Curs Vecernie Anul i Sem i

Lect. Dr. Cezar Login

CURS RITUAL BISERICESC An I – Semestrul I 2012-2013 I. TIPURILE PSALMODIEI „ Psalmodia = cântarea sau rostirea Psalmilor în cadrul cultului „ Cântat㠄 de origine catedral㠄 stihuri alese intercalate cu refrene „ două tipuri: „ Psalmodia responsorială: ex. PROCHIMENUL „ Psalmodia antifonică: ex. ANTIFOANELE „ Citit㠄 de origine monastic㠄 lectură cursivă: ex. CATISMELE 1. Psalmodia responsorială – Prochimenul şi Aliluiarionul „ PROCHIMEN „ stih psalmic ales aşezat înaintea unui psalm căruia îi serveşte ca refren „ are un element de simetrie (două jumătăţi „ Caracteristici „ un solist (CITEŢUL) – rosteşte stihurile „ comunitatea (STRANA) – cântă refrenul „ stihurile + refrenul preluate integral din psalmi „ nu se încheie cu doxologia: Slavă… Şi acum… „ Structur㠄 Provocarea (diaconul sau preotul): Înţelepciune! Să luăm aminte! „ Citeţul: rosteşte prochimenul [+ anunţă glasul] „ Strana: cântă prochimenul „ Citeţul: rosteşte stihul (1 sau 3) „ Strana: cântă prochimenul „ Citeţul: rosteşte prima jumătate a prochimenului „ Strana: cântă a doua jumătate a prochimenului EXEMPLUL 1 „ Prochimenul Vecerniei de sâmbătă seara, glasul 6, Ps. 92: „ Citeţul (rosteşte): [Prochimen, glasul al 6-lea:] Domnul S-a împărăţit,* întru podoabă S-a îmbrăcat. „ Strana (cântă): Domnul S-a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat. „ Citeţul (rosteşte stihul 1): Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins. „ Strana (cântă): Domnul S-a împărăţit… „ Citeţul (rosteşte stihul 2): Pentru că a întărit lumea care nu se va clătina. „ Strana (cântă): Domnul S-a împărăţit… „ Citeţul (rosteşte stihul 2): Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile. „ Strana (cântă): Domnul S-a împărăţit… „ Citeţul (rosteşte): Domnul S-a împărăţit „ Strana (cântă): Întru podoabă S-a îmbrăcat. 1

EXEMPLU 2 „ Aliluiarionul la Liturghia de Duminică, glasul 1, Psalmul 17: „ Citeţul (rosteşte): Aliluia, aliluia, aliluia [glasul 1]. „ Strana (cântă): Aliluia, aliluia, aliluia. „ Citeţul (rosteşte stihul 1): Dumnezeule, Cel mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele. „ Strana (cântă): Aliluia, aliluia, aliluia „ Citeţul (rosteşte stihul 2): Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău. „ Strana (cântă): Aliluia, aliluia, aliluia. Psalmodia antifonic㠄 ANTIFONUL „ refren poetic (unic sau multiplu) cântat ca răspuns la un stih psalmic „ Caracteristici „ unul sau doi solişti (CITEŢUL) – rostesc stihurile „ comunitatea împărţită în două grupuri (STRĂNILE) – cântă alternativ refrenele „ stihurile – preluate din psalmi; refrenele – compoziţii de origine poetic㠄 au minim patru stihuri „ se încheie întotdeauna cu doxologia: Slavă… Şi acum… „ ultimul refren poate fi diferit de cele folosite anterior (ex. Unule-Născut…) „ Structur㠄 Citeţul (1): rosteşte primul stih „ Strana 1: cântă refrenul „ Citeţul (2): rosteşte stihul 2 „ Strana 2: cântă refrenul „ ………………………………………………… „ Citeţul: Salvă… Şi acum… „ Strana: cântă refrenul EXEMPLU „ Antifonul 1 din zilele de rând, glasul 2, Ps. 91: „ Citeţul (1): Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui Tău, Preaînalte. „ Strana 1: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi. „ Citeţul (2): A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea. „ Strana 2: Pentru rugăciunile… „ Citeţul (1): În psaltire cu zece strune, în cântec de alăută. „ Strana 1: Pentru rugăciunile… „ Citeţul (2): Drept este Domnul Dumnezeul nostru, şi nu este nedreptate întru Dânsul. „ Strana 2: Pentru rugăciunile… „ Citeţul: Slavă… Şi acum… „ Stranele: Pentru rugăciunile…

2

II. STRUCTURA BISERICILOR BIZANTINE

3

III. VECERNIA Originea VECERNIEI „ Vechiul Testament: „ Şi când va aprinde Aaron lumina seara, va tămâia peste dânsul [altarul de tămâiere] tămâie neîncetată pururea înaintea Domnului întru neamurile lor (Ieşire 30, 8) „ Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: «Porunceşte fiilor lui Israel să aducă la tine untdelemn de măslin curat şi limpede la lumină, să ardă lumină pururea afară de catapeteasmă în cortul mărturiei. Şi îl vor aprinde Aaron şi fiii lui de seara până dimineaţa înaintea Domnului pururea; lege veşnică în neamurile voastre (Levitic 24, 1-4). „ Noul Testament: „ Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea (Fapte 3, 1). „ Constituţiile Apostolice: „ La lăsarea serii, episcopule, să aduni Biserica, iar după ce psalmul luminilor [Ps. 140] este rostit, diaconul să se roage pentru catehumeni, pentru cei aflaţi în nevoi, pentru cei ce aşteaptă sfânta luminare [botezul] şi pentru penitenţi… după ce toţi aceştia sunt lăsaţi să plece, diaconul să zică: «Câţi suntem credincioşi, Domnului să ne rugăm…” (Cartea VIII: 35) Tipurile VECERNIEI „ Vecernia catedrală (asmatică, sau cântată): „ cântat㠄 antifoane psalmice „ ectenii însoţite de rugăciuni „ obligatorie prezenţa clerului hirotonit „ 3 părţi: în pronaos, în naos, în altar „ Vecernia monahală: „ predomină citirile „ poate fi celebrată şi fără preot ……………………………………………………………………………. „ Vecernia actuală – sinteză între cele două tipuri de slujbă

4

VECERNIA catedrală1 „

„

„

„ „

1

Prima unitate alcătuită din trei psalmi „ Binecuvântarea: «Binecuvântată este Împărăţia…», „ Ectenia mare, rugăciunea: «Doamne, Îndurate şi Milostive…» „ Antifonul 1: «Pleacă, Doamne, urechea Ta…» (Ps. 85) „ Ectenia mică şi rugăciunea: «Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri…» „ Antifonul 2 „ Ectenia mică şi rugăciunea: «Doamne, Dumnezeul nostru, adu-Ţi aminte de noi…» „ Antifonul 3 „ A doua unitate alcătuită din trei psalmi „ Ectenia mică, rugăciunea: «Seara şi dimineaţa şi la amiază…» „ Psalmul 140: «Doamne, strigat-am…». „ Intrarea clericilor în altar. „ Ectenia mică, rugăciunea «Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, Cel ce cunoşti mintea oamenilor…» „ Psalmul 141: «Cu glasul meu către Domnul am strigat…». „ Ectenia mică, rugăciunea: «Cel ce cu cântări fără de tăcere…» „ Psalmul 129: «Dintru adâncuri am strigat…». „ Prochimenul „ Ectenia întreită şi rugăciunea sa A treia unitate alcătuită din trei psalmi „ Ectenia mică, rugăciunea: «Binecuvântat eşti, Doamne, Stăpâne Atotţiitorule, Cel ce ai luminat ziua cu lumina soarelui…» „ Primul antifon mic, Psalmul 114. „ Ectenia mică, rugăciunea: «Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit pe noi de toată săgeata ce zboară ziua…» „ Al doilea antifon mic, Psalmul 115. „ Ectenia mică, rugăciunea: «Dumnezeule cel Mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni…» „ Al treilea antifon mic, Psalmul 116. „ Rugăciunea pentru catehumeni, „ Rugăciunile pentru credincioşi (două). Rugăciunea apolisului: «Dumnezeule Cel mare şi preaînalt, Cel ce singur ai nemurire…» Rugăciunea plecării capetelor: «Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile…»

Subcapitolul «Vecernia catedrală» nu intră în materialul pentru examen.

5

VECERNIA actual㠄 VECERNIA sărbătorilor – cu INTRARE (VOHOD) „ sâmbăta seara „ la sărbătorile cu Polieleu sau Priveghere „ când se uneşte cu Liturghia „ VECERNIA zilelor de rând – fără VOHOD „ când se cântă Dumnezeu este Domnul… la Utrenie „ când se cântă Aliluia la Utrenie „ VECERNII cu rânduială specială

„ Vecernia zilelor de rând din Postul Mare2, sau din alte Posturi, când se cântă «Aliluia»3 „ Vecernia de duminică seara în Postul Mare (o rânduială combinată între Vecernia cu Vohod şi Vecernia zilelor de Post)4 „ Vecernia din Vinerea Mare – cu rânduiala punerii în mormânt5 „ Vecerniile din Săptămâna Luminată6 „ Vecernia plecării genunchilor – din Duminica Rusaliilor7 „ Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (Joia şi Sâmbăta Mare, Ajunul Naşterii şi Botezului Domnului8) „ Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – la Buna-Vestire, atunci când praznicul cade în vreo zi din Postul Mare, de luni până vineri9 „ Vecernia unită cu Liturghia Darurilor Înaintesfinţite (de luni până vineri, în Postul Mare). „ Vecernia mică – care se săvârşeşte doar în unele mânăstiri, la sărbătorile cu priveghere.

2

O rânduială asemănătoare se săvârşeşte şi în unele zile din Posturile Mici (al Naşterii Domnului, al Sfinţilor Apostoli şi al Adormirii Maicii Domnului) atunci când în Tipic sau în Minei apare indicaţi «Aliluia» (a se vedea Mineiul pe Noiembrie, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1971, p. 206, la sfârşitul zilei a 14-a, înainte de începutul Postului Crăciunului, unde este dată detaliat rânduiala acestor zile; cf. Sf. Sava cel Sfinţit, Tipicon (= Tipicul Mare), Suceava, 2002, pp. 134137; şi Ceaslov, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1992, pp. 135, 145-146). 3 A se vedea Triod, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 2000, pp. 126-129. 4 Ibid., pp. 110-112. 5 Liturghier, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1995, pp. 368-369. 6 A se vedea Penticostar, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1999. 7 Ibid., pp. 327-338; şi Molitfelnic, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1998, pp. 597-612. 8 Cu excepţia cazului în care cele două ajunuri cad sâmbăta sau duminica, caz în care Vecernia se săvârşeşte singură, doar până la ectenia cererilor, stihoavna săvârşindu-se întotdeauna seara, unită cu Pavecerniţa Mare (a se vedea: Mineiul pe Decembrie, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1991, pp. 498-499; Mineiul pe Ianuarie, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1997, pp. 101, 121, ) 9 A se vedea Triod, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 2000, pp. 188-789.

6

A. VECERNIA SĂRBĂTORILOR – VECERNIA CU VOHOD10 Structura generală: PREOTUL

STRANA

Binecuvântarea mică: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Amin. [Rugăciunile începătoare]

Rugăciunile Vecerniei [în taină].

Veniţi să ne închinăm... Psalmul Vecerniei (103)

Ectenia mare

Răspunsurile la ectenie. Catisma de rând din Psaltire şi ectenie mică.

Cădire mare

Doamne, strigat-am... şi stihirile.

Intrarea cu cădelniţa (Vohodul)

Slavă... Şi acum..., stihira. Prochimenul [şi paremiile]

Ectenia întreită.

Răspunsurile la ectenie. Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta...

Ectenia cererilor şi plecarea capetelor

Răspunsurile la ectenie. Stihoavna Vecerniei Acum slobozeşte... Rugăciunile începătoare Troparele Otpustul

Se deschide perdeaua sfintelor uşi, sfintele uşi rămân închise. Se aprind luminile în biserică11. Preotul, cu epitrahil, dă binecuvântarea mică: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...12. Dacă nu s-a citit Ceasul al IX-lea, atunci strana zice îndată rugăciunile începătoare13: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime... Doamne, miluieşte (de 3 ori). Slavă... Şi acum... Tatăl nostru... Doamne, miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Apoi: Veniţi să ne închinăm... (de trei ori). Şi Psalmul 103. În timpul Psalmului 103, preotul, cu capul descoperit, din faţa sfintelor uşi, citeşte [în taină] rugăciunile Vecerniei14. 10

În cadrul privegherii, aşa cum se săvârşeşte ea în mânăstiri şi la catedrale, Vecernia Mare are o serie de particularităţi care pot fi găsite în Tipicon, în Liturghier sau în Octoihul Mare. 11 După Tipic, se aprind candelele de la Iconostas şi, eventual, luminile de pe pereţii laterali. Nu se aprind toate luminile din biserică şi, în niciun caz, întregul policandru. 12 Liturghier, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1995: „din faţa sfintei mese” (p. 26). Ediţia sinodală din 1950 şi ediţiile anterioare ale Liturghierului românesc: „din faţa sfintelor uşi” (cf. Tipicon, p. 20). 13 Rugăciunile începătoare se spun de către UN SINGUR CITEŢ. Împărţirea lor între mai mulţi cântăreţi de la strană dă un aspect dezordonat slujbei. 14 Dintre vechile rugăciuni ale Vecerniei catedrale, în rânduiala actuală s-au păstrat doar nouă rugăciuni (numerele indicate înaintea titlului rugăciuni indică poziţia rugăciunii în cadrul Vecerniei catedrale (este indicat şi rolul rugăciunilor în cadrul acestui tip de Vecernie), iar cele menţionate în titlul rugăciunii locul lor actual: „ 1. Rugăciunea 1 – a antifonului 1a (Ps. 85) „ 2. Rugăciunea 2 – a antifonului 2a „ 3. Rugăciunea 3 – a antifonului 3a …………………………………………………… „ 5. Rugăciunea 4 – a antifonului 3b „ 6. Rugăciunea 5 = prima rugăciune pentru credincioşi „ 7. Rugăciunea 6 = a doua rugăciune pentru credincioşi „ 8. Rugăciunea 7 = a apolisului …………………………………………………… „ 4. Rugăciunea intrării – a Ps. 140 – a antifonului 2b …………………………………………………… „ 9. Rugăciunea plecării capetelor

7

După sfârşitul citirii, preotul, din faţa sfintelor uşi, zice ectenia mare: În pace Domnului să ne rugăm...15. La sfârşitul ecteniei, preotul zice ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava... Apoi CATISMA DIN PSALTIRE: Sâmbătă seara: Catisma I, în trei stări, urmate fiecare de ectenia mică, rostită de diacon sau preot din faţa sfintelor uşi. În ajunul sărbătorilor, Catisma I – starea I, urmată de ectenia mică. În practica Bisericilor de parohie se cântă doar Fericit bărbatul..., cele 6 stihuri alese16, urmat de Ectenia mică. NU se citeşte catismă şi nici Fericit bărbatul... la următoarele praznice împărăteşti, atunci când ajunul lor cade de luni până vineri: (a) 14 Septembrie – Înălţarea Cinstitei Cruci; (b) 25 decembrie – Naşterea Domnului; (c) 6 ianuarie – Botezul Domnului; (d) 25 martie – Buna-Vestire; (e) Joia Înălţării Domnului; (f) 6 august – Schimbarea la Faţă.

Apoi: DOAMNE, STRIGAT-AM... Se aprind toate luminile în biserică. Preotul (sau diaconul, dacă este), când începe stihul: Să se îndrepteze rugăciunea mea... face cădire mare, cădind întreaga biserică. La strană se cântă Psalmii Vecerniei: 140, 141, 129 şi 116. Primele două stihuri: Doamne, strigat-am... şi Să se îndrepteze... se cântă pe larg, pe însuşi glasul17, iar următoarele stihuri, începând cu Pune, Doamne, strajă gurii mele... se cântă alert, irmologic18, până la indicaţia Pe 10: (sâmbătă seara)19: Între ultimele stihuri ale psalmilor se intercalează stihirile astfel20: 1. SÂMBĂTĂ SEARA, 10 stihiri. În funcţie de rânduiala slujbei din Minei, avem următoarele situaţii mai frecvent întâlnite:21 Un sfânt

Doi sfinţi

7 stihiri din Octoih, ale glasului de rând 3 stihiri din Minei, ale sfântului

6 stihiri din Octoih, ale glasului de rând 2 stihiri din Minei, ale primului sfânt 2 stihiri din Minei, ale sfântului al doilea Slavă..., a Sfântului (dacă este) Şi acum..., Dogmatica glasului de rând

Slavă... Şi acum..., Dogmatica glasului de rând

Sfânt cu slujba «Pe 6» sau cu Doxologie Mare 6 stihiri din Octoih, ale glasului de rând 4 stihiri din Minei, ale sfântului

Sfânt cu Polieleu sau Priveghere

Perioada festivă a unuia dintre praznicele împărăteşti ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului 4 stihiri din Octoih, ale glasului de rând

4 stihiri din Octoih, ale glasului de rând 6 stihiri din Minei, ale sfântului

Slavă..., a Sfântului

Slavă..., a Sfântului

Slavă..., a praznicului

Şi acum..., Dogmatica glasului de rând

Şi acum..., Dogmatica glasului de rând

Şi acum..., Dogmatica glasului de rând

3 stihiri ale Praznicului sau ale Înainteprăznuirii 3 stihiri din Minei, ale sfântului

15

Dacă este diacon, atunci acesta iese la sfârşitul psalmului şi zice el ectenia. A se vedea Catavasier, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1997, pp. 13-14. Fericit bărbatul... nu este altceva decât o serie de stihuri alese din psalmii primei stări a catismei întâi, cântaţi astfel pentru a se conserva toate elementele structurale ale Vecerniei praznicelor. 17 Sâmbătă seara se cântă pe glasul de rând, iar la praznice, pe glasul arătat în Minei, Triod sau Penticostar. 18 În tradiţia muzicală bisericească din Transilvania (după Pr. D. Cunţanu), stihurile psalmilor nu sunt puse pe note (aşa cum se găsesc în cărţile de muzică psaltică). Totuşi, în tradiţia răsăriteană există însă obiceiul psalmodierii, care nu era un mod de cântare, ci o citire „recitativă”, asemănătoare cu rostirea ecteniilor. Astfel, stihurile psalmilor Vecerniei se pot psalmodia. În niciun caz aceste stihuri nu trebuie omise, deoarece ele fac parte dintre elementele cele mai vechi ale Vecerniei, pe de o parte, dar au şi o valoare catehetică şi misionară importantă, pe de altă parte. 19 La sărbători, se cântă stihirile pe 8. 20 Stihirile de la Doamne, strigat-am... se cântă pe „însuşi glasul”, iar acolo unde sunt indicate Podobii (adică melodii model), se cântă pe melodia Podobiilor. 21 Pentru alte cazuri mai rare, a se vedea Mineiele, Triodul, Penticostarul şi Tipicul. 16

8

2. Dacă se întâmplă duminica: Înălţarea Cinstitei Cruci (14 septembrie), Naşterea Domnului (25 decembrie), Botezul Domnului (6 ianuarie), Schimbarea la Faţă (6 august), precum şi la Duminica Floriilor, la Duminica Paştilor, la Duminica Tomii şi la Pogorârea Sfântului Duh nu se cântă nimic dintre stihirile Învierii, ci toate ale praznicului. 3. Dacă se întâmplă duminica: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Buna-Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august), se cântă 4 stihiri ale Învierii, ale glasului din Octoih, 6 stihiri ale Praznicului, Slavă... Şi acum..., stihira Praznicului22. 4. La sărbătorile sfinţilor, se cântă stihirile praznicului din Minei, pe 8.

VOHODUL sau INTRAREA VECERNIEI În timpul ultimei stihiri, precedate de stihul «Că s-a întărit mila Lui peste noi...», preotul îmbracă felonul şi pregăteşte cădelniţa pentru Vohod. La Slavă... Şi acum...: -

se deschid sfintele uşi

-

apoi se închină în faţa sfintei mese de trei ori.

-

preotul ia cădelniţa şi merge împrejurul sfintei mese fără a cădi şi fără a se închina

-

şi iese pe uşa diaconească dinspre miazănoapte, mergând în mijlocul bisericii

-

ajuns în mijlocul bisericii23: •

rosteşte încet rugăciunea Intrării: Seara şi dimineaţa şi la amiază...24

•

binecuvintează Intrarea: Binecuvântată este Intrarea...

-

merge pe solee şi face cădire mică, fără a intra în altar.

-

când se termină de cântat stihira, zice cu glas mare, cădind în chipul crucii: Înţelepciune! Drepţi! Apoi se cântă Lumină lină...

-

intră în sfântul altar. Când ajunge la cuvintele «... pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh...», cădeşte de trei ori în faţa sfintei mese şi dă cădelniţa.

-

merge apoi în spatele sfintei mese şi zice: Să luăm aminte. Pace tuturor.

-

Strana: Şi duhului tău.

PROCHIMENUL ŞI PAREMIILE Preotul: Înţelepciune! Să luăm aminte! Strana cântă prochimenul zilei din Ceaslov. Sâmbătă seara se cântă întotdeauna, pe glasul al 6-lea, prochimenul Domnul S-a împărăţit..., de 22

Nu se mai zice Dogmatica glasului de rând. Dacă este diacon, acesta merge cu cădelniţa înainte, iar preotul vine în urma lui. 24 Obligatoriu de ştiut pe de rost! 23

9

cinci ori, cu stihurile sale: Strana: Domnul S-a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat. Citeţul, stihul 1: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins. Strana: Domnul S-a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat. Citeţul, stihul 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clătina. Strana: Domnul S-a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat. Citeţul, stihul 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile. Strana: Domnul S-a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat. Citeţul: Domnul S-a împărăţit. Strana: Întru podoabă S-a îmbrăcat.

La sărbători: se citesc 3 paremii din mijlocul bisericii, de sub policandru. Diaconul: Înţelepciune! Citeţul: De la [numele cărţii] citire. Diaconul: Să luăm aminte. Îndată după prochimen [şi paremii – atunci când sunt] se închid sfintele uşi. ECTENIILE ŞI STIHOAVNA Preotul zice din faţa sfintei mese ectenia întreită25. Strana: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta... Preotul, din faţa sfintei mese zice ectenia cererilor26. După ecfonis, preotul se întoarce27 spre credincioşi şi zice: Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. Preotul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Strana: Ţie, Doamne. Preotul citeşte rugăciunea plecării capetelor, cu ecfonisul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale... Şi îndată se cântă stihoavna.28 La stihoavna praznicelor se cântă doar stihirile praznicului. Dacă se întâmplă duminica: Înălţarea Cinstitei Cruci (14 septembrie), Naşterea Domnului (25 decembrie), Botezul Domnului (6 ianuarie), Schimbarea la Faţă (6 august), precum şi la Duminica Floriilor, la Duminica Paştilor, la Duminica Tomii şi la Pogorârea Sfântului Duh nu se cântă nimic dintre stihirile Învierii, ci doar ale praznicului.

Sâmbăta seara avem următoarele posibilităţi: Dacă este un sfânt cu stihiră la Slavă: Stihirile Învierii din Octoih, ale glasului de rând Slavă... Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu.

Stihirile învierii din Octoih, ale glasului de rând Slavă..., a Sfântului Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, de la glasul pe care s-a cântat stihira Sfântului, dintre cele ale Învierii, de sâmbătă seara.

Dacă suntem în perioada festivă a unuia dintre praznicele Mântuitorului sau ale Maicii Domnului: Stihirile Învierii din Octoih, ale glasului de rând Slavă..., a sfântului (dacă este) Şi acum..., a praznicului sau a înainteprăznuirii.

Obs.: 1. Dacă se întâmplă duminica: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Buna-Vestire (25 25

Dacă este diacon, acesta zice ectenia din faţa sfintelor uşi. Dacă este diacon, zice şi această ectenie din faţa sfintelor uşi. 27 Conform Liturghierului, nu se deschid sfintele uşi. Totuşi, în tradiţia din Ardeal, în unele locuri, atunci când preotul binecuvintează, sfintele uşi se deschid. 28 Dacă este Litie, se intercalează aici stihirile litiei. Dacă Ajunul Naşterii sau Botezului Domnului se întâmplă sâmbăta sau duminica, Vecernia Mare a praznicului se încheie în acest moment. 26

10

martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august), se cântă stihirile Învierii, Slavă... Şi acum..., stihira Praznicului 2. Dacă se întâmplă duminica: Înălţarea Cinstitei Cruci (14 septembrie), Naşterea Domnului (25 decembrie), Botezul Domnului (6 ianuarie), Schimbarea la Faţă (6 august), precum şi la Duminica Floriilor, la Duminica Paştilor, la Duminica Tomii şi la Pogorârea Sfântului Duh nu se cântă nimic dintre stihirile Învierii, ci doar ale praznicului. Se cântă: Acum slobozeşte... Citeţul: Sfinte Dumnezeule...29 Preasfântă Treime... Tatăl nostru...30 apoi troparele. TROPARELE Nu se pun niciodată mai mult de trei tropare la Vecernie! Dacă sfântul din Minei nu are tropar Troparul Învierii Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu

Dacă este un sfânt cu tropar Troparul Învierii Slavă..., al sfântului Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, după glasul troparului sfântului

Obs.: 1.

Dacă sunt doi sfinţi, fiecare cu tropar, se zice doar troparul primului sfânt. Al celui de al doilea se zice doar la Utrenie.

2.

În perioada festivă a praznicelor Mântuitorului sau ale Născătoarei de Dumnezeu, la Slavă... Şi acum... se zice troparul praznicului sau al Înainteprăznuirii.

OTPUSTUL Preotul deschide sfintele uşi şi se întoarce cu faţa spre credincioşi: Preotul: Înţelepciune!

Strana: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Strana: Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini, şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului. Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Strana: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie! Strana: Slavă… Şi acum… Doamne, miluieşte (de trei ori), Binecuvintează! Preotul zice otpustul: Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru... Obs. 1. Sâmbătă seara, la Vecernie, otpustul NU se începe cu Cel ce a înviat din morţi...31 2. În ajunul praznicelor împărăteşti ale Mântuitorului, la începutul otpustului se adaugă şi fraza

introductivă a praznicului. 29

Se sting luminile aprinse la Doamne, strigat-am... (a se vedea Tipicon, p. 42), însă nu toate luminile. Dacă este priveghere, aici se intercalează rânduiala binecuvântării pâinilor, a doua parte a slujbei «Litiei» din Liturghier. 31 Liturghier, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1995, pp. 333. Este vorba de o analogie cu slujba din noaptea Sfintelor Paşti, când la otpust se adaugă fraza introductivă «Cel ce a înviat din morţi...» doar începând cu Miezonoptica. 30

11

B. PARTICULARITĂŢI ALE VECERNIEI ÎN CADRUL PRIVEGHERII 1. Începutul Vecerniei La puţin timp după apusul soarelui merge paracliserul (sau aprinzătorul de candele) şi ia binecuvântare de la întâistătător, apoi bate clopotul cel mare (sau toaca cea mare) zicând în gând, fără să se grăbească, Psalmul 118: Fericiţi cei fără prihană..., sau Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule..., rar, de 12 ori. Apoi intră şi aprinde candelele la icoana Mântuitorului, a Născătoarei de Dumnezeu, la icoana hramului şi la icoana de pe tetrapod, după care pregăteşte cădelniţa; şi iarăşi merge şi bate toate clopotele. La întoarcere pune o lumânare în sfeşnic, şi aşează sfeşnicul în mijlocul bisericii. Apoi face metanie preotului de rând. Preotul de rând, cu capul acoperit, se ridică şi face metanie la întâistătător, după care merge şi face trei închinăciuni înaintea Sfintelor Uşi, apoi câte o închinăciune către amândouă stranele. Şi, intrând în sfântul altar, preotul îmbracă epitrahilul32. În bisericile parohiale şi în catedrale preotul îmbracă şi felonul. Pune tămâie în cădelniţă, citeşte rugăciunea tămâiei în taină, după care cădeşte în chipul crucii înaintea sfintei mese, apoi împrejurul acesteia, şi tot altarul. Şi îndată după ce a cădit altarul, deschide perdeaua şi sfintele uşi. În bisericile mânăstireşti preotul este precedat la această cădire de către paraclisier. Iar în bisericile parohiale şi în catedrale, diaconul, luând binecuvântare, îmbracă stiharul şi orarul şi merge înaintea preotului. Paraclisierul (sau diaconul) iese din altar prin uşa diaconească de miazănoapte şi ia sfeşnicul cu lumânarea aprinsă şi, stând în mijlocul bisericii, cu faţa spre răsărit, zice cu glas mare: Sculaţi-vă! Şi toţi se ridică în picioare. Preotul iese prin sfintele uşi şi face cădire mare, precedat de diaconul (paraclisierul) cu lumânarea aprinsă, iar la întoarcere, stând în mijlocul bisericii între cele două strane, zice cu glas mare: Doamne, binecuvintează! Şi îndată cădeşte icoana Mântuitorului Iisus Hristos şi a Preasfântei Născătoarei de Dumnezeu. Apoi intră în sfântul altar. Apoi, stând înaintea sfintei mese, preotul cădeşte în chipul crucii, de trei ori, zicând cu glas mare: Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă Făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi îndată închide Sfintele Uşi. Iar întâistătătorul sau eclesiarhul zice: Amin. Apoi încet, cu glas lin: Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Apoi a doua oară, puţin mai tare: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Iar a treia oară cu glas şi mai înalt: Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. Apoi deosebit de tare:33 Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui! Şi începe cel mai mare sau eclesiarhul, cu glas mai înalt, rar, Psalmul 10334: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!... până la: Dându-le Tu lor, vor aduna. Preotul, venind înaintea sfintelor uşi, îşi descoperă capul şi citeşte în taină rugăciunile Vecerniei din Liturghiei. Şi de aici încep să se cânte Anixandarele, glasul al 8-lea: Strana dreaptă: Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate. Binecuvântat eşti Doamne. Iar strana stângă: Iar întorcându-Ţi faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Binecuvântat eşti Doamne. [A] Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Binecuvântat eşti Doamne. [B] Fie slava Domnului în veac! Veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale. Binecuvântat eşti Doamne. [A] Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne. [B] Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne. [A] Îndulcească-se Lui vorba mea, iar eu mă voi veseli de Domnul. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne. [B] Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne. 32

Este vorba de privegherea din bisericile mânăstireşti, unde se presupune că ieromonahul este înveşmântat şi cu mantia, conform canoanelor bisericii (Nichifor Mărturisitorul, canonul 27: „Nu se cuvine monahului preot a sluji fără mantie”). 33 A patra invitaţie la rugăciune se rosteşte doar în cadrul Privegherii. 34 În Tipicul mare este rânduit să se cânte tot Psalmul 103, pe glasul al 8-lea, primul verset cu refrenul, de către întâistătător (sau de către eclesiarh), iar următoarele versete, de către cele două strane, alternativ. În bisericile greceşti se cântă numai Anixandarele, adică ultimele douăsprezece stihuri ale Psalmului, începând de la: Deschizând Tu mâna Ta..., cu refrene speciale. Tradiţia românească exprimă o sinteză a celor două practici: cântăm numai ultimele 12 stihuri, adică Anixandarele, însă nu cu refrenele întâlnite în cărţile greceşti, ci cu cele trei stihuri folosite în practica slavonă ca refrene pentru întregul psalm.

12

[A] Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate. [B] Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate. [A] Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate. [B] Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate. Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Se urmează rânduiala descrisă le Vecernia sărbătorilor până după ectenia cererilor.

2. Litia Termenul de LITIE desemnează o procesiune (λιτή) din naos în pronaos şi înapoi35. După ecfonisul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale… se procedează astfel: Sfintele uşi sunt închise. Se iese în pronaosul biserici: înainte merg doi purtători de făclii, apoi diaconul cu cădelniţa, şi în urma lui preotul. În timp ce se cântă stihirile litiei, de către amândouă stranele, se face cădirea pronaosului, de către diacon. Apoi diaconul zice ectenia aceasta: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta… Strana: Doamne, miluieşte (de 40 de ori)36. Diaconul: Încă ne rugăm pentru Înaltpreasfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul nostru (N)… Strana: Doamne, miluieşte (de 30 de ori). Diaconul: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste; pentru tot sufletul creştinesc cel necăjit şi întristat… Strana: Doamne, miluieşte (de 50 de ori). Diaconul: Încă ne rugăm pentru ca să se păzească… Strana: Doamne, miluieşte (de 3 de ori). Diaconul: Încă ne rugăm şi pentru ca Domnul Dumnezeu să audă glasul rugăciunii noastre, a păcătoşilor, şi să ne miluiască pe noi. Strana: Doamne, miluieşte (de 3 de ori). Preotul, rugăciunea: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.37 (Ecfonisul:) Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele noastre, Domnului să le plecăm. Şi plecând toţi capetele spre pământ, preotul descoperindu-şi capul, se roagă cu glas mare: Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile… Strana: Amin. Dacă NU este Priveghere, ci doar sfânt cu Polieleu (dar care are şi stihiri la Litie), iar Utrenia se va celebra separat (spre exemplu, 21 mai, Sf. Împărăți Constantin şi Elena, 30 noiembrie, Sf. Apostol Andrei etc.), atunci strana începe să cânte stihirile Stihoavnei Vecerniei după rânduiala tipicului. În acest timp preotul merge înapoi la sfântul altar şi încheie Vecernia după rânduiala arătată mai sus38. Nu se face binecuvântarea pâinilor, această rânduială ţinând de slujba Privegherii39. 35

Slujba conţinută în Liturghierul actual sub titlul de Litie include, de fapt două slujbe independente: Litia propriuzisă (procesiunea) şi Rânduiala binecuvântării pâinilor; cf. Pr. P. Vintilescu, Liturghierul explicat şi Mineiele. Le vom discuta separat. 36 În practică răspunde la prima cerere prin Doamne, miluieşte (de 12 ori), iar la restul cererilor doar de câte 3 ori. 37 NU se zice aici Doamne, miluieşte, ci îndată ecfonisul. 38 În cele mai multe cazuri, atunci când nu se face Priveghere, Litia se omite complet, celebrându-se doar Vecernie cu vohod. 39 Scopul binecuvântării pâinilor este acela de a oferi credincioşilor care participă la slujbă puţină mâncare pentru a rezista la greutatea şi lungimea slujbei de Priveghere (care, atunci când este celebrată cântat, în întreaga sa lungime, poate dura chiar şi 12 ore).

13

DOAR DACĂ ESTE PRIVEGHERE, atunci strana începe să cânte stihirile Stihoavnei Vecerniei după rânduiala tipicului (sâmbătă seara se cântă stihirile litiei hramului). În acest timp, se aşează pe o masă în mijlocul bisericii artoasele (pâinile) şi celelalte (grâul, vinul şi undelemnul), după rânduială, pentru rânduiala binecuvântării pâinilor, care este o parte integrantă a slujbei privegherii.

3. Binecuvântarea pâinilor Preotul îşi acoperă capul şi pornind din pronaos, împreună cu diaconul, precedaţi de cei doi purtători de lumini, vin în mijlocul bisericii şi se opresc înaintea mesei cu artoasele. Cele două făclii se aşează de o parte şi de alta a mesei. Apoi se cântă: Acum slobozeşte… şi Rugăciunile începătoare. După ce strana a zis: Amin, preotul luând cădelniţa, cădeşte masa (de 3 ori) împrejur, pe cele patru laturi fără a se pleca, iar diaconul, merge înainte cu lumânarea aprinsă, stând în faţa preotului, de cealaltă parte a mesei. Dacă sunt doi diaconi stau de-o parte şi de cealaltă a preotului. După ce cădeşte a treia oară în partea de nord, preotul trece în faţa iconostasului, cădind icoanele împărăteşti şi de aici continuă în naos cădirea, rămânând în faţa mesei, pe care o cădeşte; apoi pe diacon, căruia îi dă cădelniţa şi acesta cădeşte pe preot; apoi pe paracliser, căruia îi dă cădelniţa şi lumânarea ce a avut-o la cădire.

În acest timp strana cântă troparele după tipic: 1. Dacă este sâmbătă seara, se cântă de fiecare dată troparul, glasul al 5-lea: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te… 2. Dacă duminica se întâmplă să fie sărbătoarea unui sfânt cu priveghere, atunci se cântă troparul Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (de două ori) iar a treia oară troparul sfântului. 3. Iar dacă este sărbătoarea unui sfânt cu polieleu, peste săptămână, se cântă mai întâi troparul sfântului (de 2 ori) şi apoi Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (o dată). 4. La praznicele Mântuitorului şi ale Maicii Domnului se cântă de trei ori troparul praznicului, ori în ce zi s-ar întâmpla. 5. Pentru alte rare situaţii, a se vedea tipicul. Apoi preotul, dând cădelniţa şi luând un artos (o pâine), însemnează cu el cruciş peste celelalte artoase; îl aşează apoi ia loc, îşi descoperă capul şi zice rugăciunea ce urmează mai jos, cu glas mare. Iar când ajunge la: Însuţi binecuvintează..., atunci cu mâna dreaptă arată spre cele puse înainte, adică spre pâine, grâu, vin şi untdelemn. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne miluieşte. Preotul: Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binecuvântat cele cinci pâini în pustie… După aceasta preotul îşi acoperă capul. Apoi se cântă de trei ori, pe glasul al 4-lea: Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac (de 3 ori). Slavă... Şi acum... Şi Psalmul 33 (versetele 1-9): Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea… până la: că n-au lipsă cei ce se tem de El. Apoi se cântă pe glasul al 7-lea: Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (de 3 ori). Şi după ce se cântă aceasta, diaconul şi preotul vin înaintea sfintelor uşi şi stau cu faţa spre apus. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne, miluieşte. Preotul, binecuvântând pe credincioşi zice: Binecuvântarea Domnului peste voi toţi cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. În practica mănăstirească urmează aici o citire, timp în care se împart artoasele şi vinul. Şi citire, după cum urmează: Citeţul: Din [N], binecuvintează părinte ca să citesc. Preotul: Pentru rugăciunile Sfântului [N, din care se face citirea], Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, mântuieşte-ne pe noi. Citeţul: Amin. Şi începe citirea (la fel se face la toate citirile)40. Şi se dezbracă preotul şi diaconul de veşminte şi merg de stau la locul lor. Iar când termină citirea, se toacă şi se trag clopotele pentru începutul Utreniei.

40

În perioada dintre Duminica Sfintelor Paşti şi până la Duminica Tuturor Sfinţilor, se citeşte din Faptele Apostolilor. De la Duminica Tuturor Sfinţilor şi până la începutul Triodului se citesc cele şapte Epistole Soborniceşti ale Sfinţilor Apostoli şi cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, iar în duminicile Triodului se citeşte Apocalipsa. La celelalte privegheri, care nu sunt duminica, se citesc cuvintele indicate de Tipic.

14

C. PARTICULARITĂŢILE VECERNIEI UNITĂ CU LITURGHIA În practică, se întâlnesc următoarele trei situaţii: 1. Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (Joia şi Sâmbăta Mare, Ajunul Naşterii şi Botezului Domnului41) 2. Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – la Buna-Vestire, atunci când praznicul cade în vreo zi din Postul Mare, de luni până vineri42 3. Vecernia unită cu Liturghia Darurilor Înaintesfinţite (de luni până vineri, în Postul Mare). Pentru primele două cazuri: - Preotul îmbracă de la începutul slujbei toate veşmintele. Slujba începe cu binecuvântarea mare: Binecuvântată este împărăţia…43 - Catismă nu se zice, ci îndată Doamne, strigat-am… cu stihirile indicate în tipic, timp în care preotul face Proscomidia. - Intrarea se face cu Evanghelia. - După Lumină lină…, se procedează astfel: -

se cântă prochimenul zilei, din Ceaslov; • dacă ajunul Naşterii sau Botezului Domnului se întâmplă vinerea, atunci se cântă prochimenul mare (Cine este Dumnezeu mare…, la Naşterea Domnului, sau Dumnezeul nostru, în cer şi pe pământ…, la Botezul Domnului) • în Joia Mare se cântă prochimenul din Triod • în Sâmbăta Mare nu se cântă prochimen, ci îndată se încep citiri • la Buna Vestire e cântă prochimenul din Triod

-

se citesc paremiile după cum urmează • în ajunul Naşterii Domnului – 8 paremii, împărţite în trei grupuri (3-3-2) separate între ele prin două antifoane • în ajunul Botezului Domnului – 13 paremii, împărţite în trei grupuri (3-3-7) separate între ele prin două antifoane • în Joia Mare – 3 paremii, precedate fiecare de către un prochimen • în Sâmbăta Mare – 15 paremii, separate între ele prin Cântarea lui Moise de la Ieşire (Să cântăm Domnului…) şi urmate de Cântarea celor trei tineri • la Buna-Vestire – 4 paremii: prochimen 1, paremia 1 din Triod, prochimen 2, paremia 2 din Triod, apoi două paremii ale praznicului.

După ultima citire, diaconul zice ectenia mică, în timpul căreia preotul citeşte în taină rugăciunea cântării întreit-sfinte de la Liturghie. Preotul încheie ectenia cu ecfonisul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru…, apoi se cântă Sfinte Dumnezeule… (în cele două ajunuri, în Joia Mare şi la Buna-Vestire) sau Câţi în Hristos… (în Sâmbăta Mare). Se urmează din acest moment rânduiala Liturghiei. ! La toate ecteniile se înlocuieşte «ziua aceasta» cu «seara aceasta», şi «ziua toată» cu «seara toată», deoarece este Liturghie unită cu Vecernia.

41

Cu excepţia cazului în care cele două ajunuri cad sâmbăta sau duminica, caz în care Vecernia se săvârşeşte singură, doar până la ectenia cererilor, stihoavna săvârşindu-se întotdeauna seara, unită cu Pavecerniţa Mare (a se vedea: Mineiul pe Decembrie, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1991, pp. 498-499; Mineiul pe Ianuarie, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1997, pp. 101, 121, ) 42 A se vedea Triod, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 2000, pp. 188-789. 43 În cele două ajunuri, când Ceasul al IX-lea se citeşte la Ceasurile împrăteşti, Vecernia unită cu Liturghia nu este precedată de Ceas, atunci se spun şi rugăciunile începătoare.

15

D. RÂNDUIALA VECERNIEI ZILELOR DE RÂND – FĂRĂ VOHOD44 Această rânduială se face în zilele de rând, precum şi la Sfinţii cu slujba pe 6 sau cu Doxologie mare. Principala trăsătură este lipsa Vohodului sau a Intrării, vestigiu al sosirii episcopului la slujba de seară în marile catedrale ale Răsăritului creştin. În linii mari, structura Vecerniei zilelor de rând este aceeaşi cu cea de sâmbătă seara, dar lipseşte Intrarea, iar toate ecteniile şi exclamaţiile sunt rostite de preot din faţa sfintelor uşi. Rânduiala Vecerniei zilelor de rând este descrisă detaliat în Liturghier, la sfârşitul Vecerniei sărbătorilor. Structura generală: PREOTUL STRANA Binecuvântarea mică: Binecuvântat este Dumnezeul Amin. [Rugăciunile începătoare] nostru... Rugăciunile Vecerniei [în taină]. Veniţi să ne închinăm... Psalmul Vecerniei (103) Ectenia mare Răspunsurile la ectenie. Catisma de rând şi ectenie mică Cădire mare Doamne, strigat-am... şi stihirile. Prochimenul sau «Aliluia» Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta... Ectenia cererilor şi plecarea capetelor Răspunsurile la ectenie. Stihoavna Vecerniei Acum slobozeşte... Rugăciunile Începătoare Troparele Ectenia întreită. Răspunsurile la ectenie. Otpustul

Se deschide perdeaua sfintelor uşi, sfintele uşi rămân închise. Se aprind luminile în biserică. Preotul, cu epitrahil, dă binecuvântarea mică: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Dacă nu s-a citit ceasul al IX-lea, atunci strana zice îndată rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Slavă... Şi acum... Preasfântă Treime... Doamne, miluieşte (de 3 ori). Slavă... Şi acum... Tatăl nostru... Doamne, miluieşte (de 12 ori). Slavă... Şi acum...

Apoi: Veniţi să ne închinăm... (de trei ori). Şi Psalmul 103. În timpul Psalmului 103, preotul, cu capul descoperit, din faţa sfintelor uşi, citeşte rugăciunile Vecerniei. După sfârşitul citirii, preotul, din faţa sfintelor uşi, zice ectenia mare: În pace Domnului să ne rugăm... La sfârşitul ecteniei, preotul zice ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava... Apoi CATISMA DIN PSALTIRE: Pentru fiecare zi se citeşte Catisma rânduită în Tipic, în trei stări, fără a fi întreruptă de ectenii mici. Doar la sfârşitul întregii catisme se zice din faţa Sfintelor Uşi ectenia mică. În practica Bisericilor parohiale nu se citeşte catismă.

Apoi: DOAMNE, STRIGAT-AM... Preotul, când începe stihul: Să se îndrepteze rugăciunea mea... face cădire mare [cu capul acoperit], cădind întreaga biserică. La strană se cântă Psalmii Vecerniei: 140, 141, 129 şi 116. Primele două stihuri: Doamne, strigat-am... şi Să se îndrepteze... se cântă pe larg, pe glasul mare45, iar următoarele stihuri, începând cu Pune, Doamne, strajă gurii mele... se cântă alert, irmologic, sau mai adesea, se citesc până la indicaţia Pe 6. 44

Principala trăsătură a acestei Vecernii este că se săvârşeşte – de obicei – chiar şi acolo unde sunt diaconi, fără diacon: „se urmează toate fără diacon” (Liturghier, 1995, p. 42). În catedrale, în bisericile de parohie şi în mânăstirile mari diaconul slujeşte întotdeauna la Vecernie. 45 Sâmbătă seara se cântă pe glasul de rând, iar la praznice, pe glasul arătat în Minei, Triod sau Penticostar.

16

Între ultimele stihuri ale psalmilor se intercalează stihirile astfel46: Un sfânt

Doi sfinţi

Sfânt cu slujba «Pe 6» sau cu Doxologie Mare

Perioada festivă a unuia dintre praznicele împărăteşti ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului

3 stihiri din Octoih, ale glasului de rând47

3 stihiri din Minei, ale primului sfânt

3 stihiri din Minei, ale sfântului

3 stihiri din Minei, ale sfântului al doilea

6 stihiri din Minei, ale sfântului

3 stihiri ale Praznicului sau ale Înainteprăznuirii 3 stihiri din Minei, ale sfântului

Slavă...,

Slavă...,

Slavă...,

a Sfântului (dacă este)

a Sfântului

a Sfântului (dacă este)

Slavă...Şi acum...,

Şi acum...,

Şi acum...,

Şi acum...,

a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei

a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei

a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei

a praznicului sau a înainteprăznuirii

Obs.:

1. Datorită faptului că în Octoih avem în fiecare seară câte două seturi a câte trei stihiri, atunci când se începe primul ciclu de 8 săptămâni al Octoihului se cântă din primul set primele două stihiri, iar din al doilea set prima stihiră. Când se ajunge la al doilea ciclu de 8 săptămâni, se cântă a treia stihiră din primul set şi ultimele două din al doilea set; astfel, în 16 săptămâni este cântat întregul Octoih.. 2. Marţi seara şi Joi seara, la Slavă... Şi acum... se cântă întotdeauna stihirile „Crucii şi Născătoarei de Dumnezeu”. 3. Vineri seara se cântă întotdeauna la Slavă... Şi acum... Dogmatica glasului de rând!

NU se face Vohod şi, prin urmare, NU se deschid sfintele Uşi! Se citeşte Lumină lină... PROCHIMENUL Îndată preotul: Înţelepciune! Să luăm aminte!48 Strana cântă prochimenul zilei din Ceaslov, de trei ori, a doua oară cu stih49. ECTENIILE ŞI STIHOAVNA Nu se zice ectenie întreită, ci îndată după prochimen strana citeşte: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta... Apoi preotul, din faţa sfintelor uşi, zice ectenia cererilor. După ecfonis, preotul se întoarce spre credincioşi şi zice: Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. 46

Pentru alte cazuri mai rare, a se vedea Mineiele, Triodul, Penticostarul şi Tipicul. Vineri seara se spun de obicei doar stihirile din Minei, dublându-le dacă este nevoie. 48 Salutul «Pace tuturor!» în acest loc în cadrul Vecerniei Mari este legat de Vohod şi venirea episcopului (proestosului) care saluta comunitatea pentru prima dată în acest moment. A se vedea şi Utrenia sărbătorilor, unde se păstrează nealterată rânduiala corectă a provocării prochimenului. 49 Dacă este slujbă cu Aliluia, se cântă Aliluia cu stihurile din Ceaslov. În Postul Mare există prochimene speciale pentru fiecare zi. 47

17

Preotul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi. Strana: Ţie, Doamne. Preotul citeşte rugăciunea plecării capetelor, cu ecfonisul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale... Şi îndată se cântă STIHOAVNA: Peste săptămâna, la stihoavnă avem următoarele situaţii mai frecvente: Dacă nu sunt stihiri în Minei

Dacă este un sfânt cu stihiră la Slavă:

Dacă sfântul are stihoavnă:

Stihoavna zilei din Octoih, cu stihurile din Ceaslov50

Stihoavna zilei din Octoih, cu stihurile din Ceaslov Slavă..., a Sfântului

Stihoavna sfântului cu stihurile din Minei Slavă..., a Sfântului

Slavă... Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei

Dacă suntem în perioada festivă a unuia dintre praznicele Mântuitorului sau ale Maicii Domnului: Stihirile praznicului din Minei Slavă..., a sfântului (dacă este) Şi acum..., a praznicului sau a înainteprăznuirii.

Urmează: Acum slobozeşte... Citeţul: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... apoi troparele. TROPARELE Nu se pun niciodată mai mult de trei tropare la Vecernie! Dacă este un sfânt cu tropar Troparul Sfântului Slavă... Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, după glasul troparului sfântului51 Obs.:

Dacă sunt doi sfinţi cu tropare Troparul primului sfânt Slavă..., al sfântului al doilea Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, după glasul troparului sfântului al doilea.

În perioada festivă a praznicelor Mântuitorului sau ale Născătoarei de Dumnezeu, la Slavă... Şi acum... se zice troparul praznicului sau al înainteprăznuirii. ECTENIA ÎNTREITĂ şi OTPUSTUL Preotul vine în faţa sfintelor uşi şi zice ectenia cererilor, începând de la Miluieşte-ne pe noi, Doamne... Îndată după ectenie, preotul, tot din faţa sfintelor uşi închise, cu faţa spre credincioşi, zice: Preotul: Înţelepciune!

Strana: Binecuvintează.

Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Strana: Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini, şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului.52 50

Stihurile sunt luate din Psalmul 122: Stih 1: «Către Tine, Cel ce locuieşte...» şi Stih 2: «Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi...». 51 Troparele Născătoarei de Dumnezeu pentru fiecare glas şi zi din săptămână sunt scrise la sfârşitul fiecărui Minei, la sfârşitul Octoihului Mare şi în Ceaslov, după rugăciunile de seară. 52 Se poate închide perdeaua sfintelor Uşi (Liturghier, 1995, p. 42).

18

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Strana: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie! Strana: Slavă… Şi acum… Doamne, miluieşte (de trei ori), Binecuvintează! Preotul zice otpustul: Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru... Obs. 1. La dupăprăznuirea praznicelor împărăteşti ale Mântuitorului, la începutul otpustului se adaugă şi fraza introductivă a praznicului. 2. În toată perioada festivă a praznicelor nu se menţionează la otpusturi caracterul liturgic al zilei din săptămână, ci doar Sfinţii Apostoli, Sfântul hramului şi Sfinţii zilei.

În cazul în care este unul dintre Posturi şi este slujbă cu «Aliluia», atunci se face sfârşitul slujbei aşa cum este scris în Ceaslov. Citeţul: Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... şi troparele următoare. Strana: Născătoare de Dumnezeu, fecioară..., o metanie; Slavă... Botezătorule al lui Hristos..., o metanie; Şi acum... Rugaţi-vă pentru noi..., o metanie; Sub milostivirea ta scăpăm..., fără metanie. Citeţul: Doamne, miluieşte (de 40 de ori). Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului, părinte, binecuvintează! Preotul: Cel ce este binecuvântat... Citeţul: Amin. Rugăciunea: Împărate ceresc, pe binecredinciosul... În Postul Mare, peste săptămână (de luni seara până joi seara53): Preotul (pe solee) – Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele... (cu 3 metanii). Cele 12 închinăciuni cu stihurile lor. Şi iarăşi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie. Citeţul: Amin. Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne, miluieşte (de 12 ori). Rugăciunea: Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă, Împărăţie nedespărţită… Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de 3 ori, cu trei metanii). Slavă... Şi acum... Psalmul 33: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea... Duminică seara şi în ajunul primei zile din Postul Mare Postului Naşterii Domnului: Preotul (pe solee) – Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, o singură dată: Doamne şi Stăpânul vieţii mele... (cu 3 metanii). Luni, marţi, miercuri şi joi seara în Posturile Mici (al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli) Preotul (pe solee) – Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele... (cu 3 metanii). Cele 12 închinăciuni cu stihurile lor. Şi iarăşi Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie. Citeţul: Amin. Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne, miluieşte (de 12 ori). [Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare (din Ceaslov de la sfârşitul Vecerniei)]. Preotul (din faţa sfintelor uşi): Slavă Ţie, Hristoase... Strana: Slavă... Şi acum... Doamne, miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează! Preotul: Otpustul zilei. Obs.: Pentru alte situaţii rare, a se vedea Tipicul. 53

În cazul în care nu se săvârşeşte Liturghia Darurilor Înaintesfinţite.

19

IV. OTPUSTURILE Otpustul sau Apolisul = rugăciunea de încheiere a sfintelor slujbe; are două forme: 1. OTPUSTUL MIC -

se rosteşte la Ceasuri, la Pavecerniţă, la Miezonoptică. nu se fac pomeniri nominale de sfinţi are următoarea formulă:

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. Obs. Duminica, la Miezonoptică şi la Ceasuri, începe cu fraza introductivă «Cel ce a înviat din morţi...». 2. OTPUSTUL MARE - se rosteşte la Vecernie, la Utrenie şi la Liturghie - are următoarea formulă: Cu caractere boldate este redat textul fix al otpustului. Pomenirile variabile sunt redate în ordinea ierarhică în care sunt menţionate atunci când se întâlnesc în acelaşi otpust. (Fraza introductivă)54 Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, - pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, Miercuri şi Vineri: - cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci,55 Luni: - cu folosinţele cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri,56 Marţi: - pentru rugăciunile cinstitului, slăvitului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan,57 - ale sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli,58 Joi: - ale celui întru sfinţi părintele nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni,59 Sâmbătă: - ale sfinţilor, slăviţilor, bunilor biruitori mucenici, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri, - ale sfântului (N – ocrotitorul bisericii),60 Doar la Liturghie: - ale Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei)61 - ale sfântului (N) [(şi ale celor dimpreună cu dânsul) a căror pomenire o săvârşim], - ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, - şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. 54

Fraza introductivă se zice la praznicele împărăteşti începând cu ziua praznicului şi până la odovanie. Totuşi, duminica nu se zice introducerea praznicului, ci „Cel ce a înviat din morţi”. Toate frazele introductive sunt scrise în Liturghier. 55 Crucea se pomeneşte la otpusturi miercurea şi vinerea, la 14 septembrie, la 1 august, la Duminica a III-a din Postul Mare şi unde este hramul Crucii. 56 Îngerii se pomenesc la otpusturi lunea şi acolo unde hramul Îngerilor. 57 Sfântul Ioan se pomeneşte la otpusturi marţea şi acolo unde îi este hramul. 58 Apostolii se pomenesc întotdeauna la otpust. 59 Sfântul Nicolae se pomeneşte la otpusturi joia şi acolo unde îi este hramul. 60 Dacă este hramul Născătoarei de Dumnezeu, al Crucii, al Îngerilor, al Arhanghelilor, al Sfântului Nicolae sau a altui ierarh, aceştia se pomenesc la otpust la locul firesc potrivit rangului arătat mai sus. 61 Nu se zice cu adaosul: „a cărui Liturghie am săvârşit”.

20

Obs.: 1. În perioada festivă a praznicelor (de la înaintepraznuire şi până la odovanie), la sfinţii cu Doxologie Mare, cu Polieleu sau cu Priveghere – când nu se cântă Octoihul – caracterul zilei săptămânii nu se menţionează la otpusturi!62 2. Atenţie la pomenirea sfinţilor ocrotitori ai unei biserici! Exemple: -

dacă este hramul Cinstitei Cruci, sau al sfinţilor Îngeri, sau al Sfântului Ioan Botezătorul, aceştia sunt menţionaţi în otpust la locul potrivit, după Maica Domnului, iar nu la sfârşit.

-

dacă este hramul Sfinţilor Ierarhi Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, la Liturghie aceştia vor fi menţionaţi o singură dată! (nu o dată la hram şi încă o dată la autorul Liturghiei).

3. OTPUSTUL ÎN ZIUA PRAZNICELOR ÎMPĂRĂTEŞTI (Fraza introductivă) Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. 4. OTPUSTUL LA PRAZNICELE MAICII DOMNULUI Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. 5. OTPUSTUL LA SĂRBĂTORILOR SFINŢILOR CU PRIVEGHERE, POLIELEU SAU DOXOLOGIE MARE (la care nu se cântă Octoihul) Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfântului (N) a cărui pomenire o săvârşim], ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. Obs: Dacă este prăznuirea Sfinţilor Arhangheli şi Îngeri, sau a Sfântului Ioan Botezătorul, aceştia sunt pomeniţi la otpust înaintea Apostolilor.

62

Doar în perioada dintre Duminica Tomii şi Înălţarea Domnului se pomeneşte Miercurea şi Vinerea Crucea, deoarece în aceste zile se cântă întotdeauna şi stihirile Crucii.

21

EXEMPLE şi EXERCIŢII 1. Alcătuiţi otpustul la Vecernie într-o biserică având ca ocrotitor pe Sfântul Nicolae, într-o zi de marţi, 2 decembrie, când pomenim pe Sf. Proroc Avacum şi pe Sf. Muceniţă Meropi. Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale cinstitului, slăvitului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale celui întru sfinţi părintele nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni [ocrotitorul acestui sfânt lăcaş], ale sfântului Proroc Avacum şi ale sfintei Muceniţe Meropi, [a căror pomenire o săvârşim], ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. 2. Alcătuiţi otpustul la Liturghie într-o biserică având ca ocrotitor pe Sfinţii Arhangheli, într-o zi de joi, 23 iunie când pomenim pe Sf. Mc. Agripina şi pe Sf. Mc. Aristocle. Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu folosinţele cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri [sau cu folosinţele Sfinţilor Arhangheli], pentru rugăciunile sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale celui întru sfinţi părintele nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale sfintei Muceniţe Agripina şi ale Sfântului Mucenic Aristocle, [a căror pomenire o săvârşim], ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni. 3. Alcătuiţi otpustul la Vecernie într-o biserică având ca ocrotitor pe Sfântul Mina, într-o zi de luni, 19 septembrie, când pomenim pe Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont. ! suntem în perioada festivă a praznicului Înălţării cinstitei Cruci! –

fraza introductivă şi pomenirea Crucii!

–

nu se pomeneşte caracterul zilei din săptămână pentru că nu se cântă Octoihul! Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului Mucenic Mina [ocrotitorul acestui sfânt lăcaş], ale sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont, [a căror pomenire o săvârşim], ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni.

22

4. Alcătuiţi otpustul la Vecernie într-o biserică având ca ocrotitori Sfinţii Arhangheli, într-o zi de marţi, 19 septembrie, când pomenim pe Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont. ! suntem în perioada festivă a praznicului Înălţării cinstitei Cruci! –

fraza introductivă şi pomenirea Crucii!

–

nu se pomeneşte caracterul zilei din săptămână pentru că nu se cântă Octoihul! Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu folosinţele cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri [sau cu folosinţele Sfinţilor Arhangheli], pentru rugăciunile sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont, [a căror pomenire o săvârşim], ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni.

5. Alcătuiţi otpustul la Liturghie într-o biserică având ca ocrotitori pe Sfântul Ioan Botezătorul, într-o zi de marţi, 11 septembrie, când pomenim pe Sf. Cuv. Teodora din Alexandria. ! suntem în perioada festivă a praznicului Naşterii Maicii Domnului! –

nu se pomeneşte caracterul zilei din săptămână pentru că nu se cântă Octoihul! Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfântului, slăvitului Proroc, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale celui între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfintei Cuvioase Teodora din Alexandria [a cărei pomenire o săvârşim], ale sfinţilor, drepţilor, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un Bun şi Iubitor de oameni.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------Bibliografie selectivă: Cărţi de cult: 1. Ceaslov, Edit. Institului Biblic (ediţie oficială) – obligatoriu de cunoscut conţinutul! 2. Un Minei la alegere, Edit. Institului Biblic (ediţie oficială) 3. Octoih Mare, Triod, Penticostar, Edit. Institului Biblic (ediţie oficială) 4. Liturghier, Edit. Institului Biblic (ediţie oficială) Tipice 1. Tipicon = Tipicul Mare al Sfântului Sava, Suceava, 2002. 2. Tipic bisericesc, Edit. Institutului Biblic, ediţia 1976 (şi reeditările de la Alba-Iulia) Cărţi de specialitate: 1. N. Uspenski, Slujba de seară în Biserica Ortodoxă, Edit. Patmos, Cluj-Napoca, 2008. 2. Pr. P. Vintilescu, Liturghierul explicat, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1997. 3. Pr. E. Branişte, Liturgica specială, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 1983. 4. Pr. Florian Geomolean, Manual de tipic bisericesc, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2010. 5. J. Mateos, Celebrarea Cuvântului în Liturghia bizantină, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007, cap. 1: „Tipurile psalmodiei”. 23