Prof.univ.dr. ŞTEFAN DIACONESCU
PISCICULTURĂ
BUCUREŞTI 2013
2
CU!NT "NAINTE Zootehnia ca ramură a ştiinţelor agricole, reprezintă în sine o ştiinţă a cunoaşterii, cunoaşterii, producerii, creşterii, ameliorării şi exploatării animalelor domestice în scopuri utile omului şi în contextul realizării unei eficiente economice cât mai mari. În funcţie de condiţiile condiţiile socio-economice, socio-economice, de tradiţii, de religie şi de preferinţe preferinţele le diferitel diferitelor or comunită comunităţi, ţi, atenţia atenţia a fost îndrepta îndreptată tă spre specii de animale diverse care au furnizat produse utile oamenilor. a noi în ţară, ca şi în ma!oritatea ţărilor lumii, o"iectul zootehniei l-au constituit o serie de specii considerate #de "ază# $suine, "ovine, păsări, etc.% care pot furniza principalele alimente necesare consumului uman direct $carne, lapte, ouă, etc.% ca şi produse secundare care pot fi folosite direct sau constituie materii prime utile pentru diverse ramuri industriale $piei, lână, păr, pene, etc.%. &lături de aceste specii care trăiesc pe uscat, există şi alte specii care trăi trăies escc în medi mediul ul acva acvatiticc şi care care îşi îşi aduc aduc o înse însemn mnat atăă cont contri ri"u "uţiţiee la completa completarea rea sortimentu sortimentului lui de produse produse utile utile omului. omului. 'intre 'intre peşti, peşti, moluşte, moluşte, crusta crustacei cei,, alge, alge, etc., etc., vietăţ vietăţii acvati acvatice ce aproa aproape pe în exclu exclusiv sivita itate, te, peştii peştii se detaşeaz detaşeazăă evident evident drept una dintre sursele sursele important importantee pentru consumul consumul uman. Încă nu se ştie cu certitudine dacă în decursul evoluţiei sale, omul a fost mai întâi vânător sau pescar( oricum, o"iectele descoperite de către arheologi atestă faptul că omul primitiv a folosit, pe lângă unelte de silex cioplite sau şlefuite, şi o"iecte a căror formă nu sugerează decât pescuitul. &cest fapt atestă că, chiar înainte înainte de realizarea realizarea domesticirii domesticirii animalelor, animalelor, peştele a reprezentat o sursă de hrană înalt proteică pentru om şi care şi-a păstrat importanţa până în zilele noastre. )ai mult decât atât, surse de informare mondiale oficiale demonstrează că în unele zone de pe glo", chiar şi în prezent, peştele reprezintă principala sursă de alimente de origine animală. *otodată *otodată nu se cunosc popoare sau tradiţii care să impună restricţii în ceea ce priveşte consumul de carne de peşte. +voluţ +voluţia ia demogr demografi afică că a popul populaţi aţiei ei umane umane pe *erra, rra, ridică ridică pentru pentru momentul de faţă, dar şi pentru viitor, pro"leme deose"ite în ceea ce priveşte asigurarea cu alimente în general şi îndeose"i pentru cele de origine animală. hia hiarr dacă dacă se apre apreci ciaz azăă că nu s-a s-a a!un a!unss la valo valori rififica care reaa comp comple letă tă a pote potenţ nţia ialu lulu luii supr supraf afeţ eţel elor or de tere terenn ara" ara"ilil cu folo folosi sinţ nţăă agri agrico colă lă pent pentru ru producerea acelor sortimente vegetale necesare consumului uman direct sau conversiei lor în proteină animală, viitorul va tre"ui să apeleze tot mai mult la alte resurse, capa"ile ca din #complementare# în stadiul actual, să devină în timp, cel puţin #compara"ile#. ri, având în vedere ponderea mare a suparfeţei 3
acoperite de apă $cca./0 la nivelul planetei noastre%, rezultă că există premize deose"ite pentru folosirea lor în completarea nevoilor alimentare ale umanităţii. 1alorificarea acestor resurse s-a practicat şi se practică încă de o manieră extensivă, rezumându-se în "ună măsură la recoltarea prin diverse metode a producţiei spontane, mai exact a unei părţi din fauna şi flora acvatică. 2n ultimele decenii s-au remarcat metode de intervenţie diri!ată în sporirea producţiei diferitelor categorii de organisme acvatice ce pot fi folosite în alimentaţia umană, ceea ce a generat apariţia unui nou domeniu de activitate, acvacultura. &cvacultura are ca o"iect al activităţii sale studiul totalităţii vieţuitoarelor care trăiesc aproape exclusiv în apă, fie că sunt plante sau că sunt animale şi care pot furniza produse utile consumului uman. 3elativ recent s-au dezvoltat o serie de tehnici moderne constând în asigurarea unui aport de hrană suplimentară, o"ţinerea diri!ată a reproducătorilor şi producerea materialului "iologic pentru creştere, alegerea şi promovarea unor varietăţi ameliorate, utilizarea tuturor mi!loacelor economice de creştere a randamentului o"ţinut în spaţiile disponi"ile, etc., detaşându-se ca ramură independentă, acvacultura de tip intensiv. +xistenţa a două tipuri principale de apă $sărată şi dulce%, face să se discute distinct despre #acvacultura marină# şi #acvacultursa de apă dulce#, aceasta din urmă corespunzând acvaculrurii practicate în general în apele interioare. 'intre vieţuitoarele acvatice, peştii ocupă locul de frunte datorită preferinţelor omului pentru însuşirile cărnii pe care aceştia o furnizează şi sunt urmaţi de unele moluşte, crustacee şi alge. 4eştii, care sunt crescuţi în spaţii limitate în cea mai mare măsură, fără a exclude apele naturale, fac o"iectul pisciculturii În concepţie modernă, #4iscicultura# reprezintă o ramură a economiei şi zootehniei ocupându-se cu creşterea, reproducerea şi ameliorarea populaţiilor piscicole, exploatarea, reglementarea pescuitului şi paza şi cu schim"ul de material piscicol $icre em"rionate, lapţi conservaţi, peşte viu, etc.%. În acelaşi timp piscicultura se ocupă cu întreţinerea şi modernizarea amena!ărilor piscicole, înfiinţarea de noi amena!ări, promovarea unor tehnologii de creştere adecvate speciilor autohtone şi celor importate, acordând totodată un deose"it credit cercetării ştiinţifice. 'atorită pro"lematicii ample ce tre"uie a"ordată, piscicultura are nevoie de relaţii strânse cu alte ştiinţe cum sunt5 ihtiologia, ihtiopatologia, zoologia, hidro"iologia, genetica, ameliorarea, construcţiile, fiziologia, matematica, chimia, agrotehnica, etc.
4
643278
uvânt înainte . 9. 2)43*&7:& 42826*6322 <. 82*6&:2& )7'2&= >2 7&:27&= & 43'6:2+2 '+ 4+>*+ <.9. 8ituaţia mondială a producţiei de peşte <.<. 4roducţia de peşte şi piscicultura în 3omânia A. *&B7)2&, 32C27+& >2 &3&*+328*22+ +>*23 A.9. *axonomia peştilor A.<. riginea şi evoluţia peştilor A.A. aracteristicile generale ale peştilor A.A.9. aracteristici ale peştilor cartilaginoşi A.A.<. aracteristici ale peştilor osoşi A.?. 4articularităţi morfo-fiziologice ale peştilor ?. &3&*+328*22+ +C2+ &+ )+'2662 &1&*2 >2 2)42&:22+ 3 Î7 42826*63= ?.9. +lemente privind lanţul trofic în mediul acvatic ?.<. Dlora acvatică ?.A. Dauna acvatică ?.?. aracteristicile fizico-chimice ale mediului acvatic ?.?.9. aracteristicile fizice ale mediului acvatic ?.?.<. aracteristicile chimice ale mediului acvatic ?.@. )i!loace de menţinere a echili"rului "iologic în apele cu folosinţă piscicolă ?.E. Zonele piscicole din 3omânia @. &4&2*&*+& 43'6*21= & G&Z27+3 &1&*2+ D82*+ 4+7*36 42826*63= @.9. Dactorii care influenţează productivitatea piscicolă naturală @.<. 4osi"ilităţi de determinare a productivităţii piscicole naturale E. 3+>*+3+& 43'6*212*=:22 7&*63&+ 4327 63=32 '+ &)+23&3+ E.9. Îm"unătăţirea apei de alimentare E.<. ontrolul dezvoltării vegetaţiei acvatice E.A. 3efacerea structurii şi a însuşirilor fizico-chimice a solului E.?. &plicarea asolamentului agro-piscicol E.@. Dolosirea îngrăşămintelor 5
; 9? 9? 9@ 9; 9; 9;
. 828*+)+ 3C&72Z&*32+ Î7 42826*63= .9. ondiţii pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei gospodării piscicole .<. rganizarea exploatării peştilor .A. &mena!ări piscicole semisistematice .A.9. &vanta!ele şi dezavanta!ele exploatării peştilor în amena!ările semisistematice .A.<. odiţii specifice pentru înfiinţarea amena!ărilor semisistematice .A.A. &mena!ări, construcţii hidrotehnice şi instalaţii folosite în amena!ările semisistematice .?. &mena!ări piscicole sistematice .?.9. &vanta!ele şi dezavanta!ele exploatării peştilor în amena!ările sistematice .?.<. odiţii specifice pentru înfiinţarea amena!ărilor sistematice .?.A. &mena!ări, construcţii hidrotehnice şi instalaţii folosite în amena!ările sistematice ;. G&Z++ G2C2+ >2 *+H7C2+ &+ 3+43'6+322 >2 3+>*+322 4+>*23 ;.9. 4articularităţi "iologice în reproducerea peştilor ;.9.9. 4articularităţi morfo-fiziologice în reproducerea peştilor ;.9.<. 4articularităţi etologice ale reproducerii peştilor ;.9.A. ntogenia peştilor ;.9.?. aracteristici ale perioadei larvare şi implicaţiile lor "iologice şi tehnologice ;.<. 4rincipii tehnologice în reproducerea crapului şi a altor specii de peşti ;.<.9. &sigurarea lotului de reproducători ;.<.<. 3eproducerea natural diri!ată a crapului ;.<.A. 3eproducerea artificială a crapului ;.<.?. 3eproducerea artificială a speciilor fitofage şi planctonofage de origine asiatică ;.<.@. 3eproducerea natural-diri!ată a speciilor fitofage şi planctonofage de origine asiatică în "azine circulare ;.<.E. *ehnici de incu"are a icrelor ;.A. Gazele tehnologice ale creşterii puietului în vara 2 ;.A.9. 4regătirea heleşteielor ;.A.<. 4opularea heleşteielor de creştere în vara 2 ;.A.A. peraţiuni tehnologice necesare în vara 2 ;.A.?. 4escuitul de recoltă ;.?. reşterea peştelui de consum ;.?.9. 2nundarea şi popularea heleşteielor de creştere ;.?.<. peraţiuni tehnologice necesare în vara a 22-a şi a 222-a 6
F/ F/ F? F@ FE F F; 9/? 9/@ 9/@ 9/E 99? 99? 99? 99@ 99 9
;.?.A. 4escuitul de recoltă F. 3+>*+3+& &*3 84+22 '+ 4+>*2 F.9. *ehnologia de creştere a ciprinidelor asiatice F.<. *ehnologia de creştere a linului F.A. *ehnologia de creştere a văduviţei F.?. *ehnologia de creştere a plăticii F.@. *ehnologia de creştere a carasului argintiu F.E. *ehnologia de creştere a ştiucii F.. *ehnologia de creştere a şalăului F.;. *ehnologia de creştere a somnului F.F. 8turionicultura G2G2C3&D2+
7
9?@ 9?E 9?E 9@@ 9@; 9E/ 9E9 9EA 9EF 9< 9?
1. I#PORTAN$A PISCICULTURII 2mportanţa pisciculturii derivă din multiplele utilizări ale produsului final al activităţii sale care poate fi folosit pentru consumul uman direct sau ca materie primă pentru diferite industrii de prelucrare, ca şi din considerente economice, ecologice, sociale, etc. &rgumentele prezentate în continuare sperăm că sunt suficiente, dar nu singurele, pentru a su"linia şi reliefa importanţa pisciculturii a% arnea de peşte constituie un aliment cu însuşiri gustative plăcute, hrănitor şi cu o mare digesti"ilitate, datorită compoziţiei sale chimice. ompoziţia chimică a cărnii de peşte variază în limite largi de la o specie la alta şi de la un individ la altul în funcţie de vârstă, sex, mediu de creştere, sezon de recoltare, etc. 'eşi, atât la peşti cât şi la mamifere, carnea are în principiu aceleaşi grupe de constituienţi, din punct de vedere structural există diferenţe nota"ile $ta"elul 9%. 4rincipalii constituienţi ai cărnii de peşte comparativ cu muşchiul de mânzat $0% $după ove, 9F/% 8pecificare
Dile de peşte
ame de mânzat
)inim
2nterval normal
)axim
E
9E-<9
<;
/,9
/,< - <@
E
A
Zaharuri
I
peste /,@
I
9
enuşe
/,?
9,< J 9,@
9,@
9
&pă
<;
EE-;9
FE
@
4roteine ipide
*a"elul l
1alorile maxime şi minime sunt întîlnite la unele specii de peşti care se a"at deose"it de mult de medie ca urmare a particularităţlor "iologice, a modului de hrănire, a zonei geografice în care sunt răspândite, etc. &stfel, în perioadele de hrănire a"undentă, conţinutul în proteine al ţesutului muscular creşte cu uşurinţă la început. urând după aceasta, într-un ritm evident şi rapid conţinutul în lipide creşte. &tunci când peştii trec prin perioade de foamete, fie din cauze naturale $în zonele cu anotimpuri evidente%, din cauze fiziologice $perioade de "oişte sau migraţie%, sau prin 8
epuizarea surselor o"işnuite de hrană, compoziţia chimică a cărnii prezintă variaţii sezoniere îndeose"i în ceea ce priveşte conţinutul în lipide. Conţinutul în grăsime al cărnii de peşte a condus la clasificarea speciilor de peşti în funcţie de acest considerent în5 peşti sla"i $&%, peşti semigraşi $G%, şi peşti graşi $% $ta"elul <%. 4rima grupă furnizează o carne dietetică recomandată anumitor categorii de "olnavi cărora le este interzis sau limitat consumul de grăsimi, dar care au nevoie de o sursă proteică în hrană. elelalte categorii sunt deose"it de apreciate pentru carnea lor care are o savoare deose"ită permiţând realizarea unui sortiment deose"it de variat de preparate culinare. &preciate din punct de vedere al structurii chimice, grăsimile conţinute în carnea de peşte sunt formate din acizi graşi cu lanţ molecular lung $9?-<< atomi de car"on%, spre deose"ire de mamifere care au grăsimi cu lanţ molecular mai scurt( aceasta le conferă un grad redus de saturare. ompoziţia chimică a cărnii la anumite specii de peşti $0% $după H.H.Huss, 9F;;% *a"elul < ategoria 8pecia &
G
>tiuca >alău Gi"an in 4ăstrăv rap alcan *on 8omn &nguilla Hering 8crum"ie
&pă
ipide
4roteine
?A, ?;, A/,< A/, A;,? A@,9 AA,/ 9,/ @;,/ E/-9 E/-;/ ?<,A
/,< /,< /,9 /,9 9,< /,; <,< ?,9 E,F ;-A9 /,?-<< ?,<
9/,9 9/,< ,9 E,E 9/,E ;,9 ;,9 <@,< 9A,9 9?,? 9E-9F ;,?
1aloare energetică $Kcal% ?<,< ?<,E
9,?
a peşti, depozitele de grăsime conţin numeroşi acizi graşi cu @ - E legături du"le, în timp ce la mamifere, foarte rar se întâlnesc mai mult de două legături du"le în molecula acizilor graşi $8tans"M, ).+ şi Hali, &.8., 9FE%. În alimentaţia umană anumiţi acizi graşi cum sunt acidul linoleic, acidul linolenic şi acidul arahidonic, sunt consideraţi ca fiind #esenţiali# deoarece organismul nu îi poate sintetiza. 'eşi aceşti acizi graşi nu reprezintă decât cca. <0 din lipidele totale la peşti, au o pondere mai mare decât la mamifere dar mai redusă decât în uleiurile vegetale. *otodată grăsimile peştilor conţin alţi acizi graşi polinesaturaţi care au însuşirea de a contri"ui la vindecarea unor "oli ale pielii $epiteliilor% aşa cum se constată şi la acidul linoleic şi arahidonic. 'e asemenea acizi graşi din familia acidului linolenic $a cărui 9
primă du"lă legătură se găseşte în poziţia a treia ω-A, pornind de la metilul terminal% se apreciază că ar fi capa"ili de a favoriza creşterea la copii. &cidul eicosapentenoic $
4eşte ;,; 9,/ <,/ A,F ;,? E,/ ?,E ?,/ E,/
apte ;,9 9,E <,E @,A 9/,< ,< ?,? ?,A ,E
arne de vită F,A 9,9 A,; ?,@ ;,< @,< ?,< <,F @,/
*a"elul A uă E,; 9,F <,< @,? ;,? ,9 @,@ A,A ;,9
8pre deose"ire de cereale ale căror proteine sunt sărace în lizină sau aminoacizi conţinând sulf $metionină şi cisteină% proteina din carne de peşte furnizează din plin aceşti componenţi. &ceastă caracteristică face din carnea de peşte o sursă alimentară de maximă importanţă, mai ales pentru acele populaţii umane a căror hrană de "ază o constituie preponderent cerealele şi a căror valoare "iologică poate fi astfel completată. Vitaminele şi sărurile minerale conţinute în carnea peştilor depind în cea mai mare măsură de specie dar şi de alţi factori, printre care mai evidentă este influenţa sezonului. în general se acceptă că peştele furnizează o carne "ogată în vitamine din complexul G, iar în cazul peştilor graşi şi în vitaminele & şi ' $ta"elul ?%. a ma!oritatea speciilor de peşti de apă dulce, din cauza unei activităţi tiaminice ridicate, conţinutul în tiamină $vitamina G 9% este mai scăzut $Huss,H.H.9F;;%. 10
onţinutul în vitamine al unor produse din peşte $după)urraM, P., 9FEF% *a"elul ? 8pecificare 1it& 62Qg 1it.' 62Qg 1it.G9 mgQg 1it.G< mgQg 1it.GE mgQg Dile de hering
-
A,?
-
1alorile prezentate mai sus sunt orientative din cauza variaţiilor generate de condiţiile naturale şi de specie, în schim", se poate afirma cu certitudine că în ceea ce priveşte conţinutR în vitamine, acesta este compara"il cu cel întâlnit şi în carnea mamiferelor, cu excepţia vitaminelor & şi ' care se găsesc în cantităţi mai mari mai ales în carnea peştilor graşi. Sărurile minerale se găsesc de asemenea în cantităţi diferite în carnea de peşte. 1alorile medii acceptate se situiază la următoarele niveluri $exprimate în mgQ9// g carne%5 sodiu J < mg, potasiu J <; mg, calciu J F mg, magneziu J A; mg, fosfor J 9F/ mg. +ste evident faptul că peştele reprezintă o importantă sursă de de potasiu şi de fosfor. onţinutul scăzut de sodiu face din carnea de peşte un aliment recomandat în cazul regimurilor alimentare sărace în acest element. *otodată, carnea de peşte ocupă primul loc în rândul alimentelor ca sursă de iod şi locul doi ca sursă de fluor. "% 4eştele constituie o sursă de materie primă pentru o serie de ramuri prelucrătoare, existând o adevărată industrie pentru prelucrarea peştelui. hiar dacă unele preparate din peşte pot fi realizate şi în instalaţii artizanale, locale, acoperirea marilor cantităţi de produse ce se o"ţin din peşte $peşte sărat, peşte afumat, pastă de peşte, conserve de diferite tipuri în recipienţi, produse semipreparate, etc.% impune existeţa unei reţele complexe, capa"ilă să preia, să prelucreze, să păstreze, şi să valorifice peştele. În acest fel se implică în diferite activităţi persoane care altfel nu ar găsi de lucru, fapt vala"il nu numai în zonele defavorizate. 'e la prepararea peştelui rămân o serie de deşeuri improprii pentru consumul uman $capete, porţiuni de schelet, organe şi porţiuni necomesti"ile%( acestea reprezintă o importantă resursă proteică pentru alte specii de animale dacă este transformată în #faină de peşte# prin deshidratare şi măcinare. *ot în acest mod poate fi valorificată şi recolta de de peşti de talie mică, de regulă peşte mărunt care nu se pretează consumului uman sau peştele săl"atic pătruns în gospodăriile de iazuri şi heleşteie. &cest produs, făina de peşte, cu un conţinut proteic ridicat, constituie un adaos indispensa"il în producerea nutreţurilor com"inate pentru suine şi păsări, unde poate a!unge să reprezinte până la @0 din structura fura!ului com"inat. În urma prelucrării peştelui rezultă şi o serie de su"produse valorifica"ile în diferite modalităţi. &stfel, pielea unor specii poate fî !upuită şi 11
prelucrată prin metode specifice rezultând un excelent material folosit în industria pielăriei şi în artizanat sau chiar pentru şlefuiri foarte fine ale unor produse industriale. 8cheletul, solzii şi vezica înotătoare stau la "aza preparării unor cleiuri având multiple destinaţii5 industria fotografică, industria alimentară, papetărie, tâmplărie, etc. 'in vezica înotătoare a &cipenseridaelor se poate o"ţine un clei deose"it numit ihticol, folosit la limpezirea vinurilor. 'in solzii şi pielea unor peşti se poate o"ţine guanina, iar artizanii le folosesc pentru realizarea unor produse estetice deose"ite. 6nele specii de peşti de dimensiuni mici $"oarţa, "oişteanul, aterina% datorită sensi"ilităţii lor deose"ite, sunt folosite în la"oratoarele de toxicologie pentru a pune în evidenţă prezenţa unor su"stanţe chimice cu efect nociv. c% 'in punct de vedere economic exploatarea peştilor reprezintă o ramură foarte eficientă 4eştii furnizează un aliment cu o mare valoare "iologică, la un preţ scăzut, cu consumuri reduse de energie, materii prime şi materiale. +xcluzând pescuitul marin şi oceanic care contri"uie în cea mai mare măsură la acoperirea necesarului de peşte pentru consum, piscicultura de apă dulce practicată în apele interioare prezintă numeroase atuuri de ordin economic şi social care o recomandă şi în viitor ca una dintre cele mai eficiente ramuri ale zootehniei implicată în producerea de alimente. 4rin piscicultura pot fi puse în valoare întinse suprafeţe de teren improprii pentru agricultură sau care ar necesita eforturi economice deose"ite pentru includerea în circuit agricol $terenuri mlăştinoase, lunci inunda"ile, tur"ării, etc.%. 4rin amena!ări sumare dar riguros executate având asigurată o sursă de apă corespunzătoare, respectivele terenuri pot produce mai multă proteină decât s-ar realiza prin conversia cerealelor ce s-ar o"ţine, în produse alimentare de origine animală. &stfel, la o producţie de ?/// 67Qha şi în cazul unui consum specific foarte redus, de cca E 67QKg spor la taurine, de pe un hectar cultivat se pot o"ţine cca. EE/ Kg masă vie. 2n cazul valorificării prin piscicultura, cu aplicarea unor formule de populare adecvate $specii de peşti autohtoni şi specii importate în curs de aclimatizare%, se pot o"ţine producţii de 9/// -
e% 4eştii valorifică foarte "ine unele resurse existente în apă $chiar în condiţii de săl"ăticie% şi care nu pot fi folosite de alte specii de animale.*otodată peştii valorifică superior pentru producţia de came, hrana suplimentară administrată în condiţii de creştere diri!ată $ta"elul @%. onsumul de unităţi nutritive pentru o unitate de creştere la diferite specii $după Găia Ch. 9FE% *a"elul @ 8pecia rap de rasă Govine 8uine vine
4entru 9 Kg spor de 4entru un spor de 4entru un spor de creştere 9Kg proteine 9/// calorii ?-E 9?-
8e remarcă faptul că peştii realizează un consum specific pentru o unitate de spor care este depăşită numai de suine, dar care este net favora"il celui întâlnit la taurine şi cel puţin compara"il cu cel al ovinelor. *otodată 9 Kg de proteine este realizat cu cel mai scăzut consum şi se remarcă tendinţa crapului de a converti energia din fura!e în energie calorică a cărnii proprii întro manieră apropiată celei întâlnită la suine. f% 4eştii prezintă o înaltă rată de reproducţie comparativ cu alte specii de animale. femelă de peşti poate depune la un ciclu de reproducţie un număr foarte mare de icre $ovule% $9/// -
2. SITUA$IA #ONDIALĂ ŞI NA$IONALĂ A PRODUC$IEI DE PEŞTE 13
2.1. Si%u&'i& (ondi&)* & +rodu,'i-i d- +-% În economia mondială şi în alimentaţia umană pescuitul !oacă un rol deose"it de important prin asigurarea unei părţi din proteina de origine animală, atât în ţările industrializate cât mai ales în cele în curs de dezvoltare sau su"dezvoltate. +xistă aprecieri conform cărora peste 9< milioane de oameni de pe planetă îşi câştigă existenţa prin practicarea pescuitului şi alte câteva milioane, prin activităţi legate de prelucrarea şi comercializarea peştelui sau a produselor o"ţinute din acesta. 8e apreciază că peştele participă cu cca. 9?0 în consumul mondial mediu de proteine de origine animală, cu variaţii de la 90 în unele ţări fară ieşire la mare, până la E/0 în unele ţări situate în special în &sia şi &frica în zonele costiere. 4onderea mare a suprafeţei planetei ocupată de ape, ca şi limitarea posi"ilităţilor de investigaţie exactă a resurselor acestora, face dificilă evaluarea capacităţii productivă a mărilor şi oceanelor lumii. &parent inepuiza"ilă şi numai parţial exploatată, această resursă marină şi oceanică este considerată limitată, deşi unii autori consideră că producţiile o"ţinute din mări şi oceane se vor du"la, iar în cazul practicării acvaculturii diri!ate se vor multiplica chiar de 9/ ori $'inu,R.,9F;F%. 1alorificarea resurselor acvatice a înregistrat o evoluţie, în mare măsură, corelată cu dinamica constatată în ceea ce priveşte cuceririle tehnice ale umanităţii. 4erfecţionările aduse flotelor de pescuit care au trecut la navele de mare tona!, propulsate de motoare moderne tot mai puternice, îm"unătăţirea uneltelor folosite, aplicarea unor tehnici sofisticate de detectare a "ancurilor de peşti prin intermediul sonarelor, folosirea navelor frigorifice pentru preluarea, prelucrarea şi transportul capturilor etc., au contri"uit la sporirea aproape continuă a cantităţilor totale de peşte puse la dispoziţia consumului uman direct sau a celor necesare consumului industrial. 'acă în anul 9;@/ se apreciază că producţia mondială de peşte era de cea. 9,< - <,/ milioane tone, în !urul anului 9F// a a!uns la aproximativ ?,/ milioane tone, în 9FA/ la peste 9/,/ milioane tone, în 9FE/ cca. ?/,< milioane tone, în 9FE a a!uns la A,@ milioane tone iar în anul
8ituaţia capturilor mondiale totale de peşte $mii tone% 8pecificare *otal capturi onsum uman $to% onsum uman $0% <e utilizări $to% <e utilizări $0%
9F; /9? @/?;< <,/ 9FEE@ <;,/
9F;/ <9<; @A
9F;E F9?@ E?@9< /,@
*a"elul E
4eştele pentru consum uman a fost folosit cu precădere su" formă congelată $A/,E - A?,/0%, dar şi proaspăt $<@,< - <;,A0%, uscat, sărat sau afumat $
9F;
9F;E <;,A AA,<
9FF/ <,@ A/,<
*a"elul .
ontri"uţia celor două surse $pescuit oceanic şi pescuit din ape interioare%, evidenţiază că cea de a doua participă doar cu 9Q -9QF faţă de prima $ta"elul ;%. 'inamica capturilor mondiale de peşte în funcţie de sursele de provenienţa $mii tone% 8pecificare *otal mondial 'in ape interioare 'in pescuit oceanic
9F; <9< EE; E??@F
9F;E F9?@E 99999 ;/A?@
9FF/ F?;@A 99F?< ;
*a"elul ;.
2.2. Produ,'i& d- +-%- i +i/,i,u)%ur& n Ro(ni& 3omânia prin amplasarea sa "eneficiază de un cadru geografic, climatic şi hidrografic deose"it care a permis ca alături de diverse specii de animale terestre, de interes ma!or, să găsească condiţii favora"ile şi numeroase specii de peşti, dintre care multe, foarte valoroase. 3eferindu-se la pescăriile româneşti, marele naturalist Crigore &ntipa arăta5 S3omânia posedă o suprafaţă de ape interioare cu mult mai mare ca toate celelalte ţări din centrul şi vestul +uropei, iar pescăriile noastre de la gurile şi 'elta 'unării sunt, după cele de la gurile 1olgăi, cele mai importante din 15
+uropaT. Dactorul care a determinat apariţia unei astfel de îndeletniciri l-a constituit reţeaua "ogată de ape curgătoare $cca. ?/./// Km lungime% care împreună cu luncile lor ocupau cea. //./// ha. 2n plus 'unărea are o lungime a cursului pe teritoriul tării nostre de 9./@ Km, 'elta 'unării ocupând cca. ;//./// ha, iar prin vecinătatea )ării 7egre, apele teritoriale se întind pe o lungime de
&pelînd la formule diverse de valorificare a peştelui $taxe la pescuit sportiv, valorificarea peştelui proaspăt în magazine sau prin reţele de restaurante, prelucrare de diferite tipuri etc.% din piscicultură se pot o"ţine venituri importante. 1a fi totuşi imperios necesar să se dezvolte o reţea de structuri care să asigure producerea materialului "iologic pentru creştere în spaţiile amena!ate sau chiar pentru repopulări în ape naturale. În acest sens tre"uie să se intervină în mărirea capacităţii pepinierelor existente, modernizarea centrelor de reproducţie artificială existente, modernizarea crescătoriilor existente şi introducerea de noi specii în cultură ca şi aplicarea unor tehnologii de creştere moderne.
3. TAONO#IA ORI4INEA ŞI CARACTERISTICILE PEŞTILOR. 17
3.1. T&5ono(i& +-%i)or 7umeroasele animale cunoscute su" numele de #peşti# fac parte, din punct de vedere taxonomic, din 8upraclasa 4isces. &ceastă supraclasă aparţine su"încrengăturii Cnathostomata, încrengăturii 1erte"rata, su"regnului )etazoa, regnului &nimal. 8upraclasa 4isces este împărţită în două clase5 a% clasa hondrichthMes $hondropterMgii% - peştii cartilaginoşi( "% clasa steichthMes $steopterMgii% - peştii osoşi. 6nii autori discută şi despre existenţa unei a treia clasă, numită ephalospidomorphe $peşti fără fălci% $Huss, H.H., 9F;;%. &ceastă opinie poate fi susţinută numai de faptul că speciile incluse în această clasă au forma corpului şi modul de viaţă asemănătoare cu cele ale peştilor, dar ma!oritatea specialiştilor în "iologie $taxonomi% le includ din punct de vedere taxonomic în su"âncrengătura &gnatha, respectiv a animalelor fără fălci. 3.2. Ori6in-& i -vo)u'i& +-%i)or 8trămoşii nemi!lociţi ai peştilor nu sunt cunoscuţi, dar s-au formulat ipoteze care presupun că strămoşii peştilor ar fi comuni cu cei ai agnatelor. 6rmaşii acestor strămoşi comuni s-au dezvoltat în două direcţii5 în direcţia agnatelor $animale fără fălci% şi în direcţia gnatostomatelor $animale cu fălci%, deci în direcţia peştilor. ele mai vechi rămăşiţe de peşti $solzi şi ţepi% au fost apreciate ca datând din silurianul superior. 'in această perioadă sunt cunoscuţi Acantodienii şi Placodermii consideraţi gnatostomele cele mai primitive $fig.l%.
Dig. l. &r"orele filogenetic al peştilor cartilaginoşi $&% şi osoşi $G% Acantodienii au fost peşti de talie mică şi cu corp fusiform, formele lor primitive trăind în apele dulci. orpul lor era acoperit cu plăci osoase 18
tetragonale, asemănătoare solzilor ganoizi. 'eoarece &cantodienii cumulează caracterele cele mai însemnate ale unor grupuri evoluate de peşti, unii autori îi consideră drept strămoşi ai acestora. 4e "aza solzilor ganoizi, se poate presupune că Holosteenii, ondrosteenii şi *eleosteenii derivă din &cantodieni. Placodermii au trăit în era paleozoică, începând din 8ilurianul superior până în ar"onifer. egăturile lor de rudenie nu sunt încă nici astăzi cunoscute prea clar. 4ro"a"il că împreună cu acantodienii şi peştii cartilaginoşi, au derivat dintr-un strămoş gnatostom comun, necunoscut încă astăzi. 4eştii cartilaginoşi apar pentru prima dată în devonianul superior când au fost reprezentaţi prin protoselachii $4leuracanthiformes%. &ceşti peşti erau "uni înotători, răpitori şi au trăit în mări până la sfârşitul ar"oniferului. 8e presupune că din ei derivă strămoşii peştilor cartilaginoşi actuali, care au trăit începând din ar"onifer până în *riasic. dată cu dispariţia lor au pierit, cu puţine excepţii, pentru totdeauna, rechinii din apele dulci şi au rămas numai în apele marine. 4rimii peşti osoşi apar în 'evonianul inferior $fig. l - G% iar principalele lor grupe sunt reprezentate chiar în cursul 'evonianului. 'eoarece peştii osoşi au apărut înaintea peştilor cartilaginoşi, derivarea lor din peştii cartilaginoşi este total exclusă. 8trămoşii pro"a"ili ai acestora tre"uie căutaţi printre acantodieni. Actinopterigienii, în 'evonian, au fost reprezentaţi prin Paleoniscoidei, aceştia fiind actinopterigienii cei mai primitivi. Crupul lor uriaş a dominat în paleozoic. &veau corpul acoperit cu solzi ganoizi, iar scheletul intern era încă în cea mai mare parte cartilaginos. 7umărul lor, începând cu 4ermianul, scade "rusc iar la mi!locul retacicului dispar cu totul, locul lor fiind ocupat de către holosteeni care încep să se dezvolte începând din triasic. Holosteenii ocupă un loc intermediar între paleoniscoidei şi teleosteeni. &par în *riasic, iar la mi!locul )ezozoicului alcătuiau un grup dominant. 6lterior, la mi!locul retacicului, numărul lor se reduce foarte mult, astfel încât astăzi trăiesc numai două genuri. Condrosteeni sunt cunoscuţi începând din Purasic şi, având în considerare caracterele lor, se apreciază că derivă din paleoniscoidei. Teleosteenii s-au scindat din holosteeni la sfârşitul *riasicului sau începutul Purasicului. 7umărul lor creşte înlocuind holosteenii, devin dominanţi în mezozoic, iar în enozoic a!ung să populeze toate apele dulci şi marine. Crosopterigienii şi dipnoii au ocupat un loc important între peştii din 'evonian şi ar"onifer, având pro"a"il un strămoş comun. Cradul lor de rudenie este dovedit nu numai prin caracterele asemănătoare ale formelor actuale, dar şi prin marea asemănare a formelor devoniene. &m"ele grupuri au trăit în ape care temporar secau şi, în urma adaptării lor la acest mediu, au do"ândit caracterele lor comune. 'espărţirea celor două grupuri a fost 19
pro"a"il consecinţa adaptării la diferite moduri de hrănire, crosopterigienii rămânând mai departe peşti răpitori, iar dipnoii începând să se hrănească cu moluşte şi crustacee, au do"ândit o mo"ilitate mai redusă în comparaţie cu cea a crosopterigienilor. Începând încă din permian, dipnoii constituie un grup cu un număr redus de specii, astăzi fiind reprezentaţi numai prin cîteva specii, pe cale de dispariţie. rosopterigienii au populat apele 'evonianului dominând prin numărul lor mare în această perioadă. &daptându-se condiţiilor din apele care temporar secau, înotătoarele lor perechi au devenit apte pentru locomoţia pe uscat, între timp do"ândind şi capacitatea de a respira din aer prin dezvoltarea plămânilor. 8tructura mem"relor anterioare ale reprezentanţilor lor din ar"onifer arată o asemănare uimitoare cu structura mem"relor anterioare ale amfi"ienilor primitivi. rosopterigienii au o importanţă filogenetică deose"it de mare, fiind consideraţi drept strămoşii amfi"ienilor şi, în consecinţă, strămoşii tuturor tetrapodelor. rosopterigienii au fost consideraţi multă vreme ca grupă dispărută în retacic, însă în ultima vreme s-au descoperit su" formă de #fosile vii# urmaşi ai acestora, în ceanul 2ndian.
3.3. C&r&,%-ri/%i,i)- 6-n-r&)- &)- +-%i)or 4eştii sunt gnatostome primitive, verte"rate primordial acvatice, care îşi petrec practic aproape toată viaţa în mediul acvatic $cu rare excepţii, întîlnindu-se specii la care se înregistrează ieşiri temporare din apă sau cum este cazul peştilor dipnoi%, schim"ul gazos efectuându-se prin "ranhii. e lipsesc mem"rele, dar au ca organe folosite pentru deplasare, înotătoarele $perechi şi neperechi%. orpul este acoperit cu solzi, de origine dermică de diferite tipuri, la ma!oritatea speciilor, unele însă fiind lipsite de solzi. 8cheletul visceral, compus din arcuri viscerale, este "ine dezvoltat. 8cheletul este cartilaginos sau osos. irculaţia sîngelui este simplă iar inima este constituită din două camere, un ventricul şi un auricul. rganul excretor este în general mezonefrosul, iar în stadiul em"rionar pronefrosul. 3eproducţia se petrece în mediul acvatic iar fecundaţia este, în ma!oritatea cazurilor, externă. 8e cunosc peste
valvulă spirală. 1ezica cu aer lipseşte. &ceşti peşti au @ - perechi de "ranhii care comunică cu exteriorul prin tot atâtea fante sau printr-un orificiu comun. sul opercular lipseşte. amele "ranhiale se prind pe septe care separă fantele "ranhiale şi care sunt mai lungi decât lamele "ranhiale. 2nima lor este prevăzută cu un con arterial care are mai multe eta!e de valvule. 3inichiul este în stadiul de mezonefros, oviductul este reprezentat prin canalul lui ) üler, iar spermatozoizii sunt eliminaţi prin canalul lui Uolff. )asculii sunt prevăzuţi de o"icei cu organe copulatoare, iar fecundaţia este preponderent internă. ul mare şi "ogat în vitelus $ou telolecit% este învelit într-o coa!ă cornoasă, tare. voviviparitatea este un fenomen comun şi cunoscut la aceşti peşti. În rândul peştilor cartilaginoşi actuali se cunosc aproximativ 9@/ specii dintre care doar câteva trăiesc şi în apele noastre. 'eşi sunt specii cu valoare economică, trăind în ma!oritatea cazurilor în ape marine, aceste specii nu fac totuşi o"iectul cursului de faţă şi nu vom dezvolta elementele particulare de morfologie şi fiziologie a acestora decât în măsura în care interesează datorită imporanţei economice sau dacă prezintă anumite elemente de comportament particulare. A.A.<. aracteristicile generale ale peştilor osoşi $osteopterigieni% 4eştii osoşi alcătuiesc grupul cel mai dezvoltat al peştilor actuali. 8cheletul lor în cea mai mare parte este osos. raniul este format atât din oase de cartila!, cât şi din oase dermice. o"ii înotătoarelor sunt susţinuţi, cu puţine excepţii, de radii osoase numite lepidotrihii. orpul osteopterigienilor este acoperit cu solzi cosmoizi, ganoizi sau solzi elasmoizi $cicloizi, ctenoizi%. 8olzii placoizi nu se întâlnesc niciodată la osteopterigieni. 8piraculul, valvulă spirală şi conul arterial se păstrează numai la formele inferioare. 8eptele celor patru perechi de "ranhii lipsesc sau sunt mai sla" dezvoltate decât lamele "ranhiale, aşa încât acestea rămân li"ere şi înşirate pe septele "ranhiale ca şi dinţii unui pieptene $cteno"ranhii%. Dantele "ranhiale nu se deschid direct la suprafaţe corpului, deoarece ele sunt acoperite de un os mult lăţit, numit opercul. )a!oritatea speciilor sunt prevăzute cu o vezică cu aer. 8e întâlnesc forme şi cu plămâni $peştii dipnoi%. ¶tul excretor este un mezonefros. Decundaţia este externă, masculii fiind în general lipsiţi de organe de copulaţie. 2crele sunt mici şi "ogate în vitelus. 4rimele forme de osteopterigieni sunt cunoscute din devonianul inferior. &ceastă clasă cuprinde peste
3.7. P&r%i,u)&ri*'i)- (orfo8fi9io)o6i,- &)- +-%i)or or!ologia e"ternă
21
orpul peştilor este format din trei regiuni mari, reprezentate de cap, trunchi şi coadă. Dorma corpului este deose"it de variată5 fusiformă, tenuiformă, aculeiformă, serpentiformă, disciformă, depresiformă, glo"iformă, nedefinită, etc. a diferitele specii de peşti apar o multitudine de particularităţi legate de mărimea şi forma diferitelor su"regiuni $gură, ochi, înotătoare, etc.%. orpul este acoperit cu solzi de origine dermică la ma!oritatea speciilor. 4e părţile laterale ale corpului prezintă #linia laterală# $sau organul curentului%, cu rol complex, diferită ca direcţie, poziţie şi extindere. Înotătoarele se găsesc amplasate în regiunile dorsală, pectorală, ventrală, anală şi caudală, toate prezentând numeroase particularităţi în ceea ce priveşte mărimea, forma, numărul, gradul de extindere, etc. 'imensiunile corpului sunt deose"it de varia"ile. a specii de talie mare pot fi amintite 8omnul $8ilurus glanis% şi )orunul $Huso huso% care pot atinge lungimi de A - @ m, iar ca forme de dimensiuni mici, fiind considerate totodată şi cele mai mici verte"rate terestre, 4andaNa pMgmaea de cca. 9/ mm şi )istichthMs luzonensis de 9/ -99 mm, acestea două din urmă trăind în apele din Dilipine. Tegumentul este format din epidermă şi dermă. aracteristic epidermei la peşti este faptul că celulele sale de acoperire nu se cornifică, ci rămân vii( totodată, epiderma la peşti conţine numeroase celule mucoase care secretă mucusul de acoperire, favorizând astfel deplasarea în apă şi prote!area corpului de acţiunea continuă şi uneori nefavora"ilă a mediului de viaţă. *ot în epidermă apar, la anumite specii de peşti, aşa numitele #organe luminoase# şi celule care secretă su"stanţe veninoase. 'erma asigură rezistenţa tegumentului şi este compusă din fi"re con!unctive, fi"re musculare, vase sangvine, cromatofori, etc. 'in dermă se dezvoltă solzii, care sunt osificări dermice şi formează aşa numitul schelet extern sau exoschelet. 8olzii cresc prin adăugarea la periferia lor a unor straturi succesive de material prezentând densităţi inegale.
Dig. <. 8chelet de "i"an
22
Scheletul. a animale verte"rate, peştii posedă o structură relativ rigidă de susţinere numită schelet intern, alcătuită din segmente osoase sau cartilaginoase. &ceste segmente, varia"ile numeric în funcţie de specie, formează scheletul capului, scheletul trunchiului şi scheletul înotătoarelor $fig.<%. 4e lângă scheletul intern peştii prezintă şi aşa numitul #schelet extern# reprezentat de plăci osoase de diferite forme şi dimensiuni ce pot fi răspândite pe regiunea capului sau trunchiului. &cest tip de schelet este întâlnit la sturioni su" forma unor plăci care acoperă capul şi încă cinci şiruri de plăci ce se întind pe toată lungimea corpului. &celaşi aspect este consemnat şi pentru numeroase fosile de peşti care au trăit în urmă cu sute de milioane de ani şi care aveau un puternic schelet extern, element compensând sla"a dezvoltare a scheletului intern. 8cheletul capului $reprezentat prin cel mai mare număr de oase în seria animală% este "ine dezvoltat, formând cutia craniană şi o serie de oase ale feţei, care delimitează cavitatea "ucală şi cavitatea "ranhială în care sunt plasate "ranhiile. Cura este asemănătoare la ma!oritatea speciilor în general în ceea ce priveşte rolul şi structura anatomică, dar prezintă numeroase particularităţi legate de poziţia şi mărimea sa. În funcţie de modul de hrănire al peştilor, pe maxilă şi pe mandi"ulă pot fi prezenţi dinţi cu care este reţinută prada $la peştii răpitori% sau se constată lipsa unor dinţi propriuzişi $la peştii paşnici%. )a!oritatea speciilor de peşti prezintă pe oasele faringiene, din fundul gurii, aşa numiţii dinţi faringieni $sau masticatori% al căror număr şi formă diferă în funcţie de specie. a unele ciprinide aceşti dinţi sunt mici şi ascuţiţi, pe când la crap sunt prezenţi patru dinţi faringieni puternici, care servesc la sfărâmarea scoicilor mici sau la mărunţirea plantelor sau particulelor de hrană $fig.A%
Dig.A. 'inţi faringieni la crap 4eştii care se hrănesc prin excelenţă cu plancton, sunt înzestraţi cu dinţi speciali denumiţi filtratori, ce servesc la reţinerea planctonului pătruns în gură. &stfel, unii peşti au posi"ilitatea de a selecta din particulele de hrană pătrunse în gură, pe acelea care le convin şi de a le elimina pe cele nedorite, în timp ce alte specii nu au această posi"ilitate 23
avitatea "ranhială la peştii osoşi este alcătuită după acelaşi tipic pentru toate speciile, însă mărimea şi forma oaselor operculare care o acoperă, variază foarte mult, constituind un criteriu de determinare a speciilor de peşti. 8cheletul trunchiului, reprezentat în principal din coarda dorsală în stadiul em"rionar, apare la peşti su" forma coloanei verte"rale şi a altor formaţiuni osoase ce delimitează cavitatea ventrală $coastele%, sau care constituie suportul înotătoarelor neperechi $pterigiofori% şi perechi $centuri scapulare%. oloana verte"rală este formată dintr-un număr diferit de verte"re, varia"il în funcţie de specie sau, în mai mică măsură, chiar în cadrul aceleiaşi specii. 1erte"rele, deşi se deose"esc în ceea ce priveşte unele particularităţi în funcţie de zona de amplasare, sunt alcătuite în general după acelaşi principiu. +le prezintă un os scurt şi relativ rotund $corpul verte"rei% şi nişte prelungiri numite apofize, diferite în funcţie de zona corporală din care fac parte $fig.?%
Dig.?. 1erte"re la peştii osoşi A-#erte$ră din regiunea trunchiului. %- #erte$ră din reg. pedunculului caudal C-#erte$re din reg.caudală, #ă&ute lateral 1erte"rele corespunzătoare lungimii cavităţii ventrale prezintă în partea superioară două arcuri ce formează arcada neurală şi care se reunesc la vârf într-un spin denumit apofiză spinoasă sau dorsală. &rcurile dorsale formează un canal neural care este stră"ătut de măduva spinării. Îndreptate în !os, apar două apofize laterale care se articulează cu coastele şi care împreună constituie suportul cavităţii ventrale. 1erte"rele corespunzătoare pedunculului caudal sunt mai puţin dezvoltate şi nu mai prezintă suprafeţe de articulare pentru coaste, ci numai o singură apofiză inferioară ascuţită şi, "ineînţeles şi apofiză superioară. 8cheletul înotătoarelor neperechi este reprezentat de segmente osoase $pterigiofore - pt% interpuse între apofizele spinoase superioare sau inferioare şi unele prelungiri osoase sau cartilaginoase externe $lepidotrihii sau radii - r% pe care se întinde o mem"rană, dând forma înotătoarei $fig.@%. 24
Dig.@. 8chema înotătoarei dorsale
Dig.E. entură scapulară şi înotătoare pectorală
8cheletul înotătoarelor perechi $pectoralele şi ventralele% sunt prinse de corpul peştilor prin intermediul #centurilor#, respectiv cea scapulară şi cea pelvină, prima fiind mai dezvoltată decât cea de a doua $fig.E%. În regiunea cavităţii ventrale, coastele apar su" forma unor oase su"ţiri, arcuite şi varia"ile numeric. 4rintre muşchi, peştii mai prezintă nişte oscioare care provin din osificarea ţesutului con!unctiv interfascicular şi care sînt mai frecvente în musculatura dorsală dar mai ales în musculatura din zona pedunculului caudal. &stfel de oscioare, în forma literei #V#, se întâlnesc în număr foarte mare la avat, scrum"ie, crap, caras, dar nu la 8almonidae. usculatura peştilor. &natomia muşchilor este foarte simplă la peşti. Dundamental, există două fascicule de muşchi amplasate de o parte şi de alta a coloanei verte"rale. Diecare fascicul este divizat într-o masă superioară, situată deasupra septumului axial orizontal şi o masă ventrală situată su" acest septum $fig. %.
Dig.. 3epartizarea masei musculare la peşti ea mai mare parte a musculaturii peştilor are o culoare al"ă $de diferite nuanţe în funcţie de specie% sau uşor portocalie, dar la numeroşi peşti, se întâlneşte o anumită cantitate de ţesut "run sau roşcat, numit muşchiul roşu. 25
)uşchiul roşu formează o lamă su"cutană şi în cazul unor specii foarte active, formează chiar o "andă evidentă situată între cele două mase $superioară şi ventrală% ce poate pătrunde până aproape de spinele dorsale $vezi fîg.%. 'in punct de vedere histologic, celulele musculare sunt dispuse longitudinal şi sunt separate perpendicular de foite de ţesut con!unctiv. 8egmentele musculare care se întind între foiţele de ţesut con!unctiv sunt numite miotome. elulele musculare cele mai lungi se întâlnesc la nivelul celei de a 9<-a serii de miotome pornind de la cap, având lungimea de cea. 9/ mm la un peşte cu lungimea totală a corpului de E/ cm $ove, 3.).,9F;/%. ungimea şi grosimea fi"relor cresc odată cu vârsta. a şi la mamifere, musculatura peştilor este formată din fi"re striate. 6nitatea funcţională de "ază a musculaturii este celula musculară. &ceasta este alcătuită din sarcoplasmă conţinând nuclei, granule de glicogen, mitocondrii, etc. şi cca. 9/// de miofi"rile $fig.;%.
Dig.;, 8ecţiune prin celula musculară $Gell ş.a., 9FE% elula este încon!urată de o teacă de ţesut con!unctiv numită sarcolemă. )iofi"rilele conţin proteine contractile şi anume actină şi miozină. &ceste proteine ale căror filamente alternează, fac ca prin o"servaţie la microscop, fi"ra să apară striată. Sistemul cardio#ascular. 4eştii au sistemul cardiovascular asemănător şi totuşi deose"it de cel al altor animale. &preciat le modul general, sistemul cardiovascular este format din inimă $care pompează sângele în corp% şi din sistemul vascular care conduce sângele la diferite ţesuturi şi întoarcerea sa la inimă pentru asigurarea circuitului închis. 'eose"irea fundamentală faţă de mamifere constă în aceea că la peşti se întâlneşte o circulaţie simplă $fig.F%.
26
Dig.F. irculaţia sângelui la mamifere şi peşti $+riNson şi Pohnson, 9FF% 2nima, "icamerală $un atriu şi un ventricul%, pompează sângele venos către "ranhii prin aorta ventrală. dată oxigenat la nivelul "ranhiilor, sângele este condus prin aorta dorsală, situată su" coloana verte"rală, către diferite ţesuturi care sunt stră"ătute de vase capilare. a întoarcere sângele trece în vene cu un diametru din ce în ce mai mare care se regrupează într-un singur vas sangvin, înainte de a intra în inimă $vene dorsală%, deasemenea localizată su" coloana verte"rală $fig. 9/%.
Dig.9/. irculaţia sângelui la peşti $+riNson şi Pohnson. 9F/% 4e parcursul circulaţiei presiunea sângelui scade de la cca. A/ mm coloană de mercur în aorta ventrală, la aproape / mm coloană de mercur la intrarea în inimă $3andall, '.P.,9F/%. 'upă trecerea prin "ranhii, presiunea sângelui, realizată prin pomparea acestuia de către inimă, se diminuiază considera"il. irculaţia este favorizată de prezenţa unor valve situate pe traseul arterial şi venos care împiedică schim"area sensului de curgere, ca şi de mişcările şi contracţiile musculare ce permit reîntoarcerea sângelui către inimă. 1olumul total al sângelui la peşti deţine 9,@ - A,/ 0 din greutatea peştilor $Huss, H.H. şi &sen!o,2.,9F%. 'in acesta peste ;/ 0 se găseşte la nivelul organelor interne, în timp ce ţesutul muscular care reprezintă peste 27
două treimi din greutatea corporală, nu deţine decât '( ) din volumul total al sângelui. Schim$ul ga&os la peşti. &daptarea peştilor la viaţa în mediul acvatic face ca, faţă de animalele terestre, să apară numeroase diferenţe şi particularităţi în privinţa modului în care se realizează preluarea oxigenului şi eli"erarea dioxidului de car"on. 8chim"ul gazos la peşti se realizează în principal prin intermediul "ranhiilor, capa"ile să preia oxigenul dizolvat $în general în cantităţi mici% în apă. Granhiile sunt inserate pe câte patru arcuri "ranhiale amplasate de o parte şi de alta a capului şi acoperite de oasele operculare. 'e flecare arc "ranhial $din totalul de opt% sunt prinse câte două rânduri de lame "ranhiale, fiecare lamă fiind compusă din lamele mici şi su"ţiri, foarte numeroase dar şi foarte varia"ile de la o specie la alta $fig. 99%.
Dig. 99. 8ecţiune prin regiunea "ranhială a unui peşte osos $&% şi secţiune prin două "ranhii $G%. a.".Jarcuri "ranhiale( a.h.- arc hioidian( c.".-cavitate "ranhială( f.".-fantă "ranhială( s.".-sept "ranhial( o.p.-os opercular
4e o lungime de 9 mm din lama "ranhială se pot găsi 9@ lamele la ştiucă, AE lamele la "i"an, <; lamele la calcan. 7umărul mare de lamele are rolul de a asigura o suprafaţă deose"ită de contact între apă şi ţesutul specializat în realizarea schim"ului gazos. a o caracudă de 9/ g suprafaţa totală a lamelelor "ranhiale este de 9/,FE cm' , iar la un "i"an cu greutatea de l Kg, suprafaţa desfăşurată a acestor lamele este de 9E.@< cm' $Guşniţă,*.şi col,9F9%. &ceastă suprafaţă imensă este necesară pentru că, dacă în atmosferă un litru de aer conţine
printr-o suprafaţă de contact deose"it de mare se poate realiza schim"ul gazos, respectiv se poate retine oxigenul necesar, aflat în cantităţi scăzute în apă şi, eli"era dioxidul de car"on rezultat din procesele meta"olice. a unele specii de peşti însă, se constată adaptări fiziologice şi chiar sunt prezente organe a!utătoare adecvate schim"ului gazos. &stfel, unele specii realizează o parte a schim"ului gazos prin piele. rapul, caracuda, chişcarul, anghila, somnul ş. a. îşi asigură prin piele 9 - <<0 din volumul total al schim"ului gazos, iar sturionii îşi asigură F -9<0 din acesta. *iparul realizează schim"ul gazos şi prin intermediul intestinului care este puternic vascularizat, iar alte specii folosesc în acest scop vezica înotătoare care, la peştii dipnoi este transformată în organ specializat pentru respiraţie $Guşniţă, *., şi col.,9F9% Aparatul digesti# *u"ul digestiv al peştilor este organizat în principiu la fel ca la ma!oritatea verte"ratelor. +l este format din orificiu "ucal, faringe, esofag, stomac, intestin şi orificiu anal. Cura şi faringele se prezintă su" diferite forme, dimensiuni şi structuri, adecvate modului de hrănire. elelalte segmente sunt mai mult sau mai puţin diferenţiate su" aspect morfologic, mai musculoase sau mai su"ţiri, mai lungi sau mai scurte, etc. &ceastă varia"ilitate este generată tot de modul de hrănire la care este adaptată fiecare specie de peşti din diferite ordine taxonomice. 'in punct de vedere morfologic, la peştii din apele interioare ale ţării noastre, se deose"esc următoarele tipuri de tu" digestiv5 9 - tipul salmonid - caracterizat prin stomac foarte fin ce se poate dilata în lungime( prezintă multe apendice pilorice care variază numeric între ;/ şi ?// $salmonidele autohtone prezintă cea 9@/ apendice%( < - tipul percid - prezintă un esofag gros, stomac cilindric şi dilata"il şi cu numai trei apendice pilorice $cazul "i"anului%( A - tipul eso"cid - are un esofag cu pereţi groşi, stomac mare şi dilata"il şi un ficat lung $ştiuca%( ?. J tipul ciprinid la care nu se poate constata un stomac diferenţiat dar prezintă un intestin lung, su"ţire, de formă tu"ulară cu multe anse şi cu partea anterioară mai groasă $la crap%( @ J tipul anghilid prezintă un esofag lung, musculos %încon!urat de ficat% care se continuă cu un stomac şi intestin su"ţire tu"ular $angilla% 3aportat la aspectul morfologic al tu"ului digestiv şi care este corelat cu tipul de hrănire caracteristic fiecărei specii, la peşti se poate afirma că există două mari grupe5 -a J peşti cu stomac nedelimitat, mic, sau fără stomac evidenţia"il morfologic ce caracterizează peştii er"ivori $paşnici%( - "- peşti cu stomac diferenţiat- caracteristic peştilor răpitori
29
În cel de al doilea caz intestinul su"ţire este scurt iar în primul caz intestinul su"ţire este foarte lung ceea ce asigură o suprafaţă de a"sor"ţie sporită pentru o hrană mai puţin "ogată în proteine. 2ntestinul gros este foarte scurt la peşti şi se deschide la "aza înotătoarei anale >i la peşti tu"ul digestiv are ca glande aneze ficatul şi pancreasul dar care sunt în general mai puţin diferenţiate. rganele de reproducere 4eştii sunt animale la care sexul este un caracter distinct ceea ce le conferă evidente particularităţi anatomice. *otuşi la peşti nu sunt prezente caractere sexuale secundare care să permită diferenţierea sexelor după anumite însuşiri de exterior, ceea ce face ca sexarea să întâmpine numeroase dificultăţi. 8e poate aprecia că în general femelele de aceeaşi vârstă cu masculii au o greutate mai mare şi că la masculii unor specii, în perioada de reproducere apar modificări temporare $colorit mai intens şi în nuanţe vii şi noduli calcaroşi pe anumite zone ale corpului purtând generic denumirea de Shaină de nuntăT% sau care pot fi remanente $prognatism inferior la unele salmonide%. Aparatul genital !emel . Conadele sunt reprezentate de SovareT, organe simetrice având aspectul unor saci alungiţi, cu vascularizaţie puternică, amplasate în cavitatea ventrală su" vezica înotătoare şi coloana verte"rală $Dig.9<%
Dig. 9<. rganizarea internă la peşti
9-"ranhii( <-rinichi( A-vezică înotătoare( ?-linia laterală( @-inimă( E-ficat( -intestin( ;-ovar( F-orificii ano-genito-urinar
elula sexuală femelă $ovula% în lim"a!ul uzual poartă denumirea de SicrăT iar prin extrapolare, în ansam"lul lor, în lim"a!ul vulgar, ovarele sunt denumite SicreT. varele conţin numeroase icre aflate în diferite stadii de dezvoltare şi care se pot o"serva foarte uşor prin transparenţa foiţei care le acoperă $în cazul în care peştele este disecat%. varele îşi sporesc foarte mult volumul pe măsură ce se apropie momentul optim de reproducere, a!ungând să poată reprezenta
greutatea femelei la păstrăv, 9E0 la "i"an, 9@0 la roşioară, 9A0 la sco"ar, etc. vulele au dimensiuni foarte mari $comparativ cu mamiferele la care în general diametrul este de cca.
reproducţie raportat la un Kg greutate vie a acesteia( ea creşte până la o anumită vârstă după care se reduce. 4rolificitatea relativă este o caracteristică de specie şi are valori varia"ile5 crap5 9@/./// J
32
7.CARACTERISTICI ECOLO4ICE ALE #EDIULUI ACATIC ŞI I#PLICA$IILE "N PISCICULTURĂ 6nitatea structurală a existenţei vieţii o reprezintă ecosistemul avînd ca şi componente fundamentale două segmente5 "iotopul $partea lipsită de viaţă% şi "iocenoza $partea vie%. Giotopul este dat de totalitatea condiţiilor fizico-chimice dintr-un anumit segment al "iosferei terestre. Giocenoza cuprinde totalitatea organismelor ce se dezvoltă şi su"zistă într-un anumit segment teritorial. Între cele două segmenete există un permanent schim" de energie care condiţionează însăşi existenţa "iocenozei. În natură, conform opiniei ma!orităţii ecologilor, există două tipuri importante de ecosisteme5 ecosisteme minore $a căror existenţă nu este condiţionată direct de energia solară - cum sunt cele a"isale sau din peşteri% şi ecosisteme maore $integral tri"utare energiei solare%. 6ltima categorie se su"scrie de fapt aspectelor de ordin ma!oritar şi cu implicaţiile cunoscute "iologilor privind însăşi existenţa şi desfăşurarea vieţii terestre şi dintr-o parte a mediului acvatic.
7.1. E)-(-n%- +rivind )&n'u) %rofi, n (-diu) &,v&%i, 8ingurele organisme capa"ile să producă materie organică din cea anorganică sunt plantele care, prin procesul de fotosinteză, sintetizează în prima fază hidraţii de car"on dar şi celelalte grupe chimice principale $proteine, lipide% ca şi unele su"stanţe cu rol de "iocatalizatori $vitamine, enzime%. Întregul regn animal este tri"utar regnului vegetal deoarece existenţa sa se "azează pe consumul de materie organică sintetizat de către acesta din urmă $cu unele excepţii cum este cazul "acteriilor chemosintetizante%. a încheierea ciclului vital a tuturor organismelor vii intervin o serie de organisme reducătoare, specializate în felul lor, care transformă materia organică în compuşi iniţiali pe care îi repun la dispoziţia circuitului materiei în natură *re"uie acceptată aşadar ca principiu, existenţa a trei mari categorii de organisme ce există într-un ecosistem5 organisme producătoare, consumatoare şi reducătoare. În ecosistemele naturale complexe se întâlnesc mai multe niveluri trofice al căror număr de verigi este limitat de cantitatea de energie disponi"ilă pentru fiecare dintre ele $&lexander, *.3. ş.a., 9FA%. 'upă unii autori se întâlnesc cinci niveluri trofice5 2 J producătorii, care sunt reprezentaţi de organismele vegetale clorofiliene, "acteriile fotosintetizante şi chemosintetizante. &cestea asigură fotosinteza şi chimiosinteza( 33
22 J consumatorii primari, primari, reprezentaţi de speciile ier"ivore sau exclusiv vegetariene( 222 J consumatorii secundari, reprezentaţi de animalele prădătoare, în special animalele animalele carnivore şi şi paraziţii( 21 J consum consumato atorii rii terţia terţiariri sau animal animalel elee supersuper-pră prăda dalni lnice ce care care se hrănesc cu consumatorii secundari( 1 J consum consumato atorii rii hiperp hiperprăd rădal alnic nicii reprez reprezen entaţ taţi,i, de aseme asemenea nea,, de animale carnivore, care însă se hrănesc inclusiv cu consumatorii terţiari. +ste necesară precizarea că animalele omnivore $şi unele carnivore% se pot hrăni pe seama reprezentanţilor reprezentanţilor mai multor niveluri trofice. În acelaşi timp, este dificil dificil de precizat precizat sau imposi"il de a se pronunţa pronunţa în mod tranşant dacă un peşte sau animal se încadrează strict într-un singur nivel. mul, de exemplu, se hrăneşte atât cu vegetale cât şi cu animale, astfel încât alimentaţia sa se "azează pe cca. patru niveluri inferioare ale lanţurilor lanţurilor trofice. +ste +ste demon demonstr strat at că "aza "aza struct structuri uriii ecosis ecosistem temelo elorr o const constitu ituie ie plant plantele ele $produ $producăt cători oriii primar primari%, i%, a căror căror propo proporţi rţiee de "ioma "iomasă să totală totală realiz realizată ată este este cuprinsă între F/-F;0 $8trahler, $8trahler, &.7. ş.a., 9F?%. 8u"stanţa organică produsă şi acumulată în plante serveşte vieţii proprii $a plantelor%, dar şi animalelor fitofage. 6n ultim element structural al ecosistemelor îl reprezintă "acteriile şi ciupercile, care se hrănesc pe seama organismelor moarte. +le au menirea remineralizării su"stanţei organice şi poartă denumirea de distructori, sau detritivori sau reducători. &pa, care este un solvent pentru ma!oritatea su"stanţelor anorganice, conţine dizolvate diferite săruri minerale ce constituie sursa de elemente chimice necesare sintezei materiei organice de către plante $fig.9A%.
Dig. 9A. ircuitul materiei în mediul acvatic 34
4entru mediul acvatic prima verigă implicată în producerea materiei organice este reprezentată de către fitoplancton în general şi alte plante care se dezv dezvol oltă tă în aces acestt medi mediu. u. 4e seam seamaa fito fitopl plan anct cton onul ului ui se dezv dezvol oltă tă zooplanctonul sau alte categorii de organisme animale exclusiv vegetariene ce reprezintă grupa consumatorilor consumatorilor primari. 4lanctonul este format din totalitatea particulelor particulelor de natură organică cu structură simplă sau mai complexă, care plutesc li"er în masa apei. +l este format din organisme uni- sau pluri-celulare având o densitate aproximativ egală cu cea a mediului de creştere $apa% sau posedând, în unele cazuri, form formaţ aţiu iuni ni $cil $cili,i, peri perişo şori ri sau sau part partic icul ular aritităţ ăţii stru struct ctur ural alee inte intern rne% e% care care le favorizează plutirea( plutirea( unele organisme organisme "eneficiază "eneficiază chiar de organe simple de mişcare dar care nu le crează o independenţă totală şi astfel rămân la discreţia curentului apei. 'e altfel, termenul este împrumutat de la noţiunea din lim"a greacă YplanNtosT, YplanNtosT, având semnificaţia semnificaţia de YrătăcitorT, SneliniştitT. În funcţie de natura organismelor, organismelor, planctonul se compune din /!itoplancton0 dacă dacă este vor"a despre structuri vegetale, şi /&ooplancton0 dacă dacă sunt organisme de natură animală. 4eştii paşnici folosesc în principal pentru hrănire producătorii primari $plantele%, dar şi reprezentanţi reprezentanţi din grupa zooplanctonului. zooplanctonului. &stfel, peştii care se hrănesc exclusiv cu plante se încadrează prin consumarea plantelor, în grupa consum consumato atoril rilor or primar primari,i, iar prin prin valori valorific ficare areaa zoopl zooplanc ancton tonulu ului,i, în grupa grupa consum consumato atoril rilor or secund secundari ari.. 4eştii 4eştii răpit răpitori ori,, care care folose folosesc sc în hrană hrană diferi diferite te animale acvatice sau alţi peşti $din categoria celor paşnici%, apar în consecinţă consecinţă drept consumatori secundari $dacă animalele folosite ca sursă de hrană sunt vegetariene% sau apar în categoria consumatorilor terţiari $dacă se hrănesc cu peşti paşnici%. 4entru 4entru peşti peşti este este foarte foarte difici dificilă lă încadr încadrare areaa stric strictă tă într-o într-o anumit anumităă categorie de consumatori, consumatori, deoarece deşi deşi aparent se cunoaşte modul o"işnuit o"işnuit de hrănire cu anumite categorii de organisme, organisme, aceasta nefiind exclusivă nu se poate poate face face o grupar gruparee tranşa tranşantă ntă.. 'ific 'ificul ultate tateaa porne porneşte şte şi din modul modul cum evoluează conduita de hrănire în raport cu vârsta. &stfel, în stadiile incipiente ale evoluţiei ontogenetice, alevinii şi puietul nu pot folosi în hrană decât particule de dimensiuni mici, aproape fără discernere în ceea ce priveşte natura lor $vegetală sau animală% $fig.9?% Înaintând în vârstă peştii adoptă o conduită de hrănire specifică, folosi folosind nd cu precăd precădere ere un anumit anumit tip de hrană. hrană. 'ar, 'ar, prezen prezenţa ţa parti particul culel elor or vegetale şi animale su" formă de suspensie $deci producători şi consumatori primari% şi care constituie hrana pentru peştii paşnici, nu permite o încadrare a"so a"solu lută tă a aces acesto tora ra într într-o -o anum anumitităă cate catego gori riee $con $consu suma mato torr prim primar ar sau sau secundar%. &spectul este şi mai complex în cazul peştilor răpitori care, deşi folosesc cu precădere în hrană alţi peşti sau animale acvatice, nu pot evita, mai ales în stadiile tinere de viaţă, consumul de fito- şi zooplancton. +i ocupă 35
astfel, în principal, poziţia de consumatori terţiari $sau chiar hiperprădalnici în măsura în care capturează pentru hrană alţi peşti, răpitori la rândul lor%. &vând în vedere precizările de mai sus, posi"ilitatea posi"ilitatea realizării unui "ilanţ al ponderii "iomaselor diferitelor categorii de organisme implicate în lanţurile trofice este foarte dificil de realizat. 'acă pentru mediul terestru clasificările, din acest punct de vedere, au un grad de certitudine destul de ridicat, pentru mediul acvatic nu pot fi realizate decât estimări.
Dig. 9?. 8tructura lanţurilor trofice
4-producători( 9-consumatori primari( <-consumatori secundari( A-consumatori terţiari( ?-consumatori hiperprădalnici( 3-reducători
4entru un ecosistem natural teoretic de tipul unei păduri tropicale, structura "iomaselor la diferite nivele trofice atestă o pondere de F;0 a producătorilor, 90 a consumatorilor primari, /,90 a consumatorilor secundari şi numai /,/90 a consumatorilor terţiari $8trahler, &.7., 9F?%. 4entru un ecosistem acvatic vast, cum este cel din )area 7ordului, foarte "ogat în resurse acvatice, se estimează că producătorii $fitoplanctonul% reprezintă ;A,@F0, consumatorii primari $zooplanctonul% E,?E0, animalele de fund ;,E0, iar peştii 9,
7.2.F)or& &,v&%i,* Crupa producătorilor din mediul acvatic este reprezentată de către flor floraa acva acvatitică că.. În func funcţiţiee de dime dimens nsiu iuni nile le şi stru struct ctur urililee orga organi nism smel elor or componente, mai simple sau mai complexe, flora acvatică este prezentată în general su" două forme5 micro!lora şi macro!lora. 2mportanţa florei acvatice rezultă, în principal, din faptul că reprezintă sursa de hrană pentru consumatori, dar la aceasta se adaugă şi alte funcţii, care care în mod indire indirect ct contri contri"ui "uiee la "una "una desfăş desfăşura urare re a vieţii vieţii în "azin "azinele ele piscicole5 oxigenarea apei, ca urmare a procesului de fotosinteză( realizarea unui suport pentru depunerea celulelor sexuale în momentul reproducerii( 36
asigurarea unor zone de protecţie contra acţiunii directe a razelor solare sau de adăpostire împotriva prădătorilor, etc. icro!lora este reprezentată de fitoplancton, în principal, şi de micofitoplancton în secundar. Ditoplanctonul este constituit din patru grupe mari de alge $al"astreverzui, verzi, flagelate şi diatomee% ce se întâlnesc su" diferite forme $celule izolate sau colonii%. Algele al$astre #er&ui $ C1anophiceae %, sunt reprezentate de specii din su"genurile icroc1stis, Ana$aena, Aphari&omenon, scillatoria, întâlnite îndeose"i sun formă de colonii. &ceste alge înregistrează în anumite momente o înmulţire masivă producând fenomenul de Yînflorire a apeiT, soldat cu o diminuare drastică a zooplanctonului. 6lterior se produce de la sine autoliza acestor alge însoţită de redresarea cantitativă a zooplanctonului, realizată pe seama algelor moarte. &cest fenomen este apreciat ca un verita"il impas trofic al "azinelor piscicole şi el tre"uie prevenit prin administrarea raţională a îngrăşămintelor chimice. imitarea dezvoltării acestor categorii de alge este impusă şi de faptul că ele nu se constituie ca o sursă de hrană pe care peştii să o prefere, iar unele specii sunt chiar toxice. Algele #er&i $Clorophiceae %, întâlnite su" formă izolată $ Cosmarium, Closterium% sau în colonii $ Pediastrum, Scenedesmus % ori filamentoase $Sp1rogira%, constituie principala grupă de alge implicată în producerea oxigenului care este cedat mediului acvatic şi care, totodată, este folosită de către peşti drept hrană. În acelaşi timp, algele verzi nu produc decât în foarte rare cazuri fenomenul de înflorire a apei şi chiar atunci când are loc fenomenul, nu este însoţit de distrugerea zooplanctonului. 2lagelatele sunt o categorie de alge verzi $ Pandorina, Vol#o" % sau cafenii $Ceratium, Peridinium % care dispun de posi"ilitatea efectuării unor foarte sla"e mişcări proprii, aflându-se prin aceasta la graniţa dintre plante şi animale. 3iatomeele sunt alge silicioase de culoare "rună, fără mişcări proprii, care domină în apele sărace în su"stanţe organice. *răiesc mai frecvent su" formă de colonii $ 2ragillaria, Asterionella, elosira %, dar şi ca celule izolate $Stephanodiscus %. 'ezvoltarea fitoplanctonului este condiţionată de prezenţa sărurilor minerale dizolvate în apa "azinelor, de temperatura apei, de regimul de iluminare şi în mod negativ de prezenţa unor materiale poluante. Ditoplanctonul contri"uie la formarea su"stanţei organice, ca şi a detritusului organic, facilitând astfel dezvoltarea faunei inferioare, necesară hrănirii puietului de peşte. 'in unele specii de alge unicelulare se poate o"ţine, prin diferite "iotehnologii, o făină de alge utilizată în alimentaţia alevinilor şi puietului de peşte, fie ca atare, fie în amestec cu alte fura!e. astfel de făină o"ţinută din 37
alge în rândul cărora au predominat Chlorella şi Scenedesmus are un conţinut în proteine, raportat la 9// g su"stanţă uscată, de @/-E/0 $4G%, o digesti"ilitate de cca. /0 şi un conţinut foarte ridicat în unii aminoacizi $leucină ;,/0, arginină @,E0, lizină @,@0, valină @,0, izoleucină ?,?0, etc.% $Hepher, G., ş.a., 9FF%. )enţinerea unui nivel accepta"il în ceea ce priveşte dezvoltarea algelor sau com"aterea unor alge care sunt stân!enitoare în piscicultură se pot realiza prin aplicarea unor lucrări de întreţinere cum sunt5 vidarea "azinelor, fertilizarea raţională, aplicarea asolamentului agro-piscicol, popularea cu specii de peşti fitofage sau fitoplanctonofage $ H. molitri" %. ico!itoplanctonul este format din ciuperci inferioare $micofite% care interesează mai ales pentru că pot cauza unele micoze la peşti. &ceste ciuperci favorizate în dezvoltarea lor de prezenţa agenţilor poluanţi, produc pierderi însemnate în piscicultură atât la peştii adulţi cât mai ales în stadiile incipiente ale vieţii lor. &stfel, genul Saprolegn1a , parazitează icrele şi chiar peştii adulţi producând YsaprolegniazaT, iar genul 2ussarium parazitează peştii adulţi, afectând epiteliile. acro!lora este reprezentată de plante acvatice superioare. În funcţie de modul în care sunt repartizate la nivelul unui "azin acvatic, ele pot fi5 plante emerse, plante plutitoare, plante su"merse $Dig. 9@% Plantele emerse sunt adaptate în principiu atât mediului uscat cât şi celui umed, dar în mod o"işnuit folosesc zona litorală sau fundul "azinului ca su"strat pentru fixarea rădăcinilor, iar o parte din tulpină şi masa foliară rămân în afara apei. 6nele dintre ele au tulpina impregnată cu siliciu, motiv pentru care sunt încadrate în categoria Sfloră durăT $stuful, papura, pipirigul%. &cestea formează, de regulă, o centură în !urul "azinelor şi oferă peştilor zone liniştite, adăpostite de valuri şi um"rite, unde aceştia preferă să se hrănească în perioadele calde ale anului. <e specii, având tulpina lipsită de siliciu, constituie hrana preferată pentru unele specii de peşti fitofagi. 'intre aceste plante, cele mai reprezentative sunt mana apei $ 4l1ceria !luitans %, rugina sau iar"a mlaştinei $ 5uncus e!!usus %, coada calului $ 67uisetum palustre %, coada mânzului $Hippuris #ulgaris %. Plantele plutitoare J caracterizate prin structuri specifice ale masei foliare care le permit plutirea pe suprafaţa apei. &stfel de plante pot fi fixate prin rădăcină de fundul "azinului sau pot fi nefixate, rădăcina rămânând numai cufundată în apă. 'in prima categorie fac parte5 nufărul al" $ 81mphaea al$a %, nufărul gal"en $ 8uphar luteum %, plutniţa $9imanthemum n1mphoides %, rizac $Stratiotes aloides %, ciulin de "altă $ Trapa natans%. 'in cea de a doua categorie mai frecvente sunt lintiţa $ 9emna minor %, peştişoara $Sal#inia natans% şi iar"a "roaştei $ H1drocharis morsus ranae %. *oate aceste plante interesează piscicultura în măsura în care ele pot realiza o expansiune masivă pe suprafaţa "azinelor producând Yum"rirea 38
apeiT, respectiv împiedică pătrunderea luminii în straturile profunde ale apei şi în acest fel limitează dezvoltarea florei su"merse, implicată în oxigenarea apei.
Dig.9@. )acrofite acvatice caracteristice apelor stagnante $plante emerse, su"merse şi plutitoare%
a- pipirig $8cirpus lacustris%( "-*restie $4hragmites communis%( c-3izac $8tratiotes aloides%( d8ârmuliţă $1allisneria spiralis%( e-hara( f-iuma apei $+lodea canadensis%( g-4aşa $4otamogeton crispus%( h-Grădiş $)MriophMllum spicatum%( i-Groscariţă $4otamogeton natans%( P-iulin $*rapa natans%( m-4apură $*Mpha latifolia%( n-:ipirig $Heliocharis palustris%( o-4eştişoară $8alvinia natans%( p-7ufăr al" $7Mmphea al"a%
Plantele su$merse sunt considerate categoria cea mai importantă de plante pentru piscicultură întrucât trăind cu întreaga masă vegetativă în apă, au rolul esenţial în asigurarea regimului oxigenului şi circulaţiei dioxidului de car"on dizolvate în apă. În afară de alge, plantele su"merse eli"erează în masa apei întreaga cantitate de oxigen produsă în procesul de fotosinteză. *otodată ele servesc ca hrană pentru peştii macrofitofagi, precum şi ca suport pentru depunerea icrelor pentru unele specii de peşti, sau ca su"strat şi hrană pentru foarte multe organisme acvatice inferioare care, la rândul lor, constituie surse de hrană pentru peşti. ele mai reprezentative plante su"merse întâlnite în "azinele acvatice de la noi sunt5 "rădişul $ 1rioph1llum sp.%, cosorul $ Cerattoph1llum sp. %, sârmuliţa $Valisneria spiralis %, ciuma apei $6lodea canadensis %, paşa $Potamogeton crispus %, "roscariţa $ Potamogeton lucens %, mărar $Potamogeton pectinattus % .
7.3. F&un& &,v&%i,* În principal fauna acvatică de interes piscicol este reprezentată de zooplancton şi de fauna de fund $"entofauna%( alături de acestea un rol secundar îl are aşa numitul YnectonT. 39
:ooplanctonul este format din organisme animale cu structuri simple care posedă sau nu organe rudimentare de mişcare, dar care datorită unor însuşiri proprii se găsesc răspândite în masa apei. &ceste caracteristici se referă la prezenţa unor perişori sauQşi ţepi care conferă corpului rezistenţă la cădere( altele au în corp vacuole gazoase sau picături de grăsime care le micşorează greutatea specifică a corpului sau au corpul acoperit cu un înveliş chitinos foarte su"ţire care, de asemenea, contri"uie la o greutate specifică redusă $Dig. 9E% Zooplanctonul este reprezentat de către următoarele grupe mai importante5 Proto&oare J sunt în general animale unicelulare cu o structură foarte simplă, dintre care în "azinele piscicole predomină ;hi&opodele $reprezentant mai frecvent J Amoe$a%, Dlagelatele, iliatele $reprezentant J Paramoecium%. ;orti!ere J animale care dispun de un schelet calcaros, de unele formaţiuni $cili% carele permit efectuarea unor mişcări de rotire a corpului, iar structura internă este asemănătoare viermilor. ele mai frecvent întâlnite în amena!ările piscicole sunt5
=nio% sunt cele mai reprezentative şi sunt într-o proporţie mai ridicată în cadrul "iomasei "entale.
Dig.9E. rganisme planctonice şi "entonice caracteristice "azinelor cu apă stagnantă
Ditoplancton5 a-)icrocistis( "-&phanizomenon( c-8cenedesmus( d-4andorina( e-&sterionella( Zooplancton5 f-'aphnia( g-Mclops( h-Mpris( i-Keratella( Gentos5 9-'reissena( <-*u"ifex( Aimnaea( ?-1iviparus( @-4lanor"is( E-hironomus-larve( -'Mtiscus Jadult( ;-'Mtiscus J larvă( F+femera J larvă
>nsectele reprezintă un grup de animale deose"it de important pentru peşti. +le interesează în special prin formele larvare care sunt căutate de peşti, furnizând o hrană cu valoare nutritivă ridicată. rapul consumă cu multă plăcere larvele de Chironomide, iar salmonidele caută larvele de Trichoptere şi de 6!emeroptere. În acelaşi timp este de reţinut că unele insecte atât în stadiile larvare cât şi ca adulţi acţionează ca dăunători ai peştilor. 'in categoria insectelor dăunătoare pot fi amintite larvele de li"elule $ donate% care atacă icrele şi puietul de peşte în stadii mici de vârstă, dar şi larvele şi adulţii de oleoptere şi Heteroptere care sunt prădători ai tuturor categoriilor de vârstă, inclusiv ai peştilor adulţi. 8ectonul . În această categorie intră organisme mai evoluate reprezentate de amfi"ieni, reptile şi alte animale, interesând în principal stadiile tinere de vârstă. &cestea, în funcţie de dimensiune sunt valorificate în general de către peştii adulţi. În acelaşi timp, această categorie de animale interesează, în măsura în care la rândul lor, folosind în hrană icre sau puiet de peşte se încadrează în categoria prădătorilor.
7.7. C&r&,%-ri/%i,i)- fi9i,o8,:i(i,- &)- (-diu)ui &,v&%i, Gună desfăşurare a vieţii în "azinele acvatice este condiţionată de o serie de caracteristici fizico-chimice care se constituie în condiţii primordiale în care se dezvoltă plantele şi animalele. În măsura în care aceste condiţii sunt favora"ile, organismele se dezvoltă normal( orice modificare a echili"rului 41
afectează înmulţirea şi hrănirea, însoţită de o desfăşurare a formelor de viaţă mai puţin activă ?.?.@. Caracteristicile !i&ice ale mediului ac#atic *emperatura. 1alorile acestui parametru sunt în strânsă dependenţă de condiţiile climatice. 4entru zona temperată în care se află ţara noastră, variaţiile temperaturii apei lichide sunt cuprinse între JA,AW şi cca. ?/W, depinzând de salinitatea şi de adâncimea apei ca şi de unii factori climatici $anotimp, curenţi de aer, precipitaţii, nivelul insolaţiei etc.%. În lacuri şi "ălţi, temperatura apei comportă variaţii zilnice şi sezoniere în funcţie de grosimea stratului de apă. ele mai ample variaţii se întâlnesc în straturile superficiale( amplitudinea scade pe măsură ce creşte adâncimea, a!ungând ca la peste 9@ m adâncime, temperatura apei să se sta"ilizeze la nivelul de O?W $fig. 9%.
Dig.9. 1ariaţia temperaturii în apă în funcţie de adâncime şi anotimp 4eştii sunt animale poiNiloterme, ceea ce reprezintă faptul că temperatura corpului este sensi"il egală cu cea a mediului de creştere şi în aceste fel, întreaga lor activitate este corelată cu nivelul temperaturii existente în apă. &stfel, temperatura este cel mai influent factor fizic de mediu care intervine în numeroase aspecte ale vieţii peştilor. Diecare specie de peşti îşi desfăşoară viaţa între anumite limite ale temperaturii, caracteristice unei zone geografice, pentru care este adaptată. &ceasta determină o anumită grupare a peştilor pe anumite zone geografice sau sectoare ale apelor. 8peciile care trăiesc în anumite zone ale glo"ului pământesc, unde temperatura este constant mai ridicată şi nu se constată variaţii sezoniere în ceea ce priveşte nivelul acesteia, au o activitate continuă şi un ritm de creştere neîntrerupt. În zonele temperate însă, caracterizate prin variaţii termice ample între sezoanele calde şi reci, activitatea peştilor capătă aspect ciclic şi adaptări distincte. 42
4eştii paşnici, care depind de producătorii primari, pot să-şi găsească hrana numai în sezoanele calde ale anului ceea ce face ca şi activitatea lor să ai"ă intensitate maximă în aceste perioade. În schim", în timpul sezoanelor reci, activitatea meta"olică este diminuată până la pragul supravieţuirii şi se concretizează într-o stare asemănătoare hi"ernării, care la peştii paşnici este cunoscută su" denumirea de Ysomn de iarnăT. 4eştii răpitori, care au posi"ilitatea de a găsi hrană chiar în sezonul rece, rămân activi pe tot parcursul anului, dar şi la ei se constată o scădere a intensităţii activităţii $însă mai puţin severă%. &daptarea speciilor de peşti la diferite medii, cu temperaturi diferite, face să deose"im două grupe5 peşti stenotermi , care îşi desfăşoară viaţa în ape mai reci şi cu variaţii mici ale temperaturii( peşti euritermi , care preferă temperaturi mai ridicate, dar care suportă şi amplitudini mai mari ale acestui parametru. În prima grupă pot fi încadraţi peştii din familia Salmonidae , iar în cea de a doua, ma!oritatea speciilor din familia C1prinidae . 4rocesele meta"olice sunt puternic influenţate de temperatură. +le se desfăşoară cu intensitate maximă între anumite limite, considerate zone de confort $cca. 9@W la Salmonidae (
*otodată temperatura influenţează modul în care se derulează incu"area icrelor. 1alorile mai mari sau mai mici ale temperaturii $faţă de cele caracteristice speciei% în timpul incu"ării icrelor, pot determina reducerea sau prelungirea duratei incu"ării, soldate şi într-un caz şi în altul, fiecare în parte, cu pierderi masive ale larvelor sau cu apariţia unor anomalii cu caracter letal. 3ezultă că menţinerea temperaturii în "azinele piscicole şi eventual reglarea acestui parametru are o mare importanţă în "una desfăşurare a activităţii în piscicultură, şi anume5 - alegerea speciilor preta"il a fi crescute într-o anumită zonă geografică( - sta"ilirea momentului cel mai potrivit pentru reproducere şi diri!area acesteia( - aprecierea !ustă a momentului începerii hrănirii cu fura!e impuse şi dozarea corespunzătoare a acestora( - sta"ilirea momentului oportun pentru recoltarea producţiei, pentru introducerea la iernat sau pentru popularea "azinelor de creştere etc. Adncimea şi presiunea apei . &pa constituie, din punct de vedere fizic, un mediu omogen dar cu o densitate mare comparativ cu cea a aerului. &ceastă densitate face ca în mediul acvatic să se exercite o puternică compresie asupra organismelor care trăiesc aici. 4resiunea exercitată este cu atât mai mare, cu cât adâncimea este mai mare. 8e apreciază că presiunea apei creşte cu cca. 9 atm. la fiecare 9/ m adâncime, a!ungând ca la peste @// m să devină aproape de nesuportat pentru organismele vii. >i totuşi viaţă există până la mari adâncimi, întâlninduse peşti a"isali adaptaţi unui mediu ce exercită presiuni fantastice $în mări şi oceane%. 4eştii de apă dulce sunt adaptaţi unor presiuni reduse întâlnite în mod o"işnuit în apele curgătoare sau în "ălţi, ale căror adâncimi numai în mod excepţional depăşesc zecile de metri $doar în cazul unor lacuri artificiale de acumulare%. Gălţile, iazurile şi heleşteele folosite pentru piscicultură au adâncimi reduse $/,@-E m%, iar unele cursuri de apă $'unărea% pot a!unge la adâncimi de < m. 8peciile de peşti cantonate în diferitele "azine acvatice sunt adaptate şi preferă anumite zone caracterizate prin adâncimi diferite. În cadrul fiecărei specii apar preferinţe faţă de adâncimea apei în funcţie de vârstă. &ceste preferinţe sunt corelate cu modul de viaţă, particularităţile de comportament, sursele de hrană, gradul de oxigenare etc. &dâncimile medii de până la A-? m sunt agreate de către ma!oritatea speciilor de peşti. &pele mai adânci sunt preferate de puţine specii de peşti printre care, prezentând importanţă economică, se numără somnul, anguilla, ştiuca, mreana. &pele cu adâncime mică sunt preferate de speciile de talie mică $"oarţă, porcuşor% şi de puietul ma!orităţii speciilor $fig.9;%. 44
Dig. 9E. 3epartiţia speciilor şi categoriilor de peşti în funcţie de adîncimea apei &ceste repartiţii sunt corelate cu existenţa anumitor parametri de ordin fizico-chimic sau a surselor de hrană $în straturile superficiale se regăseşte o cantitate mai mare de oxigen solvit datorită difuziei directe a aerului atmosferic ce este permanent în contact cu apa şi, de asemenea, o cantitate mai mare de fitoplancton( în straturile profunde se află numeroase organisme "entonice căutate de peştii cu acest profil al hrănirii%. În ceea ce priveşte temperatura, de asemenea, straturile profunde suferă variaţii mai mici ale temperaturii. *otodată la aceste niveluri posi"ilităţile de adăpostire sau de camuflare oferite peştilor sunt mai "une. 8e poate aprecia că pentru practicarea unei pisciculturi diri!ate, cele mai "une condiţii sunt oferite de "azinele a căror adâncime are valori cuprinse între 9-< m. &ceasta nu exclude însă folosirea în cazuri particulare a unor "azine cu adâncimi mai mari sau mai mici $cu referire directă la iazuri%, ocazionate de creşterea unor specii care solicită adâncimi mai mari sau, în cazul heleşteielor, de anumite etape cuprinse în fluxul tehnologic al exploatării $"azine de reproducere, "azine de iernat sau alte tipuri de "azine cu destinaţie specială. Transparenţa apei. &pa ca mediu dens, este incoloră şi permite penetrarea razelor luminoase. Cradul de penetrare este dependent de particulele aflate în suspensie în masa apei. um apele de suprafaţă conţin solvite o serie de elemente sau compuşi chimici, dar în acelaşi timp au o încărcătură de particule aflate în suspensie, ele au o transparenţă varia"ilă. *ransparenţa apelor de suprafaţă se determină cu a!utorul aşanumitului Ydisc 8echiT $un disc al", emailat, fixat la extremitatea unei sfori, marcată şi care se cufundă în apă până când nu se mai poate o"serva( adâncimea determinată pe sfoara marcată, se consideră că reprezintă transparenţa respectivei ape%. 45
&stfel determinată, transparenţa capătă valori foarte variate în funcţie de categoria de apă apreciată, zona geografică şi anumite stări de moment. &pele de munte care sunt relativ sărace în hrană naturală $datorită curgerii rapide% au o transparenţă mare $cca.
sau mai puţin sta"ili. parte dintre aceştia provin din solvirea compuşilor rocilor $solului% pe care este amplasat "azinul, iar o parte provin din apa de alimentare a "azinului. În continuare sunt enumerate câţiva componenţi chimici, şi, succint, rolul lor în ecosistemul acvatic. ar"onul este un element prezent în constituţia chimică a oricărei su"stanţe organice. +ste considerat Yelement de "ază al vieţiiT pentru că este precursorul tuturor celorlalţi componenţi organici. ar"onul anorganic este transformat în car"on organic prin procesul de fotosinteză, când sunt sintetizaţi hidraţii de car"on. +ste nelipsit din apele de suprafaţă unde se află com"inat cu calciu, su" formă de car"onat de calciu neutru $ CaCA% sau car"onat acid de calciu J a$H <A%< alciul are un rol complex, atât pentru organismele animale intrând în structura scheletului şi participând în meta"olism, cât şi pentru plante participând la desfăşurarea fotosintezei. &cest din urmă rol este dat de faptul că cele două forme de car"onat de calciu $acid şi neutru% sunt într-un continuu proces de transformare reversi"il CaBH ' C* +' ↔ CaC* H ' C'
'ioxidul de car"on provenit din această reacţie este folosit de plante în procesul de fotosinteză. În acelaşi timp, dioxidul de car"on mai provine şi din respiraţia vietăţilor acvatice, ceea ce permite menţinerea unui echili"ru permanent în ceea ce priveşte acest compus. &zotul se găseşte în "azine fie ca element distinct $ca gaz dizolvat%, fie su" formă de compuşi solvii în apă sau în stratul de nămol $nitraţi, nitriţi%. 8ărurile de azot provin din descompunerea organismelor moarte sau din fixarea azotului li"er din apă de către "acteriile nitrificante. &m"ele procese de producere a sărurilor de azot sunt facilitate de pH-ul apei care tre"uie să fie uşor alcalin. um azotul stă la "aza producerii $formării% proteinelor este necesar să se creeze condiţii favora"ile dezvoltării "acteriilor nitrificante ce pot fixa azotul atmosferic dizolvat în apă. În cazul unor cantităţi reduse de săruri de azot, în "azinele piscicole, se recomandă administrarea îngrăşămintelor azotoase su" forma sărurilor de amoniu având ca scop stimularea producerii de su"stanţe proteice vegetale şi animale. Dosforul se găseşte în cantităţi reduse în apă şi în mâlul organic. +l !oacă un rol deose"it în meta"olism fiind inclus în compuşii macroenergetici $&'4 şi &*4%, dar intră şi în alcătuirea scheletului. 'upă azot, fosforul este considerat al doilea ca importanţă în producerea su"stanţei organice. 'e altfel, datorită cantităţilor limitate de azot şi mai ales de fosfor, aceste elemente sunt considerate Yfactori limitativiT ai producţiei piscicole. 47
4otasiul şi sodiul se întâlnesc în ape su" formă de "icar"onaţi şi cloruri. 4entru organismele acvatice aceste elemente au rolul de a participa în meta"olism dar şi în structura corpului. <e elemente chimice prezente în apă îşi au fiecare rolul lor, mai mult sau mai puţin important în viaţa organismelor acvatice. &stfel, fierul şi manganul au rol de "iocatalizatori( magneziul contri"uie la sporirea alcalinităţii apei şi participă la formarea scheletului organismelor acvatice( fluorul şi iodul au implicaţii în meta"olism şi în procesele de dezvoltare( cuprul participă la formarea unor enzime şi hormoni şi este implicat în formarea hemoglo"inei( siliciul intră în compoziţia scheletului unor organisme. 8e poate afirma că pentru dezvoltarea armonioasă a florei şi faunei în cuprinsul "azinului piscicol, acesta tre"uie să dispună de toate elementele chimice necesare producerii şi înnoirii su"stanţei vii, în cantităţi corespunzătoare unui anumit echili"ru ce constituie condiţia optimă de desfăşurare a vieţii în "azinul respectiv. 4a&ele sol#ite în apă . &pele de suprafaţă conţin o serie de gaze solvite care provin fie din contactul direct al apei cu aerul atmosferic, fie din activitatea vitală a organismelor care trăiesc în mediul acvatic. Cazele care provin din aer sunt solvite conform legii lui HenrM, respectiv masa unui gaz care se dizolvă sau este a"sor"it într-un volum de apă, este direct proporţională cu presiunea gazului la o temperatură dată şi dependentă de coeficientul de solu"ilitate a gazului.
[ 4 \ Kt/ în care5 [ concentraţia gazului din apă $exprimată în mgQl%( 4 [ presiunea parţială a gazului( Kt/ [ coeficientul de solu"ilitate al gazului respectiv la temperatura dată $t]%. Cazele care provin din activitatea vitală a organismelor acvatice sunt reprezentate în principal de către oxigen şi dioxidul de car"on. +xistenţa lor în "azinele acvatice este strâns legată de prezenţa algelor şi macrofitelor su"merse care se hrănesc şi respiră în apă, ca şi de prezenţa animalelor care folosesc oxigenul şi eli"erează dioxidul de car"on. 6niformizarea concentraţiei de gaze din apă se realizează prin curenţii de apă $verticali şi orizontali%. 'acă nu ar exista aceste mişcări, cauzate fie de diferenţa de temperatură a apei la anumite adâncimi, fie de vânt care conduce la formarea valurilor, gazele solvite ar difuza extrem de încet, încât zonele mai adânci ar fi în permanenţă lipsite de oxigen sau ar avea concentraţii mari în unele gaze toxice $amoniac, hidrogen sulfurat% provenite din descompunerile materiei organice din zona "entală. 48
"igenul di&ol#at în apă constituie cel mai important element chimic care condiţionează viaţa peştilor şi facilitează procesele de mineralizare a su"stanţelor organice. &tât plantele cât şi animalele, prin respiraţie, consumă oxigen şi eli"erează dioxid de car"on. &nimalele sunt numai consumatoare de oxigen, iar plantele sunt şi consumatoare şi producătoare de oxigen. 3eacţia de consumare a oxigenului în procesul de transformare a glucozei, se soldează cu o"ţinerea de dioxid de car"on, apă şi energie5 C 6 H 12O6
+
6O2
=
6CO2
+
6 H 2O
+
Energie
4lantele în schim", în procesul de asimilaţie clorofiliană su" influenţa energiei solare, folosesc dioxidul de car"on şi apa pentru sinteza su"stanţei organice5 6CO2
+
6 H 2O
+
Energie
solară
=
C 6 H 12O6
+
6O2
În "aza acestor reacţii rezultă concluzia că producerea oxigenului are loc numai în timpul zilei când are loc procesul de fotosinteză, pe când consumarea lui este continuă, atât ziua cât şi noaptea. În acelaşi timp tre"uie remarcat faptul că în cursul zilei plantele sunt şi consumatoare de oxigen, dar "ilanţul între cantitatea de oxigen produsă şi cea consumată prin respiraţia plantelor, este în favoarea primeia, creându-se astfel un excedent ce se menţine şi pe parcursul nopţii. În general, oxigenul se găseşte în cantităţi mai mari la suprafaţa apei şi în timpul zilelor însorite şi în cantităţi mai mici în straturile profunde şi pe timpul nopţii. orelat cu ciclicitatea dezvoltării plantelor, în zonele temperate cantitatea de oxigen pe timpul verii este mai mare şi mai redusă iarna. În acelaşi timp se face menţiunea că în apele tul"uri sau cu o transparenţă redusă cantitatea de oxigen este mai mică datorită imposi"ilităţii pătrunderii luminii solare în straturile profunde care induce o dezvoltare redusă a florei su"merse. 8căderea procesului de difuzie su" stratul de gheaţă pe timpul iernii conduce de asemenea la scăderea conţinutului apei în oxigen, ceea ce impune măsuri adecvate în conduita tehnologică adoptată pentru heleşteele de iernat. antitatea de oxigen solvit este puternic influenţată de temperatura apei. &stfel, cu cât temperatura apei creşte, cu atât conţinutul în oxigen solvit scade $ta"elul F%. )a!oritatea organismelor care formează planctonul şi "entonul din apele piscicole se dezvoltă normal în condiţiile existenţei unei cantităţi de <,; mg
1ariaţia conţinutului apei în oxigen solvit în funcţie de temperatură $la presiunea de E/ mm Hg%
*a"elul F
*emperatura apei $W% onţinutul în oxigen / @ 9/ 9@
3aportată la aceste adaptări, la cerinţe şi la limitele de variaţie ale conţinutului apei în oxigen, fauna piscicolă se poate împărţi în două grupe mari5 - peşti steno-o"i$ionţi , care solicită un conţinut ridicat de oxigen în apă, de peste E mg
mare de ; mgQl. 4entru Salmonidae şi C1prinidae cantitatea admisă de dioxid de car"on este de 9-; mgQl, iar limita letală este de cca. @/ mgQl. antitatea de oxigen necesară unor specii de peşti în funcţie de vîrstă şi de temperatura apei $Kaszoni, 9F?%
8pecia şi categoria de peşti
onsumul de < $mgQorăQKg greut.vie% la temperatura de5 9/ /
4ăstrăv indigen de 9 an 4ăstrăv curcu"eu de 9 an &levini de rap rap / de 9/ J 9< gQ"uc rap de 9 an $A/-?/ gQ"uc% rap de A
9E/ 9@/ 9
9E / A9@ A// 9
*a"elul 9/ onţinutul onţinut la care apar ul minim tul"urări letal la respiratorii 9/ / la 9/ / $mg
9,@-A,/ /,9-/,@ /,9-/,@ /,9-/,@ /,A-/,@ /,9-/,A /,@-9,@ A,@ 9,@
;eacţia chimică a apei BpH-ul apei+ indică concentraţia apei în ioni de hidrogen, deci calitatea acesteia de a fi acidă, neutră sau alcalină, evidenţiind nivelul proceselor fizico-chimice şi "iologice din apă. &pele neutre sau uşor alcaline, cu un pH cuprins între şi ; sunt cele mai favora"ile pentru piscicultură. 4entru perioade scurte de timp se tolerează şi valori ale pH-ului de până la E,@ şi peste ;,@. În general, su" valoarea de ?,; a pH-ului la ma!oritatea speciilor de peşti se produce moartea dar, există o foarte mare varia"ilitate care ţine de gradul de adaptare al diferitelor specii. &stfel, se cunosc două grupe de peşti diferenţiate în funcţie de gradul de tolera"ilitate la pH5 - peştii stenohidrioni care preferă apele neutre, uşor acide sau uşor alcaline $pH E-,E% şi acceptă numai variaţii reduse ale acestui parametru $crapul E-( păstrăvul -,@, cega E,?-,E%( - peşti eurihidrioni care suportă o amplitudine mare a pH-ului $carasul5 ?,@-F,E%. 1ariaţiile pH-ului în apele de suprafaţă pot avea drept cauze situaţii naturale sau accidentale. &stfel, alcalinitatea puternică poate apare în condiţii 51
naturale sau accidentale. &lcalinitatea ridicată poate apare în condiţiile unei încărcări masive cu su"stanţe organice în descompunere sau în caz de poluare masivă. 8ituaţia poate fi remediată $în cazul gospodăriilor de heleştee% prin mărirea de"itului de alimentare ce contri"uie la diluarea soluţiei alcaline şi prin aceasta la corectarea pH-ului. &cidifierea pronunţată apare ca o consecinţă a descompunerii su"stanţei organice aflată în exces sau în cazul poluării cu reziduuri industriale acide. În mod natural, dar inducându-se o acidifiere temporară, pHul acid poate fi cauzat de5 căderi masive de zăpadă, ploi torenţiale cu descărcări electrice puternice, temperaturi ridicate în timpul nopţilor de vară soldate cu scăderea conţinutului de oxigen şi creşterea celui de dioxid de car"on. situaţie particulară apare în cazul amplasării unor "azine piscicole pe soluri "ogate în tur"ă, ceea ce face ca apa să împrumute caracterul acid. &cidifierea accidentală poare fi corectată prin folosirea calciului $calcar% ca amendament. )etoda este frecvent folosită în heleştee, unde anual, pentru prevenirea acidifierii, se practică administrarea varului nestins pe fundul "azinelor golite de apă. În acest fel se realizează şi amendarea solului dar se realizează şi o "ună dezinfecţie, care poate fi mai pronunţată în cazul unor epizootii manifestate în anul precedent. În acelaşi timp este utilă recomandarea ca în orice gospodărie piscicolă, determinarea pH-ului să se facă la intervale foarte mici de timp astfel încât să se evite accidentele dar să se poată interveni operativ pentru corecţiile ce se impun. Salinitatea apei este determinată de conţinutul acesteia în diferite săruri $cloruri, sulfaţi, car"onaţi etc.%. În apele interioare predomină car"onaţii şi "icar"onaţii şi în mai mică măsură clorurile, pe când în apele marine predomină clorurile, îndeose"i cele de sodiu. 3âurile şi lacurile interioare din ţara noastră se caracterizează prin variaţii mari ale conţinutului în săruri, şi anume5
între /,9-9,@ gQl în aproape toate râurile şi 'elta 'unării( între <,/-?,/ gQl în unele lacuri salmastre $3azelm%( între
2nformativ precizăm că apa )ării 7egre conţine între 9-9F g săruriQlitru în straturile superficiale şi între
În acelaşi context este de menţionat că în Dranţa $în zonele din nord% s-a reuşit creşterea păstrăvului de peste 9 an chiar în ape marine, în viviere flota"ile. &pele cu un conţinut de 9/-9 g săruri la un litru de apă sau chiar mai mult se numesc ape polihaline. 8ărurile dizolvate în apă determină şi Yduritatea apeiT, care este dată de conţinutul acesteia în săruri de calciu şi de magneziu. 'uritatea se exprimă în Ygrade germaneT. +chivalentul pentru un grad german $dHW% este cantitatea de 9/ mgQl car"onat de calciu, "icar"onat de calciu sau car"onat de magneziu. &pele de folosinţă piscicolă tre"uie să ai"ă cca. E-9/ dHW. &pa su" ? dHW este nefavora"ilă pentru piscicultură. +lementele prezentate exprimă exigenţele speciilor de peşti faţă de mediul de creştere pentru a putea să-şi desfăşoare viaţa în limite accepta"ile. unoaşterea lor permite tehnologilor adoptarea acelei conduite ce face posi"ile anumite intervenţii pentru diri!area factorilor ecologici. &ceasta presupune adoptarea de măsuri pentru corectarea unor parametri în timp util, ceea ce se concretizează în5 acţiuni de fertilizare şi amendare a terenurilor pe care sunt amplasate "azinele( modificarea de"itelor în funcţie de necesităţi( golirea "azinelor şi aplicarea de lucrări agrotehnice specifice( adoptarea de măsuri concertate de prevenire şi com"atere a poluării etc. &ceste măsuri în totalitatea lor vizează menţinerea apelor cu folosinţă piscicolă între anumite limite precizate în diferite standarde $ta"elul 99%.. ondiţiile de calitate pentru apele de suprafaţă pe categorii $8*&8 ?/EQ9FEE% *a"elul 99 8pecificaţie 6) ateg. 2 ateg. 22 xigen solvit mgQl E @ G@ mgQl < ? $K)n?% mgQl 9/ 9@ loruri mgQl
&stfel, 8*&8 ?/EQ9FEE prevede parametri admişi pentru apele de suprafaţă având diferite destinaţii ategoriile de calitate prezentate în acest 8*&8 corespund exigenţelor solicitate de piscicultură, cu precizarea că apele din categoria 2 pot fi folosite şi pentru staţiile de aprovizionare cu apă a aşezărilor umane, respectiv pentru consum uman, industrie alimentară şi pentru staţiile de reproducere a peştilor, iar cele din categoria a 22-a, se pot folosi pentru celelalte crescătorii piscicole şi pentru alte categorii de folosinţe $ur"anistice, de agrement etc.%. Întrucât speciile de peşti se caracterizează prin preferinţe diferenţiate ale însuşirilor fizico-chimice ale apei din "azinele naturale şi din amena!ările piscicole, tre"uie avut în vedere limitele acceptate de diferite specii mai importante care fac o"iectul culturii piscicole $ta"elul 9<%. 1aloarea principalilor indici fizico-chimici ai apelor folosite pentru piscicultură $după +gri, . 9F;E% 8pecificare *emperatură *ransparenţă xigen < H<8 pH 'uritatea &zot &moniac 7itraţi 7itriţi Dosfaţi $4<@% 8ulfaţi $8?% Dier loruri )agneziu 4otasiu 8alinitate
6) / cm mgQl mgQl mgQl dH/ mgQl mgQl mgQl mgQl mgQl mgQl mgQl mglQl mgQl mgQl gQl
1alori optime rap 4ăstrăv 9;-
*a"elul 9< imite admise la crap )ax. <; )in. <,@ )ax. A/ /,9 E,@ A-@ <,/ 9,@ 9,@ /,@
)enţinerea acestor parametri constituie preocuparea tuturor tehnologilor implicaţi în activitatea de creştere a peştilor. *otuşi tre"uie făcută precizarea că posi"ilităţile de intervenţie în diri!area lor este condiţionată de 54
tipul amena!ării piscicole. În râuri şi lacuri naturale sau artificiale, ca şi în iazurile piscicole, aceste însuşiri se pot regla doar parţial. În schim", în heleşteele, datorită particularităţilor lor constructive intervenţia poate avea o influenţă hotărâtoare în menţinerea sau corectarea parametrilor. În acest sens, de mare importanţă este încadrarea între limitele optime ale conţinutului apei în oxigen, azotaţi, fosfaţi şi sulfaţi, ca şi limitarea conţinutului în dioxid de car"on, hidrogen sulfurat, cloruri etc. ?.D. iloace de menţinere a echili$rului ecologic în apele cu !olosinţă piscicolă &pele de suprafaţă care constituie mediul de viaţă pentru peşti, sunt din ce în ce mai afectate de către activitatea umană prin diferiţi compuşi şi produse nedegradate care, într-un fel sau altul $deversări în cursuri de ape, antrenare de către apele de precipitaţii etc.% a!ung să pătrundă şi în apele cu folosinţă piscicolă. &pele degradate din deversări de natură organică sau minerală, provenind de la aşezările omeneşti sau datorită unor reziduuri industriale şi într-o "ună măsură folosirii unor su"stanţe chimice în agricultură $îngrăşăminte chimice, ier"icide etc.%, poartă denumirea de Yape poluateT. 4rin poluarea apelor se produce modificarea esenţială a conţinutului acesteia în diferite elemente şi compuşi chimici dintre care unii sunt chiar toxici. În acest fel, plantele şi animalele, care pentru desfăşurarea vieţii solicită anumiţi parametri $prezentaţi în mod succint în partea anterioară% întâlnesc un mediu ostil sau uneori chiar impropriu. În măsura în care a"aterile de la parametri normali nu este deose"it de semnificativă şi are o durată scurtă, viaţa în masa apei are capacitatea de a se menţine şi a reveni la stadiul iniţial după corectarea parametrilor afectaţi. 4oluarea masivă conduce la pustiirea de viaţă a "azinelor acvatice $ape de tip distrof% care conduce la imposi"ilitatea supravieţuirii producătorilor şi, prin lipsa lor, şi inexistenţa celorlalte categorii de vieţuitoare implicate în lanţul trofic. 'eoarece apa reprezintă un "un cu folosinţe complexe $sursă de apă pota"ilă pentru aşezările omeneşti, de alimentare cu apă a culturilor agricole, a industriei sau ca materie primă pentru o"ţinerea unor derivaţi utili în industrie% păstrarea purităţii apei reprezintă unul din interesele primordiale ale economiei. 4entru menţinerea unui echili"ru între deversările de diferite naturi şi gradul de puritate strict necesar, există organisme de stat însărcinate cu gospodărirea şi protecţia mediului şi a apelor, organisme care veghează asupra evitării poluării care dispun de cadrul legal de sancţionare a celor care provoacă poluarea apelor. &cţiunea de protecţie a calităţii apelor în ţara noastră are încă multe pro"leme ce se cer rezolvate ca de exemplu epurarea chimică a apelor reziduale de la exploatările miniere, epurarea "iologică a apelor reziduale de la fa"ricile de celuloză şi hârtie şi de la complexele de industrializare a lemnului, epurarea completă a apelor reziduale de la rafinării, fa"rici de spirt, de postav, tă"ăcării etc. 55
&pele cu reziduuri radioactive au început şi la noi să constituie o preocupare pentru cercetători în vederea evitării contaminării cursurilor de apă. 'e asemenea, tre"uie rezolvată integral şi pro"lema poluării apelor cu su"stanţe fitofarmaceutice folosite în agricultură şi silvicultură, adoptându-se măsuri pentru împiedicarea pătrunderii acestora în cursurile de apă de suprafaţă şi su"terane. oncomitent va tre"ui în continuare ca toate industriile, canalizările aşezărilor omeneşti şi complexele zootehnice să fie înzestrate cu staţii de epurare corespunzătoare. 4rocedeele ce se impun a fi folosite în acest scop sunt de mai multe feluri în funcţie de natura deversărilor şi în linii mari sunt următoarele5 - 4rocedee fizice. 1izează în general îndepărtarea suspensiilor de diferite naturi pe care le elimină de o"icei industria şi canalizările ur"ane sau complexele industriale pentru creşterea animalelor. &ceste suspensii sunt îndepărtate graduat, mai întâi prin decantare şi filtrare, iar ulterior prin tratarea apelor în vederea precipitării suspensiilor fine, cu sulfat de fier, praf de căr"une şi cu lapte de var. - 4rocedee chimice. onstau în tratarea apelor cu diferiţi produşi chimici capa"ili să neutralizeze anumite su"stanţe cu care s-a produs impurificarea apelor. 4rocedeele chimice pot fi folosite şi în anumite situaţii care impun corectarea pH-ului. - 4rocedee "iologice. &cestea se spri!ină pe idea purificării apei în contact cu solul sau cu diferite materiale incluse în aşa numitele Y"iofiltreT. Giofiltrele sunt înstalaţii mai mult sau mai puţin complexe, alcătuite din materiale în general poroase, cu mare putere de adeziune şi cu o suprafaţă de contact mare. 'upă decantare, apa este trecută prin aceste "iofiltre unde materia organică întâlneşte o peliculă de "acterii aero"e care o mineralizează. +purarea prin punerea în contact a apei cu solul, presupune folosirea apelor reziduale într-o anumită proporţie la irigarea culturilor, dar numai pe soluri uşoare, nisipoase, şi nici un caz pe cele argiloase. +ste necesar ca solul să ai"ă o structură potrivită ca să poată primi o mare cantitate de materie organică fără a avea loc descompuneri anaero"e care se pot solda cu procese de denitrificare şi deci cu sărăcirea solului în elemente nutritive. +ste de remarcat faptul că au fost experimentate procedee de epurare în care au fost folosite chiar heleşteele piscicole care, se comportă parţial ca şi în cazul contactului direct cu solul. Dolosindu-se ape cu încărcătură organică relativ redusă, su" acţiunea ciupercilor şi "acteriilor, su"stanţa organică este transformată în compuşi mai simpli care pot intra în circuitul lanţului trofic prin valorificarea lor de către plante sau chiar de către unele organisme animale ce fac parte din zooplancton. *otuşi, metoda presupune o deose"ită atenţie în 56
respectarea unor doze foarte precise de materie organică şi controlul continuu al parametrilor fizico-chimici. ?.E. :onele piscicole din ;omnia :ara noastră posedă o reţea "ogată de ape de suprafaţă $curgătoare şi stagnante% cu condiţii favora"ile de viaţă pentru peşti. &ceste ape de suprafaţă sunt reprezentate de către numeroasele pârâuri, râuri şi lacuri naturale şi de fluviul 'unărea şi 'elta sa, la care se adaugă lacurile litorale, ca şi "ălţile din zona marilor râuri care au mai rămas în zone neîndiguite. *otodată, pentru piscicultură au apărut incinte create artificial, având această destinaţie. $iazuri şi heleştee%. &ceste ape de suprafaţă se întâlnesc pe teritoriul ţării într-un relief foarte variat care se situează de la altitudini minime $apropiate de nivelul mării% şi până spre cotele cele mai înalte ale reliefului. &semenea altor animale, peştii au căpătat adaptări specifice zonelor geografice de creştere, încât îi găsim răspândiţi în toate apele de suprafaţă, dar în conformitate cu modul în care le sunt asigurate condiţiile de mediu la care au adaptări specifice. Zonarea creşterii peştilor este astfel realizată încât ţine seama de caracteristicile pedoclimatice, de specificitatea mediului acvatic şi, legat de acestea, de sectorul, regiunea şi zona care capătă denumirea după specia care predomină. &stfel, răspândirea speciilor de peşti se consideră în funcţie de sectoare şi zone care prezintă anumite caracteristici. Sectorul >. ;egiunea apelor de munte. 8e caracterizează prin terenuri foarte accidentate, cu ape tumultoase, limpezi, sărace în săruri minerale solvite, dar "ogate în oxigen $9/J9< mg
Sectorul >>. ;egiunea apelor colinare 8e caracterizează prin râuri cu ape domoale, cu panta de scurgere cuprinsă între /,@-9,/ mQKm, "ogate în săruri minerale $între 9//-
tul"uri primăvara şi toamna, cu temperatura de până la <@W vara, cu adâncime medie redusă şi cu maluri cu multă vegetaţie. În această regiune este inclusă5 &ona sco$arului J cu specia predominantă sco"arul, alături de care se mai întâlnesc mreana, cleanul, mihalţul, ştiuca, somnul şi uneori chiar "i"anul, iar ocazional, crapul. 4rincipalele râuri care stră"at această zonă sunt5 rişurile, )ureşul, ltul, Piul, &rgeşul şi 8iretul, îndeose"i prin cursurile lor mi!locii. Sectorul >>>. ;egiunea apelor de şes. 8e caracterizează prin ape cu o curgere lentă, cu panta de su" /,@ mQKm, cu maluri !oase $care formează lunci şi "ălţi%, un conţinut destul de mare în săruri solvite $
asanării şi redării circuitului agricol a unor întinse suprafeţe, altădată acoperite de ape. 7oile orientări, privind refacerea ha"itatelor naturale ale 'eltei 'unării $devenită 3ezervaţie naturală a "iosferei% ca şi în ceea ce priveşte conservarea "iodiversităţii, sunt în măsură să creeze o perspectivă optimistă pentru acest S4aradis al plantelor, animalelor şi păsărilor Sectorul >V. ;egiunea apelor litorale 8e caracterizează prin condiţii foarte variate de viaţă, ceea ce face ca şi numărul de specii de peşti care se cantonează aici să fie destul de mare $peste @/ de specii%. În acest sector sunt cuprinse5 lacurile litorale cu apă dulce, în care cresc crapul, şalăul, "i"anul, plătica şi chiar chefalii şi guvizii pătrunşi din mare( lacurile salmastre, în care se pot acomoda crapul, şalăul, plătica, guvizii, chefalii, dar pot pătrunde şi hamsia, cam"ula, scrum"ia de mare etc.( lacurile saline, în care se pot acomoda peştii marini ca chefalul, hamsia, guvidul, cam"ula, scrum"ia de mare, zărganul şi uneori chiar scrum"ia al"astră. Sectorul V. ;egiunea a#andeltei şi a ării 8egre. +ste reprezentată de o suprafaţă de cca.
59
;. CAPACITATEA PRODUCTIĂ A BAi consumatorii la rândul lor au aceleaşi caracteristici $dimensiuni reduse% când ne referim la zooplancton, a!ungându-se la organizări complexe pentru diferite stadii de evoluţie ontogenetică a diverselor specii de animale. 'in rândul ultimei categorii menţionată cei mai reprezentativi şi care prezintă importanţă ma!oră sunt peştii. În concept piscicol, capacitatea unui "azin acvatic de a produce într-un interval de timp $de regulă un an% o anumită cantitate de peşte fără intervenţia omului, este redată de conceptul de Y4roducţie piscicolă naturalăT $4n% exprimată uzual în Kg peşte Q ha şi mai puţin frecvent în YmasăQvolumT. Giomasa care se dezvoltă în mod spontan şi din care peştii valorifică o "ună parte pentru creşterea proprie este denumită uzual Y4roductivitate naturalăT. +a include organisme vegetale dar şi animale $alge, plante macrofite, crustacei planctonici, forme larvare ale insectelor, moluşte, etc% consumate de către peşti în diferite stadii ale creşterii, cu o specificitate ce ţine de caracteristicile lor de hrănire. 4e parcursul unui an calendaristic volumul "iomasei are valori maxime în sezonul cald şi valori minime în sezonul rece. 4roductivitatea piscicolă naturală reprezintă elementul de "ază care se ia în consideraţie atât în cazul "azinelor naturale cât şi al celor amena!ate. În cazul celor amena!ate, datorită densităţilor mari ale populaţiei piscicole comparativ cu cele naturale, productivitatea naturală tre"uie stimulată prin intervenţia competentă a omului. 6zual se intervine prin sporirea aportului de su"stanţe minerale care favorizează veriga primară a lanţului trofic, respectiv producătorii. 8e folosesc îngrăşăminte naturale sau artificiale, organice sau minerale care provoacă o creştere a "iomasei naturale şi implicit o creştere a producţiei de peşte. 8porul de producţie de peşte datorat intervenţiei cu îngrăşăminte se numeşte Y4roducţie piscicolă datorată îngrăşăriiT $4i%. 4ractica a demonstrat că valoarea 4i se poate încadra în intervalul 4nQ< pînă la ^ 4n. 60
În condiţiile creşterii diri!ate, în heleşteie dar şi în iazuri, pentru o"ţinerea unor producţii mai mari de peşte, se foloseşte hrănirea suplimentară cu hrană impusă reprezentată de fura!e realizate după formule şi reţete "ine sta"ilite care să asigure cele mai adecvate aporturi de glucide, proteine, lipide şi săruri minerale solicitate de speciile sau categoriile de vârstă existente în cultură. 4roducţia suplimentară de peşte care se o"ţine ca urmare a intervenţiei cu hrană artificială impusă, suplimentară, este numită Y4roducţie artificialăT $4a%. 4entru o unitate amena!ată contează Y4roducţia totalăT $4t% care se o"ţine prin însumarea celor trei componente5 4t [ 4n O 4i O 4a +ste riguros necesar a se cunoaşte valorile 4n şi 4i pentru că astfel se poate determina cantitatea de fura!e ce tre"uie administrată într-un "azin piscicol pentru un sezon de creştere în scopul prognozării producţiei totale planificată În anumite cazuri, respectiv în salmonicultură care aplică o creştere superintensivă, unde hrana este exclusiv artificială, producţia totală este calculată numai la nivelul echivalentului producţiei artificiale. 4roducţia piscicolă poate fi a"ordată şi din punct de vedere cantitativ, calitativ şi economic. &spectul cantitativ se referă la tendinţa de a se o"ţine dintr-un "azin acvatic o cantitate cât mai mare de peşte. &ceasta se poate realiza prin folosirea unor formule de populare cu specii complementare, avâd un ritm "un de creştere şi a"ilităţi de hrănire diferite care să permită valorificarea cât mai completă a potenţialului trofic. 8ingurul aspect care interesează este cantitatea de peşte, fără a se insista asupra calităţii cărnii. &"ordarea calitativă comportă o"ţinerea unei producţii mai mici în contextul populării cu mai puţine specii dar valoroase, crescute până la stadiul în care carnea peştilor devine maturată, cu însuşiri gustative solicitate de consumatori. În acest caz valorificarea potenţialului trofic al "azinului este incompletă. 8e vizează şi o"ţinerea de efecte economice maxime rezultate din valorificarea producţiei la un preţ mare. &cest efect se poate o"ţine prin creşterea unor specii deose"it de căutate $sturioni, şalău% sau prin producerea de puiet din specii frecvent solicitate de către piscicultori sau pentru repopulări.
;.1. F&,%orii ,&r- inf)u-n'-&9* +rodu,%ivi%&%-& +i/,i,o)* n&%ur&)* 4roductivitatea piscicolă naturală, determinată de desfăşurarea spontană a proceselor "iologice dintr-un "azin acvatic, este condiţionată de măsura în care sunt asiguraţi parametri solicitaţi de organismele vegetale şi animale pentru creştere. a aceasta concură factorii de ordin general şi factorii de ordin special. 61
2actori de ordin general . &ceştia sunt consideraţi ca cei ce ţinând de condiţiile specifice ale locului de amplasare a unităţii de exploatare şi se referă la natura solului pe care este amplasamentul, poziţia unităţii de exploatare faţă de alte culturi, anumite particularităţi locale ale amplasamentului, prezenţa pădurilor în zona limitrofă, coordonatele geografice ale amplasamentului, etc. 8olul reprezintă, în afară de apă, elementul de "ază în determinarea parametrilor ce se regăsesc în mediul de creştere deoarece apa preia sărurile "iogene prezente în stratul superficial asigurând un circuit normal al materiei. u cît valoarea solului este mai "ună din punct de vedere a conţinutului în săruri este mai complexă şi mai "ogată, cu atât productivitatea naturală este mai ridicată. 8olurile sărace $excesiv argiloase, pietroase sau nisipoase% generează o productivitate naturală redusă 4oziţia faţă de alte terenuri are la rîndul său un important rol în determinarea productivităţii piscicole. +xistenţa unor localităţi în apropierea amplasamentului poate avea un efect pozitiv asupra productivităţii piscicole dacă materia organică deversată în apele cu folosinţă piscicolă este în cantităţi moderate( această materie, ulterior degradată şi redată circuitului, generează o puternică dezvoltare a "iomasei şi implicit o productivitate naturală ridicată. 4rezenţa în vecinătatea unităţilor de exploatare piscicolă a terenurilor cu folosinţă agricolă poate genera situaţii nedorite în cazul folosirii în exces a îngrăşămintelor, pesticidelor şi ier"icidelor( acestea pot induce fie dezvoltarea în exces a unor grupe de organisme în defavoarea altora, fie limitarea sau chiar încetarea dezvoltării lor. 'e asemenea, prezenţa pădurilor poate conduce la evenimente nedorite prin aportul masiv de materie organică în descompunere ce provoacă o sporire a nivelului acidităţii. 6nii parametri geografici, respectiv latitudinea şi altitudinea, influenţează în mod direct condiţiile climatice generale şi implicit productivitatea naturală prin valoarea diferită a parametrilor mediatici $temperatură, luminozitate, precipitaţii, vînturi dominante%. Dactorii menţionaţi au o influenţă mai pregnantă asupra ciprinidelor crescute în sisteme de exploatare cu grad redus de intensivizare $extensivă şi semiintensivă% tri"utare mai ales resurselor naturale de hrană. În exploatarea de tip intensiv sau superintensiv, atît în ciprinicultură dar mai ales în salmonicultură, unde este folosită cu precădere hrana impusă, efectul productivităţii naturale este foarte limitat, contând numai în cazul creşterii reproducătorilor. 2actorii de ordin special se referă la acţiuni tehnice specifice, diri!ate şi coordonate de factorul uman $adoptarea parametrilor constructivi specifici, lăsarea pe uscat a "azinelor, favorizarea dezvoltării acelor grupe de organisme ce corespund cel mai "ine exigenţelor speciei ce urmează a fi crescută, monitorizarea parametrilor fizico-chimici ai mediului de creştere, etc.% 4entru orice exploataţie, încă din faza de proiectare, se vor avea în vedere parametri constructivi ai unităţilor de exploatare care să corespundă 62
integral speciilor sau categoriilor de material ce vor fi crescute. &stfel, este necesar a se sta"ili destinaţia precisă şi dimensiunile $lungimea, lăţimea şi adâncimea% unităţilor de exploatare, prognozarea de"itelor de alimentare cu apă necesare, graficul de folosire, etc. În acest sens, pentru crap, specie omnivoră şi "entonofagă, adîncimea apei se recomandă a fi mai mică comparativ cu speciile de origine asiatică care, prin regimul specific de hrănire $specii planctonofage%, preferă să stea în masa apei şi deci solicită "azine ceva mai adînci. ăsarea pe uscat a "azinelor piscicole este o acţiune prin care se permite refacerea structurii fizico-chimice a solului de pe fundul unităţii de exploatare. În această zonă se depun particule de materie organică şi anorganică ce frînează sau suprimă schim"urile de săruri minerale dintre apă şi solul pe care se află amplasamentul. Colirea "azinelor este însoţită de uscarea stratului de mîl care, în contact cu aerul şi su" influenţa altor factori externi $geruri, curenţi de aer, insolaţie%, suferă remineralizarea şi prin aceasta se asigură reintrarea sărurilor minerale în circuitul materiei.
;.2. Po/i=i)i%*'i d- d-%-r(in&r- & +rodu,%ivi%*'ii +i/,i,o)n&%ur&)'eterminarea valorii productivităţii naturale a "azinelor piscicole a constituit de-a lungul timpului o preocupare permanentă a piscicultorilor. 'atorită diversităţii factorilor care intervin în determinarea sa şi mai ales datorită interconexiunilor care se produc, nu se poate discuta despre o standardizare a procedeelor de determinare a productivităţii naturale. el mai sigur procedeu este acela de a înregistra an de an producţia spontană constatată, metodă vala"ilă pentru "azinele piscicole care au fost exploatate în timp. 4entru "azinele piscicole nou înfiinţate se poate apela la unele metode ce sunt rezultatul experienţei piscicultorilor $şi în mai mică măsură elemente definitorii% şi care iau în considerare natura solului amplasamentului, nivelul ionilor de calciu din apa de alimentare şi capacitatea "iogenică. 8atura solului . 8e apreciază că principalele tipuri de sol determină productivităţi piscicole naturale distincte, după cum urmează5 - soluri nisipoase J 4n [ 9;/ J
ape cu productivitate "ună J conţinutul în a
64
chironomide
tu"ifex
crustacei şi chironomide iar tu"ifex lipsesc ipsă
1egetaţie 'ezvoltată 8la" dezvoltată la su"mersă a"undent maluri 4roductivitatea piscicolă naturală a "azinului acvatic se calculează pe "aza formulei eger-Hunt5 4 [ 7aQ9/ x G x K $în cazul exprimării suprafeţei în ari% sau, 4 [ 7a x G x K $în cazul exprimării suprafeţei în hectare% În care5 - 4 [ 4roductivitatea naturală - 7a [ suprafaţa "azinului - G [ capacitatea "iogenică a "azilnului - K [ coeficient de productivitate apacitatea "iogenică a unui "azin se apreciază în urma analizelor parametrilor fizici, chimici şi "iologici ai apei şi prin determinarea influenţei lor directe sau indirecte asupra ihtiofaunei. &precierea capacităţii "iogenice are la "ază luarea în considerare a 9? parametri mediali cu limite de variaţie sta"ilite şi admise pentru încadrarea "azinelor într-o anumită categorie de productivitate $vezi *a"elul 9A % 4entru fiecare parametru din acest ta"el se acordă o notă în raport de limitele înscrise şi de valoarea determinată a parametrului, după cum urmează5 - 7ota 9/ pentru încadrarea în categoria Yape productiveT - 7ota pentru încadrarea în categoria Yape cu productivitate medieT - 7ota ? pentru încadrarea în categoria Yape sla" productiveT apacitatea "iogenică în Y8cara CeracopolT permite încadrarea în 9/ clase $2 J B% în funcţie de puncta!ul o"ţinut5 lasa capacităţii "iogenice 4uncta!ul acceptat B 9?/ 2B 9A9 1222 9<< 122 99A 12 9/? 1 F@ 21 ;E 222 22 EF 2 E/
65
oeficientul de productivitate K se determină avînd în vedere unii parametri de mediu şi tehnologici. &stfel, K [ K9 O K< O KA O K?, în care5 K9 [ temperatura medie anuală( K< [ pH J ul apei( KA [ specia de peşte( K? [ vîrsta peştelui $mai puţin sau mai mult de E luni%
C&+. >. CREŞTEREA PRODUCTIITĂ$II NATURALE PRIN LUCRĂRI DE A#ELIORARE 4roductivitatea naturală, aşa cum s-a prezentat anterior, este aproape exclusiv determinată de condiţiile concrete ale zonei şi terenului de amplasare şi de însuşirile sursei de alimentare cu apă. În acelaşi timp, prin construcţiile hidrotehnice şi amena!ările specifice realizate în "aza unor concepte ştiinţifice, se creează premizele intervenţiei omului şi influenţarea anumitor parametri ai mediului de creştere a peştilor, alături de acţiuni cu caracter direct legate de controlul speciilor şi categoriilor de vârstă cu care se efectuează popularea, administrarea hranei suplimentare, paza, recoltarea producţiei, etc. 4rioritară este preocuparea pentru creşterea productivităţii naturale, element de "ază în asigurarea unor rezultate "une şi foarte "une. În practică se efectuează, în funcţie de necesitate şi de tipul de exploataţie, diferite lucrări de ameliorare care determină creşterea productivităţii naturale şi se referă la5 îm"unătăţirea calităţii apei de alimentare( controlul dezvoltării vegetaţiei acvatice( lucrări de refacere a structurii fizice a solului( tratarea cu var a heleşteielor( utilizarea asolamentului agropiscicol. >.1. "(=un*%*'ir-& ,&)i%*'ii &+-i d- &)i(-n%&r-. 3ezultatele o"ţinute într-o exploataţie piscicolă sunt condiţionate în primul rînd de existenţa apei care tre"uie să corespundă integral exigenţelor speciilor, respectiv categoriilor de vîrstă crescute. 'eseori apar modificări ale calităţii apei generate de însăşi factorii naturali locali, iar uneori datorită unor situaţii de excepţie. În măsura în care, în timp şi datorită experienţei, s-au identificat pîrghii de corectare a anumitor parametri, gradul de intervenţie poate avea efecte dorite în anumite direcţii5 îm"ogăţirea apei de alimentare în oxigen $aerarea apei%, corectarea temperaturii apei, corectarea pHJului, reducerea conţinututlui apei în su"stanţe de natură organică, reducerea surplusului de fier, reducerea cantităţii de suspensii, etc. Fm$ogăţirea apei de alimentare în o"igen . +ste o acţiune care se poate efectua diferenţiat, în funcţie de tipul unităţii de exploatare. 'acă în 66
iazuri, care sunt tri"utare de"itului de apă curent al sursei, intervenţia are caracter limitat şi se referă la "una funcţionare a instalaţiilor de tip călugăr, în heleşteie, care primesc apa printr-un canal magistral de aducţiune, apar alte posi"ilităţi de corectare. În acest, se pot dimensiona canalele încă din faza de proiectare sau se pot intercala pe traseul canalului de aducţiune fie mici praguri de tipul cascadelor fie instalaţii hidrotehnice specifice. 'imensionarea canalelor la lungimi şi lărgimi sporite $nu însă cu creşteri semnificative ale costurilor% creează o suprafaţă mai mare de contact a apei cu aerul favorizând astfel solvirea oxigenului atmosferic. Dolosirea unor praguri pe traseul canalelor conduce la formarea unor mici cascade şi căderea li"eră a apei ce poate prelua direct din atmosferă o mai mare cantitate de oxigen. Dolosirea puţurilor de aerare are efecte evidente asupra încărcării apei cu oxigen. 2nterpus pe traseul canalului de alimentare, puţul de aerare prezintă un corp vertical separat de sus în !os de un ecran ce o"ligă apa să circule prin fanta de la "aza sa. a nivelul inferior al secţiunii aval a corpului vertical se poate instala o conductă perforată prin care se pompează aer ce difuzează în apă şi o îm"ogăţeşte în oxigen. 6tilizarea instalaţiilor de alimentare de tip um"relă, fereastră sau pipă, prin particularităţile constructive, favorizează distri"uirea apei în heleşteie su" forma unor pelicule care prin cădere se îm"ogăţeşte semnificativ în oxigen. 2ndiferent de tipul de unitate de exploatare $iaz sau heleşteu% pe timpul verii se constată frecvent un deficit ma!or de oxigen datorat incapacităţii apei de a solvi şi reţine acest gaz, cunoscându-se corelaţia negativă dintre temperatură şi capacitatea de solvire $ 1ezi ta"elul F %. În aceste condiţii se impune uneori aerarea apei, acţiune care, din punct de vedere tehnic, se poate realiza prin diferite procedee. 4entru iazurile sau heleşteiele cu suprafeţe mari se poate folosi o am"arcaţiune motorizată care tractează, plasată su" nivelul apei, o conductă perforată prin care este insuflat aer produs de un compresor instalat la "ord şi cuplat la motorul "ărcii sau cu motor independent. În cazul "azinelor cu suprafeţe reduse insuflarea de aer se poate realiza prin conducte fixe şi alimentate de instalaţii plasate pe maluri. &erarea apei poate fi realizată şi prin alte metode. &stfel, în 2srael se foloseau instalaţii prin care apa era preluată din "azin şi printr-un sistem de conducte era distri"uită su" forma unor fântâni arteziene ce aruncau apa la cca. ? m înălţime. a Grateş, în "azine de creştere în vara 2 populate în policultură şi la densitate mare $o"ţinându-se peste A tone de puietQha% îm"ogăţirea apei în oxigen s-a realizat printr-un sistem asemănător, folosind conducte de irigaţii având montate aspersoare care distri"uiau apa recirculată. 'esigur pomparea apei se realizează cu consum de energie dar sunt depăşite momentele de impas care altfel pot conduce la adevărate dezastre. 67
Fncăl&irea apei. &parent dificilă şi lipsită de economicitate, operaţiunea poate fi apelată în cazul amplasamentelor din zonele înalte sau mai nordice. În asemenea condiţii perioada vegetativă este mai scurtă şi orice intervenţie care conduce la sporirea "iomasei naturale constituită ca hrană naturală pentru peşti este "inevenită. 'in punct de vedere tehnic se face apel la "azine cu adâncime redusă şi cu suprafaţă "ine determinată în funcţie de necesarul exploataţiei sau al unei anumite verigi tehnologice. &semenea "azine, supuse insolaţiei, permit o ridicare a temperaturii apei fără consum suplimentar de energie( în plus ele pot funcţiona foarte "ine şi ca "azine de decantare. &colo unde există ape termale, cu însuşiri accepta"ile pentru piscicultură, apa de alimentare se poate com"ina cu apa termală în anumite proporţii care să corespundă exigenţelor speciilor de peşti crescute $zona radea%. 7u este exclusă, ci este chiar recomandată, folosirea apelor calde industriale reziduale, în măsura în care de asemenea, nu conţin particule sau su"stanţe dăunătoare peştilor. ;educerea acidităţii . În cazul existenţei unor ape de alimentare cu pH scăzut $caracter acid%, pentru a fi aduse la o stare apropiată de normal, se poate practica împrăştierea prafului de var pe canalul de alimentare sau se folosesc instalaţii asemănătoare puţurilor de aerare având plasaţi "ulgări de var în partea inferioară a puţului. În aceste situaţii este necesară o atenţie deose"ită şi se impune efectuarea de analize frecvente ale chimismului apei. ;educerea conţinutului de su$stanţă organică. +xistă situaţii în care apa de alimentare prezintă un grad ridicat de încărcare cu materie organică ce poate influenţa negativ procesele "iogene ce se desfăşoară normal în "azin. orectarea încărcăturii de su"stanţă organică se poate o"ţine prin utilizarea unor oxidanţi puternici cum ar fi permanganatul de potasiu sau de cel de sodiu care accelerează procesele de oxidare. 4rin oxidarea materiei organice rezultă totuşi anumiţi compuşi, în principal "ioxidul de mangan care se prezintă su" forma unor precipitate de culoare în general "rună, dar şi săruri de potasiu şi sodiu de asemenea su" forma unor precipitate. &ceşti produşi nu sunt toxici pentru peşti dar pot să se depună la nivelul aparatului "ranhial conducând la asfixia peştilor. 4entru a se evita asemenea situaţii este recomandat ca tratarea apelor să se facă în "azine decantoare amplasate pe traseul canalelor de alimentare sau să se procedeze la amestecarea apelor astfel tratate, într-o anumită proporţie, cu apă curată provenită din altă sursă sau chiar din sursa de "ază. ;educerea surplusului de !ier. ând apa de alimentare prezintă un conţinut în săruri de fier ce depăşeşte ? J mg Q litru este necesară îndepărtarea acestuia. om"inaţiile feroase, în prezenţa oxigenului, trec în săruri hidratate de fier care precipită dar care pot afecta aparatul "ranhial al peştilor. 8e recomandă ca apa de alimentare să fie "ine aerată înainte de a fi 68
distri"uită în unităţile de exploatare sau să se realizeze "azine de decantare în care să se efectueze tratarea astfel încât nivelul sărurilor de fier să se situeze la nivelul de su" 9 mg Q litru. ;educerea cantităţii de suspensii. &pa de alimentare poate fi încărcată în mod accidental cu diferite particule, de regulă de natură anorganică dar şi organică, aflate în suspensie. ele mai expuse sunt iazurile care preiau integral de"itul normal al cursului pe care sunt amplasate şi de asemenea sunt afectate de apele de şiroire de pe terenurile învecinate şi de pe versanţii văii. )ai ales în cazul precipitaţiilor a"undente este antrenat material terigen care se depune ulterior peste mâlul organic din iaz determinând un dezechili"ru accentuat prin favorizarea proceselor de descompunere anaero"ă. 4revenirea sau limitarea efectelor unor astfel de situaţii se realizează prin măsuri specifice care ţin de conduita de folosire a terenurilor din vecinătatea iazurilor5 executarea arăturilor pe direcţia cur"elor de nivel, folosirea versanţilor cu precădere pentru păşuni $deci înier"ate%, plantarea de perdele longitudinale de protecţie formate din ar"uşti sau chiar ar"ori. &stfel se limitează viteza de curgere a apelor din precipitaţii iar prin prezenţa sistemului radicular se favorizează infiltrarea apei în sol şi redarea ei în iaz ulterior, su" formă curată. 4entru heleşteie, reducerea cantităţii de suspensii se poate o"ţine prin folosirea "azinelor de decantare. În acestea, datorită vitezei mici de curgere, o mare cantitate dintre particulele aflate în suspensie se depun, ulterior fiind îndepărtate, iar apa de alimentare este corectată semnificativ >.2. Con%ro)u) d-9vo)%*rii v-6-%&'i-i &,v&%i,-. În "azinele acvatice naturale dar şi în cele amena!ate, se dezvoltă în mod natural şi normal o largă gamă de elemente vegetale. +xistenţa plantelor în mediul acvatic este dorită deoarece astfel se garantează ulterior "una derulare a lanţului trofic deschis tocmai de către această categorie de organisme $producători%. ând însă se produce dezvoltarea lor în exces apar o serie de efecte nedorite care se manifestă diferenţiat în funcţie de asociaţiile vegetale care se formează. În funcţie de unele caracteristici morfologice plantele se grupează în următoarele categorii mai importante, de!a prezentate în capitolul ?5 - vegetaţie emersă( - vegetaţie plutitoare, fixată sau nefixată de su"strat( - vegetaţie su"mersă( - vegetaţie algală $filamentoasă sau fitoplancton% Vegetaţia emersă este utilă într-un heleşteu sau iaz când are un grad de dezvoltare redus şi extindere limitată la "aza taluzurilor contri"uind la prote!area acestora împotriva eroziuni provocată de valuri, mai ales în cazul în care suprafaţa "azinului este mare. *otodată formează zone de refugiu, de adăpostire şi de protecţie pentru peşti. &ceastă vegetaţie nu tre"uie să se dezvolte în exces deoarece5 69
utilizează elementele nutritive din sol diminuând în timp capacitatea "iogenică a "azinului( - cea mai mare parte a speciilor care formează această grupă au porţiunile vegetative impregnate cu multă celuloză şi compuşi ai siliciului ceea ce le conferă o duritate puternică şi astfel nu pot fi consumate nici de către speciile de peşti macrofitofagi( - accelerează colmatarea "iologică prin resturile ce se formează anual după încheierea ciclului vegetativ( - stratul de mâl este greu mineralizat datorită conţinutului mare în celuloză( - împiedică încălzirea apei, circulaţia ihtiofaunei şi răspândirea uniformă a acesteia în "azin( - în "azinele cu suprafeţe mai mari şi greu vida"ile crează dificultăţi la recoltare. omponentele vegetaţiei emerse se comportă diferit în heleşteie după tipul vegetaţiei5 8tuful J se dezvoltă în mase compacte în zone de adâncimi mici $/,A m%. 4apura J se dezvoltă la adâncimi mai mari, fiind planta care contri"uie cel mai activ la colmatarea "iologică. 4ipirigul J se dezvoltă su" formă de tufe la adâncimi de /,@-/, m, uneori 9 m, contri"uind la fixarea mâlului. Cenul +`uisetum J se dezvoltă în ape sărace în ioni de calciu, la adâncimi de /,E-9 m. Dormează zone întinse, dar cu o densitate redusă de plante pe suprafaţă. 'evine dăunător atunci când se dezvoltă în mase compacte. rinul de "altă J formează mase compacte în ape de cca.9 m adâncime. 4lantele cresc foarte repede după cosirea lor şi, de regulă, la intervale foarte scurte tre"uie să se repete operaţia. Cenul arex $3ogoz% J se dezvoltă pe terenuri cu un pH acid în zone puţin adânci, la fel ca papura. ontri"uie la colmatarea "iologică a fundului "azinelor. În general, vegetaţia acvatică emersă spontană se dezvoltă în "azinele acvatice în zone adăpostite, unde sunt ferite de efectul distructiv al valurilor. Vegetaţia plutitoare este formată din plante care sunt fixate de su"strat şi din plante din categoria celor nefixate, având talie varia"ilă, care uneori se dezvoltă puternic, acoperind ca un covor suprafaţa apei. În cazul vegetaţiei plutitoare influenţa este numai negativă, respectiv împiedică pătrunderea razelor soarelui în straturile profunde şi astfel frânează sau împiedică dezvoltarea altor categorii de plante utile, înfundă sitele de la evacuarea apei etc. Vegetaţia su$mersă este o asociaţie ai cărei componenţi, aproape în totalitate, reprezintă elemente productive, datorită mai multor avanta!e5 - realizează mari producţii de oxigen, fotosinteza având loc în masa apei( - constituie su"strat de pontă pentru unele specii de peşti şi alte vieţuitoare ce se constituie în hrană naturală pentru peşti( - se descompune repede şi îm"ogăţeşte apa şi solul în elemente "iogene( -
70
sunt consumate de foarte mulţi peşti şi neverte"rate. 'upă felul cum este dezvoltată şi repartizată vegetaţia su"mersă într-un heleşteu se pot face aprecieri asupra producţiei piscicole. &stfel, când 4otamogeton, 3anunculus miriofolium etc. se dezvoltă în cantităţi mi!locii sau mari, producţia poate fi apreciată ca "ună. În acest caz, se implică şi o anumită structură de populare, respectiv să existe specii macrofitofage. 'acă în heleşteu se găsesc plante din genul +lodea şi hara, producţia este medie. 'acă +lodea şi eratofilum se găsesc în a"undenţă producţia este sla"ă. 6nele plante sunt considerate indicatori "iologici ai unor elemente. 'e exemplu, +lodea şi hara se dezvoltă în ape cu a
71
om"aterea propriuzisă se realizează prin metode mecanice, chimice, optice şi "iologice. )etoda mecanică se referă la cosirea vegetaţiei. &cesta se poate realiza manual în "azinele de dimensiuni mici şi cu vegetaţie rară, sau cu cositori mecanice în "azinele de dimensiuni mari şi cu vegetaţie a"undentă. onduita cel mai frecvent adoptată constă în retezarea de < J ? ori pe an a vegetaţiei, cât mai de !os $aproape de fundul "azinului%. 4rin aceasta se realizează îndepărtarea de câteva ori a masei foliacee secătuind în acelaşi timp partea din pământ, ceea ce are ca efect în < J A ani eliminarea aproape în totalitate a plantelor respective. +ste recomandat ca ultima cosire să se efectueze în perioada de înflorire împiedicând astfel înmulţirea sexuată a plantelor. )asa vegetală rezultată în urma cosirii tre"uie îndepărtată din "azin pentru a evita producerea colmatării "iologice. +a poate fi depozitată pe taluz su" formă de grămezi, se poate adăuga var şi se o"ţine un "un compost ce va fi ulterior folosit ca îngrăşământ. )etoda chimică se "azează pe utilizarea unor er"icide care au efect asupra plantelor dar care nu tre"uie să afecteze sănătatea peştilor. 6nii specialişti consideră metoda chiar mai "ună decît cea mecanică. *ratamentele pot fi aplicate fie în "azinele vidate, fie chiar atunci când sunt cu apă şi plantele în perioada vegetativă, folosindu-se diferite su"stanţe care se pulverizează. În prima variantă menţionată er"icidele acţionează radical, inclusiv asupra formelor de rezistenţă a plantelor şi asupra sistemului radicular, iar în al doilea caz acţionează numai asupra sistemului foliar împiedicând dezvoltarea acestuia. 4entru com"aterea chimică se utilizează diferite su"stanţe care se pulverizează. 3ezultate "une s-au o"ţinut, prin tratamente ale masei foliare pe timpul perioadei vegetative, cu produse autohtone folosind 4roprirom şi 4erenicid în doze de 9/ J <@ litriQha dar şi cu produse din import 3oundop şi mnidel în doze de ; J 9/ lQha. +fectul constatat a fost acela al uscării stufului şi papurei până la nivelul rizomului, iar în anul următor numai aproximativ 9/0 din vegetaţia dură a mai regenerat. În "azinele vidate, pentru er"icidare s-a folosit cloratul de sodiu în cantităţi de cca A// Kg su"stanţă activăQha. 8-a constatat că în cazul unui strat semnificativ de mâl este necesar ca doza să fie mai mare. )etoda optică. 8-a utilizat experimental în 8uedia şi a constat în folosirea unor panouri care să împiedice pătrunderea luminii. &re dezavanta!ul că nu poate fi aplicată decât la "azine cu suprafeţe mici, are efecte nedorite asupra dezvoltării vegetaţiei algale şi este şi foarte costisitoare. )etoda "iologică. onstă în folosirea animalelor pentru distrugerea plantelor. În cazul "azinelor vidate se pot folosi animale mari $taurine% care pot consuma vegetaţia tânără, iar prin călcare distrug rizomii. În plus contri"uie la 72
îngrăşarea "azinelor prin fecalele produse. *otuşi apar şi efecte nedorite constând în deteriorarea taluzurilor. În "azinele inundate se pot folosi cu succes animale care în mod natural se hrănesc cu vegetaţie macrofită. ele mai "une rezultate s-au constatat acolo unde a fost folosit osaşul $tenopharMngodon idella%. &cesta consumă plante tinere împiedicând în continuare dezvoltarea lor. 8-a constatat că peştii macrofitofagi consumă cantităţi mari de vegetaţie $i în acest caz apar metode specifice dar diferenţiate după cum aceste plante sunt sau nu sunt fixate de fundul "azinului. 4entru plantele plutitoare fixate o primă metodă este cea mecanică. +a constă în smulgerea plantelor dar, în cazul plantelor plutitoare fixate de su"strat, datorită rezistenţei şi flexi"ilităţii organelor de fixare, rezultatele nu sunt satisfăcătoare. )ai mult, în cazul anumitor specii cum este ciulinul de "altă $*rapa natans%, prin acţiunea mecanică se pot produce segmentări ale porţiunilor vegetative, fiecare dintre acestea constituindu-se într-o potenţială nouă plantă. )ai eficiente apar metodele chimice care prin utilizarea unor er"icide contri"uie la com"aterea vegetaţiei nedorite. În acest caz se recomandă co"orârea nivelului apei astfel încât plantele plutitoare să se depună su" forma unei mase compacte pe fundul "azinului, tratarea cu er"icid, iar la @ J E ore se reinundă "azinul. 4lantele plutitoare nefixate se pot îndepărta mecanic prin folosirea unor plase tractate prin diferite procedee. 4e cale chimică com"aterea se recomandă a se efectua după vidarea "azinelor prin împrăştierea de cianamidă de calciu în doze de ?// J @// KgQha. 4ot fi aplicate şi metode "iologice specifice, dar numai pentru plantele de dimensiuni mici, fiind recomandată creşterea palmipedelor. Com$aterea algelor . 'ezvoltarea în exces a algelor conduce în mod frecvent la ceea ce este definit drept fenomenul de Yînflorire a apeiT. Denomenul poate fi evitat şi stăpânit prin menţinerea unui de"it de alimentare constant, dar suficient de mare pentru eliminarea excesului de alge. alea chimică recomandă folosirea unor algacide, cel mai eficient demonstrându-se sulfatul de cupru. &cesta este recomandat mai ales pentru com"aterea algelor filamentoase, în special mătasea "roaştei $8pirogira%, cantităţile folosite fiind 73
dependente de pHJul apei. În condiţiile unui pH spre acid se recomandă folosirea unor doze de /,@ J 9 mg sulfat de cupruQm A de apă iar la un pH alcalin 9,@ J < mg sulfat de cupruQm A de apă. 'istri"uirea sulfatului de cupru are anumite restricţii care ţin de sensi"ilitatea speciilor de peşti care în general la peste /.@ mg sulfat de cupruQmA pot prezenta reacţii nedorite, de temperatura apei, de prezenţa elementelor "iogene şi de expunerea la radiaţia solară. +ficacitatea su"stanţei este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai ridicată( astfel se recomandă ca împrăştierea sulfatului de cupru să nu se facă decât atunci când apa are peste 9@ /. +lementele "iogene în cantitate mare ca şi expunerea la radiaţia solară intensă diminuează efectul algacidului ceea ce impune repetarea tratamentului după cca. < săptămâni. În practica piscicolă, permanent, în "azinele cu vegetaţie a"undentă care are efecte nedorite asupra populaţiilor piscicole, indiferent de natura ei, se impune adoptarea celei mai potrivite măsuri de com"atere deoarece se pot identifica o serie de avanta!e5 - lumina şi căldura difuzează în toată masa apei( - nu se limitează sau întrerupe schim"ul de săruri "iogene dintre sol şi apă( - se asigură o circulaţie normală a elementelor chimice( - se realizează un "un echili"ru între toate verigile lanţului trofic( - hrana naturală se dezvoltă şi se distri"uie uniform favorizând dezvoltarea ihtiofaunei( - se poate asigura o amplasare corectă şi uniformă a meselor de hrănire unde se distri"uie hrana artificială( - sunt facilitate acţiunile de pescuit de control sau cele de recoltare a producţiei( - sunt evitate fenomenele nedorite ale deficitului de oxigen constatat vara în cazul descompunerii materiei organice în exces sau ca urmare a producerii unor îngheţuri.
>.3. R-f&,-r-& /%ru,%urii fi9i,- i ,:i(i,- & /o)u)ui. 8olul pe care se află amplasată o acumulare de apă are poate cea mai mare importanţă în garantarea condiţiilor necesare o"ţinerii unor rezultate tehnice şi economice pozitive în piscicultură. &ceasta pe considerentul că între solul de pe fundul "azinului şi apa din acesta se produce permanent un schim" de elemente "iogene. hiar dacă aceste elemente sunt aduse şi prin apa de alimentare, rolul ma!or în acest sens îl are totuşi natura solului amplasamentului. 8taţionarea pe termen lung a apei pe solul de amplasare generează pe termen mediu şi lung o serie de modificări de ordin fizic şi chimic. )odificările de ordin fizic se referă la faptul că se produce înmuierea şi fărâmiţarea particulelor de sol ceea ce se soldează cu apariţia unui mâl de natură anorganică. 'in punct de vedere chimic şi mai ales "iochimic, sărurile minerale din sol difuzează continuu în apă fiind utilizate mai întâi de către producători în formarea materiei organice şi a!ungând în final în carnea peştilor. 4rin recoltarea periodică a peştelui, din "azinul piscicol, implicit din 74
sol, sunt extrase însemnate cantităţi de săruri minerale ceea ce conduce în timp la sărăcirea acestuia şi la scăderea productivităţii naturale.
E.A.9.3efacerea structurii fizice a solului Duncţionarea pe termen lung a "azinelor acvatice se soldează în timp cu producerea şi depozitarea pe fundul lor a unui strat de mâl având la "ază, ma!oritar, particule de natură anorganică $provenite parţial din apa de alimentare şi parţial din remineralizarea materiei organice% iar în straturile superioare particule de natură organică $de!ecţiile produse de organismele animalelor acvatice dar şi provenite din corpul organismelor vegetale şi animale care şi-au încheiat ciclul vital%. âtă vreme stratul de mâl nu depăşeşte A/ cm grosime, în masa lui şi mai ales în stratul superficial se produc fenomene aero"e de mineralizare favorizate de temperatura şi conţinutul în oxigen ale apei. 'acă stratul de mâl este mai su"stanţial intervin procese de degradare anaero"e soldate cu producerea unor compuşi periculoşi pentru viaţa peştilor şi simultan se împiedică schim"urile de su"stanţe chimice dintre sol şi apă. În aceste condiţii apare imperios necesară efectuarea unor lucrări de refacere a structurii solului5 uscarea anuală periodică, mo"ilizarea solului, îndepărtarea mâlului. =scarea anuală sau periodică. 3eprezintă o măsură foarte eficace care determină îm"unătăţirea structurii fizice şi aerarea solului producându-se o accelerare a proceselor de mineralizare a su"stanţelor organice însoţită de reducerea acidităţii solului. În "azinele care se videază iarna, su" influenţa acţiunii îngheţurilor şi dezgheţurilor succesive, structura solului se reface prin afânare, respectiv prin individualizarea particulelor constituente. 1idarea şi uscarea sunt deose"it de eficiente din mai multe considerente5 su" acţiunea factorilor de mediu $temperatură, curenţi de aer% se produce o "ună uscare a solului care favorizează aerarea sa( su" influenţa radiaţiei solare se produce distrugerea unor forme de rezistenţă a unor organisme dăunătoare ihtiofaunei, a unor germeni patogeni şi a unor organisme ce parazitează peştii sau servesc ca gazde $gasteropode, lameli"ranhiate% pentru ciclul de dezvoltare a unor paraziţi. 6scarea are însă şi unele efecte negative constând în principal în distrugerea unor organisme care în mod normal fac parte din sortimentul de hrană căutat mai ales de către speciile de peşti "entonofagi. *otuşi s-a constatat că, în cca două săptămâni de la inundare, fitoplanctonul şi zooplanctonul se regenerează în mare cantitate fără a se produce impasuri. 6scarea "azinelor piscicole are efecte remarca"ile asupra productivităţii naturale. 'acă în urma vidării toamna şi pe timp de iarnă se înregistrează 75
sporuri de cca ?/0, în cazul uscării şi pe timp de vară şi folosirea în alternanţă cu culturile agricole, sporul productivităţii naturale este de cca E/0. o$ili&area stratului super!icial de sol. ontri"uie la refacearea structurii solului în mod deose"it în cazul "azinelor vechi. ele noi au un strat de mâl su"ţire pentru care simpla vidare şi uscare sunt suficiente pentru refacerea structurii. 4entru cele vechi vidarea şi uscare nu mai sunt suficiente apărând necesitatea completării cu acţiuni mai energice, respectiv aplicarea unor lucrări agrotehnice $grăpat, discuit sau chiar arat%. ucrările respective se recomandă a fi efectuate toamna după vidare sau chiar şi primăvara înainte de inundare când patul "azinului este încă uscat 4rin discuire şi grăpare solul se afânează, se aerează şi se produce distrugerea rizomilor şi rădăcinilor plantelor acvatice. 8unt situaţii în care se impune chiar aplicarea unei arături însă tre"uiesc evitate cele prea adânci pentru a nu se provoca modificarea chimismului solului în sensul aducerii la suprafaţă a straturilor profunde de sol mai sărăcite în elemente "iogene şi îngroparea stratului superficial care este relativ activ şi mai "ogat în asemenea elemente. &stfel, arăturile efectuate la
a metodă ideală pentru îndepărtarea mâlului poate fi amintită utilizarea unor instalaţii de dragare plutitoare, capa"ile să preia aproape în totalitate aluviunile depuse pe fundul acumulărilor de apă, contri"uind la cea mai "ună refacere a "unurilor piscicole. *otuşi, o analiză realistă demonstrează că o asemenea intervenţie este deose"it de costisitoare şi poate avea rezultate scontate numai în "azine cu suprafeţe relativ mici. alternativă descrisă de unii autori $dar de un realism relativ% pentru îndepărtarea straturilor groase de mîl ar putea fi oferită în anumite condiţii climatice. &ceasta se referă la temperaturi foarte scăzute care, în urma vidării "azinului pe timpul iernii, ar putea provoca îngheţarea mâlului pe o adâncime considera"ilă. 'ecupând calupuri de mâl îngheţate şi transportându-le pe terenuri agricole învecinate, folosind mi!loace adecvate de transport, se îndepărtează materialul nedorit din vatra "azinelor piscicole, şi distri"uit pe terenuri agricole poate avea acelaşi efect pe care îl are un îngrăşământ organic natural. E.*.'. odi!icarea însuşirilor chimice ale solului . 2olosirea amendamentelor. &ctivitate aflată la graniţa dintre lucrările vizând ameliorarea structurii fizice şi cea chimică a solului, folosirea amendamentelor s-a demonstrat în timp ca deose"it de utilă şi eficientă. el mai utilizat produs folosit pentru amendarea solurilor este varul. *ratamentul cu var are următoarele efecte pozitive5 - neutralizează aciditatea solului prin com"inarea sa cu diverşi acizi stocaţi în mâl( - prin com"inarea sa cu silicaţii care sunt forme greu solu"ile conduce la producerea unor compuşi mai uşor solu"ili( - contri"uie la afânarea solului şi favorizează pătrunderea aerului în straturile profunde( - măreşte puterea de tamponare a apei generând producerea de rezerve de dioxid de car"on prin transformarea "icar"onatului de calciu, în car"onat de calciu, dioxid de car"on şi apă $reacţie reversi"ilă%( - neutralizează acţiunea toxică a com"inaţiilor de magneziu şi sodiu( - contri"uie la dezvoltarea "acteriilor nitrificatoare şi deci la fixarea azotului( - contri"uie $su" formă de var nestins% la dezinfectarea solului distrugând forme de rezistenţă ale anumitor agenţi patogeni( - favorizează şi accelerează mineralizarea su"stanţei organice. Dolosirea amendamentelor calcaroase nu este recomandată decât în urma cunoaşterii cât mai precise a stării "unului piscicol în ceea ce priveşte conţinutul în calciu. În acest sens se pot folosi cu maximă precizie analizele chimice ale apei şi mâlului sau, cu o certitudine mai redusă şi indirect, prin aprecierea prezenţei şi gradului de dezvoltare al unor organisme care pot fi considerate ca indicatori "iologici ai nivelului calciului în "azinele acvatice. &stfel prezenţa a două specii de plante, iuma apei $+lodeea canadensis% şi 77
hara sugerează ape "ogate în calciu, pe când rogozul $arex acuta% şi coada calului $+`uisetum sp% sunt răspândite în ape sărace în calciu. ipsa moluştelor este asociată cu ape sărace în calciu. a surse de calciu pentru piscicultură se pot folosi car"onatul de calciu aA $rocă naturală din depozitele de calcar măcinată%, oxidul de calciu a $var ars nestins% şi a$H%< soluţie de var stins. 4iatra de var în formă nativă $a A% se poate folosi pe orice sol, în orice scop $mai puţin ca dezinfectant% cu condiţia de a fi foarte "ine mărunţită deoarece gradul său de utilizare este invers proporţional cu mărimea particulelor. 1arul ars nestins $a% o"ţinut prin calcinarea calcarului natural poate conţine a în proporţie de 9//0 dar poate avea pînă la 9/0 corpuri străine( se recomandă în principal pentru dezinfectarea "azinelor dar contri"uie şi la afânarea solurilor compacte şi la corectarea pH-ului acid a solului şi apei. 1arul stins - a$H% < J poate fi folosit în cazul solurilor normale, puţin mâlite sau cu reacţie sla" acidă. 'e asemenea se poate administra în doze mici şi repetate pentru a menţine un pH uşor alcalin sau neutru. &dministrarea varului în exploatările piscicole se face ţinând seama de anumiţi parametri ai mediului de creştere, respectiv5 pH-ul solului şi al apei, starea "azinului apreciată prin grosimea stratului de mâl, natura solului, vechimea "azinului, gradul de dezvoltare a vegetaţiei acvatice, scopul urmărit etc. 3ecomandările întâlnite în literatura de specialitate au un spectru foarte larg şi pot conduce la concluzii şi conduite confuze în multiplele situaţii ce pot apare. Într-o manieră sintetică se pot reţine următoarele5 - 4iatra de var se poate folosi pe orice tip de sol. ele mai mari cantităţi pot fi administrate pe solurile argiloase sau argilo-nisipoase, cu pH mai mic de ? sau în cazul "azinelor puternic mâlite, în cantităţi de cca ?///KgQha, iar cele mai mici cantităţi, cca
>.7. A+)i,&r-& &/o)&(-n%u)ui &6ro+i/,i,o). 78
)etoda are de asemenea conotaţii mixte contri"uind atât la refacerea structurii solului cât şi la modificarea chimismului apei. În esenţă se procedează la folosirea pentru piscicultură a "azinelor timp de ? J E ani după care timp de un an, vatra acestora, în urma vidării şi uscării este destinată unor culturi de plante tehnice. 4entru anul de folosinţă agricolă se recomandă cultivarea de regulă cu leguminoase care datorită particularităţilor sistemului radicular, contri"uie la fixarea azotului şi îm"ogăţirea solului în acest element, fără însă a fi excluse şi alte culturi. 4rin cultivarea cu plante tehnice se o"ţin o serie de efecte pozitive5 - uscarea solului se realizează în condiţii perfecte fiind asociată cu lucrările agrotehnice specifice care contri"uie su"stanţial la refacerea structurii solului( - sistemul radicular care se dezvoltă asigură pentru anii următori $când terenul este acoperit cu apă% pe de o parte, prin canalele formate de sistemul radicular al plantelor, o cale mai uşoară de circulaţie a su"stanţelor chimice iar pe de altă parte pune la dispoziţie o însemnată "iomasă ce stimulează dezvoltarea anumitor categorii de organisme acvatice utile peştilor( - se favorizează transferul de săruri de calciu şi de car"on din sol, premize ale formării unei cantităţi semnificative de hidraţi de car"on şi ulterior a altor grupe "iochimice( - se distrug o serie de agenţi animaţi care au acţiune patogenă directă sau care, prin gazdele intermediare care dispar, nu mai au posi"ilitatea să afecteze ihtiofauna( - se o"ţin efecte remarca"ile în corectarea terenurilor sărăturoase, unele date estimând îndepărtarea masivă a ionilor de sodiu din straturile superficiale ale solurilor de acest tip.
>.;. Fo)o/ir-& n6r**(in%-)or. 4roductivitatea naturală a "azinelor piscicole este dependentă de cantitatea de săruri "iogene din sol şi apă. &ceste săruri se diminuează în condiţii naturale şi în timp, prin folosirea lor în lanţul trofic mai întâi în mod direct de către producători $organismele vegetale%, iar apoi indirect de către diferiţii consumatori $reprezentaţi de regulă de organismele animale%. 4rin pescuit se extrag astfel din "azinele acvatice însemnate cantităţi de elemente chimice ale căror rezerve tre"uiesc refăcute. 3efacerea este posi"ilă, limitat pe de o parte prin aportul apei de alimentare şi prin schim"urile care intervin între apa din "azin şi solul terenului de fundare dar mai ales prin intervenţii diri!ate de distri"uire a îngrăşămintelor chimice sintetice sau a celor naturale. a aplicarea îngrăşămintelor se au în vedere unele legi ce afectează sfera "iologicului şi anume5 79
egea echivalenţei factorilor( conform acestei legi se consideră că toţi factorii vieţii sunt a"solut echivalenţi nefiind posi"il a se diferenţia factori mai importanţi sau mai puţin importanţi, între ei existând, în anumite limite, relaţii de interdependenţă ce favorizează însăşi existenţa şi dezvoltarea vieţii. - egea neânlocui"ilităţii factorilor( se consideră că nici-unul dintre factorii vieţii nu poate fi înlocuit de un altul. Dormele de viaţă se dezvoltă normal numai dacă există un anumit echili"ru între anumite elemente chimice, iar prezenţa în exces a unuia nu poate înlocui un altul. - egea minimului( considerând că pentru organismele vii există anumiţi factori limitativi ai creşterii, se apreciază că performanţele în creştere sunt determinate de nivelul minim la care este asigurat unul dintre factorii limitativi, chiar dacă toţi ceilalţi sunt asiguraţi la valori maxime. - egea restituirii totale a elementelor. onform acestei legi, într-un sistem relativ închis cum este un "azin acvatic, elementele chimice preluate din sol şi incluse în lanţul trofic până la diferite niveluri, sunt ulterior restituite integral sistemului dat. onsiderentele şi legile enumerate anterior conduc într-o manieră explicită la reguli şi conduite ce tre"uiesc respectate în cazul unităţilor piscicole amena!ate privind folosirea şi administrarea eficientă a îngrăşămintelor. - fundul "azinelor ce se îngraşă tre"uie să fi fost anterior "ine prelucrat pentru a exista condiţii favora"ile realizării circuitului materiei, derulării vieţii şi dezvoltării peştilor( - asigurarea unui anumit nivel al pH-ului apei şi solului, respectiv neutru sau uşor alcalin, cunoscându-se din experienţă că un mediu acid reduce parţial sau total efectul îngrăşămintelor administrate( - menţinerea unei temperaturi a apei în limitele a
80
În practica piscicolă, tehnologiile de îngrăşare diferă în funcţie de o serie de criterii5 natura îngrăşămintelor folosite $îngrăşăminte minerale, îngrăşăminte organice, îngrăşăminte "acteriene%, numărul de elemente "iogene conţinute în materialul distri"uit $îngrăşăminte simple, îngrăşăminte complexe%, starea de agregare a acestora $îngrăşăminte solide, îngrăşăminte lichide%, etc. Îngrăşarea "azinelor se practică în special în ciprinicultură unde hrana naturală reprezintă o componentă importantă în necesarul cotidian al peştilor. În salmonicultură, ca şi în creşterea superintensivă a ciprinidelor unde densitatea de populare este foarte mare iar creşterea se realizează în spaţii foarte restrânse, nu se practică aplicarea îngrăşămintelor. În salmonicultură intensivă unde creşterea este "azată aproape exclusiv pe hrană impusă, se poate stimula productivitatea naturală prin distri"uirea de îngrăşăminte în cazul exploatării extensive sau chiar în exploatarea intensivă, dar numai în "azinele pentru creşterea reproducătorilor la care se urmăreşte asigurarea unei condiţii de reproducţie foarte "ună. Dolosirea îngrăşămintelor fosfatice. +fectul pozitiv al îngrăşămintelor fosfatice se resimte în mod deose"it în cazul "unurilor "ogate în calciu şi care au un strat su"ţire de mâl coloidal, "ine mineralizat. În unităţile de exploatare $iazuri sau heleşteie% fosforul contri"uie direct la dezvoltarea organismelor vegetale şi prin aceasta, indirect, la dezvoltarea organismelor animale. ircuitul fosforului este asigurat în principal de către unele microorganisme care mo"ilizează şi mineralizează acest element făcându-l accesi"il plantelor, asigurând astfel procesele de asimilare şi fixare a sa su" formă de su"stanţă organică. 4rezenţa fosforului influenţează viaţa microorganismelor, în mod special a celor care fixează sau eli"erează azotul $genurile azoto"acter, nitrosomonas şi azoto"acter% care se găsesc în principal în mâlul superficial şi solul "azinelor acvatice şi în cantităţi mai mici pe frunzele plantelor su"merse. 8u" influenţa fosforului, "acteriile din genul azoto"acter îşi amplifică activitatea răspândindu-se în straturile mai profunde. În mod o"işnuit, în "azinele în care se administrează îngrăşăminte cu fosfor, "acteriile din genul azoto"acter pătrund în stratul de mâl până la A/ J ?/ cm faţă de adâncimea o"işnuită de ; J 9/ cm în care se regăsesc atunci când nu se folosesc îngrăşămintele fosfatice. a rezultat, "azinele acumulează în timp nitraţi asimilaţi de plante, dar sunt stimulate numai forme şi specii inferioare de alge. 4e de altă parte, unele plante inferioare din genul &na"aena sunt capa"ile să fixeze azotul li"er direct din aerul atmosferic transformându-l în su"stanţă organică. &ceste plante se dezvoltă mai "ine în condiţiile folosirii îngrăşămintelor pe "ază de fosfor. 81
3ezultă aşadar că prin folosirea îngrăşămintelor fosfatice se contri"uie şi la creşterea "iodisponi"ilizării de azot prin activarea unor microorganisme şi a unor plante inferioare. 'eoarece microorganismele azotocolectoare se dezvoltă numai într-un mediu sla" alcalin, înainte de introducerea îngrăşămintelor fosfatice, se recomandă ca mai înainte să se procedeze la tratarea cu var a "azinelor. În mediu acid fosforul contri"uie el însuşi la sporirea acidităţii şi deci la diminuarea proceselor "iogene ce stau la "aza producţiei de peşte. a aplicarea îngrăşămintelor pe "ază de fosfor se va avea în vedere evitarea formării de compuşi ai acestuia cu calciul şi fierul, compuşi insolu"ili, inactivi şi care se depun pe fundul "azinului. 'in această cauză tratamentul cu var, realizat pentru neutralizarea acidităţii sau pentru dezinfecţia "azinelor, tre"uie efectuat cu mult timp înainte de distri"uirea îngrăşămintelor fosfatice. 'e asemenea în cazul unor ape cu conţinut ridicat în săruri de fier se recomandă mai întîi normalizarea acestui parametru. Îngrăşămintele cu fosfor sunt a"sor"ite cu viteză mare de sol de unde ulterior sunt redate treptat mediului acvatic. 4rin aplicarea lor se pot o"ţine sporuri însemnate ale productivităţii piscicole naturale ce depăşesc E/0 sau chiar peste 9//0. 6nii autori $Ualter% susţin că un Nilogram de superfosfat introdus în apa "azinelor piscicole determină un spor de producţie de < Kg. 8e afirmă şi s-a demonstrat faptul că efectul îngrăşămintelor fosfatice administrate într-un an, se resimte şi în anii următori, motiv pentru care unii practicieni consideră că folosirea îngrăşămintelor fosfatice tre"uie efectuată o dată la intervale de < J A ani. 8tudii recente demonstrează că folosirea anuală a unor doze "ine precizate favorizează productivitatea piscicolă. 8e au în vedere şi alte elemente care să contri"uie la "una utilizare a îngrăşămintelor fosfatice. &stfel, în "azinele cu vegetaţie foarte a"undentă eficacitatea îngrăşămintelor fosfatice se diminuează. 8unt unele specii $+lodeea% care în urma administrării acestor îngrăşăminte se dezvoltă a"undent, antrenând un cortegiu de efecte nedorite. Gazat pe considerentele anterioare, înainte de administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se recomandă aplicarea măsurilor de com"atere a vegetaţiei acvatice nedorită. a îngrăşăminte fosfatice se pot folosi unele produse industriale $superfosfatul simplu sau superfosfatul concentrat%, unele produse naturale $făina de fosforite% sau unele reziduuri industriale $nitrofosca, zgura lui *homas%. Super!os!atul simplu . 'in punct de vedere chimic este un fosfat monocalcic având aspect de pul"ere sau de granule al"e, cenuşii sau aproape negre, în funcţie de natura materiei prime. a palpare are aspect umed iar organoleptic nu prezintă miros specific. &tunci când conţine resturi 82
acide are miros acrişor. &re un conţinut în su"stanţă activă 4 <@ de cca 9@ J
6nii tehnologi arată că prin administrarea azotatului de amoniu $7H ?7A% s-a produs o creştere a productivităţii iniţiale. 8e apreciază ca necesar un conţinut de /,@E Kg azot pentru creşterea productivităţii piscicole piscicole cu 9 Kg. În "aza experienţei experienţei acumulată în +uropa, se consideră că prin utilizarea îngrăşămintelor îngrăşămintelor azotoase singure sau în com"inaţie cu altele, se poate determina un spor de producţie de peste @/0 faţă de producţia naturală o"ţinută fără îngrăşăminte. îngrăşăminte. a îngrăşăminte azotoase se pot folosi5 azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu, apa amoniacală şi ureea. A&otatul de amoniu . +ste o sare de culoare al"ă, cristalizată diferit. În stare pură conţine A@0 azot. +ste unul dintre cele mai solu"ile îngrăşăminte, având aşadar o acţiune foarte rapidă. 4rezintă dezavanta!ul că se pietrifică deoarece are un grad mare de higroscopicitate. Sul!atul de amoniu . +ste o sare cristalină sau su" formă de granule, uşor solu"ilă în apă. uloarea este diferită $al"ă, găl"uie. enuşie% în funcţie de conţinutul de impurităţi. onţine cca
3olul potasiului în procesele "iochimice şi influenţa sa nu sunt suficient de "ine cunoscute. +ste discuta"ilă necesitatea administrării administrării acestui îngrăşământ îngrăşământ în cazul heleşteielor cu productivitate "ună sau medie. 'in experimentări experimentări s-a dovedit utilitatea sa în5 heleşteie sărace sau fără potasiu, în heleşteie sărace în rezerve de calciu, în heleşteie cu soluri tari, compacte şi sărace în plante acvatice, în heleşteie din zone mlăştinoase cu multă su"stanţă organică. În heleşteiele pentru creşterea larvelor potasiul are rol în dezvoltarea fito şi zooplanctonului care constituie hrana de "ază a puietului. Îngrăşămintele potasice au un efect inhi"itor asupra vegetaţiei acvatice dure, nefavora"ilă ihtiofaunei şi au efect "un asupra vegetaţiei su"merse. a îngrăşăminte potasice sunt folosite clorura de potasiu, sarea potasică, sulfatul de potasiu, nefelinul şi cenuşa. Clorura de potasiu J Kl J este un produs industrial cristalin, de culoare al"ă al"ă conţ conţin inân ândd E/ J E<0 E<0 oxid oxid de pota potasi siu. u. +ste +ste o sare sare higr higros osco copi pică că prezentând reacţie acidă. Sarea potasică provine din amestecul clorurii de potasiu cu alte săruri minerale $vilumit, $vilumit, cainit %. 'e aceea, pe lângă clorura de potasiu mai conţine şi clorură de sodiu şi sulfat de magneziu. +ste în general al"ă dar poate fi întâlnită şi cu alte alte nuanţe de culoare. culoare. Sul!atul de potasiu J K<8? J este o sare de culoare al"ă, cu caracter acid, conţinînd cca @/0 oxid de potasiu. 8e!elinul . +ste un produs mineral care se găseşte în diferite roci. 'e o"icei rămân rămânee ca reziduu reziduu după prelucr prelucrare areaa opali opalitei tei onţi onţine ne /,@ J ;0 oxid de potasiu pe lângă o serie de alţi compuşi "azici. +ste de culoare cenuşie cu reflexe verzui sau roşietice dată de natura impurităţilor. Cenuşa. &pare ca un amestec de săruri minerale conţinând cantităţi mari de potasiu. 'e exemplu în cenuşa de floarea soarelui se găseşte A@0 potasiu. Heleşteiele cu vegetaţie dură a"undenţă sau cu plaur se îngraşă cu cenuşă prin arderea acestora. u priv privir iree la modu modull de folo folosi sire re a îngr îngrăş ăşăm ămin inte telo lorr pota potasi sice ce,, Ualt Ualter er recomandă A/ J ?/ Kg su"stanţă activă la hectar, cu du"larea cantităţii pentru terenurile tur"oase. În medie însă se recomandă
u privire la influenţa microelementelor există relativ puţine cercetări dar, din cele întreprinse s-a constatat efectul pozitiv al acestora. o"altul. +lement care are numeroase influenţe asupra organismelor acvatice şi implicit a peştilor5 activează meta"olismul peştilor intensificând sinteza proteinelor( influenţează creşterea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglo"ină( favorizează fixarea în organism a vitaminelor &, , şi + cu importanţă în creştere( măreşte rezistenţa organismului la deficitul de oxigen( manifestă acţiune terapeutică. &mestecând fura!ele cu săruri de co"alt s-a o"ţinut reducerea consumului de fura!e şi sporuri de creştere superioare cu 9@0 a noi s-au folosit în experienţe co"alt asociat cu zinc şi iod sau cu azot şi fosfor administrate direct în apă, constatându-se creşteri semnificative ale producţiei. ele mai "une rezultate s-au o"ţinut folosind azot ;/ KgQha, fosfor
C ' [ doza de îngrăşământ ce tre"uie introdus $KCQha% & [ concentraţia recomandată ca valoare optimă pentru elementul ce tre"uie introdus su" formă de îngrăşământ G [ concentraţia găsită la analiza solului şi apei pentru elementul ce se foloseşte ca îngrăşământ [ conţinutul în elemente "iogene ce interesează din tipul de îngrăşământ folosit 86
H [ adâncimea medie a apei 9//// [ suprafaţa în m < a unui hectar Îngrăşămintele minerale utilizate în piscicultură se pot administra su" două forme5 solide sau ca soluţie, distri"uirea fiind posi"ilă ori pe vatra "azinului vidat, ori după inundarea "azinului. ondiţia fundamentală însă este aceea de a se realiza o împrăştiere cât mai uniformă pentru ca efectul să fie cât mai "un. 'istri"uirea se poate efectua manual pentru "azinele cu suprafeţe mici şi mecanizat în "azinele cu suprafaţă mare. 'ozele sta"ilite pot fi introduse integral primăvara, sau în reprize $cel mai adesea%. 4rima doză se introduce pe solul uscat iar următoarele după inundare, în perioada vegetativă ţinându-se seama de gradul de dezvoltare a organismelor planctonice. 2ntervalul dintre reprizele de administrare este mai redus primăvara şi mai mare spre toamnă, valoarea acestor intervale sta"ilindu-se în funcţie de categoria de organisme ce se urmăreşte a fi stimulată să se dezvolte şi de regimul de hrănire al peştilor. a amestecurile de îngrăşăminte minerale se recomandă ca administrarea de calciu să se facă toamna după vidare sau în timpul iernii când terenul este îngheţat şi permite accesul. elelalte componente ale com"inaţiilor de îngrăşăminte se vor introduce primăvara, în mai multe reprize. +xistă situaţii cînd calciul nu poate fi distri"uit decât primăvara. În această situaţie, celelalte componente $îngrăşămintele cu fosfor şi azot% se împrăştie numai după două săptămâni de la folosirea calciului pentru a se evita formarea unor compuşi insolu"ili. Dolosirea îngrăşămintelor organice. Îngrăşămintele organice au în general o compoziţie chimică complexă dar foarte varia"ilă din punct de vedere structural. ricum, se apreciază că ele sunt foarte utile în piscicultură, indiferent de specia de peşti care se va creşte. Dolosirea îngrăşămintelor organice se face cu mare atenţie şi numai în funcţie de gradul de încărcătură organică a solului şi apei pentru a se evita apariţia proceselor de descompunere anaero"ă. În piscicultură efectul îngrăşămintelor organice este pozitiv atunci când se utilizează pe soluri nisipoase, calcaroase sau argiloase sau pe vetrele fără strat de mâl coloidal. &ceastă categorie de îngrăşăminte are efecte favora"ile asupra dezvoltării microorganismelor autotrofe care la rândul lor sunt considerate organisme detritivore sau servesc ca hrană unor neverte"rate mărunte. Îngrăşămintele organice în stare proaspătă sunt consumate de către chironomide, iar cele în stare de descompunere sunt consumate de către unii crustacei $cladocere%. *otodată contri"uie la formarea unui mâl organic fin, coloidal, cu rol în a"sor"ţia şi redarea în circuit a unor elemente deose"it de importante în viaţa "azinelor acvatice iar prin descompunere îm"ogăţesc apa în dioxid de car"on utilizat de către plante în procesul de fotosinteză.
87
4unoiul de grad conţine în medie /,@0 azot, /,<@0 pentoxid de fosfor şi /,0 oxid de potasiu dar aceste valori variază foarte mult în funcţie de sortimentul de fura!e folosit în hrana animalelor. 3eecţiile de pasăre , formate din excrementele păsărilor dar şi din resturi de hrană, reprezintă poate cel mai "un îngrăşământ organic avînd o compoziţie chimică deose"ită5 90 azot, 9,@0 fosfor, 9,@0 calciu, 90 potasiu, /,/@0 sodiu şi /,A@0 alte elemente chimice. Compostul se o"ţine prin fermentarea aero"ă şi de durată a unor amestecuri de materiale de origine vegetală şi animală singure sau cu adaus de compuşi minerali $var, cenuşă, mâl din heleşteie%. +ste "ogat în fosfor $9,@ J <0%, potasiu $/,A J 9,@0% şi chiar azot $/,9@ J 90%. ustul de grad şi urina reprezintă îngrăşăminte azoto-potasice care au o acţiune foarte rapidă care se folosesc în toate situaţiile dar în special în unităţile de exploatare care au stratul de mâl coloidal foarte redus. 'ozele de îngrăşăminte organice sunt în general greu de sta"ilit cu precizie iar valorile întâlnite au limite foarte largi şi au mai degra"ă caracter orientativ. Cunoiul de gra!d are mare eficienţă pe vetrele nisipoase şi argiloase în cantităţi de < J @ toneQha. În unele ţări unde s-au între"uinţat 9/ toneQha, productivitatea naturală crescând cu i de!ecţiile lichide pot fi distri"uite în perioada 88
vegetativă, fie prin răspândire în doze repetate pe parcursul ciclului de exploatare, direct la suprafaţa apei sau prin introducerea lor în apa de alimentare. +ste posi"il ca de!ecţiile lichide să fie administrate şi mixt, respectiv o parte în "azinele vidate iar o parte în timpul perioadei inundate. Dolosirea acestor îngrăşăminte organice are ca efect stimularea dezvoltării verigilor primare care interesează întrucât pun la dispoziţia peştilor o cantitate de hrană naturală semnificativ mai mare. Fngrăşămintele organice #er&i . 8unt folosite diferite plante care prin descompunere aduc importante cantităţi de elemente "iogene ce sunt uşor reintroduse în circuitul materiei. În acest scop poate fi folosită chiar vegetaţia acvatică existentă în "azin, dar cel mai frecvent ea provine din cultivarea unor plante chiar în vatra "azinelor piscicole. 1egetaţia o"ţinută prin însămânţare poate constitui un îngrăşământ verde complet în cazul utilizării sale integrale, sau incomplet, respectiv se coseşte partea aeriană şi se foloseşte numai o mică porţiune din tulpini şi sistemul radicular. În acest ultim caz se evită o autoîncărcare cu materie organică iar sporul productivităţii naturale este de cca E/0. onform opiniei unor tehnologi sunt necesare E J toneQha de îngrăşăminte organice verzi. &cestea se pot o"ţine prin semănături efectuate toamna sau primăvara cu diferite specii de plante $cereale sau leguminoase%. Drecvent sunt preferate leguminoasele care prin nodozităţile de pe rădăcini fixează cantităţi însemnate de azot li"er. 8chaperclaus recomandă folosirea unor amestecuri de < J A specii de plante $cereale şi leguminoase% considerând că după inundare, se prelungeşte timpul de descompunere al acestora şi implicit se măreşte intervalul în care sunt cedate elementele "iogene. Însămânţarea "azinelor piscicole se poate face fie pe întreaga suprafaţă a vetrei "azinului, fie numai în anumite proporţii. Însămânţarea pe întreaga suprafaţă prezintă un oarecare grad de risc privind supraîncărcarea cu materie organică în descompunere pe parcursul ciclului de exploatare. 8e apreciază că întotdeauna, lucrările agrotehnice nu tre"uie să fie profunde, respectiv să nu depăşească 9@ J
stimulează dezvoltarea puternică a algelor verzi şi pe seama acestora dezvoltarea masivă a crustaceilor planctonici.
?. SISTE#E OR4ANI
tuturor factorilor implicaţi în o"ţinerea unor cantităţi maxime de carne de peşte.
?.1. Condi'ii n-,-/&r- +-n%ru nfiin'&r-& i fun,'ion&r-& un-i 6o/+od*rii +i/,i,o)-. ondiţiile create în apele iazurilor şi heleşteielor se deose"esc foarte mult de cele existente în apele naturale $cursuri ale râurilor, "ălţi sau lacuri%. În aceste spaţii, create artificial, parametri fizico-chimici şi cei "iologici pot fi controlaţi şi diri!aţi într-o oarecare măsură. În acest fel capacitatea productivă naturală a "azinelor artificiale, realizate în urma intervenţiei diri!ată a omului, are ca rezultat şi o"ţinerea unor producţii ridicate de peşte. 4roducţia mare de peşte este aşadar consecinţa realizării unor medii de apă stătătoare, cu adâncimi mici, cu posi"ilităţi de împrospătare ori de câte ori se produce un dezechili"ru sau de administrare a unor su"stanţe chimice $îngrăşăminte% atunci când unele elemente sunt în cantităţi insuficiente sau lipsesc. Înfiinţarea şi funcţionarea unei gospodării piscicole tre"uie să răspundă unor condiţii de ordin "iologic, tehnic şi economico-organizatorice. ondiţii de ordin "iologic. &cestea au ca scop garanţia asigurării apriorice a unor parametri $factori% decisivi în predeterminarea calităţii mediului de creştere a peştilor. În acest sens interesează cu precădere existenţa şi calitatea sursei de apă şi calitatea terenului pe care se vor amplasa ulterior acumulările artificiale de apă. 8ursa de aprovizionare cu apă este esenţială pentru că ea tre"uie să asigure un de"it relativ constant, sau în cel mai rău caz la un nivel minim acceptat pentru perioadele în care, în mod natural, se produce o diminuare a volumului său. +ste de reţinut că, în condiţiile ţării noastre, momentul în care de"itele cursurilor de apă înregistrează scăderi accentuate se situiază vara, când necesarul de"itului pentru "azinele piscicole este mai mare. 'e"itul de alimentare tre"uie să asigure cantităţile de apă necesare pentru înlocuirea apei infiltrată în sol $de"it de infiltraţie%, a apei evaporată $de"it de evaporaţie% şi a celei ale cărei însuşiri se alterează în urma folosirii sale de către vietăţile acvatice $de"it de compensaţie%. În general cursurile de apă de suprafaţă de la noi din ţară au însuşiri fizico-chimice şi "iologice favora"ile folosirii lor pentru piscicultură. +xcepţie fac unele cursuri de apă care primesc deversări ce produc poluarea şi care de o"icei se situiază în zonele apropiate aşezărilor ur"ane $sau rurale% ori lângă unele întreprinderi industriale sau zootehnice mari. hiar dacă prin diluarea treptată a apelor poluate sau prin acţiunea unor factori naturali efectul factorilor poluanţi se diminuiază pe măsură ce se măreşte distanţa faţă de sursa de poluare, este de dorit ca unităţile piscicole să preia apa de alimentare $şi chiar să fie amplasate% din $în% amonte de astfel de o"iective 91
sociale sau industriale. În acest fel se elimină riscul unor accidente cu efecte dintre cele mai nedorite. +ste de remarcat şi necesitatea alegerii profilului unei unităţi de exploatare piscicolă $ciprinicolă, salmonicolă etc.% în funcţie de preferinţele speciilor de peşti ce vor face o"iectul culturii şi de condiţiile naturale $respectiv caracteristicile sursei de apă% care să fie compati"ile cu exigenţele speciilor care interesează. &lături de apă, solul este unul din elementele principale de care tre"uie să se ţină seama la construirea viitoarelor iazuri sau heleşteie pentru a fi productive. *erenul pe care urmează să se construiască şi să funcţioneze un iaz sau heleşteu, tre"uie ales după calitatea pământului şi după particularităţile topografice. 4ână nu de mult, exista părerea că o piscicultură cu randament sporit nu se poate practica decât pe terenuri sănătoase şi fertile din punct de vedere agricol. +ste adevărat că asemenea terenuri sunt cele mai "une şi cel mai uşor de amena!at pentru piscicultură. *ehnicile de asanare şi ameliorare a terenurilor înmlăştinite, tur"oase şi sărăturoase, au făcut însă posi"ilă dezvoltarea unei pisciculturi cu producţii ridicate la hectar şi pe asemenea terenuri. :inând seama de faptul că terenurile sănătoase şi productive sunt destinate culturilor agricole, pentru iazuri şi heleşteie se vor alege terenurile sla" productive sau improprii pentru culturile vegetale, reprezentate de argile sau pământuri argilo-nisipoase, islazuri neproductive, înmlăştinate sau sărăturoase din luncile râurilor, văi sau al"ii părăsite sau cu un de"it mic şi cursuri intermitente, vechile vetre de iazuri, stufării şi păpurişuri care produc cantităţi neânsemnate de peşte. *oate aceste terenuri pot fi puse foarte "ine în valoare prin aplicarea unor metode avansate de piscicultură şi de amena!are, care le însănătoşeşte şi le redau producţiei piscicole. În vederea sta"ilirii dacă vatra unui iaz sau heleşteu este sau nu potrivită pentru piscicultură, tre"uie studiate structura fizică a terenului, "ogăţia în săruri minerale, conţinutul în su"stanţe organice, aciditatea, starea de aerare şi posi"ilităţile de asanare şi spălare, dacă sunt terenuri înmlăştinite, acoperite de vegetaţie sau sunt sărături. 4regătirea în preala"il a terenurilor supuse amena!ărilor este o condiţie esenţială pentru productivitatea şi viitoarea exploatare a iazurilor şi heleşteielor. 'efrişarea şi distrugerea vegetaţiei tari, desecarea, mineralizarea su"stanţelor organice su" acţiunea agenţilor atmosferici după uscarea terenului timp de un an, înier"area lui, refacerea structurii, toate sunt metode care transformă calitatea terenului de la starea lui iniţială la aceea a unui sol productiv, pe care se poate o"ţine o însemnată producţie de peşte 1etrele heleşteielor şi iazurilor amena!ate pe soluri sterile, sau pe cele cu su"stanţe humice din a"undenţă, pe tur"ării, nu asigură calciul necesar. Heleşteiele amena!ate pe terenuri acide sunt de asemenea lipsite de calciu şi 92
ele sunt intens acoperite de o vegetaţie dură. În asemenea cazuri, acest nea!uns se poate remedia prin folosirea amendamentelor calcaroase. 8olul pe care se construieşte viitorul iaz sau heleşteu, o dată însănătoşit, poate fi folosit şi valorificat prin piscicultură, dându-i-se una dintre cele mai renta"ile între"uinţări. 2nteracţiunea apei cu solul de pe fundul "azinului nu se poate petrece în profunzime şi într-un timp scurt. 8tratul care participă la viaţa heleşteului are o grosime redusă $9@ - A/ cm%. +l îşi eli"erează su"stanţele chimice nutritive în timp, ca un adevărat rezervor. În cazul când pe fund se depune un strat gros de mâl fin anorganic sau organic, su" acţiunea valurilor produse de vânt, straturile de mâl pot fi răscolite la o adâncime mică producând o intensă tul"urare a apei, uneori dăunătoare vieţii peştilor, mai ales în stadiile de larvă sau alevin. 'acă stratul superficial al solului de pe fund este format din nisip grosier $/,<-< mm% sau fin $/,/<-/,< mm% heleşteul sau iazul prezintă un fund sărac, cu su"stanţe minerale în cantităţi minime $calciu, fosfor, azot etc.% şi în plus favorizează pierderea unor cantităţi mari de apă prin infiltraţie. 'in această cauză, terenurile nisipoase sau pietroase nu sunt indicate pentru construirea iazurilor şi heleşteielor. *erenurile sterile, permea"ile, folosite ca fund al viitoarelor unităţi piscicole, necesită îm"unătăţirea structurii prin colmatări aluvionale şi depozite de mâl organic, care se produc în timp. Dormarea materiei organice, ca primă resursă în desfăşurarea lanţului trofic din iazul şi heleşteul respectiv, este deose"it de importantă pentru productivitatea piscicolă a unităţii de producţie. 3ezervele de materie organică ale heleşteului pot avea două provenienţe5 ele pot rezulta din resturile de plante acvatice şi alge, ale zooplanctonului după moarte acestuia, sau pot proveni din rădăcinile şi resturile tulpinilor aeriene ale plantelor macrofite rămase la suprafaţa solului după defrişare şi acoperite cu apă prin inundarea "azinului în urma amena!ării lui. a acestea se mai adaugă şi su"stanţa organică a aluviunilor decantate din apa de alimentare. 3educerea rezervelor organice prin folosirea lor în circuitul "iologic al "azinului, şi în final transformarea lor în carne de peşte, este o măsură de cea mai mare însemnătate pentru creşterea producţiei de peşte. În acest sens desecarea periodică, lăsarea la odihnă, înier"area sau cultivarea solului de pe fund sunt măsuri care aduc o îm"unătăţire a rezervelor organice şi a!ută la mineralizarea şi transformarea lor. ondiţii de ordin tehnic Cospodăria piscicolă nou înfiinţată "eneficiază de un cadru căruia tre"uie să i se adapteze în concepţie şi execuţie. În acest sens, principala opţiune constă în adoptarea tipului de exploatare $iazuri sau heleşteie% în conformitate cu particularităţile zonei propusă pentru amplasament. 'imensiunea gospodăriei va ţine seama pe de o parte de de"itul asigurat de sursa de apă care pentru ma!oritatea speciilor de peşti $cu 93
excepţia salmonidelor% se consideră că tre"uie să fie de minim 9 litru Q secundă Q hectar, iar pe de altă parte de posi"ilităţile de extindere a suprafeţei de luciu de apă în raport de configuraţia topografică. În acest sens este de remarcat că pentru gospodăriile de iazuri, este de dorit ca râul să ai"ă o pantă de scurgere de minim /,A - /,@ oQo iar al"ia ma!oră să permită realizarea unui "azin suficient de extins şi cu o adâncime convena"ilă. 'e asemenea, lungimea acumulării pe firul văii nu tre"uie să fie mai mică de /,@ Km dar nici mai mare de 9 - < Km. 4entru gospodăriile de heleşteie se va avea în vedere în primul rând necesitatea realizării unor "azine cu destinaţie specifică. În acest sens, terenul tre"uie să fie suficient de plan, dar să ai"ă şi unele particularităţi care să permită sistematizarea heleşteielor astfel încât să se asigure fluxul tehnologic specific. În acelaşi timp, se va căuta ca amplasarea canalelor de alimentare şi de evacuare a apei să solicite un volum cât mai mic de lucrări de terasament. 'eose"it de importantă este permea"ilitatea terenului de amplasare. &cest aspect interesează pentru că se pune pro"lema pierderilor prin infiltraţie pe de o parte, dar şi pentru că stratul superficial de sol va fi folosit la confecţionarea terasamentelor. ondiţii de ordin economic 4entru a se asigura o renta"ilitate maximă a gospodăriei piscicolă, se va avea în vedere încă din stadiul de studiu al realizării investiţiei, alegerea terenului su" raportul apropierii de căile de comunicaţie, de reţelele electrice care vor furniza energia pentru anumite instalaţii şi utila!e, ca şi de localităţi pentru a se asigura forţa de muncă necesară. atenţie deose"ită se va acorda analizei "iologice a apelor din zonă şi determinării caracteristicilor "iomasei care se dezvoltă care se dezvoltă în mod natural, pentru a se îm"ina cât mai raţional fura!area suplimentară cu utilizarea "azei trofice naturală, în vederea reducerii costurilor de producţie. egat de acest aspect, se vor sta"ili şi speciile care se consideră că se pretează cel mai "ine la condiţiile existente. 'e mare importanţă este şi găsirea de soluţii pentru producerea de fura!e concentrate specifice hrănirii peştilor şi în special a categoriilor mici de vârstă, precum şi cultivarea vetrelor heleşteielor şi iazurilor cu diferite plante care fie că vor fi folosite de speciile de peşti fitofagi, fie vor contri"ui la ameliorarea vetrei "azinelor după anumite perioade de folosire. 8imultan se impune analiza posi"ilităţilor de integrare în circuitul productiv a unor activităţi anexe cum ar fi creşterea raţelor, folosirea apei pentru irigaţii locale, activităţi de agrement etc.
?.2. Or6&ni9&r-& -5+)o&%*rii +-%i)or reşterea peştilor se poate practica în apele naturale $lacuri naturale, "ălţi naturale din luncile inunda"ile ale râurilor mai mari%, în "azine de apă realizate special în scop piscicol $iazuri şi heleşteie% ca şi în "azine realizate în 94
alte scopuri $lacuri create în scop energetic sau pentru sistemele de irigaţii, canale de irigaţii, orezării%. ele mai importante pentru piscicultură rămân amena!ările realizate special în scop piscicol $iazurile şi heleşteiele% care de cele mai multe ori sunt organizate ca gospodării $crescătorii% piscicole. &ceste crescătorii se "azează pe principii organizatorice similare cu cele aplicate la animalele terestre ce fac o"iectul zootehniei. rescătoriile piscicole pot fi clasificate după o serie de criterii mai importante. a% În funcţie de specia de "ază crescută. 8e întâlnesc crescătorii ciprinicole $profilate pe creşterea diferitelor specii de cMprinidae%, crescătorii salmonicole $profilate pe creşterea păstrăvilor%, crescătorii sturionicole $profilate pe creşterea sturionilor%, gospodării pentru creşterea peştilor marini. "% În raport de complexitatea fluxului tehnologic aplicat. În practica piscicolă se întâlnesc două tipuri de exploataţii5 - crescătorii cu ciclu incomplet $au ca profil numai o verigă din ciclul "iologic normal al peştilor cum ar fi producerea peştelui de consum sau numai producerea puietului%( - crescătorii cu ciclu complet, ce se ocupă de creşterea reproducătorilor, realizează reproducerea, cresc puietul, cresc şi produc peştele de consum. c% funcţie de gradul de intensifizare al producţiei. Cradul de intensivizare are în vedere elemente specifice şi se referă la aspecte cum sunt5 densitatea la populare, sporul în greutate, consumul specific, producţia o"ţinută pe un hectar luciu de apă sau la 9 m A apă etc. &stfel, crescătoriile piscicole pot căpăta caracter extensiv, semiintensiv şi intensiv iar în ultimul timp se promovează exploataţii de tip superintensiv. d% În funcţie de modul de realizare şi organizare a "azinelor. 8e întâlnesc gospodării semisistematice şi gospodării sistematice. Cospodăriile semisistematice au ca unitate de exploatare iazul, realizat prin "ararea cursului unui râu sau pârâu, cu de"it suficient şi relativ constant. +le se o"ţin prin realizarea unei succesiuni de "ara!e $şi în consecinţă a unei sal"e de iazuri%. rescătoriile sistematice au ca unitate de exploatare heleşteul. &mplasarea pe terenuri relativ plane face posi"ilă o dispunere a heleşteielor su" formă de "aterii de heleşteie. &ceasta permite sta"ilirea unei destinaţii specifice pentru fiecare heleşteu şi aran!area lor în conformitate cu cerinţele fluxului tehnologic. riteriile de clasificare prezentate nu tre"uiesc privite rigid, cu atât mai mult cu cât anumite aspecte se întrepătrund şi în anumite situaţii, o crescătorie poate îm"ina elemente comune diferitelor criterii de clasificare menţionate. &stfel, o crescătorie ciprinicolă sistematică poate avea într-o ipostază caracter intensiv iar în alta caracter semiintensiv $după cum sunt folosite diferitele pârghii care vizează gradul de intensivizare a producţiei%. a rândul lor, fiecare dintre acestea pot avea ciclu de producţie complet sau 95
incomplet. În acelaşi timp se poate menţiona că o gospodărie piscicolă semisistematică nu este compati"ilă, în general, cu asigurarea unui ciclu complet şi nici cu un grad ridicat de intensivizare.
?.3. A(-n&@*ri +i/,i,o)- /-(i/i/%-(&%i, modalitate larg utilizată pentru realizarea unor acumulări artificiale de apă o constituie "ararea cursului unei ape. 4rin această acţiune se o"ţin aşa numitele YiazuriY . În mod o"işnuit se procedează la efectuarea unui număr mai mare de "ara!e pe acelaşi curs ceea ce dă naştere unei succesiuni de acumulări sau unei Ysal"eY de iazuri. &cţiunea se realizează numai în urma unor studii amănunţite ale zonei vizând aspecte complexe $topografice, hidrografice, economice, "iologice etc.% iar construirea amena!ărilor necesare poate fi făcută numai după o"ţinerea acordului organelor de stat a"ilitate cu gospodărirea apelor.
.A.9. &vanta!ele şi dezavanta!ele amena!ărilor semisistematice 4rin "ararea cursului unei ape, se o"ţine o succesiune de acumulări care însă nu sunt decât aparent independente şi nu întrerup definitiv cursul propriuzis al apei. 'upă umplerea iazului amplasat cel mai în amonte la cotele determinate, apa îşi continuă curgerea şi este acumulată în iazul imediat următor şi aşa mai departe până la umplerea tuturor. 'e"itul de alimentare este reprezentat practic de de"itul normal al cursului respectiv, cu toate fluctuaţiile sale, apa fiind tranzitată dintr-un iaz în altul, succesiv, în sensul pantei naturale de scurgere. Principal a#anta al acestui tip de amena!ări se referă la volumul redus al investiţei iniţiale. +l derivă din faptul că principalele componente care necesită efort economic sunt "ara!ul $construit de altfel din pământ% şi unele instalaţii adiacente relativ simple, menite să-i asigure "ara!ului dura"ilitate şi protecţie, dar şi cu rol tehnologic $instalaţia de evacuare de tip YcălugărY, deversorul, groapă de pescuit%. 3estul împre!muirii incintei este reprezentată de versanţii văii care, în principiu, nu au nevoie de amena!ări sau intervenţii deose"ite. &lături de acest principal avanta! tre"uie avut în vedere faptul că în zonele adiacente cursurilor respective, în general, solul nu prezintă caracteristici deose"ite în ceea ce priveşte fertilitatea. 8e poate afirma, fără teama de a greşi, că în aceste zone terenul nu poate căpăta destinaţie agricolă fiind de cele mai multe ori mlăştinos sau cu o structură improprie practicării culturilor agricole. În cazul înfiinţării unor iazuri, zonele menţionate pot fi valorificate în direcţia o"ţinerii de produse utile consumului uman, respectiv carne de peşte. 4rin acumularea unor volume semnificative de apă zonele limitrofe pot "eneficia de irigaţii sau de apă utilizată în diferite scopuri $edilitar, economic, 96
agrement etc.%. 7u poate fi negli!at nici aspectul legat de regularizarea cursului de apă respectiv sau cel cu privire la efectul climatologic local al acumulării. 3e&a#antaele acestor amena!ări sunt de ordin tehnologic şi sanitar. 'at fiind modul în care se realizează acumularea de apă şi în strânsă legătură cu panta de curgere a văii respective, iazul are o adâncime maximă la nivelul "ara!ului $unde poate atinge chiar E-; m% şi din ce în ce mai mică pe măsură ce se depărtează de "ara! în amonte, $practic adâncimea secţiunii naturale de curgere a apei respective%. &ceastă adâncime varia"ilă crează condiţii deose"ite ce nu corespund întotdeauna exigenţelor anumitor specii, categorii de vârstă ale peştilor sau unor faze tehnologice caracteristice unui ciclu de exploatare complet. În zonele cu adâncime mare nu se recomandă distri"uirea fura!elor deoarece peştii caută mai puţin în aceste puncte. *recerea apei dintr-un iaz în altul se face după ce o parte din însuşirile sale fizico-chimice s-au modificat, astfel încât fiecare din iazurile din aval primesc apă din ce în ce mai sărăcită în componenţii utili, în special în ceea ce priveşte oxigenul solvit. *otuşi, datorită suprafeţelor mari, microflorei care se dezvoltă în iaz şi unor instalaţii anexe, deficitul aparent de oxigen devine aproape întotdeauna neo"serva"il. 6mplerea şi golirea unităţilor de exploatare $iazurilor% nu se poate face independent, ceea ce crează dificultăţi în anumite momente $sezonul de pescuit radical de recoltă%. În acelaşi timp este foarte dificil de controlat populaţia de peşti săl"atici care pot oricând pătrunde în incintele amena!ate şi care, aproape întotdeauna provoacă pro"leme, asociind lipsei valorii lor economice şi implicaţii tehnologice legate de concurenţa la hrana distri"uită în mod diri!at, de consumul oxigenului solvit sau de faptul că pot fi prădători ai materialului "iologic crescut în iazuri. 6n aspect mai delicat este reprezentat de inconvenientele de ordin sanitar în sensul că la o eventuală declanşare a unei "oli, aceasta se transmite, fără posi"ilitatea de intervenţie, din amonte spre aval datorită curgerii normale a apei în acest sens. 'ezavanta!ele menţionate nu sunt însă în măsură să excludă din practica piscicolă iazurile sau să le minimizeze rolul şi importanţa. +le tre"uiesc cunoscute şi interpretate la !usta lor valoare, iar prin conduita tehnologică, să se caute limitarea efectelor nedorite. .A.<.ondiţii specifice pentru înfiinţarea amena!ărilor semisistematice 'ecizia pentru înfiinţarea unei amena!ări complexe de tip semisistematic nu poate fi adoptată decât în urma unei analize complexe. 2n principiu se poate discuta despre respectarea unor condiţii de ordin tehnic, "iologic şi economic 4rincipalul element care va fi hotărâtor este reprezentat de existenţa şi caracteristicile sursei de apă care va alimenta amena!area. În acest sens 97
studiul preliminar se referă la aprecierea cantităţii şi calităţii apei, dar şi asupra configuraţiei topografice a terenului unde se prefigurează amplasamentul. &mena!ările semisistematice îşi găsesc de regulă utilitatea, dar şi condiţii în general favora"ile amplasării, în zonele de şes şi eventual colinare, pe al"ia unor cursuri având al"ii relativ largi, pante de curgere nu prea accentuate, aşa cum a fost precizat anterior, $/,A - /,@0 care ar permite o"ţinerea unor heleşteie a căror lungime să se situieze între /,@ - A Km% şi de"ite nu prea mari, dar relativ constante $de"it tehnologic mai mare de 9 lQsecQha% . 8tudiul preliminar tre"uie să ai"ă la "ază o investigaţie privind date multianuale referitoare la de"itul mediu, minim, maxim şi eventual la situaţiile de excepţie cunoscute sau previzi"ile. În acelaşi timp este util a se cunoaşte în ce măsură, pe traseul din amonte, sunt prezente aşezări umane sau eventuale surse de poluare care ar putea pune su" semnul îndoielii păstrarea purităţii apei. 'eose"it de important este şi un studiu privind caracteristicile fizico-chimice şi "iologice ale apei $compoziţie chimică, valorile parametrilor fizici, grad de incărcare "iologică şi componenţa acestei încărcături%. 'in punct de vedere al condiţiilor economice şi sociale, decizia privind amplasarea unei gospodării piscicole va avea în vedere apropierea faţă de căile de comunicaţii, aşezările omeneşti, sursele de energie electrică etc. &ceste considerente sunt legate de posi"ilitatea de asigurare a accesului mi!loacelor de transport în zonă, a forţei de muncă sau a pazei, ca şi a posi"ilităţii utilizării unor instalaţii tehnice pentru prepararea fura!elori sau pentru condiţionarea şi valorificarea producţiei. .A.A. &mena!ări, construcţii hidrotehnice şi instalaţii folosite în amena!ările semisistematice. 6nitatea de exploatare folosită în amena!ările semisistematice este cunoscută su" denumirea de YiazY. +l reprezintă o acumulare de apă o"ţinută prin oprirea cursului apei folosind o lucrare de terasament numită Y"ara!Y. &lături de "ara!, în scopul prote!ării sale de efectul distructiv al apei ca şi în scopuri tehnologice mai apar o serie de construcţii $instalaţia de tip călugăr sau eventual instalaţia de tip călugăr deversor, deversorul, groapa de pescuit, canalele drenoare $Dig.9%.
98
B&r&@u) 3eprezintă o lucrare de terasament care, în piscicultură, se realizează în general din pământ a cărui permea"ilitate conferă garanţii privind sta"ilitatea construcţiei. În cazul în care structura pământului gropilor de împrumut din care se preconizează construirea "ara!ului este preponderent nisipoasă sau pietroasă se pot include în structura "ara!ului elemente izolante din argilă cunoscute su" denumirea de nucleu şi ecran. În urma măsurătorilor topometrice ale terenului de amplasare a iazului se determină parametri ce vor caracteriza iazul şi implicit ai corpului "ara!ului care va servi la închiderea văii. 'imensionarea "ara!ului tre"uie să i"ă în vedere solicitările hidrodinamice şi hidrostatice la care va fi supus terasamentul, atât în mod constant cât şi în cazuri de excepţie $undă de viitură ce poate apare în cazuri de ploi torenţiale soldate cu creşteri anormale ale de"itelor cursului respectiv%. +lementele care caracterizează "ara!ul se sta"ilesc pe "ază de calcule , prin formule adecvate, ce ţin seama de caracteristicile iazului ce se va forma, de structura pământului din care se construieşte şi "ineînţeles de parametri specifici ai acestui tip de terasament $coronament, "aza sau talpa "ara!ului, înălţime, taluzuri etc%. În secţiune "ara!ul are aspect trapezoidal, "aza mare fiind reprezentată de talpa "ara!ului, "aza mică formând coronamentul iar laturile neparalele formând taluzurile $Dig. 9; % 99
8ecţiunea şi implicit volumul "ara!ului se determină astfel încât prin greutatea sa să poată asigura sta"ilitatea construcţiei la acţiunea forţelor dezvoltate de volumul de apă acumulat în amonte şi care manifestă tendinţa împingerii către aval a "ara!ului. 'e o deose"ită importanţă este determinarea cur"ei de infiltraţie ce ţine seama pe de o parte de forţele hidrodinamice ale acţiunii apei iar pe de altă parte de elementele constructive ale "ara!ului şi de natura pământului din care este realizat. Înclinarea taluzurilor amonte şi aval $respectiv umed şi uscat% se admite între anumite limite ce ţin seama în principal de natura terenului $*a"elul 9?% Înclinarea taluzurilor în funcţie de natura terenului $după 1oican 1 si col. 9F?% 8tructura terenului groapa de împrumut 7isipo - argilos &rgilo - nisipos
în Înclinarea taluzului *aluzul umed 9QA - 9Q? 9Q<,@ - 9QA
*a"elul 9?
*aluzul uscat 9Q< - 9Q<,@ 9Q9,@ - 9Q<
oronamentul va fi astfel dimensionat încât să ţină seama şi de rolul său ca eventuală cale de circulaţie deoarece prin "ararea cursului apei se suprimă în multe situaţii comunicaţiile zonale. 100
onstruirea "ara!ului începe prin alegeraea locului de amplasare. 8uprafaţa pe care se va ridica "ara!ul poartă denumirea de ampriză. *erenul pentru ampriză poate ave anumite particularităţi care pot fi favora"ile sau care pot crea unele pro"leme în ceea ce priveşte sta"ilitatea şi siguranţa "ara!ului $teren nisipos, teren cu vegetaţie de diferite dimensiuni, teren mlăştinos, plaur etc.%. +ste necesr să se ţină seama de aceste particularităţişi să se aleagă conduita adecvată în ceea ce priveşte construirea "ara!ului, mai ales în sta"ilirea volumului "ara!ului. 4e versanţi se recomandă săparea terenului în trepte pentru a mări suprafaţa de contact a "ara!ului cu terenul de fundaţie. 'in considerente logice, înălţarea "ara!ului tre"uie precedată de construirea instalaţiei de tip YcălugărY sau Ycălugăr-deversorY al căror corp orizontal ce va servi la evacuarea apei din iaz se amplasează în punctul cel mai !os al secţiunii al"iei. 4e zona marcată prin pichetare, în funcţie de dimensiunile calculate, se aduce pământ din aşa numitele Ygropi de împrumutY, respectiv zone din care se prelevează materialul pentru construirea "ara!ului. &cestea tre"uie să furnizeze un pământ având caracteristici structurale adecvate din punct de vedere al permea"ilităţii, dar care să nu se afle la distanţe prea mari, care ar implica cheltuieli ridicate legate de transport. +ste recomandat ca gropile de împrumut să fie amplasate imediat în zona aval a viitorului "ara! deoarece astfel se îndeplinesc simultan mai multe deziderate5 se reduce distanţa de transport a materialului din care se construieşte "ara!ul( se produce o adâncire a porţiunii terminale a iazului din aval care devine astfel utiliza"ilă pentru creşterea peştilor( se exclud zonele malarigene. 4ământul prelevat din gropile de împrumut se transportă pe zona marcată, se împrăştie în straturi cât mai uniforme şi se tasează prin diverse metode $prin trecerea mi!loacelor de transport, manual cu maiuri, folosind dispozitive specifice cum este Ytăvălugul picior de oaieY etc%. 8imultan se urmăreşte realizarea înclinării taluzurilor. 1olumul iniţial al "ara!ului are în vedere tasările ulterioare, ceea ce impune asigurarea unui spor de până la 9Q; din volumul calculat, în funcţie de natura pământului folosit. 'acă de"itul cursului de apă pe care este construit "ara!ul este mai mare decât cel pe care l-ar putea prelua călugărul sau călugărul-deversor, într-o extremitate a "ara!ului se construieşte o aşa numită lucrare de artă cunoscută su" denumirea de YdeversorY 'upă realizarea "ara!ului se trece la consolidarea taluzurilor şi coronamentului pentru a le asigura împotriva eroziunii cauzată de valuri sau de scurgerile de apă din precipitaţii. În acest sens se pot folosi glii de sol înier"ate ce pot proveni din decopertarea zonei de ampriză şi păstrate în acest scop, sau se poate folosi înier"area directă prin semănarea unor graminee cu sistem radicular dezvoltat şi rezistent. Duncţionarea amena!ărilor semisistematice şi diri!area unor parametri tehnici şi tehnologici este condiţionată de existenţa unor construcţii simple dar 101
a"solut necesare a căror distri"uţie şi rol ţin de caracteristicile concrete ale fiecărui caz în parte. Instalaţia de de evacuare tip “călugăr“
+ste cunoscută şi su" denumirea de Yinstalaţie de evacuare a apeiY sau pur şi simplu YcălugărY, având totuşi un rol complex. 'in punct de vedere constructiv YcălugărulY este format din două corpuri îm"inate în unghi de F/ o $un corp orizontal şi un corp vertical%. el mai frecvent instalaţia este construită din "eton armat. Întreaga instalaţie se încastrează în "ara! şi este plasată pe o fundaţie din "eton. &ceasta este consolidată pe piloţi încastraţi în terenul de fundare peste care se toarnă "eton, formând radierul lucrării. orpul orizontal are aspectul unui tu", cel mai frecvent cu secţiune rotundă dar care poate fi şi pătrată sau dreptunghiulară. +l se amplasează pe radier la cota cea mai !oasă a secţiunii al"iei pentru a se oferi posi"ilitatea scurgerii complete a apei din iaz atunci când este necesar. orpul vertical se construieşte întotdeauna su" formă prismatică având secţiunea dreptunghiulară sau pătrată. a nivelul corpului vertical apar unele detalii constructive care-i conferă funcţionalitatea. 6n prim detaliu este legat de faptul că acest corp îşi are "aza la nivelul cotei inferioare a tu"ului orizontal cu care se îm"ină. 4ereţii laterali $apreciaţi faţă de axul văii sau al corpului orizontal% prezintă pe toată înălţimea câte unul sau două şanţuri $ghida!e% foarte "ine finisate sau realizate din profil metalic având în secţiune forma literei 6. În aceste spaţi se vor instala YvaneteleY ce reprezintă piesele active ale călugărului. 1anetele sunt calupi de lemn foarte "ine fasonaţi ce se plasează succesiv începând de la cota minimă, pâna la nivele ce vor permite reţinerea apei la cota dorită. *recând peste vaneta cea mai sus plasată, apa curge su" forma unei pelicule sau perdea continuându-şi drumul spre aval realizând alimentarea iazului următor $Dig.9; %
102
'eşi poartă denumirea de instalaţie de evacuare, călugărul are roluri multiple5 - permite reglarea nivelului apei în iaz prin adăugarea vanetelor la cota dorită( - dă posi"ilitatea evacuării complete a apei din iaz în cazul ridicării tuturor vanetelor( - preia şi elimină apa din straturile profunde ale iazului unde, datorită contactului cu mâlul organic sau datorită imposi"ilităţii pătrunderii luminii solare, în general prezintă caracteristici fizico-chimice şi "iologice modificate( - prin curgerea su" formă de peliculă şi în contact cu aerul atmosferic, apa care trece în iazul succesiv se reoxigenează fiind astfel propice alimentării acestei unităţi de exploatare. Deversorul
Gararea cursului unei ape crează, pentru anumite situaţii de excepţie, pro"leme deose"ite. &pariţia unor de"ite excedentare ca urmare a unor precipitaţii a"undente în "azinul hidrografic al respectivului curs, poate provoca distrugerea "ara!ului datorita incapacităţii instalaţiei de tip calugăr de a prelua decât o parte din volumul apelor din iaz, în cazul în care de"itul cursului este relativ mic şi foarte constant $ceea ce se întâlneşte foarte rar%. 'acă însă în mod permanent de"itul cursului este mai mare şi fluctuaţiile de"itului de asemenea sunt importante, se impune existenţa unei instalaţii hidrotehnice cunoscută su" denumirea de YdeversorY 'eversorul este o construcţie hidrotehnică cu aspect general de uluc, având rolul de a prelua şi tranzita spre aval de"itul excedentar prezent în mod 103
constant pe cursul respectiv sau de"itele care pot apare în situaţii excepţionale. 'in acest considerent este a"solut necesar ca proiectarea unui "ara! piscicol şi a instalaţiilor hidrotehnice aferente să fie precedate de un riguros studiu hidrologic, pentru a se cunoaşte cele mai mari de"ite consemnate în evidenţele multianuale ale organismelor de stat a"ilitate cu gospodărirea apelor. 'imensiunile tuturor terasamentelor şi a instalaţiilor hidrotehnice se vor proiecta pentru cele mai mari de"ite cunoscute. 'eversorul se construieşte din "eton armat fiind compus din trei segmente $radieri% îm"inate şi aflate unul în continuarea celuilalt $radierul amonte, central şi aval% $Dig.9F %.
Dig. 9F. 8chema deversorului onstrucţia se plasează într-o extremitate a "ara!ului şi Yîm"racăY atât terasamentul cât şi versantul în care este încastrat "ara!ul. 3adierul amonte are în plan aspect de evantai pentru a prelua apa si a o conduce spre radierul central. 4entru a evita pătrunderea corpurilor plutitoare ce pot apare în cazul undei de viitură $ar"ori, crengi etc.% şi care ar putea "loca sau stân!eni curgerea apei, accesul in ulucul radierului amonte se face printr-un grătar metalic. 3adierul central, care determină nivelul reţinerii apei în iaz, se amplasează la cota de exploatare $sau după caz la cota de siguranţă% a "ara!ului. 'acă "ara!ul va avea coronamentul utilizat ca şi cale rutieră, radierul central se prevede cu un pod pentru a permite circulaţia vehiculelor. 3adierul aval are în plan, ca şi radierul amonte, formă de evantai cu deschiderea mai larga spre zona de curgere $aval%. 'eoarece curgerea apelor, chiar prin ulucul "etonat, dezvoltă o energie ce poate fi însoţită de fenomene erozive su"stanţiale în zona de cădere, porţiunea finală a radierului aval este prevăzută cu Ydisipator de energieY. &cesta are rolul de a reduce viteza de 104
curgere a apei şi de a produce o diminuare a efectului erodant al apei. În fapt, disipatorul de energie este reprezentat de către o serie de calupi inseraţi din construcţie în porţiunea finală a ulucului radierului aval, ca şi de un "azin de liniştire, construit de asemenea din "eton rezistent. Călugărul deversor
'in punct de vedere constructiv, călugărul deversor se aseamănă foarte "ine cu instalaţia de evacuare de tip călugăr în sensul ca se compune din aceleaşi elemente şi aceleaşi detalii funcţionale. 'iferenţa constă în aceea că înălţimea corpului vertical este strict determinată şi anume, sta"ilita până la nivelul de siguranţă al "ara!ului, iar secţiunea de curgere a apei prin corpul vertical şi cel orizontal sunt mai mari. 'e asemenea este de reţinut că întotdeuna corpul vertical este plasat numai interior. &ceste precizări sunt utile în contextul înţelegerii rolului instalaţiei în amena!ările piscicole. *re"uie remarcat faptul că instalaţia îm"ină atît rolul instalaţiei de evacuare de tip călugăr, dar şi funcţia de deversor, respectiv aceea de eliminare din iaz a excesului de apă ce poate apare în mod accidental pe cursul respectiv. ota superioară a corpului vertical este situată la nivelul cotei de siguranţă a "ara!ului pentru a permite apei, în cazul creşterii nivelului acesteia din cauze accidentale, să pătrundă prin acest tu" şi să fie tranzitată spre iazul imediat următor. &sociat cu cota maximă a corpului vertical şi cu necesitatea evacuării unui volum sporit de apă, secţiunea li"eră a corpului vertical tre"uie astfel determinată încît să poată prelua de"itele maxime ce au şansa, cel puţin teoretică, de a apare pe cursul respectiv. 8ecţiunea li"eră a corpului vertical va funcţiona ca o conductă cu circuit forţat ce va prelua volumul de apă în exces. a partea superioară a corpului vertical al Ycălugărului deversorY, din considerente de siguranţă în funcţionarea instalaţiei, apar unele detalii. &stfel, pe trei laturi ale secţiunii superioare se instalează grila!e metalice care au ca scop împiedicarea pătrunderii de corpuri plutitoare ce ar putea înfunda corpurile vertical şi orizontal ca şi împiedicarea evadării peştilor. 4e partea dinspre "ara! segmentul corpului vertical este plin, spre a nu se produce vârte!uri ce ar contri"ui la erodarea "ara!ului.
?.7. A(-n&@*ri +i/,i,o)- /i/%-(&%i,Cradul de sistematizare al unei amena!ări piscicole exprimat prin felul în care sunt realizate şi dispuse unităţile de exploatare ca şi prin modul de folosinţă al acestora, conferă amena!ărilor incluse în această, categorie un statut particular. 6nitatea de exploatare în acest caz este reprezentată de heleşteu. Heleşteul este o"ţinut prin lucrări de terasament realizate pe un teren relativ plan, în contextul amena!ării unor supraacumulări de pămînt perimetrale ce sunt capa"ile să reprezinte incinte de depozitare a apei ce a!unge aici prin aducţiune dintr-o sursă continuă. 105
Heleşteiele apar astfel ca amena!ări dispuse de regulă su" formă de "aterii, amplasate întotdeauna numai în al"ia ma!oră a cursurilor apelor de suprafaţă, fără a ocupa al"ia minoră a acestora. .?.9. &vanta!ele şi dezavanta!ele amena!ărilor sistematice. 4rin analogie cu ceea ce a fost prezentat anterior la capitolul .A.9. ca dezavanta!e pentru amena!ările semisistematice, în acest caz pot fi prezentate ca avanta!e. &stfel, prezentate în mod succint, amena!ările sistematice oferă multe a#antae pentru cei care optează pentru o asemenea variantă de amena!are. - alegerea !udicioasă a spaţiului de amplasare permite distri"uirea heleşteielor după scheme care pot asigura fluxuri complete impuse de exploatarea peştilor în ciruit închis $de la producerea şi creşterea diri!ată a reproducătorilor, pînă la o"ţinerea peştelui de consum%( - fiind plasate pe teren plan, heleşteiele pot fi amena!ate astfel încît, prin parametri constructivi, să asigure acumulări de apă cu adîncimi relativ uniforme dar mai ales adecvate exigenţelor diferitelor specii sau categorii de vîrstă a peştilor care vor face o"iectul culturii diri!ate( - regimul de alimentare cu apă şi cel de evacuare a acesteia, crează fiecărui heleşteu un statut independent, ceea ce convine din punct de vedere tehnologic şi în acelaşi timp permite menţinerea unei situaţii sanitare fără riscuri ma!ore( - avînd posi"ilitatea funcţionării independente, heleşteiele permit un control riguros al peştilor cu care se face popularea $su" aspectul speciilor sau al structurii de vîrstă%, al folosirii fura!elor ,al diri!ării adecvate a factorilor fizicochimici şi "iologici ai mediului de creştere, al recoltării producţiei, etc. Daţă de aceste avanta!e, amena!ările sistematice prezintă un de&a#anta ma!or, legat de volumul mare al investiţiei iniţiale. &cesta este reprezentat în principal de construirea terasamentelor specifice $digurile% alături de care apar şi construcţiile specifice, ca şi de instalaţiile de preluare a apei din sursă şi de canalele de aducţiune a apei. .?.<. ondiţii specifice pentru înfiinţarea amena!ărilor sistematice )odul de realizare al unităţilor de exploatare sistematice care va fi prezentat în cele ce urmează, este limitat de aceleaşi condiţii de ordin "iologic, tehnic şi socio-economic amintite în capitolele precedente. 'acă în ceea ce priveşte condiţiile "iologice şi socio-economice nu apar elemente deose"ite faţă de amena!ările semisistematice, se poate aprecia că fac notă aparte condiţiile de ordin tehnic ce se referă cu precădere la aspectele de topografie a terenului ales pentru amplasamentul amena!ării. &şa cum s-a mai precizat amena!ările sistematice sunt întotdeauna amplasate în afara al"iei minore a cursurilor de apă de suprafaţă $respectiv în al"iile ma!ore ale acestora%. Zona aleasă tre"uie să fie plană, cu profil relativ orizontal sau cu pantă foarte mică, dar care să ai"ă o extindere suficient de 106
largă pentru a permite realizarea în final a unor suprafeţe de luciu de apă adecvate scopurilor economice ale investiţiei. 8imultan se va avea în vedere utilizarea maximă a Yaccidentelor topograficeS ca zone de delimitare a heleşteielor, implicit ca economii în realizarea terasamentelor. &mplasamentul va ţine seama şi de posi"ilităţile de preluare a apei din sursă astfel încît să fie evitate eventualele accidente posi"ile de poluare. .?.A. &mena!ări, construcţii hidrotehnice şi instalaţii folosite în exploatările sistematice Heleşteul reprezintă unitatea de exploatare în amena!ările sistematice. +l se construieşte pe teren relativ plan prin delimitare perimetrală cu lucrarea de terasament numită dig şi apare întotdeauna între canalul de alimentare $plasat la o cotă superioară nivelului de exploatare a apei din heleşteu% şi canalul de evacuare $ce este situat la o cotă inferioară a fundului heleşteului pentru a permite evacuarea completă a apei%. 'igurile se construiesc din pămînt fiind folosite ca gropi de împrumut fundurile viitoarelor heleşteie. 8tratul superficial de sol se mo"ilizează cu mi!loace mecanice şi se deplasează pe zonele marcate unde se sistematizează şi se tasează. În funcţie de configuraţia zonei de amplasare şi de schema de distri"uire a unităţilor de exploatare aleasă, digurile pot fi plasate marginal sau central. 'igurile marginale delimitează perimetrul exterior al heleşteielor, iar digurile centrale se interpun între două "aterii de heleşteie. 'e regulă, digurile centrale sunt folosite pentru aducţiunea apei. În acest scop, pe coronament, este construit canalul de alimentare din care apa este distri"uită în heleşteie prin intermediul instalaţiilor de alimentare. +xistăşi situaţii în care, din considerente topografice, aducţiunea apei de alimentare se asigură prin zonele marginale. egat de aceste aspecte ale amplasării canalelor de alimentare şi de evacuare, în practică se pot întîlni diverse scheme de distri"uire a unităţilor de exploatare, după cum heleşteiele sunt proiectate a fi realizate pe un singur rînd sau pe două rînduri5 a% amplasarea pe un singur rând. În acest caz alimentarea cu apă şi evacuarea sa poate avea loc Ype părţi opuseY $Dig.
107
"% amplasarea pe două rînduri &limentarea poate fi centrală iar evacuarea "ilaterală $Dig.<9 a%, sau alimentarea este "ilaterală şi evacuarea centrală $Dig.<9"%
&provizionarea cu apă a heleşteielor se face prin intermediul Ycanalelor de alimentare Y ce conduc apa de la sursă preluînd-o prin /pri&ele de apăY şi distri"uind-o prin Y instalaţiile de alimentare Y. 4e traseul canalelor de alimentare pot apare unele o"stacole ce pot fi supratraversate cu a!utorul 108
Yapeductelor Y sau pot fi su"traversate cu a!utorul Y si!oanelor Y. 'e asemenea, la diverse nivele ale canalului de alimentare poate fi instalat Y stă#ilarul Y. +vacuarea apei din heleşteie se face cu a!utorul instalaţiilor de tip călugăr, identice din punct de vedere constructiv cu cele folosite în amena!ările semisistematice. 3epartizarea în plan a acestor elemente, într-o manieră schematică, se poate o"serva în fig. <<. 'acă prezenţa prizelor de apă, a instalaţiilor de alimentare şi a celor de evacuare este o"ligatorie, celelalte instalaţii $apeduct, sifon, stăvilar% apar numai în anumite cazuri, impuse de prezenţa unor o"stacole ce se cer a fi supratraversate, sau su"traversate, respectiv pentru diri!area nivelului sau de"itului apei tranzitată prin canalul de alimentare
Pri&ele de apă. 4rin analogie cu prizele electrice care reprezintă punctul de racordare şi de alimentare a unui consumator electric cu energie, prizele de apă reprezintă punctele de preluare a apei cu care vor fi alimentate unităţile sistematice de exploatare a peştilor $heleşteiele%. &cest rol nu poate fi asigurat decît printr-un complex de lucrări, terasamente şi instalaţii, capa"ile de a prelua din sursa de apă de"itul maxim solicitat de exploataţie. În acelaşi timp, în funcţie de topografia locală, se vor căuta acele soluţii care să permită preluarea apei cu consum minim de energie şi materiale şi să asigure o apă proprie creşterii peştilor, respectiv lipsită de o încărcătură prea mare în suspensii. 109
R +ste esenţial de cunoscut că orice amena!are piscicolă sau preluare a apei dintr-o sursă de suprafaţă pentru folosinţă piscicolă, nu pot fi concepute şi realizate fără acordul instituţiilor de stat a"ilitate cu gospodărirea apelor pe teritoriul ţării. 4rizele de apă utilizate pentru piscicultură pot fi grupate în următoarele categorii, ce ţin seama de modul în care este preluată apa din sursă5 - prize gravitaţionale - astfel concepute încît să preia apa fără consumuri suplimenatare de energie ( - prize cu pomparea apei - ce folosesc pompe acţionate de motoare termice sau electrice( - noduri hidrotehnice - o îm"inare a primelor categorii menţionate anterior. &legerea unuia sau altuia dintre tipurile de prize de apă menţionate are în vedere diferenţa de nivel dintre locul de plasare al prizei şi nivelul unităţilor de exploatare, ca şi volumul "rut şi variaţiile de nivel $maxime şi minime% ale sursei din care va fi aprovizionată exploataţia piscicolă. &ceste elemente se vor corela cu volumul terasamentelor ce se prefigurează pentru construirea canalului magistral de aducţiune ca şi a eventualelor construcţii hidrotehnice suplimentare impuse de prezenţa anumitor o"stacole ce se cer su"- sau supratraversate, comparativ cu cheltuielile ulterioare generate de consumurile de energie prin folosirea diverselor pompe. 4rizele gravitaţionale sunt astfel concepute încît să fie capa"ile de a prelua apa din sursă în mod direct prin diri!area unei fracţiuni a de"itului sursei spre canalul magistral de aducţiune. În funcţie de gradul de variaţie al nivelului sursei de apă, aceste prize pot apare su" două forme5 a% pri&e gra#itaţionale li$ere, !ără $ara şi "% pri&e gra#itaţionale cu $ara . Pri&a gra#itaţională li$eră Bsau pri&a de mal simplă+ $Dig
4rizele cu pompare a apei. 8e apelează la acest tip de prize atunci cînd diferenţa de nivel a amplasamentului exploataţiei faţă de cel al sursei este mic iar variaţiile de nivel ale sursei sunt deose"it de mari. 4rizele cu pomparea apei sunt agregate formate din motoare acţionate electric sau motoare termice şi pompe $de regulă de tip centrifugal, şi de !oasă presiune%. 4ompele sunt prevăzute cu sor"uri capa"ile să preia apa între limitele de variaţie a nivelului apei din sursă. egat de acest aspect, prizele cu pompare a apei pot fi fixe sau mo"ile $plutitoare%, pentru a putea asigura apa în orice moment. om"inarea celor două tipuri de prize de apă conduce la realizarea aşa numitelor Ynoduri hidrotehniceY. 4rin nodul hidrotehnic se poate asigura apa necesară, o "ună parte din perioada de exploatare, pe cale gravitaţională şi numai cînd apar situaţii extreme $scăderi accentuate ale nivelului sursei sau solicitări pentru de"ite tehnologice mai mari%, se apelează la pompare. analele de aducţiune a apei. &ceste amena!ări apar su" forma unor conducte deschise $pentru ma!oritatea tipurilor de exploataţii piscicole% sau su" forma unor conducte închise $pentru unele exploataţii exploataţii salmonicole%. salmonicole%. analele deschise folosite în ciprinicultură $aproape în exclusivitate% pot fi realizate în diferite modalităţi faţă de nivelul solulului 5 în ram"leu, în de"leu sau în semiram"leu J semide"leu $Dig.
Dig.
+le se dimensionează dimensionează pentru curgerea fluidului astfel încât să permită curgerea gravitaţională gravitaţională a de"itului maxim calculat pentru exploataţie. analele de aducţiunea apei, în funcţie de locul ocupat faţă de unităţile de exploatare $heleşteie% pot fi canale magistrale de alimentare sau canale secu secund ndar are. e. 2ndi 2ndife fere rent nt de rolu rolull şi ampl amplas asar area ea lor lor tera terasa same ment ntul ul care care le conturează tre"uie calculat pentru infiltraţie ategoriile de heleşteie şi numărul lor diferă de la o unitate la alta, în funcţie de suprafaţa de teren, tipul acesteia şi durata de exploatare. &stfel, pentru unităţile complete, cu ciclu de exploatare de trei ani, în sistemul clasic, se găsesc5 9.Heleşteie reproducere naturală diri!ată $folosit pe cicluri de cca zile%( <.Heleşteie de creştere a puietului puietului în etapa 2 $9@ J <9 zile%( A.Heleşteie de creştere etapa a 22-a, creştere vara 2 $ 9
112
4entru unităţile sistematice cu ciclu de exploatare de < ani, luând criter criteriil iilee de grupa grupare re a heleş heleştei teielo elorr ca în cazul cazul prece preceden dent,t, se întâln întâlnesc esc următoarele heleşteie5 2.Heleşteie de vară J aceleaşi categorii, cu excepţia celor de vara a 222a( 22.Heleşteie de iarnă J aceleaşi categorii( 222.Heleşteie speciale J aceleaşi categorii. 6nităţile complete au aceleaşi "azine. 6nităţile incomplete se clasifică în5 - unităţi de îngrăşare cu ciclu de exploatare pe < ani $heleşteu de creştere vara a 22-a şi heleşteu de îngrăşare vara a 222-a% şi cu ciclu de exploatare de un an J iazurile( - pepiniere J au aceleaşi categorii de "azine în ele. 8e mai pot întâlni la unităţile complete sau complexe cu ciclul de A sau < ani. Heleşteiele de reproducere şi cele de creştere etapa 2 $predezvoltare% sunt înlocuite în practică de o singură categorie( heleşteie de creştere etapa 2 $vara 2%( heleşteiele de creştere a remonţilor şi reproducătorilor( heleşteie de maturare a reproducătorilor hipofizaţi şi "azine circulare pentru ciprinidele asiatice. 'intre heleşteiele heleşteiele de iernat, iernat, în pepiniere pepiniere nu se întâlnesc întâlnesc heleşteiele heleşteiele pentru iernatul puietului de o vară. 8unt situaţii când în unele amena!ări apropiate, profilate ca pepiniere şi pentru creştere, sau de cercetare J se face şi iernarea materialului de vara 2 în pepinieră. În pepiniere există şi heleşteie de iernat pentru remonţi şi reproducători. 4entru unităţile incomplete de îngrăşare, cu ciclu de < ani, există heleşteie de iernat pentru materialul ce va fi îngrăşat în vara a 222-a şi de păstrare a peştelui viu. 4entru cele cu ciclu de un an pot exista heleşteie de păstrare a peştelui viu. 'intre heleşteiele speciale, sunt necesare, îndeose"i pentru pepiniere, heleşteie de carantină unde se păstrează pe o durată determinată materialul adus de la o altă unitate sau chiar din altă ţară, pentru a urmări starea sanitară, şi heleşteie de cercetare tehnologică. tehnologică. ate atego gori riililee de hele heleşt ştei eiee se redu reducc în func funcţiţiee de tipu tipull unit unităţ ăţiiii.. 'e exemp exemplu, lu, dacă dacă unitat unitatea ea are ciclul ciclul de explo exploata atare re de < ani, ani, din categ categori oriaa heleşteielor heleşteielor de vară dispar heleşteiele de vara a 222-a întrucât cele de vara a 22a din unităţile cu ciclu de < ani reprezintă heleşteiele de îngrăşare. a fel se întâmplă şi în cazul pepinierelor, pepinierelor, unde unde nu vor mai exista heleşteie de vara a 22a şi a 222-a cu excepţia acelora unde se urmăreşte o"ţinerea prin selecţie a remonţilor şi reproducătorilor. &ceste unităţi au rolul principal de producere a puietului de o vară. 7u sunt necesare nici heleşteie de păstrare a peştelui viu. 3aportul dintre diferitele categorii de heleşteie este condiţionat de procesul tehnologic ce se aplică şi de ciclul de exploatare. 113
În literatura de specialitate se întâlnesc valori procentuale orientative. 'upă 8choperclaus, se dau următoarele valori pentru unităţile cu ciclu de exploatare de A ani5 pentru heleşteiele de reproducere /,<@ - /,@/ 0 din suprafaţa totală( heleşteie de creştere a puietului etapa 2 $predezvoltare% <,@ 0( heleşteie de creştere a puietului etapa a 22-a J vara a 2 J 9/ 0 $după alţi autori J 9< J 9A 0%( heleşteie de creştere vara a 22-a
#odu) d- &(+)&/&r- & dif-ri%-)or :-)-%-i Într-o unitate sistematică, ţinând seama de sursă, de fluxul tehnologic, posi"ilităţile de automatizare, heleşteiele sunt amplasate astfel5 - heleşteiele de reproducere J lângă sursa de alimentare şi sediul unităţii( - heleşteiele de iernat J lângă sursa de alimentare, pentru a asigura condiţii "une de alimentare $circulaţia apei pe canalul de alimentare în timpul iernilor cu îngheţ%( - heleşteiele de predezvoltare J lângă cele de reproducţie, apoi vin cele de creştere vara 2, vara a 22-a şi vara a 222-a. ângă heleşteiele de iernat se găsesc heleşteiele de prematurare, plasate lângă cele de reproducere pentru a elimina factorii stresanţi pentru reproducători în timpul transportului. Heleşteiele de carantină se plasează în ultima parte a amena!ărilor, în aval de toate celelalte categorii de "azine, apa din acesta fiind diri!ată în sursă după ce a tranzitat unitatea, pentru a evita răspândirea unui eventual focar de îm"olnăvire a materialului din amena!are.
114
. BA
.1. P&r%i,u)&ri%*'i =io)o6i,- n r-+rodu,-r-& +-%i)or
G.@.@. Particularităţi mor!o!i&iologice 4eştii prezintă din punct de vedere "iologic numeroase particularităţi generate pe de o parte de marea varietate de specii întâlnite, arealul larg pe care sunt răspândiţi care la rândul său impune adaptări la cele mai diverse condiţii de mediu. 3imor!ismul se"ual . 8-a precizat de!a anterior faptul că peştii prezintă un dimorfism sexual destul de redus, diferenţierea între sexe fiind dificilă pe "aza unor criterii legate de aspectul exterior. 8e poate afirma că în general femelele din aceeaşi generaţie sunt cu o dezvoltare corporală mai mare, sau că în perioada de reproducere se pot produce unele modificări ale aspectului masculilor constând în intensificarea coloritului sau prezenţa organului perlat. Vrsta intrării la reproducţie . 3eproducerea peştilor nu poate avea loc decât într-un anumit stadiu de creştere şi dezvoltare reprezentat de momentul instalării maturităţii sexuale. 'in acest punct de vedere se pot întâlni specii foarte precoce sau unele foarte tardive. )aturitatea sexuală se instalează la cca. 9/ -9< luni la Hamsie, la A J ? ani la ma!oritatea speciilor de ciprinide autohtone $rap, )reană, 4lătică%, la E J ani la ciprinidele de origine asiatică $8ânger, 7ovac, osaş%, a!ungând la 9/ - 9? ani la 7isetru şi la 9E J
acele condiţii pentru care este adaptată şi sunt denumite Sspecii cu depunere sincronăT dar există şi specii la care la femele, icrele produse de ovar nu se maturează toate odată. a aceste specii, denumite Sspecii cu depunere asincronăT sau Scu depunere în porţiiT, în momentul optim pentru reproducere este eliminată o primă cantitate de icre, urmând ca la intervale de cca. < săptămâni să mai fie eliminate, în două trei reprize alte serii de icre. omentul depunerii pontei . *oate speciile de animale sunt astfel adaptate ca reproducerea să ai"ă loc în acele momente în care pentru descendenţi sunt asigurate în mod natural condiţiile propice de supravieţuire. )a!oritatea speciilor de peşti din zona temperată $mai ales cei paşnici% se reproduc primăvara când în apă se dezvoltă particulele de fito- şi zooplancton necesare hrănirii puietului. 8peciile răpitoare se reproduc primăvara dar mult mai timpuriu, astfel ca generaţia nou produsă sa ai"ă un SavansT în ceea ce priveşte creşterea faţă de SvictimeleT lor reprezentate de speciile paşnice. 8e remarcă şi unele categorii de peşti care se reproduc în condiţii particulare, la sfârşitul toamnei, cum este păstrăvul indigen $şi el răpitor% şi a cărui descendenţă apare primăvara timpuriu, pro"a"il din considerentele menţionate anterior. G.@.'. Particularităţi etologice ale reproducerii peştilor 9ocul unde este reali&ată reproducerea . 8peciile de peşti se cantonează în anumite areale unde găsesc resursele de hrană sau pentru care sunt adaptate. 3eproducerea poate avea loc în aceste zone sau sunt căutate alte spaţii care asigură descendenţei cele mai "une condiţii pentru a se dezvolta. 8peciile de peşti care sunt cantonate şi se reproduc în ape stagnante pot fi încadrate din acest punct de vedere în S categoria Sgenerativ stagnofileT iar cele care trăiesc şi se reproduc în cursurile râurilor sau fluviilor sunt numite Sgenerativ reofileT. 8e remarcă faptul că unele specii de peşti caută pentru reproducere anumite spaţii şi în acest sens efectuează deplasări pe distanţe mai mari sau mai mici fiind denumite Sspecii migratoareT. În acest sens 4ăstrăvul indigen urcă pentru a se reproduce spre izvoarele cursurilor de apă în care creşte, la fel ca şi ma!oritatea speciilor reofile şi care astfel asigură posi"ilitatea ca descendenţii lor, iniţial puţin mo"ili, să fie aduşi de curentul apei tocmai în zonele favora"ile de creştere. )ai deose"ite sunt cazurile unor specii care efectuiază migraţii de o amploare ieşită din comun, pe distanţe de mii de Nilometri( astfel, &nghilla care se cantonează în mod natural în "azinul )ării )editerane şi zonele adiacente, în momentul atingerii maturităţii sexuale la vârsta de @ J E ani, efectuează migraţie în )area 8argaselor unde se reproduce, adulţii încheindu-şi ciclul vital $specie cu reproducere unică%. 'e aceeaşi manieră procedează şi 8omonul care ca adult trăieşte în apele oceanice şi care pentru reproducere efectuează migraţii, dar în ape interioare. 116
)igraţii semnificative caracterizează şi sturionii care trăiesc în zona noastră $)orunul, 7isetrul, 4ăstruga% care trăiesc în mediul marin al "azinului 4onto-caspic şi care pentru reproducere migrează pe marile fluvii pentru reproducere, cu specificarea că sunt specii cu reproducere repetată. Su$stratul pentru depunerea pontei . 8peciile de peşti au adaptări şi implicit preferinţe pentru anumite zone sau condiţii care să le permită perpetuarea. 3eproducerea poate avea loc numai dacă există acele caracteristici ale mediului de creştere solicitate. 6n rol deose"it de important. 'eterminant de altfel în realizarea reproducerii este su"stratul de depunere a pontei, la peşti întâlnindu-se următoarele grupe ecologice5 - peşti pelago!ili J care depun ponta în masa apei. 2crele se hidratează puternic, a!ungând la o greutate specifică ce la asigură plutirea în masa apei şi aproape că nu au pigment gal"en, deoarece se dezvoltă în mediu cu oxigen a"undent. 2crele sunt aproape incolore şi greu de o"servat de către prădători. În natură există specii marine $scom"ridele, clupeidele etc.% şi specii dulcicole $ciprinide% pelagofile. 'in punct de vedere practic, acest aspect este important pentru că uşurează procesul de reproducere eliminând existenţa unui su"strat. - peşti !ito!ili J necesită un pat vegetal pentru fixarea icrelor în momentul depunerii pontei. 8e deose"esc mai multe categorii de specii5 - specii ce depun ponta pe vegetaţie uscată, care se reproduc primăvara timpuriu $ştiuca, "i"anul%( - specii ce depun ponte pe vegetaţie de luncă proaspăt inundată $crapul, carasul, văduviţa%( - specii ce depun ponta pe vegetaţie su"mersă nou dezvoltată şi se reproduc la sfârşitul primăverii $carasul, somnul%. &ceasta impune ca la reproducerea diri!ată să se asigure un pat vegetal natural, care se poate realiza prin însămânţări $ex. orz% sau prin folosirea saltelelor $cui"uri% artificiale. - specii lito!ile J dintre acestea fac parte specii importante din grupa ciprinidelor si salmonidelor. 8u"stratul este reprezentat de pietriş sau prundiş mărunt. 8e întâlnesc specii ce depun ponta pe fundul "azinelor şi specii ce depun ponta în nişte cui"uri de reproducere. 2crele speciilor din primul grup sunt lipicioase $ciprinide generativ reofile, cum sunt mreana, morunaşul% şi se fixează de su"strat, nefiind antrenate de curent. &l doilea grup $păstrăvii% este constituit din specii la care icrele nu sunt lipicioase, iar pentru a nu fi antrenate de curent sunt depuse în cui"uri amena!ate. 2crele au mult pigment gal"en, deoarece se dezvoltă într-un mediu cu oxigen mai puţin. - specii psamo!ile J depun ponta pe rădăcinile plantelor, icrele fiind lipicioase. În cazul reproducerii diri!ate este necesară amplasarea saltelelor artificiale. 117
- specii ostraco!ile J sunt destul de puţine, fără importanţă economică şi cu prolificitate redusă. 8unt interesante cel puţin din punct de vedere comportamental şi "iologic. 4entru reproducere au nevoie de prezenţa unor "ivalve realizându-se o verita"ilă sim"ioză între scoică şi peşte $"oarţa%. 8coica asigură iniţial protecţie pentru icrele depuse şi pentru larvele peştelui, iar ulterior alevinii răspândesc în masa apei ouăle scoicii. - !orme intermediare J au locuri diferite de depunere a pontei, în funcţie de caracteristicile "azinului acvatic. G.@.*. ntogenia la peşti. ntogenia reprezintă totalitatea etapelor prin care trece un organism de la stadiul de celulă sexuală, celulă ou $zigot% o"ţinută în urma fecundării până la încheierea ciclului vital, după ce a atins maturitatea şi s-a reprodus. a peşti, în mod particular, se disting mai multe stadii până când este atins cel de peşte adult. elula ou $zigotul% provine din celulele sexuale specifice $ovula şi spermatozoidul% care, în urma procesului de fecundare, realizează setul diploid de cromozomi J "aza unui nou organism independent. onsecutiv formării celulei ou încep procese multiplicative( la început acestea sunt simetrice, sincrone şi totale iar ulterior devin asimetrice şi asincrone conducînd la formarea ţesuturilor, organelor şi aparatelor noului organism pe parcursul em"riogenezei. a peşti sunt precizate patru perioade de dezvoltare şi anume5 9. perioada em"rionară( <. perioada larvară $postem"rionară%( A. perioada de alevin( ?. perioada de pui( @. perioada de adult. În cadrul fiecărei perioade se întâlnesc mai multe etape şi faze de dezvoltare.$Dig. <@% Perioada em$rionară este intervalul de timp în care ovulul fecundat trece printr-o serie de procese calitative deose"ite care conduc la formarea noului individ şi eclozarea acestuia. &ceastă perioadă este de scurtă durată, de < J ? zile, la speciile care se reproduc în sezonul cald şi de lungă durată $de câteva săptămâni% la speciile care se reproduc în sezonul rece. Perioada lar#ară începe odată cu eclozarea şi se termină cu resor"ţia totală a sacului vitelin respectiv trecerea la hrănirea exogenă. 2mediat după eclozare atât anatomia internă cât şi exteriorul noilor organisme independente sunt diferite faţă de adulţi. arva prezintă în zona ventrală o dilatare $uneori deose"it de voluminoasă, depăşind chiar talia larvei% acoperită de o mem"rană fină, intens vascularizată cu rol în schim"ul 118
gazos în această etapă şi care asigură un SdepozitT de vitelus nutritiv, numită Ssac vitelinT. ¶tul "ucal şi cel "ranhial sunt incomplete, sacul vitelin suplinind funcţiile acestora. Dorma corpului este destul de difuză, fără înotătoare conturate, fapt care în ma!oritatea cazurilor determină o stare de imo"ilitate a larvelor. 'e fapt reprezintă o perioadă de continuare a proceselor de dezvoltare. &ceastă perioadă este diferită ca durată, fiind mai mică $< J ? zile la crap% sau mai îndelungată $câteva săptămâni la păstrăv%. Perioada de ale#in. 'e"utează cu conturarea aparatului "ucal şi într-o oarecare măsură a înotătoarelor înregistrându-se resor"ţia aproape integrală a sacului vitelin şi trecerea la hrănirea activă cu particule de plancton. reşterea este foarte intensă ca urmare a intensificării mişcării active şi a consumului tot mai mare de particule de hrană.
Dig.<@. &specte ale ontogeniei peştilor a-c [evoluţia ovulei fecundate( d[eclozare( e[larvă cu sac vitelin( f-g[ alevin
Perioada de pui Bsau tineret+. +ste marcată în general de momentul apariţiei solzilor, se constată hrănirea exclusiv exogenă cu particule din ce în ce mai mari şi caracteristice speciei şi modificări de exterior care conduc la apariţia unor caractere morfologice prin care organismul iniţial relativ şters ca formă devine asemănător cu adulţii din specia din care face parte. 119
a unele specii, tineretul poate prezenta unele caractere sexuale secundare $dimorfism sexual% sla" dezvoltate, dar organele genitale sunt incomplet dezvoltate. &cumulările de masă corporală sunt intense. 4erioada de pui se termină atunci când se a!unge la prima maturare sexuală şi are loc prima reproducere. Perioada de adult se caracterizează prin continuarea creşterii şi prin capacitatea organismului de a se reproduce ciclic, asigurând apariţia unor noi generaţii. iclul vital se încheie în perioada de $ătrneţe , când creşterea încetează şi capacitatea fiziologică de înmulţire aproape că dispare. 'in punct de vedere practic, este important să se cunoască detalii privind perioadele critice care se întâlnesc pe parcursul ontogeniei ceea ce permite adoptarea unor conduite tehnologice menite să maximizeze rezultatele practice o"ţinute. +ste necesar a fi cunoscute foarte "ine caracteristicile perioadei em"rionare pentru a asigura condiţii optime de desfăşurare a em"riogenezei şi de a cunoaşte momentele de maximă sensi"ilitate sau rezistenţă când materialul su" formă de icre fecundate sau em"rionate poate fi manipulat $tratat contra unor agenţi specifici sau transportat%. În perioada dezvoltării em"rionare există două faze critice de minimă rezistenţă a em"rionilor faţă de anumiţi factori şi anume5 - prima fază coincide cu începutul formării morulei şi durează până la terminarea gastrulei( - a doua fază începe cu eclozarea şi durează până la formarea aparatului "ranhial. În prima fază există o sensi"ilitate crescută la anumiţi factori mecanici. 'atorită hidratării, mem"rana se su"ţiază şi poate fi distrusă uşor su" influenţa unor factori mecanici $la spălare, la îndepărtarea nisipului, la îm"ăieri cu soluţii chimice pentru îndepărtarea ciupercii 8aprolegnia%, cât şi datorită presiunii osmotice, datorită activităţii em"rionului. În a doua fază, em"rionul manifestă o sensi"ilitate crescută faţă de cantitatea de oxigen solvit în apă, întrucât până la formarea aparatului "ranhial oxigenarea se realizează la nivelul unei mem"rane primare ce încon!oară mai mult partea posterioară a em"rionului şi la nivelul sacului vitelin. Diind într-o fază incipientă, vascularizaţia superficială şi schim"ul gazos între organism şi mediu se face relativ uşor. Între aceste două faze critice există o perioadă de sensi"ilitate mai redusă, care corespunde cu apariţia glo"ilor oculari $apar su" forma unor pete pigmentate, uşor de o"servat cu ochiul li"er% şi durează până când em"rionul începe să se mişte în interior $aproape de momentul eclozării%. În această fază se pot transporta icrele em"rionate. 120
În perioada em"rionară relaţia organism-mediu este reprezentată de schim"ul gazos. 'ezvoltarea em"rionului este influenţată de o serie de factori a"iotici cum ar fi temperatura, lumina, oxigenul şi de o serie de factori "iotici şi anume diferite organisme vegetale şi animale. Daza de em"riogeneză se încheie cu eclozarea em"rionului şi astfel începe perioada larvară, caracterizată de5 părăsirea oului de către em"rion prin pleznirea mem"ranelor su" acţiuni mecanice, provocate de mişcarea em"rionului( su"ţierii acesteia su" acţiunea unor enzime de eclozare produse de em"rion( diferenţei de presiune osmotică ce există între interiorul oului şi mediu ca urmare a cata"olismului. 7u toate icrele fecundate eclozează în acelaşi timp, ci la câteva ore diferenţă. &cest fapt prezintă importanţă practică, deoarece tre"uie îndepărtate co!ile $din incu"atoare%, care prin descompunere viciază mediul. 4entru gră"irea procesului de eclozare în masă se utilizează su"stanţe proteolitice ca de exemplu alcalaza şi neutraza, folosite cu success la 87ucet. G.@.?.Caracteristici ale perioadei lar#are şi implicaţii $iologice şi tehnologice . arvele care ies din icre au, în general, un aspect asemănător, cu unele diferenţe în funcţie de specie. 2ndiferent de specie, toate larvele în perioada post em"rionară prezintă caracteristici comune5 - prezenţa sacului vitelin, care diferă de la o specie la alta prin formă, mărime şi poziţie, dar la toate speciile se află situat în partea inferioară a corpului( - respiraţia la toate larvele este de tip vascular. a ciprinide, în principal, respiraţia se realizează prin reţeaua sanguină răspândită mai mult la nivelul mem"ranelor primare, la salmonide se realizează pe suprafaţa sacului vitelin, iar la sturioni prin intermediul unor "ranhii externe "ine vascularizate. 3eţeaua sanguină se găseşte la toate speciile pe întreaga suprafaţă corporală( - corpul este de formă alungită, culoarea fiind redusă datorită unei prezenţe sla"e a cromatoforilor, distri"uţia acestora fiind o caracteristică de specie. 4rin studii microscopice sau cu "iocularul se poate urmări răspândirea cromatoforilor şi creşterea ca număr şi extindere a acestora pe măsura dezvoltării larvelor( - gura la început are o poziţie terminală, este imo"ilă( capacul opercular este incomplet dezvoltat şi închis. Cura devine mo"ilă treptat, în funcţie de resor"ţia sacului vitelin, concomitent cu dezvoltarea aparatului digestiv şi a celui respirator. În această perioadă poziţia gurii se schim"ă la unele specii, 121
cum ar fi cazul celor cu gura inferioară, modificându-se şi preferinţele alimentare. &ceastă caracteristică de schim"are este prinsă în codul genetic al speciei şi de asemenea începe să se manifeste şi caracterul de protractilitate al gurii( - mo"ilitatea J la început este în general redusă, datorită lipsei înotătoarelor şi a vezicii gazoase. *reptat, pe măsura dezvoltării înotătoarelor din primordii şi de umplere a vezicii cu gaze, începe să se modifice şi mo"ilitatea. În primele faze, la unele specii, prin intermediul unor secreţii lipicioase ale unor glande, larvele stau lipite de su"strat sau la altele, cum este cazul celor pelagofile plutesc în masa apei. 'ezvoltarea vezicii înotătoare, la speciile la care acest organ este cu două compartimente, la început se dezvoltă cel posterior ceea ca face ca mişcarea larvelor să fie dezordonată. arvele au tendinţa să se deplaseze în sus pentru ca apoi să co"oare în partea inferioară a coloanei de apă. 4erioada se termină cu dezvoltarea completă a vezicii, cu apariţia înotătoarelor şi "ranhiilor, cu epuizarea sacului vitelin şi trecerea la hrănirea exogenă, când larvele se mişcă activ în masa apei. În condiţii de reproducere artificială, faza de resor"ţie vitelină este foarte importantă. 7u pot fi ţinute în incinte din plasă un număr mare de larve mai mult de perioada de resor"ţie a sacului vitelin, pentru că neavând hrană naturală într-o cantitate şi calitate corespunzătoare, se poate înregistra o mortalitate masivă. 'e exemplu, ciprinidele după eclozare pot fi menţinute în !uvelnice A J @ zile, în funcţie de temperatura apei. ând mai rămâne puţin din sacul vitelin se pot trece în alte "azine unde sunt oferite condiţii mult mai "une de dezvoltare. 3itmul de creştere este foarte accentuat, iar printr-o dezvoltare complexă se manifestă unele caractere adaptative ale speciei. În perioada em"rionară şi larvară sunt o serie de factori de mediu care influenţează pozitiv sau negativ evoluţia individului. *emperatura mediului este unul dintre cei mai importanţi factori care condiţionează evoluţia şi supravieţuirea, însă tre"uie ţinut seama că fiecare specie este adaptată la un anumit regim termic, având un interval limită în care dezvoltarea este normală. 2ndicatorii cu care se operează în mod uzual în piscicultură sunt pragul termic $temperatura minimă%, temperatura optimă şi temperatura maximă. Pragul termic reprezintă valoarea de temperatură su" care em"riogeneza şi dezvoltarea larvară încetează. 122
Temperatura optimă este valoarea normală care permite desfăşurarea em"riogenezei, eclozarea şi dezvoltarea postem"rionară. &re valori "ine sta"ilite, ce permit apariţia em"rionilor şi larvelor via"ile. Temperatura ma"imă reprezintă acea valoare superioară nivelului considerat optim la care se produce moartea em"rionilor şi larvelor. 'acă în aceste faze temperatura co"oară sau urcă uşor faţă de valoarea optimă, deşi se încetineşte sau se intensifică dezvoltarea, nu sunt influenţe puternic negative care să ducă la pierderi materiale, via"ilitatea nu se modifică, limitele admise ca a"atere faţă de temperatura caracteristică speciei fiind de < J A o. 'acă se co"oară temperatura mult se a!unge la pragul termic şi apar pierderi. 2nvers, dacă temperatura creşte mult, mai ales în perioada em"rionară are loc o intensificare exagerată a meta"olismului, ceea ce determină apariţia de em"rioni anormali şi nevia"ili. +tapele de temperatură se sta"ilesc experimental pentru fiecare specie sau grup ecologic. În dezvoltarea larvară, influenţa temperaturii se manifestă în principal asupra procesului de hrănire, care conduce la creşterea şi dezvoltarea larvelor. xigenul. 3egimul de oxigen al apei are rol important pentru viaţa peştilor, mai ales pentru perioada em"rionară şi larvară. Diecare specie are nişte limite de adapta"ilitate în cadrul cărora dezvoltarea este normală. )odificarea conţinutului de oxigen solvit şi depăşirea valorilor în afara limitelor caracteristice speciilor are efecte diferite după cum valorile termice se menţin sau nu normale. 2nfluenţa este negativă, când la temperatura aproape de valoarea maximă şi când apa înregistrează conţinut de oxigen solvit mai scăzut, aproape de valoarea minimă. 'acă temperatura se menţine între pragul termic şi valoarea optimă, oscilaţiile de oxigen solvit, chiar dacă depăşesc uşor valorile minime, nu au efecte semnificative asupra procesului de dezvoltare. 8alinitatea este caracteristică diferitelor specii, existând şi în acest caz limite de adapta"ilitate în care dezvoltarea este normală. În funcţie de modul de adaptare se întâlnesc mai multe categorii de specii5 - specii adaptate la concentraţii varia"ile în săruri şi care suportă fără pro"leme asemenea variaţii chiar în perioade tinere de vârstă $specii eurihaline%. - specii care acceptă un ecart foarte restrâns al conţinutului în săruri $specii stenohaline%. a acestea schim"area concentraţiei în săruri în plus sau în minus faţă de gradul de adapta"ilitate determină pertur"ări sau chiar întreruperea dezvoltării. 123
'upă >tefens, crapul care este specie dulcicolă folosind de regulă ape cu salinitatea având concentraţia de A J @ , poate să se dezvolte până la un conţinut de cca F J 9/ .( moartea intervine la depăşirea acestor limite. În 2srael, crapul se dezvoltă normal în ape cu salinitate de @ gQ9//. a păstrăvul curcu"eu, specie dulcicolă, poate fi folosită în anumite condiţii chiar apă salmastră. a puiet de vara 2 este "ine tolerată o apă cu salinitate de A J E , iar pentru vara a 22-a concentraţia tolerată este de 9< J 9@ . &ceasta a permis ca în nordul Dranţei să poată fi practicată chiar creşterea păstrăvului în viviere flota"ile în vara a 22-a în ape marine. 3eacţia apei $pH-ul%. 4entru o dezvoltare normală a peştilor, pH-ul apei tre"uie să fie neutru sau sla" alcalin, cu oscilaţii uşoare. 'epăşirea limitelor de toleranţă provoacă moartea peştilor. 'uritatea. 4entru ciprinide, se consideră ape "une cele care au duritatea de E J
hiar dacă aceştia influenţează în mod direct supravieţuirea, acţiunea lor se resimte nu numai în perioada em"rionară şi larvară, ci pe toată durata de viaţă. În general, factorii care influenţează supravieţuirea sunt cuprinşi în două mari grupe şi anume5 - factori a"iotici $neanimaţi%5 fizici şi chimici( - factori "iotici $animaţi%5 sunt reprezentaţi de toate organismele vegetale şi animale din "azin. 2nfluenţa factorilor "iotici poate fi directă sau indirectă şi poate fi pozitivă sau negativă. 2nfluenţa directă-pozitivă este atunci când după trecerea la hrănirea mixtă există în "azin o "iomasă cu o structură calitativă şi cantitativă a elementelor trofice adecvată, începând cu organismele planctonice, corespunzătoare speciilor. 2nfluenţa directă-negativă este atunci când organisme care constituie "aza trofică $ex. planctonul% se dezvoltă foarte mult, ducând la fenomenul de Yînflorire a apeiT, sau dezvoltarea în exces a vegetaţiei acvatice care modifică regimul gazos şi reduce suprafaţa de mişcare a peştilor. 8unt numeroase animale carnivore care în regim natural de reproducţie influenţează evident supravieţuirea. 'e asemenea, sunt apoi diferite organisme, începând de la "acterii până la prădătorii mari, care influenţează foarte mult supravieţuirea. 2nfluenţa parazitismului se resimte mult atunci când infestarea este în masă şi mai puţin atunci când este izolată. 8aprolegnia poate infesta icrele şi larvele, dar şi exemplarele mari. +xistă şi situaţii când influenţa din partea factorilor "iotici este indirectă. 'e exemplu, vegetaţia macrofită, în unele situaţii prin celuloza greu mineraliza"ilă fie că tul"ură apa, determinând depunerea de material terigen pe icrele fecundate sau pe larvele lipite de su"strat, fie că sunt consumatoare de hrană naturală. egat de supravieţuire, în practica piscicolă sunt folosiţi anumiţi termeni specifici, respectiv Sindici de supravieţuireT care prezintă importanţă practică în caracterizarea sintetică a evoluţiei noilor organisme rezultate în urma proceselor evolutive ale celulelor iniţiale. 3ezultatul final al influenţei tuturor factorilor de mediu asupra aspectului cantitativ şi calitativ al procesului de înmulţire a peştilor, exprimat numeric sau procentual reprezintă indici cantitativi de supravieţuire. În practică se întâlnesc trei noţiuni5 - supravieţuire industrială( 125
supravieţuire piscicolă( supravieţuire "iologică. 8upravieţuirea industrială exprimă cantitatea de peşte ce poate fi pescuită după un număr de ani dintr-un "azin acvatic, din cantitatea de icre, larve sau puiet existente iniţial în "azin. 8upravieţuirea piscicolă reprezintă cantitatea de peşte ce se poate recolta dintr-un "azin din cantitatea de icre, larve şi puiet lansat. 'eoarece în am"ele cazuri se compară materialul iniţial cu cantitatea ce poate fi pescuită şi pentru că niciodată într-un "azin nevida"il nu se poate recolta întreaga cantitate de peşte, s-a introdus noţiunea de supravieţuire "iologică. &ceasta exprimă toată cantitatea de peşte ce poate fi la un moment dat într-un "azin ca rezultat al înmulţirii acestora. &cest indice are o valoare mai mare decât ceilalţi, cu excepţia heleşteielor şi iazurilor care rămân pe uscat, caz în care supravieţuirea "iologică este egală cu cea piscicolă. 2ndicii de supravieţuire se exprimă fie prin Scoeficientul de supravieţuireT, fie prin Sprocentul de supravieţuireT. oeficientul de supravieţuire este indicele prin care se arată cât material iniţial, su" formă de icre, larve şi puiet, este necesar într-un "azin acvatic pentru a se o"ţine un exemplar matur. 4rocentul de supravieţuire reprezintă raportul dintre numărul iniţial al materialului ce s-a introdus într-o unitate de exploatare, aflat într-o anumită fază $icră, larvă, pui% şi numărul de exemplare ce se o"ţin după o anumită perioadă. În practică se utilizează la sfârşitul fiecărei etape următoarele5 procentul de fecundare( procentul de eclozare( procentul de puiet de supravieţuire în perioada de predezvoltare( procentul de supravieţuire într-un sezon vegetativ( procentul de supravieţuire în perioada de iernat etc. 8upravieţuirile pe faze tehnologice şi pe specii sunt sta"ilite experimental, dar sunt influenţate de o multitudine de factori, chiar pentru aceeaşi specie sau grup ecologic de peşti. -
.2. Prin,i+ii %-:no)o6i,- n r-+rodu,-r-& ,r&+u)ui i & &)%or /+-,ii d- +-%i *ehnicile de reproducţie întâlnite şi aplicate la peşti au în vedere, în principal, gradul de intervenţie al omului în anumite etape ale acestui proces complex. 'in acest punct de vedere, în piscicultură se întâlnesc fundamental două metode de reproducere5 reproducere naturală şi reproducere artificială. 126
3eproducerea naturală, la rândul său, poate avea două forme5 reproducerea naturală li"eră şi reproducerea naturală diri!ată. Y3eproducerea naturală li"erăT este forma în care peştii, în mediul lor de creştere, manifestă comportamentul specific de reproducere în raport de caracteristicile mediale $prezenţa su"stratului de depunere a pontei, nivelul termic şi al intensităţii luminoase, prezenţa indivizilor de sex opus, a"undenţa hranei etc.%. 8upravieţuirea de la stadiul de icră la cel de puiet este deose"it de mică, de /,/9-/,90. Y3eproducerea naturală diri!atăT este metoda în care tehnologul intervine în selectarea materialului "iologic folosit la reproducere şi asigură, prin diferite acţiuni şi amena!ări specifice, condiţii cât mai apropiate de cele solicitate în mediul natural de specia reprodusă. 8upravieţuirea de la stadiul de icră la cel de puiet poate atinge @-9/0. Y3eproducerea artificialăT este metoda în care intervine tehnologul întrun mod deose"it, începând cu selecţia materialului de reproducere şi încheind cu creşterea diri!ată a alevinilor. +tapele parcurse în reproducţia artificială sunt5 - asigurarea lotului de reproducere( - stimularea maturării sincrone a celulelor sexuale( - o"ţinerea celulelor sexuale( - fecundarea icrelor( - incu"area icrelor( - creşterea larvelor şi alevinilor. a urmare a aplicării acestei metode, derulată în spaţii "ine delimitate şi cu un control riguros al parametrilor fizico-chimice şi "iologici ai mediului de creştere se a!unge la rezultate spectaculoase, respectiv la supravieţuirea de la icră fecundată la puiet, în situaţii excepţionale, de până la ?/-@/0. ;.<.9. &sigurarea lotului de reproducători +ste o activitate comună atât în reproducerea naturală diri!ată, cât şi în cea artificială. În lotul de reproducere tre"uie selectate cele mai "une exemplare din populaţie, care au atins maturitatea sexuală. Dolosirea la reproducere este limitată în timp la cca. A - ? ani, ceea ce presupune înlocuirea anuală a unei părţi din reproducătorii masculi şi femeli. &ceasta face ca în exploataţia piscicolă să fie format şi crescut un lot de remonţi, în "aza practicării unor selecţii succesive, începând chiar din rândul puietului de o vară şi continuând până în momentul introducerii la reproducţie. 4rocesul reproducerii peştilor de cultură este precedat de o serie de lucrări pregătitoare care se efectuează anual. 4rincipala lucrare constă în selecţionarea efectivă a peştilor care vor fi folosiţi pentru completarea şi menţinerea lotului de reproducători $"onitarea de toamnă%. &cesta tre"uie să fie constituit numai din exemplare viguroase, lipsite de leziuni, fără malformaţii sau semne de "oală şi de talie corespunzătoare vârstei. riteriile după care se 127
realizează selecţia se referă în principal la aspectele de exterior, vârstă şi greutate corporală $*a"elul 9@% 4arametri minimali pentru promovarea remonţilor în lotul de reproducători *a"elul 9@ . S+-,i& r/%& 4r-u%&%-& Cr&+ - femele ? J E ani ? J E Ng - masculi A J E ani ? J @ Ng Fi%of&6i i +)&n,%onof&6i - sânger de la E ani E J ; Ng - novac de la ani ; J 9/ Ng - cosaş de la ani J 9/ Ng )aterialul selecţionat este introdus în "azine de iernat( aici au nevoie de un strat li"er de apă de min. 9,< m su" stratul de gheaţă( densitatea de populare este de @// J E// ex.Qha $respectiv ?/// J ;/// NgQha%, asigurându-se un de"it de apă corespunzător schim"ării întregului volum de apă în decurs de 9/ J 9< zile şi aerarea apei în perioada de îngheţ prin executarea a min. < copciQha, cu dimensiuni de < x ? m. Înainte de lansarea în "azinele de iernat, reproducătorii se îm"ăiază preventiv timp de A/ sec. cu soluţie de permanganat de potasiu 9Q9///. 'e cel puţin două ori pe lună se controlează starea sanitară a materialului "iologic aflat la iernat, prin pescuiri de control, iar zilnic se verifică parametrii fizico-chimici ai apei, intervenindu-se ori de câte ori este nevoie în normalizarea lor. 8e verifică astfel temperatura apei, conţinutul în oxigen şi valoarea pH-ului, iar când valoarea acestor parametri se a"ate de la limitele admisi"ile, se asigură un de"it crescut de apă şi se intensifică aerarea apei. 4escuirea reproducătorilor din "azinele de iernat se realizează primăvara timpuriu, când temperatura apei a!unge la 9/ J 9< o, moment în care se procedează la o nouă selecţie $"onitarea de primăvară%, ţinându-se cont de următoarele criterii5 L& f-(-)- - exemplarele cu a"domenul moale şi proeminent, cu orificiul genital uşor tumefiat, deci aspecte care indică un grad avansat de maturare, se introduc la reproducere în prima etapă( - exemplarele cu aspect asemănător, dar cu un grad de maturarea mai puţin evidenţiat, se vor utiliza la reproducere în etapa a 22-a, după epuizarea primelor( - exemplarele cu aspect nediferenţiat de cel al masculilor nu se reţin la reproducere, fiind diri!ate către heleşteiele de creştere. L& (&/,u)i 128
- exemplarele care au "ine diferenţiate caracterele specifice maturării, cedând uşor lapţii la apăsare, sunt utilizate în prima etapă la reproducere( - exemplarele care cedează foarte puţin sau deloc lapţi se utilizează în etapa a 22-a. a speciile fitofage şi planctonofage, masculii prezintă pe înotătoarele pectorale "utoni nupţiali, uşor sesiza"ili la palparea înotătoarelor( mai dificil se determină sexul la cosaş, la care dimorfismul sexual este sla" diferenţiat primăvara timpuriu, fiind necesar a se parca separat pe sexe imediat după reproducere. Prematurarea reproducătorilor 8e realizează separat pe sexe în "azine speciale, cu suprafaţa de
129
4rin această configuraţie se pot asigura condiţii similare reproducerii naturale a crapului care solicită apă la temperatura de 9; J
Dig.
să se asigure popularea "azinelor cel târziu în dimineaţa următoare zilei începerii inundării. 4entru crearea unei hrane selective, respectiv, a unor forme mărunte de plancton $rotiferi%, imediat după reproducere se administrează clorofos /,<@ mgQl. 'acă concentraţia în su"stanţă activă este redusă, se vor face corecţiile respective. ;eproducerea şi prede&#oltarea În condiţii normale, reproducerea are loc spre seară chiar în ziua lansării reproducătorilor sau în dimineaţa zilei următoare. 4rocesul tre"uie urmărit permanent în vederea verificării intensităţii acestuia. 'acă reproducerea se desfăşoară sla" sau nu are loc în următoarele două zile, se pescuiesc reproducătorii şi se introduce un nou lot de reproducători. 'upă efectuarea reproducerii, nivelul apei se ridică cu încă 9@ J i acest amestec se macină până la dimensiuni ale particulelor de 131
cca. /,/; mm fiind distri"uit în cca ; tainuri pe zi $cca. 9/ J 9< KgQziQha% şi tot su" formă uscată. În tot cursul predezvoltării se fac zilnic analizele parametrilor chimici ai apei, în funcţie de care se vor sta"ili dozele de îngrăşăminte minerale ce se administrează în continuare( la administrarea îngrăşămintelor se va ţine seamă şi de volumul fitoplanctonului, sistându-se distri"uirea în caz de exces $înflorirea apei%. În acest caz se recomandă recircularea apei, până la resta"ilirea echili"rului "iologic. În cazul în care, cu toate măsurile aplicate, se produce totuşi invazia crustaceilor filopozi $&pus, Mzicus, 8treptocephalus% "azinele vor fi retratate cu insecticidul organo-fosforic SlorofosT, conform normelor tehnologice sanitare. Pescuirea puilor prede&#oltaţi &ceastă operaţie constituie o operaţie ce necesită o mare atenţie şi deose"ită fineţe, în toate fazele pescuitului şi transportului. 4escuitul începe după o durată de predezvoltare de 9@ J
necesar a se sta"ili o "ună corelaţie între momentul începerii evacuării apei şi cel al începerii pescuitului dimineaţa în zori, ţinându-se seama de particularităţile fiecărui "azin în parte. 7umărarea puilor se realizează volumetric. În acest scop, se ia un recipient cu volum redus şi cu acest recipient se încarcă o cană gradată, din material plastic, cu apă, numărându-se recipientele până la umplerea unui volum de 9 litru. 8e încarcă apoi recipientul cu pui până la marginea superioară a acestuia( puii se toarnă într-un vas cu apă, după care se prelevează puii cu a!utorul unei linguri metalice şi se lansează în alt vas şi se procedează la numărarea lor. 8e calculează numărul de pui care revin la o cană de 9 litru. În timpul pescuitului, se concentrează puii într-o porţiune de plasă, de unde se prelevează cu cana gradată, numărându-se cănile până la epuizarea capturii. Înmulţind numărul de căni cu numărul de pui care revin la o cană, se află numărul total de pui pescuiţi. *ransportul puilor la heleşteiele de creştere aflate în imediata apropiere de "azinele de reproducere, se face cu găleata, în care se toarnă în preala"il cca @ l apă. a heleşteiele mai îndepărtate transportul se execută cu hidro"ioanele, în care se montează câte A !uvelnice suspendate pe "are metalice( se umple cu apă
7u se recomandă recoltarea hipofizei mai târziu de luna martie, deoarece, după acest termen, hormonul gonadotrop difuzează în sânge şi îşi pierde calităţile activante. a femele doza necesară diferă în funcţie de temperatura apei $*a"elul 9E%5 'oza de hipofiză administrată femelelor în vederea maturării sincrone a ovulelor în funcţie de temperature apei *a"elul 9E *emperatura apei Doza hipofizară
9E J 9;o 9F J <9o << J
? mgQNg corp A,@ mgQNg corp A mgQNg corp
4entru masculi, doza hipofizară este de < mgQNg corp, indiferent de temperatura apei. În cazul în care temperaturile se menţin în !urul a 9E J 9 o, se recomandă administrarea in!ecţiei hipofizare în două reprize, prima fiind executată la orele 9E J 9;, iar a 22-a la orele ,// J F,//. 4entru evaluarea necesarului de hipofiză, este necesar a se urmări atât temperatura, cât şi greutatea reproducătorilor şi greutatea individuală a hipofizelor. 2n!ecţia cu hipofiză se face la "aza înotătoarei pectorale, în suspensie cu < ml ser fiziologic la femele şi 9 ml ser fiziologic la masculi. 3eproducătorii in!ectaţi sunt parcaţi separat pe sexe, în "azine de maturare, maxim @ exemplare într-un "azin $A J @ exemplare%. ;ecoltarea produselor seminale )aturarea femelelor se produce, de regulă, după 9? J
*a"elul 9
- lorură de sodiu $7al% - lorură de potasiu $Kl% - lorură de calciu $al <% - Hidrocar"onat de sodiu $7aH A%
E,E gQl /,9 gQl /,< gQl /,? gQl
3aportul spermă J eluent este de 9 9. 'acă fecundarea se execută în maximum 9 oră, amestecul se poate păstra la um"ră, la temperatura mediului am"iant( dacă timpul de păstrare se prelungeşte peste o oră, amestecul se conservă în recipienţi cu gheaţă $condiţie în care poate fi transportat de la o staţie de incu"aţie la alta% sau în frigider. *ermenul de păstrare a spermei în aceste condiţii este de maximum
4entru simplificarea operaţiei de colectare a larvelor $lucrare greoaie şi de lungă durată%, imediat după ecloziunea primelor larve sau chiar înainte de aceasta, icrele sunt colectate din carafe şi introduse în incu"atoare tip 7ucet, unde se va continua incu"aţia cât şi predezvoltarea, până în momentul livrării din staţie. Predezvoltarea postembrionară (alevinajul) arvele deversate în !uvelnice, sunt ţinute aici timp de A J @ zile în funcţie de temperatură astfel5 @ zile la 9; J 9F o, ? zile la 9F J
;.<.?. 3eproducerea artificială a speciilor asiatice Pregătirea reproducătorilor. 4escuitul, selecţia şi parcarea reproducătorilor se realizează timpuriu, după criteriile descrise anterior, reproducătorii având la dispoziţie o perioadă de minimum E/ zile pentru prematurare. >nectarea şi mulgerea. 3eproducerea poate începe în momentul în care temperatura se sta"ilizează la cca
femele. a in!ectarea am"elor sexe în prima repriză, se între"uinţează 9 cm A ser fiziologicQreproducător, iar in!ecţia a 22-a la femele se face cu < cm A ser. 3elaţia dintre temperatură şi doza hipofizară, se prezintă astfel5 *emperatura 9F J
'oza hipofizarăQKg Creutate a A,@ mg A,/ mg <,@ J A,/ mg
Hormonul gonadotrop inoculat, accelerează procesul de ovulaţie la nivelul ovarelor, maturarea producându-se la cca ; ore după a doua in!ectare, când are loc mulgerea. 2crele colectate sunt măsurate în căni gradate şi turnate în lighene în porţii de cca @// g, după care se execută fecundarea, la fel ca la crap şi, după fecundare, icrele sunt spălate continuu cu apă curată. 'upă cca ?/ minute, icrele cresc în volum de cca ? ori, moment în care sunt turnate în incu"atoare 7ucet, 'elta sau carafe gigant. În funcţie de temperatură, incu"aţia durează astfel5 *emperatura 9; J
'urata incu"aţiei până la ?/ ore A/ J A? ore
'acă în cursul incu"aţiei se produce z"ârcirea mem"ranei şi spargerea icrelor cauzată de infestare cu hife micotice sau protozoare ciliate şi flagelate saprofite, se procedează la îm"ăierea acestora. Înainte de a fi introdusă în staţia de incu"aţie, apa va fi supusă degazării. arvele eclozate, sunt colectate din incu"atoare şi trecute în !uvelnice sau în incu"atoare pentru predezvoltare. În decurs de A J @ zile larvele se dezvoltă, epuizează o "ună parte din sacul vitelin, corpul se pigmentează şi începe a se forma vezica înotătoare, moment în care alevinii sunt duşi la predezvoltare, care se realizează în condiţii asemănătoare cu cele de la crap, cu deose"irea că adâncimea apei în "azine tre"uie să fie o"ligatoriu de 9,@ J 9, m. ;.<.@. 3eproducerea natural planctonofage în "azine circulare
diri!ată a
speciilor
fitofage şi
3eproducerea natural diri!ată a peştilor fitofagi şi planctonofagi, constituie o metodă aplicată iniţial în ţările de origine a acestor specii 137
$+xtremul rient% şi extinsă ulterior în ma!oritatea ţărilor care au preluat aceste specii în vederea aclimatizării. )etoda reproducerii în "azine circulare reprezintă o cale prin care se încearcă a crea condiţii cât mai apropiate celor din mediul natural în care speciile asiatice se reproduc, ştiind că speciile respective sunt specii reofile. 4e această cale se simplifică lucrările de reproducere fiind eliminate o serie de operaţii $mulgere şi fecundare% care de multe ori produc traumatizarea sau chiar moartea reproducătorilor. 4rin această tehnică se realizează o fecundare calitativ superioară deoarece femelele expulzează numai icrele pe deplin mature şi se evită traumatizarea reproducătorilor. 4entru reproducere este folosit un "azin circular confecţionat din "eton având diametrul de cca.9/ m şi care asigură o adâncime a apei de 9, J 9,; m. &limentarea este realizată prin intermediul unor conducte $prevăzute cu vane% instalate o"lic $cca. ?@ /% faţă de pereţii verticali ai "azinului circular, imprimând astfel prin simpla curgere, un curent circular în interiorul "azinului care imită curentul apei din zonele de reproducere naturală a speciilor în discuţie. &pa de alimentare este iniţial decantată şi filtrată $eventual termostatată%. Dundul "azinului este uşor conic şi se continuă cu o conductă care preia icrele şi le conduce la o cameră colectoare $Dig. <% 4entru reproducere, în condiţiile ţării noastre, se recomandă folosirea a 9/ de familii pentru un "azin circular $o familie fiind reprezentată de raportul un mascul şi o femelă%. În ţările de origine ale metodei se folosesc densităţi de până la ? ori mai mari în ideea că la densităţi mai mari, şansele de întîlnire şi formare a cuplurilor sunt sporite şi implicit fecundarea este mult mai "ună. *ehnologia de reproducere începe cu inundarea "azinului circular care se face dimineaţa, la primele ore, înainte de ora F,//, folosind un de"it maxim de alimentare care asigură formarea unui curent puternic, circular, al apei. 'upă cca o oră se in!ectează masculii şi femelele cu o doză de /,@ mg hipofizăQKg greutate corporală după care masculii sunt lansaţi în "azinul circular iar femelele sunt parcate în heleşteie de maturare.
Dig.<. 8chema "azinului circular pentru reproducere natural-diri!ată a speciilor de origine asiatică 138
& J Gazin circular pentru reproducători( G J ameră colectoare pentru icre
În principiu, seara $noaptea% la orele
139
Dig. <;. &spect dintr-o sală de incu"are a icrelor fecundate & - 2ncu"ator tip Y7ucetT( G J arafă gigant
.3. B&9-)- %-:no)o6i,- &)- ,r-%-rii +ui-%u)ui n v&r& I 3ealizarea unor producţii superioare de puiet, necesită aplicarea în termen şi cu multă exigenţă a lucrărilor în toate fazele tehnologice, începând cu pregătirea heleşteielor, popularea, creşterea puilor şi terminând cu pescuitul de recoltă. ;.A.9. 4regătirea heleşteielor 'upă desecarea şi pescuitul de toamnă, heleşteiele sunt lăsate pe uscat, prin menţinerea nivelului apei în canale la minimum /,@ m su" cota platformei, în vederea mineralizării solului şi accesul utila!elor pe platformă. În această perioadă, se execută defrişarea vegetaţiei dure prin recoltare şi ardere, completarea şi consolidarea digurilor, revizia şi repararea instalaţiilor de filtrare, a uneltelor şi accesoriilor de pescuit. 4entru dezinfectarea solului, la interval de A ani sau ori de câte ori este necesar, se va administra pe platformă cca @// NgQha var praf, pe teren umed. 8e va distri"ui, de asemenea, gunoi de gra!d <,@ J A,/ tQha, în grămezi pe platformă sau la piciorul talazului. În luna aprilie, de preferat în zilele însorite, se va evacua apa din canalele drenoare şi se va clorina reţeaua drenoare pentru îndepărtarea speciilor străine, folosind în acest scop /,9/ Ng clorură de var în amestec cu /,9@ Ng azotat de amoniu la 9 m A apă. 8e vor clorina atât porţiunile de canal în care a rămas apă, cât şi zonele mocirloase. 140
În aceeaşi perioadă, se vor aplica lucrări agrotehnice, respectiv ararea platformei pe cca @/0 din suprafaţa heleşteielor. ;.A.<. 4opularea heleşteielor u cca 9@ zile înainte de populare, primăvara, se procedează la inundarea heleşteielor prin alimentare de suprafaţă, folosind la instalaţiile de alimentare casete cu site metalice, având latura ochiului de 9 mm, în care se aşterne un strat de 9/ J 9@ cm şpan de strung. În momentul populării, nivelul minim de apă tre"uie să fie de cca /,@ m. În perioada mai-iunie, heleşteiele se populează cu pui predezvoltaţi, folosindu-se creşterea în mono sau policultură. 4opularea se realizează la densităţi diferite după cum se face creşterea, în monocultură sau în policultură $*a"elul 9@ % 3ecomandări privind densităţile la populare în vara 2 Dormule de populari
8peciile si nr. de "ucati de pui predezvoltati pe ha. *otal din care5 o
Ho
&o
to
*a"elul 9@. "servatii
9.4olicultura Dormula nr.9 Dormula nr.< Dormula nr.A Dormula nr.? Dormula nr.@ Dormula nr.E <.)onocultura
;//// ;//// ;//// //// //// E////
<@///
?//// ?//// ?//// A//// ?//// ?////
9////
@/// A//// -
Dormula nr. Dormula nr.; Dormula nr.F Dormula nr.9/
E//// E//// E//// E////
E//// -
E//// -
E//// -
E////
8uplimentar fata de speciile de "aza se pot efectua si populari cu pui predezvoltati de 8o,Go si o in limita de 9/0 fara sa depasim pe total ;//// "uc.Qha.
;.A.A. peraţiuni tehnologice necesare în vara 2 2nundarea heleşteielor va continua după populare, astfel ca nivelul maxim să fie realizat la data de 9@ iunie. a nivel maxim, adâncimea apei tre"uie să a!ungă la 9,@ J <,/ m. 7u se admit adâncimi mai mici de /,@ m în 141
heleşteie, iar suprafaţa ocupată cu asemenea adâncimi minime nu tre"uie să depăşească 9@0 din suprafaţa totală. 4entru menţinerea unei concentraţii de A J @ mg 7
8ăpt 8ăptăm ămân ânal al,, se vor vor urmă urmări ri para parame metr triiii chim chimic icii ai apei apei.. În cazu cazuri ri speciale, analizele analizele vor fif i efectuate ori de câte ori va fi necesar. necesar. ;.A.?. 4escuitul de recoltă ampania pescuitului pescuitului de recoltă va fi precedată de lucrări pregătitoare, constând din verificarea agregatelor de pompare, revizuirea am"arcaţiunilor cu rame, a vivierelor şi uneltelor de pescuit. 1idarea heleşteielor, în funcţie de suprafaţa acestora, va începe în !urul datei de 9 octom"rie, iniţial gravitaţional şi apoi prin pompare, iar pescuitul se va desfăşura în perioada 9@ octom"rie J 9@ noiem"rie. )anipularea )anipularea puietului şi transportul lui de la groapa de pescuit la masa de sortare şi de aici în viviere, se va realiza numai în coşuri căpţuşite cu pânză. )esele de sortare vor fi adăpostite su" um"rare ferite de razele solare. 8ort 8ortar area ea se va real realiz izaa cu maxi maximu mum m de rapi rapidi dita tate te,, pent pentru ru redu reduce cere reaa la minimu minimum m a timpul timpului ui de staţio staţiona nare re pe mese. mese. 4entru 4entru creşte creşterea rea vitez vitezei ei de selecţionare a peştelui, se pot utiliza sortatoare special construite. 8e va asigura aerarea apei din viviere în tot cursul staţionării acestora cu peşt peşte, e, fie fie manu manual al cu găle găleat ată, ă, fie fie meca mecani nicc su" su" form formăă de ploa ploaie ie prin prin aspersie.
.7. Cr-%-r-& +-%-)ui d- ,on/u( ucrările pregătitoare sunt în general asemănătoare celor descrise la creşterea puietului în vara 2. ;.?.9. 2nundarea şi popularea +ste +ste de dori doritt ca acţi acţiun unea ea să se înce înceap apăă prim primăv ăvar araa timp timpur uriu iu la o temperatura de ; J 9/ , când pierderile la pescuit şi la manipulare sunt minime. În momentul populării, nivelul de apă în heleşteie tre"uie să fie de minim /,@ m, evitându-se prin aceasta pierderile produse de acţiunea păsărilor ihtiofage. 4opula 4opularea rea se va face face în diferi diferite te formul formule, e, în funcţi funcţiee de supraf suprafaţa aţa "azinelor, gradul de mineralizare a solului dar mai ales în funcţie de vârsta de valorificare $după vara a 22-a de creştere sau după vara a 222-a de creştere% $*a"elul $*a"elul 9E şi 9%
143
7orme tehnologice tehnologice privind densitatea la populare pentru creşterea în vara a 22a *a"elul *a"elul 9E ategoriile de "azine piscicole
Crupele de greutate medie la populare $g%
Helesteie A/-@/
restere in vara a-22-a Crupele )aterial de populare "ucQha. de oO HoO &oO toO *otal *otal greutate *otal medie la populare $g%
4este de consum "ucQha. 9 H9 &9 t9
9
9/-
A/// E@// A@// 9/// 9?///
Helesteie @/-9// 9/// <@// @// @// @// ?@/ ?@//
A/// ?///
2azuri
A/-@/
9
9/-
A/// E/// ?/// 9/// 9?///
2azuri
@/-9// 9
A/// A@// <@// 9/// 9////
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
x
acuri de A/-@/ @// 9@// @// @// A/// acumulare acuri de @/-9// @// 9/// @// @// <@// acumulare
1ariante privind densitatea la populare pentru creşterea în vara a 222-a *a"elul *a"elul 9 restere in vara a-222-a Crupele de 4este de consum "ucQha. *otal "uc. greutate medii la populare < H< &< t< ;/-9@/ ?// 9@// @// 9// <@// 9@/- A// ?// 9
;.?.<. peraţiuni tehnologice în vara a 22-a şi a 222-a 7ivelul maxim în heleşteie tre"uie atins la sfârşitul lunii iunie, cu respectarea indicaţiilor menţionate anterior. 4entru producţii sporite de peşte, se vor asigura de"ite sporite de apă, după cum urmează5 4rod.Qha 9/// J 9@// NgQha 9@// J
'e"it apă $% A lQsQha ? J @ lQsQha @ lQsQha
În condiţiile unor densităţi ridicate de material piscicol în "azine, nerealizarea unei alimentări corecte cu apă, conduce la înrăutăţirea mediului de viaţă, creşterea pierderilor şi realizarea unor sporuri de creştere reduse, cu un consum neeconomicos de fura!e. 8e va realiza cosirea vegetaţiei, precum şi com"aterea ei "iologică, prin cultura peştilor fitofagi. Hrănirea peştelui se va realiza cu fura!e preponderent de origine vegetală dar care asigură un nivel proteic accepta"il, apropiat de <@ J
145
. CREŞTEREA ALTOR SPECII DE PEŞTI
.1.T-:no)o6i& ,r-%-rii ,i+rinid-)or &/i&%i,iprinidele asiatice sunt reprezentate de osaş $ Ctenophar1ngodon idella % J macrofitofag, 8ânger $ H1pophthalmichth1s molitri" % J fitoplanctonofag, 7ovac BAristicht1s no$ilis % J zooplanctonofag şi 8coicar $1lophar1ngodon piceus %. &ceste specii au fost aduse la noi în ţară în anul 9FE/ şi 9FE<, su" formă de puiet în vârstă de A/ zile, cu o greutate medie de /,< gQex. dată cu ele a fost adusă accidental şi o specie neimportantă din punct de vedere economic, "a chiar cu aptitudini nedorite, respectiv )urgoiul "ălţat.
Dig.
Dig.A/. 8ânger $ H1pophthalmichth1s molitri" % În anul 9FEE s-a reuşit să se o"ţină la noi în ţară primul lot de reproducători, utilizându-se în vederea o"ţinerii descendenţilor pentru popularea "azinelor de creştere a crapului în policultură. 8copul introducerii la noi a fost de a valorifica cât mai complex unele verigi trofice nevalorificate complet sau corespunzător de ihtiofauna indigenă. 8-au dezvoltat "ine primele trei specii osaş, 8ânger şi 7ovac. 146
Dig.A9. 7ovac $ H1pophthalmichth1s no$ilis % $sinonim Aristichth1s no$ilis % )urgoiul "ălţat, întâlnit în totate categoriile de apă, este un concurent nedorit la hrana naturală, dăunător de asemenea prin consumul icrelor şi al puietului. 4entru creşterea ciprinidelor asiatice sunt necesare heleşteie de creştere a remonţilor, heleşteie pentru reproducători, heleşteie pentru iernat remonţi şi reproducători, heleşteie de prematurare reproducători, heleşteie de maturare, heleşteie de predezvoltare a larvelor, heleşteie de creştere a puietului. 4entru reproducerea natural - diri!ată se pot folosi "azine circulare. În vara 2 puietul poate fi crescut în mono- sau policultură, în vara a 22-a şi a 222-a în policultură $vezi su"cap ;.A. şi ;.?.% 4entru asigurarea reproducătorilor este necesar să se facă o selecţie în masă în trei etape5 - se selectează exemplare de un an, reţinându-se @/ 0 din exemplarele analizate( - se selectează exemplare de doi ani, reţinându-se 9/ 0 din exemplarele analizate( - la vârsta maturării de E J ani se reţin circa <@ 0 din efectiv. 4rocentele se aplică ţinând seama de necesarul de reproducători activi şi de rezultate şi de pierderile ce au loc la creştere şi iernat. reşterea remonţilor şi reproducătorilor se face în heleşteie speciale, fie în monocultură, fie în policultură, pentru valorificarea hranei naturale $regimuri diferite de hrană%. 'ensitatea medie de populare este de cca A@/ ex.Qha în condiţiile unei hrane a"undente $greutatea lotului cca.
recomandă hrănirea suplimentară cu fura!e concentrate $K [ 9% completată cu vegetaţie acvatică sau terestră cu un coeficient de conversie de
*recerea reproducătorilor la parcare se face în prima decadă a lunii aprilie, atunci când reproducătorii dispun de circa E/ de zile până la începutul campaniei de reproducere. Începutul campaniei de reproducere este condiţionat de sta"ilizarea temperaturii apei în !ur de
&tunci când variaţia temperaturii apei între zi şi noapte nu depăşeşte < , prima in!ecţie se poate face seara între orele 9F J
150
adăugându-se lapţi din epru"etă sau trecând masculii pe rând şi apăsând pe a"domen deasupra vaselor cu icre $< J A picături de la fiecare mascul. 8e amestecă, se adaugă apă până când nivelul acesteia depăşeşte cu < J A cm nivelul icrelor, se lasă în repaus 9 J < minute pentru fiecare vas, urmând spălarea, îndepărtarea impurităţilor şi surplusul de spermatozoizi. În acelaşi timp, printr-o spălare continuă are loc hidratarea timp de 9/ J 9@ minute. 'upă aceea se trec în incu"atoare de tip Zugg-Ueiss, 7ucet sau în carafe gigant. În cazul utilizării incu"atoarelor mai mari $de ex. tip 7ucet%, se introduce o cantitate de icre de până la 9 Ng, respectiv atât cât se poate o"ţine de la o femelă. 'upă fecundare şi spălare icrele se introduc în incu"atoare, unde are loc continuarea hidratării lor, de"itul din timpul incu"ării fiind diferit. a început icrele fiind mai grele de"itul este mai mare pentru a menţine icrele în masa apei. 'upă hidratare, se micşorează de"itul, menţinând icrele în masa apei şi evitând o agitare prea puternică, deoarece prin hidratare $umflare% devin sensi"ile. 2crele îşi măresc diametrul de la 9,@ mm la ? J @ mm. 6m$riogene&a are loc în
151
arvele se menţin în !uvelnic timp de <,@ J @ zile, în funcţie de temperatura apei, până ce a!ung să se hrănească activ fără să epuizeze complet sacul vitelin. *ransportul larvelor în unitate se face pînă la "azine de predezvoltare sau direct în heleşteu de creştere vara 2 ori, în exteriorul unităţii, la diverşi "eneficiari. 4entru transport se utilizează diverse mi!loace, în mod o"işnuit folosindu-se pungi din polietilenă cu capacitatea de cca. ?/ l, dar în care se pun numai cca.
din doza totală de < J A mgQNg corp, prima să fie de /,@ mgQNg corp, iar la femele din doza totală de ? J E mgQNg corp, prima să fie de /,@ mgQNg corp. ea de-a doua in!ecţie este de 9,@ J <,@ mgQNg corp la masculi şi de A,@ J @,@ mgQNg corp la femele. 2ntervalul de timp dintre doze este sta"ilit în funcţie de temperatură( astfel, cu cât temperatura este mai mică cu atât distanţa este mai mare şi invers. 'e exemplu, la o temperatură de << o, intervalul dintre cele două in!ectări este de F J 9/ h, iar la
a reproducere, icrele sunt mărunte, cu diametrul de 9 J 9,< mm, dar după câtva timp se hidratează şi a!ung la ? - @ mm diametru. 2crele se menţin în stare de plutire şi după ce s-a constatat încetarea reproducerii $tre"uie menţinută o linişte deplină în !urul "azinului% urmează recoltarea lor. În cazul în care apa de alimentare este oprită se începe alimentarea "azinului concomitent cu deschiderea vanei de evacuare. 8e realizează un curent circular, icrele fiind diri!ate spre zona centrală şi prin a"sor"ţie sunt diri!ate şi colectate în cutia prinzător. În paralel, icrele din acest sac colector $!uvelnic% sunt diri!ate în staţia de incu"aţie, către incu"atoarele utilizate. 8e continuă colectarea icrelor până ce în sacul colector nu se mai constată icre şi apoi se opreşte alimentarea, continuând evacuarea până când în "azinul circular rămâne un strat mic de apă, cât să acopere reproducătorii. 6rmează scoaterea reproducătorilor şi trecerea lor într-un heleşteu de creştere $pentru refacere%. 4entru cunoaşterea cantităţii de icre depuse este posi"il să se folosească la camera de prindere, de unde se diri!ează icrele din conductă spre evacuare, a unui aparat electric cu celule fotoelectrice, pentru a număra icrele o"ţinute. antitatea de icre ce se introduce în incu"aţie este astfel apreciată încât să fie compara"ilă cu cea impusă de utilizarea metodelor clasice de fecundare $pentru incu"atoare tip 7ucet E// J // g până la 9 Ng de icre%. 2ncu"aţia şi menţinerea larvelor după eclozare timp de A J @ zile în !uvelnice se face ca în cazul metodelor clasice de reproducere artificială. 'in staţie, larvele de A J @ zile se transportă prin diferite procedee, dar cel mai frecvent în pungi de polietilenă, fie la "eneficiari, fie în heleşteiele de predezvoltare. 8pre deose"ire de cele de crap, unde pe lângă reproducere se poate face şi predezvoltarea, heleşteiele de predezvoltare în acest caz pot avea aceeaşi suprafaţă, dar sunt mai adânci având cca. 9,@ m. 4uietul se menţine aici până la <9 zile, când tre"uie să a!ungă între /,@ J 9 gQex. 7orma de populare este de până la 9 milion de larve, pierderile putând a!unge la / 0. Heleşteiele tre"uie să "eneficieze de o "ună stare "iologică, impunându-se distri"uirea la momentul oportun a îngrăşămintelor minerale sau a celor organice, acestea din urmă fiind dispuse în grămezi amplasate perimetral. 8e administrează de asemenea şi hrană suplimentară foarte fină $prestarter% în cantitate de cca9/ NgQziQha la 9 J 9,@ mil. larve. 154
*ot la noi în ţară se utilizează predezvoltarea superintensivă. 4entru aceasta se utilizează "azine din "eton în care densitatea de populare este foarte mare de circa A//./// J @//./// larve de A J @ zileQm A. În principiu, această metodă este "ună deoarece se elimină unii factori cu influenţă negativă, cum ar fi5 - dezvoltarea puternică a filopodelor în "azinele de pământ( - prezenţa diverşilor prădători. 4rin această metodă există posi"ilitatea de control a consumului de hrană şi de menţinere a parametrilor fizico-chimici ai apei soldată cu o supravieţuire de peste F/0. 8-a remarcat că, indiferent de metodă, tre"uie asigurată o hrană naturală corespunzătoare şi o hrănire suplimentară adecvată, pe lângă menţinerea parametrilor fizico-chimici ai apei în limite normale. reşterea în vara 2 se face de preferat în monocultură $fiecare specie într-un "azin% dar şi în policultură, fie toate speciile asiatice la un loc, fie împreună cu crapul. În monocultură vara 2, "azinele se pot popula cu pui predezvoltaţi circa E/./// J /./// ex.Qha sau cu larve de A J @ zile în număr de
155
În ultimul timp se pune accent pe o densitate mai mare a crapului, fiind mai solicitat pe piaţă. 4onderea crapului este de / J ;/ 0 din numărul total de exemplare introduse. 3aportul între 8ângerQ7ovac este AQ9, iar numărul de teno $osaş% este astfel apreciat încât să ţină seama pe de o parte de existenţa vegetaţiei acvatice macrofite şi pe de altă parte de consumul de fura!e administrate pentru crap, întrucât această specie foloseşte şi hrană suplimentară. 'e regulă, procentul între cele trei specii este de / 0 8ânger,
inul $Tinca tinca % este un ciprinid valoros deoarece poate suporta condiţii de viaţă improprii crapului, adică se dezvoltă "ine în "azine cu fundul mâlos, cu multă su"stanţă organică, cu pH spre acid, cu deficit de <( în plus are o carne săracă în grăsimi şi cu însuşiri organoleptice "une.
156
Dig.A<. inul $Tinca tinca % +ste o specie uşor adapta"ilă la condiţii diverse de viaţă. 8e poate creşte în mono- sau policultură. 3eproducătorii se o"ţin anual, fie prin pescuirea lor din mediul natural, fie prin asigurarea unui lot propriu de reproducători. 8e face selecţia, reţinându-se exemplarele plus variane şi cele corect conformate. inul este un ciprinid fitofil, cu prolificitate de A/./// J ?/./// icre cu diametru de 9,F mm. 8e reproduce în mai spre iunie, la o temperatură a apei de 9F J <9o. 2crele sunt depuse în câteva reprize, la interval de circa 9@ zile, timp de 9,@ J < luni. )aturitatea sexuală la masculi este atinsă la vârsta de ? ani, când au o greutate de /,@ NgQex. inul prezintă un uşor dimorfism sexual, în sensul că în perioada de reproducere masculii au radiile simple ale ventralelor puternic îngroşate şi înotătoarele perechi mai lungi decât la femele. +m"riogeneza se desfăşoară în A zile. 3eproducătorii crescuţi în unitate, iernează ca şi crapul, dar se pot folosi !uvelnice, în care se introduc reproducătorii, instalate în "azinele de creştere, pentru a fi recoltaţi uşor primăvara. +ste necesar acest lucru pentru că linul este o specie care se prinde greu, deoarece se înfundă în nămol. 3eproducătorii, după iernare sau de la început, parcându-se în incinte diferite, separat pe sexe. 3eproducerea se poate face în heleşteie speciale sau în cele de creştere a puietului în vara 2. Heleşteiele de reproducere natural diri!ată se folosesc şi pentru predezvoltare. &u suprafaţa de cca. 9/// m < şi o adâncime de /,@ m pentru încălzirea rapidă a apei. Dundul are o pantă pronunţată şi o reţea de drenare pentru a uşura recoltarea. Heleşteiele se inundă primăvara când apa se menţine la
cu icre şi se introduc în !uvelnice cu ochiul plasei de 9 J 9,@ mm. Puvelnicele sunt instalate în heleşteie de creştere vara 2 şi se elimină astfel fazele de predezvoltare în heleşteie de reproducere, de pescuire şi de transport al puilor predezvoltaţi. În !uvelnice se menţin o anumită perioadă de timp, uneori chiar până la predezvoltare, apoi se diri!ează în heleşteie de creştere vara 2, după ce în preala"il se sta"ileşte numărul de puiet predezvoltat. 'e reţinut că, linul este o specie care se capturează greu în "azinele de creştere, indiferent de vârstă. 'ificultăţi mai mari se întâmpină la vârste mai mici, când se îngroapă în mâl şi apar pierderi mari. reşterea în vara 2 se realizează în heleşteie cu suprafaţă mică, de până la 9 ha, cu adâncimea de circa 9 m, cu fundul mâlit şi cu vegetaţie. 7orma de populare cu puiet predezvoltat este mai mică decât în cazul crapului cu circa <@ J A/ 0, deoarece linul consumă "entos mai mult decât crapul şi nu foloseşte şi alte elemente naturale. 4ierderile în vara 2 sunt de <@ 0. inul este o specie solitară, iar la reducerea nivelului apei sau după scăderea temperaturii apei su" 9/ o, se afundă în mâl, făcând pescuitul dificil. 4entru creşterea randamentului la pescuit, se recomandă ca acesta să se facă toamna, înainte de prinderea crapului şi dacă este posi"il noaptea, corelat cu evacuarea lentă a apei. &ceasta face ca materialul să se aglomereze în canalele de drena!, a!ungând în instalaţiile de pescuit. 'eoarece se afundă în mâl, "azinele se reinundă şi se evacuează din nou şi din această cauză, după unii tehnologi, predezvoltarea şi creşterea în vara 2 tre"uie să se facă în heleşteie de creştere vara 2. reşterea în vara a 22-a şi a 222-a se face în heleşteie cu suprafaţa de 9 J < ha, de 9 m adâncime, cu multă vegetaţie su"mersă şi cu un strat de mâl a"undent $condiţii ecologice caracteristice speciei%. 'ensitatea de populare are aceleaşi valori cu cea de la creşterea în vara 2( pierderile în vara a 22-a sunt de 9/ J 9@ 0, iar în vara a 222-a de @ 0. În perioada de creştere se poate face şi fura!are suplimentară, ceea ce face ca la calcularea normei de populare să se ţină seama de sporul realizat pe "aza hranei suplimentare. 3itmul de creştere o"ţinut este mai "un şi linul a!unge în vara a 22-a la o greutate de <@/ J A// gQex., reducându-se astfel durata ciclului de exploatare de la A la < ani. În condiţii normale, unde există hrană naturală din a"undenţă, ritmul de creştere la exemplarele de o vară este de <@ g, la 9 an şi o vară de 9<@ J
face şi în !uvelnice instalate în heleşteiele de creştere a crapului, în lacuri de acumulare sau râuri din care se alimentează unitatea( sistemul este mai "un pentru că se elimină categoria de heleşteie pentru iernat, controlul este mai uşor şi la recoltatul de primăvară nu se întâmpină pro"leme. reşterea linului ca specie suplimentară este o metodă "ună pentru valorificarea îndeose"i a organismelor "entale, întrucât s-a constat că în "azinele cu mult mâl şi cu un pH spre acid există o cantitate de 9E J 9 gQm < organisme "entale nefolosite de crap. În acelaşi timp, datorită pH-ului, crapul nu exploatează hrana din zona mai adâncă a "azinului. 'upă unii tehnologi, numărul exemplarelor de lin este egal sau chiar mai mare decât al crapului, în funcţie de condiţiile mediului. 'upă alţii, în vara a 22-a se introduce lin de 9 an circa 9@// ex.Qha sau de < ani circa @// ex.Qha. În condiţii mai sla"e acest număr se poate reduce la !umătate. 9.3. Tehnologia de creştere a văduviţei
1ăduviţa $9euciscus idus % este un ciprinid tipic râurilor şi lacurilor de şes, cu ape sla" curgătoare. 8e reproduce în intervalul martie-aprilie, la o temperatură a apei de J ; o. 4erioada de reproducere durează ; J 9/ zile. 4rolificitatea este de 9@/./// icre, cu diametrul de 9,< J 9,E mm, care după hidratare a!ung la un diametru de <,< mm. +clozarea are loc după 9/ zile la o temperatură a apei de ; J 9@ o $după
Dig.AA. 1ăduviţa $9euciscus idus % a şi linul, se creşte în monocultură sau ca specie suplimentară. În monocultură se creşte după principiul crapului, dar randamentul este scăzut. &cest tip de creştere poate fi folosit pentru o"ţinerea puietului în vederea populării sau repopulării lacurilor naturale sau pentru popularea heleşteielor de crap, ca specie suplimentară. 8e poate folosi specia ca atare 9euciscus idus sau varietatea or!us. 159
4entru reproducerea naturală diri!ată se folosesc heleşteie mici, de până la 9/// m <, cu fundul acoperit cu resturi de vegetaţie acvatică rămase din anul precedent, deoarece văduviţa se reproduce devreme. În lipsă de vegetaţie se introduc saltele pentru reproducere. Într-un "azin se introduc familii astfel încât, la o familie să corespundă @/ m < sau chiar mai mult. 8tructura familiei este asemănătoare cu cea de la crap, respectiv o femelă şi < masculi sau o femelă şi A masculi. În "azinele de reproducere are loc şi predezvoltarea larvelor timp de tiuca se reproduce pe teren proaspăt inundat înaintea văduviţei, astfel că atât icrele cât şi larvele acesteia, reprezintă prima pradă pentru ştiucă. a urmare, în anii cu inundaţii timpuri este favorizată reproducerea ştiucii, efectul fiind o producţie scăzută de văduviţă şi invers. ând este necesar să creştem fondul de văduviţă dintr-un mediu natural $lac, râu% se poate efectua o reproducere diri!ată în acesta, alegânduse zone corespunzătoare cu vegetaţie sau zone care se încon!oară cu plasă, cu suprafaţa de A/ J @/ m <, în care se pot pune saltele artificiale şi reproducători din mediul natural. 160
4lasa prote!ează icrele după depunere şi în perioada de incu"aţie şi larvele după eclozare, o anumită perioadă de timp. 4uii ies li"er şi se răspândesc, părăsind zona. 1ăduviţa se poate reproduce şi artificial, metodă care a fost experimentată şi la noi în ţară. 3eproducătorii au fost prinşi din 'unăre în epoca naturală de înmulţire. elulele sexuale s-au o"ţinut prin mulgere, fecundarea fiind prin metoda uscată. 4rocentul de fecunditate a!unge la F/ 0. 4entru că icrele sunt lipicioase, după fecundare se pun pe rame de tifon într-un rând sau se prind de ramuri de vegetaţie ce se introduc în coşuri sau !uvelnice pentru incu"aţie. &cestea se introduc în "azinele de incu"aţie. 8upravieţuirea până la sfârşitul incu"aţiei $eclozării% poate fi de ?/ J @/ 0. 2crele fecundate pot fi transportate în lăzi izoterme pentru popularea altor "azine, după circa 9/ ore de la începutul incu"arii. 'ar în timpul transportuluipierderile pot a!unge la @ J 9/ 0.
9.. Tehnologia creşterii plăticii
4lătica este un ciprinid de apă stătătoare sau lent curgătoare, ce se reproduce din a 22-a !umătate a lunii aprilie până la sfârşitul lui iunie, cănd apa are o temperatură de 9; o, maxim
Dig.A?. 4lătica $ A$ramis $rama % 4rolificitatea este de A@/./// icreQNg, cu diametrul mai mare de 9,E mm. )a!oritatea femelelor depun icrele în două reprize. )aturitatea sexuală se instalează la vârsta de A J ? ani. 4uietul se poate creşte îndeose"i ca specie suplimentară cu crapul. 8e o"ţine prin reproducere artificială şi diri!ată. 4entru reproducerea artificială 161
se folosesc reproducători cu gonadele în ultimul stadiu, prinşi din "azine naturale, evitându-se traumatismele. +i se separă pe sexe şi se parchează în vase mari. 8e poate folosi metoda de stimulare ecologică a maturării pentru exemplarele incomplet mature sau chiar hipofizarea. Decundarea se realizează prin metoda uscată folosind icre de o femelă şi lapţi de la < J A masculi. 'eoarece icrele sunt lipicioase tre"uie lucrat repede pentru a evita aglomerarea icrelor, ceea ce ar duce la pierderi importante. 'upă fecundare,în mediul natural icrele se prind de vegetaţie iar în cazul reproducerii artificiale în vasul de fecundare se pun pe rame de tifon şi se intoduc în coşuri $vase% de incu"aţie pe mai multe straturi, separat pe suporţi din pânză sau alt material. 8e poate folosi şi metoda descleierii şi incu"ării în incu"atoare Zugg-Ueis. oşurile cu icre fecundate se pot introduce în "azine de incu"aţie mici sau în "azine naturale când se urmăreşte popularea cu plătică. 4rocentul de fecunditate este de ;/ 0 şi de supravieţuire în perioada de em"riogeneză de / 0. 8e poate realiza reproducerea în mediu natural ca la văduviţă, respectiv în zone cu apă de circa 9 m adâncime se realizează ţarcuri îngrădite cu suprafaţa de
arasul este un ciprinid întâlnit în toate categoriile de ape stătătoare, lent curgătoare, amena!ate sau naturale, din zona colinară până la şes. 'eşi nu este demult la noi, are o extindere foarte mare, anual o"ţinându-se producţii însemnate. 'in punct de vedere al calităţii cărnii este o specie preferată de consumatori, dar tehnologic, având un ritm de creştere scăzut nu se recomandă creşterea diri!ată.
162
Dig.A@. arasul argintiu $ Carassius auratus gi$elio % 3ezistă la lipsa de oxigen, la temperaturi scăzute şi la "oli. 8e reproduce la 9; -
şi care datorită temperaturilor ridicate din timpul sezonului vegetal, hrana neutilizată, prin descompunere, ar influenţa condiţiile de creştere a crapului.
9.". Tehnologia de creştere a ştiucii
>tiuca este o specie dulcicolă relativ oxifilă, fiind întâlnită în ape stătătoare, preferându-le pe cele cu vegetaţia, dar şi în râuri a!ungând până la zona colinară. 8uportă totuşi şi ape uşor salmastre. +ste foarte vorace, prin excelenţă ihtiofagă, manifestând chiar cani"alismul.
Dig.AE. >tiuca $6so" lucius % 8e reproduce în general începând cu luna fe"ruarie înaintea ma!orităţii speciilor de apă dulce, chiar la temperaturi ale apei de ? J @ o. 4rezintă varia"ilitate largă în ceea ce priveşte limitele de temperatură, de reproducere $în funcţie de vârstă%, înmulţirea putând să se întindă până în aprilie. 4erioada de vârf este însă în luna martie, la o temperatură a apei de ; J 9/ o. 2crele depuse la o pontă se lipesc la început,$< J A ore%, pe vegetaţie, după care se desprind şi plutesc în masa apei aproape de fund. 'urata incu"ării icrelor este de cca. < săptămâni. )aturitatea sexuală se instalează la vârta de A J ? ani, masculul maturându-se de regulă cu un an înaintea femelei. În condiţii tehnologice de înmulţire diri!ată, se pot folosi şi reproducători de aceeaşi vârstă. >tiuca este o specie importantă, atât prin calitatea cărnii şi icrelor, cât şi prin faptul că într-un ecosistem acvatic asigură echili"rul în structura ihtiofaunei şi valorifică speciile inferioare pe care le transformă în carne de calitate superioară. ând este numeroasă devine dăunătoare. *re"uie amintit că pescuitul său nu este prohi"it nici măcar în perioada de reproducere. 164
+ste utilizată la creştere într-o serie de ţări din +uropa. a noi în ţară prezintă importanţă pentru o"ţinerea puietului ce se introduce ca material secundar în "azinele ciprinicole şi pentru popularea apelor naturale. *ehnologia o"ţinerii puilor necesită existenţa reproducătorilor. 3eproducătorii pot fi capturaţi din mediul natural sau se poate realiza un lot propriu de reproducători. În mediul natural sunt prinşi în locurile de aglomerare, în luna fe"ruarie, atât transportul, cât şi prinderea fiind făcute cu deose"ită atenţie, deoarece sunt foarte sensi"ili la traumatisme. )enţinerea reproducătorilor în recipienţii de transport tre"uie să fie de scurtă durată deoarece pot să se inhi"e. +xistă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte reacţiile la stres între cele două sexe. &stfel, masculii pot fi reţinuţi în recipiente câteva zile, dar femelele nu a!ung la maturitate în captivitate şi nu cedează icre chiar dacă sunt la maturitate. În cazul formării loturilor de reproducători, aceştia se cresc în heleşteie speciale în monocultură, în sezonul de vegtaţie, vara premergătoare reproducerii fiind hrăniţi cu specii de talie mică, fără valoare. antitatea de hrană necesară este de cel puţin A ori mai mare decât greutatea reproducătorilor. 8uprafaţa heleşteului de creştere este varia"ilă, de la 9/// m< până la ;/// m < cu adâncimea de 9m. a sfârşitul iernii, dar în general la începutul lui martie, reproducătorii sunt trecuţi în heleşteie de maturare, de dimensiuni mai reduse, în !ur de A// J ?// m <, în care se asigură curent de apă şi hrană vie. 4entru a determina declanşarea ovulaţiei şi spermiaţiei este necesar ca temperatura apei din heleşteul de parcare să se menţină la valoarea necesară reproducerii. 8căderea sau creşterea "ruscă a temperaturii, în afara limitelor optime, poate compromite total maturarea. În aceste "azine mici reproducătorii pot fi număraţi uşor şi când se constată că formează grupuri mici din am"ele sexe, indică apropierea momentului de înmulţire, în acest moment se prind şi se folosesc la reproducere. 'in punct de vedere tehnologic, reproducerea poate fi diri!ată sau artificială. 3eproducerea diri!ată se realizează în "azine mici de cca. 9/// m <, dar se pot utiliza chiar cele folosite pentru crap $ştiuca se reproduce înaintea crapului%. În aceste heleşteie se introduc saltele artificiale, se inundă imediat după topirea gheţii şi la temperatura apei de ; J 9/ o se populează cu famili de reproducători, a căror structură este de o femelă la < J A masculi. a 9/// m< se pot introduce < J ? familii. Demelele au greutatea de 9 J < Ng şi vârsta de A J @ ani, iar masculii < J ? ani şi /,@ J 9 Ng. 'urata incu"ării icrelor este influenţată de temperatură, dar în general se desfăşoară în 9/ J 9? zile, iar după eclozare resor"ţia sacului vitelin are loc după J ; zile. 4entru a evita 165
cani"alismul este necesar ca puietul să fie transferat după
manipularea lor pentru că după hidratare mem"rana icrelor este foarte fragilă şi icrele se sparg uşor la cele mai mici şocuri. 8e folosesc diferite tipuri de incu"atoare5 Zugg-Ueis, Kannegietter şi )ac-'onald. &l doilea tip este confecţionat din sticlă sau material plastic, având capacitatea de E J l până la 9/ J 9< l, forma unui trunchi de con, cu posi"ilitate de scurgere a apei prin partea superioară. 'iametrul inferior faţă de cel superior este de până la 9QE. a şi la incu"atorul precedent, menţinerea icrelor în masa apei se face print-o alimentare din partea inferioară. &l treilea tip este de capacitate asemănătoare cu a celui precedent şi poate fi din sticlă, material plastic sau un alt transparent. În principiu, are două tu"uri de sticlă, unul prin care se face alimentarea şi care a!unge până în partea inferioară a incu"atorului şi al doilea prin care se face evacuarea, prevăzut cu o sită pentru a nu pierde icrele, la o cotă de 9QA din înălţime. &cest incu"ator prezintă dezavanta!ul că nu se pot îndepărta icrele infestate de 8aprolegnia, ca şi cele nefecundate. 2ncu"area em"rionilor durează 9< zile, în medie 9i când em"rionul devine relativ mo"il, adică aproape de ecloziune, icrele se transvazează prin sifonare în nişte lăzi de eclozare cu dimensiuni de @/ x ?/ x @/ cm. astfel de ladă are partea inferioară cu pereţii du"li. 4eretele superior este prevăzut cu o sită cu ochi su" < mm, iar icrele înainte de eclozare se distri"uie pe această sită. +xistă şi varianta ca pe sită se aşează în preala"il ramuri de vegetaţie şi apoi se pun icrele respective, vegetaţia mărind suprafaţa astfel încât într-o ladă să se asigure maxim 9/ icreQcm <. În perioada de incu"aţie-eclozare, în mod normal se înregistrază pierderi de
resor"ţia totală a sacului vitelin, adică 9/ J 9< zile $uneori numai J ; zile în funcţie de temperatură%. În nutriţie, ştiuca foloseşte aproape numai hrană vie şi încă de la talii mici de E J 9/ cm devine ihtiofagă, apărând frecvent cani"alismul. 4entru vara 2 se impun trei etape de creştere5 9.creşterea puietului până la A J ? săptămâni( <.creşterea puietului până la E J ; săptămâni( A.creşterea puietului până la vârsta de o vară în heleşteie de crap. 4rima etapă are loc în puierniţe de circa < J ? m <, cu adâncime de A/ J @/ cm, din "eton clasic, circulare sau dreptunghiulare, stră"ătute permanet de curent redus de apă. 'ensitatea de populare este de <@// larveQm <, o"ţinându-se la sfârşitul etapei circa 9@// larveQm <, cu pierderi de E/ 0. 'eoarece "azinele sunt utilizate pe o durată mică de timp, ele pot fi folosite şi pentru creşterea unui alt lot de larve. 8unt hrănite intens cu plancton, fie produs special, fie recoltat din "azine naturale. 4e măsura epuizării rezervelor viteline după trecerea perioadei mixte de hrănire, încă din ultima perioadă de menţinere în lăzile de eclozare li se administrează organisme planctonice mărunte. arvele de 9/ J 9< mm sunt preponderent fitoplanctonofage, iar când a!ung la 9@ J
chiar puietul speciilor de cultură, ce apare printr-o reproducere necontrolată a acestora $în cazul când în heleşteiele respective sunt şi exemplare mai precoce care pot să se înmulţească%. 4opularea se face cu puiet de E J ; săptămâni la o densitate de 9@/ J A// ex.Qha $până la @ 0 din efectivul de "ază%. *oama puii a!ung la o lungime de
În concluzie, esocicultura poate avea ca o"iective o"ţinerea de icre em"rionate, o"ţinerea de puiet de A J ; săpt. într-o pepinieră sau creşterea în monocultură în diferite "azine naturale $de exemplu în canalele de irigaţie unde poate valorifica eficient speciile nevaloroase%. 9.#. Tehnologia de creştere a şalăului
>alăul a!unge în mod o"işnuit la o lungime de ?/ J / cm şi o greutate de 9 J < Ng, dimensiuni corespunzătoare şi reproducătorilor. 8e întâlneşte în ape naturale, stătătoare sau lent curgătoare, suportând şi ape salmastre $9/ J 9< g 7alQlitru%. 4referă apele cu fundul tare, nisipos, argilos, "ine oxigenate. +ste considerat specie semimigratoare J primăvara pătrunde înainte de reproducere în zonele inunda"ile de unde se retrage la scăderea apelor, dar sunt şi "azine care nu au legătură cu ape curgătoare unde există şalău, acesta fiind sedentar. 8e reproduce primăvara înaintea celor mai multe ciprinide, începând de la temperatura de 9/ o. 'ar în masă, procesul de depunere al pontei începe la 9? J 9E o, din primele decade ale lunii aprilie până la sfârşitul lunii mai.
Dig.A. >alăul $ Sti&ostedion lucioperca % 2crele sunt depuse pe vegetaţie $specie fitofilă%, într-o singură porţie, de o"icei la adâncimea de cca. 9 m şi chiar mai mult. 2crele depuse de o femelă variază între 9@/./// J
omparativ cu ştiuca dezvoltarea este mai înceată, dar unii apreciază mai mult şalăul deoarece are carnea mai "ună, este mai puţin vorace, consumă mai puţin peşte pentru 9 Ng spor şi foloseşte specii de talie mai mică comparativ cu ştiuca $care poate înghiţi exemplare ce reprezintă @/ 0 din greutatea proprie%. >alăul este crescut artificial în +uropa entrală pentru o"ţinerea de puiet în vederea repopulării sau populării "azinelor naturale sau pentru creştere ca specie suplimentară$9/0% alături de ciprinidele folosite ca material de "ază dar ca şi ştiuca poate fi crescut ca produs pentru consum. crescătorie de şalău poate avea următoarele categorii de "ază5 - heleşteie de iernat reproducători cu suprafaţa de /,9 J /,< ha alimentate continuu cu un de"it de 9@ J
heleşteie se introduce un număr corespunzător de familii de reproducători, alocându-se pentru o familie
În coşurile de incu"aţie, icrele fecundate pot fi depuse pe < J A rânduri pentru a asigura condiţii favora"ile pentru larvele care eclozează. oşurile se instalează deasupra fundului la circa <@ cm şi su" nivelul apei fiind fixate de un suport. 8uportul indică şi locul de amplasare. rientativ într-un coş de incu"aţie se introduc cca. alăul se creşte în mod frecvent în policultură, ca specie suplimentară. &stfel, în heleşteiele carpicole populate cu crap de un an se pot introduce circa 9/// icre em"rionate la ha, din care în urma unor pierderi de cca. ;@ 0 se o"ţin aproximativ 9@/ exemplare de o vară la ha. *oamna puii a!ung la o greutate de @/ J E/ gQex. 'ecizia privind norma de populare cu şalău de un an provenind din la heleşteiele de iernat este în funcţie de prezenţa cantitativă a speciilor de peşti lipsite de valoare( astfel, la circa @/ NgQha peşti fără valoare se populează cu F// J 9/// ex. şalău de un an, la peste
6nii tehnologi apreciază că este necesar ca şalăul cu care se populează să fie mai mare cu un an faţă de specia de "ază( alţii însă consideră că poate fi de aceeaşi vârstă pe considerentul că este mai puţin rapace. 9.$. Tehnologia de creştere a so%nului
8omnul poate a!unge la dimensiuni foarte mari, de până la ? m şi A// J ?// Ng. omparativ cu răpitorii prezentaţi anterior creşterea lui fie în monocultură, fie în policultură, este recomandată datorită posi"ilităţilor pe care le are de a rezista la condiţii precare de viaţă. &re un spectru nutritiv mai larg şi se creşte mai uşor.
Dig.A;. 8omnul $ Silurus glanis % 3eproducătorii se pot o"ţine prin creşterea materialului su" formă de remonţi în heleşteiele ciprinicole sau prin capturare din mediul natural. 4entru creştere în unităţi piscicole se utilizează heleşteie mici de < J ? ha, cu adâncime de 9,@ m, cu posi"ilităţi de evacuare totală a apei, sau se cresc în heleşteie de îngrăşare a crapului. 2ernarea are loc în heleşteie de creştere sau în heleşteie speciale asemănătoare constructiv cu cele de crap. 8omnul se reproduce în aceeaşi perioadă cu crapul, la o temperatură de 9; J
de @ J lQsecQha. În aceste "azine, reproducătorii se pot introduce încă din toamnă, fiind hrăniţi cu peşte fără valoare economică. 8elecţionarea lotului de reproducători activi se poate face toamna sau primăvara. În timpul iernării se hrănesc cu o cantitate de peşte ce reprezintă de <,@ ori masa reproducătorilor. 4rimăvara se sortează pe sexe. 'imorfismul sexual este mai accentuat decât la ceilalţi răpitori. a femelele a"domenul este "om"at, porul genital are un contur circular iar în apropierea depunerii capătă o culoare roşietică. )asculii au a"domenul mai mic, porul genital este alungit, liniar sau su" forma litarei YVT iar radia principală a pectoralelor zimţată. 'e asemenea se constată o intensificare a coloraţiei corpului. 4arcarea se face la o temperatură de 9< o, reproducătorii selecţionaţi având vârsta de ? J ; ani şi greutatea de peste ; Ng. 4uietul este o"ţinut prin reproducere naturală diri!ată sau prin reproducere artificială. 4rolificitatea variază în funcţie de dimensiunea reproducătorilor având valori ce oscilează între @./// J <@./// icreQNg femelă. 3eproducerea naturală diri!ată se poate realiza în heleşteie cu suprafaţa de /,@ J 9 ha,la o norma de 9/ familiiQha. 3aportul între sexe este de 9Q9, fiind o specie monogamă. Gazinele se inundă cu o zi înainte de lansarea reproducătorilor, în prela"il instalându-se şi cui"uri de reproducere la ? J @ m distanţă între ele. &pa tre"uie să acopere aceste saltele. ansarea reproducătorilor se face atunci când temperatura apei se menţine dimineaţa timp de câteva zile la 9; J 9F o şi a!unge după-amiaza la
parcursul primei verise situează la cca. @/0 numărul de pui de somn vara 2, o"ţinuţi de la o femelă este de 9<.@// $valoare apropiată de cifra menţionată anterior%.
.. S%urioni,u)%ur& 8turionii sunt specii relicte, răspândite în emisfera 7ordică, în &merica de 7ord, +uropa şi &sia. a noi în ţară se găsesc @ specii, două din genul huso şi trei din genul &cipenser. 4atru dintre ele sunt mai des întâlni şi anume5 morunul $Huso huso%, nisetrul $ Acipenser gldenstaedti %, păstruga $ Acipenser stellatus% şi cega $ Acipenser ruthilus %.
Dig.AF. )orunul $ Huso huso%
Dig.?/. 7isetrul $ Acipenser gldenstIdti % )orunul şi nisetrul sunt migratori. *răiesc în mare şi se reproduc în 'unăre unde vin o dată sau de două ori pe an5 primăvara $migraţia de primăvară, exemplarele prezintă gonade în stadiul 21 de maturare% şi toamna $migraţia de toamnă, exemplarele prezentând gonade în stadiul 222 de maturare%. +xemplarele care migrează primăvara se şi reproduc în acest anotimp, iar cele care migrează toamna iernează în 'unăre şi se reproduc primăvara. +xistă situaţii când se întâlnesc exemplare care se reproduc în afara celor două migraţii. În principiu tehnologia de reproducere se referă la următoarele etape 5 176
recoltarea reproducătorilor(
•
•
transportul reproducătorilor(
parcarea reproducătorilor(
•
hipofizarea cu hipofiză de sturioni sau cu hipofiză de crap $doză
•
du"lă%( recoltarea produselor seminale(
•
fecundarea uscată sau semiuscată $mai frecvent%(
•
incu"area(
•
predezvoltarea $care durează în medie cca. A/ zile, exemplarele a!ungând la o greutate de aprox. < gQex.%( trecerea puilor în mediul natural $ulterior puii se cresc în sistem intensiv sau extensiv timp de A ani, până ating talia de valorificare%( recoltarea peştilor adulţi din mediul natural se efectuează în perioada de migrare. 4entru sturionii anadromi recoltarea reproducătorilor se face primăvara, când temperatura apei a!unge la 9A o pentru nisetru, 9@ J
•
•
Dig.?9. ega $ Acipenser stellatus %
177
Dig.?<. 4ăstruga $ Acipenser sturio % 8unt însă situaţii când reproducătorii nu se găsesc în stadiul de ScurgereT $în acest stadiu reproducătorii cedează produsele sexuale fără intervenţia tehnologului% şi nu cedează produse seminale. 'acă de la masculi se poate o"ţine lichid seminal, de la femele nu se pot o"ţine prin mulgere icre, chiar dacă sunt hipofizate. +ste posi"il ca acestea să ai"ă un grad mare de sensi"ilitate şi datorită stresului acumulat după prindere să nu cedeze icre, chiar dacă sunt mature $fapt constat şi la alte specii%. 3eproducătorii capturaţi primăvara se transportă în viviere şi sunt parcaţi în "azine cu particularităţi constructive diferite, având în general adâncimea de < J <,@ m. 7umărul de exemplareQunit. de volum $m A apă% este sta"ilit în funcţie de talie5 un morun Q A mA apă, un nisetru Q 9,@ m A apă, o păstrugă Q 9,@ m A apă şi o cegă Q /,A mA apă. 4arcarea reproducătorilor după prindere se face separat pe sexe. 'urata transportului de la locul de prindere până la "azinele de parcare ar tre"ui să nu fie mai mare de ?; ore. a temperatura caracteristică a momentului reproducerii fiecărei specii se face in!ectarea cu hipofiză de sturion sau cu hipofiză de crap, dar în doză du"lă. 4rocentul de maturare a reproducătorilor hipofizaţi după capturare $reproducătorii se ţin câteva zile până la in!ectare, timp în care cantitatea de < minim necesar este de E mgQl apă% variază în general între @/ J ;/ 0, în funcţie de stadiul maturării în momentul in!ectării. Cradul avansat de maturare a gonadelor se apreciază după conţinutul în hemoglo"ină şi al"umină. 8e o"ţine un grad de maturare de 9// 0 şi un procent de fecunditate mai mare de ;/ 0 dacă hemoglo"ina este de @< J @F 0 la morun, @< J @; 0 la nisetru şi @/ J @; 0 la păstrugă, iar al"umina din sânge este de A,< J ? 0 la morun, <,F J ?,E 0 la nisetru şi A J A, la păstrugă. 178
2crele de sturioni au mai mulţi micropili, fapt care conduce în mod o"işnuit la înregistrarea unui procent de fecunditate este de peste ;/ 0. 2n!ectarea se face în muşchiul dorsal într-o doză sau în două doze $prima cuprinde
dezinfectează şi se administrează local $sau general% anti"iotice după care reproducătorii sunt plasaţi în "azine de refacere. 4entru o"ţinerea unei fecundităţi ridicate este necesar ca icrele să fie mature. Cradul de maturare se depistează cu a!utorul unei soluţii de al"astru de metilen cu apă $o picătură de al"astru de metilen la 9/ ml apă%. Într-o asemenea soluţie se introduce $în mod o"işnuit% 9 cm A icre la @ ml soluţie. În funcţie de gradul de maturare soluţia se decolorează într-un timp mai mare sau mai mic. 'acă icrele sunt de "ună calitate, soluţia se decolorează în A/ J E/ min. şi icrele se hidratează. 'acă decolorarea are loc după / J F/ min. în icrele recoltate sunt multe nematurate, deci au un procent de fecunditate redus. În funcţie de specie, icrele se recoltează în vase cu volume adecvate, dar cel mai frecvent de volume mari $ligheane de 9@ l%. 'upă recoltarea completă icrele se împart în porţii de câte < Ng, în funcţie de specie, şi se adaugă lichid seminal de la < J A masculi în cantitate de 9/ ml pentru 9 Ng de icre. a metoda semiumedă se foloseşte lichid seminal diluat respectiv 9 volum de lichid spermatic la
'urata de incu"aţie variază în funcţie de temperatură între @ J 9/ zile. *emperaturile optime de incu"aţie sunt de F J 9@ o pentru morun, 9< - <9 o pentru nisetru, 9E -
amplasate în heleşteie de creştere. În cazul creşterii în "azine de "eton predezvoltarea se face în instalaţii circulare cu diametrul de A m, adâncimea peretelui /,@ m şi a apei /,A m, cu de"itul de alimentare /,@ lQsec. &limentarea se face pe la suprafaţă, iar evacuarea apei pe la fundul "azinului. 'ensitatea de populare este de cca.
luni când a!ung la < J A g( producţia este de 9@/ NgQha. În aceste heleşteie popularea se face la o densitate de /./// J ;/./// pui predezvoltaţi în vârstă de J 9< zile $eventual de 9E zile%. altă metodă de creştere a puilor este reprezentată de metoda com"inată ce include mai multe etape5 - prima etapă presupune utilizarea unor "azine din "eton sau plastic $A m diametru, /,A m adâncime% în care se lansează larve de o zi. 'upă resor"ţia sacului vitelin larvele trec la hrănirea activă. 4uii se hrănesc cu naupli de copepode, artemii, larve de chironomide, timp de 9@ J 9 zile până când a!ung la
cegă. &cest hi"rid a!unge la o greutate de A Ng la vârsta de A ani, este prolific şi devine matur sexual la vârsta de ? ani masculul şi J ; ani femela.
Dig.?A. Gesterul Gesterul este cel mai important hi"rid din grupa sturionilor $şi chiar a peştilor în ansam"lu% şi se pretează a fi crescut în heleşteie în mono- sau policultură. Hrana de "ază este constituită din "entofaună, larve de insecte, crustacei, chironomide, peşti mici. 4e lângă calitatea deose"ită a cărnii la $ester şi ritmul de creştere este "un( astfel a!unge la 9// gQex. în vara 2, la 9 NgQex. în vara a 22-a şi la < J A NgQex. în vara a 222-a. a vârsta de E ani atinge o lungime de 9 J < m şi o greutate de 9/ J 9? Ng. ondiţiile principale de viaţă solicitate tre"uie să se situieze la valori de <9 J
În 3usia se foloseşte predezvoltarea în heleşteie de pământ cu suprafaţa de < J A ha şi cu adâncimea maximă de 9 J 9,@ m, densitate de populare fiind de ;/./// J 9//./// ex.Qha. 4ierderile înregistrate se situează la ?/ J E/ 0, faţă de predezvoltarea în "azine din "eton, unde sunt de E/ J / 0. 4roducţia medie este de 9@/ NgQha. 'e exemplu, considerându-se o populaţie de F/./// larveQha, cu pierderi în cele A/ zile de predezvoltare de circa @/ 0, rezultă ?@./// exemplare predezvoltate cu o greutate de A,@ gQex. "ţinerea peştelui de consum se face în viviere flota"ile sau în "azine din "eton. Gesterul poate fi crescut în mono- sau policultură, în sistem intensiv sau extensiv. 4arametri de creştere solicitaţi sunt următorii5 temperatura apei de << - <@o, 2 solvit între E J ; mgQl apă, pH de E,@ J ;. 4uietul de o vară se o"ţine din pui de < J A g o"ţinuţi în faza precedentă. reşterea în monocultură şi în sistem clasic sunt recomandate în cazul utilizării heleşteielor cu o suprafaţă de cca. 9 ha folosindu-se o densitate de 9@./// J A/./// puiQha, cu pierderi de
hrană proaspătă. oeficientul de supravieţuire este de E/ J / 0. În vara a 22a se o"ţine o greutate de /,@ J 9 NgQex. &lţi sturioni care pot fi exploataţi sunt Acipenser $aeri şi Poliodon spathula . Acipenser $aeri $nisetrul si"erian% este specie dulcicolă de origine si"eriană, considerată cea mai interesantă pentru creşterea diri!ată. &re o mare plasticitate şi poate fi folosită la hi"ridări. +ste un sturion dulcicol dar care efectuiază migraţii în apă dulce fără să treacă în mare. 8e reproduce la 9A - 9Eo, pe fundul apei, la o viteză a apei de 9,< J 9,? mQsec. În crescătorii, la vârsta de < ani şi o vară a!unge la maxim A NgQex., greutatea medie fiind de 9,@ NgQex. & fost introdus în Paponia, unde s-a aclimatizat foarte "ine, după @ ani o"ţinându-se femele mature.
Dig.??. 7isetrul si"erian $ Acipenser $aeri % reşterea diri!ată se "azează pe hrănirea suplimentară. 8pecia se creşte şi în Dranţa şi Cermania. 4rezintă interes şi pentru noi datorită plasticităţii şi implicit a posi"ilităţii mari de aclimatizare ca şi în contextul îm"unătăţirii genofondului de specii valoroase. Poliodon spathula este o specie de origine nord-americană. 2nteresant este faptul că este singurul sturion de apă dulce care consumă în principal zooplancton şi mai puţin "entos. reşte până la < m lungime şi / Ng greutate. +ste o specie euritermă $preferă apele calde%. 3eproducerea se realizează primăvara, pe fundul nisipos al apelor, la temperaturi de 9< - 9E o. 8e recunoaşte uşor faţă de ceilalţi sturioni prin lipsa plăcilor osoase, dar mai ales prin rostrul spatulat.
Dig.?@. Pol1odon spathula
186
