METODE DE TRATAMENT ÎN AFECŢIUNILE HEMATOLOGICE Rolul asistentei este de a administra tratamentul indicat de medic : - medicamentos şi perfuzabil (transfuzia de sânge şi plasmă, perfuziile).
I. Transfuzia de sânge şi preparate de sânge: o se aplică ca un tratament de urgenţă o scopuri: - corectarea anemiei; o ameliorarea stării generale a bolnavilor; -stimularea funcţiei hematopoietice a măduvei;
o aport de factori ai coagulării. o
înainte de efectuarea transfuziei se cere consimţământul bolnavului în scris şi se efectuează
o
probele de compatibilitate. compatibilitate. indicaţii: anemie posthemoragică, anemii severe (feriprive, megaloblastice etc.), leucemii
acute, hemofilie (perfuzie cu plasmă şi globină antihemofilică).
Accidentele si incidentele transfuziei de sange -accidente
- incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma şocului hemolitic • se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee, cianoză, stare generală alterată, dureri lombare, retrosternale)
- transfuzarea unui sânge alterat • infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice la 1 -2 ore după transfuzie; se încălzeşte pacientul pacie ntul cu pături, buiote şi se administrează administ rează băuturi calde, se începe antibioterapie masivă, după antibiograma sângelui infectat • infectat cu virusul virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul plasmodiul malariei, spirochete spirochete sau brucele manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubaţie
- prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison, cefalee, febra - embolie pulmonară * cu cheaguri, manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie, febră * cu aer, manifestată prin alterarea bruscă a stării generale,
1
cianoză, dispnee, tensiunea arterială scăzută, puls filiform; se iau măsuri antişoc de către medicul anestezist-reanimator
- transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc posttransfuzional, acidoză metabolică, stop cardiac prin hipotermie
-incidente - înfundarea aparatului cu cheag - se schimbă aparatul - sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru - se schimbă flaconul şi perfuzorul - ieşirea acului din venă - perforarea venei - coagularea sângelui venos refulat în ac - se schimbă acul
2
Exanguinotransfuzia este înlocuirea totală sau parţială a sângelui din organismul unui pacient. Este efectuată de o echipă de medici ajutaţi de asistente. Indicaţii:
- boala hemolitică a nou-născutului; -intoxicaţii cu substanţe care nu pot fi eliminate altfel din organism (exemple: intoxicaţii cu CO, cu nitriţi, cu KC1); -după şocul posttransfuzional hemolitic. _ Rolul asistentei: - pregătirea bolnavului şi a materialelor (aparatul Tzanck şi trusa specială pentru exanguinotransfuzie). II. Sângerare este o metodă indicată în policitemii se efectuează cu ac de puncţie prin puncţionarea venelor de la plică cotului într -un recipient gradat; se menţine garoul tot timpul sângerării, la o sângerare
se extrag 200 -25 0ml sânge (nu se depăşeşte 400ml); după sângerare se desface garoul şi se administrează ser fiziologic o cantitate egală cu cea a sâgelui extras.
Transplant de măduvă este efectuat de o echipă de medici;
IV.
o se aplică în leucemii, în boli genetice, anemii ap lastice, boli maligne;
o este extrem de costisitor; o măduva osoasă este recoltată de la donatori compatibili, apoi este tratată special prin heparinizare şi filtrare; o recoltarea şi alegerea donatorului este făcută de către medic;
o bolnavului trebuie să i se facă o pregătire specială (tratament cu imunosupresoare); o măduva este introdusă pe cale intravenoasă prin perfuzie; o după efectuarea transplantului bolnavii trebuie îngrijiţi în condiţii sterile, sub protecţie de antibiotice, supraveghere hem atologică timp de 14 - 28 de zile de către personal specializat (asistente).
V. Roentgen terapia: în boala Hodgkin, limfoame, leucemii. VI.
Tratament chirurgical: splenectomie - în formele grave de anemii hemolitice.
VII.
Tratamentul medicamentos:
1. F eroterapia (administrarea preparatelor de fier): indicată în anemia feriprivă.
Exemple de preparate cu fier: - administrate oral , Glubifer drj, adulţi -3-6/zi, copii 1-2/zi Ferronat suspensie aromatizată 2-4 linguriţe/zi, Ferro-gradumet ldrj/zi;
- pe cale I.M. : - Ferrum Haussman fiole - I.M. cu puncţionare în Z (atenţie ! reacţii durere şi necroză la locul injectării sau pigmentarea regiunii) se foloseşte rar şi în cazuri excepţionale.
Fier Polimaltozat - idem.
3
Asistenta va explica reacţiile adverse: - scaunul colorat în negru, dinţi coloraţi, dureri epigastrice, greaţă, vărsături, va atenţiona mamele să respecte doza pentru a nu se produce intoxicaţii. 2. Vitaminoterapia:
• vitamina C: stimulează pofta de mâncare, rol în absorbţia Fe, se administrează pe cale orală sau parenterală i.v., sau i.m. • vitamina B12: indicată în anemia Biermer; se administrează i.m. în doza de atac lOOOy/zi timp de
14 zile, continuându- se cu doză de întreţinere de lOOOy/lună toată viaţa. • vitamina K: indicată în hemoragii; se administrează i.m., şi i.v.(perfuzie) Atenţie ! nu se va administra rapid deoarece provoacă congestia feţei, tahicardie, dispnee , colaps până la accident letal. • acid folie: drajeuri, Feretab (în combinaţie cu Fe) în unele anemii megaloblastice. 3. Corticoterapia: indicată în leucemii, mielom. 4. Antibioterapia: - indicată în leucemie, agranulocitoză; se administrează pe cale orală sau
parenterală. 5. Administrarea citostaticelor Indicaţii: leucemii, limfoame, mielom
multiplu, boala Hodgkin, unele colagenoze.
Citostaticele sunt medicamente care opresc mitoza celulară, afectând
Definiţie:
toate celulele organismului, nu doar pe cele tumorale. Chimioterapia depinde de tipul, localizarea şi stadiul evolutiv al tumorii. Datorită mecanismelor diferite de acţiune, frecvent, citostaticele se administrează combinat.
Schema de administrare o stabileşte medicul. Citostacele se administrează în cure la intervale de timp astfel ca organismul să se regenereze .
Căile de administrare :
- sub formă de tablete pe cale orală ; - pe cale parenterală prin injecţii IV, injecţii intraarteriala, IM, SC ; - prin perfuzii IV ; - intracavitar prin instilaţii intravezicale, în cavitatea pleurală Rolul asistentei în administrarea citostaticelor Pregătirea pacientului:
-
psihică -
este informat despre efectele secundar e ale unor citostatice: produc greaţă, senzaţie de
sufocare sau vomă de intensitate gravă sau puternică ; pot epuiza bolnavul; inhibă apărarea organismului 4
producând febră, alopecie temporară, modificări ale mucoaselor, diaree. Se ia consiţământul bolnavului. Pacienţii insuficient informaţi devin intoleranţi şi nu au atitudine corespunzătoare faţă de boala de aceea au nevoie de consiliere psihologică, de sprijin sufletesc din partea familiei şi prietenilor şi în unele cazuri
de administrare de calmante. -
fizică
- înaintea de începerea tratamentului se recoltează sânge pentru examenul hematologice
(hematii, trombocite, leucocite, Hb, constante eritrocitare). Regimul alimentar al pacientului va fi în funcţie de starea generală şi de preferinţă.
Se administrează medicamente antiemetice pentru prevenirea vărsăturilor. Pentru prevenirea gustului neplăcut se recomadă pacientului să mestece gumă sau să consume bomboane
mentolate. Pacientul va primi regim alimentar în prima zi de cură cu citostatice puternic emetizante :
-dejun normal sau la alegere ; - la prânz nu va mânca ; - cina : supă uşoară ; -lichidele se vor consuma dupa preferinţă. A doua zi: mic dejun normal sau la alegere ; prânz şi seara supă ; A treia zi : la alegere după apetit şi starea generală .
Medicamentele administrate bolnavului înainte de începerea tratamentului sunt: - antiemetice - Metoclopramid sub formă de tablete, supozitoare sau fiole în perfuzie,
Zofran tb..
supozitoare sau fiole ; - sedative -
Diazepam cp., Flunitrazepam, Lorazepam.
Îngr ijirea pacientului în timpul chimioterapiei Prevenirea infecţiilor :
-îngrijiri în condiţii de perfectă asepsie ; -evitarea contactului cu persoane cu viroze sau alte boli contagioase ; -evitarea aglomeraţiilor ;
5
-îngrijirea cavităţii bucale şi prevenirea candidozei, stomatitei, gingivitei se face prin: spălarea dinţilor cu perii atraumatice, clătirea gurei între mese cu ceai de muşeţel sau apă de gură , badijonarea cu soluţie de
Stamicin. -îngrijirea organelor genitale şi prevenirea infecţiilor urinare se face prin : - toaleta intimă temeinică cu săpun sau loţiuni ; - ex. bacteriologic din secreţiile genitale ; - urocultura pentru depistarea infecţiilor. Tulburările
-
gastro-intestinale
(greaţa, voma, inapetenţa, diareea, durerea) se previn prin :
- reechilibrarea hidroelectrolitică corespunzătoare prin aport de lichide ; -administrare de antiemetice ; -reglarea tranzitului intestinal cu Motilium ; -alimente bogate în vitamine şi minerale, evitându -se legumele bogate în celuloză ; - se interzice consumarea băuturilor alcoolice.
Infecţiile tractului respirator se previn prin :
-gimnastică respiratorie; administrare de ex pectorante; -depistarea germenilor patogeni din spută prin ex. bacteriologic ; -interzicerea fumatului. Riscul de hemoragii se previne prin controlul periodic al trombocitelor . Riscul de anemie se previne prin controlul periodic al hemogramei, în caz de reacţii alergice se întrerupe administrarea citostacilor şi se anunţă medicul.
Măsuri de protecţie pentru personalul medical Echipamentul este format din :
- halate cu mâneci lungi şi manşete - mănuşi de unică folosinţă, impermeabile, care să depăşească manşetele; - mască facială pentru filtrarea aerosolilor; - ochelari de protecţie, care protejează şi faţa de o contaminare din lateral. Alte măsuri de protecţie : 6
> pregătirea soluţiilor perfuzabile se face într -o sală specială fară curenţi de aer, în spaţiu liniştit şi închis care nu trebuie folosit în alt scop pentru bolnav şi personal sanitar;
> toate materialele necesare trebuie să fie aduse la locul de lucru ; > deşeurile contaminate se strâng în recipiente speciale ; > seringile şi aparatele de perfuzii pregătite sunt etichetate pentu a nu se produce confuzii; > în caz de contaminarea ochilor şi pielii neinteţionat se va spăla bine cu jet de apă ; > halatele se pun separat; > ochelarii se spală cu apă şi săpun ; > suprafeţele contaminate se spală cu apă şi săpun apoi se dau cu alcool; > la sfârşitul pregătirilor se spală mâinile. Atenţie ! ! !
Femeile gravide, cele care alăptează şi persoanele sub 18 ani nu au voie să manevreze citostaticele ; de asemenea şi persoanele expuse concomitent la radiaţii ionizante.
6.Anticoagulante: Trombostop - capsule, Heparină - fiole-i.v., preparate de Heparină: Fraxiparină - s.c.
păstrându-se pliul în timpul injectării ; Calciparină - s.c., Clexane fiole ( serigă preumpluta ) 0,2ml S.C.
În timpul tratamentului se va evalua timpul de coagulare pentru prevenirea accidentelor hemoragice. 7.Antiagregante plachetare: Aspirină , Aspenter, Thrombo Ass , Dipiridamol, Vit.C. 8.H emostatice : - sistemice - Fibrinogen uman fiole i.v., Adrenostazin fiole i.m., Etamsilat fiole i.v.sau
i.m., vit K, EAC (acid amino-caproic); - locale - bureţi de fibrină (folii Gelaspon), pelicule de fibrină (folii), pudră de fibrină.
pulbere de trombină uscată sterilă. 9. Stimulatoare ale eritropoiezei şi leucopoiezei:
- Eprex (Eritropoietină) fiole i.m.; - Leucotrofină fiole i.m. Regimul alimentar are un rol primordial în tratarea anemiilor. Acesta trebuie să fit hiperproteic, să
conţină peste l,5g proteine/kgcorp/zi, bogat în vitamine. NU TREBUIE SĂ LIPSEASCĂ din alimentaţia unui anemic carnea, laptele, peştele, ouăle, alimente ce conţin proteine în cantitate mare. Mesele să fie cel puţin 3 principale şi 2 - 3 suplimente/zi; alimentele să fie pregătite dietetic pentru a stimula pofta de mâncare. Se recomandă pentru stimularea apetitului consumul de polen cu miere de albine deoarece polenul conţine toate vitaminele, o serie de hormoni, enzime; factori de creştere: germeni de grâu, fructe proaspete, legume, spanac, găbenuşul proaspăt poate fi cosumat crud, amestecat cu miere. 7
REACŢII ADVERSE ALE TRANSFUZIEI A devenit astăzi o sintagmă clasică faptul că ,,terapia transfuzională nu are risc zero’’. Se menţionează acest fapt şi în literatura de specialitate care defineşte transfuzia drept ,,o armă terapeutică deosebit de eficace, dar periculoasă, care nu trebuie folosită decât atunci când starea în care se găseşte bolnavul impune acceptarea riscurilor implicate oricărei transfuzii”. Problematica accidentelor transfuzionale şi profilaxia lor a devenit o preocupare continuă, fiind unul din elementele esenţiale ale conceptului de hemovigilenţă şi siguranţă transfuzională. Cu toate acestea, reactiile transfuzionale survin la 7-10 % din pacientii transfuzati, din fericire majoritatea sunt minore.
Transfuzia este însoțită de riscuri imunologice și infecțioase, care pot pune în pericol viața pacientului, de aceea orice reacție transfuzională trebuie tratată ca un potential pericol vital.
Este bine de ştiut că:
nu toate reacțiile au un tablou clinic tipic;
cele mai multe sunt imprevizivile;
managementul lor eficient necesită de multe ori o abordare interdisciplinară.
Clasificarea reacţiilor adverse ale trasnsfuziei: Efectele adverse ale transfuziei pot fi clasificate după mai multe criterii diferite, fiecare reacţie putându-se regăsi în una sau mai multe categorii: După momentul apariţiei:
Acute (în primele 24 ore);
Tardive (după 24 ore→6 luni).
După mecanismul de producere:
Imunologice
(prin mecanism imun);
Neimunologice (mecanism neimun).
Hemolitice;
Nehemolitice.
Infecțioase:
Neinfecțioase.
După gradul de severitate: uşoare; ►
de severitate medie; ►
severe (pericol vital). ►
8
Management iniţial şi investigare: Atunci când apare pentru prima dat ă o reacţie acută, este dificil să se stabiliească tipul şi gradul de severitate al acesteia, deoarece semnele şi simptomele pot să nu fie specifice de la început sau să contureze diagnosticul. Cu toate acestea, exceptând reacţile alergice urticariene şi reacţiile febrile nehemolitice, reacţiile transfuzionale acute pot fi fatale şi necesită tratament de urgenţă. la pacientul anesteziat sau inconştient, apariţia hipotensiunii şi sângerarea inexplicabilă(necontrolată) pot fi singurele semne ale unei transfuzii incompatibile; la pacientul conştient, semnele unei reacţii hemolitice grave pot apare la câteva minute după de s-a administrat o cantitate de 5-10 ml sânge, de aceea, observarea atentă a pacientului la începutul fiecărei transfuzii este esenţială. Dacă survine o reacţie transfuzională acută, se va verifica în primul rând idenitatea pacientului şi eticheta de pe unitatea de sânge, dacă există o discrepanţă se va opri imediat transfuzia şi se va anunţa serviciul de transfuzie. Pentru a preveni alte posibi le erori de identificare, opriţi toate transfuziile din acelaşi salon sau sala de operaţie care se fac în acelaşi timp, pâna se face o verificare a acestora. Orice reacţie transfuzională acută, cu excepţia hipersensibilităţii uşoare(categoria 1) va fi raportată medicului curant şi serviciului de transfuzie care a livrat sângele. Dacă suspectaţi că pacientul are o reacţie care îi pune în pericol viaţa, solicitaţi imediat prezenţa anestezistului de serviciu, a echipei de urgenţă sau a oricărei alte persoane disponibile şi competente. Procedura standard în managementul iniţial şi investigarea accidentelor transfuzionale acute vizează în principal următoarele acţiuni:
se oprește transfuzia imediat (temporizare sau în urgențe O neg);
se anunță medicul de gardă /medicul ATI/echipa de urgență;
se menține deschisă o linie venoasă cu ser fiziologic;
se începe tratamentul de urgență unde e cazul;
se păstrază componentul incriminat+ trusa de transfuzie→CTS ;
se recoltează 2 probe de sânge din bratul opus(cu/fără anticoagulant);
se recoltează prima emisie de urină, probe de sânge pentru laborator;
se înregistrează în FO tipul reacției, timpul scurs de la începerea transfuziei, tipul, volumul și codul unității transfuzate;
se completează formularul de declarare a reacţiilor transfuzionale;
Se trimit la CTS restul de unitate transfuzată, proba pretransfuzională și cele 2 eșantioane posttransfuzionale pentru investigare.
Semnele, simptomele, cauzele posibile şi managementul imediat la trei mari categorii de reacţii transfuzionale acute sunt prezentate în tabelele următoare:
Ghid de recunoaștere şi management a reacţiilor transfuzionale acute 1. REACŢII UŞOARE
9
Semne
Reacție cutanată localizată: - urticarie; - eruptii.
Simptome
- prurit;
Etiologie
- hipersensibilitate ușoară;
Management
- se încetineâște ritmul transfuziei; - se administreaza antihistaminice i.m.; - dacă nu apare o ameliorare în 30 min sau simptomele se agravează, cazul va fi
tratat ca o reacție moderat severă.
2. REACŢII DE SEVERITATE MEDIE
Semne
Congestia feţei Agitație
Simptome
Anxietate
Dispnee usoară Etiologie
Urticarie Tahicardie Palpitatii
Frisoane Febră Prurit
Cefalee
- hipersensibilitate moderată; - reacții febrile nehemolitice: anticorpi - antileucocitari/antiplachetari; - anticorpi anti-proteine Ig A; - posibilă contaminare cu pirogeni și/sau bacterii.
Management imediat
1. se oprește transfuzia; 2. de menține o linie venoasă cu ser fiziologic; 3. se anunță imediat medicul și serviciul de transfuzie;
4. se administrează antihistaminice i.m. și antipiretice oral/rectal; 5. se administrează corticosteroizi și bronhodilatatoare dacă apare bronhospasm;
6. se recoltează urina pe 24 ore (hemoliza?); 7. ameliorare → se pornește lent transfuzia cu altă unitate; 8. fără ameliorare/agravare în 15 min→se tratează ca reacție severă.
10
Reacții transfuzionale severe (pericol vital) Semne
Simptome
Frisoane
Hipotensiune
Febra Agitație
Tahicardie
Anxietate
Sângerare inexplicabilă CID
Dureri lombare/ toracice
Insuficiență respiratorie Dispnee
Hemoglobinurie
Dureri la locul perfuziei Cefalee
Etiologie
- hemoliza intravasculara acută;
posibilă
- contaminare bacteriană si şoc septic; - supraîncărcare lichidiană; - anafilaxie (șoc anafilactic); - TRALI (leziuni pulmonare asociate transfuziei).
Managemet imediat: OBSERVATII
- dacă apar RTA,verificați identitatea pacientului si eticheta unității de sânge; - dacă există discrepanțe, opriți imediat transfuzia! - la pacientul inconștient sau sub anestezie, hipotensiunea și sângerarea
necontrolată sunt singurele semne ale transfuziei incompatibile; - observați atent primele 15 minute la transfuzia fiecărei unități!
Management
1. se oprește transfuzia;
imediat
2. se menține accesul i.v., se perfuzează ser fiziologic; 3. se anunță imediat medicul; 4. în caz de hipotensiune, se așteaptă 5 minute, se ridică picioarele pacientului;
5. se menține permeabilitatea căilor respiratorii și se administrează oxigen; 6. se administreză adrenalină; 7. se administrează corticosteroizi și bronhodilatatoare dacă apar semne de anafilaxie (stridor, spasm);
8. se administrează diuretice; 9. se trimit la punctul de transfuzie sau la CTS unitatea de sânge cu trusă,
cele 2 probe noi de sânge posttransfuzionale (cu/fără anticoagulant), cu formularul de raportare a reacției transfuzionale, solicitând efectuarea de investigații. 11
11. se examinează locul puncției si plăgile p entru a vedea eventuala sângerareare; dacă sunt semne de CID (clinic, laborator se administrează CTS și/sau Crio/PPC; 12. se reevalueaza pacientul;
13. dacă debitul urinar scade, sau sunt semne de IRA, se menține balanța hidrică, se administrează Furosemid, Dopamină, se solicită dializa la nevoie;
14. dacă se suspectează bacteriemie (frison, febră, colaps, - semne de hemoliză), se recoltează pentru hemocultură și se î ncepe tratamentul i.v. cu antibiotice de spectru larg.
3. REACŢII TRANSFUZIONALE SEVERE:
Ghid de recunoaştere şi management a reacţiilor transfuzionale tardive REACȚII HEMOLITICE
Apar la 5-10 zile după transfuzie. Semne: - febră; - anemie; - icter.
TARDIVE
PURPURA POST-TRANSFUZIONALĂ
Nu necesită tratament de obicei. Dacă apar hipotensiune, oligurie, se tratează ca hemoliz acută.
Apare la 5-10 zile după transfuzie.
•
Semne:
•
•
tendința de sângerare;
•
trombocitopenie.
•
steroizi in doze mari; imunoglobuline i.v.; schimb plasmatic
12
10-12 zile după transfuzie:
BOAL A
GREFĂ CONTRA GAZDĂ
de obicei este fatală; terapie de susținere.
febra;
•
•
eruptie și descuamare;
•
•
diaree; hepatita; pancitopenie.
•
CU FIER (hemocromatoză
nu are tratament specific;
•
•
SUPRA- ÎNCĂRCAREA
•
Insuficiența cardiacă și hepatică la pacienții dependenți de transfuzii
Prevenire cu chelatori de fier (Desferrioxamina)
secundară)
Alte complicații tardive ale transfuziei: 1. Infecții transmisibile prin transfuzie:
Prin transfuzie pot fi transmise următoarele infecții:
HIV 1 și HIV 2;
HTLV 1 și HTLV 2;
hepatita virala de tip B si C;
sifilis;
boala Chagas;
malaria;
virusul citomegalic (CMV);
alte infecții rare: parvovirus uman, bruceloza, virus Epstein-Barr, toxoplasma, mononucleoza infecțioasă, boala Lymes.
2. Imunomodularea Studii recente au arătat că transfuzia poate avea efecte pozitive, dar şi efecte negative, asupra comportamentului imunitar. Reacţiile de imunomodulare pot fi responsabile de îmbunătăţirea supravieţuirii alogrefelor de organe, stimularea fertilităţii în avortul recurent sau în tratarea unor afecţiuni inflamatorii, dar pot provoca şi efecte negative, ca infecţia plăgilor postoperator sau diseminarea tumorală recurentă (cancer recurent de colon).
Sindromul transfuziei masive Transfuzia masivă este definită ca înlocuirea unei pierderi de sânge echivalentă sau mai mare cu volumul sanguin total al pacientului în mai puţin de 24 de ore. La astfel de pacienţi morbiditatea şi mortalitatea sunt ridicate, nu din cauza sângelui transfuzat, ci mai degrabă datorită traumatismelor iniţiale, leziunilor tisulare şi organice secundare hemoragiei şi hipovolemiei. Cu toate acestea, administrarea unor volume mari de sânge şi lichide de înlocuire poate, prin ea însăşi, să dea naştere unor complicaţii. Sindromul transfuziei masive este prin definiţie o entitate patologică iatrogenă, efectele metabolice şi hemostatice cele mai frecvente fiind: scăderea ratei de eliberare a O2 către ţesuturi; hipocalcemie; hiperpotasemie;
13
aidoză; hipotermie; coagulopatie de diluţie. Dacă pacientul supus transfuziei masive este hidratat şi oxigenat corespunzător, efectele negative ale transfuziei masive pot fi mult diminuate.
GRUPELE SANGUINE ŞI IMPORTANŢA LOR TRANSFUZIONALĂ În practica curentă, termenul de,,grup sanguin”se referă doar la eritrocite, cu toate că există şi grupe trombocitare(HPA) şi grupe leucocitare(HLA). Conceptul de ,,siguranţă transfuzională “ se bazează în mare parte pe înţelegerea principiilor de bază ale acestor sisteme de grup sanguin. Grupele sanguine sunt determinate de antigene, structuri tridimensionale care fac parte din membrana
celulară şi au o stuctură chimică precisă. Genele care coordonează sinteza antigenelor de grup sanguin ABO se găsesc pe cromozomul 9, iar c ele pentru Rh sunt situate pe cromozomul 1. Sistemele de grup sanguin au fost descoperite pe rând începând cu anul 1900, până în prezent se cunosc 29 de sisteme, însumând peste 250 de antigene. D intre acestea, exista cateva cu adevarat importante, inc luzand antigenele cu puterea imunogena cea mai mare si de care trebuie sa tinem seama la administrarea componentelor sanguine. Cateva astfel de sisteme de grup sanguin mai importante si cunoscute sunt: sistemul A BO, sistemul Rh, sistemul Kell, Duffy, MNS, Lewis, Kidd, P, sistemul HLA si HPA
14
