OBOSEALA ŞI MUNCA 17.1Caracterizarea 17.1Caracterizarea generala a oboselii Oboseala în muncă este un fenomen psihofiziologic normal, care apare la oricare om sănătos, în principal ca efect al efortului prelungit în muncă, dar şi al unor factori fiziologici, psihologici – de organizare a muncii muncii,, socioc sociocult ultural uralii care care se pot supraadă supraadăuga, uga, determi determinând nând instal instalare areaa precoce precoce a aceste acesteia ia.Ea se manifesta printr-un ansamblu de simptome obiective si subiective si se poate remite prin odihna obisnuita . Odihna obisnuita obisnuita reprezinta repaosul din timpul a 24 de ore sub forma somnului(odihnei pasive) si a odihnei active Oboseala afectează negativ capacitatea de muncă (atat potential cat si functional) Caracterul oboselii este determinat de specificul activitatii de munca, fizica sau intelectuala. In procesul muncii, instalarea oboselii se traduce prin scaderea randamentului in munca (la aceasta mai concur si factori legati de organizarea procesului de munca) Daca odihna activa si odihna pasiva nu reusesc sa reface capacitatea de munca diminuata din cauza oboselii, inseamna ca oboseala a fost accentuata, si se poate instala surmenajul, sau chiar astenia nervoasa. Surmenajul, este o faza avansata de oboseala, din cauza unor eforturi prelungite in munca, care nu a putut fi remisa prin odihna obisnuita. Inlaturarea acestei consecinte a oboselii necesita luarea de masuri energice.
17.2 Capacitatea de munca Prin capacitate de munca se intelege posibilitatea omului de a efectua o anumita cantitate de munca, intro unitate de timp, fara sa se modifice calitatea acesteia. Capacitate de munca potentiala, este o caracteristica a fiecarei personae si reprezinta resursa individuala de a munci, determinata de capacitatea energetica a organismului, de o serie de factori fiziologici si psihologici, de conditiile social-economice si culturale. Factorii fiziologici sunt:constitutia morfofunctionala, varsta, sexul, starea de sanatate, alimentatia, etc Factorii psihologici sunt: nivelul de dezv. al aptitudinilor, motivatia si interesul pt. munca, componentele atitudinale si volitionale ale caracterului. refera la procesu procesull de munca munca (organi (organizare zareaa muncii muncii,, pauze, pauze, Conditiile social-economice si cultural se refera echipamentul tehnic, etc) Capacitatea de muncă funcţională este acea parte din capacitatea de muncă potenţială care se consumă în activitatea de muncă, iar Capacitatea Capacitatea de muncă de rezervă este acea capacitate de munca necesara pt. indeplinirea indeplinirea obligatiilor obligatiilor sociale, familial, si pt. participarea la activitati cultural sportive si satisfacerea unor hobby-uri. Ea se consumă în activităţile extraprofesionale. Când Când capaci capacitate tateaa de muncă muncă funcţi funcţiona onală lă solici solicitată tată împ împreun reunăă cu cea de rezervă rezervă cheltui cheltuită tă depăşe depăşesc sc capacitatea de muncă potenţială apare fenomenul de oboseală. Fenomen Fenomenul ul psihof psihofizi iziolo ologic gic al oboseli oboseliii se manif manifest estăă printr printr-o -o serie serie de simpto simptome me obiect obiective ive (econom (economice ice şi fiziologice) şi subiective (psihologice) Prelungirea stării de oboseală prin neadoptarea unor măsuri de refacere a capacităţii de muncă conduce la apariţ apariţia ia surmen surmenaju ajului lui,, iar pentru pentru remite remiterea rea acestu acestuia ia sunt sunt necesa necesare re măsuri măsuri energi energice ce – organiz organizato atoric ricee şi terapeutice. •
• •
•
17.3. Simptomele oboselii sunt manifestari obiective (economice si fiziologice) si subiective (psihologice) prin care oboseala se manifesta in activitatea omului si a starii sale de spirit. Simptomele oboselii constituie un semnal de alarmă din partea organismului ce trebuie luat în seamă, adoptându-se atât măsuri profilactice (pentru ca în viitor oboseala să fie diminuată), cât şi curative – care să permită refacerea capacităţii de muncă în timp util, evitându-se pericolul surmenajul. Simptomele pot fi: OBIECTIVE economice: • cantitative: scăderea randamentului; scăderea ritmului de muncă; oscilaţii ale performanţelor; accidente de muncă; • calitative: creşterea numărului de erori şi a rebuturilor; scăderea capacităţii creative; fiziologice: • respiraţia accentuată; • creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului; • creşterea consumului de oxigen;(mai mare in cazul eforturilor intelectuale) • modificări în compoziţia sângelui şi a urinei; • modificări în activitatea glandelor endocrine; • dureri musculare; • ameţeli; SUBIECTIVE • Psihologice • apariţia senzaţiei de oboseală; • tonalitate afectivă neplăcută; • somnolenţă, senzaţie de slăbiciune; • stare tensionată, conflictuală şi de frustrare; • nemulţumiri faţă de sine însuşi Simptomele oboselii se constituie în acelaşi timp şi în consecinţe ale acesteia care nu apar toate deodată. Consecinţele (simptomele) economice ale oboselii sunt vizibile înaintea celor fiziologice Senzaţia de oboseală precede toate celelalte simptome, având rol de protecţie prin aceea că semnalizează atingerea unui prag maxim al consumului energetic, depăşirea căruia punând în primejdie sănătatea şi uneori chiar viaţa persoanei în cauză. Nesocotirea acestui semnal de alarmă poate duce in timp la : surmenaj, boală, invaliditate sau deces. •
•
17.4. Cauzele oboselii Sursa fundamentală a oboselii este efortul prelungit depus în activitatea de muncă. Dacă aceasta nu este singura cauza. In realitate, oboseala este determinată de un complex de factori, dintre care efortul prelungit în muncă este doar unul, precipitând apariţia fenomenului de oboseală . Factorii care se supraadaugă efortului prelungit în muncă determinând oboseala precoce sunt: • fizici : caracteristici ale mediului fizic ambiant care nu sunt la parametrii convenabili particularităţilor psihofiziologice ale muncitorilor;
condiţii specifice practicării anumitor profesiuni deosebit de dure pentru organism (minerit, siderurgie, explorări petroliere etc.) • fiziologici: starea precară a sănătăţii; alimentaţie insuficientă sau având carenţe ale unor comp. nutritive esenţiale (proteine, zaharuri) nesatisfacerea necesităţilor de odihnă pasivă (somn) şi folosirea insuficientă a odihnei active; gradul scăzut de antrenament în muncă etc.;
• psihologici: nivelul
scăzut al motivaţiilor intrinseci şi predominarea motivaţiilor extrinseci; nivel de aspiraţii nemobilizator sau inexistent; neechilibru emotiv; • psihosociali: atmosfera tensionată la locul de muncă, teamă de sancţiuni, răspundere profesională şi/sau socială mare, nivel scăzut sau neechitabil al recompenselor etc.; • organizarea muncii: • regimul de muncă şi al pauzelor în timpul producţiei necorespunzător, • ritm de muncă impus, superior posibilităţilor umane, • grad mare de risc şi de răspundere în muncă, • slaba organizare a muncii, • specificul producţiei mecanizate, în flux (plictiseala şi monotonia în cazul muncii la bandă rulantă) 17.5. Oboseala şi odihna Oboseala în muncă, se încadreaza în categoria fenomenelor normale şi are semnificaţia unui avertisment, impunandu-se luarea masurilor pt. ca oamenii să devină mai rezistenţi faţă de oboseală. Odată instalată este necesar să se adopte măsuri eficiente de refacere a capacităţii de muncă. a. Măsuri profilactice generale: • organizarea raţională a muncii, avându-se în vedere curba randamentului şi a oboselii zilnice şi săptămânale. La începutul zilei şi al săptămânii de lucru se vor efectua munci mai uşoare pentru a permite organismului să se adapteze la activitatea de muncă după perioada de repaus. • ameliorarea condiţiilor mediului fizic ambiant şi a celor de microclimat; • îmbunătăţirea ambianţei psihosociale atât în cadrul grupurilor de muncă, cât şi al raporturilor ierarhice şi de colaborare intragrupale; • orientarea, selecţia şi pregătirea profesională la timp şi bine făcută. Succesul unor măsuri profilactice locale privind fenomenul de oboseală va fi mai mare dacă va fi susţinut şi de măsuri generale menite să scadă stresul existenţial. (creşterea standardului de viaţă, reducerea şomajului etc) b. Măsuri pentru refacerea capacităţii de muncă: Oboseala în muncă nu se remite prin mijloace excitante: tutun, cafea, alcool, barbiturice. Mijlocul principal, esenţial şi eficace pentru refacerea capacităţii de muncă este odihna sub forma repausului pasiv (somn) şi repausului activ. Repausul (odihna) pasiv se refera la somnul necesar oricarei persoana, pet imp de 24 de ore, a carui durata este in functie de capacitatea sa de munca potentiala, de marimea efortului depus, de obisnuinta. Somnul poate fi compact sau in mai multe reprise. Repausul (odihna) activ, este practicat prin intreruperea activitatii de baza si inlocuirea cu unele activitati recreative cu caracter compensator (cultural-sportive, hobby-uri). ( in timpul pauzelor, dupa incheierea zilei de munca, la sfarsitul saptamanii, in concediu)
Necesitatea repausului activ se explică prin legea inducţiei reciproce a activităţii nervoase superioare, după care apariţia unui focar de excitaţie pe scoarţa cerebrală determină inhibiţia altor centri nervoşi, permiţând astfel refacerea capacităţii funcţionale a acestora. Odihna activă nu poate înlocui odihna pasivă (somnul), ambele forme de repaus trebuind să fie armonizate, obţinându-se astfel un repaus relaţional, profitabil şi eficient. ACCIDENTELE DE MUNCĂ 18.1. Caracterizare generală a accidentelor de muncă Accidentele de muncă sunt evenimente neprevăzute care survin în timpul desfăşurării activităţii de producţie şi care pot avea consecinţe dăunătoare atât pentru om, cât şi pentru echipamentele tehnice cu care acesta lucrează. In definitie nu sunt incluse accidentele care au loc pe drum (spre si de la munca), desi legislatia in vigoare le considera tot accidente de munca. O alta inadvertenta fata de definitia de mai sus este includerea in categoria accidentelor de munca a evenimentelor fără urmări., care constituie încălcări ale unor reguli de protecţia muncii. Accidentele de muncă au atât o importanţă individuală, cât şi una socială şi se pot datora unor cauze multiple: psihofiziologice, psihologice, psihosociale şi de organizare a muncii Din punct de vedere individual, accidentul constituie o traumă fizică şi psihică prin urmările pe care le poate avea pentru sănătatea şi stabilitatea emoţională a persoanei, la care se adaugă pierderile materiale prin timpul irosit şi banii cheltuiţi pentru tratament, sau datorită invalidităţilor temporare sau definitive . Din punct de vedere social, accidentele de muncă sunt contabilizate ca pierderi economice ale întreprinderii, datorită cheltuielilor efectuate pentru plata drepturilor de asigurări sociale, imobilizarea unei părţi a forţei de muncă şi a echipamentelor tehnice, care necesită uneori reparaţii costisitoare. Din aceste motive, problema accidentelor de muncă este încadrată în reglementări foarte stricte. Accidentele de muncă nu sunt fenomene întâmplătoare. Ele sunt determinate de una sau mai multe cause, si cca 20% dintre accidentele de muncă se datorează factorilor tehnici şi cca 80% factorului uman. Datele statisticie dovedesc că frecvenţa accidentelor se datorează întotdeauna unor cauze previzibile şi doar gravitatea accidentelor muncă este supusă hazardului. Măsurile de prevenire sunt necesare şi eficace, ducând la scăderea numărului de accidente de muncă. Aceste măsuri sunt de natură tehnică, medicală şi psihologică, psihologului practician revenindu-i obligaţii deosebite în acest sens. Sunt necesare măsuri de orientare şi selecţie profesională care să oprească încadrarea pe locuri de muncă periculoase a unor persoane care prin particularităţile lor psihofiziologice sunt contraindicate. 18.2. Metode de studiere a accidentelor de muncă Pentru studierea accidentelor de muncă se folosesc mai multe metodele, toate având ca scop elucidarea cauzelor producerii accidentelor de muncă (atat cauze tehnice, cât şi cele ce ţin de erorile umane), în vederea adoptării unor măsuri de prevenire a lor. Metoda monografică: constă în analiza detaliată a posturilor de muncă care prezintă un grad mai mare de probabilitate la producerea accidentelor de muncă. Sunt studiate astfel caracteristicile maşinilor şi utilajelor, factorii mediului fizic ambiant, modul de organizare a locului de muncă, factorii de risc etc., Se elaboreaza o micromonografie care cuprinde toate aceste elemente, (precum şi normele de tehnica securităţii muncii şi recomandările din atestatele ergonomice ale echipamentelor tehnice), micromonografie care este adusa la cunostinta personalului angajat si care este utilă în cazul producerii unui accident de muncă, în vederea studierii cauzelor care l-au determinat, pentru adoptarea unor măsuri de prevenire. Metoda grupării: constă în studierea accidentelor de muncă analoage într-un anumit interval de timp, a împrejurărilor, cauzelor şi condiţiilor specifice, în vederea adoptării de măsuri eficiente de prevenire. Metoda topografică: reda în planul secţiilor de producţie, cu ajutorul unor semne convenţionale caracteristice pentru fiecare tip de accident de muncă, locul de muncă unde s-au produs acestea. Acumularea, într-un anumit post, a mai multor semne convenţionale identice semnifică producerea de accidente
de muncă similare necesara analiza împrejurărilor şi a condiţiilor specifice pt adoptarea de măsuri de protecţie şi prevenire. Metoda psihologică a fişelor: investighează persoanele care au fost autori, au suferit consecinţele unor accidente de muncă sau au întrunit ambele situaţii. Interesează toate datele subiecţilor care ar fi putut avea legături cu accidentul (vechimea în profesie şi la locul de muncă, caracteristici psihofiziologice şi psihosociale, dacă au mai fost angajaţi în situaţii periculoase sau accidentaţi, atitudinea fata de normele de securitate a muncii, participarea la instructajele periodice pe aceasta tema) . La completarea fisei persoanei accidentate (documentul primar necesar analizei cauzelor accidentelor de muncă datorate factorului uman), participă cadre tehnice de spec., şeful direct, titularul locului de muncă şi psihologul . 18.3. Cauzele accidentelor de muncă Cauzele accidentelor de muncă sunt diverse si pot fi reprezentate de: 1.Particularităţi psihofiziologice, care sunt: Innăscute Plasticitate funcţională redusă a proceselor de excitaţie şi inhibiţie -care creează dificultăţi adaptatorii rapide la situaţii noi; Echilibru precar al proceselor de excitaţie şi inhibiţie în favoarea unei excitabilităţi sporite, -conduc la reacţii pripite, la dezorg. activităţii de muncă, cauza, uneori, a accidentelor în procesul de munca; Carenţe în dezvoltarea unor organe de simţ dintre care văzul şi auzul au rol important în act. de muncă; Dezechilibru emotiv care favorizează pierderea stăpânirii de sine, panica care conduc la mărirea timpului de reacţie (din cauza clipei de spaimă), la reacţii greşite sau dezordonate. Aceste particularităţi psihofiziologice înnăscute (cca 10% din muncitori produc cca 50% dintre accidentele de muncă) nu reprezintă o fatalitate care să alimenteze atitudini de pasivitate faţă de normele de protectia muncii. Se poate interveni prin orientare şi selecţie profesională. Dobândite Vârstă ,corelează de cele mai multe ori şi cu experienţa în profesiune şi la locul de muncă Experienţă în muncă Accidente în antecedentele personale În realitate, şi tinerii, şi persoanele mai în vârstă produc accidente în cifre comparabile. Tinerii, pentru că sunt lipsiţi de experienţă, se hazardează în acţiunile periculoase, riscante, iar persoanele în vârstă greşesc sau sunt neatente tocmai datorită unei experienţa mai îndelungate, lipsite de accidente de muncă. Cat despre existenta antecedentelor, aceasta poate ea însăşi să devină factorul principal generator al unui nou accident (teama de a nu mai produce un nou accident, emotivitate ce cauzeaza lucrul sub presiune) . Temporare consumul de alcool determină modificări substanţiale ale unor funcţiuni şi procese psihice, care se răsfrâng în mod negativ asupra comportamentului manifestat în activitatea de muncă. Astfel: modifică timpul de reacţie, fie micşorându-l, fie mărindu-l slăbeşte capacitatea de concentrare a atenţiei, scade capacitatea de coordonare a mişcărilor şi modifică tonalitatea afectiva care, dacă devine euforică , îndeamnă la acte necugetate, hazardate, devine tristă , duce la pasivitate şi fatalism. starea de sănătate un om bolnav, este o persoană cu o rezistenţă redusă, mai vulnerabilă la factorii mediului fizic ambiant şi la exigeneţele procesului de muncă starea de oboseală constituie un factor de risc în producerea accidentelor de muncă prin efectele sale: blocaje de scurtă durată în reacţiile de răspuns (in acţionarea organelor de comandă)
regresia sau anularea deprinderilor noi de muncă şi reactivarea unor deprinderi care nu mai corespund procesului tehnologic, creşterea stărilor emoţionale. 2.Cauze Psihologice • nivelul scăzut de dezvoltare a aptitudinilor şi deprinderilor profesionale o carenţă care se reflectă nu numai în nivelul scăzut al performanţelor, ci şi în acţiunile greşite, posibile cauze ale accidentelor de muncă • motivaţie redusă pentru muncă în general, şi pentru meseria practicată, în mod deosebit. alimentează neatenţia, atitudinile de indiferenţă pentru normele de securitate, plictiseala şi facilitează apariţia oboselii 3.Cauze Psihosociale ambianţa psohosocială tensionată slaba integrare socioprofesională plictiseala şi oboseala determinate de navetism şi de precaritatea mijloacelor de transport în comun universul familial problematic Efectele negative ale unor asemenea stări de lucruri se constată prin aceea că frecvenţa accidentelor de muncă este mai mare la începutul zilei şi săptămânii de lucru şi ea creste în perioadele tensionate. Universul familial poate constitui o cauză a accidentelor de muncă datorită greutăţilor şi dificultăţilor care preocupă şi abat atenţia oamenilor. 4.Deficienţe în organizarea activităţilor de muncă cauzeaza un procent de cca 20% din accidentele de muncă defecţiuni ale procesului tehnologic defecţiuni ale echipamentelor tehnice dereglări şi încrucişări în transportul intern reţele de comunicare distorsionate carenţa unor mijloace de protecţia muncii Cunoscând toate aceste cauze şi acţionând prompt şi cu fermitatee pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea lor, frecvenţa accidentelor de muncă poate scădea în mod simţitor. Un rol important revine in acest sens activitatii de orientare şi selecţie profesională.
• • • • •
18.4 Prevenirea accidentelor de munca Mijloacele de prevenire a accidentelor de munca sunt de trei categorii Mijloace tehnice se refera la : Obligativitatea atestatului ergonomic al echipamentului ethnic Echiparea masinilor si utilajelor, dotarea spatiilor de munca cu mijloace de tehnica securitatii muncii Mijloace medicale vizeaza profilaxia bolilor profesionale, prin Ameliorarea conditiilor de munca Examene medicale periodice Administrarea de antidoturi pt. pers. Care muncesc in mediu toxic Mijloace Psihologice sunt variate si vizeaza interventia atat in timpul scolarizarii cat si in intreprindere In scoala psihologul contribui la Formarea corecta a deprinderilor de munca Dezvoltarea motivatiei profesionale Efectueaza examenul de orientare profesionala In intreprindere este cel care: Efectueaza examenele de selectie profesionala Participa la analiza cauzelor accidentelor de munca Studiaza motivele pt. care mijloacele de tehnica securitatii muncii nu sunt folosite Contribuie la imbunatatirea mijloacelor audio vizuale utilizate in acest scop • •
• • •
•
• •
• • • •
Dificultatile in domeniul prevenirii accidentelor, se datoreaza: faptului ca maj. oamenilor subestimeaza pericolele de accident, sau considera ca nu ii privesc pe ei; Mentalitatilor invechite privind protectia muncii; Depriderilor de munca gresit formate sau depasite ethnic.
