TESTAREA PSIHOLOGICA (PERSONALITATEA) SINTEZĂ SINTEZĂ Lect. Univ. dr. Gabriela Popescu Cap. 1. ImportanŃ ImportanŃa psihodiagnozei în psihologie 1. 3. Diagnoza personalităŃ personalităŃii. ii. GeneralităŃ GeneralităŃii Termenii persoan ă şi personalitate au trecut prin numeroase şi variate încerc ări de descriere şi definire ştiinŃifică, semnalate de diver şi autori din istoria psihologiei, după cum arăta şi P. Fraisse. Personalitatea, ca totalitate psihologică ce caracterizează şi diferen Ńiază un individ, reprezint ă o preocupare la fel de veche ca şi specia uman ă, aşa cum preciza Ralph Linton (R. Linton, 1968). Termenul persoan ă desemnează individul uman concret iar personalitatea poate fi considerat ă o construc Ńie teoretică elaborată de psihologie în scopul în Ńelegerii şi explicării - la nivelul teoriei ştiinŃifice - a modalit ăŃii de fiin Ńare şi funcŃionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoan ă umană (I. Dafinoiu, 2007). Analizând numeroasele defini Ńii ale personalit ăŃii, Perron a constatat următoarele caractristici dominante ale acesteia: globalitatea (personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acestei persoane, identificarea ei printre celelalte) coeren Ńa (majoritatea teoriilor postuleaza ideea existenŃei unei anume organiz ări şi interdependen Ńe a elementelor componente ale personalităŃii), permanen Ńa (stabilitatea) temporal ă (dacă personalitatea este un sistem funcŃional, în virtutea coeren Ńei sale, acesta genereaz ă legi de organizare a c ăror actiune este permanent ă). O definiŃie care include cel mai bine aceste caracteristici este cea dat ă de Allport:,,Personalitatea este organizarea dinamic ă în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determin ă gândirea şi comportamentul s ău caracteristic" (Allport. 1981, p. 40). Scopurile principale ale teoriilor ştiinŃifice asupra personalit ăŃii sunt: descrierea conduitei prin apelul la diverse taxonomii, explicarea respectivei conduite prin utilizarea informa Ńiilor referitoare la influen Ńele de diverse tipuri (ereditare şi de mediu) şi predicŃia conduitei în situa Ńii tipice. Având în vedere interac Ńiunea dintre teorie şi metode, putem afirma c ă obiectivele metodelor de evaluare ale personalit ăŃii sunt aceleaşi - descrierea, explicarea şi predicŃia. Astfel, cercetarea personalit ăŃii trebuie să se concentreze pe diferen Ńele individuale care au o mare semnifica Ńie în relaŃiile cotidiene stabilite între oameni, ceea ce ne permite studierea interac Ńiunilor dintre factori sau tr ăsături şi situaŃiile concrete în care este plasat individul, precum şi realizarea unor predic Ńii diferen Ńiate valide. 1. 4. 4. Între nomotetic şi idiografic În psihologie, abordarea nomotetic ă are ca obiectiv studierea a ceea ce indivizii au în comun, permi Ńând identificarea tr ăsăturilor sau tipurilor de personalitate şi contribuind astfel la elaborarea unei structuri ipotetice a personalit ăŃii umane. Printre adep Ńii acetei orient ări enumerăm pe Cattell, Eysensk, precum şi behaviori ştii. Perspectiva idiografic ă analizează individul în globalitatea sa, luând în considerare toate componentele care intr ă în interacŃiune, promovând o abordare dinamică (de exemplu, analiza parcursului vie Ńii). Printre reprezentan Ńii acestei orientăm menŃionăm pe Allport, Freud, Piaget.
Încercând o îmbinare a celor dou ă perspective, G. Allport considera c ă teoriile personalităŃii şi metodele de evaluare, trebuie s ă găsească un anume echilibru între cele două direcŃii: ,,Psihologia personalit ăŃii nu este exclusiv nomotetic ă, nici exclusiv idiografică. Ea caut ă un echilibru între cele dou ă extreme" (Allport, 1981, p. 32). 1. 5. Rolul tră trăsăturilor de personalitate şi a situaŃ situaŃiilor în determinarea comportamentului Explicarea structurilor comportamentale care stau la baza reactivit ăŃii diferenŃiate a indivizilor în diferite situa Ńii, a fost realizat ă fie prin abordarea trăsăturilor de personalitate, fie prin luarea în î n considera Ńie a situaŃiei respective. Autori cum sunt Allport, Eysenck şi Cattell oferă explicaŃiile referitoare la diagnoza comportamental ă pornind de la tr ă tur ă ăs ă tur ă, considerat ă o predispozi Ńie de a răspunde în acela şi mod în fa Ńa unor stimuli similari. Astfel, de şi există o variabilitate situaŃională, pot fi decelate anumite invariante comportamentale care redau tr ăsătura. ReprezentanŃii acestei orient ări au f ăcut distincŃia dintre tr ăsătură, ca predispozi Ńie stabilă de răspuns şi stare, ca fenomen tranzitoriu, efemer. Pentru a se respecta aceast ă distincŃie, în formularea itemilor din unele chestionare de personalitate, se cer subiecŃilor să diferenŃieze răspunsurile în func Ńie de comportamentul lor tipic (“în general”) şi cel prezent (“ast ăzi, în prezent”). Mischel, adept al orient ării situaŃioniste, promovând o teorie a înv ăŃării sociale, conform c ăreia persoanele asimileaz ă comportamentele în contextul răspunsurilor la anumite situa Ń ii ii, iar predictorii comportamentului unui individ sunt legaŃi de experien Ńa anterioară persoanelor respective în situa Ńii similare. Abordările interac Ń ioniste ioniste au plecat chiar de la dezbaterile dintre aceste dou ă orientări majore şi au fost promovate de autori cum sunt Bandura, Mischel, Magnusson, Strelau. Aceast ă perspectivă prezintă necesitatea de a lua în considera Ńie interacŃiunea dinamic ă dintre caracteristicile subiec Ńilor şi caractersiticile situa Ńiilor. În aceste modele un rol important îl de Ńine individul care interpreteaz ă situaŃia, î şi apreciază performanŃa şi strategiile de adaptare la situa Ńie, iar coping-ul (raportul adaptare – control) a devenit un concept central al acestor orient ări. Modelele interacŃioniste ofer ă explicaŃii pornind de la un triplu determinism: dimensiunea psihologică, socială, dar şi cea biologic ă (de exemplu, reac Ńiile psihofiziologice generate de stres) (I. Dafinoiu, 2007). 1.6. Aspecte deontologice ale cercetă cercetării şi evaluă evaluării personalităŃ personalităŃiiii ActivităŃile de cercetare şi evaluare a personalit ăŃii pot ridica unele probleme etice datorită eventualelor conflicte între valori din urm ătoarele categorii (I. Dafinoiu, 2007): - protecŃia drepturilor individului versus liberatea cercet ării ştiinŃifice; - protecŃia drepturilor indivizilor versus c ăutarea de informa Ńii noi a omului de ştiinŃă; - protecŃia drepturilor individului versus nevoia societ ăŃii de progres ştiinŃific; - dreptul de evolu Ńie a omului de ştiinŃă versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor oamenilor, libertatea persoanei şi protecŃia intimităŃii. În condi Ńiile în care interven Ńiile psihologului, indiferent dac ă este vorba de cercetare, evaluare, sau alt ă activitate specifică, au implica Ńii etice, acesta este obligat să-i informeze pe ceilal Ńi asupra consecin Ńelor şi eventualelor riscuri.
Aspecte ale activit ăŃ ii ştiin Ń ifice ifice care pot antrena probleme etice ăŃ ii Demersurile de cercetare şi evaluare a personalit ăŃii pot ridica unele probleme etice datorită eventualelor conflicte între valori din urm ătoarele categorii (I. Dafinoiu, 2007): - protecŃia drepturilor individului versus liberatea cercet ării ştiinŃifice; - protecŃia drepturilor indivizilor versus c ăutarea de informa Ńii noi a omului de ştiinŃă; - protecŃia drepturilor individului versus nevoia societ ăŃii de progres ştiinŃific; - dreptul de evolu Ńie a omului de ştiinŃă versus normele sociale referitoare la tratamentul oamenilor oamenilor, libertatea persoanei şi protecŃia intimităŃii. a) Formularea problemelor sau ipotezelor cercet ă r ii. În această etapă cele ării mai multe probleme apar la formularea unor ipoteze de lucru legate de dotarea ereditară sau de diferen Ńele interrasiale, întrucât astfel de enun Ńuri pot fi considerate discriminatorii. b) Organizarea cercet ă rii şi tratamentul participan Ń ilor ilor În stabilirea etapelor ă rii şi a condi Ńiilor cercetării un aspect important este p ăstrarea confiden ŃialităŃii informaŃiilor obŃinute şi respectarea nevoii subiec Ńilor de a-şi proteja intimitatea, atunci când au de r ăspuns la întreb ări legate de probleme delicate, sensibile (de exemplu, comportamentul abuziv fa Ńă de copil). c) Contextul institu Ń ional ional, sau cadrul în care se desf ăşoară cercetarea poate influenŃa viaŃa subiec Ńilor participan Ńi, existând riscul ca unele informa Ńii obŃinute în timpul cercet ării să fie folosite împotriva acestora. d) Interprerarea şi aplicarea rezultatelor cercet ă r ii. În acest caz, este ridicat ă ării. problema este utilizarea rezultatelor cercet ării în alte scopuri decât cele declarate iniŃial, aceasta implicând necesitatea ca cercet ătorul s ă ia în considera Ńie, chiar de la început, modalit ăŃile de utilizare a rezultatelor. I. Dafinoiu, atrage aten Ńia asupra unor probleme etice în cercetarea psihologic ă ş ii (2007) şi în activitatea de evaluare a personalit ăŃ ăŃ ii a) Intimitatea; întrucât testele de personalitate permit ob Ńinerea unor itnformaŃii semnificative privind sentimentele şi atitudinile subiec Ńilor investiga Ńi, psihologul trebuie s ă respecte demnitatea acestora şi dreptul la confiden Ńialitate. b) Respectarea demnit ăŃii persoanei evaluate psihologic este corelat ă cu aspectele legate de intimitate. În aceast ă problemă, recomand ările se referă la g ăsirea unui echilibru între caracterul intruziv al unor întreb ări şi beneficiul ob Ńinut prin răspunsurile ob Ńinute la aceste întreb ări. Pentru a nu avea situa Ńii de evitare a unor itemi, pentru elaborarea unui chestionar, se pot face studii premerg ătoare, anchete pilot prin care s ă fie identificate întreb ările respinse de responden Ńi. c) ConsimŃământul informat se refer ă la corectitudine, la principiul conform căruia cercetarea trebuie s ă se bazeze pe un contract neexploatativ şi reciproc, un adevărat contract social stabilit între cercet ător şi subiect. Persoana participant ă la cercetare este bine s ă fie informată, chiar de la început asupra costurilor, riscurilor şi beneficiilor acestui demers. d) Înşelarea subiec Ńilor, se produce, în viziunea autorului român atunci când subiectul investigat nu este con ştient de ceea ce se urm ăreşte în investiga Ńie, ca dimensiune vizat ă, prin parcurgerea itemilor respectivi. e) Confiden Ńialitatea este o problem ă ce apare, nu doar la datele ob Ńinute prin evaluarea personalit ăŃii, ci şi legat de orice informa Ńie comunicat ă psihologului şcolar sau consilierului. În plus, în selec Ńia personalului scopul evalu ării este cel de încadrare
a individului într-o insitu Ńie, fiind vorba de un poten Ńial conflict între individ şi instituŃie. De asemenea, psihologul trebuie s ă-şi asume responsabiliatea de a comunica indivizilor rezultatele cercet ării astfel încât s ă fie bine înŃelese şi corect evaluate de beneficiari. 1.7. CerinŃ CerinŃe generale şi etape în elaborarea testelor de personalitate M. Minulescu arăta că elaborarea unei probe de evaluare a personalit ăŃii îl pune pe psiholog în fa Ńa a dou ă probleme principale (M. Minulescu, 1996) : 1. definirea constructului sau a tr ăsăturii ce va fi evaluat ă prin proba respectivă; 2. construirea itemilor ce vor fi inclu şi în chestionar şi care au relevan Ńă pentru pentru tr ăsătura vizată. Autoarea românc ă descrie principalele etape care se deruleaz ă în procesul laborios de construc Ńie a unei probe de evaluarea personalit ăŃii, împreun ă cu principalele dificult ăŃi ce pot ap ărea, dar şi posibilităŃile de înlăturare a acestora. 1. În etapa de elaborare şi construcŃie, un moment important este reprezentat de tipul de prob ă ce va fi elaborat ă, alegere care este dependent ă de două aspecte, pe de o parte, scopul test ării, pe de alt ă parte, domeniul în care va fi folosit (evaluare clinică, orientare şcolară şi profesională, selecŃie profesional ă, psihoterapie). 2. După elaborarea unui prim test de itemi urmeaz ă o aplicare experimental ă a acestora, prin care se urm ăreşte identificarea acelor factori care pot afecta fidelitatea testului, deci a surselor de eroare. Evitarea acestor surse de eroare poate fi realizat ă prin următoarele strategii: standardizarea corect ă a instructajului şi a condi Ńiilor de răspuns; elaborarea unor scale de validare a testului (prin care s ă se evite efectul de dezirabilitate social ă, exagerarea sau siminuarea unor simptome cuprinse în itemi); elaborarea unor exemple introductive, prin care ne asigur ăm că au fost în Ńelese solicitările testului. Experimentarea presupune şi validarea statistic ă preliminară, în care se elimină itemii care sunt lipsi Ńi de omogenitate, nu au semnifica Ńie pentru tr ăsătura vizată de test, aceste demersuri având ca finalit ăŃi următoarele: stabilirea gradului de dificultate al itemilor; stabilirea grilei de r ăspunsuri prin care sunt repartizate corect răspunsurile în func Ńie de diferite posibilit ăŃi; stabilirea capacit ăŃii de discriminare a itemilor. Principlalele obiective ale acestei etape sunt urm ătoarele: cele legate de eliminarea itemilor care nu sunt adecva Ńi pentru scopul propus, stabilirea ordinii itemilor în func Ńie de gradul de dificultate şi de tipul răspunsurilor (nu vor fi aranja Ńi itemi foarte mul Ńi la care r ăspunsul este da sau nu), itemi care implic ă răspunsuri legate de dezirabilitatea social ă. 3. Etalonarea testului este realizat ă în etapa final ă, în care forma final ă a testului este aplicat ă unui e şantion de subiec Ńi, urmărindu-se aplicarea instructajului, a exemplelor, experimentarea limitei de timp a testului. 1.8. Strategiile de construire a chestionarelor de personalitate Pornind de la modalitatea de construire şi selectare a itemilor, principalele strategii de construire a chestionarelor sunt s unt (M. Minulescu, 1996): 1. Metoda intuitiv ă (raŃională) îi solicită cercetătorului experien Ńa de via Ńă şi cea profesional ă, legate de psihologia uman ă şi de conŃinuturile psihice implicate de tr ăsătura Ńintă, întrucât va decide care vor fi itemii con ŃinuŃi de test, astfel încât comportamentele descrise în itemi s ă fie relevante pentru respectiva tr ăsătură.
2. Metoda empiric ă (strategia criteriului extern) presupune o selec Ńie a itemilor pe baza rela Ńiei empirice dintre itemi şi măsura criteriu specific ă, pe baza rela Ńiei empirice dintre itemi şi un criteriu exterior. 3. Metoda anlizei factoriale este centat ă pe criteriul intern, şi presupune apelul la tehnici statistice prin care sunt identifica Ńi factorii care determin ă variaŃia semnificativă a comportamentului, şi prin care sunt construite scalele pentru a fi definite psihologic şi evalua Ńi factorii respectivi. În activitatea de construc Ńie a itemilor autorii se confrunt ă cu diferite probleme, de a c ăror rezolvare depinde valoarea diagnostic ă a probei ce va fi realizat ă în final. Printre cele mai importante probleme M. Minulescu aminte şte: - strategiile generale de construire a itemilor, în special problema limbajului; - relaŃia dintre item şi trăsătură; - carectristicile de suprafa Ńă ale itemilor; - caracteristicile semantice ale itemilor; - carcteristici psihometrice. Strategiile generale de construire a itemilor . Angleitner, Ostendorf şi John, într-un studiu realizat în 1990, au ajuns la concluzia c ă în problema limbajului folosit în construc Ńia itemilor din testele de personalitate, se poate recurge la 3 modalit ăŃi: - Realizarea unei taxonomii a tipurilor de caracteristici de personalitate care se regăsesc la nivelul limbajului natural (adjective, substantive, adverbe, verbe): trăsături stabile; st ări şi dispozi Ńii psihice; activit ăŃi; roluri sociale, relaŃii şi efecte sociale; abilit ăŃi şi talente; caracteristici care Ńin de prezen Ńa fizică. - Specificarea unor criterii de excludere: termenii care nu se aplic ă la toŃi indivizii nu sunt relevan Ńi pentru personalitate; termeni care se refer ă la originea geografic ă, naŃionalitate, identit ăŃi profesionale sau legate de o anumită profesie; termeni care se refer ă doar la o parte din persoan ă; termeni a c ăror implica Ńie pentru personalitate este metaforic ă şi neprecisă. - Elaborarea unei grile de identificare prin care se exclud acei termeni care nu se potrivesc în propozi Ńiile-criteriu: „Cât de .........sunt?”, „Cât de ...............s-a comportat?”, „Este X...................?”, „Po Ńi să spui că X este un ...............?”, „...........lui X este remarcabil ă.”, „Prezintă X.........?” Rela Ń ia ia item-tr ă tur ă ă să tur ă. În construirea itemilor corespunz ători trăsăturilor şi conŃinuturilor psihologice, este necesar ă o permanent ă raportare a itemului la validitatea sa discriminativ ă. În acest scop, sunt necesare urm ătoarele: - definirea explicit ă a trăsăturii, din perspectiva unei teorii strucurale din care să reiasă şi importan Ńa pentru via Ńă a diferenŃelor interindividuale generate de dimensiunea psihic ă respectivă. - pentru a genera itemi care s ă fie acceptaŃi, toleraŃi de subiecŃi, se recomandă folosirea unor loturi de subiec Ńi pentru fiecare categorie de itemi, selec Ńia fiind realizat ă prin acordul stabilit între un num ăr de persoane-judecători privind gradul de relevan Ńă al conŃinutului itemului pentru tr ăsătură. - conŃinutul itemului trebuie s ă fie cât mai explicit şi să includă aspecte relevanate ale contextului situa Ńional. Angleitner propune o taxonomie a rela Ńiilor posibile între item şi trăsătură, taxonomie structurat ă astfel: descrieri de reac Ńii, atribute ale tr ăsăturii, dorin Ńe şi trebuinŃe, fapte biografice, atitudini, reac Ńii ale altora, itemi bizari.
Caracteristici de suprafa Ńă ale itemilor. Formele de r ăspuns la item pot fi integrate unor comportamente verbale înalt standardizate, provocate de stimuli verbali. R ăspunsurile pot fi exprimate în reac Ńii de tip dihotomic (Da sau Nu, Adev ărat sau Fals), trihotomic (Da-Nu-Nu ştiu, sau Întotdeauna-Uneori-Niciodat ă), sau prin apelul la o scal ă de tip Likert, cu 4, 5, 6 sau 7 variante de r ăspuns. Forma itemului se ferer ă la lungimea itemului, complexitatea sintactic ă a propoziŃiei sau frazei din item, care trebuie s ă fie corelate cu modul în care se face prelucrarea itemului de c ătre subiectul care va r ăspunde În concluzie, cele mai importante aspecte ale structurii de suprafa Ńă ale itemilor sunt: lungimea (num ărul de cuvinte, litere, propozi Ńii), complexitatea (care creşte odat ă cu numărul de nega Ńii, trecerea de la diateza pasiv ă, timpul trecut, referinŃa personală), formatul al itemului care este dat de propozi Ńie şi de tipul de răspuns. Caracteristici semantice ale itemilor. Procesele cognitive implicate r ăspunsul la itemi pot fi simplificate sau îngreunate, de urm ătoarele caracteristici semantice: comprehensibilitatea (cât de u şor poate fi în Ńeles), ambiguitatea (atribuirea mai multor înŃelesuri), nivelul de abstractizare (o informa Ńie abstractizată solicit ă o procesare laborioasă), gradul de referin Ńă personală (informaŃia care include direct şi semnificativ pe subiect) evaluarea (m ăsura dezirabilit ăŃii sociale a con Ńinutului itemului) . Caracterstici psihometrice În cercetările care au avut ca obiectiv aceste caracteristici parametrii viza Ńi au fost urm ătorii: media ca m ăsură a tendinŃei centrale, varianŃa, stabilitatea ca m ăsură a gradului în care subiec Ńii au acela şi răspuns la retstare, corela Ńia item-test ca determinare a capacit ăŃii de discriminare a fiec ărui item. Stabilirea formei finale a unui test de personalitate în urma experiment ării pe loturi de subiecŃi, presupune stabilirea caracteristicilor psihometrice ale probei: calculul validităŃii, compararea caracteristicilor şi valorii psihodiagnostice a dou ă sau mai multe chestionare, studii prin care s ă se determine dependen Ńa stabilităŃii şi a validităŃii interne a itemilor de anumite carcateristici ce Ńin construc Ńia itemilor (M. Minulescu, 1996).
Cap. 2. Testele de personalitate Ca instrumente obiective, testele sunt uni sau bidimensionale şi multidimensionale. Con Ńinutul lor se refer ă, tematic mai ales, la o serie de probleme complexe, cum ar fi: adaptarea, structurile formative şi de prim ordin ale intereselor, implicaŃia latentă a atitudinilor în comportamente şi mentalitate (dorin Ńele şi aspiraŃiile legate de atitudini şi de interese), temperamentul cu activismul s ău specific şi caracterul în care se condenseaz ă structuri evaluative şi controlul personal al conduitelor, gradul lor moralitate şi adaptare la cerin Ńele vieŃii şi la condi Ńiile existenŃiale. O altă caracteristică importantă a testelor de personalitate se refer ă la faptul c ă testele pot fi analitice sau sintetice; cele care sunt analitice se refer ă la o singur ă caracteristică de personalitate (sau la dou ă sau trei). În astfel de cazuri, itemii sunt meniŃi s ă patrundă în profunzime şi sunt satura Ńi în toate caracteristicile poten Ńiale ale structurii de personalitate implicat ă în analiza diagnostic ă. Din categoria testelor sintetice amintim testele proiective, teste ce au fost adesea criticate, mai ales datorit ă modului de interpretare a r ăspunsurilor pe care le provoac ă, răspunsuri ce sunt, de fapt, mai profund reprezentative pentru subiectul testat. (U. Şchiopu, 2002) 2.1.Atitudinea subiecŃ subiecŃilor în faŃ faŃa testelor de personalitate personalitate Un fenomen frecvent întâlnit, la aplicarea testelor de personalitate, cu excep Ńia celor proiective, este cel prin care subiec Ńii au o atitudine mai deosebit ă, care se manifestă prin a se prezenta cum cred c red ca ar dori cel ce-l investigheaz ă. Acest fenomen intră în categoria a şa-numitului, efect de fa Ń ad ad ă ă, care este descris de încercarea de a se prezenta într-o lumin ă favorabilă. Această conduită poate lua trei forme: - tendinŃa de a se manifesta a şa cum, în genere, ar trebui s ă fie; - să pară că este la fel cu cei de vârsta lui; l ui; - dorin Ńa de a părea aşa cum este v ăzută pozitiv o persoan ă cu statutul s ău; fiind vorba de efectul de bun ă reputaŃie prin care subiectul d ă răspunsuri la fel de bune. Există şi o altă categorie de subiec Ńi, cei care dau r ăspunsuri prin care vor s ă atraga aten Ńia, acesta fiind efectul de originalitate, care se exprim ă ceva mai rar decât celelalte, şi mai mult la adolescen Ńi. Un alt efect de cel de convenien Ńă care se exprima prin r ăspunsuri ce ar trebui să existe la o personalitate model din categoria testat ă şi care este activ în viziunea experŃilor şi a oric ărei autorit ăŃi. 2.2. Clasificarea testelor de personalitate Ursula Şchiopu ofer ă o clasificare pe urm ătoarele categorii a testelor de personalitate: teste de adaptare, teste de atitudini şi aspiraŃii, dorinŃe, idealuri, teste de interese (voca Ńionale şi profesionale) şi teste temperamentale şi de caracter (moralitate), testele multidimensionate şi cele ce au în aten Ńie problemele patologice (2002). O categorie aparte, care presupune o metod ă de testare complex ă a personalităŃii este cea a testelor proiective, mult folosite şi cu o mare varietate. 2.3. Testele de personalitate de adaptare Unul dintre primele teste de personalitate este testul R. S. Woodworth P.D.S. (Woodworth Personal Data Sheet, sau Inventarul Multifazic de Personalitate), care a fost intens folosit în timpul primului r ăzboi mondial, în Europa, pentru depistarea persoanelor cu anomalii psihice din rândul trupelor ce mergeau pe front, fiind elaborat în încercarea de a standardiza interviul psihiatric pentru a-l adapta test ării pe loturi mari de subiec Ńi.
Testul a fost aplicat, pentru prima data în 1918 şi a fost revizuit de numeroase ori până s-a ajuns la varianta Woodworth-Matthews, variant ă ce a fost mult timp folosită de către psihologii practicieni. Cei 76 de itemi contribuie la una sau mai multe din scalele vizate de test, şi anume: emotivitatea simpl ă; tendinŃele obsesive şi psihastenice; tendin Ńe schizoide; tendinŃe paranoide; tendin Ńe depresive şi ipohondrice; tendin Ńe impulsive şi spre agresivitate; tendin Ńe antisociale. Chestionarul Woodworth este un chestionar de adaptare şi care a fost validat pe 2 000 de persoane normale şi pe un lot de nevrotici. Scopul evalu ării este evidenŃierea inadapt ării datorată patologiei personalit ăŃii. Încercările de perfec Ńionare ale testului au dus la variante noi, iar la acesta s-a ajuns prin stabilirea unei liste de simptome ce au fost incluse în întreb ări la care se solicită răspunsuri de tipul da/nu. Initial, au fost 116 itemi în chestionar, dar ulterior s-au reŃinut doar cei la care s-a dat un r ăspuns semnificativ, cel pu Ńin de două ori în grupul psihonevroticilor. Printre variantele elaborate, prin aceste încerc ări de perfecŃionare, din cele mai r ăspândite a fost varianta Woodworth - Cagy, dar mai ales varianta Woodworth-Matthews P.D.S. Au existat şi încercări de a face forme pentru copiii cu tendin Ńe delincvente. În acest sens, amintim varianta Former Woodworth Matthews elaborată pentru tineri şi care con Ńine intenŃia de a stabili structura tendinŃelor, măsurarea emotion ălităŃii, a fragilit ăŃii ei, pentru a se putea organiza proiecte de restabilire a emotivit ăŃii şi personalităŃii. Itemii sunt considera Ńi ca fiind transparen Ńi, neexistând o preocupare accentuată pentru controlul atitudinii subiectului fa Ńă de test; între cele dou ă variante de r ăspuns dihotomice, subiectul î şi recunoa şte respectiva manifestare sau fapt psihic prin răspunsul Da. În plus, testul este considerat în prezent ca având o utilitate scăzută, pornind de la o incompatibilitate cu noua diagnoz ă psihiatrică, dar şi de la inconsistenŃa studiilor de validare. (M. Minulescu, 1996) Chestionarul Cornell Index este un alt instrumentar psihodiagnostic apropiat de testul Woodworth, test alc ătuit de un grup de psihologi şi psihiatri de la Universitatea Cornell, elaborat în timpul celui de-al doilea r ăzboi mondial. Itemii chestionarului au fost centra Ńi pe sentimentele de anxietate, modific ări anormale de dispoziŃie, sensibilitate accentuat ă, neîncredere excesiv ă, ipohondrie, reac Ńii psihosomatice, fiind folosit mai ales în Fran Ńa. Scopul pentru care a fost creat testul a fost unul dublu, şi anume: evaluarea rapidă a unui num ăr mare de subiec Ńi, din perspectiva unor tendin Ńe psiho-patologice; rolul itemilor ca elemente importante a unui ghid de interviu pentru persoanele la care se investigheaz ă tulburări psihosomatice sau neuro-psihiatrice. Prima variant ă a testului, denumit ă Cornell Selectee Index, a fost utilizat ă mai ales pentru diagnoza în centrele de recrutare, şi includea trei categorii de itemi: cei care se refereau la identificarea persoanelor cu tulbur ări de personalitate; cei care se referă la tulburările somatice şi cei care vizeaz ă comportamentul în serviciile armate. Dimensiunile psihosomatice şi neuropatologice vizate în test sunt: deficien Ńe de adaptare exprimate printr-o afectivitate dominat ă de temeri, fric ă; reacŃii afective patologice, în special legate de depresie; nervozitate şi anxietate; simptome psihosomatice neurocirculatorii; reac Ńii patologice de spaim ă; alte simptome psihopatologice; ipohondrie şi astenie; simptome psihosomatice gastrointestinale; sensibilitate excesivă şi lipsă de încredere; tulbur ări psihopate. Aplicabilitatea testului poate fi descris ă astfel: folosirea pe loturi mari de indivizi pentru identificarea celor cu problematic ă psihiatrică; cu rol de test secundar pentru definitivarea situa Ńiei acelor indivizi care înregistreaz ă o cotă ridicată la scala
de nevrotism de la alt chestionar, sau care semnaleaz ă existenŃa unor dificult ăŃi de adaptare profesional ă, maritală sau şcolară. S. R. A. Inventory este un chestionar de adaptare şcolară, ce are 296 de itemi, clasaŃi în 8 sec Ńiuni: 1. adaptare şcolară, relaŃii cu profesorii, atitudine fa Ńă de metodele de lucru, atitudine fa Ńă de examene; 2. aspira Ńii profesionale şi atitudinea faŃă de propriile aptitudini; 3. caracteristici generale; 4. conduite fa Ńă de grup şi în grup; 5. adaptarea în familie; 6. raporturile cu cel ălalt sex şi adaptarea în aceast ă privinŃă; 7. sănătatea şi atitudinea fa Ńă de aspectele ei; 8. atitudinea fa Ńă de viaŃă, morală, filosofie, religie etc. Itemii testului solicita, analiza dar şi autoaprecieri, ceea ce poate genera şi r ăspunsuri prin care se poate contura tendin Ńa de a prezenta propria persoană într-o lumină favorabilă. Chestionarul de personalitate al lui Thurstone are funcŃie psihodiagnostic ă, de asemenea, cei 140 itemi referindu-se la urm ătoarele dimensiuni: (A) activism, rapiditate în activit ăŃile curente, (V) rigurozitate evident ă şi în aspectul corporal general, (I) impulsivitate în luarea şi realizarea deciziilor, (D) dominan Ńa, prezen Ńa şi prestanŃa, însuşiri active care îl impun ca lider, (E) stabilitate emo Ńională, (S) sociabilitate, (R) flexibilitate. Aceste tr ăsături au grade de evaluare, fapt ce permite alcatuirea unui profil psihologic complex al personalit ăŃii. Acest chestionar are în obiectiv adaptarea, de asemenea. Testul de rationamente morale (MCS) al lui Anthony Klay , cuprinde o serie de cartona şe cu texte scurte, în care se solicit ă o apreciere moral ă. Testul este constituit dup ă regula grad ării în complexitate a caracteristicilor morale pe care le prezintă. Sarcina subiectului este s ă ordoneze cartona şele în func Ńie de gravitatea pe care o prezint ă latura moral ă implicată în cartona şe. Chestionarul Carmen Camilleri este un chestionar cu r ăspunsuri deschise care sunt solicitate pentru povestiri mici care solicit ă atitudinea intr-o serie de probleme privind emanciparea femeii din Ńările în curs de dezvoltare. Un exemplu de item este urm ătorul: Un so Ń vine acasa şi o vede pe so Ńia sa plângînd. O întreab ă ,,Ce ai`? De ce plângi‘?”. So Ńia r ăspunde: ,,Femeile trebuie s ă iasa la cinema cu so Ńii lor şi să se plimbe". So Ńul raspunde: ,,Dac ă te iau cu mine, ce vor spune prietenii mei?”. SoŃii nu au ştiut ce s ă facă? Tu ce ai face în locul lor? Povestirea din acest item pune în eviden Ńă dificultăŃile de adaptare la noile aspecte privind interrela Ńiile social stratificate şi cele ce se solicit ă, dar în acela şi timp solicită conversii de conduite şi de atitudini înc ă nestabilizate social. Bernreuter Personality lnventory (l93l) este un test ce are ca obiectiv diagnosticarea tendin Ńelor nevrotice, tr ăsături de autosatisfactie, autoeficien Ńă, trăsături de introversie şi extraversie, încredere în sine şi sociabilitate şi are 125 de itemi. Chestionarul lui C. Rogers denumit Money Problem Check List; este foarte mult folosit, referindu-se la probleme de adaptare economic ă mai complexă, privind şi cunoaşterea valoriz ării prin monede a pre Ńurilor. 2.4. Chestionarele de atitudini Chestionarele de atitudini sunt saturate în situa Ńii şi provoacă, în acest fel, conturarea unor pozi Ńii faŃă de situaŃiile prezentate. Atunci când interoga Ńiile nu se referă la propria persoan ă, ci la opiniile cu privire la alte persoane, testele au o impregnare proiectiv ă relativă şi dau rezultate bune. Scala intervalelor aparent egale de atitudini a lui L. I. Thurstone şi E. J. Chave (1938) a ap ărut la un an dup ă un studiu al lui Thurstone privind posibilitatea de m ăsurare a atitudinilor. Scala are r ăspunsuri gradate pentru a releva intensitatea şi rolul atitudinilor implicate în structura personalit ăŃii. Răspunsurile sunt şi ele gradate
pe o scală de valori de intensitate pentru fiecare item al scalei. Itemii, în num ăr de 22 sunt saturaŃi în solicit ări de opinii legate de via Ńa concretă. Întrucât prin instructaj subiec Ńii sunt puşi în poziŃia de a fi judec ători, evaluatori, scala este considerat ă a fi una de opinie, dar şi de atitudini. Scala Guttman L.este o scal ă de analiză a atitudinilor fa Ńă de rasism, solicitând aranjarea în ordine ierarhic ă şi corectă a atitudinilor în astfel de probleme. Scala de atitudini a lui O. Klineberg diferentiaza 5 caracteristici ale atitudinilor, şi anume: direc Ńia (capacitatea de a opta pentru o opinie sau alta), gradul (caracteristicile generaliz ării atitudinii respective), intensitatea (priveste nivelul pân ă la care atitudinea respectiv ă este important ă), coeren Ńa (se refer ă la corela Ńia dintre atitudinea exprimat ă şi conduita de fiecare zi), eficacitatea (spontaneitatea atitudinii care se pune în eviden Ńă). Scala de atitudini Lickert cuprinde itemi ce includ solicit ări de atitudini diferite şi solicită răspunsuri la alegere din 5, între aspectele de favorabil şi nefavorabil date de subiectul testat. Se trece în sistemul de evaluare a r ăspunsurilor de la aprobare la dezaprobare total ă, la mijloc aflându-se indecizia. Scala Alain Sarton solicită evaluarea s ănătatii, atitudinile fa Ńă de satisfacŃiile imediate, fa Ńă de bani, fa Ńă de prestigiul social şi fa Ńă de muncă. Testul dispune de un chestionar la alegere, unul cu obstacole (6), cu câte dou ă răspunsuri la alegere, si 6 chestionare cu câte 3 itemi, fiecare cu r ăspunsuri la alegere din 5 alternative. a lternative. Scala de atitudini Bogardus a fost elaborat ă de Emery Bogardus în 1925, fiind îmbun ătăŃită de câteva ori în 10 ani, şi din nou dup ă 1982. Forma revizuit ă de Doog (în 1935) şi de Crispi (în 1944) a fost folosit ă frecvent în diagnoz ă. Scala măsoară atitudinile fa Ńă de diferite grupuri, etnii, religii şi popoare şi este alcătuită sub forma unui tabel în care se trec pe vertical ă diferite grupuri etnice şi religioase, iar pe orizontală sunt enun Ńate propozi Ńii care includ evalu ări gradate, privind distan Ńele potenŃiale faŃă de aceste grupuri etnice, începând cu cele de mai mic ă distanŃare afectiv-atitudinală, în ordine crescând ă. Testul de aspiraŃ aspiraŃii Dembo este un test de atitudini fa Ńă de propriile posibilităŃi şi performan Ńe. Se prezint ă subiectului foi cu sarcini a c ăror rezolvare presupune apelul la unele performan Ńe. IniŃial subiectului i se cere s ă privească problemele primei secven Ńe a testului ce i se ofer ă spre rezolvare şi s ă evalueze dacă va putea sa rezolve ce i se cere si în cât timp. Se înregistreaz ă aceste estimări ale subiectului şi apoi se cronometreaz ă rezolvarea şi timpul de reac Ńie. Apoi, subiectul investigat este informat asupra rezolv ării din punct de vedere al corectitudinii şi al timpului. Această primă etapă este urmată de alte dou ă etape similare. Având în vedere specificul desf ăşurării evaluării prin această scală, se diagnostichează, performan Ńele efective, dar şi aspiratiile, se evalueaz ă propriile performanŃe potenŃiale şi ajustarea lor pe parcursul intregului test, prin evolu Ńia performanŃelor, dar mai ales a evalu ărilor date de subiect cu privire la performan Ńele sale potenŃiale pe secvenŃe. Scala este, în primul rând, un test de atitudine fa Ńă de sine. 2.5. Chestionare de interese Chestionarul de interese profesionale J. Fonteigge se opreşte asupra opiniilor p ărinŃilor, privind interesele profesionale ale tinerilor (afla Ńi la pubertate sau la adolescenŃă), dar şi asupra caracteristicilor intereselor diferen Ńiale, în func Ńie de competenŃele şcolare, şi de interese extra şcolare. Scala are 12 itemi si a fost elaborat, mai ales, pentru tineri cu c u vârste cuprinse între 12-14 ani. Chestionarul vocational Strong a avut, în prima sa form ă, 400 de itemi voca Ńionali şi avocaŃionali pentru diferite profesii, grupa de vârst ă căreia se adresează este cea a adolescen Ńilor solicitându-se acestora r ăspunsuri la alegere din 3 variante,
care sunt date (,,îmi place”, ,,îmi este indiferent", ,,nu-mi p1ace"). Testul pune în evidenŃă structura multidimensional ă a intereselor, abordeaz ă, empiric, problema voca Ńiilor a profesiunilor, dar şi atractivitatea diferen Ńiată a profesiilor. A fost mult folosit, existând forme revizuite ale testului, şi a constituit baz ă pentru elaborarea altor probe. Chestionarul Kuder presupune o abordare din perspectiva analizei factoriale, avându-se în vedere identificarea intereselor profesionale, persuasive, artistice, literare, muzicale, dar şi interese fa Ńă de servicii sociale. La fiecare item se solicit ă răspunsuri la alegere, din 3, gradate. Cele mai folosite variante ale acetui test sunt Kuder Preference şi Record si Kuder Vocational Record. Chestionarul Lee Thome de interese ocupa Ńionale se opre şte asupra intereselor profesionale, dar spre deosebire de cele prezentate anterior, întreb ările din acest chestionar preupun o mai mare antrenare a judec ăŃii logice, în alegerea răspunsurilor. Subiectul trebuie s ă precizeze prin r ăspunsuri, acele ocupa Ńii şi profesii pe care le prefer ă dintre cele prezentate în chestionar. Chestionarul Lacerbrau (1965) se adreseaza copiilor de 10-12 ani şi este elaborat în special pentru profesii tehnice, intelectuale, sociale, sportive, în cadrul fiecărui grup de interese, se prezint ă preocupări practice şi teoretice. Chestionarul are 72 de itemi, iar punctajele se acord ă diferenŃiat pentru ocupa Ńiile preferen Ńiale, pentru cele nealese, precum şi pentru cele respinse, astfel, putându-se stabili câmpul ocupaŃional al subiectului, l ărgimea lui şi diversitatea de profil ocupa Ńional. Chestionarul Edwards este mult utilizat în diferite baterii de teste şi are o strategie ceva mai complicat ă. ConŃine 240 de itemi cu r ăspunsuri perechi, itemi ce se repetă la anumite intervale de timp, reformula Ńi, aceasta permiŃând o comparare şi o verificare a r ăspunsurilor. Chestionarul a fost construit prin stabilirea situa Ńiei statistice a fiecărui răspuns privind diferite activit ăŃi vocaŃionale şi avoca Ńionale. 2.6. Chestionarele de temperament Problemele diferen Ńelor temperamentale au fost în centrul preocup ărilor filosofilor, înc ă din timpuri îndep ărtate. Multe secole, s-a impus clasificarea temperamentală a lui Hippocrates (460-377), care a fost interesat de bolile mentale, dar şi de caracteristicile tipologice umane, identificând în condi Ńionarea lor factori fiziologici, climatici şi sociali. Hippocrates a descris 4 umori sau cauze provocatoare, nu numai de diferite boli, dar şi de exprimarea temperamentului uman, aceste umori fiind: sângele, flegma, bila galben ă şi bila neagr ă. Prin dominarea uneia sau a alteia dintre acestea se formeaz ă structuri temperamentale diferite, autorul conturând, astfel, teoria celor 4 structuri temperamentale: tipul sanguin la care domin ă sângele; tipul coleric la care dominant ă este bila galben ă; tipul melancolic, caracterizat mai ales de bila neagr ă; tipul flegmatic dominat de flegm ă. Galenus a preluat tipologia temperamental ă conturată de Hippocrates şi, în perioadele mai moderne, I. P. Pavlov a elaborat o tipologie legat ă de ANS (activitatea nervoasa superioar ă), în care a p ăstrat terminologia şi descrierea tipologic ă a lui Hippocrates. - Tipologia lui E. Kretschmer, psihiatru şi psiholog german, a fost elaborată în anii 1930. Aceast ă tipologie este biometric ă, corporală, bazată pe cercetări a 260 de bolnavi psihic pe care i-a supus unor m ăsurători corporale foarte complexe şi meticuloase fiind interesat de tipul constituŃional dominant, aflat în diferite feluri de maladii mentale. A pornit de la tipul picnic, tipul leptosom longilin şi tipul atletic, la care a adaugat tipul mixt, combinat, extinzând ulterior cercet ările pe un lot de 4 000 de cazuri.
Tipologia lui Corman are drept criteriu principal fa Ńa, ca fiind cea mai sensibilă carte de vizit ă a personalităŃii. Autorul considera c ă fiind înc ărcată de expresivitate, armonizat ă cu vorbirea şi structruile complexe ale intercorela Ńiilor situaŃionale, fa Ńa este cea mai angajat ă structură a fiinŃei umane. Fa Ńa este abordată la nivelul a trei etaje, care reprezint ă rezumatul corporal şi cel al caracterului: etajul inferior se refer ă la b ărbie şi gură şi reprezint ă viaŃa instinctivă; etajul din mijloc este reprezentat de nas şi pomeŃii obrajilor, în care se condenseaz ă structura afectivsocială; etajul superior, fruntea, se refer ă la viaŃa spiritual-intelectual ă. Sunt distinse dou ă categorii de fizionomii faciale: dilatate care pun în eviden Ńă caracteristici adaptate la condi Ńiile vieŃii, expansive – realiste; retractate corespund caracterelor lipsite de vitalitate, dar adesea originale. Tigologia lui W. S. Sheldon a fost elaborat ă sub influen Ńele tipologiei lui Kretschmer. Sheldon a subliniat c ă tipologiile pure sunt foarte rare, iar tipologia lui a pornit de la existen Ńa a 3 sisteme importante ale organismului, si anume: sistemul visceral, sistemul muscular şi sistemul nervos, iar clasificarea arat ă astfel: - tipul endomorf este cel dominat de sistemul visceral (viscerotonia); - tipul mezomorf este caracterizat de domina Ńia sistemului muscular; - tipul ectomorf are ca dominan Ńă sistemul nervos; - endomorful este relativ asem ănător tipului picnic, descris de Kretschner; - ectomorful este asem ănător tipului leptosom; - mezomorful este similar tipului atletic. Tigologia lui I. P. Pavlov . Celebrul neurolog a avut un rol important în psihologie, prin teoria reflexelor condi Ńionate, considerate suportul fundamental al adaptării culturale şi mai ales al teoriei înv ătării. Cele 4 tipuri fundamentale identificate de Pavlov, pornind de la 3 insu şiri ale sistemului nervos (mobilitate, for Ńă şi echilibru, ale proceselor de excita Ńie şi inhibiŃie) sunt urm ătoarele: melancolic; coleric; flegmatic; sanguin. Contribu Ńia lui I.P. Pavlov în problemele tipologiilor, este importantă pentru cercetarea personalit ăŃii diferen Ńiate. Clasificarea tipologică tipologică a lui Landsteiner si Leon Bourdel are drept criteriu grupele sanguine, Bourdel fiind interesat de rela Ńia posibilă dintre grupele sanguine şi temperament şi a obŃinut rezultate semnificative pe acest plan, fapt ce a contribuit la consolidarea psihologiei diferentiale şi la adâncirea problematicii complexe a structurilor personalit ăŃii în care se constituie o unitate ac Ńională şi funcŃională relativă şi specifică. Tipologia lui C.G. Jung a creat un interes deosebit pentru bipolaritatea fundamentală dintre introversie si extraversie, aceasta fiind o contribu Ńie importantă pentru conturarea unei structuri diferentiale, între aceste dimensiuni de personalitate. Aceste caracteristici reprezint ă, după Jung, atitudinile generale de cea mai mare importanŃă care implic ă structurarea diferen Ńelor comportamentale şi atitudinale de bază ale personalităŃii umane. Introvertitul are o natur ă impenetrabilă, acesta fiind motivul pentru care este foarte greu de in Ńeles pentru ceilal Ńi, în timp ce extravertitul este activ, sociabil, exteriorizat, u şor abordabil în orice imprejurare. Între aceste extreme există, grade diferite ale introverti Ńilor, dar şi a extraverti Ńilor. Clasifică Clasificări tipologice ale lui G. Heymans şi E. D. Wiersma, René la Senne (1945) şi Gaston Berger (1950). Aceşti autori au introdus o mare cantitate de variabile psihice, ce au fost încorporate în 3 dimensiuni de baza: emotivitate, activitate-reactivitate, în dou ă modalităŃi de a fi activate şi anume: primaritatesecundaritate. Persoanele din categoria celor primaritare dau r ăspunsuri imediate (prin dominarea reac Ńiilor), cele aflate în categoria de secundaritate au reac Ńii mai tardive, dominate de structuri intelectuale sau mai profund afective. Aceste clasific ări au dus
la conturarea a 8 tipuri fundamentale: tipul nervos (non-emotiv, activ, primar, cu rezonanŃă activă imediată), tipul sentimental (non-emotiv, activ, secundar, cu rezonanŃă emotivă prelungită), tipul coleric (emotiv, activ, primar, cu rezonan Ńă emotivă imediată), tipul sangvin (non-emotiv, activ, primar), tipul pasional (emotiv, activ, secundar, cu rezonan Ńă afectivă prelungită), tipul flegmatic (non-emotiv, activ, secundar), tipul amorf (emotiv, non-activ, primar) şi tipul apatic (non-emotiv, nonactiv, secundar). Chestionarul de temperament Guilford – Zimmerman Este o prob ă publicată în 1949 cu titlul Guilford Zimmerman Temperament Survey, care curpinde 300 de itemi, fiind aloca Ńi 30 de itemi pentru fiecare din cele 10 scale ce reprezint ă dimensiuni ale personalit ăŃii: - activitate generală (G) care se referă la plăcere pentru vitez ă, grabă, vitalitate, produc Ńie şi eficienŃa vs. lentoare, deliberare, ineficien Ńă, oboseală uşoară; - autocontrol (R): seriozitate, deliberare, persisten Ńă vs. indiferen Ńă, impulsivitate, pl ăcere pentru stimulare (rhathymia); - ascenden Ńă (A): autoapărare, persoane care conduc, vorbesc u şor în public, sunt stăpâne pe sine vs. submisivitate, ezitare, e zitare, evitare din precau Ńie; - sociabilitate (S): dsiponibilitate pentru mul Ńi prieteni, c ăutarea contactelor sociale vs. prieteni pu Ńini, timiditate (introversie social ă); - stabilitate emo Ń ional ională (E ): ): egalitatea dispozi Ńiei, optimism, calm vs. oscilaŃia dispoziŃiei, pesimism, reverie, excitabilitate, sentimente de vinovăŃie, nelinişte, singur ătate, o sănătate precară; - obiectivitate (O): hiposensibilitate vs. hipersensibilitate, centrat pe sine, suspicios; - prietenie (F): toleran Ńa ac Ńiunii ostile, acceptarea domin ării, respectul fa Ńă de ceilalŃi vs. ostil, cu resentimente, dorin Ńa de a domina, dispre Ń faŃă de alŃii; - reflexivitate (T): observă pe alŃii şi pe sine, echilibru mental vs. interes fa Ńă de activităŃi concrete, se descump ăneşte uşor; - rela Ń iiii personale (P): toleran Ńa oamenilor, încredere în institu Ńiile sociale vs. persoane ce caut ă mereu gre şeala, critică instituŃiile, este suspicios, î şi plânge de mil ă; - masculinitate (M): interes pentru acitivit ăŃi masculine, nu se dezgust ă uşor, aspru, dur, î şi inhibă expresia emoŃiilor, dezinteres pentru îmbr ăcăminte şi stil vs. interes pentru activit ăŃi şi preocupări feminine, se dezgust ă uşor, temător, romantic, exprim ă emoŃiile; Interpretarea datelor ob Ńinute prin testare sunt intercorelate, în sensul c ă o notă ridicată la un factor poate duce la un prognostic diferit, dac ă apare o not ă scăzută la un alt factor. De exemplu: - o notă mare la dominan Ńă şi una mică la agreabilitate duce la un stil dur, autoritar; - un grad ridicat la stabilitate emo Ńională, şi unul scăzut la activitate general ă este un indicator al unui comportament înc ărcat de comoditate. Chestionarul este frecvent utilizat în selec Ńia profesional ă, orientarea şi consilierea profesional ă. Thurstone, analizând datele de cercetare ale lui Guilford, a juns j uns la concluzia c ă 7 din factorii ai acestei probe sunt suficien Ńi pentru a justifica varian Ńa comportamentală, fapt ce a stat la baza motiva Ńiei de a le include într-un chestionar derivat, şi anume Thurstone Temperament Schedule (TTS) elaborat în 1950. Aceste 7
scale sunt: activismul (gradul în care individul lucreaz ă şi se mişcă rapid); vigurozitatea (participarea la activit ăŃi fizice); impulsivitatea (dispozi Ńia spre nep ăsare şi rapiditate în decizii), dominan Ńa (abilitatea de a conduce, de a avea ini Ńiativa şi a fi responsabil); stabilitatea (dispozi Ńia veselă şi stabilă); sociabilitatea (pl ăcerea de a fi în compania altora); reflexivitatea (capacitatea de a medita şi plăcerea pentru probleme teoretice). 2.7. Chestionare şi teste de personalitate multidimensionale multidimensionale Sunt chestionare elaborate pe baza unor analize mai complexe ale personalităŃii, Ńinându-se cont de implicarea acelor tr ăsături psihice în structuri, care sunt mai reprezentative pentru surprinderea celor mai importante caracteristici de personalitate. În acest sens, cele mai importante strategii pentru aceste demersuri au fost: analiza factorial ă şi un studiu empiric privind structurile de adjective care definesc manifest ări ale personalit ăŃii. Allport şi Odbert au colectat tipurile de adjective, ca descriptori atribuabili personalit ăŃii, într-o ordine gradat ă şi combinat ă, cu implicaŃie în personalitatea activ ă. Vom prezenta, în continuare, câteva din testele de personalitate mai frecvent folosite. Testul lui R. B. Cattell - PF 16, include factori primari şi secundari, ob ŃinuŃi prin analiza factorial ă, ca dimensiuni bipolare, care se înscriu în foaia de profil. Autorul a realizat şi o variant ă pentru tineri HSPQ, care include 14 factori de personalitate adapata Ńi vârstei pentru care a fost conceput. Testele elaborate de H. J. Eysenck şi colaboratorii: E.P.I. test ce viza trei dimeniuni de personalitate, extraversia-introversia (E - I), neuroticismul (N) şi scala de validare (L). Ulterior, autorul a elaborat un nou instrument diagnostic, care are, în afara celorlalte dimensiuni, psihotismul (P), dimensiune descris ă în termenii specifici autorului. Inventarul de Personalitate California (C.P.I.) este unul din cele mai complexe teste multifazice de personalitate, cu 18 dimensiuni, frecvent folosit în selecŃia şi recrutarea de personal, în consilierea educa Ńională şi vocaŃională; interpretarea foii de profil a probei presupune demersuri complexe, de corelare a scorurilor ob Ńinute la dimensiuni. Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota (The Minnesota Multiphasic Personality Inventory, MMPI) a fost elaborat de Starke B. Hatway şi Ch. J. McLin1ey. Testul cuprinde 550 de itemi cu referiri la 20 de caracteristici diferite, începând cu s ănătatea generală, simptome neurologice, psihosomatice. Prima formă a apărut în 1940, a doua, în 1951, a treia, în 1966; ulterior au fost efectuate perfecŃionări. Cei 550 de itemi sunt trecu Ńi pe cartona şe şi se solicită subiectului s ă claseze toate cartonasele în 3 grupe legate de r ăspunsurile pe care le consider ă implicate: adevărat, fals şi nu ştiu. Testul de tendinŃ tendinŃe accentuate Schmiescheck, realizat pornind de la teoria lui K. Leonhard, cuprins ă în lucrarea Personalit ăŃ ăŃ i accentuate în via Ńă ş Ńă şi în literatur ă ă, şi care presupune diagnosticare a 10 tipuri de accentuare a unor tr ăsături de personalitate. Leonhard a fost preocupat de stabilirea de caracteristici şi profiluri psihice privind oameni celebri, unii în via Ńă, al Ńii doar în paginile istoriei ştiinŃelor sau ale diferitelor popoare. Chestionarul de personalitate Freiburg FPI Este un chestionar multifazic copnstruit de Fahrenberg, Selg, Hampbel, pe baza unei teorii tradi Ńionale asupra personalit ăŃii, prin raportare la nosologia psihiatrică şi prin aplicarea analizei factoriale.
Forma de bază, completă a chestionarului con Ńine 212 itemi şi 12 scale, dar există şi forme prescurtate pentru trieri rapide şi pentru reexamin ări (FPI K cu 76 itemi, FPI HA şi FPI HB cu 114 itemi). Scalele probei sunt urm ătoarele: FPI 1 - nervozitate, tulbur ări psihosomatice (34 itemi); FPI 2 – agresivitate, imaturitate emo Ńională; FPI 3 – depresie, nesiguran Ńă; FPI 4 – emotivitate – frustrare; FPI 5 – sociabilitate; FPI 6 – calm, sânge rece, încredere în sine; FPI 7 – tendinŃa de dominare, reactivitate, agresivitate; FPI 8 – inhibiŃie, tensiune; FPI 9 – fire deschis ă, autocritic; FPI E – extraversie – introversie; FPI N – labilitate emo Ńională; FPI M – masculinitate. Chestionarul de nevrotism şi psihopatie Pichot – P.N.P. Testul P.N.P. care se refer ă la tendinŃele spre paranoia, nevroz ă şi psihopatie a fost publicat în 1958, de psihiatrul francez Pichot, fiind conceput ă iniŃial atât pentru evaluarea militarilor, cât şi a civililor. Testul lui Pichot nu este alc ătuit după modelul unui chestionar de personalitate obi şnuit, fiind alc ătuit din 3 p ărŃi: - un chestionar, un ansamblu de întreb ări; - un test asociativ-verbal cu alegere for Ńată derivat dintr-un test britanic, şi anume Crown Word Connection List , test ce a fost conceput pornind de la experimentele şi cercetările lui Jung; - un test de gusturi alimentare elaborat pornind de la un comportament ideosincratic al nevroticilor, şi anume tendinŃa de a refuza multe alimente. Pentru ultimele dou ă subteste, alegerile subiectului pot releva fie normalitatea, prin lipsa de manifestare a unui complex incon ştient, fie anormalitatea prin dominarea unor alegeri simptomatice. Scalele care sunt vizate de test sunt urm ătoarele: 1. Scala de sinceritate este o scal ă similară cu cea din MMPI. 2. Nevrotismul este o scal ă a cărei notă este obŃinută prin însumarea ponderată a scorului standard la probele de gusturi alimentare, asocia Ńii verbale şi la chestionar; 3. A treia scal ă este cea a tendin Ńelor paranoide, cuprinde itemi corespunzători acestei tendin Ńe; 4. TendinŃele psihopate sunt relevate de itemi deriva Ńi experimental din MMPI Notele care sunt peste 70 (note T) redau probabilitatea s ă prezinte patologia reprezentată de scala respectiv ă. Dacă notele nu dep ăşesc 70 nu se poate vorbi de trăsătură patologică, ci doar de tendin Ńe aflate în limite normale, aceast ă situaŃie solicitând un examen aprofundat. În situa Ńia când note inferioare la cele 4 scale sunt însoŃite de note ridicate la scala L, se poate vorbi de tendin Ńa subiectului de a se prezenta într-o lumin ă favorabilă, conştientă sau nu. În acest caz, este nevoie de aprofundarea examenului care s ă diferenŃieze rigiditatea paranoicului şi dorinŃa subiectului de a r ăspunde conform dezirabilit ăŃii sociale. În această categorie men Ńionăm şi testele obiective de personalitate, printre care se află şi Metoda aprecierii obiective a personalităŃ personalităŃii, ii, elaborată elaborată de Gh. Zapan (1933, 1937, 1938, 1957) şi prezentat ă la Congresul Interna Ńional de Psihotehnică de la Viena (1937). Sarcinile testului sunt urm ătoarele: se solicit ă profesorilor şi elevilor, ca dup ă efectuarea unei probe sau lucr ări, pe baza cunoa şterii competenŃelor colegilor, s ă-i menŃioneze pe primii 20% din colectiv care, dup ă părerea lor, au realizat cel mai bine activitatea respectiv ă într-o ordine clar ă; apoi, s ă enumere pe ultimii 20% care au realizat cel mai slab activitatea dat ă. Tot in ordine, începând cu cel mai bun dintre cei slabi.
Cap. 3. Factori ai personalităŃ personalităŃiiii descriş descrişi de H. J. Eysenck: conŃ con Ńinuturi şi cercetă cercetări experimentale Plecând de la teoriile lui Roback, Allport şi McKinnon, H. J. Eysenck definea personalitatea ca "o organizare mai mult sau mai pu Ńin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligen Ńei şi fizicului unei persoane, care determin ă modul s ău unic de adaptare la mediu” (H. J. Eysenck, 1970). În concep Ńia autorului, caracterul reflectă atributele comportamentului, temperamentul - caracteristicile afectivit ăŃii, intelectul - capacit ăŃile cognitive, iar fizicul - configura Ńia corporal ă şi sistemul neuro - endocrin. Astfel, H. J. Eysenck considera personalitatea ca o sum ă de modele de comportament actuale sau poten Ńiale ale organismului, determinate de ereditate şi mediu care iau na ştere şi se dezvolt ă prin interac Ńiunea a patru sectoare: cognitiv, conativ, afectiv şi somatic. Acest sistem al personalita Ńii se organizeaz ă pe patru nivele: inferior, habitual, al tr ăsăturilor (de grup) şi cel superior, de tip general (factorul general). H. J. Eysenck, folosind metoda factorial ă şi inspirându-se din psihopatologie a elaborat un model bidimensional al personalit ăŃii, pe scara factorului intoversiune extraversiune (E) şi a cea a instabilit ăŃii emoŃionale sau neuroticism (N), model ce a fost completat mai târziu cu o a treia dimensiune - psihotismul. 3.1. Definirea conceptelor de introversiune, extraversiune, neuroticism şi temperament. R. J. Corsini preciza c ă, din punct de vedere etimologic, conceptele de introversiune şi extraversiune sunt utilizate de mult timp în sensul de “orientare spre interior" şi respectiv de "orientare spre exterior". În accep Ńiune psihologic ă termenii au fost utiliza Ńi pentru prima dat ă în secolul al XVlI-lea, când extraversia desemna orientarea gândurilor c ătre exterior, iar introversia desemna orientarea asupra gândurilor proprii, asupra lumii interioare (R. J. Corsini, 1994). H. J. Eysenck în “Enciclopedia of Psychology” ar ăta că extraversiunea exprimă o atitudine caracterizat ă prin “mi şcarea pozitivă a subiectului interesat de obiect", sau o atitudine îndreptat ă către lumea obiectiv ă din punct de vedere al evaluării şi al intenŃiei (H. J. Eysenck, 1972). În aceea şi lucrare tipul introvertit este descris ca fiind orientat spre propriul comportament şi mai puŃin spre obiectele din mediu. Ambele atitudini sunt considerate ca fiind determinate de ereditate, ele rămânând constante pe tot parcursul vietii. N. Sillamy, la rândul lui, define şte simplu introversia ca fiind "replierea " replierea asupra sa". Introverti Ńii ignoră mediul ambiant cautându- şi satisfacŃiile în lumea interioar ă. În opoziŃie, extroversia se define şte prin tendin Ńa de exteriorizare a sentimentelor, şi prin deschidere către lumea exterioar ă (N. Sillamy, 1965). Neuroticismul, al doilea factor în modelul lui Eysenck, dup ă extraversiune introversiune, mai este denumit nevrotism, emo Ńionalitate sau instabilitate emo Ńională. Eysenck îl definea ca o tendin Ńă genotipă spre nevroz ă, fiind corelat ă cu func Ńiile activităŃii nervoase superioare şi, în special, cu stimularea adrenergic ă. Neuroticismul ca dimensiune ereditar ă a personalit ăŃii corespunde cu factorul anxietate descris de R. B. Cattell şi este rela Ńionat cu intensitatea şi controlul r ăspunsurilor emo Ńionale (H. J. Eysenck, 1972). În func Ńie de caractersticile neuroticismului şi ale extraversiei se contureaz ă temperamentul, ca latur ă dinamico - energetic ă a personalit ăŃii. Pentru G. Allport temperamentul cuprinde ansamblul caracteristicilor emo Ńionale ale individului
sensibilitatea fa Ńă de o stimulare emo Ńională, forŃa şi viteza de r ăspuns, calitatea şi fluctuaŃia dispozi Ńiei, fenomene ce sunt ereditare. Cei cu firea deschis ă sau extraver Ńii sunt caracteriza Ńi prin comunicabilitate, sociabilitate, optimism, stabilesc u şor prietenii şi au multe cuno ştinŃe; sunt cooperan Ńi, activi, dinamici, cu ini Ńiativă, le face pl ăcere să fie conducători; au încredere în ei şi în alŃii şi deseori au succes pe plan social; sunt spontani, impulsivi, nu au un control strict al emoŃiilor, î şi pierd u şor stăpânirea de sine, se înfurie repede dar nu pentru multă vreme; uneori pot fi nestatornici, superficiali, teatrali, alteori sunt conformi şti şi f ără opinie proprie sau cert ăreŃi şi agresivi. Indivizii cu firea inchis ă sau introverŃii sunt tăcuŃi şi retraşi, evită să vorbească despre sine în public; î şi aleg prietenii cu grij ă, care sunt în num ăr limitat, în rela Ńiile sociale fiind retra şi; ei sunt serio şi, ordona Ńi, mai pu Ńin înclina Ńi spre glume şi veselie; introverŃii sunt caracteriza Ńi de constan Ńa preocup ărilor, profunzimea sentimentelor, stăpânire de sine, autocontrolul emo Ńiilor, reactivitate mai putin adaptat ă la schimbările exteme; uneori pot fi nesociabili, timizi, ezitan Ńi, fricoşi, înclinaŃi spre reverie, sau inactivitate. În general, majoritatea oamenilor se afl ă într-o pozi Ńie intermediară între aceste două extreme, iar evalu ările vizează gradul de introversiune sau extraversiune al persoanei analizate. Introvertul se caracterizeaz ă printr-o “accentuare a vie Ńii psihice interioare" iar extravertul printr-o “accentuare manifest ării exterioare a vie Ńii psihice" (R. Crăciunescu, 1991). După cum arăta şi R. Crăciunescu ideea tipologiei introversiune- extraversiune are origine psihiatric ă, psihanalistul şi psihiatrul elve Ńian Carl Gustav Jung fiind cel care a formulat aceast ă concepŃie. Pentru a vedea dac ă există o predispozi Ńie a indivizilor c ătre o boal ă psihică, în func Ńie de particularit ăŃile lui în stare de normalitate, C. G. Jung a pornit de la principalele sistematiz ări nosologice din psihiatrie de Ia începutul acestui secol, sistematiz ări ce erau dihotomice: 1) Kraepelin diferenŃia demenŃa precoce de psihoza maniaco-depresiv ă; 2) A. Bleuler prezenta shizofrenia ca o deta şare de realitate; 3) P. Janet distingea nevroza isteric ă (o exagerată emoŃionalitate) de psihastenie (caracterizat ă prin stabilitatea general ă a fondului emo Ńional). Modelul organiz ării tipului este prezentat de H. J. Eysenck care a plecat de la teoriile lui Allport, Kretschmer, Jung, de la psihologia introspec Ńionistă, de la experienŃele clinice: 1) Răspunsurile specifice, care reprezint ă nivelul inferior, sunt r ăspunsuri observate de pu Ńine ori în comportamentul individului şi care pot fi sau nu caracteristice pentru el; 2) Urmează răspunsurile habituale care sunt r ăspunsuri specifice care tind s ă se repete în situa Ńii similare; 3) Nivelul de organizare al actelor habituale în tr ăsături, care sunt definite ca fiind constructe teoretice bazate pe observarea corela Ńiilor între diferite r ăspunsuri habituale; 4) Nivelul superior este cel ce l al tipului general (introvertul sau extravertul) ext ravertul) care se bazează pe corela Ńia dintre diferite tr ăsături (H. J. Eysenck, 1970). Această teorie se bazează pe modelul statistic al analizei factoriale care distinge patru categorii de factori: factori de eroare (prezen Ńi doar într-o anume situaŃie); factori specifici (caracteristici unui singur test); factori primari sau de grup (comuni mai multor teste); factori generali (comuni tuturor testelor utilizate în investigaŃie).
Ceea ce este direct observabil este reac Ńia specific ă, nu tipul sau tr ăsătura. De acea, în elaborarea chestionarelor s-a Ńinut cont de “rezisten Ńele psihice" în ob Ńinerea răspunsurilor care demonstreaz ă faptul că însuşirile persoanei se organizeaz ă ierarhic pe nivele crescânde de generalitate. Tipurile nu pot fi evaluate direct, iar tr ăsăturile sunt greu observabile, dar obi şnuinŃele pot fi descrise, precum şi reacŃiile specifice în diferite situaŃii. H. J. Eysenck a elaborat chestionare de extraversiune - introversiune şi nevrozism pornind de la dou ă idei fundamentale: unitatea fiec ărui factor separat (însuşirile pentru factorul introversiune - extraversiune, şi separat pentru neuroticism să manifeste corela Ńii mari între ele) şi independenŃa celor doi factori. În chestionarele sale, H. J. Eysenck, pornind de la factorii prezenta Ńi de J. P. Guilford şi extinzând analiza factorial ă asupra intercorela Ńiilor dintre tr ăsăturile primare, găseşte doi factori generali, de ordinul doi care exprim ă tipul de personalitate: un factor general de introversiune - extraversiune (I - E) şi un factor general de stabilitate - instabilitate emo Ńională sau neuroticism (N). Principalele tr ăsături pe care Eysensk le men Ńiona ca fiind componentele factorului general introversiune - extraversiune sunt urm ătoarele : a) pentru introversiune: pasivitate, nesociabilitate, pruden Ńă, autocontrol, inhibiŃie, reflexiune, responsabilitate ; b) pentru extraversiune: activitate, sociabilitate, pl ăcerea riscului, impulsivitate, expresivitate, practicism, iresponsabilitate. Factorul introversiune - extraversiune a fost elaborat Ńinând cont de faptul c ă trăsăturile de personalitate prezentate exist ă la un mare num ăr de subiec Ńi şi, astfel, determină o omogenitate de ansamblu a r ăspunsurilor la întreb ările ce apar Ńin scalei introversiune - extraversiune din chestionar. Astfel, subiec Ńii care sunt sociabili tind s ă fie activi, impulsivi, practici, expresivi, mai putin con ştiincioşi, preferă riscul în situaŃii incerte, iar nesociabilitatea se asociaz ă cu pasivitatea, autocontrolul, reflexiunea, inhibi Ńia comportamental ă, conştiinciozitatea şi pruden Ńa. R. Crăciunescu ar ăta că plecând de la clasilicarea dihotomic ă a tipologiei introversiune - extraversiune şi de la definirea tr ăsăturilor prin opozi Ńia unor extreme (sociabil - nesociabil, inhibat - expresiv), s-a presupus c ă oamenii sunt împ ărŃiŃi în două categorii relativ exclusive - extraver Ńii şi introverti Ńii. Dar cercet ările statistice au arătat că majoritatea indivizilor (68%) sunt situa Ńi în zona valorilor medii, şi mai pu Ńin la cele extreme. În aplicarea chestionarelor se apreciaz ă gradul de extraversiune sau introversiune, aceasta însemnând, din punct de vedere cantitativ, determinarea pozi Ńiei faŃă de media distribu Ńiei (R. Crăciunescu, 1991). Factorul stabilitate - instabilitate emo Ń ional ională (N). Un alt aspect relevat de analiza factorial ă a fost acela c ă un ansamblu de caracteristici ale comportamentului uman se subsumeaz ă unei alte dimensiuni, şi anume emo Ńionalitatea. Aceasta a mai fost denumit ă anxietate, nevrozism, neuroticism, emotivitate şi desemnează diferenŃele între indivizi în manifestarea simptomelor de relativ ă organizare a st ării emoŃionale normale. Accentuarea acestor simptome poate fi intâlnit ă în tulbur ări nevrotice, iar lipsa lor este caracteristic ă pentru persoana normal ă, bine integrat ă şi adaptată (R.Crăciunescu, 1991). Instabilitatea emo Ńională sau nevrozismul se caracterizeaz ă prin: lipsa de încredere în propriile posibilităŃi, sentimente de singur ătate, îngrijorare şi anxietate, complexe de inferioritate, sentimente de vinov ătie, încordare şi tensiune. Aceste persoane pot acuza tremur ături, nervozitate, palpita Ńii, coşmaruri sau sentimentul general de disconfort psihic. Aceste comportamente habituale se pot grupa în tr ăsături de personalitate mai generale: obsesie, depresie, anxietate, vinov ăŃie, ipohondrie,
inferioritate, dependen Ńă, care prin intercorela Ńii dau factorul de nevrozism, a şa cum aprecia H. J. Eysenck. în psihologia american ă nevrozismul este identiticat cu anxietatea, iar în caracterologia francez ă cu emoŃionalitatea. Cercetările factoriale au demonstrat c ă factorii introversiune – extraversiune (I - E) şi neuroticism (N) rezulta Ńi din analiza statistic ă a chestionarelor de personalitate, aplicate la diverse categorii de popula Ńie sunt independen Ńi între ei. CalităŃile specifice persoanelor cu scoruri înalte la extraversiune ext raversiune şi neuroticism (colericii), cum sunt neaten Ńia, impulsivitatea, agresivitatea se pot constitui în explicaŃii cauzale ale accidentelor de circula Ńie. Conceptele descriptive de extraversie şi neuroticism sunt importante pentru a verifica predic Ńiile în multe alte domenii ale activităŃii sociale, cum sunt de exemplu şi domeniile de conducere (managerii industriali de succes trebuie s ă fie introver Ńi stabili), iar cei ce se ofer ă voluntari în comandamentele de para şutism sunt în majoritate stabili extraver Ńi. Asa cum preciza şi Eysenck, cercet ările experimentale au demonstrat c ă forma de analiză a personalit ăŃii trebuie s ă cuprindă patru grupe în care subiec Ńii să fie grupa Ńi astfel: neuroticism mare - extraversie mare, neuroticism mic - extraversie mare, neuroticism mare - extraversie mic ă, neuroticism mic - extraversie mic ă, sau în nouă grupe, incluzând şi combinaŃiile cu extraversie de nivel înalt mediu şi neuroticism înalt mediu. Din punct de vedere al influen Ńei stresului asupra introver Ńilor şi extraverŃilor literatura de specialitate precizeaz ă că la un nivel inferior al stresului introver Ńii au tendinŃa să diminueze efectele stresului iar introver Ńii să fie sensibiliza Ńi; în ceea ce priveşte neuroticismul, la nivele superioare ale stresului subiec Ńii cu neuroticism inferior nu sunt afecta Ńi semnificativ de stres, iar cei cu un nivel mare al neuroticismului sunt influenta Ńi semnificativ de acesta (Dodwell, Ehler, Unogo, Naar). AlŃi autori precizeaz ă că introverŃii manifestă o extindere redus ă a mi şcărilor sub stres redus, şi mişcări multiple la stres superior; la extraver Ńi a fost observat pattern-ul opus (Venables, Anthony, Rachman, Wallach si Gahm). Rela Ń ia ia dintre teoria asupra introversiunii – extraversiunii şi ăŃ ii neuroticismului (Eysenck) si dimensiunile psihofiziologice ale personalităŃ ii În
viziunea lui H. J. Eysenck extraversiunea - introversiunea, neuroticismul, ca factori ai personalităŃii acoperă o porŃiune important ă din varian Ńa totală a comportamentului, atât la copii cât şi la adulŃi. Introversiunea - extraversiunea şi stabilitatea emo Ńională nu pot fi mo ştenite în afara unui substrat fiziologic, biochimic sau neurologic care este produs sau modificat de predispozi Ńii ereditare. EmoŃionalitatea (sau neuroticismul) este explicat ă prin diferen Ńele care exist ă în caracteristicile moştenite ereditar privind excitabilitatea şi labilitatea sistemului nervos vegetativ (autonom). Astfel, unele persoane au o predispozi Ńie de reac Ńie puternică a sistemului simpatic, iar altele au predispozi Ńia de a reac Ńiona mai slab. Cenform teoriei lui Eysenck cu privire la neuroticism, activitatea sistemului nervos vegetativ peate fi explicat ă prin rezultatele la care au ajuns cercet ătorii care au studiat aspectele psihofiziologice ale personalit ăŃii. Neuroticismul . Premise teoretice Aşa cum am precizat anterior, a doua dimensiune a personalit ăŃii relevată de H. J. Eysenck, prin analiza factorial ă, a fost neuroticismul (sau nevrotismul, instabilitatea emo Ńională). Conceptul de neuroticism corespunde conceptului de “sentiment introspectiv" al lui McDougall, cu acela de “suferinŃă psihologică” al lui Janet, cu reintegrarea de care vorbea Hellingworth, cu "bariera func Ńională” a lui Luria. Dar H. J. Eysenck considera termenul de “constitu Ńie nevrotică" al lui Slater ca fiind cel mai apropiat de acela de nevrozism descris de el. O serie de cercet ări experimentale sus Ńin ideea existen Ńei acestui factor. Astfel, Cattell
arăta cum un asemenea factor poate fi dedus din evaluarea comportamentului, din chestionare, din teste obiective şi din sindroamele clinice. Prin analiza factorial ă Eysenck a observat c ă neuroticismul este a doua trăsătură a personalităŃii, după introversiune - extraversiune, trasatur ă ce poate fi reprezentată grafic sub forma unui continuum, în care indivizii sunt distribui Ńi de la o extremă la cealaltă, de la stabili la neurotici. C Cuu cât indivizii sunt plasa Ńi mai mult spre dreapta curbei cu atât sunt mai bine integra Ńi, mai stabili emo Ńional, fiind persoane non-nevrotice; cu cât persoanele se situeaz ă mai spre stânga graficului, cu atât sunt mai bine integra Ńi, mai instabili emo Ńional şi tind s ă aibă o personalitate nevrotic ă, fiind predispu şi către tulbur ări psihice. ConcepŃia lui Eysenck este diferit ă de cea existent ă anterior, cu privire la neuroticism. Astfel, se consider ă că există distincŃie clară între persoanele nevrotice şi cele cu nivel inferior al neuroticismului, şi c ă între cele dou ă grupă există o diferen Ńă calitativă. În contradic Ńie cu acesată idee, Eysenck considera c ă diferenŃele nu sunt de natură calitativă ci cantitativă, aceste diferen Ńe fiind reprezentate prin distribu Ńia pe un continuum. Pomind de la ipoteza calitativ ă, Eysenck ar ăta c ă ar trebui s ă considerăm că oamenii sunt grupa Ńi în dou ă clase distincte şi omogene, normali şi neurotici, f ără să există o variaŃie a gradului de neuroticismului. Aceasta ar implica inexisten Ńa vreunei corela Ńii între testele realizate de el în cadrul grupului de normali sau în cel de neurotici. Ipoteza cantitativ ă, susŃinută de autor este mai potrivit ă pentru a desemna diferenŃa semnificativă dintre neurotici şi stabili, iar corela Ńiile la teste realizate fie la un grup, fie la cel ălalt, vor fi pozitive. Astfel, s-a observat c ă neuroticii sunt mai mobili, din punct de vedere al statutului geografic. În studiile asupra neuroticismului Eysenck a utilizat urm ătoarale probe: Inventarul Medical Maudsley (itemii cu privire la neuroticism), Testul de adaptare la întuneric, Testul de non-sugestibilitate şi înclinare a corpului, Scorul discrepan Ńei de evaluare, Indexul flexibilit ăŃii, teste de dexteritate manual ă, teste de evaluare a tempoului personal, teste care m ăsoară fluenŃa, teste de vitez ă, teste de rezisten Ńă, teste de evaluare a stresului, teste de perseveren Ńă. Rezultatele la aceste teste sunt congruente cu ideea existen Ńei unui continuum al neuroticismului. În plus, în cadrul grupului de nevrotici aceast ă idee este verificat ă şi de observa Ńiie clinice. Cercetările au mai relevat faptul c ă la neurotici pot exista unele diferen Ńieri după: coeficientul de inteligenŃă, prezenŃa sau absenŃa simptomelor psihotice, judecata personal ă, introversiune (isterie)- extraversiune (distimie) şi constituŃia corporal ă. 3.2. Inventarul de Personalitate Eysenck (E.P.I) În Ńara noastră inventarul de personalitate Eysenck (E.P.I) a fost folosit în cercetări experimentale (E.Gulian, Negoescu-Bodor) sau de teren (industrie, selec Ńia candidaŃilor la examenele de intrare în facultate) fa cultate) (E. Gulian, T. N. Andriescu, 1975). E.P.I a fost standardizat, adapatat pe popula Ńia româneasca deoarece valorile medii obŃinute în Anglia, S.U.A. şi FranŃa, pe e şantioane normale şi patologice, sunt diferite din punct de vedere intercultural şi normativ. E.P.I măsoară două dimensiuni, independente între ele, ale personalit ăŃii extraversiunea - introversiunea (E) şi neuroticismul - stabilitatea (N). Cele dou ă dimensiuni sunt m ăsurate prin raspunsuri Da sau Nu, date la cate 24 intrebari pentru fiecare dimensiune, întreb ări selectate prin analiza itemilor şi prin analiza factorial ă. În plus, chestionarul cuprinde şi o scală a sincerităŃii pentru a depista eventualele tentative de falsificare. Exist ă două teste paralele (A şi B) pentru cazul în care este necesară retestarea subiec Ńilor, fiecare form ă având 57 întreb ări. Fidelitatea chestionarului a fost calculat ă pe subiecŃi din Anglia, prin (stabilitatea chestionarului în cazul aplic ării după un an aproximativ, ob Ńinandu-se
(corelaŃii înalte. De asemenea, Eysenck (1964) a calculat fidelitatea prin metoda splithalf pentru persoane normale, psihotice şi nevrotice, observând o fidelitate importantă. Concluzia la care ajung E. Gulian şi T. N. Andriescu (1975) este acea c ă pentru deciziile individuale se recomand ă aplicarea ambelor forme. În literatura de specialitate sunt precizate mai multe etaloane ale E.P.I: etalonul englez (H. J. Eysenck şi S. B. G. Eysenck, 1964) pe 2000 persoane normale, 235 nevrotici şi 130 psihotici; etalonul francez (K. Ganansia, 1971) pe 1297 psrsoane normale; etalonul american, pe grupe profesionale şi clinice. Natura variabilelor extraversiune - introversiune şi stabilitate – instabilitate emo Ń ional ionalăşi interpretarea lor . Jung a fost cel care a analizat pentru prima dat ă conceptele de extraversiune şi introversiune, dar analizele factoriale au ar ătat că există unele tresături care difer ă de cele descrise de el. După Eysenck extravertitul tipic, cel care a ob Ńinut un scor mare pe scara extraversiune (E) este o persoane sociabil ă, expansivă, participă la activităŃi colective şi leagă uşor prietenii. El caut ă emoŃii puternice, î şi asumă riscuri, îi plac schimb ările, este impulsiv, agresiv şi tinde să piardă uşor sângele rece. Extravertul nu are un puternic control asupra sentimentelor şi nu se poate conta întotdeauna pe el. Acela şi autor descria introvertitul ca fiind o persoan ă liniştită, introspectiv ă, care cu excep Ńia prietenilor apropia Ńi, este distant cu ceilal Ńi; el ocoleşte impulsurile de moment, ia în serios evenimentele cotidiene şi nu agrează schimbările. Introvertitul exercit ă un control puternic asupra sentimentelor sale, este foarte rar agresiv şi nu se infurie u şor. Neuroticismul define şte labilitatea emo Ńională şi un nivel superior al neuroticismului desemneaz ă o hipersensibilitate emo Ńională şi o stare de hiperactivitate, dificult ăŃi în restabilirea echilibrului psihic dup ă şocuri emo Ńionale. Persoanele cu scor înalt la nsuroticism se plâng frecvent de deregl ări somatice difuze (dureri de cap, tulbur ări digestive, insomnii, ame Ńeli) dar şi de alte stări de anxietate, fiind preocupa Ńi de griji si sentimente neplacute. Aceste persoane, în caz de suprasolicitare, sunt predispuse tulbur ărilor nevrotice. Eysenck ar ăta că cei cu neuroticism superior, spre deosebire de deprsivi, se pot adapta la locul de munc ă, în familie şi societate la un nivel corespunz ător. Atitudinea fa Ńă de chestionar ş şi evaluarea acesteia. În general, r ăspunsurile la chestionare pot fi influen Ńate de următoarele variabile: preferin Ńa faŃă de anumite răspunsuri (în special preferin Ńa pentru răspunsul Da); tendin Ńa de a da r ăpunsuri extreme; tendin Ńa de a da mai multe r ăspunsuri în acela şi timp. În elaborarea chestionarului E.P.I . s-a cautat s ă se diminueze şi chiar să se înlature aceste tendin Ńe. În aplicarea E.P.I . s-a constatat c ă tendinŃa de a răspunde astfel încât persoana să apară într-o lumin ă favorabilă poate duce la o falsificare important ă a răspunsurilor. De aceea, în E.P.I. a fost introdus ă scala de sinceritate cu 9 itemi sau 18 itemi în cazul ambelor forme. Importan Ńa folosirii acestei scale în depistarea persoanelor care vor s ă apară într-o lumin ă favorabilă, precum şi validitatea şi fidelitatea sa au fost relevate de analiza factorial ă. La un scor de 4 - 5 (sau 10 la ambele forme) pe scala de sinceritate este pusă la îndoială veridicitatea răspunsurilor la scara extraversiune - extraversiune şi neuroticism, şi chestionarele respective sunt considerate ca fiind nevalide. E.P.I . este folosit într-un mare num ăr de domenii, cu scopuri diagnostice dar şi prognostice. Norme române şti ale E.P.I . Testul lui Eysenck a fost tradus în române şte şi adaptat în cadrul lnstitutului de Psihologie al Academiei Române (E. Gulian). Chestionarul a fost aplicat pe un e şantion de 450 persoane, de vârste şi profesii
diferite de c ătre cercetători ai lnstitutului de Psihologie şi ai Institutului de Expertiz ă Medicală şi Recuperare a Capacit ăŃii de Munc ă. Cercetările au demonstrat c ă există o independen Ńă între cele dou ă dimensiuni (extraversiune şi neuroticism). De asemenea, s-a mai observat c ă nu apar diferen Ńe între sexe din punct de vedere al gradului de extraversiune, dar exist ă diferenŃe în ceea ce priveşte gradul de nevrozism, femeile având un scor semnificativ mai mare decât barbaŃii. În privin Ńa vârstei s-a observat c ă pe scara extraversiune - introversiune nu există diferenŃe semnificative între grupele de vârst ă, iar pe scara neuroticismului se observă o tendinŃă progresivă de creştere, dar far ă a atinge semnifica Ńia statistică. Deşi nu apar diferen Ńe semnificative pe scara introversiune - extraversiune între persoanele de diferite categorii profesionale, scorul cel mai sc ăzut a fost semnalat la cercet ătorii ştiinŃifici care manifest ă tendinŃa de introversiune. Scorurile cele mai înalte la neuroticism au fost observate la cercet ătorii ştiinŃifici şi studenŃi. DiferenŃele între valorile stabilite în alte Ńări (Anglia, Franta, S.U.A.) şi România sunt urmatoarele: a) Pe scara extraversiune - introversiune e şantionul englez are valori superioare fa Ńă de eşantionul român, iar pe scara neuroticismului e şantionul englez are valori mai mici decât cel român. b) La eşantionul francez s-au constatat valori inferioare, pe sexe, fa Ńă de eşantionul român, în ceea ce prive şte scara introversiune - extraversiune. În ceea ce priveşte cea de a doua dimensiune, neuroticismul, valorile pe sexe sunt tot inferioare faŃă de cele constatate în România. H. J. Eysenck şi S.B. G. Eysenck ar ătau că femeile din Anglia au un scor mai mare la neuroticism fa Ńă de b ărbaŃi, fapt constatat şi pentru e şantioanele din România şi FranŃa. Aceaşi autori au mai constatat, tot la e şantionul englez, tendin Ńa scăderii extraversiunii şi neuroticismului cu vârsta, ceea ce a fost confirmat în Fran Ńa pentru extraversiune şi parŃial pentru neuroticism. În România exist ă o creştere progresiv ă pe scara neuroticismului şi un plafon pe scara extraversiune - introversiune dup ă cum au demonstrat cercet ările. H. J. Eysenck şi S. B. G. Eysenck s-au referit la diferen Ńele existente între categoriile profesionale, asfel ar ătând că muncitorii califica Ńi au un grad de neurolicism superior altor categorii profesionale (func Ńionari, intelectuali), dar aproximativ egal cu cel al asistentelor medicale şi al studen Ńilor, de exemplu. Cercetările din Fran Ńa nu au depistat diferen Ńe semnificative la nivelul extraversiunii între diferite caregorii profesionale, dar au relevat c ă nivelul superior de neuroticism îl de Ńin funcŃionarii de birou, urma Ńi de mai ştri, muncitori, iar la nivel inferior cadrele administrative superioare şi medii. Din rezultatele acestor cercet ări se observă similaritatea cu rezultatele ob Ńinute în cercetările din România, şi anume lipsa de diferen Ńiere în dimensiunea introversiune-extraversiune în raport cu tipul de profesie, dar se observ ă puncte de vedere diferite în ceea ce prive şte gradul de neuroticism al persoanelor din diferite categorii profesionale. 3. 3. Chestionarul de personalitate Eysenck E.P.Q. E.P.Q. include şi o a IV-a scar ă – psihotismul, al ături de extraversieintrovesrie şi neuroticism. Caracteristici specifice dimensiunii de psihotism. Psihotismul este cea mai complex ă dimensiune, fiind descris ă prin interacŃiunea dintre tendin Ńele spre agresivitate, egocentrism, comportament antisocial şi lipsa de empatie. Dac ă trăsătura este prezent ă la nivel superior, atunci în comportament poate ap ărea tendin Ńa de a produce tulbur ări, solitudinea, este cruzimea, ostilitatea fa Ńă de celălalt, preferin Ńe pentru lucruri ciudate si neobi şnuite.
La celalalt pol sunt descrise persoane socializate, tendin Ńa de a acorda un mare respect regulilor sociale, conven Ńiilor, drepturilor celorlal Ńi, şi care au nivele de aspira Ńie adaptate la realitate. Termenul de psihotism apar Ńine terminologiei psihiatrice, dar totu şi scala este destinată evaluării unei dimensiuni normale a personalit ăŃii, care doar la un procent mic de popula Ńie poate evalua în manifest ări patologice. În urma cercet ărilor privind psihotismul, Eysenck aprecia c ă schizofrenia poate fi un pol al acestei dimensiuni, şi care la scoruri ridicate include şi tendinŃa spre criminalitate, psihopatie şi tulburări de tip maniaco-depresive. De asemenea, cercetările efectuate dup ă anii 90 au relevat la persoanele cu scoruri ridicate conduite antisociale, consumul de droguri, comportamente violente şi preferinŃa pentru filme violente, comportament şi ideaŃie suicidară şi deprinderi deficitare de studiu. Cercetările efectuate de Eysenck au relevat diferen Ńe între femei şi bărbaŃi pentru scalele N şi P, în sensul c ă cei din urm ă înregistrează valori medii mai mari, fapt ce s-ar putea datora şi unor carcteristici care sunt asociate b ărbaŃilor, şi anume ostilitatea şi agresivitatea. De asemenea, autorul a constatat c ă există note înalte la neuroticism şi scara sincerit ăŃii la femei. Testul EPQ are şi o variant ă românească experimentată de B ăban, Deverenco şi Eysenck în 1990, sub forma unui chestionar de 79 de itemi, pentru care au fost stabilite datele statistice şi normative (media şi abaterea standard pentru cele 4 scale ale testului) diferen Ńiate în func Ńie de sex. (M. Minulescu, 1996)
Cap. 4. Chestionarul de tendinŃ tendinŃe accentuate Schmiescheck Prezentarea generală generală a testului şi a teoriei ce a stat la baza elaboră elaborării acestuia Scopul chestionarului este acela de a diagnostica structuri de personalitate accentuate, iar teoria ce a stat la baza elabor ării îi aparŃine lui K. Leonhard şi se referă la tipologia personalit ăŃii clinice şi accentuate. Testul Scmiescheck a ap ărut in 1968, iar în România a fost tradus şi experimentat de I.M. Nestor, în 1975. Karl Leonhard, în perioada în care a fost director al clinicii de psihiatrie şi neurologie a Universit ăŃii Humboldt din Berlin, a urm ărit stabilirea de caracteristici şi profiluri psihice privind oameni celebri, unii în via Ńă, alŃii prezenŃi doar în paginile istoriei ştiinŃelor sau ale diferitelor popoare. Sub îndrumarea sa metodologic ă a fost utilizat şi interpretat chestionarului chestionarului prin care sunt disgnosticate tendin Ńele accentuate de personalitate. Cele 10 scale corespund urm ătoarelor tipuri de tr ăsături accentuate: demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseveren Ńă, nestăpânire, hipertimie, distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate. Autorul german a abordat tr ăsăturile accentuate prin relevarea faptului c ă există o amprentă psihică importantă, ce Ńine de ansamblul mediului de apartenen Ńa în care se nasc aspira Ńiile şi înclinaŃiile, mentalitatea şi competentele disponibile ale fiecărei persoane. Schmieschek, autorul testului de tendin Ńe accentuate a prezentat unele aspecte psihice ce dau culoare personalit ăŃii şi care prin accentuare, îi ofer ă personalităŃii posibilitatea s ă ajungă de seamă, publică, deosebită şi apoi recunoscut ă social pentru aportul adus societ ăŃii. Autorul preciza c ă trăirea interioară a aspiraŃiilor şi înclinaŃiilor este dependent ă de caracter şi de temperament, iar prelucrarea interioară activeaza sfera afectiv-volitiv ă prin sentimente asociative. K. Leonhard pune accentul pe influen Ńele sociale în dezvoltarea individual ă, care î şi lasă amprenta asupra personalit ăŃii mai ales în copil ărie. Exist ă două criterii principale care diferen Ńiază personalităŃile accentuate de cele obi şnuite: - accentuarea presupune un anumit grad de intensitate a tr ăsăturilor repective, nefiind vorba de accentuare atunci când este vorba doar de o abatere de la medie; m edie; - o tr ăsătură este considerată ca fiind accentuat ă atunci când o anumit ă înclinaŃie se asociaz ă cu un ansamblu de caracteristici specifice; de exemplu, se poate vorbi de hiperperperseveren Ńă atunci când ambi Ńia se asociază şi cu alte dimensiuni, cum ar fi susceptibilitatea fa Ńă de jigniri şi o înclina Ńie spre ranchiun ă. Trăsăturile accentuale sunt cele care sunt înclinate spre patologic, spre excesiv. Ele sunt prezente şi la persoanele care nu ies din medie, sunt considerate a fi normale, caz în care, existând la un nivel redus nu apar ca fiind manifeste în comportament. Atunci când aceste tr ăsături ating o anumit ă intensitate, î şi pun amprenta asupra personalit ăŃii, şi când sunt foarte pronun Ńate, vor perturba personalitatea individului. CondiŃiile de mediu, în care convie Ńuieşte individul influen Ńează manifestrea tendinŃei accentuate în sens pozitiv sau negativ. Astfel, un hiperpereseverent, în condiŃii nefavorabile poate deveni o persoan ă care se integreaz ă greu întrucât critic ă foarte mult oamenii şi condi Ńiile din jurul s ău; aceeaşi persoană, în condi Ńii favorabile va deveni doar o persoan ă conştiincioasă, care este apreciat ă. De asemenea, un hiperexact în condi Ńii nefavorabile poate s ă dezvolte o tulburare obsesiv-compulsiv ă şi în condi Ńii favorabile, poate fi apreciat ca un individ devotat profesiei sale.
PersonalităŃile anormale sunt considerate cele care descriu indivizii ce se deosebesc a şa de mult de medie încât, chiar în lipsa unor contexte nefavorabile se adaptează cu dificultate la solicit ările, cerin Ńele mediului înconjur ător. 4.2. Descrierea celor 10 tră tr ăsături accentuate Firea demostrativă demostrativă Acest tip de personalitate poate evolua, în sens patologic, în cazul agrav ării şi accentuării însuşirilor, spre tulburarea de conversie (isterie), iar mecanismul psihic ce-i stă la bază este capacitatea anormal ă de refulare, dup ă cum susŃine K. Leonhard (1972). Capacitatea de refulare a istericilor este extrem de mare, ei reu şin să mintă f ără să fie conştienŃi de acest lucru, cu o expresie de nevinov ăŃie, sau să se autoflageleze f ără să simtă acest lucru. Înlăturând, prin refulare, inhibi Ńiile legate de autoafirmare, care presupun la oamenii cu un nivel redus la tr ăsăturii aşteptarea laudelor din partea celorlal Ńi, persoana demonstrativ ă î şi subliniază propriile calit ăŃi, iar ceilalŃi îl pot percepe ca având o puternic ă dorinŃă de afirmare. Corelat cu dorin Ńa de a atrage aten Ńia şi de a se impune, apare la demonstrativ autocompătimirea, exagerarea simptomelor din boal ă, folosindu-se de gesturi şi mimică bogate, înc ărcate de expresivitate, ample. Aceast ă dorinŃă de a atrage aten Ńia, îl poate duce pe demonstrativ, sau pe isteric la stabilirea unor hot ărâri necugetate, pripite, neanalizate suficient, acceasta tot datorit ă refulării capacităŃii de analiza potenŃialele dezavantaje ale unei decizii. Autorul teoriei tr ăsăturilor accentuate ia în considerare, în analiz ă, şi aspectele pozitive, avantajele, acestor tr ăsături. Astfel, în cazul demonstrativului, se opre şte la buna sa adaptabilitate şi capacitate de transpunere în referen Ńialul celorlal Ńi, întrucât el poate face abstrac Ńie de sine, atunci când poate exista incompatibiltate cu cel ălalt, şi astfel, prin atitudinea sa face totul pentru a face pe plac celorlal Ńi. Acestea pot reprezenta avantaje, în profesii în care sunt necesare transpunerile la nivelul celorlal Ńi, cum este cazul vânz ătorilor. Firea hiperexactă hiperexactă Opusă firii demonstrative este personalitatea hiperexact ă, fiind caracterizat ă de lipsa capacităŃii de refulare, care îi împiedic ă să ia decizii chiar şi atunci când au toate premisele pentru a face acest lucru, st ăruind la infinit asupra variantelor, posibilităŃilor de rezolvare. Exacebarea acestei tr ăsături corespunde tulbur ării obsesional-compulsive (personalitatea anancast ă, după cum figura în teoria lui K. Leonhard, şi în vechile clasific ări psihiatrice). Aceast ă tulburare poate avea, evident, nivele diferite de gravitate; astfel, exist ă o diferenŃă între o femeie cu o astfel de tulburare dac ă ascunde toate obiectele ascu Ńite din casă pentru a nu se r ăni bebelu şul şi o alta care nu mai poate îngriji copilul din teama de a nu-i face r ău. OscilaŃia permanentă, din ultimul caz, între riscurile poten Ńiale şi posibilităŃile ca acestea s ă fie reale, îl face pe obsesional incapabil s ă înving ă aceste temeri datorit ă incapacităŃii de refulare. Chiar când nu apare nevroza obsesional ă, personalitatea hiperexact ă poate prezenta unele dezavantaje, în via Ńa reală, la nivelul diverselor sfere ale acesteia. Astfel, la nivel profesional, persoana hiperexact ă poate fi afectat ă la nivelul randamentului profesional, întrucât îndoiala, nesiguran Ńa lui permanent ă, îl împiedică să finalizeze activit ăŃile, îl determin ă să verifice permanent dac ă ceea ce a realizat este corespunzător. Această preocupare perfec Ńionistă pentru calitatea activit ăŃilor profesionale, îl poate împiedica s ă plece de la locul de munc ă, să mediteze asupra acesteia chiar şi acasă, astfel, via Ńa de familie, fiind de asemenea, în mod implicit afectată. PerfecŃionismul, preocuparea pentru minu Ńiozitate se poate manifesta şi în
activităŃile legate de cas ă, gospodăreşti, iar ritualurile obsesionale sunt legate şi de verificarea repetat ă, uneori invalidant ă a uşilor, gazelor, robinetelor. Hiperexactitatea poate r ămâne doar o însu şie accentuată atunci când nu este invalidantă pentru individ sau pentru ceilal Ńi din jur, fiind vorba doar de meticulozitate şi conştiinciozitate ceea ce îl face pe individ un om de încredere pe care superiorii şi colegii se pot baza. De asemenea, pentru angajatori ei prezint ă avantajul fidelit ăŃii pronunŃate, întrucât hiperexac Ńii sunt angaja Ńii care r ămân cel mai mult pe posturile lor, fiind nevoie de motive serioase pentru a renun Ńa. Grija hiperexactului pentru starea personal ă se poate dezvolta în ipohondrie, întrucât el evită excesele şi potenŃialii factori care i-ar putea afecta s ănătatea (cum ar fi alcoolul sau Ńigările). Firea hiperperseverent hiperperseverentă Nota dominant ă a acestei trăsături este perseveren Ńa exagerată, anormal ă a afectului . De obicei, afectele egoiste sunt cele care întâmpin ă rezistenŃă la descărcare prin reac Ńii adecvate, pentru c ă întâmpină oponenŃa celorlaŃi oameni, şi aceasta le face să se manifeste în continuare. Persoanele paranoide sunt hiperperseverente, tocmai ăşurare a afectelor egoiste, ceea ce îi face s ă fie pentru că prezintă această desf ăş ranchiunoşi. În faŃa acŃiunilor altruiste nu apar piedici, de aceea afectele nu persist ă, în aceste cazuri. Interesele personale sunt cele care sunt genereaz ă afectele firii hiperperseverente, afecte orientate împotriva unor prejudicii reale sau imaginare, împotriva onoarei personale, ceea ce duce la susceptibilitate şi tendinŃa de a se sim Ńi jignit cu uşurinŃă. Datorită persistenŃei afectelor, individul hiperperseverent tr ăieşte sentimente egoiste puternice şi are un pronun Ńat simŃ al propriei valori, ceea ce îl determin ă să fie extrem de ambi Ńios. O altă consecinŃă a acestei persisiten Ńe poate fi cumularea afectelor, în urma unor experien Ńe repetate, mai ales atunci când exist ă o alternanŃă între succese şi insuccese în fa Ńa unor încerc ări ale vieŃii. Afectele duc şi la suspiciune, ce se poate întinde la limita patologicului, şi care îl determină pe individ s ă adopte un comportament influen Ńat preponderent de sistemul afectiv şi nu de cel ra Ńional, mai ales în cazul controverselor cu ceilal Ńi. Un exemplu în acest sens este gelozia, câd exist ă o alternanŃă între speran Ńa că persoana nu este înşelată şi teama de a nu afla c ă acest lucru este adev ărat. Individul paranoid Ńine foarte mult la lucruri legate de ceea ce el consider ă a fi dretpul s ău, având, din acest motiv, comportamentul unui individ care dore şte întotdeauna s ă aibă dreptate. Firea nestă nestăpânită pânită Impulsurile, instinctele şi sentimentele sunt cele care guverneaz ă comportamentul acestui tip de personalitate, putându-se vorbi chiar de un rol exagerat al impulsurilor, iar exagerbarea însu şilor duce în sens patologic la psihopatia epileptoidă. ModalităŃile de reacŃie ale firilor nest ăpânite sunt caracterizate de impulsivitate, aceste persoane î şi arată nemulŃumirea prin mimic ă şi cuvinte, formulează cerinŃe şi pretenŃii, pot deveni agresivi, iritabili. Aceste reac Ńii, pot s ă-i determine s ă fie deranja Ńi de perturb ările din munca lor şi astfel, să manifeste o nestatornicie în activitatea profesional ă. Lipsa de stăpânire se extinde şi asupra obiceiurilor alimentare, unii dintre reprezentanŃii acestei tipologii putând deveni chiar dependen Ńi de alcool, primele încercări legate de exagerarea în ingestia de alcool fiind f ăcute f ără ca aceştia să se gândească la posibilile riscuri sau complica Ńii.
Firea hipertimică hipertimică Personalitatea hipertimic ă, care prin accentuare poate duce la hipomanie, are următoarele caracteristici: sunt persoane active, vesele, vorb ăreŃe, cu tendin Ńa de digresiuni în gândire care poate merge chiar pân ă la fuga de idei, la reuniuni sunt cei care propun subiecte noi de discu Ńie, având un sim Ń al umorului foarte bine dezvoltat. Aceste însuşiri se pot dezvolta şi în aspecte pozitive cum ar fi: nevoia de ac Ńiune îl poate duce pe individ c ătre realizări de valoare sau chiar inova Ńii; digresiunile de gândire pot duce la bog ăŃia de idei din care se pot na şte cele valoroase, creative. Când acest tip de personalitate prezint ă o pronun Ńare excesivă veselia exagerată îl poate duce pe individ la superficialitate în abordarea diverselor probleme, şi astfel vor avea de suferit atât prestigiul, cât şi situaŃia materială. Nevoia de ac Ńiune exacerbată, se poate transforma într-o disipare a inetereselor, o dezordine în ac Ńiuni, implicarea în multe ac Ńiuni care nu sunt finalizate. Când veselia se transform ă în iritabilitate, se vorbe şte de o component ă paranoidă. Firea distimică distimică Opususul firii hipertimice este cea distimic ă, iar prin accentuare, tendin Ńa patologică este spre depresie. Persoanele din aceast ă categorie au un comportament auster, de seriozitate, fiind afectate mai mult de evenimentele triste decât de cele vesele, au o tendin Ńă spre acŃiune diminuat ă, au un nivel al sociablit ăŃii scăzut. ReŃinerea în cadrul grupurilor, abordarea cu seriozitate a obliga Ńiilor de serviciu sunt avantaje când impun individului o anumit ă Ńinută etică apreciată de ceilalŃi, dar un impuls redus spre ac Ńiune şi o anumit ă încetineală la nivelul gândirii diminuează randamentul profesional. Firea labilă labilă (ciclotimă (ciclotimă) Labilitatea se refer ă la sistemul afectiv al individului, la alternarea de st ări hipertimice cu st ări distimice, iar accentuarea acestor st ări duce la structurarea unei personalităŃi ciclotimice, care descrie o persoan ă ce trece foarte u şor, uneori f ără motiv de la o extrem ă la cealaltă. Manifestarea unui pol hipertimic, sau a celuilalt, distimic, este însoŃită de întregul tablou al tr ăsăturii respective, pe care l-am prezentat mai înainte. Trecerea de limita patologicului a acestei tr ăsături înseamnă instalarea tulburării maniaco-depresive. Firea exaltată exaltată Această trăsătură este specifică acelor persoane care reac Ńionează cu intensitate ridicată în faŃa evenimentelor pe care le tr ăiesc, care se entuziasmeaz ă foarte uşor. În general, sunt considerate persoane altruiste, fiind încântate de succesul cuiva, afectuo şi cu ceilalŃi, dar şi plini de compasiune când este vorba de suferin Ńa, eşecul, decep Ńia cuiva. De asemenea, sunt la fel de încânta Ńi şi de muzică, artă, natură sau de un sport, dar grija şi frica pentru propria persoan ă se pot transforma în griji excesive. Faptul că astfel de firi sunt puternic impresionate de dimensiuni ce Ńin de muzică, artă sau pictură, este explica Ńia dată de K. Leonhard pentru frecven Ńa mare a acestei categorii în rândul a ştiştilor, al marilor creatori din art ă. Astfel, „sensibilitatea afectivă, îl orientează pe om spre valorile artei, trezindu-i totodat ă dorinŃa să creeze el însuşi ceea ce îl emo Ńionează aşa de profund.” (1972, p.131). Firea anxioasă anxioasă Stările anxioase sunt frecvente în copil ărie, având ca obiect divesr şi stimuli, cum ar fi întunericul, persoane necunoscute, câini, furtun ă. În cazul adul Ńilor, în comportamentul direct observabil anxietatea este mai puŃin vizibilă pentru ceilal Ńi. K. Leonhard reduce manifest ările timidităŃii la cele legate de timiditate, sau de fobie social ă; astfel, în viziunea autorului, anxietatea la
adulŃi apare atunci când este vorba de afirmarea personal ă, când apare o divergen Ńă de opinii, iar cele dou ă forme care se pot dezvolta sunt docilitatea şi timiditatea anancastă. În primul caz, orientarea este preponderent spre exterior, în sensul c ă individul adopt ă o asemenea atitudine în fa Ńa celorlalŃi. Timiditatea ananacast ă este descrisă de autor ca o jen ă generată de poziŃia în care se afl ă individul, şi anume, în centrul aten Ńiei. Timidul poate, prin supracompensa Ńie, să adopte fie o atitudine se siguran Ńă în propriile for Ńe, care nu este real ă, ci doar afi şată, fie un comportament arogant. Firea emotivă emotivă Principala caracteristic ă a acestei persoane este gradul sc ăzut de declan şare al sentimentelor din domeniul spiritual, ale c ăror cauze pot fi relativ minore. Diferen Ńele faŃă de firea exaltat ă sunt date de intensitate şi de timp de declan şare: la emotivi reacŃiile afective nu sunt a şa de exagerate şi nici nu progreseaz ă aşa de rapid; ei nu reacŃionează atât de puternic ca exalta Ńii, ci într-un mod mai sentimental. Mobilitatea mimicii este una din caracteristicile principale ale acestei firi, reacŃie care nu este controlat ă în timpul unei conversa Ńii, când reac Ńiile persoanei sunt foarte bine redate de expresia fe Ńei. De asemenea, parcurgând o carte cu evenimente triste, sau un film similar, firile emotive au un plâns facil. O consecinŃă a acestei sensibilit ăŃi afective foarte mari poate fi depresia reactivă în faŃa unei traume, a unui eveniment nefavorabil, traumatizant. Dac ă în cazul personalit ăŃilor distimice sau ciclotimice depresia apare în condi Ńiile în care există o predispozi Ńie activat ă de un eveniment exterior, în cazul firii emotive gravitatea depresiei este determinat ă de gravitatea evenimentelor exterioare, f ără să existe o predispozi Ńie. Autorul stabile şte şi o diferen Ńă între reacŃia emotivă şi cea ciclotimă: dacă în cazul amândurora exist ă o labilitate a sentimentelor, la ciclotimici reac Ńia nu este proporŃională cu evenimentul nici în privin Ńa naturii ei şi nici a intensităŃii, pe când la emotivi doar evenimentul ca atare exercit ă o influen Ńă (un emotiv particip ă din plin la bucuria altor oameni, dar nu se las ă contaminat f ără motiv de o societate vesel ă ). K. Leonhard, precizeaz ă în lucrarea sa Personalit ăŃ ăŃ i accentuate în via Ńă ş Ńă şi în literatur ă ă , lucrare ce a stat la baza elabor ării testului Schmiescheck, c ă la nivel individual pot exista diverse combina Ńii ale acestor tr ăsături, în propor Ńii variate.
Cap. 5. ConcepŃ ConcepŃia lui R.B. Cattell şi chestionarele de personalitate 5.1. Perspectiva lui R.B. Cattell asupra asupra tră trăsăturilor de personalitate Aderând la pozi Ńia lui H. J. Eysensk, R. B. Cattell apreciaz ă că indivizii sunt diferiŃi prin pozi Ńia lor pe un continuum al tr ăsăturilor şi dispozi Ńiilor de personalitate semipermanente, dar şi a poziŃiilor faŃă de condi Ńiile interne de trecere ce sunt măsurabile prin factorii de personalitate. Teoria lui R. B. Cattell se bazeaz ă pe date ştiinŃifice, iar în cercetarea empiric ă autorul a utilizat subiec Ńi al căror comportament a fost studiat extensiv prin chestionare, teste obiective, observa Ńii directe evalu ări ale conduitei în situa Ńii reale de viaŃă. Datele astfel ob Ńinute au fost prelucrate prin analiza factorial ă, iar varian Ńa comportamentului este considerat ă a se datora tocmai a acestor factori rezulta Ńi prin această analiză. Pentru Cattell factorul este un pattern de variabile care poate varia de la o cercetare la alta datorit ă unei mari variet ăŃi de factori, cea care r ămâne constant ă fiind trăsătura-sursă, aceasta fiind cea care trebuie cunoscut ă şi investigată în psihologie. Fiind considerate factori rezulta Ńi din analiza factorial ă, trăsăturile sunt descrise ca tendin Ńe de a reac Ńiona, relativ permanente şi care formeaz ă unitatea fundamentală a personalit ăŃii individului. Cunoa şterea modalit ăŃii de combinare a acestor trăsături îi permit psihologului s ă realizeze predic Ńii asupra comportamentului persoanei într-o anumit ă situaŃie. Trăsăturile sunt constructe ipotetice deduse din observarea obiectiv ă a comportamentului deschis al individului (M. Minulescu, 1996). Trăsăturile au fost clasificate de R. B. Cattell pornind de la mai multe crite rii: 1. Există trăsături comune care exist ă la fiecare individ la un anumit nivel de dezvoltare (cum este inteligen Ńa sau introversia-extraversia) şi există trăsături unice care sunt din categoria intereselor sau a atitudinilor (preferin Ńa pentru anumite hobby-uri, cum este colecŃionarea timbrelor). 2. Trăsăturile pot fi împ ărŃite în cele prin prin care se poate determina eficienŃa persoanei în atingerea scopurilor (inteligen Ńa), trăsături temperamentale care descriu stilul sau tempoul de lucru (rapiditatea în acŃiune) şi trăsături dinamice care activeaz ă şi coordoneaz ă acŃiunile (motiva Ńiile, treuin Ńele). 3. Trăsături de suprafa Ńă (care corelază între ele, dar f ără a forma un factor dac ă nu sunt determinate de aceea şi trăsătură sursă) şi trăsături sursă (sunt importante, stabile şi permanente, fiind factori unitari, surse ale unui aspect al comportamentului). Factorii primari obŃinuŃi prin analiza factorial ă exprimă aceste trăsături sursă ca dimensiuni de baz ă ale personalit ăŃii. Trăsăturile surs ă au fost, de asemenea, clasificate în dou ă categorii principale: trăsături constituŃionale (cu origine în condi Ńiile interne ale organismului, ce Ńin de ereditate sau de fiziologia organismului, cum ar fi ingestia de alcool) şi tr ăsături care Ńin de mediu ( Ńin de condi Ńiile socio-fizice, şi care se refer ă la caracteristicile înv ăŃate ce formează un model ce este impus şi imprimat în personalitate de mediu, de exemplu între un inginer şi un pictor exist ă diferenŃe în privin Ńa trăsăturilor-sursă). Pentru Cattell, for Ńele motivaŃionale sau dinamice ale personalit ăŃile sunt sentimentele şi ergii (cuvând derivat din grecescul ergon). Ergul este energia care dinamizeaz ă întreg comportamentul, fiind orientat spre scopuri precise. Cercet ările factoriale întreprinse de Cattell au identificat 11 ergi care
pot fi considera Ńi motive umane fundamentale: curiozitatea, sexualitatea, gregaritatea, nevoia de protec Ńie, afirmarea de sine, nevoia de securitate, foamea, mânia, dezgustul, atractivitatea, supunerea. Sentimentele sunt trăsături surs ă de nivel mediu, fiind atitudini înv ăŃate de individ, centrate pe sferele importante ale vie Ńii lui: familie, profesie, religie, etc. Între cele dou ă forŃe motiva Ńionale există diferenŃe în privin Ńa durabilit ăŃii: ergul este o structur ă permanentă, constituŃională care poate varia doar ca intensitate, pe când sentimentul, fiind format prin înv ăŃare poate disp ărea prin pierderea importanŃei pentru o anumit ă persoană. Există, totuşi, un nucleu al sentimentelor, numit de Cattell sentiment-master, care nu este altcela decât sentimentul de sine, care influenŃează toate atitudinile subiectului, asigur ă unitatea comportamentului, stabilitatea, coeren Ńa, organizarea tr ăsăturilor-sursă, controlând toate structurile personalităŃii. 5. 2. Chestionarul Chestionarul 16 Factori Primari Primari (16 PF) Chestionarul este elaborat şi publicat de Cattell în 1950, cuprinzând 12 trăsături sursă obŃinute prin anliza factorial ă, itemii fiind selecta Ńi prin satura Ńia în factorii respectivi. Cunoa şterea foarte bun ă a teoriei lui Cattell este foarte important ă întrucât multe din trărăturile testului poart ă denumiri ale formul ărilor speciale ale lui Cattell. Itemii testului 16 PF fac parte din urm ătoarele categorii: - întrebări referitoare la propriul comportament al individului respectiv; - itemi care solicită exprimarea unor opinii sau atitudini generale despre oameni; - itemi prin care subiectul are de ales între ocupa Ńii, activităŃi recreative, tipuri de oameni sau alternative privind judec ăŃi de valoare; - itemi verbali sau numerici prin care este evaluat factorul de abilitate rezolutivă (B). Testul are dou ă forme paralele, cu 187 itemi, putând fi utilizat cu o singur ă formă, sau cu ambele pentru o mai mare fidelitate a aevalu ărilor. Foaia de profil a testului ne arat ă care sunt manifest ările comportamentale pentru cele dou ă extreme ale dimensiunilor bipolare, care trebuie interpretate din perspectiva datelor de cercetare privind factorii respectivi. Factorii din testul 16 PF sunt constructe bipolare, prin care sunt prezentate manifestările comportamentale specifice, gradual, de la un pol caracterizat prin maximă exprimare în comportament la cel ălalt pol care exprim ă maxima exprimare a opusului.(M. Minulescu, 1996) Prin evaluare se stabile şte, la nivelul fiec ărui factor, pozi Ńia individului investigat pe acest continuum. Se consider ă că acei factori care au valori care depăşesc zona de semnifica Ńie medie, sunt semnificativi şi activi în comportamentul persoanei respective. Astfel, fiind 11 clase standard, semnificative sunt valorile de la 0 la 3 şi cele de la 7 la 10, notele 4, 5, 6 aflându-se în zona de semnifica Ńie medie. Gradul de activism în comportament al unei tr ăsături este dat de extremizarea cotei standard, notele 0 şi 10 indicând un maxim activism al tr ăsăturilor, redate de caracteristicile polului respectiv. Factorii primari şi cei secundari din chestionarul 16 PF Factorul A - Schizotimie – ciclotimie
Polul la care sunt prezente cote cote standard joase de la 0 la 3 caracterizeaza caracterizeaza un comportament prin caracteristici cum ar fi schizotimie, orgoliu, spirit critic, opozan Ńa, răceala şi indiferen Ńă, suspiciune, rigiditate. La polul opus, cu note standard cuprinse între 7 şi 10 se contureaz ă un comportament caracterizat prin ciclotimie, care
presupune manifest ările: individul este bun, bun, amabil, prietenos, serviabil, serviabil, cu interes pentru ceilal Ńi, blând, încrez ător, adaptabil şi cald. Factorul B - Abilitate rezolutivă general ă Scala nu are corela Ńii semnificative cu testele
de abilit ăŃi mentale obi şnuite
care tipic sunt probe psihologice în timp limitat. Cotele standard sc ăzute la factorul B m ăsurat prin sarcini atât reale cât şi opŃionale indic ă o slabă abilitate mentală care poate duce şi la o moralitate inferioar ă, tendinŃa de a abandona cu u şurinŃă, lipsa de interes pentru subiecte intelectuale, lipsa de cultură în general. La polul opus, cel al notelor standard de la 7 spre 10 indic ă inteligenŃa vie, con ştiinciozitatea, perseveren Ńa în rezolvarea problemelor, tendin Ńa de a gândi în plan abstract, logic. Factorul C — Instabilitate emo Ń ional ional - stabilitate emo Ń ional ional ă ă Extrema dimensiunii caracterizat prin instabilitate reprezint ă caracteristici ale unui eu slab, şi anume: emotivitate, imaturitate afectiv ă, instabilitate; individul plasat la această extremă reacŃionează la frustra Ńie într-o manier ă emoŃională, este inconstant în atitudini şi interese, este excitabil şi hiperreactiv, evit ă responsabilit ăŃile, abandonează uşor, este nelini ştit, implicat în conflicte, agitat şi poate fi implicat şi în
accidente. La cealaltă extremă apar caracteristicile unui eu puternic, matur, calm, stabilitate, constan Ńă în interese, echilibru emo Ńional. Indivizii plasa Ńi în această pozi Ńie se adapteaz ă faptelor, nu obosesc u şor, nu se amestec ă în conflicte. Factorul E – Supune – dominan Ńă Polul corespunz ător notelor între 0 şi 3 redă un comportament supus, blând cu dependenŃă, dar şi cu naturale Ńe şi bunăvoinŃă. Aceste persoane sunt conformiste, u şor de dominat. La polul opus, cel al notelor între 7 şi 10 este reprezentat de de persoane cu un comportanment agresiv, combativ, afirmativ, dominat de înc î nc ăpăŃânare, ostil, dornic să capteze atenŃia şi nonconformist. Factorul F- Expansivitate – Nonexpansivitate Acest factor F este o component ă importantă a dimensiunii extraversie -
introversie, ca factor secundar. Caracteristicile polului nonexpansiv, cu note T intre 0 şi 3 indică un comportament moderat, prudent, taciturn, introspectiv, cu tendin Ńa spre deprimare şi reverie, mai pu Ńin comunicativ, mul Ńumit de sine, legat de valori personale. În extrema cealaltă, sunt persoane impulsive, entuziaste, vesele, directe, expresive, spontane, legate de grup. Factorul G - Supraeu slab - forta supraeului
Factorul G este legat, în principal, de energie şi perseveren Ńă. Un supraeu slab (note între 0 şi 3) este caracterizat de un comportament cu lipsă toleranŃă la frustrare, fiind specific unui individ schimb ător, influen Ńabil, cu emotivitate generalizat ă, inconstanŃă şi nesiguran Ńă şi care are tendin Ńa de a neglija obligaŃiile sociale, şi de fi dezintersat de normele morale morale colective. Polul opus, cu note între 10 si 7 indic ă atitudini de con ştiinciozitate, perseveren Ńă, responsabilitate personală, ordine, consecven Ńă, atenŃie la oameni şi lucrurile din jur. Factorul H - Threctia - parmia Cele două denumiri ce-i apar Ńin timidităŃii şi sensibilităŃii la amenintare,
lui Cattell, se refer ă la manifestări ale pe de o parte, fa Ńă de curaj şi lipsa de sensibilitate, pe de alta, iar factorul este puternic dominat de ereditate. Polul threctia, corespunz ător notelor T între 0 şi 3, indic ă un comportament caracterizat de tendin Ńa de repliere asupra propriei persoane; individul caracterizat astfel este prudent, rezervat, distant, contemplativ, cu tendin Ńa de a apare acru, rece,
dezinteresat de sexul opus, moderat şi conştiincios, dar cu interese limitate ; apare, la asemenea persoane o absen Ńă a interesului artistic sau afectiv, o tendin Ńă spre perceperea rapid ă a pericolului. Polul parmia (corespunz ător notelor T între l0 si 7) indic ă o sociabilitate gregară, o persoan ă îndrazneaŃă, căreia îi place s ă întâlnească oameni, este activ ă, curajoasă, cu interes pentru sexul opus, impulsiv ă, nelini ştită, nu vede u şor semnele pericolului, are interese artistice şi o bogată rezonanŃă emoŃională. Factorul I- Harria – premsia
Aceasta este o dimensiune referitoare la comportamentul dur şi realist versus cel sensibil la estetic. Polul harria indic ă un comportament realist, dar dur, ceea ce înseamn ă conturarea urm ătorului tablou de caracteristici: o persoan ă care nu se a şteaptă la lucruri extraprdinare de la ceilal Ńi, se bazează pe sine, are spirit practic şi manifestă relativă insensibilitate fa Ńă de alŃii, matur emo Ńional, aspru, chiar cinic, f ără simŃ artistic, reacŃionează puŃin la aspecte estetice, nu ia în considerare incomodit ăŃile fizice. Polul premsia indic ă un comportament sensibil la estetic, exigent, dar nerăbdător, relativ imatur emo Ńional; persoanele de la aceast ă extremă caut ă ajutorul şi simpatia altora, este prietenos, blând, indulgent cu sine şi ceilalŃi, dificil de satisf ăcut în probleme de art ă, introspectiv, imaginativ şi cu o bogat ă viaŃă interioară ; pe plan social manifest ă o relativă frivolitate, fiind dornic s ă atragă atenŃia, este nelinişit,chiar ipohondru. Factorul L - Alexia - protension Notele între 0 şi 3 (polul alexia) este caracterizat prin încredere, adaptabilitate, cooperare; absen Ńa geloziei sau invidiei, o gravitate amabil ă, dar plină de spirit, interesul fa Ńă ceilalŃi. Polul protension cu note T intre 10 spre 7 este caracterizat prin tensiune, ceea ce reprezint ă un mod de a tr ăi neîncrezător, înclinat spre gelozie, îndărătnic, şi timid; relativ rigid, dur şi indiferent fa Ńă de alŃii. Notele scăzute sunt specifice unui subiect care se acomodeaz ă uşor, nu caut ă rivalitate, se preocup ă de tot soiul de oameni, exceleaz ă în munca de echip ă. Notele ridicate redau un comportament plin de suspiciune, egocentric, rigid în interela Ńii, cu interes mai degrab ă pentru via Ńa sa interioar ă decât faŃă de oameni; este o persoan ă circumspectă, tensionant ă în cadrul unui grup sau echipe. F actorul M - Praxernia – autia Notele scăzute (praxernia) ale acestei dimensiuni descriu un comportament practic şi conştiincios; persoanele care se încadreaz ă în această categorie sunt capabile să-şi păstreze sângele rece şi prezintă o relativă lipsă de imagina Ńie; sunt indivizi cu spirit logic, expresivi, deschi şi ca interese, cu sânge rece în caz de urgen Ńă sau pericol. La polul autia se plaseaz ă persoane ce pot fi numite nonconven Ńionale excentrice: imaginative, boeme, mai pu Ńin preocupate de con ştiinciozitate, cu un aspect exterior calm, au ocazionale izbucniri izbucniri emotive de natur ă isterică.
Notele mari (autia) descriu persoane imaginative, centrate în intregime pe reperele interioare, adesea originale şi ignorând realit ăŃile cotidiene isi urmeaz ă calea proprie; dispunând de imagina Ńie creatoare şi preocupat de marile idei, dezinteresat de valorile materiale, uneori având reac Ńii emotionale violente. Con ştient fiind de propria personalitate, se poate întampla s ă evite activităŃile colective. Factorul N - Naivitate – subtilitate Se apreciază, că acesta este un factor
comportamentul individului.
care nu afecteaz ă în mod semnificativ
Polul naivit ăŃii, adică al cotelor joase, indic ă un comportament direct, naiv, sentimental, natural, uneori stângaci şi neîndemanatec, o persoan ă ce se intereseaz ă de alŃii şi este uşor de de satistacut. satistacut. Subtilitatea ca extrem extrem ă a acestei dimensiuni, red ă un comportament în care se reg ăsesc caracteristicile: perspicacitate şi luciditate în opinii, un mod de a fi rafinat, civilizat şi subtil, dar rece, indiferent fa Ńă de alŃii şi dificil de satisf ăcut. Factorul O-încredere - tendin Ń a spre culpabilitate Notele joase la aceast ă dimensiune indic ă un comportament calm, cu încredere în forŃele proprii, senin, lini ştit, rezistent la stres, eficient, viguros, uneori chiar brutal, f ără fobii, se angajeaz ă preponderent în activit ăŃi simple. Notele înalte indic ă lipsa de securitate, un mod anxios sau depresiv, agitat de a se raporta la existen Ńă; f ără încredere în ceilal Ńi, suspicios, cu sentimente de
culpabilitate. Ultimii factori ai testului, Q1, Q2, Q3, Q4 sunt mai pu Ńin exprimaŃi şi clarificaŃi, dar au o contribu Ńie în comportament atunci cand sunt activi. Ace şti factori au fost deriva Ńi din analiza factorial ă realizată asupra celorlal Ńi factori, o valoare deosebită fiind dat ă de validitatea prognostic ă, privind tendin Ńele specifice de comportament. Factorul Q 1 - Conservatorism Conservatorism - lipsa de respect respect pentru conven Ń ii ii Polul conservatorism indic ă un mod relativ necritic de acceptare a normelor; polul opus reprezint ă un comportament deschis spre nou, inovator, critic, cu un ascu Ńit gust pentru analiz ă. Factorul Q 2 - Dependen Ń a de grup - independen Ń a personal ă Persoana cu cote Q 2 ridicate este ra Ńională, capabil ă să ia decizii uşor singură, iar notele scăzute redau un tip de individ care merge o dat ă cu grupul, caut ă aprobarea socială, urmeaza tendin Ńele din modă. Cercetările au relevat o corela Ńie a comportamentului specific unui Q 2 sc ăzut cu profesii din sfera cercet ării, cadrelor de conducere şi decizie. De asemenea, studiile din sfera dinamicii grupului indic ă faptul că cei cu Q 2 ridicat tr ăiesc insatisfacŃii legate de de integrarea integrarea în grup, ofer ă frecvent solu Ńii la diferite probleme, dar grupul tinde să-i refuze. Factorul Q 3 - Sentiment de sine slab - sentiment de sine puternic Comportamental aceste manifest ări se refer ă la opozi Ńia dintre lipsa de control c ontrol şi disciplina de sine, exigen Ńa, voin Ńa dezvoltată. Este un factor ce exprim ă gradul în care individul a acceptat o imagine de sine ideal ă care este instanŃa ce-i ghideaz ă
comportamentul real. Acest factor contribuie semnificativ la factorul secundar anxietate. Notele scăzute la acest factor redau o emotivitate necontrolat ă, fiind un factor asemănător factorului D din H.S.P.Q., factor care dispare ca atare la vârsta adult ă. O cota scazuta la Q3 este asociata cu delincven Ńa juvenilă. Factorul Q4 - Tensiune ergic ă slabă - tensiune ergică ridicată Notele scăzute ale acetui factor indic ă un mod de a tr ăi destins, calm, nonşalant, satisf ăcut de sine, iar cele ridicate redau un comportament caracterizat de încordare, tensiune, excitabilitate şi sentimente de frustrare, nelini şte f ără motiv, încordare, iritabilitate, agita Ńie.
Factorii de ordin secundar (de suprafaŃă suprafaŃă)) Factorii de ordin secundar au semnifica Ńia de trăsături de suprafa Ńă şi sunt definiŃi şi determina Ńi experimental de Cattell, fiind calcula Ńi în func Ńie de ponderea contribuŃiei fiecăreia dintre componentele primare în clusterul factorial; calcularea notelor corespunz ătoare factorilor secundari se realizeaz ă prin utilizarea cotelelor
standard, iar ceea ce se ob Ńine are semnifica Ńia unei cote standard, de la 0 la 10 (M. Minulescu, 2004). Factorul I - Adaptare – anxietate O notă ridicată la factorul secundar I indic ă o anxietate ridicat ă, în sensul obişnuit al denumirii, nefiind vorba neap ărat de nevroz ă, ci de o reac Ńie la o anumit ă situaŃie. Persoanele cu note mari la acest factor, sunt nesatisf ăcute de capacitatea proprie de a r ăspunde cerin Ńelor vieŃii şi a realiza dorin Ńele pe care le au. Anxietatea puternică perturbă randamentul şi atrage tulbur ări psihosomatice. Factorul II - Introversie – extraversie Cota scăzută la acest factor secundar indic ă tendinŃa spre timiditate şi inhibiŃie în relaŃiile cu ceilalŃi. Persoanele de la acest pol nu sunt potrivite pentru profesii care cer contacte sociale multiple, dar pot avea succes în activit ăŃi care cer precizie. Extraversia, ca extrem ă de la polul notelor mari, indic ă lipsa de inhibi Ńie socială şi o satisfac Ńie generală faŃă de propria persoan ă. În acest caz, profesiile cu un bun prognostic sunt cele care presupun activit ăŃi care presupun contacte sociale frecvente, şi un prognostic mai pu Ńin bun este cel al reu şitelor academice. Factorul III - Emotivitate – dinamism Cotele scăzute la acest factor indic ă o emotivitate difuz ă care poate fi de tip depresiv şi care caracterizeaz ă o persoan ă sensibilă la rafinamentelee existen Ńei, cu un temperament artistic, pl ăcut; de asemenea, tot la acest pol apare şi tendinŃa de a reflecta prea mult înainte de a trece la ac Ńiune. La polul opus se contureaz contureaz ă un comportament dinamic, întreprinz ător, decis, competent. La aceste persoane exist ă riscul să acŃioneze orientându-se predilect dup ă ceea ce le apare clar şi indiscutabil, f ără să examineze aspecte mai subtile, sau rela Ńiile umane implicate, în fa Ńa dificultăŃilor, tendin Ńa trecerii la ac Ńiune primează, nu cea de reflecŃie. Factorul IV - Supunere – independen Ńă Notele mici la acest factor indic ă un comportament moderat, pasiv, legat şi dependent de ceilal Ńi; au tendin Ńa de a căuta aprobarea şi sprijinul celor de care are nevoie şi de a- şi orienta conduita în func Ńie de cei ce acord ă această susŃinere. Cotele ridicate, ce corespund polului independen Ńei, redau un comportament caracterizat prin tendin Ńa spre agresivitate, îndr ăzneală; aceste persoane au un mod tranşant de a ac Ńiona, de a avea ini Ńiativă, preferând situa Ńiile în care îi sunt încurajate aceste tendinŃe.
5. 3. Chestionarul de personalitate pentru adolescenŃ adolescenŃi - HSPQ În viziunea lui Cattell, psihodiagnoza personalit ăŃii este un demers prin care se determină modul de interrela Ńionare al trăsăturilor, şi care presupune parcurgerea următoarelor etape : - identificarea dimensiunilor comportamentale ce apar ca fiind f iind semnificative în existenŃa persoanei respective ; - se determină gradul în care acestea sunt prezente şi specificul lor ; - se identific ă modul în care individul le face operante în diferite contexte de viaŃă ; - se determină în ce condi Ńii şi situaŃii apar aceste inser Ńii adaptative ; - se determină aderenŃa la real a utiliz ării de către individ a caracteristicilor de care dispune ; - construirea, la finalul demersului, a unei imagini interac Ńioniste privind interrelaŃiile dimensiunilor respective în comportament. În acest proees de prelucr ări, problema vârstei şi stabilităŃii factoriale a constituit un domeniu preferen Ńial pentru multe echipe, dintr-o perspectiv ă
structuralist ă şi longitudinal ă. Astfel, Cattell & Gruen Gruen (1953); Cattell (1957) (1957) ; Cattell & Coan (1957); Peterson (1965); Exsenels, Easting şi Eysenck (1970) au relevat c ă există trăsături care apar în adolescen Ńă, altele dispar, în timp ce unele tr ăsături sunt prezente de-a lungul tuturor vârstelor. Aceste cercetări au fost realizate prin intermediul a dou ă tehnici principale : 1. Stabilirea corela Ńiilor dintre evalu ări cantitative realizate în perioade de vârstă diferite, specifice pentru etapa de dezvoltare inclus ă în studiu ; este metoda longitudinală care este util ă pentru a ob Ńine date privind rela Ńiile dintre vârstele cronologice ale dimensiunilor sau condi Ńiilor vizate de cercetare. 2. A altă tehnică se bazează pe datele intersec Ńionale, prin care secven Ńa de dezvoltare este stabilit ă prin subiec Ńi care trăiesc simultan în aceea şi perioad ă de timp, pentru a se ob Ńine o compilare a liniilor de tendin Ńă legate de vârst ă. Această tehnică, este preferat ă de Cattell şi colaboratorii s ăi, în cercet ările asupra adolescen Ńei. Cattell si Sealy (1966) au constatat c ă aspectele majore ale personalit ăŃii se schimbă de-a lungul adolescen Ńei, aceste schimb ări prezentând un important specific în funcŃie de sexul subiectului. Astfel, cu cât avanseaz ă în adolescen Ńă, în perioada dintre 11 şi 18 ani modelele culturale şi expectaŃiile legate de rol sunt responsabile de multe dintre diferen Ńele intersexuale determinate; de exemplu, rolul feminin devine tot mai accentuat o dat ă cu vârstele mai mari. De asemenea, adolescen Ńa este considerat ă o perioadă de creştere a sociabilităŃii, identităŃii şi suficienŃei personale, domin ării, adaptării la social. Tot în aceast ă perioadă are loc o accentuare a con ştientizării cerinŃelor realului, o cre ştere treptat ă neliniştii şi anxietăŃii, dar b ăieŃii devin mai hotărâŃi. EvoluŃia factorilor de personalitate în perioada 11 ani - 18 ani este prezentat ă de Cattell şi Sealy, prin raportarea diferen Ńiată a factorilor din HSPQ la cei din PF16 este prezentat ă astfel: A - schizotimie / ciclotimie: de la l l la 17 ani se înregistreaz ă o creştere a sociabilităŃii şi o reducere a însingur ării; la baieŃii de peste 18 ani o cre ştere a obiectivităŃii, scepticismului; la fete apare un declin slab spre ciclotimie; B - inteligen Ń a: se înregistrează o creştere stadial ă de la l l la 15 ani ; C - for Ń a eului: creşterea nu este semnificativ ă pentru nici unul dintre sexe; D - flegmatic/excitabil: de la 11 la l7 ani, ani, la ambele sexe se înregistreaz înregistreaz ă creşterea identităŃii şi suficienŃei personale, dar şi o scădere a excitabilit ăŃii şi nesiguranŃei; E - submisiv/dominant : la ambele sexe cre şte dominan Ńa, dar diferen Ńiat: la fete are loc o cre ştere între 11 şi 17 ani, iar la b ăieŃi, creşterea tendin Ńei are loc între 18 şi 23 ani: pe ansamblu, scorurile fetelor sunt mai sc ăzute decât cele ale b ăieŃilor; F - taciturn/expansiv: expansivitatea cre şte de la 11 la 17 ani, apoi apare o tendinŃă de stagnare şi apoi un declin; G - for Ń a supraeului: în acest caz, nu apare nici o tendin Ńă semnificativă; H - parmia/threctia: se înregistreaz ă un uşor declin al timidit ăŃii de-a lungul vârstelor; I - premisa/harria: premisa/harria :la băieŃi scorurile sunt mai sc ăzute decât la fete; în adolescenŃa timpurie; cre şterea este semnificativă la fete între 15 şi 18 ani; J - coasthenia/zeppia: de la 11 la 17 ani se înregistreaz ă un uşor declin în coasthenia pe m ăsură ce scade ideosincrazia şi creşte participarea la grup; declinul la baieŃi apare mai mic, ei tind s ă ramână mai domina Ńi de ideosincrazii ; L - protension/alexia protension/al exia : pentru fete apare un declin constant de-a lungul adolescenŃei;
M - autia/praxernia: apare o tendin Ńă de creştere a scorurilor în perioada 11 17 ani este relativ mai important ă, având semnifica Ńia de conven Ńionalism, spirit practic, realism; N - naivitate/subtilitate: se contureaz ă o tendinŃă de creştere mai semnificativ ă de la 15 la 23 ani; O - încredere/subtilitat: o tendinŃă generală de descre ştere; la fete tendin Ńa spre culpabilizare înregistreaz ă scoruri mai mari; b ăieŃii devin de-a lungul adolescenŃei în mod semnificativ mai pu Ńin neliniştiŃi; Q1 - conservator/radical:fetele sunt mai conservatoare, cu tendin Ńa de creştere a scorurilor de-a lungul colegiului; baie Ńii la vîrsta colegiului prezint ă o tendinŃă clară spre creşterea radicalismului; la cei care nu sunt la colegiu s-a înregistrat un declin ; Q2 - dependen Ń a/independen a/independen Ń a: a: pentru fete se înregistreaz ă un declin semnificativ de la 11 la 16 ani; dupa 16 ani apare la ambele sexe o cre ştere semnificativă; Q3 - controlat/necontrolat: s-a constat o cre ştere semnificativ ă doar la baie Ńi în prima parte a adolescen Ńei; Q4 - relaxare/tensiune: în adolescenŃa timpurie s-a constatat constatat o cre ştere la ambele sexe; o sc ădere semnificativă apare la tensiunea ergic ă, între 18 şi 23 ani pentru tinerii de la colegiu sau pentru b ăieŃii care nu sunt la colegiu. 5. 4. Chestionarul “C” Cattell Principalele condi Ńii esenŃiale enunŃate de Porot, cuprinse în majoritatea definiŃiilor psihiatrice asupra anxiet ăŃii, sunt urm ătoarele : l. sentimentul iminen Ńei unui pericol nedeterminat, care este înso Ńit de fantasme tragice care pot amplifica totul la propor Ńiile unei reale tragedii; 2. starea de aten Ńie faŃă de un pericol, o stare de alert ă psihică care cuprinde subiectul în întregime, ca şi cum totul ar duce c ătre o catastrof ă ; 3. convingerea de neputin Ńă absolută insoŃită de sentimentul de dezorganizare şi aneantizare în fa Ńa pericolului. DominanŃa afectivă a anxietăŃii este însoŃită de o simptomatologie vegetativ ă, care cuprinde urm ătorul tablou: disfunc Ńii respiratorii şi cardiace, dispnee, paloare, relaxarea întregii musculaturi sau contracturi violente ale unor segmente precum fruntea etc. Aceste reac Ńii permit o distinc Ńie între anxietatea la nivel psihic şi angoasa, care implică preponderent planul somatic. Anxietate manifest ă ă şşi anxietate voalat ă ă Chestionarul lui Cattell, destinat evalu ării anxietăŃii cuprinde un num ăr de 40 itemi, care sunt organiza Ńi după 5 factori primari, dar şi după caracterul manifest sau voalat (interiorizat) al simptomelor anxiet ăŃii. Astfel, primii 20 de itemi se refer ă la manifestări indirecte (voalate) ale anxiet anxiet ăŃii, iar ceilalŃi la expresia direct ă a stării la nivelul comportamentului. Demersul diagnostic în aceast ă probă presupune parcurgerea urm ătoarelor etape în interpretarea datelor ob Ńinute : - determinarea notei generale de anxietate ; - raportul dintre primii 20 de itemi şi ceilalŃi, redă gradul de mascare sau de exprimare în comportamentul observabil al anxiet ăŃii ; - stabilirea notelor standard al celor 5 factori primari ai anxiet ăŃii. Cercetările extinse l-au condus pe Cattell la stabilirea a dou ă corecŃii a notei generale de anxietate, în func Ńie de sex şi de vârstă. Astfel, autorul a constatat c ă nota generală de anxietate scade de o parte şi de alta a intervalului de vârst ă 19-21 ani, şi de asemenea c ă anxietatea este mai ridicat ă la femei, aceste observa Ńii fiind la baza corecŃiilor care se aplic ă notelor brute.
Anxietatea şi cei 5 factori aborda Ń i de test Pentru Cattell, anxietatea se refer ă la următoarele caracteristici: tensiunea interioară, instabilitatea, lipsa de încredere în sine, ezitare în asumarea riscurilor, temeri, manifest ări psihosomatice resim Ńite accentuat în plan subiectiv. Deosebirea dintre anxietate şi nevrotism este dat ă de incapacitatea de adaptare la situa Ńii noi şi rigiditatea comportamental ă. Teoria lui Cattell, teorie ce st ă la baza elabor ării acestei probe, prezint ă anxietatea ca un factor secundar, fiind o combina Ńie între 5 factori primari: Q3 – dezvoltarea con ştiinŃei de sine se refer ă la gradul de motivare a integr ării coportamentului în jurul accept ării şi imaginii de sine, definit ă conştient prin raportare la standardele sociale acceptate. Varia Ńia acestei note depinde de structurile caracteriale şi de deprinderile acceptate în plan social. Notele mici la aceast ă notă se pot constitui în factor major responsabil de dezvoltarea anxiet ăŃii. C – for Ńa eului sau capacitatea de a controla şi exprima tensiunile într-un mod realist şi aprobat social influen Ńează anxietatea printr-un eu slab, incapabil de autocontrol, care apelând la numeroase ap ărări duce la cre şterea tensiunii subiective. L – propensiunea paranoid ă are o legătură mai puŃin conturată cu anxietatea, dar ipoteza formulat ă de autor este acea c ă situaŃia socială dificilă generată de comportamentele dominate de tendin Ńa paranoidă, nesiguranŃa socială, duc la anxietate. O – culpabilitatea anxioas ă depresivă, poate reprezenta o tendin Ńă constituŃională spre anxietate; este compus ă din elementele: sentimentul lipsei de demnitate personal ă, anxietatea, depresia, autoculpabilizarea pe diferite subiecte. Q4 – tensiunea ergic ă este o component ă a anxiet ăŃii prin impulsuri activate sau provocate nesatisf ăcute, un nivel ridicat generând pulsiunea spre agresivitate, tensiune, iritabilitate, nervozitate. Impulsuri legate de sindromul anxiet ăŃii poate fi nevoia de considera Ńie sau cea legat ă de o situaŃie. Notele standard ale probei elaborate de Cattell sunt împ ărŃite în 11 clase, notele peste 7 indicând instalarea anxiet ăŃii, iar nivelul 10 semnalând chiar necesitatea unor interven Ńii terapeutice. Dintre cei 5 factori primari, Q3 şi Q4 sunt puternic lega Ńi de influen Ńele mediului, iar C de dimensiunea ereditar ă. Factorii O şi L au cea mai mare stabilitate în comportament, iar situa Ńiile încărcate de stres exercit ă o puternic ă influenŃă asupra tensiunii ergice (Q4) şi asupra unui eu imatur (C). Notele foarte mici ale anxiet ăŃii, de 0 sau 1, sunt semnificative pentru lipsa de motivaŃie sau pentru starea de apatie; un nivel mediu al anxiet ăŃii este asociată cu reuşita şcolară.
Cap. 6. Chestionarul de Personalitate California 6. 1. Perspectiva lui lui H. Gough privind dimensiunile interrelaŃ interrelaŃionale Psihologul american H. Guogh a elaborat Inventarul de Personalitate California, una din cele mai celebre probe de evaluare a personalit ăŃii în psihologia modernă, cu largă aplicabilitate în diferite domenii de activitate. Motivele care au stat la baza acestor cercet ări finalizate cu elaborarea acestei probe sunt prezentate de autor astfel: “Pentru mine, principiul prim şi cardinal este c ă testele sunt f ăcute pentru a fi utilizate, iar un principiu subsidiar este c ă ele trebuie utilizate în în Ńelegerea analizei de caz individual.” i ndividual.” (Mergaree, 1972). H. Gough a elaborat chestionarul CPI pornind de la contextu1 de utilizare şi de la concepte1e care existau deja în domeniul comportamentului interpersonal. Un punct de plecare al cercet ărilor autorului autorului a fost ansamblul acelor termeni pe care oamenii iî utilizeaz ă între ei pentru a- şi descrie moduri de comportament, caracteristicile obi şnuite, zilnice, pe a şa numitele ”concepte populare". Începând din anii `50 şi până în 1989 au fost realizate peste 1000 de studii de validare, experimentare, predic Ńie şi aplicare pe noi popula Ńii sau situaŃii, studii efectuate de grupul de cercetare al lui Gough, de alte laboratoare din America şi din alte Ńări; mai mult, au fost experimentate noi scale din anii `70 şi s-au realizat cercet ări care au grupat factorial itemii testului, s-a ajuns la un model “cuboid" în func Ńie de trei super-factori înalt semnificativi ai testului. Demersurile lui Gough au pornit la de situa Ńiile în care va fi folosit testul, pe baza unor constructe care sunt deja opera Ńionale în raport cu felul cum se comport ă indivizii în situa Ńii specifice. CPI a fost construit ca un instrument paralel în raport cu un alt instrument larg utilizat elaborat la Universitatea din Minnesota, şi anume MMPI (Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota). Astfel, dac ă MMPI este destinat psihopatologiei, pornind de la variabile clinice, CPI era destinat normalit ăŃii psihice, înŃeleasă ca o realitate dinamic ă, aflată în interrela Ńionare. Conceptele populare de care vorbe şte H. G. Gough, sunt cele care apar în interrelaŃionarea social ă, în via Ńa socială curentă, atribute ce se reg ăsesc în toate culturile şi societăŃile şi care au o rela Ńie directă şi integral ă cu formele de interrelaŃionare social ă. Autorul ofer ă şi un exemplu în acest sens: termenul de dominant era folosit de Plutarh pentru a-l descrie pe Caesar, dar este de asemenea, un termen folosit şi în prezent, de omul obi şnuit, când este descris ă o persoan ă publică sau politic ă cu o prezen Ńă socială evidentă. Sursa cea mai important ă a acestor concepte populare este limbajul comun, referitor la experien Ńa socială. Formele tesului, prezentate cronologic au fost urm ătoarele: în 1948 Gough publica primele scale; in 1951 apare prima edi Ńie cu 15 scale din C.P.1.; în 1957 apare prima edi Ńie de 18 scale cuprinzând 468 de itemi plus 12 care reapar cu un total de 480 de itemi centra Ńi mai ales pe comportamente tipice, sentimente, opinii, atitudini. În 1987, a fost elaborat ă o formă cu 20 de scale şi un total de 462 de itemi. Gough subliniaz ă necesitatea ca interpretarea unui profil la CPI trebuie s ă fie realizată de c ătre profesioni şti califica Ńi în utilizarea acestei probe, care s ă realizeze o evaluare prin prisma constructului a şa cum este definit cultural, cu ansamblul conotaŃiilor corespunz ătoare.
6. 2. Varianta din 1972 1972 a Inventarului Inventarului de Personalitate California California Cele 18 dimensiuni: prezentarea scalelor: conŃ con Ńinuturi şi atribute în comportamentul comportamentul interpersonal Forma de baza a C.P.I., forma cel mai frecvent folosit ă cuprinde 18 scale şi este larg utilizat ă în practica diagnostic ă. Scalele, sunt grupate, a şa cum reiese şi din zonele din foaia de profil, în patru grupe de semnifica Ńii psihologice astfel (Gough. l969): 1. Scalele care indic ă mai ales dimensiuni ale personalit ăŃii ce intervin în afirmarea persoanei, siguran Ńa de sine, imaginea de sine şi adecvarea interpersonal ă, şi anume este vorba de scalele: dominan Ńa, capacitatea de statut, sociabilitatea, prezen Ńa sociala, acceptarea de sine, starea de confort sau de bine psihic. 2. Scale care indic ă opŃiunile valorice şi maturitatea interrela Ńională: responsabilitatea, socializarea, autocontrolul, toleran Ńa, tendinŃa de a face o bun ă impresie şi apelul modelul comun sau comunalitatea. 3. Scale ce m ăsoară mai ales nivelul motiva Ńional, poten Ńialul de realizare personală şi al centr ării pe valorile intelectuale: realizare prin conformism, realizare prin independen Ńă şi eficienŃa intelectuală. 4. Scale ce surprind unele modalit ăŃi intelectuale ce contureaz ă un stil personal, şi anume: intui Ńia psihologic ă, flexibilitate şi feminitate/masculinitate. Pentru fiecare dintre cele 18 scale al ături de caracteristicile comportamentului autoevaluat, autorul prezint ă şi o grupare de adjective care reprezint ă modul cum un comportament extrem este perceput social. Astfel, este vorba de un num ăr de atribute prin care pot fi descrise persoanele de ceilal Ńi, notele standard pentru care este valabil ă caracterizarea fiind cele peste sau sub medie. Scala I: Dominan Ń a - Do Scala vizează persoanele puternice, dominante, cu ascendent asupra altora, capabile s ă aibă iniŃiativa şi să exercite conducerea; evalueaz ă aspecte ale propensiunii de a conduce, persisten Ńa şi iniŃiativa socială. Pentru Gough s-a pus problema de a ConŃinutul itemilor corespunz ători acestei scale surprind: încrederea şi echilibrul, propensiunea de a – şi asuma responsabilitatea; persuasivitatea si fluen Ńa, un aspect de persisten Ńă tenace alături de ceea ce am putea numi “sim Ńul datoriei", tendinŃa de a privi lucrurile în fa Ńă, de a înfrunta realitatea. Scorurile peste medie indic ă persoane active, sigure pe sine, care anticipeaz ă insistă, au încredere şi independen Ńă. Scorurile sub medie indic ă o persoană retrasă, inhibată, cu un comportament banal, indiferent ă, t ăcută, neorganizat ă, lentă în gândire şi la acŃiune, cu tendin Ńa de a evita situa Ńiile de tensiune şi decizie, nesigur ă. Scala II: Capacitatea de statut - Cs Scala evaluează capacitatea personal ă pentru statut social (prezent sau dobândit), calit ăŃi şi atribute personale care stau la baza acestei propensiuni şi conduc spre statut social. Itemii prezint ă în conŃinutul lor: încrederea în sine şi echilibrul, sentimentul de siguranŃă şi absenŃa temerilor sau anxiet ăŃilor, existenŃa unor interese literare sau artistice, gradul de con ştiinŃă socială, interesul de a participa la via Ńa socială a grupului. Scorurile peste medie indic ă un individ ambi Ńios, activ, eficient, perspicace, ingenios, multilateral, ascendent, carierist, eficient în comunicare, care î şi urmăreşte scopul personal şi afirm ă un câmp larg de interese.
Un scor sub medie indic ă un individ cu un comportament timid, apatic, convenŃional, relativ estompat, lent, cu o gândire stereotip ă şi limitat în concep Ńii şi interese, stângaci şi penibil în situa Ńiile sociale cu care nu este familiarizat. Scala III: Sociabilitate – Sy Scala este construit ă, de asemenea, prin metoda criteriului extern de validare, în sensul că a fost iniŃial raportat la num ărul de activit ăŃi extracurriculare la care participă studentul. Sociabilitatea î şi propune s ă diferenŃieze oamenii cu un temperament exteriorizat, sociabil, participativ, de cei retra şi, care evit ă contactele sociale. ConŃinutul manifest al itemilor scalei se refer ă la: plăcerea pentru interac Ńiuni sociale, sentimentul de echilibru şi încredere în sine în rela Ńiile cu ceilalŃi, interese culturale şi intelectuale, precum şi toleranŃa faŃă de ceilalŃi, standarde stricte pentru sine. Scorurile peste nota T50 indic ă un comportament participativ, întreprinz ător, ingenios, se ata şează uşor, este competitiv, mereu în primele rânduri, fluent în gândire şi original. Scorurile sub medie indic ă: un comportament greoi şi conven Ńional în societate, liniştit, neangajat, sugestibil şi influenŃabil de reac Ńiile şi opiniile altora. Scala IV: Prezen Ń a socială - Sp Scala ce desemneaz ă prezenŃa socială este una dintre cele cinci dimensiuni ale testului construite pe cale ra Ńională şi anume prin analiza consisten Ńei interne, pornindu-se de la componente legate de echilibrul social, verva şi spontaneitatea comportamentului. ConŃinuturile itemilor scalei vizeaz ă: plăcerea pentru interac Ńiuni sociale, încredere în sine, spirit deschis, atitudini aerisite fa Ńă de regulile şi prohibi Ńiile sociale, paralel cu accentul pus pe indatorire şi conformism. Notele standard peste 50 indic ă un comportament spontan, imaginativ, neformalist, rapid, cu o natur ă expresivă şi creativă. O femeie cu acelea şi note este caracterizat ă de celalŃi prin adjective ca: aventuroasă, îndrăzneaŃă, răutacioasă, deschisă, caută plăcerea, spontan ă, schimbătoare, ingenioas ă, spirituală. Scorurile joase, sub medie, caracterizeaz ă un individ precaut, moderat, răbdător, simplu, modest, dar şi oscilant şi nesigur în decizii, cu o gândire noncreativă. Scala V: Acceptarea de sine - Sa Scala este construit ă prin analiza consisten Ńei inteme, cu scopul identific ării unor persoane care manifest ă un simŃ confortabil şi sigur al valorii personale, iar comportamentul lor social va exprima fie activ, fie pasiv aceast ă siguranŃă. Dimensiunea evalueaz ă aspecte cum sunt: sim Ńul valorii personale, acceptarea de sine, capacitatea de a gândi şi acŃiona independent. ConŃinutul itemilor se refr ă la încrederea în sine, atitudinea lipsit ă de rigiditate faŃă de regulile sociale, o acceptare candid ă a slăbiciunilor umane. Scorurile peste medie prezint ă o persoană inteligentă, sinceră şi spirituală, pretenŃioasă, activă, centrată pe sine, insistent ă, cu fluen Ńă verbală, cu siguran Ńă şi încredere în sine. Scrurile sub medie indic ă un comportament conservator, de n ădejde, liniştit, deşi comod şi convenŃional, cu sentimente de culpabilitate, pasiv în ac Ńiune şi limitat ca interese.
Scala VI: Stare personală de bine - Wb Prima denumire a dimensiunii a fost “scala de disimulare", aceasta reprezentând o deriva Ńie a scalei ini Ńiale, în care s-a inversat cheia de cotare: scorurile ridicate prezint ă indivizii sănătoşi şi stenici, iar scorurile joase, sub medie, pe cei cu vitalitate diminuat ă şi incapabili s ă facă faŃă cerinŃelor vieŃii cotidiene. În plus, scala diferenŃiază indivizii care simuleaz ă nevroza de indivizii normali şi de pacien Ńii care răspund sincer, fiind şi una din principalele scale de validare ale testului . Itemii scalei con Ńin referiri la: negarea unor simptome fizice şi mentale, negarea problemelor familiale majore; negarea conflictelor conflictelor şi preocupărilor sexuale; negarea unor st ări de tensiune, anxietate, team ă; afirmări ale independen Ńei personale şi ale sentimentului de suficien Ńă de sine în sensul şanselor oferite de munc ă, afirmarea încrederii in viitor. Scorurile înalte prezint ă o persoană energică, întreprinz ătoare, ambi Ńioasă şi multilaterală, productiv ă, activă, acordă valoare muncii şi depune efort pentru plăcerea proprie. Scorurile sub medie indic ă un comportament f ără ambiŃie, comod, stângaci, precaut, apatic şi convenŃional, defensiv, limitat în gândire şi acŃiune. Scala VII: Responsabilitatea – Re Scala se referă la persoanele con ştiente, responsabile, care î şi iau obliga Ńiile în serios şi în care putem avea încredere, legate de reguli şi ordine şi consideră că viaŃa ar trebui s ă fie guvernat ă de raŃiune. ConŃinuturile manifeste ale acestor itemi vizeaz ă preocuparea pentru obligaŃiile sociale, civice şi morale; accentul pe datorie şi disciplina de sine; dezaprobarea pentru orice privilegii sau favoritisme; afirmarea echilibrului şi încrederii în sine şi în ceilal Ńi. Scala VIII: Socializarea - So Scala se refer ă la gradul de maturitate social ă, integritate şi corectitudine atins de individ şi este construit ă prin metoda criteriului extern. ConŃinuturile manifeste ale itemilor se refer ă la aspecte care ilustreaz ă teoriile psihologice privind delincven Ńa, şi anume: sentimentul de c ăldură, satisfacŃie şi stabilitate familială, ca opus alien ării şi resentimentului. Ceilal Ńi itemi se referă şi la: sensibilitate social ă şi empatie, ca opuse ignor ării sau desconsider ării valorii personale; optimism şi încredere în sine, în contrast cu sentimente de alienare, inferioritate, disperare; adaptarea familial ă şi şcolară, opuse vagabondajului şi opozanŃei. Scala indic ă nivelul de maturitate, integritatea moral ă, capacitatea de a judeca şi de a respecta normele morale. Scala IX: Autocontrolul - Sc Scala este construit ă prin metoda analizei consistentei interne şi are ca scop principal evaluarea gradului de libertate al individului fat Ńă de impulsivitatea şi centrarea pe sine; se refer ă la gradul şi adecvarea autoregl ării şi autocontrolului, la dominarea impulsivit ăŃii şi capacitatea de autodisciplinare. autodisciplinare. Scorurile foarte foarte mari la această scală este faptul c ă trăirile foarte înalte exprim ă situaŃia de control prea strâns al impulsurilor şi agresivităŃii, ceea ce paradoxal, poate conduce la acumul ări interioare şi descărcări bruşte sau necontrolate, provocate de stimuli minori. ConŃinuturile manifeste ale itemilor se refer ă la restrângerea manifest ărilor iraŃionale, în special a agresivit ăŃii; raŃiunea şi logica sunt considerate drept cele mai adecvate soluŃii în situaŃii problematice; evitarea conduitelor antisociale sau agresive; existenŃa unor inhibi Ńii sociale şi chiar a unui grad de modestie care indic ă o tendinŃă spre autoanulare.
Scala X: Toleran Ń a - To Scala se referă la atitudini sociale permisive, lipsite de prejudec ăŃi, deschise, care accept ă pe ceilalŃi aşa cum sunt. Con Ńinuturile manifeste ale itemilor scalei reflectă: deschiderea şi flexibilitatea, opuse rigidit ăŃii şi dogmatismului; interesul pentru estetic şi scopuri intelectuale; încrederea ca opus ă suspiciunii şi criticismului; negarea resentimentelor, a tendin Ńelor mizantropice şi ostilităŃii faŃă de ceilalŃi; negarea anxiet ăŃii, izolării, alienării; afirmarea echilibrului şi siguranŃei de sine. Scala Xl: Impresie bună - Gi Scala, construit ă prin metoda criteriului extern, are un dublu scop: identificarea disimul ărilor, dar şi a persoanelor capabile s ă creeze impresie favorabil ă şi pe care le intereseaz ă felul cum reac Ńionează ceilalŃi faŃă de ele. ConŃinuturile manifeste accentueaz ă partea pozitivă şi elimină negativul, astfel ă c majoritatea se refer ă la aprecieri asupra bunei func Ńionări şi virtuŃilor, negarea conduitei antisociale, a plângerilor şi eşecurilor personale; apare negarea oric ărei tendinŃe spre agresivitate, afirmarea încrederii şi siguranŃei de sine, cu aspecte de modestie; afirmarea stabilit ăŃii şi a capacităŃii de a face fa Ńă adversităŃii; axarea pe aspectele aprobate social; afirmarea capacit ăŃii de a între Ńine rela Ńii pozitive cu al Ńii şi a opiniilor favorabile despre semeni. În principal, scala identific ă persoanele care doresc s ă facă impresie bun ă, preocupate de ceea ce gândesc al Ńii despre ele şi care fac ceea ce se a şteaptă alŃii. Scala XII: Comunalitatea - Cm Scala are scopul de a identifica protocoalele în care s-a r ăspuns într-o manier ă întâmplătoare iar con Ńinuturile manifeste ale itemilor s ăi reflectă: o bună socializare; negarea tendin Ńelor nevrotice; comportament şi atitudini conven Ńionale; conformismul; optimismul. Comunalitatea se refer ă la măsura în care reac Ńiile şi răspunsurile individului corespund unui “model comun" stabilit empiric. Sala XIII: Realizarea prin conformism - Ac Scala XIII este una motiva Ńională care reflectă factori motiva Ńionali şi atitudinali, asocia Ńi cu realizarea academic ă de niveluri înalte. Scala ce a fost realizat ă prin metoda criteriului extern se refer ă la conformism în Ńeles ca o canalizare a trebuinŃei de realizare. Continuturile manifeste ale itemilor corespunz ători se refer ă la: hotărârea şi plăcerea pentru a se preg ăti şi a avea eficien Ńă în învăŃare; sentimentul de vitalitate şi eficienŃă în general; acceptarea regulilor şi cerinŃelor şi refuzul frivolit ăŃii şi al comportamentului nonconfomist; temperarea şi încrederea în propriile capacit ăŃi; autoaprecierea privind modul planificat şi muncitor de a se implica în via Ńă; reliefarea acelor factori de interes şi motivaŃie care faciliteaz ă realizarea în orice cadru unde asemănarea cu modelul sau supunerea fa Ńă de anumite obiceiuri este un comportament pozitiv. Notele standard peste medie prezint ă o persoan ă capabilă, cooperant ă, eficientă, organizat ă, responsabil ă, fermă şi sinceră; persistent ă şi muncitoare; apreciază activitatea şi realizarea intelectual ă. Când notele T sunt sub medie, aceasta înseamn ă că este vorba de o persoan ă vulgară, încăpăŃânată, distantă, dificilă, primejdioas ă, înfumurat ă, care se dezorganizează uşor sub stresul presiunilor şi conformismului; pesimist ă în privinŃa viitorului profesional. Scala XIV: Realizarea prin independen Ńă - Ai Scala măsoară interesul subiectului pentru acele situa Ńii, inclusiv preg ătirea academică, în care se cere independen Ńă în gîndire, valorizarea poten Ńialului propriu.
ConŃinuturile manifeste ale itemilor se refer ă la: toleranŃa crescută pentru ambiguitate şi refuzul unor atitudini simplist dogmatice sau autoritare; refuzul unor reacŃii conven Ńionale, chiar dac ă este vorba de a sus Ńine o opinie nepopular ă şi controversată; plăcere pentru activit ăŃi independente, chiar dac ă nu sunt necesar utilitare; afirmarea unei gândiri pozitive fa Ńă de alŃii; afirmarea unui nivel de adaptare manifest în prezent; afirmarea unor valori morale bine dezvoltate; interesul şi motivaŃia care facilitează realizarea în orice cadru unde autonomia şi independen Ńa sunt comportamente pozitive. Scorurile peste medie caracterizeaz ă o persoană matură, eficace, puternic ă, dominantă, pretenŃioasă şi precaută, independent ă şi sigură pe sine, cu abilitate intelectuală şi discernământ. Scorurile sc ăzute indică un comportament inhibat, anxios, prudent, Ń nemul umit, mărginit şi suspicios, umil şi supus faŃă de auotităŃi; îi lipseşte introspecŃia şi înŃelegerea de sine. Scala XV: Eficien Ń a intelectuală - Ie Este o scală care indică interesul pentru valori intelectuale, opus celei pentru valori practice. ConŃinutul manifest al itemilor se refer ă la aspecte precum: capacitatea de a face faŃă unor situa Ńii de nedeterminare şi ambiguitate; sentimentul adecvarii şi eficienŃei personale; interesul pentru activit ăŃi de cercetare; pl ăcerea de a face planuri şi de a le realiza; importan Ńa pe care o acord ă problemelor intelectuale şi de cunoaştere; un comportament flexibil, relativ instabil şi mai pu Ńin organizat. Scala indică gradul de eficien Ńă personală şi intelectuală la care a ajuns individul. Scorul peste nota T50 indic ă o persoan ă eficientă, cu o gândire clar ă, capabilă, inteligentă, progresist ă, ordonat ă, meticuloas ă şi ingenioas ă, mereu alert ă şi bine informată. Acordă importanŃă mare problemelor intelectuale şi de cunoa ştere. Scorul sub nota T50 prezint ă o persoană prudentă confuză, comodă, defensiv ă, superficială şi f ără ambiŃie; cu o gândire conven Ńională şi stereotipic ă. Îi lipseşte direcŃionarea şi disciplina de sine. Scala XVI: Înclina Ń ia ia psihologică - Py Scala surprinde gradul în care individul se implic ă şi este sensibil la necesităŃile interne, la cauze şi la experien Ńele semenilor. ConŃinutul manifest al itemilor reflect ă: capacitatea de mobilizare a resurselor pentru concentrarea pe problem ă, capacitatea de a tolera ambiguitatea şi dezordinea; disponibilitatea pentru munc ă în genere şi pentru cea de cercetare în special; sacrificiul recompensei imediate pentru ambi Ńiile sau reu şitele pe termen lung; interesul pentru aspectele practice; un mod deschis de a fi, atitudini deschise, liberale, neconvenŃionale. Scorul peste medie la aceasta scal ă indică o persoană cu următoarele caracteristici: atentă, spntană, rapidă, receptivă, vorbăreaŃă, ingenioas ă şi flexibilă, cu o bună fluenŃă verbală şi cu ascenden Ńă socială, nesupusă regulilor, restric Ńiilor şi constrângerilor. Scorul sub medie este corespunz ător unei persoane apatice, pa şnice, serioase, prudente şi modeste, cu un tempo lini ştit şi precauŃie, conformist ă şi convenŃională. Scala XVII: Flexibilitatea - Fx Scala evaluează persoanele flexibile, adaptabile, capabile de schimbare în gândire, conduita, temperament. ConŃinutul manifest al itemilor se refer ă la: refuzul unor atitudini simplist dogmatice sau autoritare; toleran Ńă înaltă pentru nesiguran Ńă sau ambiguitate; relativ ă
instabilitate, lipsa expres ă de ordine, un mod relaxat, necritic de a aprecia standardele morale şi prescripŃiile etice. Scorurile peste medie prezint ă o persoană introspectivă, neformală, aventuroasă, cu încredere în sine, cu sim Ńul umorului, nesupus ă, idealistă şi egoistă, sarcastică şi cinică; se concentreaz ă mult pe amuzamentul şi plăcerea personal ă. Scorul sub medie prezint ă o persoan ă precaută, prudent ă, neliniştită, harnică, cenzurată, politicoasă, metodic ă şi rigidă; formală şi pedantă în gândire; plin ă de respect faŃă de autoritate, obiceiuri şi tradiŃie. Scala XVIII: Feminitate - Fe Ultima scală a inventarului, construit ă prin analiza criteriului extern, evalueaz ă interesele caracteristice genului, respectiv feminitatea sau masculinitatea intereselor subiectului. Scorurile înalte indic ă interese mai mult feminine, iar cele joaase interese mai mult masculine Itemii au în con Ńinut referiri la: preferin Ńa pentru roluri conven Ńional feminine, faŃă de cele masculine; emotivitatea şi sensibilitatea interpersonal ă; propria modestie, reŃinere şi lipsa impulsivit ăŃii; interesul sc ăzut faŃă de politică, afaceri, realiz ări sociale. Scorul peste nota T50 prezint ă o persoană apreciativă, calmă, de încredere, blândă, temperată perseverentă şi sinceră, care respect ă şi accepta semenii, se comportă cinstit şi simpatic. Scorul sub medie este întâlnit la persoanele expeditive, înc ăpăŃânate, ambiŃioase, masculine, active, robuste, oportunist ă în rela Ńiile cu semenii; o astfel de persoană este deschisă şi directă în gândire şi acŃiune, nerăbdătoare când este vorba de întârziere, indecizii şi reflecŃie. 6. 3. Interpretarea foii de profil profil CPI Având în vedere modul de construire al C.P.I. permite o interpretare multifazică şi profund ă, lucru posibil mai ales prin intercorelarea scalelor şi prin faptul c ă scorul unei scale trebuie în Ńeles ca antrenând în mod necesar o ipotez ă legată de comportament, ipoteza la care se poate r ăspunde prin scorul altor scale. În plus, Gough ofer ă şi modele de intercorela Ńii empirice între scorurile la unele dintre scale. Interpretarea foii de profil devine o munc ă de cercetare, care presupune formularea de ipoteze şi c ăutarea solu Ńiei, determinarea unor alternative de clarificare a datelor şi îmbinarea aspectelor intercorelate într-un model comportamental coerent. Astfel, se contureaz ă o structură care ne poate deschide noi ipoteze, care dac ă nu pot fi direct verificate prin C.P.I. pot oferi alte alternative de interpretare; de exemplu, un comportament care antreneaz ă vârsta subiectului, sexul şi unele scale precum Sa, Wb, Cm, Sc etc. poate conduce spre spre ideea unui posibil sindrom psihopatologic, ce poate fi verificat prin MMPI, sau spre ipoteza unui eu neformat, imatur, slab, care poate fi cercetat ă adecvat prin probe proiective. Interpretarea protocolului C.P.I. nu se poate face decât de persoane care cunosc teoriile personalit ăŃii, dezvoltarea personalit ăŃii, teoriile motiva Ńiei şi valorilor dar şi testul şi clarificările conceptuale. Gough se exprim ă în acest sens explicând c ă C.P.I. este un test profesionist, interpretabil doar de profesioni şti care s-au format pentru interpretarea acestei probe. (M. Minulescu, 2004) 6.3.1. Validarea profilului Prima etapă în interpretare este validarea protocolului, valid ări pe care le construieşte autorul ini Ńial doar cu ajutorul scalelor Wb, Cm şi Gi dau acces spre o imagine anticipat ă asupra protocolului pe care îl interpretezi, sau mai bine-zis, a felului cum poate fi interpretat; invalidarea nu semnific ă aici imposibilitatea de a
înŃelege ceva din protocol, dar ofer ă o cale de acces spre perspectiva din care pot fi f ăcute interpret ările. Într-o prim ă fază se va verifica dac ă s-a răspuns la to Ńi itemii testului, întrucât itemii necompleta Ńi scad validitatea chestionarului. De asemenea, sunt controlate indeciziile, r ăspunsurile duble, cerându-li-se subiec Ńilor să evite astfel de situa Ńii. Se urmăreşte exsitenŃa unui model de r ăspuns specific adoptat de subiect pentru a face faŃă sarcinii (este vorba de a r ăspunde numai negând sau numai acceptând etc). Scalele Wb, Gi şi Cm sunt construite pentru a oferi posibilitatea valid ării modului în care subiectul a r ăspuns. Astfel pot ap ărea situaŃiile: scorurile mici la Wb şi Cm, mai ales cele sub nivelul 20 (note standard) indic ă tendinŃa subiectului de a r ăspunde acceptând ("Adevarat") itemii simptomatici; aspectul poate fi verificat şi prin nivelele scalelor Sc, To, Ai şi Fx, care vor fi foarte mici dac ă este prezentă tendinŃa de a accepta un item nefavorabil; scorul la Gi este şi mai sigur pentru o falsificare în sensul înr ăutăŃirii (cu observa Ńia că acest lucru pare s ă fie mai valid la b ărbaŃi decât la femei); invalidarea unui profil din cauza simul ării în sensul negativizării situaŃiei nu ne permite s ă utilizăm adecvat chestionarul pentru a diagnostica for Ńa sau slăbiciunea eului ori pentru a evalua dinamica şi tendinŃele conflictuale. un scor sub nota T25 la Cm poate s ă ne indice: subiectul a r ăspuns la întâmplare; nu a înŃeles conŃinutul itemilor datorit ă unui QI sub medie; prezint ă un grad neobi şnuit de stranietate în felul cum evaluează lucrurile obi şnuite. Ultima din ipoteze poate fi verificat ă prin scalele abreviate din M.M.P.I. scoruri mari la toate scalele, în special la Gi apar atunci când subiectul falsific ă răspunsurile pentru a se pune într-o lumin ă favorabilă; cercetările au demonstrat c ă acest fenomen este frecvent întâlnit la subiec Ńii alcoolici, care nu dispun de un autoreglaj adecvat, astfel încât, r ăspund cvasi-automat, alegând varianta care li se pare că este dezirabil ă social. Etapele de validare a profilului, pentru varianta C.P.I. elaborat ă în 1987 sunt dominate de calcularea ecua Ńiilor de regresie, folosite atunci când se constat ă depăşirea scorurilor critice, deci un sens de invalidare (Pitariu, Albu, 1993) Validarea este etapa premerg ătoare obligatorie a interpret ării propriu-zise a profilului C.P.I. 6.3.2 Strategii în interpretarea corelativă corelativă a dimensiunilor ce au relevanŃă relevanŃă din profilul C.P.I. ăşoară pe urm ătoarele Această a doua etap ă principală a interpret ării se desf ăş secevenŃe: 1. Analiza configura Ń iei iei profilului Scorurile peste medie indic ă, în general, o adaptare pozitiv ă, iar scorurile sub medie indic ă zonele unde apar probleme; în unele cazuri pot fi folosite norme ale unor grupuri de referin Ńă pentru compara Ńii. O astfel de analiză globală n epermite s ă formulăm primele ipoteze de lucru, pornind de la scorurile extreme. 2. Evaluarea condi Ń iei eului poate presupune un prim demers de cercetare Ń iei pornind de la ipoteza legat ă de vârsta şi sexul subiectului şi de la scalele implicate în condiŃia eului, şi anume: Sa, Wb, şi Fe. Astfel, aceste trei scale ne permit s ă ne formăm o imagine privind for Ńa eului: acceptarea de sine, corelat ă cu nivelul energiei vitale (capacitatea de a trece peste dificult ăŃi, sau reversul, stagnarea şi pesimismul în
faŃa vieŃii) şi cu nivelul de integrare a calit ăŃilor relative la genul feminin sau masculin căruia îi aparŃine subiectul. Putem s ă descoperim persoane a c ăror Sa este înalt ă dar sunt pesimi şti şi retraşi în faŃa vieŃii şi nu-şi acceptă nici calităŃile legate de genul feminin sau masculin, par s ă tindă spre afişarea unor comportamente care Ńin de genul opus. Astfel, putem întâlni o femeie care are un comportament dur, rece, critic (scor la Fe mult sub medie), sau un b ărbat cu un comportament susceptibil, sensibil afectiv, tipic feminin. Aceste situaŃii sunt mai pu Ńin grave pentru persoanele aflate în plin proces de formare a personalita Ńii în adolescen Ńă, fiind mai multe şanse de corectare. 3. Evaluarea celor patru grupă ri ri delimitate din foaia de profil grupări care sunt consecinŃa cercetărilor ce au vizat intercorela Ńiile scalelor din foaia de profil. Autorul recomanda studierea diferen Ńelor de scoruri în mod corelat, nu izolat pentru fiecare scală. Vom prezenta în continuare aceste grup ări ale scalelor. a. Prima grup ă de scale, de la Do la Wb, eviden Ńiază ascendenŃa, eficienŃa personală, siguranŃa de sine. De exempu, când avem scoruri peste medie la aceast ă grupă de scale putem spune c ă este vorba de un subiect extravert, care se implic ă în relaŃionări, cu imagine de sine pozitiv ă (Sa şi Wb). Când avem scoruri la Sp şi Sy sub medie este confirmat ă tendinŃa spre introversie, spre restrângerea nivelului interelaŃiilr. b. Grupul al II-lea de scale, de la Re la Cm se refer ă la gradul de con ştientizare şi acceptare a cerin Ńelor sociale, la nivelul de socializare atins, la maturitatea social ă în sensul modului netensionat, autocontrolat de a rela Ńiona. c. Gruparea a III-a, de la Ac la Ie, reprezint ă scale prin care aspectele motivaŃionale implicate masoar ă potenŃialul de realizare personal ă, stilul de integrare, tipul de valori d0minant. d. Grupul al IV-lea reprezinta modalit ăŃi intelectuale-atitudinale şi tipologia feminină sau masculină a intereselor. 4. Evaluarea conform grupă rilor rilor de scale rezultate în urma analizei factoriale. Aceste prelucr ări statistice l-au dus pe Gough la urm ătoarele grup ări: - Factorul descris ca s ănătate mentală, adaptare şi conformism social, cuprinde scalele: Wb, Re, So, Sc, To Gi şi Ac, dimensiuni ce sunt considerate fa Ńete ale adaptării sociale pozitive. - Factorul II, este un factor stabil, cuprinzând scalele Do, Cs, Sp şi Sa, factor ce cuprinde, cu excep Ńia scalei Wb, prima grupare a testului, descriind eficien Ńa interpersonală. - Factorul III, respectiv scalele Ai şi Fx în principal, în unele studii fiind incluse şi scalele To, Ie şi Py, factor ce pune accent pe independen Ńa în gândire şi acŃiune vs. rigiditatea sau conformismul rigid fa Ńă de autoritate. Având în vedere c ă trei dintre scale, To, Ai şi Fx au peste 90% din itemi în cheia Fals, unii cercet ători au denumit acest factor tendin Ńa de ”a spune da" vs. “a spune nu". - Factorii IV şi V sunt scalele Cm, So şi respectiv Fe. - Factorul VI a fost denumit, datorit ă încărcăturii principale în Cm “set mental" sau “atitudinea fa Ńă de test", sau conformism inflexibil în raport cu standardele conven Ńionale sau for Ńa superegoului. - Factorul V nu apare în toate analizele factoriale, fiind denumit sensibilitate emoŃională feminină vs. duritate masculin ă sau feminitate vs. masculinitate. 5. Analiza de pattern presupune analiza modelelor de rela Ńionare, rezultate din formularea unor ipoteze formulate din studiul semnifica Ńiei scalelor grupate. Astfel, este posibilă o analiză structurală, în care scalele sunt inpterpretate corelat.
Aceste grupări sunt urm ătoarele: scala Do în raport de Gi şi de Sy, corelarea So cu Sc, Re şi Cs, Re şi Do, dintre Ac şi Ai. Exemple: dacă atât scala Do, cât şi scala Gi prezint ă scoruri ridicate peste medie, este vorba despre o persoan ă care dore şte să domine, să conducă, dar acordând respect celorlal Ńi; când avem Do înalt, Gi sc ăzut, avem conduc ători egocentrici; pentru Do sc ăzut şi Gi înalt, este vorba de persoane care evit ă poziŃiile de responsabilitate social ă, deşi îi interesează aprobarea socială; pentru modelul ambelor scale cu scoruri submedii, se poate vorbi de un subiect retras, mai pu Ńin eficient social, care se simte uşor ofensat. 6. Interpretarea perce Ń iei sociale a comportamentului este valabil ă pentru Ń iei scoruri extremizate, ceea ce înseamn ă note T sub 35 sau peste 75. Analiza adjectival ă se face doar pentru scorurile ridicate şi pentru cele coborâte şi reprezintă imaginea socială pe care comportamentul persoanei o poate crea celor din jur, conform mentalităŃii comune. Adjectivele au fost selectate de autor astfel: persoanelor care-l cunosc pe subiect li s-a cerut s ă aleagă adjectivele caracteristice, cele care întrunesc acordul fiind considerate descriptive. Apoi, grupului de subiec Ńi – Ńintă li s-a administrat inventarul California şi s-a determinat prin prelucr ări statistice lista de adjective care caracterizeaza comportamentul unui subiect masculin sau feminin în ochii opiniei publice pentru scoruri înalte şi scăzute ale fiec ărei scale. Se recomand ă ca în analiza adjectivală să se evite generaliz ări care s ă depăşească datele eşantionului ini Ńial. De exemplu, faptul c ă studenŃii care au ob Ńinut un Do înalt au fost descri şi ca ambi Ńioşi nu înseamnă că aceeaşi interpretare este valabil ă şi pentru pacien Ńi psihiatrici care au Do înalt. Analiza adjectival ă duce la interpret ări diferite pentru fiecare scal ă, mai ales în raport cu sexul subiectului şi cu comportamentul; de exemplu, în descrierea unei persoane care are scoruri mai înalte la Do fa Ńă de Cs, se pune accent pe for Ńa şi dinamismul s ău. Foarte important este s ă se ia în considerare, în interpretare, relevan Ńa contextului socio-cultural şi diferenŃele de mentalitate posibile între diferite culturi. 7. Re Ń inerea inerea ipotezelor care vor constitui structura explicativă generală a protocolului şi care vor fi corelate cu date din dosarul subiectului (vârsta, sexul, istoria cazului), şi care vor confirma sau nu semnifica Ń iile iile acestora. Chestionarul de Personalitate California constituie unul dintre cele mai cunoscute şi mai aplicate instrumente, cea mai larga utilizare fiind indicat ă pentru problematica din şcoli, colegii, industrie şi afaceri sau din acele institu Ńii medicale şi acele birouri de consiliere care sunt axate pe probleme de neadaptare sociala (Megargee, 1972 ). În general, C.P.I. se administreaz ă că proba de personalitate al ături de alte probe psihologice, dar exist ă şi utilizări singulare, specializate. De exemplu, în determinarea distan Ńei dintre imaginea de sine acceptat ă de subiect şi eul ideal. Procedura se aplic ă în situaŃia unor cazuri de consiliere comportamental ă sau clinică, când, se poate cere unui adolescent sau unui nevrotic s ă completeze testul a doua oar ă aşa cum ar dori s ă fie. În consilierea clinic ă se poate aplica în sensul unei imagini retrospective, care s ă afirme modul în care se aprecia subiectul in situa Ńii trecute, comparativ cu situa Ńia prezentă Inventarul este folosit şi în consilierea de familie, caz în care se administreaz ă atât pacientului, cât şi membrilor familiei, pentru a se stabili natura rela Ńiilor de
familie, eventualele modele comportamentale care influen Ńează conduita adolescentului, incongruen Ńele sau incompatibilit ăŃile dintre membrii familiei, care pot sta la baza unui conflict deschis sau ascuns. Pot fi studiate şi profilele so Ńilor când există conflicte personale între so Ń şi soŃie sau alte perechi din sfera familiei realizându-se analiza de profunzime a celor dou ă protocoale, corelând semnifica Ńia scorurilor la diferite scale. 6. 4. Varianta 1987 a C.P.I şi modelul cuboid În l987, Gough publica ultima versiune a chestionarului, modificat ă, în senul că includea înc ă două scale care prezentau o stabilitate si validitate bine demonstrate prin coeren Ńa datelor de cercetare, şi anume "independen Ńa" şi “empatia" (Pitariu, Albu, 1993). O altă modificare a noii variante se refer ă la definirea 13 scale cu “orientare ă special " cum ar fi: poten Ńial managerial, orientare c ătre muncă, temperament creativ, scala unipolar ă pentru masculinitate, scala unipolar ă pentru feminitate, scala Levendhal pentru anxietate, scala de narcisism, scala de orientare spre înt ărirea legală etc. Noile scale standard care s-au ad ăugat celoralte evalueaz ă comportamentul în următorii termeni: Scala de independen Ńă (In) este destinat ă masurării resurselor individului şi distanŃei dintre sine şi ceilalŃi. Scorurile înalte indic ă un comportament independent, echilibrat şi relativ deta şat de ceilal Ńi. Scorurile sub medie indic ă tendinŃa de a căuta sprijin din partea altora, de a evita conf1ictele, de a întârzia sau de a evita ac Ńiunea. Scala de empatie (Em), evalueaz ă intuiŃia şi rezonan Ńa afectiv-cognitiv ă faŃă de alte persoane. Notele peste medie indic ă un sentiment de confort personal şi acceptarea de c ătre cei din jur, orientat spre sesizarea nuan Ńelor sociale şi spre optimism. Scorurile sub medie indic ă un comportament neempatic, sceptic în rela Ńiile cu ceilalŃi, defensiv în raport cu dorin Ńele sau sentimentele altora. În foaia de profil scalele acestei variante sunt grupate astfel: - evaluarea stilului şi orientării interpersonale: Do, Cs, Sy, Sp, Sa, In, Em; - evaluarea orient ării normative şi a valorilor: Re, So, Sc, Gi, Cm, Wb, To; - evaluarea func Ńionării cognitive şi intelectuale: Ac, Ai, Ie; - evaluarea perceperii rolului şi stilului personal: Py, Fx, F /M. Modelul cuboid În afara procedurii standard de interpretare a scalelor noua variant ă include şi o nouă posibilitate, şi anume referirea la un model al personalit ăŃii, denumit de Gough “modelul cuboid". Acest model conceptual asupra structurii personalit ăŃii are trei vectori principali (cf. Pitariu, Albu, 1993): vectorul 1, care semnific ă stilul interpersonal, vectorul 2, care semnific ă raportarea la normele sociale, şi vectorul 3, care semnific ă sentimentul personal de competen Ńă. Gough aprecia c ă aceşti 3 vectori, măsura Ńi prin prin scale special structurate trei dimensiuni cardinale ale personalit ăŃii, responsabile de stilul personal care este specific comportamentului desf ăşurat al persoanei. Dimensiunile sunt prezentate ca un continuum de la un maxim spre un minim, de-a lungul c ăruia Gough prezint ă şapte nivele de comportament care definesc intercorelarea vectorilor la nivelul unei sec Ńiuni transversale a modelului cuboid. IntersecŃia vectorului 1 (extraversia - introversia) şi a vectorului 2 (dependen Ńa independenŃa de norme) prilejuie şte definirea a patru stiluri comportamentale, denumite de Gough cu literele grece şt: alfa (extravert şi dependent), beta (introvert şi dependent), gama (extravert şi independent) şi delta (introvert şi independent).
Aceste patru zone ale intersec Ńiei dintre vectorul 1 şi 2 capată specific prin raportarea la vectorul 3 (încredere - neîncredere în sine) şi variază de-a lungul acestei dimensiuni; Gough define şte şapte tipuri de alfa (de la carismatic la autoritar, trecând prin nivelul 4 manipulativ), ma nipulativ), şapte tipuri de beta (de la virtuos la conformist, trecând la nivelul 4 prin conen Ńional), şapte tipuri de gama (de la creativ la antisocial, trecând la nivelul 4 prin înstr ăinat ), şapte tipuri de delta (de la complex la instabil, trecând la nivelul 4 prin conflictual). Polul superior este definit contribu Ńia maximă a încrederii în sine, fa Ńă de polul inferior, definit prin contribu Ńia maximă a neîncrederii în sine. Modelul cuboid reprezint ă o încercare de a cuprinde personalitatea într-o structură interpretativă geometrică mai apropiat ă de realitatea vie.
Bibliografie generală generală 1. Adler, A., Le sens de la vie, Payot, Paris 1953. 2. Allport, G., Personality: A Psychological Interpretation, Holt Rinehart & Winston, New York, 1937. 3. Anastasi, A., Psychological Testing, MacMillan Publ. Co., New York, 1987. 4. Băban, A., Derevenco, P., Eysenck, S.B.G., Testul E.P.Q., Revista de Psihologie, nr. 1, 1990. 5. Cattell, R.B., Personality and Motivation Structure and Measurement , 1957 (cf. M. Minulescu, 2004) 6. Cattell, R. B., Manuel pour l'aplication de l'Echelle d'Anxieté, C.P.A., Paris, 1960 7. Corman, L., Nouveau manuel de morpho-psihologie, Stalts, 1967. 8. Corsini, R.J., Encyclopedia of Psychology, vol. 3, John Wiley&Sons Inc., 1994. 9. Crăciunescu, M., Intro-extravesiunea, Ed. ŞtiinŃific ă, Bucure şti, 1991. 10. CreŃu, R.Z., Evaluarea personalit ăŃ ii. Metode alternative, Ed. Polirom, ăŃ ii. Iaşi, 2005. 11. Dafinoiu, I., Personalitatea. Metode cantitative de abordare. Observa Ń ia ia şi interviul, Ed. Polirom, Ia şi, 2007. 12. Eysenck, H.J., Les dimensions de la personalité , Presses Universitaires de France, Paris, 1950. 13. Eysenck, H.J, The dynamics of anxiety and hysteria, Routledge and Kegan Paul, London, 1957. 14. Eysenck, H.J, The scientific study of personality, Routledge and Kegan Paul, London, 1958. 15. Eysenck, H.J, The structure of human personality, Methuen &co Ltd., London, 1970. 16. Eysenck, H.J, Arnold W., Meili, R., Encyclopedia of Psychology, London Search Press, 1972, vol. I, p. 356, vol. II, p. 157, 325. 17. Eysenck, H.J., Eysenck, M., Descoperierea comportamentului uman, Ed. Teora, Bucure şti, 2000.
18. Freud, S. Trois essais sur la theorie de la sexualite, Gallimard, col. Idees, 1963. 19. Gough, H.J., Manual for the California Personality Inventory, Consulting Psychologist Press, Palo Alto, California, 1969 (cf. M. Minulescu, 2004). 20. Gulian, E., Andriescu, N.T., Etalonarea chestionarului de personalitate Eysenck în România, Revista de Psihologie, nr. 3, 1975. 21. Jung, C.G., Puterea sufletului. Antologie. A doua parte. Descrierea tipurilor psihologice, Editura Anima, Bucure şti, 1994. 22. Jues, J.P., Caracterologia. Cele 10 sisteme de bază . Ed. Teora, Bucure şti, 1999. 23. Lelord, Fr., Andre, C., Cum să ne purt ă ile dificile, Ed. ăm cu personalit ăŃ ăŃ ile Trei, Bucure şti, 1998. 24. Leonhard, K., Personalit ăŃ ăŃ i accentuate în via Ńă şi în literatur ă ă, Ed. Enciclopedică, Bucure şti, 1972. 25. Linton, R., Fundamentul cultural al personalit ăŃ ii, Ed. ŞtiinŃifică, ăŃ ii Bucureşti, 1968. 26. Minulescu, M., Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică , Garell Publishing House, Bucure şti, 1996. 27. Minulescu, M., Psihodiagnoza modernă . Chestionarele de personalitate, Ed. Funda Ńiei România de Mâine, Bucure şti, 2004. 28. Pitariu, H. Albu, M., Investigarea personalit ăŃ iiii cu ajutorul Inventarului de Personalitate California, Revista de Psihologie 26, 1980, 461 – 473. 29. Pitariu, H., Albu, M., Inventarul de Personalitate California: prezentare şi rezultate experimentale, Revista de psihologie, 1993, 39, nr. 3, 249 – 263. 30. Pitariu, H., Albu, M., Psihologia personalului. M ă ăsurarea surarea şi interpretarea diferen Ń elor elor individuale, Ed. Presa Univ. Clujean ă, Cluj Napoca, 1996. 31. Sheldon, W.R., Les varietis de la constitutions psysione de l homme, P.U.F., Paris, 1950. 32. Şchiopu, U., Introducere în psihodiagnostic, Ed. Funda Ńiei Humanitas, Bucureşti, 2002. 33. Zlate, M. Eul şi personalitatea, Ed. Trei, Bucure şti, 1997. 34. DSM IV, Manual de Diagnostic şi Statistica Tulbur ă r ilor Mentale, ărilor American Psychiatric Association, Ed. A.P.L.R., Bucure şti, 2000.
