Ramuri, Nr. 1-2 / 2009
Nicolae Manolescu - Istoria critică a literaturii române Gabriel Dimisianu, Bucur Demetrian, Horia Gârbea, Constantin M. Popa, Ioan Lascu , Gabriel Coşoeanu , Gabriela G!eor"!işor, Lumini#a Corneanu
Istoria critică cr itică şi critica Istoriei (I) - Gabriel Dimisianu Istoria literaturii lit eraturii „ca interglosare interglos are infinită“ infin ită“ - Bucur Demetrian; Arca lui Manolescu. Manolescu. Perechi Perechi de lighioane lighioane nepereche - Horia Gârbea; Incontur Inco nturnabi nabilul lul critic - Constantin M. Popa ; Canonul Canon ul lui Manol M anolescu escu - Ioan Lascu; Sub odia esteticului. este ticului. ! nouă istorie istori e a literaturii litera turii ro"#ne - Gabriela G!eor"!işor; Istoria literară aşteptată - Gabriel Coşoeanu; $u o casă% ca să% ci c i un palat p alat&& - $lorea Miu; ! istorie literară lit erară care car e nu eludeaă elude aă istoria - Lumini#a Corneanu.
Istoria critică şi critica Istoriei % I & Gabriel Dimisianu
Era de aşteptat ca discuţiile stârnite de Istoria critic a lui Nicolae !anolescu s "i#e#e precumpnitor secţiunea dedicat literaturii contemporane, cu preocuparea, $n primul rând, de a "edea care sunt scriitorii de a#i incluşi şi care nu sunt. %i apoi& cât spaţiu li se acord di'eriţilor incluşi şi ce 'el de note primesc, (une sau rele. )âte de un 'el şi câte de alt 'el. E*plica(il omeneşte, aceast $ndreptare cu prioritate a interesului +a curio#itţii ctre partea ultim din Istorie 'ace s treac $n um(r e'ortul enorm de cuprindere depus de autor, 'aptul c el şi-a conceput marea lucrare ca pe un $ntre cu prţi armoni#ate. Este "or(a despre cinci secole de literatur şi nu doar despre o umtate de secol, ciar dac acestei porţiuni recente de timp literar i se acord $n carte un 'oarte mare interes. apt e*plica(il, printre altele, şi prin aceea c autorul $nsuşi i-a 'ost şi $i este protaonist, pri"ind din interior toate des'şurrile. n toat cartea $ns sunt aspecte discuta(ile +demne de a 'i discutate şi nu doar $n secţiunea re#er"at literaturii contemporane care "edem c aproape con'isc atenţia pu(lic. iscuţia despre aceast mare carte a criticii româneşti post(elice, mare $n toate sensurile, nu poate 'i una restricti" decât cu pierderi pentru toat lumea. %i pentru literatur, şi pentru istoricul ei, şi pentru cititori. n ceea ce m pri"eşte "oi $ncepe cu $nceputul comentariul meu din acest colţ de pain, adic re'erindu-m, $nainte de toate, la ceea ce şi-a propus e*plicit Nicolae !anolescu s $n'ptuiasc, ast'el cum ne pune $n tem $nc din Introducere. 3ici "or(eşte despre necesitatea desciderii ctre aspectul receptrii, acesta o'erindu-i criticului, $n cei peste dou#eci de ani de când şi-a pus $n ând s scrie o istorie a literaturii române, un spectacol 4cel puţin deopotri" de 'ascinant cu acela o'erit de operele propriu-#ise5. 3st'el cum s-au scris pân acum, consider N. !anolescu, istoriile literaturii noastre nu au 'ost prea atente la 'actorul receptrii, ceea ce l-a pri"at pe cititorul lor de posi(ilitatea con'runtrii cu alte usturi. 6r, important este a "edea 4lanţul de opere nu doar $n raportul unora cu altele, dar şi $n raport cu aceia care le-au citit5. e aici conclu#ia c o istorie a literaturii se scrie la dou mâini, una scriind despre operele propriu-#ise iar cealalt despre 'elul cum au 'ost ele $ntâmpinate $n di'erite momente şi de ctre di'eriţi receptori. Relaţia ne apare drept una de complinire, de reciproc susţinere $n timp& 46 ast'el de istorie nu poate 'i, dincolo de ci"ilitatea procedrii, decât una scris la dou mâini, care se desenea# reciproc şi simultan, dar aparţin unor "remuri di'erite5. Receptarea e $ns interesant şi prin ea $nsşi, ca 'apt e*presi", productor de 4spectacol5, (a ciar şi prin ceea ce N. !anolescu crede c ar 'i perimarea mai lent a lim(aului criticii, poate prima dintre ideile şocant contro"ersa(ile lansate de el $n Istorie& 4e alt'el, critica se $n"eceşte, mcar $n lim(a, mai $ncet decât poe#ia, romanul sau drama, mult mai e"ident datate, mai cu seam la distanţe mari de timp5. Este de discutat $n aceast pri"inţ. 7ot $n Introducere Nicolae !anolescu pune cestiunea deose(irii dintre Istorie şi icţionar, $n termeni accepta(ili, teoretic, de ctre oricine. Istoriile sunt, desiur, selecti"e, ocupându-se de "alorile de prim-plan, $n timp ce dicţionarele sunt e*austi"e. oar istoriile literare didactice n#uiesc, preci#ea# !anolescu, s 'ie cât mai cuprin#toare, un apana de 'apt al dicţionarului. 8unerea $n practic a acestui principiu accepta(il e nsctoare imediat de contro"erse. e ce cutare autor e pre#ent $n Istorie, 'ie şi consacrându-i-se un articol neati", şi de ce altul este numai enumerat ca posi(il pre#enţ $n icţionar 3rumentele trimiterii $n spaţiul icţionarului sunt ine*plicite şi nici nu se putea alt'el. ac le-ar 'i e*pus, N. !anolescu ar 'i tre(uit s scrie $nc o istorie. Istoria e*cluderii din Istorie şi a e*pedierii $n icţionar. Nu o putea scrie dup cum nici nu "a putea e"ita o(iecţiile de tot 'elul pri"itoare la 4includeri5 şi 4e*cluderi5. :unt apoi eliminrile de ne$nţeles de pe am(ele ta(ele. : dau e*emplul lui r< =enador, inorat şi $n calitatea minim de autor pentru dicţionar. ar =enador este un pro#ator inter(elic mai mult decât remarca(il, nu doar ca e"ocator plin de ar al mediilor e"reieşti caracteristice, alturi de I. 8elt# sau Ion )luru, dar şi un pro#ator su(til de incursiuni psioloice, a*at pe marea tem a elo#iei, plasându-se prin :u(iect (anal şi prin >ilda $n aceeaşi linie cu 3nton >ol(an şi )amil 8etrescu. e ce s nu 'iure#e nici mcar $n icţionar 3lte o(ser"aţii pe marinea Istoriei critice a literaturii române $n articolul din numrul "iitor. Istoria literaturii 'ca inter"losare inter"losare in(inită) Bucur Demetrian
8uţine crţi au 'ost aşteptate precum Istoria critic a literaturii române de Nicolae !anolescu. 6 prim parte a monumentalei lucrri a aprut la Editura !iner"a, $n 1990, cuprin#ând perioada de $nceput a literaturii +secolele ?@I-?@III pân la epoca
romantismului +ultimul capitol 'iind dedicat romanului postpaşoptist. inali#area Istoriei critice a literaturii române A B secole de literatur, Editura 8aralela CB, 200D, repre#int o dat semni'icati" $n traseul sinuos al unui spaţiu minat de 4comple*e5 sau de 4ilu#ii5, s'âşiat de nes'ârşite $nceputuri şi con'u#ii "alorice. )ele peste 1B00 de paini sunt consecinţa unei distanţri ermeneutice, unei 'amiliari#ri cu perioade demontate şi reconstruite din alte uniuri, cu alte unelte. Nicolae !anolescu este criticul care poate cuprinde un teritoriu literar supus rescrierilor repetate, pendulând $ntre constrâneri şi descideri, $ntre sisteme politice eneratoare de mituri $mpo"rtoare. iindc nicicând instanţa critic nu s-a con'runtat cu atâtea scim(ri la 'aţ $ntr-un spectacol cu un pu(lic nestatornic, dispus s urmreasc te*tul sau s-l rescrie, s pri"easc $ntr-o alt lumin supra'aţa scenei şi repre#entaţia. ac pentru epocile "eci lucrurile sunt "#ute prin prisma spiritului descins din 4Epionii5 eminescieni, cu plcerea redescoperirii unei "ârste aurorale, pentru literatura român post(elic se impun re'aceri tectonice, desprinderi de prim-planuri, ca $ntr-o compo#iţie cinematora'ic. 7enica decupaului selectea# şi reţine tipoloii, ta(louri prenante, 'orme capa(ile s susţin un periplu e*presi", menţinând $n um(r semne care se risipesc $n timp şi nu se mai resesc $ntr-un ori#ont de aşteptri. 8re"i#i(il $n iteratura român post(elic, scena manolescian pre'iurat $n ista lui !anolescu, 3ula, 2001, repre#int un reper canonic menţinut, cu mici modi'icri, $n Istoria critic. n studiul introducti", Istoria literaturii la dou mâini, criticul porneşte de la o imaine usti'icatoare, a(sent $n ediţia din 1990, şi anume de la litora'ia lui !.). Escer $n care dou mâini se desenea# una pe alta& 43m descoperit $n cele dou mâini care $şi $nceie $n acelaşi timp desenul cu manşeta celeilalte, o 'oarte nimerit imaine pentru o istorie care, din pcate, se scrisese, totdeauna, de la naşterea enului, la o sinur mân.5 ucrarea lui Nicolae !anolescu, dincolo de rioarea compo#iţional sau de eclipsri a*ioloice, usti'icate din perspecti"a instanţei critice, este o recitire a te*telor "eci şi noi, de la literatura medie"al pân la eneraţia 2000, 'iind rodul esteticii receptrii& 4Nici când e :anctis, 7i(audet sau )linescu le-au scris pe ale lor, nu s-au simţit câtuşi de puţin o(liaţi s se re'ere la comentariile şi la udecţile predecesorilor. Receptarea literaturii a 'ost considerat interesant târ#iu, a(ia $n a doua umtate a secolului ??5. )riticul remarc 'aptul c $n Istoria lui )linescu sunt a(sente trimiterile la critici, dar şi la 'aptul c tre(uie eliminat 4con'u#ia5 $ntre istoria literar şi dicţionarul cuprin#tor, menit s o'ere radiora'ia unei perioade, dincolo de ine"ita(ile mutaţii "alorice& 4Istoriile literare au 'ost rareori şi prileul sta(ilirii ori resta(ilirii unui canon, precum (unoar acela de pe ta"anul slii 3teneului Român, de la s'ârşitul secolului ?I?, $n care este 8aisie, dar nu este !aiorescu.5 Introducând dimensiunea temporal $n litora'ia lui Escer, criticul $şi imainea# relaţia trecut-pre#ent ca esenţial $n procesul receptrii& 4F s ne imainm c o mânec este contemporan, simpl, cu nsturei (anali, iar alta "ine din trecut, este du(l şi cu (utoni de aur. Iat cum $nţele eu istoria literaturii române, o sut dou#eci şi cinci de ani dup apariţia celei dintâi şi aproape şapte#eci dup cea mai impresionant, critic şi literar, din toate câte au "#ut lumina tiparului dup aceea5. Reperul clinescian este dominant $n Istoria critic a lui !anolescu, principiul cercetrii o(iecti"e 'iind minat de implicarea spiritual $ntr-un demers creator& 4a crea puncte de "edere din care s reias structuri accepta(ile5. Nu suntem departe de 4pra*isul estetic5 al lui Gauss, de cele trei coordonate de (a#& poiesis, aistesis şi Hatarsis, trepte ermeneutice de'initorii pentru dou maniere de receptare& 4s clari'ice pe de o parte procesul $n plin des'şurare prin care e'ectul produs şi sensul te*tului se concreti#ea# pentru cititorul contemporan, iar pe de alt parte s reconstituie procesul istoric prin care te*tul a 'ost perceput şi interpretat $n mod di'erit de cititorii unor epoci di'erite5. Istoria literaturii de"ine 4un lanţ de receptri5 capa(il s de#ilu#ione#e spaţiul literaturii, s deconspire mecanisme de producere sau s traduc momente de $m(trânire. 6pera literar este supus permanentelor 4distorsiuni5, iar o(iecti"itatea de"ine o imer 'iindc, 4o ade"rat istorie literar este totdeauna o istorie critic a literaturii5. Iat cum, din perspecti"a istoriei literare, operele cunosc nu doar principiul succesiunii, dar mai ales se anaea# $ntr-o corespondenţ, $ntr-un dialo speci'ic 4de la te*t la te*t5. :emni'icaţia istoriei literare la dou mâini se nuanţea#, tra"ersând opiniile lui )linescu, elleH, Gauss, Jadamer şi usti'ic spiritul critic al unei istorii incon'unda(ile& 43cesta este cel de al doilea $nţeles accepta(il pe care-l putem da istoriei critice la dou mâini& ea comport o re+"alori#are şi o +reinterpretare permanent a 'iecrui te*t şi a literaturii $n $ntreul ei, ca interlosare in'init. 8rin aceast prism, $ntreaa noastr cultur este o suit de teme cu "ariaţiuni5. esiur, modelul lui !anolescu este Jeore )linescu pentru care 4nu e cu putinţ s 'aci istorie literar 'r e*amen critic5, 'r o scar de "alori menit s trans'orme o istorie $ntr-o 4istorie de "alori5. 6linda clinescian nu $nltur compromisurile ideoloice, dar !anolescu recunoaşte datoria 'aţ de spiritul celui care a instituit o list de "alori, a reali#at 4reparaţii5 considera(ile& )onaci, !acedonsHi, :la"ici, )amil 8etrescu, structurând epoci, 'urind canoane. incolo de a(senţa unei receptri critice a operelor, )linescu reciteşte printr-un uni su(iecti" te*te "eci şi noi, creea# portrete, scene memora(ile, apelea# la o 4lectur in"ers5 $n manier (oresian sau (artesian, a'işea# o ţinut 4capricioas5, dar consolidea# "alori şi impune ierarii incontesta(ile. r s 'ie un creator de atmos'er sau un portretist +deşi nu lipsesc crociurile, totuşi, Nicolae !anolescu are 'ormulri care se reţin, urmând modelul clinescian. :e remarc alu#iile plastice sau relaţia interte*tual. 3lecsandri e recitit prin peisaul riorescian, prin romantismul =iedermeier, prin Jautier, dar şi prin !acedonsHi. n lirica erotic a lui 3lecsandri se resesc poeţii @creşti, )onaci şi se presimte tonul eminescian. =olintineanu e 4un coş(ucian5, Kianiada este 4on Luiote al nostru, lum şi satir, 'antasmaorie şi scriere $nalt sim(olic, 'icţiune şi critic a ei5. )iar dac lipseşte la(irintul (iora'ic, succesiunea anilor $mpo"rtori pentru detectarea unei recitiri critice a operei, Nicolae !anolescu ştie s decupe#e acele detalii capa(ile s usti'ice un compromis, o delaţiune, un comportament li(ertin. 3st'el, opera lui Ion =ar(u este pri"it şi din perspecti"a unei (iora'ii locuite de pitoresc, "oluptate, elemente aparent incompati(ile cu impersonalitatea Gocului secund& 4irimituri de la 'estinul (iora'ic se a'l presrate pretutindeni. 3u 'ost, $n eneral, identi'icate, mai ales dup pu(licarea corespondenţei şi a oca#ionalelor5. Nicolae !anolescu surprinde naşterea unui mit, drumul de la reticenţ la model, de la realitate la ilu#ie. a de(utul lui =laa, J. )linescu şi o"inescu se do"edesc circumspecţi, critica urmrind ca mitul construit treptat s se impun şi s domine receptarea& 46dat construit mitul marelui poet, critica a trecut $n reistrul opus, al encomionului, 'ilo#o'area de"enind un 'actor de poeticitate şi e*presionismul 8oemelor luminii unul de oranicitate5.
)riticul clasi'icrilor romaneşti, creatorul canonului literar contemporan, susţintorul eneraţiei postmoderniste, reconsider pro#a lui eli* 3derca, inu Nicodin, )onstantin :tere, 7eodor :corţescu, >. =onciu, Ion !arin :ado"eanu. ac Ji( I. !iescu, )e#ar 8etrescu, Ionel 7eodoreanu sunt e*pediaţi, Ion !arin :ado"eanu 4merit mai mult atenţie decât i s-a acordat de ctre critica "remii.5 8ro#a lui 3nton >ol(an, alturi de cea a lui !. =lecer sunt puse $n lumin din uniul ionicului românesc& 43nton >ol(an tre(uie considerat unul din cei mai de seam pro#atori moderni.5 nul din cei mai oriinali scriitori inter(elici, din specia a"anardiştilor, 4!. =lecer are ast#i, ca şi !ateiu I. )araiale, cea mai $nalt cot de preţuire5. :unt "alori#aţi nuanţat, )onstant 7onearu, Radu :tanca, ). Noica, 3le*andru 8aleolou, Edar 8apu, %te'an 3uustin oinaş, 'iuri ale 4"estiiilor din "remea unei literaturi normale5, dar Ion Neoiţescu este co(orât de pe soclul su& 48ân la urm, opera lui Neoiţescu, unul dintre cei mai personali critici de dup al oilea R#(oi, este decepţionant& 'ramentar, diletant, ne'inali#at şi e*tra"aant. espre clasici a lsat doar consideraţii 'ulurante, unele e*trem de atrtoare, dar nicio sinte#. 3 pre'cut ieraria critic $n antoloie de te*te.5 Nicolae !anolescu reuşeşte s $nsu'leţeasc te*tele, s $nalţe spiritul creator sau s-l nelie#e, anulându-i strlucirea mitic. Gudecata este necruţtoare. Niciun est $nduitor. Jeneraţia MC0 este pri"it prin rila unei 4reliii politice5. 3colo unde este ca#ul, "aloarea se do"edeşte trium'toare& 4!iai =eniuc nu este doar un autentic poet realist-socialist, dar şi sinurul poet realist-socialist autentic5. Gocul de cu"inte $l scoate pe poet din con"oiul "eleitarilor şi detaşea# un 'rail 4are#ianism5, sau o 4art poetic rudimentar, "iuroas şi e'icace5. Iat imainea lui Euen Ge(eleanu& 48e cât de 'ireasc pare pentru !iai =eniuc croiala realist-socialist, pe atât de prost $l $m(rac pe Euen Ge(eleanu5. a !aria =anuş, criticul nu poate s nu admire tonul din Kara 'etelor +4ce titlu admira(il5, remarcând urmele realismuluisocialist, pre#ente şi la Jeo umitrescu sau Nina )assian, creia $i su(linia# oportunismul, 4iuţeala de mân5, con"ertirile ipocrite. iteratura contemporan corespunde $n linii mari canonului manolescian +cele trei "olume aprute la 3ula, $n 2001, cu a(senţe adesea neusti'icate& Ion !ircea, 3drian !arino, !arin !incu, aurenţiu lici. 8re'erinţa pentru Euen :uciu sau i"iu Jeorescu ţine de aceeaşi estetic a receptrii care poate e*pedia te*tele poetice ale lui Ion !ureşan sau 7raian 7. )oşo"ei. in lista lui !anolescu din 2001 nu (ene'icia# de capitol distinct& =edros >orasanian, aniel @ii, R#"an 8etrescu, Emil >ure#eanu, Romulus =ucur, :imona 8opescu, Ioan >ol(an, @al )ondurace, aniel imitriu, lorin !anolescu, !ircea Iorulescu, !ircea 3nelescu, 3le*andru 8iru. intre poeţii eneraţiei MO0, Nicita :tnescu şi !arin :orescu sunt recitiţi $n comple*itatea spiritului critic descis dimensiunii a*ioloice. !iai rsaci este adus $ntr-un prim-plan semni'icati", (ucurându-se de o lectur con"intoare& 4atâtea licori distilate nu 'ac din rsaci un poet lipsit de oriinalitate. naintea opt#eciştilor, el scrie o poe#ie intelient, ludic, plin de ironie interte*tual, sa"uroas le*ical şi $n stare de permanent raţie5. 8oe#ia lui Ioan 3le*andru este surprins $n declinul unei traiectorii neconcludente "aloric& 4in ne'ericire, drumul poe#iei unuia dintre cei mai talentaţi poeţi ai eneraţiei MO0 se $ncide de'initi" $n ast'el de compuneri em'atice unoase.5 espre Nicolae =re(an, N. !anolescu 'ormulea# o udecat sinteti#atoare& 4)el mai oriinal şi puternic romancier post(elic ar 'i putut 'i şi un mare scriitor dac nu i-ar 'i lipsit un anumit discernmânt5. 8e umitru Kepenea $l citeşte nu de la $nlţimea martirului, ci $n lumina mult prea tare a criticii $nduitoare 4suspect de oportunism5. esiur, !ircea )rtrescu este capul de a'iş al postmodernismului românesc. 3ici, criticul recreea# atmos'era de cenaclu, creionea# clinescian un portret +4uscţi", nericios, cu o 'aţ mic adunat parc toat $n pri"irea 'oarte 'i*.5 in esturi, din lectura poemului citit, criticul conturea# un ta(lou purtând semnele destinului implaca(il, 'iindc autorul e"antului este 4un pro'esionist al scrisului, unul dintre rarii scriitori din ultimele decenii ale secolului ?? şi din primele ale secolului ??I5. intre critici, merit pus $n e"idenţ e'iia lui Euen :imion 4prea riid pentru ustul meu5. up o anali# temeinic a operei unuia dintre cei mai importanţi critici contemporani, Nicolae !anolescu trece la necruţtoare e*ecuţii. i reproşea# conenerului su 'aptul c 4nu i-a plcut niciodat s rişte5, dar şi c 4e reu de spus c a descoperit ori a lansat un scriitor5. Ironia manolescian este 'r marini, luând proporţii ne(nuite& 4dar pare oarecum curios s i#(uteşti per'ormanţa, când eşti cronicar, de a scrie totdeauna al doilea despre aproape toţi autorii5. 8ortretul 'cut lui Euen :imion este ineala(il& 4F E. :imion n-are su'icient "ioare nici $n entu#iasm, nici $n dispreţ. 8olemica a practicat-o rarissim şi nerele"ant. 3şa cum n-a propus un autor, nici n-a demolat "reunul. )ronicile lui conţin udecţi cuminţi. 3erul lor este clduţ. 7e poţi aştepta din partea lui la o (analitate decât la ce"a şocant. ipsa pre'erinţelor e "dit& criticul scrie la 'el de (ine despre oricine. E un a"anta aici& ealitatea de umoare. ar şi un de#a"anta& sla(ul accent emoţional. n critic care nu-şi d niciodat $n petic, pro(a(il din cau#a unui sel'-control per'ect, e tot aşa de puţin simpatic ca o 'emeie splendid, dar 'riid.5 )u asemenea paini, nu poţi spune c $i lipseşte criticului arul creator, 'iindc Nicolae !anolescu scrie despre cinci secole de literatur conştient de a(senţe, distanţându-se, 'când pau#e, cutând s-şi imaine#e "irtualii receptori +tinerii care nu au cunoscut anumite reimuri politice. n Istoria unei istorii, criticul remarc 'aptul c 4selecţia const mai puţin $n ce a'irm decât $n ce nea& e mai (ine de'init de a(senţe decât de pre#enţe5. )a orice critic temeinic, Nicolae !anolescu nu are pretenţia in'aili(ilitţii, opera sa 'iind supus posi(ilelor re"i#uiri. )riticul co(oar un mod de receptare, rea(ilitea#, contest, 'ace un permanent dialo cu crţile. 7rieşte cu nostalia esteticului, reciteşte şi reimainea# un traseu din pre#ent spre $nceputuri& 4E*perienţa esenţial a scrierii unei istorii a literaturii const, $n de'initi", $n a rein"enta, 'când calea $ntoars dinspre "iitor spre trecut, oriinea şi de#"oltarea literaturii $nseşi dintr-un anumit loc şi dintr-un anumit timp.5 ucrarea lui Nicolae !anolescu este o construcţie monumental, enerând contradicţii 'ireşti prin omisiuni ine"ita(ile, dar şi
modalitţi de receptare $n care plcerea lecturii se $m(in cu rioarea udecţilor de "aloare. *rca lui Manolescu. Perec!i +e li"!ioane neperec!e Horia Gârbea
1. espre lectura $n enunci 6 ancet a re"istei România literar, ultimul numr din 200D, a sta(ilit c E"enimentul literar al anului 200D ar 'i apariţia Istoriei critice a literaturii române de Nicolae !anolescu. 3şa au cre#ut "reo P0 din PC de scriitori $ntre(aţi, restul 'iind pasi(ili de a 'i cali'icaţi, $n termenii ocurilor in'antile, drept 4o'ticoşiQ 'aţ de cali'icati"ele acordate de academicianul !anolescu. a prima lansare, la 7$rul Jaudeamus, Editura 8aralela CB a "$ndut $n c$te"a ore "reo P000 de e*emplare, mulţi doritori rm$n$nd pe listele de aşteptare pentru a o primi prin poşt. 7iprit $ntr-un sinur "olum masi", monumental, de 1B00 de paini, +prost leat şi 'oarte nelient redactat, 'ie #is $n treact, 8aralela CB 'iind culpa(il A nu aşa se $nrieşte o carte de asemenea an"erur Istoria acoper cinci secole de literatur comentat $n "i#iunea unui sinur autor, cel care a lucrat la ea "reo dou decenii, dar mai intens $n ultimii cinci ani. in 19C1 c$nd a aprut Istoria... lui J. )linescu, un asemenea e"eniment editorial nu s-a mai $nt$mplat, alte Istorii mai mult sau mai puţin didactice 'iind succinte sau parţiale. 3m citit aceast remarca(il şi unic oper $n enunci dar nu la 'iurat - am destule c$rtiri, alt'el minore 'aţ de ea, impuntoarea. )i la propriu, prosternat pe podea, la lumina unei lmpi minuscule, pentru a "eea concomitent, 'r a-l strica, somnul 'iului meu. 3 'ost sinura soluţie de a continua p$n $n #ori o lectur de care e reu s te desprin#i. 3m $nţeles cu acest prile c penetraţia unui te*t $n mintea lectorului e potenţat de cinul po#iţional, de unde acuitatea at$tor comentatori de crţi sacre. 2. 6ri mai scim(aţi canonul, ori mai rriţi canonada 3utorul de acum nu-i ocoleşte pe scriitorii recunoscuţi de percepţia alor critici şi ciar a pu(licului. !arii clasici rm$n Eminescu, )rean, )araiale, :la"ici, nu s$nt ocoliţi, nici minimali#aţi Re(reanu, :ado"eanu, )amil 8etrescu, nici Ion =ar(u, =laa, 3re#i şi =aco"ia. n spaţiu $ntins ocup discutarea operei lui J. )linescu. up r#(oi, scriitori precum Nicita :tnescu, :orescu, =re(an, =u#ura şi alţii au $n ieraria lui N. !anolescu apro*imati" locul pe care comentatorii lor şi ciar admiratorii l-au 'i*at prin ani. 3sta udec$nd dup atenţia pe care le-o acord criticul. 3utorul 3rcei lui Noe, deşi $i citea# pe criticii de dinaintea lui, deseori doar pentru a marca un de#acord, "ine cu o "i#iune inedit ciar 'aţ de ceea ce el $nsuşi scrisese mai demult despre aceiaşi. iecare oper nou, crede Nicolae !anolescu, mai ales dac e una de importanţ, modi'ic "i#iunea asupra tuturor celor de dinainte ei. Nimic nu este 'i*at $n literatur şi cel mai 'ascinant lucru este adesea tocmai 4po"esteaQ receptrii critice a unei scrieri sau a unui autor. E"ident c un autor este 4altulQ pentru un pu(lic nou, cu o alt "i#iune asupra lumii. up cum e $mprtşit de !anolescu prerea c opera literar este perisa(il. 7ot ce era alu#ie politic la un autor din perioada 19C19D9 poate trece neo(ser"at pentru un t$nr cititor de acum. @aloarea moral a unor opere curaoase este estompat de scim(area conte*tului politic. Nicolae !anolescu $ncearc s e*plice, mai ales pentru perioada comunist, importanţa unui scriitor pe scena epocii, dar $n udecata ultim 'oloseşte doar criteriul estetic şi "alori#ea# din perspecti"a unui cititor al anilor 2000, ani ce nu mai intr $n Istorie. 3sta arat de ce, spre contrarietatea multora, autori care au 4ieşit (ineQ $n cronicile de $nt$mpinare şi ciar au co(or$t 'ericiţi din 3rca lui Noe s$nt acum destul de umuliţi, de parc t$rnuirea din Ilu#iile lui Euen Nerici nu le-ar 'i 'ost destul n a'ar, cred, de >ortensia 8apadat =enescu +n-am comparat riuros te*tele, romancierii din 3rca lui Noe au parte de re"i#uiri serioase 'aţ de punctele de "edere e*primate atunci. 6ricum de rescrierea capitolelor ce le s$nt consacrate. ltimii autori luaţi $n discuţie, a'irmaţi $ndat dup 1990, s$nt puţini. 6pera lor este $n e"oluţie şi, starea ei ne'iind clari'icat, istoricul $i ocoleşte. 7otuşi, la unii scriitori importanţi şi mai "$rstnici, cu un loc asiurat $n ra'tul $nt$i, s$nt discutate şi opere pu(licate dup anul 2000. )ampion ar 'i, dac $mi amintesc (ine, )ornel nureanu cruia i se menţionea# cu se"eritate Istoria secretF din ciar 200D, urmat $ndeaproape de !ircea )rtrescu şi Ja(riel )i'u doeniţi pentru romanele lor din 200. P. :entinţele rm$n de'initi"e. E*ecutarea pe cur$nd 3utorul Istoriei criticeF ştie c lucrurile nu se scim( ciar de pe o #i pe alta şi c, la o distanţare su'icient, modi'icrile de percepţie nu s$nt tocmai radicale. E ca#ul istoriei 4"eciQ a literaturii şi apoi a celei p$n la apariţia 4marilor clasiciQ, cel puţin. e aceea N.!. $nsuşi nu a mai re"enit asupra prţii respecti"e, 'i*ate $n "olum $n 1990. oarte cur$nd, interpretrile asupra ultimei prţi a secolului ?I?, a primelor dou decenii din secolul ?? şi ciar a perioadei inter(elice se "or sta(ili#a $n conturarea unei imaini c"aside'initi"e, la care nu "or mai 'i de aduat dec$t amnunte. 8entru aceast perioad este clar c autorul Istoriei a simţit c e timpul s se pronunţe sinteti#$nd prerile de p$n la el şi tr$nd o linie totali#atoare pe care, $n 19C1, J.)linescu nu a"ea cum s o trase#e. 8ri"ind literatura de dup 19C1 şi p$n la cderea comunismului este iarşi "dit c Nicolae !anolescu consider cei aproape 20 de ani trecuţi din 19D9, de la $nceierea etapei prea puţini pentru a udeca o literatur $nc e'er"escent şi se opreşte cam la $nceputurile scrisului post-decem(rist. ar de la !oromeţii, Jroapa, )ronica de 'amilie au trecut cam c$te B0, de la marile romane ale lui =re(an şi "olumele principale ale lui Nicita :tnescu "reo PB-C0. espre ele, istoricul scrie otr$t şi otr$tor, 'c$nd in"entarul numeroaselor e*ee#e, d$nd dreptate sau de#apro($nd 'r e#itare. e alt'el, $n eneral, e*primarea academicianului este tranşant. ntr-o construcţie asumat precum Istoria critic..., maistratul nu-ţi poate permite prea multe $ndoieli şi interpretri lsate descise. )u riscul de a reşi, sentinţa tre(uie dat. Relati"i#rile s$nt e*cluse& cutare carte este 4cea mai sla(Q, alta 4cea mai (unQ a autorului respecti", 'ormulri ce re"in adesea. espre un autor scrie decis& 4pro#a este parodic, lipsit de oriinalitateQ, trec$nd peste propriul capitol despre J.
7opârceanu $n care $i eloia# 4parodiile oriinaleQ sindu-le mai re#istente dec$t restul operei şi capa(ile s-l sinulari#e#e. n eneral, N. !anolescu acţionea# ca un ar(itru de 'ot(al sau ca un procuror care este o(liat s se pronunţe pe loc dac 4a 'ost sau nu a 'ostQ. )e-i drept, criticul $şi precede 'oarte des $nceierea, mai ales c$nd e "or(a de mari opere, de o rapid enumerare a punctelor de "edere ale altor e*eeţi, $n special a celor 4acreditaţiQ $n (ranş. 3şa, la !ateiu )araiale $i consult pe di"erenţii 3le*andru Jeore şi 6"idiu )otruş 'r a-i omite şi pe alţii. a 'el la Ion =ar(u, pe unii dintre 4e*perţiQ declar$ndu-i $ns, scurt, a(eranţi. ormulrile istoricului s$nt 'oarte des deose(it de personale şi $n stil coloc"ial& 4era s #ic...Q etc. Rostirea neutral este ocolit pe departe ca şi didacticismul. E o istorie pentru cunosctori, nu pentru no"ici. C. )ritica teatral, dramatic şi poliţist n partea cea mai masi", cea alocat 'iresc secolului ??, capitolele consacrate criticilor s$nt importante numeric, pentru perioada inter(elic precum şi pentru cea post(elic. )apitole mari şi amnunţite au !aiorescu, E. o"inescu, J. )linescu dar şi alţii, mai ales colei de eneraţie ai autorului precum Euen :imion, @aleriu )ristea, ucian Raicu. r a 'i mereu $n acord cu ei, dimpotri", situat adesea $ntr-o su(liniat di"erenţ, Nicolae !anolescu le aduce prin spaţiul re#er"at, deseori mai mare dec$t al unor poeţi sau romancieri cu cot, un implicit eloiu. ipsesc $ns destui con'raţi trecuţi drept 4autori de dicţionarQ +an )ristea, !ircea Iorulescu, .lici, 3. !arino sau inoraţi complet +!. !incu, Ion !anolescu. Romancierii perioadei post(elice s$nt mai atent trataţi dec$t poeţii. 6perele lui =u#ura şi =re(an s$nt luate roman cu roman şi, mai ales $n ca#ul primului, pri"ite cu rceal. !ult mai (ine iese J. =liţ din care s$nt alese doar cele dou romane importante. )a şi Ja(riela 3dameşteanu cu unicul ei roman discutat, imineaţa pierdut, nt$lnirea 'iind declarat clar un eşec. )u mult scrupul şi onestitate se re'er autorul la alte comentarii critice c$nd e "or(a de "eliţii inter(elici şi de 4marii şai#eciştiQ, mai ales romancieri. Interpretrile lui 3l. 8aleolou la :ado"eanu s$nt e*puse admirati" deşi contra#ic punctul de "edere al lui !anolescu $nsuşi. )el mai citat persona este 3le*andru Jeore care are şi a"antaul de a se 'i rostit despre mai toţi. %i nu #ic la $nt$mplare 4personaQ pentru c, de 'apt, dac Istoria lui J.)linescu ar 'i 'ost un roman, cea a lui !anolescu e o pies de teatru $n care replicile şi situaţiile dramatice s$nt create de critici. ispus s-l recunoasc la alţii, pro'esorului $i "a 'i uşor s descopere la el $nsuşi talentul dr dramatur şi ciar de rei#or Istoria lui !anolescu nu este mai 4teatralQ dec$t a lui )linescu, $n sensul de 4em'aticQ, ar 'i şi reu, dar e $n mod siur mai dramatic +intri şi situaţie. 8rin comparaţie, a lui 3le* %te'nescu +aceea pe sementul 19C1-2000 este palpitant, 4poliţistQ, simpli'ic$nd 4con'lictulQ pentru a accelera pulsul pri"itorului. B. 8entru c a "enit "or(a de teatruF n pri"inţa dramaturiei, e clar c Nicolae !anolescu nutreşte ideea c e ne$nsemnat la noi $n secolul ??. Euen Ionescu nu intr pentru c opera dramatic e $n 'rance#, iar :orescu e inorat ca romancier dar ludat pentru critic şi rm$ne cam sinurul dramatur din peisa. )amil 8etrescu şi .R. 8opescu, mai ales ultimul, 'iind "#uţi ca romancieri. !uşatescu şi @. I. 8opa s$nt reduşi la piesele lor 4de (a#Q, Siriţescu lipseşte. e 'apt, dramaturia inter(elic se $mparte simplu şi oarecum dureros $n J. )iprian şi 3lţi dramaturi. oarte interesant este $ns articolul despre J.)iprian şi uimitoarea sa pies 6mul cu !$rţoaa. intre cei mai "eci, ela"rancea nu $l impresionea# pe critic, dar lui !. :or(ul i se recunoaşte $n termeni neaşteptat de cal#i şi meritaţi e*celenţa 8atimei roşii. ui !iail :e(astian, ca şi lui )amil 8etrescu de alt'el, i se trec $n re"ist toate piesele cu mare re#er". ndreptţit dac admiţi arumentele serioase ale criticului şi poţi s-ţi uiţi sentimentalismul $n 'aţa unor, totuşi, reali#ri sinulare $n teatrul nostru. 7. !a#ilu nu (ene'icia# nici mcar de un in"entar complet al teatrului su. 8este un punct de "edere de enero#itatea lui !ircea Jiţulescu care a pu(licat tot $n acest 200D o Istorie a literaturii române A dramaturia, !anolescu toarn o leat de ap cu eaţ. up r#(oi, lipsesc Naiu, =ieşu, :olomon, 8aul Ioacim, ultimul nu 'iurea# nici ca 4dicţionarQ. nc$t )itic, 7. 8opescu şi alţii $nc mai mrunţi ciar nu au cum s ai( parte de "reo menţiune. =arana şi >oria o"inescu s$nt luaţi $n 3rc dar pe post de insecte, cu tratament eal. E interesant $ns c N. !anolescu se re'er destul de des la unele montri ale pieselor de teatru sau ale dramati#rilor art$nd c se pricepe şi la arta scenei +cu preci#area c espot-@od s-a ucat şi $n ultimii B0 de ani, istoricul e*aer$nd ne'rec"entarea acestui te*t. aţ de "dita sa ne$ncredere $n dramaturia român ca literatur, sensi(ilitatea la montarea ei scenic $l caracteri#ea# pe !anolescu ca pe un spectator $nţeletor, sensi(il şi cu (un memorie, 'c$ndu-l, otr$t, şi mai simpatic. O. Iar "oi, "oi, opt#eciştiiF iteratura pentru copii şi cea :.. s$nt trecute repede, ca srace $n opere $nsemnate, 'iind menţionat ).7. 8opescu şi, cu eloiu meritat, 6".:. )romlniceanu. n scim( un capitol mare, ultimul, este consacrat literaturii memorialistice de dup 1990, luat 'oarte $n serios, cu citate şi detalii, ceea ce arat ce a citit mai mult autorul $n ultimul deceniu. in eneraţia D0, al crei mentor a 'ost, Nicolae !anolescu alee destule capete de serie, mai ales poeţi, pe care, 'r s-i rs'eţe e*cesi", $i situea# $ntr-un pluton solid, pus su( comanda lui !ircea )rtrescu. 8ro#atorii promoţiei nu se (ucur de o atenţie pe msur, e*cept$ndu-l pe acelaşi )rtrescu, mi#a indiscuta(il a criticului. eşi $i reproşea# sl(iciunile lui 6r(itor P şi mai ales partea despre Re"oluţia din 19D9 care este cea mai sla(. 3tenţia criticului este ma*im, el distine, antrenat şi prin conducerea )enaclului de luni, toate deose(irile, uneori numai de nuanţ $ntre poeţii opt#ecişti. Nu uit s menţione#e unicul "olum de poe#ie al lui Ion =odan e'ter, citea# copios din )lin @lasie, Euen :uciu şi alţii 'r s omit mici istorii precum metamor'o#a titlului de de(ut al lui @lasie din a(orator $n a(orator spaţial A poeme : 'apt re"elator $n epoc, e'ectul lecturii lui !atei @işniec cu memora(ilul poem )ora(ia şi altele.
3ici Istoria.. de"ine ciar mrturie de la 'aţa locului. 3tenţia acordat de critic poetului )lin @lasie i-a atras acestuia e*ilul +deocamdat doar din iliala 8iteşti a niunii :criitorilor. @iolenţele, deocamdat "er(ale, la adresa Istoriei şi autorului su "in 'ireşte de la autori $n "iaţ, cei rposaţi mulţumindu-se cu rsuciri tip )nuţ, dar campionii s$nt, parado*al, tocmai cei din eneraţia ultim şi cea mai 'a"ori#at, cel puţin la capitolele liric şi critic. 8ro#atorii s$nt mult mai puţin consideraţi, Nedelciu 'iind tratat cu de#amire, iar lui Jroşan nemenţion$ndu-i-se tocmai te*tele mai o'ertante. . Ne"ermore Istoria critic a lui Nicolae !anolescu merit statutul de (est seller şi pe cel de e"eniment. Ea atrae pu(licul spre literatur cu autoritatea unui mare critic şi cu "i#iunea sa contemporan, cu noutatea interpretrii şi siuranţa udecţii. Este e"ident, o spune $nsuşi autorul, c o ast'el de carte nu se "a mai scrie $n acest 'el, de ctre un sinur om, $n Europa, pro(a(il niciodat. Inconturnabilul critic Constantin M.Popa
8arcuri masi"a Istorie a lui Nicolae !anolescu, 'e(ril, cu acea curio#itate 'aţ de lucrul $ndelun aşteptat. up un prim moment de surpri#, e#itare, acceptare ori recunoaştere $ţi $ndui un respiro necesar distanţrii e"aluati"e, cu toate c eşti $nsoţit de un sentiment niciodat dus pân la capt. !ai curând in"entariere decât rioare analitic, mai dera( de#iderat al o(iecti"itţii decât elucidare şi "erdict, lectura aceasta para#itat de spectrul palmaresului nu atine, din 'ericire, 'initul, pentru c a duce totul pân la capt $nseamn a termina. 6r, e*istenţa Istoriei de-a(ia $ncepe şi ea reclam o lectur mereu repetat. 4Ne stimm maeştrii nu para'ra#ând la nes'ârşit opiniile lor, ci mai dera( atunci când $i continum prin contra#icereQ, scria !ircea Taciu cu aproape trei decenii $n urm, $n ori#ontul unei dorite noi istorii literare româneşti a"ând cordonul om(ilical tiat, cu alte cu"inte eli(erat de autoritatea tiranic, de tutela unui ilustru 4modelQ. 8ornind de la )linescu şi asumându-şi e*ienţele acestuia +4nostalia esteticuluiQ, Nicolae !anolescu intenţionea# crearea unei, cu ade"rat, noi Istorii critice a literaturii române, oper pasionant, scutit de timorri, de umtţi de msur sau de locurile comune ale e*erciţiului 'ormal.@om "edea cum şi cât se $mplineşte din acest orolios proiect. E'ortul personal de a descoperi principiile eneratoare ale unei discipline 4tradiţionaleQ, ciar desuete şi ne'rec"enta(ile, dup unii teoreticieni, este remarca(il. Istoricul, a crui sensi(ilitate estetic şi $n#estrare conceptual au atins apoeul, conştienti#ea# aspectul de aporie al $ntre(rilor leate de reimul "alorilor $n dimensiunea lor diacronic& sunt acestea a(solute şi uni"ersale sau relati"e şi receptate de 'iecare dat alt'el; e*ist o mutaţie a "alorilor +"e#i o"inescu sau numai una a conte*telor; o "aloare tre(uie pri"it ca un unicat sau este posi(il $nscrierea ei $ntr-un tip mai lar 8ropria repre#entare asupra domeniului presupune aleerea soluţiilor constructi"e, ierari#area contri(uţiilor critice complementare, raportarea la reperele contemporane. Reacti"area istoriei literare ca disciplin are, la autorul nostru, un caracter proramatic şi se (a#ea# pe te#ele unui sistem ce-i cuprinde pe >ans Jeor Jadamer, Gauss, ernand =raudel, Jeore :teiner şi cei doi =loom +>arold şi 3llan. 6 prim te# se re'er la strati'icarea temporal e*istent $n istorie, dar aplica(il şi literaturii. Raporturile $ntre timpul e*tern şi temporalitatea intern disociat la ni"el de en şi de oper sunt e*trem de comple*e şi teoreticianul se "ede ne"oit s apele#e, pentru a se 'ace $nţeles, la lim(aul meta'oric& 4am putea "edea $n maşinria $n mai mulţi timpi a istoriei literare un ceasornic ale crui lim(i au "ite#e di'erite, dup cum indic secundele +timpul e"enimenţial, e*tern, minutele +timpul enurilor şi orele +timpul operelor. aptul c nu "edem mişcarea lim(ii orare nu $nseamn c ea st pe loc...Q. Intuind c operele posed un timp al lor, cel mai 4leneşQ şi mai reu de perceput, !anolescu anali#ea# un 'enomen de entropie şi aune la conclu#ia c o ade"rat istorie literar este totdeauna o istorie critic a literaturii + 4istoria udecţilor de ustQ. 6 alt te# incitant este cea a diacroniei interte*tuale. 6perele $ntreţin unele cu altele un dialo speci'ic de la te*t la te*t. 7e*tele $şi adresea#, $n timp, pro"ocri şi replici, ast'el $ncât 'iecare oper modi'ic +oricât de impercepti(il ansam(lul de opere. Istoria literar este ast'el constrâns s citeasc 'iecare oper $n letur cu toate celelalte, care o preced sau $i succed, con'orm 4ţesturiiQ topoloice a culturii. n letur cu te#a canonului, s o(ser"m c istoricul literar acreditea# ascendenţa canonului romantic A naţional, a celui clasic A "ictorian şi a canonului modernist, tratând destul de e"a#i" tentati"ele de re'acere a canonului $n perioada contemporan. )u toate c, $ntr-o alt ordine de idei, !anolescu re'u# principial con'iuraţia didactic a istoriei sale literare, leitimarea spectacolului receptrii rei#at de el nu se "a produce $n a(senţa manualului. 7e*tele de escort ale Istoriei critice 'ac aproape inutile orice o(iecţii, orice receptare 'iind 4o udecat pe cont propriuQ. n acelaşi timp, tre(uie s recunosc ardenţa pledoariei pentru cultur din 4raportul despre starea istoriei literare5 +pp.1CB11CBB, "erita(il pam'let la adresa proli'errii mentalitţii 4pramatismuluiQ $nust şi prin canalele lo(ali#rii. 8ropunând o 4istorie critic şi stilisticQ a literaturii române, N. !anolescu am(iţionea# impunerea unui 4modelQ, ciar dac $nţeles ca ipote# de lucru. El operea# eliminarea 4accesoriilorQ aparţinând istoriei culturale şi (iora'ismului, acord spaţiu opiniilor critice e*primate anterior +critica criticii şi reciteşte operele 4pentru arta lorQ. )onceptele operatorii se supun $n totalitate speci'icului literaturii, criteriilor ei. 48eriodi#areaQ are $n "edere 4iteratura medie"alQ +sec.1O A 1D, 4Neoclasicismul şi uminismulQ, 4RomantismulQ, 4GunimismulQ +sec.19, 4!odernismulQ +3"anarda, Jeneraţia 2, 4)ontemporaniiQ +Realismul socialist, Jeneraţia C0,Jeneraţia O0, Jeneraţia D0, Jeneraţia 2000.Reparti#area pe enuri e"it pericolul 4de#mem(rriiQ autorilor, prin plasarea acestora $n cadrul enului ce-i e*prim cel mai con"intor. 6 inconsec"enţ& $n "reme ce criticul şi istoricul literar decupea# aleria 4marilor scriitoriQ $n conte*tul Gunimismului şi al !odernismului +cu noile accente repre#entate de !.=lecer şi 3nton >ol(an, nedumereşte a(senţa unei asemenea opţiuni a*ioloice pentru perioada 19CD-2000. 3cum oare nu au e*istat mari scriitori
esiur, nu "om strui şi noi asupra 4a(senţelorQ moti"ate sau nu din Istorie.impotri" , credem c ar 'i putut 'i uitaţi, 'r rerete, =eniuc, Ge(eleanu, Nina )assian, 7itus 8opo"ici, 3urel =arana, 7omo#ei, 3. 8unescu, )ristian 8opescu, 3drian 3lui Jeore. 3cceptând aserţiunea c pre#enţa $ntr-o istorie literar are o 4"aloare promoţionalQ şi mai puţin 4criticQ, "om distine $ntre pre#enţele rutiniere şi cele e*plica(ile +8etru )reţia, 3l Jeore, )lin @lasie, Elena %te'oi, >oria Jâr(ea.ar su(iecti"ismul criticului se mani'est a outrance $n $nşiruirea 4autorilor de dicţionarQ, initoare pentru "aloarea şi autoritatea unor nume precum i"iu Rusu, 3l.8iru, Ioana Em.8etrescu, Radu Enescu, aurenţiu lici, Euen ricaru, !arin !incu şi, mai ales, 3drian !arino, pus, $ntr-un loc, $n (alanţ cu autorul Introducerii $n teoria lecturii +43de"ratul 8aul )ornea A stilist inenios şi deusttor "oluptuos de aparenţe A nu se a'l $n aceast carte, care pare ieşit din condeiul sear(d al unui 3drian !arinoQ. Impresionismul este, se "ede, pe cât de nedrept, pe atât de resentimentar. incolo de anali#e, de 'ormulrile memora(ile +iat o caracteri#are clinescian arcim(oldesc& 4Emil =rumaru e un poet minor, un manierist care stpâneşte un reistru, dac nu 'oarte "ariat, destul de $ntins, suesti" mu#ical şi plastic, decorati", totodat somptuos şi discret +un desen pe o 'oaie de ceap, şi o lim( de o rar sa"oare $n care leuşteanul, mrarul şi alte (uruieni miraculoase şi-au amestecat tria su(tilQ, de su(te*tul $ntotdeauna polemic şi ironic, reţin atenţia 4cestiunileQ re#ol"ate tranşant, decis. Ine*istenţa unui 4(aroc românescQ este demonstrat, spre e*emplu, prin lipsa spiritului traic la oso'tei, ca şi a anoasei indi"idualiste din poemul @iiaţa lumii al lui !iron )ostin. R#(oindu-se cu protocronismul, !anolescu atac pro(lema oriinalitţii şi, tind nodul ordian, a'irm& 48rerea mea este c poe#ia româneasc nu poate s $nceap decât cu te*te scrise $n lim(a românQ. )eea ce $l $ncânt pe istoricul literar este "ecea idee clinescian a lecturii in"erse.Numai c aprecierile nu sunt o(liatoriu $n 'a"oarea contemporaneitţii. ac 4unui autor modern, lucid şi licenţios, ca Na(oHo", uduca !amuca +nu"ela lui >asdeu A n.m. i-ar 'i plcut cu siuranţQ, romanul n (oem român de 8anta#i Jica prileuieşte aceast constatare& 4pro(lema operei descise e "ece şi tratarea lumeaţ a tenicilor romaneşti nu l-a aşteptat pe )ostace 6lreanu din icţiune şi in'anterieQ. Nu putem s nu o(ser"m nici 'aptul c !anolescu pri"ileia# te*tele a"i"ate de se*ualitate şi e*trae citate ample din >.=onciu, Ion =ar(u, Jeo =o#a sau 7udor 3re#i la care erotismul atine intensitatea iradiant a scrierilor lui >enr< !iller +4$n )imitirul =una-@estire a'lm cea mai e*traordinar descriere a unei acuplri din romanul nostru, compara(il ca intensitate animalic,dar şi cu poe#ia imens de acolo, cu aceea din >enr< !illerQ. %ocante sau nu, asemenea ocuri analoice e"idenţia# o calitate prin e*celenţ modern a spiritului A mo(ilitatea. Este, de alt'el, "i#i(il, la tot pasul, re'u#ul conser"atorismului şi al pudi(onderiei, demers ce poate 'ri#a parado*ul. )um conciliem, de pild, situarea lui !ircea )rtrescu şi a'irmaţia potri"it creia 4unicul mare manierist din literatura român, %er(an oarţ este un poet e*traordinar şi in"enti"Q )on'orm propriei clasi'icri, Nicolae !anolescu, riuliu s-şi aconte#e un loc lân J.)linescu, este un istoric literar 4interalistQ +cinci secole de literatur şi, totodat, inconturna(ilul critic al eneraţiei O0.a o promis nou ediţie a Istoriei critice, ciar dac "a adua un nume sau altul, 4listaQ sa rmâne de'initi" $ncis. Canonul lui Manolescu Ioan Lascu
a ce (un istoriile literare $n "remuri de tran#iţie Este aproape o e"idenţ& ast#i enul istoriei literare pare s interese#e din ce $n ce mai puţin lume. !ai cu seam istoriile literare de autor. =ine$nţeles, $n a'ara autorilor $nşişi şi a acelora incluşi $n ele, care, dac se numr printre contemporani, se pot considera nişte 'a"oriţi. n ce-i pri"eşte pe cei lsaţi pe dina'ar, mulţi se simt nedreptţiţi, inoraţi, minimali#aţi. )ât despre morţi, mai cu seam aceia care se apropie sau au trecut dea de clasici#are, ierariile au 'ost demult sta(ilite, iar minorii se e*clud aproape de la sine. )u cât perspecti"a temporal este mai $ndeprtat, cu atât mai puţini autori sunt "i#i(ili. eprtarea micşorea#. n al doilea rând, care sunt acei critici şi istorici literari care se $ncumet, de unul sinur, 'iecare $n parte, s ia pe umeri uriaşa sarcin de a reali#a o istorie a literaturii scrise $ntr-o anume lim(, de la $nceputuri pân $n pre#ent 6 asemenea ispra" apare acum $n ocii celor mai mulţi literaţi o utopie. 6 istorie a literaturii, dac nu e*austi", pe cât posi(il, ci cuprin#toare, complet, este de dimensiunile şi de competenţele unei instituţii. 3st#i, $n ţrile cu mare tradiţie cultural, redactarea istoriilor literare este lsat $n seama academiilor, institutelor culturale naţionale, a di"erselor instituţii de specialitate, $n tot ca#ul $n seama unor colecti"e numeroase de cercettori, 'iloloi, critici şi istorici literari, scriitori, 'iecare speciali#at pe anumite enuri, specii, curente sau direcţii literare ori perioade istorice. 3semenea tomuri sunt $ns suscepti(ile de compilaţie. 3lt e"idenţ, aceea a speciali#rii din ce $n ce mai $nuste, mai stricte, $mpiedic o persoan sinular s alctuiasc o istorie a unei literaturi naţionale. ac $mi aduc (ine aminte, $n ranţa, ţar luat drept model $n atâtea pri"inţe, mai ales su( aspect cultural, ultimul autor al unei lucrri importante de istorie literar este Ro(ert :a(atier, care a $nceiat pu(licarea unei istorii a poe#iei 'rance#e prin 19D2. Este uşor s ne punem $ntre(area& oare care specialist, istoric, critic literar, scriitor, 'rance# sau american de pild, ar mai $ndr#ni, la anul de raţie 2009, s pu(lice sau cu atât mai puţin s anunţe proiectul unei asemenea lucrri de proporţii Nu $n ultimul rând, un autor sinular tre(uie s-şi dedice dou#eci sau trei#eci de ani din "iaţ pentru documentare, cercetri, studii, redactare etc., ceea ce $ntr-o cultur $n care speciali#area precis, net delimitat, a de"enit o a*iom, ar $nsemna o pur a"entur şi un ade"rat sacri'iciu. Riscurile s-ar e*tinde ciar şi $n sensul c un ast'el de 4$ntreprin#torQ nu ar 'i luat $n serios, 'iindc nimeni, mai $ntâi ciar specialiştii din domeniu, nu mai creditea# sinularitatea capa(il s cuprind şi s re'lecte critic totalitatea. n 'ine, s spunem c istoriile literare sau din oricare alt domeniu artistic, mai pot 'i lsate $n seama unui autor doar $n literaturile $nc tinere, a cror copilrie nu este prea $ndeprtat. iteratura român este, 'r $ndoial, una dintre acestea& tânr $nc $n "remuri de tran#iţie. 6ricine ştie c a"em $n urm doar un secol şi umtate de literatur autentic. 6 literatur care, $n momentele ei maore, a 'ost relati" corespun#tor receptat. )am atâta timp de creaţie şi de receptare cât de cât normale a trecut $ntre 1DC0 şi 1990. up care A şi nu 'r temei m-am 'olosit de sintama dea u#at re'eritoare la "remurile de tran#iţie A s-a produs o scim(are (rusc, nu numai $n domeniul receptrii, ci şi $n ce pri"eşte criteriile şi ierariile "alorice. iteratura A poate ea cea dintâi A a alunecat spre o #on peri'eric, scriitorii au pierdut prim-planurile pu(lice, iar critica literar creditul de udector şi de mediator al "alorilor ade"rate. :-au editat o pu#derie de titluri, de crţi de toate cali(rele, dar tiraele per titlu au sc#ut de o sut de ori. Interesul pentru lectur s-a diminuat 'r discuţie, mass media a luat $n (raţe literatura comercial, deoarece, $ntre altele, rostul şi pro'itul literaturii sunt apreciate $n 'uncţie de leile pieţii. 8e termen scurt s-a petrecut, la noi, nu o mutaţie a "alorilor, ci o per"ertire a usturilor, o de#orientare a opţiunilor, o reducere a perspecti"elor.
6 mutaţie a "alorilor Nu $nc, $ns ea este pe cale s se produc e'ecti", $n toate mediile intelectuale. n ce 'el, se poate dea $ntre#ri, urmrind şi tendinţele enerale, e*terne şi interne. 3st'el de idei şi $ntre(ri isc recenta Istorie critic a literaturii române, su(intitulat B secole de literatur, a lui Nicolae !anolescu. )el mai de seam critic al literaturii noastre, din 190 $ncoace, Nicolae !anolescu de"ine, iat, şi cel mai important istoric al literaturii din perioada post(elic. 3dept al (inecunoscutei te#e clinesciene c istoria literaturii nu poate 'i desprţit de critica literar +dar nu şi de teoria literaturii, adept al teoriei receptrii a lui >. R. Gauss şi al mutaţiei "alorilor estetice a lui Euen o"inescu, N. !anolescu procedea# la o imens oper de re-'acere istoric şi critic a literaturii noastre de la 1B21 $ncoace. )ând spun re-'acere m re'er la sinte# şi panoramare istoric şi critic, iar când menţione# anul 1B21 dau $ntrutotul dreptate lui !anolescu, $mprtşind a'irmaţia c o literatur naţional +concept mult de#(tut de 3. !arino nu se scrie şi nu durea# decât $ntr-o lim( "ie, "or(it de totalitatea unei comunitţi naţionale. 3şadar, $n ca#ul de 'aţ, istoricul accept necondiţionat principiul cronoloic ca prim 'actor ordonator, pentru c, e"ident, 'r cronoloie, scrierea unei istorii, 'ie ea şi a unei literaturi, este imposi(il. n al doilea rând, N. !anolescu are ri s-şi intitule#e opera drept istorie critic, mai $ntâi din moti"ul dea in"ocat mai $nainte, apoi şi ca o usti'icare a altui criteriu de e"aluare dar şi de selecţie, este "or(a despre ust, pre'erinţ sau opţiune estetic şi critic. r a ocoli ade"rul c nici de ust +'actor su(iecti" nu se poate 'ace a(stracţie, aşa cum nu poate 'i dat la o parte cronoloia +principiu, 'actor o(iecti", este ine"ita(il nu suspiciunea, ci realitatea constata(il c su(iecti"itatea criticului de"ine un 'actor de selecţie şi e"aluare. )eea ce lui !anolescu i se $ntâmpl 'r alt discuţie, super'lu $n acest sens şi $n acest loc, cit c su(iecti"itatea lui este una eleant. ) Istoria critic a literaturii române este scris de Nicolae !anolescu la dou mâini, idee ce i-a "enit descoperind o litora'ie a unui o(scur !. ). Escer din 19CD A o mân ce desenea#, simetric, cealalt mân A mi se pare o usti'icare destul de con'u# şi insu'icient. )red c ar 'i 'ost mai potri"it, atunci când se re'er la modalitatea de a scrie, de a 4produceQ sau de a 4instauraQ opera, s se re'ere la rolul mâinii drepte şi la rolul mâinii stâni, prima raţional, a doua intuiti", 'uncţii demonstrate $n anumite teorii poietice, de care $ns un cercettor atât de in'ormat ca Nicolae !anolescu nu a dorit s aud. na peste alta, criteriile alese pentru structurarea şi clasarea enormei cantitţi de material sunt (ine puse $n lucrare. )el decisi" este criteriul estetic. !anolescu 'ace apoloia esteticului şi este $n totul $ndreptţit. iteratur 'r 'icţiune, 'r imainaţie şi in"enţie, toate turnate $ntr-un stil 'rumos +!anolescu aminteşte adesea de stil nu e*ist. n ultimul capitol al crţii, intitulat de altminteri Nostalia esteticului, !anolescu este con"intor, 'când apel la o cuceritoare eloc"enţ $ntru aprarea "alorilor estetice, ast#i aunse, spune el, $n situaţia de a 'i inorate de ustul pu(licului, $ndeose(i de cel tânr. E*altând aproape $nsemntatea esteticului $n 4consacrareaQ operei literare +criticul nu 'oloseşte aproape deloc termenul de te*t literar, a"em a lua cunoştinţ de o critic ust a receptrii precare, la "oia $ntâmplrii şi a ustului needucat, de care are parte, din pcate, literatura ast#i. El re'u# s accepte trecerea esteticului pe planul secund, aşa cum arat una din tendinţele 'orte ale cercetrii actuale a literaturii, instituit prin a(ordri mai raţionale, ştiinţi'ice, parţial e*traliterare, ale literaturii, a*ate pe pre#enţa +re'lectarea (iora'iei autorului $n oper, a unor e"enimente sau a elementelor sociale, instituţionale, mentalitare, a unor idei şi concepţii politice, 'ilo#o'ice etc. Nicolae !anolescu nu 'ace o critic a ideilor, nici a sensurilor +o ermeneutic adic, el rmâne 'idel dimensiunii tradiţionale a criticii şi unei anume a(ordri 4epiceQ a literaturii şi aici in"ocm neaprat, laolalt cu istoricul literar, ideile lui J. )linescu despre a(ordarea literaturii cu instrumentele unei ştiinţe ine'a(ile şi ale unei sinte#e epice. eşi aproape c a(soluti#ea# esteticul, Nicolae !anolescu omite s-l +rede'ineasc şi s ne spun ce preponderenţ are el $n metaliteratur +critica literar, secund, secondant a literaturii 4creatoareQ, $n memorialistic şi $n urnalistic, de care se ocup $n destule ca#uri, (a ciar le re#er" A ca#ul memorialisticii A şi capitole separate. 8rin urmare, el nu admite implicit nici mutaţiile care se produc su( ocii noştri "i#ând amestecul enurilor, scim(area discursului literar, a'irmarea unei literaturi eseistice ce transcende 'rontierele dintre literar, 'ilo#o'ic, socioloic, istoric etc., u#ând de toate aceste cateorii laolalt. n ce pri"eşte critica enurilor, !anolescu se mulţumeşte cu ta*onomia clasic& liric +poe#ia, epic +romanul $n special, dramatic, critic, acestea 'iind socotite şi canonice. Nu apelea# la noţiunea de literaritate, de discurs sau de enunţ+are. )riticul şi istoricul inor $n eneral teoriile literare, o e*plicaţie 'iind şi omiterea din Istoria criticF a lui 3drian !arino, a Irinei !a"rodin sau, de ce nu, a !onici :piridon, nota(il 'ie şi pentru contri(uţiile teoretice relati"e la interpretarea de te*t. El mere mân $n mân cu Jeore )linescu, ale crui metode şi opinii critice le $mprtşeşte aproape interal, 'iind, pân la urm, cum de alt'el şi recunoaşte, un tradiţionalist. 8rimul canon al lui !anolescu este esteticul, urmat imediat de tradiţie. Re"enind $ns la predominanţa esteticului, ne putem pune, de usteţe, $ntre(area cât de scriitori sunt Emil )ioran sau )onstantin Noica +8etre Kuţea este cu des"ârşire uitat, sau dac esteticul poate ţine e*clusi" de stil. )um rmâne cu 'icţiunea, cu 4in"enţiaQ literar 3poi de ce nu, aici, şi !iai %ora E ade"rat c Emil )ioran este inclus $ntr-un capitol unde se "or(eşte, $ntre alţii, despre ideoloi + şi eseişti. )u siuranţ destui scriitori români contemporani au aşteptat IstoriaF lui !anolescu ca pe o mântuire, "#ând $n ea o 'ereastr descis spre notorietate şi omoloare "aloric, dar nu puţini sunt aceia care o resimt acum ca o condamnare sau o minimali#are& cei lsaţi pe dina'ar sau cei comentaţi $n treact. Istoria critic a literaturii române $n "i#iunea lui Nicolae !anolescu poate 'i amenda(il deci din uniul unor omisiuni şi/sau inorri. I-am menţionat dea pe 3drian !arino, !iai %ora şi Irina !a"rodin, la care, aş altura câţi"a opt#ecişti precum Ioan lora, )onstantin :tan şi Jeore Io"a +ciar dac ar 'i su(iecti" ta*a(ili de antiliteratur, mai mulţi scriitori din #ona !oldo"ei& 3urel umitraşcu, ucian @asiliu, i"iu 3ntonesei, @asile =aiu, aniel )or(u, Jellu orian, Jeore I#(şescu, )asian !aria :piridon, insera(ili (arem la 4scriitori de dicţionarQ; la 'el şi alţii din #ona 3rdealului şi =anatului& Ru*andra )esereanu, Ion )risto'or, )orin =raa, !ircea 7omuş, Iustin 8anţa, Jeore @ulturescu, Ion !oldo"an, 7raian %te', aniel @ii. =ucureştii, dimpreun cu sudul +N. !anolescu nu respine nici ideea de eora'ie literar $i pot reclama pe an :tanca, !arian rici, 3ura )risti, !arian 8opa +citat prin e*cepţie& las deoparte 4literatura e*iluluiQ, !ircea =ârsil, Nicolae 6prea, Nicolae )oande, Ioana inulescu. n s'ârşit, neincluderea lor şi a altora poate 'i o cestiune de ust, numai c, supralicitat, ustul risc s de"in e*clusi"ist :au o parte a lor s-a a'irmat dup 2000 şi N. !anolescu nu a mai apucat s-i citeasc, aşa cum, pare-mi-se, el $nsuşi a recunoscut. n al doilea rând, oricât de mult l-am aprecia pe !anolescu, nu putem s nu-l suspectm de parti-pris-uri. Ele se numesc scriitorii opt#ecişti de la )enaclul de luni, toţi (ine şi temeinic anali#aţi, spre deose(ire, de pild de unii 4pro"incialiQ sau +s-o spun $n acest conte*t de ucian =laa, $n poe#ia cruia !anolescu distine o sumedenie de 4ecouriQ +pân şi din 7opârceanu şi rmâne la un ni"el de anali# 4a decoruluiQ. 3lt lot $ncadra(il la cateoria parti-pris +parţial, ca toate celelalte, se su($nţelee este cel de la România literar. e ce Ioana 8âr"ulescu şi 3driana =ittel şi nu şi aniel )ristea Enace şi )ristian 7eodorescu 7ot la capitolul 4su(iecti"ismQ sunt uşor de e*pediat Euen :uciu, i"iu Jeorescu şi )lin @lasie. inalmente, o serie de scriitori sunt $ncadraţi, pro(a(il pe moti" de literatur didactic ori de 4minoratQ, la :criitori de dicţionar& 3l. 8iru, . lici, an )ristea, Euen ricaru, inu lmând ş.a.
n loc de conclu#ie, su(linie# c am pus $n de#(atere doar lacunele care, şi $n accepţia mea, sunt $n mare parte ine"ita(ile pentru o oper atât de "ast precum Istoria criticF a lui Nicolae !anolescu. Ea este incontesta(il meritorie şi 'oarte "aloroas, ca demers de e"aluare şi de clasi'icare dar şi ca instrument de lucru, pe deasupra temerar şi impresionant prin cantitatea de munc depus şi de material cercetat, prin e'ortul scrierii ei şi prin consec"enţa 'aţ de principiile şi metodele enunţate şi e*plicate $n Introducere. in aceast perspecti" ea este o oper pe deplin asumat de autorul ei, ale crui competenţ şi talent sunt $n a'ara oricrei discuţii. eşi aprut $ntr-un conte*t cultural nu tocmai 'a"ora(il, $n condiţiile $n care tran#iti"itatea "alorilor şi a usturilor este accentuat, Istoria critic a literaturii române $ntocmit de Nicolae !anolescu st $n rând cu toate celelalte mari opere ale enului, precum cele ale unor N. Iora, E. o"inescu şi J. )linescu, ciar dac nu toate a(ordea# istoria literaturii române $n $ntreul ei. ub o+ia esteticului. nouă istorie a literaturii române Gabriela G!eor"!işor
Istoria literaturii $ntrucipea#, $n cadrul e*tins al istoriei literare, 4enul5 cel mai di'icil de ela(orat din cau#a cantitţii uriaşe a materiei de studiu, cel mai preţios prin radul de sinteti#are şi de enerali#are, cel mai important prin 'aptul c sta(ileşte un canon literar naţional. Nu este, ast'el, deloc de mirare c lansarea Istoriei critice a literaturii române de Nicolae !anolescu +$ndelun aşteptate, repre#int e"enimentul cultural al anului 200D, mai ales c ea apare $ntr-o epoc $n care, nicieri $n lume, nu se mai scriu istorii ale literaturii +decât, e"entual, de ecipe de cercettori. n spaţiul românesc, de peste umtate de secol, Istoria lui )linescu, prima redactat $n spirit estetic, ilustrea# modelul a(solut al 4enului5 şi constituie, ine"ita(il, un reper 'undamental pentru orice insider al domeniului. )a atare, primele $ntre(ri suscitate de un asemenea demers e*cepţional ar 'i urmtoarele& 1 cum e"alum o istorie a literaturii şi 2 prin ce se deose(eşte Istoria lui !anolescu de aceea a lui )linescu +$n a'ar de cartora'ierea unui mai "ast teritoriu literar. E*ist câte"a criterii de "aliditate, eneral-"ala(ile şi relati" 'le*i(ile, adapta(ile potri"it concepţiei 'iecrui autor de istorie a literaturii& 4apro*imarea sistemului literar $n de#"oltarea sa lo(al5 care implic 4periodi#area duratei istorice5, 4pre#entarea de dimensiune şi importanţ "aria(il a conte*tului sociocultural şi literar5, 4o imaine de rup5, 4o suit de micromonora'ii punctuale ale principalilor scriitori, conţinând (iora'ii şi caracteri#ri ale operelor5 +8aul )ornea, 4espre istoria literaturii ca en5, $n elimitri şi ipote#e. @i#iunea criticului şi a istoricului literar Nicolae !anolescu, un a(solutist +4:unt con"ins apoi c e*ist "alori a(solute, printre ele numrând-o şi pe aceea estetic5 şi un ma*imalist al esteticului +4Interdisciplinaritatea repre#int un prores, dar eu rmân cu nostalia esteticului5, determin o "i#i(il re'ormare a enului& 46 ade"rat istorie literar este totdeauna o istorie critic a literaturii. 3dic una scris la dou mâini5. ntre istoria şi critica literar +pe care şi )linescu, şi elleH le "edeau complementare, (alanţa manolescian $nclin spre cea din urm, luând, $n plus, $n considerare şi spectacolul receptrii operelor, aspect nelia(il / neliat $n istoriile tradiţionale +)linescu, e :anctis, 7i(audet. )onsecinţa imediat a acestui mod oriinal de a concepe istoria literaturii A ca +reinterpretare şi ca +re"alori#are a 'iecrui te*t şi a literaturii $n $ntreul ei, $n olinda succesi"elor +ree"aluri critice A o repre#int a(andonarea metodei epice a 4maestrului5 J. )linescu. Istoria critic a literaturii române elimin (iora'iile scriitorilor şi e"ocarea ampl a cadrului e*tern +deşi apelea# uneori şi la ast'el de date pentru a se 'ocali#a pe (i(liora'ie, adic pe anali#a critic propriu-#is, susţinut permanent de dialoul cu ceilalţi critici, 'ie c este "or(a de delimitare, 'ie de consens. 8ierderea pe latur strict documentar +re#er"at A consider criticul A didacticelor dicţionare literare este compensat de câştiul unei 'astuoase lecturi critico-estetice a operelor literare ale celor mai importanţi şi "aloroşi autori români. 3lt'el, Istoria lui !anolescu respect clasicele reuli de construcţie +dincolo de care "or(eşte mai ales talentul autorului& ea propune o periodi#are limpede a literaturii noastre +reu contesta(il şi o'er ta(louri sintetice şi edi'icatoare +ale eneraţiilor de creaţie şi ale curentelor literare din care reies cu claritate atât 'racturile, cât şi liniile de e"oluţie. 7a(la de "alori, cel puţin pân la literatura contemporan +ultima parte a Istoriei are, 'iresc, de#a"antaul apropierii de / suprapunerii peste epoca la care se re'er, de unde şi o oarecare prudenţ critic, nu su'er de nicio am(iuitate, "erdictele critice 'ie $ncununea# cu lauri, 'ie taie nemilos ca o ilotin. 3numite aprecieri sau a(senţe "or stârni, cu siuranţ, contro"erse, prin ele atinându-se pro(lema spinoas a ustului estetic personal +unul $ndelun e*ersat, $n ca#ul de 'aţ şi a su(iecti"itţii critice, asumate aici senin, ciar şi $n 'orma ei cea mai radical, a capriciului& 4nu am "rut s scriu o oper per'ect +F şi stearp A notea# autorul, $n pre'aţa Istoriei sale A, ci una "ie şi ciar contradictorie, $n msura $n care nu e*prim un autor a(stract, intemporal, ci pe mine cel de acum şi de aici, cu lecturile, competenţa, temperamentul, ustul şi capriciile mele5. E"entualele o(ser"aţii / contestri punctuale +la o adic, normale, 4o(iecti"itatea deplin este o utopie5 A o spune şi !anolescu, o ştim cu toţii n-au $ns cum s altere#e consistenţa, pertinenţa şi "aloarea e"ident a $ntreului. Nicolae !anolescu rmâne totuşi un clinescian la ni"elul e*presi"itţii stilului, colorat de inspirate comparaţii plastice, de 'ormulri 'rapante şi memora(ile +din care nu m pot a(ţine s nu cite#& 46 pain de Nicolae =alot este ca portul "eci de la !arsilia sau Nisa& mausculele o $mpân#esc precum catarele "aporaşelor ancorate ascund ade"ratul peisa5; 4)ea mai mare calitate a criticii lui Neoiţescu a 'ost şi cel mai mare de'ect al ei& e*trema oriinalitate5; 4Nina )assian, poet disponi(il prin e*celenţ, iu(ind toate speciile, toate 'ormulele, ca $ntr-un 'el de nim'omanie poetic5; 4irismul Ului lorin !uurV este pe alocuri "i(rant ca o reţea de curent electric5; Nicita :tnescu 4a creat o lim( poetic la 'el de li(er şi de $ncânttoare cum este #(orul psrii $n "#du5; 48oe#ia ei U)onstanţei =u#eaV se rneşte din mister şi din am(iuitate aşa cum se rneşte cariul din lemn5; 4poe#iile lui U!arin :orescuV par s-şi poarte la "edere ideea, ca unele 'pturi ac"atice sceletul5; 48oemele cele mai caracteristice Uale 3nelei !arinescuV au structura urilor nere din uni"ers5; 47oat cordialitatea romancierului U)onstantin KoiuV se duce pe apa memorialisticii5; 4n critic care nu-şi d niciodat $n petec, pro(a(il din cau#a unui sel' control per'ect UEuen :imionV, e tot atât de puţin simpatic ca o 'emeie splendid, dar 'riid5; Ja(riel iiceanu 43re condei de portretist şi de e"ocator, plin de compasiune, dar şi de maliţie, uitându-şi iu(irile deopotri" de repede ca şi ranciuna, trind din plin cinurile unei intelienţe superioare şi totodat teluricele $ncordri ale 'iinţelor du(le de 'elul centaurilor5 ş.a. Istoria critic a literaturii române a lui Nicolae !anolescu $ncununea# o munc susţinut şi rodnic, de-o "iaţ, a unei mari personalitţi critice. 3r putea 'i cireaşa de pe tort, dac n-ar 'i, de 'apt, tortul $n $ntreime, reali#at prin acumulri şi reluri succesi"e, o'erit +$n s'ârşit ca ospţ pantaruelic nu doar specialiştilor +cum crede criticul, ci tuturor iu(itorilor de literatur, interesaţ i de cunoaşterea alteritţii din operele scrise şi prin aceasta, de propria lor autoedi'icare. Este o nou istorie de autor a literaturii române +m tem c e posi(il s 'ie şi ultima de acest 'el, oriinal şi prima esenţialmente critic, o carte inconturna(il, nu numai necesar, dar şi cu 'armece estetice. 8entru c acolo unde nu e +şi estetic, e cam 'ad, nu-i aşa
Istoria literară aşteptată Gabriel Coşoeanu
)u Istoria critic a literaturii române $n 'aţ, nu ştii ce s preţuieşti mai mult& modul de conducere a anali#elor speci'ice sau constructul teoretic +modelul de la care se leitimea# aceste anali#e 8entru c, dac $ntreul op se constituie $ntr-un spectacol al luciditţii şi al 'ra#ei siure, decorate, (ine temperat, de un spirit clasic crescut $n aiornamento, a(ordarea 'iinţei literaturii, alt'el spus imainarea unei metode adec"ate de e*plorare a inimii ţinutului literar, nu a raniţelor sale, reţine atenţia oricrui teoretician 4de pro'esieQ. %i nu numai& prin discursul liminar şi cel conclusi", concepute $n reistru de amploare şi nedisimulat didactice +$n acel sens capital, "ital, e*primat nu o dat& 4...toat "iaţa mi-a plcut s 'iu pro'esor,... n-am 'cut decât şcoalQ, Nicolae !anolescu pune ordine, decis şi pramatic, $n ideile 'olosite pân la el $n scopul periodi#rii, ierari#rii şi sistemati#rii momentelor unei literaturi, de aşa manier $ncât totul s nu 'ie un dicţionar de autori, ci ta(lou al unei spiritualitţi surprinse diacronic $n constantele ei. Nu doar academicii, sau 4doctorii $n literaturQ +cum $i numea !auriac, ar 'i interesaţi, ci şi su'larea şcolar, ca şi orice indi"id care are $n "oca(ular termeni e"ident pretenţioşi precum ust, perspecti", "aloare. )on"ins, cu o suestie din Jeore :teiner +inspirat, la rându-i, din matematici, c 4ţestura culturii este topoloicQ, N. !anolescu $mprtşeşte punctul de "edere clinescian dup care literatura poate 'uncţiona drept cea mai 4clar art a poporului românQ. Ea ne slueşte la con'iurarea unui pro'il moral, mentalitar, psioloic $n cip lar, a neamului care a rmas prins $n nişte atri(ute, $n ciuda 4$ndoiriiQ spaţiului topoloic +scim(ri ale Teiteist-ului, ale ori#ontului de aşteptare, ale reimurilor politice etc. 3st'el se e*plic $nţeleerea literaturii ca interlosare in'init, şi a culturii noastre ca 4suit de teme cu "ariaţiuniQ. )u 'idelitate $n raport de titlul ales, se panoramea# concepţiile principale ale specialiştilor domeniului de la noi +puţini sau de aiurea, "#uţi cu merite şi e#itri, pe un ton msurat şi credi(il. inalul impuntorului "olum, de alt'el, include o autosituare $n lumina acelei modestii pe care oameni cu mult mai puţine reali#ri decât !anolescu au uitat-o sau nu au cunoscut-o niciodat. Este "or(a de sinura atitudine posi(il pentru cel care cunoaşte cu ade"rat ce"a, şi anume s nu se socoteasc decât 4unul dintre #ecile de cartora'i, silitor U...V (enedictinQ. n uni socratic, de (un seam. 6rice acces mealomanic 'iind $nlturat a( initio, e*ist totuşi posi(ilitatea de a se enunţa tranşant idei pe care 'icţionarii nu le-au areat niciodat. Nu o dat a spus c domeniul criticii e $nrudit cu matematica, şi, atunci când !anolescu a'irm otrât ce"a, de"ine di'icultuos s-l contra#ici $n "reun 'el. 3şadar, "or(ele sale cad matematic, a*iomatic peste un teritoriu plin de "anitţi colcinde şi dominat de o sete de unicitate demn de o cau# mai (un. ar, desiur, nu pro(lema cau#ei ar interesa aici, ci aceea a "ocaţiei. :pre pild, ni se spune limpede c "alorile a(solute e*ist, cum susţin şi un 3llan =loom sau un @alentine )unninam, ele asiur salu(ritatea unui sistem uriaş, şi $nc nespus de "ersatil, care, altminteri, ar arta ca o (i(liotec 'r criterii de cataloare, adic o "raişte descuraant, ca şi ne'rec"enta(il. 8e de alt parte A şi asta in'lamea#, cum ştim, pe orice poet sau pro#ator, mai ales din cateoria 4laureaţiQ A se e*plicitea# o cestiune de precedenţ& 4Nu literatura a dat naştere criticii şi istoriei literare, ci istoria şi critica literar au dat naştere literaturiiQ. el de a spune c ţine de pura ilu#ie c literatura n-ar a"ea ne"oie de escort +interpretanţii au 'ost "#uţi, $n special când nu eloiau o(iectul studiului, când ca eunuci, când ca para#iţi, când, mai recent, ca 4muşte (â#âind $ntr-o "ioarQ, $ntrucât "alorile, perene 'iind, s-ar impune de la sine. n a(senţa istoricului şi criticului literar A $n unele ca#uri, 'ericite, ei coe*ist, deşi decalaţi temporal, $n aceeaşi persoan iu(itoare de coerenţ şi conruenţ A nu ar 'iinţa nici o oper, aprarea şi ilustrarea ei re"enind, ca misiuni primordiale, e*act celor care sunt siţi, $n 'iecare epoc, "ino"aţi de 'aptul c-i propun pe unii pe podium $n de'a"oarea altora, sau c ar a"ea ce"a dreptate prin ce reţin, dar reşesc prin ceea ce omit etc. Ne$nţeleerea "ine din pri"irea lipsit de $nduinţ, suspicioas, şi, $n tot ca#ul, cu tradiţie endemic, aruncat oricrui e'ort, atât ta*onomic A denotând cura, sau, oricum, 4imprudenţQ, $n condiţiile $n care "i#ea#/"isea# s 'i*e#e un mediu 'atalmente mişctor A, cât şi ierari#ator, aspect propriu istoriei literare. 3cesteia din urm i se dau tot mai puţine şanse ast#i, când nişte raporturi precum centru-marine sau principal-secundar sunt percepute ca ne(uloase, şi când ermeneutica modern, cum o ştim practicat de un Gauss, Jadamer ori elleH, se "ede ameninţat, (a ciar $nlocuit, cel puţin $n opinia unei :usan :onta, de o erotic postmodern. 8ro'esorul (ucureştean ciar simte ne"oia s mrturiseasc, unde"a $n post'aţ, c a 'ost $ntre(at, 'rec"ent, de ce scrie o istorie a literaturii când asemenea $ntreprindere pare o(solet. e"ine clar c disciplina ca atare se 4(ucurQ de discredit a#i, 'apt cruia i se poate rspunde, con"intor, e*act prin scrierea unei istorii de pro'il, cu tot succesul studiilor culturale de sorinte american, de#"oltare +relati" proaspt deplâns de Nicolae !anolescu. 3ici ar 'i de notat $nc un element al onestitţii epistemoloice, deri"at din e*perienţ, dar şi din acel simţ caracteristic omului de catedr, cel al recunoaşterii amorselor& dac un =loom, şi anume 3llan, cu a sa )ri# a spiritului american, l-a autat $n $nţeleerea scepticismului c"asieneral cu pri"ire la posi(ilitatea primenirii istoriei literare, cellalt, >arold, prin )anonul occidental, a contri(uit la clari'icarea structurii Istoriei critice. up cum, iarşi, lectura !imesis-ului lui 3uer(ac a dus la cristali#area "i#iunii din 3rca lui Noe. 8este tot se iceşte respectul pentru 7radiţie, atât $n teorie, cât şi rândurile dedicate eneraţiilor recente, $ncintoare la pre#enteism, considerat tot o 'orm de lo(ali#are, ca şi postmodernismul, socotit a 'i auns la perieu. 8retenţiile unor opt#ecişti de a le 'i omoloat impunerea unui nou canon li se rspunde prin in"itaţia de a nu se con'unda paradima postmodern, recunoscut şi reconosci(il +prin perspecti"area retro, cu e*istenţa unui canon enerat de ea, pentru c nu e ca#ul. n condiţiile cerelei dintre clasici, inter(elici, şai#ecişti şi opt#ecişti, pe de o parte, şi pre#enteiştii eneraţiei 2000, pe de alt parte, Nicolae !anolescu $ntre"ede per'ectarea unui soi de compromis, nedeclarându-se, de'el, prea entu#iast, cci an"i#aa#, prin sincroni#area 'e(ril a tinerilor cu ritmurile e*istenţiale actuale, acela ţintind spre succesul social rapid, 'r "reo ordalie, 4o standardi#are a (unurilor culturale asemntoare cu aceea a produselor de consumQ. 8ro'esiune de credinţ, autoportret +4...pe mine cel de acum şi de aici, cu lecturile, competenţa, temperamentul, ustul şi capriciile meleQ, callene pentru cartea i"inului din 19C1 +)linescu se ardase teoretic prin studiile din 19PD şi 19C, Istoria critic a literaturii române statuea#, mai puţin meta'oric, deci mai e'icient +termen areat şi e*pus ca atare $n pri"inţa compreensiunii, adic $n dauna 4puritţiiQ, imposi(ilitatea o(iecti"itţii depline, $n sensul c 4orice receptare este o udecat pe cont propriuQ. )ând respecti"a udecat prinde o 'orm de asemenea dimensiune +imediat sesi#a(il, ini(ant şi pro'un#ime +ici(il pentru urmritorii traseului, atunci a"em de-a 'ace cu un set maor de suestii emulati"e, $n ordine lar intelectual, de care "or ţine seama mcar conenerii lui Nicolae !anolescu, eneraţia noastr şi 4discipoliiQ noştri. 8lus orice intelectual care se respect.
Nu o casă, ci un palat/ $lorea Miu
ie şi numai prin apariţia Istoriei critice a literaturii române de Nicolae !anolescu, 200D poate 'i considerat un an de raţie pentru literatura român. 3n"erura ideii, monumentalismul operei $ntrec cu mult pre"i#iunea şi aşteptrile, aşa cum, pro(a(il, se "a 'i $ntâmplat şi cu aproape şapte decenii $n urm, $n ca#ul 4Istoriei FQ clinesciene, creia $i succede. istanţa dintre cele dou, $ns, nu este numai temporal. ac impactul pare a 'i similar, di'erenţele sunt, cateoric, uriaşe. eose(irile $ncep ciar de la construirea modelului de lectur pe care )linescu $l impune aproape tiranic, pe când Nicolae !anolescu $l propune cu o eleanţ şi 'le*i(ilitate care $l 'ac cu atât mai con"intor, mai ust, mai credi(il. )ele B secole de literatur cuprinse de Istoria critic F sunt pre#entate, cum spune autorul, 4la dou mâiniQ, $ntr-o $nlnţuire de corespondenţe peste timp care moti"ea#, cu su(tilitate, ciar cititul şi scrisul A temelia oricrui act creator şi a oricrui demers critic. Nicolae !anolescu deplasea# accentul de la didacticism şi impresionism spre o(iecti"itate şi spirit critic, 'r a su(estima ustul estetic. !ai mult decât atât, ustul este acela care determin receptarea operei artistice, $n al crei conţinut lectorul $ndelun e*ersat a'l unicitatea. 3titudinea criticului este, $n acest sens, e*emplar& 4ar eu sunt un cititor care continu a crede, $n po'ida aresiunilor din toate prţile, $n ideea nai" c operele artistice se cu"in citite +şi recitite $nainte de orice pentru arta lor şi c, "or(a lui Jadamer, ele conţin e*presia unui ade"r inaccesi(il pe orice alt cale; şi c o istorie a literaturii nu poate 'i, $n de'initi", altce"a decât e*presia $ndelun şi meticuloas a unui ustQ +Introducere, p. 1B. 8entru e"oluţia enurilor A spune criticul mai departe -, 4metoda cea mai potri"it nu poate 'i decât aceea a modelului din ştiinţele socialeQ. )on'iuraţia literaturii, cu toate deni"elrile ei, este udicios radiora'iat şi e"aluat, $n anali#e de tip maiorescian care caut esenţa 'enomenelor ce tre(uie elucidate. 6(iecti"ul critic este, de aceea, 'i*at la distanţa optim spre a o(ţine preci#ia şi claritatea dorite. Nicolae !anolescu nu scap din "edere nimic, nimic nu rmâne ascuns o(ser"aţiei şi anali#elor sale, iar nuanţrile aduc $n prim plan ade"ruri care parc a(ia aşteptau s 'ie rostite, spre a se impune aproape de la sine. 3st'el, Kianiada lui =udai-eleanu este 4on Luiote al nostruQ, 4sinura noastr oper (arocQ; spre deose(ire de 4structuralclasiculQ 3saci, @asile )ârlo"a 4arat posteritţii o 'i#ionomie romanticQ, iar miti#area personalitţii lui consun cu aceea a lui Nicolae a(iş dup 1P0 de ani, 4do"ad c mecanismele receptrii nu se scim( radical de la un "eac la altulQ; 4iteratura eneraţiei 2000 este olinda acestui pre#enteism ale crui porţi spre trecut şi spre "iitor au 'ost $nciseQ, este 4eoist şi eocentrist, sen#ual, super'icialQ şi 'ri#ea# uneori pornora'icul. n opinia criticului, canonul repre#int reperul esenţial $n conturarea marii literaturi, 'iind mult mai operant decât restricti"ele direcţie, rupare, curent. 8rin urmare, o parte important a Istoriei criticeF, $ntins pe circa un secol, tratea# cele dou (tlii canonice, a"ându-i ca iluştri teoreticieni pe 7itu !aiorescu, şi, apoi, Euen o"inescu. Este, poate, perioada cea mai producti" şi per'ormant a literaturii române $n e"oluţia sa cea mai 'ireasc pe trâm estetic şi creator. isocierile critice au un parcurs 'oarte intens, de asemenea, $n 'ocali#area cât mai precis a eneraţiilor MC0 +literatura 4nouQ, MO0 +noua literatur, a postmodernismului +eneraţia WD0 sau a eneraţiei de dup 19D9. 8ractic, o parte $ntins a literaturii contemporane, $ncepând de la umtatea secolului ??, este panoramat pentru prima dat $n mod coerent, unitar, pro(ând, dac mai era ne"oie, un spirit cu totul druit e'ortului de susţinere a ideii de "aloare. >arta istorico-literar pre#entat de Nicolae !anolescu nu concord nu nici o alta conturat anterior, este uimitor de "ie, impresionând prin noutatea uniurilor şi modalitţilor de a(ordare a acestei realitţi atât de comple*e şi $n mişcare, atât de apropiat de ociul critic. )ele mai sensi(ile paini rmân acelea dedicate postmodernismului, opt#eciştilor $ntâr#iaţi, eneraţiei 2000 A cel mai reu de $ncadrat $n canonul estetic. %i totuşi, "ocaţia 4dianosticriiQ $şi pune amprenta şi $n acest teritoriu, $n care $i sim ca repre#entati"i, ic et nunc, pe !ircea )rtrescu, =odan Jiu, Ja(riel )i'u sau %te'an 3opian, alturi de Ion :imuţ, an ). !iilescu, !ircea !iieş, 8etre )impoieşu, Ioan Jroşan, Ion =odan e'ter, )lin @lasie, !atei @işniec sau Jeore )rciun, !ircea Nedelciu sau !ircea :carlat. a 'el de (ine şi 'r s reşeasc $i numeşte pe 4mai noiiQ 3l. Eco"oiu, >.R. 8atapie"ici, Radu 3ldulescu, Ioan Es. 8op, i"iu Jeorescu, @lad Tora'i, >oria Jâr(ea ori 3ndrei =odiu. :unt destui, desiur, aceia care nu se resesc $n aceste paini, mulţi care nu $mprtşesc, pro(a(il, opinia +alt'el, arumentat criticului, care, "isând s reali#e#e o istorie estetic a literaturii, ne o'er, cum ne mrturiseşte, una impur, dar cu o mi# atât de mare. )onştient de marea sa oper F imper'ect, Nicolae !anolescu las o 'ereastr mereu descis spre alte ori#onturi artistice $n numele esteticului $n care "ede 4sinura cale de acces, ic et nunc, la su'letul nemuritor al literaturii ur(i et or(iFQ n lucru e cert& Jeore )linescu a construit o cas +e ade"rat, cu multe 'erestre a literaturii române, Nicolae !anolescu ne-a druit un palat al acesteia. istorie literară care nu elu+eaă istoria Lumini#a Corneanu
up pu(licarea, $n 1990, a primei prţi din Istoria critic a literaturii române, cartea lui Nicolae !anolescu a de"enit pro(a(il cea mai aşteptat apariţie editorial de dup D9 de la noi. E*celent scris, aceast prim parte, care se ocupa de perioada "ece pân la paşoptism +inclusi", a"ea meritul de a 'ace li#i(il, diera(il, partea cea mai arid şi mai puţin cunoscut a literaturii noastre. 8ractic, !anolescu 4$m(lân#eaQ un teritoriu dedicat e*clusi" specialiştilor, reuşind, ca şi-n alte crţi ale sale, s $m(ine o remarca(il acurateţe a anali#ei +a te*telor şi a 'aptelor de istorie cultural $n eneral cu o scriitur aproape artist, cu o prospeţime a pri"irii ce nu poate "eni decât din intelienţ şi, nu $n ultimul rând, cu arul de a 'ace autorii şi operele lor 'amiliari cititorului. 3cest prim "olum a creat, prin urmare, uriaşe aşteptri, care au crescut ca un (ulre ce se rostooleşte, pe msur ce anii se scureau şi Istoria 4de'initi"Q nu mai aprea. 3mu#at de #um#etul creat $n urul crţii sale, criticul a"erti#a $n #iua lansrii c n-a scris =i(lia şi c opiniile sale nu tre(uie luate drept liter de lee. ucruri reu de acceptat $ns, cci cititorii, $n numr mai mare decât anticipau editorul şi autorul, au dat n"al la 7ârul Jaudeamus şi au epui#at stocul $n dou-trei #ile, semn c "remea istoriei literare $nc n-a trecut, cel puţin nu atâta timp cât Nicolae !anolescu se mai ocup cu asta, semn, cu alte cu"ine, c oricâte precauţii şi-ar lua autorul, "erdictele sale sunt, pentru cei mai mulţi, 3de"rul despre literatura român.
Este de la sine $nţeles c orice $ntreprindere de asemenea dimensiuni nu are cum s 'ie nici per'ect, nici pe toate usturile, şi nici ciar atotcuprin#toare. 6ricât de "ast, o ast'el de lucrare tre(uie s opere#e o selecţie $n materialul de pre#entat şi anali#at, de unde şi neaunsurile cele mai uşor "i#i(ile, de care pro(a(il nici un autor de istorie literar sau de dicţionar de ast#i nu poate scpa& a(senţii şi pre#enţii, cine 4intrQ şi cine nu 4intrQ $n carte. )u alte cu"inte, cine e considerat repre#entati" şi cine nu. 3st'el $ncât, oricât ne-ar nedumeri unele a(senţe din Istoria critic +precum cea a lui 3drian !arino, care 'iurea# doar ca autor de dicţionar, cred c ar tre(ui s ne preocupm nu de ce nu a cuprins autorul $n cartea sa, cât de ceea ce ea conţine e'ecti". a o pri"ire de ansam(lu, se remarc dou aspecte& primul, c autorul s-a strduit s o'ere o imaine necosmeti#at a literaturii române, 'uind de miti#area comun a marilor noştri scriitori şi ta*ându-i necruţtor de 'iecare dat când are oca#ia. Eminescu, )rean, )araiale, de 'apt, toţi marii scriitori 4tmâiaţiQ, cum ar #ice Euen Nerici, pe la mai toate oca#iile 'esti"e, 4iesQ din istoria lui !anolescu a"ând un cip scim(at radical 'aţ de, s #icem, anterioara istorie, a lui )linescu. 3"em de-a 'ace nu numai cu o lectur critic a receptrii scriitorilor respecti"i, dar şi cu o nou a(ordare a relaţiei noastre, ca cititori, cu aceştia. ac pentru specialişti po#iţia lui Nicolae !anolescu $n aceast pro(lem nu ar tre(ui s aduc mari surpri#e, m $ntre( cum "a 'i pri"it cestiunea de ctre marele pu(lic, şi m ândesc aici $n special la mediul şcolar, preuni"ersitar, unde despre Eminescu $nc se "or(eşte cu-o lacrim $n colţul ociului, unde )rean este 4ineala(ilul nostru po"estitorQ, iar )araiale, 4enialul dramaturQ. %i dac Istoria critic tot a a"ut un aşa succes de pu(lic, poate "a da omnul şi prestiiul lui N. !anolescu "a 'i mai puternic decât clişeele noastre de toate #ilele. Rmâne de "#ut. 3l doilea aspect, cel puţin la 'el de important, este c aceast carte de istoria literaturii nu eludea# istoria, plasând 'aptul artistic $n conte*tul su social-politic, ast'el $ncât el s capete şi o dimensiune suplimentar celei estetice. 8ledând 'erm şi rspicat pentru e"aluarea strict estetic a operei literare, !anolescu ţine $ns ca, la 'iecare $nceput de capitol, s 'ac o scurt pre#entare a perioadei istorice creia $i aparţin scriitorii respecti"i, ast'el $ncât ansam(lul are un aspect normal şi coerent A cu alte cu"inte, nu mai a"em impresia, pe care au $ncercat s-o impun atâtea istorii şi dicţionare literare de la noi, c literatura român s-a scris $n "id, $ntr-un spaţiu pri"ileiat, de unde creatorul n-a"ea nicio tanenţ cu realitatea. Renunţarea la amnuntele (iora'ice pri"ind pe unul sau altul dintre scriitori +liniile mari sunt trasate, dar !anolescu nu are pasiunea lui )linescu pentru 'actoloie $n 'a"oarea imainii de ansam(lu a societţii româneşti din momentul respecti" este o opţiune ce se do"edeşte "ia(il, $n sensul utilitţii ei pentru $nţeleerea 'enomenului cultural ca parte interant a unei epoci istorice. 3ltminteri, cartea de do"edeşte, aşa cum $şi propunea criticul $nc din Introducere, una 4"ie şi ciar contradictorieQ, una care cu siuranţ a le#at şi "a mai le#a multe orolii prin lumea noastr literar. orind de (un seam s pun lucrurile acolo unde crede c le este locul, cu riscul de a-şi rni con'raţii, autorul pare totuşi a 'i aplicat $n anumite ca#uri o du(l msur, 'iind, de e*emplu, prea eneros cu unii +3drian 8unescu şi prea e*ient cu alţii +8aul )ornea. 8e de alt parte, o e*ienţ 4pe linieQ $i trece la 4poeţi minoriQ deopotri" şi pe Jeore 7omo#ei, şi pe Emil =rumaru +ciar dac pe ultimul, cu simpatie. +n treact 'ie #is, o (il near pentru ecipa editorial, care scap câte-o reşeal când ţi-e lumea mai dra, şi anume $n locuri esenţiale, $n titluri şi nume& 8latin $n loc de 8laton A putea 'i şi 8lotin, cci 3ndrei )ornea, despre care era "or(a, a tradus din amândoi +p. 1C00, @eo $n loc de Neo +p. 1CPP, !emoria cu #estre $n loc de ...ca #estre +9C2, reşeli care na"eau ce cuta $ntr-o lucrare de asemenea mi#. ar s trecem. 8ersonal, "reau s "d $n apariţia $n acelaşi an a Istoriei critice... a lui !anolescu şi a Ilu#iilor literaturii române a lui Nerici un moment de rscruce, pornind de la care literatura român s se citeasc, $nţelea şi predea alt'el decât $n deceniile anterioare. @reau s cred c opinia şi udecata lucid a celor mai apreciate "oci ale criticii noastre de a#i "or a"ea ecou A nu m pot a(ţine& $n rândurile pro'esorilor de lim(a român A ast'el $ncât peste cinci-#ece ani de-aici $ncolo raportul dintre spiritul critic şi clişee, când "om "or(i despre scriitorii noştri, s 'ie altul decât ast#i. 4Nu o'er un manual destinat instruirii, ci, cel mult, o $ncercare menit s plac celor instruiţiQ, spune Nicolae !anolescu. 7otuşi, educarea ade"rat, a ustului şi a minţii, e 'cut cel mai (ine tocmai de crţile care nu-şi propun asta cu precdere.
