Tema 4: Metodele de examinare si semiologia imagistica a sistemului osteo-articular. 1.Metodele de examinare Explorarea imagistica foloseste diverse metode pentru explorarea sistemului osteo-articular. Dupa agentul fizic folosit in obtinerea imaginii, metodele de explorare imagistica pot fi impartite in:
a). Explorari radiologice: -radiografia "standard"; -tomografia plana; -arteriografia; -tomografia computerizata; -fistulografia; -artrografia. b). Explorari imagistice neradiologice. -scintigrafia osoasa; -explorarea I.R.M; -explorarea ultrasonografica. 2. Fracturile osteoarticulare Fracturile sunt solutii de continuitate la nivelul oaselor. Mecanismele care duc la aparitia fracturilor s e datoresc unor: 1).factori mecanici: -compresiunea; -tractiunea; -forfecarea; -torsiunea; -flexiunea.
2)factori proprii sistemului osos; -modificarile patologice de dezvoltare sau structurale care reduc rezistenta osului. Elemente de diagnostic principale: -sediul (localizarea) fracturii; -tipul de fractura; -traiectul de fractura; -deplasarea fragmentelor de fractura; -existenta unor leziuni asociate Tipuri de fracturi: -incomplete - a caror traiect de fractura nu separa in totalitate fragmentele fracturate; -complete - a caror traiect de fractura separa complet doua sau mai multe fragmente de fractura. pot fi : bifragmentate, cominutive, bifocale, prin smulgere, prin tasare, separatie. Vindecarea fracturilor se face prin aparitia calusului. Constituirea calusului se face in 3 etape: -faza initiala inflamatorie; -faza de proliferare celulara; -faza de remodelaj. 3. Semiologia modificarilor de forma si dimensiuni (atrofia osoasa, os suflat, deformari osoase, hipertrofia osoasa). se refera la piesa scheletica in ansamblu.
Modificarile de forma ale osului sunt: -hiperostoza; -exostoza; -oedostoza; -scoliostoza. Modificarile de dimensiuni: -aplazii; -hipoplazii; -hiperplazii; -displazii.
1
Hiperostoza - ingrosarea osului in urma aparitiei unui volum de os nou format nu prin functia periostului. Se intilneste si hiperostoza de provenienta functionala. Os "suflat" - osul se mareste local in volum, insa cantitatile de tesut osos se micsoreaza, fiind inlocuite de formatii patologice. Spre exemplu : la dezvoltarea unui chist, tesutul osos este inlocuit de cel fibros, iar la un encondrom - de tesut cartilaginos. Atrofia - poate fi concentrica, caracterizata prin resorbtia tesutului osos din partea subperiostala. In acelasi timp din partea endostala procesul de creatie a tesutului osos nu-i d ereglat. 4. Semiologia modificarilor de structura (osteoporoza, osteoscleroza, osteodistructia, osteonecroza, osteoliza). Structura tesutului osos poate varia fiziologic. Mai des insa structura tesutului osos se supune unor schimbari sub influenta unor procese patologice. Cunoastem 2 simptome de restructurare diametral opuse:
-Osteoporoza - se manifesta prin subtierea trabeculilor si micsorarea numarului lor intr-o unitate de volum al tesutului osos. Poate fi omogena, neomogena, locala, raspindita si de sistem, manifestind u-se in toate oasele scheletului. -Osteoscleroza - se caracterizeaza prin sporirea substantei osoase intr-un volum de tesut ca rezultat al ingrosarii si maririi numarului de trabecule. Dupa localizare deosebim osteoscleroza locala, regionala, raspindita si de sistem. -Osteodistructia - distrugerea patologica a tesutului osos si inlocuirea lui cu un product patologic . Focarele de distructie, radiologic, apar ca niste sectoare hipertransparente. -Osteonecroza - moartea unui sector de tesut osos in urma unor dereglari nutritive. Se caracterizeaza prin moartea celulelor osoase, si totodata, pastrarea tesutului interstitial dens. -Osteoliza - resorbtie totala a tesutului osos cu formarea tesutului fibros cicatriceal - apare ca rezultat al dereglarilor neurohumorale a proceselor trofice. Se intilneste in regiunile periferice ale extremitatilor, adica in falangele distale ale mainilor si picioarelor, precum si in portiunile articulare ale oaselor tubulare. 5. Modificarile periostului (periostoza, periostita: liniara, dantelara, acciforma, simptomul "cozoroc"). Una din functiile de baza ale periostului consta in producerea tesutului osos. Ea se manifesta activ prin procesul de crestere si d ezvoltare a scheletului. Schimbarile periostului provocate de unele afectiuni de origine inflamatoare se manifesta prin simptomul de periostita. Reactiile periostului conditionate de alti factori - periostoze. Periostitele si periostozele radiologic se caracterizeaza prin desene, forma, localizare, raspindire si numarul de oase afectate. Mai intii apare reactia periostala sub forma de o foita fina (periostita liniara). Substraul anatomo-patologic al acestui fenomen este determinat de cumularea subperiostala de exsudat si puroi - ca rezultat periostul este detasat. Stratul cambial al periostului genereaza tesut osteoid, care osificindu-se, margineste procesul patologic. Sifilisul tertiar formeaza stratificari periostale dantelate. Afectiunile inflamatoare cronice conditioneaza aparitia periostitei cu franjuri. O mare insemnatate in diagnosticul tumorilor osoase are aprecierea schimbarilor periostale aciculare. O deosebita importanta diagnostica are simptomul de stratificare periostala sub forma de "cozoroc", care apare, de regula, la tumorile maligne (sarcomul osteogen, reticulosarcomul, tumoarea Ewing). 6. Schimbari din partea tesuturilor moi (de volum si de structura). Semiologia imagistica a modificarilor articulare.
Modificarile radiologice elementare ale suprafetelor articulare sunt modificari de tip distructiv sau modificari de tip constructiv osos. Modificarile de spatiu articular pot ficlasificate in : a) Modificari de inaltime; b) Modificari de forma; c) Modificari de transparenta. Majoritatea maladiilor articulare se pot manifesta prin urmatoarele simptome: -schimbarea dimensiunilor interliniei spatiului articular; -schimbarea placilor subcondrale ale suprafetelor articulare; -deformarea capeteleor articulare ale oaselor; -schimbarea corelatiilor obisnuite intre suprafetele articulare si aprecierea unor for matii intraarticulare.
2
