ISTORIA CHIRURGIEI
se ocupă ocupă atât atât de de evolu evoluția medicinei ca știință, cât și de de contri contribu buțiile diverselo diverselorr person personalită alități îînn acest acest domeniu. domeniu. Istoria medicinei
Medici Medicina na nu a apăr apărut ut ca știi tiinnță așa cum cum o cuno cunoaaștem astăzi astăzi.. De De la la arta arta vrac vracil ilor or și șamanilor care care pret pretin inde deau au că alun alungă gă duhu duhuri rile le rele rele,, la medicina medicina sacerdoților care practicau practicau în umbra umbra templelor, templelor, până la medicina medicina modernă modernă este o cale lungă. lungă. Dacă medicul medicul medieval medieval și renascentis renascentistt era un erud erudit it,, bun bun cuno cunosc scăt ător or atât atât al textel textelor or clasic clasice, e, cât cât și al astrologiei și alchimiei, alchimiei, medicul medicul modern modern trebui trebuiee să fie atât atât savant, savant, cât cât și cetățean, care care să aplice aplice știi tiinnța actuală actuală în scopul scopul modi modific ficări ăriii pozitiv pozitivee a condi condițiil iilor or de mediu mediu natural și social. Se pot puncta cateva mari perioade ale istoriei medicinii: 1. Prei reistor storie ie 2. Anti Antich chit itat atee 3. Evu Evul medi ediu 4. Renaşt Renaştere ereaa şi ilu ilumin minism ismul ul 5. Medi Medici cina na mode modern rnăă 6. Medi Medici cina na actu actual alăă 7. Medi Medici cina na viito viitoru rulu luii Înca din NEOLITIC se deschideau, prin operatii, furunculii si carbunculii, se indepartau corpurile straine prin incizii si pensare, se rădeau falsele membrane, sfacclurile si chistele cu diferite chiurete. IN INDIA se faceau frecvent rezectii. trepanatii. operatii pentru colecistite litiazice. Ultimele operatii se efectuau, de altfel, si in Mesopotamia, Urartii, si DACIA. Tara dintre Tigru si Eufrat s-a impus, de altfel, si prin autopsii, vene venese sect ctii ii.. oper operat atii ii pe fica ficat,t, trah traheo eoto torn rnii ii si lapa lapara rato tomi mii.i. GREC GRECII II,, de asemenea, au efectuat laparatomii, amputatii, traheotomii, ligatura vaselor, toat toatee sub sub prot protec ecti tiee de anes aneste tezi zice ce si anal analge gezi zice ce.. inca inca din din ti timp mpul ul lui lui HIPO HIPOCR CRAT ATE E s-au s-au folo folosi sitt inci incizi ziil ilee renale si punc puncti tiil ilee pleu pleura rale le.. In Dacia, in afara de trepanatii, se efectuau frecvent elongatit, repuneri ale fracturilor prin atele de lemn, precum si diferite amputatii. Cercetarile stomatologice au fost foarte avansate in Etruria, unde se puneau clinti artificiali si poduri dentare de aur..
Putem vorbi despre o practică chirurgicală in tratarea unor boli incă din evul mediu, cand medici islamici îndepărtau chirurgical cataracta cu un mileniu înainte ca medicii europeni medievali să încerce acest lucru. Unul din marii reprezentnți în acest domeniu este Abulcasis, considerat părintele chirurgiei moderne. Acesta a inventat o serie de unelte ș i dispozitive chirurgicale. În lucrarea sa, Kitab al-Tasrif , (o enciclopedia vastă de 30 de volume), însumează toate cunoștințele timpului său, adunate după o carieră de 50 de ani. Însă perioada în care chirurgia se transformă dintr-o “artă minoră” lăsată pe seama meșteșugarilor și considerată înjositoare pentru savanții medici într-o disciplină de sine-stătătoare, este perioada renaşterii. Numeroși chirurgi au dobândit o bună reputație: •
•
•
•
•
•
•
Giovanni da Vigo (1450 - 1525), medic și chirurg italian, propune legătura arterelor pentru oprirea hemoragiilor și construie ște noi instrumente chirurgicale. Mariano Santo (1488 - 1577), chirurg italian, unul din precursorii urologiei, propune o nouă metodă pentru extragerea pietrei din vezica urinară. Michelangelo Biondo (1497 - 1565), chirurg venețian, trata rănile și contuziile cu apă rece, încercând o apropiere de natură; H. von Pfolspeundt, chirurg militar bavarez, poseda o vastă experiență în tratarea rănilor produse de săgeți. Într-o lucrare din 1460 vorbește pentru prima dată despre extragerea proiectilelor provenite din armele de foc. Hieronymus Brundschwig (1450 - c. 1512), medic și chirurg neamț, elimina presupusa "otravă" din rănile produse de armele de foc prin supurație, provocată cu ajutorul unui mănunchi de fibre vegetale introduse sub piele. Hans von Gersdorff (c. 1455 - 1529), chirurg german, trata rănile cu ulei clocotit pentru a împiedica hemoragia și infectarea. La amputații, se străduia să oprească sângele, după care introducea într-o bășică de vită bontul membrului secționat, închizându-l bine. Georg Bartisch (1535 - 1607), medic german, a publicat o lucrare ilustrată, în care figurează și o mască pentru corectarea strabismului
Dar rolul cel mai important l-a jucat contribuția lui Ambroise Paré, părintele chirurgiei moderne. Acesta a inventat, în 1552, procedeul de ligatură a arterelor, care a salvat de la moarte mulți pacienți care au suferit amputări.
De asemenea este considerat unul dintre deschizătorii de drum ai chirgiei moderne. Primele EXPLORA‚RI INTRAVENOASE au fost intreprinse de LEONARDO DA VINCI in anul 1500, care a efectuat chiar injectii intravenoase. Notăm ca inainte de LIGATURAREA VASELOR de catre Ambroise Parre (1514-l590), primele asemenea I igaturi s-au efectuat in iuml anului 200 i.e.n. in scoala medicala din ALEXANDRIA.In domeniul obstetricii, versiunea podalica a copilului, initiata in ultimul secol, isi are paternitatea in MEDICINA ANTICA‚ ROMANA‚, fiind intreprinsa pentru prima data de catre medicul SORANIIS. Momente de o deosebita importanta au fost inaugurate prin descoperirea \"MICII SI MARII CIRCULATII SANGVINE\" de catre W. Harwey (1578 - 1657) si a VALVULELOR VENELOR de catre F. D\'Aquapendenie (AŽd scoala medicala de la Padova), cat si a \"VASELOR CAPILARE\" in 1661 de catre Malpighi si a \"OVULULUI\" de catre Reignee de Graaf (1641 -l673) care a enuntat maxima: \"originea omului este un ou\" vizibil prin MICROSCOPUL descoperit de Galiieo Calilei in 1614, care a fost perfectionat ulterior de catre Leewenhoect (1632 - 1723). În perioada ILUMINISMULUI se remarcă de asemenea personalităţi importante in domeniul chirurgical: Guy de Chauliac - considerat unul din precursorii chirurgiei moderne, după chirurgul islamic Al-Zahrawi; Realdo Colombo - anatomist și chirurg care a contribuit la explicarea circulației mici; Ambroise Paré - a sugerat utilizarea ligaturii în locul cauterizăr John Hunter – chirurg Amato Lusitano - a descris valvele ventriculare și funcționarea acestora Thomas Sydenham - supranumit Hippocrate al englezilor •
•
• • •
•
este acea parte a istoriei medicinei care începe în secolul al XVII-lea, când Renașterea și Iluminismul eliberează medicina de toate dogmele și elementele pseudoștiințifice, până în epoca modernă, mai exact până în 1945 când se consideră începutul medicinei contemporane. Istoria medicinei moderne
În acest secol se consolidează și se adâncesc epocalele cuceriri ale Renașterii. În special, se afirmă cu tărie acele principii metodologice care vor conduce la constituirea științei medicale moderne. Newton, Leibniz și Galilei au promovat și au consfințit pentru totdeauna metoda științifică. De aici înainte, la baza cercetării medicale observația, experimentul și raționamentul. La dezvoltarea chirurgiei moderne se fac remarcate personalităţi ca: William Morton (1819-1868) descoperitorul anesteziei generale Louis Pasteur (1822-1895) descoperitorul asepsiei Joseph Lister (1872-1912) descoperitorul antisepsiei TheodorBillroth (1829-1894) prima rezecţie gastricã cu anastomozã gastro-jejunalã. William Halsted (1852-1922) pionier în chirurgia tiroidei şi oncologicã. Alexis Carel (1873-1944) chirurg experimental interesat în culture de ţesuturi şi transplant de ţesuturi şi organe John H. Gibbon (1903-1973) pionierul chirurgiei toracice •
• • •
•
•
În chirurgia românească nume ca : N. Kretzulescu, Carol Davila, Ludovic Russ, Nicolae Turnescu, C-tin Dimitrescu-Severeanu, Thoma Ionescu, Gheoerghe Assaky, Dimitrie Gerota, Iacob Iacobovici, Theodor Burghele, Vladimir Buţureanu, Gheorghe Chipail au facut de asemenea istorie.