Miron Alexandru DUMITRESCU
comerț electronic Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.D.)
Comert Electronic
2
Introducere
Stimate student,
Acest suport de curs se dore ște a constitui un fundament solid al cuno știnț elor elor despre modul în care ășurare al afacerilor, în general, și comerț ul, lumea digital ă interconectat ă influenț eaz ează modul de desf ăș ul, în
special. Pentru a stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei f ără a menț iona iona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin competențele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestui curs. Pentru a vă face o prim ă idee asupra obiectivelor și competenț elor elor la care facem referire, încerca ț i mai întâi să așterneț i în rândurile ce urmeaz ă câteva dintre așteptările pe care le ave ț i de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verifica ț i dacă aceste așteptări au fost satisf ăcute sau nu, sau, de ce nu, dep ășite!
AȘTEPTĂRI
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
2
Introducere
Stimate student,
Acest suport de curs se dore ște a constitui un fundament solid al cuno știnț elor elor despre modul în care ășurare al afacerilor, în general, și comerț ul, lumea digital ă interconectat ă influenț eaz ează modul de desf ăș ul, în
special. Pentru a stârni interesul, nu vom începe prezentarea materiei f ără a menț iona iona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin competențele ce urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestui curs. Pentru a vă face o prim ă idee asupra obiectivelor și competenț elor elor la care facem referire, încerca ț i mai întâi să așterneț i în rândurile ce urmeaz ă câteva dintre așteptările pe care le ave ț i de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verifica ț i dacă aceste așteptări au fost satisf ăcute sau nu, sau, de ce nu, dep ășite!
AȘTEPTĂRI
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
3
OBIECTIVE
Ce este un obiectiv? Obiectivul este o anumit ă stare pe care ne-o imagin ăm în viitor şi pe care tindem s ă o atingem prin acţiunile noastre. Diferenţa între un obiectiv şi o simpl ă dorinţă este dată de prezen ţa sau absenţa ac ţiunilor care s ă ne apropie de acel scop final. De ce avem nevoie de obiective? 1.Pentru o gândire de zi cu zi mai productiv ă – obiectivul este ca o lumin ă călăuzitoare. F ără un obiectiv, mintea noastr ă tinde să funţioneze haotic. Este ca un motor care merge în gol ore şi zile în şir. Prezenţa unui obiectiv în schimb ne orienteaz ă gândirea spre acel scop final unic şi bine definit şi ne face să ne mişcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar şi atunci când aparent nu facem nimic. 2.Pentru a identifica şi a exploata oportunit ăţi – e foarte interesant cum, datorit ă unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmpl ă în jurul nostru, brusc cap ătă sens, se leagă între ele şi ne ajută să ne mişcăm înainte. Este precum spunea Paulo Coelho "când î ţi dore şti ceva cu adev ărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului t ău". Ceea ce spune scriitorul este par ţial adevărat pentru c ă nu există vreo abracadabra care intr ă în acţiune atunci când vine dorin ţa puternic ă; ci este vorba de chiar subconştientul nostru care începe s ă observe lucruri şi să facă conexiuni pe care în mod normal nu le-am face cu mintea con ştientă. De aceea anumite fapte şi oameni care altfel ar trece pe lâng ă noi neobservate, brusc se aliniaz ă cu obiectivul şi î şi găsesc loc în tabloul general. 3.Pentru c ă definesc priorit ăţi - de fiecare dat ă când am mai multe lucruri de f ăcut decât sunt în stare fizic să fac îmi amintesc de obiectivele mele. Şi atunci, toate treburile pe care le am în fa ţă şi care mă îngrozesc, dac ă sunt privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniaz ă foarte clar în dou ă categorii: cele care mă ajută să-mi ating obiectivele şi cele care nu m ă împing înainte spre obiective. În acest fel am r ăspunsuri rapide la eterna întrebare "m ă ocup de lucruri urgente sau de cele importante?".
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
4
În același mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cuno știnț e și deprinderi trebuie s ă definească o serie de obiective. Astfel, în urma parcurgerii cursului de Comer ț Electronic, studentul va dobândi urm ătoarele competen ț e: -
Va fi familiarizat cu noţiunile de baz ă ale e-business, e-government, ale comer ț ului electronic precum şi cu termenii specifici acestor domenii și celor adiacente
-
Va ști să identifice protocoalele, tehnologiile și echipamentele utilizate în comer ț ul electronic
-
Va cunoaște soluț iile adoptate în comer ț ul electronic interna ț ional și din România, precum și oportunităț ile și neajunsurile acestora
-
Va de ț ine abilităț i specifice conceperii, proiect ării și implement ării din punct de vedere economic a unei aplica ț ii de comer ț electronic
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
5
CUPRINS Unitatea de învățare 1 ELEMENTELE DE BAZĂ ȘI INFRASTRUCTURA COMERȚULUI ELECTRONIC... 1. Economia digitala si impactul ei asupra societatii .................................................................. 1.1 Noțiuni generale despre E-afaceri ......................................................................................... 1.2 Comerțul electronic................................................................................................................ 2. Rețele de calculatoare.............................................................................................................. 2.1. Clasificarea rețelelor de calculatoare.................................................................................... 2.1.1. Clasificarea rețelelor de calculatoare după centralizare..................................................... 2.1.2. Clasificare după topologie.................................................................................................. 2.1.3. Clasificare după tehnologia de conectare........................................................................... 2.1.4. Clasificare după relațiile funcționale (arhitectura de rețea) .............................................. 2.1.5. Clasificare după extindere.................................................................................................. 2.2. Echipamente pentru realizarea rețelelor de calculatoare...................................................... 2.2.1 Placă de interfață cu rețeaua (Network Interface Card, NIC) ............................................ 2.2.2. Repeater............................................................................................................................. 2.2.3. Ethernet hub....................................................................................................................... 2.2.4. Switch de rețea................................................................................................................... 2.2.5. Router................................................................................................................................. 2.3 Protocoale de rețea................................................................................................................. 2.3.1. TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol) .................................................. 2.3.2. Porturi de rețea................................................................................................................... 2.3.3. Formarea adreselor IP........................................................................................................ NU UITA! ................................................................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL...................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE.................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1....................................................
7 8 10 11 15 15 15 15 17 19 19 22 22 22 24 24 24 26 26 29 31 32 33 34 35
Unitatea de învățare 2 WORLD WIDE WEB................................................................................................................ 1 Introducere în tehnologia WWW.............................................................................................. 1.1. Scurt istoric al WWW........................................................................................................... 1.2. Funcționarea WWW.............................................................................................................. 1.2.1. Standarde............................................................................................................................ 1.2.2. Origine și funcționare......................................................................................................... 2. Motoare de căutare pe Web...................................................................................................... 2.1. Scurt istoric al motoarelor de căutare.................................................................................... 2.2. Cum funcționează motoarele de căutare............................................................................... 2.3. Motoare de comparare a prețurilor online............................................................................. NU UITA! ................................................................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL...................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE.................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2....................................................
36 37 37 38 38 39 40 41 42 42 43 45 46 46 46
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
6
Unitatea de învățare 3 NOUA ECONOMIE ȘI SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ............................................ 1. Premisele evoluției către Societatea Informațională.............................................................. 1.1. Contextul istoric al dezvoltării Societății Informaționale – Societății Cunoașterii.............. 1.2 Principiile Economiei Societății Informaționale.................................................................... 1.3 Perspectivele Societății Cunoașterii în România.................................................................... 1.4. Vectorii tehnologici şi funcţionali ai Societăţii Cunoaşterii.................................................. 1.4.1. Vectori tehnologici ai Societății Cunoașterii...................................................................... 1.4.2. Vectori funcționali ai Societății Cunoașterii....................................................................... 1.5 Rezultatele și perspectivele dezvoltării tehnologiei și Societății Informaționale................... 2. Noua economie......................................................................................................................... 2.1. Efecte micro şi macroeconomice........................................................................................... 2.2 Aspecte globale şi locale în comerţul electronic (e-Commerce)............................................ 2.2.1. Obstacole în calea dezvoltării comerțului electronic local sau global................................ 2.2.2. Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele acestora........................................... 2.3. Cadrul juridic și protecția consumatorului în comerțul electronic........................................ 2.3.1. Directivele Uniunii Europene privind tranzacţionarea pe Internet..................................... 2.3.2. Legislaţia existentă privind tranzacţionarea pe Internet..................................................... NU UITA!..................................................................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL....................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE..................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3....................................................
48 49 50 51 54 55 55 58 59 61 63 66 68 71 73 75 77 83 86 89 90
Unitatea de învățare 4 MODELE DE AFACERI ÎN COMERȚ ELECTRONIC....................................................... 1. Sisteme de plăți și transferuri electronice de fonduri................................................................ 1.1. Prezentarea şi plata electronică a facturilor............................................................................ 1.2. Transfer electronic de fonduri interbancar............................................................................. 1.3. Cecuri electronice, eCec......................................................................................................... 1.4. PayPal..................................................................................................................................... 2. Comunitatea virtuală. Magazinul virtual................................................................................... 2.1. Modele de magazine virtuale............................................................................. ................. 2.2. Caracteristicile unui magazin virtual...................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL........................................................................................................ PROPUNERI DE REFERATE...................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 4......................................................
92 93 93 94 95 95 96 99 104 106 108 108
TEST DE AUTOEVALUARE.................................................................................................... BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................
109 114
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
7
Unitateadeı̂nvă țare 1 ELEMENTELE DE BAZĂ ȘI INFRASTRUCTURA COMERȚULUI ELECTRONIC Timp de studiu individual estimat: 6h
După parcurgerea acestei unit ăț i de învăț are, studentul: -
Va fi familiarizat cu problemele ridicate de e-business
-
Va ști să identifice protocoalele, tehnologiile și echipamentele utilizate în comer ț ul electronic
-
Va cunoaște modul de func ț ionare al infrastructurii re ț elelor
-
Va de ț ine abilităț i de identificare a oportunit ăț ilor și amenințărilor, precum și de apreciere a punctelor tari și a celor slabe, în migrarea afacerilor c ătre mediul electronic.
Cuprinsul unității de studiu 1. Economia digitala si impactul ei asupra societatii .................................................................. 1.1 Noțiuni generale despre E-afaceri ......................................................................................... 1.2 Comerțul electronic................................................................................................................ 2. Rețele de calculatoare.............................................................................................................. 2.1. Clasificarea rețelelor de calculatoare.................................................................................... 2.1.1. Clasificarea rețelelor de calculatoare după centralizare..................................................... 2.1.2. Clasificare după topologie.................................................................................................. 2.1.3. Clasificare după tehnologia de conectare........................................................................... 2.1.4. Clasificare după relațiile funcționale (arhitectura de rețea) .............................................. 2.1.5. Clasificare după extindere.................................................................................................. 2.2. Echipamente pentru realizarea rețelelor de calculatoare...................................................... 2.2.1 Placă de interfață cu rețeaua (Network Interface Card, NIC) ............................................ 2.2.2. Repeater............................................................................................................................. 2.2.3. Ethernet hub....................................................................................................................... 2.2.4. Switch de rețea................................................................................................................... 2.2.5. Router................................................................................................................................. 2.3 Protocoale de rețea................................................................................................................. 2.3.1. TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol) .................................................. 2.3.2. Porturi de rețea................................................................................................................... 2.3.3. Formarea adreselor IP........................................................................................................ NU UITA! ................................................................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL...................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE.................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1....................................................
Universitatea “Hyperion”
2011
8 10 11 15 15 15 15 17 19 19 22 22 22 24 24 24 26 26 29 31 32 33 34 35
Comert Electronic
8
1. Economia digitală și impactul ei asupra societății Utilizarea largă a tehnologiilor informatiei si comunicatiilor si progresul catre Societatea Informationala asigura cresterea economica in conditii de protectie sporita a mediului, accelerand reducerea consumului fizic in favoarea valorificarii informatiei si a cunoasterii, deplasarea centrului de greutate de la investitii in mijloacele fixe la investitii in capitalul uman. In acest mod, Societatea Informationala integreaza si obiectivele dezvoltarii durabile, bazata pe dreptate sociala si egalitatea sanselor, libertate, diversitate culturala si dezvoltare inovativa, protectie ecologica, restructurarea industriei si a mediului de afaceri. Schimbarile majore din ultimii ani – cresterea exponentiala a comunicatiilor mobile si a numarului utilizatorilor de Internet, contributia sectorului TIC (tehnologiile informatiei si comunicatiilor) la cresterea economica si la crearea de locuri de munca, restructurarea companiilor si a business-ului in general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerata a comertului electronic – sustin tranzitia de la era industriala la cea post - industriala. Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea si transmiterea informatiei din ce in ce mai facile si mai accesibile. Dispunand de informatia digitala, aceasta poate fi transformata in noi valori economice si sociale, creand imense oportunitati pentru dezvoltarea de noi produse si servicii. Informatia devine resursa-cheie pentru economia digitala. Notiunea de “noua economie” (economia digitala) se refera in special la transformarile actuale ale activitatilor economice ca rezultat al utilizarii tehnologiilor digitale, care asigura accesul, prelucrarea si stocarea informatiei intr-o maniera mai ieftina si mai facila. Noua economie este caracterizata de intensificarea inglobarii cunoasterii in noile produse si servicii, cresterea importantei invatarii si a inovarii, a globalizarii si a dezvoltarii durabile. Volumul enorm al informatiilor schimba modul de functionare a pietelor, facand posibile restructurarea intreprinderilor si aparitia de noi oportunitati pentru crearea de valoare prin exploatarea informatiilor disponibile. Construirea noului model de societate ridica probleme socio-politice majore - atat la scara nationala cat si internationala - de atenuare a fenomenului de "digital divide" (excludere de la beneficiile noilor tehnologii a unor categorii sociale si a unor regiuni/zone geografice) si de coeziune sociala, de conservare si promovare a culturii specifice fiecarei natiuni si comunitati locale, de protectie a cetateanului si consumatorului. Solutionarea acestor probleme nu se poate realiza decat printr-un dialog larg intre autoritatile guvernamentale, reprezentantii mediului de afaceri, ai mediului academic si societatea civila. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
9
Guvernul si institutiile sale au rolul de a stimula, conduce si controla acest proces de tranzitie catre Societatea Informationala prin programe de actiune concrete si prin initierea unui nou cadru de reglementari specifice. In acest scop, trebuie luate in considerare atat prioritatile nationale de dezvoltare pe termen mediulung, cat si obiectivele de aderare la structurile euro-atlantice. Programul de actiune al Uniunii Europene "eEurope - O Societate Informationala pentru toti" constituie un important cadru de orientare.
Prin noile legi, norme, standarde si reglementari care vor fi elaborate - cu sustinerea si avizul mediului de afaceri si al societatii civile - trebuie stimulata pe de o parte dezvoltarea noilor servicii specifice Societatii Informationale (comert si tranzactii electronice, informatizarea serviciilor publice, accesul cetateanului si agentilor economici la informatia publica, etc.), iar pe de alta parte asigurate regulile etice de a muncii si trai intr-un nou tip de societate (protectia vietii private si a datelor personale, confidentialitatea tranzactiilor, protectia consumatorului, etc.). La randul sau, comunitatea de afaceri din domeniul tehnologiiei informatiei si comunicatiilor trebuie sa ofere produse si servicii de inalt nivel tehnologic si totodata cat mai accesibile ca preturi si tarife. Totodata, trebuie gasite cai pentru formarea unei noi culturi a competitivitatii agentilor economici din toate sectoarele in noul tip de economie, economia digitala. Prin complexitatea fenomenelor pe care le implica dezvoltarea societatii informationale, fenomene care trebuie intelese si gestionate, prin necesitatea formarii unei noi culturi a cunoasterii si a invatarii in conditiile utilizarii noilor tehnologii, cat si a cercetarii-dezvoltarii si inovarii tehnologice, participarea activa a comunitatii academice (institutii de cercetare, de educatie si de cultura) devine de asemenea esentiala. Societatea civila are de asemenea atat un rol proactiv prin formularea de cerinte si prioritati privind modul de utilizare al noilor tehnologii in folosul intregii societati, cat si reactiv fata de politicile si reglementarile guvernamentale. Aceste roluri pot fi exercitate atat la nivel de grup ( organizatii non guvernamentale, asociatii profesionale etc.) cat si la nivel individual. Drepturile cetateanului si consumatorului in societatea informationala au noi dimensiuni si se pot manifesta sub noi forme.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
10
1.1 Noțiuni generale despre E-afaceri Afacerea electronica reprezinta orice afacere care utilizeaza calitatile retelelor informationale globale pentru realizarea legaturilor interne si externe cu scopul inregistrarii unui profit. Medierea informatica a afacerilor a inceput, in tarile economic dezvoltate, inca la sfirsitul anilor ’70. Dezvoltarea afacerilor economice prezenta unul din factorii importanti de impulsionare a cresterii si prosperare a societatii. Avantajele si dezavantajele folosirii e-afacerilor. De rind cu avantajele comune ale informatizarii pentru diverse activitati si domenii, e-afacerilor le sunt caracteristice si anumite particularitati. La cele mai importante avantaje ale e-afacerilor se refera: -
cresterea considerabila a dinamismului afacerilor;
-
largirea pietii de desfacere/acces a produselor si serviciilor, ce implica competitie, preturilor si cresterea calitatii produselor si serviciilor necesare;
-
facilitatea regasirii produselor necesare;
-
Reducerea termenului de realizare a afacerilor, inclusive a ciclului de fabricatie a produselor, de inchiere a acordurilor, contractelor.
-
Reducerea cheltuielilor cu realizarea afacerilor, inclusive reducerea cheltuielilor cu tranzactii comerciale in baza inlaturarii mediatorilor, posibilitatea cooperarii virtuale a mai multor cumparatori in scopul cresterii volumului afacerii si astfel reducerii cheltuielilor etc.;
-
Diminuarea dificultatilor transfrontalierilor;
-
Imbunatatirea calitatii afacerilor, inclusive posibilitatea definirii online a configuratiei produsului si serviciului necesar utilizatorului;
-
Imbunatatirea calitatii muncii cu realizarea afacerilor etc.
Evident, ca si la orice tehnologie noua, implementarea e-afacerilor se confrunta si cu anumite dificultati. Din conditiile necesare, dificultatile cu folosirea e-afacerilor s-ar putea mentiona: -
Necesitatea unei infrastructuri informatice dezvoltate (PC si alte statii informatice, telecomunicatii etc.);
-
Costuri inalte de acces la serviciile retelelor informatice; Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
11
-
Neincrederea reciproca intre partenerii de afaceri;
-
Neincredera in securitatea informationala a tranzactiilor etc.;
-
Depasirea stereotipului privind necesitatea intilnirii directe cu partenerul de afaceri, aprecierii vizuale;
-
Necesitatea cunoasterii unei limbi de comunicare commune pentru partenerii de afaceri;
-
Necesitatea cunoasterii modalitatilor de folosire a mijloacelor informatice, prin intermediul carora este posibila introducerea taxelor suplimentare pentru tranzactii prin Internet;
-
Existenta unor particularitati culturale de traditii.
Putem sa mentionam ca gravitatea dificultatilor cu implimentarea si folosirea e-afacerilor este cu atit mai mare cu cit este mai slaba economic tara, firma etc. De asemenea, daca in tarile economic dezvoltate lucrurile se pot dezvolta relativ bine si de la sine prin eforturile si cooperarea unitatilor economice, atunci pentru tarile slab dezvoltate economic se cere o sustinere din partea statului, determinarea prioritatilor, esaloanelor si monitorizarea respectiva a lucrurilor. Multe tari in primul rind cele dezvoltate economic, duc o politica de stat activa privind e-afacerile. Au creat comisii sau grupuri de lucru si centre de cerecetare speciale privind e-afacerile nu numai in SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, dar si tarile in curs de dezvoltare cum sunt: Peru (1998), Cuba (1999), Philipines(1999) s.a. În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealta formidabila având un impact major în toate aspectele vietii. La fiecare jumatate de an apar schimbari asa de importante încât este imposibil de prevazut unde se va ajunge în urmatorii 10 ani. În prezent, participam cu totii la o revolutie care are loc în comert si telecomunicatii. Marile companii ale secolului îsi vor avea originile în aceasta decada.
1.2 Comerțul electronic Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala", utilizarea în retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele în aria unui nou tip de comert, comertul electronic în Internet, care sa apeleze- pe lânga vechile servicii amintite- si altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea consultând cataloage electronice "on" pe Web si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee electronice.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
12
Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza prin retea între furnizori si clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii "traditionale" prin fax, linii de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata. În fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente - de la contracte sau facturi pro-forma, pâna la imagini sau înregistrari vocale. Comertul electronic acopera de fapt urmatoarele operatiuni de afaceri: stabilirea de contacte cu clientii . schimbul de informatii . asistenta pre- si post- vînzare plati electronice . distributie si logistica întreprinderi virtuale . activitati comerciale desfasurate în comun (shared) între mai multe companii. Comertul electronic cuprinde de asemenea o foarte larga arie de tehnologii, cum ar fi: Internet/World Wide Web e-mail fax schimburi electronice de date plati electronice. Comertul electronic este unul din cele mai importante elemente ale afacerilor electronice. Prin comert electronic (e-comert) se subîntelege orice forma de întelegeri cu privire la afaceri, la care conlucrarea între parti are loc în mod electronic în loc de schimb sau contact fizic între parti si în urma careia dreptul de utilizare sau proprietate a marfii sau serviciului este transmis de la o persoana la alta. Comertul electronic poate avea urmatoarea clasificare: business-business (B2B) business-consumator (B2C) business-administratie (B2A) consumator-administratie (C2A) consumator-consumator (C2C) Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
13
Business-Business Aceasta directie include în sine toate nivelurile de conlucrare între companii. Aici pot fi utilizate tehnologii speciale sau standarde de schimb de date, spre exemplu EDI. Este greu de supraevaluat beneficiul unei asemenea colaborari. De exemplu dealer-ul are posibilitatea de a plasa comenzile desinestatator si de a urmari executarea acestora, lucrând cu baza de date a celui care livreaza marfa. De asemenea si cel ce livreaza, fiind conectat la baza de date a depozitului, poate operativ sa urmareasca rezervele partenerului si în acelati timp are posibilitate de a le complecta la timp. Astfel de exemple pot fi gasite în orice sfera de conlucrare între întrprinderi.
Business-Consumator Baza acestei directii este comertul electronic cu amanuntul. În internet la etapa actuala sunt prezente un numar impunator de magazine virtuale, oferind o gama larga de produse si servicii utilizatorilor finali.
Business-Administratie Cooperarea businesului si administratiei include legaturile de afacere a structurilor comerciale cu organizatiile statale, începînd cu structurile de administratie locale si terminînd cu organitzatiile internationale. De exemplu în ultima perioada se observa o tendinta a organizatiilor statale din tarile dezvoltate precum si a celor ale organizatiilor internationale de a utiliza activ internetul pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor.
Consumator-Administratie Aceasta directie este mai putin dezvoltata însa are un potential destul de ridicat, care poate fi utilizat în organizarea cooperarii între organizatiile statale si consumatori cu deosebire în sfera sociala si a i mpozitarii.
Consumator-Consumator Consumator-consumator este ultima categorie mentionata în cadrul comertului electronic. Aceasta directie mai are un drum lung de parcurs, însa ea deja are un rol foarte important. Aceasta directie le permite consumatorilor de a comunica între ei cu scopul schimbului de informatie comerciala. Aceasta poate fi schimb de experienta la procurarea unuia sau altui bun, schimb de experienta privind conlucrarea cu o
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
14
întreprindere sau alta, precum si multe altele. Catre aceasta categorie se refera si forma de comercializare prin licitatie între persoanele fizice.
DE CE ESTE IMPORTANT COMERTUL ELECTRONIC? Comertul electronic a incetat sa mai fie un vis futuristic. El are loc acum, iar succesele sunt numeroase si evidente. El are loc peste tot in lume, comertul electronic fiind in esenta global atat ca si concept cat si ca realizare. El are loc foarte rapid, urmand indeaproape dezvoltarea rapida a sistemelor Internet si World Wide Web. Impactul comertului electronic asupra firmelor si asupra societatii va fi deosebit atat ca intindere cat si ca intensitate. Impactul asupra firmelor: comertul electronic ofera ocaziiunice de reorganizare a afacerilor, redefinire a pietelor sau crearea de noi piete. Initiativele de comert electronic pot genera scaderi ale costurilor, cresteri ale veniturilor si eficienta operationala pentru companiile care urmaresc sa dobândeasca un avantaj în mediul economic competitiv din zilele noastre.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
15
2. Rețele de calculatoare Importanț a înț elegerii infrastructurii unui mediu de afaceri este evident ă, iar re ț elele de calculatoare reprezintă mediul de propagare al informa ț iilor în comer ț ul electronic, în special, și în e-afaceri, în general. Reț eaua de calculatoare (englez ă: computer network) leag ă între ele o mul ț ime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilităț ile unui alt calculator din aceeași reț ea. De obicei este nevoie desigur și de măsuri de restric ț ie/siguranță a accesului. Metodele de conectare sunt în continu ă dezvoltare și deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, chiar submarine, și terminând cu leg ături prin unde radio cum ar fi WLAN, WiFi, WiMAX sau Bluetooth, și mai noi, prin tehnologiile de comunica ț ii mobile, cum sunt GSM, GPRS, UMTS, 3G, 4G, prin raze infraro șii ca de ex. IrDA sau prin intermediul sateli ț ilor. La reț elele moderne de telefonie, radio, televiziune ș.a. informa ț iile de transmis sunt mai întâi digitalizate (transformate în date) și apoi transmise tot prin re ț ele de calculatoare și/sau Internet, deoarece acestea oferă mari avantaje fa ță de reț elele analoage tradi ț ionale respective.
2.1. Clasificarea rețelelor de calculatoare 2.1.1. Clasificarea rețelelor de calculatoare după centralizare Există reț ele de calculatoare centralizate și descentralizate. Printre re ț elele descentralizate se num ără ca exemplu re ț elele ARPAnet, Metanet și Freenet.
2.1.2. Clasificare după topologie Topologia (structura) unei re ț ele rezultă din modul de conectare a elementelor re ț elei între ele. Ea determină și traseul concret pe care circul ă informaț ia în reț ea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru re ț elele LAN sunt: -
topologia Bus (magistral ă) – este utilizabilă în cazul unor re ț ele de mici dimensiuni, îns ă la conectarea mai multor sta ț ii de lucru trebuie ca magistrala s ă dispună de viteză sporită iar fiabilitatea să fie asigurat ă printr-o magistral ă de back-up;
-
topologia Ring (inel) - permite ca toate sta ț iile conectate să aibă drepturi și funcț iuni egale;
-
topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunica ț ie, fiind necesară prezenț a unui calculator central.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
16
Alte topologii mai rar implementate sunt: liniar ă, conectare integral ă, arbore, etc, re ț elele mai mari prezentând o topologie format ă dintr-o combina ț ie a acestor tipuri. O înf ăț ișare schematică a acestor topologii este prezentat ă în figura 1.1:
Fig. 1.1 Topologii de re ț ea
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
17
2.1.3. Clasificare după tehnologia de conectare Reț elele de calculatoare pot fi clasificate și după tehnlogia care este folosit ă pentru a conecta dispozitive individuale din re ț ea, cum ar fi fibr ă optică, Ethernet, Wireless LAN (din englez ă și înseamnă "f ără fir"), cablu TV, etc.
Metodele de conectare sunt în continu ă dezvoltare și deja foarte diverse.
Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care se refer ă la natura fizic ă a cablului folosit și la tensiunile electrice ale semnalului. Cel mai r ăspândit protocol de comunicare în re ț elele Ethernet se nume ște CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Dac ă sunt utilizate undele radio, atunci reț eaua se nume ște reț ea f ără fir (englez ă: wireless).
2.1.4. Clasificare după relațiile funcționale (arhitectura de rețea) Reț elele de calculatoare mai pot fi clasificate în func ț ie de rela ț iile funcț ionale care exist ă dintre elementele unei re ț ele, dintre care cele mai reprezentative sunt: -
Client-Server
(fig. 1.2)
este o arhitectură de bază în func ţionarea internetului, şi neînţeleasă de la
început, poate face ca aprofundarea program ării web şi a conceptelor din aceasta s ă fie foarte greu de înţeles şi poate duce la confuzii care pot avea efecte devastatoare asupra unor aplica ţii lansate publice. Clientul este partea din aceast ă arhitectură care va ini ţia comunicarea. Este cel care va trimite o
cerere către un server pentru a primi un r ăspuns, nişte informaţii peronalizate pentru cererea care tocmai a f ăcut-o, date în general. Clientul poate fi un browser de web care se conecteaz ă la un server web, poate fi un client de e-mail (gen Thunderbird sau Microsoft Outlook) care se conecteaz ă la un server de email, trimite datele de autentificare pentru un cont de e-mail şi cererea de primire a mesajelor noi, poate fi un client de FTP (gen Smart FTP sau Cute FTP) care va trimite unui server de FTP cererea de stocare pe acel server a unui fi şier, urmat de fi şierul în sine şi va primi ca r ăspuns confirmarea primirii acestuia sau un mesaj de eroare corespunz ător. Aşadar clientul este cel care va acţiona şi va determina un întreg lan ţ de acţiuni din partea server-ului: ini ţiază cererea către server, aşteaptă răspunsul de la server, prime şte r ăspunsul de la server şi în final îl returneaz ă utilizatorului posibil într-un mod formatat. -
Un server , în general, este probabil cel mai pasiv calcualtor al re ț elei. Serverul nu are niciodat ă
iniţiativă, principala lui activitate este de a sta şi de a aştepta. Serverul nu va ac ţiona niciodată din cont propriu, nu va transmite date decât dac ă este întrebat şi decât dac ă sunt urmate anumite reguli de Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
18
comunicare. Cu toate acestea, odat ă “deranjat” un server va face tot posibilul s ă mulţumească cererea clientului. Când este pornit, un server va lua pozi ţia de a şteptare de conexiuni (numit ă mai tehnic: listening state), de regul ă acesta ascultă pe un anume port primirea conexiunilor. La primirea unei astfel de conexiuni, deci implicit a unei cereri, el va face toate demersurile necesare pentru a returna rezultatul a şteptat. Dacă este un server web, va întoarce clientului (browserul web) codul html al paginii care a fost cerut ă, dacă este un server de e-mail va returna clientului o list ă cu toate emailurile pe care le-a primit de la ultima cerere, daca este un server de MySQL va prelua interogarea SQL primită o va executa şi va returna setul de date rezultat. A şadar un server st ă şi aşteaptă conexiuni pe care le va servi cererile de îndat ă ce au fost primite. -
Peer-to-peer Sistemele P2P, in sens strict, sunt sisteme complet distribuite, în care toate nodurile reț elei sunt total echivalente, in termeni de functionalitate si a activitatilor pe care le pot desfasura (fig. 1.3)
Fig. 1.2 Arhitectura client-server
Fig. 1.3 Arhitectura peer-to-peer Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
19
2.1.5. Clasificare după extindere Reț elele de calculatoare se împart dup ă extinderea lor în urm ătoarele tipuri: LAN, MAN, WAN și, ceva mai nou, PAN. Reț elele relativ mici, de exemplu cu cel mult câteva sute de calculatoare în aceea și clădire legate între ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O re ț ea de tip LAN dar f ără fir (prin unde radio) se nume ște WLAN (Wireless LAN). Reț ele de mare întindere geografic ă, de exemplu între 2 orașe, pe o ț ară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc Wide Area Network (WAN). Re ț elele de tip WAN au fost ini ț ial foarte costisitoare. Numai companiile mari î și puteau permite un WAN particular. La ora actuală însă, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunica ț ie Internetul - acesta este universal și public, deci nu foarte controlabil de c ătre un utilizator, în schimb îns ă foarte convenabil ca preț . În sfârșit, PAN înseamnă Personal Area Network - o re ț ea de foarte mic ă întindere, de cel mult câ ț iva metri, constând din aparatele interconectabile din apropierea unei persoane, cum ar fi o imprimant ă sau un scanner, sau chiar aparatele pe care o persoan ă le poartă cu sine, ca de exemplu un telefon mobil sau un smartphone, un player MP3 sau un aparat de naviga ț ie GPS portabil.
Rețele personale (PAN - Personal Area Network) Un Personal Area Network (PAN) este o re ț ea de calculatoare folosit ă pentru comunicarea între câteva mici calculatoare sau și aparate multifunc ț ionale inteligente (smart), apropiate unele de altele. Exemple de dispozitive care sunt folosite în re ț eaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax, telefoanele mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri), scanere, aparate de pozi ț ionare și navigaț ie GPS, playere "inteligente" și altele. Raza de ac ț iune a re ț elelor PAN este aproximativ de la 6-9 metri. Re ț elele PAN pot fi conectate cu magistrale USB și FireWire. Cu ajutorul unor tehnologii ca IrDA (unde infraro șii) și Bluetooth (unde radio) se pot crea și reț ele de tip Wireless PAN (re ț ele PAN f ără fir).
Rețele locale (LAN - Local Area Network) Un LAN este o re ț ea care acoper ă o zonă geografică restrânsă, cum ar fi la domiciliu, birou, sau o clădire. Reț elele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet. De exemplu, o bibliotec ă va avea o conexiune prin fir sau de tip Wireless LAN pentru a interconecta dispozitive locale (ex.: imprimante, servere) și pentru a accesa Internetul. Toate calculatoarele din bibliotec ă sunt conectate prin fir de re ț ea de categoria 5, numit UTP CAT5 cable, ruleaz ă protocolul IEEE 802.3 printr-un sistem de dispozitive interconectate care eventual se conecteaz ă și la Internet. Cablurile care duc spre server sunt de tipul numit UTP CAT5e enhanced cable; ele suport ă protocolul IEEE 802.3 la o vitez ă de 1 Gbit/s. În exemplul din Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
20
dreapta reț eaua a fost construit ă în așa fel încât calculatoarele angaja ț ilor bibliotecii din partea drept ă a imaginii pot accesa imprimanta color, înregistr ările despre cărț ile împrumutate, re ț eaua academic ă și Internetul. To ț i utilizatorii pot accesa Internetul, și catalogul bibliotecii. Fiecare grup din re ț ea poate accesa imprimanta sa local ă. În rest, imprimantele nu sunt accesibile din afara grupului respectiv. Toate dispozitivele interconectate trebuie s ă folosească nivelul 3 network layer din modelul de referin ță OSI, fiindcă în acest exemplu este vorba de mai multe subre ț ele (cu culori diferite). Subre ț elele din interiorul bibliotecii au viteza de numai 10/100 Mbit/s, conexiune Ethernet pîn ă la utilizatorul final, și Gigabit Ethernet către router-ul principal, care poate fi numit și "layer 3 switch", fiindc ă el are numai interfa ță Ethernet și trebuie s ă "înț eleagă" IP. Mai corect routerele se numesc: "router de acces" (routerul de sus este un router de distribuire care conecteaz ă la Internet), și "router al re ț elei academice" - accesat de utilizator. În prezent tehnologia Ethernet sau și alte tehnologii LAN conforme standardului IEEE 802.3 operează la viteze de peste 10 Mbit/s. Aceasta este rata de transfer teoretic ă maximă. IEEE are îns ă proiecte de dezvoltare a standardelor de 40 și chiar 100 Gbit/s.
Rețea academică (CAN - Campus Area Network) Un Campus Area Network (CAN) este o re ț ea de LAN-uri interconectate, asem ănatoare cu cea de tip MAN, dar ea se extinde pe o zon ă geografică limitată, de exemplu a unei universit ăț i. În cazul unei universit ăț i o reț ea CAN poate face leg ătura între diferite cl ădiri ale campusului: departamentele academice, biblioteca universitar ă, căminul studenț esc. CAN este ca extindere în general mai mare decât re ț elele locale LAN dar mai mic decât WAN. Re ț elele CAN au fost create cu scopul de a facilita studenț ilor accesul liber la re ț eaua Internet și la resursele universit ăț ii.
Rețea metropolitană (Metropolitan Area Network) Reț elele metropolitane (MAN) sunt re ț ele de mare extindere care de obicei împînzesc ora șe întregi. Aceste reț ele folosesc pentru leg ături cel mai des tehnologii f ără fir (wireless) sau fibr ă optică. - Definiț ia IEEE Standardul IEEE 802-2001 descrie MAN ca fiind o re ț ea metropolitan ă care este optimizată pentru o întindere geografic ă mai mare decît re ț elele locale LAN, începând de la cartiere rezidenț iale, zone economice și până la orașe întregi. Re ț elele metropolitane MAN la rândul lor depind de canalele de comunica ț ii, și oferă un transfer moderat pâna la transfer înalt de date. Re ț eaua MAN în cele mai frecvente cazuri este proprietatea unui singur operator (companie), dar re ț eaua este folosită de către mai multe persoane și organiza ț ii. Reț elele MAN mai pot fi de ț inute și conduse ca utilit ăț i publice.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
21
- Implementarea re ț elelor metropolitane MAN Unele tehnologii folosite pentru aceste scopuri sunt ATM, FDDI și SMDS. Dar aceste tehnologii vechi sunt în procesul de substiturire de c ătre reț ele Ethernet bazate pe MAN, ex: Metro-Ethernet. Re ț elele MAN, la fel ca multe re ț ele LAN, au fost construite f ără fir datorită folosirii microundelor, undelor radio, sau a undelor laser infraro șii. Multe companii dau cu chirie sau închiriază circuitele de la transportatori publici (din cauza costului ridicat al tragerii unui cablu prin ora ș). Standardul actual de comunicare al re ț elelor metropolitane este "Distribuite Queue Dual Bus", DQDB. Acesta este specificat în standardul IEEE 802.6. Folosind DQDB, re ț elele pot avea o întindere de peste 50 km și pot opera la viteze de la 34 pîn ă la 155 Mbit/s. Printre primii care au creat re ț ele MAN au fost companiile Internet peering points, MAE-West, MAE-East și Sohonet media network.
Rețea de arie largă (WAN - Wide Area Network) WAN desemnează tipul de re ț ele de transport de date care acoper ă zone geografice mari și foarte mari (de ex. de la un ora ș la altul, de la o ț ară la alta, de la un continent la altul), și folosesc de multe ori facilităț ile de transmisiuni de date de la transportori publici (ca de ex. companiile de telefonie). Tehnologiile WAN funcț ionează în general la nivelele inferioare ale modelului de referin ță OSI: physical layer, data link layer și network layer.
Rețea globală (GAN - Global Area Network) Specificaț iile reț elei globale (GAN) au fost în curs de dezvoltare de c ătre multe grupuri de speciali ști. În general, re ț eaua global ă GAN definește un model de asigurare a comunica ț iilor mobile între un num ăr arbitrar de re ț ele WLAN, zone de acoperire prin satelit, etc. În proiectul IEEE 802.20, IEEE a stabilit standardele pentru re ț eaua terestră GAN, valabile cu începere din iunie 2008.
Internetworking Tehnicile de internetworkig (în sens de inter-networking, și nu internet-working) conecteaz ă între ele două sau mai multe re ț ele sau segmente de re ț ea, folosind dispozitive ce opereaz ă la nivelul 3 al sistemului de referin ță OSI, cum ar fi un router. Orice interconexiune între re ț ele publice, private, comerciale, industriale sau guvernamentale poate fi numit ă "internetworking". În practica actual ă, reț elele interconectate folosesc nivelul Internet Protocol (IP). Exist ă trei tipuri de reț ele internetwork, în func ț ie de cine le administreaz ă și cine are acces la ele:
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
-
intranet
-
extranet
-
Internet
22
Reț elele elele de tip intranet și extranet pot avea sau nu și acces la Internet. Dac ă ele sunt conectate la Internet, atunci ele trebuie s ă fie protejate împotriva accesului neautorizat din Internet. Internetul nu este considerat parte constituent ă a unui intranet sau extranet. Totu și el poate servi drept cale de acces la unele porț iuni iuni ale extranet-urilor.
2.2. Echipament Echipamentee pentru realizarea rețelelor de calculatoare 2.2.1 Placă de interfață cu rețeaua (Network Interface Card, NIC) O placă de reț ea, ea, adapter de re ț ea ea sau placă de interfa ță cu reț eaua eaua este o pies ă / un circuit electronic care permite calculatoarelor s ă se lege la o re ț ea ea de calculatoare. Ea asigur ă accesul fizic la resursele re ț elei, elei, care la rândul lui permite utilizatorilor s ă creeze conexiuni/sesiuni/leg ături cu alț i utilizatori și calculatoare.
2.2.2. Repeater Repeater-ul este un dispozitiv electronic care prime ște semnale pe care le retransmite la un nivel mai înalt sau la o putere mai mare, sau de cealalt c ealalt ă parte a unui obstacol, astfel ca semnalul s ă poată acoperi zone mari f ără degradarea calit ăț ii ii sale. Termenul „repeater” provine din telegrafie unde reprezint ă un dispozitiv electromecanic folosit pentru a retransmite semnale telegrafice. Aceast ă defini ț ie ie a continuat s ă existe în telefonie precum și la sistemele de transport de date. În telecomunica ț iiii definiț ia ia de repeater are urmatoarele sensuri standardizate: -
un dispozitiv analog care amplific ă semnalul de intrare indiferent de natura sa (analoag ă sau digitală)
-
un dispozitiv numeric care amplific ă, redimensioneaz ă sau produce o combina ț ie ie din aceste func ț iii iii asupra semnalului digital de intrare pentru a fi retransmis.
2.2.3. Ethernet hub Un "hub" de re ț ea ea este un dispozitiv pentru conectarea altor dispozitive fie prin cablu r ăsucit (de tip twisted pair), fie prin cablu de fibr ă optică; legătura permite ca re ț eaua eaua să se comporte ca un singur segment. Hub-urile func ț ioneaz ionează la nivelul 1 (fizic) al sistemului de referin ță OSI. În caz de blocare, hub-ul este responsabil și pentru retransmiterea semnalului spre toate porturile sale. Apari ț ia ia switch-urilor a înlocuit practic pe pia ță hub-urile, dar ele totu și mai sunt întâlnite la conexiuni mai vechi și în aplicaț iiii speciale. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
23
O reț ea ea Ethernet unit ă prin hub-uri se comport ă ca o reț ea ea partajată, fiindcă la orice moment dat un singur dispozitiv transmite, iar fiecare gazd ă este responsabil ă de detectarea eventualelor coliziuni ale semnalelor, în care caz semnalul trebuie retransmis. În general hub-urile sunt dispozitive de transmitere de date cu randament sc ăzut. Hub-urile nu duc eviden ț a despre traficul care trece prin ele, orice pachet de date care intă prin unul din porturile disponibile este transmis spre toate celelalte porturi. Pentru c ă fiecare pachet de date este trimis la toate celelalte porturi, are loc a șa numitul proces de coliziune a datelor care frâneaz ă fluxul datelor sub viteza nominal ă. Necesitatea gazdelor (host) pentru detectarea coliziunilor de date limitează numărul de hub-uri și mărimea reț elei. elei. Pentru re ț ele ele de 10 Mbit/s, sunt permise pân ă la 5 segmente (4 hub-uri) între dou ă staț iiii de lucru finale. Pentru re ț ele ele de 100 Mbit/s cifra se reduce la 3 segmente (2 huburi) între dou ă terminale finale, și acest lucru este permis numai dac ă media de întârziere a semnalului este scăzută. Multe hub-uri detecteaz ă probleme tipice, a șa cum ar fi coliziuni excesive pe unele porturi. Re ț elele elele Ethernet bazate pe hub-uri sunt în general mai robuste decât re ț ele ele Ethernet pe baz ă de cablu coaxial, unde un dispozitiv cu malfunc ț iuni iuni poate deactiva un segment întreg. Chiar dac ă nu este parti ț ionat ionat automat, depanarea hub-urilor este o procedur ă mai ușoară fiindcă indicatorii de activitate situa ț i în dispozitiv pot reflecta sursa problemei; în ultim ă instanță, pentru a localiza sursa unei probleme, dispozitivele pot fi deconectate de la hub pe rând, unul câte unul, mult mai u șor decât la un cablu coaxial. Din punct de vedere istoric motivul principal pentru folosirea hub-urilor a fost pre ț ul ul lor redus, în comparaț iei iei cu switch-urile. Dar îndat ă ce preț urile urile la switch-uri au sc ăzut considerabil, situa ț ia ia s-a schimbat; totu și în anumite situa ț iiii speciale mai sunt folosite și azi hub-uri: -
Un analizator de protocoale conectat la un switch nu poate întotdeauna primi toate pachetele dorite, fiindcă switch-ul separă porturile în diferite segmente. Conectarea analizatorului de protocol la un hub îi permite a vedea tot traficul de pe segment. ( Și un switch se poate configura pentru a permite ca un port să asculte traficul de la un alt port. Aceasta se nume ște port mirroring = oglindirea unui port. Cu toate acestea, aceast ă configuraț ie ie este mai costisitoare decât cea cu hub-uri.)
-
Așa-numitele Computer Clusters necesit ă ca fiecare membru (computer) s ă poată primi tot traficul care duce spre clustere. Un hub va face acest lucru pe cale natural ă; folosirea unui parametru de punere în aplicare necesit ă trucuri speciale. În cazul în care utilizatori finali au acces la un parametru pentru a face conexiuni, de exemplu într-o sal ă de conferin ț e, e, un utilizator f ără experiență, neglijent sau sabotor poate deactiva re ț eaua eaua prin legarea împreun ă a două port-uri, stabilind astfel o bucl ă. Această situaț ie ie poate fi prevenit ă prin utilizarea unui hub; în cazul dat bucla va deconecta al ț i Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
24
utilizatori de la hub, dar nu tot restul re ț elei. elei. (De asemenea, situa ț ia ia poate fi prevenit ă prin utilizarea unui switch, care poate detecta și soluț iona iona problemele provenite de la bucle, de exemplu prin punerea în aplicare a protocolului numit spanning tree.)
2.2.4. Switch de re țea Un comutator de re ț ea ea este un dispozitiv care realizeaz ă conexiunea diferitelor segmente de re ț ea ea pe baza adreselor MAC. Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care realizeaz ă conexiuni de 10, 100 sau chiar 1000 MO pe secund ă, la duplex jum ătate sau integral. Jumătate duplex înseamn ă că dispozitivul poate doar s ă trimită sau să primească la un moment dat, în timp ce duplex integral înseamn ă posibilitatea trimiterii și a primirii concomitente de informa ț ie. ie. Utilizarea extinderilor special proiectate fac posibil ă realizarea unui num ăr mare de conexiuni utilizând diverse medii de re ț ea, ea, incluzând tehnologii utilizate curent, precum Ethernet, Fibre channel, ATM, IEEE 802.11. Dacă într-o re ț ea ea sunt prezente doar switch-uri și nu exist ă huburi, atunci domeniile de coliziune sunt fie reduse la o singur ă legatură, fie (în cazul în care ambele capete suport ă duplex integral) eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi poate fi extins pe mai multe straturi, rezultând switch-ul multilayer. Un repetor este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totu și, tehnologia folosit ă este considerat ă depașită din moment ce un hub retrimite orice pachet de date primit la toate porturile sale cu excep ț ia ia celui de la care l-a primit. Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid și încep s ă apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-ului acest neajuns a fost rezolvat.
2.2.5. Router Un router este un dispozitiv hardware sau software care conecteaz ă două sau mai multe re ț ele ele de calculatoare bazate pe "comutarea de pachete" (packet switching). Func ț ia ia îndeplinit ă de routere se nume ște rutare. În acest articol diferen ț ierea ierea între routere hardware și routere software se face în func ț ie ie de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Routerele software utilizeaz ă pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce routerele hardware folosesc dispozitive specializate ce permit m ărirea vitezei de comutare a pachetelor.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
25
Routerele folosesc adresele IP (de re ț ea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide c ătre care anume interfa ță de ieșire trebuie s ă trimită pachetul respectiv. Decizia este luat ă comparând adresa calculatorului destina ț ie cu înregistr ările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate con ț ine atât înregistrări statice (configurate/definite de c ătre administratorul re ț elei), cât și dinamice, aflate de la routerele vecine prin intermediul unor protocoale de rutare. La începutul erei rut ării (de la mijlocul anilor 70 pân ă la mijlocul anilor 80) pe post de routere erau folosite minicalculatoare. De și calculatoarele obi șnuite pot fi folosite ca routere, dispozitivele moderne sunt calculatoare extrem de specializate, de multe ori cu hardware dedicat care s ă accelereze atât func ț iile de baz ă (comutarea pachetelor) cât și func ț iile speciale (de exemplu criptarea IPsec). Routerele con ț in în general un sistem de operare specializat, RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel puț in două interfeț e de re ț ea. Pentru conectarea re ședinț elor individuale și a firmelor mici la serviciile de internet prin cablu, DSL sau la reț ele de cartier se folosesc routere de mici dimensiuni și nu foarte puternice. Majoritatea au inclus și un switch, iar unele dintre aceste routere suport ă și conexiuni wireless, în special prin re ț ele Wi-Fi, dar și GPRS, UMTS sau WiMAX. Deși routerele individuale prezente în acest moment pe pia ță asigură conectivitatea la re ț eaua locală la viteze de 100/1000 Mbps, multe dintre ele nu sunt capabile s ă ruteze un asemenea volum de trafic[17]. Acest compromis a fost f ăcut deoarece majoritatea conexiunilor reziden ț iale la Internet sunt limitate ca viteză de către furnizor. Deși funcț ionalitatea routerelor pentru acas ă este similară cu a celorlalte routere, acestea mai au o funcț ie suplimentară, și anume transformarea adreselor IP a tuturor calculatoarelor din re ț ea într-o singur ă adreă IP publică, prin NAT. Acest lucru face ca, din Internet, întreaga re ț ea locală să arate ca un singur calculator, însă limitează numărul conexiunilor simultane ( și implicit al utilizatorilor) pe care le poate suporta routerul. Companiile folosesc routere de toate dimensiunile. Cele mai puternice se afl ă de obicei în cadrul companiilor de telecomunica ț ii și al centrelor de cercetare, dar multe companii mari au la rândul lor nevoie de routere puternice.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
26
2.3 Protocoale de re țea Prin protocol, în general, se în ț elege un standard sau o conven ţie asupra modului de desf ăşurare a unui anumit proces. În cazul re ţelelor, protocoalele permit calculatoarelor s ă comunice între ele utilizând un limbaj comun, standardizat. Totodat ă, prin protocol de re ț ea se poate înţelelge o suit ă (stivă) de protocoale ce lucrează împreună (de exemplu TCP/IP).
Protocoalele nu sunt identice din punctul de vedere al
eficienţei, vitezei de lucru, consumului de resurse (în func ţie de dimensiunea header-ului, de exemplu), uşurinţei în instalare, u şurinţei în administrare – diferen ţele sunt date de tipul re ţelei, tipul infrastructurii acesteia (un singur segment sau mai multe, separate printr-un ruter), dac ă protocolul este rutabil sau nu, de tipul clienţilor din re ţea (M.Windows, Novell Netware, Apple Talk), tipul de echipamente existent în re ţea și modul cum este utilizat protocolul Sarcinile şi activităţile asociate diferitelor nivele ale modelului OSI (Open Systems Interconnection model) sunt îndeplinite de c ătre protocoale (de exemplu, segmentarea datelor la nivelul de transport, adresarea logic ă la nivelul de re ţea, construirea cadrelor la nivelul leg ăturilor de date). Modelul OSI este intangibil, nu reprezint ă o component ă de reţea, este numai un ghid pentru proiectarea şi administrarea reţelelor.
2.3.1. TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol) Fără îndoială, acesta este cel mai r ăspândit protocol
de re ț ea, fiind supranumit și limbajul
Internetului, motiv pentru care consider ăm prezentarea acestuia prioritar ă în cadrul acestui curs dedicat comerț ului electronic. El reprezint ă în fapt o suit ă de protocoale care lucreaz ă împreună, pentru a asigura diferite componente ale func ţionalităţii reţelei, fiind dezvoltat ini ț ial pentru re ţeaua ARPANet, cea pe bazele căreia s-a construit Internetul a șa cum îl cunoa ștem astăzi. TCP/IP este un protocol “cross-platform” – poate s ă comunice cu diferite tipuri de calculatoare și echipamente care suport ă TCP/IP (PC, Unix, Apple), fiind totodat ă standardul “de facto” al Internetului – nu este vorba de un standard formalizat, ci de un standard adoptat voluntar de to ț i membrii re ț elei. Așa cum s-a arătat anterior, modelul OSI reprezint ă un ghid pentru proiectarea infrastructurii unei reţele şi a protocoalelor de re ţea. Fiecare suită de protocoale are propriul model, care define şte funcţionalitatea reţelei în interiorul suitei de protocoale.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
27
Fig.1.4 Modelul TCP/IP – modelul lumii reale
Protocoalele ce compun suita TCP/IP sunt urm ătoarele:
Internet Protocol – IP Acest protocol func ț ionează la nivelul Internet al modelului TCP/IP, asigur ă informaț ia despre cum și unde trebuie livrate datele, adresa
sursei, adresa destina ț iei și modul în care trebuie livrat ă informaț ia. Este
un protocol care nu se bazeaz ă pe conexiune, în consecin ță nu este sigur și nu garanteaz ă livrarea datelor, de acest aspect fiind r ăspunzător un alt protocol al suitei TCP/IP. Prin intermediul acestui protocol sunt alocate adresele logice gazdelor, fie manual, prin introducerea unei adrese de IP, fie în mod automat, printr-un server DHCP.
Transmission Control Protocol - TCP Funcţioneză la nivelul de transport al modelului TCP/IP, este un protocol orientat pe conexiune, ceea ce înseamnă că, înainte ca TCP s ă transmită date, conexiunea trebuie s ă fie stabilită. Este un protocol sigur, compensând astfel lipsa conexiunii şi siguranţa redusă din protocolul IP
User Datagram Protocol – UDP Este un protocol f ără conexiune, nu este garantat ă livrarea datelor, header –ul este redus la minim pentru o videz ă sporită, este astfel un protocol foarte rapid și eficient, atâta timp cât este prioritar ă Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
28
transmiterea în timp real și nu fidelitatea datelor. Este un protocol ideal pentru transmiterea datelor audio/video în timp real, informa ț ii care în caz c ă sosesc mai mult sau mai pu ț in deteriorate nu î și pierd din însemnătate (fig. 1.5). De şi pe ecran mai apar deform ări sau întreruperi, calitatea de ansamblu a prezent ării nu este afectat ă. TCP ar cere retransmiterea pachetelor pierdute , imagina- ț i-vă ca în loc s ă urmăriț i un meci de fotbal în timp real, cu mici distorsiuni de semnal, s ă trebuiască în anumite momente s ă așteptaț i transmiterea f ără pierderi a semnalului, și terminarea meciului la câteva minute dup ă ce se petrece la vecini.
Fig. 1.5. Exemplu de utilizare UDP (rapid şi eficient) pentru “streaming audio/video”
În antiteză o compara ţie între TCP şi UDP pe modelul transmiterii po ştei: scrisoarea trimisă nu se ştie dacă a ajuns sau nu și în ce stare la destina ţie = UDP scrisoarea, cu confirmare de primire trimis ă la recepţie confirmare de primire = TCP. Acest tip de comunicare indic ă clar dezavantajele unui astfel de protocol!
File Transfer Protocol – FTP Este un protocol orientat pe conexiune – conexiunea trebuie s ă fie stabilită pentru a transfera fi şiere între server-ul FTP şi clientul FTP. Rolul acestui protocol rezid ă în a trimite şi recepţionează fişiere via TCP/IP, și sebazează pe existenț a unui client şi a unui server. Transfer ă fişiere simplu şi eficient, prin intermediul uni program existent pe calculatorul client (software denumit chiar Client FTP), fi șierele fiind găzduite pe un server FTP.
Fig. 1.6. Ilustrarea conexiunii FTP Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
29
HyperText Transfer Protocol – HTTP Reprezintă alt mod de transfer fi şiere (există situaţii când se oferă ambele posibilit ăţi de transfer fişiere, în cazul când exist ă un firewall, care va opri un anumit tip de trafic, de exemplu blocheaz ă traficul FTP). Acest protocol este de foartelarg ă utilizare, întrucât asigur ă traficul web, si este neorientat pe conexiune.
Fig.1.7. Ilustrarea conexiunii HTTP
Simple Mail Transfer Protocol – SMTP Transferă e-mail între servere de pe Internet sau din alte re ţele bazate pe TCP/IP sau de la client la server-ul de e-mail Utilizează o metodă simplăde cerere şi răspuns la transferul mesajelor.
2.3.2. Porturi de re țea Pentru ca PC-ul s ă se conecteze la un server web, el se conecteaz ă la o adres ă IP. Dar trebuie specificat şi portul la care se dore şte conectarea. De exemplu, dac ă se precizează portul 80, clientul solicit ă aplicaţiile de pe server care asigur ă servicii web. Dacă pe acelaşi server sunt disponibile şi servicii FTP (serverul având aceea şi adresă IP), trebuie precizat alt port (fig. 2.8)
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
30
Figura 1.8 Conectarea prin portul 80 la un server web
Porturile asigur ă accesul la servicii specifice, atunci când se face conectarea la o adres ă IP: -
Conectare la server web
-
Conectare la server FTP
Portul este utilizat numai în context cu o anumit ă adresă IP, de exemplu: 192.168.1.10 : 80
- HTTP - servicii web
192.168.1.10 : 21
- FTP - trafic FTP
Se pune problema “de unde ştie numărul portului ?” În fapt exist ă aşa numitele porturi “well known”, având valori cuprinse între 0 – 1023, îns ă acestea sunt disponibile într-o baz ă de date on-line, ce poate fi accesat ă la adresa site-ului oficial al “Internet Assigned Numbers Authority” http://www.iana.org/assignements/port-numbers. Numerele porturilor sunt împ ărţiteîn trei categorii: Întotdeauna serviciul HTTP va fi asociat portului “well known” 80, deci nu trebuie specificat. Similar, 21 – FTP, 23 – Telnet, 25 – SMTP, 53 – DNS, 118 – Servicii SQL, 143 – IMAP, 443 – HTTPS.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
31
Figura 1.9 Conectarea prin portul 80 și prin portul 21 la același server, pentru servicii diferite
2.3.3. Formarea adreselor IP Adresa IP are dou ă componente: Identificatorul de re ţea (Network ID) – identific ă reţeaua căreia îi aparţine gazda Identificatorul de gazd ă (Host ID) – este o adres ă individuală, unică în cadrul re ţelei respective, alocat ă gazdei Două gazde care au în adresa lor IP acela şi identificator de re ţea, se află pe aceeaşi reţea Determinarea punctului de separa ţie între cei doi identificatori ai adresei IP se face cu ajutorul m ăştii de subreţea (Subnet Mask). Masca de subre ţea (care este o adres ă tot de 32 bi ţi) permite determinarea modului cum sunt utiliza ţi bi ţii din adresa IP: por ţiunea din masca de subre ţea care are bi ţii 1, indică identificatorul de reţea. Exemplu:
Figura 1.10 Determinarea ID-ului de re ț ea, respectiv a ID-ului gazd ă Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
32
NU UITA! Impactul economei digitale asupra societatii - progresul catre Societatea Informationala asigura cresterea economica in conditii de protectie sporita a mediului, accelerand reducerea consumului fizic in favoarea valorificarii informatiei si a cunoasterii, deplasarea centrului de greutate de la investitii in mijloacele fixe la investitii in capitalul uman. Notiunea de “noua economie”- intensificarea inglobarii cunoasterii in noile produse si servicii, cresterea importantei invatarii si a inovarii, a globalizarii si a dezvoltarii durabile. Construirea noului model de societate ridica probleme socio-politice majore de atenuare a fenomenului de "digital divide" – probleme în a c ăror rezolvare se implic ă Guvernul, mediul de afaceri și societatea civilă. Afacerea electronica reprezinta orice afacere care utilizeaza calitatile retelelor informationale globale pentru realizarea legaturilor interne si externe cu scopul inregistrarii unui profit. Au fost evidenț iate o serie de avantaje ale e-afacerilor (cresterea dinamismului afacerilor, largirea pietii de desfacere, facilitatea regasirii produselor necesare, Reducerea termenului de realizare și a cheltuielilor de realizare a afacerilor, Diminuarea dificultatilor transfrontalierilor, Imbunatatirea calitatii afacerilor, Imbunatatirea calitatii muncii) precum și dificultatile e-afacerilor (Necesitatea unei infrastructuri informatice, Costuri ridicate de acces la internet, Neincrederea reciproca intre partenerii de afacere și in securitatea tranzactiilor, stereotipul privind necesitatea intilnirii directe cu partenerul de afaceri, Necesitatea cunoasterii unei limbi de comunicare commune pentru partenerii de afaceri, necesitatea cunoasterii modalitatilor de folosire a mijloacelor informatice, existenta unor particularitati culturale de traditii). Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala", utilizarea în retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Comertul electronic acopera de fapt urmatoarele operatiuni de afaceri: stabilirea de contacte cu clientii,schimbul de informatii, asistenta pre- si post- vînzare plati electronice , distributie si logistica întreprinderi virtuale, activitati comerciale desfasurate în comun (shared) între mai multe companii.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
33
Comertul electronic cuprinde de asemenea o foarte larga arie de tehnologii, cum ar fi: Internet/World Wide Web, e-mail, fax, schimburi electronice de date, plati electronice. Comertul electronic poate avea urmatoarea clasificare: business-business (B2B), businessconsumator (B2C), business-administratie (B2A), consumator-administratie (C2A), consumator-consumator (C2C) Reț elele de calculatoare reprezint ă mediul de propagare al informa ț iilor în comer ț ul electronic, în special, și în e-afaceri, în general; re ț ealele leagă între ele o mul ț ime mai mic ă sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilităț ile unui alt calculator din aceea și reț ea. Există reț ele de calculatoare centralizate și descentralizate; dup ă topologie, principalele tipuri de reț ele sunt: magistral ă, inel sau stea, iar dup ă tehnologia de conectare pot utiliza fibr ă optică, Ethernet, Wireless LAN, cablu TV, etc. Dup ă relaț iile funcț ionale (arhitectura de re ț ea), reț elele de calculatoare mai pot fi clasificate în func ț ie de relaț iile funcț ionale care exist ă dintre elementele unei re ț ele, dintre care cele mai reprezentative sunt: Client-Server și Peer-to-peer, iar dup ă extindere putem deosebi cele mai uzuale categorii LAN-re ț ea locală, MAN-reț ea metorpolitan ă, WAN-re ț ea de arie larg ă și, ceva mai nou, PAN-re ț ea personală. Reț elele de calculatoare pot avea în componen ță o serie de echipamente, cu roluri diferite în cadrul transmiterii de date: Plac ă de interfață cu reț eaua, repeater, Ethernet hub, Switch de re ț ea, Router. Există o multitudine de protocoale de re ț ea utilizate actual sau de-a lungul istoriei re ț elelor, rolul unui protocol fiind acela de a standardiza modul în care se desf ășoară transferul de date între dou ă sau mai multe componente ale re ț elei. De deosebit interes pentru e-business și pentru Internet în general este protocolul TCP/IP.
INTREBĂRI DE CONTROL 1.În ce sens este afectat ă protecț ia mediului înconjur ător de către progresul c ătre Societatea Informa ț ională? 2.Noț iunea de „noua economie” se refer ă la intensificarea înglob ării ______________ în noile servicii, creșterea importanț ei ___________ și a ______________, a globaliz ării și a dezvolt ării durabile.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
34
3. Construirea noului model de societate ridica probleme socio-politice majore de atenuare a fenomenului de _________________ – probleme în a c ăror rezolvare se implic ă _____________, ________________ și _____________. 4.Ce avantaje au e-afacerile? 5.Ce neajunsuri pute ț i evidenț ia cu privire la e-afaceri? 6.Ce opera ț iuni de afaceri acoper ă comerț ul electronic? 7.Ce tehnologii cuprinde e-commerce? 8.Comertul electronic poate avea urmatoarea clasificare: business-_____________, ________________,
business-_________________,
business-
consumator-_________________,
consumator-
________________. 9.Reț elele leagă între ele o mul ț ime de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa _________, _____________ și ______________ unui alt calculator din aceea și reț ea. 10.După topologie, principalele tipuri de re ț ele sunt: _____________, ______________ sau _________. 11.După arhitectura de re ț ea, reț elele de calculatoare pot fi: __________-Server și Peer-to-______ 12.După extindere putem deosebi: _______, _________, _______, și ________. 13.Ce echipamente pot intra în alc ătuirea unei re ț ele de calculatoare?
PROPUNERI DE REFERATE Noua economie și era post-industrial ă – este societatea actual ă pregătită pentru tranzi ț ie? E-business – cât de departe se poate merge? Identificaț i fenomenul „social divide” în ț ara noastr ă și soluț iile adoptate!
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
35
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1
Hallberg, B. - Re ț ele de calculatoare. Ghidul începatorului, Editura Rosetti Educational, Bucure ști, 2006 Tanenbaum, A. - Re ț ele de calculatoare (edi ț ia a IV-a) Editura Byblos, Bucure ști, 2004 Bacivarov A.B., Ciuchi C., Petric ă G. - Servicii Internet , Editura Matrix Rom, Bucure ști, 2011 Roșca, I.Gh., Ţăpuș, N., Cristea, V. - Intranet , Editura ASE, Bucure şti, 1999 Snell, N., Temple, B., Clark, M.T. - Internet şi Web. Ghid complet , Editura All, Bucure şti, 2004
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
36
Unitateadeı̂nvă țare2 WORLD WIDE WEB Timp de studiu individual estimat: 4h
După parcurgerea acestei unit ăț i de învăț are, are, studentul: -
Va fi familiarizat cu noț iunile iunile specifice World Wide Web
-
Va ști să identifice standardele utilizate în WWW
-
Va cunoaște modul de func ț ionare ionare al motoarelor de c ăutare și al agregatoarelor de pre ț uri uri
-
Va de ț ine ine abilităț i de utilizare a motoarelor de c ăutare și agregatoarelor de pre ț uri uri pentru a compara ofertele diferitelor magazine virtuale pentru un anumit produs.
Cuprinsul unității de studiu 1 Introducere în tehnologia WWW.............................................................................................. 1.1. Scurt istoric al WWW........................................................................................................... 1.2. Funcționarea WWW.............................................................................................................. 1.2.1. Standarde............................................................................................................................ 1.2.2. Origine și funcționare......................................................................................................... 2. Motoare de căutare pe Web...................................................................................................... 2.1. Scurt istoric al motoarelor de căutare.................................................................................... 2.2. Cum funcționează motoarele de căutare............................................................................... 2.3. Motoare de comparare a prețurilor online............................................................................. NU UITA! ................................................................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL...................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE.................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2 ...................................................
Universitatea “Hyperion”
2011
37 37 38 38 39 40 41 42 42 43 43 43 43
Comert Electronic
37
1. Introducere în tehnologia WWW Termenul World Wide Web, abreviat WWW sau și www, numit scurt și web, care în englez ă înseamnă „reț ea ea mondial ă” respectiv „re ț ea”, ea”, este un sistem de documente și informa ț iiii de tip hipertext legate ele între ele care pot fi accesate prin re ț eaua eaua mondial ă de Internet. Documentele care se afl ă în diferite locaț ii ii pe diverse calculatoare server pot fi reg ăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URI (Un identificator uniform de resurse 1 - în original în englez ă Uniform Resource Identifier este o secven ță alfanumerică univocă și universală a unei resurse de pe Internet, cum ar fi un document sau un site web. Deseori URI-ul unei resurse este identic cu URL-ul ei (localizator uniform de resurse), form ă timpurie a identificatorului URI.). Hipertextul inclusiv imagini etc. este afi șat cu un ajutorul unui program de navigare în web numit browser, care descarc ă paginile web de pe un server web și le afișează pe un terminal „client” la utilizator. WWW este numai unul, îns ă și cel mai răspândit din numeroasele servicii și aplicaț iiii informatice disponibile în Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afi șarea de informa ț iiii cu formă de text, imagini și sunete, po șta electronic ă e-mail, transferul de fi șiere de date și informa ț iiii FTP, chat, aplica ț iiii video și video on demand, servicii telefonie și telefonie cu imagine prin Internet de tip VoIP, posturi de radio și televiziune prin Internet, e-commerce, sond ări de opinie, r ăspândirea știrilor prin metode RSS, toate genurile de grafic ă și muzic ă, lucrul pe un calculator de la distan ță
prin Internet, grupuri de discu ț ii ii pe diverse teme, sisteme de
jocuri interactive, distribu ț ie ie de software ș.a. Browserele actuale pot nu numai s ă afișeze pagini web, ci ofer ă și interfeț e către celelalte servicii Internet, având astfel un efect integrator (pentru toate serviciile e suficient un singur browser). De aceea graniț ele ele dintre serviciul WWW și celelalte servicii din Internet nu sunt întotdeauna clare.
1.1. Scurt istoric al WWW Webul a fost „inventat” în 1989 la Centrul European de Cercet ări Nucleare (CERN) din Geneva, Elve ț ia. ia. Propunerea ini ț ial ială de creare a unei colec ț iiii de documente având leg ături între ele 2 a fost f ăcută de Tim Berners-Lee în martie 1989. Propunerea a ap ărut în urma problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercet ători ce foloseau centrul, chiar și folosind po șta electronic ă. Primul prototip al acestei colec ț ii ii (mai întâi în format de text simplu) a ap ărut nu mult înainte de decembrie 1991, când s-a f ăcut prima lui demonstra ț ie ie public ă. Studiul a fost continuat prin apari ț ia ia primei 1 2
http://profs.info.uaic.ro/~busaco/odix/uri.html http://www.w3.org/History/1989/proposal.html Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
38
aplicaț ii ii grafice Mosaic, în februarie 1993, realizat ă de cercetătorul Marc Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din ora șul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA. În 1994 CERN și M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea webului, standardizarea protocoalelor și încurajarea leg ăturilor dintre situri. Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordoneaz ă partea americană a consorț iului, iului, iar partea european ă este coordonat ă de INRIA, centrul de cercetari francez. În 1995 Andreessen p ărăsește NCSA și înființ eaz ează o noua companie, Netscape Communications Corp., care se ocup ă cu dezvoltarea de software pentru web. Berners-Lee și echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, și anume: protocolul de intercomunica ț ie ie HTTP, limbajul de descriere a hipertextului HTML, serverul de web și browserul.
1.2. Funcționarea WWW 1.2.1. Standarde Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale și alte tehnici specifice care definesc și descriu aspecte ale World Wide Web. În ultimii ani termenul a fost frecvent asociat cu tendin ț a de însușire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, designul și dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode. La baza func ț ion ionării webului au stat ini ț ial ial trei standarde, și anume:
HTTP - Hypertext Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web și browserul clientului (utilizatorului) comunic ă între ele;
HTML - Hypertext Markup Language, standard de definire și prezentare a paginilor web. URI - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica și regăsi paginile web; Următoarele standarde au fost definite mai târziu: Cascading Style Sheets (CSS) JavaScript Hypertext Transfer Protocol Secure - HTTPS.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
39
World Wide Web Consortium (cunoscut și sub denumirea de W3C), care ast ăzi este condus de Berners-Lee, dezvolt ă standardele HTML și CSS; alte standarde provin de la Internet Engineering Task Force (IETF), ECMA sau produc ători ca Sun Microsystems. Există mai multe standarde și specificaț ii interdependente. Unele dintre ele reglementeaz ă și alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influen ț ează direct sau indirect dezvoltarea și administrarea paginilor Web și a serviciilor web. În timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite "standarde web", susț inătorii mișcării standardelor Web tind s ă se concentreze asupra acelor standarde care se reflect ă direct asupra accesibilit ăț ii și utilizabilităț ii paginilor web. Standardele Web, într-un sens mai larg, constau în următoarele: Recomandări publicare de World Wide Web Consortium (W3C) Standarde Internet (STD) - documente publicate de Internet Engineering Task Force (IETF) Request for Comments (RFC) - documente publicate de Internet Engineering Task Force Standarde publicate de International Organization for Standardization (ISO) Standarde publicate de Ecma International (fost ă ECMA) Standardul Unicode și numeroase alte Rapoarte tehnice Unicode (UTR) publicate de Unicode Consortium Înregistrări numerice din eviden ț a Internet Assigned Numbers Authority (IANA) De obicei, când se discut ă despre standardele web, urm ătoarele standarde sunt considerate fundamentale: Recomandări f ăcute de W3C referitoare la limbajele hypertext (HTML sau XHTML). Recomandări f ăcute de W3C referitoare la foi de stil (CSS). Standarde dezvoltate de Ecma International referitoare la Ecmascript (cunoscut și sub denumirea de JavaScript). Recomandări f ăcute de W3C referitoare la Document Object Model (DOM). O recomandare W3C este o specifica ț ie sau un set de indica ț ii care, dup ă numeroase propuneri și dezbateri, a primit aprobarea membrilor și directorului W3C. Un standard de Internet IETF este caracterizat de un grad ridicat de maturitate tehnic ă și convingerea c ă protocolul specificat ofer ă beneficii semnificative comunit ăț ii Internet. O specificaț ie care a ajuns la stadiul de standard prime ște un număr în seria IETF STD, p ăstrând în același timp num ărul IETF RFC ini ț ial.
1.2.2. Origine și funcționare
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
40
World Wide Web (pe scurt web sau www) este un sistem hipertext care opereaz ă pe Internet. Hipertextul este vizualizat cu un program numit browser, care descarc ă paginile web de pe un server web (sau sit web) și îl afișează pe ecran. Se pot accesa alte pagini prin leg ături (sau "linkuri") care indic ă altă pagină sau trimite informa ț ii pe server. Programul de navigare (browserul) cheam ă pagina folosindu-se de URI și HTTP, o interpreteaz ă conform format ării paginii (hipertext) și o prezint ă utilizatorului pe un monitor. Unul dintre principiile webului este modelul client-server, browserul fiind aplica ț ia client, iar serverul HTTP (serverul web) fiind aplicaț ia server. Pentru a putea interpreta și reda informa ț iile sub forma hipertextului, browserul apeleaz ă la standardul de limbaj HTML, definit înc ă de la începtul dezvolt ării webului. În perioada 2004-2005 webul a cunoscut un salt calitativ cu privin ță la aplicaț iile de mare r ăspândire pe glob, care e cunoscut sub numele simbolic Web 2.0. Lansat ca un instrument care s ă sprijine cooperarea cercet ătorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine în doar câtiva ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate c ă nici navigatoarele si nici editoarele de pagini Web nu au ajuns înc ă la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare bibliotec ă a lumii, cu peste 3 miliarde de documente, în prezent. Aceast ă dezvoltare a dus la aparitia de meserii noi, si la reorganizarea multor activit ăti tinând seama de conditiile publicitatii pe Web si de posibilităti de cooperare greu de imaginat alt ădată. Cu ajutorul mediilor Web de instruire si cu resursele informationale si educationale de pe Web, invatarea si perfectionarea continu ă devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabil ă si previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) c ă fiecare îsi va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca sa-l aibă pe Aristotel ca profesor pentru fiul s ău, Alexandru.
2. Motoare de căutare pe Web Prin motor de c ăutare se în ț elege o aplicaț ie ce permite c ăutarea de informa ț ii pe World Wide Web (WWW) și pe serverele FTP. Rezultatele c ăutării sunt prezentate sub forma unei liste de rezultate denumite deseori pagini de rezultate ale motorului de c ăutare – SERP (Search Engine Result Pages). Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
41
Informaț iile listate pot consta în pagini web, imagini și alte tipuri de fi șiere. Spre deosebire de directoarele web, care sunt realizate de un colectiv de oameni, informa ț iile rezultate din c ăutarea cu ajutorul unui astfel de motor sunt create cu ajutorul unor algoritmi care identific ă anumite cuvinte cheie și sortează rezultatele în funcț ie de relevan ță.
2.1 Scurt istoric al motoarelor de c ăutare Prima ustensilă pentru căutare pe Internet se numea Archie și avea ca modalitate de func ț ionare listarea conț inutului directoarelor de fi șiere FTP de pe siteurile publice. Gopher, o alt ă aplicaț ie pentru căutarea pe Internet a permis c ăutarea după un cuvânt cheie pe serverele specializate, îns ă până în vara lui 1993 nu exista un motor de c ăutare pe web, de și existau o serie de cataloage ale siteurilor existente la diverse momente. Ceea ce se poate numi primul robot de c ăutare pe web a purtat numele de World Wide Web Wanderer, care permitea generarea unui index numit Wandex. Scopul Wanderer-ului era de a m ăsura dimensiunea World Wide Web-ului, ceea ce a și f ăcut până în 1995. WebCrawler a fost primul motor de c ăutare care permitea c ăutarea după orice cuvânt din orice pagină web, ceea ce a devenit un standard pentru toate motoarele de c ăutare dezvoltate pân ă în prezent. În 1994, Lycos a fost lansat ca un proiect universitar și apoi ca aplica ț ie cu un enorm succes de pia ță. Acest succes a condus la apari ț ia a nenum ărate motoare de c ăutare care tânjeau dup ă popularitate: Magellan, Excite, Infoseek, Northern Light, Inktomi, Altavista și Yahoo!. Acesta din urm ă era printre cele mai populare modalit ăț i de a c ăuta în paginile Web de interes, îns ă căutarea se efectua în catalogul Yahoo!, nu în întregile pagini Web. C ăutătorii de informa ț ii puteau deopotriv ă să caute utilizând un cuvânt cheie, precum și prin c ăutarea prin intermediul catalogului Web.
Ca și acum, în jurul motoarelor de c ăutare forfoteau utilizatorii de Internet, iar în 1996 compania Netscape, care producea cel mai utilizat browser pentru principalelele sisteme de operare, c ăuta un motor de căutare căruia să îi ofere exclusivitate pentru c ăutarea implicită a browserului. A existat atât interes încât Netscape a reușit obț inerea a 5 milioane $ pe an de la cinci motoare de c ăutare. Motoarele de c ăutare au ajuns u șor printre cele mai str ălucitoare stele de pe firmamentul freneziei investiț iilor pe Internet de la sfâr șitul anilor ’90. O multitudine de companii au intrat speculativ pe pia ță, înregistrând câștiguri enorme la burs ă la momentul ofertelor ini ț iale, astfel încât în „bula dot-com” (dot-com bubble) au fost cuprinse multe companii care operau motoare de c ăutare. În jurul anului 2000, motorul de c ăutare al Google și-a început ascensiunea puternic ă către ceea ce reprezintă astăzi pentru web. Inova ț ia care a condus la ob ț inerea unor rezultate mai bune decât ale Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
42
competitorilor poart ă numele de PageRank, și reprezintă un algoritm care clasific ă paginile web pe baza numărului și PageRank-ului altor site-uri care au legături spre respectivul site, pornind de la premiza c ă spre paginile web utile sau mai dezirabile în c ăutare există mai multe legături decât c ătre celelaltele. Google a menț inut o interfa ță minimalistă a motorului s ău de căutare, în contrast cu competitorii s ăi care încoroporau motorul de c ăutare într-un complex director sau portal web. În 1998, Microsoft a lansat serviciul MSN Search folosind rezultate de la Inktomi, Looksmart și apoi Altavista, iar în 2004 a început tranzi ț ia către propriul motor de c ăutare, lansat cu mare fast în 2009 sub numele Bing. Tot în 2009, Yahoo și Microsoft au pecetluit un acord în urma c ăruia căutările Yahoo! utilizează tehnologia Microsfoft Bing.
2.2 Cum func ționează motoarele de căutare Există mai multe metode prin care motoarele de c ăutare î și îndeplinesc sarcinile, de multe ori utilizate simultan. Web Crawling – ul (în traducere libera „târâitul pe web”) se refer ă la parcurgerea codului paginii Web (fi șierul Hypertext propriu-zis) și analiza conț inutului acestuia în vederea determin ării modului în care acesta va fi indexat (de exemplu, cuvintele sunt extrase din titluri, aliniate, câmpuri speciale denumite metatags (meta-etichete) ) . Datele despre pagini sunt stocate într-o baz ă de date indexat ă astfel încât s ă poată fi folosite ulterior, pentru o c ăutare cât mai rapid ă. Tot pentru a ob ț ine o viteză record, unele motoare de căutare păstrează pe propriile servere copii integrale sau par ț iale ale paginilor indexate, astfel încât la o căutare să fie cât mai rapid accesate indiferent de loca ț ia de pe glob sau de infrastructura care leag ă serverul Google de serverul care g ăzduiește paginile respective. Când un utilizator introduce un cuvânt în motorul de c ăutare (în mod normal cuvinte cheie), motorul examineaz ă propriul index și afișează o listă de pagini web care se potrivesc cel ami bine cu cuvintele c ăutate, uzual împreun ă cu un scurt rezumat care conț ine titlul documentului și o parte din text. Cele mai multe motoare de c ăutare suportă folosirea operatorilor booleni AND, OR, NOT pentru a putea efectua c ăutări cât mai specifice.
2.3 Motoare de comparare a pre țurilor online În comerț , atât în cel clasic cât și în e-commerce, pre ț urile pot diferi suficient cât s ă influenț eze achiziț ia de la un magazin sau altul, chiar asumând anumite riscuri, cum ar fi calitatea livr ării sau a service-ului pe perioada de garan ț ie. Scopul agregatoarelor de pre ț uri (sau a motoarelor de comparare a preț urilor) este de a automatiza pa șii urmaț i de consumator în c ăutarea unui produs în mai multe magazine online. Aceste c ăutari au devenit posibile și necesare odat ă cu boom-ul tehnologic de la sfâr șitul anilor ’90, Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
43
iniț ial sub forma unui meniu al browserului, iar apoi sub forma sub care exist ă și în zilele noastre, ca o pagină web de sine stătătoare (Fig. 2.1)
Fig. 2.1 Rezultatele căut ării ob ț inute utilizând un agregator de pre ț uri
De la aceste simple c ăutări, agregatoarele de pre ț uri au evoluat, oferind func ț ii suplimentare, cum ar fi alerta de pre ț prin e-mail sau graficele ce înf ăț ișează evoluț ia preț ului unui produs. Astfel, se poate stabili o sumă pe care cumpărătorul este dispus s ă o pl ătească pentru un bun sau serviciu, și acesta va primi un e-mail atunci când pre ț ul bunului sau serviciului respectiv scade sub pragul stabilit. Ca și model de afacere, agregatoarele de pre ț nu taxează utilizatorul, ci companiile care au produse listate ca urmare a c ăutărilor, fie ca o tax ă fixă, fie sub forma unei remunera ț ii la fiecare click pe un produs oferit de firma respectiv ă. Pentru poten ț ialii clienț i, va fi de ales acel agregator care cuprinde ofertele mai multor firme, actualizate de cât mai pu ț in timp, în timp ce pentru ofertan ț ii de produse și servicii online vor fi multipli factori care trebuie lua ț i în considerare, printre care și cel expus anterior (orice comerciant va dori să aibă oferta înscris ă în baza de date cea mai accesat ă de către public) însă și factori precum
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
44
comisionul perceput sau raportul între num ărul de afișări și numărul de vizite și/sau tranzac ț ii încheiate (exprimate numeric, cantitativ sau valoric).
NU UITA! WWW este un sistem de documente și informa ț ii de tip hipertext legate ele între ele care pot fi accesate prin re ț eaua mondială de Internet. WWW este numai unul, îns ă și cel mai r ăspândit din numeroasele servicii și aplicaț ii informatice disponibile în Internet. Browserele actuale pot nu numai s ă afișeze pagini web, ci ofer ă și interfeț e către celelalte servicii Internet, având astfel un efect integrator (pentru toate serviciile e suficient un singur browser). Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale și alte tehnici specifice care definesc și descriu aspecte ale World Wide Web. În ultimii ani termenul a fost frecvent asociat cu tendin ț a de însușire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, designul și dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode. La baza func ț ionării webului au stat ini ț ial trei standarde, și anume: HTTP, HTML și URI. Mai târziu au fost definite urm ătoarele standarde: Cascading Style Sheets (CSS), JavaScript și Hypertext Transfer Protocol Secure - HTTPS.
Prin motor de c ăutare se înț elege o aplica ț ie ce permite c ăutarea de informa ț ii pe World Wide Web (WWW) și pe serverele FTP. Rezultatele c ăutării sunt prezentate sub forma unei liste de rezultate denumite deseori pagini de rezultate ale motorului de c ăutare. În jurul anului 2000, motorul de c ăutare al Google și-a început ascensiunea puternic ă către ceea ce reprezint ă astăzi pentru web. Inova ț ia care a condus la obț inerea unor rezultate mai bune decât ale competitorilor poart ă numele de PageRank, și reprezintă un algoritm care clasific ă paginile web pe baza num ărului și PageRank-ului altor site-uri care au leg ături spre respectivul site, pornind de la premiza c ă spre paginile web utile sau mai dezirabile în c ăutare există mai multe legături decât c ătre celelaltele. Există mai multe metode prin care motoarele de c ăutare î și îndeplinesc sarcinile, de multe ori utilizate simultan. Web Crawling – ul se refer ă la parcurgerea codului paginii Web și analiza conț inutului Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
45
acestuia în vederea determin ării modului în care acesta va fi indexat. Datele despre pagini sunt stocate într-o bază de date indexat ă astfel încât să poată fi folosite ulterior, pentru o c ăutare cât mai rapid ă. Cele mai multe motoare de c ăutare suport ă folosirea operatorilor booleni AND, OR, NOT pentru a putea efectua c ăutări cât mai specifice.
Scopul agregatoarelor de pre ț uri este de a automatiza pa șii urmaț i de consumator în c ăutarea unui produs în mai multe magazine online. Aceste c ăutari au devenit posibile și necesare odat ă cu boom-ul tehnologic de la sfâr șitul anilor ’90, ini ț ial sub forma unui meniu al browserului, iar apoi sub forma sub care există și în zilele noastre, ca o pagin ă web de sine st ătătoare. Ca și model de afacere, agregatoarele de pre ț nu taxează utilizatorul, ci companiile care au produse listate ca urmare a c ăutărilor, fie ca o tax ă fixă, fie sub forma unei remunera ț ii la fiecare click pe un produs oferit de firma respectiv ă.
INTREBĂRI DE CONTROL 1. Termenul World Wide Web este un sistem de ____________ și _____________ de tip hipertext legate ele între ele care pot fi accesate prin re ț eaua mondial ă de Internet. 2. Documentele care se afl ă în diferite loca ț ii pe diverse calculatoare server pot fi reg ăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit ______________________________. 3. Pentru afișarea paginilor web este utilizat un program de tip _______________. 4. La baza func ț ionării webului au stat ini ț ial trei standarde, și anume: _______, ______ și _____. 5. Prin motor de c ăutare se în ț elege o aplica ț ie ce permite _________________________pe World Wide Web (WWW) și pe serverele FTP. 6. Rezultatele c ăutării sunt prezentate sub forma unei liste de rezultate denumite deseori _________ __________________ 7. Ce reprezint ă Web Crawling – ul? 8. Ce avantaje prezint ă utilizarea unui agregator de pre ț uri, pentru comerciant și pentru clien ț i?
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
46
PROPUNERI DE REFERATE Avantajele și neajunsurile serviciului WWW Capcanele agregatoarelor de pre ț uri
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
47
Unitateadeı̂nvă țare3 NOUA ECONOMIE ȘI SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ Timp de studiu individual estimat: 10h
După parcurgerea acestei unit ăț i de învăț are, studentul: -
Va fi familiarizat cu semnificaț ia termenilor Societate Informa ț ională, Societatea Cunoa șterii și Noua Economie
-
Va ști să identifice aspectele tehnologice și func ț ionale care definesc Noua Economie
-
Va cunoaște aspectele economice șilegislative ale comerț ului electronic
-
Va de ț ine abilităț i de identificare a oportunit ăț ilor de dezvoltare la nivel macro și microeconomic utilizând Tehnologia Informa ț iei și Comunicaț iilor (TIC)
Cuprinsul unității de studiu 1. PREMISELE EVOLUȚIEI CĂTRE NOUA ECONOMIE ȘI SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ............................................................................................................ 1.1. Contextul istoric al dezvoltării Societății Informaționale – Societății Cunoașterii.............. 1.2 Principiile Economiei Societății Informaționale.................................................................... 1.3 Perspectivele Societății Cunoașterii în România.................................................................... 1.4. Vectorii tehnologici şi funcţionali ai Societăţii Cunoaşterii.................................................. 1.4.1. Vectori tehnologici ai Societății Cunoașterii...................................................................... 1.4.2. Vectori funcționali ai Societății Cunoașterii....................................................................... 1.5 Rezultatele și perspectivele dezvoltării tehnologiei și Societății Informaționale................... 2. NOUA ECONOMIE................................................................................................................. 2.1. Efecte micro şi macroeconomice........................................................................................... 2.2 Aspecte globale şi locale în comerţul electronic (e-Commerce)............................................ 2.2.1. Obstacole în calea dezvoltării comerțului electronic local sau global................................ 2.2.2. Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele acestora........................................... 2.3. Cadrul juridic și protecția consumatorului în comerțul electronic........................................ 2.3.1. Directivele Uniunii Europene privind tranzacţionarea pe Internet..................................... 2.3.2. Legislaţia existentă privind tranzacţionarea pe Internet..................................................... NU UITA!..................................................................................................................................... INTREBĂRI DE CONTROL....................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE..................................................................................................... BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3....................................................
Universitatea “Hyperion”
2011
49 50 51 54 55 55 58 59 61 63 66 68 71 73 75 77 83 86 89 90
Comert Electronic
48
1. PREMISELE EVOLUȚIEI CĂTRE NOUA ECONOMIE ȘI SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ Este tot mai evident faptul c ă societatea spre care ne îndrept ăm este Societatea Informa ţionalăSocietatea Cunoaşterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnat ă noua societate relevă mijloacele pe care aceasta se va baza şi progresul lor, ceea ce, la prima vedere, las ă impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societ ăţile de până acum conţin câte un cuvânt-cheie (sclavagism, feudalism, capitalism) care sintetizeaz ă o gamă de stări sociale posibile pe care oamenii, individual şi/sau în grup, se situeaz ă în mod inevitabil, în func ţie de anumite condi ţii, constituind o structur ă economico-socială caracteristică. Nu s-a găsit încă cuvântul-cheie prin care s ă se poată releva ceea ce este sau va fi fundamental sub aspect economic şi social pentru noua societate. SI-SC este o sintagm ă ce deplasează denumirea spre alte sfere. Această societate în formare va fi caracterizat ă de o activitate economic ă, sau mai direct spus, de o economie mult schimbat ă faţă de cea de odinioar ă, şi faţă de cea actuală, pe care o denumim, cel pu ţin acum, noua economie, sintagm ă care ne atrage aten ţia c ă ceea ce este nou va fi atât de important şi semnificativ, încât va justifica îns ăşi denumirea respectiv ă. Nici expresia „noua economie” nu este fericit aleas ă dar redă, în mod clar, mesajul schimb ărilor profunde care vor avea loc. În plus, termenul a mai fost folosit de-a lungul timpului ori de câte ori economia suferea transform ări atât de importante. Fiecare societate a avut economia sa şi aceasta era o nou ă economie în raport cu cea apar ţinând vechii societ ăţi. Mai avem în vedere c ă şi progresele din ştinţa economică au fost generatoare de schimb ări atât de ample, încât de la un anumit moment încolo, s-a vorbit de o nou ă economie ceea ce, în realitate, înseamn ă o nouă etapă, o altă explicaţie dată de ştiinţa economică, de teorie pentru economia faptic ă. De exemplu, s-a trecut de la economia clasic ă, la cea neo-clasic ă, şi apoi la noua economie clasic ă. În acela şi sens, amintim c ă în ultimele dou ă-trei decenii a început s ă se vorbească despre Noua Şcoală de la Cambridge ce a fondat Noua Economie. Un grup de economişti renumiţi – J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti şi alţii, care, în cariera lor, au lucrat un timp la Universitatea Cambridge, au fost în vizit ă acolo, sau, pur şi simplu, în cercet ările lor au ajuns la acelea şi concluzii, constituie nucleul dur al acestei Noi Economii. Premeditat sau spontan, ace ştia au studiat în ce măsură explicaţii neo-clasice şi clasice din ştiinţa economică, mai rămân relevante şi au concordan ţă cu realitatea de astăzi. Evident, ei au dat şi multe explica ţii noi sau au formulat concluzii, adesea, categorice, care, în ansamblul lor, au fost etichetate “Noua Economie” .
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
49
Pentru demersul nostru, sintagma “Noua Economie” trebuie considerat ă temporară, (până se va ajunge la una adecvat ă pe baza succeselor din cercetarea economic ă). De asemenea, trebuie s ă acceptăm dubla sa relevan ţă: •
Sintagma unei noi realit ăţi economice care a început s ă se constituie în cele mai dezvoltate
ţări dar care, în principiu, poate fi accesibil ă şi altora;
•
Treaptă nouă în progresul teoriei economice.
1.1. Contextul istoric al dezvolt ării Societății Informaționale – Societății Cunoașterii Contextul istoric ce impune SI– SC este acela şi şi pentru noua economie şi se caracterizează prin câteva aspecte majore: •
Omenirea contituie ast ăzi rezultatul evolu ţiei în decursul c ăreia s-au acumulat reziduurile de
lungă durată ale tuturor modelelor de existen ţă pe care le-a parcurs, şi care, luate împreun ă, formează o barieră în calea progresului c ăutat, aşteptat şi meritat de genera ţiile actuale. Învingerea acesteia este de neconceput f ără progresul rapid şi profund al cunoa şterii şi al promovării sale în societate, dar mai ales în economie; •
Populaţia s-a înmulţit încât, după aprecieri realiste, va dep ăşi în curând gradul de
sustenabilitate al ecosistemului natural. Acum (2011) sunt 7 miliarde locuitori dar ONU estimeaz ă că vor fi 11 miliarde în 2050 şi se consideră că cei 27 de oameni care se nasc la fiecare 10 secunde numai “cu pu ţin noroc vor avea hran ă suficientă, apă potabilă şi locuinţe decente”1 •
Oamenii au evoluat chiar şi după ce au ajuns la cuno ştinţele necesare, ca şi când nu ar fi ştiut
că trăiesc într-un cerc închis (cel pu ţin până la cucerirea cosmosului), dep ăşind capacitatea de autoregenerare a planetei; Asistăm la o risip ă enormă de resurse utilizate în scopuri militare, ce dep ăşesc cu mult exigen ţele apărării şi ameninţă însăşi existenţa vieţii pe Pământ, la care se adaug ă cele specifice societăţii de consum, tehnicile şi tehnologiile mai eficiente şi disponibile ce ar trebui aplicate şi generalizate. “Risipa pare s ă fie un produs inerent al caracteristicilor sociale, economice şi culturale ale epocii noastre… Numeroase metode de conservare a energiei şi tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile…” 2 •
Aşadar, noua economie proprie SI-SC trebuie s ă se bazeze pe mijloace proprii – noi sau mai
vechi, dar la un alt stadiu al cunoa şterii. Mijloacele – noile tehnici şi tehnologii – ţin în mod direct de
1
Allen W.L., 1998;
2
Gabor D., Colombo V., King A., Galli R., 1983 Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
50
informatizare şi cunoa ştere şi vor da, f ără îndoială, o nou ă configuraţie şi economiei. Dar ştiinţa economic ă şi ingineriile de toate genurile vor trebui s ă fundamenteze noua economie, având în vedere c ă:
- existenţa naturii, cel pu ţin din ceea ce se ştie azi, nu a determinat situa ţii de criză de genul celor la care ne-am referit; - desprinderea omului de natur ă şi acţiunile sale au alterat ceea ce exista şi omul nu a ştiut, nu a putut şi
nici nu şi-a pus problema s ă întreţină sau să înlocuiască acţiunea de refacere şi purificare realizat ă de
natură f ără nici un cost; - preluarea modelelor vii de func ţionare din natur ă implică să nu se produc ă efecte negative, iar dac ă acestea au loc, s ă fie anihilate f ără a genera altele; - trebuie să se conceapă întreaga existen ţă umană în condiţii proprii circuitelor economice închise, din care resursele s ă se recupereze f ără pierderi, iar de şeurile şi resturile de diferite feluri s ă-şi găsească utilitate; - să se apeleze la noi resurse doar pentru completarea necesarului la nivelul unor circuite normale; - să se renunţe la misiunea “civilizatoare” a omului asupra naturii şi s ă se acţioneze în ideea c ă omul şi omenirea trebuie s ă
accepte schimbările de comportament necesare încadr ării existenţei sale în parametrii
potenţiali reali ai planetei, nu în cei ideali sau presupu şi existenţi; - este necesar s ă se asigure o coeren ţă a ac ţiunii oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa cre şterea efectelor negative şi apoi descre şterea lor. Desigur, noua economie presupune dezvoltarea (cre şterea) durabilă, dar induce o alt ă abordare a însăşi dezvolt ării (creşterii) durabile decât s-a f ăcut până acum.
1.2 Principiile Economiei Societății Informaționale Noua economie, în mod inevitabil, trebuie s ă se bazeze pe principiile care s-au conturat în numeroase studii realizate în grup sau individual, din proprie ini ţiativă sau din ra ţiuni practice ale organismelor internaţionale ce reflect ă deopotrivă situaţia existentă şi cerinţele, aspira ţiile imediate, dar şi cele pe termen lung, din care niciodat ă nu a lipsit contracararea efectelor negative acumulate în procesul existen ţei de până acum. Aceste principii pot fi sintetizate astfel: 1. Principiul existen ţ ei umane în cerc închis. Natura însăşi există în cadrul unor cicluri sau circuite
închise pe care trebuie s ă le cunoa ştem mai bine pentru a înv ăţa să trăim altfel. De aici decurge consecin ţa că nu putem apela la resurse de pe alt ă planetă, nu ne putem muta în alt ă parte şi nu putem sc ăpa de “produsele
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
51
derivate” ale existen ţei noastre, adic ă de efectele negative pe care le inducem asupra mediului şi care apoi se întorc împotriva noastr ă ca efecte perverse. 2. Principiul reintegr ării omului în natur ă. Acţionând asupra naturii, atunci când î şi produce
bunurile de care are nevoie, omul a ajuns acum la stadiul în care trebuie s ă se reintegreze naturii de care s-a desprins şi pe care mereu a dorit s ă o supun ă uitând că trebuie să fie în armonie cu ea. Pentru c ă planeta dă semne tot mai evidente c ă actualele modele ale existen ţei umane nu mai pot fi sus ţinute, trebuie s ă marcăm înţelegerea acestora şi să ne aliniem în mod activ existen ţa la exigenţele naturii pentru a da o şansă perpetuării existenţei noastre. 3. Primum non nocere (în primul rând s ă nu d ăunezi în rela ţia cu mediul). Toate ţările se confrunt ă cu problema polu ării mediului îns ă la dimensiuni diferite. Cel pu ţin până acum, cele mai dezvoltate au fost cele care au poluat cel mai mult, iar poluarea, prin circuitele naturale şi economice, s-a generalizat. Ţările mai puţin dezvoltate, de şi au o contribu ţie mai mică la poluare, sufer ă mai mult pentru c ă nu au resursele necesare acţiunilor de prevenire şi depoluare. România nu este str ăină de aceste probleme, fiind recunoscut ă printre ţările cu un grad ridicat de poluare. Poluarea diminueaz ă foarte mult resursele naturale reproductibile şi
în plus este un pericol grav pentru s ănătate care spore şte cheltuielile în acest scop. Dup ă unele calcule,
peste 60% din popula ţia planetei este afectat ă de insuficienţa îngrijirilor medicale. 4. Păstrarea şi creşterea
biomasei,
biodiversit ăţ ii şi
bioproductivit ăţ ii. Biostarea şi
bioproductivitatea reprezint ă indicatori ai calit ăţii resurselor naturale. Începând cu protejarea fertilit ăţii solului şi terminând cu conservarea şi dezvoltarea sistemelor ecologice, exist ă un spectru larg de probleme care necesită rezolvarea urgent ă mai ales în ţările în curs de dezvoltare, dar nu numai acolo. 5. Asigurarea permanent ă a resurselor . Acest principiu impune atât conservarea şi utilizarea
raţională a resurselor neregenerabile cât şi realizarea unui echilibru între ritmul exploat ării celorlalte resurse şi ritmul regener ării lor. Solu ţia cea mai bună aici pare a fi conceperea activit ăţilor economice ca şi a existenţei naturii însăşi în circuit închis de tip flux circular activ. Aceasta presupune c ă tot ceea ce se preia din natură şi la stadiul actual al cunoa şterii este economic util s ă fie folosit, iar substan ţa utilă din deşeuri şi bunuri uzate s ă fie reciclată. Mai trebuie avut ă în vedere înl ăturarea risipei, faptul c ă “în toate sectoarele economiei, o reducere considerabil ă a consumului de resurse naturale pe unitatea de produs este, incontestabil, posibil ă şi aceasta f ără a antrena o sc ădere a calităţii sau a nivelului de via ţă…”1 . Numeroase tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile dar trebuie aplicate şi generalizate, iar altele ar putea fi dezvoltate prin intensificarea cercet ării.
1
D. Gabor, U. Colombo, A. King, R. Galli, 1983 Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
52
6. Principiul eficien ţ ei economice, sociale şi ecologice. Așa cum se știe, noț iunea de eficien ță
măsoară rezultatele obț inute prin raportarea acestora la efortul depus. Conceput ă în sens restrâns, eficien ţa economică a neglijat costurile suportate de natur ă. Luarea în calcul şi a cheltuielilor pentru refacerea naturii, pentru protejarea şi dezvoltarea activelor de mediu, este foarte necesar ă pentru a redefini conceptul de eficienţă economică. I se poate spune acestuia eficien ţă economică, socială şi ecologică pentru c ă intereselor economice li se adaug ă cele ale societăţii în ansamblu, iar societatea nu poate s ă se dezvolte ignorând mediul natural. Interpretat ă pe termen lung, produc ţia actuală pare a fi foarte mare fa ţă de 100 de ani în urm ă să zicem, dar aportul s ău la ridicarea calit ăţii vieţii a fost sensibil mai mic decât aceast ă creştere, pentru c ă diferenţa reprezintă cheltuieli şi produc ţii consacrate reproducerii unor condi ţii naturale înainte oferite gratuit de natur ă. 7. Existen ţ a societală este interactivă cu mediul ambiant . Teoriile cre şterii şi, mai mult decât acestea,
activităţile dezvoltate abordeaz ă mediul natural ca spa ţiul în care omul se manifest ă economic pentru a-l stăpâni, a şi-l însuşi, dar despre om, “numai de bine”; el este valoarea suprem ă şi deci de neatins. Cum ar trebui să se acţioneze asupra omului şi omenirii în termenii realit ăţilor actuale nu a ajuns înc ă o preocupare foarte evidentă, dar a devenit clar c ă în activitatea economic ă fluxurile trebuie s ă fie bilaterale, iar ceea ce se scurge spre natur ă nu mai poate reprezenta de şeuri, dejec ţii sau produse toxice. Rela ţia aceasta biunivoc ă trebuie să fie benefic ă şi pentru mediu. În cadrul s ău, omul trebuie s ă răspundă exigenţelor de mediu pentru a-şi asigura existenţa perpetuă. 8. Trecerea de la creşterea demografică discre ţ ionar ă la cea bazată pe responsabilitatea con ştientă a
cuplului bărbat-femeie şi pe implicarea adecvat ă a societăţii. O lume în care o p ătrime din popula ţie are probleme grave cu alimenta ţia şi peste 60% cu asigurarea s ănătăţii, în care poluarea afectez ă evident potenţialul agro-alimentar al planetei şi zestrea genetic ă a noilor genera ţii, iar resursele par a fi tot mai inegal distribuite şi mai prost administrate, relev ă necesitatea unei abord ări a cre şterii demografice pe baze mai realiste, pentru c ă progresul ştiinţific permite nu numai controlul asupra na şterilor ci şi asupra dezvolt ării normale a genera ţiilor tinere. 9. Principiul echit ăţ ii sociale. Implică o continuare a urm ăririi obiectivului dezvolt ării în sens
modern, respectiv al reducerii decalajelor privind veniturile. În plus, este avut ă în vedere evitarea discriminărilor şi asigurarea egalit ăţii şanselor de afirmare pentru to ţi membrii societăţii. Dezvoltarea durabilă impune o viziune mai larg ă asupra echităţii sociale prin luarea în considera ţie a raporturilor cu mediul. Echitatea social ă necesită şi acces egal la activele de mediu, atât din perspectiva sincronic ă cât şi din perspectiva diacronic ă. 10. Responsabilizarea guvernelor pentru modul în care, prin politicile promovate, gestioneaz ă şi
sporesc resursele pentru a asigura şi viitorul noilor genera ţii. Principiul este aplicabil peste tot în lume şi Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
53
chiar se aplic ă, dar pentru România este în cel mai înalt grad necesar, dac ă ţinem seama de risipa resurselor de după 1990 şi care, în bun ă măsură, continuă. De asemenea, este necesar ă, reglementarea juridic ă a acestei responsabilizări, pentru c ă inexistenţa sa ofer ă libertatea dezastrului. Acest principiu prive şte deopotrivă războiul, economia, sl ăbiciunile manifestate pentru cei ce jefuiesc şi starea deplorabil ă a societăţii.
1.3 Perspectivele Societății Cunoașterii în România Era informa ţiei cuprinde, în general, trei mari perioade 1 : societatea informa ţională, societatea cunoaşterii şi societatea conştiinţei. În istoria României pot fi desprinse câteva etape ale erei informa ţiei: O etapă premergătoare, între anii 1940-1965, în care Tudor T ănăsescu a creat şcoala româneasc ă de
electronică, Victor Toma a creat primul calculator electronic românesc cu tuburi electronice (1957), România fiind a 8-a ţară din lume care a elaborat un astfel de calculator şi a 2- a dintre fostele ţări socialiste, apoi Victor Toma şi separat Vasile Baltac, la Timi şoara, realizează (1964) primele calculatoare române şti cu tranzistori (România fiind a 11-a ţară din lume care a elaborat un astfel de calculator şi tot a 2-a dintre fostele ţări socialiste) şi se pun bazele şcolii române şti de dispozitive electronice Etapa 1965-1985, a debutat şi s-a desf ăşurat numai prin ac ţiune guvernamental ă, având în vedere
natura regimului politic de atunci. Pân ă în anul 1985 s-a desf ăşurat unul dintre cele mai impresionante programe tehnologice ale ţării –în domeniile circuitelor integrate, calculatoarelor electronice şi informaticii. În această perioadă sau construit 40 de centre teritoriale de calcul electronic, s-au dezvoltat centre de calcul în universit ăţi, institute de cecetare, ministere, șase licee de informatic ă, s-au construit şi pus în func ţiune, în colaborare cu Fran ţa, fabrica de circuite integrate şi fabrica de calculatoare electronice din genera ţia III-a, punându-se astfel bazele electronicii profesionale, prin introducerea tehnologiei siliciului, în România. A fost înfiinţat Institutul Central de Informatic ă şi Institutul de Tehnic ă de Calcul, punându-se bazele dezvoltării informaticii în România. De men ţionat că în anul 1984 Marius Guran şi colegii săi pun în funcţiune prima re ţea românească de reţele de calculatoare RENOD/RENAC, România fiind prima ţară socialistă care a realizat o asemenea re ţea.
1
Mihai Drãgãnescu , Societatea Informa ţ ional ă şi a Cunoa ş terii. Vectorii Societăţ ii Cunoa ş terii, studiu pentru Proiectul SI-SC (Societatea Informaţională - Societatea Cunosşterii) al Academiei Române, Bucureşti, 9 iulie 2001. Publicat, p.43 - 112, în vol. coord. Florin Gh. Filip, Societatea informa ţ ional ă-Societatea cunoa ş terii. Concepte, solu ţ ii şi strategii pentru România, Academia Română, 2002. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
54
Etapa 1986-2000, a fost o perioad ă dificilă pentru informatica româneasc ă. Ea a debutat cu
desfiinţarea Institutului Central de Informatic ă, din motive subiective şi din teama cuplului Ceau şescu privind efectele sociale şi politice în perspectiv ă ale societăţii informaţionale, dându-se o lovitur ă cumplită informaticii române şti, întrerupându-se dezvoltarea re ţelei de calculatoare men ţionate mai înainte. Nici dup ă Revoluţia Română din 1989 informatica româneasc ă nu s-a redresat, ac ţiunea guvernamental ă şi politică (indiferent de culoare) fiind total deficitar ă, de şi bunăvoinţă a existat, dar nu şi voinţă politică. Din fericire, domeniul privat începe s ă se manifeste prin firme române şti eficiente precum şi prin constituirea unor societăţi profesionale tot mai active. Intrând în circuitul mondial, b ăncile din România încep s ă se informatizeze puternic. Academia Român ă încearcă să atragă atenţia asupra imperativului de a dezvolta societatea informa ţională, înfiinţând o sec ţie pentru Ştiinţa şi Tehnologia Informa ţiei (1992) şi Forumul pentru societatea informa ţională (1997) şi organizând numeroase simpozioane care au sugerat linii de acţiune pentru cele mai actuale probleme ale domeniului. Acest Forum a ini ţiat perfec ţionarea cadrului juridic pentru societatea informa ţională în România. În anul 1998 ia fiin ţă la Academia Român ă Comisia pentru ştiinţa şi tehnologia micro-sistemelor. Începând din anul 2001 începe o perioadă în care se manifest ă o evidentă voinţă politică la nivel
guvernamental pentru societatea informa ţională. Influen ţa Uniunii Europene s-a dovedit foarte benefic ă pentru ac ţiunea guvernamental ă şi politică în vederea ader ării la Uniune. Guvernul, sprijinit de pre şedintele României, ministrul Comunica ţiilor şi Tehnologiei Informa ţiei, și Institutul de Informatic ă au trecut la o serie de prime ac ţiuni şi realizări concrete. Academia Român ă lansează conceptul de Societate a Cunoa şterii, înfiinţează o Comisie pentru Informatizarea Limbii Române iar în 2002 se înfiin ţează Institutul de Cercetări pentru Inteligen ţă Artificială la Academie. Mihai Drăgănescu a prefigurat c ă va sosi un moment al societ ăţii cunoa şterii (chiar cu aceast ă sintagmă) încă din 1976, dar abia în ultimul deceniu al secolului XX conceptul s-a impus în SUA datorit ă lucrărilor sociologului Peter Drucker şi ale altora. În ultimul deceniu societatea cunoa şterii a devenit recunoscută ca o etapă nouă a erei informaţiei, respectiv a societ ăţii informaţionale. Recent, Philippe Busquin, comisarul european pentru cercetare, sus ţine acţiuni pentru al VI-lea plan-cadru de cercetare în vederea societăţii cunoaşterii, iar programul eEurope 2005 prevede ac ţiuni pentru 're-skilling for the knowledge society' şi 'knowledge economy'. Câteva considera ţii succinte1 privind societatea cunoa şterii vor fi redate mai jos:
1
Acad. Mihai Drăgănescu - Perspectivele Societ ăț ii Cunoașterii în România Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
55
'Spre deosebire de unele puncte de vedere care privesc numai economicul (economia digital ă, piaţa internet) societatea cunoa şterii nu este numai economia bazat ă pe cunoaştere. Aceasta este foarte important ă, decisivă, esenţială şi cuprinde utilizarea şi managementul cunoa şterii existente sub forma cunoa şterii tehnologice şi organizaţionale, producerea de cunoa ştere tehnologic ă nouă prin inovare, o nou ă economie în care procesul de inovare este determinant, în care bunurile intangibile devin mai importante decât cele tangibile. Societatea cunoa şterii reprezint ă mult mai mult deoarece asigur ă o diseminare f ără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi, folosind cu prioritate Internetul, cartea electronic ă şi metodele de înv ăţare prin procedee electronice (e-learning), urm ăreşte extinderea şi aprofundarea cunoa şterii ştiinţifice şi
a adevărului despre existen ţă, este singurul mod prin care se va asigura o societate sustenabil ă
din punct de vedere ecologic şi va fi o nou ă etapă în cultură (bazată pe cultura cunoa şterii care implic ă toate formele de cunoa ştere, inclusiv cunoa şterea artistică, literară etc). În fine, societatea cunoa şterii asigură bazele unei viitoare societ ăţi a con ştiinţei, a adevărului, moralităţii, creativităţii şi spiritului.”
1.4. Vectorii tehnologici şi funcţionali ai Societăţii Cunoaşterii Pentru realizarea societ ăţii cunoa şterii trebuie urm ărită o serie de vectori tehnologici şi funcţionali care ar trebui introdu şi în ac ţiune într-o succesiune fireasc ă pentru posibilit ăţile ţării noastre. Astfel de vectori sunt:
1.4.1. Vectori tehnologici ai Societății Cunoașterii - Internetul, pentru care este nevoie de o multipl ă extindere în vederea societ ăţii cunoa şterii, prin cuprinderea fiec ărei instituţii în reţea, a fiec ărui domiciliu şi a fiecărui cetăţean, prin trecerea la transmisii de band ă largă, ceea ce înseamn ă creşterea vitezei de transmisie apoi trecerea, sus ţinut ă de Uniunea European ă, de la protocolul IPv4 la IPv6, amplificarea aspectelor de con ţinut specifice societăţii cunoaşterii, de constituirea de baze de date şi de cuno ştinţe, apariţia întreprinderilor şi organizaţiilor virtuale, muzeelor virtuale etc. La acest capitol România puncteaz ă în ultimii ani, fiind a 8-a dintre cele 14 state deja preg ătite pentru aplica ț iile Internet ale viitorului, din punct de vedere al lăț imii de band ă a conexiunilor la Internet. (fig. 3.1)
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
56
Fig. 3.1 Eviden ț ierea gradului de pregătire al țărilor din punct de vedere al conexiunilor broadband (sursa: CISCO) Cartea electronică (e-book), o tehnologie care se impune şi va deveni esen ţială. Firma SOFTWIN s-
a remarcat prin abordarea acestui domeniu la scar ă internaţională. O anumit ă producţie de cărţi electronice a început în România, în mare parte artizanal ă, dar nu am ajuns înc ă la o puternică demarare, astfel cum ar fi de dorit. Inteligen ţ a artificială, despre care acad. Mihai Dr ăgănecu observa 1: ''În regim de croazier ă societatea
cunoaşterii se va baza în cele mai multe activit ăţi pe agenţi inteligen ţi. Inteligen ţa artificială va fi esenţa tehnologic ă a societăţii cunoa şterii. Ea va antrena internetul, nanotehnologiile, dar şi vectorii func ţionali ai 1
Mihai Drăgănescu, Învăţământul electronic şi societatea cunoa şterii, Academica, aprilie 2002, p.64-68. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
57
societăţii cunoaşterii. Inteligenţa Artificială, în primii 20 de ani ai sec. XXI, va dep ăşi inteligenţa omului (numai pentru aspectele structurale, f ără intuiţie şi creativitate)''. Treptat, toate aplica ţiile informatice vor recurge la agen ţi inteligenţi. Agenţii inteligenţi, care sunt de fapt sisteme expert cu inteligen ţă artificială, vor fi folosi ţi pentru ‘mineritul’ datelor (data mining) şi chiar pentru descoperiri formale de natura cunoa şterii (knowledge discovery). Omul î şi va desf ăşura activitatea, din ce în ce mai mult, într-un mediu inteligent. Cercet ările române şti în domeniul inteligen ţei artificiale au început în anii 1980 la Institutul Central de Informatic ă. Nanoelectronica, care va deveni probabil principalul suport fizic pentru procesarea informa ţiei, dar şi
pentru multe alte func ţii ale societăţii cunoa şterii. Institutul naţional de microtehnologie a înfiin ţat un Centru de cercetare pentru nanotehnologii a c ărui activitate a şi început.
1.4.2. Vectori funcționali ai Societății Cunoașterii Managementul cunoaşterii va deveni activitatea func ţională de bază1 în societatea cunoa şterii la toate
nivelurile în societate, pentru întreprinderi, organiza ţii, instituţii, administra ţii naţionale şi locale. Un aspect important va fi acela al utiliz ării morale a cunoa şterii la nivel global, care va deveni tot mai preocupant pentru viitoarea societate a con ştiinţei. Învăţ area electronică (e-learning), a doua activitate func ţională fundamentală, este definit ă ca o
experiență planificată de predare-învăț are, organizat ă de o institutie ce furnizeaz ă mediat materiale într-o ordine secven ț ială și logică pentru a fi asimilate de studen ț i în manieră proprie, f ără a constrânge agen ț ii activităț ii la coprezen șă sau sincronicitate. Medierea se realizeaza prin modalit ăț i diverse, de la material pe suporturi magnetice sau optice (eventual prin coresponden ță), la tehnologii de transmitere a con ț inuturilor prin Internet. 2 Sarcina educa ț iei si form ării bazate pe noile tehnologii ale informa ț iei și comunicarii nu este de a demonstra c ă are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educa ț ionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, probabil superior, spectru de performan ț e, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultur ă și civilizaț ie.
1 2
Mihai Drăgănescu, Knowledge Management, a Functional Vector of the Knowledge Society Istrate, O. - Educaț ia la distanță. Proiectarea materialelor, Editura Agata, Bucure ști 2000, p. 25. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
58
E-sănătatea, sistemul de îngrijire a s ănătăţii la nivel social şi individual, la care se adaug ă
cunoaşterea genomului şi a bioinformaticii genelor şi proteinelor biologice privind func ţiunile pe care le determină structurile de gene. E-guvernarea , c ăreia deja i se acord ă o mare atenţie la nivel na ţional şi european, dar care va trebui
să fie reconsiderat ă pentru societatea cunoa şterii. E-economia , care se va transforma într-o economie bazat ă pe cunoa ştere, cu multe aspecte specifice. Protejarea mediului înconjur ător şi asigurarea societ ăţ ii durabile şi sustenabile, ceea ce va fi posibil
numai prin societatea cumoa şterii. Aprofundarea cunoaşterii despre existen ţă; Generarea de cunoaştere nouă tehnologic ă; Dezvoltarea unei culturi a cunoaşterii şi inovării.
1.5 Rezultatele și perspectivele dezvoltării tehnologiei și Societății Informaționale Din cele expuse anterior, dar și printr-o analiz ă obiectivă a evenimentelor trecute și actuale, se poate spune f ără greș că românii au f ăcut un efort, deloc neglijabil, în domeniul tehnologiei informa ţiei, care asigură acea tradiţie şi atmosferă culturală favorabilă societăţii informaţionale şi societăţii cunoaşterii. Totuşi, în anul 1999 constatam c ă România era o ţară nedezvoltată din punct de vedere informa ţional, remarcându-se prezen ţa a două Românii informa ţionale, una restrâns ă, chiar foarte restrâns ă, şi avansată, alta totalmente subdezvoltat ă, pe ansamblu predominând subdezvoltarea 1. În anii imediat următori s-a petrecut o schimbare în bine. Perspectivele noastre au redevenit optimiste. În anul 2002 peste 60% din elevii din Bucure şti aveau deja un calculator personal acas ă. O serie de acţiuni guvernamentale şi realizări ale firmelor particulare şi unităţilor de cercetare şi de învăţământ ne dau speran ţa că prindem pasul cu societatea informa ţională europeană. Conform celor mai recente studii publicate la nivelul Comisiei Europene (2010), societatea informaţională în România este înc ă în fază incipientă, prezentând îns ă o tendinţă accelerată de dezvoltare şi 1
Varujan Pambuccian, expunere la lansarea Programului Societatea Informa ţională – Societatea cunoa şterii
(SISC), Academia Român ă, 10 aprilie 2001.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
59
modernizare. Sunt remarcate progrese în domeniul eProcurement, în domeniul achizi ţiilor publice în special, prin utilizarea sus ţinută a Sistemului Electronic de Achizi ţii Publice (SEAP), ponderea licita ţiilor organizate în mod electronic crescând în ultima perioad ă de la 2% la 12%. Progrese sunt resim ţite şi în sfera guvern ării electronice, Agen ţia pentru Serviciile Societ ăţii Informaţionale (ASSI) raportând în luna Octombrie 2009 peste 11.000 de firme înregistrate în Sistemul Electronic Naţional (SEN), care acceseaz ă online diverse servicii de interes public. În acelaşi sens un progres semnificativ a fost lansarea în iunie 2009 a portalului e-Romania, care se dore şte a deveni punct unic de contact c ătre toate instituţiile Statului Român, la nivel na ţional şi local teritorial. eRomania este structurat pe 12 domenii de interes, de la s ănătate, mediu, transport, agricultur ă până la justiţie, educaţie, cultură, culte, asocia ţii, turism şi sport. Pe lângă dezideratele de transparentizare şi uşurinţă în desf ăşurare a activit ăţii administra ţiei publice na ţionale şi locale, portalul e-Romania are poten ţialul de a scădea cu pân ă la 70% costurile cu serviciile administrative, prin implementarea a 12 servicii online pentru cetăţeni (plata taxelor şi impozitelor, c ăutare locuri de munc ă, beneficii sociale, solicitare emitere documente personale, înregistrare autovehicule, ob ţinere autoriza ţii de construc ţie, anunţ schimbare adres ă de domiciliu, declaraţii către Poliţie, accesare biblioteci publice, înregistrare în sistemul public de înv ăţământ superior, accesare servicii de s ănătate) şi opt servicii online pentru persoane juridice (contribu ţii sociale, taxe, Taxa pe Valaoare Adăugat ă - TVA, înregistrare de noi firme, transmitere date de interes statistic, declara ţii vamale, autorizaţii de mediu, achizi ţii publice). Din punctul de vedere al infrastructurii de comunica ţii (broadband), România a înregistrat progrese vizibile, îns ă lente, cu numai 11,7% grad de penetrare. Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Infrastructurii Broadband prevede îns ă o creştere agresivă, ţintind
o rat ă de penetrare de 50% în rândul consumatorilor casnici în 2012 şi până la 80% în 2015. Pe de
altă parte, peste 80% din consumatorii existen ţi au acces la re ţele de band ă largă rapide (peste 2MB/s). În ceea ce prive şte serviciile de comer ţ electronic şi afaceri electronic, rata lor de utilizare şi penetrare este înc ă redusă; dezvoltarea lor pe scar ă largă este o prioritate pentru Guvernul României, în condiţiile în care sectorul tehnologiei informa ţiei şi comunicaţiilor (TIC) contribuie cu numai 3,6% în PIB, cu 1,5% în utilizarea for ţei de munc ă, fiind însă responsabil de 5,3% din totalul exporturilor. Problema noastră actuală este aceea de a ac ţiona pentru a nu pierde trenul societ ăţii cunoaşterii. Şi mai mult decât atât, de a racorda de pe acum aceast ă societate, treptat, la cerin ţele societăţii conştiinţei.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
60
2. NOUA ECONOMIE Principiile enun ţate conturează într-o anumit ă măsură ceea ce ar putea fi „noua economie”. Se impun însă o serie de preciz ări. • Finalitatea acestei economii va r ămâne omul şi satisfacerea trebuin ţelor sale. Dac ă scoatem omul din economie, aceasta nu mai are nici un sens. Şi până acum s-a pornit de la om, dar cre şterea demografic ă discreţionară a creat grave probleme ce relev ă insuficienţa resurselor pentru sus ţinerea unui asemenea comportament. Se cere cre ştere economic ă (dezvoltare) tot mai mare pentru c ă se măreşte popula ţia şi, totodată, fiecare vrea s ă trăiască mai bine. Pentru cre şterea economic ă s-a apelat la noi şi noi resurse, diminuându-le amenin ţător pe cele neregenerabile şi nereproducându-le la nivelul adecvat pe cel reproductibile. Problema resurse-nevoi proprie oric ărei economii este acum mai tensionat ă decât oricând şi nu mai poate fi rezolvat ă recurgând la modelele existente, pentru c ă n-a dat rezultate. Apare necesitatea schimbării modelului. În centrul aten ţiei omul, dar nu omul-num ăr, cantitate, ci omul-valoare. Este de neînţeles de ce pe Planet ă trebuie să existe din ce în ce mai mul ţi oameni, în condi ţiile resurselor care oricum le-am considera tot limitate r ămân. Nu exist ă ieşire decât dac ă ne vom educa s ă facem faţă mai bine cu ceea ce avem dar valorificându-le mai bine. Tot mai mul ţi oameni – este un slogan în mare m ăsură cu rezonan ţă militaristă care, prelungit dincolo de anumite limite, poate induce (a şa cum de altfel se şi confirmă) aspiraţii la spaţiul vital, conflicte zonale, zonal-regionale şi nu numai. Tensiunea acumulat ă în raportul resurse-nevoi are deja reverbera ţii globale: se contest ă dar se şi susţine dreptul permanent al popoarelor asupra resurselor naturale; popoarele sunt considerate fiecare pe teritoriul s ău, dar se aud tot mai tare voci oficiale şi se organizează acţiuni care sus ţin că resursele naturale sunt patrimoniul umanit ăţii şi ca urmare, toate popoarele ar putea avea dreptul asupra tuturor resurselor, oriunde s-ar situa acestea; s-au delimitat apele teritoriale, ar rămâne problema resurselor din oceanul planetar, care înc ă n-a fost împ ărţit, etc. În interiorul ţărilor, această tensiune prive şte în mod deosebit proprietatea asupra p ământului, care generează un număr enorm de conflicte. Societatea în care ne afl ăm şi care moştenind consecinţele celor dinaintea sa a agravat tensiunea resurse-nevoi se nume şte şi acum tot capitalism. În perioada de dup ă al doilea război mondial, când conflictul politic capitalism-socialism a fost exacerbat, capitalismului i s-a spus economie de pia ţă, sintagm ă mai mult improvizat ă, dar care ast ăzi este foarte r ăspândită. Centrul economic al acestei societ ăţi este, desigur, pia ţa. Deci, economie în care pia ţa este totul sau aproape totul în societatea capitalist ă.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
61
• Noua economie nu mai poate fi o economie de pia ţă în sensul actual. În ciuda progreselor f ăcute, aceasta din urm ă a ajuns în impas. Pia ţa nu mai poate gestiona resursele la nivelul noilor exigen ţe, a determinat împărţirea mondial ă în boga ţi şi săraci şi pune sub semnul întreb ării existenţa multora – a celor afectaţi de malnutri ţie şi de lipsa sau insuficien ţa asistenţei sanitare. Oricum, pia ţa are limitele sale, generează externalităţi de toate felurile şi, în plus, nu poate solu ţiona satisfacerea trebuin ţelor colective care devin din ce în ce mai ample condi ţionând în mod hot ărâtor calitatea vie ţii. Soluţia spre care alunec ă acum economia este afirmarea tot mai puternic ă a statului. Pentru că stadiul la care au ajuns ţările dezvoltate şi în general pia ţa creează posibilitatea ca actori implicaţi direct în jocul s ău s ă-şi satisfacă interesele individuale, devine capital ă nevoia bunurilor colective, publice, relevat ă de dificultăţile sau imposibilitatea satisfacerii nevoilor ap ărute ca urmare a polu ării şi risipei resurselor în scopuri irelevante pentru calitatea vie ţii unor segmente foarte mari ale popula ţiei şi de cele mai multe ori a popula ţiei majoritare. De aceea, economia trebuie reconstruit ă pe baze noi în care interesul public trebuie corelat cu cel individual la noile dimensiuni. În acest context, politica public ă va ocupa un loc central întrucât societatea nu mai poate progresa în satisfacerea mai bun ă a trebuinţelor menţinând sau amplificând polarizarea veniturilor în tendin ţele sale actuale. • Fără a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul public în cadrul ce se contureaz ă prin promovarea politicii publice. Termenul public are, în acest context,
două accepţiuni: a) expresie a problematicii care prive şte cea mai mare parte a popula ţiei; b) expresie a ansamblului de nevoi colective care are tendin ţa să crească şi să condiţioneze tot mai mult progresul social de satisfacerea lor. Trebuie ţinut cont şi de faptul c ă chiar şi pentru cei care î şi realizează foarte bine interesele individuale prin jocul pie ţei, progresul calit ăţii vieţii lor, are o dependen ţă crescândă de bunurile publice pentru că un segment mare din trebuin ţele lor nu poate fi acoperit decât prin ceea ce este de natur ă publică. • Noua economie se formeaz ă şi va func ţiona beneficiind de caracterul democratic al SI-SC . Rolul determinant revine, desigur, politicii economice care “fixeaz ă” opţiunile generale în domeniu, prin testarea acestora în ciclurile electorale. Asemenea op ţiuni vor trebui fundamentate ştiinţific, să nu aibă caracter electoral-demagogic. Oamenii politici nu mai pot şi nu mai trebuie considera ţi “buni în toate domeniile”; rolul lor trebuie s ă se limiteze la polarizarea celor mai multe op ţiuni sau a celor majoritare în orientarea economiei şi apoi, prin func ţiile pe care le vor ocupa în structura politic ă, să “vegheze” dac ă ceea ce se realizează corespunde sau contrazice op ţiunile electorale. Punerea în aplicare, detalierea şi executarea acestora revine, de drept şi de fapt, tehnocra ţilor. Fără profesionalism nu se mai poate; societatea cunoa şterii impune profesionalismul în economie şi tehnocraţia ca ferment al noii economii. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
62
• Noua economie va consacra tehnocra ţ ia, dar aceasta trebuie s ă dispună de o bună pregătire, ceea ce induce ideea asigur ării unei priorit ăţi în dezvoltarea înv ăţământului şi cercetării ştiinţifice. Relevant, Friederich von Hayek spunea cu mai mul ţi ani în urm ă că “Numai participan ţii direcţi la procesele economice dispun de cunoa şterea necesară pentru a lua decizii eficiente” 1. • Învăţ area devine procesul general caracteristic noii economii, pentru c ă economisirea resurselor şi orientarea ac ţiunilor în direc ţia satisfacerii nevoilor mai mari şi mai diferite cu resurse limitate, în logica proceselor circular active la care ne-am mai referit, presupune cunoa ştere, generalizare, înv ăţare pentru to ţi membrii SI-SC. Pentru a face activitate economic ă într-un anumit fel, trebuie s ă existe cunoştinţele necesare în acest sens, iar pentru a le asigura, cunoa şterea trebuie s ă fi avut loc înaintea ac ţiunii economice. Deci neapărat trebuie acordat ă prioritate proceselor generatoare de cuno ştinţe noi, cercet ării tehnico- ştiinţifice. Rezultanta general ă a învăţării trebuie să fie creşterea evident ă a eficienţei în general şi a celei economice în special. Desigur, odat ă cu aceasta se pune şi problema comensur ării adecvate a proceselor economice, inclusiv a eficienţei însăşi, pentru a dobândi mai mult ă relevanţă şi fidelitate faţă de fenomenele respective. Dar aceasta poate constitui un alt segment al demersului nostru. • Promovarea noii economii în România înseamnă acum o apropiere de standardele economiilor dezvoltate şi ale structurilor euro-atlantice, atât prin caracteristici generale cât şi prin tendinţele pe termen lung. • Pentru a reu şi noua economie este necesar ca op ţiunile de politic ă economică validate electoral s ă se concretizeze imediat în strategii pe termen mediu şi apoi, neap ărat, în strategii pe termene foarte lungi (25-50 ani) pentru a asigura continuitatea şi complementaritatea ac ţiunilor economice. Aceasta ar contribui, totodată, la creşterea eficienţei în gestionarea resurselor şi aşa foarte limitate ale României.
2.1. Efecte micro şi macroeconomice
Noua economie sau economia digital ă, rezultantă a interacţiunii dintre calculatorul personal, telecomunicaţii, Internet şi electronică, se caracterizează printr-o serie de trăsături cu totul deosebite de economia tradi ţională. În primul rând, este vorba de crearea unui nou model de afaceri (e-business, e-commerce, ebanking, etc.) prin intermediul intra şi internetului, care schimb ă radical eficien ţa acestora, în sensul reducerii costurilor, inclusiv a celor tranzac ţionale, pe baza rela ţiei afacere/afacere (B2B), 1
Hayek, 1991 Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
63
afacere/cumpărător (B2C), afacere/angajat (B2E), afacere/guvern (B2G), guvern/afacere (G2B), etc. În ultimul timp, comer ţul electronic a c ăpătat extinderea cea mai mare ca form ă concretă de realizare a unor afaceri, la care se adaug ă şi conturarea unor pie ţe sui generis a cuno ştinţelor ştiinţifice, impulsionat ă de ritmul f ără precedent al dezvolt ării sectorului cercetare-dezvoltare. Noua economie plaseaz ă, în prim plan, cererea, nevoile consumatorilor care se implică într-o măsură din ce în ce mai mare la conceperea, realizarea şi utilizarea bunurilor şi serviciilor, începând înc ă din stadiul cercetării şi dezvolt ării acestora. Din acest punct de vedere, noua economie are un caracter interactiv, participativ, realizând interfa ţa dintre ofert ă şi cerere pe un areal de volum şi structură, în spaţiu şi timp, cu mult mai riguros. Rolul consumatorului cre şte mai ales în sensul c ă acesta poate deveni o important ă sursă de idei inova ţionale pentru produc ător, sau de for ţare a inovării, în scopul men ţinerii sau extinderii pie ţei,al sporirii gradului de confort sau, ceea ce este foarte important, al ridic ării nivelului de sustenabilitate a dezvoltării economice.
Concurenţa şi cooperarea reprezintă două laturi inseparabile ale economiei digitale, ţinând seama de interac ţiunea dintre cerere şi ofertă, mai sus men ţionată. Formele de manifestare a concuren ţei între produc ători sunt radical schimbate de prioritatea care se acord ă unui consumator în continu ă şi rapidă schimbare în ceea ce prive şte nevoile, gusturile şi cerinţele, astfel încât acesta îi oblig ă pe competitori s ă şi coopereze. Economia digital ă presupune un consum mai mare de munc ă de concepţie, de înaltă calificare care creează o valoare ad ăugată mai ridicată, noi locuri de munc ă, segmente practic nelimitate de oportunit ăţi de afaceri şi creativitate, prin existen ţa unor standarde flexibile şi interconective care faciliteaz ă nevoia integrării şi/sau individualiz ării diferiţilor consumatori. De aici şi constatarea că noua economie este “scientointensivă” şi “artintensivă”. Diminuarea consumului de resurse, m ărirea spiritului novator şi întreprinzător, cre şterea productivităţii muncii, a vitezei producerii şi schimbării fenomenelor şi proceselor economice, sporirea valorii adăugate, reprezint ă doar câteva dintre efectele economice care au impus economia digital ă ca formă superioară a economiei în general. Important este de men ţionat că fiecare dintre principiile noii economii deschid paradigme specifice pentru ştiinţa economic ă, în general, dar mai ales pentru diferitele discipline şi specializări ale acesteia
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
64
Noua economie se supune principiului potrivit c ăruia ”cu cât mai multe persoane se implic ă cu atât avantajul pentru fiecare implicat este mai mare” (the more people involved the bigger benefit for everyone involved). Efectele micro şi macroeconomice ale noii economii şi Societăț ii Informa ț ionale au la baz ă principiile general valabile ale dezvolt ării acesteia, care sunt: a) convingere (awarness); b) accesibilitate (accessibility); c) disponibilitate (availability); d) existenţa resurselor necesare (affordability); e) adecvare (appropriatness). Tehnologia informa ţiei şi a comunica ţiilor (TIC) are o serie de implica ţii macroeconomice a c ăror analiză este deosebit de util ă în luarea deciziilor. În principal acestea se refer ă la: -
cheltuielile cu investi ţiile pentru TIC trebuie s ă crească;
-
companiile trebuie s ă introducă e-engineering-ul, în opera ţiile lor pentru a utiliza mai bine TIC, a reduce costurile şi spori eficien ţa;
-
pieţele financiare trebuie s ă fie deschise pentru a permite finan ţarea inovării;
-
pieţele capitalului de risc şi ale ofertelor publice ini ţiale (initial public offerings) trebuie s ă fie dezvoltate, pentru a înt ări procesul inova ţional;
- încurajarea IMM-urilor şi crearea unui mediu antreprenorial practic; -
reglementările trebuie să crească în amplitudine şi rigoare;
-
politicile monetare trebuie ajustate (în special rata dobânzii).
Considerentele microeconomice pentru dezvoltarea noii economii vizeaz ă: -
liberalizarea furnizorilor monopoli şti care ţin costurile ridicate;
-
legislaţie specifică TIC şi Internet (semn ătura digitală şi altele);
-
acces la reţele de comunica ţii;
-
evitarea suprareglement ărilor;
-
legea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de licen ţă;
-
piaţă de capital solidă;
-
infrastructură conformă cu standardele interna ţionale;
-
libertate de acces la informa ţie;
-
interacţiuni între agen ţii economici, guvern, industrie, academie şi cetăţeni; Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
-
65
concurenţă şi competiţie.
TIC are un impact complex nu doar asupra economiei şi eficienţei acesteia dar şi asupra tuturor laturilor vie ţii oamenilor între care: -
capacitatea de exerciţiu a drepturilor democratice şi responsabilităţilor civice, Intrnet-ul oferind condi ţii pentru un electorat mai bine informat şi participativ, cu un comportament ra ţional motivat;
-
crearea de noi interacţiuni între Guvern şi cetăţeni, prin informatizarea guvern ării (eGovernance) şi a democra ţiei (e-Democracy), ceea ce ofer ă persoanelor posibilitatea de a fi participanţi la autoguvernare, la procesele instructive şi deliberative, consolidând bazele exerciţiului democratic şi limitând devierile contraproductive ale jocului politic, mai ales într-o economie de pia ţă emergentă;
-
cetăţenii î şi transformă profund comportamentele de la cele de tip “reactiv”, la cele de tip
“proactiv”, fiind în cuno ştinţă de cauză, ceea ce le m ăreşte şansa de creativit ăţi şi inovare; -
reconcilierea, consensualizarea, transparen ţa, eficienţa parteneriatului şi a dialogului social dobândesc şanse incomparabil mai mari de realizare în condi ţiile tipului informa ţional de guvernare şi democraţie.
Întrucât “noua economie” se bazeaz ă pe TIC, consider ăm că analizele cu diferite grade de agregare la nivelurile micro, mezo şi macroeconomic reprezint ă un demers necesar pentru a identifica traiectoriile dinamizatoare ale propag ării efectelor acestora în plan local şi global. Tocmai de aceea, ne vom referi în continuare la câteva aspecte privind raportul global/local într-un domeniu relevant al economiei digitale şi anume acela al comer ţului electronic (e-Commerce).
2.2 Aspecte globale şi locale în comerţul electronic (e-Commerce)
Noţiunile de comer ţ electronic global şi local se referă la schimbul de produse şi servicii prin Internet între parteneri afla ţi în diferite ţări şi regiuni ale lumii şi, respectiv, cei afla ţi în vecinătatea mai mult sau mai puţin apropiat ă. Problema “global versus local” în cercet ările privind e-Commerce este de dat ă recentă şi nu se poate da un răspuns tranşant în legătură cu acest aspect pe cât de complex pe atât de provocator.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
66
Problema central ă a e-Commerce este dac ă acesta reprezintă un proces intrinsec global, urmând o logică similară caracterului global al Internet-ului sau dac ă influenţele şi beneficiile sale cele mai semnificative s-ar manifesta prin utilizarea local ă a Internet-ului pentru afaceri. Cum pentru multe ţări e-Comerce se afl ă în faza sa de început, eviden ţa este mai degrab ă fragmentată, nerelevant ă decât sistematică ceea ce nu permite clasific ări şi desprinderea unor tendin ţe cantitative pe termen mediu şi lung. Pe baza observa ţiilor şi cercetărilor noastre, ca şi ale altor speciali şti, rezultă că, dup ă un prim val de abordări globale, multe utiliz ări locale ale comer ţului electronic au început s ă apară. Problema aceasta a fost mai bine clarificat ă, din punctul de vedere al dezvolt ării regionale, la numeroase întâlniri interna ţionale printre care cele de la Comisia European ă în anul 1999 (Tekes Information Seciety Technologies Conference). Dezbaterile au continuat în acest domeniu ca urmare a impulsului cre şterii rapide a comer ţului electronic în lume şi, mai ales, a apari ţiei nevoilor pie ţei electronice de tipul afacere/afacere (B 2 B). Aceste pieţe şi schimburi au fost create în mod tipic de c ătre alianţe internaţionale ale cump ărătorilor, în cadrul unor sectoare industriale distincte cum ar fi industria de automobile, comer ţul cu amănuntul, industria aerospaţială, chimie şi agricultur ă. Acestea au ap ărut de asemenea şi în profil intersectorial ca, de exemplu, întreţinere, prestaţii şi punere în func ţiune, ca şi în prestarea general ă de servicii în al c ăror caz, cel mai probabil, se implic ă terţii. Potrivit prognozelor, practic, în fiecare sector vor ap ărea astfel de pie ţe electronice care, dup ă cum se preconizeaz ă, sunt cel mai bine predispuse s ă se transforme în medii comerciale electronice globale. În cadrul dezvolt ării acestor tendinţe, apare problema privind oportunit ăţile creşterii globale a unor astfel de pie ţe electronice, precum şi cea a barierelor şi strategiilor de marketing (vezi CommerceNet B 2 B, Big Bang Conference series). În abordarea problemei “global versus local” în comer ţul electronic, eviden ţiem ca factor adi ţional şi imensa capitalizare a pie ţei companiilor Internet. Aceasta d ă “dotcoms”-urilor baza financiar ă pentru a instrumenta o strategie de afaceri cu prezen ţă globală, prin ample achizi ţii şi fuziuni sau prin investi ţii în mărci sau în infrastructuri de furnizare global ă. În acelaşi timp, dezbaterea se concentreaz ă asupra aspectelor macroeconomice, în condi ţiile în care comerţul electronic tinde s ă reprezinte un factor al competitivit ăţii globale Problema global-local a devenit tot mai important ă, fiind articulată şi bazată pe realitatea actual ă a afacerilor, într-o m ăsură din ce în ce mai mare, într-o serie de aspecte privind: Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
67
a) barierele în fa ţa comerţului electronic; b) strategiile de marketing care tind s ă devină globale; c) tipurile de pie ţe electronice globale; d) modele globale de afaceri în comer ţul electronic; e) impactul comer ţului electronic asupra competitivit ăţii globale f) avantajul ţărilor şi regiunilor care “se mi şcă repede” sau de ţin rolul de lideri; g) comerţul electronic şi fluxurile comerciale globale; h) rolul guvernelor în sprijinirea şi reglementarea comer ţului electronic; i) schimbări în structura industriilor globale; j) prezenţa globală bazată pe dezvoltarea regional ă.
2.2.1. Obstacole în calea dezvoltării comerțului electronic local sau global Indiferent c ă este vorba de comer ţul electronic local sau global, acesta întâmpin ă o serie de dificult ăţi şi
obstacole mai mari sau mai mici, în func ţie de o serie de factori de influen ţă în domeniile economic,
social, tehnologic, cultural etc. Ne vom referi la unele dintre aceste obstacole în ideea sensibiliz ării specialiştilor pentru g ăsirea căilor de reducere sau înl ăturare a acestora.
Inadecvarea livrării globale şi a sistemelor de derulare.
Potrivit cercetărilor de specialitate (Forrester Research l999) ca şi rezultatelor unor anchete recent lansate, circa 85% din responden ţi nu au recurs la comenzi interna ţionale din cauza complica ţiilor vamale,
de impozitare şi formalităţilor cu transportul. Principalul obstacol, care continu ă să existe, este cel legat de distribuţia globală a bunurilor şi serviciilor.. Un alt obstacol se refer ă la dificultatea de a derula livrarea şi/sau expediţia unor loturi (pachete) mai mici. Cercetările din ţările membre ale UE eviden ţiază complicaţii ale transportului interna ţional şi datorită fragmentării logisticilor inter- ţări. Marii operatori din domeniile transportului, logisticii şi poştei consideră ca oportunitate natural ă de afaceri livrările libere între frontiere, amplificate de o serie de servicii generatoare de valoare ad ăugată. Operatorii mai mici, din sectoarele transport şi logistică, au în vedere necesitatea conlucr ării dintre ei, în Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
68
echipe, prin interconectarea sistemelor lor. Un exemplu al acestei interconect ări, cu accent pe impactul organizării procesului de afaceri, este proiectul EU TRANS 2000.
Diferenţă de cultură, limbă şi practică comercială Diferenţa de cultur ă şi limbă continuă să rămână un obstacol semnificativ al globaliz ării pieţelor electronice. Aceasta include, de asemenea, şi cultura afacerilor şi practica propriu-zis comercial ă. Adesea dificultăţile în comer ţul electronic global sunt create de diferen ţele în sistemele legislative. În domeniul serviciilor juridice, pie ţele electronice globale nu se pot crea cu u şurinţă, excepţie f ăcând unele domeniinişă, cum ar fi practica juridic ă internaţională pentru cazul marilor corpora ţii. Intermediarii comerciali cum sunt b ăncile, firmele de comer ţ, managerii lanţurilor interna ţionale de livrări, camerele de comer ţ, ca şi armonizarea condi ţiilor de livrare şi contractele din comer ţul interna ţional, sub egida ONU şi a Camerelor Interna ţionale de Comerţ, reuşesc să surmonteze dificult ăţile generate între diferenţele de cultură, limbă şi practică comercială dintre ţări. În acest sens, şi tehnologia se poate dovedi utilă sprijinirii negocierilor, în situa ţii de diversitate a practicii de afaceri (vezi proiectele EU MEMO, COBRA, COSMOS etc.)
Fragmentarea în industrie O altă barieră în crearea pie ţelor electronice globale este reprezentat ă de amplificarea diferit ă a fragmentării în sectorul industrial. În ţările în care industria este divizat ă în multe firme mici, poate fi deosebit de greu s ă se atingă economia de scar ă necesară creării unei pieţe electronice globale, chiar dac ă piaţa produsului de baz ă, potenţial, poate fi considerat ă globală. Internet-ul şi pieţele electronice pot crea presiuni adiţionale în scopul consolid ării industriilor fragmentate, în mod similar cu serviciile financiare asigurările, transporturile şi turismul. Cea mai potrivit ă soluţie este crearea unor re ţete de afaceri (network business) în care se creeaz ă un sistem simbiotic viabil între întreprinderile mari şi cele mici (subcontractanţi), punându-se în valoare complementaritatea avantajelor acestora.
Cadrul global autoreglator şi juridic Diferenţele inter-ţări în schemele autoreglatoare şi juridice constituie o alt ă barieră în faţa comerţului global. În ultimii ani, au fost realizate progrese semnificative în adaptarea cadrului legal la realitatea comerţului electronic şi în dezvoltarea autoregl ării acestuia prin convenirea codurilor de conduit ă, în cadrul dezbaterilor şi politicilor mai multor organisme interna ţionale. Cu toate acestea, legile şi cadrul de conduit ă Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
69
adesea vizează o singură ţară şi nu au o aplicabilitate global ă în mai multe ţări. Singura excep ţie o reprezint ă UE care ar putea s ă construiască pe baza cadrului comun al Pie ţei Interne şi care, în consecin ţă, ar reuşi să pună în mişcare rapid cadrul a 15 ţări pentru comer ţul electronic. Recenta iniţiativă e-Europe a UE se concretizeaz ă în desf ăşurarea eforturilor pentru a ridica la nivel global cadrul na ţional şi regional şi a compatibiliza mijloacele de arbitrare şi mediere a litigiilor şi disputelor. Aceasta va contribui la o mai mare fluidizare şi rapiditate a fluxurilor de bunuri şi servicii între ţări la costuri relativ reduse.
Bariere specifice micilor întreprinderi Micile întreprinderi întâmpin ă o serie de dificult ăţi în a participa sau crea pie ţe electronice globale. În primul rând, acestea se refer ă la volumul relativ sc ăzut al resurselor de capital şi personal, lipsa de vizibilitate a mărcilor de fabrica ţie. În cazul IMM-urilor, problema cheie în crearea unor pie ţe electronice este alegerea unor strategii specifice de genul parteneriatelor strategice, aranjamentelor privind împărţirea segmentelor de pia ţă ca, de exemplu, franchising şi scheme asociate acesteia (zone comerciale). Concentrarea asupra unor ni şe de pia ţă şi cooperarea cu alte firme mici (crearea în comun a unor websitesuri pentru promovarea exporturilor, a şa cum fac micii exportatori de mobil ă în Spania). Ca participan ţi individuali la pie ţele electronice, întreprinderile mici pot întâmpina mari dificult ăţi deoarece, în faza ini ţială a unor astfel de pie ţe electronice, vor cre şte mai degrab ă transparenţa preţurilor decât transparen ţa caracteristicilor produselor în general (calitate, termen de livrare, nivelul serviciilor şi cunoştinţele referitoare la afaceri). Pie ţele electronice curente nu sunt adecvate pentru a face vizibile atribu ţiile non-pre ţ ale produselor. Cel pu ţin la început, acestea pot s ă îngusteze baza pe care micile întreprinderi concureaz ă. Subliniem că afirmaţia noastră în acest sens nu reprezint ă decât o ipotez ă care ar fi interesant dac ă, în viitor, am putea constata c ă este invalidată de cercetări empirice. Un exemplu practic care ilustreaz ă cea mai mare parte a barierelor globaliz ării pieţelor electronice este reprezentat de serviciile de s ănătate online (The Economist, March 2000). Multe provoc ări au putut fi identificate în livrarea unor astfel de servicii, pe plan internaţional, din SUA pe pie ţele europene, sau între ţările UE. Cultura, practicile medicale şi reglementările diferite pentru vânzarea medicamentelor online şi reclamă, fragmentarea în sectoarele sănătate şi asigurări au îngreunat mult intensificarea schimburilor de medicamente şi servicii de asistenţă sanitară, la nivel global.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
70
Strategii de marketing insuficient adecvate Societăţile care vor s ă participe la comer ţul electronic global trebuie s ă-şi exploateze activele de care dispun în mod global. Ele trebuie s ă depăşească obstacolele din mediile lor de afaceri şi să-şi soluţioneze principalele slăbiciuni interne. Strategiile de marketing (vezi World Market Research Centre Business Driefing: Electronic Commerce, 1999) sunt, de regul ă, urm ătoarele: -
orientarea c ătre o pia ţă globală a produsului;
-
participarea la un lan ţ global de livrare;
-
ofertarea unui suport lingvistic multiplu;
-
crearea unei zone re ţea de franchising;
-
complementaritatea prezen ţei fizice globale cu prezen ţa pe Internet;
-
construirea unei prezen ţe globale, prin fuziuni şi achiziţii.
Dacă strategia se bazeaz ă pe piaţa globală a unui produs, obstacolele cel mai probabil de dep ăşit sunt de natură funcţională, operaţională (ca, de exemplu, organizarea livr ării globale). O modalitate de abordare a acestora poate fi subcontractarea. Dac ă produsele şi serviciile pot fi livrate online, cum ar fi software sau noutăţi pentru speciali şti, încadrarea în pia ţa globală nu este o problem ă. Între ţări pot exista şi bariere de natur ă legislativă sau autoreglatoare. Vânzarea online a unor c ărţi tehnice, de exemplu, prespune a te ocupa de o pia ţă globală a produsului unde problemele care trebuie rezolvate se refer ă la expedierea global ă a coletelor mici şi diferenţele de impozitare şi vamale. Strategiile de marketing electronic necesit ă abordarea atât a problemelor locale cât şi a celor globale în acelea şi timp. Extinderea prezen ţei globale fizice cu cea virtual ă este o rut ă către piaţă, în special pentru companiile mari.
2.2.2. Tipologia pie ţelor electronice globale şi problemele acestora Literatura de specialitate clasific ă pieţele electronice globale în patru grupe: -
pieţe electronice intrinsec globale care se ocupă cu produse globale, consumatori, furnizori (exemplu: între ţinere, repara ţii, automobile).
-
pieţe locale global organizate (de exemplu, licita ţiile de bunuri perisabile);
-
pieţe locale cu infrastructur ă globală; asociaţii de export în care produsele sunt exportate global prin colaborarea produc ătorilor.
-
Pieţe electronice intrinsec globale sunt acele pie ţe care se ocup ă cu produse de natur ă globală şi cu consumatori şi furnizori care sunt caracteriza ţi printr-o prezen ţă globală. Multe dintre schimburile B 2 B aparţin acestei categorii de pie ţe. De exemplu, sectorul automobilelor reprezint ă, într-o mare m ăsură, o industrie global ă, în care lanţurile ofertei se întind pe întreg globul, iar furnizorii de piese de schimb şi uzinele de automobile coopereaz ă cu parteneri din întreaga lume. “Autochange” este o pia ţă mare a Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
71
automobilelor adun ă principalii produc ători din SUA, Europa şi Japonia (Renault, Toyota, Deimler Crysler, Ford, EU). Un alt exemplu îl reprezint ă comerţul cu produse “rutiniere” de afaceri sau a şa-numitele bunuri neproductive care cuprind serviciile de men ţinere, repara ţii şi organizare (MRO). Acestea sunt necesare pentru afaceri în lumea întreag ă şi adesea există mulţi furnizori pe plan mondial pentru astfel de produse. Pieţele care ofer ă o viziune uniform ă asupra produselor oferite (Trade zone, Barclays, B 2 B) sunt intrinsec globale, iar operarea pe aceste pie ţe porneşte de la timpul de livrare şi costuri, care depind de transport, pân ă la reglementări referitoare la export şi import şi la diferen ţe în practica de afaceri. Provocarea pentru pie ţele intrinsec globale const ă în a face fa ţă cererii şi ofertei, evitând fragmentarea într-o mul ţime de pieţe locale.
Pieţele locale global organizate sunt în mod necesar limitate din punct de vedere geografic. Cu toate acestea, modul de abordare şi desf ăşurare a tranzac ţiilor într-o regiune poate fi utilizat şi în alte regiuni, în felul acesta realizându-se o leg ătură între pieţele respective. Un exemplu este industria pescuitului în cadrul căreia au fost create licita ţiile electronice, printre altele şi ca rezultat al realiz ării Proiectului European Infomar. Software-ul licita ţiilor bazate pe Internet a f ăcut posibilă interconectarea licita ţiilor în întreaga Europă. Peştele care a fost prins se negociaz ă la licitaţii electronice, în timp ce pescadoarele sunt înc ă pe mare. În funcţie de tranzac ţia încheiată, vasul cu pe şte poate alege cel mai convenabil port în care s ă descarce marf ă. În fapt, s-a creat o singur ă licitare pentru întreaga regiune care cuprinde un num ăr de ţări europene vecine. Practic, zona de licitare se limiteaz ă la o regiune dat ă care aplică aceleaşi reguli şi proceduri ca şi în alte p ărţi ale lumii.
Pieţele locale construite pe o infrastructur ă globală reprezint ă un alt tip de pia ţă electronică funcţională în plan local şi global. Când se vorbe şte despre pie ţele electronice globale nu toate trebuie s ă fie într-adevăr globale. Func ţia reală de reprezentare şi comercializare a acestor tipuri de pie ţe poate fi în întregime local ă, în timp ce func ţiile de acces, plata, securitatea şi livrarea produselor ar putea fi globale. În acest sens menţionăm comerţul electronic prin telefonia mobil ă sau m-commerce. Serviciile specifice localizării vor deveni probabil o tr ăsătură cheie a comer ţului mobil, de exemplu, atunci când se face o comandă pentru taxi de pe un telefon mobil la sosirea într-o localitate. Chiar dac ă aceasta constituie o funcţie foarte dependent ă de localizare, ea necesit ă accesul la o infrastructur ă de reţea mobilă larg disponibilă, de preferin ţă globală. Infrastructura suport ă roaming-ul global pentru acces. Este probabil ca “Serviciile de roaming” s ă fie introduse în viitor pe o scar ă şi mai mare. Un exemplu îl constituie roaming-ul pentru serviciile de taxi care poten ţial creează un serviciu global de taxi, pe baza ofertelor locale şi a înţelegerilor de roaming. Este de presupus, de asemenea, c ă infrastructura va suporta pl ăţile global. Interesant este de luat în considera ţie care dintre serviciile de infrastructur ă vor deveni nucleul care urmeaz ă
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
72
a fi disponibil pe o baz ă globală şi care servicii ar putea deveni global disponibile pentru a m ări eficienţa şi gradul de adecvare pentru o multitudine de pie ţe locale construite pe servicii de infrastructur ă globală.
Asociaţiile de export reprezintă un alt tip de pia ţă electronică de dimensiune global ă care, cu toate acestea, este caracterizat şi printr-un puternic element local. Conceptul constă în existenţa unui num ăr de furniz ări (ofertanţi), dintr-o aceea şi regiune geografic ă, care caută o prezenţă globală, dar care nu sunt capabili s ă acţioneze global în mod individual. Ace ştia creează o entitate comun ă de export, care se ocup ă, în numele lor, de complexitatea comer ţului interna ţional cum ar fi cataloage în mai multe limbi, reglement ări de export/import, finan ţări în mai multe valute, expediţii internaţionale etc. Acestea creează eficient un spa ţiu comun de pia ţă care poate fi tot atât de simplu ca şi un e-mail sau ar putea dobândi o func ţionalitate mai bogat ă decât cea a unei ter ţe pieţe. Ca exemplu în aceast ă privinţă cităm grupul de produc ători de mobil ă din Spania care au creat Furniture Net.
2.3. Cadrul juridic și protecția consumatorului în comer țul electronic Fiind vorba de o form ă de comerţ, implicit se pune şi problema protec ţiei consumatorului. Asigurarea protec ţiei consumatorului în spa ţiul web, în care se produce actul de comer ţ, presupune existen ţa a noi aspecte, deosebit de importante, în ceea ce prive şte securitatea şi siguranţa consumatorului (Surcel, Dinu, 2007). Din punctul de vedere al modului „intangibil” de derulare al tranzac ţiilor Internet, rela ţiile B2C (Business to Consumer)/B2B (Business to Business) pot fi surse de disput ă şi litigii comerciale în special în cazurile în care: - clientul pl ăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu i le trimite; - clientul pl ăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu le trimite pe cele comandate, sau nu în cantitatea solicitata, sau ele ajung deteriorate la destina ţie; - clientul pl ăteşte bunurile comandate, dar banii nu ajung la furnizor în timp util; - furnizorul trimite bunurile comandate, dar clientul refuz ă să le plătească; - furnizorul trimite bunurile, dar se dovede şte că destinatarul nu plasase nicio comand ă. Acestea sunt cele mai des întâlnite cazuri de litigiu atât în rela ţiile B2C, cât şi în cele B2B, dar nu numai în comer ţul mijlocit de TIC. Astfel de situa ţii pot apărea în orice tranzac ţii comerciale în care actul de Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
73
comerţ este intermediat de un ter ţ (fie el de exemplu po şta) şi există legi care apără, în func ţie de context, atât clienţii, cât şi furnizorii. Ce este îns ă specific comerţului pe Internet este c ă, faţă de un magazin oarecare, clien ţii şi furnizorii se pot afla în ţări diferite, iar server-ul Web se poate afla într-o a treia. În aceste cazuri rezolvarea litigiului pleac ă de la stabilirea locului şi a jurisdic ţiei sub care s-a realizat efectiv actul comercial. Majoritatea legilor în domeniul comer ţului electronic statueaz ă faptul că tranzacţiile derulate pe Internet cad sub jurisdic ţia ţării din care provine furnizorul de bunuri. În anul 2000 Uniunea Europeană a publicat o serie de recomand ări prin care se asigur ă că, cel puţin în cadrul Uniunii, se folose şte o infrastructur ă comercială comună: - termene şi condiţii – termenele şi condi ţiile comerciale trebuie prezentate utilizatorului înaintea începerii oricărei tranzacţii pe Internet. - statut egal – contractele electronice sunt egale, din punctul de vedere al efectelor comerciale şi juridice, cu forma lor tip ărită. Ele pot fi folosite în instan ţă, împreuna cu elemente electronice de autentificare (semnătură electronică). - localizare – localizarea geografica a ter ţilor este independent ă de localizarea server-ului Web care găzduieşte tranzacţia. - piaţă unică – comerciantul poate oferi servicii de tranzac ţionare pe Internet în toat ă Uniunea European ă, cu condiţia să respecte legile şi regulamentele comerciale în vigoare în ţara sa de origine. O altă categorie de litigii cauzate de comer ţul electronic se refer ă la conţinutul sau tipul bunurilor tranzacţionate, în special pe site-urile de licita ţii online. Internet-ul permite practic vânzarea oric ărui tip de „bunuri”, fie ele ilegale, imorale sau pur şi simplu inexistente; cazuistica ţărilor cu experien ţă în acest domeniu face referire la spe ţe în care obiectul tranzac ţiilor l-au constituit propriet ăţi pe Lună, arme, droguri, organe umane sau copii înc ă nenăscuţi. Accesul nelimitat al persoanelor – cu sau f ără discernământ, bine sau rău intenţionate – la acest tip de licita ţii poate conduce de asemenea la rezultate comerciale falimentare pentru vânzătorii de bunuri, mai ales dac ă aceştia nu specific ă un pre ţ minim de achizi ţie. În ceea ce prive şte definirea, publicarea, acceptarea şi utilizarea unui set de standarde general valabile pentru tranzac ţionarea online, de-a lungul ultimilor ani s-au remarcat o serie de încerc ări, niciuna însă suficient de general ă pentru a fi adoptat ă pe scară largă. Utilizarea unor standarde comerciale bine definite ar putea limita posibilele fraude din sfera tranzac ţionării online, asigurând în acela şi timp şi condiţiile de securitate de care aminteam anterior. Dificultatea definirii unor astfel de standarde rezid ă însă atât în viteza de schimbare a tehnologiilor şi mijloacelor de comunicare (vitez ă care nu ofer ă timpul necesar Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
74
elaborării unui standard), cât şi mai ales în complexitatea naturii tranzac ţiilor care ar trebui luate în considerare şi în diversitatea modului în care acestea se deruleaz ă de la o pia ţă la alta, de la o companie la alta. Până în prezent au fost elaborate standarde legate de modul de derulare a tranzac ţiilor electronice de plată, există de asemenea standarde legate de securitatea tranzac ţiilor, de calitatea serviciilor oferite pe anumite verticale (financiar-bancar, guvernamental, administra ţie publică). Nu există însă un standard acceptat la nivelul reglement ării modului de derulare a tranzac ţiilor comerciale, diversele încerc ări în acest sens aparţinând în general marilor companii care au impus o anumit ă metodologie de tranzac ţionare cu partenerii (în special cu furnizorii de produse şi servicii).
2.3.1. Directivele Uniunii Europene privind tranzacţionarea pe Internet Cea mai comun ă formă de legiferare în Uniunea European ă este aceea prin directive, instruc ţiuni către statele membre prin care se specific ă natura şi conţinutul legisla ţiei pe care fiecare na ţiune să o adopte în mod individual. Directivele indic ă obiectivele pe care trebuie s ă le îndeplinească fiecare stat membru, nespecificând îns ă şi modul în care acestea pot fi atinse; m ăsurile legislative, regulile şi normele particulare rămân la latitudinea fiec ărei naţiuni în parte. Directiva privind comer ţul electronic (The E-commerce Directive) adoptat ă în anul 2000 statueaz ă faptul că serviciile Societăţii Informa ţionale (definite conform Directivei 98/48/EC) au la baz ă principiile liberei mi şcări a serviciilor şi libertăţii de stabilire în Comunitate; ele pot fi livrate oriunde în spa ţiul Uniunii Europene cu condi ţia să se supună legilor statului membru de origine. Documentul stabile şte o serie de reguli privind: - definirea loca ţiei operatorilor din sfera comer ţului electronic; - obliga ţia operatorilor de a asigura transparen ţa activităţii lor; - cerinţe legate de transparen ţa comunica ţiilor comerciale; - validitatea contractelor electronice în toate statele membre; - răspunderea legală a mediatorilor de informa ţii pe Internet; - metode de rezolvare online a litigiilor. Directiva acoperă toate formele de e-business, inclusiv B2C şi B2B, cu referire în clar la ziare şi reviste online, baze de date publice, servicii profesionale online (avoca ţi, medici, contabili etc.), servicii financiare şi de asigurări, marketing şi publicitate online etc. Directiva nu se aplic ă în cazul în care una din Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
75
părţile implicate în furnizarea sau consumarea serviciului nu apar ţine Uniunii Europene. În acest caz Directiva recomand ă aplicarea regulilor stabilite la nivel interna ţional de organisme ca World Trade Organisation (WOT), Organization for Economic and Commercial Development (OECD) sau United Nations Commission on International Trade Law (UNCITRAL). Referitor la comer ţul electronic ca activitate de vânzare pe Internet, Uniunea European ă a emis înc ă din anul 1997 Directiva privind vânzarea la distan ţă (The Distance Selling Directive) care vine în completarea Directivei privind comer ţul electronic şi a legilor stabilite la nivelul fiec ărui stat membru. Directiva precizeaz ă că furnizorul trebuie s ă ofere consumatorului informa ţii clare şi precise cu privire la: - identitatea şi adresa furnizorului; - caracteristicile produselor comercializate şi ale pre ţurilor acestora; - costul şi durata transportului; - detalii privind posibilitatea de returnare a produselor; - condiţii generale referitoare la tranzac ţie; - modalităţile de plat ă şi livrare; - perioada de valabilitate a ofertei sau pre ţului (acolo unde este cazul). O directivă specială a fost elaborat ă şi în domeniul semn ăturilor electronice (The EC Framework Directive for Electronic Signatures); în esen ţă, aceasta statuează valabilitatea efectelor legale ale semnăturilor electronice şi libera ac ţiune a autorit ăţilor de certificare. Directiva privind banii electronici (The Electronic Money Directive) stabile şte că instituţiile abilitate pot emite bani electronici la nivelul întregii Uniuni în baza licen ţei obţinute într-o singur ă ţară membră. În domeniul asigur ării confiden ţialităţii, Uniunea European ă a emis Directiva pentru protejarea datelor (The Data Protection Directive), al c ărei scop este sprijinirea liberei circula ţii a informa ţiilor în cadrul Uniunii cu condi ţia protejării drepturilor fundamentale şi libertăţii individului. Directiva garanteaz ă confidenţialitatea mesajelor electronice şi interzice orice form ă de interceptare a acestora; Directiva garantează faptul că informaţiile personale pot fi colectate numai în scopuri legitime şi bine explicitate. În ceea ce prive şte proprietatea intelectual ă, UE a elaborat un set de directive care reglementeaz ă: protejarea legal ă a programelor de calculator; protejarea legal ă a bazelor de date; protejarea propriet ăţii Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
76
industriale: nume de marc ă, patente, design industrial, nume de domenii Internet etc.; drepturile legate de activităţile de închiriere sau împrumut; activitatea de difuzare prin cablu sau satelit.
2.3.2. Legislaţia existentă privind tranzacţionarea pe Internet Încă din iulie 1997 Congresul Statelor Unite a ratificat un set de principii de baz ă pentru comer ţul electronic cuprinse în raportul „A Framework for Global Electronic Commerce”. Raportul prezint ă strategia administraţiei americane în ceea ce prive şte suportul acordat afacerilor pe Internet şi creşterea încrederii consumatorilor în utilizarea re ţelelor electronice pentru desf ăşurarea opera ţiunilor de comer ţ. Raportul stabileşte cinci principii de baz ă pe care guvernele s ă le ia în considerare în dezvoltarea cadrului legislativ de comerţ electronic na ţional: 1. Sectorul privat trebuie s ă fie motorul dezvolt ării comerţului electronic; 2. Guvernele nu trebuie s ă impună măsuri restrictive nejustificate asupra comer ţului electronic; 3. Implicarea guvernelor trebuie s ă se limiteze la dezvoltarea cadrului legislativ strict necesar desf ăşurării operaţiunilor de comer ţ electronic; 4. Recunoaşterea calităţilor unice ale Internet-ului; 5. Comerţul electronic pe Internet trebuie încurajat la nivel global. Pe lângă cele cinci principii enumerate mai sus, raportul con ţine un set de nou ă recomandări pentru activităţi cheie din domeniul comer ţului electronic: Tarife şi impozitare Sisteme de plăţi electronice Cod comercial unic pentru comer ţ electronic Protejarea propriet ăţii intelectuale Confidenţialitate, Securitate Infrastructura IT&C Accesul la conţinut Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
77
Standarde tehnologice. În anul 2001 Comisia de Ştiinţă şi Tehnologie din cadrul Camerei Reprezentan ţilor a SUA a elaborat propunerea de lege cunoscut ă sub numele The Electronic Commerce Enhancement Act of 2001”. Legea „
stipulează necesitatea promov ării comerţului electronic şi în acest scop invit ă Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie (National Institute of Standards and Technologies – NIST) s ă dezvolte un plan detaliat pentru încurajarea implement ării tehnologiilor e-business la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii. Documentul se refer ă în clar la identificarea m ăsurilor care trebuie luate pentru sporirea interoperabilit ăţii comerţului electronic şi la standardizarea opera ţiunilor de comand ă şi plată electronică. În prezent nu exist ă un punct de vedere comun al tuturor ţărilor în ceea ce prive şte dimensiunea cadrului legislativ necesar pentru reglementarea activit ăţilor şi politicilor legate de comer ţ electronic şi dezvoltarea infrastructurii sale specifice; Statele Unite reglementeaz ă destul de puţin, Uniunea European ă a dezvoltat un cadrul legislativ complex pe termen lung, în timp ce legisla ţia multor altor ţări se situează undeva la mijloc. Din cele mai multe puncte de vedere tranzac ţiile comerţ electronic, sau privind într-un cadru mai larg relaţiile e-business, nu sunt cu mult diferite de clauzele contractuale întâlnite în economia fizic ă; ansamblul internaţional de legi şi reguli se aplic ă în aceeaşi măsură atât în economia real ă, cât şi în cea virtuală. În cazul particular al Uniunii Europene sau al Statelor Unite se pune îns ă şi problema aplic ării legislaţiei unionale sau federale în paralel cu legisla ţia proprie fiec ărei naţiuni sau stat. Dac ă în SUA regulile adoptate la nivelul fiec ărui stat au dep ăşit ca număr şi volum legile ratificate la nivelul întregii federa ţii, în Uniunea Europeană situaţia este inversată; principiile legislative adoptate la nivelul Uniunii au devansat regulile naţiunilor individuale şi se află în curs de transpunere la nivelul ţărilor membre sau candidate. În compara ţie cu legisla ţia americană, regulile europene în domeniul comer ţului electronic sunt destul de complexe. Complexitatea provine în special din num ărul mare de na ţiuni independente care formează Uniunea European ă, din diversitatea cultural ă şi legislativă a statelor membre. La începutul anului 2000, la şedinţa Consiliului Europei de la Lisabona, şefii de state şi guverne din Grupul celor 15 au stabilit drept obiectiv major acela ca Europa s ă devină „cea mai competitiv ă şi dinamic ă economie bazat ă pe cunoştinţe din lume”. Ca urmare, în iunie 2000 a fost lansat ă prima versiune a Planului de Acţiune eEurope. La acel moment, ini ţiativa eEurope avea drept scop principal acela de a aduce online cât mai curând fiecare cet ăţean, şcoală sau organiza ţie din Europa identificând o serie de obiective grupate în
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
78
trei mari zone de ac ţiune: Internet mai ieftin, mai rapid, mai sigur; Investirea în oameni şi aptitudini; Stimularea utiliz ării Internet-ului. Începând cu anul 2001 s-a început elaborarea unui cadru legislativ special pentru ţările candidate pentru aderarea la Uniunea Europeana, cunoscut sub numele Planul de Ac ţiune eEurope+ 2003, în paralel cu dezvoltarea strategiei eEurope2005 – “An information society for all”. Ac ţiunile planului eEurope+ se încadrau în cele trei mari obiective reglementate de eEurope, la care se ad ăuga un obiectiv suplimentar: Accelerarea finalizării infrastructurii Societ ăţii Informa ţionale. Planul de ac ţiune eEurope2005 se concentra pe extinderea obiectivelor de conectivitate la Internet specificate anterior c ătre acele modalit ăţi prin care Internet-ul poate influen ţa creşterea productivit ăţii economice, a calit ăţii şi accesibilităţii serviciilor informa ţionale de către toţi cetăţenii Europei în baza unei infrastructuri sigure de comunica ţii în bandă largă (broadband). Ini ţiativa stabilea ca obiective majore de atins până în anul 2005 urm ătoarele: servicii publice moderne, dezvoltarea unui mediu de afaceri electronic dinamic (ebusiness), dezvoltarea unei infrastructuri informa ţionale sigure, acces l ărgit la servicii broadband cu costuri minime, identificarea, m ăsurarea şi publicarea celor mai bune practici şi experienţe în domeniu. În anul 2005 planul de ac ţiune eEurope2005 a fost încheiat, Comisia European ă elaborând strategia de dezvoltare pe perioada 2006-2010: i2010 – A European Information society for growth and employment. i2010 reprezint ă în prezent cadrul de dezvoltare şi reglementare al societ ăţii informa ţionale şi media în Uniunea European ă, promovând modul în care TIC poate îmbun ătăţi semnificativ economia, societatea şi calitatea vieţii. Strategia i2010 î şi propune atingerea a trei obiective majore: Crearea unui spa ţiu informaţional european unic, care s ă permită dezvoltarea pie ţei de servicii informa ţionale şi media pe principii de deschidere şi competi ţie; Promovarea inov ării şi investiţiilor în cercetarea TIC; Asigurarea calităţii
serviciilor
publice
şi
a
calităţii
vieţii
individuale
prin
utilizarea
TIC
(http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/index_en.htm). Din punctul de vedere al asigur ării drepturilor consumatorilor în societatea digital ă, unul dintre cele mai interesante programe cuprinse în i2010 este eYouGuide to your rights online, lansat ă în mai 2009 (Ghid de drepturi digitale – EYOUGUIDE). Abordarea programului este una extrem de practic ă, oferind un instrument simplu de consultan ţă şi asistenţă online de tipul FAQ (Frequently Asked Questions) referitoare la drepturile consumatorilor de servicii digitale:
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
79
Protejarea informaţiilor personale: - Sfaturi şi precauţii ce trebuie luate pentru prevenirea utiliz ării nepotrivite a informa ţiilor personale postate online (inclusiv fotografii sau filme personale); - Drepturile furnizorilor de servicii de Internet privind accesarea şi utilizarea informa ţiilor cu caracter personal, de genul monitorizarea traficului pe Internet, a email-urilor şi a site-urilor vizitate; - Sfaturi legate de realizarea în siguran ţă a cumpărăturilor şi plăţilor online;
Despre relaţia cu furnizorii de produse şi servicii online: - Drepturile consumatorilor privind alegerea furnizorului de servicii de email şi Internet - Calitatea serviciilor oferite; - Sfaturi privind tipul de informa ţii solicitat în general la achizi ţia de produse şi servicii online;
Termeni şi condiţii contractuale în relaţia cu furnizorii de produse şi servicii online: -
Standarde de livrare a serviciilor de Internet
-
condiţii contractuale uzuale
-
drepturi privind livrarea fizic ă a produselor comandate online
-
dreptul de returnare a produselor comandate în cazul în care acestea nu corespund;
Reclame şi oferte online, mesaje nesolicitate : -
Modalităţi de blocare a mesajelor nesolicitate (spam)
-
pericole legate de publicitatea online destinat ă minorilor etc.;
Siguranţă şi securitate: -
Riscuri legate de înscrierea în re ţele de
socializare online, accesarea link-urilor din cadrul mesajelor nesolicitate (spam);
Drepturi de autor: Informaţii legate de posibilit ăţile de utilizare a informa ţiilor, textelor şi pozelor, filmelor sau melodiilor g ăsite pe Internet;
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
80
Protejarea minorilor: Modalităţi de control al accesului copiilor la site-uri cu con ţinut ilegal, jocuri online etc.;
Persoane cu dezabilităţi, vârstnici: Informaţii privind posibilitatea utiliz ării Internet-ului de c ătre persoane cu dezabilităţi (lipsite de vedere sau de auz de exemplu);
Responsabilitate în caz de litigiu: Informaţii privind drepturile de tragere la r ăspundere a furnizorilor de servicii şi produse online în condi ţiile în care ace ştia nu î şi respectă obligaţiile;
Asigurarea respectării drepturilor consumatorului şi repararea prejudiciilor: Informaţii privind modalităţile de reparare a eventualelor prejudicii aduse consumatorilor de servicii digitale. Din punct de vedere legislativ, România se aliniaz ă la regulamentele specifice elaborate la nivelul Uniunii Europene, la care se adaug ă legile naţionale cu aplicabilitate la domeniul IT&C şi al economiei digitale: - Legislaţia privind comer ţul electronic (ca de exemplu Legea Comer ţului Electronic nr. 365/2002 cu modificări aduse prin Legea nr. 121/2006, Legea privind regimul juridic al contractelor la distan ţă nr. 51/2003); - Legislaţia privind drepturile de autor (ca de exemplu Legea drepturilor de autor nr. 8/1996, Metodologia pentru utilizarea operelor muzicale pe Internet); - Legislaţia privind semn ătura electronic ă (Legea semnăturii electronice nr. 455/2001, Legea privind arhivarea documentelor în form ă electronică nr. 135/2007, Legea privind înregistrarea opera ţiunilor comerciale prin mijloace electronice nr. 260/2007, Decizia privind procedura de verificare şi omologare a sistemelor informatice destinate opera ţiunilor de emitere a facturilor în form ă electronică nr. 888/2008); - Legislaţia privind pl ăţile electronice (Regulamentul B ăncii Naţionale a României din 2006 privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plat ă electronică, Ordinul Ministerului Comunica ţiilor şi Societăţii Informaţionale nr. 389/2007 privind procedura de avizare a instrumentelor de plat ă cu acces la distan ţă de tipul aplicaţiilor Internet Banking, Home Banking sau Mobile Banking); - Legislaţia privind publicitatea online (Legea nr. 140/2000 privind publicitatea, Legea comer ţului electronic nr. 365/2002, Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice nr. 506/2004);
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
81
- Legislaţia privind via ţa privată (Legea pentru protec ţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circula ţie a acestor date nr. 677/2001, Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunica ţiilor electronice nr. 506/2004, Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunica ţii electronice nr. 298/2008). În acest domeniu, interesant de subliniat este faptul c ă în octombrie 2009 Curtea Constitu ţională a stabilit faptul că dispoziţiile Legii nr. 298/2008 privind re ţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunica ţii electronice destinate publicului sau de re ţele publice de comunica ţii, precum şi modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunica ţiilor electronice sunt neconstitu ţionale, sub motivarea faptului c ă anumite secţiuni din aceste legi au darul de a limita exerci ţiul drepturilor sau al libert ăţilor fundamentale, în spe ţă al dreptului la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul coresponden ţei şi libertatea de exprimare, într-o manieră ce nu corespunde cerin ţelor stabilite de art. 53 din Constitu ţia României. Decizia Cur ţii Constituţionale a României a creat un precedent la nivelul Uniunii Europene, în condi ţiile în care legile similare ratificate în alte ţări (cum ar fi Bulgaria, Cehia sau Germania) au suscitat acela şi tip de discu ţii aprinse. - Legislaţia privind criminalitatea informatic ă (Legea nr. 64/2004 pentru ratificarea Conven ţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatic ă); - Legislaţia privind pornografia pe Internet (Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei); - Legislaţia privind comunica ţiile electronice (Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la re ţelele şi serviciile de comunica ţii electronice, diverse ordonan ţe şi norme de aplicare privind interconectarea re ţelelor publice de comunica ţii electronice, serviciile po ştale etc.).
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
82
NU UITA! Societatea Informa ț ională, Societatea Cunoa șterii și Noua Economie sunt sintagmele care indic ă direcț iile prezente și viitoare de dezvoltare ale societ ăț ii și economiei. Contextul istoric ce impune SI– SC este acela şi şi pentru noua economie şi se caracterizeaz ă prin câteva aspecte majore: înl ăturarea reziduurilor de lung ă durată ale tuturor modelelor de existen ţă parcurse de omenire; men ț inerea sustenabilităț ii ecosistemului natural astfel încât s ă facă față exploziei demografice; revenirea în limitele capacit ăț ii de autogenerare a planetei, etc. Noua economie, în mod inevitabil, trebuie s ă se bazeze pe o serie de principii: Principiul existen ţei umane în cerc închis, Principiul reintegr ării omului în natur ă, Primum non nocere (în primul rând s ă nu dăunezi în rela ţia cu mediul), P ăstrarea şi creşterea biomasei, biodiversit ăţii şi bioproductivit ăţii, Asigurarea permanentă a resurselor, Principiul eficien ţei economice, sociale şi ecologice, Existen ţa societală este interactivă cu mediul ambiant, Trecerea de la cre şterea demografic ă discreţionară la cea bazată pe responsabilitatea con ştientă a cuplului bărbat-femeie şi pe implicarea adecvat ă a societăţii, Principiul echităţii sociale, Responsabilizarea guvernelor pentru modul în care, prin politicile promovate, gestioneaz ă şi sporesc resursele pentru a asigura şi viitorul noilor genera ţii.
Pentru realizarea societ ăţii cunoaşterii trebuie urm ărită o serie de vectori tehnologici şi func ţionali care ar trebui introdu şi în ac ţiune într-o succesiune fireasc ă pentru posibilit ăţile ţării noastre. Astfel de vectori sunt: Vectori tehnologici: internetul, Cartea electronic ă (e-book), Inteligen ţa artificială și Nanoelectronica Vectori func ț ionali: Managementul cunoa şterii, Învăţarea electronică (e-learning), E-s ănătatea, Eguvernarea, E-economia, Protejarea mediului înconjur ător, Aprofundarea cunoa şterii despre existen ţă, Generarea de cunoa ştere nouă tehnologică,Dezvoltarea unei culturi a cunoa şterii şi inovării. Finalitatea noii economii va r ămâne omul şi satisfacerea trebuin ţelor sale, iar noua economie nu mai poate fi o economie de pia ţă în sensul actual. F ără a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul public în cadrul ce se contureaz ă prin promovarea politicii publice, și
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
83
se formează şi va func ţiona beneficiind de caracterul democratic al SI-SC, va consacra tehnocra ţia, iar învăţarea devine procesul general caracteristic noii economii. Promovarea noii economii în România înseamn ă acum o apropiere de standardele economiilor dezvoltate şi ale structurilor euro-atlantice, atât prin caracteristici generale cât şi prin tendinţele pe termen lung; Pentru a reu şi noua economie este necesar ca op ţiunile de politic ă economică validate electoral s ă se concretizeze imediat în strategii pe termen mediu şi apoi, neapărat, în strategii pe termene foarte lungi Efectele micro şi macroeconomice ale noii economii şi Societăț ii Informa ț ionale au la baz ă principiile general valabile ale dezvolt ării acesteia, care sunt: convingere,accesibilitate, disponibilitate, existen ţa resurselor necesare și adecvare. Tehnologia informa ţiei şi a comunica ţiilor (TIC) are o serie de implica ţii macroeconomice a c ăror analiză este deosebit de util ă în luarea deciziilor. În principal acestea se refer ă la: creșterea cheltuielilor cu investiţiile pentru TIC; introducerea e-engineering, deschiderea pie ţelor financiare pentru a permite finanţarea inovării, dezvoltarea pie ţelor capitalului de risc, pentru a înt ări procesul inova ţional, încurajarea IMM-urilor, crearea unui mediu antreprenorial practic, cre șterea în amplitudine și rigoare a reglement ărilor, ajustarea politicilor monetare. Considerentele microeconomice pentru dezvoltarea noii economii vizeaz ă: liberalizarea furnizorilor monopoli şti, legislaţie specifică TIC şi Internet, acces la re ţele de comunica ţii, evitarea suprareglement ărilor, legea propriet ăţii intelectuale şi a drepturilor de licen ţă, piaţă de capital solidă, infrastructură conformă cu standardele interna ţionale, libertate de acces la informa ţie, interacţiuni între agenţii economici, guvern, industrie, academie şi cetăţeni, concuren ţă şi competiţie. Noţiunile de comer ţ electronic global şi local se referă la schimbul de produse şi servicii prin Internet între parteneri afla ţi în diferite ţări şi regiuni ale lumii şi, respectiv, cei afla ţi în vecinătatea mai mult sau mai puţin apropiat ă. Indiferent c ă este vorba de comer ţul electronic local sau global, acesta întâmpin ă o serie de dificult ăţi şi
obstacole mai mari sau mai mici, în func ţie de o serie de factori de influen ţă în domeniile economic,
social, tehnologic, cultural: Inadecvarea livr ării globale şi a sistemelor de derulare, dificultatea de a derula livrarea şi/sau expediţia unor loturi (pachete) mai mici, diferen ţele de cultur ă, limbă şi practică comercială, fragmentarea în industrie, cadrul global autoreglator şi juridic, volumul relativ sc ăzut al resurselor de capital şi
personal, lipsa de vizibilitate a m ărcilor de fabrica ţie în cazul IMM-urilor, strategii de marketing
insuficient adecvate. Între ţări pot exista şi bariere de natur ă legislativă sau autoreglatoare. Strategiile de
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
84
marketing electronic necesit ă abordarea atât a problemelor locale cât şi a celor globale în acelea şi timp. Extinderea prezen ţei globale fizice cu cea virtual ă este o rut ă către piaţă, în special pentru companiile mari. Literatura de specialitate clasific ă pieţele electronice globale în patru grupe: pie ţe electronice intrinsec globale care se ocup ă cu produse globale, consumatori, furnizori (exemplu: între ţinere, repara ţii, automobile), pie ţe locale global organizate (de exemplu, licita ţiile de bunuri perisabile), pie ţe locale cu infrastructură globală și asociaţii de export în care produsele sunt exportate global prin colaborarea producătorilor. Asigurarea protec ţiei consumatorului în spa ţiul web, în care se produce actul de comer ţ, presupune existenţa a noi aspecte, deosebit de importante, în ceea ce prive şte securitatea şi siguranţa consumatorului. Din punctul de vedere al modului „intangibil” de derulare al tranzac ţiilor Internet, rela ţiile B2C (Business to Consumer)/B2B (Business to Business) pot fi surse de disput ă şi litigii comerciale în special în cazurile fie în care clientul pl ăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu i le trimite, trimite alt e produs, în alt ă cantitate sau deteriorate, fie atunci când furnizorul trimite bunurile comandate, dar clientul refuz ă să plătească sau plătește cu mare întârziere. În anul 2000 Uniunea European ă a publicat o serie de recomand ări prin care se asigură că, cel pu ţin în cadrul Uniunii, se folose şte o infrastructur ă comercială comună: termene şi condiţii, statut egal, localizare independent ă și piaţă unică. Încă din iulie 1997 Congresul Statelor Unite a ratificat un set de principii de baz ă pentru comer ţul electronic cuprinse în raportul „A Framework for Global Electronic Commerce”: 1. Sectorul privat trebuie să fie motorul dezvolt ării comerţului electronic; 2. Guvernele nu trebuie s ă impună măsuri restrictive nejustificate asupra comer ţului electronic; 3. Implicarea guvernelor trebuie s ă se limiteze la dezvoltarea cadrului legislativ strict necesar desf ăşurării operaţiunilor de comer ţ electronic; 4. Recunoa şterea calităţilor unice ale Internet-ului; 5. Comer ţul electronic pe Internet trebuie încurajat la nivel global. Pe lângă cele cinci principii enumerate mai sus, raportul con ţine un set de nou ă recomandări pentru activităţi cheie din domeniul comer ţului electronic: Tarife şi impozitare, Sisteme de pl ăţi electronice, Cod comercial unic pentru comer ţ electronic, Protejarea propriet ăţii intelectuale, Confiden ţialitate, Securitate, Infrastructura IT&C, Accesul la con ţinut și Standarde tehnologice. România se aliniază la regulamentele specifice elaborate la nivelul Uniunii Europene, la care se adaugă legile naţionale cu aplicabilitate la domeniul IT&C şi al economiei digitale: - Legisla ţia privind comerţul electronic, drepturile de autor, semn ătura electronic ă, plăţile electronice, publicitatea online, via ţa privată, criminalitatea informatic ă, pornografia pe Internet și comunica ţiile electronice. Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
85
INTREBĂRI DE CONTROL 1. Societatea ____________________, Societatea _____________________ și _______ Economie sunt sintagmele care indic ă direcț iile prezente și viitoare de dezvoltare ale societ ăț ii și economiei. 2. Care dintre urm ătoarele principii nu st ă la baza dezvolt ării Noii Economii? A. Principiul existen ţei umane în cerc închis. B. Principiul reintegr ării omului în natur ă C. Principiul eficienţei economice, sociale şi ecologice D. Principiul inechit ăţii sociale E. Responsabilizarea guvernelor pentru modul în care, prin politicile promovate, gestioneaz ă şi sporesc resursele pentru a asigura şi viitorul noilor genera ţii 3. Era informa ţiei cuprinde, în general, trei mari perioade. Care dintre urm ătoarele nu reprezint ă una din acele perioade: A. societatea informa ț ională B. societatea industrial ă C. societatea cunoa şterii D. societatea conştiinţei. 4. Care dintre urm ătorii termeni nu desemneaz ă un vector tehnologic al Societ ăţii Cunoaşterii? A. Internetul B. Cartea electronică C. Inteligenț a artificială D. E-Guvernarea E. Nanoelectronica 5. Care dintre urm ătorii termeni nu desemneaz ă un vector func ț ional al Societăţii Cunoaşterii? A. Managementul cunoa şterii B. E-Learning
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
86
C. E- Sănătatea D. World Wide Web E. E-economia 6. Finalitatea noii economii va r ămâne _________ şi satisfacerea trebuin ţelor sale. 7. Fără a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul _________ în cadrul ce se contureaz ă prin promovarea politicii publice. 8. Care dintre urm ătoarele nu reprezint ă principii general valabile ale dezvolt ării noii economii: A)
convingere (awarness);
B)
accesibilitate (accessibility);
C)
disponibilitate (availability);
D)
existenţa resurselor necesare (affordability);
E)
necesitate (necesity).
Tehnologia informa ţiei şi a comunica ţiilor (TIC) are o serie de implica ţii macroeconomice a c ăror analiză este deosebit de utilă în luarea deciziilor. În principal acestea se refer ă la: 9. Prin prisma implica ț iilor macroeconomice ale Tehnologiei informa ț iei și comunica ț iilor, cheltuielile cu investiţiile pentru TIC trebuie s ă: A. crească B. scadă C. să rămână constante D. nu exist ă o astfel de implicaț ie 10. Pentru a permite finan ț area inovării, pieţele financiare trebuie s ă fie: A. na ț ionalizate B. închise C. interzise D. deschise E. nu exist ă nici o corela ț ie între pieț ele financiare și inovare 11. reglement ările legale: A.trebuie înl ăturate, nefind benefice B. trebuie armonizate la nivelul celor mai permisive C. trebuie s ă crească în amplitudine şi rigoare D. trebuie s ă rămână la stadiul actual E. nu trebuie neaparat respectate, comer ț ul electronic nesupunându-se acestor reguli 12. Furnizorii monopoli şti,care ţin costurile ridicate, trebuie A. lichida ț i B. naț ionalizaț i C. liberalizaț i D. înlăturaț i E. nu se impune nici o ac ț iune 13. Care dintre urm ătoarele nu constituie un obstacole în calea dezvolt ării comerț ului electronic: Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
87
A. Inadecvarea livr ării globale şi a sistemelor de derulare. B. Diferenţă de cultură, limbă şi practică comercială C. Defragmentarea în industrie D. Cadrul global autoreglator şi juridic E. volumul relativ sc ăzut al resurselor de capital şi personal în cazul IMM-urilor 14. Care dintre urm ătoatele nu poate fi o surs ă de litigiu și disputa, din punctul de vedere al modului „intangibil” de derulare al tranzac ţiilor Internet: A. clientul pl ăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu i le trimite; B. clientul plăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu le trimite pe cele comandate, sau nu în cantitatea solicitata, sau ele ajung deteriorate la destina ţie; C. clientul pl ăteşte bunurile comandate, iar banii ajung la furnizor în timp util; D. furnizorul trimite bunurile comandate, dar clientul refuz ă să le plătească; E. furnizorul trimite bunurile, dar se dovede şte că destinatarul nu plasase nicio comand ă. 15. Care dintre urm ătoarele nu sunt recomand ări publicate de Uniunea European ă prin care se asigur ă că, cel puţin în cadrul Uniunii, se folose şte o infrastructur ă comercială comună: A. termene şi condi ţii B. statut egal C. localizare independent ă de localizarea server-ului Web care g ăzduieşte tranzac ţia. D. protejarea drepturilor consumatorilor doar pe teritoriul serverului Web E. piaţă unică 16. Care dintre urm ătoarele principii nu face parte din raportul „A Framework for Global Electronic Commerce”: A. Sectorul privat trebuie s ă fie motorul dezvolt ării comerţului electronic; B. Guvernele nu trebuie s ă impună măsuri restrictive nejustificate asupra comer ţului electronic;
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
88
C. Implicarea guvernelor trebuie s ă se limiteze la dezvoltarea cadrului legislativ strict necesar desf ăşurării operaţiunilor de comer ţ electronic; D. Internetul nu trebuie cu nimic diferen ț iat de alte medii de tranzac ț ionare, neavând o serie de calit ăț i ce îl fac unic E. Comerţul electronic pe Internet trebuie încurajat la nivel global. 17. Care dintre urm ătoarele domenii nu are aplicabilitate la domeniul IT&C şi al economiei digitale din România: A. Legislaţia privind comer ţul electronic B. Legislaţia privind drepturile de autor C. Legislaţia privind semn ătura electronică D. Legislaț ia rutieră online E. Legislaţia privind pl ăţile electronice
PROPUNERI DE REFERATE Dezvoltarea noii economii: paralel ă între statele dezvoltate și statele lumii a treia Obstacole la nivel macroeconomic în dezvoltarea comer ț ului electronic. Studiu de caz - România (sau altă ț ară, la alegere) Obstacole la nivel microeconomic în dezvoltarea comer ț ului electronic. Studiu de caz realizat: S.C. ............ (la alegere)
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
89
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3
Doukidis, G., Mylonopoulos, N., Athanasia (Nancy), P., „Social and Economic Transformation in the Digital Era”, 2004, Publisher Idea Group Roşca, I. Gh., Ghilic-Micu, B., Stoica M., (coord.) (2006). Informatica Societatea informaţională. E-serviciile, Editura Economic ă, Bucureşti Yi-chen, L., „Global information society: operating information systems in a dynamic global business environment”, 2005, Publisher Idea Group European Comission, Information Society, 2010 http://ec.europa.eu/information_society/ eeurope/i2010/index_en.htm European Comission, Economica land Finacial Affairs http://ec.europa.eu/economy_ finance/eu/countries/romania_en.htm Europe's Digital Competitiveness Report, Volume 2: i2010 — ICT Country Profiles, Bruxelles, 04.08.2009 - http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/docs/ annual_report/ 2009/sec_2009_1104.pdf Government of Romania http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/documents/Other/ UNPAN036099.pdf Legi
şi
reglementări privind comer ţul electronic http://www.epayment.ro/articole/legislatie/legi-
reglementari-comert-electronic.html Drepturile digitale eYouGuide http://ec.europa.eu/information_society/eyouguide/index_en.htm
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
90
Directiva 98/48/EC http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:1998:217:0018: 0018:EN:PDF National Institute of Standards and Technologies http://www.nist.gov Sistemul Electronic National www.e-guvernare.ro Sistemului Electronic de Achizi ţii Publice – SEAP, www.e-licitatie.ro E-România (www.romania.gov.ro)
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
91
Unitateadeı̂nvă țare4 MODELE DE AFACERI ÎN COMERȚ ELECTRONIC Timp de studiu individual estimat: 8h
După parcurgerea acestei unit ăț i de învăț are, studentul: -
Va fi familiarizat cu modalităț ile de plat ă electronică
-
Va ști să identifice tipurile de magazine virtuale și alte modele de e-comerce
-
Va cunoaște caracteristicile unui magazin virtual
-
Va de ț ine abilităț i de identificare a oportunit ăț ilor, amenințărilor, punctelor tari și slabe ale unui magazin virtual, existent sau în faz ă de proiect
Cuprinsul unității de studiu 1. Sisteme de plăți și transferuri electronice de fonduri............................................................................ 1.1. Prezentarea şi plata electronică a facturilor........................................................................................ 1.2. Transfer electronic de fonduri interbancar......................................................................................... 1.3. Cecuri electronice, eCec..................................................................................................................... 1.4. PayPal................................................................................................................................................. 2. Comunitatea virtuală. Magazinul virtual............................................................................................... 2.1. Modele de magazine virtuale............................................................................................................. 2.2. Caracteristicile unui magazin virtual................................................................................................. INTREBĂRI DE CONTROL................................................................................................................... PROPUNERI DE REFERATE................................................................................................................. BIBLIOGRAFIE SPECIFIC Ă UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 4.................................................................
Universitatea “Hyperion”
2011
93 93 94 95 95 96 99 104 106 108 109
Comert Electronic
92
1. Sisteme de plăți electronice și transferuri electronice de fonduri O plată presupune întotdeauna un transfer de fonduri, dar un transfer de fonduri nu este întotdeauna o plată. Plăţile electronice reprezint ă transferuri de fonduri ini ţiate de o mare varietate de instrumente de plat ă, cum ar fi cardurile, cecurile electronice, ordinele, sau instruc ţiunile, de plat ă sau transfer electronice, prin tranzacţii care au loc la variate terminale de plat ă reale, fixe sau mobile, sau virtuale, şi sunt destinate achitării contravalorii unui produs sau serviciu care a fost achizi ţionat. Un transfer electronic presupune, finalmente, deplasarea responsabilit ăţii financiare de la o banc ă expeditoare c ătre o banc ă receptoare, care nu este neaparat urmare a unui act de comer ţ, legăturile electronice între b ănci fiind asigurate de regul ă de intermediari care faciliteaz ă acest transfer electronic, fie că acest intermediar este o asocia ţie din care fac parte cele dou ă bănci, fie c ă este un furnizor independent de servicii de plată /transfer la care apeleaz ă cele două bănci. De-a lungul timpului s-au dezvoltat multe astfel de sisteme de intermediere a transferului electronic de fonduri, na ţionale sau domestice, şi interna ţionale sau transfrontaliere. Transferurile electronice se pot face în timp real (online), cum sunt cele care au loc practic în totalitate prin Internet sau prin re ţele private de telecomunica ţii, sau pot fi numai ini ţiate în timp real, transferul efectiv urmând a avea loc în urm ătoarele zile prin mijloace electronice, par ţial electronice, sau tradiţionale non-electronice. Majoritatea sistemelor de plat ă sau transfer electronic reprezint ă transferuri care se fac în timp real, adică au loc într-un interval de ordinul secundelor - zecilor de secunde, pentru ini ţierea şi blocarea sumei debitate din contul expeditorului, urmat în general de un interval de ordinul unei zile pentru transferul bancar efectiv. Este evidentă importanț a pl ăț ilor electronice pentru comer ț ul electronic, în lipsa acestora tranzac ț iile comerciale desf ășurate online fiind aproape imposibile.
1.1. Prezentarea şi plata electronică a facturilor Plăţile iniţiate prin facturi (bill, invoice) sunt foarte r ăspândite în SUA, unde în prezent se genereaz ă circa 20 de miliarde de facturi anual. Automatizarea proces ării facturilor este deosebit de tentant ă pentru marii emitenţi de facturi cum sunt furnizorii de utilit ăţi - electricitate, gaze, ap ă, salubritate, televiziune prin cablu, operatorii de telefonie fix ă şi mobilă, sectorul bancar pentru asigur ări, rate, ipoteci şi alte pl ăţi
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
93
regulate. Administra ţia locală şi sectorul de s ănătate pot fi de asemenea interesate în acest proces de automatizare. Automatizarea proces ării facturilor, care urm ăreşte reducerea costurilor şi scurtarea duratei procesării, se ob ţine prin electronificarea celor dou ă mari etape ale factur ării – generarea şi prezentarea facturii către plătitor, şi plata efectivă a facturii. Sistemele care asigur ă acest lucru poart ă numele de sisteme de prezentare şi plată electronică a facturilor (EBPP, Electronic Bill Presentment and Payment). Sistemele EBPP asigur ă o prezentare în timp real (online) a con ţinutului facturii c ătre clientul facturat, căruia îi oferă apoi posibilitatea de a pl ăti facturatorul (biller) electronic, eventual prin mai multe metode, cea mai uzual ă în SUA fiind plata prin cec. Factura electronic ă are şi avantajul de a putea con ţine, dacă e cazul, mult mai multe detalii privind plata decât factura obi şnuită care se prezintă sub forma unui formular de hârtie. Plata prin facturi electronice poate facilita şi relaţii de comer ţ între persoane şi companii (B2C) sau între companii (B2B). Plata electronic ă a facturilor este un serviciu foarte util persoanelor care dispun de un calculator personal cu care se pot cupla la Internet, şi care sunt dispuse s ă plătească un comision pentru această facilitate. Serviciul de EBPP poate fi realizat sub mai multe forme, între care mai importante sunt: - Modelul facturator direct, în care facturatorul î şi prezint ă facturile c ătre clienţii factura ţi pe propriul sit de Internet, special organizat, prin care accept ă apoi şi plata facturii; clien ţii accesează situl periodic (sau sunt avertiza ţi prin mesaje) şi plătesc factura, dac ă o acceptă; - Modelul colector de facturi, în care facturile destinate unui singur client sunt colectate de c ătre un procesator specializat de la mai mul ţi facturatori ai clientului, în vederea prezent ării lor grupate; clien ţii se abonează la acest serviciu şi indică facturatorii pe care doresc s ă-i plătească cu regularitate; - Modelul prin po ştă electronică (email), în care clientul facturat prime şte un mesaj con ţinând factura şi prin care este dirijat apoi printr-o leg ătură Internet c ătre situl de plat ă.
1.2. Transfer electronic de fonduri interbancar În toate ţările dezvoltate există câte unul sau mai multe sisteme domestice de transfer electronic de fonduri între b ănci. Aceste sisteme EFT (Electronic Funds Transfer) sunt indispensabile într-o economie modernă întrucât reduc la minim durata unui transfer de fonduri între dou ă bănci, această durată fiind în
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
94
general de ordinul a câtorva minute pân ă la maxim o zi, automatizeaz ă operaţiile şi reduc riscul opera ţiunii. Sistemele de transfer se bazeaz ă în general pe o re ţea proprie, privat ă, de telecomunica ţii, iar b ăncile care folosesc serviciul se supun unui acela şi regulament care specific ă formatul datelor ce ordon ă transferul, modalitatea detaliat ă în care acesta se execut ă, orarul, comisioanele, condi ţiile speciale, etc. Între toate tipurile de transfer electronic de fonduri, transferul electronic interbancar are de departe cel mai mare volum, atât ca num ăr de tranzac ţii cât şi ca valoare a fondurilor transferate. În esenţă transferul electronic de fonduri interbancar se realizeaz ă prin executarea unor ordine de transfer adresate unei b ănci, care de regul ă este banca central ă, ce deţine conturile celor dou ă bănci între care se face transferul, iar fondurile transferate sunt bani emi şi de banca central ă.
1.3. Cecuri electronice, eCec Cecurile electronice sunt folosite mai ales în SUA, unde pl ăţile prin cec urmeaz ă imediat după plăţile cu bani lichizi şi se află înaintea plăţilor prin card, reprezentând circa 60% din toate pl ăţile f ără bani lichizi. În anul fiscal 2002-2003 în SUA s-au scris 43 de miliarde de cecuri pentru o valoare total ă cumulată de 39,9 trilioane de dolari, iar circa 20% din toate tranzac ţiile prin Internet ale SUA s-au bazat pe cecuri. Costul de procesare a unei tranzac ţii bazată pe cec în SUA poate fi jum ătate din costul proces ării unei tranzac ţii cu card. Un cec electronic, eCec, este un document electronic care con ţine aceleaşi câmpuri ca un cec pe hârtie, la care este posibil ă (dar nu obligatorie) ad ăugarea unei semn ături digitale a pl ătitorului şi, la momentul încas ării, eventual şi a semnăturii digitale a pl ătitului. eCecurile sunt folosite în special în pl ăţile din eComerţ pentru cump ărarea de bunuri şi servicii dar şi pentru transferul de fonduri între persoane. În momentul pl ăţii cu eCec prin Internet, pl ătitorul citeşte datele de pe carnetul lui de cecuri pe hârtie şi
le introduce în formularul afi şat de navigator, dup ă care apasă pe un buton care comand ă plata.
Autorizarea plăţii prin eCec nu se face de regul ă în timp real, ca în cazul pl ăţii prin carduri, în principal datorită specificului sistemului bancar actual american, ci dureaz ă între una şi câteva zile, iar transferul efectiv al fondurilor între banca care a emis cecul cump ărătorului şi banca comercial ă care a admis plata prin cec, dureaz ă de regul ă 2-5 zile. Comerciantul va livra bunurile numai dup ă primirea (de regul ă prin mesaj electronic) confirm ării că a fost plătit (dacă nu cumva î şi asumă riscul de a nu primi banii, în cazul în care trimite bunurile înainte de a primi aceast ă confirmare).
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
95
1.4. PayPal Serviciul oferit de PayPal.com functioneaz ă ca un cont bancar, singura diferen ță este că printr-un cont Paypal totul se realizeaz ă electronic prin intermediul unei conexiuni la Internet. Un utilizator care î și deschide un cont Paypal îl poate "încarca" cu o anumit ă valoare, pentru acest lucru folosindu-se de un card bancar compatibil cu pl ăț ile online. Banii vor fi retra și din contul „tradi ț ional” și mutati in cel electronic. Este important de știut ca aceasta operatiune nu presupune nici o extrataxa, transferul banilor fiind in sine o plată online, băncile din intreaga lume având comision 0. Folosirea pl ăț ilor pe site-uri web din contul PayPal reduc la minimum posibilitatea fraudelor în defavoarea utilizatorului. Românii au anumite reticen ț e față de folosirea cardurilor pe site-uri, iar PayPal le vine in ajutor pentru c ă folosind acest serviciu nu- și vor mai divulga datele personale c ătre terț i. Prin Paypal pot fi efectuate urm ătoarele opera ț iuni: 1) Plata produselor și serviciilor achizi ț ionate online 2) Acceptarea carti de credit 3) Trimiterea si primirea banilor în și din toată lumea 4) Gestionarea cheltuielilor online Lansat in 1998 ( și cumparat de Ebay.com in 2002), serviciul de pl ăț i pe Internet PayPal a fost destinat cu prec ădere cetatenilor Statelor Unite, extinzându-se extrem de repede și în țările Uniunii Europene, precum și în Elvetia și Norvegia. Romania și Bulgaria au fost ț inute in "stand-by" pân ă in septembrie 2007. PayPal si-a extins serviciile la nivel mondial, peste 90 de na ț iuni având acum acces la serviciu. Printre nou intratii in sfera de acoperire a site-ului se numara si Albania, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Maroc, San Marino, Arabia Saudita si Vaticanul.
2.Comunitatea virtuală. Magazinul virtual. O comunitate virtuala (online) se refera la un sistem, eventual bazat pe tehnologia informatiei si comunicatiilor, compus din entitati distincte care interactioneaza, comunica si conlucreaza prin intermediul mecanismelor oferite de mediu. Un element cheie este entitatea. Conceptul este important deoarece defineste un corespondent virtual a unei entitati reale care utilizeaza sistemul, putând fi un operator uman, o aplicatie software, un aparat etc. Magazinul virtual este un tip de comunitate online si reprezinta corespondentul Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
96
virtual al entitatii reale care asigura desfacerea produselor si serviciilor, precum si interactiunea dintre ofertant si client. Magazinul virtual a cunoscut o dezvoltare rapida înca de la aparitia conceptului si a reusit, în scurt timp, sa penetreze întreaga piata de desfacere de bunuri si servicii. Dezvoltarea în paralel a tehnologiilor care permit securizarea tranzactiilor pe Internet a facut ca acest tip de comunitate virtuala sa fie din ce în ce mai populara. Un magazin virtual reprezinta orice locatie fixa în Internet unde pot fi etalate informatii despre o anumita companie si oferite în scop comercial mostre ale produselor sau serviciilor respectivei companii. Un magazin electronic se implementeaza prin intermediul unui sit web administrat de companie, pentru marketingul si vânzarile propriilor produse si servicii.
Varianta minimala contine catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice si comerciale pentru fiecare pozitie din catalog. Aceste descrieri sunt gestionate în general de un SGBD care se va ocupa cu stocarea si manipularea datelor si cu oferirea posibilitatilor de acces la date.
Varianta medie a unui magazin electronic contine facilitati pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau formulare interactive pe care le vor completa clientii), iar varianta extinsa cuprinde si posibilitatea efectuarii online a platii (prin carti de credit sau alte variante elect ronice). Un magazin virtual este un mod viabil de a prezenta o firma pe piata electronica cu un minimum de efort. În functie de genul de magazin virtual care se alege, informatiile oferite pot fi sub forma de text, imagini, sunete, clipuri video, animatie etc. În ciuda potentialului magazinelor virtuale, cea mai mare parte a firmelor nu profita la maxim de acestea. Exista trei obiective fundamentale care trebuie luate în considerare atunci când se alege si se creeaza un magazin virtual eficient: Magazinul virtual trebuie sa raspunda unei necesitati concrete. El ar trebui sa aiba un scop precis, care sa sprijine misiunea generala a firmei, prin: -costuri de marketing mai scazute: trimiterea informatiilor printr-un magazin virtual este mult mai putin costisitoare decât tiparirea si trimiterea acestora prin posta sau angajarea unei persoane care sa le ofere prin telefon; -distribuirea mai rapida a informatiilor: într-un magazin virtual informatiile se pot actualiza permanent, mult mai repede decât în cazul retiparirii brosurilor sau cataloagelor; -servirea mai buna a clientilor: un magazin virtual ofera clientilor acces la informatii si servicii 24h pe zi, 7 zile pe saptamâna, facilitând plasarea comenzilor, verificarea stadiului în care se afla comenzile, Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
97
rasfoirea unui catalog online, iar clientii având mai mult control asupra timpului si locului în care fac o cumparatura; -cresterea vânzarilor: cu un magazin virtual accesibil la nivel global pot fi prezentate produsele sau serviciile pe noile piete, la care ar fi prea costisitor sa se ajunga în alte moduri. -oferirea unui avantaj unic, propriu fiecarui magazin virtual. Pentru a avea succes, magazinul virtual trebuie sa ofere un avantaj unic care sa îi atraga pe clienti. Multe magazine virtuale din Internet sunt simple preluari ale unei brosuri tiparite, ale unui catalog sau anunt publicitar. Printre avantajele oferite se numara: cunostinte de specialitate si informatii: costul scazut al publicarii informatiilor într-un magazin virtual permite furnizarea mai multor informatii decât prin intermediul tiparului. Se pot oferi instructiuni detaliate pentru utilizarea produselor, analize ale tendintelor care îi afecteaza pe consumatori, fisiere directoare referitoare la sursele de informatii de care au nevoie în mod regulat clientii, liste cu întrebarile puse în mod frecvent (FAQ) si alte tipuri de informatii. Având toate informatiile de care au nevoie clientii într-un loc convenabil, magazinul virtual devine mai degraba o resursa decât un simplu loc în care se vând bunuri si servicii; -comunicarea: gazduind un avizier pentru mesaje sau oferind legaturi de email angajatilor cheie ai companiei, se poate oferi cadrul pentru discutii despre produse, se pot pune întrebari s i obtine raspunsuri. Un avizier de mesaje creeaza o comunitate virtuala în care oamenii care folosesc produsele sau serviciile se pot întâlni pentru a discuta despre experientele lor; -urmarirea comenzii: posibilitatea de a le permite clientilor sau angajatilor care se ocupa de vânzari sa controleze inventarul si sa descopere daca un anumit lucru se afla sau nu în stoc. Multumita usurintei de a actualiza informatiile dintr-un magazin virtual, aceste servicii se afla la îndemâna clientilor sau angajatilor, pentru a fi folosite în orice moment; -estimari sau rapoarte instantanee, prin punerea la dispozitie a unui formular în care clientii pot sa specifice anumite lucruri pe care le comanda si apoi sa obtina un pret estimativ sau o pagina care arata pretul la zi al anumitor produse. Cel mai eficient mod de a aduce un avantaj unic magazinului virtual este de a analiza serviciile sau caracteristicile firmei care o fac sa aiba succes offline si apoi sa se foloseasca puterea Internet-ului pentru a mari profitul. Magazinul virtual trebuie sa fie vizibil si accesibil pentru publicul tinta.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
98
Chiar si cel mai bine realizat magazin virtual din lume va esua daca clientii nu l-au remarcat sau nu îl pot accesa. Un alt element care trebuie luat în considerare atunci când se alege o locatie pentru unmagazin virtual este sa se asigure de faptul ca potentialii clienti pot ajunge la el. Un bun mijloc de a face cunoscut magazinul virtual (si pentru ca acesta sa poata fi accesat cât mai usor posibil) este oferirea gratuita a unui CD cu software, cu care clientii sa poata ajunge online doar cu câteva clicuri de mouse. Daca firma lucreaza cu un furnizor local de servicii Internet, aceasta poate distribui un kit de acces Internet cu un browser World Wide Web preconfigurat, pentru a deschide direct pagina principala a companiei, de fiecare data când clientii se vor conecta. Odata ce s-a ales genul de magazin virtual care este cel mai accesibil clientilor sau angajatilor, trebuie sa se planifice modul de promovare. Ca o componenta a planului destinat magazinului virtual, se dezvolta un plan promotional care sa- i aduca vizibilitate. Ideal ar fi ca situl sa fie promovat si software-ul de acces liber sa fie oferit si în magazine offline sau prin intermediul corespondentei directe, ca si prin alte metodetraditionale de publicitate.
2.1 Modele de magazine virtuale Exista cel putin sapte tipuri de magazine virtuale: magazinul electronic universal (emall) este o colectie de magazine electronice reunite într-o
organizare comuna sicare, în general, accepta aceleasi metode de plata.
Fig. 4.1 Magazin virtual – emag.ro
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
99
aprovizionarea electronica (e-procurement) este necesara pentru procurarea bunurilor si serviciilor
de catre marile companii si autoritati publice, prin organizarea de licitatii. Prin publicarea pe Web a specificatiilor ofertei, scad atât timpul cât și costul de transmisie, marindu-se numarul de firme care iau parte la licitatie, crescând concurenta si scazând pretul.
Fig. 4.2 e-Licitatie.ro – site-ul de e-procurement al institu ț iilor din România
piata unui tert (3rd party market-place) se manifesta printr-o interfata utilizator pentru catalogul de
produse ale companiei, interfata care apartine unui tert (în general, furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta metoda are avantajul ca interfata este unica pentru mai multi producatori, utilizatorii fiind familiarizati cu folosirea ei.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
100
Fig. 4.3 3rd party market-place – Google Apps MArketplace
comunitatile virtuale (virtual communities), în care valoarea cea mai importanta este data de membrii
sai (clienti sau parteneri), care adauga informatii proprii pe un mediu de baza furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vânzare sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al unei comunitati virtuale presupune plata unei taxe.
Fig 4.4 Comunitate virtuala – softpedia.com Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
101
furnizorii de servicii cu valoare adaugata (value chain service provider) sunt specializati pe functii
specifice: asigurarea logisticii, plata electronica, expertiza în managementul productiei si a stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale. platformele de colaborare cuprind un set de instrumente si un mediu informational pentru colaborarea între companii, putând avea functii specifice (de exemplu conceptia sau proiectarea în colaborare). Câstigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare) si din vânzarile de instrumente specializate (pentru proiectare, fluxul de documente si gestiunea de documente).
Fig. 4.5. Value chain service provider – ups.com brokerajul de informatii si alte servicii cuprinde cataloage de clienti clasificati pe profil, vânzarea de
oportunitati de afaceri, consultanta în domenii specializate.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
102
Fig. 4.6. Broker de informatii – Jolly Joker
O categorie speciala o constituie serviciile de încredere furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele electronice.
Fig. 4.7. Notariat electronic – e-TimeStamp.com
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
103
Magazinele virtuale se pot clasifica si dupa modul în care îsi desfasoara activitatea, adica dupa modul în care îsi pun în vânzare produsele sau serviciile. În acest sens se disting urmatoarele modele pentru vânzarea de continut: vânzarea pe baza de subscriere, folosit în special pentru vânzarea revistelor si a programelor
televiziunilor prin cablu, este principalul model utilizat de serviciile comerciale online. Se poate subscrie la servicii online precum MSN (Microsoft Network) sau AOL (America OnLine), la publicatii online precum USA Today sau Wall Street Journal, sau chiar la jocuri online. vânzarea la nivel de obiect (pay-perview) reprezinta o alternativa viabila la vânzarea pe baza de
subscriere si se refera la vânzarea anumitor informatii la bucata. În functie de necesitatile clientului, acesta poate decide sa cumpere un anumit articol dintr-un ziar, un anumit capitol dintr-o carte, un joc sau chiar o simpla interogare într-o baza de date. Modelul pay-per-view este în continua testare. Deocamdata, el se confrunta cu probleme precum lipsa unei certitudini pentru client ca informatia pe care doreste sa o cumpere merita banii. De asemenea, pentru vânzatori, plata prin carte de credit pentru tranzactii de valoare foarte mica nu poate fi acceptata. Acest obstacol poate fi trecut o data cu aparitia microplatilor. vânzarea de continut prin publicitate este modelul cu cel mai mare succes în ceea ce priveste
vânzarea de continut. În topul siturilor cu cele mai mari venituri din publicitate se afla motoarele de cautare precum Yahoo sau Google si mai putin siturile de continut. Întrucât serviciile de cautare sunt esentiale pentru gasirea informatiilor relevante pe Web, companiile sunt dispuse sa plateasca pentru bannere, care sunt reclame pe care clientii pot apasa pentru a ajunge pe situl companiei respective.
2.2.Caracteristicile unui magazin virtual Prima impresie este cea care conteaza si, de aceea, pentru garantarea succesului, un magazin virtual trebuie sa prezinte câteva caracteristici de baza, fara de care ramâne doar o adresa de web, accesata întâmplator. Printre aceste caracteristici se pot enumera: Designul . Simplul fapt de a avea un magazin virtual pe Internet nu reprezinta o garantie a succesului.
O multime de magazine virtuale existente nu fac altceva decât sa îi îndeparteze pe clienti în loc sa îi atraga, pentru ca nu ofera nimic folositor ori pentru ca informatiile sunt greu de obtinut. Un bun design al unui magazin virtual accentueaza identitatea firmei, ofera informatii utile într-un mod convenabil si încurajeaza vizitele ulterioare.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
104
Claritatea. Multe magazine virtuale creeaza confuzie din cauza paginii de deschidere pentru ca nu
specifica la ce se refera magazinul. În mod tipic, magazinele virtuale care creeaza confuzie au numai denumirea companiei (cu exceptia cazului în care denumirea companiei este un cuvânt semnificativ), logo-ul acesteia sau o grafica de mari dimensiuni, care apare atunci când vizitatorii navigheaza. Fiecare pagina principala a unui magazin virtual ar trebui sa fie ca o vitrina a unui magazin care vinde marfuri cu amanuntul. Este bine ca magazinele virtuale sa contina atât elemente grafice, cât si text pentru o mai buna evidentiere a continutului. Simplitatea . Organizarea magazinului virtual ar trebui sa fie logica si evidenta în sine. Denumirile
departamentelor listate în homepage ar trebui sa fie descriptive si, daca este posibil, ar trebui sa fie suficient de evocatoare pentru ca oamenii sa doreasca sa le viziteze. Atunci când produsele sunt prezentate într-un catalog si se doreste includerea unui element de legatura cu formularul de comanda, este bine sa se foloseasca o denumire relevanta. Rapiditatea . Timpul este foarte pretios pentru cel ce practica navigarea pe Internet. Magazinul virtual
ar trebui sa livreze informatiile cât mai repede, deoarece este neplacut ca vizitatorul sa petreaca minute în sir în fata calculatorului pâna se încarca graficele si textul. Daca se foloseste multa grafica, trebuie sa se asigure ca exista si text în fiecare pagina. În acest fel, textul va fi încarcat mai repede, iar utilizatorii vor avea la ce sa se uite în timp ce asteapta sa se încarce grafica pe aceeasi pagina. Imaginile grafice care au mai mult de 10K trebuie evitate, cu exceptia cazului în care sunt absolut necesare pentru prezentare. Daca imaginile grafice de mari dimensiuni sunt necesare, ar fi indicat sa se prezinte versiuni mai mici ale acestora si apoi sa fie oferita vizitatorilor optiunea de a vedea versiunile mai mari. Imaginile mai mici se încarca mai repede decât cele mari si vizitatorul economiseste timp atunci când informatiile sunt fragmentate. Atractivitatea . Textul este metoda principala de exprimare într-un magazin virtual, însa un volum
prea mare de cuvinte atrage plictiseala vizitatorilor. Exista o multime de modalitati pentru a face din vizitarea magazinului virtual o experienta unica. Se recomanda folosirea cuvintelor evocatoare, orientate catre oameni, pentru a descrie compania, magazinul si departamentele acestuia, folosirea imaginilor grafice de mici dimensiuni pentru a fragmenta paginile vizual si a crea o anumita dispozitie, folosirea unui stil si a unei identitati globale pentru magazin care sa se potriveasca cu identitatea companiei. Designul trebuie sa fie destinat vizitelor repetate, pentru ca repetitia este cheia mentinerii identitatii online. Încurajarea vizitelor repetate în magazin edifica expunerea repetata a numelui si mesajului companiei. Cel mai bun mod de a încuraja vizitele repetate este sa existe cel putin un element al magazinului virtual care sa se schimbe în mod Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
105
frecvent si sa se asigure ca si clientii vor afla despre asta imediat, prima data când viziteaza siteul. Schimbarile ar putea fi de tipul: actualizare saptamânala a stirilor din domeniu; o informatie sau o lectie saptamânala despre produsul sau serviciul oferit; un grup de discutii în care vizitatorii sa l ase mesaje. Securitatea. Clientul trebuie sa se simta cât mai confortabil în magazinul virtual. Comanda prin posta
clasica este o afacere imensa la nivel mondial, dar vânzarile prin Internet reprezinta doar câteva procente din aceste sume. Cumpararea sivânzarea prin intermediul retelelor reprezinta o experienta noua si nelinistitoare pentru cea mai mare parte a oamenilor. Pentru a mari confortul clientului în magazinul virtual, pot fi folosite modalitati referitoare la desfiintarea mitului insecuritatii, oferirea de garantii care sa nu dea loc la neîntelegeri, explicarea procesului de comandare a marfii, imaginea firmei sa para ceva tangibil, utilizarea marturiilor de la clienti.
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce presupune o plat ă electronică? 2. Un transfer electronic presupune, finalmente, deplasarea responsabilit ăţii financiare de la o banc ă expeditoare c ătre ______________________. 3. Sistemele
care
asigur ă
automatizarea
procesării
facturilor
poart ă
numele
de
________________________________________________________________ 4. Plata prin facturi electronice poate facilita şi relaţii de comerţ între _______________________ sau între _______________________. 5. Între toate tipurile de transfer electronic de fonduri, care tip are de departe cel mai mare volum, atât ca număr de tranzac ţii cât şi ca valoare a fondurilor transferate? 6. Care dintre următoarele opera ț iuni nu poate fie fectuat ă cu ajutorul PayPal? A. Plata produselor și serviciilor achizi ț ionate online B. Acceptarea carti de credit Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
106
C. Trimiterea si primirea banilor în și din toată lumea D. Gestionarea cheltuielilor online E. Plata produselor la casieriile hyprmkarketurilor, statii de alimentare cu combustibil, si alte unitati dotate cu P.O.S. 7. Ce conț ine varianta minimal ă a unui magazin virtual? 8. Ce conț ine varianta medie a unui magazin virtual? 9. Ce conț ine varianta exstins ă a unui magazin virtual? 10. Care dintre urm ătoarele nu reprezint ă o direc ț ie de sprijin a misiunii firmei specific ă magazinului online? A. costuri de marketing mai scazute B. distribuirea mai rapida a informatiilor C. creșterea timpului de a șteptare pentru fiecare client D. creșterea vânzărilor prin accesul global E. oferirea unui avantaj unic, cum ar fi furnizarea mai multor informa ț ii 11. Care dintre urm ătoarele nu reprezint ă o formă a magazinelor virtuale? A. mall-urile electronice B. notariatele electronice C. comunităț ile virtuale D. 3rd party market E. amanet electronic 12. Care dintre urm ătoarele nu este o variant ă de comercializare online? A. vânzarea pe baza de subscriere B. vânzarea pay-per-view Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
107
C. teleshopping-ul D. vânzarea de continut prin publicitate 13. Care dintre urm ătoarele nu reprezint ă o caracteristic ă a unui amgazin virtual? A. Designul B. Claritatea C. Ambalajele D. Rapiditatea E. Securitatea
PROPUNERI DE REFERATE Comerț ul electronic: o paralel ă între modelul magazinului virtual și magazinul tradi ț ional Avantaje și dezavantaje ale modelelor tradi ț ional, respectiv electronic, de comer ț Prezentarea unei afaceri comerciale - analiz ă SWOT a proiectului de extindere a afacerii comerciale (B2C) în mediul online E-licitaț ii: contribu ț ia mediului electronic la reducerea cheltuielilor publice Analiză SWOT a implementării B2B la nivelul unei companii de distribu ț ie comercială (vânzare cu ridicata)
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
108
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 4
Jamsa, K., Cope, K., Programarea aplicatiilor Internet , Ed. ALL , Bucuresti, 1998 Wiggins, R.W. The internet for everyone: A Guide for Users and Providers, Ed. McGraw-Hill Inc., 1995. European Central Bank - Electronification of Payments in Europe, ECB Monthly Bulletin, May 2003. Terplan, K. - Electronic Bill Presentment and Payment , CRC Press, 2003.
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
109
AUTOEVALUARE 1.Care dintre urm ătoarele nu reprezintă un avantaj al utiliz ării e-afacerilor: A. cresterea considerabila a dinamismului afacerilor; B. largirea pietii de desfacere/acces a produselor si serviciilor, ce implica competitie, preturilor si cresterea calitatii produselor si serviciilor necesare; C. facilitatea negăsirii produselor necesare; D.Reducerea termenului de realizare a afacerilor, inclusiv a ciclului de fabricatie a produselor, de inchiere a acordurilor, contractelor. E. Imbunatatirea calitatii afacerilor, inclusiv posibilitatea definirii online a configuratiei produsului si serviciului necesar utilizatorului; 2. Care dintre urm ătoarele nu reprezintă o dificultate în calea dezvolt ării e-afacerilor: A. Necesitatea unei infrastructuri informatice dezvoltate (PC si alte statii informatice, telecomunicatii etc.); B. Costuri inalte de acces la serviciile retelelor informatice; C. Încrederea reciproca intre partenerii de afaceri; D. Neincrederea in securitatea informationala a tranzactiilor; E. Depasirea stereotipului privind necesitatea intilnirii directe cu partenerul de afaceri, aprecierii vizuale 3. Ce tehnologie nu este inclusă în aria comer ț ului electronic? A.Internet/World Wide Web
B.e-mail
C.fax
D.merchandising
E.plati electronice.
4. Care dintre urm ătoarele nu este o tehnlologie specific ă reț elelor de calculatoare: A. peer-to-peer B. client-server C. wireless D. ethernet E. multiprocesor 5.După extindere putem deosebi urm ătoarele tipuri de re ț ele (identificaț i varianta gre șită): A. Personal Area Network B. Local Area Network C. Metropolitan Area Network D. Locality Area Network E. Wide Area Network 6.Care dintre urm ătoarele principii nu stă la baza dezvolt ării Noii Economii? A. B. C. D.
Principiul existen ţei umane în cerc închis. Principiul reintegr ării omului în natur ă Principiul eficienţei economice, sociale şi ecologice Principiul inechităţii sociale Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
110
E. Responsabilizarea guvernelor pentru modul în care, prin politicile promovate, gestioneaz ă şi sporesc resursele pentru a asigura şi viitorul noilor genera ţii 7.Era informa ţiei cuprinde, în general, trei mari perioade. Care dintre urm ătoarele nu reprezintă una din acele perioade:
A. societatea informa ț ională B. societatea industrial ă C. societatea cunoa şterii D. societatea con ştiinţei. 8. Care dintre urm ătorii termeni nu desemnează un vector tehnologic al Societ ăţii Cunoaşterii? A. Internetul B. Cartea electronică C. Inteligenț a artificială D. E-Guvernarea E. Nanoelectronica 9. Care dintre urm ătorii termeni nu desemnează un vector func ț ional al Societ ăţii Cunoaşterii? A. Managementul cunoa şterii B. E-Learning C. E- Sănătatea D. World Wide Web E. E-economia 10. Finalitatea noii economii va r ămâne: A. E-commerce B. PayPal C. omul şi satisfacerea trebuin ţelor sale. D. maximizarea profitului f ără a ț ine cont de al ț i factori E. minimizarea profitului, ț inând cont de protec ț ia mediului înconjur ător 11. Fără a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul: A. societăț ilor B. guvernului C. public D.b ăncilor E. individual 12. Care dintre urm ătoarele nu reprezintă principii general valabile ale dezvolt ării noii economii: A. convingere (awarness) B. accesibilitate (accessibility) C. disponibilitate (availability) D. existenţa resurselor necesare (affordability) E.
necesitate (necesity)
13. Prin prisma implica ț iilor macroeconomice ale Tehnologiei informa ț iei și comunicaț iilor, cheltuielile cu investiţiile pentru TIC trebuie s ă: A. crească B. scadă C. să rămână constante D. nu exist ă o astfel de implica ț ie
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
111
14. Pentru a permite finan ț area inovării, pieţele financiare trebuie s ă fie: A. na ț ionalizate B. închise C. interzise D. deschise E. nu exist ă nici o corela ț ie între pieț ele financiare și inovare 15. Prin prisma evolu ț iei către Societatea Informa ț ională, reglementările legale: A.trebuie înl ăturate, nefind benefice B. trebuie armonizate la nivelul celor mai permisive C. trebuie s ă crească în amplitudine şi rigoare D. trebuie să rămână la stadiul actual E. nu trebuie neaparat respectate, comer ț ul electronic nesupunându-se acestor reguli 16. Furnizorii monopoli şti,care ţin costurile ridicate, trebuie A. lichida ț i B. naț ionalizaț i C. liberalizaț i D. înlăturaț i E. nu se impune nici o ac ț iune 17. Care dintre urm ătoarele nu constituie un obstacole în calea dezvolt ării comerț ului electronic: A. Inadecvarea livr ării globale şi a sistemelor de derulare. B. Diferen ţă de cultură, limbă şi practică comercială C. Defragmentarea în industrie D. Cadrul global autoreglator şi juridic E.volumul relativ sc ăzut al resurselor de capital şi personal în cazul IMM-urilor 18. Care dintre urm ătoatele nu poate fi o surs ă de litigiu și disputa, din punctul de vedere al modului „intangibil” de derulare al tranzac ţiilor Internet: A. clientul pl ăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu i le trimite B. clientul plăteşte bunurile comandate, dar furnizorul nu le trimite pe cele comandate, sau nu în cantitatea solicitata, sau ele ajung deteriorate la destina ţie C. clientul pl ăteşte bunurile comandate, iar banii ajung la furnizor în timp util D. furnizorul trimite bunurile comandate, dar clientul refuz ă să le plătească E. furnizorul trimite bunurile, dar se dovede şte că destinatarul nu plasase nicio comand ă 19. Care dintre urm ătoarele nu sunt recomand ări publicate de Uniunea European ă prin care se asigur ă că, cel puţin în cadrul Uniunii, se folose şte o infrastructur ă comercială comună: A. termene şi condi ţii B. statut egal C. localizare independent ă de localizarea server-ului Web care g ăzduieşte tranzac ţia. D. protejarea drepturilor consumatorilor doar pe teritoriul serverului Web E. piaţă unică 20. Care dintre urm ătoarele principii nu face parte din raportul „A Framework for Global Electronic Commerce”: A. Sectorul privat trebuie s ă fie motorul dezvolt ării comerţului electronic; B. Guvernele nu trebuie s ă impună măsuri restrictive nejustificate asupra comer ţului electronic; C. Implicarea guvernelor trebuie s ă se limiteze la dezvoltarea cadrului legislativ strict necesar desf ăşurării operaţiunilor de comer ţ electronic;
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
112
D. Internetul nu trebuie cu nimic diferen ț iat de alte medii de tranzac ț ionare, neavând o serie de calit ăț i ce îl fac unic E. Comerţul electronic pe Internet trebuie încurajat la nivel global.
21. Care dintre urm ătoarele domenii nu are aplicabilitate la domeniul IT&C şi al economiei digitale din România: A. Legislaţia privind comer ţul electronic B. Legislaţia privind drepturile de autor C. Legislaţia privind semn ătura electronic ă D. Legislaț ia rutieră online E. Legislaţia privind pl ăţile electronice 22.Care dintre urm ătoarele opera ț iuni nu poate fi efectuat ă cu ajutorul PayPal? A. Plata produselor și serviciilor achizi ț ionate online B. Acceptarea carti de credit C. Trimiterea si primirea banilor în și din toată lumea D. Gestionarea cheltuielilor online E. Plata produselor la casieriile hyprmkarketurilor, statii de alimentare cu combustibil, si alte unitati dotate cu P.O.S. 23.Care dintre urm ătoarele nu reprezint ă o direc ț ie de sprijin a misiunii firmei specific ă magazinului online? A. costuri de marketing mai scazute B. distribuirea mai rapida a informatiilor C. creșterea timpului de a șteptare pentru fiecare client D. cre șterea vânz ărilor prin accesul global E. oferirea unui avantaj unic, cum ar fi furnizarea mai multor informa ț ii 24. Care dintre urm ătoarele nu reprezintă o formă a magazinelor virtuale? A. mall-urile electronice B. notariatele electronice C. comunit ăț ile virtuale D. 3 rd party market E. amanet electronic 25. Care dintre urm ătoarele nu este o variantă de comercializare online? A. vânzarea pe baza de subscriere B. vânzarea pay-per-view C. teleshopping-ul D. vânzarea de continut prin publicitate 26. Care dintre urm ătoarele nu reprezintă o caracteristic ă a unui magazin virtual? A. Designul B. Claritatea C. Ambalajele D. Rapiditatea E. Securitatea
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
113
AUTOEVALUARE - RĂSPUNSURI
Grilă răspunsuri: completați răspunsurile în această grilă, apoi comparați cu grila de mai jos. Fiecare răspns corect valorează 0,36p, și se acordă un punct din oficiu. 1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
Grilă răspunsuri 1
2
3
4
5
C C D E D D B E D C C E A D C C C C D D D E C E C C
Universitatea “Hyperion”
2011
Comert Electronic
114
BIBLIOGRAFIE
Hallberg, B. - Re ț ele de calculatoare. Ghidul începatorului, Editura Rosetti Educational, Bucure ști, 2006 Tanenbaum, A. - Re ț ele de calculatoare (edi ț ia a IV-a) Editura Byblos, Bucure ști, 2004 Bacivarov A.B., Ciuchi C., Petric ă G. - Servicii Internet , Editura Matrix Rom, Bucure ști, 2011 Roșca, I.Gh., Ţăpuș, N., Cristea, V. - Intranet , Editura ASE, Bucure şti, 1999 Snell, N., Temple, B., Clark, M.T. - Internet şi Web. Ghid complet , Editura All, Bucure şti, 2004 Doukidis, G., Mylonopoulos, N., Athanasia (Nancy), P., Social and Economic Transformation in the Digital Era, 2004, Publisher Idea Group
Roşca, I. Gh., Ghilic-Micu, B., Stoica M., (coord.) (2006). Informatica. Societatea informa ţ ională. Eserviciile , Editura Economic ă, Bucureşti
Yi-chen, L., Global information society: operating information systems in a dynamic global business environmenT , 2005, Publisher Idea Group
European Comission, Information Society, 2010 http://ec.europa.eu/information_society/ eeurope/i2010/index_en.htm European Comission, Economica land Finacial Affairs http://ec.europa.eu/economy_ finance/eu/countries/romania_en.htm *** Europe's Digital Competitiveness Report , Volume 2: i2010 — ICT Country Profiles, Bruxelles,
04.08.2009 - http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/docs/ annual_report/ 2009/sec_2009_1104.pdf
Universitatea “Hyperion”
2011