David I. Kertzer
RITUAL,
POLITICĂ
SI PUTERE /
Coperta colecţiei: JANOS KURK6 Redactor: LAURA MATEI
David I. Kertzer, Ritual Ritual,, politics polit ics and a ndpo powe werr © 1988 by Yale University Toate drepturile asupra acestei versiuni
aparţin Editurii UMIVERS
Coperta colecţiei: JANOS KURK6 Redactor: LAURA MATEI
David I. Kertzer, Ritual Ritual,, politics polit ics and a ndpo powe werr © 1988 by Yale University Toate drepturile asupra acestei versiuni
aparţin Editurii UMIVERS
DAVIDI. DAVID I. KERTZER
RITUAL, POLITICA Şl PUTERE Traducere de
SULTANA AVRAM Şi TEODOR FLEŞERU Cuvânt înainte de
RADU FLORESCU
Editura UT1IVERS Bucureşti • 2002
ISBN: 973-34-0861-1
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea de faţă reprezintă una dintre rarele apariţii în limba română ale unui studiu de antropologie politică. în general antropologia este o disciplină puţin frecventată, un soi de „curiozitate americană11atât pentru specialişti, cât şi pentru tineretul studios. Din păcate, acest „com portament cognitiv11, pentru a folosi un termen specific disciplinei despre care vorbim, se manifestă tocmai întro perioadă de tranziţie, când confuziile, mai ales în domeniul politic, sunt secvenţe şi când, mai ales, manifestările sau identificările idiosincratice sunt secvenţe şi foarte adesea se insinuează în ritualul politic sau îl contaminează până la a se substitui celor reale, sau, pentru că vorbim de un sistem simbolic celor adecvate. De altfel, perioada în discuţie a fost plină de manifestări ritualizate de mai mare sau mai mică amploare, dar atingând destul de frecvent nivelul mişcărilor de stradă, dovedind o mare putere de imaginaţie sim bolică a societăţii româneşti postcomuniste dar şi intenţii extrem de diverse de manipulare, mai ales dacă ţinem seama de slaba corespondenţă între simbolurile puse în circulaţie şi entităţile sau acţiunile politice reale pe care aceste simboluri le acopereau. Este cu atât mai utilă această carte cu cât şi noua elită politică românească a trebuit să se formeze din mers, bazânduse mai mult pe calităţile personale, pe autoinstruire şi pe charisma sau pe apetitul de promovare socială ale fiecărui membru al ei decât pe o formare sistematică, cu aspect teoretic şi totodată practic. Chiar răsturnarea comunismului din Decembrie 1989 a fost însoţită de un ritual imens, care prin intermediul televiziunii sa bucurat de participarea, practic, a întregii naţiuni. Acest fapt a pus în evidenţă manipulările, generând disputa cu privire la caracterul răsturnării: revoluţie sau lovitură de stat? începând aşadar cu însuşi acest eveniment problematica ritualului politic a devenit foarte actuală pentru societatea românească, în ciuda faptului că locul şi rolul acestuia în viaţa politică postrevoluţionară rămân latente, nu sunt conştientizate de publicul larg, deşi datorită atât precedentelor comuniste, cât şi climatului politic postrevoluţionar se poate spune că societatea românească are o mai mare experienţă în acest domeniu.
5
Astfel, pentru orice român adult care a trăit o parte a dominaţiei comuniste, afirmaţia că în societatea comunistă nu existau ritualuri de rebeliune (Christei Lane) apare falsă numai când se gândeşte la celebra formulă a criticii şi autocriticii sau la convorbirile de partid. Este însă adevărat că acestea, bazate, în ultimă instanţă, pe caracterul cathartic al confesiunii, reprezentau ritualuri de rebeliune controlate şi manipulate de putere. Cel mai înalt nivel de control din partea puterii al acestui fel de ritualuri a fost atins în cadrul revoluţiei culturale din China, când a putut fi înlocuită chiar ţinta ritualului, puterii fiindui substituită intelectualitatea. Perioada postrevoluţionară cu tot mozaicul de partide, al cărui corolar a fost sărăcia de programe, a făcut actuală problema consensului social şi a celui cultural, scoţând în evidenţă caracterul în mare măsură idiosincratic al aderenţelor politice. De asemenea, pentru orice individ cu spirit critic trăind în societatea românească postrevoluţionară apare clară disproporţia dintre importanţele relative ale ritualurilor politice pe de o parte şi ideologiilor, respectiv programelor politice, pe de altă parte. Aceasta scoate în evidenţă tocmai problema raportului dintre ritualuri şi ideologii, respectiv programe, în viaţa politică. Fără îndoială o lucrare nuşi poate propune să abordeze absolut egal şi să şi rezolve toate problemele domeniului pe care îl abordează. Această pro blemă însă este una interesantă şi care tocmai datorită lărgirii participării prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă —la ritualurile politice în societatea modernă, capătă o deosebită actualitate. Fără a mai vorbi de faptul că informatizarea accentuată a societăţii ridică problema valabilităţii şi eficacităţii acestor reducţii ale informaţiei sistemice pe care o reprezintă ideologiile. Legată tocmai de ritualurile de inversiune apare şi problema nu lipsită de pitoresc a raportului dintre ritualul politic şi sexualitate. în această privinţă pare nu lipsită de sens declaraţia unei pornostar care practicase şi forme de sadomasochism şi care spunea că printre clienţii săi se numărau mulţi mari directori. Mult mai gravă însă este problema ridicată de lipsa ritualurilor de inversiune de tipul carnavalului în societatea românească. După părerea noastră, această lipsă are o explicaţie istorică, fiind determinată de posibilităţile pe care le ofereau formele de organizare ale societăţii ţărăneşti tradiţionale româneşti de a ocoli constrângerile extreme şi sistematice. Nu îmi pot propune să trec în revistă bogata problematică pe care lucrarea de faţă o pune în circulaţie. Sunt numeroase domenii ale vieţii politice care pot fi abordate plecând de la tem a ritualului politic, după cum sunt numeroase şi unghiurile din care aceste domenii pot fi abordate. Se spune că o carte bună este aceea care te face să reflectezi respectiv nu aceea care îţi dă toate soluţiile dea gata. Dacă lucrurile stau întradevăr aşa, în cazul acesta cartea de faţă este una bună. RADU FLORESCU
PREFAŢĂ
Deşi riturile politice analizate în aceste pagini se întind pe mai multe secole şi în aproape toate regiunile lumii, energia necesară scrierii acestei cărţi îşi are obârşia în propriami experienţă: în primul rând reflecţiile mele politice din Statele Unite şi Italia, apoi cele din scurtele călătorii în Sri Lanka şi China, Etiopia, Kenya şi Coasta de Fildeş, în Brazilia şi Columbia. Chiar şi vizitatorului grăbit îi este greu să ignore impactul pe care riturile şi simbolurile politicului îl au asupra lui. Şi atunci când traversam un bulevard înţesat de demonstranţi în Addis Abeba, întro manifestare de suport a noii legi de mobilizare promulgată de noul regim militar etiopian, şi în clipa în care se toasta pentru un viitor luminos sub conducerea înţeleaptă a Comitetului Central, în timpul unui simpozion la care am participat în Beijing, nu mam stăpânit să nu încerc să disec avatarurile simbolice ale politicului. Şi totuşi, momentul conceperii acestei cărţi are o explicaţie mai degrabă personală. Cele mai vii amintiri politice din copilăria mea sunt legate de rituri politice, şi în această privinţă nu cred că mă deosebesc de semenii mei. Cel mai memorabil episod al campaniei prezidenţiale a lui John Kennedy în 1966, pentru mine, este cel al convoiului motorizat al candidatului, trecând dea lungul străzii principale din Long Island. Difuzoarele date la refuz acompaniau convoiul cu sloganuri avântate („Votaţi pentru Kennedy, votaţi pentru victorii...“) în vreme ce mulţimea aliniată deo parte şi de alta a străzii flutura steguleţe multicolore şi fotografii în mărime naturală ale candidatului. Trei ani mai târziu, riturile funerare ale lui Kennedy mau impresionat întratât, încât mam surprins ca participant activ întrun ritual de un dramatism similar cu cel al scurtei ere Kennedy. Aceste rituri iau apropiat pe americani întrun grad de solidaritate neegalat de atunci încoace.
7
