 3. E. Stroescu 143m ,TOate de la «Astronautica» TIrgoviste. Durata cu parasuta: seniori- 1. I N. .Radu 1:44; 2. N. Ilie 1:36; 3. Gh.Bacauanu, toti de la «Astronautica”; juniori-1. A. Diculescu 0:54; 2. N. Ilie:0:47; 3. I. Safciu 0:42, toti de la «Astronautica». Tirgoviste; pionieri; 1. Z.Cristea (Casa Pionerilor Deva) 0:38; 2. C. Gavrila (Casa Pionerilor Ploiesti) 0:34; 3. I. Vlad (Casa Pionerilor Targoviste) 0.27. Dupa cum se vede, concursul a fost dominat de rachetomodelistii targovisteni, care si-au aparat traditia locala in aceasta ramura de sport. Primul Criteriu naţional de rachetomodele, gazdui de Targoviste, a avut ecou in presa nationala, atat in publicatiile locale cat si centrale. Lucian Grigorescu, Aspiraţii spre stele, ziarul „Dâmboviţa”, Târgovişte, 5 iunie 1968, p.3. - Lucian Grigorescu Primul concurs de rachetomodele din ţară, Dâmboviţa, Târgovişte, 5 iunie 1968, p. 3.


Serban Petrisor Catalin, clasa a-X-a C

1968 – 2008


Henri Coanda: Realizarea de la Targoviste... Despre rachetomodelistii targovisteni, in suplimentul ziarului ,,Dambovita", din decembrie 1969, a aparut articolul intitulat ,,O convorbire cu Henri Coanda" semnat de V. Firoiu. Adresindu-se marelui savant roman, autorul articolului spune : ,, Si poate ca va vom produce o surpriza, informandu-va ca la Targoviste functionieaza un puternic centru de rachetomodelism si ca dambovitenii dispun chiar de un „ microrachetodrom”. La care acesta raspunde astfel : „ Daca aparent aceasta inseamna o distractie in plus. in logicul ei problema cuprinde un admirabil mijloc de educatie tehnica. de cultivare a vocatiilor, de animare a inclinatiilor stiintifice ale tinerilor. Un element bine educat, in orice domeniu al tehnicii, este deplin castigat pentru ,,gandirea stiintifica", pentru realizari care nu vor intirzia sa se afirme. Realizarea de la Targoviste face cinste infaptuitorilor ei, iar pe mine, om de tehnica, ma entuziasmeaza de-a dreptul. Va felicit pentru aceasta realizare si le adresez urarea de continui succese acelor tineri ucenici intr-ale tainei rachetelor din judetul Dambovita" Citind cele relatate in acest articol, tinerii rachetomodelisti ai Societatii ,,Astronautica" le-au primit ca pe un imbold in munca de viitor, fiind fericiti ca un om de stiinta de talia lui Henri Coanda, le-a facut precizari incurajatoare in legatura cu perspectivele activitatii lor. Bibliografie - V. Firoiu ,,O convorbire cu Henri Coanda", suplimentul ,,Dambovita", decembrie 1969 - E. Stroescu, Henri Coanda despre rachetomodelistii Targovisteni, Astronautica, 1/1970, p. 20

1968. Arbitrul Ion Farcas supravegand pregatirile modelistului Dumitru Diaconescu - Pucioasa.

TOATA ADMIRATIA NOASTRA SI CELE MAI ALESE CUV1NTE DE LAUDA Fantasticile evenimente astronautice care s-au succedat intr-un ritm vertiginos in ultimii ani, au dat un avant considerabil activitatilor si explorarilor spatiale si noi directii de actiune in sprijinul dezvoltari; stiintei si tehnicii, pentru extinderea continua a limitelor cunoasterii umane. La putin timp dupa plasarea pe orbite circumterestre a primilor sateliti artificial!, au aparut mari si mportante utilizari ale tehnicii spatiale in diverse domenii ale activitatii practice terestre, care fac sa se dezvolte intr-un mod impresionant mijioacele tehnologice de productie. Civilizatia viitorului va beneficia, pe de alta parte, intr-o masura considerabila, de uriasele resurse pe care le ofera investigatiile din spatiul cosmic, pentru dezvoltarea economiei, stiintei si progresului social. In aceasta stralucita perspectiva, orice activitate in domeniul astronauticii capita o semnificatie profunda. Pregatirea si educatia tineretului in acest sens constitue un factor de baza pentru desfasurarea cu succes a tuturor acestor activitati spatiale la diverse esantioane de virsta. In acest context aducem aprecieri deosebite rachetomodelistilor din tara si laude speciale celor din Tirgoviste, care au avut o initiativa asa de laudabila si au putut sa realizeze un centru luminos de preocupari astronautice in acest oras. Imbinind entuziasmul tineresc cu pasiunea pentru stiinta si tehnica. cu setea de cunoastere a tot ce este nou in lume, membrii societatii .,Astronautica" primesc de pe acum laurii gloriei. Munca si succesele lor, ale tinerilor din intreaga tara, intregesc armonios marile realizari obtinute de poporul nostm pentru ridicarea patriei noastre pe noi trepte, tot mai inalte, ale progresului si civilizatiei. Toata admiratia noastra si cele mai alese cuvinte de lauda conducerii si profesorilor Liceului nr. 2 din Tirgoviste, pentru munca lor plina de daruire in formarea acestui tineret, ale cairei rezultate stralucite sint cunoscute si apreciate in toata tara. Merite deosebite pentru profesorul Ion N. Radu, marele animator al acestei frumoase activitati incununate si cu laurii dobinditi in competifiile din fara si din strainatate. La aparitia seriei tiparite a revistei ,,Astronautica", urez membrilor societatii tirgovistene, rachetomodelistilor din toate colturile patriei noastre, succese tot mai mari in frumoasa activitate ce o destasoara. Acad. prof. ELIE CARAFOLI, Presedintele Comisiei de Astronautica a Academiei Romane Pagina propusa de Avram Andreea, IX - B

21


1968-2008


APRECIERI LA ANIVERSAREA A 25 DE ANI Dragi iubitori ai astronauticii

Daruirea unui om EXCELSlOR! BUCURIA ZBORULUI Au trecut deja 25 de ani de cand un temerar - 1-am numil aici pe d-1 loan N. Radu – si discipolii sai au declansat o adevarata miscare a zborului celor mai mici aparate iscodite de mintea omeneasca neobosita, rachetomodelele. Ne amintim cu mare placere ca noi, cei care controlam cit de cit zborul cuvintelor, ne-am molipsit de "facatorii" de rachetomodele si am devenit spontan cronicarii lor. Adeseori, vorbele noastre zburau la fel de indraznet ca aparatele rachetomodelistilor, si de aceea ne mandrim ca am daltuit in cuvinte file trudite vorbind despre priceperea si ambitia "zburatorilor". Din admiratia pentru, zborul la altitudine al rachet\omodelelor, sarbatoritii de azi au scos la iveala atunci si o revista de profil (printre primele in lume), numita ,,Astronautica". "Si cand acum gandesc ca semnatarii din revista (in frunte cu acad. Elie Carafoli) erau - poate - in zborul cuvintelor (cel putin) la fel de importanti ca multiplii' Campioni si recordmeni mondiali din gruparea sarbatorita astazi, sunt emotionat si incerc sa gasesc “cuvinte potrivite” initiatorului ei, viata lunga spre noi aniversari ale acelui inceput fara perche pentru rachetomodelismul romanesc, miscare in care elevii si dascalii lor au propus mereu repere de laudabila competitivitate.

Prof. Lucian Grigorescu

….Este ceea ce s-a intamplat si acum, cand s-au adunat niste ani, ce impun un prim bilant Poate ca la scara evolutiei unui domeniu tehnico-stiintific si sportiv, ca si la scara invatamantului romanesc, 35 de ani nu inseamna prea mult. Pentru o viata de om insa, acesti ani inseamna mult. Or, tot ce s-a realizat prin Astronaitica - reprezinta, in ultima instanta, daruirea unui om. Cunostintele si priceperile sale, munca sa, pasiunea sa, au dat viata societatii tehnico stiintifice, publicatiilor care alcatuiesc si astazi, in mod cert, nucleui rachetomodelismului romanesc. La multi ani !

prof. univ. dr. P. Gh. Barlea Sorbona, Paris, aprilie 2003

La multi ani Redactia revistei „Modelism International” are deosebita placere de a ura societatii ASTRONAUTICA din Targoviste si membrilor ei viata lunga si cat mai multe realizari, cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la infiintare. Singura societate astronautica a elevilor din aceasta parte a. Europei, ASTRONAUTlCA. a contribuit la formarea a zeci de generatii de elevi in spiritul maritor inaintasi si pionieri ai spatiului cosmic nascuti in Romania: loan Valahul, Conrad Haas, Hermann Oberth, Dumitru Prunariu. Fie ca eforturile societatii dumneayoastra sa aduca Rormaniei si alte genii de aceeasi valoare.

Ing.dr. Craciunoiu Cristian Revista ”Modelism intrenational”

lata ca au trecut deja anii unui sfert de veac de cand un grup de elevi inimosi, plini de dorinta cuceririi vazduhulu infinit, au initiat prima ''scoala" nationala intru acest sens. Cu toate greutatiile, inerente oricarui inceput, am fost linga ei, ”

c o n t a m i n i n d u - m a " sufleteste de elanul lor tineresc, de sperantele pe care si le-au pus intr-o munca a inteligentei ocrotita de pasiunea care i-a cuprins, dincolo de obiectele scolarc, mtr-o unitate de invatamint de prima mana a urbei noastre. Si spun aceasta intrucat, atunici, in 1969, fosta "Medie 2" (actualul Iiceu "Ion Heliade Radulescu") reprezenta, pe toate planurile, avangarda institutiilor de invatamint liceal din Targoviste, elevii ei fiind, an de an, reprezentantii damboviteni la mai toate olimpiadele scolare nationale. lar cei mai buni dintre ei au format nucleul socitatii "Astronautica". In scurt timp. au aparut si primele rezultate de exceptie Tirgovistea devenind "polul" eel mai puternic al rachetomodelistilor romani. Campionii nationali, europeni si mondiali, au dus faima societatii, a scolii si a orasului pe toate plaiurile si meridianele. Numele lor au fost inscrise in cartea de aur a astronauticii romanesti si in toate anuarele Federatiei Internationale de Astronautica. In numele meu si al colegilor mei, foste si actuale cadre didactice, le multumesc. Si in incheiere, fie ca aceasta aniversare sa fie un nou inceput. Prof.IlincaRadu, director la Scoala Medie nr.2,Tirgoviste, intre anii 1965-1974. Foto: Echipa Astronautica Targoviste, la Campionatul National de la Suceava, 1972.

Pagina propusa de Vladescu Cristian, IX - C

22


1968-2008


APRECIERI LA ANIVERSARILE DE LA 25 SI 35 DE ANI 35 de ani

FELICITARILE NOASTRE! Imi face placere sa felicit colectivul de fondatori si sustinatori ai revistei si ai societatii tehnico-stiintifice a elevilor numite "Astronautica", cu prilejul implinirii a 30 de ani de la infiintare. Beneficiind in copilarie si adolescenta de efectele educative ale unor activitati tehnico-stiintifice pentru tineret, inteleg si apreciez eforturile unor dascali cu mare putere de daruire, care si-au inchinat intreaga activitate formarii viitorilor specialisti in domeniile avansate ale stiintei si tehnicii moderne. Aceste domenii trebuiesc sustinute si dezvoltate, indiferent de regimul politic sau de sistemul social in care sunt promovate, atata timp cat servesc intereselor intregii societati. Sunt convins ca multi dintre tinerii care si-au cultivat talentul, deprinderile si care si-au manifestat preocuparile in cadrul societatii si revistei "Astronautica" reprezinta astazi specialisti daruiti activitatii lor in diverse ramuri ale vietii stiintifice si practice romanesti, capabili sa asigure continuitatea si perfectionarea in eterna incercare a omului de a invinge forta gravitatiei. Tuturor le doresc noi succese si impliniri! Cosmonaut DUMTTRU DORIN PRUNARIU Presedintele Agentiei Spatiale Romane

La si mai multi ani! Orice retrospectiva implica si o minianaliza a eficientei activitatilor, astfel, la a35-a aniversare a revistei ASTRONAUTICA,ma simt onorat si ma numar printrecolaboratorii ei, alaturi de entuziastiirealizatori ai acestei publicatii, careia ii urezdin inima " La si mai multi ani!

Prof. univ. Florin Zaganescu Membru al Academiei Internationale deAstronautica Ploiesti, 20 aprilie 2003

LA MULTI ANI “ ASTRONAUTICA!” Revistei "ASTRONAUTICA" de la Targoviste, la a 30-a aniversare, u adresam felicitarile noastre, viata indelungata si pagini tot mai numeroase despre evenimente notabile dm tara si strainatate. Toata stima si consideratia noastra cu acest prilej pentru d-ul profesor RADU N. IOAN, maestru emerit al sportului, care a creat aceasta revista unica in Romania si care, timp de 30 de ani, a contribuit la infiintarea si dezvoltarea rachetomodelismului in tara noastra, sport tehnico - aplicativ de avangarda din programul Federatiei Aeronautice Internationale, prin care Romania a devenit uu nume de prestigiu al campionatelor mondiale si europene. La multi ani “ASTRONAUTICA" Pro£ Mihail Zanciu

+...

Cu ocazia aniversarii a 35 de ani de existenta, a revistei ASTRONAUTICA - Targoviste ii uram viata lunga, sincere felicitari si pagini numeroase dedicate evenimentelor nationale si internationale. Apreciem colectivul profesoral al Colegiului National Constantin Carabella care a reusit sa mentina unica revista de acest gen din tara si timp de 35 de ani a alimentat dezvoltarea rachetomodelismului in Romania, un sport tehnico-aplicativ de avangarda care a dus mai departe numele tarii noastre la campionatele mondiale si europene. Prof. Mihail Zanciu, Secreta general al Federatiei Romane de Modelism.

LA ANIVERSARE Totul parca a fost intr-o alta existenta a mea, parca de atunci, din perioada anilor de liceu, ar fi trecut secole peste secole. Am facut parte, la vremea aceea de inceput de deceniu opt, din clasa unde, in loc de atat de “muncitorestile” ore de atelier ( in care se taiau si se indoiau, de dimineata pana dupa pranz, tot felul de table ) aveam in programa “Astronautica”. Toti cei treizeci de elevi eram “ancorati” la marea dragoste si pasiune, dind chiar in patima, pentru rachetomodelism a campionului mondial in domeniu. De fapt in mintea domnului Ioan N. Radu, la sfarsitul anului in care a atins aceasta mare performanta, era singurul campion modial al Romaniei, in nici o alta disciplina ne avand vreun castigator. Era un Francisc Vastag. Si noi ii dadeam din plin concursul lansandu-ne contaminati de aceasta … (sa-i zicem) boala. Si, intr-o camaruta cam cat o bucatarie de bloc, ne inghesuiam pe scaunele atat de apropiate incat nu reuseam nici sa pastram un ritm constant al respiratiei, si cu mainile ascultand de comenzile date de mintile acaparate de aceasta mare a practicii concrete, reuseam sa ne facem “rachetele” noastre . Apoi, cu prima ocazie, si erau destule, slava Domnului, trupa celor de la speciala de matematica participa la concursuri. Si, astfel, peste noapte, cate un coleg devenea campion national. Era o clasa ca si cea de dinaintea noastra (de fapt, si din pacate singurele experimentale in acest sens) de campioni. Cu atat mai mult cu cat tot din clasa noastra erau si premiantii “de aur” ai olimpiadelor judetene, la mai toate obiectele. Imi aduc aminte cu nostalgie de acei ani si cu tristete ca respectiva salita unde ne intalneam odata pe saptamana pentru o dimineata intreaga, nu mai exista, dar dincolo de toate cu fericirea ca ea, sala aceea, a ramas definitive in sufletul meu

Jozsef Pildner Foto: Echipa “Astronautica” – 1972

Secretar general al Federatiei Romane de modelism

SALUTUL INSPECTORATULUI SCOLAR Daca or fi sa rapartam cei 30 de ani de existenta a "ASTRONAUTICii" targovistene a profesorulw IOAN N. RADU la dimensiuni cosmice, ar insemna sa gandim la o clipa dintr-un mers ireversibil. Dar pentru ca unitatea de masura terestra e alta, cei 30 de ani inseamna istoria unei societati unice, in care tinerii cu aspiratii astrale au dus faima Targovistei pe multe meridiane. Acum, la un aslfel de moment, nu-mi ramane decat sa-I felicit!

Prof Honorius Motoc

Pagina propusa de Maracineanu Andrei – IX C

Inspector General Adjunct

23


1968 - 2001

BILANTUL INTERNATIONAL AL RACHETOMODELISMULUI ROMANESC In perioada 1968 – 2001, Federatia Romana de Modelism, a organizat, în România, 4 competiţii oficiale ale Federatiei Aeronautice Internationale, la rachetomodelism: - Campionate Europene în anii 1984, 1988 şi 1993; - Campionate Mondiale, pentru seniori şi juniori, în 1998, care a avut o participare record de 275 de concurenţi din 18 ţări şi 3 continente. Rachetomodeliştii Romani (seniori şi juniori) au cucerit, la Campionatele Mondiale şi Europene, 65 de medalii (17 de aur, 24 de argint, 23 de bronz).

Campionate mondiale de seniori - 1972 - 1994 - 1994 - 1996 - 1998

lugoslavia Polonia Polonia Slovenia Romania

-S3A -S3A -S4B -S3A-echipe -S1B-echipe

Medalii de aur - RADU N. loan - NICOLAE Petre - TORODOC Dorin - Torodoc D, Zaharioaie S. Nicolae Petre - Catargiu l, Prihotin A, Costache Marius

Medalii de argint - 1972 lugoslavia -S3A-echipe - Radu loan, Morariu Silvestm, Ballo Elena - 1981 Cehoslovacia -S6A - CALCAN Stefan - 1981 Cehoslovacia -S6A-echipe -Constantinescu V., Constantinescu G., Sercaianu Lucian - 1985 Bulgaria -S3A-echipe -Catargiu l, Toxin Gheorghe, Torodoc D - 1987 lugoslavia -S3A -CATARGIU loan, - 1998 Romania -S1B - CATARGIU loan, - 1998 Romania -S7-echipe -Sercaianu L., Purcarea V,Constantinescu G. Medalii de bronz -1981Cehoslovacia-S4C-echipe-Calcan Stefan, Cosoveanu M., Bacaoanu G. - 1981Cehoslovacia-S3A-echipe -Cosoveanu Marian, Bacaoanu Gheorghe, Constantinescu Gabriel - 1983 Polonia -S6A-echipe -Butusan l, Boscoianu Mircea,Torodoc D. - 1987 lugoslavia -S4B-echipe -Radu Nicolae, Nicolae Petre, Torodoc D. - 1990 URSS -S5C-echipe -Bordea G., Sercaianu L Constantinescu V - 1994 Polonia -S7-echipe -Constantinescu G.,Tudor L., Sercaianu L. - 1996 Slovenia -S7-echipe -Constantinescu G., Otelea Dragos,Tudor L - 1998 Romania -S3A-echipe -Torodoc D, Catargiu I., Prihotin Antonel - 1998 Romania -S4B -TORODOC Dorin - 2000 Slovacia -S7-echipe - Constantinescu G., Obrete L., Sercaianu L.

Campionate europene de seniori (criterii) - 1971 lugoslavia - 1971 lugoslavia - 1984 Romania - 1984 Romania - 1984 Romania - 1984 Romania

- 1984 Romania - 1984 Romania - 1988 Romania - 1988 Romania - 1991 Bulgaria - 1993 Romania - 1993 Romania -1995 Slovacia

Medalii de aur -S3A -RADU N. Loan -S4B -BALLO Elena -S3A-echipe: -Torodoc Dorm, Toxin Ghe., Catargiu loan -S5C-echipe -Kokossy losif, CosoveanU M, Nicolae P -S5C -NICOLAE Petre - S4C -CATARGIU loan

Medalii de argint -S6A-echipe -Nicolae P., Cosoveanu Marian,Torodoc D. -S5C -COSOVEANU Marian -S3A -TORODOC Dorin -S3A-echipe -Torodoc Dorin, Radu Nicolae, Catargiu l -S1A -VIOREANU Adrian -S4B-echipe -Catargiu I, Vasile Florentin, Radu Nicolae -S5C -CONSTANTINESCU Valerian -S7-echipe: -ConstantinescuV, Constantinescu G, Otelea D.

Medalii de bronz -1974 Cehoslovacia -S5C -CONSTANTINESCU Valerian -1984 Romania - S3A -CATARGIU Ioan -1988 Romania -S5C-echipe: -Sercaianu L,Vulpasu A., Constantinescu V -1991 Bulgaria - SlA-echipe: -Vioreanu Adrian, Catargiu l., Torodoc D. -1993 Romania - S4B -CATARGIU loan -1993 Romania - S6A-echipe: -Nicolae P., Tutulea Gh., Vrabie Sandut

24

Campionate mondiale de juniori - 1994 Polonia - 1996 Slovenia - 1998 Romania - 1998 Romania - 1998 Romania - 1996 Slovenia - 1996 Slovenia - 1998 Romania - 1998 Romania - 1998 Romania - 1998 Romania - 2000 Slovacia - 1994 Polonia - 1994 Polonia - 1996 Slovenia - 1998 Romania - 1998 Romania - 2000 Slovacia - 2000 Slovacia

Medalii de aur - Ratu Florin, Otelea D., Mihalache lonut -Mihalache l, Obrete Lucian, Mihalache D. - HALIP Gabriel -Halip Gabriel, Morosan Narcis, Nedelcu I. -Dragomir Razvan, Feyer Vlad, Popa Dan Medalii de argint - S4B - COSTACHE Marius - S7 - OBRETE Lucian - S5B - DRAGOMIR Razvan -S5B-echipe - Dragomir Razvan, Popa Dan, Feyer Vlad - S6A - RATU Florin - S6A-echipe - Ratu F., Apostol Adrian, Torodoc Alex. -S7- echipe - Popa Dan, Brinza lonut, Georgescu Radu Medalii de bronz - S7-echipe: - Mihalache lonut, Ratu F., Otelea Dragos, - S5C - OTELEA Dragos - S7-echipe: -Obrete Lucian, Mihalache l., Mihalache D. - S5B - POPA Dan - S7 -DRAGOMIR Razvan -S4B-echipe: -Chercherita Dragos, Morosan N.,Torodoc A -S7 - POPA Dan - S5C-echipe -S5C-echipe -SlB - SIB-echipe - S7-echipe

Campionate europene de juniori - 1995 Slovacia - 1995 Slovacia

- 1995 Slovacia - 1995 Slovacia

Medalii de aur -S4B - RATU Florin -S4B-echipe -Ratu F., Miron lulian, Prihotin Eduard Medalii de argint -S3A-echipe: -Ratu F., Miron lulian, Prihotin Eduard -S5C-echipe: -Mihalache l., Mihalache D., Popescu Eugen

Statistica propusa de Bengea Nichita – XI C

Recorduri mondiale. Performanţe romanesti, omologate ca recorduri mondiale de Federaţia Aeronautica Internationala - CIAM, care nu le gasim evidentiate in vasta si valoroasa lucrare „Encicloepdia educatiei fizice si sportului din Romania”, le prezentam celor interesati dupa o statistica nneoficiala - 1970, Romania, Daniel Cazacio, Astronautica Targoviste, S4B, 5’ 26’’ - 1970, Iugoslavia, Ioan N. Radu, Astronautica Targoviste, S3A, 17’ 47’’ - 1971, Romana, Elena Ballo, Voinata Deva, S3A,32’ 42’’ - 1971, Romania, Elena Ballo, Voinata Deva, S4C, 5’01’’ - 1974. Romania, Ioan N. Radu Astronautica Targoviste, S1B, 507 m - 1974, Romania, Ioan N.-Radu, Astronautica Targoviste, S1C, 543 m - 1975, Romania, Valeriu Stroescu, Astronautica Targoviste, S6C, 69 s - 1975, Romania Valeriu Stroescu, Astronautica Targoviste, S6C, 94 s - 1975, Bulgaria, George Radu, Astronautica Targoviste, S3D, 323 s -1975, Bulgaria, Mihai Pietris, Astronautica Targoviste, S3B,. 600 s. - 1975, Romania, Ioan N. Radu, Astronautica Targoviste, S6D, 1’34’’ - 1975, Romania, Silvestru Morariu, C.S.T.A. Suceava, S3D, 31’:04” - 1975, Romania, Eugen Egri, Explorari Deva, S5B, 214 m. - 1979, Romania, Coşoveanu Marian, Metalul Târgovişte, S6C, 4’ 06” - 1979, Romania Coşoveanu Marian, Metalul Târgovişte, S5A, 279 m. - 1983, Romania, Lucian Nita , Astronautica Targoviste, S 8B, 1’32” - 1983, Romania, Ileana Radu , Astronautica Targoviste, S8A, 1’50” - 1983, Romania, Radu N. Ioan-, Astronautica Targoviste S8C, 1’57” - 1984, Romania, Tudorel Dumitru, Voinţa Sibiu, S6A, 16’48” In evidentele noastre mai gasim: Maeştrii emeriţi ai sportului: Elena Ballo, Ioan Catargiu, Valerian Constantinescu, Gabriel Constantinescu, Marian Coşoveanu, Iosif Kökössy, Petre Nicolae, Ioan N Radu, Gheorghe Toxin, Antrenor emerit: Silvestru Moraru Bibliografie: -Ministerul Tineretului si Sportului, Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului din Romania, Editura Aramis, Bucuresti, 2002, p. 444. - Colectia revistei « Astronautica », 1968 - 2001


Statistica propusa de George

Radu

FEDERATIA ROMANA DE MODELISM

ASTROMODELISMUL FRANCEZ

CALENDARUL COMPETITIONAL INTERN LA RACHETOMODELE IN 2008 Comisia Federală de Racchetomodelism a aprobata, la adunarea generala din martie 2008, urmatoarele probleme: CAMPIONATUL NATIONAL DE CLASICE SI MACHETE Organizat de F.R.Modelism, Comisia Federala de Rachetomodelism, CS Total Sibiu si Autoritatile locale din Sibiu - Sibiu,Tabara din Saliste, 6-10 august. -Clasele pentru seniori: S1A/B, S3A, S4A, S6A, S9A, S5C, S7, S8E, - juniori: S1A/S1B, S3A, S4A, S7, S9A, S5B, S7, S8D. Clasele S1A/B si S5B, S5C se vor tine cu ajutorul altimetrelor digitale si in functie de felul cum vor lucra acestea se va stabili din timp daca la S1 se va concura la clasa A sau B. -Inscrierea si sedinta tehnica: 6 august, ora 18, in Tabara -Testarea motoarelor: ora 20-22, in Tabara. Rugam fiecare club care doreste sa concureze la probele de altitudine S1 si S5 sa-si procure cel putin 2 altimetre necesare la antrenamentele proprii si in Campionatul national. Pentru aceasta va comanda in scris numarul de bucati la F.R.Md si vor vira suma corespunzatoare in lei pana la 25 aprilie in contul indicat in circulara cu taxele. F.R.Md va emite factura in lei in luna mai dupa procurarea altimetrelor in euro. In campionat cluburile isi vor folosi propriile altimetre, iar Federatia va avea 5 altimetre de rezerva. Juriul va citi valoarea altimetrelor dupa zbor cu ajutorul softului special si a calculatorului. Altimetrele vor fi conform cu datele fizice difuzate de Sercaianu Lucian si cu pretul de 80 euro/buc. Acestea vor fi procurate de Federatie si Cluburi centralizat, de un singur fel, din Germania Cupa României. Clasele S3A, S4A, S6A, S9A, S8E/D 1. Etapa I-a BACAU, 4-6 iulie,organizator FRMd si SCM Bacau. 2. Etapa a II-a Suceava, 5-7 septembrie, in cadrul Cupei Mondiale,clasament national.Organizator CSTA Suceava.

De curand, pe e-mailul revistei „Astronautica” s-a primit un set de fotografii cu modele spatiale experimentale apartinand cunoscutului modelist francez Jean Louis Benoit, pentru a fi popularizate in randul modelistilor romani. Este interesant felul in care autorul a prezentat succesiunea imaginilor din care redam modelistilor romani numai trei. Se desprinde de aici, efortul generos al lui Jean Louis Benoit de a populariza modelele spatiale consreuite in scopuri tehnice sau stiintifice. Popescu Dan, IX - C

Prezentarea modelului

CALENDAR SPORTIV INTERNATIONAL A. Cupe Mondiale organizate in Romania 1. World Cup Buzau,16-18 mai, Buzau, Organizator - CSM Buzau 2. World Cup Suceava, 5-7 sept., Organizator - CSTA Suceava. Campionatul Mondial pentru seniori si juniori, Spania, Lleida, 22-28 august. Clasele:S3A,S4A,S6A,S9A,S8E/D Actiunea face parte din contractul de finantare cu A.N.S./2008 cu taxele de participare pentru 5 seniori si 3 juniori. Obiectiv cel putin 2 medalii. Lotul national se va stabili la Sibiu in 10 august in urma rezultatelor la Campionatul national si Cupa Romaniei de la Bacau .In cazul unei egalitati de puncte se va tine cont si de punctajul din 2007. Antrenorii cluburilor care pregatesc sportivii pentru loturi - CSTA Suceava & CSM Raraul C.Lung Moldovenesc, Catargiu Ioan, Botusan Ioan, - CSM Buzau, Sercaianu Lucian, - Chimia Buzau, Constantinescu Gabriel, - CS Vointa – Palatul Copiilor Buzau, Nica Ovidiu, - CS Total Sibiu-Palatul Copiilor Sibiu,.Dumitru Tudorel. - SCM Bacau, Zaharioaia Petrea..

Pe rampa de lansare

ARBITRI INTERNATIONALI FAI IN 2008, Radu N.Ioan, Guzu Ion, Constantinescu Gabriel, Sercaianu Lucian, Dumitru Tudorel COMISIA FEDERALA DE RACHETOMODELISM - g.ral mr(r) Guzu Ion, presedinte - ing. Constantinescu Gabriel, vicepresedinte , CS Chimia Buzau - Sercaianu Lucian, CSM Buzau, Nica Ovidiu, Pal.Copiilor-CS Vointa Buzau, Catargiu Ioan, CSM Raraul C.Lung Moldovenesc, Zaharioaia Petrea, SCM Bacau, Dumitru Tudorel, CS Total Sibiu, Botusan Ion, CSTA Suceava, ing.Popa Stefan, CS Aerostar Bacau, prof. Diaconsecu Nicolae, Clubul Copiilor Pucioasa, instr.Savulescu Ariel,Palatul Copiilor Ploiesti.- membri.

Prof. Mihail Zanciu, Secretar general al FRMd.

25


In zbor

CALENDARUL FAI - 2008 Cupe Mondiale, concursuri internationale in Europa, America, Asia, Africa si Campionatul Mondial din Spania 15-16 March4th Catalunya Cup ~ Lleida-ESP S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup + S3A Open 5-6 April 2008 Pogorica Cup ~ P‘gorica-MNE S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 10-13 April 2008 Belarus Cup ~ Lida-BLS S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup + S12/P 19-20 April 2008 Korolev Cup ~ Stupino-RUS S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 21-28 April 2008 Veteranov Cup ~ Stupino-RUS S12/P Open 2-4 May 2008 Kosice Super Cup ~ Kosice-SVK S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 9-11 May 2008 World Cup Krupka ~ Krupka-CZE S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 16-18 May 2008 Buzau Cup ~ Buzau-ROM S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 24-25 May 2008 Stip Cup ~ Stip-MKD S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 30-31 May 25th Swiss RAK Cup ~ Oberkulm-SUI S6A-S8E/P both World Cup 31-1 May-June 2008 Swiss Masters ~ Oberkulm-SUI S6A-S8E/P both World Cup 30-1 May-June 2008 Polar Cup ~ Murmansk-RUS S4A-S6A-S7-S8E/P all World Cup + S12P open 7-8 June 8th Sirmium Cup ~ Sr Mitrovica-SRB S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 14-16 June 2008 Carl Neubronner Cup ~ WertigenRoggden-GER S6A-S8E/P both World Cup 20-22 June 2008 Anatanas Gustaitis Cup ~ Marjampole-LTU S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 21-22 June 2008 Vega Cup ~ Krsko-Zadovinek-SLO S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 27-29 June 2008 World Cup Liepaja ~ Liepaja-LAT S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 27-29 June 2008 Yangel Cup~Dniepropetrovsk-UKR S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 4-6 July 2008 Nitra Cup ~ Nitra-SVK S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 12-13 July 2008 Capitol Cup ~ Manassas-USA S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 18-20 July 2008 Zielona Gora Cup ~ Z’na Gora-POL S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 24-27 July 2008 Impulse Cup ~ Shostka-UKR S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 2-3 August 7 th Belgrade Cup ~ Lisicji Jarak-SRB S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 9-10 August 2008 Krakow Cup ~ Krakow-POL S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 22-28 August 17th World Championshipfor Space Models ~ Lleida-ESP Juniors & Seniors: S3A S4A, S6A, S9:. S8D, Juniors, S8E/P, Seniors 24-26 August 2008 Lleida Cup ~ Lleida-ESP S7 World Cup 6-7 September 2008 Suceava Cup ~ Suceava-ROM S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 20-22 September 2008 Bajkonur Cup ~ B’konur-KAZ S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 20-25 September 2008 Bajkonur Cup for Juniors BajkonurKAZ, S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A Junior Open Intern’nal 23-25 September 2008 Korkyt Ata Cup ~ Ko.’yt Ata-KAZ S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 4-5 October 21st Africa Cup ~ Pretoria-RSA S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 11-13 October 30th Ljubljana Cup ~ Kamnik-SLO S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup + S3A

CUPA MONDIALA LA MODELE SPATIALE, Editia 2007 In anul 2007, au fost 23 de concursuri ale Cupei mondiale in 18 tari de pe 3 continente cu 2139 de inscrieri si in jur de 6300 de lansari in zbor. Cresterea numarului de evenimente in 2007 a fost de 26%, iar inscrierile au crescut cu 40%. Castigatorii pe categorii de probe in cadrul Cupei Mondiale sunt: S4A – Rachetoplane 1 Z. Josipovic (SRB) –336; 2. R. Katanic (SRB) -330, 3. E. Kurkova (RUS)-329. S6A-Durata cu panglica 1 Z. Katanic (SRB)-333, 2. A. Lipai (BLR) -323, 3. E. Kurkova (RUS) -318, S7-Machete la scara 1 B.Pavka (CZE) -329, 2. G.Constantinescu (ROMANIA) -325, 3. W.Krzywinski (POL)-325 S8E/P-RC rachetoplan 1 N.Dikic (SRB) -327, 2. B. Sliwa (POL) -314, 3. G. Sergienko (RUS) - 303, S9A –Girocopter 1. B. Pavka (CZE) - 322, 2.F. Sercaianu (ROMANIA) -314, 3.S. Romanyuk (RUS)-298. La Cupa mondiala – editia 2007, s-au remarcat pentru Romania, doi modelistii de valoare: Florica Sercaianu – CSM Buzau si- Gabriel Constantinescu – Cimia Buzau., carora le urez success in continuare. Ing. Dip. Srdjan D. PelagicPresedintele Comisiei de Modele SpatialeC.I.A.M- F. A. I.

Dranca Sorin Paul S-a nascut la: 23.06.1968, Radauti, jud. Suceava, A urmat Universitatea “Al. I. Cuza “ Iasi – Facultatea de Fizica; studii postuniversitare la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara, MagureleBucuresti “Utilizarea izotopilor radioactivi. In prezent este fizician - specialist radioprotectie in Laboratorul de Igiena Radiatiilor Ionizante din cadrul Autoritatii de Sanatate Publice Suceava Este casatorit, fara copii. . A inceputo activitatea modelistica la “Casa Ponierilor” Radauti, sub indrumarea profesorului Moldoveanu Dorel, unde curiozitatea s-a transformat in pasiune. A activat la C.S.T.A. Suceava, din mai 2002, sub indrumarea antrenorului Moraru Silvestru . Performantele realizate in rachetomodelism se rezuma la: 2002-Campionat National- Buzau, locul II la S4B-seniori,individual ; 2004- Campionat National- Suceava. Campion la S9B-seniori si locul doi la S4B- seniori. - Campionat Mondial Polonia –Deblin . Obtine doua medalii de bronz : la S9B-seniori, individual si la S3B-seniori –cu echipa formata din Dranca Sorin ; Duca Ilie si Catargiu Ion ; 2005 – Campionat National – Buzau loc III la S3A-seniori - Campionat European – Buzau, locul IV la S3A-seniori- cu echipa ; 2007 – Campionat National – Saliste, Sibiu;campion la S1B-seniori . Publicatii : A colaborat cu omologii din reteaua radiatiilor privind radioprotectia pacientului in radiologia diagnostica si interventionala; spectrometrie gamma la materiale de constructie si teme privind concentratia de radon (Rn-222) in locuinte, medii colective si in special, obiectivul principal Exlploatarea miniera uranifiera Crucea . In domeniul modelistic nu a publucat nimic inca .

Popa Silviu-Ionut, X - D

26

Oprea Luciana, a X-a D


Catalunya Cup WORLD CUP- Lleida 2008 In ziua de 15 martie 2008 a avut loc in orasul Lleida din Spania cea de-a patra editie a cupei mondiale ”Catalunya Cup”. Au participat pe probe intre 19 si 24 de rachetomodelisti din Marea Britanie, Slovenia, Romania si Spania. Concursul s-a desfasurat pe o vreme in care temperatura a variat intre 12º-23º C, iar viteza vantului a fost de 3 m/s. Juriul Federatiei Aeronautice Internationale a avut in componenta pe Srdjan Pelagic-Serbia, Stuart LodgeMarea Britanie, Joze Cuden-Slovenia. Concursul a fost supravegheat de Esther Roura-Spania -director, Josep Mestres-Spania, Nebojsa PelagicSerbia-ofiteri cu securitatea starturilor. Spre marea noastra satisfactie la acest concurs a participat si un reprezentant roman- Liviu Botusan de la CSTA Suceava, care s-a bucurat de o clasare frumoasa ocupand locul 2 la proba de rachetoplane. Ne bucura succesul lui. CLASAMENTE: S4A – RACHETOPLANE 1.Núria Crusella - Spania 491s 2.Liviu Botusan - Romania 432s 3.Boris Jenko - Slovenia 377s S6A – STREAMER 1. Mitja Zgajner - Slovenia 298s 2. Marjan Jenko - Slovenia 295s 3. Raquel Manzano - Spania 284s 10. Liviu Botusan - Romania 255s S9A – GIROCOPTERE 1 Nnigel Bathe - M .Britanie 358s 2. Boris Jenko - Slovenia 337s 3.Jordi Roura Font - Spania 294s 9. Liviu Botusan - Romania 106s Ionescu Elena-Bianca, clasa a IX-a B

Foto: Ciprian Pascu – cls a XI-a, Sibiu

27

Modificari la regulamentul de modele spatiale al CIAM - FAI Articolul a fost conceput a fi un instrument de studiu si referinta pentru uzul sportivilor si oficialilor. Prezentam o serie de precizari si recomandari cu privire la organizarea unor competitii sau jurizarea lansarilor. 2.4.3. Constructia modelului spatial se va realiza din lemn, hartie, cauciuc, plastic casabil sau materiale similare fara parti substantiale de metal. Modelele claselor S1,S2,S3,S6,S9 si S10 trebuie sa aiba un diametru minim de 30 mm pentru cel putin 50% din structura interioara, iar in cazul clasei S5 pentru cel putin 20% din lungimea totala a constructiei. In cazul clasei S1, diametrul cel mai mic trebuie sa nu fie mai mic de 18 mm la cel putin 75% din lungimea totala a fiecarei sectiuni, incluzand sectiunile terminale. Nu se permit terminatii sau reductii decat daca acestea indeplinesc cerintele. 3.1.2 Clasificarea motoarelor A/2 , 0 l-1.25 secunde Newton(NS) 0 -2.50 secunde Newton(NS) 2,51-5,00 secunde Newton(NS) 5.01-10.00 secunde Newton(NS) 10.01-20.00 secunde Newton(NS) 20.01-40.00 secunde Newton(NS) 40.01-80.00 secunde Newton(NS) Nota: Modelele A/2 trebuie sa aiba 30 mm in diametru si o lungime de 350 mm. Acestea vor fi folosite in special pentru incepatori. 4.3d. Evenimente la proba de machete Judecatorii examinatori vor evalua modele prototipuri in ceea ce priveste caracteristicile zborului in conformitate cu Anexa 9 tinand cont in special de : d.1.Particularitatile zborului. Etapele trebuie separate pas cu pas. Daca a treia treapta este separata simultan cu a doua treapta, zborul va fi considerat ca avand numai doua trepte. In cazul Saturn 1B si Soyuz, daca participantul realizeaza un zbor cu actionare mecanica a modulului de comanda, acesta va fi evaluat ca si a treia etapa a modelatorului, in conformitate cu paragraful 2.3.1 d.2.Efectele Speciale. Ca si efecte speciale (in conformitate cu regulile evaluarii) poate fi considerat doar prototipul. O racheta construita in trei trepte, ca Ariane, nu-si va desfasura conul acoperit cu un coif si nu va arunca satelitul peste bord in timpul operatiilor din prima si a doua treapta. Dimpotriva, in cazul lui Saturn si Soyuz, functionarea sistemului de salvare in timpul primei etape este posibila. In caz de nesiguranta, concurentul este obligat sa dovedeasca veridicitatea efectului special cu ajutorul unor date tehnice relevante. Cate puncte se acorda pentru mai multe efecte speciale ? Inainte de decolare se recomanda compararea gradului de dificultate a separarii a 4 motoare auxiliare.


d.3.Revenirea Pentru o singura treapta, o parasuta care ajunge la 10 puncte va fi notata. Daca o racheta construita intr-o singura treapta acumuleaza 20 de puncte, va fi notata. In cazul modelelor construite in mai multe etape, desfasurarea parasutei va fi apreciata cu pana la 10 puncte si desfasurarea panglicii, cu pana la 5 puncte. Punctajul maxim pentru reconstructie in fiecare caz nu poate depasi 40 puncte. Pentru a demonstra daca modelele care urmeaza sa fie lansate sunt aceleasi modelel care au fost supuse unei evaluari statice, membrii juriului vor acorda nota potrivita fiecarui model in timpul evaluarii statice. 5.Sarcinile organizatorilor a. Organizatorul unui concurs international va desemna 3 membrii ai juriului din lista nominala a arbitrilor F.A.I. In cazul concursurilor mondiale sau continentale, vor fi numiti 5 evaluatori F.A.I. si un evaluator de rezerva de nationalitati diferite, incluzand arbitrulpresedinte. Numele lor vor fi transmise la C.I.A.M. sau la birourile C.I.A.M. pentru abrobare din organizatia NAC. El va organiza sarcinile de lucru ale membrilor juriului si ii va reprezenta. Un alt arbitru (care poate fi arbitrul de rezerva) va fi numit arbitrul principal al echipei de masurarea a dimensiunilor. Organizatorul se obliga, de asemenea, sa asigure o suprafata adecvata pentru un numar relevant de intrari cu surse de lumina clare, puternice, care sa cada de sus Spatiul unde va avea loc evaluarea statica va fi echipat cu dispozitive de masurare a dimensiunilor si un PC cu un operator calificat. Accesul in zona evaluarii statice in timpul desfasurarii acesteia va fi interzis tuturor personelor cu exceptia evaluatorilor echipei de masurare a dimensiunilor, operatorului PC, directorului concursului si juriului FAI. Prof : Erhan Simona

Nastase Georgiana – XI F Prof. Coordonator Caibar Luiza

De ce stateau atat de mult in spatiu cosmonautii? Priveam uimiti in anii '80 la cosmonautii sovietici care stateau in spatiu un an si mai bine, acolo unde nu e gravitatie, unde treci pe deasupra planetei si te uiti la lucrurile mici si trecatoare pe care semenii de jos le petrec si infaptuiesc. In Cosmos nu e gravitatie, nu prea e nici zi si nici noapte, ci o vesnica lumina de neon a statiei spatiale, cu zumzait de ventilator care circula aerul si il filtreaza, cu echipamente si experimente, cu senzori si cu hublourile de unde poti vedea planeta de pe care vii si infinitul. Imi spuneam, despre cosmonautii sovieticii, ca aveau cum sa vada filmele pe care le difuzau americanii si europenii, ca puteau percepe planeta cu mult mai bine decit noi, muritorii de pe suprafata acestuia, imi spuneam ca ei trebuie sa fi fost tare fericiti. La ei nu se lua lumina si televizorul nu tinea doar doua ore. Sovieticii parca pareau mai dornici si plini de elan sa ajunga in Spatiu decit americanii . Si m-am intrebat de ce, care ar fi cauza pentru care ei sunt mai dornici? Poate si americanii erau dornici si cu siguranta ca si ei visau la asta si nu sunt singurii, o omenire intreaga viseaza sa vada « ce este dupa gard », ce este dupa ultima frontiera. Dar ei puteau si se bucurau grozav de un asemenea privilegiu. Nu prea stiam eu cum este cu antena de receptie prin satelit, nu exista internet si telecomunicatiile nu erau cele de astazi. Raminea sa ma bucur ca ei pleaca in Cosmos si visam frustrata si distanta la visul spatiului pe care o data l -as privi de acolo.Dar de ce stateau atit de mult in spatiu cosmonautii ? De ce stateau ei un an in spatiu? Depaseau recorduri si deveneau eroii tarilor care ii tri misesera in spatiu! Era o victoriei a spiritului uman, a tehnologiei, a reusitei fiecaruia si a tuturor! Da, cuvintele erau frumoase, dar oamenii astia stateau un an intreg sau peste in spatiu. De ce? Pai si la sovietici erau cozi si lipsea mancarea, era criza de imbracaminte si incaltaminte, nu isi imagina nime ni ca ar fi putut bea Coca Cola, masinile nationale erau asteptate la coada cam 5ani si in statiuni lucrurile stateau cam la fel, fie ca vorbim de litoralul romanesc sau de statiunile de schi din Caucaz. Deci rusii erau mai motivati sa stea in spatiu, sa nu aiba grija painii si a salamului, nici grija apei calde si a intretinerii, sa nu aiba plan de indeplinit si nici sa se calce in picioare in autobuze, in drum spre munca. Clar, rusii erau mai motivati ! Apoi nevest ele cu t oate cite a veau pe cap cu tinere a casei, copiii care nu i nvata si nu duc gunoi ul, fet ele care isi fac piercing la buric si isi incep viata sexuala mai devr eme decit ma mele, bai etii care se i mbata de prea timp uriu si iau prafuri, toate impr euna cu facturi, rate si alte dari, vizit ele s ocr ilor si prezenta sefil or, erau moti vat ii pentru orice c os mona ut sa ramina in Spatiu. Sunt dest ul e moti vatii sa ramii in spatiu si sa t e uiti de sus la toate l ucrurile mici, zgomot oase si convulsi ve ca re se petr ec acum si aici si sa iti doresti sa st ai acol o s us printre stele, departe de l ume si de zbaterile ei, cu un mar e receptor t v, la care sa vezi meciuril e de f otbal ale tutur or natiunilor glob ului si sa primesti cu un transport or spatial ratia de b ere, care pe ti mp ul calatoriei, di n cauza frigul u i spatial, ingheata atit cit sa fie buna de ser vit .Acum am i nteles de ce turismul spatial e industrie in crestere si hotelurile suborbitale sunt viit oarele mari afaceri ; „tunurile” vor f i mai mari ca cele imobiliare.

Prof. Staltzky Florentina.

28

Galileo Galilei Nascut la 15 februarie 1564, Pisa, Galileo Galilei, a fost un astronom, filosof şi fizician italian. Galileo Galilei a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiinţifică, bazată nu numai pe observaţia directă a naturii, dar şi pe informaţiile date de mijloacele tehnice de investigaţie. Galileo începe în 1574 să studieze literatura şi logica la Florenţa, apoi - la dorinţa tatălui său - se înscrie în 1581 la facultatea de Medicină a Universităţii din Pisa, disciplină care nu-i stimulează însă interesul. Se întoarce la Florenţa, unde dezvoltă o pasiune deosebită pentru Mecanică, , aprofundează matematica şi face studii de fizică. Pornind de la studiul principiului lui Arhimede, construieşte în 1586 o "balanţă hidrostatică" pentru determinarea greutăţii specifice a unui corp. În 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematică a Universităţii din Pisa. Întreprinde studii asupra căderii corpurilor şi publică lucrarea "De Motu" ("Despre mişcare").Intre 1593 si 1610, Galileo lucreaza la Universitatea din Padova, la prestigioasa catedră de Matematică, Geometrie şi Astronomie. În această perioadă începe să se intereseze de teoria lui Copernic asupra mişcării planetelor, folosindu-se de un telescop construit în Olanda, pe care el îl va perfecţiona. În 1609 publică lucrarea "Nuova astronomia" ("Astronomia nouă"), care conţine primele două legi ale mişcării planetelor. La Padova, cu un nou instrument, face observaţii asupra lunii, iar la 7 ianuarie 1610 observă în vecinătatea planetei Jupiter sateliţi planetei, cărora le dă numele de "Astri Medicei", în onoarea lui Cosimo e Medici, marele duce al Toscanei. Descoperirea unui centru de gravitaţie în afara pământului contrazice teoria lui Ptolemeu asupra cosmosului şi intră în conflict cu doctrina aristoteliană, acceptată oficial de Biserica Catolică. Inchiziţia ecleziastică stigmatizează drept eretică această reprezentare cosmologică şi îi interzice lui Galileu să-şi susţină teoriile. Lucrările lui sunt "puse la index", împreună cu publicaţia lui Copernic, "De Revolutionibus Orbium Caelestium". Galileu încearcă să împace teoria lui Ptolemeu cu cea a lui Copernic, demonstrând totuşi superioritatea celei din urmă în lucrarea "Dialogo suj due Massimi Sistemi del Mondo", publicată în 1632 la Florenţa. Ajunsă în mâinile papei Urban al VIII-lea, acesta interzice difuzarea lucrării şi intentează un proces al Inchiziţiei împotriva lui Galileu. Bătrân şi bolnav, Galileu este chemat în 1633 la Roma în faţa tribunalului inchizitorial. Ameninţat cu tortura şi umilit, este silit să abjure public ideea că pământul se roteşte în jurul soarelui. Se spune că, printre dinţi, ar fi şoptit: "Eppur si muove" ("Şi totuşi se mişcă"). Scăpat de arderea pe rug, este condamnat la închisoare pe viaţă, pedeapsă comutată apoi în arest domiciliar în casa sa din Arcetri, din vecinătatea Florenţei. Moare la Florenţa la 8 ianuarie 1642, înconjurat de câţiva discipoli, care i-au rămas credincioşi. Este înmormântat în biserica Santa Croce din Florenţa, într-un mausoleu al marilor personalităţi ale Italiei. Lui Galileo i se datorează şi legea izosincronicităţii oscilaţiilor unui pendul gravitaţional: "Timpul oscilaţiilor rămâne constant, indiferent de masa corpului atârnat de fir, atunci când oscilaţiile sunt mici". Cine vizitează Domul din Pisa poate admira lampadarul, ale cărui oscilaţii i-au inspirat tânărului Galileu inventarea unei pendule ca sistem regularizator a mişcării mecanice. 350 de ani după moartea sa, în 1992, Vaticanul a recunoscut formal marea valoare ştiinţifică a lui Galileo Galilei, "reabilitându-l" şi absolvindu-l de acuzaţia de erezie. Prof. Riza Monica


ANIMAŢIA CULTURALĂ ÎN BIBLIOTECA ŞCOLARĂ În anul sfânt pentru cultura română când se împlinesc 500 de ani de la apariţia primei cărţi tipărite în spaţiul românesc („Liturghierul” de Macarie1508), biblioteca şcolară capătă noi valenţe, noi dimensiuni. Ea se reconfigurează ca spaţiu al informării şi al comunicării în raport cu viaţa socială şi noile tehnologii. Dacă înainte de 1989 cartea a fost principalul mijloc de petrecere a timpului liber şi de desfătare a spiritului, libertatea zilelor noastre deschide porţile informaţiei şi ale comunicării, prin intermediul mass-media al publicaţiilor de toate categoriile şi prin extinderea Internetului. Biblioteca şcolară s-a adaptat noului model spiritual şi cultural creat sub patronajul libertăţii. Se vorbeşte din ce în ce mai mult de o adevărată criză a lecturii la nivelul sistemului educaţional; totuşi, lectura este o nevoie a spiritului, este o lume fascinantă care se deschide o dată cu primele file de carte, de care nu ne putem lipsi. De aceea, biblioteca Colegiului Naţional „Constantin Carabella” din Târgovişte recurge la diferite metode şi mijloace de atragere a tinerilor(în mod special) către lectură, cum ar fi pledoaria pentru carte, pentru bogăţia spirituală ce se află dincolo de coperte, pentru profitul spiritual şi cultural pe care îl poate dobândi lectorul. Calea cea mai bună de a ajunge la carte şi la beneficiile ei este „Propaganda”, acţiunea de convingere cu argumente substanţiale. Unul dintre aceste argumente îl constituie organizarea de activităţi de „animaţie culturală”, având drept scop valorificarea fondului documentar al bibliotercii, de a-l pune la îndemâna comunităţii pe care o serveşte şi de a o sprijini în demersul educaţional şi social. Pentru a răspunde operativ şi eficient nevoilor de lectură şi de studiu ale tuturor categoriilor de utilizatori, biblioteca desfăşoară activităţi de animaţie culturală atât singură, cât şi în colaborare cu cadrele didactice, cu biblioteci şcolare, publice, universitare şi cu alte instituţii.

Îndeplinirea acestor obiective se realizează printr-o bună colaborare a responsabililor, participanţilor şi beneficiarilor acestor activităţi, utilizând mijloacele moderne de lucru, materialul didactic din dotare şi materialele de informare create în bibliotecă şi în sala de lectură(Centrul de Informare şi Documentare.) Elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice şi cu sprijinul bibliotecarei, creează, editează, semnalează şi publică reviste proprii şi alte materiale de informare. Din categoria revistelor şcolare proprii elaborate în bibliotecă pot fi enumerate: Ginkgo Biloba, Face to Face, Broşura Centrului de Excelenţă – Sociologie, Culegere de întrebări pe teme de Astronautică, revista semestrială de ştiinţă şi tehnică ”Astronautica” şi altele. Unele dintre acestea sunt publicate în presa locală, în ţară şi chiar străinătate, prin intermediul Internetului. Aceste publicaţii semnalează problemele, succesele şi evenimentele din viaţa şcolii, precum şi organizarea activităţilor cultural-educative prilejuite de aniversări şi comemorări de personalităţi. Astfel, revista şcolară „Astronautica”, condusă de domnul profesor Ioan N. Radu, procesată şi tehnoredactată în incinta bibliotecii de un grup de 30 elevi şi cadre didactice, circulă în şcoală, în presa locală, în ţară şi străinătate, vehiculând informaţii de specialitate şi despre activitatea şcolii. Colectivul de redacţie al revistei „Astronautica”, cu sprijinul bibliotecarei, realizează expoziţii cu lucrări de specialitate, precum şi expoziţii de desene, picturi, portrete(Gîju Bianca, elevă clasa a X-a C) pe teme de astronautică şi afişează liste de noutăţi (documente permanente de consultare) achiziţionate sau primite ca donaţie din toate domeniile de activitate. Membrii societăţii „Astronautica” organizează şi participă la diferite simpozioane(simpozionul judeţean Şcoala şi Cosmosul), la programe educative având ca temă: ”Creativitatea juvenilă în domeniul astronauticii” cu ocazia „Zilelor şcolii dâmboviţene” şi a „Zilei Colegiului Naţional Constantin Carabella”, la elaborarea de referate, colecţii, albume, artă grafică, muzică, poezii, ca o temă deschisă oricărei pasiuni din domeniul astronauticii. Ei colaborează cu personalităţi şi instituţii din străinătate pe Internet, în calitate de cetăţeni europeni.

Bibliotecar, Maria Nicoară

Cine stie astronautica raspunde Raspunsuri 1. Raspuns: Constructia peretilor cabinei spatiale sa fie astfel conceputa incat orice perforare sa fie automat si instantaneu inchisa. S-a propus si folosirea unor “saci“ din material plastic special in care, in caz de decomprimare a cabineai spatiale, fiecare membru al echipajului se “include” pentru a putea imbraca in 2-3 minute costumul de scafandru. 2. Raspuns: Da! “ abariner- IV”, care in 1965 a transmis de la 9850 km primele fotografii ale solului martian, a fost distrus de un roi de meteoriti care circulau cu viteze intre 130000 pana la 240000 km/. 3. Raspunsuri : a) 700 g-uri b) Colonelul John Stapp, lansat cu un tren de rachete la sol pana la viteza de 1010 km/h, a suportat 42 de g-uri fiind franat la distanta de 30 m, cu consecinte insa grave asupra sanatatii. 4. Raspuns: Cu ajutorul ventilatoarelor.

Profesor : N. Simionescu

Grafica - Karola Kim

29


PROBLEME PROPUSE Stiind ca dona rachetomodele sunt lansate pe verticala din acelasi punct, la un interval de 4 sec. una de alta cu vitezele V1 = 40 m/s si V2 =50 m/s, iar g = 10 m/s2. Sa se calculeze : a) La ce inaltime se intalnesc, stiind ca trecerea arc loc la coborarea primului rachetomodel ? b) Dupa cit timp va avea loc intalnirea ?

Mihai Octavian – X A Un rachetomodel pleaca de pe o rampa ce face cu orizontala un unghi de 60°. Daca racheta are viteza initiala 50 m/s, sa se calculeze : a) timpul dupa care racheta atinge inaltimea maxima ; b) inaltimea maxima atinsa de rachetomodel ; c) distanta de la rampa de lansare pana la punctul in care racheta atinge solul, considerind ca racnetomodelul nu este prevazut cu parasuta. Macris Adelina, cls IX-C Un rachetomodel a fost lansat pe verticala de jos in sus, atingand inaltimea maxima de 490 m. Sa se calculeze: viteza maxima, timpul de urcare, timpul de coborare, viteza cu care va atinge Pamantul.

Mihai Octavian – X A

PROBLEMA REZOLVATA In numarul precedent al revistei ,,Astronantica" s-a cerut sa se arate ca perioada de revolutie a unui satelit circular de zero depinde exclusiv de densitatea medie a planetei si ca este invers proportionala cu radacina patrata a densitatii medii a planetei. Cu alte cuvinte putem spune ca densitatea medie (d) a planetei influenteaza perioada unui satelit. In cazul nostru, vom analiza problema pentru satelitul artificial circular de zero (h = 0) si forma planetei o sfera de raza R. Rezolvare: Se stie ca formula densitatii medii este data de formula: d = M / v, unde M = masa planetei, v = volumul planetei, Considerand cu aproximatie ca planeta are forma sferica, avem: v= 4 pi R2 / 3, unde R = raza medie a planetei. Inlocuind in formula densitatii, avem: D = 3 M / 4 pi R2 , de unde deducem pe M = 4 pi R2 d /3 Din manualele de fizica cunoastem formulele vitezei si perioadei satelitului circular de zero ca fiind date de expresiile; V0 = (K M / R), unde K = constanta gravitationala si T = 2 pi R / d. Inlocuind expresiile de mai sus ale masei si densitatii obtinem pentru viteza: V0 = 2R (K pi d / 3) 1/2 , Analizand cerinta problemei gasim pentru perioada: T = ( 3 pi / K d ) 1/2,, Fiindca 3, pi si K sunt constante, se observa ca perioada T a satelitului circular de zero depinde de densitatea medie a planetei.

Prof. Firulescu Rodica – Dragomiresti

MAGNETISMUL Utilitatea magnetismului ni se arată zilnic în diferite moduri, dar acesta mai are încă pentru ştiinţă numeroase enigme. Datorită magnetismului, avem curent în priză, procesoarele şi harddiscurile computerelor înmagazinează într-un spaţiu tot mai mic o cantitate tot mai mare de date. 1- polul nord magnetic 2- polul nord geografic 3- axa terestra Magnetismul este o forţă perceptibilă, ce poate fi măsurată. Ea orientează la scară mondială acele busolelor în direcţia Polului Nord, ajută, în aparatura tehnico-medicală de tipul tomografului cu rezonanţă magnetică nucleară, la observarea celor mai fine structuri şi procese din corp. Unele măsurători au arătat că, în prezent, câmpul magnetic al Pământului scade cu aproximativ 5% pe secol. Conform unei teorii, în vreo 2000 de ani, câmpul magnetic, aşa cum îl ştim noi azi, ar putea să dispară aproape complet, după care se reface lent. Câmpul nu va dispărea complet, deoarece se slăbeşte doar tipul câmpului magnetic dominant momentan. Simultan, se întăresc alte tipuri de câmp, care se extind la mai mulţi poli. Astăzi, aceştia sunt atât de slabi, că nu influenţează acele busolelor. Modificarea c\mpului magnetic ar putea avea urmări fatale, deoarece oricât de slab ar fi, apără Pământul de particulele periculoase ale vântului solar, care altfel ar ar putea penetra aproape nestingherite atmosfera. Acum, câmpul magnetic orientează aceste particule încărcate către poli, unde formează aurora boreală şi aurora australă. Pentru om, magnetismul are mai ales efecte pozitive, printre care se numără producerea de curent electric. Pentru trenul Transrapid, între tren şi şină se generează un puternic câmp magnetic cu aceeaşi polaritate şi pe şine, şi pe tren, respingerea celor doi poli ridicând vehiculul de pe şină. Tomograful cu rezonanţă magnetică nucleară produce un câmp magnetic foarte puternic, care aliniază atomii de hidrogen corespunzător liniilor de câmp. Dacă se decuplează, atomii revin în starea iniţială, eliberând energie. Aceasta este captată de detectori şi transformată în imagini. Multe animale pot simţi câmpul magnetic al Pământului. În celulele creierului există mici cristale de magnetit. Fiecare schimbare de direcţie determină modificări ale unghiului de forţă magnetică, astfel încât cristalele se reorientează continuu. Păsările migratoare folosesc această capacitate pentru a se putea orienta. Magnetismul deschide noi căi şi pentru protecţia mediului înconjurător. Geochimistul olandez Ruud Rikers a elaborat un procedeu simplu de tratare a solurilor contaminate cu metale grele. El a construit magneţi special, în imense tambururi rotative, care pot prelucra până la 130 t de pământ pe oră. Astfel sunt extrase particulele de fier ruginit prezente în sol. Deşi fizicienii au reuşit să studieze cu micrpscoape speciale efectele magnetismului asupra atomilor, încă nu au fost descifrate toate tainele lui. Magnetismul rămâne învăluit într-un anumit mister: ca şi forţa gravitaţională, el acţionează la distanţă. Prof. Adelaida Petrescu

30


Cosmofilatelie

Nichita Stanescu Pe 31 martie ar fi împlinit 75 de ani.

Iata ca si anul acesta ( 22 februarie 2008) a adus o noua serie cu tematica noastra intitulata “Explorarea cosmosului”, formata din 3 valori de 1. 00 leu, 2. 40 lei si 3. 10 lei. Aceste marci marcheaza implinirea jumatatii de secol de la realizarea programului de cercetare a spatiului cosmic si verificarea conditiilor de supravietuire a unor viitoare echipaje umane la bordul navelor spatiale. Reamintim ca la data de 1958, Statele Unite ale Americii lanseaza prima misiune spatiala Explorer I cand constata ca Pamantul datorita polilor sai magnetici este inconjurat de o centura de radiatii denumita atunci “ Val Allen”. Au urmat programul Sputnik ( in limba rusa “satelit” sau “tovaras de calatorie”), fara oameni la bord , lansare la data de 3 februarie 1958 (Sputnik 3), lansare esuata , apoi 15 mai 1958, reusita, dar care a avut deteriorate magnetofonul de la bord. In decembrie 1958, armata Statelor Unite lanseaza racheta Jupiter AM 13 avand la bord maimuta Gordo. Si acum la emisiunea filatelica anuntat pe marca cu valoare de 1. 00 lei este ilustrata misiunea spatiala Explorer I, pe marca de 2. 40 lei este ilustrata misiunea spatiala Sputnik 3, iar pe marca postala cu valoare individuala de 3. 10 lei este ilustrata misiunea spatiala Jupiter AM 13. Seria este insotita de vinieta , dimensiunile timbrelor fiind 48 x 33 mm, paginate in coala de hartie offset cromo-gumata. Au aparut 550 de bucati plicuri “ prima zi”, machetator fiind Alec Bartos, avand numarul de lista, serie 1795, si avand si 3 imagini, carti postale maxime in tiraj de 540 seturi. Concomitent a aparut si reviste “romfilatelia”, publicatie, in conditii grafice excelente, a S.C. Romfilatelia S.A “ anul III, nr. 8-ianuarie 2008, care la paginile 23-30 dedica evenimentelor filatelice “ 50 de ani de la aborul primului satelit artificial al Pamantului-Sputnik 1”, material semnat de catre D. Popescuredactor, si apoi “Povestea Telescopului Spatial Hubble(2)” semnat de catre Florin Patapie, cercetator stiintific. IULIAN PENESCu

31

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos? Fără mine nu se poate, dovadă că sunt. Fără mine nu s-a putut; dovada e că m-am tras din mine însumi adică din acel mine care-a fost. Eu sunt cel care nu se poate fără de el. Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el. Eu sunt cel care a dat mărturie pentru existenţa lui Dumnezeu. Eu sunt cel care am dat mărturie de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Poezia sa a schimbat lumea. În fiecare an, în martie ne amintim de cel care a fost Nichita Stănescu. Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, Judeţul Prahova — 13 decembrie 1983, Bucureşti) a fost un poet, jurnalist literar şi eseist român, ales postum membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg ca unul dintre cei mai aleşi scriitori ai limbii române, pe care el însuşi o denumea " dumnezeisc de frumoasă ", Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal poeziei moderniste sau neomodernismului românesc din anii 1960 - 1970, deşi, ca orice scriitor marcant, nu seamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de reputaţi critici literari, ca fiind un poet de amplitudine şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

Semnal Încet! Mergeţi încet! Nu vedeţi? Piatra e obosită. Ea doarme. Doamne, ea doarme. Piatra e foarte obosită. Îndepărtaţi caii! Şi tu, ce faci acolo, tu... Cu tine vorbesc! Fii atent! Face prea mult zgomot răsărirea aceasta de soare Piatra e obosită. Să tacă luna răsărind! Aveţi grije, faceţi tăcere. Tăceţi Piatra e obosită.


Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că eu l-am făcut pe Dumnezeu. Eu nu sunt nici bun nici rău ci sunt, purşi simplu. Eu sunt cuvîntul ,,sunt,, Eu sunt urechea care aude cuvîntul ,,sunt,, Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul ,,sunt,, Eu sunt trupul absurd al lui ,,sunt,, şi literele lui. Eu sunt locul în care există ,,sunt,, şi patul lui, în care doarme. ~ xxx ~

Tot universul nostru era albastru şi gol Tot universul nostru era albastru şi gol iar noi retraşi în bulgărul numit pământ viaţă eram deasupra şi la subsol murind, murmurând. Viii şi morţii viilor unii într-alţii şi unii peste alţii...

Tot universul nostru era albastru şi gol. Locul pe care-l ocupam, cei vii şi cei morţi repede se ghicea sau domol luat în neştire; sau tras la sorţi. Noi ne ţineam unii de alţii Viii şi morţii. Macris Adelina, IX C

Fototeca Noastra

Zambete spatiale

Silviu Bartis

Machete ale rachetelor Ariane

Lansarea unui rachetomodel

Silviu Bartis

are o noua grila de programe.

Mai aproape de asteptarile tale !

www.targovistetv.ro tel. 0245.211 101 fax. 0245.211 115

receptie: terestru Canal 37 cablu UPC canal 35

ASTRONAUTICA nr. 1/2008

Recommend Documents