Etnologie Si Folclor Curs

UNIVERS UNIV ERSIT ITA ATEA „ŞTEF „ŞTE FAN CEL MARE”, MARE ”, SUCEA SUCE AVA FACULT ACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ŞTIIN ŢE ALE COMUNICĂRII

CURS DE

 ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR

CONF.UNIV.DR. CLAUDIA COSTIN

1

I.

ETNOLOGIE, ET ETNOGRAFIE ŞI ŞI FO FOLCLOR 

1. DEFINIRE. DEFINIRE.DOMEN DOMENIU IU DE CERCET CERCETARE ARE Termenul „etnografie”(gr.ethnos +graphos)denumeşte o ştiinţă care s-a impus în spaţiul european în prima umătate a secolului al !"!-lea(prin lucrarea lui #.$al%i& Atlas etnografic al globului & 1')& c*nd materialul adunat începe să fie sistematiat pe %aa unor metode şi principii proprii. ,espre ,espre lucrări lucrări sau capitol capitolee cu specifi specificc etnogra etnografic fic se poa poate te or%i or%i încă încă din #ntichitate& la Tacitus& ausanias şi le înt*lnim chiar şi la istoricii /erodot şi 0tra%on& unde etnografia este ăută ca „aneă a istoriei” 1.2ai t*riu& în 3ul mediu şi în perioada marilor descoperiri geografice& în lumea europeană pătrund tot mai multe informaţii despre popoarele şi ciiliaţia din #sia şi 3tremul 4rient. rimele cărţi cu adeărat caracter etnografic se scriu însă în secolul al !5"""lea6 Histoire naturelle de l’Homme de $uffon(aris&178)& e  e l’Origine l’ Origine des Lois! dess Arts de rts et de dess "cie "cienc nces es!e !ett leur leurss #rog #rogr$ r$ss c%e& c%e& les les anci ancien enss #e #eu# u#le less de #.9 #.9.:og .:ogue uet( t(ar aris& is& 17;' 17 ;')& )& 're&entarea de  're&entarea unei istorii uni(ersale #.<.0ch=er(177)& în care este folosit cu*ntul „etnografic”ş.a. Termenul etnologie a început să fie utiliat din anul anul 1'8>& 1'8>& c*nd c*nd a apărut apărut în în denumirea Societăţii Etnologice din Paris (Société Ethnologique de Paris) & fiind datorat naturalistului 3d?ard care căuta un nou semnificant pentru o „ştiinţă raţională a popoarelor”& nemulţumit fiind de caracterul descripti al etnografiei2.
 Comulus 5uia& Studii de etnografie şi folclor & ol."& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187;& p.>  Ibidem& p. 3 #pud  Ibidem& p.D 2



$-e'"# $-e'"# # 'e('et(" 'e('et("o( o( $#e $t)*") 'o/-#(#t 'o/-#(#t # "e&"" %" '"""+#&" '"""+#&"e" e" -o-o#(eo( -o-o#(eo( -("/"t"e, $e/"'"""+#te %" #$-e't) -o-)#( # !()-("o( etn"'e '"""+#te, *e'" # -o-o#(eo( $#) $t(#t)("o( '#(e %"#) -$t(#t n' "n*""*)#"t#te# etn"' 0#& *e ')(ent) n"e#to( # '"""+#&"e" /o*e(ne”. 4 udecată corectă şi cu mult mai cuprinătoare& care are în edere şi etnografia şi etnologia& este formulată de către Comulus 5ulcănescu6 „4n $e'o) # 55e#, te(/en) *e etnoo!"e, ') to#te (et"'en&ee, "/-"'#&""e, "n'e(t"t)*"n"e %" 'ont(#*"'&""e )", -t()n*e %" n "te(#t)(# (o/6n *e $-e'"#"t#te, )n*e #'o-e( -#(&"# '6n* *o/en") etno!(#0"e", '6n* -e 'e # 0o'o("$t"'"", '6n* # %t""n&e" #(te" -o-)#(e.4n et#-# 0"n# # #)tono/"e" etnoo!"e" n $e'o) # 55 e#, e#, #$" #$"$t/ $t/ # -(e' -(e'"+ "+#( #(e# e# o" o"e't) e't))" etno tnoo! o!""e" 0#& 0#& *e *"$' *"$'""-"ne "neee etnoo!"'e7etno!(#0"e, 0o'o("$t"' %" %t""n&# #(te" -o-)#(e8.9(e'"+#(e# #(e o'  nt6" nt(e etnoo!"e %" etno!(#0"e.Etnoo!"# $e *et#%e#+ #')/ '# o logie , #*"' o %t""n& teo(et"' *e 0)n*#/ent#(e e-"$te/oo!"' %" *e $"nte+ "nte!(#to#(e, '#( '#(e )(/ )(/(e (e%t %tee $ *e$' *e$'oo-e( e(ee %" $ 0o(/ 0o(/) )e+ e+ee -("n -("n'" '"-" -"", ", (e# (e#&" &""" "nt( "nt(# # %" "nte(etn"'e %" e!" *e *e+ot#(e #e )n"t&"o( $o'"#e *e t"- etn"', n t"/- %" $-#&"), "#( etno!(#0"# $e /en&"ne '# o !(#0"e, #*"' o %t""n& *e 'on$t#t#(e # -(e+e -(e+en&e" n&e",, 0(e' 0(e'en&e en&e"" %" *"0)+" *"0)+")n" )n""" 0eno/e 0eno/ene neo( o( %" 0#-te 0#-teo( o( *e '""" '"""+#& +#&"e "e %" ')t)( etn"' n #+# o$e(#&"e", o$e(#& "e", *e$'("e("" %" '#$"0"'("" t"-oo!"'e:;< Etnoo!"# 'on$"*e( etno!(#0"# *(e-t o -#(te 'on$t"t)t" %" "n#"en#" # e", '#(e n*e-"ne%te )n (o -(e'"$ n e'ono/"# 'e('et("" e" %t""n&"0"'e.Etno!(#0"# 0)(n 0)(n"+ "+e# e#+ + etno etnoo o!" !"e" e" '#nt '#nt"t "t#t #te# e# ne'e ne'e$# $#( ( *e /#te /#te(" ("ee -("/ -("/ -ent -ent() () # 0" -(e)'(#t %", "/-"'"t, -ent() # $t#"" e!"e *e *e+ot#(e #e 'o/)n"t&"o( etn"'e etn"'e.S" .S"t)#& t)#&"# "# e$te e$te $"/"# $"/"#( ( -ent() -ent() 0o'o 0o'o("$ ("$t"' t"' %" %t""n& %t""n&## #(te" #(te" -o-)# -o-)#(e (e,, *eo# *eo#((e'e e'e %" #'e$ #'e$te te *o) *o) *"$' *"$'""-" "ne ne etno etnoo o!" !"'e 'e $)nt $)nt %t""n %t""n&e &e *e 'on$ 'on$t# t#t# t#(e (e # -(e+en&e", 0(e'en&e" %" *"0)+")n"" *#teo(, ee/enteo( %" 0#-teo( *e '"""+#&"e %" ')t)( t(#*"&"on# -o-)#(, #e '(o( (e+)t#te %" /#te("#e $e(e$' %" ee e#o(("o( $"ntet"'e #e etnoo!"e"”;. ,incolo de numeroasele definiri formulate în timp& de accente şi terminologii difer diferite ite&& tre%u tre%uie ie menţi menţion onat at că etno etnogr grafi afia& a& etnol etnolog ogia& ia& da darr şi folcl folcloru orull sunt sunt de  permanentă actualitate şi ele se circumscriu unei aste  familii a ştiinţelor  etnologice. Entr-un Entr-un curs pu% pu%lica licatt în @@ @@1& 1& cu titlul titlul  Etnografie şi folclor românesc&  Ficolae
 Ibidem& p.1 Comulus 5ulcănescu(coordonator)& 5ulcănescu(coordonator)&  Introducere  Introducere în etnologie & 3ditura #cademiei& $ucureşti& 18'@&p.18

>

>

3.TEATR0L 'O'0LAR+teatrul laic 4i religios!5ocurile Cu m,4ti! teatrul de #,#u4i  6.I"TORIA FOLCLOR0L0I  7.I"TORIA FOLCLORI"TICII ŞI ETNOGRAFIEI  8.CRITICA FOLCLORI"TIC* ŞI ETNOGRAFIC*  9./ETOA E CERCETARE ŞI C0LEGERE  :.IN"TR0/ENTELE :.IN"TR0/ENTELE E L0CR0  ;<.LITERAT0R* 'O'0LAR*+LITERAT0R* 'O'0LAR*+ LITERAT0R* E  A0TOR! INI=I0AL*> INI=I0AL*> a?literatur, #o#ular, oral,+literatur,#o#ular, oral,+literatur,#o#ular,   scris, b?@scriitorii@de basme 4i #o(e4ti  c?basmul cult  d?lectura etnologic, a te)tului literar  ;;. FOLCLOR0L R0RAL+FOLCLOR0L R0RAL+FOL CLOR0L 0RAN  ;-. FOLCLOR0L RELIGIO"+ ETNOLOGIA RELIGIEI   

II.ETNOGRAFIA 1. LOC0INBA 1. LOC0INBA -.AŞE1*RI ŞI GO"'O*RII  2. "AT0L! =ALEA! BARA@ 3. OC0'ABII  6. /EŞTEŞ0G0RI  7. 0NELTELE  8. IN0"TRIA CA"NIC*  9. IN"TALABIILE TEHNICE 

 

III.O?ICEIURILE ;. OIC OICEI EI0R 0RII FA/ FA/IL ILIA IALE  LE  -. OICEI0R OICEI0RII CALENA CALENARI"T RI"TICEDc ICEDcu u dat, dat, fi),!cu fi),!cu dat,   /obil,? IV.RELAŢIILE IV.RELAŢIILE SOCIALE ;. R0E R0ENI NIA! A! NEA NEA/0 /0L! L! OŞ OŞTE TEA A -. C0T0/A C0T0/A!! RE'T0 RE'T0L L C0T0/I C0T0/IAR AR V.ARTA 9O9ULARĂ 9O9U LARĂ ;.'ORT0L TRAIBIONAL -.ARTELE A'LICATE  2.ORNA/ENTICA 2.ORNA/EN TICA TRAIBIONAL*  VI.AR@ITECTURA VI.AR@ITECT URA 9O9ULARĂ ;.CON"TR0CBII ŞI /O/0/ENTE RELIGIOA"E  ŞI CI=ILE 

     

VII.”ŞTIINŢELE” VII.”ŞTIINŢELE” 9O9ULARE ;.A"TRONO/IA -./ETEOROLOGIA 2./ETROLOGIA 3.CRO/ATICA 6.OTANICA! ETNOOTANICA 

   

7.1OOLOGIA! ETNO1OOLOGIA 8./EICINA 'O'0LAR*!ETNO/EICIN 'O'0LAR*! ETNO/EICINA A a?magia 9.IGIENA 'O'0LAR*  :.ALI/ENTABIA VIII. MITOLOGIA 9O9ULARĂ ROMNEASCĂ ROMNEASC Ă ;./IT0L 'RI/ITI=  -./IT0L FOLCLORIC  2./IT0L LITERAR 3.FIINBE!'ER"ONAE 3.FIINBE!'E R"ONAE /ITOLOGICE  I5. ETNOLOGIA ;.ETNOLOGIA CA ŞTIINB* A FENO/EN0L0I ETNOFOLCLORIC  -.'ER"'ECTI= -.'ER"'ECTI =A ETNOLOGIC* ETNOLOGIC * E AORARE A C0LT0RII  'O'0LARE  2.RACORAREA 2.RACORA REA CERCET*RII RO/NEŞTI LA CERINBELE  E0RO'ENE ŞI NOR+A/ERICANE  3.RA/0RI>ETNOLOGIA 3.RA/0RI>ETNOLOGIA 0RAN*! REGIONAL*! 0RIIC*  5. ANTRO9OLOGIA ;.ANTRO'OLOGIA "OCIAL*  -.ANTRO'OLOGIA -.ANTRO'O LOGIA C0LT0RAL*  2.ANTRO'OLOGIA 2.ANTRO'O LOGIA FI1IC* etc.

2. Fo'o() %" ')t)(# -o-)#( #. Fo'o(). Con'e-t %" eo)&"e  
cercetătorii englei (#ndre? Oang& ) care edea în folclor „ )n 0e *e en'"'o-e*"e # t(#*"&")n"o(;'#$eo( -o-)#(e $#) # n#&")n"o( -)&"n n#"nt#te n eo)&"e;eB#/en) eo)&"e;eB#/en) $)("en&eo( '#(e;)(' '#(e;)(' #*e$eo(" -6n # -("/ee t"/-)(" #e o/en"("" %" $#) 'on$e(#t /#" /)t $#) /#" -)&"n #te(#te, -6n # -o-o#(ee -o-o#(ee 'ee /#" '"""+#te;” D 4 iiune cu totul nouă a adus& în primele decenii ale secolului al !!-lea& #rnold an  #e $ollore $ollore& aris& 18)& pentru care folclorul nu mai constituia o sumă a rudimentelor& :ennep ( #e deci o ştiinţă a trecutului& ci o ştiinţă a preentului ce studiaă faptele ii ale eistenţei din mediul rural. En Com*nia& înaintea lui an :ennep& 4id ,ensusianu ( $olclorul& 'um trebuie înţeles& 18@8) deschide perspectia de înţelegere ştiinţifică a folclorului& ăut ca totalitate a creaţiilor   prin care se reliefeaă modul de a g*ndi& de a simţi& de a se manifesta al oamenilor din popor. 3l distinge în folclor două categorii de „producţii”6 cele raportate la sfera superioară de g*ndire şi simţire (%asme& poeii& legende) şi cele legate de eistenţa cotidiană& practică (o%iceiuri& credinţe& superstiţii). 4 idee cu totul noatoare pe care ,ensusianu a eprimat-o în 18@8 a fost aceea a studierii faptelor folclorice at*t diacronic& c*t şi sincronic6 „

”.7 Bn rol semnificati în eoluţia şi lămurirea conceptului de folclor l-au aut şi alţi cerce cercetăt tători ori din 3uropa 3uropa.. "talia "talianul nul itrP& itrP& coord coordon onato atorr al renumi renumitei tei colec colecţii ţii „$i%l „$i%liot ioteca eca delle delle tradiioni popolari”& era de părere că folclorul tre%uie să cuprindă deopotriă creaţii spirituale şi materiale şi a impus ideea că tradiţiile populare& aparţin*nd prin ecelenţă trecutului& sunt  permanent înnoite& adaptate adaptate la condiţiile condiţiile eistenţiale ale preentului. preentului. Nolc Nolclo lori rist stul ul span spanio ioll 2enP 2enPnd nde e ida idall cons consid ider eraa folc folclo loru rull drep dreptt un depo depoi ita tarr al documentelor ieţii spirituale naţionale& o mare parte a lui& repreentată de poeia populară& trăind prin ariante& prin acea îndelungată ela%orare care-i conferă reistenţa în timp& dar şi specificitatea. ent entru ru ". #.
#pud ael Cuăndoiu& $olclorul literar în contetul culturii culturii oulare româneşti româneşti & 3ditura „:rai şi 0uflet-
D

” (,rai+ datini+ credinţe credinţe& $ucureşti& 18>D). Oa fel îl defineşte defineşte Tache Tache apahagi apahagi în  "ic dicţionar folcloric  (187) (187)66 „

”8. En a doua umătate a eacului al !!-lea& în definirea şi delimitarea conceptului se impune tot mai pregnant criteriul estetic. #stfel& în domeniul folclorului intră creaţia artistică  populară& inestigarea culturii populare în genere reenind etnografiei. &  preent şi epresiile6 literatur, #o#ular, (2oes :aster A #iteratura oulară română 4id 4 idiu iu apa apadi dima ma A  #iteratura oulară& 18D')& literatur, ($. . /a /assdeu deu A 'ărţile literatur, oral, oral, ($.  oorane ale românilor & 1'78& F. '). 2ai rar înt*ln înt*lnim im sintag sintagma ma literatur, tradiional, . ,e fapt& fapt& cele cele trei trei determ determina inati tie6 e6  #o#ular,& oral,& tradiional, sunt sinonime& iar opţiunea specialiştilor şi a culegătorilor de folclor pentru unul dintre ele este determinată de perspectia din care este definit o%iectul. #stfel& literatura oralăQtradiţională îl defineşte prin prisma unuia dintre caracterele definitorii (oral& tradiţional)& iar  literatura populară îl defineşte prin raportul dintre creaţie şi mediul care a realiat-o. ,e mai %ine de patru decenii s-a impus însă epresia  folclor literar & utiliată frecent în studiile de specialitate& în cursurile destinate studenţilor& studenţilor& dintre care amintim6 $ar%u Theodorescu românesc& 18DR 2ihai op şi ael Cuăndoiu A  $olclor literar  şi 4cta ăun A  $olclor literar românesc românesc& 18D' 18D'&& 187' 187' şi 188@ 188@RR ae aell Cu Cuă ănd ndoi oiuu A  $olclorul literar în contetul culturii  oulare  oulare româneşti româneşti& @ românilor&& / ri0ire ri0ire @@1 @1RR


#pud $ar%u Theodoresc Theodorescu& u& 4cta 4cta ăun&  $olclor literar românesc& 3ditura ,idactică şi edagogică& $ucureşti& 18D& p. 1.   Tache apahagi& "ic dicţionar folcloric& f olcloric& Sicuiri folclorice şi etnografice comarate & 3ditura 2inera& $ucureşti& 1878. 1  Ibidem& p. ;@.

7

'. C)t)(# -o-)#( entru o mai %ună înţelegere şi aprofundare a conceptului de folclor& integrat culturii artistice populare& este necesară o priire sintetică& minimală asupra conceptului de cultură  populară. Termenul de „cultură”& pe care îl între%uinţăm at*t de des în eistenţa noastră cotidiană& cunoaşte numeroase definiţii formulate din dierse perspectie.
”11 4 altă definiţie& mult mai cuprinătoare& este formată de #flfred O. Mroe%er şi
”1>. e de altă parte& cultura este aceea care îi conferă fiinţei umane adeărata sa fiinţare şi demnitate de „a fi”& deose%indu-se& ca fiinţă integrată naturii& de celelalte animale. En acest sens& definirea pe care filooful culturii& Oucian $laga& o dă acestui concept într-un dialog cu 2ircea 3liade& merită a fi menţionată6 „

”1. 11

 #pud #chim 2ihu& 1ntroologia culturală& 3ditura ,acia&
'

,in punctul de edere al celor mai mulţi antropologi& unitatea de %aă a culturii este sim%olul& cultura fiind creată prin capacitatea de sim%oliare a fiinţei umane. #şa cum afirmă Calph Galdo 3merson& „ noi suntem simboluri şi trăim în interiorul simbolurilor ”. otriit opiniei lui Oeslie #. Ghite& capacitatea de a utilia sim%oluri i-a transformat pe strămoşii noştri antropoii în oameni şi tot datorită acestui fapt au fost create şi perpetuate culturile. . Ensă& crearea faptelor de cultură este determinată de factori particulari de mediu& diferiţi de la o regiune la alta& de la un  popor la altul. #ceasta implică o eoluţie proprie a culturii ce aparţine unui anumit mediu geog geogra rafi fic& c& soci social al etc. etc. ,e ,eci ci&& cult cultur uraa se pre prein intă tă&& mai mai ales ales astă astăi i&& su% su% form formee part partic icul ular aree caracteri*nd naţiunile din societatea contemporană. rin urmare& se aunge la „ *o) /#(" -#(#*oB)(" #e ')t)(""H 

”1D. Ceultă că prin ela%orare& manifestare şi prin structura ei& orice aloare culturală şi circumscrie caracteristicilor societăţii care o ela%oreaă. Niecare cultură& definită prin trăsăturile ei specifice şi care poate fi numită „cultură particulară” se încadreaă marii culturi a omenirii& care care poa poate te fi numită numită „cultu „cultură ră unier uniersal sală” ă”.. 3lemen 3lementel telee cele cele mai import important antee care care gen genere ereaă aă demarcaţia culturilor particulare sunt mediul (factorul natural)& factorul demografic şi cel istoric& care& deşi nu tre%uie a%solutiate& lasă o amprentă puternică asupra acestor culturi. Niecare dintre culturile particulare& dar şi cultura uniersală priită în ansam%lul ei& a  parcurs mai multe stadii& niele& de la cultura primitiă p*nă la cultura postmodernă şi consumatoristă din societatea actuală.

 ael Cuăndoiu& o& cit&& p. ;.  Ibidem& p. ;>.

1

8

2ontaigne nota6 „

”17.
”18. Ceferitor la cultura populară din spaţiul rom*nesc& dar şi din celelalte ţări sud-est europene& mult timp a circulat ideea că aceasta ar fi specifică ţărănimii& deoarece populaţia mediului mediului rural a fost maoritară maoritară în secolele secolele anterioare& anterioare& iar satul a repreent repreentat at principala principala unitate socială în această onă a continentului nostru. #şa cum numeroşi specialişti au considerat şi consideră& cultura populară repreintă o „arhiă” de informaţii despre omul timpurilor istorice& dar aceasta nu o împiedică să se manifeste ca „ un organism viu ”& aflat în permanentă schim%are şi adaptare& în funcţie de eoluţia societăţii. 1

 #pud :iuseppe
1@

3lemente 3lementele le culturii culturii popu populare lare&& numite numite altădată altădată „supraie „supraieţuiri” ţuiri”&& „relice „relice”& ”& constituie constituie mărturii mărturii  pentru preent& din trecut. *nă în secolul al !!-lea a dominat această tendinţă de a se căuta în cultura populară ceea ce aparţine eclusi trecutului& ceea ce este străechi. Foua direcţie deschisă de 4id ,ensusianu şi apoi de #rnold an :ennep& în folcloristică şi etnologie& a îndreptat atenţia specialiştilor şi asupra faptelor de cultură populară ii& care tre%uie ăute în dinamica şi în contetul apariţiei şi răsp*ndirii lor. ,eşi este legată mai mult de tradiţie& de trecut& fără a neglia însă preentul& cultura  populară a continua să răm*nă o componentă fundamentală în ansam%lul marii culturi a umanităţii& at*ta timp c*t gustul pentru frumos& pentru autentic şi dorinţa fiinţei umane de a-şi  păstra indiidualitatea& indiidualitatea& identitatea& nu or dispărea. dispărea.

II. C#(#'te(ee $-e'"0"'e '(e#&"e" -o-)#(e
1. C#(#'te() o(# 3ste ştiut faptul că literatura populară are o lungă durată în timp şi o răsp*ndire amplă în spaţiu& moti pentru care #drian Nochi era de părere că oralităţii& în raport cu celelalte caractere& tre%uie să i se acorde un statut primordial 2. 4pinia ni se pare eagerată& întruc*t oralitatea este trăsătura distinctiă a folclorului „numai la nivelul literaturii şi al sistemului de credinţe, superstiţii şi prescr prescrip ipţii ţii,, trans transmis misee prin prin viu grai grai şi numai numai în condiţ condiţiiiile le dezvol dezvoltăr tăriiii dualis dualiste te ”& cum cum afirm afirmăă ae aell Cuăndoiu21. Oa aceasta se adaugă faptul că oralitatea nu este un atri%ut specific doar creaţiei  populare& ci şi unor unor arte precum muica muica şi dansul.  Fecesitatea transmiterii elementelor de cultură& mai ales a celei populare& într-un timp îndelungat& prin iu grai& se eplică prin ineistenţa& la cele mai multe dintre popoarele lumii antice& a unor sisteme grafice. rimele scrieri ale umanităţii& care au putut fi descifrate& aparţin sumero-%a%ilonienilor& de la care ne-au rămas poemul cosmogonic  Enuma Elis şi  Eoeea lui 2

 
11

,hilgameş& „primul epos al omenirii ”22& am%ele dat*nd din mileniul al """-lea î.e.n. En scris s-au  păstrat şi două %asme egiptene& din mileniul al ""-lea î.e.n. #pariţia şi răsp*ndirea elementelor  cultur culturale ale scris scrisee nu a determ determina inatt însă& însă& imedia imediat& t& adopt adoptare areaa noii noii forme forme de manif manifest estare are şi de transmitere a alorilor spirituale& întruc*t nu toţi indiiii au aut posi%ilitatea să utiliee scrierea& cunoaşterea acesteia aut*nd mai ales la îm%ogăţirea celor care formau clasa dominantă. #stfel& de la un moment dat& în cadrul aceluiaşi popor au coeistat cultura scrisă a c*rmuitorilor  şi cultura orală a celor oprimaţi& considerată primitiă& prelogică. #%ia în secolul al !"!-lea& prin afirmarea ideii de naţionalitate& în 3uropa răsăriteană cultura orală începe să fie considerată epresia specifică a spiritualităţii unui popor şi fundament pentru crearea culturii maore a fiecărei naţiuni.
22

 4idiu ,rim%a& Istoria culturii şi ci0ili*aţiei& 3ditura tiinţifică şi 3nciclopedică& $ucureşti& 18'& p. 1@@.  4idiu $îrlea& $olclorul românesc românesc & ol. "& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1& p. >8. 2=  Ibidem& p. @. 23

1

un timp, capabil să-şi desfacă elementele sale într-un nou conglomerat, destul de asemănător, dar nu cu e$act aceeaşi configuraţie. configuraţie. ”2> Tre%uie Tre%uie preciat că li%ertatea c*ntăreţuluiQ interpretului de a intereni asupra unei creaţii  populare nu poate fi totală. 0unt situaţii în care însuşi contetul impune constr*ngeri& în anumite specii specii folclo folcloric ricee coefi coeficie cientu ntull de creati creatiit itate ate fiind fiind mai mic& mic& dup dupăă cum cum susţi susţine ne cerce cercetăt tătoru orull american :regorS :ielis. 4 altă cauă o constituie sistemul de credinţe& ritualuri şi superstiţii& în general o forma mentis a comunităţii căreia c*ntăreţul îi aparţine. ,e asemenea& important este dacă un fapt istoric este reprodus indiidual sau în grup& întruc*t în a doua situaţie înăţarea tetului& a melodiei şi eecuţia& se su%ordoneaă unor reguli stricte& caracteristice. #cest aspect este reliefat de #drian Nochi care utilieaă drept eemplificare colindele. ,eoarece acestea sunt căutate în grup şi în ocaii mai rare& ele răm*n „ deplin fi$ate în e$presie ” şi „suferă mai puţine prile"uri de întinerire a te$tului. ”2 rin fiecare interpretare& creaţia este actualiată& actul performării fiind de fiecare dată unic& el neput*nd fi identic cu unul anterior şi nici cu altul ulterior. rin actualiare s-au creat ariantele unei opere care& datorită oralităţii& este mo%ilă. 0pre deose%ire de literatura cultă& unde ariantele ela%orate de un scriitor sunt etapele parcurse p*nă la forma finală& perfectă a tetului& în literatura populară ariantele repreintă& aşa cum opineaă #drian Nochi& „ înfăţişările concrete, singurele înfăţişări, de altfel, ale unui subiect ”2& fiecare dintre ariante păstr*ndu-şi independenţa& faţă faţă de toate toate celela celelalte lte.. #spec #spectul tul este este firesc firesc întruc întruc*t *t arian arianta ta primeş primeşte te nota nota carac caracteri teristi stică că a  personalităţii celui ce o interpreteaă într-un într-un anumit moment numit al al „performanţei concrete .”2 rin compararea mai multor ariante ale aceluiaşi fapt folcloric se poate o%sera efortul conştient al interpretului de a realia un progres faţă de ariantele anterioare. #cestuia îi sunt oferite prin tradiţie modelul creaţiei şi un cod pe care le poate utilia în funcţie de memoria şi de talentul său. "noaţia pe care el o aduce primeşte atri%utul aloric numai dacă ea corespunde gustul gus tului ui colec colecti tiită ităţii ţii care care o accept acceptăă şi o asimil asimilea eaă. ă. En con condiţ diţiile iile oralit oralităţi ăţii& i& asimil asimilare areaa şi sta%iliarea inoaţiei& care este un „plus aloric” realiat de interpret genereaă permanenta „şlefuire” a creaţiilor populare. #firmaţia pe care #l. 4do%escu o făcea în anul 1''7& în primul olum al Scrierilor literare şi istorice & este ala%ilă şi astăi6 „ *oarta cântecului poporan nu este

aceea a cuvântului scris. 2iber fiu al poporului, încredinţat zburdălniciei zburdălniciei memoriei, el aleargă din om în om, din secol în secol; fiecare îi adaugă un semn de la sine, o vorbă, un vers, un episod şi, adesea, modificat de pe vremuri, abia-i mai cunoşti originea şi starea primitivă, după ce a trecut sub aşa multe prefaceri. ” 4ralitatea repreintă însuşirea cea mai importantă a folclorului şi& cum pertinent afirma Cadu Ficulescu& „ condiţia prealabilă a tuturor celorlalte proprietăţi ale fenomenului. ”2

2>

 #pud #drian Nochi& o& cit .&.& p. 7.  Ibidem& p. '. 2  Ibidem& p. 8. 2  Ibidem& p. >;7. 2  Cadu Ficulescu&  1ctualitatea roblematicii oralităţii folclorice & în „Ceista de etnografie şi folclor”& nr. 1;& 187@&  p. >. 2

1>

2. C#(#'te() 'oe't" 0itu 0ituat atăă într într-o -o po poi iţi ţiee anti antino nomi mică că faţă faţă de crea creaţi ţiaa cult cultă& ă& care care prin prin ece ecele lenţ nţăă este este 3 actura ura sa colectivă ” & fiind indii indiidu duală ală&& creaţi creaţiaa folclo folcloric ricăă se carac caracter terie ieaă aă prin prin „ fact fiind ep epres resia ia spirituală a unei colectiităţi. #ceasta nu diminueaă rolul indiidului talentat& care creeaă conform cutumei& utili*nd un material leical şi un model structural tradiţionale& create anterior  de nenumăraţi interpreţi. 4 perioadă de timp a circulat ideea falsă formulată de scriitorii romantici& că un fapt folcloric ar fi creaţia unui întreg popor „ care ar acţiona ca o singură individualitate creatoare ”.31 0tudiile de folclor din secolul al !!-lea au reliefat însă indiidualitatea actului creator al literaturii orale& deoarece tetele populare sunt ela%orate de indiiii talentaţi& nu de naţiunea întreagă. ;-18>D) noteaă6 „ ...când noi reuşim să descoperim

versiunea originală a unui cântec popular, ne dăm seama că am descoperit nu !cântecul popular#, ci !cântecul individual# din care provine acela. 2a sfârşitul cântecelor din secolele 34 şi 345 se întâlnesc adesea referiri la autorii acestora (!un tânăr şi cura"os cavalerist, fiul unui ţăran avut, un tânăr soldat genist, doi vite"i lăncieri, unul tânăr şi altul bătrân#); sunt în general ficţiuni lipsite de temei. ai întotdeauna aceşti presupuşi autori nu au făcut altceva decât să !cânte din nou# cântecul a cărui paternitate le este atribuită.”32 rin urmare& temele se transformă tr ansformă neîncetat în c*ntece& care din creaţii indiiduale indiiduale dein dein creaţii colectie6 „%stfel de fiecare dată când este reluat un cântec  A afirmă acelaşi folclorist A , el

capătă elemente noi, şi din acest motiv unul şi acelaşi cântec, la fel ca şi o aceeaşi frază din lingvistică, nu va fi căutat sau vorbit, oricât de scurt ar fi intervalul, în aceeaşi manieră, c'iar dacă nu e$istă intenţia de a-l 3

 4idiu $îrlea& o& cit .&.& p. 8.  Ibidem. 32   #pud :iuseppe :iuseppe
1

sc'imba. / stare sufletească, entuziasmul sau oboseala, influenţele unei tovărăşii vesele şi componenţa ei (oamenii singuri, sau fete şi băieţi tineri, sau doar fete), locul însuşi unde este căutat (casă particulară sau cârciumă)1 totul influenţează te$tul, forma melodică şi ritmul cântecului, modul de e$ecutare... ”33 Căsp*ndirea unei teme folclorice într-un spaţiu mai amplu şi circulaţia ei de-a lungul timpului îi imprimă un caracter colecti mai pronunţat.
apară în combinaţii variate; o tipologie a lor nu poate fi caracterologică, ci funcţională în raport cu diferitele variante de structuri narative. ”3= ,e asemenea asemenea&& în %alade& %alade& portretul portretul haiduc haiduculu ului&i& al oiniculu oiniculuii din epoc epocaa medi medie eal alăă este este crei creion onat at cu aut autoru orull formu formule lelo lorr ster stereo eotip tipe. e. Fe epl eplic icăm ăm de ce nici nici arhicunoscutul portret al cio%anului moldoean din  "ioriţa nu este unic& singular& singular& el fiind fi ind realiat de creatorul popular prin coro%orarea unor epresii comune& uşor de utiliat în diferite contete6 „Neţişoara lui&Q 0puma lapteluiRQ 2usteţioara lui&Q 0picul gr*uluiRQ erişorul lui&Q eana cor%uluiRQ 4chişorii lui&Q 2ura c*mpuluiU” sau „2ustecioara lui&Q 0picul gr*ului&Q <*nd se p*rguieşte.Q Oumea-l îndrăgeşteRQ 0pr*ncenele lui&Q ana cor%ului.Q ană ne%oită&Q FesulemenităRQ 4chişorii lui&Q 2ura c*mpului&Q ). 4 caracteristică a literaturii orale& care o diferenţiaă de cea cultă& o repreintă eistenţa unor tipare ce se manifestă manifestă în uniersul uniersul imaginar imaginar şi cel ep epres resi i.. 0pre 0pre deo deose% se%ire ire de ope opera ra ce apar aparţi ţine ne liter literat atur urii ii scris scrise& e& în care care pers person ona ael elee şi miloa miloacel celee de epre epresi siita itate te sun suntt putern puternic ic indiidualiate& pentru a-i conferi originalitate& creaţia folclorică păstreaă elemente şi structuri nivell indi indivi vidu dual al sau sau de grup grup specifice specifice unei colectiit colectiităţi& ăţi& originalit originalitatea atea nemanifes nemanifest*nd t*ndu-se u-se „ la nive 33

 Ibidem& pp. 1-1>.  ael Cuăndoiu& o& cit .&.& p. 11. 3>  VVV  "ioriţa& "eşterul "anole& 2alade oulare româneşti & #ntologie& glosar& %i%liografie selectiă şi referinţe critice alcătuite de
1;

limitat.”3 ,e data aceasta nu se poate or%i dec*t de „ o originalitate etnică, ca variante structurale şi e$presive la niveluri zonale. ”3
3. C#(#'te() t(#*"&"on# Nără a diminua alenţele estetice ale operelor folclorice& tradiţia alături de celelalte trăsături distinctie defineşte modalitatea de eistenţă a acestora în spaţiu şi în timp.
cercetători drept principala trăsătură ce deosebeşte folclorul de literatură. 6epetăm că deosebirea dintre cele două domenii este mai mult cantitativă decât calitativă. 7ezvoltarea literaturii nu poate fi concepută fără tradiţie şi, dacă puterea tradiţiei e mai mare în folclor, aceasta se datorează faptului că producţia poetică, nefi$ată în scris, a trebuit, printr-o practică de secole, să elaboreze mi"loace mnemote'nice mnemote'nice care iau asigurat transmiterea orală. *tudiul minuţios al poeticii populare va arăta în ce măsură contribuie proced proceduri urile le de stil stil şi compoz compoziţi iţie, e, stabi stabilit litee print printr-o r-o lungă lungă tradiţ tradiţie, ie, să păstre păstreze ze te$tel te$telee în memori memoriaa cercetătorilor şi, pe de altă parte, să le permită acestora să le modifice şi să improvizeze altele noi... &olclorul nu se poate reduce doar la tradiţie, e ca şi când am vedea în el doar obişnuinţă, conservatorism, stagnare.”3 rin urmare& la %aa faptelor folclorice se află nu doar tradiţia& ci şi elementul noator. Celaţia dintre tradiţie şi inoaţie diferenţiaă cultura populară de cea cultă& aceasta din urmă fiind dominată într-o mai mare măsură de faptele noatoare& în timp ce prima păstreaă în structura sa mai mult elementele tradiţionale& cărora le coro%oreaă acele alori noi pe care colectiitatea le consideră corespunătoare modului său propriu de a fi şi de a simţi. "ndiidualitatea creatoare a interpretului nu se supune în totalitate tradiţionalului& conenţionalului.
periferia culturii naţionale, ariile laterale fiind mai conservatoare, mai !înapoiate#, inovaţiile petrecându-se 3

 ael Cuăndoiu& o& cit .&.& p. 11.  Ibidem& 3  #pud :iuseppe
1D

 în zonele centrale. ”3  ,eci& nielul de eoluţie a conştiinţei sociale este decisi în realiarea relaţiei dintre echi şi nou at*t în actele creatorilorQ interpreţilor populari c*t şi în atitudinea celor  care formeaă colectiitatea. oulare româneşti româneşti & ael Cuăndoiu En studiul studiul  $olclorul literar în contetul culturii oulare opineaă că „ relaţia dintre tradiţie şi inovaţie se manifestă la nivelul comportamentului folcloric (atitudinea

diferenţiată în interiorul comunităţilor umane faţă de vec'i şi nou), la nivelul proceselor folclorice (creaţie, interpretare, conservare, conservare, circulaţie), dar şi la nivelul faptelor literare şi al te$tului folcloric ca atare (categorii, teme şi variantele lor, structura internă a variantelor etc.). ”= otriit cercetărilor efectuate de către specialişti în ariate medii folclorice& s-a constatat că atitudinea diferă de la un indiid la altul în funcţie de gradul de cultură& de *rstă (tinerii fiind mai receptii la nou dec*t *rstnicii) şi chiar  de se (femeile sunt& de o%icei& mai tradiţionaliste dec*t %ăr%aţii). i în cadrul colectiităţilor mai largi comportamentul este diferit. ,e aceea& în unele sate şi chiar one& domină elementele tradiţionale& în timp ce în altele& mai ales în cele situate în apropierea oraşelor& se impun elementele noatoare. rocesul de inoaţie a faptelor folclorice a impus în ultimele două secole coeistenţa echiului şi noului. #stfel& alături de secenţe ritualice& tradiţionale& în cadrul nunţii au apărut şi altele moderne& alături de creaţii foarte echi (%asmul fantastic& doina) eistă şi creaţii mai noi (snoaa& romanţa& %ancurile) şi chiar la nielul aceleiaşi creaţii populare pot fi înt*lnite „ variante mai fidele tradiţiei şi variante mai bogate în elemente noi de conţinut şi structură. ”=1 En secolul anterior& cercetătorii folclorului& at*t din spaţiul rom*nesc& c*t şi din cel european& au sesiat că şi „ puterea de persistenţă ”=2 se doedeşte aria%ilă de la o specie la alta& unele specii fiind mai uşor supuse înnoirilor& în colectiităţile unde eistenţa socială este mai eoluată& în timp ce altele sunt mai reistente răm*n*nd tri%utare tradiţiei. En această ultimă categorie se încadreaă& de eemplu& c*ntecele specifice ritualului de înmorm*ntare& pentru că& după cum opineaă 4idiu $îrlea& „ având la bază substraturi rituale, se arată mai tenace în memoria popula populară1 ră1 teama teama de neres nerespec pectar tarea ea gestul gestului ui ritua rituall ances ancestra trall acţion acţioneaz eazăă ca o frână frână putern puternică ică ”=3 şi desc*nte desc*ntecele cele care sunt rostite „ cu o conştiinţă a reproducerii e$acte mai vie ”== de către persoanele iniţiate într-o asemenea „ terapeutică preistorică. ”=>  0pre deose%ire de aceste specii care s-au doedit reistente în timp& altele au manifestat o „distanţare” determinată de eoluţia mentalităţii& a ieţii şi a conştiinţei sociale a maselor populare.
 4idiu $îrlea& o& cit .&.& p. D.  ael Cuăndoiu& o& cit .&.& p. 1@D. =1  Ibidem& p. 1@7. =2  4idiu $îrlea& o& cit .&.& p. 7. =3  Ibidem& ==  Ibidem& p. '. =>  Ibidem& =  #pud 2ihai op&  $olclor românesc românesc & ol. ""& 3ditura :rai şi 0uflet A 8. =

17

fictive” destinate copiilor şi nu celor maturi. „ &enomenul s-a întâmplat cu precădere după primul război mondial, A consemne consemneaă aă 4idiu 4idiu $îrlea $îrlea A când ţăranii deveniţi soldaţi mai mulţi ani au suferit şi o primenire în orizontul lor spiritual. Îndeosebi în 8ucovina au fost întâlniţi bătrâni care, deşi până la acest război fuseseră povestitori reputaţi de basme, au încetat automat de a le mai povesti îndată după  întoarcerea acasă. ”= #stăi& în satele rom*neşti nu mai eistă poestitori de %asme fantastice. Tetele adunate le citim din antologii. referinţa omului modern şi a celui contemporan pentru  poestiri senaţionale& senaţionale& snoae& anecdote şi chiar pentru %ancuri în mediul citadin& în locul  %asmelor fantastice de altădată altădată a fost determinată de o „mutaţie” la nielul mentalităţii& generată& la r*ndul ei& de eoluţia societăţii. 0chim%ările& înnoirile în folclor sunt& însă& posi%ile datorită carac caracter terulu uluii oral oral al creaţi creaţiei ei pop popula ulare. re. "noaţ "noaţiil iilee introd introduse use alătur alăturii de elemen elementul tul tradiţ tradiţion ional al genereaă o nouă înţelegere a faptelor folclorice& noi funcţii ale acestora şi& uneori& modificări maore în structura şi forma lor. En mod firesc& între tradiţie şi inoaţie se iesc adesea contradicţii v ec'i ineita%ile& căci „ în procesul de înnoire, vec'iul nu dispare şi noul nu apare dintr-o dată. Creaţiile vec'i

ce se transformă trăiesc un timp cu cele noi ce se impun treptat. 7atorită faptului că în folclor tendinţa păstrării şi tendinţa înnoirii acţionează concomitent, contradicţiile între ele sunt inerente. 9endinţei de a păstra tradiţie i se opune tendinţa permanentă a creatorilor de folclor ce se găsesc pe poziţiile înaintate ale dezvoltării sociale, de a crea bunuri noi, de a sc'imba pe cele e$istente în aşa fel încât să răspundă mersului înainte al lumii. %cumularea treptată de noi elemente de conţinut şi formă duce la precizarea rosturilor, funcţiilor noi, la afirmarea calităţii noi nu numai în creaţiile izolate, ci şi în ansamblul vieţii folclorice.”= ,e-a lungul timpului& în diferite epoci ale eoluţiei& unele dintre faptele de folclor au cunoscut o schim%are a semnificaţiei& aloarea lor tradiţională nemaifiind aceeaşi cu cea actuală.  6escrierea ,e eem eempl plu& u& c,lu4ul & un foarte foarte echi echi o%ice o%icei& i& pree preenta ntatt de ,imitrie ,imitrie
virtuozitate. 7intre elementele vec'ii realizări sincretice, dansul a câştigat preponderenţa. 7esprinse de dans, melodiile de căluş constituie piesa de concert pentru orc'estrele populare. ”= 4 specie folclorică des înt*lnită în spaţiul rom*nesc cu secole în urmă supraieţuieşte încă prin schim%area funcţiei. 3ste or%a despre doin,& păstrată în ona 2aramureşului în cadrul ceremonialului de nuntă& pe melodia ei c*nt*ndu-i-se miresei în timp ce este gătită& „ cântecul de despărţire de ceata de fete şi de casa părintească. ”> #lte specii& cum sunt desc*ntecele& este posi%il ca treptat să dispară întruc*t nu mai corespund concepţiei moderne a omului despre eistenţă şi lume& în timp ce c*ntecele epice cu temă eroică şi legendară au dispărut din secolul trecut& o dată cu ultimii lor interpreţi. En timpul unei anchete efectuate în anul 18D1& în satul Oupşa din 2ehedinţi& 2ihai op constata că în acea onă „ al cărei folclor tradiţional era caracterizat prin cântece ceremoniale funebre şi =

 4idiu $îrlea& o& cit .&.& p. '.  2ihai op& o& cit .&.& ol. "& p. D7. =  Ibidem& p. D'. >  Ibidem& p. 1. =

1'

prin doină, numai femeile bătrâne mai cunoşteau cunoşteau cântecele cântecele ceremoniale ceremoniale funebre, deşi bocetul mai persista ca un loc comun. ”>1 #ceste aspecte pro%eaă că& în unele situaţii& forţa inoatoare deine mai puternică dec*t cea păstrătoare a tradiţiei. 3istă însă şi fapte de folclor care îşi doedesc reistenţa în timp& prin ele omul contemporan redescoperindu-şi dimensiunea sa mitică. En întreaga ţară se păstreaă o%iceiurile de 1

 Ibidem& p. @.

18

crearea de noi cântece, să fie germenii unui nou stil în folclorul locurilor respective. ”>2  e structura mesa mesau ulu luii trad tradiţ iţio iona nall se cree creea aăă un no nouu mesa mesa& & fără fără ca aces acesta ta să-l să-l elim elimin inee pe cel cel ech echi. i. ,impotriă& ele se îm%ină. #stfel& raportul dintre tradiţie şi inoaţie se reflectă în corelarea structurii diacronice cu structura sincronică. En plan sincronic se prelungesc şi se păstreaă alori culturale populare din diferite etape de eoluţie. Oa nielul unei specii folclorice& elemente de structură şi de epresie a căror echime ar fi foarte dificil de sta%ilit (uneori chiar imposi%il) coeistă cu elemente mai noi. ,e eemplu& %asmul  $ata oii a cu stem  din colecţia lui ,umitru 0tănescu& 2asme culese din gura oorului (1'8)& se deoltă pe un su%iect care „ marc'ează o etapă nouă în evoluţia prozei fantastice. ”>3 Tema& frecent înt*lnită în %asme& o constituie incestul. ,e data aceasta& nu un împărat o iu%eşte pe fiica sa şi doreşte să o ia de soţie& ci un preot. entru a eita nelegiuirea& fata fuge de acasă şi aunge la nişte muncitori (nu ca în celelalte %asme& direct la curtea unui împărat)& care fac din lemn un chip omenesc şi în acesta ea se ascunde. 2odul în care noii agenţi naratii o aută pe eroină este nemaiînt*lnit în %asme. Nata aunge la curtea împărătească& se căsătoreşte cu fiul împăratului& naşte doi copii& dar preotul îi omoară şi d*nsa este igonită. 0e ascunde în pielea unui măgar şi se treeşte într-un palat unde lucrurile or%eau. En cele din urmă ea îşi doedeşte neinoăţia. En structura acestei creaţii populare constatăm că  pe l*ngă elemente tradiţionale& tradiţionale& poestitorul a introdus altele noi& inspirate din realităţile realităţile societăţii în care %asmul circula. = rin urmare& mentalitatea modernă a naratorului de la sf*rşitul secolului al !"!-lea a înnoit compoiţia tradiţională a unei specii aparţin*nd literaturii populare cu elemente din societatea contemporană lui. 3empl 3emplul ul ne aută aută să înţele înţelege gem m funcţi funcţiona onarea rea relaţi relaţiei ei între între planul planul diacro diacronic nic şi cel cel sincronic& care a faoriat conserarea alorilor culturale tradiţionale în societatea modernă& alori ce definesc personalitatea şi spiritualitatea unui popor în etapele eoluţiei sale istorice.
>2

 2ihai op& o& cit .&.& ol. "& p. D8.  :heorghe 5ra%ie& 5ra%ie& Pro*a oulară românească românească & 3ditura #l%atros& $ucureşti& 18'D& p. 17;. >=  Ibidem& p. 17D. >3

@

uman uman supu supuss perm perman anen entt înno înnoiri irilo lorr& perfe perfect cti% i%ili ilită tăţii ţii&& dar care care nu încete înceteaă aă să-şi să-şi păstre păstree e dimensiunile pe coordonata ontologică.

=. C#(#'te() #non"/ #lături de oralitate& anonimatul constituie una dintre trăsăturile distinctie ale creaţiei folclorice. Entruc*t creatorulQ interpretul popular releă sentimente şi idei ale repreentanţilor  unei întregi comunităţi şi nu ale sale& personale& numele lui nu preintă importanţă. > #ceastă trăsătură a folclorului este o consecinţă firească a oralităţii şi a caracterului colecti. . #u eistat şi situaţii c*nd ţăranii talentaţi şi-au notat în caietele personale tetele create de ei& menţion*ndu-şi numele& dar acesta nu s-a păstrat în circuitul oral& în afara colectiităţii respectie. 2anifestarea de a atri%ui paternitate unei opere populare are caracter strict oral. En ampla circulaţie în timp şi spaţiu& faptele folclorice răm*n anonime.

>. C#(#'te() $"n'(et"' Oa ela%orarea creaţiilor populare participă indiii talentaţi fără a fi diferit specialiaţi. >

 ael Cuăndoiu& o& cit .&.& p. 1.  4idiu $îrlea& o& cit .&.& p. >D.

>

1

En procesul de creaţie a doinelor& a %aladelor& în general a c*ntecului popular& un rol esenţial îl deţine melodia. 3a „ contribuie efectiv, viu şi plăsmuitor, la structurarea te$tului şi la valorificarea estetică a lui. ”> Entre ers şi muică se creeaă corespondenţe care „ le pun în anumite

relaţi relaţii,i, intel inteligi igibi bile le pentru pentru public public,, şi care care e$prim e$primă, ă, cât mai adecva adecvat,t, inten intenţio ţiona nalit lităţi ăţile le artist artistice ice ale ale cântăreţului.”> ,atori ,atorită tă sincre sincretis tismul mului& ui& mesau mesaull diferă diferă de la o catego categorie rie folclo folcloric ricăă la alta& alta& difere diferenţe nţele le fiind fiind gen genera erate te de necesi necesitat tatea ea sincro sincroni niări ăriii lim%a lim%aelo elorr utili utiliate ate.. ,e eemp eemplu& lu& în c*ntecele populare accentul unor termeni este altul dec*t cel uual& pentru că este impus de sincroniarea cu accentul melodic. #ceeaşi motiaţie implică adesea introducerea în eres a unor  cuinte cu sau fără semnificaţie la nielul leical („măi”& „hăi”). $asmele au fost şi ele creaţii sincretice& deoarece în poestitul popular& naratorul apela şi la miloace de epresie metalingistice (mimică& gest). En cerce cercetar tarea ea folclo folclorul rului& ui& multă multă reme reme speci speciali alişti ştiii au acord acordat at prea prea puţină puţină atenţi atenţiee melodi melodiei& ei& relaţi relaţiei ei intrin intrinsec secii între între aceast aceastaa şi tet. tet. En acest acest sens& sens& cu pertin pertinenţ enţă& ă& unu unull dintre dintre  principalii repreentanţi ai filologiei moderne& 2ichele $ar%i& care s-a ocupat de alcătuirea unei culegeri monumentale de c*ntece populare toscane& afirmă în olumul  oe*ia oulară italiană (18>8) următoarele6 „*tudiul şi valorificarea poeziei populare au fost mult păgubite prin considerarea

mereu a poeziei populare separat de melodie. :u e$istă poezie populară propriu-zisă fără cânt şi însăşi problema pur filologică, precum structura strofelor, nu se rezolvă adesea fără a ţine seama de partea muzicală. *tudiul muzicii prezintă dificultăţi deosebite. +roasta condiţie în care se găseşte acest domeniu al studiilor noastre este deplânsă de doi învăţaţi care s-au ocupat în ultima vreme de muzica populară1 iulio &ara cu *uflet muzical al 5taliei  şi   şi &rancesco 8alilla +ratella cu seu despre strigături, cântece, coruri şi dansuri ale poporului italian .”> #ceeaşi idee& mult mai profund nuanţată& este susţinută şi de unul dintre folcloriştii rom*ni& #drian Nochi& care consideră că ar fi necesar „ ca şi muzicologii să cerceteze cu aceeaşi

preocupare formulele muzicale ale cântecului nostru epic, spre a determina ce corespondenţe se stabilesc  între ele şi planul planul corespunzător corespunzător al te$tului. :umai în acest mod vom vom cunoaşte mai amănunţit amănunţit ce se petrece petrece cu adevărat în cuprinsul unui cântec, în procesul creaţiei sale. ” 
conţinut şi formă în acelaşi timp, unul pentru celălalt şi fiecare pentru sine, iar cântecul se naşte din  împletirea lor lor neîntâmplătoare. neîntâmplătoare. ”2 Oa crearea& performarea& transmiterea şi dăinuirea peste eacuri a literaturii populare& în general a folclorului& contri%uie totul6 tetul (cel mai adesea ersificat)& melodia& elementele >

 #drian Nochi& o& cit .&.& p. >;8.  Ibidem. >  #pud :uiseppe D@. 1  Ibidem. 2  Ibidem. >



 proodice. Bn element se completeaă cu celălalt& toate form*nd un întreg în care neconcordanţele& discontinuităţile nu mai pot eista. Naptele folclorice se încadreaă acelui comple$ e$presiv e$presiv” (,.
III. C#$"0"'#(e# „0#-teo(” *e 0o'o(. 0o'o(. C("te("" *e *e"/"t#(e #*nd în edere criteriul funcţional& structura compleă şi modalitatea în care sunt realiate creaţiile folclorice (în proă& în ersuri etc.) şi clasificările propuse p*nă acum de remarca%ili eegeţi ai domeniului A :h. 5ra%ie& 4idiu $îrlea& 2ihai op& ael Cuăndoiu&
1. poeia de ritual ritual şi ceremonial #. poeia o%iceiurilor o%iceiurilor calendaristice (cu dată dată mo%ilă şi cu dată dată fiă) . poeia o%iceiurilor ce marcheaă marcheaă momentele semnificatie semnificatie din eistenţa omului omului (naşterea& nunta& înmorm*ntarea) '. desc*ntecele 2. proa populară6 populară6 %asmul& legenda& legenda& snoaa& poestirea& poestirea& anecdota anecdota 3. c*ntecul epic6 c*ntecul epic-eroic& c*ntecul epic-mitologic& c*ntecul epic haiducesc&  %alada nuelistică nuelistică =. c*ntecul liric6 doina& c*ntecul de leagăn& strigăturile >. categoria creaţiilor aforistice sau de cugetare6 proer%e& icători& ghicitori . %ancurile

IV. IV. LOCUIREA TRADIŢIONALĂ TRADIŢI ONALĂ a) 1SPE 1SPE'4 '4E E ,E7E ,E7E81 81#E  #E  4 chestiune chestiune importan importantă tă care aută la înţelegere înţelegereaa condiţiei condiţiei umane umane este aceea a relaţiei dintre natură şi cultură& ce se consumă consumă nu în afara fiinţei umane& ci mai ales înăuntrul ei. :enerator de cultură& dar generat de natură& omul este produsul sim%ioei dintre o fiinţă naturală şi una culturală. >

,ife ,iferiţ riţii an antro tropo polog logii şi filo filoof ofii ai cultur culturii& ii& print printre re care care Oeo Oeo  Paideuma)& 4s?a rilogia culturii culturii)& au Nro%enius( Paideuma 4s?ald ld 0pen 0pengl gler er&& Ouci Oucian an $lag $laga( a(4rilogia încercat încercat să definească relaţia de interdependenţ interdependenţăă dintre cultura unei colectiităţi şi spaţiul natural pe care aceasta şi-l amenaeaă şi îl locuieşte.e de altă parte& etnologi şi istorici ai religiilor( .0aintSes& #rnold an :ennep& 2ircea 3liade& Comulus Comulus 5ulcănesc 5ulcănescu& u& 3rnest $ernea ) au pus în eidenţă normele mitice şi rituale  potriit cărora erau întemeiate şi organiate aşeările tradiţionale. t radiţionale. entru mentalitatea arhaică şi chiar tradiţională& construirea unei case sau întemeierea unei aşeări repreintă reiterări sim%olice ale creaţiei lumii& căci& aşa cum afirmă 2ircea 3liade& „ o("'e no) #%e+#(e o/ene#$' e$te, nt()n #n)/"t $en$, o (e'on$t()'&"e # )/""”.Oa fel ca în miturile cosmogonice& în care creaţia începe începe dintr dintr-un -un centru centru al lumii& lumii& înteme întemeiere iereaa une uneii localit localităţi ăţi sau a une uneii locuinţ locuinţee începe tot dintr-un centru(„%uric al păm*ntului”- care era atra satului sau a casei)& un topos presta%ilit în mod magico-ritual. En mai multe legende cosmogonice rom*neşti& „centrul” de unde începe şi în urul căruia se relieaă macrocosmosul este punctul unde se înfige unealta eului& a demiurgului6 „ 6umne*eu umblând e ae+ a înfit toiagul şi s%a făcut   ământ9:96umne*eu şi%a aruncat baltagul în aa cea mare&;i mare&;i ce să 0e*i+ din baltag crescu un arbore mare9& în urul căruia a făcut lumea. 0imilar se petrec lucrurile în caul întemeierii unui microcosmos. 0atul& casa& %iseric rica erau rau rid ridica icate pe locul punc ncttului lui consacrat rat unde a căut săgeata(securea) aruncată sau unde a fost înfipt parul.  %) 0#TBO0#TBO- „#!"0 2BF,"” Ceferindu-se Ceferindu-se la satul rom*nes rom*nescc ca „ais „ais mundi”& mundi”& ca centru centru spiritual& spiritual& sufletesc sufletesc al ieţii ţăranului& Oucian $laga afirmă că „ $#t) n) e$te $"t)#t nt(o !eo!(#0"e -)( /#te("# %" n (e&e#)# *ete(/"n#nteo( /e'#n"'e #e $-#&"))", '# o(#%)J -ent() -(o-("# $# 'on%t""n&, $#t) e$te $"t)#t n 'ent() )/"" %" $e -(e)n!e%te n /"t.S#t) $e "nte!(e#+  nt()n *e$t"n 'o$/"', nt()n /e($ *e "#& tot#"t#( *"n'oo *e # '(e" o("+ont n) /#" eB"$t n"/"'.A'e#$t# e$te 'on%t""n&# #tent # $#t))" *e$-(e $"ne n$)%".”D> Terito eritoria rial& l& satul satul repre reprein intă tă un co comp mple le forma formatt din teren terenul ul pe care care se construieşte( Latra) şi terenul producti(Lmoşia). 3

 Oucian $laga& Elogiul satului românesc românesc & în I*0oade& 3ditura /umanitas& $ucureşti& @@& p.11.



#legerea locului pentru sat se făcea prin tragere cu arcul(gestul acesta mitico-sim%olic amintind de *nătoarea rituală) sau prin aruncarea unui par(a unei  %*te). 2omentul-cheie al întemeierii satului şi apoi al casei îl constituia %ătutul ţăruşului& al parului& care deenea „ais mundi”& unind
/otarele& din momentul în care erau sta%ilite& aeau aloare a%solută& demarc*nd satul de tot ceea ce se afla în afara lui.Xăranii credeau că hotarul era circu circulat lat de spiri spirite te male malefic fice(s e(stri trigoi goi&& iele& iele& ciuma ciuma&& moart moartea ea)) şi& şi& de acee aceea& a& acolo acolo nimănui nimănui nu îi era îngăduit îngăduit să doarmă doarmă şi nici să construiască construiască reun adăpost.otriit adăpost.otriit ment mentali alităţ tăţii ii rom*n rom*nulu ului& i& nu numa maii spaţi spaţiul ul din din inter interior iorul ul ho hota tarul rului ui pu putea tea asigu asigura ra linişte.En acest sens& ceea ce afirmă #ndrei 4işteanu este releant6 „4n Kot#( o/) /e(!e "n"%t"t, /e(!e '# -e o') )"J n#(e *e 'e $e te/e.@ot#() e #%# '# o  n!(*"(e 'e ')-("n*e $#t)nt(e!.@ot#() no$t e $#t) no$t, ') -(e'"+#(e# ' C"ne # t(e')t Kot#() n) /#" e # e #'#$.D"n'oo e #t'e# %" n) %t"" 'eJ -o#te" o )/e )n.E) %t") ' *e t(e' Kot#() n) / /#" $"/t "neJ#/ #%# o te#/”D ,eci& hotarul a fost secole de-a r*ndul pentru mentalul rom*nesc un reper  material& material& locul cert de demarcaţie a „înăuntrului” de „afară”& şi& în acelaşi timp un reper cu alenţe sim%olice. entru ca limitele hotarului să fie %ine ştiute de cei foarte tineri& %ătr*nii  practicau un alt ritual magic& şi anume6 într-o anumită i din an luau un %ăiat de 7-' ani& dădeau ocol hotarului merg*nd din semn în semn şi& la un moment dat& îi administrau copilului o %ătaie draănă& pentru un „moti” pe care atunci îl afla6 să ţină minte c*t a trăi p*nă unde se întinde proprietatea lor şi să depună mărturie& dacă s-ar fi iit reun prile de ceartă sau de udecată. Toate oate aceste aceste aspect aspectee şi gesturi gesturi magicomagico-ritu ritualic alicee legate legate de întemei întemeiere ereaa satului satului tradiţional rom*nesc releă o forma mentis specifică asupra spaţiului eis e isten tenţe ţeii ţăran ţăranulu uluii no nostr stru& u& spaţi spaţiuu co conc ncep eput ut ca „ais „ais mund mundi”& i”& ca  principal element moral şi aiologic al lumii.3ste or%a& de fapt& despre ceea ce Oucian $laga în ,iscursul de Cecepţie în #cademia Com*n om*nă& ă& rost rostit it în an anul ul 18 18>7 >7&& Eo! Eo!") ") $#t) $#t)) )"" (o/6 (o/6ne ne$' $',, numea „cosmo „cosmocent centrism rism”” al satului satului rom*ne rom*nesc& sc& care n) t(e)"e n&ee$ '# o !(ote$' t($t)( *e /e!#o/#n"e 'oe't", '" '# o -#(t"')#("t#te 'e *e(" *"nt(o $)-(e/ (o*n"' n#""t#te.F"e'#(e $#t %" #(e $) #'e$t )n!K" /6n*("# $#, '#(e  /-"n!e $-(e o *"0e(en&"e(e *"0e(en&"e(e *e 'ee#te $#te ne'"n#te $#) /#" *e-(t#te.”D;,e aici& putem deduce acest „cosmocentrism” poate fi  priit el însuşi „'# )n -o$" -o$"" " "+o "+o(( -ent( -ent() ) "n*" "n*"" "*) *)# #"$ "$/) /) =

 #ndrei 4işteanu&
>

D

(o/6ne$'”DD, dar şi ca o dimensiune sim%olică a permanenţei şi a imua imua%i %ilu lulu lui& i& pe pent ntru ru că& că& în ii iiun unea ea ţăra ţăranu nulu luii rom* rom*n& n& repe repere rele le&& coor co ordo dona nate tele le on onto tolo logi gice ce sta% sta%il ilit itee clar clar prin prin cu cutu tumă mă nu pu pute teau au fi modificate& înnoite dec*t dacă noile elemente corespundeau tiparului său mental& structurii sale interioare. ,e-a lungul eacurilor& în faţa icisitudinilor de tot felul& satul rom*nesc& metaforic numit de Oucian $laga =satul%idee9& şi-a păstrat atri%utul autenticităţii& credinţa& arta& creaţiile spirituale& tocmai pentru că& cre*ndu-se situat în „inima unei lumi”& şi-a fost suficient sieşi.3l nu a aut neoie dec*t „*e -/6nt) %" *e $)0et) $) %" *e )n -"' *e #)to( *e S)$ -ent() #%" $)-o(t# ') (*#(e *e$t"n).A'e#$t n#" $)0"'"en& # 0')t )no#( '# $#t) (o/6ne$' $ n) $e #$e "/-(e$"on#t, t))(#t $#) #nt(en#t *e /#("e -(o'e$e #e "$to("e"D7.

c) nsă+ când di0initatea s%a suărat e oameni şi a ridicat cerul şi astrele  foarte sus+ dearte de ământ+ oamenii au înceut să resimtă resimtă ne0oia de adăost  îmotri0a intemeriilor&#a înceut s%au adăostit în ăduri+ în eşteri+ dar tretat+  e măsură ce s%au înmulţit au simţit ne0oia de a se adăosti artificial&1tunci+  6umne*eu care s%a ocuat mereu de creaţia creaţia sa+ în bunătatea%i recunoscută le%a  sugerat să%şi construiască adăosturi subterane(colibe) şi aoi  suraterestre(case)&  suraterestre(case)& En satul tradiţional rom*nesc& casa reflecta particularităţi de construcţie ce îi confereau un profil arhitectonic specific& imprimat de ocupaţii& de gradul de spiritualitate etnoistorică şi& mai ales& de un deose%it simţ artistic. 




7

2enţionăm că o casă se clădea numai după ce se desfăşurau riturile specifice de construcţie.En trecutul îndepărtat& pentru consolidarea în ansam%lu a casei& se idea de iu un om& în 3ul mediu se punea la temelia construcţiei măsura um%rei furate a unei fiinţe umane& mai t*riu s-au introdus în iduri înscrisuri apotropaice cu aloare de talismane& iar în ultimele două secole se sacrifica o  pasăre de curte.#cest din urmă ritual se practică şi în ilele noastre. noastr e. En satele noastre&p*nă la începutul secolului al !!-lea& specifice erau casele din %*rne de lemn(de o%icei de %rad)&rotunde ori cioplite în muchii şi”prinse în unghiuri pe sistemele numite coadă de peşte sau cheotori”   sau din chirpici şi foarte rar se înt*lneau case din cărămidă& din piatră. Oa început acoperişul era din paie(îndeose%i în ona moţilor)& iar apoi a fost făcut din şindrilă şi din draniţă.En regiunile de munte& acoperişurile erau foarte înalte în raport cu pereţii& deoarece asigura o întreţinere întreţinere mai %ună în faţa ploilor şi ăpeilor a%undente.
 3rnest $ernea& 'i0ili*aţia română sătească & 3ditura 5remea& $ucureşti& @@D& p.1@.  


'

*e+o *e+o(* (*"n "nee # o n/o n/o(/ (/6n 6nt# t#((e $#) $#) # o n)nt n)ntH H'o 'o/) /)n# n# (o/6n o/6ne# e#$' $' e o 'oe't""t#te "n$t"n't" *e o#/en" *e$'K"%", ")"to(" *e -"to(e$') "e&"".”7@ entru ţăran& casa nu a repreentat doar un o%iect& cea pur material care apar ap arţin ţinea ea un unei ei ordin ordinii econ econom omic ice& e& ci& ci& cu cum m op opine inea aăă 3rne 3rnest st $ern $ernea ea&& era şi „o -(oe/ *e o(*"n $-"("t)# %" $o'"#”, „o eB-(e$"e # o("+ont))" $) *e "#&, o eB-(e$"e # neo"o( $#e "nte("o#(e, *e o("ent#(e $-"("t)#”.71  Fu înt*mplător& pe fruntarul casei erau sculptate palme deschise ridicate& şarpele casei& însemne astrale(soare& lună)& iar în dreapta şi în st*nga intrării capete de cai stiliate& ce sim%oliau spiritele solare protectoare ale locuinţei& aceste elemente sim%olice nea*nd reun caracter utilitar& material& ci doar unul estetic& spiritual.  Prisa(cerdacul) care& care& în gen general eral&& înconur înconuraa con constru strucţia cţia&& repree repreenta nta un element arhitectonic de protecţie eterioară a pereţilor împotria intemperiilor& însă era şi un spaţiu cu alenţă mitică& de traniţie între eterior şi interior& între curte şi casă şi iners.En iners.En acest loc se desfăşurau desfăşurau c*tea actiităţi actiităţi mitico-magice mitico-magice(la (la naştere& nuntă& înmorm*ntare)& pe prispă erau primiţi colindătorii la săr%ătorile de iarnă şi& c*teodată& femeile aruncau de pe prispă& noaptea& farmece şi răi în direcţia unde se afla destinatarul. Bn alt loc important al casei îl constituiau ragurile& cu rol maor în riturile de trecere(de eemplu& la nuntă& mirii erau înt*mpinaţi pe prag de către socri şi naşi.Tre%uie preciat că& la construcţia casei& su% prag se îngropau %ani pentru a atrage& prin magie simpatetică& %ogăţia în locuinţa respectiă.  $erastra aea o semnificaţie deose%ită în riturile de împiedicare a unei  predestinări.3ste or%a de *narea unui copil copi l a%ia a%i a născut& după mai multe naşteri naşter i anterioare soldate cu moartea copiilor respectii.e o fereastră a casei& ultimul copil născut era *ndut de către mamă şi cumpărat de o rudă apropiată sau de un străin şi după c*tea ore era răscumpărat de mamă cu %ani de la cumpărător.Căscumpărarea aea loc pe prispa casei şi atunci se schim%a numele copilului. Tot pe o fereastră(de o%icei laterală) se practica răpitul fetelor în situaţia în care  părinţii nu erau de acord cu căsătoria& consider*ndu-se că astfel se pierdea urma răpitorului. Oa ferestrele din faţă se c*ntau colindele în aunul
Oucian $laga& 'ase româneşti & în ?ări şi etae& 3ditura 2inera& $ucureşti& 188@& pp.;-;;.  3rnest $ernea& o&cit&& p.1>.

1

8

4 importanţă importanţă maoră în actiităţile actiităţile cotidiene& cotidiene& dar şi în practicile practicile miticomagice au aut 0atra şi hornul(coşul). !atra sim%olia contactul diin al ăm*ntului cu @

. $lag $laga& a& Ouci Oucian an-- I*0oade& 3ditura /umanitas& $ucureşti& @@  Interferen-e dintre dintre magic ;i estetic& 3ditura 3nciclopedică& . "fă "făno noni ni&& ,oin ,oina& a& Interferen-e 3nciclopedică& $ucureti& @@ ;. 4işteanu& #ndrei- "5thos şi #ogos #ogos& 3ditura Femira& $ucureşti& 1887 româneşti& 3ditura Bniersal ,#O0"& @@@ D.opescu&
= .C*L0ŞARII  E LA OICEI 'O'0LAR LA AN" ŞI  "'ECTACOL.  "'ECTACOL. =ALENBE =ALENBE /ITICO+/AGICE 

rin creaţiile literare pe care le-a făurit& prin ocurile şi o%iceiurile pe care le-a moştenit şi le-a adaptat în funcţie de eoluţia societăţii sau pe care le-a inentat& rom*nul lasă impresia că înţelege YschemeleY mitologice doar dacă le transpune în uniersul său cotidian& concret. 2ai mult& rom*nul pare a fi mai mult interesat de detaliu dec*t de traiectoria mesaului transmis. En memori memoriaa pop popula ulară& ră& eroii eroii colec colecti tiii mitico mitico-ma -magic gicii au ocu ocupa patt întotd întotdeau eauna na un loc semnificati. En momente esenţiale& mentalitatea oamenilor din popor a impus raportarea la  personaul colecti& colecti& în special la  strămoşi. Entre rom*ni şi strămoşii strămoşii lor a eistat eistat şi eistă eistă încă o >1

legătură esenţială şi& de aceea& oamenii s-au străduit să o menţină nealterată. 3ste aici un reper al mentalităţii rom*neşti care-l consideră pe indiid o entitate determinată pe linia genetică ce trimitea la strămoşii care au asigurat reperele ancestrale ale neamului (chiar dacă despre acţiunile acestora nu eistă nici referinţă). 4 tipolo tipologie gie a eroilo eroilorr colect colectii ii aparXi aparXin*n n*ndd lumii lumii mitice mitice poa poate te fi recons reconstit tituit uităă prin prin cunoscutul o%icei ritualic al  181; 1;&& "aşi "aşi)& )& Co Comu mulu luss 5uia( uia(/riginea 18>)& )& /o /ori riaa $ar% $ar%uu

4prişan('ăluşarii& 18D8& $ucureşti)& 2ircea 3liade( 7otes of the 'ăluşarii & 187>& 0.B.#.)& 2ihai op('ăluşul & 187;& Ceista de 3tnografie şi Nolclor& Nolclor& $ucureşti). entru cercetători a fost şi este încă foarte greu de sta%ilit originea acestui oc& care& cu siguranţă& este o reminescenţă a unui foarte echi cult. 3ste posi%il ca ocul să îşi afle originea în 'oli 3 Salii romani romani (am%ele aparţineau aceluiaşi grup de o%iceiuri& al dansurilor cu arme& al cărui

scop era de a alunga demonii ce afectau sănătatea oamenilor). ,enumirea proine de la figura de cal (căluş)& care era considerat un demon al sănătăţii şi al fecundităţii. rin caracterul său indec indecăto ătorr& ocul ocul <ăluşa <ăluşarilo rilorr din Com*n Com*nia ia diferă diferă de o%icei o%iceiuri urile le simila similare re înt*ln înt*lnite ite în sud sudul ul 2acedoniei& în $ulgaria. #cest fapt constituie nota sa distinctiă şi cea mai caracteristică. 4 doadă a faptului că o%iceiul nu este străin de un cult solar o repreintă respectarea cu stricteţe a celor două momente ale ilei A răsăritul şi apusul A& căci ei nu danseaă înainte de răsărit şi nici după apusul soarelui. En $anat& <ăluşarii interpreteaă un dans al soarelui la răsărit şi alt dans al soarelui la apus. ,e aici reiese caracterul mitic-solar al acestui o%icei. En ocul& ocul& pro%a pro%a%il %il preist preistori oricc al <ăluşa <ăluşaril rilor or&& s-au s-au con contop topit it prin prin sup suprap rapune unerea rea uno unor  r  săr%ăt săr%ători ori cele% cele%rat ratee la date date diferi diferite& te& dou douăă repre repreen entăr tării mitolo mitologic gice& e& şi anu anume me una legată legată de enerarea "elelor (Cusaliilor& 5*ntoaselor) şi alta de cultul calului. <ăluşarii (<ăluşul) repreintă un ceremonial de mare spectacol& în care eul ca%alin (2utul <ăluşului)& protector al cailor şi al 2

 2ihai op& /biceiuri tradiţionale româneşti& 3ditura Bniers& $ucureşti& 1888& p.1@8.

>

erii& petrece împreună cu ceata <ăluşarilor în săptăm*na Cusaliilor. ,ansul cuprinde practici şi formule magice& acte rituale eecutate de o ceată formată numai din %ăr%aţi şi care este strict ierarhiată6 2ut& ătaf& autor de ătar& stegar şi căluşari de r*nd.  Colul cel mai important îl deţine cel care este numit 2utul& deoarece îi este interis să or%ească în ilele c*nd se desfăşoară o%iceiul.
îm%răcaţi în haine femeieşti& poartă pe cap o cunună împletită din frune de pelin şi smălţată cu fel de fel de flori& îşi prefac glasul ca femeile& ca să nu poată fi recunoscuţi& şi-şi acoperă faţa cu o p*nă al%ă. En m*ini poartă toţi să%ii goale cu care ar străpunge pe orice om din mulţime ar  îndrăni să le smulgă acoperăm*ntul feţei. #cest drept li l-a dat un străechi o%icei şi în aşa măsură înc*t pentru asta nici nu pot fi traşi în udecată pentru moarte de om [...\ #stfel& timp de ece ece ile& ile& între săr%ătoarea săr%ătoarea Enălţării ,omnului ,omnului şi Cusalii& Cusalii& nu-şi găsesc găsesc pic de odihnă& ci stră%at stră%at  uc*nd şi alerg*nd toate oraşele şi satele. En remea asta nu dorm dec*t su% acoperăm*ntul acoperăm*ntul unei  %isericiY3. #stfe #stfell se desf desfăş ăşur uraa dans dansul ul ritu ritual alic ic la înce începu putu tull seco secolo loul ului ui al !5 !5"" """-l "-lea ea&& c*nd c*nd a consemnat
 ,imitrie & cap.!5"""

>>

tainele eistenţei& el manifestă numai un deose%it respect pentru acesta. Com*nul acceptă că eistă persoane iniţiate (în caul de faţă ceata <ăluşarilor) şi acestora le acordă at*t respectul c*t şi totala încredere& consider*nd că iniţiaţii sunt singurii responsa%ili pentru toate acţiunile lor. Encep*nd cu a doua umătate a secolului al !!-lea& datorită cercetărilor efectuate de specialişti în satele din sudul Com*niei (4ltenia& <ălăraşi ş.a.) unde o%iceiul se practică şi acum& spre deose%ire de celelalte one ale ţării& s-a putut constata că practicile superstiţioase şi actele magice au fost eliminate& <ăluşul deenind Yun mare oc de irtuoitateY (2ihai op). Oa %aa practicării o%iceiului care cuprinde numeroase elemente de spectacular& o%icei care şi în ilele noastre genereaă semne de interogaţie pentru neofiţi& dar şi pentru specialişti& se află ceata 3a se constituia prin prestarea unui urăm*nt& care era secret ca şi regulile de comportament ale mem%rilor săi.   %ăr%aţi pe o perioadă de >& ;& 7 sau 8 ani (în ilele noastre cifrele nu se mai respectă cu aceeaşi stricteţe). 3i se îm%racă în costum naţional(care era înainte costumul ţărănesc de săr%ătoare). En general& capul şi-l acoperă cu o pălărie cu %oruri largi& frumos împodo%ită cu mărgele multicolore şi panglici.#u milocul încins cu %ete şi pe piept au de asemenea %ete prinse în diagonală.Oa picioare& su% genunchi şi la glene au canafuri şi urgălăi(clopoţei).<ăluşarii se încalţă în timpul desfăşurării o%iceiului cu opinci preăute cu pinteni(plăci de metal fiate lateral pe partea eterioară) care sună în timpul dansului& relief*nd& împreună cu clopoţeii(urgălăii)& ritmul melodiei şi al ocului. #u întotdeauna cu ei un steag al%.#cesta repreintă cel mai important element al o%iceiului şi este realiat cu un anumit ceremonial& înainte de depunerea urăm*ntului.0teagul este făcut astfel6 <ăluşarii <ăluşarii aleg o prăină cu o lungime lungime de peste trei metri& în *rful *rful căreia leagă o năframă sau un prosop ţesut în casă& fire de usturoi şi de pelin& deoarece& potriit credinţei  populare ele au proprietăţi de indecare.e întreaga durată a practicării o%iceiului& steagul este ţinut de către primul căluşar din grup şi nu este permis ca el să fie lăsat să cadă& întruc*t se consideră că se poate înt*mpla cea nefast dacă el a cădea.  #şa cum am menţionat mai înainte& acea persoană din grup care este numită YmutulY nu are oie sa rostească nici un cu*nt c*t timp dureaă dansul şi între picioare poartă un falus din lemn& supradimensionat.Nalusul sim%olieaă în acest ca ideea de fecunditate& de fertilitate& dar  şi o „am%iguă agresiitate sau inurie la adresa ielelor” =. Oa %r*u <ăluşarii îşi agaţă usturoi usturoi şi  pelin şi în m*nă ţin o sa%ie din lemn şi un arc& iar mai nou un %ăţ.Colul acestor instrumente =

 2ihai op& 'ăluşul(#ectura unui tet) & în $olclor românesc românesc & ol.""& 3ditura :rai şi 0uflet-.

>

o%ligatorii în recuita o%iceiului era de apărare împotria spiritelor malefice& cu predilecţie a ielelor.  <ăluşarii răm*neau împreună 1@ ile.erioada respectiă repreenta pentru ei& dar şi  pentru colectiitatea căreia îi aparţineau& ieşirea din cotidian şi pătrunderea în ritual& trecerea dintr-o dimensiune o%işnuită în cea mitico-magică& în care se impunea cu sticteţe respectarea unorr interd uno interdicţ icţii& ii& deo deoare arece ce se crede credeaa că încălc încălcare areaa lor gener generea eaăă din parte parteaa ielelo ielelorr acţiu acţiuni ni  pedepsitoare.  pedepsitoare. ani nu a diulga nimănui secretele lor şi că pe întreaga durată a desfăşurării o%iceiului nu a atinge trupul niciunei femei. ,acă urăm*ntul nu a fi ţinut& a înne%uni pentru toată iaţa. "ată c*tea formule ale  urăm*ntului <ăluşarilor6 <ăluşarilor6 YHur cu ău& pe sufletele moşilor mei& pe caii şi itele mele& să respect <ăluşul şi legea lui p*nă la delegarea steaguluiY(#rgeş). steaguluiY(#rgeş). YFe legăm să fim uniţi& să sărim unul pentru altul& să ne autăm& să nu ne rupem de <ăluş& să nu dorim %anii şi să nu ne atingem de femei c*t suntem în <ăluş. #şa să ne aute ,umneeu]Y. (Teleorman) YEn numele lui ,umneeu& 0*ntuleţul& ne legăm& ur*nd credinţa către steag& că om uca în dreptate& fără supărare şi fără murmurY. (2uscel) 0e poate o%sera că tetul ori urăm*ntul diferă de la o onă la alta. Tre%uie preciat că acesta era în fiecare an înnoit& mai ales dacă în grup era primit un nou mem%ru. 3ste posi%il ca din această cauă el să fi fost diulgat şi& de asemenea& este posi%il ca tocmai diulgarea aceasta să ocultee un tet secret sacru. <ătre această idee ne îndreaptă şi o formă răitorească mai eche a urăm*ntului& semnalată în 4ltenia de către cercetătorul austriac C. Golfram& în 18>. otriit relatării sale& ritualul era următorul6 ;

să dansee într-un ritm din ce în ce mai alert& p*nă cădea la păm*nt& ameţit& în transă. En dimineaţa ilei următoare & dansatorii mergeau din nou la răitoare şi începeau să oace& iar în timpul dansului strigau „/ălai şa şi iar aşa”. 5răitoarea se în*rtea cu steagul în m*nă în urul cercului format de căluşari şi rostea desc*ntece. En momentul c*nd dansul aungea la punctul culminant& răitoarea flutura steagul deasupra capetelor lor& pentru a-i erifica puterea.,acă acel căluşar peste capul căruia oprea steagul cădea în stare de leşin& puterea miraculoasă a acestuia era asigurată. ,o%or*rea repreenta doada că desc*nteculQdesc*ntecele şi-a(u) făcut efectul& iar  steagul a primit o putere magică. #tunci femeia le dădea căluşarilor steagul& spun*ndu-le6 Y,uceţi-ă în paceY& iar ei răspundeau6 YNără teamă şi cu mult norocY >. #ceastă formă compleă de urăm*nt nu a mai fost ulterior înt*lnită de reunul dintre folcloriştii Q etnografii rom*ni& acest aspect doedind& pe de o parte& că ritualul s-a simplificat tot mai mai mult mult&& iar iar pe de altă altă part parte& e& că nici nici trec trecer erea ea timp timpul ului ui şi nici nici pătru pătrund nder erea ea elem elemen ente telo lor  r  ciiliatoare nu au conferit YtainelorY Y tainelorY <ăluşarilor un caracter eoteric. ,upă depunerea urăm*ntului (care confirmă că ceata este pregătită să apere satul& colectiitatea de” agresiunea” agresiunea” ielelor)& grupul <ăluşarilor se preintă în dimineaţa ilei de Cusalii în faţa comunităţii. [4amenii din popor credeau că în ilele de săr%ătoare forţele răufăcătoare sunt mai actie& actie& iar preenţa preenţa <ăluşarilor <ăluşarilor asigură o apărare apărare promptă.\ promptă.\ 3i merg merg din casă în casă& casă& danseaă şi colindă (rostesc urări de %ine).

 #pud 2ihai op& 'onsideraţii etnografice şi medicale asura căluşului oltenesc & în o&cit&& p.78.

>D

că e atins în mod deose%it de melodia respectiă. [reciăm că în camera %olnaului intrau numai ătaful şi unul dintre lăutari.\ rin eecutarea ocului căruia îi aparţinea melodia ce a  produs reacţia se spune că persoana cuprinsă de maladie se indeca. Ensă& dacă o persoană  %olnaă nu reacţiona deloc la niciuna dintre melodi căluşarii renunţau& îşi declinau competenţa.Tre%uie competenţa.Tre%uie menţionat că niciodată <ăluşarii nu au indecat oameni %olnai de epilepsie sau de alte %oli neroase. 5indecarea se realia întotdeauna printr-un oc cu do%or*re. #ceasta se făcea în două moduri6 prin spargerea unei ulcele care conţinea apă răitorească sau prin atingerea cu năframa steagului& am%elor atri%uindu-li-se alenţe magice. entru do%or*rea prin spargerea ulcelei se cunoaşte următorul scenariu6 ătaful aşea în milocul cercului format din căluşari o ulcică cu apă& frune de pelin şi usturoi. Oăutarii începeau să c*nt c*ntee şi <ălu <ăluşa şari riii înce începe peau au dans dansul ul.. 5ă 5ăta tafu full îl aleg alegea ea cu pri priir irea ea pe cel cel care care urma urma să îndeplinească rolul ictimei& se apropia de el& îl priea insistent (încercare de hipnoă)& uc*nd mereu în faţa sau în urul lui şi gesticul*nd pentru a-l impresiona. Citmul melodiei deenea tot mai alert& la fel şi cel al ocului. En timpul acesta& cel ales era stropit cu apă din ulcică şi începea şi el să oace deordonat& d*nd ădite semne de ameţeală. <*nd ocul aungea la paroism& ătaful îl stropea cu usturoi mestecat în gură& loea cu %ăţul în ulcică& p*nă c*nd aceasta se spărgea& spărgea& iar apa „ răită” îl stropea pe căluşar căluşar şi acesta cădea& d*ndu-se d*ndu-se peste cap. Bn ţăran care care făcuse parte din ceată mărturisea că Yun căluşar cade pentru că aşa are el urăm*ntul şi are ătaful secretul luiY. entru do%or*rea cu steagul& reelatoare este descrierea făcută înainte de primul ră%oi mondial de F.".,umitraşcu(ăută de el în localitatea $*rca) şi inserată de folcloristul Tudor  amfile în studiul Sărbătorile de 0ară la români 6 „<*nd ocul este mai în toi şi fiind timpul apropiat de a-l do%orî& lăutarii c*ntă tot mai repede şi mai cu aprindere.5ătaful ia steagul şi toată lumea îşi aţinteşte priirea spre el.3l ţine steagul cam la o palmă deasupra capului căluşarului care urmeaă să cadă.
 Ibidem& p.'>.  Tudor amfile& Sărbătorile de 0ară la români & #cademia Com*nă& 0ocec& $ucureşti& 181@& p.7.



>7

do%or*rea do%o r*rea căluşar căluşarului ului nu dura mai mai mult de > minute. #dău #dăugăm găm că& atunci atunci c*nd c*nd căluşarul căluşarul era do%or*t& %olnaul era o%ligat să se ridice şi să fugă. Bn ătaf le-a mărturisit unor folclorişti rom*ni că Y%olnaul se scula de fricăY. ,in cele preentate& putem constata că ătaful deţinea rolul maor în ritualul „do%or*rii”. @ de cm& cur%ată la *rf& era acoperită cu piele de iepure)& după care fiecare dintre ei  pleca singur în altă direcţie. 4dată cu terminarea timpului ritualic se anulau interdicţiile& iaţa comunităţii reintra în normal& fiind asigurată că a scăpat de agresiunea ielelor. ielelor. #cest comple o%icei tradiţional şi-a pierdut& în timp& fundamentarea superstiţioasă& a eliminat elementele magice& procedeele răitoreşti& fiind astăi cunoscut în aproape întreaga lume ca un grandios spectacol popular. Entregul o%icei şi-a pierdut caracterul eoteric. :esturile de astăi ale căluşarilor nu mai ţin de răitorie& ci de spectacular.,in a doua umătate a secolului al !!-lea& chiar şi spectatorii au remarcat că mem%rii grupului de căluşari se prefac atunci c*nd „dau ochii peste cap”& potriit unei conenţii pe care o sta%ilesc între ei. 0e pare că& odată cu depune dep unerea rea urăm* urăm*ntu ntului lui&& se decide decide ordine ordineaa do% do%or* or*rii rii căluşa căluşaril rilor or şi fieca fiecare re se anga angaea eaăă să simulee căderea în momentul dinainte sta%ilit.

>'


  $"$O"4:C#N"36 desre dansul oular oular românesc românesc & 3ditura
$ucureşti& 18'  6escrierea "oldo0ei& editura #cademiei& $ucureşti& 187>

Timişoara& 1888 româneşti+ 3ditura 3lion& $ucureşti& @@ :hinoiu& "on& Sărbători şi obiceiuri româneşti+ encicloedie de tradi-ii române;ti române;ti& 3ditura #gora& $ucureti& @@' :hinoiu& "on& "ică encicloedie

amfile& Tudor& Sărbătorile de 0ară la români .0tudiu etnografic& #cademia Com*nă& 0ocec& $ucureşti& 181@ românesc& ol.""& 3ditura :rai şi 0uflet-
$ucureşti& 188' româneşti& 3ditura Bniers& $ucureşti& 1888 op& 2ihai& /biceiuri tradiţionale româneşti

5uia& Comulus&Studii de etnografie şi folclor & ol.""& 3ditura 2inera& $ucureti&  

18'1 >8

română& 3ditura #cademiei& $ucureşti& 18'; 5ulcănescu& Comulus& "itologie română

O"'e") P)n"o( *"n Ş'Ke"" ?(#%o))". Re/"n"$'en&e /"t"'e %" #en&e $"/o"'e 3lementele de cultură pe care un popor le-a creat de-a lungul eacurilor& fie că este or%a de creaţii literare& c*ntece& ocuri sau o%iceiuri& rituri ceremoniale& eresuri îi asigură acestuia& în spaţiu şi în timp& o anumită particularitate& indiidualitate într-o mare diersitate.
 "on 2uşlea& 'ercetări 'ercetări etnografice şi de folclor & ol."& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187& p. 1@D. "on 2uşlea opineaă opineaă că& ecept*nd ecept*nd grupul de Huni Tineri& Tineri& celelalte s-au s-au constituit mai t*riu& la începutul secolului al !"!-lea sau în secolul secolul al !!-lea. :rupul Hunilor $ătr*ni este al doilea ca echime& Hunii #l%iori eistă eistă din 1'7@&
@

1'>8)& :eorge $ariţiu not*nd în articolul consacrat acestora că o%iceiul nemaiînt*lnit in altă ona seamănă cu al căluşarilor din #rdeal& însă „e mai mult” . 4%iceiul apare descris din secolul al !"! A lea şi p*nă în preent de către :. ". itiş ( Sărbătoarea Aunilor  la Paşti& /bicei articular  al românilor din ;chei+ 2raşo0+  1''8)& 0ilestru 2oldoan( -ara 7oastră+ Sibiu+ BCD)+ 0imion Sărbători orile le la români omâni& ol. Nlorea Nlorea 2arian 2arian((Sărbăt ol. """& """& $u $ucu cure reşt şti& i& 18@1 18@1)& )& Huli Hulius us Teuts eutsch ch&& "on "on 0curtu(=Aunii9 din 2raşo0 & 18@7)& @ /biceiurii tradiţiona tradiţionale le 18D 18D)& )& ". 2u 2usl slea ea (/biceiul 18>@)& )& 2iha 2ihaii op op (/biceiur româneşti& $ucureşti& 187D)& "on :hinoiu ( Sărbători şi obiceiuri româneşti ) si 5asile 4ltean  Aunii din Scheii 2raso0ului 2raso0ului A monografie istorică& "asi& @@;). ( Aunii entru toţi aceşti cercetători a fost foarte greu de sta%ilit originea o%iceiului Hunilora*nd în edere echimea considera%ilă şi polialenţa lui A& fiind formulate în acest sens mai multe ipotee. ,e eemplu& Hulius Teutsch considera că acesta ar fi ^ o serbare a reîn0ierii naturii”1& #dolf 0chullerus edea în Huni şi <ăluşari asociaţii de feciori cu origini magice 2& & în timp ce "on :hinoiu considera plaui%ilă „ipotea conform căreia Hunii $raşoeni au păstrat& p*nă spre ilele noastre& elemente din scenariul ritual al #nului nou săr%ătorit  primăara& la echinocţiul de primăară”.  ,in punctul nostru de edere& compleitatea acestui o%icei unic în felul său în spaţiul rom*nesc& care cu siguranţă îşi are o%*rşia pe teritoriul de astăi al Com*niei (deci nu la sudul ,unării) în timpuri greu de preciat& denumite mitice& se poate eplica prin coro%orarea de-a lungul eacurilor& a unor elemente mitico-ritualice din culturi (dionisiac & orfic& si mithraic) practicate de strămoşi& peste care s-au suprapus apoi influenţe ale creştinismului. ,esfăşurarea amplă a o%iceiului unilor& din care fireşte s-au mai pierdut anumite alenţe mitico-rituale& cuprinde secenţe precise 6 constituirea grupului de %ăr%aţi tineri si alegerea conducătorilor (ătaf& armaş mare& armaş mic& sutaş A care îndeplineşte rolul unui treorier -& stegar)& desfăşurarea actelor ceremoniale în aceleaşi locuri în fiecare an (grădina lui Ximăn& iaţa rundului&
 Ibidem& p.>7.  #pud ibidem& p. 1. 2  #pud ibidem+ p. . 3  #pud ibidem. =  #pud ibidem. >  Ibidem& pp. 81-8.   "on :hinoiu& Sărbători şi obiceiuri româneşti & 3ditura 3lion& $ucureşti& @@& p. @;. 1

1

^Sărbătoarea Aunilor şi a Primă0erii ”& cum este astăi cunoscut o%iceiul& are loc pe durata a 1@ ile6 o i la $lagoeştenie ($una A 5estire)& o i la Nlorii si opt ile încep*nd cu ,uminica aştelui şi termin*nd cu ,uminica Tomii Tomii (aştele $lainilor)& deci cuprin*nd întreaga săptăm*nă numită de creştini ^0ăptăm*na Ouminată”. ,e%utul o%iceiului în data de ; martie (la $una 5estire)& 5estire)& foarte aproape de echinocţiul de primăară (1 martie)& nu este deloc înt*mplător& întruc*t ,uminica $unei-5estiri $unei-5estiri marcheaă ^punctul final al reenirii r eenirii la iaţă a tuturor fiinţelor şi momentul decisi al treirii egetaţiei”  şi& potriit credinţei populare a rom*nilor& prima i din an c*nd soarele este esel . :rupul Hunilor se constituie inainte de $lagoeştenie& sta%ilindu-se noii mem%ri (adică cine ^se pune cu Hunii”)& ^şerele^(ătaf& armaş mare& armaş mic& sutaş& steg stegar ar). ). *nă *nă în prim primaa umă umăta tate te a seco secolu lulu luii al !"!-le !"!-lea& a& cel cel care care do dore reaa să fie fie ales ales ăta ătaf  f  (conducător al formaţiei) ^licita” pentru acest rol& oferind o cantitate însemnată de in celor ce îl alegeau. ,eoarece se mai ieau certuri intre Huni& în 1'>' protopopul "on opau a decis ca ^şerele” să se sta%ilească în ordinea echimii fiecăruia în grupul Hunilor. #stfel& t*nărul cu cea mai mare echime deenea ătaf& următorul armaş mare& iar al treilea armaş mic. Colul lor era şi este şi astăi de a asigura desfăşurarea precisă şi fără incidente a tuturor secenţelor ritualice. En iua de $una-5estire& primul „act ceremonial al Hunilor tineri îl repreintă „"eşirea cu surla”.<*ţia Huni îl însoţesc pe surlaş la ătaf& la cei doi armaşi şi întregul grup se deplaseaă în iaţa rundului& rundului& unde c*ntă din surlă& apoi urcă pe ; de cm& şi diametrul de 11&; cm. otriit cutumei& doar Hunii tineri deţin acest instrument de suflat& care emite sunete stridente& lipsite de armonie& pe care doar surlaşul le poate intona. #şaisa” muică”pe care o c*ntă surlaşul este cunoscută doar de acesta şi se transmite din generaţie în generaţie. Fu se cunoaşte originea acestui instrument& însă în mare maoritate cercetătorii împărtăşesc aprecierea etnografului "on 2uşlea că ar fi de origine munteană& surla fiind preentă în orchestra de la curtea oieoilor munteni.
 #ntoaneta 4lteanu& 'alendarele oorului roman & 3ditura& $ucureşti&  3lena Ficuliţă 5oronca&   5asile 4ltean& Aunii din ;cheii 2raşo0ului 3 monografie istorică istorică & 3ditura 3dict& "aşi& @@;& p. D'. 



lungimea de >@ de cm şi greutatea de p*nă la 1&; Jg. #nual& la începutul săr%ătorii Hunilor& fiecare dintre cei trei conducători ai grupului primea c*te un %udugan ca semn distincti al acestora. 0im%olic este omologat cu fulgerul. 2ult timp a repreentat un sim%ol al „confreriilor de iniţiere ră%oinică”. $uduganul are „eidente conotaţii falice” 1& fiind asemănător cu instrumentul cultic  purtat de 2utul din cetele <ăluşarilor. <ăluşarilor. ,e c*te ori ucau hora& Hunii %raşoeni aruncau  %uduganul&  %uduganul& gestul mitico-ritualic sim%oli*nd ideea de fertiliare a spaţiului odată cu momentul renaş renaşter terii ii eg egeta etaţie ţieii şi de susţin susţinere ere a soarel soarelui ui ca acesta acesta „să „să dep depăşe ăşeasc ascăă pun punctu ctull critic critic al echinocţiului de primăară”2 $uduganul repreintă& în general în folclorul popoarelor europene& un sim%ol al cetei& al grupului de tineri ce parcurgeau parcurgeau treptele iniţierii. Ceenind la scenariul desfăşurării ceremonialului& menţionăm că din data de ; martie şi  p*nă la aşte atenţia Hunilor se îndreaptă către pregătirea riguroasă a secenţelor ritualice la care tre%uie să participe în” săptăm*na luminată”. 3istă o ecepţie& generată de ădita influenţă a  %isericii& care constă în organiarea& conform ritualului creştin& a unor mese de pomenire a celor  trecuţi în lumea um%relor& pregătite de %ăr%aţi şi la care femeile sunt doar initate. erioada celor mai %ogate manifestări este cea de la aşte şi p*nă la următoarea duminică (a Tomii)& Tomii)& cunoscută cunoscută în popo poporr ca aştele aştele 2orţilor sau aştele $lainilor $lainilor.. Entreaga Entreaga săptăm*nă săptăm*nă constituie pentru creştini creştini o prelungire a sacralităţii sacralităţii Enierii
 "an 3see& Encicloedia semnelor şi simbolurilor cultural  cultural & 3ditura #marcord& Timişoara& 1888& p.  Ibidem. 2  "on :hinoiu& Panteonul românesc& românesc& 6icţionar & 3ditura 3nciclopedică& $ucureşti& @@1& p. 3  Ibidem. 1

>

En cadr cadrul ul o% o%ic icei eiul ului ui comp comple le al Huni Hunilo lorr & o sec secen enţă ţă ritu ritual alic icăă foar foarte te rar rar înt* înt*ln lnit ităă actualmente o repreintă „aruncarea în ţol”& sau „aruncarea în cergă”& care p*nă prin a doua  umătate a secolului trecut se desfăşura acasă la ătaf& într-un cerc restr*ns& impresia fiind aceea că este or%a de cea tainic& care tre%uie să se realiee în secret& departe de ochii curioşilor. ro%a%il că „aruncarea în cergă” (de trei ori)& face parte din ritul de iniţiere la care erau supuşi neofiţii pentru a fi primiţi în ori& astfel fiind cele%rate renaşterea naturii& triumful luminii& al căldurii şi îning îningere ereaa forţel forţelor or demon demonice ice&& htonie htoniene. ne. Entre Entreări ărim m în aceast aceastăă secen secenţă ţă ritual ritualică ică&& cu toate toate mutaţiile produse de-a lungul remurilor& o reminiscenţă a cultului dionisiac& a marilor dionisii care erau săr%ători ritualice ale primăerii& cu o durată relati mare (D ile)& dar şi a cultului orfic& cunoscut prin caracterul iniţiatic şi promoarea ideii de purificare& de anulare a greşelilor prin  plăcerile ocului& precum şi a cultului
 "on :hinoiu& o& cit&& p. @'.



#ceast #ceastăă &&ser% &&ser%are are___ c*mpe c*mpenea nească scă a primă primăer erii& ii& desfăş desfăşura urată tă într-u într-unn pitore pitoresc sc loc al $raşoului& într-un spaţiu deschis în care s-au descoperit urme ale unei cetăţi dacice& constituie un moment deose%it în iaţa cetăţii& aşa cum în timpurile arhaice erau dionisiile c*mpeneşti& c*nd strămoşii organiau procesiuni& sacrificii& concursuri şi un Momos (%anchet însoţit de ocuri şi c*ntece c*ntece). ). ,incolo ,incolo de fireştile fireştile schim%ăr schim%ări&i& simplifică simplificări& ri& determina determinate te de eoluţia eoluţia societăţi societăţii&i& în maoritatea o%iceiurilor rom*neşti& deci şi în cel al Hunilor %raşoeni s-a păstrat un fel de &&monotipie__ a unor culturi şi ritualuri străechi.,upă o i de petrecere între
ieşind din r*ndurile& din ordinea ei. #cest „scenariu” mitico-ritualic al „îngropării ătafului” seamănă cu „înmorm*ntarea @->1)6 un om de paie înelit într-o p*nă al%ă sim%olia
$"$O"4:C#N"36 3see& "an&

 Encicloedia semnelor şi simbolurilor simbolurilor culturale & 3ditura #marcord& Timişoara& 1888 Nraer& Nraer& Hames :eorge& 'reanga de aur & ol."""& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'@ :hinoiu& "on& Sărbători şi obiceiuri romăneşti& 3ditura 3lion& $ucureşti&   @@ :hinoiu& "on&  Panteonul românesc&6icţiona românesc&6icţionar  r & 3ditura 3nciclopedică& $ucureşti& @@1 2uşlea& "on& 'ercetări 'ercetări etnografice şi de folclor & 3ditura 2inera& $ucureşti& 187 4ltean& 5asile&  Aunii din ;cheii 2raşo0ului% 2raşo0ului% monografie monografie istorică & 3ditura 3dict& "aşi& @@; 4lteanu& #ntoaneta& 'alendarele oorului român & 3ditura 3nciclopedică& $ucureşti& @@@ op& 2ihai& /biceiuri tradiţionale româneşti româneşti& 3ditura Bniers& $ucureşti& 1888

O"'e")(" '#en*#("$t"'e ') *#t /o" ,intre o%iceiurile tradiţionale practicate de rom*ni pe parcursul unui an calendaristic& unele nu sunt legate de date sta%ilite& fie& ci de anumite necesităţi& priitoare la muncile agricole.  6escrierea "oldo0ei de rima rima con consem semnar naree a o%ice o%iceiul iului ui o înt*ln înt*lnim im în monogr monografi afiaa  6escrierea ,imitrie
nu a împlinit zece ani cu o cămaşă făcută din foi de arbori şi alte ierburi; băieţii şi fetele de aceeaşi vârstă se ţin după ea şi ocolesc toată vecinătatea "ucând şi căutând, iar când le întâmpină o bătrână, aceasta trebuie să o stropească cu apă rece. Cântecul este cam aşa1 !+apalugă, coboară din cer, desc'ide porţile, porţile, dă drumul ploilor ca să crească c rească grânele, grâul, meiul etc.#. ” >

 "on :hinoiu& Sărbători şi obiceiuri româneşti & 3ditura 3lion& $ucureşti& @@& p. 7.  ,imitrie .



7

`eitatea căreia i se adreseaă& de o%icei& ceata feminină& diriguitoare a ploilor& a*ndu-l corespondent în spaţiul indian pe eul Cudra& „ a fost atestată în întreg spaţiul geografic în care ar'eologii au scos la iveală urmele civilizaţiei trace. ” 0ecenţele ritualice ale ceremonialului de inocare a diinităţii în scopul delegării  ploilor sunt următoarele6 următoarele6  constituirea cetei aparudei din fetiţeQfete nemăritate& fiind considerate caste& pureR alegerea aparudei (uneori putea fi un flăcăuQ%ăiat& o femeie graidăR în /unedoara se alegea un  %ăiat căruia i se spunea spunea „%lo”)R  confecţionarea costumului din frune de %rusture& %o sau de alte planteR îm%răcarea aparudei cu costumaţia egetalăR  pornirea alaiului pe uliţele satului& căut*nd& dans*nd şi %ăt*nd din palmeR udarea cu apă a întregului alai de către oamenii din fiecare gospodărie& a*nd „ menirea de a a"uta rodirea prin provocarea ploii ”R primirea darurilor (%ani& alimente)R în unele one& aparuda îi stropeşte cu apă  pe cei înt*lniţi& apoi& imit*nd imit*nd ploaia& ea se scutură de apăR apăR  o%iceiul de încheie cu retragerea cetei în locul unde aparuda a fost îm%răcată (l*ngă o f*nt*nă& pe marginea unui rău& p*rău etc.)R persoana care a îndeplinit rolul eităţii se de%racă de costumaţia egetală& apoi o aruncă în apăR urmeaă „scalda” rituală a grupului şi împărţirea darurilor primite. 3ste posi%il ca o%iceiul& c*nda& în anumite locuri& să fi fost legat de o anumită i a anului6 prima sau a treia marţi de după aşteR oia a treia după aşte& a doua oi de după Cusalii . ,e eemplu& în ,o%rogea& la 2ăcin& o%iceiul se practica în a treia oi sau în a treia duminică după aşte 1. ,e o%icei& tetele sunt scurte şi se caracterieaă printr-o relatiă sta%ilitate. rin formul formulee poe poetic ticee este este inoca inocată tă ploaia ploaia şi& une uneori ori&& tetul tetul relief reliefea eaăă şi aloar aloarea ea apo apotro tropai paică că a acesteia& efectul dorit de colectiitate6 „aparudă& rudă& <*t gardurile 5ino de te udă& i să crească spicele


 "on :hinoiu& o& cit&& p. 7.  2ihai op& o& cit&& p. 11.   '. 1  >1. 

'

i rodeşte holdele. 0ă facem corigi&  Fe suim la ceriu& 0ă dăm la oinici. 0ă deschidem ceriu& i-o găleată nouă& 0ă ploaie ploiţe& i-o m*nă de ouă& 0ă crească holdiţe& 0-un stuc de ureche& 0ă le secerăm& -un stuc de slănină& 0ă le măcinăm. -un %lid de făină.” 12 0ă facem colaci 4%iceiul este cunoscut în întreg spaţiul sud-est european& cu un scenariu şi o denumire asemănătoare şi a*nd aceeaşi funcţie. <*nd recoltele se află în pericol datorită secetei& potriit constatărilor lui "on :hinoiu& aparuda se practică şi astăi în sudul şi estul Com*niei 13. Caloianul . Tot din remuri foarte îndepărtate eistă& ca şi paparuda& un alt rit de inocare a ploii& cunoscut su% denumirea de caloianul& scaloianul& ienele& tatăl soarelui& săntilie& 2aica ,omnului& *na& scaloiana& mama secetei& muma ploii etc. #stăi o%iceiul este considerat dispărut& dar p*nă acum -; decenii se practica „ în diferite stadii de evoluţii, pretutindeni în 6omânia”1=.
neolitice ale cărei atribuţii au fost preluate de zeii specializaţi să aducă ploaia (oaşa +loii, ama Caloiana, maica Călătoare, aica 7omnului, <âna *caloiana), să oprească ploaia (*eceta, ama *ecetei, 9atăl *oarelui, *fântul *oare, *ântilie) sau de soli trimişi la divinitatea adorată să dezlege sau să lege ploile (Caloianul, *caloianul). oartea şi renaşterea anuală a naturii, aducerea sau oprirea ploilor se face, conform modelului universal, prin diferite rituri funerare preistorice... ”1> Entregul scenariu al o%iceiului are la %aă secenţele ritualice ale ceremonialului de înmorm*ntare şi se desfăşura astfel6  se constituia o ceată din copii sau fete nemăritate (mai rar o femeie căsătorită& de o%icei însărcinată) care confecţioneaă păpuşa ce putea atinge ;@ de centimetriR  scaloianul era aşeat apoi pe o sc*ndură sau într-o cutie de lemn în formă de sicriuR un copil uca rolul preotului& altul al dascălului etc.R înmorm*ntarea aea loc într-un loc secret (pe malul unei ape& la răsp*ntia drumurilor& drumurilor& în lanurile de gr*u etc.)R  păpuşa împodo%ită cu flori şi cu lum*nări aprinse era lăsată să plutească pe apăR în locurile unde nu eistă o apă curgătoare sau stătătoare& caloianul era dus la o f*nt*nă& stropit cu apă şi îngropat l*ngă aceastaR  după îndeplinirea ceremonialului funerar& se făcea pomană& care se încheia& în unele sate& cu hora
apucat de sâmbătă seara, ca duminică să-l aruncăm în apă şi o naşă a mea a făcut douăsprezece 12

 . 1>  Ibidem& p. ;1. 13

8

pâinişoare, o cumnată a naşii mele ne-a făcut douăzeci de colaci. / vecină ne-a făcut o colivă, ca la un om când moare. ama ne-a făcut mâncare, ca să mâncăm, când venim de la mort. =i ne-a dat candela şi am ars la căpătâiul 5enului. 9atăl meu şi cu vărul lui ne-au făcut coşcigul şi crucea. 9oată lumea ne-a a"utat cu ceva şi a venit să-l vadă. :ici la mort natural nu ar fi venit să-l vadă, că era atunci mare secetă şi toată lumea s-a bucurat ce am făcut noi copiii. / naşă a mea a făcut un băiat popă şi i-a atârnat un şervet mare de gât, frumos şi pe urmă i-a citit popa de mort, cum se face la un mort mare. =i după asta am luat pe la ora patru mortu şi l-am plimbat prin sat într-un cărucior. 9oată lumea ieşea şi ne privea cu bucurie şi noi, fetele şi băieţii, ne iordăneam cu găleţile cu apă până la gârlă. %m trecut peste două ape şi la a treia l-am aruncat. 2-am plâns tot drumul. +e urmă am mers acasă şi am găsit trei mese mari întinse şi pline cu pâine şi cu mâncare, care gătise mama mea. =i femeile care făcuse colacii ne serveau la masă. :e-am cinstit cu ţuică, cu vin la el. 9oată lumea din sat ne-a adus câte ceva. u aveam treisprezece ani. ra secetă mare. +este patru zile a plouat. 9rei 9rei zile a fost secetă mare şi a patra zi a început să plouă. ”1
 2ihai op& o& cit .&.& p. 1.  0. Nl. 2arian& o& cit .&.& p. >. 1  "on :hinoiu& o& cit .&.& p. ;>. 1  2ihai op& o& cit .&.& p. 17. 1

;@

Cununa Dgrului?. )& noteaă că la #%erdeen& o localitate din "rlanda& atunci c*nd gr*ul era tăiat cu secera& o fată purta ultimul snop şi c*nd era tăiat cu coasa& ultimul snop era purtat de un %ăiat. ,upă ,u pă ce tine tineri riii sece seceră răto tori ri term termin inau au de cule culess gr*u gr*ul& l& fete fetele le împl împlet etea eauu fie fie o cruc crucee („%udugan”)& fie o cunună din cele mai frumoase spice (în funcţie de onă)& pentru a nu se lua „puterea roditoare” a holdei. En satele din preama preama Năgăraşului& Năgăraşului& %uduganul %uduganul era dat unui %ăiat %ăiat care îl ducea ducea p*nă la casa gospodarului. En Xara 2oţilor& cununa era purtată de o t*nără& „mireasă”& iar fetele c*ntau „c*ntecul cununii”. ,in momentul intrării în sat şi p*nă aungeau la destinaţie& sătenii ieşeau la  poartă şi udau %uduganul sau cununa. En momentul în care aungeau acasă& cei care formau alaiul înconurau masa de trei ori& apoi ofereau stăp*nuluiQstăp*nei gospodăriei împletitura din spice. Brma o petrecere la care luau parte toţi secerătorii. 4%iectul format din spice era păstrat  p*nă în următorul an& c*nd %oa%ele erau amestecate cu cele ţinute în sacii cu săm*nţă& cu scopul magic de a fertilia iitoarea recoltă. En unele locuri& gr*ul din cununăQ%udugan era utiliat ca leac pentru desc*ntece. En ţinutul 2aramureşului se punea în cununiţa de căsătorie. <*ntecul cununii cunoaşte „ două timpuri distincte cu numeroase subtipuri, toate prezentând  îmbinări felurite felurite ale câtorva motive tipice acestui acestui prile" festiv. festiv. ”11 Bnul dintre aceste tipuri& poate cel mai echi& este cunoscut su% numele  6ealu "ohului& care se remarcă r emarcă prin deose%ite imagini poeticomitice& înfăţiş*nd disputa între „0ora soarelui” şi „0ora *ntului”& pro%a%il reminiscenţei ale unor  111 eităţi ale naturii& ale fertilităţii. #cest c*ntec cu o melodie „ deosebit de solemnă şi pătrunzătoare ”111 era specific sudului Transilaniei. Entr-o ariantă din ţinutul Năgăraşului& finalul este conceput su% forma unui aertisment adresat celui care nu îi răsplăteşte corespunător corespunător pe secerători6

11 111 111

 4idiu $îrlea& $olclorul românesc românesc & ol. "& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1& p. 1@.  Ibidem.

;1

=6ealu "ohului+  #unca grâului+
/amenii la lug+ !itele la @ug& Stăâne+ stăâne+ ,ată cina bine+ ,rea oaste îţi 0ine+  Pe masă de ân*ă ân*ă '%un burduf de brân*ă ;i la fund e frun*ă:  Pe masă de in '%o 0eadră de 0in+  #a fund îi elin&  7ouă de ni%i da+  6umne*eu 0a 0a da 'laia+ găleata+ Snoul+ feldera+  "ănunchiu+ cou& cou&  Iar de nu mi%i da+  6umne*eu 0a 0a da 'orbu negru Să%ţi ia stogu%ntregu: stogu%ntregu: !a da cioara neagră Să%şi ia claia%ntreagă&9 claia%ntreagă&9;;-

Entr-un alt tip& înt*lnit în ona Făsăudului& apropiat de  Pluguşor & sunt reliefate eforturile secerătorilor& aducerea cununii la casa gospodaruluiR este inserat şi îndemnul adresat de fete flăcăilor de a uda cununa spicelor şi „gadei” de a-şi pregăti spaţiul de depoitare a recoltei6 =6imineaţă ne%am sculat+  6acă rind a se mări+  Pe obra* că ne%am sălat+  Ele rind a se rări& Secera%n mân%am luat   Ieşiţi+ ficiori+ cu aa+ aa+ ;i la hold%am alergat+ alergat+ ;i ne udaţi cununaH  "ândră hold%am secerat: secerat:  Ieşâţî+ ficiori+ cu râu râu  .oldă ca ăreţile+ ăreţile+ 'a să ne udaţi grâuH Săcerat%o fetele&  "ătură%ţi+ ga*dă+ odu+

112

 Ibidem& pp. 11-1.

;

 6e la 0âr0u arşâţî  arşâţî  !ine fruntia cununii&  6i la 0âr0u muntelui muntelui !ine fruntea grâului& ;i%aşa%i rându fetilor  'a şi rându merilorG  Până%s mere mere mărunţele+ ;ed ă crăn@i înşirăţele+

 "ătură%l de grâu de 0ară+ '%amu%s 0ine din ia* 0ară:  "ătură%l de grâu de toamnă+ 'ă%ţ aducem din ias toamnă+  >ţi aducem grâu frumos frumos 'a şi faţa lu .ristos+ Să fii+ ga*dă 0eselosH9 ;;2

 Fu este înt*mplător faptul că oamenii din popor au consacrat gr*ului& sim%ol al hranei „ce asigură imortalitatea ”11=& un o%icei at*t de comple& sincretic. 0im%ol al morţii şi al înierii& sim%ol egetal sacru& gr*ul a fost preent în acele o%iceiuri calendaristice& în care constituia „ un mi"loc de stimulare a fertilităţii, dar şi principalul scop al actelor de magie agrară .”11> Fu doar împletirea din spice a cununiiQ%uduganului& ci şi lăsarea pe c*mp a unei mici porţiuni cu gr*u nesecerat& numit numit „%ar%a „%ar%a lui ,umnee ,umneeu” u” sunt gesturi gesturi mitico-mag mitico-magice& ice& reflect*nd reflect*nd o  forma mentis  puternic legată de „spiritul” naturii& de deenirea uniersală.

O"'e")(" '#en*#("$t"'e ') *#t 0"B 7#tee *e'6t C)%#("" %" P)n"" ?(#%o))"8
113

 Ibidem& p. 1;.  "an 3see& Encicloedia semnelor şi simbolurilor Timişoara& 1888& p. 1'7. simbolurilor culturale & 3ditura #macord& Timişoara& 11>  Ibidem& p. 1''. 11=

;>

două feţe& una spre trecut şi alta spre iitor& eu estitor al noului an)& care pro%a%il are la %aă er%ul calare (L a esti)11. 4riginea lor tre%uie căutată în remurile de demult& c*nd& în general& un moment ce marca un început aea o încărcătură sim%olică deose%ită. En antichitate& de%utul unui nou an era asociat cu cel al primăerii& deci al reînierii naturii. $a%ilonienii cele%rau trecerea într-un an nou la echinocţii& la început toamna& apoi primăara. Comanii săr%ătoreau aceasta la 1 martie. 3ste posi%il ca la daci să fi fost la fel& ilele $a%ei ,ochia fiind o reminiscenţă a unui asemenea moment. 0e ştie că în anul 1;> î./r. la Coma s-a sta%ilit oficial ca data de 1 ianuarie să marchee începutul anului calendaristic& pentru că atunci erau numiţi noii consuli. ,ata aceasta însă a oscilat p*nă în anul D î./r.& c*nd "ulius ; d./r. ca& cel puţin în mediul ecleiastic& ; decem%rie să marchee #nul Fou. ? zile care formează sărbătoare a %nului :ou  A afirmă 2ihai op A este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prile" de manifestări folclorice. ”11 En forma tradiţională& o%iceiurile de #nul Fou cuprind6 colinde de copii (piţărăi) şi colinde de ceată& colinde religioase& c*ntece de stea& luguşorul& 0orcoa& 5asilca& 5asilca& ocuri cu măşti (
 .  
;

#nului Fou. Oa această manifestare folclorică participă copii& flăcăi organiaţi în cete& %ăr%aţi  p*nă la o anumită *rstă& rareori femeile& iar mai nou şi fetele şi %ăieţii împreună.
obiceiurilor, în fiecare nou conte$t temporal puteau interveni sc'imbări, puteau apărea variante doar în limitele îngăduite de desfăşurarea tradiţională a obiceiului şi de acceptarea colectivă. ”11 En mediile tradiţionale& o%iceiul colindatului propriu-is se desfăşura (şi încă se mai desfăşoară în unele sate din $ucoina& din 2oldoa) după următorul „scenariu”6 grupul se aduna împreună cu instrumentistul (în funcţie de onă& o persoană care ştia să c*nte din fluier& la ioară& la do%ă& la acordeon)& mergea din casă în casă& intr*nd în curte& unde conducătorul cetei solicita  permisiunea de a c*nta. 'olinda se eecuta eecuta la fereastră& apoi grupul era primit în casă& unde interpreta colinda cea mare  şi& la cererea gadei& alte două colinde. En casele în care se aflau fete la *rsta măritişului se ucau c*tea dansuri specifice locului. :rupul era apoi serit cu %ucate tradiţionale şi răsplătit cu daruri sau cu %ani. ,upă ce mulţumeau gadei& colindătorii plecau c*nt*nd sau chiuind. #celaşi scenariu se repeta la fiecare gospodărie din sat& unde erau primiţi colindătorii. ntr%un ceas bun&  7e daţi ori nu ne daţiF Sau lecăm suăraţiF ,acă gospodarii înt*riau să-i primească& ei c*ntau astfel6 11

 Ibidem& p. 7.

;;

 1m 0enit şi noi odată  #a un an cu sănătate+ sănătate+ ;i la anul să 0enim Sănătoşi să 0ă găsim&  7e daţi+ ne daţi+ /ri nu ne daţiF En unele sate (de eemplu din $anat)& tetele erau mult mai ample6  2ună *iua lui 1@un+ 1@un+ 'ă%i mai bun%a lui 'răciun+ 'ă%i cu miei+ cu urcei+ 'u coiii duă ei+  2uni sărsărăiH  6ă%ne alune+ 'ă%s mai bune+  6ă%ne nuci+ 'ă%s mai dulci+  6ă%ne oame+ 'ă ni%i foame 'ă suntem iţărăiH Costirea colindei era însoţită în trecut de c*tea gesturi magice cu aloare de propiţiere6 ei loeau cu un %ăţ numit „colindă”Q„colindiţă” pragul casei sau atingeau gadele şi animalele din grad sau scormoneau în atră cenuşa. Brarea eprimată prin cu*nt şi gestul care o însoţea aea o mare influenţă asupra fiinţei umane care credea că i se a înt*mpla ceea ce i s-a urat. En acest sens& etru
trecut. 2a omul primitiv urarea se leagă strâns cu înclinarea acestuia de a valorifica vorbirea, fenomen psi'ic ce-şi are cauza în faptul că la el cuvântul nu e numai un semn abstract al unui obiect, ci se confundă cu obiectul însuşi. 7e aici credinţa nemărginită în puterea cuvântului, care, numai fiind pronunţat, e în stare să provoace apariţia obiectului sau faptului ce e$primă credinţa care la naţiunile e$otice este una din bazele sufleteşti ale vieţii sociale. (...) rarea este dar una din elementarele forme ale magiei cuvântului. a are un vădit caracter  social, deoarece dorinţa e$primată într-însa iese din cadrul individual, ea are de obiect pe alte persoane, în afară de noi, cel puţin în general înţelegem urarea ca adresată altcuiva. +e lângă aceasta, deosebirea fundamentală dintre dorinţa propriu-zisă şi urare este elementul energetic imperativ din cea din urmă, alimentat de credinţa în realizare, element care dă uitării caracterul de vra"ă. rările însă, la origine, în special acele ce aveau loc la anumite epoci consacrate din viaţă sau din an, cum c um erau de e$emplu cele de la %nul nou, nu pot fi concepute ca e$istând independente; ele sunt inseparabil legate de o practică e$terioară cu care la un loc formează întreaga vra"ă. ”12 0pre deose%ire de colindele piţărăilor& cele de ceată sau propriu-ise au un grad mai mare de indiidualiare& urătorii select*nd pentru fiecare familie tetele adecate.
 etru & pp. >D1 şi >D>.

;D


ucraineni avem acelaşi element miraculos, foarte preferat de popor1 7umnezeu şi sfinţii sunt ciobani la oi.”122 Xin*nd seama de mentalitatea oamenilor din popor& de creştinismul popular& acest aspect potenţ nţeaz eazăă efica eficacit citat atea ea colin colindu dulu lui,i, deoa deoarec recee acolo acolo unde unde 7umne 7umneze zeuu şi sfinţii sfinţii iau parte parte la treburile treburile „pote gospodăreşti, nu poate fi decât noroc, spor şi belşug1 ”123 =Pe oiana cu flori dalbe  "erge%o  "erge%o turmă de oi albe& albe&  3 6a la oi cine şedeaF şedeaF  3 ;edea *ău şi 6umne*ău+ 'u fluierul e tureac ;i cu mâna e baltag&&&9 121

 Ibidem& p. 11@.  Ibidem& p. 11>. 123  Ibidem& 122

;7

$ogatul repertoriu al colindelor înregistreaă& pe l*ngă cele laice şi numeroase colinde îndelungata e$istenţă a genului. ”12=   ,eci& „colindele religioase sunt e$presia literară a ofensivei 8isericii împotriva fondului de colinde precreştin. ”12 #cest tip de colinde de inspiraţie %i%lică şi apocrifică sunt situate de ael Cuăndoiu „ într-o zonă de tranziţie ”& de interferenţă& „ într-un conte$t cultural evoluat, între două sisteme mitice relativ diferite. ”12 0urse 0ursele le aspec aspectel telor or religi religioas oase& e& creşti creştine ne din aceste aceste tete tete sun suntt  2iblia& !ieţile sfinţilor & cărţile apocrife şi populare& care din secolul al !5""-lea au fost tot mai mult răsp*ndite în r*ndul maselor& care pe această cale& dar şi prin intermediul slu%elor şi predicilor din %iserică& au început să cunoască miturile şi legendele %i%lice. „2iraculosul creştin” a constituit suportul imaginaţiei şi al fanteiei creatoare a omului talentat din popor& care şi prin aceste tipuri de creaţie şi-a eprimat iiunea sa asupra lumii& asupra geneei& asupra perceperii sacrului şi a co%or*rii transcendenţei în imanenţă. ,e regulă& structura naratiă a acestor tete este mai apropiată de epic& colindătorii asum*ndu-şi rolul de mesageri ai diinităţii6 =6uă dealul cel mai mare+
 . 12>

;'

 7u%i mai bun ca oaia oaia bună+ 'ă ea 0ara te hrăneşte ;i iarna te încăl*eşte&  Iar se scaldă şi şi se%ntreabăG se%ntreabăG 'e%i raiul e ist ământF  8aiul este rimă0ara+ rimă0ara+ 'ând în0er*esc toţi câmii ;i înfrun*esc coacii+ ;i înfloresc florile ;i%modobesc luncile+  #uncile+  6umbră0ile ;i toate ădurile&&&  7oi umblăm şi colindăm colindăm  Pe la ga*de ne%nchinăm+ ne%nchinăm+ '%aşa%a lăsat 6umne*eu&&& Streşină de busuioc+  6a%0%ar 6umne*eu 6umne*eu noroc: noroc: Streşină de mintă creaţă+  6a%0%ar 6umne*eu 6umne*eu 0iaţă+ Să trăiţi să%mbătrâniţi+ 'a florile să%nfloriţi+ 'a coacii să%n0er*iţi ;i ca ei să%mbătrâniţi  >ntru mulţi ani fericiţiH912 Bnele dintre colindele creştine păstreaă funcţia de poeia de urare& iar altele au su%stituit-o cu funcţia moraliatoare sau „festiiatoare” (de estire a Faşterii lui "isus). En general& colindele religioase au fost create într-un lim%a poetic arhaic& într-un stil solemn& în acord cu funcţia pe care o îndeplinesc.  'lugu4orul . lugul este un sim%ol al fertilităţii păm*ntului a cărui apariţie se pare că ar  fi repreentat „o sursă mitologică şi nu una pur practică” 12& întruc*t& după cum noteaă O.  Paideuma)& „ cele dintâi utilizări ale plugului în agricultură au fost ceremonii, în desfăşurarea Nro%enius ( Paideuma cărora plugul era falusul vitei !bărbăteşti# care-l trăgea şi care-şi dăruia mamei-pământ sămânţa. ”13 ,e la acest cu*nt deriă în lim%a rom*nă termenul „pluguşor” care denumeşte în cultura noastră tradiţională cel mai însemnat o%icei agrar. 1 decem%rie şi& prin urările adresate& are un eident caracter augural. 3l circulă şi în 2untenia& 4ltenia& în timp ce în Transilania Transilania o%iceiul urării cu plugul nu este cunoscut. Nolcloriştii consideră că acest o%icei este o moştenire de la poporul roman& la %aă afl*ndu-se un străechi rit agrar. otriit inestigaţiilor făcute de cercetătorul rus F.3. 2ate asupra echilor mituri ale egiptenilor „ putem presupune că +luguşorul este, de fapt, la origine, ceremonialul primei brazde practicat de către căpetenia obştei patriar'ale. ”131 12

 0. N. 2arian& o& cit .&.& ol. "& p. 17.  "an 3see& o& cit .&.& p. >'>. 13  2ihai op& o& cit .&.& p. 81. 131  Ibidem& 12

;8

- decenii& plugul plugul a fost înlocuit cu unul în miniatură şi chiar cu unul sim%olic alcătuit dintr-un %ăţ cu două crăci care sugereaă coarnele plugului. ,in recuită fac parte şi un %uhai 132  (as de lemn de formă cilindrică& acoperit într-o parte cu o piele de oaie sau capră& %ine întinsă& legată cu un cercR prin milocul milocul pieii se introduce introduce o şu şuiţă iţă de păr de calR un urător urător ţinea %uhaiul& %uhaiul& iar altul& altul& cu degetele degetele umeite cu apă sau %orş trage şuiţa de păr care produce un gomot ce imită mugetul taurului)&  %ice& clopoţei& tălăngi. luguşorul nu se c*ntă& cum se înt*mplă în caul colindelor care au melodii specifice& ci se recită& rostirea tetului fiind completată de gesturi cu alenţe sim%olice& semnific*nd %elşugul& %unăstarea. %unăstarea. Bn gest ritualic& în mare parte astăi dispărut& era tragerea unei  %rade la poarta sau în curtea celui căruia îi era destinată urarea şi aruncarea seminţelor în acel loc. Tetul luguşorului cunoaşte numeroase ariante în spaţiul rom*nesc& întinderea lui fiind aria%ilă& de la c*tea eci p*nă la c*tea sute (>@@-;@@) de ersuri. Oegat de ritual& conţinutul acestuia descrie secenţele actiităţii agricole& încep*nd cu alegerea terenului pentru cultură şi încheind cu coacerea colacului şi oferirea acestuia grupului de urători. reentarea muncii trudnice a agricultorului este presărată& de cele mai multe ori& cu situaţii halii. luguşorul începe& de o%icei& cu ersuri care atenţioneaă gada de sosirea grupului de urători şi solicită atenţia acesteia6 =1ho+ aho+ coii şi fraţi Staţi uţin şi nu mânaţi  #ângă boi 0%alăturaţi 0%alăturaţi ;i cu0ântu%mi ascultaţi&9 Brmeaă epunerea propriu-isă& în care actantul este „%ădica Traian” sau „%ădiţa gospodar arul ul mitic mitic al te$tul te$tului ui de plugu pluguşor  şor ”133& de 5asile”& asile”& „gospod deeni enitt :he :heor orghe ghe&& într-o într-o arian ariantă tă din localitatea 2oara& ud. 0uceaa& sau ,umnealui& în ariante pu%licate la începutul secolului trecut în reista „eătoarea”& condusă de #rtur :oroei. 3lementele reale sunt împletite cu cele ale fa%ulosului6 =S%a sculat mai an 'a s%aleagă loc curat   2ădica 4raian 4raian  6e arat şi semănat  semănat  ;%a încălecat  ;i curând s%a aucat   Pe%un cal  'âmu neted de arat  'u numele de ,raur   >n lungiş şi%n curme*iş curme*iş 'u şaua de aur  S%a aucat într%o @oi 'u frâul de mătase '%un lug cu doisre*ece 132

 
D@

'ât 0iţa de groase groase  2oi boureni boureni ;i%n scări s%a ridicat   >n coadă codălbei codălbei  Peste câmuri s%a uitat   >n frunte ţintăţei&9 0emnifica 0emnificati ti ni se pare faptul că& nu neapărat neapărat din motie proodice& proodice& creatorul creatorul anonim apeleaă la iua de oi pentru a marca începutul actiităţii agricole a eroului& ci posi%il& pentru că aceasta este considerată „ ziua tuturor împlinirilor@ şi se crede că A"oia orice întreprindere se bucură de succes”13=& ecepţie făc*nd oia dinainte de aşte& care a generat apariţia oimăriţelor& fiinţe mitologice pedepsitoare. 0unt descrise detaliat etapele muncii& autorul naturii& rodirea gr*nelor& cumpărarea oţelului& pregătirea uneltelor pentru secerat& ritmul fantastic al seceratului6 lucrat „ ?iua toată a lucrat  #a lună la sătămână sătămână  >şi umlu cu aă mâna mâna ;i se duce ca să 0adă  6e i%a dat 6umne*eu 6umne*eu radă ;i de%i grâul răsărit  ;i de%i sicul aurit   Era%n ai ca trestia trestia  Era%n sic cât 0rabia& 0rabia& 4răian 4răian iute s%a întors ;i din gra@d e loc a scos
  ,oina Cuşti& Cuşti&  6icţionar de teme şi simboluri din literatura română & 3ditura 3ditura Bniers Bniers 3ncicloped 3nciclopedic& ic& $ucureşti& $ucureşti& @@.

D1

 6e nu%l rindea locul& locul& 'u otcoa0e de argint  'e sunt sornici la fugit&  El 0oios a%ncălecat  a%ncălecat   #a 4ighin 4ighin a aucat  ;i oţel a cumărat  'a sa facă seceri mari  Pentru secerători secerători tari ;i să face seceri mici  Pentru coilaşi 0oinici 0oinici ;i altele mai mărunţele 'u mănunchi de floricele  Pentru fete tinerele tinerele ;i ne0este ochiţele  "ânaţi măi flăcăiH  .ăăiH hăăiH S%au strâns fine şi 0ecine ;i 0reo trei babe bătrâne 'are ştiu rostul la âine ;i e câm i%a dus  #a lucru ământului ământului  >n răcoarea răcoarea 0ântului  1oi carele%ncăr carele%ncărca ca ;i e toate le căra ;i gire*i nalte dura  >n caul ământului  >n @eleştea 0ântului&  1oi aria%şi făcea ;i din gra@d mai aducea  ?ece iee tot siree siree ;i de ăr că le lega ;i e toate le mâna  >mre@urul  >mre@urul arului  6easura fătarului fătarului  Ieele mereu mereu fugeau  $unia se tot strângea strângea  6e ar iute a@ungea a@ungea ;i grâul se treiera ;i flăcăul 0ântura ;i stambolul deşerta  .amberele  .amberele încărca încărca

D

;i la moară aoi leca&9 5ersurile în care moara este personificată& fiind imaginată ca o fiinţă ce se sperie de numărul impresionant al carelor şi o ia la fugă „prin cătun”& unde este prinsă& legată şi pusă la loc de morar& sunt pline de umor& a*nt rolul de a crea ascultătorilor starea de %ună dispoiţie6 =însă roata cea de moară 'ând 0ă*u atâtea care  >ncărcate  >ncărcate cu o0ară  Puse coada e e sinare sinare ;i lecă la lunca mare&  #unca mare mare  $run*ă n%are n%are  #uncă mică  $run*a%i ică&  Iar morarul meşter meşter bun  ?ărea  ?ărea moara rin cătun cătun ;i%şi lua co@oc niţos ;i mi%l îmbrăca e dos ;i%şi lua ciocanu%n brâu ;i mai lua şi un frâu  1oi iute alerga alerga  "oara cu frâul lega& lega& ;%o auca de călcâi  6%o unea e căătâi căătâi ;i%i da cu ciocanu%n săli  6%o aşe*a e măsele măsele  Ia mai îndemnaţi flăcăi flăcăi  .ăăiH hăăiH  El o luă de lătoc ;i%o da iar în 0ad la loc ;i turma deasura%n coş ,râul s%aşa*ă e 0atră ;i din coş cădea sub iatră  6e sub iatră în co0ată co0ată 'urgea făina curată&  "ânaţi măi+ hăăiH hăăiH9 hăăiH9 Citualul pregătirii colacilor de către frumoasa up*neasă „,ochiana” şi împărţirea lor la ceata de urători îm%ină tonul so%ru cu elementele de umor6 @uâneasă „ Iată mândra @uâneasă  6ochiana cea frumoasă frumoasă '%au*ea tocmai din casă 'hiotul flăcăilor  D>

Scârţâitul carelor  carelor  ;i%n cămări că mergea ;i din cui îşi alegea Sâtă mare şi cam deasă 4ot cu ân*a de mătasă Sufleca ea mâneci albe ;%arata braţele albe ;i cernea mări cernea  7insoarea  7insoarea se aşternea aşternea  1oi numai lămădea lămădea ;%o lăsa ână dosea  1oi colaci în0ârtea în0ârtea  Pe loată mi%i culca ;i%n cutor mi%i arunca  1oi iară cu loata loata  8umeniţi ea îi scotea ;%atunci ea%mărţea 0reo cinci  #a flăcăii cei 0oinici 0oinici ;i%mărţea trei colăcei  #a coiii mititei&9 Brăt Brătur uraa acea aceast staa din din ona ona Nălt Năltic icen enil ilor or&& ud. ud. 0uce 0ucea aa& a& se înch închei eie& e& ca mao maori rita tate teaa ariantelor luguşorului& cu preciarea locului de unde este ceata urătorilor şi cu o firească urare  profilactică pentru gospodari6 gospodari6 ura „ 6e urat am mai ura  6ar mi%i că 0om însera însera 'ăci nu suntem de e ici colea 'i suntem tocmai din 2uda !eche ntr%un fund de oboroc oboroc  Ia mai îndemnaţi măi+  .ăăiH hăăiH  #a anul şi la mulţi aniH9 4%serăm că nici finalul nu este lipsit de elemente particulare de umor& înt*lnite& de altfel& şi în teatrul popular sau în oraţiile de nuntă. 3le ironieaă urătorii şi „ creează distanţa între actul ceremonial performat şi receptarea lui. ”13> En urarea adresată oamenilor la pragul dintre ani& r*sul îndeplineşte& cum constată
rău este încă în mişcare, când succesul sau eşecul anului agrar nu e 'otărât, orice gest care poate înclina 13>

 2ihai op& o& cit .&.& p. 8>.

D

talerul în direcţia dorită este binevenit. 6âsul, ca şi manifestările orgiastice din alte culturi, urmărea tocmai un asemenea scop. ”13 En perioada perioada modernă& aluiile satirice la adresa adresa gosp gospodar odarului& ului& ironiile priitoare priitoare la urători& pretenţiile pentru răsplată adresate de urători& toate acestea au înlocuit în tete „ funcţia magică a râsului. ”13 ,eşi& în esenţă& structura luguşorului s-a păstrat& unele elemente au fost adaptate eoluţiei societăţii& noilor funcţii sociale. #şa cum ni se releă& tetul repreintă un elogiu adresat muncii ţăranului. 3ste descrisă o situaţie-model „ ca semnificaţie generală. ”13 3ste posi%il ca în remurile de demult luguşorul să fi aut un caracter instructi& urm*nd eidenţierea unor deprinderi şi a unor atitudini eemplare faţă de muncă. #cele momente care generau r*sul „ erau percepute ca elemen elemente te de suplic suplicare are a divini divinităţ tăţii. ii. ”13 Tetul etul luguş luguşoru orului lui relief reliefea eaăă în planul planul ritual ritualic ic ideea ideea  %elşugului şi prin magie homeopatică homeopatică (imitatiă) se realieaă un transfer asupra celui căruia i se adreseaă urarea. En ilele noastre& funcţia acestui o%iect s-a modificat considera%il& prin eoluţia sa către spectacular.  "orco(a. Bn alt o%icei cu caracter augural este 0orcoa& care „ corespunde în esenţă obiceiului piţărăilor ”1=& numai că este practicat& în funcţie de onă& în seara& în noaptea sau în dimineaţa #nului Fou. ,e o%icei& sorcoeau şi sorcoesc şi acum copii cu *rsta de p*nă la 1 ani& adunaţi în grupuri de doi& trei sau patru. 4%iectul de recuită indispensa%il acestora este „sorcoa” (cu*nt proenit din termenul %ulgar „suro” L  fraged & 0erde)& adică o ramură de pom fructifer (măr& işin& păr& gutui& arăr)& împodo%ită cu h*rtie creponată sau cu l*nă roşie şi al%ă. En trecut& ramura era tăiată cu o lună înainte (în iua de 0f*ntul #ndrei) #ndrei) şi pusă într-un as pentru a înflori. Naptul că 0orcoa este răsp*ndită îndeose%i în sudul ţării& din 4ltenia p*nă în ,o%rogea şi că originea cu*ntului este %ulgară& i-a determinat pe unii specialişti& printre care 4idiu $îrlea& să considere că este or%a de un împrumut sla& mai precis& %ulgăresc. 0cenariul de desfăşurare a o%iceiului este simplu. @ de ersuri) şi este centrat pe urarea de sănătate şi de %elşug în noul an6 =Sorco0a !esela+ Să trăiţi Să%mbătrâniţi+ 'a un măr+ 13

 
D;

'a un ăr+ 'a un fir   6e trandafir& trandafir& 'âte ietricele  1tâtea mieluşele+ 'âţi bolo0ani+  1tâţia cârlani: 'âte cuie sunt e casă+  1tâţia galbeni e masă& masă& 'âtă şindrilă e casă+  1tâţia galbeni e masă: masă: 'ât grâu în ogor+  1tâtea 0ite%n obor: 'âte aie%n bătătură+  1tâţia coii în ătură: 'ât ăr într%un co@oc+  1tâţia coii la foc: 'âtă frun*ă e umbrar+  1tâţia bani în bu*unarH bu*unarH 'âte flori sunt e câmie+  1tâtea iee%n herghelie: herghelie: 'âte flori sunt e 0âlcele+  1tâtea%n 0ară mieluşele: mieluşele: 'âte ietre sunt e munte+  1tâţia orci+ orci+ 0aci+ boi şi gâşte gâşte  #a dumnea0oastră dumnea0oastră în curteH  #a anul  ;i la mulţi aniH9
 .

DD

!5"""-lea& ca un oc ce se făcea de 0*niene. Netele dintr-un sat o alegeau pe cea mai frumoasă ca drăgaică & mergeau apoi pe c*mp& o împodo%eau cu o cunună din spice şi îi dădeau cheile ham%arelor. ,e la c*mp întregul alai se întorcea în sat& c*nt*nd şi dans*nd. 0ăr%ătoarea se termina cu o petrecere. Hocul a fost apoi atestat şi în 2untenia şi ,o%rogea de răspunsurile la chestionarul eresuri oulare oulare de la sfârşitul  lansat lansat de Ficola Ficolaee ,en ,ensuş suşian ianuu (. (. #drian #drian Nochi& Nochi&  6atini şi eresuri  secolului al LIL%leaG LIL%leaG răsunsurile la chestionar chestionarele ele lui 7icolae 6ensuşianu 6ensuşianu& 187D). En Teleorman& una sau două fete din grup se îm%răcau în haine %ăr%ăteşti şi se alegeau ,răgaica şi ,răgan.
iarnă1 începe să scadă lungimea zilelor şi să sporească nopţile, se usucă rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelaţia ăinuşei (Cloşca cu +ui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cânte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza de ulm, plop şi tei etc. ”1=2 #cesta este motiul pentru care multe practici rituale au loc în iua de săr%ătoare a 0*nienelor& 0*nienelor& a ,răgaicei. ,e eemplu& tinerele aruncă pe acoperişul casei coroniţa. ,acă răm*ne acolo este semn că se or căsători în acel an& iar dacă aceasta cade semnul este de rău augur. ,e asemenea& noaptea puneau coroniţele su% pernă pentru a-şi isa ursitul. Nlorile culese şi aşeate în dierse locuri ale gospodăriei îndeplineau rol protector împotria strigoilor& a moroilor. En ceea ce prieşte elementul de literaritate& conferit de ersuri& 4idiu $îrlea afirmă că ele „sunt doar un îndemn la "oc ”1=3& eidenţiind uneori şi %ogăţia holdelor (într-o ariantă din ,o%rogea)6 „Sări în sus+ 6răgaică+ săriH  6răgăicuţele&  "i%a 0enit 0ara bogată+ bogată+ 'u cununi de sice coate& Sări în sus+ 6răgaică+ sus  6răgăicuţele& ;i%mi rete*ări rete*ări sicele+ Sicele+ bogate& Să sărim+ să răsărim+ 'u mălai din răşnicioară+ 'u eştii din undicioară.” 1=2

 "on :hinoiu& Sărbători şi obiceiuri româneşti & 3ditura 3lion& $ucureşti& @@& p. >17.  4idiu $îrlea& o& cit&& p. @7.

1=3

D7

Comulus 5ulcănescu noteaă că fetele şi %ăieţii care or să se căsătorească& în unele sate& se adună în seara dinaintea ilei de 0*niene& iar „ băieţii fac ruguri, aprind facle şi se învârtesc în

sensul mişcării soarelui la apus, strigând1 !du-te soare, vino lună, *ânzienele îmbună, să le crească floarea floare, galbenă mirositoare, fetele să o adune  să le prindă în cunune, să le pună la pălărie  struţuri pentru cununie. 8oabele să le răstească, până-n toamnă să nuntească .# .#”1==

En următoarea i& în ori& grupurile de flăcăi merg prin sate „ cu struţuri de sânziene la pălărie”& acest fapt relief*nd că le-a căut coroniţa pe hornuri& acelor fete care îi intereseaă. 3i strigă în cor6 soare+ „ 6u%te lună+ 0ino soare+ 'ă tragem la%nsurătoare& 'ununile neursite  *ac sub hornuri hornuri a*0ârlite&  Până%n mie*i cu steagu%n steagu%n frunte trec ficiorii duă slute+ c%alde alea nedirese nu 0or să fie mirese& ” sau frumoaselor+ ce staţi+ „ .ai frumoaselor+  *âne 0reţi 0reţi să rămâneţi+ că 0enim duă eţit   ână nu 0%aţi ră*gândit  ră*gândit .” .” sau „4oate slutele%s grăbite+ toate 0or să se mărite cu%alde unii dintre noi+  feciori mândri+ 0ai 0ai de noiH că la nuntă ştim hori+ la ra*nice ştim rân*i  şi la dragoşti şi mai mai şi.”1=> 4%iceiul care a luat denumirea de la floarea cunoscută su% numele s*niana (4ltenia& $anat& Transilania& 2aramureş& $ucoina& nordul 2oldoei) şi de drăgaica (sudul şi centrul 1==

 Comulus 5ulcănescu& 5ulcănescu& "itologie română& 3ditura #cademiei& $ucureşti& 18';& p. >88.  Ibidem.

1=>

D'

2oldo 2oldoei& ei& 2un 2unten tenia& ia& ,o% ,o%rog rogea ea)) este este unu unull compl comple& e& sincre sincretic tic şi& prin prin formel formelee diers diersee de manifestare& în funcţie de onă (împletirea cununii şi aruncarea ei pe casă& um%latul cu făclia în timpul nopţii& purtatul făcliilor aprinse în urul ţarinilor şi al lieilor& dansul ,răgaicei pe c*mpurile cu rod %ogat)& reliefeaă practici de prospectare magică a iitorului& de purificare& de fertiliare. #cestea sunt rămăşiţe mitice ale unui cult închinat de către strămoşi unei eităţi a egetaţiei& a %elşugului sau unei eităţi solare. Toate aceste o%iceiuri pentru care poeia este un element constituent& la care se adaugă şi celel celelalt altee de peste peste an& în care care aceast aceastăă compon component entăă este este neîns neînsemn emnată ată sau chiar chiar lipseş lipseşte te (<ăluşarii& ,ochia& T*rgul de fete& Foaptea strigoilor& Cusaliile etc.)& practicate sute de ani de oamenii din popor& pro%eaă c*t de puternică este dimensiunea mitică a fiinţei f iinţei rom*neşti. ?""o!(#0"eH 1. $îrlea& 4idiu  $olclorul românesc românesc & ol. "& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1 . >. . 3retescu& 3retescu&
D8

VII. C6nte') e-"' 1.,efinire.
oscilat între cântec pentru bătrâni , destinat cu precădere oamenilor vârstnici ca fiind întru totul conform cu gusturile lor şi cântec despre bătrâni , adică un cântec despre faptele memorabile ale strămoşilor, mai  îndepărtaţi sau mai apropiaţi ”.1= Bltima interpretare este& de fapt& în acord cu specificul şi funcţia  %aladei de a reliefa reliefa faptele deose%ite ale înaintaşilor. înaintaşilor. <*ntecul epic poate fi definit drept o poestire ersificată şi căutată pe o melodie  proprie& specifică& în care sunt acţiuni eroice ale unor persoane persoane din trecut& asupra cărora memoria colectiă a păstrat o ie amintire. 4 astfel de creaţie era menită „ să e$plice nimbul strămoşilor veneraţi într-o epocă mai  îndepărtată, greu de precizat precizat ”.1= #tunci c*nd erorii aparţin unui timp istoric mai apropiat de noi& de eemplu epocii feudale& aloarea faptelor deine „pilduitoare” prin opoiţia marcantă între „%uni” şi „răi”. ,in timpur timpurii imemor imemora%i a%ile& le& oameni oameniii au simţit simţit mereu mereu ne neoia oia să comuni comunice ce cu lumea lumea încărcată de aureolă a strămoşilor& la început în manieră ritualică& apoi ener*ndu-i în c*ntece naratie ce au alcătuit ceea ce 4idiu $îrlea numeşte „ istorie oulară”. Fu înt*mplător astfel de creaţii au fost percepute de oamenii din popor ca „relatări eridice”& „ debitarea lor actualizând !pomenirea# a ceea ce s-a întâmplat în vremuri atât de eroice ”.1= En ceea ce prieşte echimea %aladelor& unii cercetători consideră că ele au apărut înaintea epopeilor& repreent*nd surse de inspiraţie pentru acestea& „ uneori epopeile nefiind decât o sudură ciclizată a baladelor de provenienţă folclorică ”1=& iar alţi cercetători sunt de părere că ele ecouri târzii târzii ale epopei epopeilo lorr în urma urma destră destrămăr măriiii acesto acestora ra ”.1> 0criitorii constitui constituiee reminisce reminiscenţe& nţe& „ecouri romantici au ăut în c*ntecele epice producţii populare din 3ul mediu.
 4idiu $îrlea& $olclorul românesc românesc & ol. ""& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'>& pp. D1-D.  Ibidem& p. DD. 1=  Ibidem& p. D7. 1=  Ibidem& p. D. 1>  Ibidem. 1=

7@

efectuate p*nă în preent confirmă că sunt specii ale epocii medieale& numeroase tete purt*nd amprenta lumii feudale. En spaţiul european apusean primele culegeri de %alade au apărut în secolul al !5"""-lea. îndretate a fost realiată de 5asile En Com*nia& Com*nia& prima culegere culegere intitulată intitulată  2alade adunate şi îndretate #lecsandri la milocul secolului al !"!-lea (1';). ,escoperirea de către #lecu Cusso& la 0oea& a %aladei  "ioriţa& apoi pu%licarea ei de către #lecsandri în reista „$ucoina”& condusă de fraţii /urmuaJi& la 1' fe%ruarie 1';@ şi& doi ani mai t*riu& pu%licarea antologiei de %alade& aeau să impună definiti una dintre cele mai %ogate specii folclorice atenţiei specialiştilor şi iu%itorilor de folclor. En a doua umătate a secolului al !"!-lea şi în eacul următor au fost tipărite antologii repreentatie& printre care cea a lui 0imion Nlorea 2arian (1'D8& 1'7>)& #tanasie 2. 2arinescu (1';8)& :. ,em. Teodorescu (1''')& <. Cădulescu-)& ,. Nurtună (187) (187)&& T. apaha apahagi gi (18;) (18;)&& ". ,iaco ,iaconu nu (18>>(18>>-18> 18>)& )& r. r. reda reda "onesc "onescuu (18>8) (18>8)&& 2athia 2athiass Nried?agner (18@)& <. 0andu-Timoc (18>) etc. reocuparea pentru adunarea şi interpretarea c*ntecelor epice& din toate regiunile rom*neşti& a continuat prin . &  $olclorul românesc cuprinde aproimati >>@ de tipuri& dintre care ;@ alcătuiesc „ zestrea clasică ” formată din tetele cu largă răsp*ndire în spaţiu şi superioare din punct de edere artistic celor cu circulaţie locală.” ,in perspectiă tematică& folcloriştii au realiat dierse clasificări ale speciei. #stfel& :.  solare şi suerstiţioase (foloseşte ca eemplu ,em. Teodorescu grupeaă c*ntecele epice în6 1)  solare Soarele şi luna luna)R )  poetiarea legendei Soar ) istoriceR >) >) haiduceşti şi ) ) domestice  (cele care instituţiunile, modul de a trăi şi fazele vieţii, iar alături de veselia nunţilor descoperim adevărate „poetizează instituţiunile, tragedii sângeroase, produse de pasiuni puternice ”). :rigore Tocilescu& Tocilescu& în  "aterialuri folloristice (ol. "& 18@@)& le împarte în6 a) balade şi legendeR %) cântece haiduceşti  şi c) cântece bătrâneşti . 4 clas clasif ific icar aree inte intere resa sant ntăă îi apar aparţi ţine ne lui lui :.
71

4 contri%uţie deloc neglia%ilă în studierea %aladei a aut-o Ficolae "orga care în  Istoria literaturii româneşti româneşti introduce introduce noţiunea de „ciclu” „ciclu” şi& utili*nd utili*nd criterii istorico-ge istorico-geograf ografice& ice&  propune următoarea următoarea grupare6 1. ciclul domnesc (actanţii fiind oieoi ca Feagoe $asara%& etru Careş& 2ircea . ciclul dobrogean   cuprinde %aladele din ,o%rogea& a*ndu-l ca protagonist pe Tudor TudorelR . ciclul dunărean  condamnă dominaţia turcilor preentaţi ca răpitori& efuitoriR transdunărean+ sârbesc  preintă aspecte legate de eistenţa oamenilor de la ;. ciclul transdunărean+ 0udul ,unării. "orga o%seră în aceste %alade influenţa eposului popular s*r%esc. #ctanţii sunt "oan-"orgoan& "oan-"orgoan& Foac& "ancuR D. ciclul haiducesc& Bn alt eeget al acestei specii folclorice& ,. ) %ăr%at şi femeieR ) frate şi sorăR ;) mamă itregă şi norăR D) naş şi finăR 7) conflicte profesionaleR ') conflicte sociale între %ogaţi şi săraciR 8) iteiR iteiR 1@) haiduciR haiduciR 11) luptele dintre creştini creştini şi păg*niR 1) numenale (fantastice). Entr-un amplu studiu care prefaţeaă o antologie de  2alade oulare româneşti (18D)& #l. ". #mulescu& identific*nd >; de su%iecte diferite& sta%ileşte o nouă clasificare& disting*nd  %alade6 1) fantasticeR ) iteeşti (cuprin*nd ciclurile haiducilor& haiducilor& cotropitorilor şi hoţomanilor)R >) păstoreştiR ) despre curtea feudalăR ;) familiale (cuprin*nd îndrăgostiţii& părinţi şi copii& soţii& fraţii)R D) urnale-oraleQ8. 4 împărţire mult mai simplă& mai concentrată a c*ntecului epic& ne-o oferă 4idiu $îrlea care foloseşte drept criteriu natura su%stanţei epice şi calitatea personaelor în funcţie de  ponderea deţinută în cadrul eenimentului. #stfel& folcloristul sta%ileşte trei mari grupe6 a)  %alade fantasticeR %) %alade eroiceR c) %alade nuelistice& „ oferind o eşalonare descendentă, de la

supranatural şi numenal, la registrul mediu, pentru a sfârşi în zona cotidianului, în care ancorează şi  "urnalul oral oral versificat ”.1>1 ,in clasificările preentate& propuse de prestigioşi folclorişti& de-a lungul timpului& constatăm că este foarte dificil& dacă nu chiar imposi%il& a realia o grupare a %aladelor în claseQcategorii claseQcategorii strict& precis delimitate& întruc*t în realitatea folclorică ordinea materialului at*t de c i categorii-cadru definibile prin funcţie specifică şi  %ogat „nu relevă compartimente tematice circumscrise, ci modalităţi de realizare, diferite teme putând circula de la o categorie la alta ”1>2. 2ai mult& circulaţia unei teme în timp (de la o epocă la alta) sau în spaţiu (de la o onă la alta)& a generat deose%iri însemnate în modalitatea de realiare artistică& acest aspect determin*nd apropierea aceleiaşi

Q8

 reciăm că puţine urnale-orale au fost pu%licate şi atunci doar ca anee la %aladele propriu-ise.  Ibidem& p. 71. 1>2  2ihai op& ael Cuăndoiu& $olclor literar românesc românesc& 3ditura ,idactică şi edagogică& $ucureşti& 188@& p. 8 1>1

7

teme de categorii diferite. ,e eemplu& o %aladă poate fi înt*lnită ca una cu caracter haiducesc într-o regiune a ţării şi cu caracter nuelistic în altă regiune (%alada 'orbea ). #dopt*nd punctul de edere al lui 2ihai op şi ael Cuăndoiu& din  $olclor literar  românesc& considerăm că o clasificare ce reflectă organiarea materialului folcloric care nu relateaă realităţi& ci le transfigureaă& le su%liniaă în uniersul imaginar& poetic& în care logica internă nu poate fi înţeleasă dec*t în planul esteticului& poate fi următoarea6 1. c*ntec epic mitologicQfantasticR . c*ntec epic eroicR >. c*ntec epic haiducescR . %alada nuelistică.

2. C6nte') e-"' /"too!"' Celeă fapte& atitudini& aspecte autentice& conflicte umane& circumscrise g*ndirii mitice& sistemelor foarte echi de credinţe superstiţioase. 2ihai op şi ael Cuăndoiu opineaă că genea acestei categorii „ ţine de epoca ieşirii din mit, fiind situată la graniţa dintre mit şi istorie ”1>3. En astfel de creaţii sunt inserate numeroase elemente fantastice& care& uneori& domină eolu eoluţia ţia eeni eenimen menţia ţialul lului& ui& iar alteor alteorii preiau preiau funcţi funcţiaa hiper% hiper%ole olei. i.
3. C6nte') e-"' e(o"' 3ste o specie %ogat repreentată în folclorul rom*nesc& fiind cunoscută şi su% denumirea de c*ntec oinicesc& c*ntec iteesc. #cest tip reflectă o  forma mentis  specifică perioadei de 3 mediu mediu al spaţi spaţiulu uluii autoh autohton ton&& domina dominată tă de numero numeroase ase confl conflict icte. e. 3

 Ibidem.

7>

repreentat printr-un cal nădrăan& un alt erou& o pasăre miraculoasă etc. $aladele din ciclul  Foăceştilor şi  2adiul  sunt repreent repreentatie atie pentru tema conflictului conflictului cu turcii& turcii& dar şi ca mesa şi realiare în plan estetic.

=. C6nte') e-"' K#"*)'e$' Cepreintă o altă categorie importantă a epicii populare rom*neşti& în care sunt descrise fapte din secolele al !5"""-lea şi al !"!-lea& să*rşite de haiduci din perioada respectiă& identificaţi istoric. 3enimenţialul este relatat mult mai aproape de cadrul său real& dec*t în c*ntecul eroic. En c*ntecul haiducesc se su%liniaă în special situaţia socială ce declanşeaă un conflict şi mai puţin calităţile& personalitatea protagonistului. Niecare onă folclorică din Com*nia are c*ntecele ei proprii despre aceia care au haiducit în ţinutul respecti. respecti. 0pre deose%ire de haiducii %ulgari şi s*r%i& a căror luptă aea ca scop eli%erarea naţională& haiducii din spaţiul rom*nesc luptă pentru dreptate socială& opoanţii lor fiind cei  %ogaţi& ciocoii. rin intermediul c*ntecului haiducesc& poporul i-a glorificat pe cei care au opus reistenţă reistenţă asupririi& asupririi& oprimării oprimării sociale& sociale& nume ca intea intea 5iteaul& iteaul& "ancu "ancu Hianu& Hianu& $uor& $uor& ,ăian& ,ăian& 2uscu& 2uscu& Cadu Cadu #ng #nghel hel&& :he :heor orghi ghilaş laş&& "on ietra ietrariu riu&& $ol%oc $ol%ocean ean etc. etc. de deen enind ind cunos cunoscut cutee şi  păstr*ndu-se în memoria memoria colectiă de-a lungul timpului.  Fucleul narati îl constituie& în general& conflictul dintre haiduc şi poteră& prinderea lui datorită trădării şi întemniţarea urmată fie de eli%erarea actantului& fie de uciderea acestuia.

>. ?##*# n)e"$t"' 0e înt*lneşte într-un număr destul de mare& repreent*nd& cum o%seră 4idiu $îrlea& 9ransilvania şi oldova nordică ”1>=. „cam două cincimi din repertoriul naţional, dar fiind preponderente în 9ransilvania En %alada nuelistică sunt preentate acele fapte din eistenţa cotidiană& care se disting de cele o%işnuite şi care au alimentat uniersul imaginar popular. /iper%ola este inserată rareori şi doa doarr în moment momentele ele culmin culminant antee ale eenim eenimenţ enţial ialulu ului& i& relata relatarea rea fiind fiind păstra păstrată tă în limite limitele le erosimilului. En cadrul acestei categorii& %aladele familiale sunt cele mai numeroase. Tematica este foarte diersă& oglindind relaţii între părinţi şi copii& fraţi şi surori sau între alte categorii de rudenie& relaţii erotice& pasionale dintre îndrăgostiţi& dintre soţi. Oa acestea se adaugă tema soţiei necredincioase& a soţiei *ndute& a fetei care îşi otrăeşte fratele& a mamei care îşi ucide fiul în complicitate cu amantul etc. Bnele dintre aceste teme au o circulaţie amplă în spaţiul european. ,e eemplu& tema soldatului care se întoarce acasă după o îndelungată a%senţă& chiar în iua c*nd soţia se pregăteşte să se căsătorească a doua oară ( "oşneagul ) eistă şi în creaţii populare marito& #e 8etour du soldat  soldat ). similare est europene ( 8itorno del marito ). 1>=

 Ibidem& p. 7'.

7

4 altă cunoscută temă& *narea soţiei& inspirată din realitatea socială a eacurilor  trecute şi consemnată în documentele de atunci& este răsp*ndită în sud-estul 3uropei. En folclorul rom*nesc poate fi înt*lnită în două tipuri distincte6 1) în primul tip& actantul fiind sărăcit din caua %irurilor îşi oferă soţia pentru a scăpa de poara datoriilorR ) în al doilea tip& protagonistul sărăcit de %irurile grele îşi inde soţia& pentru ca& după actul de *nare& cumpărătorul şi femeia *ndută să se recunoască drept fraţi. ?ă0ălaş& 4udor 4udoraş 4udoraş& 4udor  ent entru ru prim primul ul tip tip rele relea ant ntee sunt sunt %ala %alade dele le 4udor ?ă0ălaş  6obrogeanu  6obrogeanu. . 0pre deose%ire de c*ntecele epice eroice& ample& stră%ătute de dinamism şi de tonul optimist& %aladele nuelistice sunt reduse ca dimensiune şi caracteriate printr-un denodăm*nt tragic. ,e asemenea& din punct de edere artistic nu se remarcă prin realiări deose%ite.

7;

VIII. /IORIBA 1.#specte generale #lături de c*ntecul epic despre 2ănăstirea de la > En Transilania& structura tetului este mult mai simplă dec*t a ariantelor din celelalte one ale ţării& fiind înregistrat su% formă de colind care se interpreteaă eclusi la săr%ătorirea
'ă din grai grăiareG M 6e cel străinelu străinelu 'ă%i mai mititelu ;i mai frumuşelu& 1ceşti 0eri rimari

1>>


7D

 Ei că%o întrebară+ întrebară+ 'ă de care%i laceF

Ei se 0oro0iră 0oro0iră Pe cel străinelu 'a să mi%l omoare ”. Bneori& alegerea fetei este înlocuită cu cea a păstorului mai t*năr şi de aceea& toarăşii lui hotărăsc să-l omoare6 =7ainte le iese M 4u de%i lua  $ată de maior 7oi te%om îmuşca 'u guler galbin& ;i te%om îngroa9 M 1sta s%o luăm& 2otiaţia condamnării unuia dintre cio%ani este ritualică& deoarece şi în caul alegerii lui de către o fată (deci al dorinţei de a se căsători) şi în caul preenţei unei femei la st*nă se încălca o lege arhaică păstorească. 2otiaţia de factură economică („<ă-i mai ortomanQ i-are oi mai multeQ 2*ndre şi cornuteQ i cai înăţaţiQ i c*ini mai %ăr%aţi”) din ersiunea-%aladă constituie pentru specialişti un reper în a considera că aceasta este mai nouă dec*t ersiunea-colind. ersiunea-colind. desacralizarea rea versiunii rin rin urma urmare re&& aşa aşa cum cum su%l su%lin inia iaă ă
transilvănene şi sc'imbarea funcţiei, a rezultat nu numai o nouă motivaţie a conflictului, ci şi o amplificare a structurii narative a discursului poetic ”.1> -. /itul mioritic@  

 Ibidem& p. D>

77

semnificaţie profundă6 a drumului iniţierii. #*nd în edere că termenul „plai” are mai multe înţelesuri& fiind definit în EK  (.  (. de e. ediţia a ""-a& 188D ş.u.) ca6 1. ersant al unui munte sau al unui deal& *rf al unui munte sau al unui dealR . regiune de munte sau de deal aproape plană& acoperită în general cu păşuniR >. drum (sau cărare) care face legătura între poala şi creasta unui munteR munteR potecăR potecăR . regiune& regiune& ţinutR ;. su%împărţ su%împărţire ire administra administratiă tiă a udeţelor udeţelor şi a ţinuturilo ţinuturilorr (mai ales a celor de munte) în eul mediu& în Xara Com*nească& considerăm că semnificaţia lui în tet este cea de „ drum”1>& „cale”& de „a$ paradigmatic pe care se anga"ează şi desfăşoară călătoria eroului  în toate riturile de iniţiere, inclusiv în conte$tualizările conte$tualizările lor folclorice ”1>. rin urmare& cio%anul mioritic  parcurge un drum al iniţierii& aflat aproape de final& căci el şi ceilalţi doi păstori& „cel ungureanQ i cu cel r*ncean” împreună cu turmele de oi „0e co%or la ale”. „ Complement simbolic al muntelui@, alea este Aec'ivalentul unei căi spirituale, a unei treceri ”1>& unire a elementelor opuse6 %unrău& sacru-pro sacru-profan& fan& cosmic-tel cosmic-teluric uric etc. #ceastă #ceastă co%o co%or*re& r*re& după cum afirmă afirmă Ficolea Ficolea $r*nda& $r*nda& „conturează într-o primă instanţă şi funcţia posibilă de divinitate agro-lunară a celui inclus în itinerar. 7e

obicei imersiunea divinităţilor vegetaţiei (prin e$celenţă agro-lunare), în 5nfern se realiza tot printr-o vale, peşteră, pe la poalele unui munte ”. rin urmare& ipotea că t*nărul păstor nu este un om o%işnuit& ci&  poate& o eitate carpatică a egetaţiei şi că tetul este& de fapt& o su%limare la niel poetic a unui străechi ritual& ni se pare cea mai plaui%ilă. ,e asemenea& semnificatiă este preenţa cifrei „trei” („ 4rei turme de mieiK 'u trei ciobănei9)& nu doar în arianta #lecsandri& ci şi în multe alte ariante ale acestei creaţii populare. En general& în tetele folclorice (legende& %asme& %alade& colinde)& cifra „trei” apare frecent. En  6icţionarul de simboluri  al lui Hean
este pretutindeni un număr fundamental. l e$primă o ordine intelectuală şi spirituală, întru 7umnezeu, în cosmos sau în om. l sintetizează tripla unitate a fiinţei vii (...). l înseamnă desăvârşirea manifestării1 omul, fiu al Cerului şi al +ământului, completează area 9riadă ”. ,e asemen asemenea& ea& trei trei însea înseamnă mnă „depăşirea rivalităţii (întruc'ipată prin doi); el e$primă un mister al depăşirii, al sintezei, al reunirii, al  împreunării, al rezolvării (B%) ”.1 #plic*nd #plic*nd aceste elemente elemente generale la contetu contetull  "ioriţei& am  putea considera că cel de-al treilea păstor& cel moldoean& care este cel „ales”& cel iniţiat& are rolul de a reola o situaţie atipică& de a delega „ un mister al depăşirii ” propriului destin prin reintegrarea în unitatea şi armonia cosmică. En acest sens& Ficolae $r*nda su%liniaă că „ gruparea

terna ternară ră din ioriţa  e$primă   e$primă o acţiune iniţiatică ce nu urmăreşte suprimarea individului, ci îl înscrie în parcursul său iniţiatic, un parcurs care, după numeroase avataruri incluzând şi moartea persona"ului, a"unge la renaşterea lui şi la ascensiunea din celălalt tărâm în lumea luminii. %cesta este parcursul eroului din trinitatea basmelor, dar acel parcurs defineşte, aşa cum a demonstrat +ropp, un traseu ritual real, iniţiatic, prin e$celenţă. 5dentic e şi parcursul zeilor vegetaţiei. +ăstorul mioritic nu este suprimat de agresorii lui, ci doar anga"at pe pistele iniţiatice ce presupun moartea şi renaşterea, ocultaţia şi epifania. %cceptarea actului ca iniţiere e$plică şi atitudinea păstorului ce nu-şi manifestă în nici un fel resentimentul faţă de presiunea e$terioară ce-i ameninţă viaţa. 7eci această presiune ce se realizează asupra lui, 1>

 En acest acest sens& Ficolae $r*nda $r*nda în cartea sa  "ituri ale antroocentrismului antroocentrismului românesc& românesc& "ioriţa & ed& cit&& aduce argumente pertinente& pp. >D->'. 1>  Ibidem&. 1>  Hean & 3ditura #rtemis& $ucureşti& 188;. 1  Ibidem.

7'

conform valorificării investiţiilor semantice ale grupărilor ternare în folclorul românesc, este una de esenţă pozitivă, ritualică. +ersona"ul terţiar este de e$tracţie lunară, el ca mediator realizează în călătoria lui iniţiatică transcenderea celor două lumi, asimilându-şi destinul ciclurilor naturiste pentru a le guverna şi determina în nostalgia realizării, realizării, ca o veşnică aspiraţie, a discordiei concors ”.11 "nterpretarea îşi păstreaă ala%ilitatea şi pentru ariantele în care numărul cio%anilor  este „şapte” sau „nouă”& „şapte” indic*nd „ sensul unei sc'imbări după înc'eierea unui ciclu şi pe acela al unei reînnoiri pozitive ”& iar „nouă”& multiplu de „trei” sim%oli*nd „ încununarea eforturilor, desăvârşirea unei creaţii@, Aun sfârşit şi o reîncepere, adică o mutare pe un alt plan ”.12 4poiţia eistentă între păstorul moldoean şi ceilalţi doi este necesară pentru a asigura un echili%ru& acesta fiind „ modelul tipic de mit vegetal ce e$primă ideal, la nivelul sacralităţii primare ”13& închei încheiere ereaa proce procesul sului ui iniţie iniţierii rii&& desă* desă*rşi rşirea rea prin prin moarte moarte şi renaş renaşter tere. e. ,e aceea aceea&& „ 'otărârea

ungureanului ungureanului şi a vrânceanului de a-l omorî pe moldovean şi de a-i fura turmele  mobilul economic  este ine$orab ine$orabilă, ilă, e$primând datul originar originar al mitului. mitului. i de fapt nu-l suprimă, suprimă, ci îl înscriu înscriu în traseul traseul iniţiati iniţiatic, c, îi  pregătesc ocultaţia . *acralitatea actului este demonstrată şi de timpul cosmic în care el se realizează ”1=& soare”& deci într-un cadru nu doar spaţial& ci şi temporal mitic. En sim%olistică& „ Pe l%aus de soare apusul marcheaă „ locul de depozitare a energiilor şi al refacerii lor, e sediul puterii întruc'ipate de !mana# strămoşilor ”1>& sf*rşitul unui ciclu prin care se pregăteşte renaşterea. #pun*nd& soarele  poate să-i omoare pe oameni& dar poate şi „ să călăuzească sufletele prin regiunile infernale şi să le aducă a doua zi dimineaţa la lumină ”& îndeplinind astfel du%la funcţie& de „ psi'opomp ucigaş şi de 'ierofant iniţiatic ”.1 #pusul este asociat în sim%olistica anotimpurilor toamnei& timp de epuiare a egetaţiei& a italului& căci „de epuizare ţine momentul magic al transferului de energie, prin contiguitate

din planul uman potenţial, în cel cosmic consumat din omul forţă plenară şi conştiinţă ordonatoare, către universalul subordonat ”.1 #sfinţitul soarelui& moment cu puternice conotaţii sim%olice& „ situat înainte de înfăptuirea unui miracol, a unei revelaţii ”1& estind „marea călătorie” şi& cel mai adesea& moartea& este fiat în  %aladă pentru a marca trecerea actantului de la un niel eistenţial la altul. Tre%uie Tre%uie menţionat că şi în alte creaţii populare& în special în %asme& eroul („cel ales”) fie este ucis& fie îşi pierde  puterea la asfinţit . Mot") Mot") 'o/-ot) 'o/-ot))" )"& fie de natu că%i mai mai natură ră econ econom omic icăă (în ari arian anta ta-%a -%ala ladă dă&& „ că%i ortomanK şi%are oi mai multeK "ândre şi cornuteK ;i cai în0ăţaţiK ;i câini mai bărbaţi ”)& fie de natură erotică sau ustiţiară (în arianta-colind)& a fost inserat de creatorii anonimi pentru a da consistenţă tetului la nielul epicului (marc*nd intriga) şi pentru a motia în contetul mitului necesitatea îndeplinirii unui ritual& întruc*t este ştiut& în marile mistere A în care sunt incluse şi misterul mithraic& misterul lui `amolis A moartea simulată sau cea prin ocultare repreenta 11

 Ficolae $r*nda& o&cit&& p. >D7.  Hean & ed. cit. 13  Ficolae $r*nda& o&cit&& p. >7. 1=  Ibidem& p. >77. 1>  "an 3nsee& Enciclo  Encicloedia edia semnelo semnelorr şi simbolur simbolurilor ilor cultura culturale le & 3ditura #macord& Timişoara& 1888. 1  Hean 78. 1   ,oina Cuşti& Cuşti&  6icţionar de teme şi simboluri din literatura română & 3ditura 3ditura Bniers Bniers 3ncicloped 3nciclopedic& ic& $ucureşti& $ucureşti& @@. 12

78

 pro%a cea mai importantă prin care tre%uia să treacă cel ce se iniţia& cel ce dorea să atingă desă*rşirea. ,eci& mo%ilul economic constituie „ e$presia secularizată a caracterului creator al morţii

zeilor vegetaţiei. 7evenirea motivului poate fi corect urmărită în însăşi devenirea miturilor. +entru faza ar'aică a lor omorul nu era pro'ibit şi nici condamnabil, ci necesar, sacrificiul fiind creator în apariţia de noi specii de plante şi animale,
ciobănaşului, pe care o îndeplineşte !oiţa plăviţă# din baladă, este definitorie pentru integrarea ei în categoria mitică a animalelor totemice ”.13 3ste posi%il ca& într-un cult al strămoşilor-păstori& acest animal totemic care asigura legătura între cei ii şi cei morţi să fi fost considerat deţinătorul unei anume „forţe sacre” de care se legau unele rituri ale morţii şi ale renaşterii egetaţiei. ,e asemenea& în contet mitic& oiţa ar   putea fi priită aici ca o metamorfoă a unei diinităţi a naturii& a egetaţiei. #ceasta #ceasta se confirmă şi prin atri%utul mioriţei6 „laie %ucălaie”& laie însemn*nd& potriit 6EL & „negru amestecat cu al%” sau doar negru& negru& iar bucălaie „oaie cu l*nă al%ă” însă cu „%otul şi etremităţile mem%relor negre sau castanii închise”. rin urmare& este or%a de un cromatism cu alenţe sim%olice& du%lu (al%negru)& deloc înt*mplător& „amestecul de alb şi negru e$istând în toate zonele ce menţionează prezenţa 1

 Ficolae $r*nda& o&cit&& p. >'  2ircea 3liade& 6e la ?almois la ,enghis 3 .an& 3ditura tiinţifică şi 3nciclopedică& $ucureşti& 18'@& p. 1. 11  TonS $rill& #egende oulare româneşti româneşti & 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1& p. 7;. 12 2iha 2ihaii
'@

motivului oii năzdrăvane ”.1= 3ste ştiut că în cele mai multe dintre mitologiile lumii& alegerea culorii Q culorilor pentru a sugera alenţele sacre& diine ale unei fiinţe& aea o importanţă maoră. #cest #cest aspect este preent şi în  "ioriţa& amestecul de al% şi negru a*nd o conotaţie deose%ită& intuită de  Ficolae $r*nda6 „acest cromatism e$primă dubla natură a divinităţii vegetaţiei, funcţia ei de mediator 

 între cele două lumi1 cea terestră  lumea luminii, a albului şi cea subterană  lumea întunericului, a nopţii, a negrului. Condiţia ontologică definitorie a divinităţilor vegetaţiei era tocmai e$istenţa lor alternativă între cele două lumi pentru a guverna ritmurile devenirii cosmice. /poziţia cromatismului lor e$primă e$terior  con"uncţia opoziţiilor pe care le conţine natura divinităţii  coincidentia oppositorum ”. ”.1> Entruc*t în unele dintre ariantele tetului se poate o%sera o anumită consu%stanţialitate consu%stanţialitate a relaţiei păstor A oiţă şi cum iiunea mitică anula interdicţia de regn& iar eitatea feminină a egetaţiei apărea şi în ipostaa de eitate a destinului& considerăm că nu este eagerat a edea în „oiţa nădrăană” partea feminină a unui cuplu repreent*nd diinităţile egetaţiei. Endemnul pe care această fiinţă repreent*nd o diinitate a destinului& îl adreseaă  păstorului nu este înt*mplător6 „Stăâne+ stăâneK >ţi chiamă şi%un câneK 'el mai bărbătescK ;i cel mai frăţesc”. 2ai mulţi dintre eegeţii  "ioriţei consideră că mesaul tre%uie interpretat ca o măsură de precauţie pe care cio%anul moldoean tre%uie să şi-o ia& iar c*inele A animal credincios omului& însoţitor al oierilor şi păitor al turmei A este cel care îi poate conferi securitatea& protecţia necesară. Oa nielul de suprafaţă al tetului eplicaţia este plaui%ilă& însă nu şi în contet mitic. ,in mitologiile popoarelor este cunoscută sim%olistica %ogată& adesea cu „aspecte antagoniste”& antagoniste”& a c*inelui6 strămoş mitic& erou ciiliator& sim%ol al seualităţii& al focului& călăuitor al soarelui su% păm*nt& sim%ol al lăcomiei& panic al "nfernului 1 etc. 2itologiile indo-europene asociaă c*inele „ cu moartea, 5nfernul, lumea subterană, împărăţiile nevăzute cârmuite de divinităţi 'toniene sau lunare ”1. n câm de mohor mohor++ Să sui lui 0râncean

1sta să le sui+ Iar la ca să%mi ui+ ui+ $luieraş de fag+ "ult *ice cu dragH dragH $luieraş de os+

1=

 Ficolae $r*nda& o&cit&& p. >8.  Ibidem& 1  cf. Hean

'1

;i lui ungurean 'a să îngroae  1ici e aroae aroae  >n strunga de oi oi Să fiu tot cu 0oi+  >n dosul stânii Să%mi aud câinii

"ult *ice duiosH $luieraş de soc+ "ult *ice cu focH !ântul când a bate+ bate+ Prin ele%a ră*bate ;%oile s%or strânge Pe mine m%or lânge 'u lacrimi de sângeH ” #*nd în edere %ogatul corpus de tete mioritice& folcloriştii (în special #drian Nochi) au constatat diersitatea locurilor solicitate de protagonist pentru îngroparea sa& acestea a*nd legătură cu profesia sa6 la st*nă& dar şi „în strunga oilor”R „în strunga de oi”& dar şi „în dosul st*nii”R „în ţarcul mieilor”R „în spătariu oilor”R „în ăoi de oi”R „în %ătaia %er%ecilor”R „în milocul st*niiQ Oa furca f*nt*nii”R =la stână bătrânăK 'u muşchiul e bârnă9: =în strunga oilorK   Pe câmu cu florile florile” etc. En c*tea ariante& oiţa îi comunică locul unde a fi îngropat& însă păstorul cere ca locul să fie schim%at. En unele situaţii& care constituie ecepţii& actantul sugereaă alte locuri dec*t st*na6 „la 0ale%ntre ae ”& „în cel icioruş de munte ”& „în 0ârfuleţul munteluiK Sub crucea molidului”. En arianta #lecsandri& dorinţa eprimată de păstor de a fi îngropat „ în strunga de oi ” şi în „dosul stânii” ne apare la lectura de suprafaţă a tetului& ca lipsită de logică sau ca „un accident metaforic” (Ficolae $r*nda)& întruc*t în „topografia pastorală” cele două locuri nu se suprapun. suprapun. Xin*nd Xin*nd seama de oriontul oriontul mitic al  "ioriţei şi de faptul că în mai multe ariante (transilănene& maramureşene)& cio%anul este între%at de agresorii săi cum rea să fie omor*t& iar  acest acestaa alege alege fie împuşc împuşcare area& a& fie tăiere tăiereaa capulu capului& i& fie tăiere tăiereaa corpul corpului& ui& incine incinerar rarea ea sau chiar  chiar  aruncarea în ţepuşe („ /ri să%l uşte+ ori să%l taieK /ri să%l taie tot fârtaie9: =7ici uşcat nici  săgetatK $ără caul @os luat9: =Pe mine nu mă%muşcaţiK 7uma cau mi%l tăiaţi9: =/ri să%l  taie+ ori ori să%l uşteK uşteK /ri să%l uie%ntr uie%ntree ţăuşte9+ ţăuşte9+ =/ri =/ri să%l uşte+ uşte+ ori să%l să%l taieK /ri să%l să%l ţie în 0ăaie9)& se poate considera că este or%a de un ritual de sacrificare a păstorului care nu este altcea dec*t o imagine a unei eităţi a egetaţiei din spaţiul carpatic ancestral& ce ar putea fi asemănat cu #ttis& t*năr eu al egetaţiei. En mitologiile umanităţii& una dintre temele fundamentale& statornice& este cea a morţii şi a înierii. Oa eperienţa morţii A o necunoscută pe care nici un om nu o poate eita A înşişi eii sunt ulnera%ili& însă ei posedă capacitatea de a reeni la iaţă. Endeose%i în societăţile de tip agrar& în care oamenii trăiau eperienţa anotimpului rece& lipsit de „iaţă” şi de rodire& moartea temporară a naturii era eplicată prin moartea (dispariţia) şi renaşterea (reapariţia) unei diinităţi a egetaţiei& a fertilităţii. En unele mituri (cele despre moartea lui 4siris şi $aal) un accent deose%it comportă demem%rarea şi împrăştierea trupurilor eităţilor. eităţilor.
'

„în strunga de oi ” şi „în dosul stânii ”& membra dis@ecta   suger*nd fecundarea păm*ntului& renaşterea egetaţiei şi sacraliarea acelui spaţiu mundan.
ginerelui său %li nişte taine, interzicându-i să le repete în faţa altcuiva. 9imp de patruzeci de zile %li s-a străduit să-şi ţină făgăduiala, după aceea, incapabil să mai tacă, s-a dus în pustiu şi, aplecându-şi capul peste gura unui puţ, a început să povestească aceste adevăruri ezoterice. În timpul acestui e$taz, saliva lui a picurat în apa din puţ. *curt timp după aceea, în acest puţ a crescut o trestie. n păstor a tăiat firul de trestie, i-a făcut găuri şi a început să cânte din fluier. Cântecele respective au a"uns vestite, mulţimea venea să-l asculte plină de încântare. +ână şi cămilele se adunau în "urul lui. % aflat şi +rofetul, care l-a poftit pe păstor şi l-a rugat să-i cânte. 9oţi cei de faţă au fost cuprinşi de e$taz. %ceste cântece, spuse atunci +rofetul, sunt comentariul tainelor pe care le-am dezvăluit lui %li. 7e asemenea, dacă vreunul dintre 1

 
'>

oamenii purităţii este lipsit de puritate, el nu poate auzi tainele cuprinse în cântecul de flaut şi nici nu se poate bucura de ele, deoarece credinţa toată este plăcere şi pasiune ”12. ,eci& în "ioriţa& loculQlocurile îngropării şi instrumentele muicale pe care actantul le solicită pentru a-i fi puse pe morm*nt sugereaă indestructi%ila şi misterioasa unitate a ieţii şi a morţii. #ceasta este reliefată şi prin pl*nsetul „ cu lacrimi de sânge ” al oilor& prin metafora totală creatorul anonim sim%oli*nd gestul ritual al durerii& dar şi al transmiterii forţei şi italităţii necesare celui plecat pe drumul sinuos al iniţierii ce se a finalia o dată cu reînierea egetaţiei& deci implicit cu renaşterea sa. En spriinul afirmaţiei& amintim că imaginea metaforică o înt*lnim şi în ritul ritul de prooca proocare re a ploii& ploii& cunoscu cunoscutt su% numele numele de 'aloian& tetul c*ntecului funerar  interpretat de participante înainte de a îngropa sau de a arunca în apă păpuşa de lut cuprin*nd şi imaginea 2amei
ipostaza de maică bătrână sau de babă bătrână (în unele variante. n.n.) a persona"ului, e$primă tot natura ei divină, pentru că întotdeauna persona"ul recuperator, alias area amă, pornită în căutarea fiului se metamorfozează în femeie bătrână. %şa 5sis în căutarea lui /siris, 7emeter în căutarea +ersefonei şi 5star   în căutarea lui 9amuz. 9amuz. itul "ustifică metamorfozarea prin dorinţa zeiţei de a nu fi recunoscută1 de fapt sc'imbarea vârstei zeiţei, acceptarea ipostazei de Afemeie bătrână, semnifică abolirea funcţiei ei de zămislitoare”.1> 0e o%seră& în acest episod& că& spre deose%ire de portretul păstorului& preentat detaliat& poetul anonim nu se fieaă asupra reunui detaliu fiionomic al „măicuţei %ătr*ne”& identificarea ei făc*ndu-se printr-un detaliu estimentar6 „cu %r*ul de l*nă”& care la o primă lectură& profană& a tetului ne surprinde& întruc*t o%iectul în ansam%lul costumului popular  12

#pud Hean  Ficolae $r*nda& o& cit&& p. '. 13

'

rom*nesc nu deţine un loc semnificati şi& în general& nu are funcţionalitate practică. ,eci& nu  poate fi or%a de un element nici practic practic şi nici estetic& ci ci cu o puternică sim%olistică. sim%olistică. ?(6)  (cingătoarea& cureaua& centura)& „ încingând mi"locul face legătura între unu şi tot ”1& este semn al castităţii& al fecundităţii& al apărării şi protecţiei& iar în spaţiul rom*nesc funcţiile sale magico-sim%olice se manifestă prin utiliarea lui în riturile de trecere (naştere& nuntă) şi în  practici magice dierse. dierse. En mitologie& eiţele
7rapată într-o epică realistă, numai aparent verosimilă, imaginea a trecut prin secole sau poate prin milenii, purtând în pliurile esteticului semnificaţia originară ”.1 9o(t(et) 9o(t(et) '"o#n))" este "/#!"n" "+)#e "+)#e& dinc este cons consti titu tuit it ecl eclus usi i din din "/#!"n" dincol oloo de alenţele estetice relief*ndu-se pregnant #o("e $"/o"'e #(Ket"-#e . Naptul că numele nu îi este pronunţat& fiind numit doar „m*ndru cio%ănel”& confirmă calitatea sa diină& aceea de eitate a egetaţiei& fiu al „2arii-2ame”. rofesional el se apropie de alte diinităţi care frecent apar în Ve($) „T „ T(#$ -("nt()n -("n t()n ipostaa de păstori6 #donis& 4siris& $aldr& #ttSs& ,ionSsos& "isus /ristos . Ve($) "ne” -o#te eB-("/# # n"e e$tet"' $)-e&e# t6n())", n$ n o("+ont) /"t"' n) /#" e$te )n $"/-) ee/ent -o(t(et"$t"', '" (e"e0e#+ *"/en$")ne# e$en&"#, /"t"' # -(ot#!on"$t))". -(ot#!on"$t))". „"nelul” este& de fapt& %r*ulQcingătoareaQ şerparul care înconură precum un cerc milocul trupului său& său& asemen asemenea ea şarpel şarpelui ui primor primordia dial& l& mitic& mitic& ce stă încolă încolăcit cit în urul urul păm*n păm*ntul tului& ui& ocroti ocrotindu ndu-l. -l.
 Hean
';

al% şi negru& cromatică sim%olică şi specifică eităţilor egetaţiei (de e. ,emeter& ersefona& ,ionSsos apar c*nd al%i Q %ălai& c*nd negri& în funcţie de momentul c*nd sunt surprinşi 11)& albul  semnif semnific* ic*nd nd fie începu începutul tul&& fie sf*rşi sf*rşitul tul eiste eistenţe nţeii diine diine şi al lumii lumii manife manifesta state& te& iniţie iniţierea rea&& reela reelaţia ţia&& renaşt renaştere erea& a& iar negrul & asociat de o%icei haosului primordial& eprim*nd starea de moarte& lumea htoniană unde are loc regenerarea lumii diurne. 12 otriit unei dialectici nu a separării& ci a armoniei& îm%inarea al%ului şi negrului este o hierogamie13 a formelor şi a informului& a ieţii şi a morţii& a începutului şi sf*rşitului& a eului uniersal şi a celui indiidual. Hudec*nd din această perspectiă& pare eident că „ portretul

păstorului nu este de e$tracţie somatică ci culturală, un portret încercând o sinteză nu a fizicului, ci a onticului”1=. b2otiul aial al "ioriţei& care a generat numeroase interpretări din dierse unghiuri& interpretări nu o dată contradictorii& este cel al #e!o("e" /o#(ten)nt & considerat cel mai echi moti al tetului. Bnii eegeţi au considerat că e or%a de o anumită resemnare& pasiitate a cio%anului în faţa morţii& atri%uind această atitudine întregului popor rom*n& întruc*t acesta s-ar  supune destinului. #lţi cercetători au emis ideea că păstorul moldoean manifestă o deose%ită  %ucurie şi dorinţă de a trăi& din moment ce rea  ost%mortem să răm*nă în milocul oilor dragi lui. #lţii sunt de părere că actantul opune reistenţă& deoarece în ariantele din Transilania& considerate a fi cele mai echi& la între%area dacă doreşte să fie ucis cu arma sau cu pumnalul& el răspunde „nici cu una& nici cu alta”& solicit*nd moartea prin tăierea capului& aceasta fiind reerată celor neinoaţi. 4 altă categorie de eegeţi opineaă că cio%anul& deşi înştiinţat de oiţa nădrăană că este ameninţat cu moartea& nu poate lupta împotria destinului său şi& de aceea& aceea& singura singura soluţie soluţie care-i care-i mai răm*nea răm*nea era de a transfigura transfigura eenimentul eenimentul preent*n preent*ndu-şi du-şi moartea ca nuntă& triumf*nd astfel asupra propriei soarte. ,e asemenea& unii dintre folclorişti consideră că motiul alegoriei moarte-nuntă constituie la niel poetic& estetic& su%limarea unei secenţe a ceremonialului funerar al nunţii mortului t*năr.
 . Ficolae $r*nda& o& cit&& p. ;;.  
'D

 ce anume ar fi putut determina detaşarea din ritualul funcţional a unui tet pentru ca el să primească doar autonomia estetică& a*nd în edere că „ forţa de coeziune a ritului este prin caracterul ei cutumiar mult mai puternică decât forţa de absorbţie a esteticului ”1>. *"n  /ioria n)  n) %" !$e%te Toate aceste aspecte pro%eaă că #e!o("# /o#(ten)nt *"n /ioria o("!"ne# n 'e(e/on"#) 0)ne(#( # n)nt"("" /o(t))" t6n( t 6n(,, '" nt()n $t(e'K" ("t)# e!#t *e ')t) *""n"t&"o( n#t)("" #e e!et#&"e" %" #e 0e(t""t&"". L# #+ $e #0, *e'", )n $'en#(") /"t"'o("t)#"', -(#'t"'#t n 'o/)n"t&"e #(K#"'e, ')-("n+6n* #*e()(" e+ote("'e, '#(e e(#) 'o/)n"t#te n 'on*"&"" $-e'"0"'e, (e$t("'t"e. Mo#(te# e(# 'on$"*e(#t )n #'t "n"&"#t"' -("n 'oo(6(e# 'oo(6(e# n )/e# )/(eo(, )/(eo(, n In0e(n, 0""n* #$o'"#t ') regressus ad uterum, uterum ,  n $'o-) (en#%te("". (en#%te("".  5iaţa şi moartea& eros şi thanatos coeistă& conferind unitate fiinţei întru o nouă fiinţare& asigur*ndu-i deci deenirea. otriit g*ndirii mitice& „ nu numai nunta este izvorul

generic al morţii, ci şi moartea este cadrul optim al nunţii. %ctul morţii şi al călătoriei în 5nfern este acceptat  în această ordine ordine de idei ca o 'ierogamie 'ierogamie ”1. Entruc*t în mit hierogamia cunoaşte repreentări concrete& mesaul păstorului transmis de către „oiţa nădrăană” „măicuţei %ătr*ne” anunţă căsătoria lui cu o fiinţă care nu aparţine contingentului& ea fiind „o fată de crai”. 2otiul acesta îl înt*lnim în literatura uniersală şi& despre conţinutul lui& "on Taloş în ,ândirea magico%religioasă la români  noteaă6 „otivul morţii-

nuntă cu o prinţesă apare şi în poate cea mai importantă operă literară a evului mediu european, şi anume  în unele variante ale !Cântecului lui 6oland#, mai e$act spus în variantele 4D şi 4E, precum şi în varianta +aris, Cambridge, 2Fon, C'ateaurou$. În acestea, Carol cel are aduce trupurile neînsufleţite ale lui 6oland, /livier şi 9urpin, de la 6oncesvalles la 8laFe şi trimite soli, care să aducă pe %ude şi pe mama lui 6oland la 8laFe, pe motiv că acolo ar urma s-o cunune pe %ude cu 6oland. %ude %ude a"unge la 8laFe, c'inuită de visuri rău prevestitoare. a se prezintă imediat în faţa regelui, pe care-l întreabă1 !unde e 6oland, cu care doreai să mă cununiG#, dar împăratul, care o c'emase la 8laFe, pentru a o cununa pe 6oland, îi dă un răspuns cu totul neaşteptat1 !-a părăsit  zice el  în luna mai şi s-a căsătorit cu !&ille &lorent#, fata regelui peste ţinutul 4al 7ormant sau 4alsorieH4a 4alsorieH4alserie#. lserie#.  %cestea sunt ţări imaginare, sau, mai ma i bine spus, ele sunt o metaforă pentru ţara morţilor, a celor adormiţi. ” #*nd în edere încărcătura sim%olică a

mesaului şi alegoria moarte-nuntă din acest tet şi cea din  "ioriţa& afirmaţia pe care "on Taloş Taloş o face în continuare ni se pare pertinentă6 „ %vem aici o paralelă cu totul surprinzătoare între eposul medieval francez şi, poate, cea mai semnificativă baladă populară românească ”1. Met#0o(ee /"o("t"'e „M6n*( '("#$ A )/"" /"(e#$” %" „0#t *e '(#" 9eo !)( *e (#"” ("*"' )n $e/n *e "nte(o!#&"e n) *o#( -ent() 'e('etto(, '" %" -ent() o("'e '"t"to( '"t"to( # teBt))"H C#(e C#(e e$te de facto /6n*(# facto /6n*(# '("#$, /"(e#$ # )/"" Ce $"/o"+e#+ #'e#$t $)"/#(e n -#n /et#0o("' # )ne" ent"t&" 0e/"n"ne

 Ibidem& p. D>.  Ibidem& p. D. 1  "on Taloş& ,ândirea mitico%religioasă mitico%religioasă la români& 6icţionar & 3ditura 3nciclopedică& $ucureşti& @@1. 1

'7

)/"" %" # t"/-))" %" e$te, toto*#t, (e!"n # Tene(eo(, n$o&"to#(e # $)0eteo( $-(e L)/e# Ce##t. 3a este „ area zeiţă a fertilităţii, cea care are între prerogativele ei potenţialitatea feminină e$primată într-o veşnică virtualitate, ea regizând viaţa şi moartea, devenirea şi ciclicitatea şi, ca zeiţă a pământului, trăind într-un maria" al terestrului fertil cu masculinul celest. %ceastă asumare spaţială şi e$istenţială a universului "ustifică ipoteza simbolică a metaforei !mireasa lumii# ca e$primând principial pe area amă ”1. ,e aceea& întreaga ceremonie nupţială funerară& care anunţă iniţierea& deenirea şi renaşt renaştere ereaa „celui „celui ales” ales”&& iposta ipostaă ă mascul masculină ină a eităţ eităţii ii eg egeta etaţie ţiei& i& primeş primeşte te dimen dimensiu siuni ni  soarele şi lunaK "i%au ţinut cununaK 2ra*i şi ăltinaşiK I%am a0ut nuntaşi+K Preoţi+ Preoţi+ „cosmice”6 „ soarele munţii mari+K Paseri+ lăutari+K Păsărele mii+K ;i stele făcliiH”. "deea ceremonialului fune%ru este reliefată prin ersurile „ 'ă la nunta meaK 1 că*ut o  stea”& steaua deţin*nd în sim%olistica tuturor popoarelor un rol important. En unele tradiţii mitico poetice& stelele repreintă sufletele decedaţilor sau „ ferestre ale cerului prin care pătrund, în spaţiile siderale ale nemuririi, sufletele celor aleşi ”1. otriit !echiului 4estament  şi  şi iudaismului& stelele ar fi într-o oarecare măsură însufleţite& deoarece îngerii egheaă asupra lor. En credinţa tri%urilor Meita şi 2andP (din 2ali)& steaua căătoare este asociată unei tinere mirese care a plecat din casa părintească& pentru a locui împreună cu soţul ei. 2 ,upă cum se ştie& la poporul rom*n eistă credinţa că „ fiecare copil capătă la naşterea sa o stea şi cât timp steaua căpătată luceşte pe bolta cerului, până atunci trăieşte şi individul, iar când cade steaua i se curmă şi zilele”21. rin urmare& între om& destinul său şi steaua care-i corespunde pe %olta cerească se sta%ileşte o tainică& intimă legătură& aceasta reel*nd integrarea lui dintotdeauna în marile ritmuri cosmice& în armonia uniersală. "nocarea celor doi aştri& soarele şi luna& ca participanţi la ceremonialul nupţial& sugereaă unitatea principiilor masculin-feminin (9ang-9in)& diurn-nocturn& alternanţa iaţămoarte moarte-re -renaş naşter tere& e& legătu legătura ra str*ns str*nsăă între între eget egetaţi aţiee şi erotis erotism m („2i-a („2i-auu ţinut ţinut cun cununa una”)& ”)& deci deci carac caracter terul ul regen regenera erator tor al morţii morţii rituali ritualice ce iniţia iniţiatic ticee a t*năru t*nărului lui păstor păstor.. "ntima "ntima coales coalesce cenţă nţă&& „nuntirea”& fiinţei mioritice cu natura& cu cosmicul reeleaă dimensiunea sa ontică& doa de sacralitate cu care este înestită prin iniţiere şi deenire. /ierogamia păstorului A ipostaă a eităţii egetaţiei A care capătă proporţii cosmice& este purtătoare de sim%ol& suger*nd necesitatea dispariţiei periodice a diinităţii& în condiţii ceremoniale& pentru ca o comunitate& o lume să se reechili%ree sacral. entru mentalitatea mitică a unui popor care& în istorie& a parcurs un lung şi sinuos drum al dee deeni niri rii& i&  "ioriţa& denu denumi mită tă „une „une chos chosee sain sainte te et touc toucha hant ntee  fein feindr dree le c cur ur”” (Hul (Hules es 2ichelet)& „un gioiello romantico popolare” (Ooreno Ceni)& „un pome total de la douceur  unierselle” (Oeo 0piter) este creaţia repreentatiă& însă nu singulară. ?""o!(#0"eH

1

 Ficolae $r*nda&  o& cit&& pp. D;-DD.  "an 3see& o& cit& 2  
''

1. #lecsandri& 5asile   Poe*ii oulare ale românilor & 3ditura 2inera& $ucureşti& 1871 . $îrlea& 4idiu  $olclorul românesc românesc & ol. "& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1 >. $laga& Oucian A /ere & ol. 8& 4rilogia culturii & 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'; . $o%oc& Ficolae  "oti0ul remioritic remioritic în lumea colindelor & 3ditura Nacla& Timişoara& 18'; ;. $otta& ,an  Scrieri& ol. & 3ditura pentru Oiteratură& $ucureşti& 18D' antroocentrismului românesc românesc .  "ioriţa& 3ditura & 3ditura #rtemis& $ucureşti& 188& 188; 1@. . . Mern%ach& 5ictor  "iturile esenţiale& 3ditura tiinţifică şi 3nciclopedică& $ucureşti& 187' . 2atie& 2. 3.   "iturile egitului antic& 3ditura tiinţifică& $ucureşti& 18;' ;. 2uşu& :.  ?ei+ eroi+ ersona@e ersona@e& 3ditura tiinţifică& $ucureşti& 1871 D. Taloş& "on  ,ândirea magico%religioasă magico%religioasă la români& 6icţionar & 3ditura 3nciclopedică& $ucureşti& @@1

'8

IX. Meşterul Manole

1.Gene+# ##*e" <*nd 5asile 5asile #lecsa #lecsandri ndri pu%lica în 1'; 1';-1';> -1';>&& la "aşi& în  'oe&ii #o#ulare  balade Dcntece b,trne4ti? adunate 4i ndre#tate  şi apoi în ediţie definitiă în 1'DD& %aladele  "ioriţa şi  "onastirea  "onastirea 1rgeşului 1rgeşului& era conins că în nici o altă operă nu este mai eidentă capacitatea creatoare a poporului rom*n şi mai releantă ideea de moarte acceptată cu seninătate sau ideea de „moarte creatoare”. Encep*nd din secolul al !"!-lea şi p*nă în preent& atenţia folcloriştilor s-a îndreptat mai mult asupra originii şi eoluţiei tetului care alorifică un străechi mit& dec*t asupra alenţelor estetice ale acestuia. Tema desă*rşirii unei construcţii prin imolare a găsit mediul faora%il cristaliării în opere opere epice& epice& în spaţiul spaţiul %alcanic %alcanic&& fiecare fiecare popo poporr adapt*nd adapt*nd-o -o propriei propriei sale  forma mentis. Fumărul ariantelor descoperite în acest spaţiu al 3uropei o doedeşte6 >11 greceşti& 1D; rom*neşti& '7  %ulgare& >' maghiare& maghiare& >7 s*r%o-croate& s*r%o-croate& 18 al%anee& al%anee& ; arom*ne şi  ţigăneşti 22.
cu motivul zidirii unei femei, la nici unul nu aflăm tema epică în simplitatea celei greceşti. +e lângă aceasta, cântecul neogrecesc poartă în el încă unele trăsături de asprime rudimentară, prin care străbate până-n vremea noastră, adesea foarte puţin atenuată, ceva din atmosfera de cruzime fatală şi barbară a străvec'ii credinţe, de pe când ea era o realitate de fapt, ce stăpânea tiranic sufletul popular. ste, după noi, o netăgăduită dovadă a primitivismului variantei greceşti. a apare ca o primă etapă de concretizare în forme poetice durabile a legendei captate de-a dreptul din izvorul superstiţiei, fără intermediar. 2a celelalte naţii  cum e la români, sârbo-croaţi şi bulgari  balada e mult mai evoluată. a IaJ a"uns aici la dezvoltări estetice superioare, care o aşază printre cele mai desăvârşite realizări ale eposului popular. 2a toate aceste 22

 & p. 1>8. 23  etru
8@

popoare, însă, observăm în acelaşi timp că sc'ema s c'ema generală a baladei este tema grecească. +rin urmare, cu cea mai mare probabilitate, grecii au fost creatorii cântecului epic al eşterului anole .”2> reocupat de pro%lema geneei& dar depăşind-o& etru
aici de opera unor zidari vestiţi şi, în special, a meşterului ar'itect. %cesta e un erou, un supraom. *e află  în contact cu divinitatea sau cu anumite genii  aproape el însuşi geniu. 5ar pe de altă parte, soţia ar'itectului, ar'itectului, alt persona" superior  concretizare a devotamentului fără de margini faţă de soţ şi a dragostei de mamă, care, fiind sacrificată, nu plânge moartea ei, ci "alea despărţirii de copilul iubit şi soarta lui. %ceste persona"e se proiectează pe fondul sumbru al unui dureros conflict  dintre om şi destin , ce se rezolvă cu împăcarea, printr-o eroică resemnare a omului, care consimte la "ertfă. ”2 4 iiune interesantă asupra ersiunii rom*neşti a %aladei eprimă Oucian $laga& care& din perspectia filoofului culturii& în studiul  "#aiul mioritic  (18>D) or%eşte despre echimea geologic geologicăă a mitului& mitului& ale cărui cărui rămăşiţe rămăşiţe s-au păstrat păstrat la popo popoarele arele europene europene p*nă în 3ul mediu6 „otivul "ertfei umane pentru o clădire datează din vremuri geologice, când omul credea că trebuie să-şi

asigure pe această cale lăcaşul de puterile rele ale pământului şi de zeităţile întunericului. În evul mediu se mai găsesc la multe popoare europene rămăşiţe, când lămurite, când vagi, ale acestui obicei sau alea acestei credinţe. otivul sacrificiului uman pentru o clădire, nespus de primitiv în esenţă, s-a păstrat poetic prelucrat aproape la toate popoarele din sud-estul european. ”2 Hudec*nd motiul din „perspectia sofianică” (prin sofianic $laga înţeleg*nd „ o determinantă stilistică ”& „ipostatică de mari posibilităţi ” creatoare a spiritului popular est şi sud-est european)& el o%seră că prin su%limarea acestuia  %alada rom*nească rom*nească primeşte o notă specifică& specifică& întruc*t „ numai poporul românesc a crezut că "ertfa ţine

cumpănă unei fapte cereşti. eşterul anole îşi "ertfeşte soţia pentru o biserică. 5ată o sublimare !sofianică# a străvec'iului motiv de aproape incredibilă cruzime. %dânc statornicită trebuie să fi fost orientarea sofianică în sufletul poporului poporului românesc, dacă el a ştiut să împrumute această transfigurare unui motiv, cu care s-au luptat fără putinţă de sublimare, toţi vecinii săi, naufragiaţi în practicitate sau în medievalism eroic. ”2 Bn alt cunoscut eeget al %aladei& ,.
plăsmuită la noi şi pentru noi se aşază în c'ip firesc în fruntea tuturor. &aptul că, potrivit tipului nostru românesc, ea pune pe primul plan frământarea, vina şi căderea tragică a meşterului, nu aduce nici scădere sc ădere 2>

 Ibidem.  Ibidem& p. 1D. 2  Oucian $laga& Saţiul mioritic& în /ere & ol. 8& 4rilogia culturii & 3ditura 2inera& $ucureşti& 18';& p. ;@. 2  Ibidem. 2

81

figurii atât de duioase şi umane a soţiei. *oarta amândurora este nedespărţită. 5ar faptul că totul este privit din perspectiva sfâşierii lăuntrice a meşterului, dă baladei orizont şi înţeles adânc. ”2 ,espre aloarea deose%ită a ersiunilor rom*neşti scrie şi 2ircea 3liade& care consideră  %alada superioară nu numai „din punct de vedere al ec'ilibrului şi e$presiei artistice, ci şi datorită conţinutului său mitic şi metafizic ”21& opera aceasta fiind ea însăşi „ un produs folcloric de tip cosmogonic, deoarece "ertfa zidirii este o imitaţie omenească a actului primordial al creaţiei 2umilor. ”211 
români găsim balada desfăşurată, cuprinzând toate elementele teoretice teoretice într-o magnifică sinteză  îşi au în legenda eşterului anole unul dintre miturile centrale ale spiritualităţii lor. ”21=  1legerea  1legerea şi fructificarea acestui mit cu rădăcini „ într-o metafizică străvec'e, ecumenică ”& în această onă a lumii& nu sunt înt*mplătoare& deoarece el (mitul) „satisfăcea o anumită nevoie spirituală ”& „ întâlnea o rezonanţă pe care n-o întâmpina aiurea. ”21> 2ai mult& rom*nii şi popoarele sud-dunărene au regăsit în mitul acesta al „morţii creatoare” „propriul lor destin” puternic marcat de istoria dramatică. En legătură cu alorificarea morţii& 3liade face c*tea o%seraţii interesante despre  "ioriţa şi  "eşterul "anole& „cele două creaţii de seamă ale spiritualităţii populare româneşti. ”21 En  "ioriţa& „ideea de reintegrare în Cosmos prin moarte ” i se pare „ evidentă ” şi „numai pentru un

cercetător superficial, care ar "udeca prin criterii empiriologice, prezenţa aceasta a morţii ar putea însemna  însă o viziune pesimistă a lumii, a rarefiere a debitului vital, o deficienţă psi'ică. ”21 rin urmare& în  %alada păstorească& moartea nu este „negatiă”& „negatiă”& ea „ este o calmă reîntoarcere !lângă ai săi#. ”21 En  E n  "eşterul "anole& moartea „este creatoare, ca orice moarte rituală ” şi în aceasta identifică „ o concepţie erotică şi bărbătească a morţii. 6omânul nu caută moartea, nici n-o doreşte  dar nu se teme de ea; iar când e vorba de o moarte rituală  A adaugă saantul  o întâmpină cu bucurie. ”21 #ceastă opinie saantul A  o a lui 3liade se opune celei formulate de 3mil ). #nali*nd riguros& profund îndeose%i %alada despre ( "c%imbarea 2

 ,.  Ibidem& p. 1>@. 21  Ibidem. 21  Ibidem. 21  Ibidem. 21  Ibidem. 21

8

 ertfa imolării& din perspectia miturilor& riturilor şi a credinţelor& credinţelor& desigur punctul de edere al celui care a cercetat religiile lumii ni se pare mult mai apropiat de adeărata dimensiune a spiritului rom*nesc.

.C6te# 'on$"*e(#&"" #$)-(# #("#nteo( ##*e" ,espre %alada 2eşterului 2anole au fost ela%orate în a doua umătate a eacului trecut& studii studii document documentate ate&& dintre dintre care reţin reţin atenţi atenţiaa cel cel al lui 4idiu 4idiu apad apadima ima A  Neagoe asarab!  /e4terul /anole 4i (n&,torii de umbre@  (18D)& al lui :heorghe 5ra%ie A ertfa &idirii sau  /e4terul /anole (18DD)& #drian Nochi A =ersiunile e)trabalcanice ale legendei des#re 5ertfa  &idirii@  (18D (18DD) D)&& "on "on Tal Taloş oş A  /e4terul /anole. Contribuie la studiul unei teme de folclor  euro#ean şi cel al lui /oria $ădescu A /e4terul /anole /anole sau imanena tragicului  tragicului  (18'D).  (18'D).
cele din nordul 9ransilvaniei şi-au menţinut configuraţia anterioară, ele constituind astăzi întâiul stadiu cunoscut cunoscut în evoluţia evoluţia te$tului te$tului versificat versificat.. ”22 ,e asemenea asemenea&& o%seră o%seră transforma transformarea rea unor ariante transilănene în legende în proă& ceea ce a produs apropierea lor „ de superstiţia ce le stă la bază ”. #stfel& „ele refac în sens invers drumul parcurs iniţial, de la superstiţie la legendă şi apoi la baladă. ”221 Tetele acestea sunt mai scurte& se preintă su% formă de colind (fiind c*ntate de grupuri de femei la fereastră şi uneori şi în casă& în postul
sacrificarea unei femei, a dobândit înţelesuri mai profunde1 dintr-un fapt tragic oarecare, sens predominant  în variantele din 9ransilvania, sacrificarea femeii e pusă aici în slu"ba ridicării unei mănăstiri !cum n-a mai fost altă#. 7acă te$tul a avut până atunci un caracter oarecum etnografic, prin sensul pe care l-a dobândit cu ocazia noii localizări, localizări, el s-a înălţat la o mare valoare valoare literară. literară. %ceasta %ceasta e, după părerea noastră noastră  A  su%liniaă "on Taloş A , un e$emplu desăvârşit de întinerire a temelor folclorice. ”22= Entr-u Entr-unn alt tip& tip& numit numit „Tris „Trisfet fetite itele” le”&& mai puţin puţin cunos cunoscu cutt citito cititorilo rilor& r& acţiu acţiunea nea este este localiată la un alt edificiu cele%ru6 mănăstirea Trei "erarhi din "aşi& de data aceasta preci*ndu-se 22

 "on Taloş& o& cit&& p. D;.  Ibidem. 222  Ibidem& p. D. 223  Ibidem. 22=  Ibidem. 221

8>

şi timpul6 domnia lui 5asile 5asile Oupu. ,e fapt& „acesta e sc'eletul de bază al cântecului, pe care fiecare popor balcanic l-a adaptat la natura lui, brodând, fiecare după darul său, motivele care făceau parte din zestrea lui proprie. ”22 Bn alt merit al lui "on Taloş Taloş este de a fi marcat o cotitură în orientarea ipoteei genetice. Naţă de predecesorii care susţinuseră originea greacă a %aladei& folcloristul manifestă reţinere în a formula o ipoteă categorică& relief*nd dificultatea de a decide care popor este autorul acestui c*ntec c*ntec epic& din moment ce se poate constata constata o unitate unitate în ersiunil ersiunilee %alcanic %alcanice& e& conferită conferită de un schelet de %aă& suprapunerea straturilor culturale& deplasarea de populaţie în spaţiul %alcanic. rin urmare& „vec'ea cultură elenă luată adeseori ca argument de unii autori, nu dă dreptul la supoziţia

că grecii ar fi creat cântecul, deoarece s-a dovedit că popoarele balcanice conservă straturi culturale adeseori mai vec'i decât mitologiile !clasice#, greacă şi romană. 7acă numai cultura grecilor a a"uns să ne fie cunoscută, nu înseamnă că celelalte populaţii din 8alcani şi Carpaţi ar fi fost lipsite de cultură şi de capacitatea de a crea opere folclorice valoroase. :umărul mare de variante culese la greci şi români nu pot constitui un argument 'otărâtor în favoarea celor două versiuni, deoarece culegeri intensive la celelalte popoare ar putea scoate la lumină o şi mai mare bogăţie de variante. =lefuirea artistică remarcabilă a versiunii româneşti şi sârbo-croate nu poate fi luată în discuţia despre originea te$tului; tot aşa nu poate fi 22>

 Ibidem& p. >8@.  Ibidem.

22

8

luat în discuţie nici caracterul mai ar'aic al versiunii greceşti  cu toate că aproprierea ei de mit nu se poate pune la îndoială , deoarece acesta nu dovedeşte decât faptul că ea reprezintă un stadiu mai vec'i din evoluţia te$tului, aşa cum variantele româneşti din 9ransilvania nu sunt mai vec'i, ca origine, decât cele din /ltenia, untenia şi oldova, ci conservă  un  un stadiu mai vec'i de evoluţie. ”22 ,in cele preentate p*nă aici putem o%sera că pro%lema geneei unei at*t de cunoscute creaţii folclorice este departe de a fi lămurită şi poate că ea a constitui o temă maoră de cercetare pentru eegeţii în domeniu din secolul al !!"-lea. En ceea ce prieşte pu%licarea unor ariante în spaţiul rom*nesc& în secolul al !"!-lea& este necesar să menţionăm că în afară de #lecsandri& o ariantă în proă din tipul Trisfetitele a fost pu%licată de Mogălniceanu (1')& o alta de
>.Mot") /"t"' # e(t0e" ,esigur& #lecsandri şi nici un alt scriitor al eacului al !"!-lea nu aeau cum să intuiască destinul ecepţional pe care %alada 2ănăstirii #rgeşului îl a aea în cultura noastră şi numărul impresionant (peste >@@) de creaţii dramatice& epice sau lirice în care este alorificat mitul creaţiei prin ertfire. 4riginile acestui mit tre%uie căutate în timpuri foarte îndepărtate& în oriontul copilăriei umanităţii. #şa cum consideră 2ircea 3liade& e posi%il ca la %aă să se afle mitul cosmogonic& „modelul tuturor miturilor şi riturilor legate de ideea de !a face#, de o !operă#, de o !creaţie#.” 2otiul mitic al „facerii”& al construcţiei ridicate prin sacrificiu este înt*lnit în 4ceania& "ndoneia& #frica& la multe dintre popoarele europene& deci într-un spaţiu geografic foarte etins.
când ar fi suferit-o propriul corp, şi dacă este despărţită de el în întregime (fapt pe care îl crede posibil), va muri.”22 Engroparea um%rei echiala cu îngroparea sufletului omului care în mai puţin de @ de ile murea şi deenea spirit protector al construcţiei. 22

 Ibidem& pp. >8@->81.  Hames Nraer& 'reanga de aur & ol. ""& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'@& p. 11'.

22

8;

rin reiterarea actului ritualic se prelungeşte cosmogonia. 2ai mult& orice clădire (casă&  palat& templu sau cetate) era o imagine a uniersului& un „centru al lumii”. En spaţiul sud-est european această iiune capătă o dimensiune de natură sacră& pentru că „ până foarte de curând,

lumea era conştientă în aria balcano-danubiană că o biserică sau o mănăstire reprezentau la fel de bine Cosmosul, ca şi 5erusalimul ceresc sau +aradisul1 avea loc, în acest caz, o conştientizare a simbolismului ar'itectonic şi iconografic prezent în construcţiile sacre, şi această conştientizare se opera atât pe calea e$perienţei religioase religioase (liturg'ie), cât şi pe calea culturii tradiţionale (teologie). ”22 En spaţiul european sunt numeroase legendele cu priire la ertfele umane necesare construirii cetăţilor& podurilor& castelelor şi oraşelor. En :ermania şi în Nranţa a circulat multă reme o legendă despre un pod făcut de diaol într-o noapte& în schim%ul primului suflet care aea să treacă în următoare i peste el. i la temelia alatului Cegal din 2adrid fanteia populară a aşeat o ictimă omenească. oestea mitului ertfei pentru creaţie se ţese la greci în urul ridicării podului #rta din 3pir& al turnului din
.St()'t)(# o-e(e".Mot"e %" $"/o)(" 5aria ariant ntel elee rom* rom*ne neşt ştii (1D; (1D; du după pă stat statis istic ticaa efec efectu tuat atăă de "on "on Taloş aloş&& grup grupat atee în douăspreece tipuri)& spre deose%ire de cele %alcanice (s*r%eşti şi %ulgăreşti) aduc în centrul atenţiei conflictul interior al meşterului şi tragismul destinului unei fiinţe omeneşti menite să ămislească frumuseţe. 2itul sacrificiului creator& care şi-a găsit su%stanţa poetică& transfigurarea artistică în %alada populară a 2ănăstirii #rgeşului& deenit în spaţiul cultural rom*nesc ceea ce :. <ălinescu numeşte „mit estetic”& face parte din categoria miturilor definite de $laga „transsemnificatie”.
22

 2ircea 3liade& 6e la ?almois la ,enghis%.an& 3ditura /umanitas& $ucureşti& 188;& p. D@.  2ircea 3liade& "orfologia şi funcţia miturilor & în „0ecolul @”& nr. @;-@D& 187'& p. 1.

23

8D

i spaţiul& „ Pe 1rgeş în giosK Pe un mal frumos ”& este unul al tainei& un spaţiu sacru al  "onastire naltăK 'um mitului. #ici& pe „
anunţă deopotrivă un sfârşit şi o reîncepere, adică o mutare pe alt plan. %ici se regăseşte ideea de naştere nouă şi de germinare, precum şi cea de moarte. ” Nără îndoială& acest număr imprimă începutului  %aladei noastre un caracter de ritual şi eprimă o iiune asupra ieţii. rin actiitatea lor  const construc ructi tiă& ă& creati creatiă& ă& idari idariii partic participă ipă la „ritmu „ritmurile rile cosmic cosmice” e”&& la înălţa înălţarea rea %iseri %isericii cii&& acest acest „centru” sim%olic al lumii rom*neşti. :rupul idarilor este întregit de 2anole& al ecelea meşter. Fumărul  *ece cunoaşte o sim%ol sim%olist istică ică intere interesan santă& tă& ep eprim rim*nd *nd ideea ideea de totali totalitat tate& e& de desă* desă*rşi rşire& re& iaţa iaţa şi moarte moarteaa deopotriă& dar şi un pronunţat dualism al fiinţei. Tre%uie amintit şi faptul că în credinţa populară rom*nească& numerele pare& în general& nu sunt considerate faste& ci preestitoare ale răului. ,e aceea& nu numai unele imagini de la începutul %aladei (căutarea locului misterios& idurile  părăsite& preenţa c*inilor)& ci şi numărul sim%olic  *ece anticipă finalul dramatic& final care ţine& credem& de o metafiică a morţii. En 2anole A artistul eistă aspiraţia de a depăşi condiţia umană. Fumai lui i se transmite  prin is& punte de legătură între uman şi diin& condiţia de care depinde înălţarea construcţiei6 imolarea unei fiinţe apropiate& dragi& soţie sau soră a unuia dintre meşteri& care a eni prima cu merinde. 0oluţia salatoare nu proine din eterior& de la o păsare măiastră (ca la greci) sau de la o *nă *nă (ca (ca la s*r% s*r%i)& i)& ci din din ad*n ad*ncu cull conş conşti tiin inţe ţeii acel acelui uiaa care care tre% tre%ui uiee să sacr sacrif ific icee şi să se autosacrifice pentru a răspunde imperatiului creaţiei. 231

 Oaăr ăineanu& 2asmele române& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187'& pp. >8-@.

87

#pare motiu #pare motiull urăm* urăm*ntu ntului lui&& respe respecta ctatt doa doarr de 2anole 2anole&& care care se ridică ridică la sup suprem remaa conştiinţă a artistului. Encălcarea urăm*ntului& urăm*nt care ar fi putut face posi%ilă unitatea sacră a repreentanţilor aceleiaşi %resle& creeaă o ruptură& o „rupere de niel”& cum ar numi-o 2ircea 3liade şi a precipita acţiunea într-un singur sens& şi anume acela al idirii de ii a soţiei lui 2anole& căreia însă nu i se destăinuie taina urăm*ntului. #na (în arianta #lecsandri) sau
implicate ideea sanctificării, a morţii, a dragostei şi a eliberării, fiecare dintre ele reprezentând într-adevăr  abolirea condiţiei umane, profane, deci o rupere de nivel ontologic1 prin dragoste, moarte, sfinţenie, prin cunoaştere metafizică, omul trece, cum spune 8ri'adKranFaLa  panişad , de la !ireal la realitate#. ”232 3 232

 2ircea 3liade& Imagini şi simboluri& 3ditura /umanitas& $ucureşti& 188& p. D>.

8'

or%a de realitatea ultimă la care fiinţa umană tinde şi la care aunge după ce şi-a depăşit condiţia şi a redo%*ndit-o pe cea diină de dinaintea „aruncării” sale în eistenţă.
dăinuirea superstiţiei, ci sentimentul creativităţii, cu tot tragicul lui, este a$a în "urul căreia s-a cristalizat funcţional e$presia românească. ”233 $alad $aladaa 2ănăs 2ănăstiri tiriii #rge #rgeşul şului& ui& care care a îneşm îneşm*n *ntat tat poe poetic tic stră străech echiul iul mit al idiri idiriii oamenilor de ii& a inspirat numeroşi poeţi şi dramaturgi rom*ni& care i-au dat interpretări dintre cele mai felurite. ,in prima umătate a eacului al !"!-lea şi p*nă în ilele noastre& literatura rom*nă înregistreaă înregistreaă o producţie poetică poetică %ogată inspirată inspirată de „mitul estetic”. estetic”. rima creaţie de aces acestt fel fel este este  "eşterul "anole  (1'7) de 8).  poeiile argheiene argheiene AleluiaM [18@\ şi acica (din olumul Hore, ?""o!(#0"eH 1. $ădescu& /oria   "eşterul "anole sau imanenţa tragicului& 3ditura . & 3ditura #rtemis& $ucureşti& 188& 188; D. 3liade& 2ircea  "eşterul "anole& Studii de etnologie şi mitologie mitologie & 3ditura Hunimea& "aşi& 188 7. Cuăndoiu& ael  $olclorul literar în contetul culturii oulare româneşti& 3ditura „:rai şi 0uflet A 233

 ,.
88

5. 9(o+# -o-)#(

B1ctul o0estitului o0estitului - decenii ale secolului al !!-lea& poestitul a constituit un fenomen cultural cu o  puternică  puternică tradiţie. tradiţie. surprinse urme cultice cultice ale Nolcloristul 4idiu $îrlea afirmă că „ în uropa au mai putut fi surprinse

povestitului basmelor doar la noi, apoi sporadic spre nord, la ucrainenii carpatici, letoni, estoni şi finlandezi, iar   în apus numai la irlandezi, irlandezi, deci în forme insulare insulare care apar ca fragmente fragmente din întinsa întinsa arie de odinioară odinioară..  Împre"urare  Împre"urareaa că resturile resturile cultice ce au mai dăinuit în aceste insule relevă tot atâtea aspecte felurite, unele c'iar contradictorii, confirmă şi pe această cale comple$itatea ancestrală a fenomenului. ”23= #ctul #ctul po poest estitu itului lui s-a practi practicat cat în toate toate mediile mediile social sociale& e& at*t at*t la curte& curte& în saloan saloanele ele aristocraţilor& c*t şi în r*ndul maselor populare& fiind o principală formă de distracţie& un mod de a eada eada din uniersul cotidian. cotidian. oestitul oestitul nu se adresa eclusi copiilor& copiilor& ci şi oamenilor maturi& de fapt& mai ales acestora& pentru că ei puteau pătrunde semnificaţiile creaţiilor şi le puteau transmite mai departe. 4%iceiul 4%iceiul era practicat practicat îndeose%i îndeose%i la sate& însă nu lipsea nici din mediul mediul ur%an. 4caiile 4caiile în care se poestea erau dierse6 la şeători& duminica& în timpul anumitor munci şi în momente de răga& răga& pe uliţă& toamna toamna la curăţatul curăţatul porum%ului& porum%ului& după terminatul terminatul muncii etc. 0e poe poestea stea la st*nă& st*nă& c*nd se adunau mai mulţi cio%ani& la moară& în ca%anele lucrătorilor forestieri& în spital& la armată.  Fu oricine oricine nara un %asm& o poeste& poeste& o snoaă snoaă sau o legendă& legendă& ci aceia care aeau aeau „darul „darul de a  poesti”&  poesti”& căci căci „ ca modalitate de actualizare a unor valori folclorice, povestitul constă în retransmiterea unor 

mesa"e constituite ca structură şi cod (repertoriu de semne), orientate însă, prin adaptare, spre e$igenţele şi receptivitat receptivitatea ea unui grup de ascultători ascultători (destinatarul (destinatarul actului de comunicare). comunicare). %ceasta %ceasta presupune, presupune, din partea partea povestitorului, în primul rând o bună memorie, pentru că el trebuie să stăpânească un repertoriu suficient de 23=

 4idiu $îrlea& $olclorul românesc românesc & ol. "& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1& pp. 1>8-1@.

1@@

teme, motive, imagini, e$presii etc., necesare realizării discursului narativ, iar în al doilea rând talent interpretativ şi putere creatoare. +ovestitorul nu reproduce niciodată un basm identic cu o actualizare anterioară, ci îl reconstituie pornind de la tipare structurale şi elemente de cod tradiţionale, în forme dominate de personalitatea lui şi condiţionate, în egală măsură, de receptivitatea ascultătorilor. ”23> 2enţio 2enţionăm năm că po poest estito itorii rii nu erau erau „speci „speciali alişti” şti”&& profes profesion ionişt işti&i& precum precum&& de eempl eemplu& u& lăutarii& ci ţărani& muncitori care& datorită talentului lor& deeneau cunoscuţi în mediile în care trăiau. trăiau. ersonalita ersonalitatea tea fiecărui fiecărui narator narator influenţa influenţa organiare organiareaa discursului discursului narati actualiat actualiat şi îi conferea o notă specifică& de originalitate. Bnii dintre poestitori& deose%it de talentaţi& prelucrau într-o manieră proprie& originală structura faptului folcloric tradiţional şi o adaptau necesităţilor  momentului. #u eistat& însă& şi „poestitori pasii”& care doar reproduceau ceea ce memoraseră& sau „poestitori ocaionali”& al căror repertoriu era redus şi& ca atare& narau doar în anumite momente. En urma cercetărilor efectuate& folcloriştii au constatat că la naratorii populari a eistat tendinţa specialiării pe anumite specii& unii prefer*nd %asmele (în special cele fantastice)& iar alţii  poestirile  poestirile sau snoaele snoaele.. ,e asemenea asemenea&& diferenţele diferenţele de *rstă *rstă şi cele de se erau semnificati semnificatie& e& „implicând particularităţi de stil şi realizare la nivelul naraţiunii actualizate. ”23 Bn rol rol impo import rtan antt în actul ctul poe poesstitu titulu luii îl deţi deţine neaa şi rela relaţi ţiaa dint dintre re nara narato torr şi ascultătorQr ascultătorQrecept eceptor& or& întruc*t primul& cuno cunosc*nd sc*nd grupul de auditori& auditori& îşi adapta adapta stilul de interpretare interpretare eigenţelor acestuia. #stfel& „relatia statornicie” a relaţiei poestitor A receptor& care& treptat& se forma& „contribuia, în mare măsură, la stabilizarea repertoriului tematic, la selectarea mi"loacelor de

realizare, iar în cazul povestitorilor inventivi, la asimilarea elementelor novatoare şi integrarea lor în tradiţie.”23 Ceferitor la rolul& la funcţiile poestitului& tre%uie spus că cea mai cunoscută şi cea mai răsp*ndită în spaţiu este funcţia magică apotropaică. #ctul poestitului era& în remurile de demult& legat de credinţe superstiţioase. ,e eemplu& o credinţă spune că dacă un cio%an spunea în fiecare seară o poeste „ de când se mârlesc oile până fată întâiul miel  deci cam >MM de naraţiuni 0 ”23& atunci unul dintre miei a fi nădrăan şi a relata tot ceea ce se a înt*mpla cu el. otriit altei credinţe& c*nd se aflau la munte& cio%anii tre%uiau să spună în fiecare seară trei poeşti şi apoi să facă o horă în urul st*nii& consider*ndu-se că astfel spaţiul respecti a fi proteat şi nu or pătrunde duhurile rele. rele. #ceeaş #ceeaşii funcţi funcţie& e& propiţi propiţiato atorie& rie& se atri%u atri%uie ie po poest estitul itului ui pen pentru tru protec protecţia ţia locuin locuinţei ţei.. 3lena 3lena  Ficuliţă-5  Ficuliţă-5oronc oroncaa noteaă noteaă o credinţă credinţă populară populară culeasă culeasă la sf*rşitul sf*rşitul secolului secolului al !"!-lea& !"!-lea& potriit potriit căreia „cu o poveste bine spusă şi frumos înc'eiată se încon"oară casa de trei ori, ca o pavăză, de nu poate nici un rău străbate. ” ,e asemenea& poestitului i se atri%uia şi o funcţie terapeutică incontesta%ilă. Bn eemplu consemnat de #. #. opo preintă credinţele şamaniste ale dolganilor din 0i%eria6 „ În timpul

epidemiilor se spuneau poveşti înfăţişând viaţa fericită a eroilor. 7emonul bolii, apropiindu-se de !cumele# în care se spuneau asemenea poveşti şi fiind înşelat de imaginile lor, îşi zicea1 ce fel de oameni sunt aceia care 23>

 ael Cuăndoiu&  $olclorul literar în contetul culturii oulare oulare româneşti româneşti & 3ditura „:rai şi 0uflet A . 23  4idiu $îrlea& o& cit&& p. 1@.

1@1

continuă să trăiască bine, deşi eu trimit asupra lor boliG *e vede treaba că nu e nimic de făcut aici  şi se  îndepărta.  îndepărta. Înainte Înainte de a începe începe tratamentul tratamentul unui bolnav, bolnav, şamanul trebuia să afle cauza bolii. +entru aceasta era necesar să-l vadă pe demonul bolii şi să afle ce trebuie să întreprindă împotriva lui. nii demoni erau însă foarte recalcitranţi şi nu se lăsau văzuţi de şaman; prin urmare, acesta nu putea începe tratamentul. În asemenea cazuri, după încercări zadarnice, şamanul se adresa unui povestitor de basme. *eara, şamanul se ducea la bolnav şi se ascundea în prea"ma lui. ai târziu, venea şi povestitorul, care începea să spună un basm despre lupta unor eroi pozitivi cu du'urile rele, eroii învingându-i pe aceşti demoni. 7emonul bolii, auzind acestea, lua imaginile basmului drept realitate. &ăcându-i-se milă de confraţii lui învinşi şi dorind să-i a"ute, el ieşea din bolnav şi, astfel, putea fi văzut de şaman. ”23 Ceiese Ceiese de aici aici că însuşi însuşi po poest estito itorul rul de %asme %asme era consi consider derat at un „spec „special ialist ist”” în domeniul medicinei magice& interenţia lui fiind ăută ca deose%it de %enefică& de eficace. En societatea modernă& recitării %asmului i se recunoaşte o „funcţie psihoigienică”. En acest sens& psihanalistul american $runo $ettelheim& fondator al şcolii ortogenetice din
diferenţiat în însăşi structura şi conţinutul diferitelor specii ale naraţiunii orale, e mult mai comple$ă, şi numai aşa se e$plică preţuirea de care aceste naraţiuni şi interpreţii lor se bucurau în mediile populare. ”2= En afara funcţiilor menţionate ale poestitului& în caul %asmului pot fi menţionate funcţia cognitiă (în caul legendei) şi funcţia educatiă (în caul snoaei). En ilele noastre& nemaieist*nd împreurările specifice pentru poestit& dec*t în foarte  puţine situaţii& acesta se practică în familie& unde %unicii şi părinţii spun copiilor poeşti& %asme&  pentru a-i adormi mai uşor. uşor. #ceasta se înt*mplă cu precădere în mediul ur%an. En secolul trecut& c*nd %asmele& care altădată erau spuse în special pentru cei maturi& au decăut în atenţia acestora& nemaicorespun*nd nemaicorespun*nd gustului şi mentalităţii lor& „ s-a ivit nevoia de a-l cultiva doar pe seama

copiilor. +rin aceasta, el şi-a restrâns proporţiile, devenind apana"ul unui matur din familie, sursa de alimentare a repertoriului fiind cu precădere colecţia de basme tipărită, mai ales cele cu profil infantil. %ceasta este faza decadentă a fenomenului, cu vec'ime multimilenară, se înţelege firească şi inevitabilă pe măsură ce mentalitatea populară a evoluat simţitor sub influenţa culturii de tip clasic. ”2=1

23

 #pud 5al ncercare asura anamne*ei în basm & 3ditura 0aeculum ".4.& $ucureşti& @@;& p. 1D;. 2=  ael Cuăndoiu& o& cit&& p. @. 2=1  4idiu $îrlea& o& cit&& p. 1D.

1@

5 #. ?#$/) A.De0"n"(e.C#$"0"'#(e En proa populară& fără îndoială& specia literară cea mai %ogată o repreintă %asmul. Fu se poate discuta despre %asm fără o clarificare& a%solut necesară& a noţiunii de %asm şi a noţiunii de poeste& aceasta deoarece multă reme cei doi termeni au fost consideraţi sinonimi. 4 primă lămurire o aducea în secolul al !"!-lea $ogdan etriceicu /asdeu& care& or%ind despre folclorul rom*nesc şi cel european făcea distincţie între %asm şi poeste& în funcţie de care delimita şi alte categorii. En opinia sa& poestea este „ orice fel de naraţiune, fie legendă, fie snoavă, fie anecdotă... în care nu se întâmplă nimic miraculos sau supranatural ”& în timp ce în %asm „ supranaturalul supranaturalul constituie un element esenţial ”. /asdeu considera că unicul deriat al %asmului ar fi „ deceul” care e& de fapt& tot un %asm „menit a da soluţionarea unei probleme. ”2=2 Bn alt cunoscut folclorist& Oaăr ăineanu& în studiul  asmele romne n com#araiune cu legendele clasice 4i n leg,tur, cu basmele #o#oarelor n(ecinate 4i ale tuturor #o#oarelor  romanice (1'8 (1'8;) ;)&& prop propun unee o deli delimi mita tare re a spec specii iilo lorr epic epicii ii po popu pula lare re&& care care însă însă nu este este coningă con ingătoare toare datorită datorită inconsec inconsecenţe enţeii terminolog terminologice& ice& pentru pentru că discută discută despre despre termenii termenii basm& clasifica carea rea  #o(e4tilor mitico+fantastice& etico+mitice& religioase şi legend,& snoa(,& dar face clasifi  glumee& atri%uind termenului %asm o mai mică sferă dec*t celui de poeste. #stfel& „%asmele rom*ne” sunt grupate în cele patru „secţiuni” (enumerate anterior) care la r*ndul lor includ următoarele cicluri6  1& Po0eştile mitico%fantasticeG ". nărame) """.
5.
 $odgan etriceicu /asdeu&  Et5mologicum "agnum 8omaniae& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187@& pp. >->>.

1@>

".
En urmă cu trei decenii& un alt eeget& ". <.
epicii populare şi culte, de obicei în proză, în care persona"e imaginare traversează întâmplări fantastice, forţele 8inelui învingându-le pe cele ale 6ăului. ”2=3 ,efiniţiile numeroase formulate p*nă în preent reliefeaă aloarea& receptarea şi larga răsp*ndire în spaţiu şi în timp. ,e eemplu& :. <ălinescu îl consideră „ un gen vast, depăşind cu

mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie, morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oamenii ci şi anume fiinţe 'imerice, animale. =i fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple măşti pentru felurite tipuri de indivizi. &iinţele neomeneşti din basm au psi'ologia şi sociologia lor  misterioasă. le comunică cu omul dar nu sunt oameni. Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroi 'imerici, n-avem de-a face cu un basm. ”2== ,in punctul de edere al lui 4idiu $îrlea care caută o delimitare a „ diferenţei specifice ” basmul ul poat poatee fi defi defini nitt ca o nara naraţiţiun unee compa comparat rati i cu celela celelalte lte specii specii ale epicul epicului ui po popul pular ar „ basm pluriepisodică, al cărei protagonist este omul (de obicei adolescent), a"utat de animale sau obiecte cu  însuşiri miraculoase, care izbuteşte izbuteşte în cele din urmă să fie răsplătit în c'ip ma$im, acţiunea fiind fiind verosimilă 2=> pentru o mentalitate de tip ar'aic. ” En mod deo deose% se%it it atenţi atenţiaa speci speciali alişti ştilor lor s-a îndrep îndreptat tat către către %asmu %asmull fantas fantastic tic&& acesta acesta caracteri*ndu-se caracteri*ndu-se prin forme sta%ile& spre deose%ire de %asmul despre animale& care& în timp& şi-a schim%at schim%at statutul statutul funcţiona funcţionall şi semnifica semnificaţiile. ţiile. 3iste 3istenţa nţa uno unorr elemen elemente te de cultură cultură primitiă primitiă&& arhaică& în su%stanţa lui nu înseamnă neapărat că el s-a constituit într-o asemenea cultură. ro%a%il că %asmul a apărut o dată cu fiinţa umană& din necesitatea pe care ea a simţit-o de a-şi imagina o altfel de lume dec*t cea în care trăia& o lume în care totul deine posi%il. ,eşi este cunoscut încă din antichitate ca specie literară folclorică& %asmul a circulat& asemenea tuturor creaţiilor populare& pe cale orală& intr*nd în atenţia cititorilor a%ia la începutul eacului al !"!-lea& o dată cu pu%licarea& în 1'1& a primei colecţii de %asme de către fraţii :rimm. En spaţiul rom*nesc& primele %asme au fost pu%licate în 1'D@ de 3. $. 0tănescu Po0eşti culese şi corese& Timişoara). reciăm că& în scris& c*tea %asme rom*neşti au #rădanul ( Po0eşti fost consemnate la sf*rşitul secolului al !5"""-lea.

. Teorii asu#ra gene&ei basmului  Ent*ln Ent*lnim im %asme %asme în toate toate on onele ele lumii& lumii& în folclo folclorul rul tuturo tuturorr pop popoar oarelo elorr& din timpur timpurii imemoriale& fără a cunoaşte însă& originea lor. #supra geneei au fost formulate în ultimele două secole mai multe teorii (mitologică& onirică& ritualistă& antropologică etc.)& dar niciuna pe deplin credi%ilă şi care să corespundă eigenţelor cercetărilor moderne. Nără să facem o trecere în reistă a tuturor teoriilor eistente& ne oprim asupra acelora pe care le considerăm releante.  2&B& 4eoria 4eoria mitologică Nraţii :rimm erau de părere că %asmele sunt „resturi”& „relice” mitologice& ecouri ale unor mituri străechi& care s-au impus în cultura popoarelor. popoarelor. $asmele s-au iit datorită capacităţii fiinţei umane de a fantaa& de a poetia& a*nd un fond mitic comun& şi anume cel indo-european& de unde s-au transmis şi apoi s-au adaptat la forma f orma proprie a fiecărui popor. popor. 2=3

 "rina etraş& 4eoria literaturii& 6icţionar%antologie deO& & 3ditura ,idactică şi edagogică C.#.& $ucureşti& 188D.  :. <ălinescu&  Estetica basmului& 3ditura pentru Oiteratură& $ucureşti& 18D>& p. 8. 2=>  4idiu $*rlea& o& cit&& p. 18. 2==

1@;

Nraţii #rthur şi #l%ert 0chott& culegători ai „%asmelor alahe”& au fost printre primii adepţi ai teoriei fraţilor :rimm& populari*nd ideea indo-europeană a originii %asmelor6 „ 7upă o

lege de care ascultă toată lumea vie, orice diversitate ia naştere din tot ceea ce este simplu şi mic. 7rept e$emplu poate slu"i limba. Încă de pe acum s-a dovedit că o sumedenie de limbi din 5rlanda şi până în insulele din /ceanul +acific au o rădăcină comună şi că deci popoarele care le vorbesc sunt înrudite; se poate c'iar spera că ştiinţa va izbuti să facă dovada a ceea ce 8iblia afirmă cu credinţă şi înţelepciune, anume că toţi oamenii se trag din câteva seminţii. Cine ar trăi secole de-a rândul ar putea vedea răsărind dintr-o dintr-o singură g'indă o pădure pădure de ste"ari fremătătoar fremătătoare; e; cine ar fi traversat în c'ip conştient conştient milenii milenii ar fi putut să-şi dea seama de felul în care de la începuturile pline de o simplitate copilărească s-a a"uns la pădurea de limbi care acoperă pământul. :ici în cazul basmelor nu e nimic altceva. :eînsemnate şi palide au fost cu siguranţă miturile primilor oameni; dar, deoarece sensul lor interior, înrudit fiind cu spiritul şi sufletul neamului nostru şi acţionând binefăcător asupra lui, a ascultat glasurile insondabile insondabile ale creaţiei, ele nu au dispărut, ci, cu o forţă vitală indestructibilă, s-au dezvoltat în forme veşnic noi. %şa se e$plică de ce atâtea basme, care azi par complet diferite ca formă, la o e$aminare mai atentă îşi vădesc nucleul comun; de ce serii întregi de naraţiuni cu înfăţişare originală sunt reductibile la câteva mituri e$trem de simple. (...) ste dreptul frumos al poeziei de a ne înălţa cu a"utorul imaginilor ei de vis deasupra c'inurilor e$istenţei1 aici, omul a pândit cândva oglinda fermecată care, în ciuda simplităţii ei, slu"eşte graţioasei prietene să producă belşug de miracole. terna reîntoarcere, în sute de variaţii, a acelei idei trebuie să ne surprindă cu atât mai puţin cu cât povestitorii diferitelor popoare şi seminţii nu au ştiut unii de alţii. 7oar pentru noi, cei care întindem pe o masă, în faţa noastră, comorile dintr-o sută de ţări şi din toate timpurile, acea repetare ar putea fi obositoare, dacă nu s-ar înveşmânta de fiecare dată în altă 'aină. ”2= Teoria mitologică este susţinută la noi şi de #tanasie 2. 2arienescu& din al cărui punct de edere Năt-Nrumos este soarele& descendent al lui #pollo şi hoe%us& iar "leana
 #rthur şi #l%ert 0chott&  2asme 0alahe+ cu o introducere introducere desre oorul 0alah şi o aneă destinată elicaţiei basmelor & 3ditura olirom& "aşi& @@>& pp. >@->1.

1@D

culturale foarte echi. ,in "ndia& în secolul al !-lea& o dată cu cărţile populare& %asmele s-ar fi răsp*ndit& prin migraţiune aung*nd în 3uropa. #ceastă concepţie despre originea orientală a celei mai %ogate specii folclorice a fost susţinută şi de 2arcus Oandau& 3mmanuel
subiect femei vulgare şi perfide, nu s-au născut spontan în societatea evului mediu, ci ele purced din 5ndia. I...J Ceea ce este necesar spre a se înţelege inspiraţia unor asemenea poveşti se poate înc'ipui că ele au fost compuse într-o ţară unde femeile, private de libertate, instrucţie şi demnitate personală, au avut totdeauna vicii, al căror tablou, prea e$agerat, n-a putut să treacă în uropa decât printr-o caricatură e$cesivă.”2= En Com*nia& Com*nia& tea originii originii orientale orientale şi a migraţiunii migraţiunii %asmelor %asmelor este susţinută susţinută de Ficolae "orga şi 2oes :aster. F. "orga este de părere că proa populară a pătruns în 3uropa prin $ianţ& din 4rientul asiatic& însă colportarea nu s-a făcut prin scris ci prin intermediul negustorilor care de%arcau pe coasta Traciei& aduc*nd cu ei „ elemente de poezie epică în proză ”.
transformaţiuni o caută I9'.J 8enfeF ( +antsc'atantra , >, D>N) în luptele şi disputele pline de vră"itorii şi fermecări, dintre sfinţii budd'istici şi bra'manici, prin care unul se încerca a birui pe celălalt. 7esigur, au căpătat ei o formă mai potrivită firii omeneşti în genere în cursul îndelungatei migraţiuni de la un popor la celălalt. *e înţelege că noi nu voim a deduce, de la singurul fapt pe care l-am tratat aici, modul de introducere la români şi ce popor a "ucat aici rolul intermediar. 4oim numai, terminând, a ne e$prima speranţa că vom mai da de astfel de materii orientale prelucrate în 6omânia şi întocmite prin popor pentru popor, mai cu seamă în ceea ce priveşte snoavele, basmele şi gâcitorile, adevăratul odor al unui popor. %mintim numai, fără a trage vreo consecinţă, ipoteza lui 8enfeF că uropa datoreşte mult invaziunii mongolilor, mongolilor, care, desigur, îmbuibaţi de basmele orientale budd'istice, budd'istice, au fost cei mai puternici răspânditori Iai acestoraJ prin toată uropa. / cercetare minuţioasă tocmai a literaturii noastre poporane în comparaţiune cu cea rusească şi cu cea a popoarelor din +eninsula 8alcanică ne va da desigur desluşiri îndestulătoare asupra c'estiunii 2=

 #pud :heorghe 5ra%ie& 5ra%ie& Pro*a oulară românească& românească& Studiu stilistic & 3ditura #l%atros& $ucureşti& 18'D& p. 1.

1@7

dacă au avut mongolii influenţă şi asupra românilor, căci numai prin Oara 6omânească le era drumul şi pe dânsa o cutreierară prea adeseori. ”2= 2&& 4eoria antroologică 0e opune teoriilor mitologică şi orientală şi a fost creată& în #nglia& de către 3d?ard $. TSlor& iar apoi susţinută de #ndre? Oang& /artland& 2annhardt ş.a. #ceşti cercetători susţin ideea poligeneiei %asmului. 3i arată că %asmele egiptene au o mai mare echime dec*t cele indiene şi& îndrept*ndu-şi atenţia către mitologia greco-romană& o%seră că eistă numeroase asemănări între miturile homerice şi %asmele popoarelor europene. ,e asemenea& studiindu-se străechi credinţe şi mituri ale popoarelor „primitie” din #merica& #ustralia şi #frica s-a auns la concluia că eistă un fond comun al %asmelor dierselor popoare. ,eose%irea constă în aceea că& în timp ce pentru „primitii” sunt considerate adeăruri& pentru omul „ciiliat” anumite elemente din %asme sunt ireale& fantastice. ornind de la aceste aspecte antropologii formuleaă teoria potriit căreia în mituri& în %asme eistă „supraieţuiri” ( sur0i0als) ale unor credinţe foarte echi despre lume şi despre eistenţă& care prin cultură au dispărut la popoarele moderne& ciiliate& dar care s-au păstrat „ii” la popoarele primitie. #ceste elemente „ii” ne aută să înţelegem credinţa în o%iecte magice& în metamorfoa fiinţelor& în răi& din uniersul fantastic al  %asmelor.  %asmelor. #depţii acestei teorii susţin că %asmele au fost create în timpuri primordiale& c*nd eista o cultură primitiă identică la toate popoarele şi& ca atare& pe aceeaşi treaptă culturală o  forma mentis asemăn asemănăto ătoare are.. #stfel #stfel s-ar s-ar ep eplic licaa temele temele şi motie motiele le simila similare re din %asme %asmele le apar aparţi ţin* n*nd nd die diers rsel elor or naţi naţiun uni. i.
 2oes :aster& Studii de folclor comarat & 3ditura 0aeculum ".4.& $ucureşti& @@>& pp. '-8.

1@'

şi anume6 una a egherii& adică a simţirii& a cugetării& a acţiunii şi alta a realităţii& adică a ceea ce omul ede& simte& g*ndeşte în timpul somnului& deci în is. otriit iiunii sale omul primiti nu era capa%il să facă o distincţie clară între starea de eghe şi starea din is. En is toate lucrurile  primesc dimensiuni dimensiuni hiper%olice şi& mai mult& mult& ceea ce omul omul iseaă poate deeni realitate în starea starea de eghere. Entruc*t orice popor crede în ise& el crede şi în %asme. Oa fel ca în is& în %asme noţiunea de spaţiu şi de timp sunt anulate& omul ede ei şi *ne& iar %orul deine principal miloc de deplasare. ,e aici concluia că %asmele nu ar fi altcea dec*t transpuneri în formă artistică ale iselor fiinţei umane.

C. Elemente caracteristice caracteristice $asmul fantastic se distinge de celelalte specii ele epicii populare prin arhitectonica sa deose%it de %ogată şi de diersă în „schematismul”& în „stereotipia” ei.
artistic particular, determinat de o cauzalitate proprie. :u e$istă nici un basm în care elementele pur  fantastice să apară izolat. le se leagă întotdeauna de eroi şi eroii descind din lumea real posibilă. În mod aproap aproapee consta constant, nt, acţiu acţiunea nea basmel basmelor or se decla declanşe nşează ază într-u într-unn cadru cadru real real şi recla reclamă mă împre" împre"ur urări ări verosimile.”2= 3ident& imaginea cadrului este determinată de mediul natural şi social& cultural în care trăieşte naratorul. 3lementele fantastice sunt inserate& în general& o dată cu declanşarea intrigii conflictului& fiind preent apoi pe tot parcursul desfăşurării eenimenţialului. eenimenţialului. #nimalele& păsările& insectele sunt înestrate& ca şi omul& cu darul or%irii. 3le deţin şi  puteri miraculoase& căci& după ce eroul le aută& sunt recunoscătoare şi îl saleaă din primedia în care se află. ,e multe ori lucrurile sunt însufleţite şi or%esc. ,e eemplu& într-un %asm din culegerea lui etre "spirescu se spune6 „Toate lucruşoarele or%eau în casa aceea& p*nă şi oalele

2=

 ael Cuăndoiu& o& cit&& p. >.

1@8

şi ătraiulR două oale se certau la foc& lingurile lingurile discutau discutau şi se certau cu ătaful ătaful lor& castroanele castroanele eneau singure la masă şi se aşeau la locul lor.” 2etamorfo 2etamorfoa a eroilor eroilor din om în pasăre& pasăre& animal etc.& „apa ie” şi „apa moartă” moartă” folosite folosite  pentru indecare sau pentru înierea protagonistului după uciderea şi demem%rarea lui& eşmintele eroinei A „rochie cu luna în spate& cu soarele-n faţă şi cu stelele împreur”& rochie pe care „să n-o taie foarfeca”& rochie de argint& de aur A care au rolul de a o indiidualia& armele ruginite ale %ătr*nului împărat pe care eroul le caută ştiind că numai cu autorul lor îşi a putea îndeplini misiunea& personificarea fenomenelor naturii (5*ntul& :erul& <ăldura)& toate acestea repreintă elemente specifice %asmului. 4 trăsătură caracteristică o constituie organiarea structurii după reguli respectate cu stricteţe indiferent de spaţiul căruia îi aparţine poestitorul şi de nielul de eoluţie al societăţii. Bn eemplu eemplu este cel al pree preenţe nţeii 0o(/)eo( iniţia iniţiale le şi finale finale&& une uneori ori şi a celor celor mediane& mediane& în discursul narati. #cestea ieaă relaţia care se creeaă între narator şi receptor şi atitudinea lor  faţă de semnificaţia mesaului transmis. rin formulele iniţiale& tipice& %asmul ne introduce temore& într-un uniers desprins de cotidian& însă& în esenţă& într-un timp paradoal6 aparent illo temore „a fost odată ca niciodată”& „a fost& nu a fost” etc. 4%serăm că a doua parte a formulei anuleaă& cum afirmă Ficolae Coşianu& „ celelalte elemente afirmative ”. Entreaga construcţie are rolul de a crea atmosfera faora%ilă& de a pregăti trecerea ascultătoruluiQcititorului din uniersul real în cel fantastic6 „%şadar, prezenţa în cadrul aceleiaşi formule a unor elemente cu sensuri ce se e$clud reciproc

(4  44) nu este un "oc gratuit care caută absurdul cu orice preţ, numai de dragul absurdului, ci constituie un procedeu poetic, rezultat direct al specificităţii basmului fantastic ca rod al ficţiunii poetice. ”2> En studiu studiull  "tereoti#ia basmului & Ficolae Coşianu preintă o listă de >; de ariante apăr*nd în formulele iniţiale ale %asmelor din spaţiul rom*nesc& din care selectăm c*tea6 „ 'ând  mâncau şoarecii re isici9+ ='ând se coceau ouăle în gheaţă9+ ='ând luul era căţel şi se  ţinea oile duă el9+ ='ând luii cu oile în staul se culcau9+ ='ând trăia luul rin sat9+ ='ând  toate animalele laolaltă trăiau şi ele 0orbeau9+ ='ând leul se făcea miel de se @ucau coiii cu neagă veridi veridicit citate ateaa întâmp întâmplăr lăriiii ce urmeaz urmeazăă a fi el ” etc. etc. Toate oate aces aceste te „ determinări temporale ” „neagă povestită”2>1& a*nd a*nd un singur singur înţele înţeles6 s6 niciodată. #ceasta este cea mai la îndem*nă& cea mai simplă eplicaţie ce poate fi dată. #nali*nd însă prin prisma g*ndirii mitice& am putea considera că aceste formule aparent paradoale ne aertieaă că ne aflăm în faţa unei lumi răsturnate& a unei lumi pe dos& o altfel de lume dec*t aceea pe care „raţionalul” o percepe. Ceferitor la epresia „a fost odată” interpretarea pe care o dă :eorges 3mmanuel
fiecărei fiinţe şi asupra istoriei ce o include, modelează destinele particulare fiind totodată prin ele însele, influenţată. !% fost odată...#, această e$presie legendară (dar şi realistă, căci stabileşte şi caracterul efemer şi singularitatea oricărui destin), această e$presie mi se pare deci că oferă una din c'eile  ma"ore ale creaţiei... !% fost odată...#1 iată toată diversitatea lumii, a altora, evocată în derularea vremii, în derularea neisprăvită, imperfectă şi ireversibilă a timpului. ”2>2 2>

 Ficolae Coşianu& Stereotiia basmului & 3ditura Bniers 187>& p. D.  Ibidem& p. D. 2>2  #pud #drian #lui #lui :heorghe& :heorghe& 4inereţe fără bătrâneţe şi sentimentul tragic al timului & 3ditura 1

11@

En afara formulelor stereotipe& înt*lnim& în foarte puţine cauri& formule ample& care constituie o epresie filoofică de factură populară& cum este eemplul următor& din culegerea lui etru Ceuş& oc%ia m#,r,tia. asme 4i #oe&ii #o#ulare din Bara+de+"us (187)6 „ 1 fost  odată cum a fost+ ca să de*ghiocăm totul n%are rost+ atâta numai c%a fost+ că o0eştile%s de când  îi lumea şi omul om& 6e la înceutul lumii omul a o0estit+ că n%ar mai fi trăit+ ori ar fi amuţit&  >ncă din grădina raiului a derins omul meşteşugul graiului şi de%atuncea s%au înmulţit şi  o0eştile în lume şi au toate nume+ ca ca să nu le uităm nici nici noi şi s%a@ungă ână la 0oi& 0oi& ” Bn alt eemplu înt*lnim în antologia  Literatura #o#ular, din /oldo(a & de #l. 5asiliu6 „/ fost+ o fost+ că dacă n%ar fi fost+ nu s%ar o0esti+ nici eu+ alehăi ca un urice%a le*ni& ;i eu nu%s de când o0eştile: îs mai încoace cu 0%o două *ile& Po0eştile e la oartă trecea când e mine mama mă făcea& ;%am luat şi eu una de coadă ş%am *0ârlit%o este oartă şi ţ%o sun amu dumitale&” #trage aici atenţia imaginea metaforică& sim%olică a %asmelor aflate într-un alt spaţiu& dincolo de poartă& iar pătrunderea lor în uniersul uman& al fenomenelor& se face printr-un transfer nefiresc& „peste poartă”. oestitorul însuşi& un fel de creator al logosului se plaseaă într-un într-un timp matriceal matriceal („pe c*nd mama mă făcea”)& făcea”)& al Nacerii& Nacerii& al Niinţării& Niinţării& al Ceelaţie Ceelaţiei.i. 0u% o anumită formă a ludicului este strecurată concepţia populară despre originea %asmului. Normule iniţiale stereotipe& asemănătoare celor din %asmele noastre& înt*lnim şi la alte  popoare6 „cera una 0olta9+ =Il 5 a de cela bien longtemsK Quand les oules a0aient des dents ” etc. En ceea ce prieşte celelalte tipuri de formule& este ştiut că formulele mediane au rolul de a erifica şi de a menţine treaă atenţia receptorului& iar formulele finale de a-l readuce pe acesta în lumea reală& la „ codul mesa"elor cotidiene. ”2>3 ,iersitatea formulelor finale este mai mare mare dec*t dec*t a formul formulelo elorr introd introduct uctie ie&& tonul tonul po poes estit titoru orului lui fiind fiind adese adeseaa glumeţ glumeţ66 „ Iară euG 7călecai %un mărăcine+K Să m%asculte orişicine&9: =4recui şi eu e acolo şi stătui de mă 0eselii la nuntă+ de unde luaiK / bucată de batoc+K ;%un icior de ieure şchio+K şi încălecai %o şea+ şi 0%o susei dumnea0oastră aşa&9 =Iar eu ri0ind cu ochii bleo@diţi de mirare la cele ce se întâmlase+K "ă uitasem cu gura gura căscată+K căscată+K şi mi%o astuară c%o rună uscată+K ;i încălecai încălecai e%o lingură scurtă+K "ai mincinos e cine nu ascultă .” #lteor #lteori& i& narato naratorul rul îşi ep eprim rimăă %uc %ucuri uriaa că şi-a şi-a îndepl îndeplini initt misiun misiunea ea po poest estitu itului lui şi adreseaă o urare ascultătorilor& dar şi şieşi6 „ ;i încălecai %o şea+ şi 0%o susei şi d%0oastră aşa&K  ;i încălecai %o lingură scurtă+K Să trăiască cine ascultă&K ;i mai încălecai %un fus+ să trăiască  şi cel ce%a sus&9: =binele şi belşugul din casa lor + dă%l 6oamne+ la toţi duşmanii mei+ dar dă% mi%l şi mieH” <*te <*teod odat ată& ă& cel cel ce po poe est steş eşte te rea rea să lase lase impr impres esia ia că a fost fost el însu însuşi şi marto martorr al etrecând şi făcând multă 0oie bună ş%am înt*mplărilor relatate6 „ >nsă eu i%am lăsat e dânşii etrecând 0enit la domnia 0oastră şi 0%am sus o0estea lui R7u ştiu& !e*i norocul ce faceF ” 3

 ael Cuăndoiu& o& cit&& p. .

11 1111

riind în ansam%lul lor formulele iniţiale şi finale specifice %asmului& în încercarea de a decoda semnificaţia şi rostul lor& considerăm că e a%solut necesar să edem tetul fundamental al %asmului ca pe un tet arhaic& mitic în esenţă& din care ideea de sacralitate nu lipseşte. ,incolo de opiniile generaliate ale folcloriştilor& potriit cărora formulele f ormulele iniţiale ne introduc într-o lume ireală iar cele finale ne readuc în uniersul real& cotidian& ni se pare mult mai plaui%ilă ipotea că& că& de fapt& fapt& acest acestea ea march marchea eaă& ă& cum afirmă afirmă = sau& cum noteaă CenP :uPnon& „ începutul şi sfârşitul împlinirii unui rit, şi care sunt în relaţie (...) cu coagularea şi soluţia 'ermetică. ”2>>

. Tematica Bn alt aspect deose%it de important îl constituie te/#t"'# %asmului& at*t at*t de %ogată %ogată şi de ariată. En structura %asmului& tema nu este o schemă& ci „o forţă internă” nemărturisită er%al& însă preentă pe tot parcursul discursului narati. „ În virtutea ei se organizează întreg materialul

fabulativ. +ână la o anumită limită, tema se confundă sau face concurenţă unui alt element al intrigii. 7evenind astfel o predominantă de seamă a operei, ea se transformă într-un magnet care polarizează în  "uru-i cele mai mici detalii. ”2> En %asmel %asmelee tuturo tuturorr pop popoar oarelo elorr eist eistăă teme teme specif specific ic locale locale sau sau tradiţ tradiţion ionale ale şi teme teme uniersale. @ de tipuri sunt specifice spaţiului rom*nesc. rom*nesc. ,e asemenea& în %asme înt*lnim ca predominante temele „istorice”Q „mitologice”& „legendare”& dar nu lipsesc nici teme ale actualităţii& descinse din cele tradiţionale& în care  poestitorul anonim introduce elemente specifice societăţii moderne (de e. eroul ucide meoaica meoaica folosind folosind o %om%ă& %om%ă& la nunta protag protagoni oniştil ştilor or partic participă ipă minişt miniştri& ri& gen genera erali li etc.& etc.& une uneori ori actanţii au sericiu etc. 2>). En general& %asmele au „ o tematică comună cu a literaturii ”2>& în centru centru situ*ndu-s situ*ndu-see teme maore cu priire la eistenţa umană şi la rolul pe care omul îl are în societate. Nrecenţa cea mai mare o are lupta dintre %ine şi rău& concretiată diferit& ca o confruntare între adeăr şi minciună& dreptate şi nedreptate& cura şi laşitate& generoitate şi egoism etc. 4 altă temă înt*lnită foarte des este cea a dragostei reflectată su% dierse aspecte6 dragostea faţă de fiinţa iu%ită& dragostea faţă de mamă& a mamei faţă de copilQcopii& dragostea dintre fraţi (de cruce). "u%irea apare în %asme nu doar ca dimensiune fundamentală a umanului& ci şi ca negare a deumaniării& a degradării morale& a inidiei şi a urii. #a sferei naratie a %asmului o repreintă aentura& eenimenţialul& drumul pe care îl  parcurge protagonistul întru deenirea sa. 0entimentul erotic se circumscrie acestuia& fiind& cum 2>=

 #pud 5al . 2>  :heorghe 5ra%ie& 5ra%ie& o& cit&& pp. ;@-;1. 2>  4idiu $îrlea& 1ntologie de ro*ă oulară oulară eică & ol. "-"""& 3ditura pentru Oiteratură& $ucureşti& 18DD. 2>  :heorghe 5ra%ie& 5ra%ie& o& cit&& pp. ;;-;D. 2>>

11

retet ”& constată :heorghe 5ra%ie& un „ simlu retet  ”& un cataliator al eenimentelor neo%işnuite. 4%sedantă este dorinţa eroului de a-şi găsi soţia isată& femeia ideală& de a întemeia o familie şi de a moşteni împărăţia.  Cela Celaţi ţiaa dint dintre re o fiin fiinţă ţă uman umanăă şi o altă altă iet ietat atee pare pare stra strani niee şi spor sporeş eşte te ale alenţ nţel elee su%iectului prin nota de senaţional. "ată& de eemplu& conţinutul %asmului  1na 1nelor  din colecţia lui etre "spirescu6 un împărat aea trei fecioriR enindu-le remea de însurătoare îi urcă în turn să tragă cu arcul şi unde a cădea săgeata acolo îi a fi norocul fiecăruiaR săgeata celui mic se înfige înfige într-un într-un copac copac înalt dintr dintr-o -o pădure pădure mareR de spina spinarea rea lui se agaţă agaţă o %ufniţăR %ufniţăR pe drum& spre palat& alte şase %ufniţe se ţin după d*nsulR %ufniţa era de fapt& o *nă& iar celelalte şase roa%ele eiR ele fuseseră %lestemateR flăcăul aruncă în foc pieile lor& ele se transformă în porum%ei şi %oarăR t*nărul este %lestemat să facă ce n-a făcut om pe lume şi a%ia atunci să o găseascăR el  pleacă în căutarea logodniceiR logodniceiR pe drum înt*lneşte nişte draci draci care moşteneau o%iecte fermecate fermecate (o  pereche de opinci& opinci& o căciulă& un %ici)& intră în posesia posesia lor& merge merge p*nă aunge la un munte munte al cărui *rf „da de nori”R îl urcă p*nă aunge la o peşteră în care se aflau „nişte palaturi ca de domn”R acolo se aflau *na şi copilul luiR are loc înt*lnirea celor doi şi nunta împărătească. Tema  %asmului reliefeaă aparent o inadertenţă. En esenţă& lucrurile nu sunt cum apar ii%ile. $ufniţa& cea care& de fapt& îl alege pe fiul de împărat& este o *nă metamorfoată& care poate repreenta o eitate. 3a aparţine unui alt niel ontologic şi sentimentul erotic este un pretet  pentru iniţierea& deenirea „celui ales”. lecarea iu%itei genereaă drama sufletească a  protagonistului& căci el a pierdut totul. ,e aceea& prin călătorie şi îningerea o%stacolelor& el se iniţiaă şi& în final& deine rednic să posede totul. Talentul naratorului popular de a deolta deolta numeroase „ariaţiuni” „ariaţiuni” ale temei erotice se C,lug,ra4H o fată de împărat iseaă că cel care este sortit să-i fie soţ ede şi din %asmul intitulat C,lug,ra4H este mort şi& dacă îi a citi şi îl a %oci 8 ani& 8 luni& 8 săptăm*ni şi 8 ile& atunci el a îniaR  permanent ea aude un glas spun*ndu-i aceleaşi or%e ca în isR merg*nd merg*nd cu împăratul şi împărăteasa la *nătoare& într-o poiană din pădure ede un palatR intră şi acolo îl găseşte pe t*nărul isat& împietrit prin %lestemul unui meuR îi citeşte şi-l %oceşte 8 ani& 8 luni şi 8 săptăm*niR trec*nd un negustor cu roa%e de *nare& fata cumpără o ţigancă pe care o roagă să îi citească t*năruluiR ea adoarme& t*nărul se treeşte după 8 ileR prin priirea lui drăgăstoasă ea răm*ne însărcinatăR feciorul pleacă împreună cu ţigancaR fata se treeşte& se traesteşte în călugăr  şi merge la curtea t*nărului împăratR este recunoscută& cei doi se căsătoresc& iar ţiganca este 2>

 Ibidem& p. D.

11>

 pedepsită (motiul acesta al pedepsei aplicate celei care se su%stituie eroinei fiind frecent în  %asme). #cţiunea acestui %asm este lipsită de aentură& poestitorul manifest*nd interes pentru eroină.
E. F""n&e /"t"'e V Niinţa monstruoasă care populeaă %asmele noastre este ##)()& şi acesta fiind rod al imaginaţiei mitice. arţial el este fiinţă a păm*ntului& parţial a apei şi& în unele contete& chiar a aerului. ,imensiunile sale sunt enorme. 2orfologic& are fie înfăţişarea unui şarpe& fie a unei fiinţe fantastice& cu cap foarte mare& trup uriaş& cu piele roşie& neagră sau erde şi este acoperit cu soli. ,e cele mai multe ori este descris ca elimin*nd flăcări pe gură. 0ălaşul lui este 2

 Ibidem& p. 7D.  Ibidem& p. 7@. 22  Ibidem& p. '. 21

11

muntele& pădurea& fundul mărilor& iaurile sau f*nt*nile. Ceferitor la genea sa& eistă mai multe credinţe populare. Bna dintre acestea spune că %alaurul se deoltă dintr-un şarpe care& timp de şapte ani& nu a fost ăut de reun om şi nici de 0oare. En respectia perioadă de timp şarpelui îi cresc picioare şi aripi& fiind apoi ridicat de un nor şi lăsat pe păm*nt& în altă parte. En %asme apare înfăţişat cu trei& şapte nouă sau douăspreece capete (asemenea /Sdrei din mitologia greacă) care pot creşte din nou dacă sunt tăiate. Fumai eroul& Năt-Nrumos& i le poate tăia pentru totdeauna şi îl poate îninge. #desea& ca spaţiu eistenţial îşi alege f*nt*na din care oamenii nu pot lua apă dec*t dacă îi sacrifică anual o fată. <*nd îi ine r*ndul fetei de împărat& apare protagonistul şi îl ucide cu autorul unor animale fermecate. 3istă şi %asme în care un %alaur (sau trei) se află în corpul unei fete de împărat& ce a fi omor*t de erou. rin preenţa sa& acest monstru genereaă& genereaă& în uniersul mundan& haos& deechili%ru& el sim%oli*nd forţa iraţionalului. En el eistă cea din acea putere primordială ce precede orice creaţie. rin distrugerea lui& se reinstaleaă în lume ordinea& armonia& echili%rul. j #ltă fiinţă mitică& uneori confundată cu %alaurul& este +/e).
fără de care nu poate e$ista erou în basme. ”23 #semenea lui "ndra& eul soarelui din mitologia indiană& care se luptă cu uriaşul 5rtra& Năt-Nrumos luptă cu mei& cu %alauri pe care îi îninge. Ie#n# Co$6n+e#n# 7S"/+"#n#, S6n+"#n# ) ca şi #rtemis& /era (din mitologia greacă)& ,iana (din mitologia romană)& 0emele (eiţa păm*ntului la traci)& NreSa (eiţa care pl*nge cu lacrimi de aur)& #nahit (eiţa armeană cu părul de aur) „ este o divinitate magnifică, frumoasă (...), stăpâna

pădurilor şi a animalelor sălbatice, pe care le apără, zână a lumii, stăpână a sânzienelor, ale căror puteri erau cunoscute de femei, când, în noaptea consacrată lor, culegeau ierburi de leac. %ceastă mare zeitate, persistând în credinţele populare de-a lungul mileniilor (...), rămâne o divinitate al cărei prestigiu nu a putut fi diminuat, în special în folclorul românesc, de nici o altă zeitate. ”2= En %asme& căsătoria cu această fiinţă serafică deine cel mai înalt ţel al eroului. 3a nu rea să se căsătorească dec*t cu acela care îi poate îndeplini dorinţele& doedindu-se mai inteligent dec*t ea. ,e o%icei& acela care aspiră să o ia de neastă este un împărat care nu corespun corespunde de idealurilor idealurilor sale şi căruia căruia îi pune condiţia condiţia nerealia%ilă nerealia%ilă de a-i oferi o %aie în laptele laptele iepelor ei neîm%l*nite. 0ingurul care reuşeşte este protagonistul& aflat în calitatea de slugă a împăratului. #lături de protagonişti fa%uloşi& co%or*ţi din străechi mituri sau care au fost înestiţi cu irtuţi mitice& poestitorul anonim& prin etraordinara sa capacitate de fantaare& a creat şi „episoade dintre cele mai curioase, cu rost estetic, care inculcă subiecte basmelor, într-o albie legendară multiseculară”& a creat „ o mitologie ca suport artistic ”2>.

F. /oti(el /ot i(elee  Fumeroase sunt în %asme /ot"ee care au o foarte largă circulaţie& influenţ*ndu-se şi chia chiarr cont contop opin indu du-s -se. e.
 :eorge & pp. 7;-7D. 2>  :heorghe 5ra%ie& 5ra%ie& o& cit&& p. ';. 2=

11D

Greuceanu , r,gan Cenu4,)R astrelor  ( k moti0ul eliberării astrelor   (Greuceanu, cuminte,  Naram&a cea k moti0ul  mamei 0itrege (Cerbul de aur , Fata mo4ului cea cuminte,  frumoas,)R b,trnee Şi (iaB, f,r, de moarte)R interdicţiei (Tineree f,r, b,trnee Şi k moti0ul interdicţiei  1oril, /ireanu, /ireanu, k moti0ul fecioarei ameninţate de un balaur sau răite de un *meu ( 1oril,  'o(estea lui Frun&, Frun&,)R k moti0ul substituirii 6 prin icleşug& locul fetei de împărat înainte de căsătorie este luat de o ţigancă (C,lug,ra4)R k moti0ul abandonului fetei în ădure sau al i*gonirii de acasă 6 o fată de împărat răm*ne însărcinată după ce este priită de un t*năr sau după ce înghite o frună  'o(estea lui Frun&, Frun&,,, usuioc 4i /usuioc /usuioc,, Norocul 4i nenorocul  nenorocul )R ( 'o(estea )R moti0ul calului calului nă*dră0a nă*dră0ann6
năzdrăvan, voce oraculară, voce profundă, alter ego, semn c'tonic, inteligenţă călăuzitoare, frate, trimis divin, sursă inspiratoare etc. ”2 #cesta este sim%olismul calului în %asmele rom*neşti& în comparaţie cu cel din mitologia şi folclorul popoarelor nordice& unde el deine mesager al morţii& călăuitor către ţinuturile întunecate. reenţa calului este hotăr*toa hotăr*toare& re& determina determinantă ntă pentru pentru îndeplini îndeplinirea rea misiunii misiunii lui Năt-Nrumos Năt-Nrumos.. Ent*lnirea Ent*lnirea eroului cu „calul ales” sim%olieaă înt*lnirea cu o anumită dimensiune a destinului într-un moment crucial.
2

 #drian #lui :heorghe& o& cit&& 8.  2aria 2uthu şi 2ircea 2uthu& $ăt%$rumos şi =0remea =0remea uitată9 & 3ditura Oi%ra& $ucureşti& 188'& p. 17.

2

117

G. "#aiul n basm ,imensiunea spaţială repreintă o coordonată fundamentală a epicului folcloric. Fu tre%uie priită doar ca artificiu poetic& ci& mai ales& ca „ ambianţă simbolică, propice eroului şi acţiunilor desfăşurate ”2. "deea de spaţiu prieşte marca specifică a regiunii în care %asmul circulă& a mediului în care trăieşte poestitorul& a g*ndirii& a sensi%ilităţii şi a talentului acestuia. En cartea Autorul 4i umbra lui & :atan icon afirmă că „ fiecare operă este o construcţie mentală. %cţiunea se petrece într-un timp, într-un spaţiu şi animă nişte persona"e care sunt întruc'ipări limitate ale refle$elor sufleteşti obişnuite. ”2 3istă în %asme un spaţiu etern uniersului eistenţial al protagonistului& format din „ţările” fiinţelor monstruoase& adesea lumea cealaltă& din păduri şi c*mpuri& munţi care se %at în capete& grădini minunate amintind de cele ale /esperidelor& pustiuri& insule etc. şi un spaţiu interior compus din case& palate& de unde pleacă eroul sau unde tre%uie să aungă la finele aenturii sale. ,e o%icei& peisaul& elementele care sugereaă ideea de spaţiu sunt sumar descrise în naraţiune naraţiune&& atenţia atenţia poe poestito stitorului rului concentr* concentr*ndu-s ndu-see pe eenimenţ eenimenţial. ial. Totuşi& otuşi& în unele unele %asme& %asme& înt*lnim şi descrieri mai ample& atunci c*nd naratorul sugereaă starea sufletească a actantului şi  pregăteşte receptorul pentru înt*mplările ce or urma. Bn eemplu de acest fel este următoarea  preentare peisagistică din %asmul Cele dou,s#re&ece fete de m#,rat 4i #alatul cel fermecat 6 „ >ntr%o *i de rimă0ară+ ostenit fiind tot umblând duă 0aci+ se dete la umbra unui coaci mare  şi stufos şi adormi: îşi şi alesese+ 0e*i+ loc entru aşa ce0a& ce0a& Era o 0âlcea îmodobită cu fel de fel  de floricele+ toate înflorite+ de ărea ărea că dă ghes omului să treacă rintre rintre ele& 'e0a mai încolo un  ârâiaş+ a cărui obârşie 0enea dintr%un şiot de aă ce ieşea din coasta unui deluleţ+ şeruia  rintre  rintre brusturi şi alte buruieni+ buruieni+ e unde îşi făcuse făcuse loc+ şi susurul susurul aei arcă arcă te îndemna la somn& somn& 'oaciul sub care se adumbrise era măreţ şi arcă se luta ca să a@ungă la nouri& Printre crăcile lui întinse se giugiuleau ăsărelele ăsărelele şi%şi făceau cuiburi: numai ascultând cine0a ciriirile lor se arindea într%însul focul dragostei& 6esişul frun*elor sale făcea o umbră+ de arcă râmneai la ea& ” En acelaşi %asm& detaliat este descris locul misterios& su%teran& unde fetele de împărat mergeau în fiecare noapte& neştiute de nimeni6 „ 4recură rintr%o ădure cu frun*ele de argint+ trecură trecură rin alta cu foile de aur+ aur+ trecură rin altă ădure ădure cu frun*ele numai diamanturi şi ietre ietre nestimate+ cari sclieau de%ţi luau ochii+ şi a@unseră la un eleşteu mare& >n mi@locul acelui eleşteu se ridica un dâmbuleţ şi e dânsul nişte alaturi cum nu mai 0ă*use el ână atunci&  Palaturile îmăratului rămăseseră rămăseseră @os de tot e lângă acestea+ cari străluceau de la soare soare te  uteai uita+ dară la dânsele ba& ;i aşa de cu meşteşug erau făcute+ încât te urcai urcai în ele şi ţi se  ărea  ărea că te cobori+ cobori+ şi când când te dedeai dedeai @os din ele ţi se ărea ărea că te urci& urci& ” ,e altfel& asemenea imagine este tipică proei fantastice& naratorul relief*nd măreţia& frumuseţea deose%ită a locurilor din cealaltă lume sau dintr-un spaţiu în care numai „celor aleşi” le este permis să pătrundă.
 :heorghe 5ra%ie& 5ra%ie& op. cit.& p. 1;8.  :atan icon& 1utorul şi umbra lui& 3ditura Bniers& $ucureşti& 187>& p. ;>.

2

11'

ad*ncă”& modul de iaţă relatat este specific remurilor ancestrale. #lungată de acasă& pentru că& în mod miraculos& răm*ne însărcinată şi& părăsită într-o pădure deasă& fata de împărat trăieşte într-o scor%ură& iar copilului îi face leagăn din ramurile copacilor. ,upă ce fiul creşte& ocupaţia lui deine pescuitul sau *nătoarea& p*nă c*nd descoperă un palat al *nelor sau al meilor. En acest contet& ideii de spaţiu i se asociaă ideea de muncă şi de o%ţinere a hranei. En %asmul Tineree f,r, b,trnee 4i (ia, f,r, de moarte & spaţiul primeşte şi o altă semnificaţie& de spaţiu interior& al fiinţării. Ceîntors& după foarte mult timp& de pe tăr*mul nemuririi în locul unde se născuse& Năt-Nrumos cu ad*ncă durere constată degradarea spaţiului. ,e fapt& este sentimentul curgerii timpului pe care îl resimte. ,escrierea reliefeaă starea lui sufletească în faţa conştientiării condiţiei fiinţei umane6 „ !ă*ând alaturile dărâmate şi cu buruieni crescute crescute e dânsele+ ofta şi+ cu lacrimi în ochi+ căta să%şi aducă aminte cât era odată de luminate aste alaturi şi cum şi%a etrecut coilăria în ele: ocoli de 0reo două%trei ori+ cercetând   fiecare  fiecare cămară+ fiecare colţuleţ+ ce%i aducea aminte cele trecute: trecute: gra@dul în care găsise găsise calul: se  ogorî aoi în i0niţă+ gârliciul căreia căreia se astuase de dărâmăturile dărâmăturile că*ute& 'ăutând într%o într%o arte  şi în alta+ cu barba albă ână la genunchi+ ridicându%şi leoaele ochilor cu mâinile şi abia umblând+ nu găsi decât un tron odorogit: îl deschise+ dară în el nimic nu găsi (&&&) ”. En %asme& spaţiul se şterge& ca şi timpul& deenind nelimitat. #celaşi& #celaşi& şi& totuşi& de fiecare dată altul& spaţiul este cel al fiinţării& al deenirii. 3l este „casa” sufletului şi a imaginaţiei umane.

H. Tim#ul n basm $asmul este un „tet sacru”& „tet reelat”& în care ab initio ideea de timp& ca şi cea de spaţiu& este anulată. 3presia de început „a fost odată ca niciodată” ne introduce într-un timp  paradoal& dar care& în mentalitatea ancestrală sugereaă întoarcerea totală la origine. #ceasta nu înseamnă că timpul este lipsit de funcţie în %asm. 0ecenţa naratiă a călătoriei făcute de erouQeroină încălţat(ă) cu opinci din fier& care se tocesc p*nă aunge la destinaţie sugereaă ideea de scurgere a timpului. En general& protagonistul resimte acut trecerea timpului tocmai prin încercarea de „eadare” din timp în locuri miraculoase& în tăr*mul celălalt& în palatele *nelor  etc.& unde anii trec precum un minut în uniersul mundan o%işnuit. Timpul nu este conceput static şi& de aceea& oric*nd se poate produce „căderea” în durată& în timp& aşa cum se înt*mplă cu Tineree f,r, b,trnee 4i (ia, f,r, de moarte . Năt-Nrumos în Tineree "maginea generaţiilor care se succed (tată-fiuQfii& fiul cel mai mic căut*nd armele ruginite şi calul tatălui& necesare îndeplinirii misiunii sale) reeleaă funcţia de o%stacol a timpului& care tre%uie înlăturată pentru ca scopul să fie atins. ,urata este anulată din momentul în care eroul intră în posesia calului nădrăan care se deplaseaă cu o iteă uluitoare. Oa fel& prin formulele finale tipice în care se eprimă ideea contemporaneităţii eroilor cu poestitorii (or mai fi trăind şi ai)& este reliefată depăşirea temporalităţii. 0ingurul %asm în care moartea interine în competiţia eului cu timpul este Tineree f,r, b,trnee 4i (ia, f,r, de moarte . Ceîntors la locurile unde se născuse& de pe tăr*mul nemuririi& 118

după ce o dată intrat în 5alea 5alea l*ngerii simţea că se topeşte „d-a-n picioarele de dorul părinţilor” individualizarea naşterii, care e e$cepţională, duce săi& Năt-Nrumos se înt*lneşte cu 2oartea sa& căci „ individualizarea şi la individualizarea morţii care nu e ca toate celelalte ”& a*nd ea însăşi un „ destin” determinat de fiinţa umană căreia îi este „destinată”2. Entruc*t eroul este un iniţiat în momentul reenirii& îşi împlin împlinise ise destin destinul& ul& moarte moarteaa tre%ui tre%uiee ăută ăută nu ca „sf*rş „sf*rşit” it”&& „înfr* „înfr*nge ngere” re”&& „final „finalita itate” te”&& ci ca asumare a condiţiei& iar în sens iniţiatic ca regenerare. rotagoniştii %asmelor pornesc în călătorie pentru a se iniţia& iar iniţierea nu presupune ieşirea din timp& ci identificarea cu el& transcenderea lui. ,e aceea& eenimenţialul se desfăşoară „acum”& într-un preent continuu& în incidenţă cu timpul fiic în care se situeaă personaele şi oamenii lumii concrete. . ?""o!(#0"eH A8 C)e!e(" *e #$/e 1. /asdeu& $.. A /mul de $lori&2asme şi legende oulare româneşti & 3ditura 0aeculum 5iual& 5iual& $ucureşti& @@7. . "spirescu& etru A  2asme& 3ditura Hunimea& "aşi& 18'7. >. 2arian& 0imion Nl. A  2asme oulare româneşti româneşti & ol.""& 3ditura „:rai şi 0uflet-. ;. 0tăncescu& ,. A 'erbul de aur&2asme aur&2asme culese din oor & 3ditura 2inera& $ucureşti& 18';. D. Bglişiu& etre A 2asme şi oe*ii oulare oulare & 3ditura Com*nia ress& $ucureşti& @@@. 7. 5asiliu& #l. A  #iteratură oulară din "oldo0a& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'.

?8 Re0e("n&e '("t"'e 1. #lui :heorghe& :heorghe& #drian #drian A 4inereţe fără bătrâneţe şi sentimentul tragic al timului & 3ditura . <ălinescu& :. A Estetica basmului& 3ditura pentru Oiteratură& $ucureşti& 18D> .
 #drian #lui :heorghe& o& cit&& p. 111.

1@

;. ncercare asura anamne*ei în basm & 3ditura 0aeculum ".4.& $ucureşti& @@;. D. 8. /asdeu& $. . A  Et5mologicum "agnum 8omaniae& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187@ 1@. Mern%ach& 5ictor A metaforei & 3ditura 1>. Cadu 1;. Coşianu& Ficolae A  Eseuri desre desre folclor & 3ditura Bniersităţii din $ucureşti& @@ 1D. Cuăndoiu& ael  $olclorul literar în contetul culturii oulare româneşti & 3ditura „:rai şi 0uflet A 1'. ăinea ăineanu& nu& Oaăr Oaăr A  2asmele române în comaraţiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele  ooarelor în0ecinate în0ecinate  şi ale tuturor popoarelor romanice& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187' 18. Taloş& "on A ,ândirea magico%religioasă magico%religioasă la români& 6icţionar & 3ditura 3nciclopedică& $ucureşti& @@1 @. 5ra%ie& :heorghe A  Pro*a oulară românească& românească& Studiu stilistic & 3ditura #l%atros& $ucureşti& 18'D

11

5I.. Sno## 1.De0"n"(e Bna dintre categorii categoriile le epicii epicii popu populare lare căreia căreia cercetăto cercetătorii rii folclorulu folcloruluii rom*nesc rom*nesc i-au acordat acordat mai puţin importanţă importanţă este  snoa0a.
episod, în care sunt scoase în relief mete'nele oamenilor. a răspunde unei necesităţi adânc resimţite de straturile populare de pretutindeni de a se amuza pe seama abaterilor de la normele de convieţuire şi manifestare. /mul simplu s-a arătat deosebit de sensibil la orice act sau trăsătură neconforme cu uzul local, a înregistrat deformarea şi s-a grăbit să facă 'az de ea. 6egistrul abaterilor este foarte întins, de la deficienţele fiziologice fiziologice înnăscute până la relaţiile sociale care au afectat satul românesc. ”21 ,efini ,efinirea rea acest acestei ei creaţi creaţiii pop popula ularea rea a gener generat& at& de-a de-a lungul lungul timpul timpului& ui& con contro troer erse. se. Termenul folosit la început pentru acest tip de naraţiune este cel de anecdotă& propus de $. . /asdeu& care a făcut distincţia între anecdotă& tradiţiune şi %asm. En studiul  asmele romne n com#araiune cu legendele antice 4i n leg,tur, cu basmele #o#oarelor n(ecinate 4i ale tuturor #o#oarelor romanice  (1'8;)& Oaăr ăineanu scrie despre poeştile glumeţe (snoae)& care cuprind %asme nuelistice şi snoae. 1)& i*noa0ă proenind din i*u no0a care înseamnă „din nou”. ,eci&  snoa0ă& i*noa0ă înseamnă „lucru nou”& „născocitură”. #celaşi înţeles îl are şi termenul anecdotă& proenit din lim%a greacă& cu care adeseori snoaa a fost confundată. Oa început& s-a considerat că snoaa şi anecdota denumesc „aceleaşi naraţiuni cu caracter 'azliu despre cusururile omeneşti ”22& însă& treptat& în secolul trecut studiile de specialitate au reliefat că anecdota este o naraţiune ilariantă ai cărei „eroi” sunt 21

 4idiu $îrlea& $olclorul românesc românesc & ol. "& 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'1& p. >.  Ibidem& p. >@.

22

1

 personalităţile unei anumite perioade istorice şi a cărei proenienţă este& fără îndoială& cultă. En conc concur uren enţă ţă cu  snoa0a s-a s-a afla aflatt nu numa numaii anecdota & ci ci şi ş i  gluma& care este o naraţiune de dimensiuni reduse& concentrată& finaliată cu o „poantă” sauroasă& inteligentă& ce constituie elementu elementull surpriă surpriă pentru receptori. receptori. ,e cele mai multe ori& graniţa dintre glumă şi snoaă snoaă este aproape insesia%ilă. Totuşi& originea lirescă şi intenţia ădit umoristică& ilariantă a primeia o deose deose%e %esc sc de sno snoaă aă&& creaţi creaţiee prin prin ecele ecelenţă nţă cu carac caracter ter satiri satiricc şi morali moraliat ator or.. 2ai mult& mult& funcţionalitatea snoaei este precisă& prin intermediul ei urmărindu-se înlăturarea a%aterilor de la normele etice& produse într-o anumită comunitate. #titudinile repro%a%ile ale unor indiii sunt semnalate ca un aertisment al colectiităţii. snoae al căror persona aial este ăcală& alături de %asme şi legende& este cea realiată de fraţii 0chott în 1';. 0noae or fi apoi incluse în culegerile lui $. 0tănescu #rădanul& ".<. Nundescu& etre "spirescu ( "noa(e sau #o(estiri #o#ulare & 1'7>-1'7)& ,umitru 0tăncescu. <ătre sf*rşitul secolului al !"!-lea şi începutul secolului al !!-lea& ele încep să fie pu%licate în cadrul ru%ricilor permanente cu dierse titluri ( Aâtii& 4aclale & >ntâmlări cu ha* & ,lume& #a gura sobei &  #a şe*ătoare şe*ătoare)& în paginile reistelor de folclor6 „eătoarea”& „
23

 2ihai-#leandru
1>

.Un"e($) te/#t"' %" '#$"0"'#(e bri brinn snoa snoae e&& crea creato toru rull po popu pula larr a pu puss în lumi lumină nă nu nume mero roas asee aspe aspect ctee nega negati tie e&& repro%a%ile din iaţa semenilor aparţin*nd diferitelor categorii sociale. Bniersul acestei specii a epicii populare fiind& în general& societatea umană cu toate tarele ei& este şi firesc ca te/#t"'# să se relee ca deose%it de #$t& de compleă. ,e aceea& această „ Cenuşăreasă a basmului ”2= a generat dificultăţi în clasificarea ei şi a fost mult timp „ cercetată în subsidiar .” .”2>  4 primă '#$"0"'#(e,  realiată în 181@& îi aparţine lui #ntti #arne care& după ce trece snoaele după  %asmele despre animale şi cele propriu-ise& le grupeaă în funcţie de personaul aial în patru mari grupe6 #) sno snoae ae desp despre re proşti proştiRR $) sno snoae ae despr despree căsător căsătoriţiR iţiR <) snoae snoae cu femeie femeie ca persona persona centra centralR lR ,) snoae snoae cu %ăr%at %ăr%at ca person persona a central. central. ăstr*nd acest tip de clasificare& 0mith Thompson o îm%ogăţeşte& împărţind snoaele despre căsătoriţi în următoarele su%grupe6 a) femeia femeia ne% ne%una unatic ticăă şi soţul soţul eiR eiR  %) %ăr%atul ne%unatic ne%unatic şi soţia saR c) cupl cuplul ul ne%u ne%una nati ticR cR d) sno snoae ae despre despre fete fete %ătr* %ătr*ne ne.. #şa cum specialiştii au remarcat& tipologia #arne-Thompson este lipsită de unitate& întruc*t criteriul propus urmăreşte numai eroul pe care îl regăsim în două grupe în acelaşi timp& cre*ndu-se astfel suprapuneri. 4 altă clasificare& lipsită şi aceasta de unitate& a fost făcută de 0iegfried Feumann& în 18D>& care le grupa în6 a) social socialee (despr (despree ţărani ţărani&& domni domni etc.)R etc.)R  %) cicliate în urul unui persona persona (de eemplu eemplu Till Till 3ulenspiegel& $ertoldo $ertoldo etc.)R c) cu conţinut conţinut general general uman (cele (cele referitoare referitoare la căsnicie căsnicie&& iu%ire& dans& dans& petrecere). petrecere). bentru deose%it de astul corpus al snoaelor rom*neşti folcloriştii au propus dierse clasificări& însă cea care s-a doedit p*nă în preent operantă& unitară îi aparţine 0a%inei 0tro 0troes escu cu.. En cata catalo logu gull tipă tipărit rit în 18 18D8 D8 cu titl titlul ul  La t#ologie bibliogra#%iPue des facQties roumaines, roumaines, ol. "-""& cuprin*nd D@8 de tipuri de snoae şi @1 de glume& iar în total D@' de ariante& cercetătoarea a grupat snoaele în funcţie de su%iecte& ţin*nd seama de personae şi de relaţiile lor sociale& în şase grupe mari6 1. sno snoae ae relief relief*nd *nd relaţi relaţiii social socialee . sno snoae ae relief relief*nd *nd rela relaţii ţii de de familie familie >. snoae snoae relief*nd relief*nd deficienţe deficienţe psihologic psihologicee . sno snoae ae relie relief*n f*ndd defecte defecte fiio fiiolog logice ice ;. sno snoae ae priit priitoa oare re la armată armată D. glume

2=

 4idiu $îrlea& o& cit .&.& p. 8.  Ibidem.

2>

1

. #uto #utorit rităţ ăţii laic laicee şi rel relig igio ioas asee  II& 8elaţii de familie 1. 0oţ A soţie #. $ăr% $ăr%at atul ul iu% iu%ăr ăreţ eţ $. Neme Nemeia ia iu%ă iu%ăre reaţ aţăă <. $a%a $a%a iu%ă iu%ăre reaţ aţăă ,. Neme Nemeia ia icl iclea eană nă 3. Neme Nemeia ia înd îndăr ărăt ătni nică că N. Nemeia rea . ărinţi A copii >. Nraţi A surori . #lte ne neamuri ;. Faşi A fini  III& >nsuşiri şi deficienţe sihologice sihologice 1. rostie #. 0oţu 0oţull ne neghio ghio%% $. Fea Feast staa negh neghio ioa% a%ăă <. T*nă T*năru rull pros prostă tăna nacc ,. rostie . Enţe Enţele lepc pciu iune ne A iste isteţi ţime me >. :hid :hiduş uşie ie A şir şiret eten enie ie . Oaud Oaudăă A îng* îng*mf mfaare #. roa roast stăă educ educaţ aţie ie $. "pocriie <. 2inciună ,. Enşelă Enşelăciu ciune ne A o%icei o%icei prost prost ;. Oăco Oăcomi miee A aa aari riţi ţiee D. Oene #. $ăr% $ăr%at atul ul lene leneşş $. Neme Nemeia ia lene leneşă şă 7. 2u 2urd rdăr ărie ie trup trupea easc scăă '. #rţă #rţăgo goss A cert certăr ăreţ eţ 8. $eţie A hoţie 1@. 1@. /oţu /oţull iscu iscusi sitt 11. 11. /oţul /oţul nep nepric ricepu eputt 1. $atoc $atocură ură A lim%a lim%a region regional al 1>. 0noae 0noae eplicati eplicatiee (cu caracte caracterr legendar) legendar) 1. "gnora "gnoranţă nţă A naiit naiitate ate 1;. rofesionişt rofesioniştii necalifica necalificaţi ţi 1D. 1D. 4mul 4mul dist distra ratt 17. 17. Oaşi Oaşita tate te  I!&  I!& 6efecte fi*iologice 0urenie& %*l%*ială& or%ire

1;

!& !I&

Snoa Snoa0e 0e ri0 ri0it itoa oarre la arma armată tă ,lume 1. :lume dierse . :lum :lumee pri prii ito toar aree la la şco şcola lari ri >. :lume :lume şi anec anecdot dotee prii priitoa toare re la la copi copiii

,in această detaliată clasificare se o%seră %ogăţia tematică a snoaei& creaţie populară mereu actuală prin capacitatea ei de a demasca o multitudine de aspecte eistenţiale6 conflicte sociale& relaţii familiale& interumane& carenţe comportamentale& defecte de caracter& deficienţe fiiologice. Totodată& aceasta doedeşte şi că repertoriul snoaelor rom*neşti este cu mult mai  %ogat dec*t cel cuprins în catalogul internaţional alcătuit de #arne şi Thompson. ro%a%il că& după cum afirmă 4idiu $îrlea& „ mulţimea snoavelor atestă încă o dată înclinarea românului spre satiră

şi pornirea de a specula situaţiile pline de umor, foarte probabil o moştenire de la înaintaşii romani, deosebit de porniţi spre satiră, încât retorul Puintilian e$clamase, nu fără orgoliu, !satira tota nostra est#”.2

>.T($t)(" $-e'"0"'e %" $t()'t)( teBt)# 
la trăsurica lui. Şi cum venea obosit spre casă, cătră sară, cu calul cel nou legat dinapoia trăsurii, n-a băgat de samă ce se întâmplă pe lângă dânsul. Când îşi aruncă privirea într-un târziu să-şi vadă calul, dă cu ochii de un popă ce mergea cu râul în cap, legat de trăsura lui. ! "ai de mine, ce-i asta, unde e calul meu# ! $u te teme, iule, eu sunt calul ce l-ai cumpărat, zise popa. %m ost blestemat să iu cal timp de şapte ani, şi acuma mi s-a împlinit termenul şi sunt iarăşi ce am ost& ă cu mine ce vrei, căci ai dat bani pe mine' ! (ergi sănătos, părinte, n-am crezut c-am să pierd aşa de uşor o mulţime de bani... 2

 Ibidem& p. ;.  Ibidem& p. D. 2  ,in culegerea 6e%ale lui Păcală& P ăcală& Snoa0e oulare . 3diţie îngriită de 5. #dăscăliţei şi  Brsache& 3ditura pentru Oiteratură& $ucureşti& 18D& pp. @-1. 2

1D

Ce se întâmplase în realitate# )ascălul încălecase pe cal şi ugise, şi rămăsese popa, să se descurce în chip onorabil... *este câtăva vreme, îşi vede negustorul calul din nou la iarmaroc, cum îl vindea cineva. +âmbind, se apropie de urechea calului şi îi şopteşte ! *ărinte, iar te-ai ăcut cal... %cuma nu te mai cumpăr. ” 0e o%seră în snoaa citată firescul cu care este relatată o situaţie& comicul de situaţie creat& arta cu care poestitorul popular dirieaă receptorii către deficienţa satiriată. 2aoritatea snoaelor reliefeaă aspecte din eistenţa cotidiană& icii o%işnuite (prostia& lenea& lenea& lăcomia& lăcomia& g*rceni g*rcenia)& a)& modalităţi modalităţile le de reolare reolare a situaţiei situaţiei conflictua conflictuale le fiind specifice specifice societăţii rom*neşti tradiţionale. #stfel se motieaă eistenţa unor soluţii simple& dar& în acelaşi timp& ilare. En snoaa despre goranul care l-a păcălit pe ,umneeu& ruga adresată de un ţăran diinităţii de care îşi aminteşte într-un moment critic& de delănţuire a forţelor naturii& constituie un pretet pentru atingerea scopului& pentru ca apoi sacrul să fie co%or*t în derioriu. 0oluţia pe care protagonistul o găseşte pentru a-şi respecta promisiunea făcută lui ,umneeu& fără însă ca el să fie păgu%it& pro%eaă dominanta realistă a uniersului eistenţial al omului simplu& capa%il de şiretlicuri chiar şi atunci c*nd este or%a de diinitate6 „Un goran plecase la târg să vândă un cocoş şi o vacă. *e drum îl apucă o vreme rea şi o ploaie, de nu ştia ce prăpăd venise peste el. %unse la iu şi nu mai avea mult până la târg, dar aici ! alt prăpăd. %pa venea cu urie peste munte. %tunci îşi aduse aminte şi de )umnezeu, căruia îi ăcu o rugă ierbinte ! )oamne, )oamne' /preşte-ţi potopul să aung la târg, că de-oi vinde vaca şi cocoşul, ţi-oi da tot ce oi lua pe vacă şi mi-oi opri banii de pe cocoş' *otopul se potoli, şi al aunse la târg. %ci începu să strige ! )e vânzare un cocoş şi o vacă' Cocoşul 011 lei şi vaca 2 lei, dar nu dau una ăr cealaltă. %şa că vându pe amândouă, oprindu-şi banii de pe cocoş, 011 lei, iar banii de pe vacă, pe care-i ăgăduise lui )umnezeu, îi dădu pe lumânări, pe care le dădu la biserică. Şi-aşa păcăli goranul pe )umnezeu. ” (Cum a #,c,lit gor5anul #e umne&eu2) 0oluţi 0oluţiaa cea cea mai mai simplă simplă A păcăle păcăleala ala A& eiden eidenţii ţiind nd isteţi isteţimea mea&& capac capacita itatea tea inent inentiă iă etraordinară a omului simplu& s-ar părea că era tipică pentru societatea arhaică& tradiţională& şi& cu siguranţă& cu un deose%it impact în r*ndul ascultătorilor& prin umorul sauros pe care-l conţine. En snoaa intitulată "mntna #o#ii 2& actantul A un ţigan auns dascăl în %iserica dintrun sat A fură din sm*nt*na pe care preotul o ascunsese în altar6 „Cum ăcuse ţiganul, cum dresese, aunsese dascăl la biserica din sat. %vea, ce e drept, glas bun, striga de parcă să spargă bolta bisericii& până şi protopopul îi lăudase darul. *opa avea o vacă. )in laptele ăstei vaci şi din ăl de-l aduceau ţăranii când şi când, pe la zile mari, ăcea smântână, şi smântâna ! unde s-o ţie el, să ie mai la răcoare# 3ai s-o ţie în altar' 4ntr-o zi, neiind popa acolo, nu ştiu ce cată ţiganul, şi iaca, dă de oalele cu smântână ascunse într-un colţ. 2

 Ibidem& p. 1>7.  Ibidem& pp. 18>-18;.

2

17

Cum dădu cu ochii de ele, cum îşi vârî degetul în smântână să o guste& gustând, îi plăcu& plăcându-i, mai vârî degetul o dată şi încă o dată, până scăzu oala ca de vreun sert, aşa. 5ar de aici  înainte, de câte ori îi venea ţiganului gust de smântână, căuta câte un prile& ori că să măture prin biserică, ori că să rece seşnicul ăl mare, de se mira şi popa de atâta dărnicie. 6ură ţiganul azi, ură mâine. 4ntr-o zi, cercetând popa oalele, băgă de seamă că scăzuse smântâna din ele. 7re, ce să ie# $u-i trecu prin gând să bănuiască pe dascăl& ba, având încredere mare în el, că iind ţiganul dibaci tare, îl îmbrobodise cum era mai rău, îi spuse pricina şi-l întrebă, el ce bănuieşte# ! )e, sinţia-ta, răspunse ţiganul, în altar cine să intre# /ri că e vreun hoţ mare, şi de o i aşa, apoi te pomeneşti că se întinde şi la sintele odoare' ! 7a, zău, dascăle' )oamne păzeşte' Şi-şi ăcu popa cruce. ” 5icleanul ţigan& pentru a îndepărta din mintea popii orice urmă de %ănuială asupra sa& se oferă să descopere hoţul6 „! 8u zic, urmă ţiganul, să mă pui să pândesc la noapte, să vedem, n-oi pune mâna pe el, cine o i#' ! Că bine zici, aşa să aci' *ândim două-trei nopţi, poate îl prindem. ” "ngenioasa soluţie la care protagonistul recurge scoate şi mai mult în eidenţă& în egală măsură& prostia şi marea diferenţă dintre propoăduirea preceptelor preceptelor morale religioase r eligioase şi modul de a trăi& de a g*ndi al repreentanţilor de altădată ai %isericii6 „Când se înnoptă, îi dădu ţiganului cheile bisericii şi se duse să se culce& iar ţiganul luă un codru de pâine, şi până să puie mâna pe hoţ, începu să întingă în smântâna popii. )upă ce se sătură bine, luă o oală şi o duse la icoanele (aicii )omnului şi a sântului $icolaie, ce erau alături, şi-i unse pe amândoi cu smântână la gură, iar după aia lăsă oala os lângă icoane şi ieşi din biserică încuind uşa. Când se lumină de ziuă bine, de se deosebeau toate în biserică, se duse la popa ăcându-se a i dat uga, şi-l deşteptă din somn. ! 3ai, părinte, că i-am prins. ! Ce-ai prins, dascăle# întrebă popa, cu ochii umătate închişi. ! 3oţii de urau smântâna. ! %şa' Cum sunt# ! "ino de-i vezi şi sinţia-ta, să te cruceşti' *use popa repede o scurteică pe el, potcapul pe cap, papucii în picioare, şi ieşi, cu dascălul după el. 5ntrând în biserică, o luă ţiganul înainte şi ducându-l la icoanele (aicii )omnului şi sântului $icolaie, zise ! 5a te uită, sinţia-ta' 9ântul $icolaie e hoţul. 9-a dat os de unde era şi s-a dus de a luat o oală din altar şi a adus-o, şi s-au pus amândoi, cu (aica )omnului, pe mâncare. 8u, văzând aşa, o dată am ieşit de unde stam ascuns, iar sântul $icolaie a lăsat oala os şi s-a dus uga la locul lui. )ar aşa au încremenit amândoi când m-au văzut, încât, ia te uită, au uitat şi la gură să se şteargă. 1'

%tunci, popa, dând din cap, mâhnit până în undu suletului, zise sântului $icolaie ! 7ine, (aica )omnului ca (aica )omnului, minte de emeie, dar tu, om bătrân cu barba pân: la brâu, să uri smântâna din oale... (ai mare ocara, zău' ”
.Un"e($) )/#n # $no#eo( (o/6ne%t" En snoaele rom*neşti înt*lnim o #("et#te *e -e($on#e 'o/"'e 6 soţii infidele sau soţi infideli& iolenţi& femei leneşe& amant sau amantă (în tetele prin care creatorul anonim releă aatarurile etraconugale)& ţigani A fie în ipostaa de ro%i& fie în cea de oameni li%eri care bmimeaă naiitatea& prostia& pentru a-şi induce în eroare adersarul şi a-l neutralia. En une unele le sno snoae ae&& citito cititorul rul modern modern poa poate te sesi sesiaa atitud atitudine ineaa su%ie su%iecti ctiă ă a creato creatorul rului ui anonim& anon im& mai ales c*nd persona personaul ul central central este omul-slugă& omul-slugă& adesea aflat în conflict conflict cu stăp*nul stăp*nul.. Ensă& în cele mai multe cauri& naratorul manifestă o%iectiitate& apreciind corect& cu spirit „usti „ustiţia ţiar” r” carac caractere terele le umane umane şi contu contur*n r*ndd o imagin imaginee erid eridică ică a unu unuii un unie iers rs omene omenesc sc cu antagonismele sale ireducti%ile. #supra #supra acestui aspect cititorul se poate coninge din următoarele două snoae selectate din antologia ela%orată de 0a%ina-
zi, când prin curte era o mâţă ! (ăi 5oane, ia uită-te în curte ce-i acolo# ! (âţă, cucoane. ! (ăi 5oane, da nu-i mâţă, că-i urs. ! )a-i mâţă, toată ziua, cucoane' ! (ăi 5oane, nu-i mâţă, şi-i urs. ! "ai de mine cucoane, doar nu-s chior, îi mâţă ca toate mâţele, îi răspunse servitorul, neştiind gândul boierului. ! (ăi 5oane, 5oane, dacă nu-i urs şi-i şi-i mâţă, mâţă, eu am să te dau aa aară ră în ies-to ies-toamn amnă, ă, că nu eşti ascultător. ! 7ine zici, cucoane, că-i urs, da-i mic. 7oierul pricepu că argatul nu vrea să se ducă de la el şi-l tocmi şi pe iarnă. *e la începutul primăverii, când muncitorii se plătesc bine, argatul voind să ispitească şi el pe stăpân, ce gânduri are cu el, stând de vorbă cu dânsul, şi văzând aceeaşi mâţă pe casă, zise către boier ! 5a uită-te, cucoane, ce mai urs pe casă' ! Ce eşti beat, măi 5oane# %cela nu-i urs, ci-i mâţă. ! 7a-i urs cucoane, uită-te bine la el. ! (ăi da nu-i urs, îi spuse s puse boierul, uitându-se holbat la el. ! Cucoane, dacă nu-i urs şi-i mâţă, eu te las şi mă duc. 21

 VVV& Snoa0a oulară românească "-"5. românească & 3ditura 2inera& $ucureşti& 18'& ol. "-"5.

18

7oierul care acum avea mare nevoie de servitor, îi răspunse ! 7ine zici, măi 5oane, că-i urs, da-i mic.”22 V „(ulţi se plâng, că e cu neputinţă a o scoate cu unii oameni la cale. ;rebuie însă să cunoşti

bine şi pe dinlăuntru şi pe din aară pe astel de oameni şi dacă ştii să tractezi
 0a%ina-.  Ibidem& pp. 1@-11. 2=  
1>@

nucile în pod cu furca& altul care-şi făcuse carul în casă şi încerca să-l scoată întreg& doi %ătr*ni care m*ncau supa cu %eţişoare& un altul sărea din pod pentru a-şi îm%răca pantalonii ţinuţi desfăcuţ desfăcuţii de femeia femeia luiR într-un într-un sat sat îi ede ede pe ţărani ţărani alung* alung*nd nd iua iua şi noap noaptea tea cu cu %iciul %iciul etc. etc. 3numerarea situaţiilor atipice& uneori a%surde& genereaă& prin tehnica numită de $ergson a „%ulgărelui de ăpadă”& o maimă acumulare comică& pe care o înt*lnim doar în snoaele despre ăcală. ăcală. #cestea #cestea repreintă repreintă un alt tip compoiţ compoiţional ional&& cel ciclic& ciclic& grupat grupat în urul arhicunoscu arhicunoscutului tului  persona. En aceste tete numărul personaelor este aria%il& fiind determinat în cea mai mare  parte de dispoiţia celui care poestea. Bnele dintre aceste snoae sunt reduse la un episod şi de%uteaă firesc& direct în acţiune& ca în eemplele6 „*ăcală are o mulţime de musairi la masă.

)upă masă îi întreabă ! %veţi obiceiul să luaţi caea# ! )a, răspunseră toţi. ! )acă e aşa, puteţi pleca s-o luaţi, eu nu vă ţin deloc. ”  ',cal, #rimitor de de oas#ei 2>) ( ',cal, „9e duce odată o babă la târg ca să vândă un tâlbăltoc cu ăină. Şi-n piaţă desace

legătura, punându-se os ca s-aştepte muşterii... )eodată însă se stârneşte un vânt-vârte, umlă legătura legătura babei în sus şi-i şi -i împrăştie ăina în toate părţile' %tunci %tunci baba care era cam zăludă la minte, minte, uga la udecător udecătorie ie ca să acă proces vântului vântului spre a i despăgubită. ! $u putem udeca procesul d-tale, mătuşă, zise udecătorul, udecătorul, cine a mai auzit una ca asta# ! "ai de mine şi de mine' 9ă rămân eu păgubaşă de ăină# $umai unul )umnezeu mă ştie în ce sărăcie mă zbat eu' Şi unde nu începe a se scliosi şi a se văicăra biata babă, de ţi s-ar i rupt inima auzind-o' ! 3ai, du-te mătuşă' se răsti udecătorul. Ce să-ţi ac dacă aduci un proces ce nu se poate  udeca# ! *ot eu ca să udec acest proces, domnule udecător, zise un tânăr chipeş la aţă şi cu plete lungi pe spate ume multă venise la udecată ! ba era acolo, se zice, şi mai-marele peste udecători, ca să vadă şi el cum are să se udece procesul cu vântul... ! ?ie, măi morare, cu moara de apă, când ţi-i bine# când plouă, ori când bate vântul# ! Când plouă, mi-i bine, d-le udecător că atunci am apă, îmi umblă moara şi am olos' ! )ar ţie, întreabă pe ista cu moara de vânt, ţie când ţi-i bine# ! (ie, d-le udecător, atunci mi-i bine şi am olos, când a bate vântul cât de tare... ! %şa# %tunci, tu ai să plăteşti babei ăina'

2>

 0a%ina-
1>1

! %şa, bravo' )-ta să plăteşti plăteşti ăina, strigă mulţimea, mulţimea, căci numai d-tale vântul ţi-aduce olos'... Şi ! spune povestea ! cică ar i rămas *ăcală ca udecător în târgul acela... ”. ( ',cal,  ',cal, 5udec,tor  5udec,tor 2) #lte snoae al căror persona aial este ăcală încep cu formule iniţiale asemănătoare ',cal,, Femeia netoat, din antologia 0a%inei 0troescu sau în cu cele din %asm& ca în  Istoria lui ',cal,,  ',cal, 4i fraii s,i J  ',cal, 4i #o#a& acestea din urmă fiind culese de 0imion Nlorea 2arian din $ucoina. "ntroduceri precum „ 1 fost odată o babă şi şi un moşneag& ;i ei a0eau a0eau trei feciori+ feciori+ dintre care cel mai mic+ carele se chiema Păcală+ era foarte refăcut şi a@uns de ca ”& „ Erau odată trei trei  fraţi şi mergând mergând cel mare să se năimească unde0a argat+ argat+ se năimi la un oă ” ne amintesc de uniersul %asmelor. Tematic ematicaa snoa snoaelo elorr care care con consti stitui tuiee ciclul ciclul ăcală ăcală este este socia socială& lă& simula simularea rea prosti prostiei& ei& incapacitatea de a sta%ili coneiuni şi ădita intenţie de a lua în considerare cuintele cu semnificaţia lor proprie& de %aă& fiind modalităţi specifice de creare a comicului. En ceea ce prieşte unităţile naratie& acestea A spre deose%ire de cele din %asm A se succed liniar& fără ca protagonistul „ să sufere vreun salt calitativ prin cumularea probelor de isteţime dovedite de-a lungul episoadelor. ”2 ăcală& pe care îl înt*lnim în dierse ariante ale snoaelor rom*neşti cu numele epelea& etrea lu ăcală& "an& "anoş sau Feculai& acţioneaă& adeseori& în cuplu cu un alt cunoscut persona comic& T*ndală. ăcală (K %. „a păcăli”) sim%olieaă isteţimea poporului rom*n şi este completat de T*ndală 2 (K %. „a t*ndăli”& K germ. „tndelen L a glumi”)& în care& de fapt& intuim un alter ego al personaului central. 9'#,  „om glumeţ& ponaş& care se ţine de farse” 2& repreintă personificarea unui carac caracter ter fascin fascinan ant& t& un tricster & cunoscut în mitologia greacă su% numele de /ermes& în cea romană drept 2ercur& OoJi în mitologia germanică& eculis în mitologia popoarelor %altice& $ricriu la irlandei& usan în mitologia indiană. En literaturile populare europene& el îi are corespondenţi pe :iuf (la italieni)&
 Ibidem& pp. 'D-'7.  4idiu $îrlea& o& cit .&.& pp. 7-'. 2  En  6EL & pentru T*ndală este formulată generic& următoarea definiţie6 „4m care nu este %un de nici o trea%ă& care lucreaă fără rost sau care îşi pierde remea um%l*nd de colo p*nă colo” (3ditura Bniers 3nciclopedic& $ucureşti& 188D). 2  Ibidem& 2

1>

e mai puţin adevărat şi că în +ăcală e$istă şi altă fibră romantică; aceea a unei nestăvilite dorinţe de libertate, care îl împinge mereu spre căutarea altor locuri de popas. ”2 ,incolo de nestăilita dorinţă de li%ertate& care îl determină să fie un fel de  eretuum mobile& eistă în acest persona o am%ialenţă psihică& ce se eidenţiaă din acţiunile sale derulate astfel6 după moartea părinţilor& cel mai mic dintre cei trei fii& ăcală& intră în stăp*nirea unei aci (%uhai în arianta %ucoineană) pe care o inde unui copac. <*nd merge să-şi ia %anii& copacul trosneşte mereu şi ăcală înţelege că nu rea să-i dea %anii. ,e aceea îl taie şi la rădăcina lui găseşte o comoară. 2otiul este foarte echi& fiind înt*lnit într-o fa%ulă a lui 3sop& în  poestirea napoletană napoletană 'entamero(e& în poestiri orientale& francee& italiene& ruseşti etc. 21. 0ecenţa naratiă genereaă alte înt*mplări care se înlănţuie6 ăcală& merg*nd la popa după %aniţă ca să o împrumute pentru a măsura %anii& îi destăinuie acestuia că a găsit o comoară. opa& curios să adă minunea& prieşte pe fereastra casei casei celor trei fraţi& este loit şi ucis de către ăcală. Brmeaă episodul în care releant deine motiul folcloric al celui ucis de mai multe ori6 ăcală îl aşaă pe popă pe creanga unui măr din curtea ecinului& apoi acesta în carul unui alt ecin& în care se află un as cu miere& iar acesta cre*nd că el l-a ucis îl pune pe o sc*ndură şi îi dă drumul pe un r*u şi& în cele din urmă& „ucis” din nou de către nişte *nători& cadarul cade în apă22. En fuga de acasă a fraţilor& ăcală cară o r*şniţă căreia îi dă drumul dintr-un copac în capul unor hoţi (negustori în unele ariante) ce poposiseră în pădure chiar su% copacul în care se ascunseseră cei trei. [2otiul o%iectului lăsat să cadă de la înălţime A din acest episod A este de circulaţie uniersală.\ Nraţii mai mari îşi însuşesc %ogăţiile& în timp ce ăcală se mulţumeşte cu un sac de tăm*ie căreia îi dă foc& iar mirosul plăcut îl înc*ntă pe ,umneeu şi& drept recompensă& eroul primeşte un fluier (un cimpoi) fermecat. ăcală intră apoi slugă la un popă& unde să*rşeşte să*rşeşte alte „nă%*tii”6 face un pod din capre cu „o călcătură moale şi una tare” (după cum îi solicitase stăp*nul)& găteşte supa cu „mărar şi pătrunel” pun*nd în ea coile c*inilor cu aceste numeR trimis tr imis cu oile le c*ntă din fluierul fermecat şi ele oacă& însă oacă şi preotul care-l spioneaă. <*nd acesta hotărăşte să fugă în lume& ăcală se ascunde în sacul cu cărţi şi noaptea îl aruncă în apă pe fiul popii (pe preoteasă în unele ariante) şi& în cele din urmă potriit contractului& îi taie popii nasul.  Fu mai puţin umoristice sunt peripeţiile din snoaele despre ăcală argat la %oier& %oier& militar sau ca om căsătorit& c*nd îşi %ate oc de femeia cicălitoare făc*nd totul pe dos& lu*nd cuintele în sensul lor de %aă (pune acul în carul cu f*n şi fierul plugului în %uunarul de la estă& omoară copilul prin opărire& îşi leagă putina de g*t etc.). #cestea sunt& reumati& c*tea dintre cele mai cunoscute ipostae în care ne este  preentat ăcală de către naratorul popular şi din aproape toate episoadele enumerate iese în eidenţă o anumită latură a isteţimii sale6 cea maliţioasă& „dia%olică”& întruc*t faptele sale a*nd urmări fatale sunt să*rşite cu o „ răutate conştientă ”23. 2

 4idiu apadima&  Prefaţă la Păcală şi 4ândală& ediţie îngriită de <. $uinschi& $ucureşti& 187>& p. 1.  . 23  Oaăr ăineanu& 'iclul lui Păcală & în 2asmele  2asmele române române& 3ditura 2inera& $ucureşti& 187'& p. D@8. 21

1>>

En alte tete& în care ăcală (epelea) apare împreună cu T*ndală& acţiunile întreprinse sunt reultatul isteţimii însoţite de simplitate& de neinoăţie& relief*nd cealaltă latură a naturii sale umane. 4 am%ialenţă psihică înt*lnim şi în naraţiunile indienilor din #merica de Ford la eroul  păcălitor (care poate fi un om& dar şi un animal animal sau chiar demiurgul)& demiurgul)& acesta acesta fiind înfăţişat c*nd în ipostaa isteţului& c*nd în cea a prostului& de unde şi reultatul diferit al aenturilor sale. #seme #semenea nea situaţ situaţii ii pot fi remarc remarcate ate şi în po poest estiri irile& le& sno snoae aele le uno unorr pop popoar oaree europ europen enee (de eemplu& la ruşi& saşi& italieni)& pro%*nd că este or%a de o reminiscenţă a unei concepţii foarte echi& potriit căreia lumea aşa cum este ea& plină de rele şi de imperfecţiuni& ar fi fost făcută şi  prin aportul unui „
secund# "oacă cel mai important rol în această e$plicaţie Ia originii răului în lumeJ, el este cel care, prin acţiun acţiunililee sale sale infan infantil tile, e, proste prosteşti şti,, vanito vanitoase ase sau imoral imorale, e, face face lumea lumea imperf imperfect ectăă şi omul omul murito muritorr şi nefericit.”2= #cest „ #ceastă opinie formulată de "oan etru
 "oan etru & p. 1;. 2>  Ibidem& p. 1;1. 2  #pud :heroghe 5ra%ie& o& cit .&.& p. 111. 2  Oaăr ăineanu& o& cit .&.& p. D@. 2  #pud Ibidem. 2  Ibidem.

1>

un „arbore al bucuriei ”& ar%orele cosmic 9gdrasil. >. VVV VVV Snoa0a oulară românească & ol. "-"5& ediţie îngriită de 0a%ina- 7. 3retescu&
 :heorghe 5ra%ie& o& cit & p. 11.  Oaăr ăineanu noteaă că etimologic& numele  Păcală înseamnă „om infernal” ( o& cit .&.& p. D@8). 32  
1>;

11. ăineanu ăineanu&& Oaăr& 'iclul lui Păcală & în  2asmele române în comaraţiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele ooarelor în0ecinate şi ale tuturor ooarelor romanice & 3ditura 2inera& $ucureşti& 187' 1. 5ra%ie& :heorghe& Pro*a oulară românească& românească& Studiu stilistic & 3ditura #l%atros& $ucureşti& 18'D

1>D