PROCESELE PEDOGENETICE Trecând de stadiile iniŃiale de formare, evoluŃia ulterioară a solurilor este guvernată de o serie de procese pedogenetice proprii (bioacumularea, eluvierea şi iluvierea unor constituenŃi etc.), manifestate diferenŃiat, în funcŃie de condiŃiile de mediu (climă, relief, rocă, vegetaŃie, apă freatică şi stagnantă). Procesele pedogenetice pot fi clasificate astfel: de transformare, de translocare, de haploidizare, de aport şi transport. Procese pedogenetice pedogenetice
de
transformare →
transformă pe loc (in situ) atât
componentul mineral cât şi pe cel organic. Aici sunt incluse alterarea, bioacumularea, gleizarea şi pseudogleizarea.
Alterarea →
apar două aspecte, primul legat de fazele iniŃiale ale solificării
(formarea scoarŃei de alterare), iar secundul legat de manifestarea directă în profilul de sol (generează orizonturi specifice). În prima situaŃie, alterarea se desf ăş ăşoara pe două direcŃii, dezagregarea şi alterarea. În cea de-a doua situaŃie, procesele de alterare impun apariŃia orizontului B cambic (de alterare) caracterizat prin uşoara îmbogăŃire în argilă şi prin culoarea gălbuie. Alterarea din arealele cu roci vulcanice (cu minerale f ără organizare cristalină – allofane) impune aspecte specifice orizontului B cambic.
Bioacumularea →
proces esenŃial, manifestat la toate solurile → acumularea în
sol şi la suprafaŃa sa, de substanŃe organice, mai ales sub formă de humus. Procesul depinde în primul rând de cantitatea şi calitatea resturilor vegetale lăsate anual de catre plante şi de activitatea animalelor şi a microorganismelor din sol. În condiŃiile Ńării noastre, regimul termic şi aerohidric al solului, determină două direcŃii de evoluŃie a procesului de bioacumulare specifice: humificare şi turbificare. În regiunile cu umiditate redusă (în special în stepă-silvostepă) humificarea este dominantă, ducând la intensa acumulare a humusului în sol. În regiunile reci, mai ales în areale cu exces de umiditate, transformarea resturilor organice este foarte lentă, ele acumulându-se în sol sub formă de turbă (resturi vegetale aflate în diferite stadii de descompunere). Când rezultă materie organică bine humificată şi intim amestecată cu partea minerală a solului, se formează un orizont de tip A. Când materia organică este slab humificată (resturile vegetale se găsesc în diferite stadii de descompunere), se formează orizontul organic nehidromorf O şi cel turbos, T .
Gleizarea
şi
stagno(pseudo)gleizarea
→
procese pedogenetice similare,
manifestate doar în condiŃiile existenŃei excesului de umiditate în sol. Acesta poate fi freatic, dat de o pânză freatică aflată la o adâncime sub 2 m (apar procese de gleizare care
afectează mai ales, partea inferioară a profilului de sol) sau pluvial. În ultima situaŃie este afectată mai ales partea superioară a profilului de sol, prin acumularea şi stagnarea apei din precipitaŃii, în zonele cu relief plan sau depresionare, cu precipitaŃii ridicate şi în condiŃiile existenŃei unui orizont de sol impermeabil. Excesul de umiditate pluvial se mai poate manifesta la poalele şi în partea inferioară a versanŃilor din regiunea colinară şi de podiş. Procesele datorate excesului de umiditate pluvial sunt denumite procese de stagnogleizare sau pseudogleizare ( pseudo = fals, în sensul de gleizare falsă, arătând că excesul de umiditate nu î şi are originea în pânza freatică). EsenŃa gleizării şi a stagno(pseudo)gleizării este dată de activele reacŃii de oxido-reducere, care imprimă orizonturilor de sol caractere morfologice specifice. În general, elementele chimice care suferă intense oxidări şi reduceri sunt fierul şi manganul. Astfel, se formează orizonturile gleice (G) şi stagno(pseudo)gleice (W) cu aspect marmorat.
Procese pedogenetice de translocare →
determină diferenŃierea profilului de
sol, prin deplasarea pe verticală, în interiorul solului a unor componenŃi. Eluvierea →
deplasarea prin intermediul apei, pe verticală, a constituenŃilor
(sărurile, argila, oxizii şi silicea) în profilul de sol. În functie de modul realizării acestei deplasări, eluvierea poate fi fizico-chimica (levigare) şi mecanică (migrare). Manifestarea proceselor de eluviere duce la apariŃia unui orizont eluvial E sărăcit în constituenŃi. Levigarea - deplasarea sărurilor în solutie; sărurile, diferit solubile sunt levigate spre baza profilului de sol; cele greu solubile (mai ales carbonatul de calciu) se menŃine în profilul solurilor din stepă şi silvostepă. Migrarea - deplasarea descendentă în suspensie (sub forma unor particule foarte fine), f ără schimbarea compoziŃiei chimice a substanŃelor coloidale (argilă , oxizi, humus, silice). CondiŃia esenŃială a migrării este îndepărtarea prealabilă a sărurilor, care prin efectul lor coagulant, împiedică dispersarea coloizilor şi trecerea acestora în suspensie. Migrarea este specifică regiunilor mai umede. Iluvierea → acumularea în partea intermediară /inferioară a constituenŃilor eluviaŃi
din partea superioară a profilului de sol, în orizonturile B argiloiluvial (îmbogăŃit în argilă) , B spodic (îmbogăŃit în sescvioxizi şi/sau humus) sau C carbonatoiluvial (îmbogăŃit în carbonat de calciu).
Cantitatea efectivă de apă care participă la procesele pedogenetice de eluviere-iluviere
În orice tip de climat, cantitatea efectivă de apă (din cantitatea totală de apă care cade din precipitaŃii la suprafaŃa solului) care participă la procesele pedogenetice de eluviere-iluviere (apa care se infiltrează în sol) depinde de caracteristicile topografice (în primul rând de declivitate), dar şi de unele caracteristici existente în sol (textură, structură, distribuŃia rădăcinilor plantelor).
Salinizarea →
îmbogăŃirea solului în săruri solubile (mai ales cloruri şi sulfaŃi).
Apare în condiŃiile unei pânze freatice mineralizate, aflată la mică adâncime şi a unui drenaj defectuos al solului, sau ale unui material parental salifer. Sărurile urcă prin capilaritate, îmbogăŃindu-i orizonturile superioare şi ducând la apariŃia orizontului salic. Daca procesul este cauzat de irigaŃii f ăcute necorespunzător (prin ridicarea nivelului apei din pânza freatică salinizată sau, folosind ape cu un grad ridicat de mineralizare)
salinizare
→
secundară şi este considerat un proces de degradare a solului. Alcalizarea→
îmbogăŃirea
complexului coloidal al solului, în sodiu adsorbit. CondiŃiile sunt asemănătoare salinizării, diferenŃa constă în pătrunderea în cantitate mare a ionilor de natriu (alcaliu) în complexul coloidal al solului şi formarea
orizontului
natric.
Alcalizarea (ca şi salinizarea) se asociază frecvent gleizării.
Procese pedogenetice de haploidizare →
determină uniformizarea profilului de
sol. Procesele vertice →
argila
apar în soluri sau orizonturi de sol bogate (peste 30%) în
gonflantă (smectit) şi imprimă acestora caractere morfologice specifice. În
perioadele uscate prin contractarea argilei se formează crăpături largi care fragmentează masa solului în agregate mari, cu muchii şi colŃuri ascuŃite (figura nr. 15). În perioadele mai umede prin gonflarea argilei, agregatele de sol se presează unele asupra celorlalte, alunecă, se întorc sau se răstoarnă, lustruindu-şi suprefeŃele şi ducând la apariŃia feŃelor de alunecare oblice. Presiunile din masa solului şi deplasarea agregatelor de sol duc la formarea la suprafaŃa solului a unor mici denivelări (microforme de relief) denumite, la noi în Ńară, co şcove. Pe adâncimea de manifestare a acestor procese, se separă orizontul vertic (y), asociat orizonturilor A, B sau C.
Procesele vermice → animalele din sol, prin galeriile săpate
determină deplasarea
materialelor în sol, amestecarea orizonturilor, diminuarea clarităŃii limitelor şi estomparea diferenŃierilor dintre orizonturile de sol. Procesele vermice (din limba latina, vermus = vierme) sunt frecvente în orizonturile superioare ale solurilor din stepă şi silvostepă. Activitatea faunei imprimă solului caractere aparte (coprolite, cervotocine, culcuşuri de larve) ducând la apariŃia caracterului vermic. Procese criogenice →
se manifestă prin gelivaŃie repetată (specifică regiunilor
muntoase înalte) şi apar atunci când solurile au stratul superior dezgheŃat şi saturat cu apă, iar stratul inferior îngheŃat. ForŃele mecanice care acŃionează, duc la apariŃia unor caractere specifice de genul movilelor, cercurilor cu pietre, poligoanelor (figura nr. 16).
Yukon – soluri poligonale
Procese de aport şi transport → încetinesc
pedogeneza şi menŃin solurile în stadii
incipiente de evoluŃie. Sedimentarea →
implică depunerea la suprafaŃa solului a unui material preluat
apoi în solificare. Procesul caracterizează luncile (aluvionare), baza versanŃilor (coluvionare) , regiunile nisipoase (depunerea nisipului). Aportul permanent de material întrerupe solificarea, solurile menŃinându-se într-un stadiu incipient de evoluŃie (solurile din lunci sau din regiuni cu nisipuri). În unele situaŃii, sub acŃiunea proceselor de sedimentare (aluvionare, acoperire cu loess, nisip sau alte materiale), legătura solului cu mediul subaerian încetează, acest sol fiind îngropat (Conea Ana et. al., 1977). Solurile îngropate (figura nr. 17) î şi păstrează în bună măsură caracterele avute în momentul acoperirii. Sunt frecvente în lunci, în regiuni de dune, terase, câmpii acoperite cu loess etc. (Lupaşcu et. al., 1998), iar vârsta lor poate fi holocenă, pleistocenă sau pot fi mai vechi.
În cazul unor soluri dezvoltate în lungul unor contacte (între versanŃi şi terase, vatră depresionară etc.), prin procese de acumulare de material humifer rezultat din arealele supuse denudării şi adus prin şiroire, orizontul superior A se poate îngroşa foarte mult (f ără a fi însă îngropat). Atunci când grosimea orizontului A are cel puŃin 75 cm se poate caracterul
vorbi
despre cumulic
(S.R.C.S., 1980) al solului respectiv. Sol îngropat (Nicoleşti, în arealul de trecere dintre câmpia piemontana a Râmnicului şi cea de subsiden Ńă a Siretului Inferior).
Denudarea →
ca proces de îndepărtare (în primul rând prin apă, dar şi prin vânt) a
materialului de sol din partea superioară a profilului, duce la întinerirea permanentă a solurilor (preponderent în regiunile deluroase şi muntoase), păstrându-le într-un stadiu incipient de evolutie (regosolurile, litosolurile şi parŃial solurile brune eu-mezobazice). Atunci când acest echilibru între denudare şi formarea de material de sol este rupt prin intervenŃia necugetată a omului, eroziunea îmbracă forme agresive – eroziunea accelerată (Tufescu, 1966) –, ducând chiar la îndepărtarea în totalitate a solului. Manifestarea eroziunii accelerate (în suprafaŃă şi în adâncime) duce practic la degradarea învelişului de sol
Deplasă rile de teren (procesele gravita Ń ionale) →
din punct de vedere
geomorfologic procesele gravitaŃionale pot fi bruşte sau lente. Din categoria celor bruşte fac parte: prăbuşirile, numite şi năruiri (când au loc pe versanŃi formaŃi din depozite neconsolidate) sau surpări (în cazul versanŃilor subminaŃi prin excavaŃiuni realizate de către valuri sau de către ape curgătoare); alunecările de teren; curgerile de pe versanŃi (torenŃii noroioşi, curgerile de noroi, de nisip, de cenuşă vulcanică şi de lavă). În categoria proceselor lente intră: deplasările uscate din câmpurile de pietre din deşerturile calde; deplasările în depozite prin îngheŃ-dezgheŃ; creepul (reptaŃia); coraziunea (deraziunea); tasarea; sufoziunea.
Toate procesele amintite produc modificări în mersul „normal” al pedogenezei, ducând chiar la deranjarea orizonturilor sau doar la o temporizare a proceselor de solificare. Astfel, spre exemplu, alunecările de teren duc la modificări complexe ale profilelor de sol. Ele deranjează dispunerea normală a orizonturilor de sol, poziŃia acestora dobândind o anumită înclinare sau o anumită curbură sau, orizonturile de sol pot fi chiar răsturnate. În cazul curgerilor noroioase, pe canalul de scurgere a materialului desprins, profilul de sol este total distrus. Pe relieful vălurit, rezultat în urma alunecărilor, se impun precumpănitor două situaŃii legate de caracteristicile profilelor morfologice ale solurilor: - în sectoarele convexe solurile au profil foarte scurt, uneori apărând „la zi” chiar roca; - în sectoarele concave solurile au profile mult mai groase, dar prezintă o mare neuniformitate în ceea ce priveşte dispunerea orizonturilor, în plus, aceste profile de sol prezintă un intens hidromorfism.
