ORGANIZAREA UNITĂŢILOR ECONOMICE 1. Particularităţile activităţii ecoo!ice Delimitări terminologice: întreprindere, societate, firmă, unitate economică Caracteristicile şi rolul unităţii economice în economia de piaţă Tipologiile Tipologiile unităţii economice după următoarele forme: forma de proprietate; forma juridică; modul de asociere; obiectul de activitate; structură operativă. ". #ucţiuile $tre%ri&erii !o&ere uncţiunea de cercetare ! de"voltare: activităţi, sarcini, atribuţii; uncţiunea de producţie: activităţi, sarcini, atribuţii; uncţiunea comercială: activităţi, sarcini, atribuţii; uncţiunea de mar#eting: activităţi, sarcini, atribuţii; uncţiunea financiar ! contabilă: activităţi, sarcini, atribuţii; uncţiunea de personal: activităţi, sarcini, atribuţii. '. Or(ai)area *tructurală a $tre%ri&erii Conceptul de structură organi"atorică; organi"atorică; $lementele de ba"ă ale structurii organi"atorice; %truct %tructura ura funcţi funcţiona onală lă şi compon component entele ele sale: sale: postu postull ! concep concept,t, trăsă trăsătur turi; i; funcţi funcţiaa & concept, trăsături; compartimentul de muncă ! tipuri; nivelul ierar'ic ! concept, piramidă ierar'ică; pondere pondere ierar'ică ! concept, concept, mărime; relaţiile organi"atorice; organi"atorice; %truct %tructura ura operaţ operaţion ională ală de produc producţie ţie,, conce concepţi pţiee şi compon componen entel telee sale: sale: defin definiţi iţie, e, concept; compartimente; definirea conceptelor: secţia de producţie, secţia de ba"ă, secţia au(iliară, secţia deservire, atelier, loc de muncă; )nstrumente de formali"are a structurii organi"atorice: organi"atorice: organigrama; fişa postului. +. Or(ai)area re*ur*elor u!ae * Categorii de personal ! structura personalului unei întreprinderi; * Drepturi şi obligaţii ale personalului ! clau"ele contractului contractului de muncă; * %elecţia personalului; * +romovarea personalului: concept; criterii; modalităţi de promovare; formarea personalului; principii de evaluare evaluare a personalului; cointeresarea cointeresarea personalului personalului !concept. ,. Proce*e ecoo!ice * aprovi"ionarea şi pregătirea mărfurilor; * depo"itarea; * producţia de mărfuri şi servicii; * comerciali"area. comerciali"area. •
•
•
•
•
• • • • •
•
• • •
•
•
1. Particularităţile activităţii ecoo!ice - eli!itări ter!iolo(ice #ir!ă - denumire convenţională sub care funcţionea"ă o întreprindere. /tre%ri&erea - entitate economică şi socială în care se produc bunuri şi servicii destinate vn"ării pe piaţă, în vederea satisfacerii nevoilor clienţilor şi reali"ării de profit. Întreprinderea Întreprinderea este o unitate economică care dispune de personalitate juridică /titular de drepturi şi obligatii, avnd capacitatea de a săvrşi acte juridice0. $a este este constit constituit uităă /comp /compusă usă00 dintr& dintr&un un grup grup organi organi"at "at de persoa persoane ne potriv potrivit it anumit anumitor or cerinţ cerinţee economice, juridice şi te'nologice care concep şi desfăşoară procese de muncă, folosind un anumit capital /maşini, unelte, materii prime, ec'ipamente etc.0. 0ocietate totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice. Societate - ansamblu unitar, sistem organi"at de relaţii între oameni istoriceşte determinate, ba"ate pe relaţii economice şi de sc'imb Uitatea ecoo!ică: repre"ită o persoană fi"ică respectiv juridică care participă la viaţa economică şi au funcţii şi comportamente asemănătoare. Persoana fizică are următoarele accepţiuni: 1o persoană cu drepturi şi obligaţii; 1o persoană care desfăşoară o activitate autori"ată independentă şi în ba"a legii . repre"intă o organi"a organi"aţie ţie de persoane persoane sau de capital înfiinţată înfiinţată pe cale juridică juridică şi Persoana juridică repre"intă care funcţionea"ă într&un cadru legal determinat.
- Caracteri*ticile 2i rolul uităţii ecoo!ice $ ecoo!ia &e %iaţă Ca unitate economică, întreprinderea are rolul de a administra cu eficienţă maximă resursele de care dispune în vederea realizării obiectivelor stabilite de managementul individual sau de grup şi de proprietari 2ntreprinderile sunt organisme vii care au un rol fundamental în economia de piaţă, întruct produc bunuri şi servicii şi pe aceasta ba"ă distribuie veniturile din activitatea lor şi creea"ă locuri de muncă. 2ntreprinderea are trei caracteri*tici %rici%ale: este o unitate economică şi de producţie, este o celulă socială, este un centru de decizie economică. 3olul major al întreprinderii constă în faptul că este un agent economic care e(istă prin angajaţii săi şi datorită bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţă consumatorilor săi. 1. 2ntreprinderea este o uitate ecoo!ică 2i &e %ro&ucţie3 un agent economic a cărui funcţie principală este producerea de bunuri şi servicii destinate vn"ării pe piaţă. 2ntreprinderea are o formă juridică, deci este o persoană juridică, care poate fi întreprin"ătorul individual sau societatea. 2n această calitate întreprinderea are un patrimoniu, cont la bancă, contabilitate proprie şi înc!eie bilanţ contabil . 2ntreprinderea este o entitate juridică ce nu trebuie confundată cu forma sub care funcţionea"ă la un moment mom ent dat. dat. 2n decurs decursul ul e(isten e(istenţei ţei sale, sale, întrep întreprin rinder derea ea poate poate cunoaş cunoaşte te mai multe multe forme forme juridi juridice ce /societate cu răspundere limitată, societate pe acţiuni etc.0. +roduc +roducţia ţia întrep întreprin rinder derii ii este destin destinată ată vn"ăr vn"ării ii pe piaţă, piaţă, deci deci este comerc comerciali iali"ab "abilă ilă.. +rin +rin aceasta aceasta caracteristică, întreprinderea se delimitea"ă de alţi agenţi, cum ar fi administraţiile publice /ministere, organisme neguvernamentale, colectivităţi locale etc.0 care efectuea"ă servicii nemarfare. +entru a putea produce, întreprinderea are nevoie de diferiţi factori de producţie /muncă, materii prime, semifabricate, energie, utilaje şi ec'ipamente de producţie etc.0 care&i servesc să obţină bunuri sau să efectue"e servicii destinate clienţilor săi. 2n acelaşi timp, întreprinderea are nevoie de informaţii, de resurse financiare, de re"ultatele cercetării ştiinţifice etc., toate aceste inputuri procurndu&le de pe diferite pieţe ale factorilor de producţie, din sectorul financiar&bancar etc. iind o unitate producătoare de mă mărfu rfuri, ri, întrep întreprin rinder derea ea este este şi u a(et a(et &e re%ar re%artiţ tiţie ie a veitu veiturilo rilorr. Din valoarea produsă de întreprindere se scade valoarea consumurilor intermediare /materii prime, materiale, energie etc.0 şi re"ultă valoarea adaugată. 4 mare parte din valoarea adaugată a întreprinderii revine altor agenţi economici /impo"ite, coti"aţii la asigurări sociale şi fondul de şomaj, dobn"i, dividende etc.0 şi salariaţilor sub forma salariilor şi participarea la profit. Din valoarea adaugată revine întreprinderii
5
partea destinată fondului de amorti"are şi provi"ioanelor, ca şi cea destinată constituirii fondurilor de investiţii şi de re"ervă. ". 2ntreprinderea este o celulă &e 4a)ă a *ocietăţii , avnd o importantă funcţie socială. uncţia socială a întreprinderii re"idă în faptul că angajea"ă personal şi satisface un anumit număr de nevoi ale angajaţilor săi. 6ceste nevoi vi"ea"ă stabilitatea angajaţilor, nivelul remunerării, promovarea, formarea profesională etc. 2ntreprinderea este totodată o organi"aţie autonomă, o celulă socială a cărei funcţionare depinde de toate grupurile sociale participante la viaţa acesteia /acţionari, manageri, personal de e(ecuţie0. Întreprinderea trebuie înteleasă ca o organizaţie care răspunde următoarelor criterii: 7 este un grup social ce reuneşte indivi"ii în scopul reali"ării aceluiaşi obiectiv; 7 este un grup raţional organi"at, în care e(ercitarea puterii este bine definită, cu responsabilităţi preci"ate prin divi"iunea muncii şi a funcţiilor sale; 7 este un grup durabil, structurat şi organi"at în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Întreprinderea fiind o organizaţie asigură coordonarea raţională a activităţilor unui anumit grup de persoane în vederea atingerii unui scop comun '. 2ntreprinderea este u cetru &e &eci)ie ecoo!ică 2i ca urmare joacă un rol important în economia de piaţă, întruct ea 'otărăşte natura produselor şi serviciilor pe care le va obţine, combinaţia factorilor, te'nologiile practicate, preţurile în relaţie cu cererea şi oferta de pe piaţă etc. Întreprinderea nu este numai locul unde se desfăşoară producţia, ci este un centru de decizie, condus de întreprinzatori şi are ca scop obţinerea de profit +entru a putea să producă şi să obţină profit, întreprinderea consumă resurse materiale, financiare şi umane. $a produce şi distribuie cumpărătorilor bunuri şi servicii la preţuri mai mari dect costul lor. iind o unitate multifuncţională şi desfăşurndu&şi activitatea într&un mediu comple( şi riscant, 2ntreprinderea trebuie să&şi asigure coerenţa deci"iilor privitoare la organi"area internă, la tran"acţiile înc'eiate, să aleagă deci"iile cele mai eficace pentru a&şi atinge obiectivele. 2n acest scop, întreprinderea trebuie să&şi ba"e"e deci"iile pe calcule economice, să utili"e"e metode statistico&economice de fundamentare. 2ntreprinderea este *u4iect al (e*tiuii ecoo!ice , este organi"aţie economică autonomă, îndeplinind cumulativ următoarele condiţii: 7 are un patrimoniu propriu, pe care îl valorifică şi îl de"voltă; 7 are autonomie deci"ională cu scop lucrativ, de producţie şi e(ecuţie de lucrări; 7 dispune de o relativă independenţă în gestiune şi de autonomie în luarea deci"iilor; 7 îşi organi"ea"ă sistemul informaţional astfel înct să poată măsura veniturile, c'eltuielile şi re"ultatele obţinute din gestionarea patrimoniului; 7 îşi ac'ită impo"itele şi ta(ele la bugetul statului, bugetele locale şi fondurile speciale. Autonomia decizională e(primă puterea întreprinderii de liberă dispo"iţie privind patrimoniul, adică dreptul proprietarilor de a dispune de activele productive şi financiare necesare e(ploatării. Întreprinderile au autonomie şi independenţă funcţională. 6utonomia funcţională repre"intă totalitatea drepturilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor organelor de conducere în gospodărirea eficientă a patrimoniului. 6utonomia se manifestă prin dreptul întreprinderii de a lua deci"ii în toate domeniile. 6utonomia este principala trasătură a gestiunii economico&financiare, de care depinde autofinanţarea, cointeresarea salariaţilor, răspunderea materială şi controlul activităţii desfăşurate. 6utonomia funcţională generea"ă legaturi economice directe cu alte unităţi, relaţii financiare cu bugetul statului etc. 2ntreprinderea este titulara de conturi la bănci, contractea"ă credite şi alte împrumuturi. Relaţiile cu agentii economici se derulează pe bază de contracte. +rin onorarea contractelor şi încasarea valorii produselor vndute, întreprinderile pot să&şi recupere"e costurile, să obţină profit din care, după ac'itarea obligaţiilor fiscale, o parte este distribuită acţionarilor ca dividende. 6utonomia funcţională a întreprinderilor se manifestă în toate etapele procesului economic: procurarea resurselor, producerea bunurilor, vn"area acestora şi reparti"area re"ultatelor obtinuţe. "forturile întreprinderii trebuie canalizate spre maximizarea rezultatelor financiare nete pentru a putea realiza o latură importantă a gestiunii, autofinanţarea $senţial pentru întreprindere în condiţiile economiei de piaţă este faptul ca îşi poate stabili singură planul economic pe baza situaţiei date a pieţei , statul intervenind, prin intermediul instituţiilor sale doar în ca"ul obligaţiilor acesteia faţă de buget, în elaborarea legislaţiei, în protecţia concurenţei.
8
9nitatea economică are un rol 'otărtor în de"voltarea economică a unei ţări, în determinarea potenţialului acesteia, deoarece la acest nivel se creea"ă substanţa economică. #olul unităţii economice în circuitul economic al unei ţări este e(ercitat prin îndeplinirea a 5 funcţii: funcţia de creare a valorii adăugate; funcţia de participare la distribuirea veniturilor. 2n postura de creatoare a valorii adăugate, unitatea economică se regăseşte în relaţii cu alte unităţi economice, cu care face sc'imburi de produse şi servicii. aloarea adăugată pe care o creea"ă unitatea economică se calculea"ă prin diferenţa dintre valoarea bunurilor pe care le vinde şi valoarea celor pe care a trebuit să le cumpere pentru a putea produce. 2n calitate de unitate distribuitoare de venituri, unitatea economică intră în relaţii cu diferiţi agenţi economici şi cu proprii angajaţi. 3epartiţia veniturilor unei unităţii economice se reali"ea"ă astfel: & valoare adaugată → salarii, ta(e şi impo"ite, coti"aţii, dobn"i, dividende, autofinanţare. & cumpărări de bunuri şi servicii → furni"ori de bunuri şi servicii.
Ti%olo(iile uităţii ecoo!ice Clasificarea unităţii economice: 15 &u%ă 6or!a &e %ro%rietate: 1 unitate economică de stat /publică0; 1 unitate economică particulară < privată /individuală sau asociativă0; 1 unitate economică mi(tă, re"ultată din combinarea primelor două forme. Proprietarea repre"intă o relaţie între oameni cu privire la însuşirea bunurilor e(istente sau produse de societate. Întreprinderea privată este o unitate de producţie şi economică al cărei patrimoniu aparţine fie unei singure persoane fi"ice /individuală0, fie mai multora /asociaţii, societăţi0. Întreprinderea publică deţine resurse ce aparţin statului sau unor administraţii publice locale. %e mai numesc regii autonome sau regii publice. Întreprinderea mixtă este o unitate de producţie al cărei capital se formea"ă pe ba"a participării unor proprietari individuali /sau asociaţi0 privaţi şi a diferitelor întreprinderi publice.
"5. &u%ă 6or!a 7uri&ică : a0 persoane fi"ice şi asociaţii familiale; b0 regii autonome şi societăţi naţionale; c0 organi"aţii cooperatiste; d0 societăţi comerciale: & de persoane /%=C, %C%0; & de capitaluri /%6, %C60; & forma intermediară /%3>0. '5 &u%ă !o&ul &e a*ociere8 60 0NC & societate în nume colectiv Caracteristici: 1 număr redus de asociaţi; 1 asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale; 1 asocierea se face pe ba"a încrederii reciproce. ?0 0C0 ! societate în comandită simplă Caracteristici: 1 asociaţii se numesc comanditaţi şi comanditari: . comanditaţii: & se asocia"ă la cştig sau la pierdere; & răspund nelimitat şi solidari pentru obligaţiile sociale. 5. comanditarii: & nu participă nemijlocit la activitatea firmei; & răspund numai în limita măririi aportului /contribuţie0 la formarea capitalului social. 6portul la formarea capitalului poate fi de două feluri:
@
. în natură: terenuri, construcţii, utilaje; 5. în bani: cont bancar, bani lic'i"i. Capitalul social repre"intă o condiţie a e(ecuţiei şi funcţionării societăţii. 6cesta poate fi subscris: 1 nevărsat /repre"intă angajamentul în scris al asociaţilor de a înfiinţa o firmă0; 1 vărsat /repre"intă condiţia efectivă la formarea societăţii0. C0 0CA & societate în comandită pe acţiuni Caracteristici: 1 asociaţii se numesc comanditaţi şi comanditari . comanditaţii: & se asocia"ă la cstig sau la pierdere; & răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. 5. comanditarii: & nu participă nemijlocit la activitatea firmei; & răspund numai în limita măririi aportului /contribuţie0 la formarea capitalului social. 1 Capitalul social se împarte în acţiuni. D0 0A & societate pe acţiuni Caracteristici: 1 este cea mai importantă formă de organi"are a sistemului economiei naţionale; 1 obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social; 1 acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor subscrise. $0 0RL & societate cu răspudere limitată Caracteristici: 1 este cea mai des întlnită formă de organi"are a societăţii comerciale; 1 număr limitat de ascociaţi; 1 capitalul social este împărţit în părţi sociale; 1 răspuderea asociaţilor este limitată la valoarea capitalului social. 0 0RLAU & societate cu răspundere limitată cu asociat unic. $cţiunea: repre"intă o 'rtie de valoare ce dă dreptul acţionarului /deţinătorului0 să primească o cotă parte din profitul obţinut de firmă numit dividente. %ividentele: repre"intă o sumă de bani pe care o primeşte acţionarul în funcţie de numărul de acţiuni deţinute.
+5 &u%ă o4iectul /domeniul 0 &e activitate8 . întreprinderi de producţie: a. întreprinderi industriale care au ca obiect de activitate producţia bunurilor; b. întreprinderi agricole care au ca obiect de activitate producţia şi comerciali"area produselor agricole; 5. întreprinderi comerciale care au ca obiect de activitate cumpărarea, depo"itarea şi vn"area mărfurilor /comerţ cu amănuntul, cu ridicata, de comerţ e(terior0; 8. întreprinderi de prestări servicii: a. întreprinderi care au ca obiect de activitate transportul /mărfurilor, persoanelor0; b. întreprinderi care au ca obiect de activitate construcţiile; c. întreprinderi respectiv societăţi de asigurare; @. întreprinderi financiare respectiv societăţi bancare; A. alte tipuri de întreprinderi. După gradul de specializare: . unităţi economice strict speciali"ate; 5. unităţi economice universale; 8. unităţi economice mi(te.
După dimensiune: & microîntreprinderi /cu ma(im B salariaţi0 & întreprinderi mici /cu ! @B salariaţi0 & întreprinderi mijlocii /cu A&5@B salariaţi0 & întreprinderi mari /peste 5A salariaţi0
,5 &u%ă *tructura o%erativă8 7 Întreprinderi cu structură operativă te!ologică: Caracteristici: &secţiile sunt organi"ate pe principiul te'nologic în ca"ul întreprinderilor cu producţie de serie mică sau producţie individuală.
A
& se obţine o gamă largă de produse & în urma produsului de fabricaţie re"ultă semifabricate în fiecare secţie de ba"ă, produsul finit obţinndu&se în ultima secţie de ba"ă. 7 Întreprinderi cu structură operativă pe produs Caracteristici: & este specifică întreprinderilor care au fiecare secţie de ba"ă speciali"ată în obţinerea unui singur tip de produs 7 Întreprinderi cu structură operativă mixtă: Caracteristici: & unele secţii de ba"ă sunt organi"ate pe produs, iar altele pe structură te'nologică.
". #ucţiuile $tre%ri&erii !o&ere 2ntreprinderea îşi desfăşoară activitatea într&un anumit cadru organi"atoric ce repre"intă ansamblul de activităţi dinamice, comple(e ce se pot grupa pe anumite funcţiuni care se condiţionea"ă reciproc şi a cărei integrare permite întreprinderii să reacţione"e la solicitările mediului, să se de"volte continuu, să evolue"e eficient. 2n funcţie de conţinut, organi"area firmei îmbracă două forme principale: organi"area procesuală şi organi"area structurală. uncţiunea repre"intă ansamblul activităţilor omogene desfăşurate în cadrul întreprinderii în vederea obţinerii unor obiective parţiale, derivate din obiectivele generale. &uncţiunea întreprinderii este o componentă a organi"ării procesuale, un ansamblu de procese de muncă asemănătoare şi
a proiectarea funcţiunilor întreprinderii se ţine seama de: 0 Criteriul identităţii activităţilor grupate într&o funcţiune 50 Criteriul complementaritate & gruparea într&o funcţiune a unor activităţi între care e(istă relaţii complementare sau de au(iliaritate 80 Criteriul convergenţei & gruparea într&o funcţiune a unor activităţi diferite orientate însă spre reali"area aceloraşi obiective +entru o întreprindere modernă se pot defini funcţiuni de ba"ă: 6. uncţiunea de cercetare&de"voltare; ?. uncţiunea de producţie; C. uncţiunea comercială; D. uncţiunea de mar#eting; $. uncţiunea financiar&contabilă; . uncţiunea de personal sau de resurse umane &uncţiunea - o serie de caracteristici ce îi conferă întreprinderii un rol bine determinat în ansamblul organelor de conducere şi organi"are. uncţiunea: 0 noţiune abstractă & pentru a ordona activităţi comple(e şi diverse ale întreprinderii în scopul organi"ării acesteia. 6ctivităţile repre"intă caracterul concret, măsurabil prin re"ultatele obţinute /produse, servicii, documente0. 50 are un caracter general întlnindu&se în toate firmele indiferent de domeniul de activitate, de profil sau dimensiune. /e(: activitatea comercială în toate întreprinderile, indiferent dacă sunt industriale sau de servicii0; 80 are o pondere diferită de la o întreprindere la alta în raport de diverşi factori & cel mai important fiind specificul activităţii /e(: cercetarea&de"voltarea are o pondere mai mare în întreprinderile care aparţin unei ramuri de vrf0. 2n cadrul funcţiunii se suprapun cu activităţile < compartimentele în care se reali"ea"ă aceste activităţi.
".1 #ucţiuea &e cercetare 9 &e)voltare cuprinde ansamblul activităţilor prin care se studia"ă concepte, elaborea"ă şi reali"ea"ă cadrul te'nic&te'nologic, organi"area şi economici"area întreprinderii. &uncţiunea de cercetare'dezvoltare cuprinde activităţi care se desfăşoară în cadrul întreprinderii în vederea reali"ării obiectivelor în domeniul obţinerii de produse noi şi a transformării conceptelor ştiinţifice în produse sau servicii utili"ate pentru de"voltarea viitoare. 6ceastă funcţiune şi cea comercială asigură adaptarea întreprinderii la mediul economico&social e(terior. %e disting 5 grupe de activitate: ). & cercetare ştiintifică, inginerie te'nologică, introducerea progresului te'nic )). & elaborarea de proiecte referitoare la strategii şi politici ale firmei /investiţii, moderni"ări şi rete'nologi"ări0. 2n cadrul primei grupe de activitate sunt cuprinse: A. $laborarea planului şi programelor de cercetare ştiintifică :. 2ntocmirea documentaţiei te'nico&economice pentru introducerea progresului te'nic & informati"are, automati"are, roboti"are C. Diferite studii, e(perimentări, încercări pentru asimilarea de noi produse şi te'nologii şi moderni"area celei e(istente 2n cadrul celei de a ))&a grupă sunt cuprinse activităţi privind: A. $laborarea planului de investiţii :. 2ntocmirea documentaţiei te'nico&economice pentru investiţii C. $fectuarea diferitelor lucrări de construcţii pentru investiţiile prevă"ute şi efectuarea probelor. "." #ucţiuea &e %ro&ucţie cuprinde o serie de activităţi referitoare la: organi"area de ansamblu a întreprinderilor, secţiilor, atelierelor de producţie; organi"area desfăşurării în condiţii optime a proceselor de producţie au(iliare, de deservire şi cone(e. uncţiunea de producţie se referă la procesul de pregătire şi reali"are propriu&"isă a produselor finite. a0 Pre(ătirea %ro&ucţiei care este influenţată de gradul de noutate al produsului ce urmea"ă a se fabrica sau un produs nou asimilat sau produs moderni"at, sau produs a cărui fabricaţie se repetă din acest considerent. 6ctivitatea de pregătire a producţiei este legată direct de activitatea de cercetare, fiind de cele mai multe ori o continuare a celor mai multe acţiuni din cadrul cercetării&de"voltării. 45 E;ecutarea %ro%riu<)i*ă cuprinde totalitatea activităţilor întreprinse în scopul reali"ării atribuţiilor şi sarcinilor pentru fabricarea produselor finite. c5 6ctivitatea vi"nd la*area 2i ur!ărirea %ro&ucţiei; activităţi de întreţinere, reparare utilaje, maşini, ec'ipamente; activităţi au(iliare. olumul activităţilor funcţiunii de producţie depinde de înţelegerea clară şi ordonată a mediului în care această funcţiune se integrea"ă celorlalte activităţi precum şi de înţelegerea condiţiilor în care acesta contribuie la reali"area activităţii. %copul întreprinderii este reali"area de produse conform standardelor de calitate, cu forţa de muncă, materii prime, materialele şi utilajele, te'nologiile, care se află la dispo"iţia firmei. 4dată cu stabilirea producţiei, a te'nologiilor, utilajelor, utilităţilor, standardelor de calitate, normelor de consum, se stabileste costul produsului. ".' #ucţiuea co!ercială include activităţi care pot fi grupate în trei categorii şi anume: activităţi de aprovi"ionare te'nico&materială; activităţi de livrare de produse /desfacere ' vn"area produselor fabricate0; activităţi de mar#eting. 2n cadrul activităţii de aprovi"ionare sunt incluse acţiuni referitoare la aprovi"ionarea firmei cu materii prime, materiale, precum şi cele prin care se asigură reparti"area lor în mod organi"at fundamentat ştiinţific, conform normelor de consum, în cadrul secţiilor, atelierelor & producţie, de ba"ă, de deservire, au(iliare, cone(e. 6ctivităţi specifice: determinarea normelor de consum specific, de materii prime, materiale, combustibil, energie;
E
determinarea nivelului diferitelor categorii de stocuri, de resurse materiale, adică stoc iniţial, curent, de siguranţă; înc'eierea contractelor de aprovi"ionare cu furni"orii; aprovi"ionarea propriu&"isă cu resurse, primirea, recepţie şi depo"itarea acestora. 6ctivităţile privind desfacerea
".+ #ucţiuea activităţii &e !ar=eti( cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei interne, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor în scopul stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a activităţii firmei şi de creştere a volumului vn"ărilor. 6ctivitatea de mar#eting se concreti"ea"ă în: & uncţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum, prin aceasta firma urmăreşte prospectarea pieţelor pre"ente şi a celor potenţiale; studierea nevoilor, necesităţilor solvabile, a nevoilor de consum în ansamblul lor şi a motivaţiei consumatorului. & uncţia de adaptare a întreprinderii la dinamica mediului & aceasta presupune promovarea spiritului inovator al managerilor în întreaga activitate a firmei astfel înct să se asigure înnoirea cu frecvenţă limitată a ofertei de mărfuri, perfecţionarea ofertei de produse şi comerciali"area, diversificarea acţiunilor publicitare pentru creşterea capacităţii întreprinderii de adaptare operativă şi activă la cerinţele pieţei . & uncţia de creştere a eficienţei economice care se asigură prin reali"area dupa ca" a unor elemente de fundamentare, informaţii, criterii de evaluare, de opţiune pentru promovarea unor te'nici, moderni"area şi eficienti"area activităţii, te'nicii moderne de promovare a vn"ării. 2n pre"ent mar#etingul constă într&un pronuntat caracter prospectiv, asigurnd un suport informaţional adecvat elaborării progno"elor şi planurilor economice. "., #ucţiuea 6iaciar #ucţiuea &e %er*oal?re*ur*e u!ae cuprinde activităţi prin care se asigură resursele umane necesare reali"ării obiectivelor întreprinderii, utili"area raţională a acestora, de"voltarea continuă a competenţelor personalului, re"olvarea problemelor de salari"are şi sociale. 6ctivităţi specifice pot fi grupate: de administrare a personalului & determinarea necesarului de forţă de muncă, testarea, încadrarea, evaluarea, promovarea personalului, stabilirea sistemului de salari"are, aplicarea acestuia, calculul numărului de salariaţi; de prestaări servicii pentru salariaţii firmei & organi"area pregătirii şi perfecţionării profesionale a personalului, protecţia socială, asigurarea condiţiilor de igienă, protecţia muncii;
F
activităţi administrative, de secretariat, de protocol & în organi"area activităţilor acestor funcţiuni este necesar ca managerul să asigure un ec'ilibru între interesele salariaţilor, obiectivele şi re"ultatele întreprinderii.
Iter&e%e&eţa 6ucţiuilor $tre%ri&erii 2n practica toate funcţiunile întreprinderii se află într&o strnsă interdependenţă, se întrepătrund şi se completea"ă reciproc, formnd sistemul organi"ării procesuale a întreprinderii. Ganifestarea corectă a unei funcţiuni determină manifestarea corectă şi a celorlate funcţiuni; după cum apariţia unei dereglări în o funcţiune provoacă perturbaţii în celelalte.
'. Or(ai)area *tructurală a $tre%ri&erii 0tructura or(ai)atorică integrea"ă într&un ansamblu unitar elemente umane, compartimente, relaţii şi sc'eme. Structura organizatorică repre"intă ansamblul persoanelor, a compartimentelor organi"atorice, precum şi a relaţiilor dintre acestea care au ca scop reali"area obiectivelor întreprinderii. Structura organizatorică repre"intă totalitatea persoanelor, compartimentelor de muncă, a verigilor de producţie şi concepţie, modul în care acestea sunt distribuite în timp şi spaţiu, precum şi relaţiile care se stabilesc între ele în vederea reali"ării obiectivelor de ba"ă ale întreprinderii. Structura organizatorică este alcatuită din: & structura funcţională /de management sau a conducerii întreprinderii0; & structura operaţională /de producţie şi concepţie0. Ti%uri 2i *tructuri or(ai)atorice 2n funcţie de natura legăturilor e(istente între funcţii şi compartimente dar şi de moduri de repati"are a responsabilităţii se întlnesc următoarele tipuri de structuri organi"atorice: .%tructura ierar'ică: & fiecare angajat are un singur şef care decide şi controlea"ă activitatea acestuia; & se întlneşte la firmele mici care necesită o dotare te'nică redusă. 6vantaje: & se preci"ea"ă clar autoritatea şi menţinerea disciplinei la locul de muncă. De"avantaje: & sporirea birocraţiei şi încetinirea procesului de luare a deci"iilor. 5.%tructura funcţională: & presupune organi"area unor compartimente speciali"ate pe diferite domenii de activitate; & orice e(ecutant poate primi dispo"iţii att din partea şefului ierar'ic ct şi din partea şefului unui compartiment funcţional. 6vantaje: & posibilitatea îndrumării competente care se datorea"ă speciali"ării managerilor. De"avantaje: & informaţiile sunt mai comple(e şi circulă pe diferite nivele ierar'ice; & disciplina în muncă este redusă; & scade responsabilitatea. 8. %tructura mi(tă: & combină carcateristicile, avantajele dar şi de"avantajele primelor două tipuri de structuri. Structura organizatorică oferă o structură de ansamblu asupra întreprinderii şi mecanismului său de funcţionare.
- 0tructura 6ucţioală 2i co!%oetele *ale
Structura funcţională repre"intă ansamblul cadrelor de conducere şi compartimentelor te'nice, economice, administrative, modul de constituire şi grupare al acestora, precum şi relaţiile dintre ele, necesare desfăşurării procesului de management şi e(ecuţie.
B
1. Postul de muncă este elementul primar al structurii organi"atorice, cea mai simplă subdivi"iune organi"atorică. +ostul repre"intă ansamblul obiectivelor individuale, sarcinilor, responsabilităţilor şi competenţelor care revin unui salariat în mod organi"at şi permanent la un anumit loc de muncă. Postul repre"intă adaptarea unei funcţii la particularităţile fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile titularului care îl ocupă. (răsăturile unui post de muncă) ' autoritatea formală ' limita în care titularul postului îşi reali"ea"ă obiectivele individuale; & competenţa profesională ' nivelul de pregătire, e(perienţa profesională necesară reali"ării obiectivelor individuale; & responsabilitatea * obligaţia titularului postului de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile derivate din obiectivele individuale. . !uncţia cuprinde ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor de îndeplinit ce revin unui angajat al întreprinderii, precum şi responsabilităţile, competenţele şi relaţiile ce decurg din postura de salariat al întreprinderii. #ucţia este formată din totalitatea posturilor care pre"intă caracteristici principale asemănătoare. uncţia generea"ă posturi asemănătoare ca arie de cuprindere a responsabilităţii. uncţia se defineşte prin totalitatea posturilor care au sarcini şi atribuţii omogene din punct de vedere al naturii şi comple(ităţii lor şi care sunt în subordinea unei persoane din structura organi"atorică a unităţii. (ipuri de funcţii) & de management & implică coordonarea activităţilor subordonaţilor; & de e(ecuţie & implică transpunerea în practică a deci"iilor emise de către titularul postului de conducere. ". #ompartimentul de muncă reuneşte un număr de persoane cu sarcini bine preci"ate, sub aceeaşi autoritate ierar'ică. Compartimentul repre"intă totalitatea persoanelor care efectuea"ă munci omogene sau complementare, care îndeplinesc aceleaşi obiective, au aceeaşi locaţie şi sunt subordonate aceluiaşi conducător. (ipuri de compartimente) A. & operaţionale & contribuie direct la reali"area obiectivelor firmei /secţii, ateliere, depo"ite, maga"ine, maga"ii0. Compartimentele operaţionale reali"ea"ă produse sau părţi componente ale unor produse sau servicii; & funcţionale & stau la ba"a punerii în practică a strategiilor şi politicii firmei /servicii, birouri, departamente, direcţii0. Compartimentele funcţionale pregătesc deci"ii pentru consiliul de administraţie sau comitetul director. $. În funcţie de structura internă şi modul de distribuire a autorităţii ierar!ice compartimentele de muncă pot fi: & compartimentul de bază - o grupare simplă de persoane, asupra cărora îşi e(ercită autoritatea un singur şef. & compartimentul de ansamblu - o grupare de persoane din care o parte poate fi subordonată direct şefului de compartimente ansamblu, iar o altă parte indirect, prin intermediul şefului compartimentului de ba"ă. #. %upă natura autorităţii pe care o exercită prin delegare, compartimentele de muncă pot fi: & ierar!ice, conducătorii lor dispun de autoritate ierar'ică asupra conducătorilor compartimentelor situate pe un nivel ierar'ic inferior, astfel le transmit acestora dispo"iţii, ordine şi primesc informaţii despre modul cum sunt îndeplinite; & funcţionale, conducătorii acestora dispun de autoritate funcţională în raport cu alte compartimente cărora le transmit îndrumări, instrucţiuni; ' de stat major au rol de a acorda asistenţă de specialitate conducerii unităţii elabornd studii, anali"e, informări care să ajute la adoptarea deci"iilor /compartimentul de mar#eting0. D. În funcţie de importanţa şi volumul de muncă aferent, compartimentele de muncă se pot clasifica în: & birouri: se constituie pentru re"olvarea unor sarcini care solicită minim cinci persoane; & servicii: se constituie pentru activităţi care solicită minim opt persoane; & secţii de producţie: unitatea operaţională care se constituie pentru desfăşurarea procesului de producţie şi cuprinde mai multe ateliere; & ateliere: cuprinde mai multe locuri de muncă în care are loc activitatea de producţie;
& locuri de muncă: repre"intă o anumită suprafaţă de producţie dotată cu mijloace de muncă necesare pentru reali"area unor lucruri de către muncitori fie individual fie în grup; & direcţii; & colective de muncă. %. &i'elul ierar(ic repre"intă distanţa compartimentelor faţă de conducerea unităţii /adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor0. =ivelurile ierar'ice sunt formate din ansamblul /totalitatea0 subdivi"iunilor organi"atorice aflate la aceeaşi distanţă ierar'ică faţă de managerul unităţii /consiliul de administraţie al societăţii comerciale0. Piramida ierar!ică a unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni: 6dunarea Henerală a 6cţionarilor /asociaţilor0 Consiliu de 6dministraţie Comitetul de direcţie +reşedintele consiliului de 6dministraţie /director sau director general0 Director e(ecutiv %tructura funcţională a compartimentelor %tructura de producţie şi concepţie +aza structurii organizatorice Înălţimea piramidei ierar!ice defineşte numărul de niveluri ierar'ice ale structurii organi"atorice. Gărimea ba"ei piramidei ierar'ice depinde de numărul formaţiilor de muncă din firmă. Piramida ierar!ică înaltă specifică întreprinderilor mari are ca avantaje: & permite o informare şi o documentare riguroasă în legătură cu problemele apărute, ceea ce permite o fundamentare multilaterală a deci"iilor adoptate; & speciali"area compartimentelor pe funcţiunile întreprinderii. %ezavantaje) & prelungirea circuitelor informaţionale, deci încetinirea adoptării deci"iilor; & nr mare de personal administrativ; & c'eltuieli mari cu personalul de conducere. Piramida ierar!ică aplatizată specifică întreprinderilor mici şi mijlocii are ca avantaje: & operativitate în luarea deci"iilor; & apropierea conducerii de structura de concepţie şi producţie; & c'eltuieli reduse cu personalul de conducere. %ezavantaje) & încărcarea e(cesivă cu atribuţii a personalului de conducere; ' apariţia de elemente subiective în adoptarea deci"iilor. ). Ponderea ierar(ică @or!a &e co&ucere5 repre"intă numărul de persoane aflate în mod direct în subordinea unei persoane /cadru de conducere, manager0. Gărimea ponderii ierar'ice pentru un manager se stabileste în funcţie de factorii următori: & natura activităţii colectivului subordonat; & gradul de independenţă a sarcinilor ce revin e(ecutanţilor; & nivelul de pregătire şi capacitatea organi"atorică a conducătorului şi subordonaţilor; & dispersia teritorială a posturilor ce intră în subordinea conducătorului etc. *. Relaţiile organizatorice repre"intă relaţiile structurale ce se stabilesc între diferitele verigi organi"atorice datorită necesităţii unui sc'imb permanent de informaţii. #elaţiile organizatorice ajută la identificarea legăturilor dintre componentele structurii. Clasificare: A. &i %uct &e ve&ere 7uri&ic e(istă: & relaţii formale /oficiale0 stabilite prin regulamentul de organi"are şi funcţionare al unităţii; & relaţii informale /neoficiale0 se stabilesc între oameni datorită unor criterii obiective şi nu sunt prevă"ute în acte normative sau în regulamente. :. u%ă cotiuţul i6or!aţiilor tra*!i*e3 relaţiile ierar'ice pot fi
a0 #elaţiile de autoritate constituie consecinţa investirii unui titular de compartiment cu dreptul de a transmite sarcini prin deci"ii, 'otărri altor titulari de posturi subordonaţi şi de a fi informat cu privire la modul de îndeplinire a acesotra. 6cestea pot fi la rndul lor: & relaţii ierar'ice stabilite între compartimentele subordonate ierar'ic. 3elaţii de autoritate ierar'ică se formea"ă în raportul dintre titularii postului de conducere şi cei ai posturilor de e(ecuţie; & relaţii funcţionale & apar între compartimentele speciali"ate, între care e(istă autoritate funcţională. 3elaţiile de autoritate funcţională constau în investirea unor compartimente cu o anumită speciali"are, cu dreptul de a transmite studii, metode de lucru compartimentelor de altă speciali"are şi de a controla modul lor de îndeplinire; & de stat major & apar prin delegarea de autoritate, compartimentele care transmit informaţii sau recomandări de specialitate altor compartimente. 3elaţiile de statut major constau în delegarea unor personae de a re"olva anumite sarcini de servici de către managerul unităţii în vederea atingeii obiectivlor firmei prin re"olvarea unor porbleme mai comple(e; b0 relaţii de cooperare nu sunt oficiale se manifestă între posturi aflate pe acelaţi nivel ierar'ic dar care aparţin unor compartimente diferite; c0 relaţii de control se formea"ă între cei cu funcţii de conducere şi subordonaţii acestora pentru a verifica modul cum au fost reali"ate sarcinile de serviciu; d0 relaţii de reprezentare se stabilesc între manageri şi repre"entanţii organi"aţiilor profesionale, sindicate, alte persoane fi"ice sau juridice din afara firmei.
- 0tructura o%eraţioală @&e %ro&ucţie 2i coce%ţie5 2i co!%arti!etele *ale8 %efiniţie) 0tructura o%eraţioală este definită prin numărul şi componenţa unităţilor de producţie, mărimea acestora, modul de organi"are internă, precum şi prin relaţiile ce se stabilesc între acestea în vederea reali"ării obiectului de activitate al întreprinderii. Compartimentele structurii operaţionale sunt secţiile de producţie /de ba"ă, au(iliare, de servire, ane(e0, ateliere, locuri de muncă. Secţia de producţie - unitatea de producţie bine determinată, în cadrul căreia se e(ecută un produs sau o parte a acestuia sau o parte a procesului te'nologic. Secţia de bază în cadrul ei se obţin produse de ba"ă care dau profilul firmei. Secţia auxiliară - e(ecută produse sau servicii pentru secţiile de ba"ă /secţia sculărie, secţia de întreţinere şi reparaţii0. Secţia de servire - reali"ea"ă lucrări sau servicii pentru secţiile de ba"ă şi au(iliare /transportul intern, depo"itarea0. Secţia anexă prelucrea"ă deşeurile re"ultate din procesul te'nologic $telierul reuneşte mai multe locuri de muncă unde se e(ecută aceeaşi operaţie te'nologică sau un ciclu de operaţii te'nologice pentru a obţine o piesă sau un produs. -ocul de muncă repre"intă o anumită suprafaţă de producţie în"estrată cu mijloace de muncă şi organi"ată pentru reali"area unei operaţii de unul sau mai mulţi muncitori. >ocul de muncă este veriga primară a structurii operaţionale /de producţie0.
- I*tru!ete &e 6or!ali)are a *tructurii or(ai)atorice : organigrama; fişa postului
+entru formali"area unei structuri organi"aotrice se folosesc următoarele documente: regulamentul de organi"are şi funcţionare, fişa postului şi organigrama. &işa postului este un document operaţional important ce pre"intă în detaliu elementele cerute unui salariat pentru ca acesta să&şi poată e(ercita în condiîii normale activitatea. #i2a %o*tului este un document care preci"ea"ă sarcinile şi responsabilităţile ce&i revin titularului postului, condiţiile de lucru, condiţiile de ocupare a postului, aptitudinile necesare, competenţa managerială, atribuţiile, limitele de competenţă, sfera relaţională. &işa postului ar trebui să conţină &ate !ii!e despre: denumirea şi obiectivele postului de muncă; •
5
integrarea în structura organi"atorică /compartimentul din care face parte0; responsabilităţile cerute; sarcinile stabilite; activităţile şi acţiunile specifice postului de muncă; competenţele postului de muncă, conte(tul muncii; pregătirea necesară postului de muncă /cerinţe referitoare la studii, vec'ime şi aptitudini0; salariul şi condiţiile de promovare.
• • • • • • •
%enumirea postului de muncă este luată din nomenclatorul naţional al profesiilor, po"iţia postului de muncă este preluată sub forma unei cifre din Clasificarea 4cupaţiilor din 3omnia /C430. .biectivele postului repre"intă definirea calitativă şi cantitativă a scopurilor. 4biectivele repre"intă părţi componente ale postului, strucrutare astfel înct prin ansamblul lor să conducă la reali"area obiectivelor generale ale întreprinderii. 6stfel pentru fiecare post sunt stabilite obiective industriale şi criterii de evaluare a muncii prestate de ocupantul său.6cestea justifică raţiunea înfiinţării şi funcţionării postului respectiv; se regăsesc în obiectivele firmei. +entru a fi reali"ate, titularului postului îi sunt conferite sarcini, autoritate şi responsabilităţi. $tribuţia cuprinde ansamblul de sarcini identice necesare reali"ării unei părţi dintr&o activitate. Sarcina este o componentă a atribuţiei, cea mai mică unitate de muncă fi(ată unui e(ecutant, care repre"intă o acţiune clar formulată, orientată spre reali"area unui obiectiv precis. %arcinile constituie procese de muncă simple sau comple(e care sunt reali"ate de o singură persoană şi sunt stabilite cu oca"ia proiectării postului. $utoritatea este o altă componentă a postului care e(primă limitele în cadrul cărora titularul postului are dreptul de a acţiona pentru reali"area obiectivelor individuale şi e(ercitarea atribuţiilor. %e referă la ceea ce are dreptul să facă angajatul I. #esponsabilitatea este acea componentă a postului care concreti"ea"ă latura atitudinală a atribuţiei şi repre"intă obligaţia titularului postului de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile derivate din obiectivele individuale ale postului. Ca obligaţie de a e(ecuta anumite sarcini, responsabilitatea este un răspuns dat autorităţii, în sensul că autoritatea este acordată sau delegată, pe cnd responsabilitatea este cerută.
işa postului are mai multe *co%uri8 ajută la definirea postului pentru noii titulari /document organi"atoric0; serveşte drept punct de pornire în întocmirea anunţurilor de recrutare; se foloseşte în stabilirea criteriilor de recrutare; este un instrument de evaluare a performanţelor angajaţilor. • • • •
Or(ai(ra!a este o repre"entare sc'ematică formală /grafică0 a structurii întreprinderii care dă o imagine e(actă a divi"iunii muncii şi indică ce posturi e(istă, cum sunt grupate pe compartimente şi sectoare, cum circulă informaţia între ele. 4rganigrama este un instrument important folosit în anali"a managementului firmei. 4rganigrama redă o parte din componentele structurii, şi anume: & compartimente; & nivelurile ierar'ice; & relaţiile organi"aţionale; & ponderea ierar'ică. Din punct de vedere al sferei de cuprindere pot fi: & organigrame generale; & organigrame parţiale. Din punct de vedere al modului de ordonare a compartimentelor şi a relaţiilor dintre ele, organigramele pot fi: & piramidale; & circulare;
8
& orientate de la dreapta la stnga.
@
+. Or(ai)area re*ur*elor u!ae Cate(orii &e %er*oal ! structura personalului unei întreprinderi Re*ur*ele u!ae3 ca obiect al pieţei muncii, sunt o categorie a resurselor economice ce sintetitea"ă potenţialul de muncă al societăţii, întreprinderii. "fectivul /personalul0 întreprinderii - totalitatea persoanelor care îşi defăşoară activitatea în cadrul unei întreprinderi. $fectivul întreprinderii cuprinde: ♦ salariaţi încadraţi permanent sau temporar: & pre"enţi la lucru; & absenţi motivat sau nemotivat; & aflaţi în concediu de odi'nă; & aflaţi în concediu de boală sau studii; & aflaţi în deplasare; & trimişi să lucre"e în afara întreprinderii; & aflaţi în "iua liberă. ♦ salariaţii întreprinderii care îşi completea"ă studiile în calitate de elevi sau studenţi aflaţi în practică. Cate(orii &e *alariaţi /structura personalului0 ai întreprinderii: a 1uncitorii sunt cei mai numeroşi.: & calificaţi < necalificaţi; & după rolul pe care îl îndeplinesc în activitatea î ntreprinderii: direct productivi < indirect productivi. 1uncitorii direct productivi sunt cei care acţionea"ă direct asupra obiectelor muncii, cu ajutorul uneltelor, instalaţiilor, maşinilor avute la dispo"iţie. $(: lăcătuşi, strungari, brutari, muncitori care reali"ea"ă piese de sc'imb, croitori etc. 1uncitorii indirect productivi acţionea"ă indirect asupra obiectului muncii, în scopul conservării, deplasării sau livrării lui. $(: muncitori care efectuea"ă recepţia materiilor prime în depo"ite /recepţioneri0, lucrătorii de la întreţinere şi reparaţii, muncitori din activităţile de transport intern, cei care deplasea"ă materialele în afara maşinilor sau depo"itelor etc. b Personalul operativ este format de lucrătorii din transporturi, comerţ, telecomunicaţii etc. $(: vn"ători, impegaţi, conducători, controlori bilete, casieri, telefonişti, piloţi, ofiţeri de bord, factori poştali etc. c Personalul cu funcţii de execuţie este grupat după nivelul lor de pregătire astfel: & personal cu pregătire liceală sau postliceală pentru: & activităţi administrative /dactilografă, funcţionară0; şi & activităţi de specialitate /te'nician, contabil cu studii medii0; & maiştri; & personal cu pregătire superioară de scurtă durată: subingineri sau absolvenţi de colegii te'nice; & personal cu pregătire superioară: ingineri, economişti, c'imişti etc.; & personal cu funcţiile în activităţile de întreţinere, pa"ă şi pompieri. d Personalul cu funcţii de conducere) ' conducerea întreprinderii /societăţii0: director general, director adjunct, director economic, directori, inginer şef, contabil şef; ' conducerea compartimentelor funcţionale, de producţie, cercetare, proiectare: şef serviciu, şef birou, şef secţie, şef atelier, şef laborator. Anga+aţii sunt persoanele încadrate pe un loc de muncă în cadrul unei organi"aţii, firme, întreprinderi. Godelul de gestiune fle(ibilă a forţei de muncă cuprinde următoarele categorii de angajaţi: & specialiştii, te!nicienii, inginerii şi alţi profesionişti la nivel înalt ' aceştia sunt recrutaţi în număr tot mai mare pentru a îndeplini funcţii cum ar fi de cercetare&de"voltare, informatică, mar#eting, comunicare etc. & salariaţi generalişti ' sunt att la nivelul managerilor, ct şi de angajaţii relativ polivalenţi /policalificaţi în mai multe meserii0. 6ceste două categorii: angajaţii specilişti şi generalişti sunt cele mai importante datorită statutului înalt în societate. & angajaţi cu timp parţial & angajaţi care nu au perspectivă în carieră; aceasta categorie este principala "ona de gestiune fle(ibilă a forţei de muncă interne.
A
& lucrătorii temporari ' răspund unor nevoi specifice, fiind angajaţi pentru obiective sau perioade specifice limitate. & angajaţii prin sub'contractare ' cuprind angajaţi prin sub&contracte cu întreprinderi speciali"ate pentru a răspunde unor nevoi permanenete /pa"ă, întreţinere, informatică0 sau oca"ionale /consultanţă, publicitate0.
- re%turile 2i o4li(aţiile @$&atoririle5 a(a7aţilor Clau)ele cotractului &e !ucă 2n contractul colectiv de muncă apar o serie de clau"e cu referire la situaţiile care au legătură cu raporturile de muncă. 6ceste clau"e se referă în principal la drepturile şi obligaţiile angajaţilor. re%turile a(a7aţilor . Programul de lucru al unităţii & +entru un program de lucru "ilnic de F ore dreptul la două pau"e /a cte A sau 5 de minute0, fără includerea pau"ei de masă; & %e acordă o pau"ă de masă de cel mult <5 oră, care nu se include în durata timpului de muncă; & 2ntre două "ile consecutive de muncă trebuie să e(iste, de regulă, un interval de cel puţin 5 ore consecutive; & 3epausul săptămnal este de regulă de două "ile consecutive; & 6u fost stabilite "ile de sărbători legale şi religioase: &5 )anuarie, a doua "i de +aşti, Gai, Decembrie, 5A&5 Decembrie; se pot stabili şi alte "ile nelucrătoare dect cele enumerate, conform specificului domeniului de activitate. 5. Sistemul de salarizare, adaosurile şi sporurile la salariul de bază. & %alariul de ba"ă să fie potrivit calificării, importanţei şi comple(ităţii postului şi în funcţie de posibilităţile financiare ale patronului & prin negociere. 8. %urata concediului de odi!nă şi a celorlalte concedii /de studii, fără plată sau cu plată0. & acordarea a minimum F "ile de concediu de odi'nă pentru o vec'ime în muncă de pnă la A ani; & tinerii pnă la F ani au dreptul la 5@ "ile lucrătoare de concediu de odi'nă; & se poate acorda un concediu suplimentar de odi'nă cu o durată minimă de 8 "ile lucrătoare; & salariaţii au dreptul la "ile "ile libere plătite, în ca"ul unor fenomene familiale deosebite, iar pentru re"olvarea problemelor personale, la concedii fără plată /8 de "ile, acordat o singură dată pe an0; & concediu legal plătit pentru îngrijirea copiilor de pnă la un an. @. ormarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale & se poate reali"a prin următoarele forme: instruire la locul de muncă, cursuri organi"ate în unitate, în alte unităţi şi în centre de pregătire profesională; programe personale de perfecţionare; stagii de practică în unitatea proprie sau în alte unităţi. 2$lte drepturi) & condiţii corespun"ătoare de muncă şi de protecţie a muncii; & asistenţă medicală; & pensie pentru limită de vrstă şi de invaliditate; & asocierea în organi"aţii sindicale şi obsteşti; & dreptul de a te adresa organelor competente ori de cte ori se consideră prejudiciat în legătură cu calitatea de salariat.
O4li(aţiile a(a7aţilor
Cele mai importante obligaţii sunt : & să apere proprietatea unităţii şi să contribuie la de"voltarea ei; & să reali"e"e norme de muncă; & să efectue"e activităţile potrivit pregătirii proprii şi nevoilor unităţii; & să respecte programul de lucru; & să&şi perfecţione"e calificarea profesională; & să respecte normele de protecţie a muncii; & să respecte ordinea şi disciplina la locul de muncă; & să respecte normele de odi'nă în relaţiile cu colegii de muncă şi superiorii; & să păstre"e secretul de stat şi secretul de serviciu; & să un primească bani sau foloase pentru a&şi îndeplini activităţile din cadrul atribuţiilor de serviciu; & alte obligaţii stabilite prin contractul individual de muncă.
- 0elecţia %er*oalului: enumerarea şi descrierea etapelor recrutării personalului Eta%ele a*i(urării re*ur*elor u!ae ece*are 6ir!ei sunt: planificarea resurselor umane, recrutarea personalului şi selecţia angajaţilor. Recrutarea %er*oalului repre"intă procesul de căutare, locali"are, identificare şi atragere a candidaţilor care pre"intă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante actuale şi viitoare. Criteriile &e recrutare se stabilesc la nivelul fiecărei firme în strnsă legătură cu obiectivele firmei. $le vor trebui să ţină seama de: nevoia de forţă de muncă a firmei; specificul activităţii firmei; structura forţei de muncă necesară firmei: studii, speciali"are, nivel de calificare, vrstă etc.; conformitatea cu cadrul legal /Codul muncii etc.0; conformitatea cu contractul de muncă înc'eiat cu sindicatele etc. 0elecţia a(a7aţilor se efectuea"ă în cadrul compartimentului de personal, dar care constituie responsabilitatea managerilor de pe diferite niveluri ierar'ice. Selecţia este etapa în care, în urma eliminării treptate a diferitelor fa"e, se reduce numărul candidaţilor. Eta%e $ %roce*ul &e *elecţie a %er*oalului8 alegerea preliminară a solicitanţilor; completarea formularului de cerere de angajare; intervievarea pentru angajare; testarea pentru angajare & selecţia pe ba"a unor teste /te'nice, de personalitate, de inteligenţă0 sau unui e(amen de probă /efectuarea unei activităţi, lucrări etc0; verificarea referinţelor; e(amenul medical; interviul final; deci"ia de angajare. • • • • •
• • • •
• • • •
0electarea %er*oalului recrutat are la ba"ă următoarele criterii: * pregătirea profesională; * media de absolvire /mai ales în ca"ul absolvenţilor0; * direcţia de speciali"are; * cunoştinţele de limbi străine; * e(perienţa profesională practică; * capacitatea de a intra în contact cu alte persoane; * capacitatea de autopre"entare; * aspect e(terior potrivit; * comportament corespun"ător; * iniţiativă şi dinamică; * capacitatea de a se impune; * referinţele personale. +rocesul de recrutare şi selecţie a candidaţilor trebuie să parcurgă în general următoarele etape: & stabilirea nevoii de recrutare; & anali"a cererii de recrutare; & definirea conţinutului postului; & prospectarea internă a posibilităţilor de angajare; & prospectarea e(ternă a posibilităţilor de angajare; & trierea candidaţilor; & întocmirea c'estionarelor; & intervievarea candidaţilor; & testarea candidaţilor; & adoptarea deci"iei finale.
E
a5 0ta4ilirea evoii &e recrutare poate fi facută de un compartiment al firmei. >a apariţia acestei nevoi de personal pot fi cau"e diferite: crearea unui nou post sau apariţia unui post vacant în urma plecării titularului, e(istenţa unui post vacant etc. Jeful compartimentului se adresea"ă printr&o cerere şefului ierar'ic căruia îi este subordonat şi solicită încadrarea unei persoane. 45 Aali)a cererii &e recrutare se face de către compartimentul ierar'ic superior şi serviciul sau direcţia de resurse umane. %e verifică dacă s&a ţinut cont de creşterea productivităţii muncii, dacă volumul de viitor de activitate justifică e(istenţa postului de activitate cerut etc. %e verifică dacă pot fi aplicate soluţii provi"orii: lucru cu program parţial, contract pe perioadă determinată etc. 2n această etapă se stabilesc: nivelul de cunoştinţe solicitat, e(perienţa, calităţile psi'ologice ale persoanei care va ocupa postul. c5 e6iirea coţiutului %o*tului înseamnă stabilirea sarcinilor, atribuţiilor ce vor reveni noului angajat. Cuprinsul postului se reflectă în fişa postului, care se pre"intă candidaţilor. &5 Pro*%ectarea iteră a %o*i4ilităţilor &e a(a7are De regulă posturile noi sunt propuse cu prioritate salariaţilor întreprinderii, astfel se urmăreşte o selecţie internă a salariaţilor %e folosesc următoarele modalităţi:& informarea salariaţilor prin afişaj, note de serviciu, publicarea în buletinul informativ sau "iarul întreprinderii. e5 Pro*%ectarea e;teră a %o*i4ilităţilor &e a(a7are %e face din următoarele motive: & dorinţa de a compara candidaturile interne cu solicitările candidaţilor e(terni; & necesitatea cunoaşterii situaţiei e(istente pe piaţa muncii; & cerinţa de a îmbogăţi potentialul intern al firmei prin venirea altor specialişti; & imposibilitatea de a găsi candidaţi interni. Gijloace de prospectare e(ternă: & candidaturi e(terne din iniţiativa solicitanţilor de posturi; & anunţuri în presă /anunţul va conţine: denumire firmă, sector de activitate, mărimea ei, locul pe piaţă, obiectivele urmărite; & denumirea postului vacant, obiectivele acestuia, perspectiva profesională; & profilul candidatului /nivel pregătire, e(perienţă, vrstă0; & avantaje oferite: salarii, pregătire, alte avantaje; & solicitarea unor firme speciali"ate în recrutarea şi selecţia de personal. 65 Trierea ca&i&aţilor 4 primă fa"ă are în vedere anali"a scrisorilor de motivaţie şi a C..&urilor trimise de candidaţi, în raport de e(igenţele postului. %e elimină apro(imativ F K din candidaturile pre"entate. 2n unele ca"uri trierea se face de un grafolog. %e răspunde att celor respinşi ct şi celor selectaţi . 2n fa"a a doua se completea"ă c'estionare standard de către persoanele ale căror candidaturi au fost reţinute. (5 /toc!irea ce*tioarelor +rin conţinutul lor întreprinderea trebuie să&şi permită să&şi forme"e o imagine clară asupra candidaţilor. Candidatul are posibilitatea să nu răspundă la anumite întrebări dacă informaţiile solicitate nu sunt relevante pentru aprecierea profesională sau se referă la viaţa personală. 5 Iterviurile. )nterviul are dublu scop: & să informe"e pe candidat despre întreprindere, postul vacant, cerinţele acestora; & să permită candidatului să pre"inte informaţii ample despre trecutul profesional şi aspiraţiile de perspectivă. actorii care influentea"ă eficienţa interviului sunt: & condiţiile de desfăşurare, & e(istenţa unei sc'eme a discuţiilor; & capacitatea persoanei care conduce interviul de a asculta pe candidat. i5 Te*tele Candidaţii care au trecut interviul pot fi supuşi unor teste, care urmăresc 5 aspecte: & să cunoască punctele slabe ale candidatului; & să stabilească o ierar'i"are a aptitudinilor candidatului, evidenţiindu&le pe cele cerute de post. $(ista 8 categorii de teste: & teste psi!ometrice au în vedere aptitudini particulare ca: inteligenţa, calităţi vi"uale sau motrice, cunostinţe. %e obţin re"ultate cuantificabile privind calităţile testate ale candidaţilor. & teste clinice urmăresc caracteri"area personalităţii candidatului . $(istă c'estionare tip pe ba"a cărora se evidenţia"ă trăsăturile de caracter . %e pot folosi teste grafologice pentru a caracteri"a personalitatea. & teste de situaţii presupun verificarea candidatului în situaţiile confruntării cu probleme specifice postului. %e poate utili"a un examen de probă prin care i se incredinţea"ă să efectue"e o activitate, o lucrare într&un timp determinat. 75 eci)ia 6ială Candidaţii reţinuţi după interviu şi testare vor participa la o discuţie&interviu cu managerul compartimentului unde se află postul vacant. 6cest conducător apoi se confruntă cu opiniile
F
specialiştilor în domeniul resurselor umane. Deci"ia finală de angajare e luată de şeful ierar'ic al postului vacant. 6poi se va înc'eia un contract individual de muncă cu candidatul selecţionat. $tapele recrutării personalului: & stabilirea necesarului de personal; & definirea profilului postului; & stabilirea surselor de recrutare; & selecţia; & întocmirea formalităţilor de angajare; & integrarea şi controlul modului în care s&a reali"at integrarea noului angajat.
- Pro!ovarea %er*oalului
Coce%t Promovarea personalului constă într&un comple( de activităţi prin care se reali"ea"ă trecerea angajatului într&o funcţie sau categorie superioară, care & în comparatie cu cea precedentă & presupune din partea titularului o calificare, o competenţă şi o răspundere sporită, precum şi satisfacţii materiale şi morale mai mari. 3elaţia dintre promovarea angajatului şi condiţiile de reali"are a acesteia este următoarea: calificarea şi competenţele deţinute determină promovarea prin care se obţin răspunderi şi satisfacţii superioare. Criterii &e %ro!ovare 6ceste criterii sunt: & studiile; & vec'imea în muncă; & postul deţinut anterior; & potenţialul angajatului /calităţi, cunoştinţe, deprinderi, aptitudini, competenţe0. Mo&alităţi &e %ro!ovare Godalităţile prin care se poate reali"a promovarea sunt: a0 Promovarea pe baza v3rstei şi a vec!imii evidenţia"ă rolul e(perienţei, stabilind un ec'ilibru între vec'ime şi competenţă. 6re un caracter nestimulativ. ec'ime - Competenţă - +romovare a0 Promovarea pe baza rezultatelor are în vedere eficienţa cu care persoana promovată îşi va continua activitatea pe noul post. %e reali"ea"ă pe ba"a criteriilor măsurabile de promovare. b0 Promovarea pe baza potenţialui pune accentul pe receptivitatea, adaptabilitatea, puterea de muncă, pregătirea angajatului etc; %eciziile de promovare sunt fundamentate pe conclu"iile care se desprind din anali"a formării şi evaluării salariatului #or!area %er*oalului #or!area constituie un mijloc esenţial pentru a facilita evoluţia compartimentului şi competenţei salariaţilor. (ipuri de formare Ti%uri &e 6or!are Coţiut a. ormarea pentru noi metode de muncă
& te'nici de animare & comunicare & conducerea şedinţelor & muncă în ec'ipă b. ormarea pentru anali"a condiţiilor de muncă şi & domenii caracteristice sistemului productiv; de producţie & strategii industriale; & noi metode de organi"are a muncii; & metode şi te'nici de anali"ă a condiţiilor de muncă. c. ormare generală & matematică, fi"ică, gestiune, psi'ologie d. ormare te'nică & cunoştinţe te'nice specifice activităţii din întreprindere & te'nici generale de gestiune, statistică, control, calitate, întreţinere etc.
B
Evaluarea %er*oalului "valuarea constă în ansamblul aprecierilor asupra angajaţilor cu scopul relevării elementelor esenţiale ale modului de reali"are a obiectivelor şi sarcinilor, a acordării de recompense şi sancţiuni, a stabilirii modalităţilor de perfecţionare şi a perspectivelor de promovare. 3eali"area unei evaluări judicioase presupune respectarea următoarelor principii: a0 Criteriile şi te'nicile să fie diferenţiate în funcţie de s pecificul postului; b0 +erioada pentru care se face evaluarea să fie suficient de mare pentru a scoate în evidenţă elementele edificatoare ale muncii; c0 )nformaţiile să fie veridice şi verificabile; d0 3e"ultatele şi recomandările să fie comunicate imediat persoanei implicate; e0 $valuarea să fie unitară; f0 +ersoana evaluată să participe activ la proces.
Coitere*area %er*oalului. Cointeresarea repre"intă cea mai importanta latură a sistemului de stimulare materială. %timularea este un factor de influenţă a productivităţii angajaţilor. %istemul de stimulare cuprinde: A. %timulente morale8 recompense, sancţiuni. :. %timulente materiale: directe, indirecte.
0alariul este principalul venit ce se formea"ă într&o economie modernă, fiind un element de motivare /recompensare directă0 care acţionea"a asupra productivităţii muncii salariaţilor. 0alariul are două forme: & *alariul o!ial - suma de bani pe care angajatul o primeşte pentru munca depusă; & *alariul real - cantitatea de bunuri şi servicii pe care o cumpără la un moment dat cu salariul nominal. %alari"area repre"intă un sistem de recompense directe alcătuit din: & salariul de ba"ă /să întreţină şi să stimule"e forţa de muncă0; & salariul variabil /în funcţie de nivelul re"ultatelor0; & prime /pentru re"ultate deosebite0; & sporuri /pentru condiţii deosebite0; & alte plăţi. %istemele de salari"are cele mai răspndite sunt: & acordul direct /individual, colectiv0; & cote procentuale /remi"a0; & în regie /după timpul lucrat0; & mi(tă. Reco!%e*e i&irecte 1. Reco!%e*area i&irectă curetă8 & plata timpului nelucrat /durata limitată a "ilei de lucru, concediu de odi'nă, sărbătorile legale etc.0; & înlesniri speciale ale angajaţilor /produse şi sevicii gratuite, asigurările de sănătate, petrecerea timpului liber etc.0 ". Reco!%e*area i&irectă %etru 6o2tii a(a7aţi & şomeri & pensionari +rotecţie socială → & decedaţi /indemni"aţie de şomaj, pensie, ajutor social pentru deces0.
5
,. Proce*e ecoo!ice - A%rovi)ioarea 2i %re(ătirea !ăr6urilor
1. Coce%t A%rovi)ioarea repre"intă procurarea tuturor celor trebuincioase în procesul de producţie, circulaţie sau pentru consum. ". #ucţii uncţiile aprovi"ionării sunt: & stabilirea necesarului de aprovi"ionat; & stabilirea furni"orilor; & contractarea mărfurilor aprovi"ionate şi lansarea comen"ilor; & primirea şi recepţia mărfurilor. '. #lu;ul teolo(ic repre"intă succesiunea operaţiilor şi proceselor prin care din materia primă se obţin produse necesare pe piaţă. 6provi"ionare +relucrare +rodus Comerciali"are A%rovi)ioarea este prima fa"ă a flu(ului te'nologic, fără de care o întreprindere nu ar putea produce sau vinde. Ce este necesar unui proces de producţieL & materii prime; & materiale;; & utilaje; & te'nologii şi cunoştinţe te'nice; & combustibil, energie electrică, apă; & forţă de muncă. +. #or!e &e a%rovi)ioare iecare întreprindere îşi stabileşte propria politică de aprovi"ionare. +rin politica de aprovizionare înţelegem: & Cu ce cantitate de mărfuri ne aprovi"ionămL & Care sunt preţurile acestor mărfuriL & Cum se aleg furni"oriiL & Ce formă de aprovi"ionare alegemL +entru o bună aprovi"ionare, întreprinderea alege varianta care răspunde cel mai bine următoarelor criterii: & calitatea produselor; & preţul produselor; & termenele de livrare; & condiţii de plată; & costurile aprovi"ionării; & garantia respectării contractului; & serviciile ce însoţesc livrările. $(istă mai multe forme de aprovizionare) & aprovi"ionare pe măsura apariţiei nevoilor de consum; & aprovi"ionare pe o perioadă determinată; & aprovi"ionare anticipată, în funcţie de conjunctura pieţei; & aprovi"ionare frecventă cu cantităţi mici; & aprovi"ionare speculativă; & aprovi"ionare cu materii prime pentru care e(istă burse de marfuri /metal, bumbac, cafea, "a'ăr etc.0 ,. Or(ai)area a%rovi)ioării teico
5
a0 sistem funcţional care grupea"ă activităţile compartimentului de aprovi"ionare pe următoarele sectoare: & sector de programare /întocmeşte programul de aprovi"ionare, stabileşte graficele de alimentare a locurilor de muncă, organi"ea"ă evidenţa aprovi"ionării0; & sectorul de materiale /desfăşoară activitate operativă de aprovi"ionare propriu&"isă a secţiilor, atelierelor şi locurilor de muncă pe ba"a graficelor întocmite de sectorul de aprovi"ionare0; & sectorul de depo"ite materiale /asigură recepţia şi păstrarea materialelor şi le pregăteşte pentru construcţie0. %istemul funcţional se aplică pentru întreprinderile care folosesc o gamă redusă de resurse materiale. 6re ca de"avantaj separarea activităţilor pe cele trei sectoare, ceea ce determină dispersarea răspunderilor privind aprovi"ionarea te'nico&materială. b0 sistemul de organizare pe grupe de materiale presupune constituirea de sectoare de aprovi"ionare &depo"itare pentru fiecare grupă principală de materiale & grupa materialelor c'imice, grupa materialelor te(tile, grupa materialelor lemnoase etc. iecare sector cuprinde totalitatea activităţilor de aprovi"ionare şi depo"itare a grupei respective. 6cest sistem de aprovi"ionare se aplică în întreprinderile mari, avnd avantajul că reuneşte organi"atoric funcţiile de ba"ă ale aprovi"ionării în acelaşi sector de aprovi"ionare&depo"itare. c0 sistemul de organizare în funcţie de destinaţia de consum a resurselor materiale presupune organi"area de sectoare de aprovi"ionare&depo"itare pentru fiecare secţie. 6vantajul principal al sistemului îl constituie legatura directă dintre activitatea de aprovi"ionare&depo"itare şi activitatea secţiilor de producţie. d0 Sistemul mixt de organi"are a aprovi"ionării te'nico&materiale presupune că pentru unele resurse materiale /materiale au(iliare0 să se constituie sectoare speciale de aprovi"ionare&depo"itare pentru aceste materiale, iar pentru materialee principale să se organi"e"e sectoare care să se ocupe cu aprovi"ionarea şi depo"itarea pentru fiecare secţie în parte.
- e%o)itarea
%epozitarea constă în cumpărarea, stocarea, prelucrarea şi vinderea /revinderea0 mărfurilor către cei care au nevoie de ele /beneficiarilor0. +rocesul de depo"itare cuprinde o serie de operaţii: & pregătirea depo"itelor în scopul recepţiei materialelor; & recepţia propriu&"isă; & depo"itarea pentru o anumită perioadă /controlul şi stocarea0; & pregătirea pentru eliberarea materialelor din depo"it /sortare, împac'etare
Activitatea &itr
55
parti"ilor de marfuri încît sa se elimine drumurile nerationale, manipularile inutile, formalitatile greoaie etc. Pri ur!are teolo(ia $ &e%o)ite *e *u4$!%arte $ %rici%al %e ur!atoarele (ru%e &e o%eratiui 8 < %ri!irea3 rece%tioarea *i *ortarea !ar6urilor B < !ai%ularea iterioara a %ro&u*elor B < &e%o)itarea *i %a*trarea lor B < 6or!area loturilor &e !ar6uri co!a&ate &e 4ee6iciariB < e;ecutarea livrarilor @e;%e&ierea !ar6urilor la 4ee6iciari5. +rocesul de depo"itare a mărfurilor are loc în foarte multe puncte pe parcursul circulaţiei mărfurilor: & în timpul transportului şi în momentul sc'imbării mijlocului de transport /depo"ite de tran"it şi transbordare0; & înainte de prelucrare /la producător0; & în activitatea comercială, înainte de a fi revndute consumatorului final; & în ca"ul în care beneficiarul doreşte o cantitate mai mare din marfa respectivă /depo"ite de colectare0. (ipuri de depozite) După caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc: a0 depo"ite de colectare & în care se găsesc cantităţi mici de mărfuri, produse de mai mulţi furni"ori, în vederea vn"ării în cantităţi mari, unuia sau mai multor beneficiari; b0 depo"ite de reparti"are & în care se păstrea"ă cantităţi mari de marfă pentru a fi revndute în cantităţi mici; c0 depo"ite de tran"it şi transbordare & ampalsate în gări, aeroporturi, porturi şi servesc la păstrarea pe perioade scurte de timp a mărfurilor în apropierea mijloacele de transport; d0 depo"ite pentru păstrarea se"onieră sau de lungă durată & destinate păstrării mărfurilor pentru o perioadă scurtă de timp /legume şi fructe0 sau pentru perioade lungi de timp /cartofi0. După felul construcţiei clădirii, sunt depo"ite: a0 înc'ise; b0 semiînc'ise; c0 desc'ise. După particularităţile construcţiei şi amenajării: a0 depo"ite speciale /frigorifice, silo"uri0; b0 depo"ite universale. Sisteme de depozitare, în funcţie de caracteristicile mărfurilor, depo"itarea poate fi: a0 pe sol /mai multe mărfuri vrac, mai multe mărfuri ambalate0; c0 pe rafturi; d0 în containere; e0 pe paleţi. Programarea activităţilor de depozitare) %uprafaţa totală de depo"itare cuprinde: & suprafaţa utilă, destinată efectiv depo"itării, care se planifică ţinnd cont de norma de stoc ma(im de depo"itare şi de cantitatea ce poate fi depo"itată pe un m. p. suprafaţa de producţie; & suprafaţa auxiliară & necesară pentru recepţia materialelor şi e(pedierea lor sau a produselor finite, se stabileşte avndu&se în vedere cantitatea totală ce urmea"ă a fi recepţionată & livrată într&o anumită perioadă, precum şi cantitatea ma(imă ce poate fi recepţionată sau e(pediată pe m.p. suprafaţă; & suprafaţa de pregătire, necesară pregătirii materialelor înainte de a fi trecute în producţie & sortarea, tăierea, de"ambalarea etc. & se determină ţind cont de cantitatea totală de materiale ce trebuie pregătită într&un interval de timp şi cantitatea ma(imă de materiale ce pot fi pregătite pe m.p. de suprafaţă; & suprafaţa ocupată de diferite elemente ale clădirii, cum ar fi stlpii, lifturile etc. 9n aspect important al programării folosirii suprafeţelor de depozitare priveşte creşterea mărimii coeficientului de utili"are al suprafeţei totale, coeficient ce se determină ca un raport între suprafaţa utilă şi suprafaţa totală. 2n ca"ul producţiei individuale şi de serie mică, nu cunosc dinainte la ce termene se face livrarea şi în ce cantităţi, din acest motiv eliberarea materialelor din depo"it se face la cererea unităţilor consumatoare, pe ba"a fişelor & limită.
58
2n ca"ul producţiei de serie mare şi de masă, cunoscndu&se dinainte cantităţile de materiale necesare fiecărui consumator şi termenele la care trebuie să fie livrate, fiecare depo"it trebuie să programe"e aprovi"ionarea cu resurse materiale a secţiilor, atelierelor sau locurilor de muncă pe ba"a unui Mprogram &grafic calendaristicN. 6cest document este întocmit şi de către depo"itele de produse finite pentru e(pedierea către diferiţi beneficiari ai unităţii a produselor, avndu&se în vedere contractele economice înc'eiate de beneficiari, precum şi Mdispo"itiile de livrareN eliberate de compartimentul de desfacere.
- Pro&ucţia &e !ăr6uri 2i *ervicii
Producţia de mărfuri repre"intă totalitatea bunurilor materiale reali"ate în cadrul unei întreprinderi. Producţia de servicii repre"intă totalitatea bunurilor imateriale reali"ate într&o întreprindere. De e(emplu, activitatea de transport, reali"area unei coafuri în cadrul unui salon de înfrumuseţare. +entru producţia de mărfuri unităţile producătoare au nevoie de: & materii prime şi materiale; & utilaje adecvate fiecărui proces te'nologic; & forţa de muncă speciali"ată; & ateliere şi secţii de producţie. +roducţia de mărfuri este organi"ată pe cicluri de producţie: Ciclul de producţie repre"intă ansamblul de activităţi desfăşurate într&o anumită succesiune de la lansarea în fabricaţie a materiilor prime şi pnă la obţinerea produselor finite. +roducţia de mărfuri poate fi: industrială, agricolă, de construcţii&montaj. +roducţia de servicii face obiectul sectorului terţiar al economiei. +entru ca un serviciu să fie prestat sunt necesare două condiţii: & un contract direct între ofertant şi cumpărător; & o participare activă a consumatorului în timpul utili"ării. %erviciile sunt produse de ramurile: transporturi, comerţ, turism, edituri, redacţii, presă, studiouri cinematografice, învăţămnt, cultură, sănătate, administraţie. +roducţia de servicii are următoarele particularităţi: & presupun un consum mare de muncă; & orice serviciu presupune consumarea unui bun material; & munca prestatorului se separă de bunurile utili"ate; & bunurile utili"ate la producerea serviciilor diferă în funcţie de comple(itatea acestora. %erviciile sunt, în consecinţă, activităţi imateriale cu caracteristicile următoare: & sunt imateriale şi intangibile; & nu pot fi stocate; & sunt simultane producţia şi consumul lor; & sunt non&durabile & se consumă în momentul producerii; & sunt inseparabile de persoana prestatorului, precum şi de cea a utili"atorului; & sunt eterogene. %erviciile sunt clasificate după mai multe criterii : a0 după sursele lor de procurare: & servicii marfă /mar#et sau de piaţă0; & servicii non&marfă /non&mar#et sau necomerciale0. b0 după natura nevoilor satisfăcute : & servicii private; & servicii publice. c0 după beneficiarul serviciilor: & servicii intermediere & pentru producţie bunuri şi servicii; & servicii finale, pentru populaţie; d0 după funcţiile economice îndeplinite: & servicii de distribuţie: transporturi, comunicaţii; & servicii de producţie /afaceri0: bănci, asigurări; & servicii sociale /colective0: sănătate, educaţie, poştă; & servicii personale: casnice, 'oteluri, restaurante, reparaţii, îngrijire personală; e0 dupa natura efectelor: & materiale: transportul, distribuţia, repararea ec'ipamentelor;
5@
& nemateriale: spectacole, cursuri de limbi străine. f0 după modalităţile de comerciali"are: & transferabile /comerciali"abile0; & netransferabile /necomerciali"abile0. g0 după raportul capital < muncă: & servicii care se ba"ea"ă pe personal; & servicii care se ba"ea"ă pe ec'ipamente.
- Co!erciali)area
Comercili"area mărfurilor cuprinde ansamblul operaţiilor economice şi te'nice care asigură trecerea bunurilor din sfera producţiei în cea a consumului. ,peraţii de pregătire a mărfurilor în 'ederea '-nzării: 4peraţiile pot fi : a5 comune tuturor mărfurilor) & de"ambalarea; & sortarea şi formarea sortimentului comercial; & etic'etarea şi afişarea preţurilor; & transportul şi e(punerea în sala de vn"are, pe mobilierul comercial. 45 specifice unor grupuri de mărfuri) & preambalarea mărfurilor livrate în vrac; & călcarea confecţiilor; & asamblarea mărfurilor te'nice; & încercarea funcţionării aparatelor electronice şi electrocasnice. -nzarea mărfurilor cu ridicata: 6ngrosistul este un comerciant /de regulă, o societate comercială0 speciali"at în e(ercitarea comerţului cu ridicata care constă în cumpărarea de mărfuri în cantităţi mari, pentru a le vinde revn"ătorilor, utili"atorilor şi colectivităţilor, cu e(cepţia consumatorilor finali. Comerciantul cu ridicata cumpară marfuri în cantităţi mari pentru a le revinde în cantităţi relativ mari. +rincipalele funcţii îndeplinite de angrosişti se referă la : & cumpărarea mărfurilor; & transport; & depo"itare; & reali"area sortimentului comercial; & stocare; & finanţarea prin credite; & asumarea de riscuri; & vn"area mărfurilor; & participarea la campaniile promoţionale în colaborare cu furni"orii şi detailiştii. %ortimentul comercial se reali"ea"ă prin divi"area loturilor mari de mărfuri şi prin operaţii de sortare, conform cerinţelor clienţilor. Creditele se acordă att furni"orilor /plata în avans0 ct şi clienţilor /plata la temen0. 3iscurile sunt legate de deteriorarea unor mărfuri în timpul depo"itării şi transportului, de demodarea unor mărfuri /u"ura lor morală0, producerea de pierderi ca urmare a scurgerii, evaporării, furturilor de mărfuri. )nformaţiile sunt furni"ate att clienţilor şi furni"orilor, fiind legate de cantitatea faţă de concurenţă, de noile produse apărute pe piaţă, de nivelul preţurilor pe piaţă, nevoile consumatorilor. &orme de v3nzare cu ridicata) & vn"area pe ba"ă de comen"i scrise care are 5 variante: & vn"area prin alegerea liberă a mărfurilor de către clienţi /alegerea sortimentului de marfă de către repre"entanţi comerciali care întocmesc nota de comandă0; & vn"area prin comis&voiajori /repre"entanţii comerciali ai întreprinderilor angrosiste, care preiau comen"ile de la sediul clienţilor şi le transmit depo"itelor pentru a le e(ecuta0; & vn"area prin intermediul camerei de mostre; & vn"area cu autoservire /cas' and carrO0, detailistul îşi alege direct mărfurile, plăteşte în numerar imediat, îşi transportă singur marfa;
5A
& autoservirea asistată - alegerea mărfurilor de către clienţi, alegerea sprijinită de un angajat al depo"itului, care preia mărfurile şi le transportă la locul de întocmire a actelor de livrare; & vn"area pe ba"ă de comen"i telefonice, comanda confirmată ulterior în scris; & vn"area mărfurilor la sediul cumpărătorilor are drept obiectiv completarea sortimentului comercial al unor puncte de desfacere cu amănuntul, îndeosebi la produsele perisabile; & vn"area prin e(po"iţii stabile sau mobile. -nzarea mărfurilor cu amănuntul Detailiştii sunt comercianţii speciali"aţi în e(ercitarea funcţiei de comerţ cu amănuntul, care constă în cumpărarea de mărfuri pentru a le revinde consumatorului sau utili"atorului final, în general în cantităţi mici şi în aceeaşi stare. &uncţiile detailiştilor) ' capacitatea de a satisface cererea consumatorilor şi capacitatea de a corela cererea cu oferta, lărgind şi adncind sortimentul comercial de mărfuri oferit de detailist; & reali"area de economii de timp de cumpărare aplicnd forme moderne de vn"are şi amplasnd puncte de vn"are în apropierea consumatorilor; & posibilitatea oferită consumatorilor de a cumpăra produsele în cantităţi mici, conforme cu posibilităţile de cumpărare şi stocare ale clienţilor; asigurarea posibilităţii totale de manifestare a personalităţii cumpărătorului care alege potrivit gusturilor sale şi puterii sale de cumpărare; & oferirea de servicii înainte, în timpul şi după vn"are; & furni"area de informaţii către angrosişti şi producători; & participarea la campanii promoţionale singuri sau în colaborare cu angrosişti şi< sau producători. (ipuri de detailişti) a0 comerţul stabil desfăşurat prin intermediul maga"inelor şi automatelor comerciale; b0 comerţul mobil /stradal0 desfăşurat prin intermediul c'ioşc'iurilor, tonetelor, autobu"elor sau rulotelor comerciale0; c0 comerţul fără maga"ine - vn"area la domociliu, vn"area prin corespondenţă, vn"area electronică /prin internet0. 1agazinul $ste unitatea operativă de ba"ă pentru e(ercitarea comerţului cu amănuntul. 9n maga"in se caracteri"ea"ă prin atributele: amplasament, sortiment comercial, politică de preţuri, organi"area interioară, etc. &orme de v3nzare a mărfurilor cu amănuntul orma de vn"are - un comple( de activităţi, mijloace şi soluţii organi"atorice şi te'nologice privind desfacerea mărfurilor de către organisme specili"ate în activitatea comercială, indiferent de raporturile economice sau juridice în care s&ar afla cu producătorii, intermediarii sau comercianţii. orme de vn"are folosite in maga"in: & vn"area clasică /tradiţională0 presupune servirea directă prin vn"ători a clienţilor; & vn"area asistată /cu alegere liberă0 este o autoservire cu e(punere desc'isă a mărfurilor, dar vn"atorul are rolul de a supraveg'ea, a calcula şi încasa contravaloarea mărfii, a ambala mărfurile; & vn"area prin autoservire, toate fa"ele actului de vn"are: primirea clientului, pre"entarea produsului, argumentarea vn"ării, efectuarea de vn"ări complementare şi transportul mărfurilor se derulea"ă fără intervenţia vn"ătorului; & vn"area prin automate comerciale presupune amplasarea lor în locuri intens circulate, personalul comercial reali"ea"ă doar reaprovi"ionarea aparatului şi ridicarea sumelor de bani încasate, funcţionea"ă non&stop; & vn"area cu preţuri reduse /discount0 comercili"area produselor de marcă, la preţuri inferioare celor din maga"inele universale; & vn"area prin poştă, clienţii comandă prin poştă folosind un bon de comandă pe ba"a ofertei detailistului pe care o cunoaşte prin pliante, broşuri; & vn"area prin catalog, părţile implicate în vn"are se află în legătură numai prin intermediul catalogului /forma comple(ă a comerţului prin corespondenţă0; & vn"area la domiciliu care poate fi derulată prin agenţi comerciali la domiciliul clientului sau prin animatori care vnd în cadrul unei reuniuni /şedinţe0; & vn"area prin telefon fie firma sună pe client pentru a&i pre"enta oferta şi a primi comanda, fie clientul sună pentru a&şi formula comanda pe ba"a unei oferte publicate de firmă în "iarele locale; & vn"area pe credit - în rate;
5
& vn"area electronică - teles'oping, vn"area prin videote(, canale de televi"iune prin cablu speciale, comerţul prin internet.
5E
