Caricatura
1999
Caricatura reprezintă o exprimare grafică în care, la trăsăturile reale ale unei persoane, se adaugă şi o serie de exagerări şi deformări din care rezultă o imagine denaturată şi rizibilă, dar recognoscibilă a persoanei respective. Dacă trăsăturile pe care se construieşte caricatura sunt reale,
specifice persoanei înfăţişate, exagerările şi deformările adăugate reprezintă elemente de ficţiune izvorte din fantezia caricaturistului. Din această îmbinare între realitate şi ficţiune se construieşte imaginea !azlie care constituie prile" de delectare pentru cei ce o privesc. #roblema "uridică ce se ridică este de a şti dacă această imagine deformată, care pune accentul pe înfăţişarea fizică ridiculizată şi a cărui debuşeu esenţial este în presă, este de natură să atragă răspunderea civilă delictuală. $ste locul să reamintim dispoziţiile articolului %& alin. ' din Constituţie, în care se prevede că libertatea de expresie (nu poate pre"udicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine) *s.n.+. n alineatul 1 al aceluiaşi articol ' din Constituţie se consacră libertatea de exprimare şi de creaţie (prin viu grai, prin scris, prinimagini, prin sunete sau prin alte mi"loace de comunicare în public) *s.n.+. -ermenul de imagine, folosit în acest prim alineat al textului, are înţelesul neîndoielnic de prezentare grafică a înfăţişării unei persoane sau a unui obiect. celaşi înţeles trebuie atribuit termenului şi în expresia „dreptul la propria imagine” la care se referă alineatul ' al aceluiaşi text constituţional. $ste vorba de imaginea fizică a persoanei şi nu de ansamblul de însuşiri comportamentale ce o caracterizează. /maginea la care se referă textul poate să fie inclusă în fotografii, filme, imprimate, emisiuni de televiziune, ea înfăţişnd în aceste cazuri o transpunere fidelă a înfăţişării
fizice a persoanei. Dar această imagine poate apare şi cu deformările şi exagerările ce caracterizează caricatura. n măsura în care imaginea astfel deformată este recognoscibilă sau, printr0o indicaţie de text, este atribuită unei anumite persoane, ea beneficiază, în principiu, de protecţia legală prevăzută de art. %& alin. ' din Constituţie. 0ar putea susţine că prezentarea unei asemenea imagini, într0o postură activă, surprinsă aparent în momentul în care efectuează o acţiune specifică unei activităţi blamabile, ar putea fi asimilată unei afirmaţii susceptibile de a constitui o calomnie. 2i aceasta, mai ales, atunci cnd caricatura este întovărăşită de un text ce scoate în evidenţă activitatea reprobabilă. #rivind lucrurile cu rigoare "uridică, se poate deci concepe o calomnie realizată prin prezentarea unei caricaturi. 2i tot rigoarea sancţionatorie ar putea promova ideea că prezentarea unei asemenea imagini într0o accepţie umoristică 3 specifică oricărei caricaturi 3 n0ar fi dect un mi"loc abil de a masca intenţia nocivă sub o înfăţişare glumeaţă şi presupus inocentă. semenea raţionamente se pot formula. 4aportate la coordonatele concrete ale unei anumite situaţiuni, ele ar putea fi considerate temeinice. 4ealitatea, desfăşurată de0a lungul vremii, ne arată însă că această rigoare "uridică nu a fost pusă la încercare, multiplele forme de caricatură, att de abundente în presa din toate timpurile 3 inclusiv cele actuale 3 producnd interesul şi amuzamentul publicului consumator de presă, nu însă şi procese de calomnie. e pare că, şi în materia caricaturii, ca şi în aceea a epigramei, umorul şi o anumită delectare estetică au
caracter precumpănitor în perceperea şi evaluarea acestor producţii ale fanteziei creative. /ar cei vizaţi preferă să zmbească dect să se încrunte, considernd poate propria lor caricatură mai curnd ca un semn de atenţie şi scoatere din anonimat *sau accentuare a popularităţii+ dect ca un instrument de dereglare a prestigiului lor. http://corneliuturianu.blogspot.ro/search/label/Libertatea%20de%20exprimare
