INTINERIREA SI RAPORTUL ALCALIN-ACID Viata este o lupta, dar nu impotriva pacatului, nu impotriva puterii banului, nu impotriva unor forte energetice malefice, ci impotriva ionilor de hidrogen. (H.L. Mencken) Iata o afirmatie extraordinara facuta acum aproape 100 de ani (mai precis in 1919) de doctorul si scriitorul american H.L. Mencken. „Viata este o lupta, dar nu impotriva…….., ci impotriva ionilor de hidrogen”. Avem deci o dovada ca inca de atunci oamenii de stiinta descoperisera importanta unui raport alcalin-acid corect si a pH-ului echilibrat in organism. Din pacate, dupa anii ‟30, odata cu infiintarea Food and Drug Administration (celebrul FDA) in SUA, multe din descoperirile importante referitoare la sanatate au fost ‟pierdute‟ pentru mult timp – incluzand aici tehnologia RIFE, argintul coloidal, orgonul si nu in ultimul rand cercetarile asupra importantei pH-ului. Conceptul raportului alcalin-acid nu este unul nou. Una din primele personalitati ce l-a adus in discutie a fost renumitul „profet‟ Edgar Cayce, in anii ‟40. El vorbea continuu despre detoxifierea corpului prin ierburi, clisme, post, masaj, bai de abur si hrana potrivita in scopul alcalinizarii corpului. Mai recent, doctorul Theodore A. Barody (autorul celebrei carti “Alkalize or die” – “Alcalinizeaza-te sau vei muri”) afirma : “Nenumaratele denumiri ale bolilor nu conteaza cu adevarat. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca toate au aceeasi cauza esentiala : prea multe deseuri acide in organism !” Si mai recent, un alt cunoscut promotor al alcalinizarii, doctorul Robert Young afirma, in extraordinara sa carte “Miracolul pH-ului” : “Cei ce doresc sa cerceteze cu sinceritate vor fi rasplatiti cu secretul sanatatii permanente. Ne putem vindeca singuri schimband mediul din inetriorul corpului. Potentialii invadatori nu vor mai avea posibilitatea sa se dezvolte si vor deveni inofensivi”. El urma astfel o idee pe care dr. Charles Bernard, contemporan cu celebrul Louis Pasteur („inventatorul‟ conceptului de pasteurizare pentru eliminarea germenilor), o afirmase cu tarie in timpul vietii sale : “Nu de germeni si alti agenti patogeni trebuie sa ne facem griji, ci de propriul nostru teren interior.” O idee pe care, se spune, Louis Pasteur a recunoscut-o ca fiind adevarata, pe patul de moarte. Dar ce inseamna aceste concepte de „alcalinizare‟ si „pH‟ ? Haideti sa vedem. Nutrientii din alimente (carbohidrati, proteine, lipide s.a.) sunt livrati prin sistemul sanguin celulei, iar acestea utilizeaza oxigen (inspirat prin plamani si adus tot de sange) pentru a-i ‚arde‟ si a oferi corpului energie (ce se inmagazineaza in mici molecule numite adenozina trifosfat – ATP). In urma acestei operatiuni raman, evident, si reziduuri (deseuri – ‚cenusa‟). In afara de apa si dioxidul de carbon ce este expirat de plamani, rezulta reziduuri sub forma unor saruri. Hrana considerata ‚buna‟ sau ‚rea‟ pentru noi este determinata de cantitatea si calitatea deseurilor (sarurilor) produse : alcaline sau acide. Orice substanta ce intra in corp produce fie reziduuri alcaline, fie acide. Aciditatea si alcalinitatea unei substante este masurata cu ajutorul pH-ului (potentialul de hidrogen) pe o scala logaritmica de la 1 la 14. Fiecare numar din aceasta scala reprezinta logaritmul concentrarii ionilor de hidrogen. La valoarea 7 substanta este considerata neutra, sub 7 acida iar peste 7, alcalina. Se considera a fi substanta acida cea care elibereaza ioni de hidrogen (H-) intr-o solutie sau mediu, iar substanta bazica cea care preia, indeparteaza H-, eliberand radicalul de hidroxil
OH+. Acesta din urma este foarte important intrucat de el se „cupleaza‟ mineralele considerate alcaline, generand hidroxid de potasiu, de sodiu si de calciu - KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care pastreaza oxigenul. Iar oxigenul este „combustibilul‟ de baza al corpului. Exista alimente ce genereaza saruri (reziduuri) alcaline si alimente ce genereaza saruri acide (mai pe larg in lista alimentelor). Desi, dupa unele studii, practic 99% din reziduuri sunt acide – de aceea urina si pielea (transpiratia), cele doua mari canale de eliminare, au pH acid. Reziduurile alcaline uzuale sunt mai degraba „mai putin acide decat celelalte‟ sau „mai aproape de neutru‟. Doar 1% se pare ca sunt saruri alcaline reale. Nu e de mirare deci ca se acumuleaza in exces deseurile acide, corpul nereusind sa faca fata. Ele sunt eliminate partial prin rinichi, plamani si piele, dar o parte din ele sunt depozitate in tesuturile unde exista o circulatie mai slaba a sangelui : burta la barbati, solduri la femei, incheieturi, articulatii, anumiti muschi - in ambele cazuri. Deseurile pe care nu le eliminam devin deseuri solide precum colesterolul, acizii grasi, acidul uric, pietre la rinichi, la bila, urati, fosfati, sulfati, diverse formatiuni cristaline, ce se acumuleaza in corp. Iar aceasta se traduce prin hiper-aciditate, care duce la boala (indeosebi reumatism, arteroscleroza, osteoporoza, guta) si imbatranire accelerata. De fapt, am putea spune, la fel ca dr. Barody, ca toate bolile au aceeasi cauza esentiala : prea multa aciditate ! Cum apar aceste boli datorate hiper-aciditatii (excesului de reziduuri acide) ? Sa luam un simplu exemplu. Cand se creaza acid fosforic sau acid sulfuric prin oxidarea nutrientilor ce contin fosfor si sulf, puterea acidului e prea mare pentru a fi suportata de corp. Pentru a rezolva problema, corpul dizloca - din sistemul osos, par, ungii si dantura – calciu, pentru a neutraliza acizii puternici, rezultand un acid mai slab - fosfat, sulfat. (De exemplu, uratii si fosfatii din pietrele la rinichi sunt in realitate o combinatie de substante acide si calciu). Si iata cum apare osteoporoza – prin ‚furtul‟ de calciu. De fapt, excesul de aciditate forteaza corpul sa ia mai multe minerale alcaline - calciu, sodiu, magneziu, potasiu - de la organele vitale si sistemul osos, pemtru a neutraliza acidul si a-l elimina din corp. Ca rezultat, corpul poate suferi o „coroziune‟ severa si prelungita ce poate continua nedetectata ani de zile, pana izbucneste sub forma acelor ‚boli ale batranetii biologice‟ de care vorbeam mai sus. Cancerul, de asemenea, este o boala datorata hiper-aciditatii. Doctorul Keiichi Morishita in cartea sa, “The Hidden Truth of Cancer” (“Adevarul ascuns al cancerului”) explica lucrurile in felul urmator : daca sangele este foarte acid, inevitabil corpul va depozita substantele acide in exces in unele zone, astfel ca sangele sa-si mentina alcalinitatea (vom vorbi imediat si despre sange). Pe masura ce lucrurile evolueaza, astfel de zone isi maresc aciditatea si unele celule mor. ; ele se transforma in deseuri acide, ce sunt eliminate. Totusi, alte celule se adapteaza mediului. Cu alte cuvinte, in loc sa moara – precum o fac celulele normale intr-un mediu acid – ele supravietuiesc, sufera mutatii si devin celule anormale. Acestea sunt numite celule maligne. Ele nu corespund cu memoria codului genetic, deci cresc in mod nedefinit si fara ordine, comportandu-se invers fata de celulele normale. De exemplu, celulele normale inspira oxigen (O2) si expira dioxid de carbon (CO2). Singurele celule care expira oxigenul, la fel ca si plantele, sunt celulele canceroase.. Din aceasta perspectiva, putem compara cancerul cu o planta ce creste in interiorul corpului nostru. O planta ale carei radacini pot fi taiate prin alcalinizare. Ce este cu acest termen ? Se subintelege acum - alcalinizarea reprezinta
tocmai revenirea corpului la un raport al pH-ului echilibrat prin eliminarea deseurilor acide in exces. Cand vorbim de pH-ul corpului intelegem de fapt pH-ul anumitor lichide din interiorul sau. Iata in continuare valorile medii ale pH-ului pentru o persoana sanatoasa (conform lui Harald Tietze) :
pH Sucurile gastrice din stomac Piele/transpiratie Saliva (dimineata) Urina (dimineata) Lichid intracelular Sange Sucuri pancreatice
1,5-3,5 4,7 6,4 5,5-6,0 7,1 7,35-7,45 8,8
Nu voi intra in explicatii ale acestor valori aici – le gasiti detaliat in cartea lui Harald Tietze „Intinerirea – cum sa inversezi procesul de imbatranire”. Voi vorbi putin doar despre sange, care reprezinta cel mai important lichid din organism. Sangele merge prin arborele circulator si transporta prin globulele rosii, catre fiecare celula vie din organism, substante nutritive si oxigen. Acestea sunt folosite de celulele pentru a produce energia necesara functionarii corpului si ca materii prime pentru dezvoltarea si regenerarea tesuturilor. Difuzia catre celule se face prin intermediul unui sistem de artere, vene si capilare (prin acestea din urma ajung efectiv catre celulele organelor si tesuturilor). Sangele curata si reziduurile rezultate din aceste procese (de fapt el transporta substantele inutile, CO2 si saruri acide, catre plamani si rinichi, unde este si filtrat). Sangele contine de asemenea si „unitatea de graniceri‟ – globulele albe ce se lupta cu agentii patogenii invadatori. Sangele, „izvorul vietii‟, este cel care determina de fapt gradul de sanatate al intregului organism. Toate bolile rezulta din imbolnavirea sangelui datorita stresului, reactiilor emotionale, tulburarilor ce apar cand acesta este perturbat in modalitatile lui de circulatie normala sau intoxicat, impurificat, nicotinizat, alcoolizat cu substante straine de natura noastra. Orice substanta straina introdusa cu sau fara voie in circuitul sanguin produce un dezechilibru, o impurificare, o schimbare in privinta maririi sau micsorarii vaselor de sange sau a vitezei circulatiei lui, ducand la blocaje si in cele din urma la imbolnavire. Cand deseurile acide intra in sange, sistemul sanguin incearca sa le elimine prin plamani (CO2) si rinichi (saruri din urina). Iar cand sunt in exces, se produce o perturbare a pH-ului sau, de multe ori scazand sub limita minima de 7,35. In aceste conditii, alte zone ale corpului trebuie sa secrete anumite substante pentru a readuce sangele la media sa. Iar aceasta nu se poate face oricand si in orice fel, dupa cum vom vedea in articolul despre apa alcalina. Aciditatea coaguleaza sangele. Este o proprietate necesara a sangelui de a opri sangerarea cand ne taiem. Datorita acestei proprietati salvatoare, sangele se ingroasa pe masura ce imbatranim, sau cand acumulam mai mult acid (se blocheaza capilarele) cauzand proasta circulatie – prima cauza a bolilor degenerative. Si astfel
au probleme toate organele. Dar toate organele muncesc pentru a pastra sangele cu un pH echilibrat – ele chiar sunt dispuse sa sufere agresiuni daca pot „apara‟ astfel un pH minim de 7,35. Ceea ce se si intampla, din pacate. O alta cauza a imbolnavirii la nivel fizic se datoreaza prezentei in organismul nostru a diversilor agenti patogeni („parazitii‟ fizici apar in corpul fizic drept urmare a „parazitilor‟ informational-energetici din celelalte corpuri ale fiintei noastre-vezi aici). Virusi, viermi, bacterii, stafilococi, fungi si alte vietati asemanatoare supravietuiesc in corp ca urmare a mediului acid dinauntru. Nu neaparat prezenta lor, ci excrementele lor (deseuri toxice produse cand ele digera indeosebi grasimi, proteine si glucoza), precum si celulele albe moarte in lupta sunt cele ce cauzeaza o aciditate in plus. Parazitii ne fura hrana, o transforma in otrava si o arunca in interior. Pur si simplu, in loc ca celulele sa se hraneasca, aproape toata hrana merge catre ei, iar celulele folosesc resturile ! Si la fel se intampla si la nivelul corpului mental, emotional si spiritual ! Consecintele va las sa le deduceti singuri. In loc sa atace cauza (pe corpul fizic), stiinta medicala cheltuie miliarde de dolari pentru a ataca parazitii (prin diverse tipuri de antibiotice) doar pentru a vedea cum acestia devin la un moment dat imuni. De ce oare ? Agentii patogenii mor intr-un mediu alcalin – deci scopul nostru este de a mari cat mai mult alcalinitatea corpului, introducand produse alcaline (hrana si lichide). Dr. Charles Bernard avea dreptate :“Nu de germeni si alti agenti patogeni trebuie sa ne facem griji, ci de propriul nostru teren interior”. Sa ne schimbam propriul teren intr-unul in care celulele corpului infloresc, care sa nu fie ospitalier pentru patogeni si care sa ne ofere un sistem imunitar mai bun. Dar cum sa procedam ? Haideti sa vedem cum putem reduce aciditatea (aceasta este de fapt problema): - prin dieta : reducerea ponderii alimentelor acide si cresterea ponderii celor alcaline (se considera ca un raport 80% alcaline-20% acide este correct) - prin exercitii fizice, sauna (in special cu infrarosii-un concept de ultima generatie) : ele ard calorii, „inmoaie‟ sarurile acide prin miscare si transpiratie - prin liposuctii, operatii de indepartare a „zonelor‟ unde deseurile acide s-au depus in cantitati mai mari - si, cel mai important „procedeu‟ : neutralizarea acizilor prin utilizarea apei alcaline. Ea dizolva acizii care sunt eliminati apoi de rinichi. Pe larg despre acest lucru – aici. De fapt, si mai importante sunt atitudinile interioare : calmul, echilibrul emotional, respiratia adanca, „surasul interior‟, diverse practici energetice (meditatii). Avand in vedere ca lichidele corpului (si indeosebi sangele) sunt forme condensate de energie, aceasta este cea care conduce de fapt miscarea lor si duce la alcalinitate, de asemenea. Raportul alcalin/acid este important pentru ca multe functii ale corpului apar doar la un anumit nivel de aciditate sau alcalinitate. Numeroase enzime si reactii chimice din corp functioneaza cel mai bine doar la un anume pH. O mica schimbare a pH-ului poate avea un efect profund asupra functionarii unor sisteme ale corpului. Ea afecteaza practic fiecare persoana din societatea noastra datorita modului in care traim, mancam, mediului in care existam. Rezultatul consta intr-un mediu intern in care boala se poate manifesta cu usurinta, opus unui mediu cu pH echilibrat ce permite functionarea normala a organelor. Nu ne putem echilibra pH-ul in mod miraculos, peste noapte. Trebuie sa depunem eforturi. Copiii sunt mai „alcalini‟ decat adultii dar nu au sistemul imunitar dezvoltat ; de aceea au nevoie de vaccine dupa nastere. Adultii sunt intr-o postura
mai avantajata : ei sunt mai capabili sa lupte impotriva virusilor si bacteriilor, si depinzand de cat de multi ioni de OH+ au in corp, isi pot reveni la o stare echilibrata. Dar, cum spuneam, trebuie multa munca pentru asta. Ceea ce, de fapt, avem de facut si noi.
( Marius Stan )
LISTA ALIMENTELOR Alimentele sa va fie medicamente si medicamentele sa va fie alimente. ( Hipocrate ) Urmatoarea lista este preluata, ca si baza, din scrierile lui Edgar Cayce si „imbunatatita” din alte surse mai recente. Parerile sunt impartite – unii considera ca anumite produse din lista de „alcaline‟ sunt de fapt acide. Eu am trecut totusi lista mai cuprinzatoare – tocmai pentru a avea mai multe optiuni pentru raportul 80% alcalin – 20% acid. Oricum, ultima parte a „diverselor acide‟ este cea mai importanta de evitat, iar ultima parte a „diverselor alcaline‟ este cea mai importanta de respectat! Sunt multe fructe si legume exotice ; le-am trecut cu denumirea lor originala, desi nu exista la noi. “HRANA” ALCALINA
Fructe alcaline
Vegetale alcaline
Mere / must Caise Avocado Banane Pepene galben Roscova (doar pastaia) Cirese Coaja de lamaie Stafide negre (coacaze) Curmale Smochine
Germeni, muguri lucerna Anghinare Asparagus Muguri de bambus Fasole (verde, boabe) Sfecla Broccoli Varza Telina Conopida Cicoare
Struguri Grapefruit Guave, Kumquats, Loquats Lamai coapte Lime Mango Nectarine Masline coapte Portocale Papaya Fructul pasiunii Piersici Pere Curmale japoneze Ananas proaspat Rodii Pepeni Stafide Tamarinde
Rosii (coapte) Porumb Castravete Marar Stevie, macris Chard, Dulse Patlagea vanata Andive Usturoi Hrean Nap, Nap suedez, turcesc Praz Laptuci, Salate Ciuperci Escarole, Okra Ceapa Patrunjel Pastarnac Piper
Mandarine Nuca de cocos proaspata
Cartofi dulci Dovleac, dovlecei Ridichi,Varza, Spanac Germeni, Boabe soia
Produse lactate alcaline
Alune alcaline
Lapte acidophilus
Migdale
Zer, lapte batut Iaurt
Castane (coapte, prajite)
Lapte (integral -vaca, capra)
Produse animale alcaline
Cereale alcaline
Sange, faina de oase Lichid din carnea de vaca
Hrisca Mei
Diverse alcaline Agar Inlocuitori de cafea Miere Kelp Ceai (din plante, verde-chinezesc, din ghimbir, de ginseng, din ciuperca Kombucha) Galbenus de ou Lucerna Ghimbir Ulei de masline Polen Exercitii energetice interne Relaxare Odihna, somn Baie de soare Muzica relaxanta Meditatie Respiratie profunda, aer curat Ris, bucurie – emotii pozitive, in general
„HRANA“ ACIDA
Fructe acide
Vegetale acide
Fructe conservate Fructe in cutii de conserve cu zahar Merisor Fructe uscate, glazurate Masline sarate, murate Prune, prune uscate Mure Visine Capsuni
Fasole uscata Varza de Bruxelles Linte Rubarba, revent
Produse lactate acide Unt Branza de orice fel Cascaval Frisca Creme Margarina Lapte (fiert, la cutie, etc) Produse animale acide Toate tipurile de carne, gatite in orice fel Peste, scoici Gelatina Diverse acide Bauturi alcoolice Cacao Cafea Ceaiuri indiene Condimente (toate) Medicamente Albus de ou Arome Maioneza Tutun Tapioca Otet de vin Ciocolata, dulciuri Gemuri, jeleuri, marmelada Muraturi
Alune acide Toate cu exceptia celor alcaline Nuca de cocos praf
Cereale acide Toate cerealele si produsele din cereale, cu exceptia hrisca si mei
Grasimi Bauturi carbogazoase, Cola Alimente prajite, conservate, fierte (mancare gatita) Zahar si indulcitori artificiali
Deshidratare Suprasolicitare Lipsa de exercitiu fizic sau exercitiu in exces Zgomot Lipsa de somn si oxigen, poluare
( Marius Stan )
INTINERIREA SI APA ALCALINA Stiinta a descoperit in final secretul sanatatii si longevitatii. Este vorba despre apa alcalina, o adevarata “fantana a vietii”. Ea este singura capabila sa neutralizeze deseurile organice acide, generand reactii chimice cu ele si dislocand, lichefiind acele deseuri solide in vederea eliminarii lor mai usoare. Celulele nu vor functiona niciodata normal daca organismul este ticsit de deseuri acide. Dupa cum spunea si dr. Alexander Bryce in cartea sa, “The Laws of Life and Health” („Legile Vietii si ale Sanatatii“) : „Atunci cand in organism intra prea putin lichid, sangele pastreaza o greutate specifica mai mare, iar substantele toxice provenite din regenerarea celulelor si tesuturilor sunt incomplete eliminate. Astfel, organismul este intoxicat de propriile excretii, si nu sunt prea multe de spus decat ca principala cauza este cantitatea insuficienta de lichid care nu a reusit sa scoata in forma de solutie reziduurile provenite de la celule.“ Corpul pierde cca. 2 litri in fiecare zi doar prin functionare normala. Deci este foarte importanta calitatea apei pe care o ingeram. Apa trebuie sa fie capabila la cel mai inalt nivel sa transporte minerale si alte substante hranitoare catre celule si sa indeparteze toxinele. Cea mai eficienta modalitate prin care acest lucru se poate realiza este ingerarea unor cantitati suficiente de apa alcalina. Ea nu este un medicament sau un aliment in sine, ci un neutralizator si transportator al deseurilor acide acumulate. Asa cum folosim sapun alcalin pentru a curata murdaria acida de pe piele, trebuie sa spalam murdaria acida acumulata in corp cu apa alcalina. De asemenea, folosirea ei imbunatateste circulatia sanguina (vom vedea mai tarziu cum), si atunci ne simtim mai energici si multe simptome ale bolilor dispar. Apa alcalina este folosita indeosebi in Asia de cca. 30 de ani (in Japonia chiar de 50 de ani). La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, americanii traiau mai mult decat japonezii cu 6 ani. Astazi, japonezii traiesc mai mult decat americanii cu 6 ani (ei au cea mai mare durata a vietii de pe pamant). Ei sunt „inventatorii‟ aparatului ce produce apa alcalina (ionizator), care este recunoscut oficial drept aparat medical de agentiile guvernamentale japoneze. Si in Coreea de Sud si Australia astfel de ionizatoare sunt recunoscute oficial si folosite pe scara larga in spitale, sanatorii, clinici. Ionizatorul este un „filtru inteligent‟ ce imparte apa plata in apa alcalina si apa acida, prin separarea mineralelor din apa plata in minerale ce dau nastere sarurilor alcaline (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier) si minerale ce dau nastere sarurilor acide (fosfor, sulf, clor, iod). Apa ce contine numai minerale alcaline are de obicei un pH peste 9 (de regula, pentru a fi extrem de eficienta, ar fi indicat ca apa sa aiba pH-ul intre 10 si 11). Dupa unele cercetari, un pahar de apa cu pH 11 are o concentratie de OH- (radicalul purtator de oxigen)de 10.000 de ori mai mare ca un pahar de apa plata obisnuita, cu pH 7 (deci un singur pahar de apa cu Ph 11 aduce in corp oxigenul a 10.000 de pahare de apa cu pH 7 !). Apa acida, la randul sau, ar trebui sa aiba un pH intre 4 si 5, chiar mai mic (3-4 daca se poate). Si ea are rolul sau pentru sanatate, indeosebi in afectiuni dermatologice de orice fel (pH-ul pielii trebuie sa fie acid, ca sistem de aparare impotriva parazitilor, de aceea trebuie sa transpiram sa eliminam toxine). De fapt, calitatea apei alcaline sau acide depinde de calitatea apei plate folosite (de continutul de minerale) pentru a ajunge la un pH cat mai mare (respectiv cat mai mic). PH-ul apei se masoara fie cu hartie de turnesol, fie cu aparate specializate (pHmetre electronice).
Hai sa vedem cum actioneaza benefic apa alcalina asupra sanatatii. In sangele nostru exista doua categorii de substante-tampon, care isi pot schimba polaritatea, facand sangele mai alcalin sau mai acid, dupa cum e necesar ; astfel se pastreaza echilibrul chimic al sangelui la un pH de 7,35-7,45. Exista o categorie de substante (solutii) tampon alcaline (bicarbonatul HCO3) ‚imperecheat‟ cu minerale alcaline : bicarbonatul de sodiu (NaHCO3), de potasiu (KHCO3), de calciu (Ca(HCO3)2) si de magneziu (Mg(HCO3)2). Si mai exista solutia-tampon acida H2CO3-acidul carbonic. Aceste substante-tampon sunt produse de anumite organe (stomac si pancreas) in anumite conditii. Sunt doua modalitati in care acest lucru se poate realiza. Intr-un prim caz, apa alcalina intalneste stomacul acid si il ‚forteaza‟ sa produca acidul clorhidric (HCl) pentru a reveni la aciditatea sa normala (pH 4) ; in urma reactiei rezulta si un bicarbonat (alcalin) ce intra in sange si creste alcalinitatea. Sau, in al doilea caz – sangele absoarbe apa alcalina direct din intestin, crescand alcalinitatea peste limita maxima. In aceste conditii, el pune in functiune solutia-tampon acida (acidul carbonic H2CO3) care prin reactie cu hidroxidul (de sodiu NaOH sau potasiu KOH) se transforma in bicarbonat de sodiu sau potasiu (alcalin). In ambele cazuri, avem un castig de solutie-tampon alcalina ce fluidizeaza sangele si il hraneste cu oxigen. De asemenea, se dizolva depunerile de colesterol de pe peretii arterelor si vaselor de sange, care poate circula acum normal. Circulatia sanguina se imbunatateste deci extraordinar de mult (apa alcalina este cel mai puternic ‚mecanism‟ fizic de imbunatatire a sa, pe termen lung) si intreg corpul beneficiaza de pe urma acestui fapt (sangele fiind de fapt ‚motorul‟ intregii fiinte). Pentru a vedea de ce este acest bicarbonat atat de important, voi spune ca in 1996, dr. Linda Frasetto (Universitatea din California) a descoperit ca pe masura ce imbatranim, incepand de la 45 de ani (varsta la care incep bolile degenerative : osteoporoza, artrita, hipertensiune, diabet), pierdem treptat, in mod natural, solutia alcalina (scade capacitatea corpului de a o produce). La 90 de ani avem cu 18% mai putin ca la 45 de ani (ceea ce este enorm !). Deci scade treptat capacitatea de a neutraliza si elimina deseurile, care se depun mult mai repede in corp, cauzand bolile de care vorbeam, si multe altele (de fapt chiar pe toate, cum spunea dr. Theodore Barody). Apa alcalina duce de fapt la cresterea capacitatii sangelui de a neutraliza acizii, chiar daca pH-ul ramane constant intre 7,35-7,45. Cu cat mai multa apa alcalina este ingerata, cu atat sangele (care contine 70-80% apa) devine mai „eficient‟. Apa este benefica pentru o gama larga de afectiuni si poate chiar, in cazul cancerului, sa inhibe cresterea celulelor canceroase si omori celulele maligne existente (rezultate deosebite se obtin impreuna cu alimentatia corecta si practica energetica de intarire a sistemului imunitar). Apa alcalina nu trebuie bauta imediat dupa masa. Sucurile digestive din stomac sunt foarte acide fiind necesare pentru buna digestie a hranei ingerate. Apa alcalina le-ar putea dilua sau chiar neutraliza, ducand la o digestie ingreunata. De aceea este recomandabil a se consuma cu cca. o jumatate de ora inainte de masa sau cel putin 1 ora dupa masa. Cele mai mari cantitati sunt recomandabil a fi consumate dimineata pe stomacul gol (atunci are loc cel mai eficient producerea bicarbonatului in cele doua modalitati). Cantitatea ce poate fi consumata variaza de la o persoana la alta. Se poate incepe cu o jumatate de litru, continuand cu 1 litru si ajungandu-se la cca. 2 litri pe zi. In rest se poate consuma apa plata, de preferinta cu un pH cat mai ridicat si cu un continut de minerale, indeosebi sodiu (Na) cat mai mare (sodiul este o componenta importanta a sangelui). In general diversele
sortimente de apa plata de pe piata au un continut mare de calciu (Ca) iar unele partial si de magneziu (Mg) – si ele foarte importante.
( Marius Stan ) Copyright © 2006 . Toate drepturile rezervate Marius Stan succesulpersonal.ro . Designed by Radu Vucea | Termeni si conditii utilizare |
RESPIRATIA SI DETOXIFIEREA Acest subiect al respiratiei este uluitor de important ! Scriu acest articol la o zi (mai 2006) dupa terminarea unui curs cu maestrul taoist Mantak Chia, de la care am aflat o informatie cu adevarat uluitoare : 90 % din toxine se elimina prin respiratie (si doar 10% prin fecale, urina si transpiratie) !!!! (iar apoi am aflat ca si medicina recunoaste importanta deosebita a respiratiei, numai ca procentele sunt ´doar´ 80% la 20 %). Incredibil ! Iar eu, inainte de acest curs, intentionam sa scriu 2-3 randuri generale despre acest subiect !!! Abia acum mi-am explicat de ce mereu am avut o ´predilectie´ pentru eliminarea toxinelor prin piele - o afectiune extrem de veche a plamanilor si respiratia foarte ´proasta´. Niciodata nu am fost constient de importanta respiratiei – si sunt convins ca majoritatea oamenilor se afla in aceeasi situatie. Avem o respiratie deficitara – si nu e de mirare ca toxinele se acumuleaza, sangele se ingroasa, organele nu mai sunt hranite corespunzator, se exprima prin ele indeosebi emotiile negative care ne ‚fura energia‟ si devenim mai obositi, mai bolnavi, zi de zi. Respiratia este strans legata de practica energetica interna – de fapt, ele sunt indispensabile una alteia. Tehnicile energetice chinezesti (ma voi referi la ele pentru ca pe ele le-am studiat), fie statice (meditatii) fie dinamice (implicand miscari) se bazeaza foarte mult pe anumite tipuri de respiratie (pe care abia acum le-am constientizat si intentionez sa le folosesc la adevarata lor valoare !). Odata cu aerul noi inspiram de fapt chi (sau prana), energia vitala care exista peste tot in univers si care constituie caramida de baza a tuturor lucrurilor vii (dar si a celor nevii). Prin inspiratia profunda oxigenul din aer si energia curata sangele, plamanii eliminand apoi deseurile sub forma dioxidului de carbon. Pe expiratie (prelunga, lenta) se folosesc anumite sunete, anumite posturi (pozitii ale corpului). Respiratia corecta echilibreaza emotiile – devii mai atent, mai relaxat, mai constient de tine si de ceea ce te inconjoara. Mai multe detalii veti gasi in cartile de la Resurse Cunoastere Interioara– sectiunea Taoism. In general, pentru detoxifierea corpului oamenii folosesc tot felul de alimente, plante, suplimente, ceaiuri, sucuri, lichide – dar toate acestea contribuie cu doar 10%. Restul o face respiratia corecta ! Am vorbit mai pe larg in alte articole despre cele 10% (din care eu consider ca apa alcalina are 9% iar restul doar 1%). Acum imi dau seama ca am scris destul de mult despre acest 1% - dar de fapt, despre el se vorbeste cel mai des in presa si la TV. Ce ciudat – sa petrecem atat de mult timp discutand despre ceva care influenteaza atat de putin ! Dar astea sunt vremurile – lucrurile cu adevarat importante sunt apreciate de putini, multimea se concentreaza pe lucruri mai putin semnificative....Asa e in toate domeniile ! Sa nu intelegeti gresit – nu inseamna ca trebuie ignorata alimentatia ! Si acel 1% poate insemna ceva enorm pentru cineva – poate insemna un aport energetic masiv, capabil chiar sa vindece cancerul, de exemplu ! De fapt, nu e vorba doar de 1% singur – e un procent mai mare pentru ca, automat, cu alimentatia corecta, respiratia ‚se regleaza‟ intr-un fel, fara sa-ti dai seama. Organele sunt intarite, se stimuleaza emiterea emotiilor pozitive care automat ‚linistesc‟ respiratia. Aici intervine de fapt si o forma de practica energetica (pe care o realizezi chiar fara a-ti da seama). De fapt practica, respiratia, alimentele si apa lucreaza impreuna – toate influenteaza corpul energetic care afecteaza pozitiv corpul fizic.
Oricum, acest subiect al respiratiei (impreuna cu practica energetica) merita cea mai mare atentie. Este cel mai important lucru pentru sanatatea noastra !
( Marius Stan ) Copyright © 2006 . Toate drepturile rezervate Marius Stan succesulpersonal.ro . Designed by Radu Vucea | Termeni si conditii utilizare |
ENERGETICA FIINTEI UMANE - DE LA BOALA LA INSANATOSIRE Inca din vechime inteleptii au afirmat ca „ceea ce este sus este si jos”. De fapt, ei descoperisera prin propria lor experienta ca omul insusi este un adevarat univers (particica din Marele Intreg), iar universul interior uman este asemanator universului exterior. Universul nostru interior este un univers energetic. Pentru majoritatea el este invizibil si nici macar nu este ‚simtit‟. Nu pentru ca ar fi ‚ascuns‟ din cine stie ce motive – ci pentru ca, de-a lungul istoriei, oamenii si-au pierdut capacitatea de a locui in mod constient in acest univers. Vestea buna e ca ne-o putem recapata oricand. Primele ‚porti‟ de intrare in universul energetic se afla chiar in corpul fizic. De fapt, corpul fizic este esential – este interfata intre cele doua universuri. De aceea este extrem de important ca el sa fie pastrat intr-o stare de sanatate optima. Dupa cum pamantul are meridiane, si corpul omenesc are meridiane – canale de circulatie a energiei cosmice (numita ‚chi‟ de chinezi, ‚descoperitorii‟ acestor realitati). Aceasta energie circula fara intrerupere prin corpul uman, intretinand activitatea tuturor organelor (impreuna cu energia adusa din alimentatie sau alte surse) si aparandu-l de agresiuni. Si se pare ca tocmai aceasta energie cosmica este ‚hrana‟ de baza a organismului viu (se cunosc cazuri de oameni care traiesc numai cu ea, fara alimentatie – Jasmuheen, de exemplu). Corpul face schimburi permanente cu universul exterior prin intermediul centrilor energetici (7 chakre, desi in realitate se pare ca sunt mai mai multe). Despre ele s-a scris mult in literatura ezoterica si nu voi insista cu explicarea si implicarea lor in universul uman. Voi aminti doar ca ele sunt in comunicare si interdependenta permanenta cu toate meridianele si canalele energetice si buna lor functionare ne intretine sanatatea, ele actionand ca niste vortexuri ce absorb energia din mediu. Pe traseele acestor meridiane se afla si punctele de acupunctura, ce pot fi activate sau stimulate prin diverse modalitati (acupunctura, electroacupunctura, presopunctura, folosirea unor lasere speciale) in scopul indepartarii blocajelor si fluidizarii circulatie energetice. Stiindu-se ca in tesuturile situate sub punctele de acupunctura se afla o retea bogata de vase de sange si fibre nervoase, curgerea si circulatia libera a acestor energii, in conceptia milenara chineza inseamna sanatate, iar perturbarea lor, blocarea sau stingherirea fluxului firesc inseamna boala. Si am ajuns si la cauzele bolilor. Din punct de vedere energetic e vorba de aceste blocaje, iar din punct de vedere fizic sunt arhicunoscutele cauze : -supra-alimentatia -alimentatia deficitara in nutrienti -stresul si reactiile emotionale -gandurile negative -poluarea -sedentarismul -somn putin -epuizare sexuala s.a. Toate acestea sunt de fapt efectele ale caror cauza o constituie blocajul energetic interior – care face ca un organism sa piarda energie, in loc sa acumuleze. Si asa se ajunge la imbatranire si moartea corpului fizic. Se spune ca e mai bine sa previi decat sa vindeci. Asa ca, mai presus de orice, sa incercam sa nu provocam daune corpului nostru datorita alegerilor pe care le
facem. Noi, oamenii, daca ne simtim relativ bine, suntem fericiti si problemele nu sunt deosebit de mari, pur si simplu nu facem nimic. Ne multumim sa plutim la suprafata acestor conditii fara nici o directie precisa. Incepem sa facem ceva doar atunci cand problemele sau greutatile devin acute. Cel mai simplu ar fi daca am face efortul de a ne ridica la un nivel optimal de sanatate fericire si bunastare cand totul merge bine. De exemplu, majoritatea oamenilor nu apreciaza calitatea magica a alimentelor care contin energie, vitalitate si putere decat dupa ce au fost bolnavi sau chiar cand sunt foarte aproape de moarte. Acelasi lucru e valabil si in cazul ‚mitului‟ imbatranirii. Pana nu incepem sa vedem primele semne ale imbatranirii in oglinda, ignoram aproape in totalitate lucrurile care ar putea sa le impiedice aparitia. Din pacate, am putea spune ca majoritatea oamenilor manifesta mai multa atentie fata de casele si masinile lor decat fata de propriul corp. Nu e de mirare ca bolile ‚infloresc‟. Cum apare de fapt boala ? Simptomele sale, inainte de a apare pe corpul fizic, apar mai intai pe corpul energetic. Tocmai de aceea persoanele cu ‚capacitati paranormale‟ (care de fapt sunt extrem de normale) le pot vedea in avans (uneori cu ani de zile inainte de a se manifesta fizic) si chiar le pot trata energetic, potentialul efect pe corpul fizic fiind indepartat. Boala reprezinta de fapt proasta gestionare a energiei de care dispune fiecare organism. O investim in tot felul de activitati ‚neproductive de energie‟. Pentru a o suplimenta si a ne insanatosi ar fi necesar sa o aducem in corp prin alte modalitati decat cele uzuale (alimentatie, respiratie, somn). E nevoie de practica energetica – asa numitele exercitii pe care chinezii (taoistii) le numesc Chi Kung, Nei Kung si Tai Chi – sau alte tipuri de exercitii (practic fiecare cultura orientala are astfel de metode). Si, bineinteles, pe plan fizic, pentru a ne insanatosi e nevoie sa facem ‚in sens invers‟ acele activitati care momentan ne consuma energia. Adica, va trebui: -sa ne hranim corect cu alimente nutritive -sa intretinem emotii pozitive (fata de noi insine si mediul din jur) -sa gandim pozitiv -sa petrecem cat mai mult timp in aer liber si ne-poluat -sa facem exercitii fizice (moderat) si, de preferinta, exercitii energetice (respiratii, meditatii, anumite posturi statice sau dinamice s.a.) -sa ne odihnim mai mult si mai bine -sa ne conservam energia sexuala (asta nu inseamna ‚sa nu faci sex‟ ci ‚sa stii cum sa faci‟) Putem sau nu sa facem aceste alegeri ? Putem sau nu sa ne vindecam singuri ? Raspunsul este categoric afirmativ. Atunci cand nu vom mai ignora cauzele, vom descoperi ca exista in noi resurse pe care nu le-am accesat niciodata pana atunci. Resurse pe care le putem aduce in ‚infruntarea‟ noastra cu partea destructiva din noi. Trebuie doar sa fim dispusi sa ‚vedem‟ si altceva decat credeam pana acum, pentru ca transformarea unei persoane se poate face numai cu participarea directa si voluntara a sa, de la interior spre exterior. Adica – sa ne folosim creierul intr-o proportie mai mare decat acel 5-710% uzual, si sa luam decizii inteligente si eficiente pentru noi. Suntem ajutati in primul rand de Mama Natura care ne ofera totul pentru a ne echilibra. Afara din cotidianul cenusiu al oraselor ni se ofera din belsug (si gratis)
meloterapia fosnetului padurii, susurul izvoarelor, adierea vantului, ciripitul pasarelelor, cromoterapia florilor, azurul cerului, verdele arborilor, ultraviolete, energie. Trebuie doar sa intindem mana si sa le luam, macar in week-end-uri. Nimic mai simplu. Asadar….ce mai asteptam ?
( Marius Stan )
MEDICINA ENERGETICA (CUANTICA) SI APARATE SPECIFICE Dintotdeauna medicina a mers mână în mână cu ştiinţa. Există, bineînţeles, evidenţe conform cărora cu sute şi chiar mii de ani în urmă oamenii au inventat diferite aparate şi ustensile care să-i ajute în aplicarea cunoştinţelor medicale. Toate acestea au luat amploare în secolul trecut, culminând cu ‚inventarea‟ aparatelor ce pot fi încadrate în categoria ‚medicină energetică‟ sau ‚cuantică‟. Terapia prin medicina cuantică este cel mai nou şi revoluţionar concept în domeniul medical. Vom porni de la adevărul că omul este un sistem energetic (vezi aici) şi câmpurile informaţional-energetice sunt de fapt câmpuri electro-magnetice. În acest context, are sens să afirmăm că medicina cuantică se bazează pe efectele radiaţiei electro-magnetice în doze mici (cuante) în diagnosticarea, tratamentul, profilaxia şi refacerea stării de sănătate a oamenilor. Aceasta înseamnă că expunerea electromagnetică foloseşte factori de origine naturală ai mediului înconjurător care au efecte benefice asupra celulelor, organelor şi sisemelor corpului. Medicina cuantică este de fapt o combinaţie armonioasă între descoperirile din fizică (în special cea cuantică), tehnologia modernă de vârf, conceptele ştiinţifice ale naturii materiei vii şi experienţa milenară a medicinei orientale. Terapia cuantică este o metodă nedăunătoare, nedureroasă, cu eficienţă înaltă pentru tratamentul unor afecţiuni variate. Ea intensifică eficienţa tratamentului medicamentos şi se poate combina cu homeopatia şi fitoterapia pentru obţinerea unor rezultate deosebite, uneori considerate chiar ‚miraculoase‟. Probabil că mulţi dintre dvs. nu aţi auzit niciodată despre astfel de aparate. În România ele sunt prezente destul de recent (după anul 2000) şi nu li se face reclamă prea mare (spre deosebire de ‟tonele‟ de medicamente mult mai puţin eficiente). Asta e soarta oricărui lucru nou şi eficient – la început e privit cu neîncredere…. Iată în continuare câteva astfel de aparate : TEHNOLOGIA RIFE Tehnologia RIFE este de fapt ‚electro-medicină‟ ce are la bază frecvenţe rezonante. Primele sale origini le găsim în studiile lui Nicola Tesla, de la sfârşitul secolului 19, şi au fost continuate prin anii 1930 de dr. Royal Raymond Rife. Principiul său de funcţionare se bazează pe ideea că fiecare fiinţă are propria sa „semnătură electromagnetică‟ (vibraţie), un mod de oscilaţie întemeiat pe tiparul său genetic. Dr. Rife a studiat vibraţia viruşilor, bacteriilor, paraziţilor, fungilor şi a experimentat frecvenţe speciale pentru a le distruge. Paraziţii pot fi luaţi din aer, de la animale, din hrana de orice fel, din apa contaminată, de la diferite insecte, din iarba udă sau bălţi de noroi (intră direct în piele). Energia stagnantă datorată dietei proaste, stilului de viaţă, mediului, activităţii mental-emoţionale, stresului,. crează un mediu toxic în corp, care reprezintă cauza primară a bolilor (apariţia paraziţilor). Aceştia pot bloca sistemul limfatic (responsabil cu eliminarea lor) şi pot intoxica sângele, ducând la apariţia bolilor. Sistemul imunitar elimină mulţi paraziţi. Dar când el devine supra-aglomerat, pot apărea probleme de sănătate. În general se utilizează antibiotice (ineficiente pentru viruşi, sau chiar toxice), dar Rife a introdus varianta „electrocutării‟ paraziţilor prin aparate tip „zapper‟(inducerea unui spectru de frecvenţe pentru a anihila frecvenţa parazitului, plus inducerea unor frecvenţe de vindecare ce corespund ritmului biologic ce fac organele să funcţioneze
normal). Celulele moarte ale paraziţilor sunt apoi eliminate prin piele, urină, transpiraţie s.a. Este necesar respectarea unui regim strict şi consumul a minim 2 l de apă pe zi, pentru eliminarea eficientă a toxinelor. Rife a făcut un prim test cu aparatul său în 1934, la University of Southern California ; dintr-un grup de 16 bolnavi de cancer, 14 au fost vindecaţi în 3 luni iar ceilalţi 2 în 6 luni. Aparatul s-a dovedit a fi atât de performant încât, în 1939, el a fost interzis (aducea prea mari prejudicii industriei medicamentelor, de pe urma cărora unii câştigau bani frumoşi – aşa cum se întâmplă întotdeauna, de altfel, din păcate). În anii 1950 John Crane a încercat să „reînvie‟ tehnologia Rife, suprimată din nou în 1960. Abia către sfârşitul secolului trecut (deci în urmă cu 10-20 de ani) tehnologia Rife a început să fie din nou recunoscută (nu oficial însă – şi asta din motive pe care nu are rost să le discutăm). Oricum, aparatul Rife -Crane-Zapper (ca şi aparatul Rife/Bare, după numele lui James Bare, un alt continuator recent-1995- al muncii lui Rife) este unul din cei mai eficienţi exponenţi ai medicinei cuantice. HULDA CLARK ZAPPER Dr. Hulda Clark a fost iniţial cercetător într-un program guvernamental, dar în 1981 şi-a părăsit postul şi a început, pe cont propriu, cercetări în domeniul „electromedicinei‟. A continuat munca dr. Rife şi a inventat propriul „zapper‟, cu care a reuşit rezultate considerate uluitoare în tratarea unor diferite tipuri de afecţiuni. În urma presiunilor exercitate de marile companii farmaceutice (nimic nou sub soare….vom vedea un pic mai târziu un alt caz), ea a fost expulzată din SUA, locuind în prezent în Mexic, unde îşi continuă cercetările şi vindecările cu ajutorul aparatului său. Este autoarea a 2 cărţi celebre : “Cure for all cancers” (Tratamentul tuturor formelor de cancer) şi “The cure for all diseases” (Tratamentul tuturor bolilor). SCIO Vorbeam de soarta nefericită a marilor descoperitori de lucruri cu adevărat eficiente în medicină (şi nu numai). Un alt caz celebru este cel al doctorului William Nelson care între 1979 şi 1989 a pus la punct sistemul său de detectare şi corectare a anomaliilor din câmpul informaţional-energetic uman (numit sistemul EPFX). În 1992 a fost informat de către FDA (Food and Drug Administration SUA) că nu i se mai acordă licenţă de funcţionare pentru sistemul său, astfel că, pentru a-şi continua munca, el a fost nevoit să se mute în Europa, mai exact în Ungaria, la Budapesta (care este recunoscută în prezent drept capitala mondială a medicinei cuantice). Aici, Nelson a perfecţionat aparatul său (numit QXCI-SCIO). QXCI = Quantum Xrroid Consciousness Interface ; SCIO = Scientific Consciousness Interface Operations. Aparatul are la bază un sistem de bio-rezonanţă şi reprezintă în esenţă un complex computerizat ce înregistrează şi analizează câteva mii de de substanţe şi principii active din organism. “Pacientul‟ este conectat la un calculator prin intermediul unor fire speciale, iar în câteva minute corpul său este scanat, calculatorul oferind câteva mii de informaţii despre starea fizică, mentală şi emoţională a persoanei. Apoi, în mod automat, aparatul selectează terapii pe care le efectuează (tot prin intermediul inducerii de frecvenţe specifice, ca şi în cazul Rife). Aparatul a fost introdus şi în România în câteva cabinete – şi am avut surpriza să-l văd şi la TV la o emisiune despre sănătate, pe TVR1 ! PERESVET-RIKTA
Este un complex computerizat pentru diagnosticare rapidă şi terapie, oficializat pentru prima oară în Rusia. Realizează diagnosticare prin electropunctură (modulul PERESVET) şi terapie magneto-infraroşu-laser (generaţia de aparate RIKTA). APARAT PENTRU REALIZAREA ARGINTULUI COLOIDAL Argintul coloidal este rezultatul unui proces electrolitic ce desprinde în apă particule foarte mici de argint din electrozii de argint . Argintul ionic are o a afinitate pentru ionii de hidrogen din apă (se asociază cu ei formând sulfhidryl, ce blochează enzimele de care paraziţii au nevoie pentru metabolism si supravieţuire, enzime aflate pe peretele celular al parazitului). Paraziţii, neavând un perete rezistent chimic, sunt expuse la acţiunea argintului şi fiindu-le blocată în special funcţia de respiraţie, practic se sufocă. Coloidul este o suspensie de particule ultra-fine de argint, suspendată printr-o sarcină electrică în apă distilată ultrapură. Argintul coloidal este bine tolerat şi absorbit, şi nu distruge echilibrul bacteriologic din colon. De asemenea, nu distruge enzimele benefice din celulele ţesuturilor noastre, aşa cum o fac antibioticele. De fapt, el este considerat un superantibiotic, cu aplicaţii practice în aproape toate bolile. Nu „vindecă‟ boala, ci „omoară‟ paraziţii ce contribuie la apariţia bolii. Pe vremuri era folosit la purificarea apei (se punea un bănuţ de argint în cană, sau se bea apă din căni de argint). Astăzi se foloseşte în biserici la realizarea „apei sfinţite‟. Mai multe informatii despre argintul coloidal - aici . APARAT PENTRU REALIZAREA APEI OZONIFICATE Apa cu ozon oferă o oxigenare rapidă a întregului organism şi o detoxifiere a sa, prin eliminarea patogenilor. Este eficientă şi în sterilizarea hranei, a apei din baie, în purificarea acvariilor. Ozonul se poate combina cu ulei de măsline rezultând ulei ozonificat, extrem de eficient în uz extern. ACTIVATOR Activatorul este un dispozitiv rusesc pentru re-echilibrarea balanţei informaţional-energetice a fiinţei umane, precum şi pentru protectia împotriva influenţei radiaţiilor nocive datorate aparatelor (TV, radio, cuptor cu microunde) şi unor cauze naturale (zone geopatogene). Activatorul generează un câmp ce are o influenţă pozitivă în ce priveşte întărirea sistemului imunitar şi prevenirea disfuncţiilor. IONIZATOR Aparatul pentru realizarea apei ionizate este o ‚inventie‟ extraordinară. Cu ajutorul sau se realizeaza apa alcalina si apa acida (informatii despre ele aici). Ionizatorul este alcatuit dintr-un container (de plastic sau sticla) de cca. 5 litri impartit la mijloc de o membrana semipermeabila ce imparte apa in doua. De o parte si de alta a membranei se se pune un dispozitiv (electrod) ce se introduce in priza. Intr-un interval de 2-4 ore (in functie de mineralele continute) apa dintr-un compartiment devine alcalina si cealalta acida.
Mai multe informatii despre toate aceste aparate - la sectiunea Linkuri.
( Marius Stan )
EGO SI SUFLET - CE SUNTEM NOI ? Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban ?‟ murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau‟ spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat ?‟ întrebă acesta. ‚Un gunoi‟, răspunse cerşetorul. ‚E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu‟. ‚Te-ai uitat vreodată înăuntru ?‟ întrebă străinul. ‚Nu‟ răspunse cerşetorul. ‚Ce rost are ? Nu e nimic în ea.‟ ‚Uită-te înăuntru‟ insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur." Eu sunt strainul care nu are nimic sa va dea si care va spune sa va uitati inauntru. Nu in interiorul unei cutii, ca in parabola, ci undeva mai aproape : in interiorul dvs. „Dar eu nu sunt un cersetor‟ – mi se pare ca va aud protestand. Cei ce nu si-au gasit inca adevarata bogatie, care este stralucitoarea fericire a Fiintei (Sufletul) si sentimentul profund si indestructibil de pace care vine odata cu ea, sunt cersetori, chiar daca detin cele mai mari bogatii materiale. Ei cauta in afara lor farame de placere sau de satisfactie, de recunoastere, de siguranta sau de bucurie, desi au in sine o comoara care contine nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogata decat orice le-ar putea oferi lumea.“ Acest pasaj dintr-o carte extraordinara, „Puterea prezentului‟ de Eckhart Tolle, ne arata exact conditia in care se afla oamenii : cersetori stand pe propria comoara. Oamenii nu stiu cine sunt ei cu adevarat. Si nici nu pare a-i interesa foarte tare sa afle. Poate pentru ca nu-si dau seama de enormele beneficii ale acestei cunoasteri de sine. E un lucru trist, dar perfect real. Si putem vedea asta la tot pasul. Oamenii se nasc si traiesc toata viata fara a avea „instructiunile de folosire‟ a propriei fiinte. Nimeni nu le spune ce anume sa fie si sa faca pentru a-si crea viata pe care o doresc. Astfel ca fiecare improvizeaza si se descurca asa cum poate el mai bine pentru a supravietui si pentru a simti macar un gram de fericire sau bucurie, din cand in cand. Palida consolare pentru ceea ce suntem noi cu adevarat ! Sa ne multumim cu un gram cand in noi se afla tone intregi, o adevarata comoara ! – cine oare ar fi atat de „lipsit de logica‟ incat sa accepte acest mod limitat de a trai ? Cine ? Toti cei ce nu stiu, nu cred, nu pot sa vada acest lucru ! Cam 90% din populatia „lumii civilizate occidentale‟ (in contrast cu Orientul, unde oamenii sunt mult mai constienti de ceea ce sunt ei). De ce ei nu stiu, nu cred, nu pot sa vada asta ? Pentru ca stiinta, credinta, vederea le-au fost luate inca de cand s-au nascut. Efectiv nu au avut aproape nici o sansa sa afle, sa inteleaga, sa observe adevarul despre cine sunt ei (vezi experimentul cu pisicile de aici). Inca de la nastere minciuna i-a impresurat din toate partile, denaturandu-le adevaratele perceptii despre viata. Mediul in care au crescut (parinti, prieteni, scoala, societate in general) i-a transformat din copii inocenti, spontani, iubitori, curiosi in adulti bolnavi, lenesi, rai, egoisti, fricosi, violenti. Si nimeni nu pare sa observe asta. Toata lumea a aceptat deja minciuna drept adevar. E incredibil ce se intampla. Sa vedem exact cum s-a ajuns aici. Dar mai intai sa lamurim partile
componente ale fiintei umane. Corpul – toata lumea stie ce este : un ansamblu de organe, tesuturi, sisteme (digestiv, circulator, respirator, etc) formate la randul lor din celule (sunt cca. 70 de miliarde, se pare). Fiecare celula are trei componente, intre care si nucleul, ce contine ADN-ul uman, format din gene (acele structuri complexe in care se pare ca sunt inscrise toate caracteristicile fizice, mentale, emotionale preluate de la stramosi si care ne influenteaza in prezent, uneori chiar aproape total). Noi, la randul nostru, transmitem urmasilor asemenea caracteristici prin felul nostru de a fi ce se inscrie in propriile gene. Mintea – o putem defini drept totalitatea gandurilor, ideilor ce ne trec prin cap. Interesant este ca mintea nu este localizata doar in creier, cum se crede in mod obisnuit ; fiecare celula are propria sa „memorie‟, astfel ca mintea e prezenta practic in tot corpul, creierul fiind doar locul in care gandurile sunt „simtite‟, percepute ca locatie. Cat despre Suflet,din pacate, aceasta notiune este privita acum mai mult in sens romantic, filozofic sau religios, precum o „metafora‟ – dar el este ceva extrem de concret. Sufletul reprezinta, de fapt, totalitatea emotiilor, sentimentelor pozitive pe care o persoana le are intr-o viata (curaj, dreptate, blandete, generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, incredere s.a.). Este o „energie‟ (ceva subtil ce se poate simti atunci cand esti linistit), care penetreaza si impresoara corpul. El este de fapt „motorul‟ intregii fiinte (in limba engleza e-motion = energie in miscare) – cel ce determina toate lucrurile bune care i se intampla fiintei umane intr-o viata. Pentru ca acesta este un adevar al universului – in functie de cantitatea de „Suflet‟ pe care o manifestam, atragem catre noi lucrurile cu adevarat folositoare (din punct de vedere financiar, familial, social, spiritual s.a). Toate celelalte lucruri pe care noi le avem si credem ca ne sunt „bune‟ sunt de fapt „false beneficii‟, dupa cum ajungem in cele din urma aproape toti sa ne dam seama. La nastere sufletul iese din lumea sa (o lume concreta, pe care nu o putem percepe cu cele cinci simturi comune, ci cu acel asa numit „al saselea simt‟ – care este foarte real, desi e privit mai mult in sens abstract). Venind in acesta lume fizica, el este asaltat de forte specifice acestei lumi, aparute ca urmare a pozitiei planetei noastre in univers si intretinute de milioane de ani de cei ce locuiesc aici (noi, oamenii). Eu le numesc „paraziti‟ – e vorba de emotiile negative pe care ne este mult mai comod, usor sa le manifestam : tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lene, egoism, s.a. Astfel ca se produce o combinatie intre „suflet‟ si „paraziti‟ pe care o fiinta umana o denumeste „eu‟ – spunand „asa sunt eu‟ (eu sunt bun, eu sunt sincer sau eu sunt lenes, eu sunt fricos s.a.). E o exprimare incorecta, pentru ca el este cu adevarat doar sufletul (calitatile, emotiile – “energiile in miscare” pozitive)– parazitii (defectele, emotiile negative, Ego-ul) sunt „ceea ce nu este el cu adevarat, dar se manifesta prin corpul sau‟. E o mare diferenta, pe care oamenii, din pacate, fie nu o cunosc (nu i-a invatat nimeni) fie, desi o cunosc, „uita‟ sa o ia in considerare (mai bine spus : creierul lor este sabotat din interior sa uite, si vom vedea cum). E ca si cum sufletul ar fi softul calculatorului iar parazitii ar fi virusii informatici - e clar ca sistemul nu functioneaza corespunzator in aceste conditii, ba chiar se auto-distruge, lucru valabil si in cazul fiintei umane (de asta ne imbolnavim, imbatranim si murim, de exemplu). Dar in fiecare om exista de fapt 3 parti : o parte constructiva (sufletul – „energie‟ pozitiva), o parte destructiva (parazitii – „energie‟ negativa) si o parte care le priveste pe amandoua si hotaraste care din ele sa se manifeste prin corpul sau (sa o
numim „observator‟ – cel ce ia decizii, o parte neutra). La inceputul vietii sufletul, adica cine suntem noi cu adevarat, locuia singur in corpul sau, pe care si-l luase pentru a incepe “calatoria in scop experimental” pe pamant – sa consideram ca avea 100% (de fapt se pare ca sufletul intra in corpul copilului chiar in perioada sarcinii). Dupa cum spuneam, pe parcurs, dupa ce a intrat in aceasta viata, alte forte din jur au inceput sa-i „manance‟ din acest 100% si sa se exprime tot prin acelasi corp. E vorba de ceea ce eu numesc „mediul social‟ – parinti, rude, anturaj, scoala, institutii – toate au luat cate putin din sufletul nostru si au pus altceva in loc – ceva al lor. Am preluat de la ei, fara sa ne dam seama, tot felul de emotii, ganduri, comportamente care nu erau specifice sufletului nostru cand ne-am nascut (nimeni nu s-a nascut cu tigara in gura sau sticla de alcool in mana – altii neau „imbiat‟ sa le „gustam‟, datorita placerii imediate pe care o provoaca). Intr-o oarecare masura, le-am luat si pentru ca, datorita zodiei (pozitiei astrelor ce ne influenteaza), aveam o inclinatie catre ele (programare). Se spune ca astrele predispun, dar omul dispune – deci nu era obligatoriu sa le preluam, dar nestiind sa ne protejam (nimeni nu ne-a invatat cum), s-au lipit de noi si ne „paraziteaza‟. In acest moment un anumit procent din fiinta noastra mai este sufletul propriu si restul sunt paraziti – adica ceea ce altii au luat de la noi si au pus in locul sufletului. Poate vi se pare exagerat, dar e realist – ne poate fi furata pana la chiar 95% din propria viata ! Celor mai multi li s-a luat pana si increderea ca pot reusi sasi schimbe viata in bine. Cum sufletul e doar, sa zicem 10-40% si „parazitii‟ sunt restul de 60-90%, avem un deficit, ceea ce inseamna ca viata ne merge in acest moment pe o varianta de destin diferita de cea optima, aleasa de suflet cand s-a nascut. Mai pe scurt, ceea ce am preluat de la altii (adica ceea ce nu suntem noi) ne conduce, in loc sa ne conduca sufletul nostru (adica ceea ce suntem noi cu adevarat). „Parazitii‟, Ego-ul determina o fiinta umana sa functioneze dupa doua mari principii : 1. principiul consumului minim de energie – omul face tot ce poate sa nu se agite prea mult, ii este lene, oboseste repede, se enerveaza repede daca lucrurile nu ies cum vrea el, doreste sa primeasca din ce in ce mai mult dar sa lucreze cat mai putin – acea asa-numita „zona de confort‟. 2. principiul placerii. Este principiul dupa care practic se conduc oamenii – “tot ce fac trebuie sa-mi provoace o placere de un anumit fel, indiferent ca e de natura fizica sau emotionala”. Nu e nimic gresit in asta, ba e chiar normal si natural, dar problema este ceea ce oamenii considera „placeri‟, pentru ca de fapt, in marea lor majoritate, ele sunt dependente. Toate dependentele sunt de fapt comportamente induse de emotii negative care practic il „drogheaza‟ pe om (atat creierul cat si toate organele) si il impiedica sa judece corect daca ceva ii este cu adevarat de folos sau nu. E ca si cum cineva ti-ar pune un val in fata ochilor cu un anumit peisaj, iar tu nu ai mai putea vedea lumea reala ci ai vedea tot timpul doar peisajul (Matrix) – asta fac dependentele de orice fel. Voi enumera doar cateva ce tin de partea fizica : senzatia data de gustul placut al unei mese copioase la care se amesteca fripturi, cartofi, prajituri, sucuri s.a (un peisaj minunat care te impiedica sa vezi realitatea – se provoaca niste distrugeri de mai mare frumusetea in organism), senzatia oferita de fumul de tigara sau de Cola, cafea (peisaj =destresare, realitate=otravirea celulelor) si multe altele (cel mai rau, dependenta de anumite stari emotionale - daca persoana nu se afla o perioada a zilei in acele stari „nu se simte bine‟). Dupa cum spuneam, aceste dependente sunt induse din exterior, si o sa vedeti imediat cum. Rememorati-va trecutul : pana pe la doi – trei ani ani copii sunt ca niste coli albe de hartie, inocenti, puri, veseli, deschisi. Asta pana cand parintii si
rudele impregneaza in ei propriile lor comportamente (iar copiii le absorb inconstient, pentru ca nu pot discerne nimic la acea varsta). Apoi, pe masura ce cresc, copiii incep sa imite iar mai apoi sa copieze ce fac ceilalti din jurul lor – e un proces absolut normal. Asa facem cu totii – copiem unii de la altii idei, comportamente, nici nu stim daca ne sunt de folos sau nu, nu discernem nimic (pentru ca nimeni nu ne-a invatat cum sa ne dezvoltam aceasta capacitate si de ce este important acest lucru). Totul intra de-a valma si ajungem la un moment dat sa avem probleme fara sa stim de ce (si fara sa stim, cine si ce suntem noi, de fapt). Mai vine si scoala, si alte institutii ale societatii care ne vara pe gat tot felul de conceptii si gata – ai o fiinta umana gen „robotel‟, programat ce sa creada si cum sa se comporte din exterior. Priviti cu atentie in jurul vostru si veti observa asta la tot pasul. Cand am constientizat prima data acest adevar am fost extrem de frustrat. Cum au putut sa ma aduca in acesta stare ? De ce nu au stiut sa ma creasca astfel incat acum sa fiu si sa am ceea ce doresc ? De ce nu am stiut toate aceste informatii mai devreme, cu multi ani in urma ? Poate nu as mai fi facut „greselile‟ care m-au adus aici. Poate nu as fi avut comportamente auto-destructive, fizic, mental, emotional, care au facut ca viata mea sa fie mai putin decat ar fi putut fi. Apoi, mi-am dat seama ca frustrarea e inutila. Nici ei nu au stiut sa procedeze mai bine – parintii, scoala, societatea ne-au crescut asa cum au crezut ei ca e mai bine (cel putin parintii, rudele si prietenii, pentru ca le suntem dragi). Daca ar fi stiut mai multe, ne-ar fi crescut in alt fel. Ne-ar fi invatat de mici cum sa ne ferim de comportamente auto-destructive, pentru a nu ajunge sa suferim mai tarziu, cum multi dintre ei o fac. Ne-ar fi invatat cum sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi insine. Dar nu au stiut, asta e situatia, nu are rost sa dam vina pe cineva - asa au fost si ei invatati, la randul lor, de catre generatiile trecute, si tot asa, cine mai stie de cand. Mai bine sa le multumim pentru ca ne-au adus pana aici, indiferent care ar fi situatia noastra, si sa ne ocupam personal, de acum inainte, de noi. Sa acumulam educatie constienta. Ideea este sa nu ne plangem de mila. Sa intelegem aceasta realitate si sa vedem cum o putem schimba, tocmai pentru a ne crea viata asa cum ne dorim noi insine, in functiile de criteriile pe care le stabilim noi insine. Si niciodata nu e prea tarziu. Un mare specialist in educatie financiara, Robert Kiyosaki spunea : “Daca faci ce face toata lumea, vei sfarsi prin a avea ce are toata lumea. Iar pentru marea majoritate, ceea ce au este munca trudnica ani de zile, taxe incorecte si o viata de datorii.” Dar noi ne putem opri din „cadere‟ si putem fi si face altceva, pentru a imbunatati ceea ce avem deja. Pentru ca tot ceea ce avem noi in viata in acest moment ca sanatate, bani, serviciu, relatii de orice fel cu oamenii, alte bunuri materiale si nu numai se datoreaza a ceea ce suntem noi acum – adica acel procent de suflet pe care il mai manifestam in prezent. Suflet de 25%, sa zicem = bani de 25%, relatii de 25%, sanatate de 25%, bunuri, serviciu de 25%, gandire asupra vietii de 25%. Asta pentru ca intotdeauna viata iti aduce ceea ce ai in functie de ceea ce esti. Daca vrei sa ai altceva mai bun, trebuie sa maresti procentul de suflet, sa fii mai mult (nu sa te agiti sa faci mai mult fiind la fel ca inainte). Suflet de 50% = sanatate, bani, relatii, orice de 50%, si asa mai departe. Nu va conta ceea ce vei face pentru a avea aceste lucruri, ci numai ceea ce vei fi. Nu va imaginati ca daca veti ramane la 25% suflet veti avea ceva de 50% - nu e posibil, sunt niste legi precise ale universului care guverneaza ceea ce ni se intampla in viata pe care momentan majoritatea oamenilor nu le cunosc (dar ar avea posibilitatea sa le afle, aceasta cunoastere e acum disponibila peste tot, e nevoie doar de curiozitate si deschidere). Doar cand oamenii
isi vor intari calitatile (care exista potential in toti), cand vor pune accent in mod constient pe dezvoltarea lor, sufletul se va intari si va atrage catre el ceva corespunzator, potrivit pentru si cu ceea ce va fi el in acel moment – si totul in viata persoanei se va imbunatati, in mod real (nu fals, precum falsa „prosperitate‟ datorata banilor multi, de exemplu). Asta pentru ca dezvoltarea acestor calitati va aduce acel plus de energie pozitiva care ii va modifica destinul pe o noua cale mai „luminoasa‟, imposibil de vazut sau de imaginat inainte. Stiti de ce oamenii nu au stiut aceste lucruri pana acum sau nu le-au fost foarte clare ? Pentru ca in ei nu exista aproape deloc a treia forta (observatorul) – cea care priveste sufletul si ego-ul si care hotaraste pe care sa o lase sa se manifeste. Observatorul este de fapt cel ce manifesta „liberul arbitru‟ de care se vorbeste mereu – el ar trebui sa observe care din cele doua parti ce se manifesta prin el ii este de folos si sa ii permita sa se afle la conducere. Ar trebui sa-si puna intrebarile : Ce castig, ce beneficii am daca sunt Suflet si ce castig daca sunt Ego, pe termen lung ? Ce pierd, ce dezavantaje am pe termen lung daca sunt Ego si ce pierd daca sunt Suflet ? Cum pot sa-mi dau seama de asta ? De unde aflu aceste lucruri, cu cine vorbesc despre asta ? Cum ma conving personal ? Cum sa cultiv, in mod concret, calitatile pe care le am si cele pe care le doresc si cum sa scap de defecte ? De fapt, ce imi doresc eu cu adevarat ? Care sunt adevaratele mele interese ? Efectiv oamenii nu-si pun aproape niciodata aceste intrebari – din acest motiv, partea mai mare (Ego-ul) se manifesta prin corpul lor aproape intotdeauna, in mod inconstient (nimeni nu o blocheaza) iar Sufletul doar din cand in cand, cand are ocazia, in functie de anumite conditii exterioare in care persoana se gaseste in anumite momente ale vietii. Credeti ca daca ar fi existat un moment in viata lor in care sa-si puna aceste intrebari si sa primeasca raspunsuri care sa-i multumeasca si care sa-i convinga, ar mai fi ales sa-si duca viata asa cum au facut-o pana atunci ? Ar mai fi ales sa manifeste in majoritate Ego-ul daca s-ar fi convins de dezavantaje ? In nici un caz. Singura problema e ca exista prea putini oameni care stiu, care se pricep sa vorbeasca sufletelor noastre, astfel incat sa le motiveze sa sparga zidurile impuse de ego. Am constatat ca poti motiva un suflet in trei moduri : fie prin mijloace audio-vizuale (carti, articole, filme, cursuri), fie prin discutii individuale (sau in grup restrans, unde sa se efectueze si ceva practic, care sa ‚convinga‟ pe loc de veridicitatea unor afirmatii) fie prin exemplul personal. Cand acestea trei nu dau nici un rezultat, vietii ii mai ramane la dispozitie un singur mod de a trezi sufletul : suferinta proprie. Ea este practic inevitabila pentru fiecare dintre noi, avand in vedere ca nu prea reusim sa invatam din greselile si experienta altora. Majoritatea nu invata nici din ale lor proprii – de fapt nu invata nimic niciodata, traiesc pur si simplu pentru satisfactia de moment ignorand planurile pe termen lung, ceea ce nu prea inseamna ‚a trai‟ ci ‚a vegeta‟. Prin ei se manifesta doar dependenta de ‚placerea imediata‟, care invariabil, in final, se transforma in durere. Oamenii nu reusesc sa inteleaga ca fericirea, bucuria, implinirea pe termen lung nu au nici o legatura cu ‚satisfactia‟ (mai bine zis dependenta) pe termen scurt. Valorile interioare dupa care isi conduc viata (ceea ce ei considera cel mai important pentru ei) sunt valori ale Ego-ului imprumutate de la altii, nu ale sufletului propriu. De aceea oamenii se simt goi in interior si cauta tot timpul in alta parte. Trist, dar adevarat. De ce oare s-a ajuns pana aici ? E mult de spus, asa a functionat lumea de mii de ani. ‚Matrix‟-ul‟ a functionat bine in directia tinerii oamenilor in intuneric (chiar daca, in esenta, el are un scop pozitiv – acela de „camp contextual de contrarii‟ prin care sa ne cunoastem adevarata identitate). Dar viata a facut ‚brese‟
prin zidurile groase de necunoastere. Si, din pacate, cei mai multi fie nu au capacitatea de a le vedea, fie le ignora sau le combat, prin propriile ganduri (sau, mai corect spus, prin gandurile Ego-ului ce se exprima prin fiinta lor, fara ca Sufletul lor sa-si dea seama). Acesta este acel sabotaj interior, de care vorbeam – zgomotul mental si emotional neincetat care ne spune ca nu putem fi, face, avea mai mult de atat, proiectand umbre de frica si suferinta, si care ne impiedica sa gasim lumea linistii interioare specifica sufletului. Partea buna a situatiei este ca avem cu totii posibilitatea si mijloacele acum, in aceste vremuri de deschidere spirituala extraordinara, de a ne „recupera‟ sufletul pierdut si a ne regasi destinul fericit pe care sufletul si l-a ales. Sunt atat de multe informatii noi despre modul in care sa dezvoltam ceea ce suntem pentru a obtine ceea ce dorim ! E nevoie doar de deschidere din partea noastra si o noua lume, necunoscuta pana acum, dar extraordinara si reala, ni se va revela ochilor nostri. Sper numai sa poata fi vazuta de cat mai multi.
( Marius Stan )
EMOTIILE Emotiile nu pot fi definite foarte exact in cuvinte. Ele se simt. E foarte interesant ca desi citisem si auzisem la diverse cursuri o multime de lucruri despre emotii mi-a luat ani de zile sa fiu constient de ele. Adica sa fiu atent in momentul in care le simt, sa le discern si sa incerc, pe cat posibil, sa le echilibrez. Tocmai de asta imi dau seama cat de dificil e doar sa vorbesti sau sa scrii despre ele. Emotiile sunt strans legate de ganduri. Ambele apar practic aproximativ in acelasi moment. De unde apar ? Se pare ca din structura chimica a corpului, din miliardele de celule ce contin o memorie mental-emotionala genetica a tuturor stramosilor nostri, precum si memoria influentelor mediului in care traiesti. Astfel ca, pana in momentul in care preiei controlul asupra propriului corp, aceste ganduri si emotii incrustate genetic sau preluate ne conduc viata, creand practic destinul nostru. Si nu e prea convenabil sa nu te conduci tu insuti, ci stramosii tai sau persoanele din mediul tau inconjurator ce au cea mai mare influenta asupra ta (familie, prieteni, profesori s.a.) ! Cel mai bine e sa fii tu insuti ! Putem imparti emotiile in emotii pozitive (curaj, dreptate, blandete, generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, incredere s.a.) si emotii negative (tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lene, egoism, neajutorare, disconfort, nerabdare, apatie, tensiune, confuzie, plictiseala, vinovatie, invidie, rusine, neincredere s.a). Primele sunt constructive pentru fiinta noastra, putand duce chiar la insanatosirea corpului (fiind emise pe un fundal de calm si luciditate, nu de agitatie). Ultimele insa sunt profund destructive. Emotiile negative pe termen lung duc pe langa auto-imbolnavire si la comportamente necugetate si dezechilibrate, care ne provoaca prejudicii. Din pacate aceasta ultima situatie este cel mai des intalnita. Starea obisnuita in care traiesc oamenii este cea de ‚lipsa de constienta‟, adica de identificare cu gandurile, emotiile, dorintele, reactiile proprii. Si de multe ori se ajunge la o ‚inconstienta‟ profunda, ce se traduce prin stari acute de suferinta, nefericire, frica, depresie, uneori chiar agresiune. Hai sa vedem putin ce e cu aceste stari acute, specifice majoritatii oamenilor. Suferinta – cauza ei o constituie intotdeauna lipsa cunoasterii. Suferinta nu are nici o legatura cu evenimentele, ci cu reactia omului fata de ele. Ea nu este provocata de ceea ce se intampla, ci de reactia subiectiva provocata de ceea ce se intampla. Modul interior in care reactionam la o situatie este cel care ne indica ce inseamna acea situatie pentru noi. Putem reactiona prin suferinta la un eveniment (moartea cuiva apropiat, sa spunem) la care un strain nu simte nimic. Si ne putem transforma suferinta, chiar in avans (constientizam ca doar corpul sau fizic a disparut, nu el insusi ; celelalte parti ale fiintei sale inca exista, doar ca noi nu suntem „antrenati‟ sa le vedem sau simtim). Astfel, modificam intelesul mortii sale si deci propria noastra stare interioara. Cunoasterea indeparteaza suferinta. Se spune ca nimeni nu este o victima decat daca alege ca este, refuzand cunoasterea. Iar fiecare om ar trebui sa invete sa vada modul in care isi creaza suferinta personala prin faptul ca adopta, fara a-si da seama, o atitudine negativa fata de evenimentele vietii. Cu frica este acelasi lucru. Cand ceva merge prost, reactiile noastre vor fi automate si alimentate de unica emotie fundamentala aflata la baza starii de ‚lipsa de constienta‟ : frica. Ea paralizeaza vointa si propria forta, duce la pierderea
constientei si atrage exact lucrul de care ne este frica printr-o vibratie specifica. Si ea este generata de necunoastere – cu exceptia momentelor in care frica, spaima apar ca rezultat al unor agresiuni (fizice indeosebi) neasteptate. In acest caz e oarecum normala si naturala, dand corpului comanda “infrunta pericolul sau fugi”. Dar oricum de cele mai multe ori duce la paralizarea fortei si agitatie interioara. Cand iti este frica, orice decizie ai lua fiind in aceasta stare este una contraproductiva. Cel mai bun lucru pe care-l putem face atunci este sa o observam, sa intram in contact cu ea si sa o simtim. Apoi ne vom imagina ceva pozitiv (cum ar fi rezolvarea benefica a situatiei), vom simti, vom intra in aceasta stare. Incet, asteptam pana ce frica trece si increderea apare - si in starea de calm, cu mintea limpede, vom lua decizia. Si cea mai buna decizie pe care o putem lua este sa invatam cum sa echilibram frica si chiar cum sa o evitam de la inceput. Adica sa acumulam cunoastere. Acelasi lucru e valabil cand avem orice fel de emotie negativa. Nu are rost sa ne acuzam pe noi insine ca reactionam negativ – asta e situatia, nu suntem inca suficient de constienti si de puternici pentru a ne echilibra. Dar putem invata asta. Emotiile negative se afla in noi, deci schimband emotia modificam practic reactia la evenimentul exterior si insemnatatea lui pentru noi. Iar in viitor putem decide dinainte cum sa „simtim‟ (autocontrol emotional), si prin reactia noastra diferita se modifica insusi evenimentul. Aceasta inseamna, in mod practic „actioneaza in interior si efectul se va vedea in exterior‟. Invers nu prea functioneaza. Emotiile pozitive, pe de alta parte, nu pot fi separate de starea de conectare interioara cu propriul suflet. Ele sunt constructive, in sensul ca ne sprijina in realizarea propriilor vise – ne ofera o stare energetica inalta care este baza materializarii succesului. Calmul, recunostinta, increderea in sine, bucuria, toate emotiile pozitive in general creaza premisele echilibrului si armoniei interioare care se transpune in realizari exterioare. Dar acest echilibru interior nu este ceva dat – trebuie sa muncim pentru el. Constienta-emotii pozitive-echilibru : acesta este traseul de urmat. Spuneam ca emotiile pozitive insanatosesc corpul fizic. Celulele sale contin pe langa partea fizica si inregistrari de memorie (ganduri si emotii stocate „genetic‟, provenind de la stramosi sau preluate automat din mediu). S-a descoperit ca celulele emit si capteaza energie sub forma unor particule corespunzatoare gandurilor si emotiilor (un alt fel de a spune ca ni le transmitem unii altora, deci ca nu suntem separati in mod absolut). Emotiile afecteaza reactiile hormonale, modificarile de respiratie si oxigenare a sangelui, schimbari ale componentelor sale chimice. Exprimarea emotiei prin sunet poate influenta procesele fizice din corp, prin vibratia rezonanta a sunetului cu emotia specifica unui organ. Acest lucru a fost bine cunoscut in vechime de egipteni si chinezi. In prezent, taoistii chinezi folosesc „Tehnica celor 6 sunete vindecatoare‟ pentru echilibrarea energetica a organelor principale cu ajutorul emotiilor aferente lor. (vezi cartea “Transformarea stresului in vitalitate” de Mantak Chia). Exista o stransa legatura intre emotie (care inseamna de fapt energie in miscare) si corpul fizic. Cand ai o emotie pozitiva de „blandete‟, se simt furnicaturi de un anumit fel in zona rinichilor, ca un curent sau ca o caldura (de fapt „energia‟ rinichilor se misca si daca esti atent o poti simti). Cand ai un sentiment negativ de „frica‟ se simt furnicaturi de un alt fel, tot in rinichi. Fiecare sentiment pozitiv (si negativ) e legat de cate o zona sau organ al corpului, si atunci cand manifesti un sentiment pozitiv (sau unul negativ), energia se misca rapid prin acele zone (organe), producand rezultate diferite ca „semn matematic‟- la ficat, de exemplu, e
vorba de bunatate, sinceritate si furie, agresiune ; la inima – iubire, rabdare, onoare si aroganta, violenta, graba s.a. Cand veti fi destul de atenti veti simti „energia‟, curentul de caldura (dar pentru asta trebuie antrenament). Manifestarea in exces a anumitor emotii negative duce la imbolnavirea organului corespondent - asta inseamna „acumularea‟ de “energie negativa” in corp - iar pentru insanatosirea sa e necesara manifestarea emotiei pozitive aferente, adica aducerea de “energie pozitiva”. Bineinteles, la procesul imbolnavirii si insanatosirii participa mai multi factori – alimentatia, respiratia, mediul inconjurator, factori genetici s.a. – dar „lucrul cu emotia, energia in miscare‟, fie in sens negativ, fie pozitiv, se pare ca are cel mai important rol. Se spune ca poti oferi altuia numai ceea ce ai si iti oferi tie insuti. Cel mai eficient mod de a obtine succesul este sa cultivam emotiile pozitive si sa le oferim celorlalti. Vom avea cu totii de castigat in acest fel.
( Marius Stan )
RESURSE CUNOASTERE Iata cateva resurse in care puteti gasi informatii teoretice si practice valoroase despre Succes, Cunoastere Interioara si Dezvoltare Personala. Carti : Rick Strassman – DMT – MOLECULA SPIRITULUI Melvin Morse – ULUITOAREA CONEXIUNE DIVINĂ Deepak Chopra – CELE 7 LEGI SPIRITUALE ALE SUCCESULUI Vincent Roazzi - SPIRITUALITATEA SUCCESULUI Roy Eugene Davis – BAZELE SPIRITUALE ALE PROSPERITĂŢII Richard Bach – ILUZII ; PESCĂRUŞUL JONATHAN LIVINGSTONE Charles Broadbent – MARELE INIŢIAT Baird Spalding – VIEŢILE MAEŞTRILOR Lobsang Rampa - CUNOAŞTEREA DE SINE ; AL TREILEA OCHI ; POVESTEA UNUI LAMA TIBETAN ; Jean Klein – CINE SUNT EU J. Krishnamurti – ELIBERAREA DE CUNOSCUT ; DEPLINĂTATEA VIEŢII Satprem – MINTEA CELULELOR Cei 3 iniţiaţi – KYBALION – LEGILE UNIVERSALE Osho – ILUMINAREA – ETERNUL ÎNCEPUT ; CALEA PERFECTĂ ; TAO-POARTA DE AUR ; POVESTIRI ZEN ; EU ÎNSĂ VĂ ZIC VOUĂ… ; CALEA IUBIRII ; TU EŞTI ACELA ; -VIATA ESTE AICI ŞI ACUM ; IUBIRE, LIBERTATE, SOLITUDINE ; EMOTIILE ; CARTEA DESPRE TAO ; CARTEA DESPRE EGO ; CURAJUL BUCURIA DE A TRAI PERICULOS Scarlat Demetrescu – DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI Radu Ilie Mânecuţă – BIOENERGIA, DARUL DIVINITĂŢII ; O.M. Aivanhov – CE ESTE UN MAESTRU SPIRITUAL ; YOGA NUTRIŢIEI ; VIAŢA PSIHICĂ - ELEMENTE ŞI STRUCTURI ; ALCHIMIA INTERIOARĂ ŞI CĂUTAREA PERFECŢIUNII ; CALEA TĂCERII ; NATURĂ UMANĂ ŞI NATURĂ DIVINĂ Rudolf Steiner – TREPTELE INIŢIERII ; TREPTELE CUNOAŞTERII SUPERIOARE Robert Hopcke – NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR Johanna Paunger, Thomas Poppe – PUTEREA LUNII Paulo Coelho – ALCHIMISTUL ; AL CINCILEA MUNTE ; ZAHIR ; LA RÂUL PIEDRA AM ŞEZUT ŞI AM PLÂNS Cristian Ţurcanu – ÎN CĂUTAREA MATURITĂŢII SPIRITUALE ; AUTOCONTROLUL Carti de la Editura FOR YOU : N.D. Walsch - seria CONVERSATII CU DUMNEZEU (10 volume) Debbie Ford - PARTEA INTUNECATA A CAUTATORILOR DE LUMINA ; INTREBARILE POTRIVITE ; SECRETUL UMBREI Anthony de Mello - CONSTIENTA Drunvalo Melchizedek - SPATIUL SACRU AL INIMII Brian Tracy – SUCCESUL IN VIATA
Eric Pearl – RECONECTAREA Brian Weiss - ACELAŞI SUFLET, MULTE TRUPURI Michael Dawson – VINDECAREA CAUZEI Carti despre medicina chineza si taoism : Mantak Chia – TRANSFORMAREA STRESULUI IN VITALITATE ; AUTOMASAJUL CHI ; FUZIUNEA CELOR 5 ELEMENTE ; SECRETELE TAOISTE ALE IUBIRII William Wei - TRAIND IN TAO Cezar Culda – TERAPIE SI SPIRITUALITATE CHINEZA ; LUMEA MINUNATA A QIGONG-ului ; MEDICINA TRADITIONALA CHINEZA SI QI-GONG-UL TERAPEUTIC Kosta Danaos – MAGUL DIN JAVA (Editura FOR YOU) *** - SECRETUL FLORII DE AUR ; CALEA CONŞTIINŢEI ŞI VIEŢII Filme : CONVERSAŢII CU DUMNEZEU – despre viata autorului celebrei serii cu acelasi nume VRĂJITORUL DIN OZ – parabola cu multe intelesuri… PARFUMUL – despre alchimia esentelor ILUZIONISTUL - despre cum poti ‚hipnotiza‟ oameni lasand sa se inteleaga altceva LIFE OR SOMETHING LIKE IT - despre profetii, emotii si…viata WHAT DREAMS MAY COME – un film extraordinar despre viata dincolo de moarte SERENDIPITY - o comedie despre ´semnele´ ce ne apar in viata si celebrul documentar THE SECRET despre puterea intentiilor proprii in materializarea viitorului dorit.
( Marius Stan )
ALTE SURSE DE INFORMATIE Factorul pH Esential pentru mentinerea sanatatii si echilibrarea greutatii corporale 1. Problema obezitatii Aproape 2 treimi dintre americani sunt supra-ponderali, iar 31% dintre ei sunt obezi. Obezitatea este de altfel o problema in toate societatile dezvoltate. Este considerata una dintre bolile secolului XX si afecteaza dramatic calitatea vietii. 2. Factorul pH Testele pH arata cat de acid sau alcalin este corpul nostru. Oamenii sanatosi au pH-ul alcalin. Cei bolnavi au un grad sporit de aciditate in corpul lor. Gravitatea bolii variaza in functie de procentul mai mic sau mai mare de aciditate. Nivelul pH-ului afecteaza toate procesele din corpul omenesc. Aceasta explica de ce multe cure de slabire nu dau rezultate. Cand aciditatea din organism ramane la valori ridicate nu veti reusi sa pierdeti in greutate, nu veti avea energie si in general nu va veti simti bine - veti continua sa aveti diferite probleme de sanatate. In graficul alaturat puteti vedea modul in care aciditatea organismului determina aparitia unor boli. 3. Cunoasterea inseamna putere Daca vei intelege cum actioneaza factorul pH vei reusi sa invingi si obezitatea! Cunoasterea pH-ului corpului tau si echilibrarea balantei sunt esentiale pentru mentinerea unei stari bune de sanatate. Te va ajuta sa controlezi si circumstantele in care corpul pierde sau castiga in greutate. 4. Important pentru reglarea greutatii pH-ul indica continutul de hidrogen. Daca este mai mare de 7 este vorba de un mediu alcalin, daca este mai mic de 7 este vorba de un mediu acid. pH-ul sangelui in organismul uman se mentine intre 7,3 si 7,4. Pentru a pastra aceste valori neschimbate, organismul uman va stoca excesul de aciditate in celulele grase. Un organism predominant acid nu va putea sa arda celule grase pentru ca ar insemna
sa elibereze surplusul de aciditate in sange. 5. Echilibrarea hranei Un mediu acid intretine grasimea. Deci, printr-o alimentatie corecta s-ar putea imbunatatii pH-ul organismului. Pe langa consumarea de alimente care influenteaza factorul pH si duc la cresterea alcalinitatii in corp, scaderea consumului de calorii si grasimi este totusi necesara. 6. Apa - un element esential Consumul de apa in cantitati suficiente - in jur de 2,5 l pe zi - este esential pentru echilibrarea organismului. Apele minerale cu continut alcalin pot contribui la neutralizarea acidului acumulat si curatarea corpului. O dieta corecta, consumul de apa, suplimentele de nutritie cu efecte antioxidante, toate acestea cumulate pot ajuta organismul sa-si reduca aciditatea. 7. Miscarea Exercitiile fizice ajuta la arderea grasimilor si intarirea masei musculare. Ajuta de asemenea la eliminarea toxinelor, prin transpiratie. Miscarea este esentiala pentru mentinerea sanatatii, vitalitatii si la controlul greutatii pe termen lung. Sursa: Herbal Medicine Alimentatia alcalina Majoritatea legumelor si fructelor contin elemente alcaline intr-o proportie covarsitor mai mare decat restul alimentelor. Cu mici exceptii in care unele dintre ele ne aprovizioneaza chiar cu acizi „buni”, cum ar fi hreanul, ceapa, usturoiul, orzul, graul spelta si multe legume. In cazul lor s-a observat cel mai bine duelul „acid bun” – „acid rau”. Astfel culturile traditional organice sau crescute biodinamic din amintitele alimente contin mai putini acizi oxidanti „rai”. Alte surprize sunt oferite de fructele si legumele pe care din obisnuinta le asociem cu aciditatea sau cu gustul acid. In urma digestiei, chiar fructe acre cum sunt citricele sau legume in genul rubarbei se descompun in produsi alcalini. Cel mai faimos reprezentant este chiar lamaia. O data ajuns in stomac sucul de lamaie isi schimba pH-ul datorita digestiei si devine alcalin. TIPURI de ALIMENTE Legume alcaline: broccoli, telina, castravete, vinete, conopida, ceapa, spanac, rosii; Fructe alcaline: mere, caise, avocado, banane, struguri, citrice, piersici, pere; Fructe acidifiante: coacaze, prune, fructe glasate; Cereale acidifiante: ovaz, paine, faina alba, paste fainoase, orez decorticat; Leguminoase si fructe acidifiante: fasole, naut, soia, linte; Lactate acidifiante: lapte pasteurizat sau fiert, branzeturi procesate, inghetata;
Proteine animale cu efect pronuntat acidifiant: slanina, mezeluri, afumaturi, toate tipurile de carne; Grasimi si uleiuri acidifiante: untura animala, ulei de avocado, ulei de porumb, ulei de susan, ulei de floarea-soarelui, ulei de masline rafinat; Alcooluri cu efect acidifiant: bere, lichior, bauturi spirtoase, vinuri. Pentru a mentine starea optima de sanatate, dieta zilnica ar trebui sa contina 70% alimente preponderent alcaline si 30% alimente acide. Insa, pentru a ne recupera sanatatea, proportia se modifica notabil. Aproximativ 80% din alimente trebuie sa aiba origine alcalina, iar restul acida! Alimente care-si modifica PH-ul in functie de modul de preparare: rosiile , vinetele, varza , castravetii , cartofii , prin prajire sau fierbere ! Sursa: http://www.naturalist.ro
pH-ul Alimentelor si efectul lor dietetic Foarte Acide
Mult Acid
Mijlociu Acid
Slab Acid
Alimente
Slab Alcalin
Puding/Geleuri Muscat Sunca
Vanilie
Plante Condimente
Sare de bucatarie
Aspartam
Benzoate
Conservante Sulfite
Drojdie/Bere
Cafea
Alcohol
Bauturi
Zahar/Cacao
Zacharina
Miere de albine
Mijlociu Mult Alcalin Alcalin
Foarte Alcalin
Plante
Praf de copt
Condimente
Sare marina Ceai Verde
Dulciuri
Apa minerala Melasa
Otet de mere
Otet Antibiotice
Psihotropice Antihistamine
Brinza
Caseina
Lapte de vaca
Inghetata
Terapeutice Spirulina Unt
Lapte
Lapte de mama
Iaurt Lapte soia
Brinza soia
Orez cu lapte Oua de Oua gaina
Carne de vita
Carne de porc
Carne de miel
Orz
Malai
Griu Orez
Peste
Oua de prepelita
Carne Cereale
Ovaz
Orez maro Ulei de Floarea Seminte soarelui
Nuci
Oua de rata
Ulei de masline
Ulei de peste Ulei de primula
Alune
Morcovi Prune Rosii Coacaze
Piper
Simburi de dovleac
Spanac Legume
Varza de Varza Bruxelles
Gulie
Broccoli
Fasole Alba
Sfecla rosie
Cartofi
Usturoi
Ceapa verde
Piersici
Mere
Banane
Pere
Capsuni
Papaya Mango
Fructe
Pepene verde Masline
Lista extinsa alimente acide Lista extinsa alimente alcaline
Spirulina cu un pH slab alcalin de 8 echilibreaza pH-ul in organism datorat consumului de hrana mai mult acida ca alcalina
Ananas
PH-ul reflectă starea organismului 14 ianuarie 2011, 18:01 | Autor: Oana Antonescu | 0 afişări
Foto: Fotolia, Shutterstock Află ce factori intervin în reglarea pH-ului Diabetul, cancerul, obezitatea şi multe alte boli ale zilelor noastre au o singură cauză, în opinia unor specialişti: aciditatea lichidelor organismului, în special cea a sângelui. PH-ul acid este „otravă” pentru toate celulele corpului nostru, dar, din fericire, putem contribui la reechilibrarea lui.
Sănătatea înseamnă echilibru. Echilibru în alimentaţie, în activitatea fizică, dar şi pe plan emoţional. De echilibru are nevoie şi mediul nostru intern. Pentru ca funcţiile celulare să se desfăşoare în condiţii optime, este foarte important ca sângele şi limfa în special, dar şi celelalte lichide ale organismului să fie echilibrate acido-bazic. Sângele ar trebui să aibă un pH (prescurtare de la potenţial de hidrogen) uşor alcalin, de 7,35-7,45, care se încadrează pe la jumătatea unei scale ce măsoară gradul de aciditate versus alcalinitate a tuturor lichidelor. Această scală pleacă de la 0, adică de la cel mai ridicat nivel de aciditate, şi ajunge până la 14, care înseamnă maximum de alcalinitate. Procesele metabolice depind de enzime Activităţile metabolice din organism depind în mare măsură de parametrul pH al mediului intern. Aceasta deoarece majoritatea enzimelor care intervin în metabolism au un pH optim de acţiune. Când el se dezechilibrează chiar şi puţin, ajungând la o valoare de 7,2, activităţile metabolice nu se mai pot desfăşura în condiţii bune, ceea ce afectează toate organele şi ţesuturile. În opinia unor specialişti precum Robert Young, renumit cercetător american în domeniul biologiei moleculare, multe dintre bolile civilizaţiei moderne au o singură
cauză: dezechilibrul pH-ului din organism şi în special al pH-ului sângelui, pentru că el hrăneşte toate celulele corpului. Aciditatea favorizează obezitatea... PH-ul sângelui se poate determina printr-o analiză de laborator În cazul în care pH-ul sângelui devine mai acid decât ar trebui, corpul încearcă să echilibreze balanţa luând din rezervele de sodiu, potasiu, calciu şi de magneziu depozitate în oase şi în organe (magneziul este depozitat în muşchi). Aceste minerale neutralizează aciditatea din organism, dar dacă ea persistă, se instalează acidoza metabolică, adică starea de aciditate a mediului intern. O parte din acizi se depozitează în celulele adipoase, aşa cum se întâmplă şi cu multe dintre toxinele care ajung din mediul exterior în corpul nostru. Ca un mecanism de apărare, organismul produce mai multe celule de grăsime pentru a ţine la distanţă acizii de organele interne. În consecinţă, apare creşterea ponderală, iar aceasta, la rândul său, favorizează diabetul şi bolile cardiovasculare. ... osteoporoza În încercarea de a neutraliza acizii, organismul ia minerale din oase, în special calciu. Astfel apare demineralizarea osoasă din osteoporoză. Specialiştii au lansat o nouă teorie privind legătura dintre aciditate şi osteoporoză. Multe persoane cred că vor preveni demineralizarea oaselor consumând multe lactate. Însă din metabolizarea proteinelor pe care le conţin rezultă acizi care scad pH-ul. Aceasta se întâmplă doar când mâncăm lactate în exces, ne liniştesc nutriţioniştii. Din nou, echilibrul este cheia. ... şi este pe placul microbilor S-a observat că mediul acid favorizează multiplicarea ciupercilor, bacteriilor şi virusurilor. Dintre toate microorganismele, unul, în mod deosebit, găseşte teren favorabil în mediul acid: Candida albicans. Infecţiile cu această ciupercă, ce se găseşte în mod normal în tractul intestinal, au astăzi o incidenţă mare, iar unii medici pun fenomenul pe seama alimentaţiei moderne, acidifiante. Odată ce ajunge să se multiplice, Candida secătuieşte organismul de lipidele şi de proteinele necesare nouă pentru a produce energie. Totodată, ea eliberează reziduuri toxice în sânge, sporind efectele distructive ale acidităţii. Ciuperca ajunge să se răspândească în aproape toate organele, cum ar fi în plămâni, ficat, inimă şi chiar în creier. Oboseala, cel mai comun simptom Deşi poate avea consecinţe dezastruoase pentru sănătate, dezechilibrarea pH-ului mediului intern nu are simptome specifice şi nici alarmante. Principalele manifestări ale pH-ului acid sunt oboseala fizică şi scăderea capacităţii de concentrare. Acestea sunt, pe de o parte, consecinţa faptului că mediul intern acid privează organismul de minerale şi, implicit, de energie, iar pe de altă parte, urmarea multiplicării
microorganismelor, care utilizează glucoza din corpul nostru pentru a se dezvolta. Influenţează sexul bebeluşilor Potrivit unei teorii, nivelul de aciditate al vaginului şi al colului uterin poate dicta sexul unui bebeluş. Cromozomul X (feminin) este mai rezistent într-un mediu vaginal acid, în comparaţie cu cromozomul Y. Acesta din urmă are o structură mai sensibilă şi poate fi distrus de un pH nefavorabil, ceea ce creşte probabilitatea ca bebeluşul conceput să aibă sex feminin. PH-ul vaginului, care ar trebui să fie de 4,5, poate fi testat printr-un examen de secreţii. Ştiai că... ... pH-ul reflectă concentraţia de ioni de hidrogen (atomi de H încărcaţi pozitiv) din lichide? ... pH-ul sistemului digestiv se dereglează cel mai uşor? ... un pH acid duce uneori la o scădere în greutate? Slăbirea este pusă pe seama microbilor care se multiplică într-un mediu acid şi care secătuiesc corpul de nutrienţi. De obicei însă, pH-ul acid favorizează îngrăşarea. ... pH-ul sângelui se poate măsura printr-un test specific? Cel al urinei nu este relevant pentru lichidele interne. Specialistul nostru Dr. Sabin Cinca cercetător ştiinţific la Institutul Oncologic „Prof. dr. Alexandru Trestioreanu", Bucureşti Variaţia pH-ului conduce la modificări structurale la nivelul acizilor nucleici, ce pot favoriza apariţia mutaţiilor, cu toate consecinţele ce decurg din acest proces, inclusiv iniţierea procesului de cancerizare. În cazul celulelor canceroase, modificările de pH pot reduce absorbţia oxigenului, cu favorizarea proceselor anaerobe, conducând la dezvoltarea şi la multiplicarea celulelor canceroase. De asemenea, modificarea pH-ului poate duce la modificarea semnalului transmis de la membrană spre nucleu, proces care, de asemenea, poate favoriza multiplicarea celulelor. Se suspectează că unele dintre limitele tratamentelor anticanceroase, cum ar fi absorbţia deficitară a unor medicamente, pot fi determinate de modificările pH-ului. Din aceste motive, atât pentru prevenirea apariţiei unor forme de cancer, cât şi în tratamentul acestuia, este important să asigurăm condiţii care să menţină valorile pH-ului cât mai apropiate de cele normale. Aciditate Majoritatea proceselor metabolice din organism generează acizi.
Cum reglăm aciditatea organismului Pentru a avea un pH optim, include în dietă cât mai multe legume, în special verzi Echilibrul pH-ului este ameninţat în permanenţă, în condiţiile în care majoritatea alimentelor care compun dieta modernă cresc aciditatea mediului intern. Este vorba despre zahăr şi despre toate celelalte produse procesate şi rafinate, despre alimentele fermentate şi despre îndulcitorii artificiali, care eliberează acizi în organism în urma proceselor de metabolizare. O cantitate mare de acizi generează şi proteinele provenite din carne şi din lactate. Prin urmare, aciditatea crescută a mediului intern este consecinţa obiceiurilor noastre. Corectându-le, putem scăpa de starea de oboseală şi de kilogramele în plus şi putem dobândi o imunitate mai puternică şi un tonus psihic mai bun. Modificarea dietei, cea mai eficientă Corpul nostru deţine mai multe sisteme, numite tampon, prin care încearcă menţinerea pH-ului în limitele normale. Din păcate însă, în condiţiile unei alimentaţii care generează în mod constant acizi, nu întotdeauna reuşeşte o reechilibrare. Aceasta devine o misiune mult mai dificilă pentru organism atunci când acidoza s-a instalat. Principalul mod prin care putem ajuta din exterior reglarea pH-ului este adoptarea unui anumit tip de dietă, din care să excludem alimentele acidifiante şi în special produsele rafinate. Proteinele sunt necesare bunei funcţionări a organismului, dar nu în exces. Apoi, trebuie să includem în dietă alimente alcalinizante. Pentru a regla un mediu intern acid, se consideră că balanţa optimă de produse acidifiante versus alcalinizante ar trebui să fie de 20 la sută-80 la sută. Odată ce pH-ul a fost reglat, procentul alimentelor alcalinizante poate fi redus la 70 la sută, dar nu mai puţin de atât. Vegetalele au efect alcalinizant Majoritatea legumelor şi fructelor au efect alcalinizant, însă legumele verzi şi verdeţurile în mod deosebit reglează pH-ul mediului intern (vezi tabel). Dintre acestea, sunt mai bune cele cu un conţinut crescut de apă, pentru că şi ea joacă un rol important în procesul de reglare a pH-ului. Când acizii se acumulează în sânge, acesta încearcă să se debaraseze de ei prin intermediul lichidelor, care sunt eliminate prin rinichi şi prin plămâni. Dacă în organism nu există însă apă suficientă, acizii nu pot fi scoşi din organism şi se vor depozita în organe precum inima, ficatul, pancreasul şi colonul. Prin urmare, hidratarea este o bună metodă de a ajuta reechilibrarea pH-ului lichidelor interne. Fructele dulci (care conţin o cantitate mai mare de zaharuri) sunt mai puţin
recomandate într-o dietă alcalină, însă nu ar trebui excluse în totalitate, pentru că furnizează vitamine şi minerale importante pentru buna funcţionare a organismului. Cerealele sunt şi ele acidifiante, excepţie făcând hrişca şi meiul. Alcoolul generează acizi Băuturile care conţin alcool, dar şi cele carbogazoase şi cafeaua sunt acidifiante şi trebuie consumate în cantităţi reduse dacă vrem să menţinem echilibrul pH-ului. Alcoolul perturbă metabolismul prin reziduurile metabolice toxice pe care le produce, iar zahărul din băuturile carbogazoase este unul dintre principalii factori de natură alimentară care duc la acidifierea organismului. În ceea ce priveşte fumatul, substanţele toxice din ţigară generează acizi puternici. Uneori, acest viciu este suficient pentru a acidifia lichidele din organism, chiar în condiţiile unei diete alcaline. Elimină stresul şi sedentarismul! Atunci când suntem stresaţi, organismul produce o cantitate mai mare de reziduuri acide, uneori chiar mai multe decât rezultă din metabolizarea alimentelor. Potrivit cercetătorului Robert Young, chiar de două-trei ori mai mult decât în urma consumului de proteine animale. Acelaşi efect asupra acidităţii mediului intern îl are şi lipsa exerciţiului fizic. Plămânii deţin unul dintre sistemele-tampon prin care organismul menţine pH-ul alcalin al sângelui. Prin creşterea fluxului de aer în timpul exerciţiilor fizice, se realizează şi o creştere a nivelului pH-ului. Apariţie editorială Dieta Young. Miracolul pH pentru o sănătate perfectă. Robert O'Young, microbiolog şi nutriţionist, şi Shelley Redford Young, terapeut specializat în nutriţie, ne propun un program de nutriţie şi de viaţă ce are ca scop scăderea acidităţii sângelui. Editura Paralela 45 Preţ: 20 lei Specialistul nostru Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti Un rol esenţial în menţinerea echilibrului pH-ului, dar şi în distrugerea acestui echilibru, îl are alimentaţia. Din păcate, dieta pe care foarte mulţi oameni au adoptato în zilele noastre este alcătuită din fast-food şi din semipreparate care ameninţă echilibrul pH-ului. Principalul mod prin care putem „corecta" aciditatea este includerea în alimentaţie a unor cantităţi mari de legume şi de fructe crude. La fiecare masă, ar trebui să calculăm porţiile, astfel încât cel puţin jumătate din
farfurie să conţină vegetale. Contrar opiniei generale, fructele acide, cum sunt lămâile, portocalele şi grepfrutul, nu cresc aciditatea mediului intern, pentru că ele generează substanţe alcalinizante în urma proceselor de metabolizare. Eficienţă redusă Vegetalele preparate termic îşi pierd din proprietăţile alcalinizante.
Tratamentul cu apa, remediu impotriva cancerului? Mai jos sunt cateva explicatii extrase dintr-o revista de stiinta (Ion Life Detox News nr.7/2004), care explica de ce ne ingrasam, ne imbolnavim si imbatranim. In ultimii 30 de ani japonezii si coreenii s-au bucurat de beneficiile aduse sanatatii si conditiei fizice de apa ionizata, restul lumii afland de ea doar de cativa ani. Poate ca cel mai uimitor aspect al fenomenului numit “apa ionizata” este ca, in Japonia, o familie din 5 consuma apa ionizata. Noi toti avem prea mult aciditate. Hrana pe care o consumam arde impreuna cu oxigenul din celule pentru a produce energie. Dupa ardere, hrana se transforma in reziduuri acide, iar celulele le depoziteaza in circuitul sanguin. Corpul nostru elimina aceste reziduuri prin urina, respiratie si transpiratie, restul fiind depozitate de-a lungul vaselor de sange si tesuturi. Pentru a putea trai, sangele si celulele noastre trebuie sa fie usor alcaline (sangele are pH-ul de 7,35). Pentru a-si pastra alcalinitatea, organismul nostru face o mica “scamatorie” , prin care converteste reziduurile acide in reziduuri acide solide Daca corpul poate mentine aceste reziduuri nediluate, le poate stoca pe o perioada nedeterminata, neafectand pH-ul in restul corpului. Asa ca le stocheaza intr-o gramada de locuri si moduri, inclusiv in grasime. Ingrasarea poate fi rezultatul necesitatii reziduurilor acide de a avea un mediu de stocare. Concluzie: prima data suntem acizi si apoi apare grasimea Exemple ale reziduurilor acide solide in corpul nostru sunt: colesterolul, acizi grasi, acid uric, pietre la rinichi, urati, sulfati si fosfati. Acumularea acestor reziduuri acide reprezinta procesul imbatranirii. Formula chimica pentru colesterol si acizii grasi este arderea incompleta a carbohidratilor. Colesterolul si acizii grasi sunt rezultatul consumului de paste si paine. Acidul uric si amoniacul provin de la toate tipurile de carne. Acidul fosforic provine de la cereale, cum ar fi orezul si bauturi tip cola. Acidul sulfuric provine de la galbenusul de ou. Acizii sulfuric si fosforic sunt otravitori. Ei trebuie neutralizati de minerale alcaline, inainte sa devina ceva benign. In absenta unei cantitati suficiente de minerale alcaline in dieta noastra, corpul nu are de ales si va fura calciul din oase,neutralizand acesti acizi,transformandu- i in sulfati, fosfati si urati; asa apare in timp osteoporoza. Una dintre marile probleme ale reziduurilor acide este ca ingroasa sangele si blocheaza capilarele. Din aceasta cauza, multe persoane sufera de hipertensiune arteriala. In functie de locul in organism unde sunt stocate reziduurile acide, circulatia sangelui in acea zona este slaba si este posibil ca un organ vital sa primeasca insuficient sange, devenind disfunctional. Multe boli degenerative sunt rezultatul proastei circulatii. Un exemplu tipic este diabetul, care este cauzat de acumularile acide in jurul pancreasului. Celulele canceroase sunt acide, in timp ce celulele sanatoase sunt alcaline. Celulele normale nu pot supravietui in apropierea zonelor cu acumulari de reziduuri acide. Oricum, anumite persoane au gene puternice, care sufera mutatii pentru a supravietui in mediu acid. Asa se dezvolta celulele canceroase. Atata timp cat mediul ramane acid, cancerul va reapare dupa o operatie de extirpare a celulelor canceroase. Oncologistii cu experienta cresc alcalinitatea pacientilor, inainte de operatie.
Reziduurile acide din interiorul vaselor de sange sunt foarte periculoase, putand duce la infundarea capilarelor din zona creierului. Corpul nostru lipeste aceste reziduuri de peretii vaselor de sange, dar in cazul unor eforturi mari, cand presiunea creste, aceste reziduuri se pot dezlipi si bloca vasele capilare din zona creerului provocand accidente cerebrale. Alcalinul neutralizeaza acidul. Apa alcalina ionizata neutralizeaza reziduurile acide din corpul omenesc si le lichefiaza pentru a fi eliminate de catre rinichi.Un exemplu care ne ajuta sa intelegem acest lucru ar fi grasimea de pe maini, dupa ce spalam carnea. Aceasta grasime nu poate fi indepartata cu apa de la robinet. Avem nevoie de un sapun pentru a lichefia grasimea si a ne curata pielea. Grasimea este acida si sapunul este alcalin. Ne spalam corpul la exterior, indepartand murdaria, dar neglijam complet murdaria din interior. Deci ne conducem dupa dictonul “Ceea ce ochii nu vad, nu exista”. In functie de fiecare organism, noi stocam reziduurile acide in mod diferit. Simptomele bolilor se manifesta in functie de locul unde sunt stocate reziduurile. Cand vom intelege ca bolile degenerative ale adultilor sunt cauzate de acumularile de deseuri acide, nu va mai fi nici un mister ca utilizarea apei alcaline ionizate ne imbunatateste sanatatea. Pentru a duce o viata lunga si sanatoasa, mai intai trebuie sa eliminam deseurile acide din corpul nostru. Cel mai bun si usor mod de a scapa de aceste deseuri acide este sa le lichefiem si sa le neutralizam cu apa alcalina ionizata. Prin eliminarea particulelor reziduriloracide din sange, eliminam riscul imbolnavirilor care pot duce la moarte subita. Apa alcalina ionizata nu are valoare nutritionala sau de medicament, dar are uimitoarea capacitate de a neutraliza si lichefia deseurile acide, pentru a putea fi eliminate din organism, pastrand alcalinitatea acestuia – deci sanatatea si starea de bine. Sfaturi pentru sanatate BETI APA PE STOMACUL GOL: In Japonia zilelor nostre este foarte popular obiceiul de a bea apa imediat dupa trezire in fiecare dimineata. Mai mult, testele cercatatorilor au demonstrat valoarea acestui obicei. Publicam mai jos o descriere a folosirii apei pentru cititorii nostri. Pentru cei in varsta si pentru bolile grave ca si pentru bolile moderne, tratamentul cu apa a fost considerat de succes de catre o societate medicala japoneza, ca tratament sigur 100% pentru urmatoarele boli: Dureri de cap, dureri ale corpului,sistemul circulator, artrita, batai puternice ale inimii, epilepsie,grasimi in exces, astm bronsic, tuberculoza, meningita, boli de ficat si urina, voma, gastrita, diaree, hemoroizi, diabet, constipatie, toate bolile de ochi, cancer la organelle genitale si dereglari menstruale, boli ale urechilor, nasului si gatului. METODA DE TRATAMENT: 1. Dimineata, imediat dupa trezire, inainte de a va spala pe dinti, beti 4x 160 ml apa aproximativ o jumatate de litru in total 2. Spalati-va pe dinti dar nu mancati si nu beti nimic 45 minute. 3. Dupa 45 minute puteti bea si manca normal.
4. Dupa 15 minute de la micul dejun, pranz sau cina nu mancati si nu beti nimic 2 ore. 5. Cei care sunt batrani sau bolnavi si nu pot bea 4 pahare cu apa la inceput pot incepe prin a bea apa mai putina si sa creasca gradual pana la 4 pahare pe zi. 6. Metoda de mai sus va vindeca boli si toata lumea se poate bucura de o viata sanatoasa. Urmatoarea lista da numarul de zile de tratament necesar pentru vindecarea/ controlul/ reducerea principalelor boli: 1. Presiune ridicata a sangelui- 30 zile 2. Gastrita – 10 zile 3. Diabet 30 zile 4. Constipatie- 10 zile 5. Cancer- 180 zile 6. Tuberculoza- 90 zile 7. Pacientii cu artrita ar trebui sa urmeze tratamentul de mai sus doar 3 zile in prima saptamana si incepand din a doua saptamana zilnic. Aceasta metoda de tratament nu are efecte adverse; oricum, la inceputul tratamentului s-ar putea sa fie necesar sa urinati de mai multe ori . Este si mai bine daca continuati acest tratament ca o activitate de rutina in viata voastra. Beti apa si ramaneti sanatosi si activi. Intelegem acum de ce chinezii si japonezii beau ceai fierbinte si la masa apa ce nu este rece. Poate este timpul sa adoptam obiceiul lor de a bea apa in timp ce mancam!!! Nimic de pierdut, totul de castigat. Pentru cei carora le place sa bea apa rece, aceste randuri sunt pentru voi! Este placut sa bei o ceasca cu o bautura rece dupa o masa. Apa rece va solidifica mancarurile uleioase pe care tocmai le-ati consumat. Va va incetini digestia. Odata ce acest noroi reactioneaza cu acidul, va fi absorbit mai repede decat hrana solida. Va depune un strat pe intestine. Foarte curand,acesta se va transforma in grasime si va duce la cancer. Este cel mai indicat sa beti supa fierbinte sau apa calda dupa masa. O nota importanta despre atacurile de inima: Femeile ar trebui sa stie ca nu fiecare simptom de atac de inima va fi durerea in mana stanga. Fiti atente la durerile intense in maxilar. S-ar putea sa nu ai niciodata prima data durere in piept, in timpul unui atac de inima. Greata si transpiratul intens sunt si ele simptome obisnuite. 60% din persoanele care au atac de inima in timp ce dorm, nu se trezesc. Durerea in maxilar va poate trezi dintr-un somn adanc. Fiti cu grija si atente Cu cat stim mai multe, cu atat sansele de a supravietui sunt mai mari. Un cardiolog spune ca, daca fiecare din cei care primeste acest mail, il trimite la toti cunoscutii sai, putem fi siguri ca vom salva cel putin o viata.
Acizii graşi esenţiali, oxigenarea şi prevenirea cancerului de prof. Brian Scott Peskin, BSEE (MIT) [Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numărul 10 (februarie - mai 2007)] Cancerul şi bolile de inimă pot fi prevenite consumând acizi graşi esenţiali din familiile omega-3 şi omega-6 într-o proporţie cuprinsă între 1:1 şi 2,5:1 împreună cu diferite vitamine şi minerale. Cauza principală a cancerului nu este de natură genetică Oamenii de ştiinţă din SUA au descoperit că în 1900, rata mortalităţii din cauza cancerului era de doar 3% din populaţie. Cancerul era deci o boală neobişnuită ce afecta un procent mic de americani. Dar acum, cancerul a devenit atât de comun încât realmente toată lumea cunoaşte pe cineva care suferă de această boală teribilă. De fapt, pentru americanul de rând, îmbolnăvirea de cancer nu este o excepţie; dimpotrivă, a devenit o regulă. Am ajuns să acceptăm cancerul ca fiind de neoprit, incurabil şi chiar ca o parte naturală a vieţii. Acest mod de a privi lucrurile este tragic, din moment ce cancerul nu este un proces natural şi poate fi prevenit. S-a demonstrat ştiinţific un fapt care poate părea uimitor pentru majoritatea oamenilor: această boală este regresivă din punct de vedere genetic şi nu predominantă. Aceasta înseamnă că de fapt, corpul uman este foarte rezistent la cancer. În 1969, profesorul Henry Harris de la Universitatea Oxford a zguduit puternic comunitatea cercetătorilor din domeniul cancerului, când a demonstrat că teoriile genetice nu sunt adevărate. Profesorul Harris a luat celule de ţesut normal şi a infuzat în ele trei tipuri de cancer. În mod sigur, s-a gândit el, celulele canceroase vor pune stăpânire pe cele normale şi le vor „transforma” în celule canceroase. În mod surprinzător însă, celulele s-au dezvoltat normal. Contrar opiniei generale, cancerului îi trebuie câteva decenii pentru a se dezvolta la oameni. Datorită acestei lungi perioade de incubaţie, ştiinţa ne poate arăta cum pot fi distruse orice forme de celule precanceroase încă din faza iniţială şi cum poate fi prevenită astfel producerea de degradări la scară largă de către aceste celule. Ideea existenţei unei baze genetice a cancerului trebuie deci reconsiderată. Dr. Robert A. Weinberg de la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT), unul dintre cercetătorii de frunte în domeniu şi cel care a descoperit aşa numita oncogenă (gena care cauzează cancerul) şi-a schimbat complet concluziile la care ajunsese după ce a descoperit că „mai puţin de o bază de ADN la un milion pare să fie copiată greşit”. Cuvintele lui exacte sunt următoarele: „S-a făcut o greşeală foarte mare. Noţiunea conform căreia un cancer se dezvoltă prin activarea succesivă a unei serii de oncogene şi-a pierdut legătura cu realitatea.” El a numit descoperirile genetice făcute până în acel punct drept „sterile”. Prin urmare, cauza primară a cancerului nu este genetică. Acest lucru a fost anunţat în 1998, dar este foarte puţin cunoscut. În 2006, conducătorii celui mai mare centru de cercetare a cancerului, Baylor din Houston, Texas au anunţat şi ei că principala cauză a cancerului nu este genetică: „Dacă tratarea cancerului prin genetică s-ar fi putut realiza, ea ar fi fost deja rezolvată prin intermediul unor mutaţii genetice”, a spus William Brinkley, unul dintre vicepreşedinţii de la Baylor. Din acest motiv el a insistat ca alte cercetări să aibă
prioritate faţă de proiectul privind genomul cancerului. Dr. John Mendelsohn (preşedinte al Centrului pentru cancer M.D. Anderson) declara, „Orice afirmaţii referitoare la faptul că aceasta (cercetarea genetică) va fi cheia în tratarea cancerului sunt total inadecvate.” În concluzie, cauza primară a cancerului nu este o mutaţie genetică. Chiar dacă „aveţi un cancer în familie”, există totuşi speranţe reale. Din nefericire, geneticienii nu dau înapoi. Ei încercă să forţeze faptele pentru a se potrivi cu teoriile lor, deşi acestea nu se potrivesc deloc cu faptele, pentru că, aşa cum demonstra Profesorul Harris şi cei care i-au urmat, cancerul nu este genetic dominant. Unde ne duce aceasta? Unde putem căuta soluţii? Ce putem spune despre soluţiile nutriţioniste populare în lupta împotriva cancerului? „Soluţiile” anticancerigene populare nu funcţionează Majoritatea oamenilor urmează ascultători recomandările experţilor în speranţa că vor câştiga războiul cu cancerul. Din nefericire, aproape nimic din ceea ce ni se spune nu este bazat pe fapte ştiinţifice. Analizaţi următoarea listă cu presupuse „soluţii”, împreună cu data publicării eşecurilor lor, prezentate în revistele medicale de frunte ale lumii. Mulţi dintre noi nu auzim niciodată dezminţirile şi în consecinţă utilizăm în continuare metode care nu ne protejează împotriva cancerului. Enumerăm în continuare câteva metode prezentate ca având succes în prevenirea cancerului, dar care în realitate nu sunt eficiente. Mamografia: Samuel S. Epstein, Doctor în Medicină (preşedinte al Coaliţiei de Prevenire a Cancerului), Rosalie Bertell şi Barbara Seaman au publicat un articol în care expun adevăruri despre mamografie, pe care majoritatea femeilor nu le cunosc (Int J Health Sci 2001; 31(3):605-15): „Contrar credinţei populare şi asigurărilor date de mass-media americană…mamografia nu este o tehnică pentru diagnosticarea timpurie. De fapt, cancerul la sân este prezent de obicei cu opt ani înainte de a putea fi detectat.” Uleiul de peşte: Majoritatea suplimentelor cu ulei de peşte nu au niciun efect în prevenirea cancerului şi pot fi primejdioase pentru sănătatea dumneavoastră (articole: 1995-2006). În cadrul Congresului al IV-lea al Societăţii Internaţionale pentru Studiul Acizilor Graşi şi Lipidelor (SISAGL), care a avut loc în perioada 4-9 iunie 2000 la Tsukuba, Japonia, au fost prezentate următoarele concluzii: „Studiile indică faptul că uleiul de peşte (care conţine derivaţi de omega-3) micşorează pe scară largă gama de răspunsuri a celulelor imunitare (activităţile limfocitelor citotoxice T, proliferarea limfocitelor şi producerea de IL-2 şi IFN-y (1, 2)) […] Studii recente au indicat că niveluri joase ale acizilor graşi omega-3 cu lanţ lung de carbon (AEP sau DHA) sunt suficiente pentru a cauza unele din aceste efecte represive. […] Această diminuare (a proliferării limfocitelor inhibate şi a celulelor cu rol în apărare) cauzează creşterea bacteriilor celulare (infecţie) şi dereglează mecanismul de omorâre a celulelor tumorale”. Orice substanţă care cauzează slăbirea capacităţii de distrugere a celulelor tumorale este cancerigenă, adică exact opusul a ceea ce dorim noi. Unul din motivele pentru
care rata îmbolnăvirilor de cancer creşte în loc să scadă ar putea fi chiar faptul că tot mai multe persoane consumă ulei de peşte crezând că el previne cancerul. Uleiul de peşte este de asemenea ineficient în prevenirea bolilor de inimă, iar Şcoala de medicină de la Harvard ne-a prevenit de acest lucru cu ani în urmă, dar prea puţini dintre americani au ascultat. Consumarea peştelui în locul uleiului de peşte nu a dus de asemenea la niciun rezultat. Japonezii, mari consumatori de peşte, au o rată a cancerului şi a bolilor de inimă mai ridicată decât americanii. Începând cu 1981 cancerul este cauza principală a deceselor în Japonia, dar mass-media populară nu prea dezvăluie aceste date senzaţionale. În ianuarie 2006 a fost demascat faptul că tratamentul cu omega-3 în cazul cancerului este o eroare (JAMA 2006; 295(4)): „Un mare volum de lucrări, cuprinzând studii efectuate pe numeroase grupuri, din mai multe ţări şi cu diferite caracteristici demografice, arată că nu există probe care să demonstreze o asociere semnificativă între acizii graşi omega-3 şi lipsa incidenţei cazurilor de cancer. Este improbabil ca suplimentarea dietei cu acizi graşi omega-3 să prevină cancerul.” Cea mai cuprinzătoare analiză până la momentul actual, publicată în British Medical Journal din 24 martie 2006, care trece în revistă 96 de probe de laborator dintre care 44 cu suplimente şi cinci realizate mai ales cu ALA (rudă cu omega-3) obţinut din ulei de peşte, confirmă eşecul acestui tratament: „Nu am găsit nicio dovadă că grăsimile omega-3 au vreun efect asupra incidenţei cancerului. [...] Acest studiu sistematic a evaluat efectele folosirii acizilor graşi omega-3 (împreună sau separat) asupra mortalităţii, a activităţii cardiovasculare, a cancerului şi a infarctului pe un mare număr de participanţi şi nu a găsit nicio dovadă a existenţei unui beneficiu vizibil al acizilor graşi omega-3 asupra sănătăţii.” Din nefericire, în ciuda acestor concluzii, majoritatea medicilor din lumea întreagă recomandă încă uleiul de peşte pentru prevenirea atât a cancerului cât şi a bolilor de inimă. Cercetările anticancer ale doctorului Otto Warburg Mulţi dintre colegii mei medici au fost şocaţi să descopere aceste adevăruri. Câţi dintre noi au văzut aceste importante descoperiri dezvăluite în mass-media? Din păcate nu prea mulţi. Nu deznădăjduiţi pentru că există un răspuns la problema cancerului. Acesta a fost descoperit în 1925 de către Otto Warburg, dr. în medicină. Dr. Warburg a fost numit cel mai mare biochimist al secolului XX; numărul mare şi importanţa descoperirilor sale îl califică drept cel mai priceput biochimist din toate timpurile. În anii '20, Dr. Warburg realiza cercetări în domeniul enzimelor respiratorii, cu privire la vitaminele şi mineralele de care corpul omenesc are nevoie pentru folosirea oxigenului din celule, cercetări care i-au adus premiul Nobel în 1931. (Astăzi, aceste vitamine şi minerale sunt denumite „coenzime”.) Comisia însărcinată cu decernarea premiului Nobel se aştepta probabil ca medicina
să beneficieze de pe urma descoperirilor vitale despre cancer ale doctorului Otto Warburg. Din păcate, au intervenit interesele politice. Dr. Warburg a continuat să facă descoperiri fundamentale până în ultimii săi ani de viaţă, însumând astfel o carieră de 60 de ani de cercetări cu rezultate uimitoare. Un exemplu este construirea unei modalităţi de măsurare a presiunii oxigenului dintr-o celulă vie, prin dezvoltarea unui manometru special, o importantă realizare care a condus la o viitoare descoperire a sa: faptul că presiunea şi concentraţia scăzută a oxigenului întotdeauna prognozează apariţia cancerului. În loc să lucreze la un nivel teoretic, mult prea îndepărtat de realităţile fiziologice ale cancerului, dr. Warburg a descris condiţiile reale ale celulelor care duc la instaurarea cancerului şi astfel a dat altora posibilitatea de a dezvolta modalităţi practice pentru a opri evoluţia acestuia. Este uluitor faptul că numeroasele sale descoperiri nu au fost utilizate de către comunitatea cercetărilor americani în prevenirea şi tratarea cancerului. Totodată, chiar dacă au avut loc dezbateri în privinţa lucrărilor doctorului Warburg, niciun savant sau cercetător nu le-a infirmat vreodată validitatea, corectitudinea sau utilitatea în prevenirea şi tratarea cancerului. Principala cauză a cancerului, în viziunea doctorului Warburg Ne-am obişnuit atât de mult să ni se spună că „într-o zi” vom descoperi cauza cancerului şi că acesta este cel mai mare mister al medicinii moderne, încât ceea ce urmează ar putea părea greu de crezut. Dr. Otto Warburg a descoperit şi a declarat în mod clar că principala şi cea mai importantă cauză a cancerului este cantitatea prea mică de oxigen care intră în celulă. „În urma experimentelor am stabilit că o inhibare cu 35% a procesului de oxigenare este deja suficientă pentru a atrage după sine o astfel de transformare în timpul dezvoltării celulei,” afirma el în 1966 la o conferinţă a laureaţilor premiului Nobel în Lindau, Germania. Pare foarte simplu, nu-i aşa? Cu mai puţin de o treime de oxigen faţă de cât este necesar şi cancerul poate să apară. Bazându-se pe experimentele meticuloase pe care el şi mulţi alţii le-au verificat de nenumărate ori, Dr. Warburg a descoperit şi a declarat că principala şi cauza numărul unu a cancerului este cantitatea prea mică de oxigen care ajunge în celulă (hipoxie). Odată ce o celulă devine canceroasă, ea nu mai poate reveni la normal; trebuie distrusă (Science 1956;123(3191)). Când am întâlnit prima dată aceste informaţii nu mi-a venit să cred. Spre marea mea surprindere, aceste informaţii referitoare la legătura dintre cancer şi oxigen au fost publicate în numeroase rânduri în publicaţiile recente dedicate cancerului, cum ar fi spre exemplu Radiotherapy and oncology 1993; 26 (1): 45-50 şi 1999; 53:113-17. Oricum, soluţia practică în rezolvarea problemei deficienţei de oxigen le-a scăpat cercetătorilor, probabil pentru că nu au ştiut de unde să înceapă.
Luând peroxid de hidrogen, suplimente de calciu, suplimente de ulei de peşte, cantităţi masive de omega-3, ozon sau aşa-numita „apa oxigenată” nu vom rezolva deficienţa de oxigen de la nivelul celulelor. Nimeni nu a fost în stare până acum să ducă mai departe descoperirea doctorului Warburg. Descoperirea doctorului Warburg a fost verificată de nenumărate ori, atât prin transformarea unor celule normale în celule canceroase cât şi prin demonstrarea faptului că această maladie nu se dezvoltă în zone foarte bine oxigenate. În mod surprinzător, medicii americani sunt cei care au ajuns la această concluzie în anul 1953 şi au confirmat-o în 1955! Goldblatt şi Cameron au observat (cf. J. Experimental Medicine 1953; 97:535-552) că odată ce au fost aduse celulei pagube prea mari, nicio cantitate de oxigen nu va readuce la un nivel normal respiraţia celulei: aceasta este pentru totdeauna osândită unei vieţi canceroase. Din această cauză a preveni este principala soluţie pentru a nu face cancer. Aceste studii au confirmat posibilitatea de a preveni o celulă precanceroasă să devină permanent cancerigenă, dacă deficienţa de oxigen este stopată din timp. Cauzele secundare ale cancerului Faţă de descoperirea doctorului Warburg, fiecare presupusă cauză a cancerului menţionată în zilele noastre în mass-media din domeniul sănătăţii şi al nutriţiei este o cauză secundară. Cauzele secundare includ elemente cum ar fi: mediul înconjurător, chimicalele carcinogene, radiaţiile medicale şi ale mediului înconjurător, grăsimile trans, aditivii din mâncare, chimicalele din fumul de ţigară, viruşii şi chiar mutaţiile genetice. Sunt nenumărate cauze secundare ale cancerului, dar urmărirea la nesfârşit şi în mod exclusiv a acestora, fără a explica elementul lor comun, nu a condus şi nu va conduce niciodată cercetătorii la un remediu adevărat pentru cancer. Dr. Warburg ne-a avertizat de multe ori în legătură cu irosirea unui timp preţios prin urmărirea exclusivă a unor cauze secundare. Nu comiteţi greşeli în această privinţă: elementul pe care fiecare cauză secundară a cancerului îl are în comun cu fiecare din celelalte este acela de a conduce, direct sau indirect, la insuficienţa oxigenului în celule. Mai degrabă ar trebui să ne preocupăm cum să ducem suficient oxigen în celule. Doar exerciţiile fizice nu sunt o soluţie pentru a scăpa de cancer Probabil gândiţi că făcând multe exerciţii vă oxigenaţi sângele şi prin urmare luptaţi împotriva cancerului! Ei bine, nu e chiar aşa. Toate aceste exerciţii nu l-au împiedicat pe campionul mondial la ciclism Lance Armstrong să se îmbolnăvească de cancer. Este adevărat că prin exerciţii se poate spori nivelul de oxigenare al sângelui, dar procedând astfel, tot nu avem garanţia că oxigenul va fi transferat efectiv fiecărei celule din fiecare organ al corpului. Dr. Warburg a subliniat în mod clar că numai oxigenul nu este suficient: „Cancerul se poate dezvolta chiar şi în prezenţa oxigenului ca şi gaz liber în atmosferă, deoarece
oxigenul s-ar putea să nu reuşească să pătrundă într-o cantitate suficientă în celulele corpului, sau apoenzimele respiratorii ale celulelor aflate în dezvoltare s-ar putea să nu fie saturate cu grupele active.” Sunt mulţi factori care contribuie la lipsa oxigenului din celule, incluzând anumite deficienţe despre care vom vorbi în curând. Exerciţiul, prin sine însuşi, nu reprezintă unica soluţie pentru a evita să ne îmbolnăvim de cancer. Mulţi oameni, inclusiv atleţii, care fac exerciţii în mod regulat se îmbolnăvesc de cancer. Mai mult, o persoană respiră de cel puţin 17.000 de ori pe zi (12 respiraţii pe minut). Acizii graşi esenţiali şi uleiurile care îi conţin Corpul nostru are nevoie de nişte grăsimi speciale, ce joacă un rol cheie în multe funcţii ale organismului, care facilitează absorbţia oxigenului în celule prin intermediul membranelor celulare. Aceste grăsimi speciale absorb foarte bine oxigenul. Numite acizi graşi esenţiali (AGE), aceste grăsimi speciale sunt absorbite zilnic din exterior, prin alimentaţie, deoarece corpul nu le poate produce de la sine. Există două familii de acizi graşi esenţiali care permit corpului să producă din ele diferite tipuri de „derivaţi” ai acizilor graşi esenţiali: familia omega-6, denumită acid linoleic (AL) şi familia omega-3, denumită acid alfa linoleic (AAL). Cu tot tam-tam-ul creat în jurul uleiului de măsline, trebuie să ştiţi că el conţine în special omega-9, un ulei neesenţial fabricat chiar de corp. Uleiul de măsline extravirgin este în mod tradiţional neprocesat şi astfel necancerigen, însă el nu protejează împotriva îmbolnăvirii de cancer. Ceea ce trebuie evitat este însă margarina. Faptul că margarina nu se strică atunci când nu este depozitată în frigider dovedeşte faptul că ea nu se mai poate oxigena. Dacă s-ar putea oxigena ar deveni râncedă atunci cand este lăsată în afara frigiderului, exact ca şi peştele. Uleiul de rapiţă şi cel de soia nu sunt recomandate, ele nici nu au fost destinate consumului uman, ci ca alimente pentru animale şi aplicaţii industriale. Multe alimente, în special sosurile pentru salate conţin acum ulei de rapiţă. Încercaţi să-l evitaţi. Pentru a-şi menţine proprietăţile nutritive importante, uleiurile nu trebuie să fie gătite, ci cel mult doar uşor încălzite. Ţineţi cont de faptul că etichetele unor producători de suplimente nutritive nu identifică separat şi nu fac distincţie între familia acizilor graşi esenţiali şi derivaţii acestora. Fiţi siguri de ceea ce doriţi să cumpăraţi. Asiguraţi-vă că uleiurile sunt brute, neprocesate şi organice şi că nu conţin ulei de peşte sau orice tip de uleiuri hidrogenate. Proporţiile dintre omega-6 şi omega-3 în corp Pentru a determina ce uleiuri conţin cei mai buni acizi graşi esenţiali anticancerigeni trebuie să examinăm conţinutul ţesutului corporal. Studiile arată faptul că sistemul nervos şi creierul conţin o proporţie de 1:1 de omega-6 şi omega-3. Unii nutriţionişti sugerează că aceasta este proporţia cea mai bună, însă aceasta este o părere greşită. Iată de ce. Majoritatea organelor conţin o proporţie omega-6/omega-3 de 4:1. Totuşi, creierul, sistemul nervos şi organele alcătuiesc doar aproximativ 12% din greutatea corporală. Pielea conţine familia omega-6 în procentaj de 100% şi nu conţine deloc
omega-3, ea reprezintă aproximativ 4% din greutatea corporală. Muşchii alcătuiesc cel puţin 50% din greutatea totală a corpului şi constituie factorul principal care trebuie luat în seamă în determinarea proporţiei necesare dintre familia omega-6 şi familia omega-3. Un element cheie în privinţa structurii musculare este faptul că muşchiul conţine de 5,5 până la 7,5 ori mai mult omega-6 decât omega-3 în funcţie de condiţia fizică. Suntem avertizaţi cu privire la „supradoza” de omega-6 în dietele noastre şi se spune că trebuie să consumăm multe uleiuri care conţin omega-3 pentru a compensa. Ni se spune că ingerăm de 20 de ori mai mult omega-6 decât ar trebui. Acest lucru este greşit, iar o analiză mai atentă revelează şi alte detalii.
La modul ştiinţific, aveţi nevoie de un supliment organic cu o proporţie omega-6/omega-3 cuprinsă între 1:1 şi 2,5:1. În cazul acestei proporţii foarte eficiente, aveţi nevoie zilnic doar de o cantitate minimă de 3-4 grame. Această proporţie este semnificativ diferită de cea pe care medicul, consilierul pe probleme de sănătate, scriitorii sau publicaţiile în domeniul nutriţiei o sugerează. La o analiză atentă descoperim un număr semnificativ de erori în toate aceste recomandări. Lucrarea „Calculul ştiinţific al proporţiei dintre omega-6 şi omega-3” (http://www. brianpeskin.com - „EFA Report”) arată acest lucru, cât şi elementele ştiinţifice care stau la baza calculului proporţiei ideale dintre omega-6 şi omega-3. Astăzi, oamenii se gândesc automat la uleiul de peşte sau la uleiul de in ca la soluţii împotriva cancerului. În realitate uleiul de peşte, cu o supradoză de derivaţi omega3, poate produce cancer, iar uleiul de in conţine prea mult omega-3. Majoritatea familiilor omega nu sunt convertite în derivaţi; ele rămân în membranele celulelor şi în ţesuturi în forma lor originală. Puţini cercetători înţeleg acest lucru şi puţine texte medicale îl explică. În plus, procesarea comercială a hranei distruge o cantitate importantă din aceşti acizi graşi esenţiali. Alimentele care conţin acizi graşi esenţali (AGE) Mai jos veţi găsi o listă ce conţine categoriile de alimente ce conţin aceste uleiuri esenţiale. Pentru ca să conţină într-adevăr AGE, aceste alimente trebuie să fie cultivate sau crescute organic, şi trebuie să fie procesate la o temperatură scăzută, fără conservanţi artificiali. Altfel AGE vor fi distruşi (cum sunt de exemplu grăsimile trans-hidrogenate, care pot duce la apariţia cancerului). Puteţi astfel să verificaţi dacă consumaţi o cantitate suficientă de astfel de alimente. Lactatele / ouăle / brânzeturile: brânzeturile obţinute din „lapte crud” sunt surse excelente de AGE. Laptele pasteurizat (încălzit la temperaturi mari) este deficitar în AGE şi este dăunător pentru copii. Fructele oleaginoase: nucile organice, migdalele crude neprocesate, alunele, arahidele, etc. Seminţele: seminţele de floarea soarelui crescută organic, susanul, inul, seminţele de dovleac, etc.
Următoarele alimente nu conţin forme de AGE ce pot fi utilizate în alimentaţia umană. Fructele şi legume: animalele rumegătoare pot extrage AGE din plantele ce conţin celuloza (ex. iarba), în timp ce pentru organismul uman acest lucru este imposibil. Chiar dacă am putea extrage AGE, nu am reuşi niciodată să consumăm volumul care ne este necesar. Cerealele: Organismul uman nu are capacitatea de a extrage AGE din cereale. Acizii graşi esenţiali, magneţi de oxigen Gândiţi-vă la aceşti acizi graşi esenţiali polinesaturaţi ca la nişte „magneţi” care atrag oxigenul. Dovezile acestui fapt pot fi găsite în cele mai renumite cărţi şi jurnale de medicină de la nivel mondial cum ar fi Harper’s Illustrated Biochemistry (ediţia a XXVI-a) sau Human Nutrition Clinical Nutrition apărută în iulie 1984. AGE sunt parte integrantă din structura şi funcţia respiratorie a celulei. Dacă există deficienţe respiratorii, cancerul nu întârzie să apară. Aceşti AGE din membrana celulară atrag oxigenul din fluxul sangvin şi îl transferă în celulă, exact ca nişte mici bureţi. Acest proces ar trebui să se producă în fiecare dintre cele 100 de trilioane de celule ale organismului. Aşa că indiferent de cât de corect respiraţi sau câtă mişcare faceţi, dacă nu aveţi AGE funcţionali la nivel celular atunci celulele nu vor absorbi suficient oxigen din fluxul sangvin şi astfel veţi fi susceptibili de a face cancer. Amintiţi-vă că „pragul” de la care cancerul işi face apariţia este o scădere de 35% a oxigenului de la nivel celular. Fără un aport continuu de AGE de provenienţă alimentară, transferul de oxigen la nivel celular este semnificativ redus. Imaginaţi-vă ce s-ar petrece dacă aţi avea 100 de trilioane de celule care ar fi deficitare într-o substanţă vitală utilizată la absorbţia oxigenului. Iată un exemplu care arată cum absorb aceste grăsimi esenţiale oxigenul. La supermarket peştele se strică în câteva zile deoarece uleiul din peşte absoarbe foarte bine oxigenul, el reacţionează rapid cu oxigenul din aer. Acest proces chimic poartă numele de oxidare şi este valabil şi pentru alte tipuri de grăsimi esenţiale. Ele îşi fac datoria de a absorbi oxigenul, dar datorită acestei funcţii au o durată de viaţă limitată. AGE devin „consumaţi”, adică râncezi. De aceea ei trebuie înlocuiţi zilnic prin intermediul alimentelor. Există mai multe moduri de a îmbogăţi cu oxigen fluxul sangvin: prin exerciţii fizice, bând o apă bogată în oxigen sau respirând aer mai pur. Totuşi, aceste soluţii sunt insuficiente în lipsa AGE. Când deficienţa de AGE este soluţionată, fiecare organ devine propriul lui „magnet” de oxigen, exact aşa cum a intenţionat natura. Cancerul mamar şi deficienţa de oxigen La nivel mondial cancerul mamar este cel mai răspândit tip de cancer în rândul femeilor. Descoperirile doctorului Warburg fac posibilă pentru prima dată explicarea creşterii numărului de cazuri de cancer mamar.
Sânul este alcătuit dintr-o cantitate excepţională de ţesut gras. O membrană celulară tipică dintr-un ţesut muscular este alcătuită din 50% grăsime şi conţine aproape o treime de AGE (care transferă oxigenul). Totuşi, ţesutul gras cum ar fi cel care alcătuieşte sânul conţine grăsime într-o concentraţie de 80-95%. Aceste componente grase ale ţesutului sânului necesită şi ar trebui să aibă o concentraţie mai mare de AGE, dar datorită modului modern de procesare a alimentelor acestea nu conţin concentraţia necesară. Deoarece organele importante şi prioritare cum ar fi creierul, inima, plămânii, rinichii necesită în mod prioritar AGE este posibil să nu mai rămână cantitatea sufucientă de AGE pentru ţesutul mamar. În acest mod, la nivelul ţesutului sânului va exista un deficit de oxigen semnificativ. Ţinând cont de această premisă, cancerul de sân este cancerul cel mai des întâlnit la femei, la nivel mondial. Această concluzie explică creşterea masivă a cazurilor de cancer mamar. Doctorul W.C. Willett din cadrul Universităţii Harvard ne furnizează şi dovezile. Într-un studiu referitor la consumul de omega-6 ce a implicat 80.000 de asistente, s-a demonstrat că grupul care consuma cea mai mică cantitate de acid linoleic (familia omega-6) a prezentat cea mai mare incidenţă de cancer mamar (NEJM 1987; 316(1):22-28). V-a spus cumva obstetricianul dumneavoastră că aveţi nevoie de acest nutrient anticanceros miraculos? Mă îndoiesc; probabil că nu ştie. Uleiul de peşte nu va stopa bolile de inimă Este surprinzător că se ştia încă din 1979 faptul că dieta influenţează compoziţia de AGE de la nivelul membranei celulare; această descoperire a fost publicată în Cancer Research (1979; 39:1726-32). În 1990, o cercetare spectaculoasă dirijată de William E. Lands a demonstrat că acea cantitate critică de omega-6 din ţesuturi depinde de dietă (Lipids 1990; 25(9): 505 – 16). Pentru a fi la curent cu cele mai bune informaţii din domeniul cercetării ştiinţifice, în anul 2002 am luat parte la prima Conferinţă Mondială cu privire la “Acizii Graşi Esenţiali, Nutriţie şi Sănătate” ce a avut loc în Shanghai, China. Acolo am aflat despre o descoperire şocantă: uleiul de peşte scade imunitatea. Aproape că am căzut de pe scaun! Supradoza cu suplimente de ulei de peşte poate scădea semnificativ eficienţa sistemului imunitar, crescând riscul îmbolnăvirii de cancer. Societatea Internaţională pentru Studiul Acizilor Graşi şi a Lipidelor a raportat acest fapt uimitor la congresul de la Tsukba, Japonia din iunie 2000. Să nu credeţi cumva că uleiul de peşte previne bolile de inimă. Nu o face. Cardiovascular Research (2002; 54:183 – 190) a raportat acest lucru pe baza unui studiu în cadrul căruia atât grupul de persoane care consuma ulei de peşte cât şi grupul de control prezentau o progresie arterosclerotică asemănătoare sau chiar egală (arterele fiind din ce în ce mai înfundate în ciuda consumului de suplimente pe bază de ulei de peşte). Îngroşarea arterelor nu a fost stopată de ingerarea uleiului de peşte. Dimpotrivă, peretele arterial continua să se îngroaşe! A fost consumată zilnic o cantitate de 1,65 grame ulei de peşte, o cantitate suficient de mare pentru a cauza efecte adverse asupra sistemului imunitar.
Acest rezultat, ce demonstrează ineficienţa uleiului de peşte, a fost publicat în 2002. A reuşit acest lucru să oprească „experţii” din câmpul nutriţional şi medical sau pe reprezentanţii guvernului să declare cât de bun este uleiul de peşte? Nu! Şcoala de medicină de la Harvard a fost implicată într-un studiu publicat în 1995 intitulat „Utilizarea controlată a uleiului de peşte pentru regresia arterosclerozei coronariene umane”. (Am Coll Cardiol 1996; 25(7): 1492-8). Doza zilnică a fost de 6 grame de ulei de peşte versus 6 grame de ulei de măsline în grupul de control. Concluzia: „Tratamentul cu ulei de peşte pe o durată de 2 ani nu produce schimbări favorabile majore în diametrul arterelor coronare arterosclerotice”. Aceasta înseamnă că înfundarea arterelor nu a fost redusă prin consumul de suplimente pe bază de ulei de peşte. Acidul arahidonic (AA) derivat din omega-6 previne coagularea sângelui Dr. Warburg a înţeles că viteza redusă a sângelui permite cancerului să intre în metastază. Mai târziu, alţi cercetători au arătat că dacă se poate opri un cancer localizat din a intra în metastază, şansele de a muri scad de zece ori! Aceasta înseamnă că dacă aţi avea cancer nu aţi mai muri din cauza lui. Între viteza sângelui şi vâscozitatea sa şi răspândirea cancerului există o legătură directă. Acesta este un fapt surprinzător şi destul de rar menţionat care a fost indicat de către biologul molecular de renume mondial Robert Weinberg. Ce cauzează metastaza? Cheagurile de sânge, şi acest lucru este de asemenea cunoscut. Ce împiedică sângele de a se „îngroşa” şi este de asemenea şi un anticoagulant natural? Nu, nu este omega-3, aşa cum vi se spune constant. Familia Omega-6 este mult mai puternică. Acidul arahidonic (AA) este un derivat critic al omega-6 şi o foarte importantă componentă biochimică ce există în fiecare celulă a noastră. Este piatra de temelie a celui mai eficient agent anticoagulant cunoscut (care ajută la fluidizarea sângelui) numit prostaciclin. AA inhibă de asemenea lipirea trombocitelor, ceea ce-l face „fluidificatorul” natural al sângelui. AA ajută chiar şi la rezolvarea problemelor vasculare care apar ca răspuns la răni. Victimele atacurilor de cord au niveluri scăzute de acizi graşi esenţiali, în special de acid arahidonic (AA) derivat din Omega-6, şi AEP (acidul eicosapentaenoic) derivat din familia omega-3. Avem nevoie şi de familia omega-3 deoarece AEP este unul dintre cei mai importanţi derivaţi ai săi. Problema este că suplimentele pe bază de ulei de peşte conţin o doză mult prea mare. Ce blochează cu adevărat arterele? Contrar celor auzite de decenii, nu grăsimile saturate blochează arterele şi împiedică circulaţia sângelui, ci familia omega-6 denaturat. Un articol important din Lancet (1994; 344:1195-96) a raportat investigarea componentelor din plăcile arteriale. Felton şi colaboratorii săi au măsurat componentele individuale şi într-un cheag din artera aortă au fost găsiţi peste 10
compuşi, dar nu şi grăsime saturată. S-a găsit şi puţin colesterol în cheag. Aceasta se explică prin acţiunea de protecţie şi vindecare a rănilor arteriale pe care o are colesterolul, la fel cum se formează o crustă peste rănile exterioare. Care este elementul predominant într-un cheag? Probabil că aţi ghicit: uleiurile polinesaturate omega-6 denaturate, acelea care la început conţin acizi graşi esenţiali ce funcţionează normal, dar sunt distruse în timpul procesării comerciale a hranei. Multe analize similare a cheagurilor arteriale ce au dus la obţinerea aceloraşi rezultate au fost întreprinse şi publicate în jurnale medicale dar se pare că puţini doctori le-au văzut. Omul obişnuit are puţine şanse de a descoperi adevărul. Deci nu colesterolul este cel care blochează arterele. Dacă aveţi o deficienţă a AGE, colesterolul acţionează ca un sistem de „distribuire a otrăvii”. AGE sunt componentele majore ale colesterolului. Aşa cum lucrarea “Molecular Biology of the Cell” spune foarte clar (p.481): „colesterolul este necesar pentru integritatea structurală a dublului strat lipid, matricea din fiecare din cele 100 de trilioane de membrane celulare ale noastre”. JAMA (1994; 272:1335- 40) a publicat un articol în care se afirmă că medicamentele care reduc colesterolul nu acţionează în mod semnificativ pentru prevenirea bolilor cardiace. Motivul? Nu pot reduce suficient cantitatea de omega-6 deteriorat. După cum s-a menţionat în “Current Atherosclerosis Reports” (2004; 6:477- 84) acesta este motivul pentru care medicamentele contra colesterolului nu-şi fac treaba: „LDL” (lipoproteinele de mică densitate) conţin până la 80% lipide (grăsimi şi uleiuri), incluzând şi acizi graşi polinesaturaţi şi colesterol, în principal esteri. Acidul linoleic (LA) este unul dintre cei mai des întâlniţi acizi graşi din LDL.” Cu această informaţie vedem că AGE denaturaţi, cei care au rolul de a transporta colesterolul, reprezintă de fapt problema. Un articol din Human Nutrition: Clinical nutrition (1984; 38C:245-260) demonstrează încă o dată că familia omega-6 reprezintă majoritatea acizilor graşi din colesterolul LDL şi HDL. Nu mai lăsaţi pe nimeni să vă spună că grăsimile naturale sunt „rele”. O sută de trilioane de celule au nevoie de o mulţime de grăsimi naturale ce conţin AGE, în special familia omega-6. Însă dacă doar puţin din acest omega-6 este deteriorat, reducându-i abilitatea de a absorbi oxigen şi de a efectua alte funcţii celulare, acest lucru va acţiona ca o cauză directă a cancerului precum şi a bolilor cardiace. Despre autor: Brian Scott Peskin, BSEE, şi-a luat licenţa în inginerie electrică la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în 1979. În 1995 el a pus bazele unei noi ştiinţe: Ingineria sistemelor vii. Brian a fost numit profesor adjunct la Texas Southern University în cadrul
Departmentului de Farmacie şi Medicină în 1998–1999. În cele din urmă Brian şi-a fondat propria companie, Maximum Efficiency Products, pentru a-şi putea astfel publica propriile descoperiri ştiinţifice şi a-şi promova suplimentele nutritive unice. În prezent el lucrează ca cercetător independent. Acest articol are la bază lucrarea The Hidden Story of Cancer, scrisă de Brian Peskin împreună cu cercetătorul Amid Habib, MD, FAAP, FACE (Pinnacle Press, 2006). Vă recomandăm să citiţi şi: CANCERUL continuă să ucidă din ce în ce mai mulţi oameni. Care este realitatea despre lupta împotriva cancerului? Deşi sunt extrem de periculoase pentru sănătatea umană, alimentele modificate genetic sunt comercializate în întreaga lume Antioxidanţii şi secretele lor
