ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN Topografia organelor si sistemelor de organe → in corpul omenesc, celulele si tesuturile alcătuiesc organe si sistemele de organe: 1. Organele = formate formate din din tesuturi care s-au diferentiat in vederea indeplinirii anumitor functii in organism → organele NU functioneaza izolat in organism, ci in stransa corelatie unele cu altele → organele interne = viscere 2. Sistemele de organe = unitati morfologice care indeplinesc principalele functii ale organismului: de relatie, de nutritie + reproducere
egmentele corpului uman + gat + - corpul uman este alcatuit din: cap + gat + trunchi + + membre → capul + gatul ! e"tremitatea cefalica a corpului #$ Capul = alcatuit din: - partea craniana → corespunde neurocraniului (cutia craniana) - partea faciala → corespunde %iscerocraniului (fata) &$ 'atul = segmentul care leaga capul de de trunchi si si prezinta: - elemente somatice (musci, oase, articulatii) - %iscere (laringe, traee, esofag, tiroida, paratiroide etc) ($ Trunc)iul = format din torace + abdomen + pelvis → in interiorul lor se gasesc ca%itatile: toracica, a*dominala + pel%iana → care adapostesc viscerele ca%itatea toracica (mediastin, cavitate pleurala, cavitate pericardiala) = separata de ca%itatea a*dominala prin m$ diafragma ca%itatea a*dominala se continua cu cea pel%iana, care este limitata inferior de diafragma perineala → su!diviziunile cavitatii a!dominale: 1. "pigastru, 2. #ipocondru stang, $. %!domen lateral stang, &. 'eriom!ilical, . nginal stang, *. #ipogastru, . nginal drept, . %!domen lateral drept, . #ipocondru drept ,$ Mem*rele: - superioare: se leaga de trunci prin centura scapulara → portiunea li!era are ( segmente: brat - antebrat + mana inferi erioar oaree: se leaga de trunci prin centura pelviana → portiunea li!era are tot ( segmente: coapsa- gamba + picior - inf
Planuri + raporturi anatomice - pentru precizarea pozitiei segmentelor care care alcatuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de orientare, axe + planuri - corpul omenesc este alcatuit dupa principiul simetriei bilaterale, fiind un corp tridimensional- cu 3 axe + 3 planuri A"ele - corespund dimensiunilor spatiului si se intretaie in unghi drept #$ a"ul longitudinal ! longitudinal ! aul lungimii corpului = vertical la om → are 2 poli: superior (cranial) + inferior (caudal) → el pleaca din crestetul capului → si mer merge ge pana la nivelul spatiului delimitat de suprafata talpilor &$ a"ul sagital (= anteroposterior) = aul grosimii corpului → are & poli: anterior + + posterior ($ a"ul trans%ersal = corespunde latimii corpului = este orizontal → are & poli: stang + drept Planurile → prin cate 2 din aele amintite trece cate un plan al corpului #$ planul sagital → trece prin aul lon longit gitudi udinal nal + sagital &$ planul mediosagital → trece mi.locul ul corpul corpului ui (median) trece prin prin mi.loc (median) + il imp impart artee in & /um /umata atati ti simetric simetricee = planul simetriei bilaterale ($ planul frontal → merge paralel cu fruntea 0 trece prin aul lon longitu gitudin dinal al + tran trans%e s%ersa rsall → el imparte corpul intr-o parte anterioara (ventrala) + alta posterioara (dorsala) ,$ planul trans%ersal (ori/ontal) → trece prin aul sa sagit gital al + tran trans%e s%ersa rsall → el imparte corpul intr-o parte superioara (craniala) si alta inferioara (caudala) = planul metameriei corpului %ceste ae si planuri se folosesc si pentru precizarea po/itiei elementelor componente la nivelul fiecarui organ.
Nomenclatura anatomica cranial, al, cauda caudal, l, ventra ventral, l, dors dorsal, al, medial, - odata cu aele + planurile corpului am facut cunostinta cu unii termeni: crani lateral, sagital, frontal, transversal - la mem*rele corpului → termenii proximal (pt formatiunile apropiate de centuri) + distal (pt cele mai indepartate) - la mana → termenul volar sau palmar , pentru , pentru formatiunile palmei - la picior → termenii plantar (pt formatiunile din talpa piciorului) + dorsal (pt formatiunile formatiunile super superioare ioare ale la!ei piciorului) - superficial + profund = termeni care arata gradul de apropiere fata de suprafata corpului
Ni%eluri de organi/are0 celule- tesuturi- organe- sisteme de organe- organism → fiecare nivel de organizare contri!uie in final la cel morfofunctional al intregului organism Celula = unitatea de *a/a morfofunctionala + genetica a organi/arii materiei %ii → poate eista singura sau in grup, constituind diferite tesuturi 1orma cel celule ulelor lor = leg legata ata de functia lor → initial, initial, toate toate au forma forma globuloasa, dar ulterio ulteriorr pot deveni deveni fusiforme, stelate, cubice, cilindrice etc → unele (cum sunt celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase sau cartilaginoase) isi pastreaza forma glo!uloasa 2imensiunile celule celulelor lor variaza in funct functie ie de specializarea lor + de starea fiziologica a organ organismulu ismuluii + de conditiile conditiile mediului mediul ui extern + va vars rsta ta etc. ": ematia - , , ovulul ovulul - 1-2 , fi!ra musculara striata - -1 cm → media se considera 2-$ .
tructura celulei - in alcatuirea celulei distingem 3 parti componente principale : 1. mem!rana celulara + 2. citoplasma + $. 3ucleul
#$ Mem*rana celulara 3mem*rana plasmatica- plasmalema4 → inconjoara celula, ii confera forma + separa structurile interne ale celulei de mediul etracelular → este alcatuita, in principal, din fosfolipide + proteine Fosfolipidele → sun suntt astf astfel el dispuse, dispuse, incat portiun portiunea ea lor hidrofila formeaza formeaza un bistrat , in interiorul caruia se afla cuprin cup rinsa sa po porti rtiune uneaa lor hidrofoba → acest miez idro idrofo! fo! restrictioneaza restrictioneaza pasa/ul transmem!rana transmem!ranarr al molec moleculelo ulelorr idrosolu!ile + al ionilor → componenta proteica = cea care realiz realizeaz eazaa functiile specializate ale mem!ran mem!ranei ei + mecanismele de transport transmem!ranar Proteinele → se pot afla pe fata externa sau interna a mem!ranei + transmembranar → deoarece proteinele nu sunt uniform distri!uite in cadrul structurii lipidice → acest model structural = denumit modelul mozaic fluid Glucidele (glicoproteine + glicolipide) = atasate pe fata externa → acestea = putemic incarcate negati% → la unele celule, citoplasma prezinta diferite prelungiri acoperite de plasmalema: - unele pot fi temporare + neordonate, de tipul pseudopodelor (leucocitele) - alte altele le permanente: microvili (ep (epite iteliu liull muc mucoas oasei ei int intest estinu inului lui,, epi epitel teliul iul tu! tu!ilo ilorr ren renali) ali) + cili (epiteliul mucoasei traeei) sau desmozomi (corpusculi (corpusculi de legatura care solidarizeaza celulele epiteliale)
&$ Citop Ci toplas lasma ma → are o structura complexa, la nivelul ei desfasurandu-se principalele functii vitale =4 e un sistem coloidal, in care: - mediul de dispersie = apa - fa/a dispersata = ansamblul de micelii coloidale ce se gasesc in miscare !ro5niana - functional, citoplasma are: - o parte nestructurata = hialoplasma - o parte structurata = organitele celulare → acestea sunt de 2 tipuri: comune tuturor celulelor + specifice, prezente numai in anumite celule, unde indeplinesc indeplinesc functii speciale
a$Organite comune
*$ Organite specifice Miofi*rilele = elemente contractile din sarcoplasma fi!relor musculare Neurofi*rilele = o retea care se intinde in citoplasma neuronului , in axoplasma + dendrite Corpii Nissl (corpii tigroizi) = ecivalenti ai ergastoplasmei pentru pentru celula nervoasa c$ Inclu/iunile citoplasmatice 6 sunt in afara organitelor comune + specifice, in citoplasma → au caracter temporar + sunt reprezentate prin granule de substanta de rezerva - produsi de secretie + pigmenti ($ Nucleul = par parte te constitu constitutiv tivaa pri princi ncipal pala, a, cu rol rolul ul de a coordona procesele *iologice celulare fundamentale (contine materialul genetic, controleaza metabolismul celular , transmite informatia genetica) → pozitia lui in celula poate fi centrala sau e"centrica (celule adipoase, mucoase) → are, de o!icei, forma celulei Numarul nucleil nucleilor or → ma ma/o /orit ritate ateaa ce celu lule lelo lorr su sunt nt mononucleate, da darr po pott e eis ista ta si e ece cept ptii ii:: ce celu lule le binucleate (epatocitele), polinucleate (fi!ra musculara striata) + anucleate (ematia adulta) 2imensiunile nucleului → (&5 6, corespunzator ciclului functional al al celulei, in raport de #7(#7, cu citoplasma tructura nucleului cuprinde: membrana nucleara, carioplasma + unul sau mai multi nucleoli a. embrana nucleara = poroasa, du!la, cu structura trilaminata, constituita din & foite: - e"terna → spre matricea citoplasmatica , prezinta ribozomi + se continua cu citomembranele !" - interna → aderenta miezului nuclear → intre cele 2 mem!rane eista un spatiu numit spatiu perinuclear !. #arioplasma = su! mem!rana = solutie coloidala cu aspect omogen → la nivelul ei, eista o retea de filamente diviziunii celulare, celulare, se forme formeaza aza cromozomii , subtiri , formate din granulatii fine de cromatina, din care, la inceputul diviziunii alcatuiti din: A2N + ARN cromo/omal + proteine )istonice 8 non)istonice + cantitati mici de lipide + ioni de Ca
8Mg Proprietatile celulei → cel celule ulele le au o ser serie ie de pro propri prieta etati ti generale + speciale, care le asigura indeplinirea rolului specific in ansam!lul organismului → dintre aceste proprietati, sinteza proteica- reproducerea celulara + metabolismul celular au au fost de/a studiate → proprietati importante ale celulei sunt insa: transportul transmem*ranar + potentialul de mem*rana
Transportul transmem*ranar → mem*rana celul celulara ara prezi prezinta nta permeabilitate selectiva pentru anumite molecule + majoritatea ionilor → → aceasta permite: - un sc)im* *idirectional de substante nutritive + produsi ai catabolismului celular - un transfer ionic → care determina aparitia curentilor electrici → mecanismele implicate in transportul transmem!ranar = grupate in 2 categorii principale: - care NU necesita pre/enta unor proteine mem*ranare transportoare (carausi) → difuziunea + osmoza - care necesita pre/enta unor astfel de proteine → difuziunea facilitata + transportul activ → un alt mod de a clasifica transportul transmem!ranar tine cont de consumul energetic necesar pentru realizarea lui: - transport pasiv → ce NU necesita energie pentru desfasurare: difuziunea + osmoza + difuziunea facilitata - transport activ → care necesita celtuiala energetica (%7')
Mecanisme care NU utili/ea/a proteine transportoare #$ 2ifu/iunea → mo mole lecu cule lele le unui unui gaz 0 mo molec lecul ulel elee + io ioni niii af afla lati ti in intr tr-o -o solutie → se gases gasescc in intr tr-o -o miscare dezordonata permanenta , rezultat al energiei lor → aceasta miscare = difu/iune → determina raspandirea uniforma a moleculelor intr-un volum dat de gaz sau solutie → de aceea, ori de cate ori eista o diferenta de concentratie miscarea ea molecu moleculara lara ti (gradient (grad ient de concentratie) concentratie) intre 2 compa compartimen rtimente te ale unei solutii, solutii, miscar tind ndee sa elimine aceasta diferenta + sa distri!uie moleculele uniform moleculelor lelor nepolar nepolari/ate i/ate → dat datori orita ta str struct ucturi uriii sal sale, e, mem mem!ra !rana na cel celula ulara ra nu re repr prez ezin inta ta o bariera in difuz difuziun iunea ea molecu 3liposolu*ile4 - de eemplu O& sau ormonii steroizi → moleculele organice, care prezinta legaturi covalente polare, dar nu sunt incarcate electric (de e: 89 2, etanolul sau ureea) pot, de asemenea, difuza prin mem!rana celulara → moleculele polari/ate mai mari (de e: glucoza) NU pot traversa mem!rana celulara prin difuziune → de aceea, au nevoie de proteine transportoare → de asemenea, mem!rana mem!rana NU permite permite pasa.ul ionic li*er → acesta are loc doar doar la nivelul nivelul canalelor ionice cu structura proteica , formatiuni mem!ranare cu dimensiuni atat de mici, incat nu pot fi vizualizate nici ciar cu a/utorul microscopului electronic &$ Osmo/a = difuziunea apei $solventului% apei $solventului% dintr&o solu tie → pentru ca ea sa se produca, membrana care separa cele 2 compartimente tre!uie sa fie semipermea*ila (sa fie mai permea!ila pentru moleculele de solvent decat pentru cele de solvit) → apa va trece din compartimentul in care concentratia ei este mai mare (solutie mai diluata) in cel cu concentratie mai mica ; (solutie mai concentrata) → forta care tre!uie tre!uie aplicata pentru a preve preveni ni osmoza = presiune osmotica → ea este proportionala cu numarul de particule dizolvate in solutie
Mecanisme care utili/ea/a proteine transportoare → moleculele organice polari/ate + c u greutate moleculara mare traverseaza mem!rana celulara cu a/utorul proteinelor transportoare mem*ranare = tip de transport specific, saturabil (va eista un transport maim pentru o anumita su!stanta) si pentru aceeasi proteina transportoare poate aparea competitia intre moleculele de transportat) #$ 2ifu/iunea facilitata - in acest caz, moleculele se deplaseaza conform gradientului de concentratie + nu este necesara energie pentru transport &$ Transportul acti% - asigura deplasarea moleculelor si a ionilor impotriva gradientelor lor de concentratie + se desfasoara cu consum de energie furni/ata de ATP → este de mai multe tipuri: - primar : pentru functionarea proteinei transportoare = necesara )idroli/a directa a ATPului → in acest caz, proteinele transportoare = pompe - secundar (cotransport ): energia necesara pentru transferul unei molecule sau ion impotriva gradientului sau de concentratie = o!tinuta prin transferul altei energii conform gradientului ei de concentratie → e: pompa de Na+79 + ($ Transportul %e/icular = o categorie speciala → poate fi: - endocitoza: materialul etracelular = captat in vezicule formate prin invaginarea mem!ranei celulare + transferat
intracelular - exocitoza: material intracelular = captat in vezicule care vor fuziona cu mem!rana celulara + continutul lor va fi eliminat in eteriorul celulei → forme particulare de endocitoza sunt: - fagocito/a - pinocito/a
Potentialul de mem*rana → permeabilitatea selectiva a mem!ranei + prezenta intracelulara a moleculelor nedifuzibile incarcate negativ + activitatea pompei 'a+ () + creeaza o distri*utie inegala a sarcinilor de o parte si de alta a mem!ranei celulare → aceasta diferenta de potential = potential de mem*rana Potentialul mem*ranar de repaus → are o valoare medie de :; m< pana la =; m< (valoare apropiata de cea a potentialului de echilibru pentru ) + % si depinde de permeabilitatea membranei pentru diferitele tipuri de ioni → termenul de repaus = introdus pentru a desemna un potential de membrana atunci cand la nivelul acesteia nu se produc impulsuri electrice → valoarea acestui potential se datoreaza acti%itatii pompei Na +79 + → care: - reintroduce in celula 9 + difuzat la eterior - expulzeaza Na+ patruns in celula → intr-un raport de & 9 + la ( Na + → in acest mod, o celula isi mentine: - relativ constanta concentratia intracelulara a ionilor de Na+ si 9 + - un potential mem*ranar constant, in a!senta unui stimul Potentialul de actiune = modificarea temporara a potentialului de membrana → celulele stimulate electric genereaza potential de actiune prin modificarea potentialului de mem*rana → mecanismele de producere + aspectul + durata potentialului de actiune = diferite in functie de tipul de celula → dar principiul de !aza este acelasi: modificarea potentialului de mem!rana se datoreaza unor curenti electrici care apar la trecerea ionilor prin canalele mem*ranare specifice, ce se incid sau se descid in functie de valoarea potentialului de mem!rana → pentru a enumera fa/ele potentialului de actiune , se poate lua ca eemplu neuronul: a* Pragul → celulele ecita!ile se depolarizeaza rapid, daca valoarea potentialului de mem!rana este redusa la un nivel critic, numit potential prag → odata acest prag atins- depolarizarea este spontana → '% = un raspuns de tip totul sau nimic: - stimulii cu o intensitate inferioara pragului, subliminari , nu provoaca depolarizarea + declansarea unui impuls - stimulii supraliminari nu determina o reactie mai ampla decat stimulul prag * Panta ascendenta (depolari/area): apare dupa atingerea potentialului prag + se datoreaza cresterii permeabilitatii membranei pentru 'a+ → 'a va intra in celula prin canale speciale pentru acest ion, care sunt voltaj& dependente → care se deschid atunci cand potentialul de mem!rana atinge valoarea prag 3* Panta descendenta (repolari/area): potentialul revine catre valoarea de repaus → acest fapt se datoreaza iesirii ) + din celula prin canale speciale pentru acest ion, care se descid, de asemenea, in prezenta stimulului Perioada refractara = intervalul de timp pe parcursul caruia este dificil de obtinut un potential de actiune → eista: < perioada refractara absoluta → pe parcursul careia, indiferent de intensitatea stimulului, nu se poate o!tine un nou potential de actiune → cuprinde panta ascendenta a potentialului de actiune + o portiune din cea descendenta → se datoreaza inactivarii canalelor pentru 'a + < perioada refractara relativa → pe parcursul careia se poate initia un al &lea potential de actiune , daca stimulul este suficient de puternic → potentialul de actiune o!tinut astfel are o viteza de aparitie a pantei ascendente mai mica ; si o amplitudine mai redusa ; decat in mod normal → potentialul de actiune, odata generat in orice punct al unei mem!rane ecita!ile, va stimula, la randul lui, zonele adiacente ale acesteia → propagandu-se in am!ele sensuri, pana la completa depolari/are a mem!ranei → transmiterea depolarizarii in lungul unei fi!re nervoase sau musculare = impuls (nervos sau muscular)
Proprietatile speciale ale celulelor sunt : * #ontractilitatea = proprietatea celulelor musculare de a transforma energia chimica a unor compusi in energie mecanica * -ctivitatea secretorie → fiecare celula sintetizeaza substantele proteice + lipidice proprii , necesare pentru refacerea structurilor , crestere + inmultire → unele celule s-au specializat in producerea de su!stante pe care le eporta in mediul intern (secretie endocrina) sau e"tern (secretie eocrina)
Tesuturile = sisteme organizate de materie vie formate din celule similare, care indeplinesc in organisme aceeasi functie sau acelasi grup de functii → celulele = unite intre ele printr-o su*stanta intercelulara, care, atunci cand este: - in cantitate mica > = substanta de ciment - in cantitate mare = substanta fundamentala
CLAI1ICAREA TEUTURILOR I$ EPITELIAL #$ 2e acoperire0 < simplu (unistratificat) - pavimentos0 tunica interna a vaselor sangvine + limfatice - cubic0 mucoasa !roiolelor, ovar - cilindric (ciliat + neciliat): mucoasa tu!ului digestiv < pseudostratificat → cilindric (ciliat + neciliat): epiteliul traeal < pluristratificat - pavimentos .eratinizat (epiderma) si ne.eratinizat : epiteliul mucoasei !ucale - cubic + cilindric: canalele glandelor eocrine - de tranzitie: uroteliul
&$ 'landular 3secretor4 < tip endocrin - in cordoane celulare (adenoipofiza, glandele paratiroide) - folicular (tiroida) < tip exocrin (pluricelular) - simplu (tu!ular, acinos) - compus (tu!ulo-acinos) < tip mixt 6 pancreas, testicul, ovar ($ en/orial - intra in structura organelor de simt
II$ CON?UNCTI< #$ Moale < lax : insoteste alte tesuturi + leaga unele organe < reticulat : ganglioni limfatici, splina < adipos: in /urul unor organe (rinici, oci) + su!cutanat (ipoderm) < fibros: tendoane, ligamente, aponevroze < elastic: tunica medie a arterelor + venelor
&$ emidur < cartilaginos - hialin0 cartila/e costale, laringiale, traeale - elastic0 pavilionul urecii, epiglota
- fibros0 discurile interverte!rale + meniscurile articulare ($ 2ur 6 osos/ - haversian (compact): diafizele oaselor lungi - spongios (tra!ecular): epifizele oaselor lungi + in interiorul celor scurte si late ,$ 1luid - sangele
III$ MUCULAR < striat : muscii sceletici (somatici) < neted : visceral + multiunitar (in iris) < striat de tip cardiac : miocardul
I<$ NER
1UNCTIILE 1UN2AMENTALE ALE OR'ANIMULUI UMAN A$ 1unctiile de relatie 1. istemul ner%os 3N4 - N + sistemul endocrin → regleaza ma/oritatea functiilor organismului: - N are rol in special in reglarea activitatii musculaturii + a glandelor secretorii (e"ocrine + endocrine) - reglarea activitatii musculaturii scheletice = realizata de N somatic - reglarea activitatii musculaturii viscerale + a glandelor (eo- si endocrine) = realizata de N %egetati% - sistemul endocrin regleaza in principal functiile metabolice
@ intre N si sistemul endocrin e"ista o stransa interdependenta Compartimentele functionale ale sistemului ner%os → reglarea nervoasa a functiilor corpului se !azeaza pe activitatea centrilor nervosi care prelucrea/a informatiile primite si apoi ela*orea/a comen/i ce sunt transmise efectorilor → fiecare centru nervos poate fi separat in & compartimente functionale: < compartimentul senzitiv → unde sosesc si informatiile culese la nivelul receptorilor < compartimentul motor → care transmite comenzile la efectori → asadar, fiecare organ ner%os are & functii fundamentale : 1 functia senzitiva 2- functia motorie + functia psihica - la nivelul emisferelor cere*rale → separarea functiilor sistemului nervos in functii senzitive, motorii + psihice = artificiala + sc)ematica → in realitate, nu eista activitate senzitiva fara manifestari motorii , si viceversa → iar starile psihice rezulta din integrarea primelor 2 → toata activitatea >3 se desfasoara intr-o unitate, in di%ersitatea ei etraordinara
1i/iologia neuronului si a sinapsei Neuronul = unitatea morfo&functionala a S' → d.p.d.v. al formei + dimensiunilor , neuronii = foarte diferiti Forma neuronilor = varia!ila: 1- stelata - coarnele anterioare ale maduvei 2- sferica 7 o%alara - in ganglionii spinali $- piramidala - zonele motorii ale scoartei cere!rale &- fusiforma - in stratul profund al scoartei cere!rale 0n functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi: 1- unipolari - celulele cu conuri + bastonase din retina → au aspect globulos, cu o singura prelungire 2- pseudounipolari - se afla in ganglionul spinal + au o prelungire care se divide in 121 → dendrita se distri!uie la periferie 0 a"onul patrunde in S'# $- *ipolari - de forma rotunda- ovala sau fusiforma → cele 2 prelungiri pornind de la polii opusi ai celulei - neuronii din ganglionii spiral 8orti + vesti!ular >carpa + din retina + din mucoasa olfactiva &- multipolari - au o forma stelata- piramidala sau piriforma → prezinta numeroase prelungiri dendritice + un axon - scoarta cere!rala + cere!eloasa + coarnele anterioare din maduva spinarii upa functie, neuronii pot fi/ 1- receptori - prin dendritele lor, receptioneaza stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi + viscerosenzitivi ) 2- motori - ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare (somatomotori sau visceromotori ) $- intercalari (de asociatie) - fac legatura intre neuronii senzitivi + motori
Neuronul este format din corp + prelungiri0 # corpul celulei7neuronului 3pericarionul4 = format din: 'eurilema = mem!rana plasmatica a celulei nervoase = subtire- delimiteaza neuronul + are o structura lipoproteica
'europlasma = citoplasma = contine: → organite celulare comune : mitocondrii, ri!ozomi, ?", cu eceptia centrozomului, deoarece neuronul nu se divide → incluziuni pigmentare → organite specifice0 - corpii tigroi/i (3issl) din corpul celular + de la !aza dendritelor - cu rol in metabolismul neuronal - neurofi*rilele, care se gasesc atat in neuroplasma (corp), cat si in prelungiri (dendrite si aon) - avand rol mecanic , de sustinere + in conducerea impulsului nervos 'ucleul → celulele nervoase motorii - senzitive + de asociatie au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli → celulele vegetative centrale sau periferice prezinta deseori un nucleu ecentric 1- aceste celule pot avea nuclei du*li sau multipli & una sau mai multe prelungiri = de 2 tipuri: endritele = prelungiri celulipete (ma/oritatea neuronilor au mai multe dendrite) → in portiunea lor initiala, sunt mai groase, apoi se subtiaza → in ele se gasesc neurofibrile → acestea receptioneaza impulsul nervos + il conduc spre corpul neuronului -xonul = functional este celulifug = o prelungire unica a neuronului, lunga (uneori 1m) + mai groasa 6 format din: → o citoplasma specializata = axoplasma, in care se gasesc: mitocondrii, vezicule ale !" + neurofibrile → mem!rana care acopera aoplasma = axolema → are un rol important in propagarea impulsului nervos → de&a lungul traseului sau, aonul emite colaterale perpendiculare pe directia sa, iar in portiunea terminala se ramifica → ultimele ramificatii - *utonii terminali - contin mici vezicule pline cu mediatori chimici care inlesnesc transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor @ !utonul mai contine neurofibrile + mitocondrii → incon/urand aonul, se deose!esc, in functie de localizare 6 >3' sau >38 - si de diametrul aonului, urmatoarele structuri:
tructura Teaca de mielina - aonii cu diametrul mai mic de 2 + fi!rele postganglionare nu au teaca de mielina. !olul mielinei = izolator electric, care accelereaza conducerea impulsului nervos
Teaca c)ann
Teaca Benle
A"onul neuronilor NP
A"onul neuronilor NC
< produsa de celulele Sch4ann (o celula produce pentru un singur aon) < prezinta discontinuitati numite noduri !anvier , care = spatiul dintre doua celule >c5ann
< produsa de oligodendrocite (o celula produce pentru mai multi aoni)
< se dispune in /urul tecii de mielina, fiind formata de celule Sch4ann < fiecarui segment internodal de mielina dintre doua strangulatii ?anvier ii corespunde o singura celula >c5ann < separa mem!rana plasmatica a celulei >c5ann de tesutul con/unctiv din /ur < are rol in permea!ilitate + rezistenta
3u prezinta
3u prezinta
'evroglia → la mamiferele superioare, numarul nevrogliilor depaseste de 1 ori numarul neuronilor → f orma + dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile- variabile ca numar → eista mai multe tipuri de nevroglii: celula Sch4ann, astrocitul, oligodendroglia, microglia, celulele ependimare + celulele satelite → nevrogliile = celule care se divid intens (sunt singurele elemente ale tesutului nervos care dau nastere tumorilor din >38), nu contin neurofi!rile si nici corpi 3issl → au rol de suport pentru neuroni, de protectie, trafic, rol fagocitar (microglia), in sinteza tecii de mielina + in sinteza de -!' si a altor substante pe care le cedeaza neuronului → celula nervoasa are proprietatile de e"cita*ilitate + conducti*ilitate , adica poate genera un PA care se propaga + este condus. 'rima proprietate a fost descrisa in capitolul afectat fiziologiei celulei. Conducerea impulsului ner%os → a paritia unui '% intr-o zona a membranei neuronale determina aparitia unui nou '% in zona vecina → deci aparitia unui '% intr-un anumit punct al mem!ranei aonale = consecinta depolarizarii produse de un '% anterior → aceasta eplica de ce toate '% aparute de-a lungul unui aon = consecinta primului Pgenerat la nivelul axonului respectiv Conducerea la ni%elul a"onilor amielinici → in acest caz, '% poate sa apara in orice zona a membranei → proprietatile electrice ale mem!ranei permit depolarizarea regiunilor adiacente , iar '% = condus intr&o singura directie- deoarece in directia opusa- unde s-a produs P- anterior - membrana este in stare refractara absoluta - de fapt, termenul de conducere = impropriu, deoarece orice nou P- = un eveniment complet nou- care se repeta- se regenereaza de-a lungul aonului Conducerea la ni%elul a"onilor mielini/ati → in acest caz, datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei, '% apare la nivelul nodurilor !anvier si 1sare1 de la un nod la altul intr-un tip de conducere numita saltatorie → acest tip de
conducere permite viteze mult mai mari (#55 m7s, fata de #5 m7s in fi!rele amielinice) → aceasta eplica aparitia mai rapida a unor reflexe decat altele inapsa = conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula → in NC, a doua celula este tot un neuron, dar in NP ea poate fi o celula efectoare- musculara sau secretorie inapsa neuromusculara - desi similara cu cea neuro&neuronala = se numeste placa motorie sau .onctiune
neuromusculara → la nivelul sinapselor, transmiterea se face intr-un singur sens. inapsele neuroneuronale pot fi: - axo&somatice sau axo&dendritice - axo&axonice sau dendro&dendritice -din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea , sinapsele pot fi: - chimice - electrice → in urma interactiunii dintre mediatorul chimic eliberat in fanta sinaptica si receptorii de pe membrana postsinaptica, apare depolari/area mem*ranei postsinaptice , numita: - potential postsinaptic excitator → daca este vor!a de un neuron postsinaptic - potential terminal de placa → daca este vor!a despre o fi*ra musculara sc)eletica Acest potential- care nu tre*uie confundat cu PA- are & proprietati speciale : - sumatia temporala → 2 asemenea potentiale produse prin descarcarea de mediator din aceeasi fibra presinaptica se pot suma, rezultand un potential mai mare - sumatia spatiala → potentialele postsinaptice excitatorii , produse de 2 terminatii presinaptice vecine pe aceeasi membrana postsinaptica , se pot cumula
O*oseala transmiterii sinaptice → stimularea repetata + rapida a sinapselor excitatorii = urmata de descarcari foarte numeroase ale neuronului postsinaptic, pentru ca, in urmatoarele milisecunde, numarul acestora sa scada accentuat → in acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protectie impotri%a suprastimularii , care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator chimic (neurotransmitator) de la nivelul terminatiei presinaptice Efectele medicamentelor asupra transmiterii sinaptice → unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele ; o scad (unele analgezice).
Alcatuire
Mod de functionare
E"emple
INAPE CBIMICE < terminatia presinaptica - contine vezicule cu
INAPE ELECTRICE < & celule de aceleasi dimensiuni ,
mediator chimic (se cunosc peste & de mediatori cimici, cel mai raspandit fiind acetilcolina) < fanta sinaptica < celula postsinaptica - prezinta receptori pentru mediatorul cimic < su! actiunea impulsului nervos, se eli!ereaza cuante de mediator chimic in fanta sinaptica < mediatorul chimic interactioneaza cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptica, determinand modificari ale potentialului membranei postsinaptice 8onducerea este unidirectionala, dinspre terminatia presinaptica spre cea postsinaptica < aproape toate sinapsele >38 < placa motorie < >3 vegetative
care sunt alipite in zonele lor de rezistenta electrica minima
< trecerea ionilor si a moleculelor prin aceste locuri de /onctiune 8onducerea este, se pare, bidirectionala
< miocard < musci neted < in anumite regiuni din creier
Refle"ul → mecanismul fundamental de functionare a >3 = actul reflex (sau, simplu, refleul) = reactia de raspuns a centrilor ner%osi la stimularea unei /one receptoare → t ermenul = introdus de catre matematicianul + filozoful francez ?ene Aescartes (1*-1*) → raspunsul refle poate fi excitator sau inhibitor → baza anatomica a actului reflex = arcul refle", alcatuit din ; componente anatomice: receptorul- calea aferenta-
centrii ner%osi- calea eferenta + efectorul Receptorul = structura excitabila ce raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate proportional cu intensitatea stimulului → ma/oritatea receptorilor = celule epiteliale diferentiate + speciali/ate in celule sen/oriale (gustative, auditive, vesti!ulare)
→ alti receptori din organism = corpusculii sen/iti%i - mici organe pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive + terminatii nervoase dendritice (receptorii tegumentari, proprioceptori) → uneori, rolul de receptori il indeplinesc ciar terminatiile *utonate ale dendritelor (neuronul receptorului olfactiv, receptorii durerosi)
La ni%elul receptorului are loc0 - transformarea energiei stimulului in impuls ner%os - traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa specifica ( impuls ner%os)
In functie de pro%enienta stimulului- se deose*esc0 • exteroreceptori - primesc stimuli din afara organismului • interoreceptori $visceroreceptori% - primesc stimuli din interiorul organismului (!aroreceptori, cemoreceptori) • proprioreceptori - primesc stimuli de la muschi, tendoane, articulatii + informeaza despre pozitia corpului + permit controlul miscarii
In functie de tipul de energie pe care o prelucrea/a0 • chemoreceptori - stimulati chimic: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni si aortici - nociceptorii = fac parte din aceasta categorie, deoarece sunt stimulati de su!stante cimice eli!erate de celulele distruse • fotoreceptori - sunt stimulati de lumina: celule cu conuri + !astonase • termoreceptori - raspund la variatiile de temperatura: terminatii nervoase li!ere • mecanoreceptori - stimulati de deformarea membranei celulare : receptori pentru tact, vi!ratii + presiune
In functie de %ite/a de adaptare0 • fazici - raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului , dar, in ciuda mentinerii acestuia, activitatea lor scade ulterior : receptorul olfacti% • tonici - prezinta activitate relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului: receptorul %i/ual Calea aferenta → receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni Centrii unui refle" = totalitatea structurilor din >38 care participa la actul refle respectiv - >38 are 3 nivele majore, cu atri!ute functionale specifice: al maduvei spinarii , subcortical + cortical Calea eferenta = axonii neuronilor motori somatici + vegetativi prin care se transmite comanda catre organul efector Efectorii 5 muscii striati , muscii netezi + glandele exocrine
Madu%a spinarii → se gaseste situata in canalul %erte*ral , format suprapunerea orificiilor vertebrale , pe care insa nu o ocupa in intregime - l imita superioara a maduvei corespunde gaurii occipitale sau emergentei primului nerv spinal (81) limita inferioara se afla in dreptul vertebrei 6 → intre peretele osos al vertebrelor si maduva avem ( mem*rane ale meningelor verte!rale - asigura protectia + nutritia maduvei → sub vertebra 6 → maduva se prelungeste cu conul medular → iar acesta cu filum terminale → de o parte si de alta a conului medular + a filumului terminal, ner%ii lom*ari + sacrali , cu directie aproape verticala, formeaza B coada de cal C Aspectul e"terior madu%ei → in dreptul regiunilor cervicala + lom!ara, maduva prezinta doua regiuni mai voluminoase, intumescentele 3dilatarile4 cer%icala + lom*ara , care corespund mem*relor Meningele spinale = alcatuite din ( mem*rane de protectie care invelesc maduva - dura mater = mem!rana eterioara → are o structura fi!roasa, rezistenta + este separata de peretii canalului verte!ral prin spatiul epidural - arahnoida are o structura con/unctiva → separata de pia mater printr-un spatiu care contine LCR - pia mater = mem!rana con/unctivo-vasculara, cu rol nutritiv, care inveleste maduva la care adera patrunzand in santuri si fisuri. n grosimea ei se gasesc %ase arteriale . Madu%a = formata din: - substanta cenusie dispusa in centru, su! forma de coloane, avand, in sectiune transversala, aspectul literei B#C - substanta alba, la periferie, su! forma de cordoane Substanta cenusie = constituita din corpul neuronilor → !ara transversala a B#C-ului formeaza comisura cenusie a maduvei → are in centru canalul ependimar (contine
LCR4 → portiunile laterale ale B#C-ului sunt su!divizate in coarne: anterioare, laterale + posterioare. a- coarnele anterioare (ventrale) contin dispozitivul somatomotor , care este mai !ine dezvoltat in regiunea dilatarilor → aceste coarne sunt mai late + mai scurte decat cele posterioare si contin doua tipuri de neuroni somatomotori ai caror aoni formeaza radacina %entrala a ner%ilor spinali !- coarnele posterioare (dorsale) contin neuroni ai cailor senzitive care au semnificatia de deutoneuron (al -lea neuron), protoneuronul (-ul neuron) fiind situat in ganglionii spinali
c- coarnele laterale = vizi!ile in regiunile cer%icala inferioara + toracala + lom*ara superioara . 8ontin neuroni vegetativi simpatici preganglionari ai caror aoni parasesc maduva pe calea radacinii ventrale a nervului spinal si formeaza fi*rele preganglionare ale sistemului simpatic . → intre coarnele laterale + posterioare, in su*stanta al*a a maduvei, se afla substanta reticulata a maduvei , mai !ine individualizata in regiunea cervicala + formata din neuroni dispusi in retea, prezenti si in /urul canalului ependimar, pe toata lungimea sa Substanta alba = se afla la periferia maduvei si este dis pusa su! forma de cordoane in care gasim fascicule: - ascendente → situate, in general, periferic - descendente → situate spre interior fata de precedentele - de asociatie → situate profund, in imediata vecinatate a su!stantei cenusii.
Caile ascendente 3ale sensi*ilitatii4 CAILE ENIILITATII EDTEROCEPTI
'euronul 0
'euronul 00
'euronul 000
($ ensi*ilitatea tactila fina 3epicritica4 → utilizeaza calea sensi*ilitatii ineste/iceFFF Piele = corpusculii eissner +
Piele = terminatiile nervoase
Piele = corpusculii eissner
libere
+ discurile tactile er.el
discurile tactile er.el 6 (cu camp receptor mai mic)
'anglionul spinal
'anglionul spinal
'anglionul spinal
→ dendrita lunga + a/unge la receptori → axonul patrunde in S
→ dendrita lunga + a/unge la receptori → axonul patrunde in S
→ dendrita lunga + a/unge la receptori → axonul lung + intra in cordonul posterior =4fasciciculele 'oll +urdac)
M ! neuronii sen/iti%i din cornul posterior
M ! neuronii sen/iti%i din cornul posterior
→ axonul trece in cordonul lateral opus = 4 fasciculul spinotalamic lateral =4 M + TC !G t)alamus
→ axonul trece in cordonul anterior opus = 4 fascic$ spinotalamic anterior =4 M
3spino*ul*are4 ul* ! nucleii 'oll + urdac)
+ TC !G talamus
→ axonul se incruciseaza in bulb si formeaza decusatia sen/iti%a =4 apoi devin ascendenti + formeaza lemniscul medial =4 talamus
Talamus
Talamus
Talamus
→ axonul se proiecteaza pe cortex (aria somestezica - lo!ul parietal)
→ axonul se proiecteaza pe cortex (aria somestezica lo!ul parietal)
→ axonul se proiecteaza pe cortex (aria somestezica - lo!ul parietal)
CAILE ENIILITATII PROPRIOCEPTI
&$ ensi*ilitatea propriocepti%a inconstienta 3de control al miscarii4
Piele = corpusculii neurotendinosi 1usurile neuromusculare Golgi + corpusculii !uffini
'euron 0
'euron 00
'anglionul spinal
'anglionul spinal
→ dendrita lunga + a/unge la receptori → axonul lung + intra in cordonul posterior =4 fascic$ gracilis + cuneat
→ dendrita a/unge la receptori → axonul intra in maduva, in substanta cenusie (pe calea radacinii posterioare)
3spino*ul*are4 ul* ! nucleii gracilis + cuneat
M ! neuronii sen/iti%i din → axonul se incruciseaza in bulb si cornul posterior formeaza decusatia sen/iti%a =4 → axonul : apoi devin ascendenti + formeaza lemniscul medial, =4 talamus
a. fie se duce in cordonul lateral de aceeasi parte =4 fascic$
spinocere*elos dorsal 3direct4 =4 stra!ate *ul*ul → pedunculul cere*elos inferior → cerebel !. fie se duce in cordonul lateral de partea opusa =4 decusea/a =4
fascic$ spinocere*elos %entral 3incrucisat4 stra!ate *ul*ulpuntea + me/encefalul → pedunculul cere*elos superior
($ ensi*ilitatea interocepti%a In peretii %aselor + organelor 'anglionul spinal → dendrita a/unge la receptori → axonul intra in M
M → axonii intra in fasc$ spinotalamic lateral + a/ung la talamus =4 cale este
multisinaptica (in conditii normale, viscerele nu reactioneaza la stimuli mecanici, termici, cimici, iar influurile nervoase interoceptive nu devin constiente. 3umai in conditii anormale viscerele 5 punctul de plecare al senzatiei dureroase
→ cerebel 'euron 000
Talamus
Talamus
→ axonul se proiecteaza pe cortex (aria somestezica - lo!ul parietal)
Eona de proiectie corticala = difuza
Caile descendente ale motricitatii A$ Calea sistemului piramidal → are originea in corte"ul cere*ral si controleaza motilitatea %oluntara . → fasciculul piramidal 3corticospinal4 are origini corticale diferite: aria motorie, aria premotorie, aria motorie suplimentara + aria motorie secundara, suprapusa ariei senzitive secundare → dintre cele apro. #$555$555 de fi*re ale fasciculului piramidal, cca. H55$555 sunt mielinizate → fi!rele fasciculului piramidal stra!at, in directia lor descendenta, toate cele trei etaje ale 2# si, a/unse la nivelul *ul*ului, se comporta diferit: -cca H; din fi!re se incruciseaza la nivelul !ul!ului ( decusatia piramidala), formand fasciculul piramidal incrucisat 3corticospinal lateral4 , care a/unge in cordonul lateral al maduvei -cca &; din fi!rele fasciculului piramidal 3D se incruciseaza si formeaza fasciculul piramidal direct 3corticospinal anterior4 , care a/unge in cordonul anterior de aceeasi parte , fiind situat langa fisura mediana. - in dreptul fiecarui segment, o parte din fi!re parasesc acest fascicul, se incruciseaza 0 trec in cordonul
anterior opus → in traiectul lui prin 78, din fi!rele fasciculului piramidal se desprind fibre cortico&nucleare , care a/ung la nucleii motori ai nervilor cranieni (similari cornului anterior al maduvei)
In condu/ie- calea sistemului piramidal are doi neuroni0 - 1 neuron cortical- central- de comanda @ - 1 neuron inferior- periferic- de e"ecutie , care poate fi situat in madu%a sau in nucleii motori ai ner%ilor cranieni $ Calea sistemului e"trapiramidal → are originea in eta.ele corticale + su*corticale si controleaza motilitatea involuntara automata + semiautomata. → caile etrapiramidale corticale a/ung la nucleii *a/ali 3corpii striati4 → de la nucleii !azali, prin eferentele acestora ( fibre strionigrice, striorubice + strioreticulate ), a/ung la nucleii din me/encefal (nucleul rosu, substanta
neagra + formatia reticulata) → continuandu-se spre madu%a (prin fasciculele nigrospinale, rubrospinale + reticulospinale) → de la nivelul nucleilor *ul*ari oli%ari + %esti*ulari - se continua cu fasciculele olivospinale + vestibulospinale → toate aceste fascicule etrapiramidale a/ung, in final, la neuronii motori din cornul anterior al madu%ei 'rin caile descendente piramidale + etrapiramidale, centrii encefalici e"ercita controlul motor %oluntar (calea piramidala) + automat (caile extrapiramidale ) asupra musculaturii sceletice → in acest mod sunt reglate tonusul muscular + acti%itatea motorie + sunt mentinute postura si ec)ili*rul corpului.
Ner%ii spinali - conecteaza maduva cu receptorii si efectorii (somatici + vegetativi) - sunt in numar de (# de perec)i (= cer%icali - primul iese intre osul occipital si prima verte!ra cervicala, #& toracali , ; lom*ari, ; sacrali si # in regiunea coccigiana). -nervii spinali sunt formati din doua radacini : < anterioara $ventrala%, motorie • posterioara $dorsala%, senzitiva , care prezinta pe traiectul ei ganglionul spinal !adacina anterioara (ventrala) contine aonii neuronilor somatomotori din cornul anterior al maduvei + aonii neuronilor visceromotori din /umatatea ventrala a cornului lateral. !adacina posterioara (dorsala) prezinta pe traiectul sau ganglionul spinal, la nivelul caruia sunt localizati atat neuronii somatosenzitivi , cat si neuronii viscerosenzitivi -neuronii somatosen/iti%i au o dendrita lunga, care a/unge la receptorii din piele 3 exteroceptori4 sau la receptorii somatici profunzi din aparatul locomotor ( proprioceptori ) → aonul lor intra in maduva pe calea radacinii posterioare. -neuronii %iscerosen/iti%i au si ei o dendrita lunga, care a/unge la receptorii din viscere 3visceroreceptori 4 → aonii lor patrund pe calea radacinii posterioare in maduva si a/ung in /umatatea dorsala a cornului lateral al maduvei (zona viscerosenzitiva) -Radacinile anterioara + posterioara ale nervului spinal se unesc si formeaza trunchiul nervului spinal , care este mi"t, avand in structura sa fi!re somatomotorii, visceromotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive 2runchiul nervului spinal iese la eteriorul canalului verte!ral prin gaura intervertebrala. Aupa un scurt traiect de la iesirea sa din canalul verte!ral, nervul spinal se desface in ramurile sale: ventrala, dorsala, meningiala si comunicanta alba. 'rin a cincea ramura, comunicanta cenusie, fi!ra vegetativa simpatica postganglionara intra in nervul spinal. * !amurile ventrale , prin anastomozare intre ele, formeaza o serie de plexuri/ cervical, brahial, lombar, sacral . → in regiunea toracala ramurile ventrale ale nervilor se dispun su! forma ner%ilor intercostali . * !amura dorsala a nervului spinal contine, ca si ramura ventrala, atat fi!re motorii , cat si fi!re senzitive → se distri!uie la pielea spatelui si musc)ii .g)ea*urilor %erte*rale 3* !amura meningeala a nervului spinal contine fi!re senzitive si vasomotorii pentru meninge 7, 8* !amurile comunicante : → prin cea alba trece fibra preganglionara mielinica , cu originea in neuronul %isceromotor din cornul lateral al maduvei → prin cea cenusie trece fibra postganglionara amielinica , fiind aonul neuronului din ganglionul %egetati% simpatic latero%erte*ral (pareverte!ral)
Madu%a are doua functii0 refle"a si de conducere * Functia reflexa = indeplinita de catre neuronii somatici si vegetativi a$ !eflexele spinale somatice = refle"ele miotatice + nocicepti%e + refle"ul de mers - refleele miotatice = contractia *rusca a unui musc)i- ca raspuns la intinderea tendonului sau → refleul se pune in evidenta lovind cu un ciocan de cauciuc tendonul musciului → aceste reflee se cerceteaza nivelul tendonului lui %ile ( reflexul ahilian), si la tendonul de insertie a musciului cvadriceps pe gam!a ( reflexul rotulian) - refleele miotatice = monosinaptice + au rol in mentinerea tonusului muscular si a pozitiei corpului - receptorii = proprioceptorii musculari - fusurile neuromusculare. - calea aferenta = asigurata de protoneuronul senzitiv proprioceptiv din ganglionul spinal + de prelungirile acestuia. - prelungirea dendritica lunga merge la periferie + se termina la nivelul receptorului - prelungirea axonala scurta patrunde in maduva prin radacinile posterioare si se !ifurca in 2 ramificatii: -una face sinapsa cu neuronul motor din coarnele anterioare de aceeasi parte, incizand arcul refle -alta face sinapsa eu al -lea neuron proprioceptiv din coarnele posterioare, de unde pleaca fasciculele spinocere!eloase - centrul reflexului miotatic = ciar sinapsa dintre neuronul senzitiv si cel motor - calea eferenta = aonul motor - efectorul = fi!ra musculara striata - refleele nociceptive = retragerea unui mem!ru ca raspuns la stimularea dureroasa a acestuia = reflee de aparare.
- receptorii = localizati in piele si sunt mai ales terminatii nervoase - caile aferente = prelungiri (dendrite) ale neuronilor din ganglionul spinal. - centrii = polisinaptici , formati din neuroni senzitivi de ordinul , neuroni de asociatie + neuroni motori - calea eferenta = reprezentata de aonii neuronilor motori - efectorul 5 musciul fleor care retrage mana sau piciorul din fata agentului cauzator al durerii - refleele polisinaptice = au proprietatea de a iradia la nivelul >38, antrenand un numar crescut de neuroni la ela!orarea raspunsului. >tudiul legilor care guverneaza fenomenul de iradiere a fost facut de 'fluger. *$ !eflexele spinale vegetative → in maduva spinarii se incid reflee de reglare a %asomotricitatii (reflee vasoconstrictoare + vasodilatatoare ), sudorale- pupilodilatatoare- cardioacceleratoare- de mictiune- de defecatie
+ se"uale * Functia de conducere a maduvei spinarii = asigurata de de cai scurte- de asociatie
caile ascendente + descendente , prezentate anterior, dar si
Encefalul - TC- cere*elul- diencefalul + emisferele cere*rale =4 ca si maduva, acoperit de meningele cere!rale
Trunc)iul cere*ral → este format din $eta/e: bulb (maduva prelungita), puntea lui 9arolio + mezencefalul → in trunciul cere!ral si au originea 1 din cele 12 pereci de nervi cranieni. → bulbul - puntea + mezencefalul = sediul unor refle"e somatice + %egetati%e: salivator, de deglutitie, de voma, tuse stranut, masticator, cardioacceleratori, cardioini!tori, de clipire, pupilare de acomodare, fotomotor si lacrimal.
Ner%ii cranieni -fac parte din NP si sunt in numar de 12 pereci → se deose!esc de nervii spinali prin aceea ca nu au o dispozitie metamerica si nu au doua radacini (dorsala si ventrala). #lasificarea nervilor cranieni 'ervii 0, 00 + 9000 ! senzoriali , conducand ecitatii olfactive (), optice () + statoacustice (F). 'ervii 000, 09, 90, :0, :00 = motori 'ervii 9, 900, 0:, : ! micsti 3otam, in plus, ca nervii 000, 900, 0:, : au in structura lor si fi*re parasimpatice preganglionare , cu originea in nucleii vegetativi (parasimpatici) ai trunciului cere!ral.
Ner%ul
1i*re componente
somatomotorii III
Tro)lear 3motor4
somatomotorii somatosen/iti% e din ramura oftalmica
<
Trigemen 3mi"t4
fosa interpedunculara
Gm. etrinseci ai glo!ului ocular: drept intern, drept superior, drept inferior, o!lic inferior + ridicator al pleoapei G. sfincter al irisului (m. constrictor pupilar) + fi!rele circulare ale m. ciliar (al cristalinului)
din mezencefal
Nucleul motor al n$ I< din mezencefal
(senzitiva) +
mandi*ulara
din 2#
ma"ilara
2istri*utia
Nucleul Edinger Jestp)all + Perlia
Neuronul # in ganglionul trigeminal 'asser Neuronul & se afla in nucleii trigeminali
(senzitiva),
Originea aparenta
Nucleul motor al n$ III din mezencefal
Oculomotor 3motor4 %isceromotorii 3parasimpatice 4
I<
Originea reala
fata posterioara a TC- su* lama c%adrigemina
1unctia
Giscarile glo!ului ocular
?efleul pupilar de constrictie a pupilei + refleul de
acomodare
G. o!lic superior al glo!ului ocular
Giscarile glo!ului ocular
'ielea fetei
>ensi!ilitatea eteroceptiva la nivelul fetei
Gm. masticatori
Giscari masticatorii
G. drept etern al glo!ului ocular
Giscarile glo!ului ocular
partea anterioara a puntii
(mita)
somatomotorii din r$ mandi*ulara (mita)
Nucleul motor 3masticator4 al n$ < din punte
Nucleul motor n$
A*ducens 3motor4
somatomotorii
din punte (incon/urat de genunciul facialului)
santul *ul*o pontin
somatomotorii
Nucleul motor al n
Gm. mimicii
"presia fetei
un genunci intern)
1acial 3mi"t4
%isceromotorii 3parasimpatice 4 sen/oriale gustati%e 3
'losofaringian 3mi"t4
ID
D
%isceromotorii parasimpatice
DII
Bipoglos 3motor4
'anglionul carpa 'anglionul Corti Nucleul am*iguu 3ID- D- DI4 din bulb Nucleul sali%ator inferior din bulb
sen/oriale gustati%e somatomotorii
Nucleul am*iguu 3ID- D- DI4 din bulb
%isceromotorii parasimpatice
Nucleul dorsal al %agului 3D4 din bulb
sen/oriale gustati%e
Hanglion de pe traiectul nervului (protoneuron) =4 37>
somatomotorii
Radacina *ul*ara din nucleul am*iguu 3ID- D- DI4 din bulb
somatomotorii
Radacina spinala din cornul anterior al madu%ei cer%icale
omatomotorii
santul *ul*o pontin
din punte 3euronul 1 = ganglionul geniculat =4 37>
Hanglion de pe traiectul nervului (protoneuron) =4 37>
Accesor 7 spinal 3motor4
DI
Nucleul lacrimal + nucleul sali%ator superior pt$ n$
Nucleul )ipoglosului 3DII4 din !ul!
santul *ul*o pontin
8uleg ecitatii gustative de la corpul
lim*ii
>ensi!ilitatea gustativa
Hlandele lacrimale, su!mandi!ulare, su!linguale
>ecretia salivara si lacrimala
?eceptorii vesti!ulari
>imtul ecili!rului
?eceptorii coleari
>ensi!ilitatea acustica
G. faringelui
?idicarea faringelui
Hlandele parotide
>ecretia salivara
santul retrooli%ar 8uleg ecitatii gustative in #7(
posterioara a lim*ii Guscii laringelui si faringelui
santul retrooli%ar
9rgane din torace si a!domen 8uleg sensi!ilitatea gustativa de la !aza radacinii lim!ii
maduva cervicala
'rin ramura interna care patrunde in nervii vagi, fi!rele a/ung la muscii laringelui 'rin ramura eterna, fi!rele a/ung la mm. (>8G) + trapez
santul preoli%ar
Gm. lim!ii
santul retrooli%ar santul colateral anterior din
>ensi!ilitatea gustativa nerveaza mm. laringelui + faringelui nerveaza mm. netezi >ensi!ilitatea gustativa
Giscarile laringelui Giscarile capului si umarului Giscarile lim!ii in vor!ire, masticatie
Ner%
1i*re
Protoneuron 3originea4
2eutoneuron
<
Trigemen 3mi"t4
Hanglionul trigeminal situat pe traiectul nervului (protoneuronul)
3ucleii trigeminali din trunciul cere!ral
1acial 3mi"t4
Ii!re (somato)senzitive din ramura oftalmica (senzitiva), mailara (senzitiva) + mandi!ulara (mita) Ii!re senzoriale gustative
3ucleul solitar din !ul!
Hanglionul geniculat de pe traiectul nervului (protoneuronul) Hanglionul lui >carpa
ID D
'losofaringian 3mi"t4
Ii!re senzoriale vesti!ulare Ii!re senzoriale coleare (auditive) Ii!re senzoriale gustative Ii!re senzoriale gustative
Hanglionul 8orti Hanglionul geniculat de pe traiectul nervului (protoneuronul) Hanglionul geniculat de pe traiectul nervului (protoneuronul)
3ucleii vesti!ulari din !ul! 3ucleii coleari din punte 3ucleul solitar din !ul! 3ucleul solitar din !ul!
Cere*elul - ocupa fosa posterioara a craniului , fiind separat de emisferele cere!rale prin cortul cere*elului, ecrescenta a durei mater cere!rale
- e situat inapoia bulbului si a puntii , cu care delimiteaza ca%itatea %entriculului I< - are forma unui fluture, prezentand o portiune mediana, vermisul + 2 portiuni voluminoase = emisfere cerebeloase - cere!elul este legat de !ul!, punte + mezencefal prin pedunculii cere*elosi inferiori- mi.locii + superiori → acesti pedunculi contin fibre aferente + eferente (cei mi/locii contin numai fi!re aferente) - suprafata cere!elului = !razdata de santuri paralele, cu diferite adancimi: - unele sunt numeroase + superficiale, delimitand lamelele 3foliile4 cere*eloase - altele = mai adanci, care delimiteaza lo*ulii cere*elului - altele = foarte adanci adanci (in numarde 2), care delimiteaza lo*ii cere*elului → lo!ii sunt posterior (neocere*el) + anterior ( paleocere*el) + floculonodular ( ar)icere*el) - la eterior, se afla un strat de su!stanta cenusie, care formeaza scoarta cerebelului . >coarta cere!eloasa incon/oara su!stanta al!a centrala, care trimite prelungiri in interior, dand, in ansam!lu, aspectul unei coroane de ar!ore → de unde numele de arborele vietii -in interiorul masei de su!stanta al!a se gasesc zone de su!stanta cenusie, care formeaza nucleii cerebelului - e"tirparea cere*elului produce astenie (scaderea fortei voluntare), astazie (tul!urari ale ortostatismului) + atonie (diminuarea tonusului muscular) → dupa cateva luni tul!urarile se atenueaza prin compensare corticala. 2iencefalul cuprinde: - talamusul - releu (intrerupere sinaptica) pentru toate sensibilitatile , cu eceptia celor olfactive, vizuale + auditive - metatalamusul 6 releu al sensi!ilitatilor vizuala si auditiva - )ipotalamusul - centru superior de integrare, reglare + coordonare ale principalelor functii ale organismului , printre care meta!olismul intermediar, secretia endocrina, termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei + satietatii, unele acte comportamentale, ritmul somn-vege s.a.
Emisferele cere*rale - prezinta partea cea mai voluminoasa a >38 - sunt legate intre ele prin comisurile creierului si in interior contin ventriculii laterali, 0 + 00 - activitatea mai complea a membrului superior drept + localizarea centrului vorbirii in emisfera stanga determina asimetria de volum (emisfera stanga e mai dezvoltata la dreptaci) - emisferele cere!rale prezinta ( fete: laterala- mediala + inferioara (*a/ala) → pe fata laterala se o!serva 2 santuri mai adanci: fisura laterala a lui S;lvius + santul central !olando → acesta santuri delimiteaza , lo*i: 1-lo* frontal 6 situat inaintea santului central ?olando 2-lo* parietal 6 deasupra sciziunii laterale $-lo* temporal 6 su! fisura laterala >Jlvius &-lo* occipital 6 situat in partea posterioara - santurile mai putin adanci impart lo!ii in giri → pe fata mediala se o!serva santul corpului calos → posterior se afa scizura calcarina = sant orizontal → pe fata *a/ala incepe fisura laterala a lui S;lvius, care imparte aceasta fata in: 1- lo* or*ital - situat anterior de fisura laterala → la nivelul acestui lo! or!ital se remarca un sant cu directie antero - posterioara = santul olfactiv, care adaposteste bulbul olfactiv → lateral de santul olfactiv = santurile orbitare, dispuse su! forma literei B#C, intre care se delimiteaza girii orbitali 2- lo* temporooccipital 6 situat posterior de fisura laterala → prezinta santul hipocampului , santul colateral si santul occipito&temporal → intre acestea se delimiteaza ( giri: hipocampic + occipito&temporal medial + lateral 8a si la cere!el, substanta cenusie este dispusa: - la suprafata- formand scoarta cere*rala, - in profunzime- formand nucleii *a/ali (corpii striati) Substanta alba incon/oara ventriculii cere!rali + . #orpii striati ( nucleii bazali ) = nuclei importanti ai sistemului etrapiramidal + sunt situati deasupra + lateral de talamus.
coarta cere*rala -reprezinta eta/ul superior de integrare a activitatii sistemului nervos u*stanta al*a a emisferelor cere*rale este formata din: - fi*re de proiectie - unesc in am!ele sensuri scoarta cu centrii subiacenti - fi*re comisurale - unesc cele emisfere , formand corpul calos, fornixul $trigonul cerebral% + comisura alba anterioara. - fi*re de asociatie 6 leaga regiuni din aceeasi emisfera cere!rala. - scoarta cere!rala cuprinde paleocorte"ul + neocorte"ul
Paleocorte"ul 3sistemul lim*ic4 - are coneiuni intinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamusul, talamusul, epitalamusul , si mai putin cu neocorteul - cea mai importanta componenta a sistemului lim!ic = calea olfactiva → formata din nervii olfactivi + hipocampul
- paleoeocorteul ocupa o zona restransa pe fata mediala a emisferelor cere!rale → este alcatuit numai din doua straturi celulare si este sediul proceselor psihice afectiv&emotionale + al actelor de comportament instinctiv .
Neocorte"ul -alcatuit din : straturi celulare , reprezinta sediul proceselor psihice superioare 6 activitatea nervoasa superioara 6 %3> (curent, prin aceasta se inteleg procesele care stau la !aza memoriei- in%atarii- gandirii- creatiei etc.) - functiile neocorteului se grupeaza in: senzitive, asociative + motorii. • Functiile senzitive - se realizeaza prin segmentele corticale ale anali/atorilor • Functiile asociative - realizeaza perceptia comple"a a lumii incon.uratoare + semnificatia diferitelor sen/atii • Functiile motorii - emisferele cere!rale controleaza intreaga activitate motorie somatica- %oluntara + in%oluntara → principalele structuri implicate in acest control = corte"ul motor + nucleii *a/ali (corpii striati).
Refle"ele neconditionate + conditionate 1- reflexul neconditionat = innascut + este caracteristic speciei (e. refleul alimentar, refleul de aparare). 2- reflexul conditionat = un raspuns ,,invatatC, pe care centrii nervosi il dau unui stimul initial indiferent (fara importanta !iologica) -la aparitia unui semnal absolut (cu importanta !iologica), animalul de eperienta raspunde printr-un refle neconditionat -la un semnal indiferent , animalul nu da nici un raspuns sau are o reactie de orientare. .'. 'avlov a descoperit posi!ilitatea incarcarii e"citantilor indiferenti cu semnificatii noi + transformarea lor in stimuli conditionali, prin: < asociere - la administrarea unui stimul a!solut (rana) sa se asocieze un stimul indiferent (sonor sau luminos) < precesiune - stimulul indiferent sa preceada ecitantul a!solut < dominanta - animalul sa fie flamand, astfel incat instinctul alimentar sa fie dominant in timpul asocierii stimulilor < repetare - pentru formarea unui refle conditionat sunt necesare #5 pana la (5 de sedinte de ela!orare 'avlov a eplicat mecanismul ela!orarii ?8 pe !aza aparitiei unor coneiuni intre centrii corticali ai analizatorilor vizual sau auditiv si ariile corticale vegetative stimulate de ecitantul a!solut. -refleele conditionate, spre deose!ire de cele innascute, se inchid la nivel cortical → ele se sting daca stimulul conditional nu este intarit din timp in timp prin cel a!solut ( in)i*itie corticala) -'avlov a aratat ca la !aza tuturor activitatilor nervoase stau doua procese: e"citatia + in)i*itia "xcitatia = procesul nervos activ care se manifesta prin initierea unei activitati sau amplificarea uneia preeistente 0nhibitia = tot un proces activ care se manifesta prin diminuarea sau si starea unei activitati anterioare. "ista ini!itie: - e"terna neconditionata (supraliminara - de protectie + prin inductie negativa) → determinata de stimuli din afara focarului cortical activ - interna conditionata (de stingere, de intarziere + de diferentiere), care apare ciar in interiorul focarului cortical activ + este specifica scoartei cere!rale. %m!ele procese = etrem de mo!ile, putand iradia pe o suprafata corticala sau sa se concentreze intr-o zona limitata.
Termen
E"plicitare
>38 >3' 3euron de asociatie (interneuron) 3euron senzitiv (neuron aferent) 3euron motor (neuron eferent) 3erv
"ncefal + maduva spinarii 3ervi, ganglioni + pleuri 3euron multipolar localizat in intregime in >38 3euron care transmite impulsuri de la receptori la >38 3euron care transmite impulsuri de la >38 la un organ efector %sociere de fi!re nervoase incon/urate de tesut con/unctiv@ poate fi senzitiv, motor sau mit 3erv care stimuleaza contractia muscilor sceletici 3erv care regleaza contractia musculaturii netede, a miocardului + secretia glandular Hrup de corpi neuronali localizati in afara >38 Hrup de corpi neuronali localizati in >38 Hrup de fi!re nervoase care leaga parti ale >38
3erv motor somatic 3erv motor vegetativ Hanglion 3ucleu 7ract
istemul ner%os %egetati% Centrii ner%osi %egetati%i + legatura lor cu efectorii / -centrii ner%osi - situati intrane%ra"ial 3NC4 + e"trane%ra"ial , aflati in relatie cu organele a caror activitate o controleaza - formeaza sistemul ner%os %egetati% 3N<4 - in cadrul >3F deose!im, structural + functional, un sistem nervos simpatic + unul parasimpatic → cele mai multe organe primesc o inervatie vegetativa du*la + antagonica
→ in alte organe simpaticul + parasimpaticul eercita efecte de acelasi tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ + calitativ → eista si organe asupra carora numai unul dintre sisteme are efect Ka !aza activitatii >3F sta refle"ul, care se desfasoara pe !aza arcului refle" %egetati% → calea aferenta a arcului nervos vegetativ = asemanatoare cu aceea de la arcul refle somatic. -neuronul viscero-aferent isi are originea in ganglionii spinali sau in ganglionii etranevraiali atasati nervilor cranieni → dendrita lor a/unge la receptorii din organe sau vase (!aroreptori, presoreceptori, cemoreceptori), iar aonul patrunde in nevra intrand in legatura cu centrul vegetativ (simpatic sau parasimpatic). → calea eferenta a refleului vegetativ se deose!este fundamental de cea a refleului somatic datorita eistentei unor: - ganglioni %egetati%i latero%erte*rali - in cazul sistemului simpatic - ganglioni %egetati%i .u"ta%iscerali + intramurali - in cazul sistemului parasimpatic - la nivelul ganglionilor are loc sinapsa intre axonul neuronului vegetativ preganglionar , prevazut cu teaca de mielina, si neuronul vegetativ postganglionar , al carui aon nu are teaca de mielina - aonul neuronului postganglionar formeaza fi*ra postganglionara → care a/unge la organul efector %egetati% (musci neted sau glanda) - >3F formeaza, la nivelul diferitelor viscere, ple"uri %egetati%e mite, simpatico-parasimpatice - centrii sistemului simpatic se afla in coarnele laterale ale madu%ei toracale + lom*are superioare . - centrii sistemului parasimpatic sunt situati atat in nucleii parasimpatici din trunc)iul cere*ral , cat si in madu%a sacrala &,, unde se descrie nucleul parasimpatic pel%in.
Caile sistemului ner%os %egetati% - simpaticul isi are caile lui proprii, reprezentate de lanturile simpatice para%erte*rale (latero-verte!rale) - parasimpaticul cranian foloseste calea unor ner%i cranieni III-
ner%ilor pel%ici - lanturile simpatice paravertebrale (latero-verte!rale) = 2 lanturi de ganglioni situati de-o parte si de alta a coloanei verte!rale → ganglionii latero%erte*rali sunt legati si cu ner%ii spinali prin ramuri comunicante - in cazul sistemului simpatic, sinapsa intre fi!rele pre + postganglionara are loc in ganglionii latero%erte*rali , apartinand lanturilor paraverte!rale → deoarece acesti ganglioni sunt foarte aproape de maduva, fi!ra preganglionara = scurta + fi!ra postganglionara = lunga - cazul sistemului parasimpatic , sinapsa intre fi!ra pre + postganglionara are loc in ganglionii .u"ta%iscerali (aproape de viscer) sau intramurali (aflati ciar in peretele organului) → cum sunt pleurile din peretii tu!ului digestiv → fi!ra preganglionara = lunga + fi!ra postganglionara + scurta, fiind foarte aproape de organul respectiv - la am!ele sisteme, intre fi!ra preganglionara + cea postganglionara se eli!ereaza acelasi mediator cimic:
acetilcolina - la sistemul simpatic, la capatul periferic al fi!rei postganglionare, acolo unde aceasta ia contact cu organul efector, se eli!ereaza noradrenalina - la sistemul parasimpatic - acetilcolina 'rin controlul asupra miocardului- musculaturii netede + glandelor, >3F coordoneaza activitatea viscerelor si a vaselor sangvine → este vor!a, asadar, despre efectori care nu sunt, in mod o!isnuit, su! control voluntar Arcul refle" %egetati% are aceleasi componente cu cel somatic → diferenta consta in modul in care este alcatuita calea eferenta → aceasta cuprinde doi neuroni 0 - primul = preganglionar are corpul neuronal situat in substanta cenusie medulara sau cerebrala, iar aonul sau face sinapsa cu cel de al doilea neuron intr-un ganglion vegetativ = postganglionar
Originea fi*relor preganglionare + locali/area ganglionilor %egetati%i a.uta la diferentierea celor & componente ale N<0 - componenta simpatica - activeaza organismul pentru lupta + aparare, mai ales prin eli!erarea de noradrenalina din fi!rele postganglionare + de adrenalina din medulosuprarenala - componenta parasimpatica - produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpaticului, prin eli!erarea din fi!rele postganglionare a acetilcolinei %ctiunile celor doua componente tre!uie ecili!rate pentru mentinerea omeostaziei.
Caracteristica Originea fi*relor preganglionare Locali/area ganglionilor
N< simpatic
N< parasimpatic
Eonele toracica + lom!ara ale maduvei spinarii Kanturile para + preverte!rale
2istri*utia fi*relor
n intregul organism
7runci cere!ral + zona sacrala a maduvei spinarii Hanglioni terminali in interiorul (intramurali) sau in apropierea efectorilor (/utaviscerali) Kimitata, in principal, la cap si
postganglionare OR'ANUL E1ECTOR Oc)i Iris 3musc)i dilatator pupilar4 Iris 3musc)i constrictor pupilar4 Musc)i ciliar 'lande Lacrimala udoripara ali%are 'astrice Intestinale Medulosuprarenala Cord 1rec%enta Conducere 1orta de contractie
Plamani Ar*orele *ronsic 'lande mucoase Tract gastrointestinal Motilitate finctere 1icat Pancreas plina Tract urinar
viscere
E1ECTUL TIMULARII IMPATICE
E1ECTUL TIMULARII PARAIMPATICE
Ailatarea pupilei (midriaza) 3u are efect ?elaare (pentru vederea la distanta)
3u are efect 8onstrictia pupilei (mioza) 8ontractie (pentru vederea de aproape)
; secretia + secretia ; secretia - determina secretia salivara vascoasa ; secretia 3u are efect + secretia ormonala
+ secretia + secretia la nivel palmar secretia - determina secretia salivara apoasa + secretia + secretia 3u are efect
n principal vasoconstrictie: afecteaza ma/oritatea vaselor (arteriole din tegument, viscere + partial din muscii striati)
; ; 3u are efect Ailatatie in cateva teritorii vasculare
Ailatatie - secretia
8onstrictie + secretia
- miscarea + inciderea + glicogenoliza - secretia eocrine + contractia ?educe de!itul urinar si secretia de renina (ormon) Aetermina contractia sfincterului vezical intern + ini!a, - stimuleaza, ; scade, creste
+ miscarea ?elaeaza sfincterele (de cele mai multe ori) 3u are efect + secretia eocrina 3u are efect 8ontracta detrusorul ?elaeaza sfincterul vezical intern
&$ Anali/atorii = sisteme morfofunctionale prin intermediul carora, la nivel cortical, se realizeaza anali/a cantitati%a + calitati%a a
stimulilor din mediul e"tern + intern- care actionea/a asupra receptorilor - ecitatiile propagate pe caile senzitive determina, in ariile corticale , formarea de sen/atii 1iecare anali/ator este alcatuit din trei segmente0 periferic- intermediar + central 1-segmentul periferic 3receptorul4 = o formatiune specializata, care poate percepe o anumita forma de energie din mediul etern sau intern, su! forma de stimuli 2- segmentul intermediar 3de conducere4 = format din caile ner%oase prin care impulsul nervos care conduce stimulii este transmis la scoarta cere!rala → caile ascendente = directe + indirecte - pe calea directa , cu sinapse putine, impulsurile sunt conduse rapid + proiectate intr-o arie corticala specifica fiecarui analizator - pe calea indirecta (sistemul reticular ascendent activator), impulsurile sunt conduse lent + proiectate cortical, in mod difuz + nespecific $ segmentul central = reprezentat de aria din scoarta cere*rala la care a.unge calea de conducere si la nivelul careia stimulii sunt transformati in sen/atii specifice
#$ Anali/atorul cutanat Pielea = un imens camp receptor, datorita numeroaselor + variatelor terminatii ale anali/atorului cutanat , care informeaza centrii nervosi superiori asupra proprietatilor si fenomenelor cu care organismul vine in contact
-in piele se gasesc receptorii0 tactili- termici- durerosii- de presiune + pentru %i*ratii - pielea = in%elisul protector + sensi*il al organismului si se continua, la nivelul orificiilor naturale ale organismului, cu mucoasele → este alcatuita, de la suprafata spre profunzime, din trei straturi: epidermul (aflat in contact direct cu mediul etern), dermul + )ipodermul (sau tesutul su!cutanat) "pidermul = un epiteliu pluristratificat eratini/at , ce prezinta: - profund: stratul germinativ - superficial: stratul cornos - in epiderm nu patrund %ase, acesta fiind ranit prin osmo/a din lic)idul intercelular - epidermul contine, insa, terminatii ner%oase li*ere ermul = patura con.uncti%a densa, in care se gasesc %ase de sange + limfatice , terminatii ner%oase si ane"e cutanate (firele de par + canalele glandelor eocrine) → e format din: - un strat spre epiderm = dermul papilar → in acest strat papilar se afa papilele dermice = niste ridicaturi tronconice → pe suprafata degetelor papilele sunt ai evidente + formeaza niste proeminente numite creste papilare, a caror intiparire da amprentele, cu importanta in medicina legala + in criminalistica - un strat spre ipoderm = dermul reticular → constituit din fibre de colagen + elastice, formand fascicule groase -elementele celulare = relativ rare
pulpei degetelor !eceptorii termici = terminatii nervoase libere , cu diametrul mic + nemielinizate → eista doua tipuri: - cei care trimit impulsuri atunci cand temperatura tegumentului scade = receptori pentru rece - cei care trimit impulsuri atunci cand temperatura cutanata creste = receptori pentru cald ?eceptorii pentru rece ii depasesc ca numar pe cei pentru cald. 7emperaturile etreme stimuleaza si receptorii pentru durere (alergoreceptori). !eceptorii pentru durere = in principal, terminatii nervoase libere , insa toti receptorii cutanati pot transmite impulsuri care pot fi interpretate ca durere daca sunt stimulati e"cesi% - receptorii pt. durere sunt stimulati de trei categorii de factori K mecanici- termici + c)imici - se adapteaza putin sau deloc in prezenta stimulului → mai mult, persistenta s timulului poate duce la cresterea in intensitate a senzatiei
Campul receptor si acuitatea sen/oriala #ampul receptor al unui neuron implicat in sensi!ilitatea cutanata = aria tegumentara a carei stimulare determina modificari in rata de descarcare a neuronului respecti% → suprafata campului receptor = in raport in%ers proportional cu densitatea receptorilor din regiune -cuitatea tactila se caracterizeaza prin pragul de percepere distincta a doua puncte diferite si este distanta minima la care, prin stimularea a doua puncte apropiate, su!iectul percepe atingerea fiecaruia dintre ele → valoarea acesteia variaza intre &mm la %arful lim*ii si ;5 mm in anumite zone de pe toracele posterior .
&$ Anali/atorul ineste/ic -desfasurarea normala a activitatii motorii necesita informarea permanenta a NC asupra po/itiei spatiale a corpului, a diferitelor sale segmente si a gradului de contractie a musc)ilor → acesta informatii sunt furnizate de: - receptorii aparatului vestibular - receptorii vizuali si cutanati
- proprioceptori = anumiti receptori specifici care se afla in aparatul locomotor Receptorii anali/orului ineste/ic sunt situati in musc)i- tendoane- articulatii- periost- ligamente corpusculii 9ater > Pacini = receptorii din articulatii + periost , identici cu cei din piele → sunt sensi!ili la miscari + modificari de presiune - corpusculii neurotendinosi Golgi = situati la .onctiunea musc)i K tendon → in corpuscul patrund 1-$ fi!re nervoase, care sunt stimulate de intinderea puternica a tendonului → ei monitorizeaza continuu tensiunea produsa in tendoane si a/uta la pre%enirea contractiei musculare e"cesi%e sau a alungirii e"agerate a musciului -terminatiile nervoase libere se ramifica in toata grosimea capsulei articulare + transmit sensi*ilitatea dureroasa
articulara - fusurile neuromusculare = diseminate printre fi*rele musculare striate, care sunt stimulate de tensiunea de/%oltata in timpul contractiei musculare → sunt formate din ;#5 fi*re musculare modificate (= fi!re intrafusale), continute intr-o capsula con.uncti%a si dispuse paralel cu cele etrafusale - portiunile periferice = contractile - portiunea centrala = necontractila → contine nuclei - fusurile au inervatie: - sen/iti%a - asigurata de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal - motorie 6 asigurata de axonii neuronilor din cornul anterior al maduvei → acesti aoni a/ung la partea periferica a fi!relor cu sac nuclear si cu lant nuclear pe care le contracta, determinand intinderea portiunii centrale → ceea ce duce la stimularea fi!relor senzitive anulospirale + a celor Bin floareC. - impulsul nervos se transmite neuronului , ceea ce duce la contractia fi*relor e"trafusale , determinand contractia
musc)iului - impulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse prin 2 cai: - pentru sensi*ilitatea ineste/ica (simtul-pozitiei + al miscarii in spatiu) → prin fasciculele spino&bulbare - pentru sensi*ilitatea propriocepti%a de reglare a miscarii (simtul tonusului muscular), prin fasciculele spino&cerebeloase ventral + dorsal - dispunerea in paralel a fi*relor intrafusale face ca intinderea fi!relor e"trafusale sa determine si intinderea celor intrafusale - in maduva spinarii eista doua tipuri de motoneuroni care inerveaza muscii sceletici: - cei care inerveaza fi!rele extrafusale = motoneuronii - cei care inerveaza fi!rele intrafusale = motoneuronii - rela"area musculara este pre%enita prin intinderea + activarea fusurilor , care, la randul lor, declanseaza o contractie reflexa → acest mecanism produce o intindere + o tensiune musculara de relaare - tonusul muscular
($ Anali/atorul olfacti% 3 & neuroni4 -simtul mirosului - olfactia - este sla! dezvoltat la om, comparativ cu unele animale → rolul sau principal = a depista prezenta in aer a unor su*stante mirositoare, eventual noci%e, si, impreuna cu simtul gustului, de a participa la aprecierea calitatii alimentelor + la declansarea secretiilor digesti%e Receptorii anali/atorului olfacti% = c)emoreceptori, care ocupa partea postero&superioara a foselor nazale , fiind reprezentati de celulele bipolare din mucoasa olfactiva - care are si rol de prim neuron → celulele !ipolare au o dedrita scurta si groasa , care se termina cu o %e/icula ! *utonul olfacti% , prevazuta cu cili → a"onii celulelor *ipolare pleaca de la polul !azal si se inmanunceaza pentru a forma nervii olfactivi (1-2), care stra!at lama ciuruta a etmoidului si se termina in *ul*ul olfacti%, facand sinapsa cu neuronii multipolari $celulele mitrale% de la acest nivel, care reprezinta al IIlea neuron al caii olfactive → a"onii lor formeaza tractul olfacti%, care in final se proiecteaza pe fata mediala a lo*ului temporal (aria olfactiva - girul ipocampic + nucleul amigdalian) -calea olfactiva 3D are legaturi directe cu talamusul -pentru a putea fi mirosita, o su!stanta tre!uie sa fie volatila si sa a/unga in nari + sa fie solubila, astfel incat sa poata traversa stratul de mucus si sa atinga celulele olfactive → desi omul poate distinge pana la #5$555 de mirosuri diferite, eista un numar de aproimativ ;5 de mirosuri primare , din a caror com!inare, in proportii diferite, poate rezulta intreaga diversitate de senzatii olfactive.
,$ Anali/atorul gustati% → simtul gustului are rolul de a informa asupra calitatii alimentelor introduse in gura, dar intervine si in declansarea
refle"a neconditionata a secretiei glandelor digesti%e Receptorii anali/atorului gustati% = c)emoreceptori = mugurii gustati%i, situati la nivelul papilelor gustative caliciforme $5 circumvalate%, fungiforme +foliate din mucoasa linguala (papilele filiforme nu au muguri gustativi) → mugurii gustativi au forma o%oidala → in structura lor se gasesc celulele sen/oriale, care prezinta la polul apical un micro%il - la polul *a/al al celulelor gustative sosesc terminatii ner%oase ale ner%ilor faciali- glosofaringian + %ag
- protoneuronul caii gustative se afla in ganglionii ane"ati ner%ilor enumerati - al doilea neuron se afla in nucleul solitar din *ul* - axonii deutoneuronului se incrucisea/a → dupa care se indreapta spre talamus → iar de la acest nivel impulsurile a/ung in aria gustati%a, situata in partea inferioara a girului postcentral Senzatia primara de gust → identitatea su!stantelor cimice specifice care stimuleaza receptorii pentru gust este inca incomplet cunoscuta → au fost identificati cel putin #( posi!ili sau pro!a!ili receptori c)imici in celulele gustative → din punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calitatile de perceptie au fost impartite in , categorii generale, numite senzatii gustative primare: acru- sarat- dulce + amar - cei mai multi dintre mugurii gustativi pot fi stimulati de & sau mai multi stimuli gustati%i si ciar si de unii stimuli gustativi care nu intra in categoria celor primari (insa de o!icei predomina una sau doua dintre categoriile descrise) - la contactul dintre su*stantele sapide si celulele receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolari/are a acestora, cu aparitia potentialului de receptor, astfel: su*stantele c)imice se leaga de molecule proteice receptoare, care patrund in mem*rana micro%ililor si descid canale ionice → acestea, odata descise, permit patrunderea ionilor de sodiu care vor depolari/a celula - mugurii gustati%i = distri!uiti pe suprafata lim*ii, astfel incat se pot delimita zone caracteristice pentru perceptia unui anumit tip de gust fundamental de la *a/a lim*ii =4 pt. gustul amar • de pe marginile lim*ii =4 la acru • de pe %arful lim*ii =4 la dulce • din partea anterioara a marginilor lim*ii =4 pentru sarat •
;$ Anali/atorul %i/ual → vederea furnizeaza peste 5 din informatiile asupra mediului incon/urator, de aceea are o importanta fiziologica considera!ila, nu numai in diferentierea lumino/itatii- formei + culorii o!iectelor, dar si in orientarea spatiumentinerea ec)ili*rului + a tonusului cortical 3atentia4 'lo*ul ocular → de forma aproimativ sferica, este situat in or*ita Peretele globului ocular este format din ( tunici concentrice (eterna, medie + interna) + din medii refringente Tunica e"terna = fi!roasa + formata din & portiuni inegale: → anterior se afla corneea = transparenta (neavand vase de sange), dar are in structura sa numeroase fi*re ner%oase → posterior se afla sclerotica = tunica opaca, reprezinta 8(? din tunica fi!roasa → pe sclerotica se insera musc)ii e"trinseci ai glo*ului ocular → posterior este perforata de fi!rele n$ optic (care paraseste glo!ul ocular) + de artera care intra in glo!ul ocular Tunica medie = vasculara, prezinta ( segmente care, dinspre posterior → spre anterior, sunt: a* #oroida - se intinde posterior de ora serrata (care reprezinta limita dintre coroida si corpul ciliar) → in partea sa posterioara, coroida este prevazuta cu un orificiu prin care iese n$ optic b* #orpul ciliar - se afla imediat anterior de ora serrata → si prezinta, in structura sa, procesele ciliare + m$ ciliar (format din fi!re musculare netede) - fi*rele circulare = inervate de parasimpatic 0 fi*rele radiare = inervate de simpatic - procesele ciliare = alcatuite din aglomerari capilare si secreta umoarea apoasa c* 0risul = o diafragma in fata anterioara a cristalinului → in mi/loc, prezinta un orificiu numit pupila - irisul are rolul unei diafragme care permite reglarea cantitatii de lumina ce soseste la retina Tunica interna = reprezentata de retina = mem!rana fotosensi!ila care realizeaza receptia + transformarea stimulilor luminosi in influ" ner%os → retina se intinde posterior de ora serrata si prezinta & regiuni importante: < pata galbena (macula lutea ) - situata in dreptul a"ului %i/ual → la nivelul ei se gasesc mai multe conuri decat *astonase → in centrul maculei lutea se afla o concavitate = fo%ea centralis 6 numai cu conuri < pata oarba = situata medial + inferior de pata gal!ena = reprezinta locul de iesire a n$ optic din glo*ul ocular 0 de intrare a aa$ glo*ului ocular → in pata oar!a nu e"ista elemente fotosensi*ile n structura retinei se descriu #5 straturi, in care se intalnesc ( feluri de celule functionale , aflate in relatii sinaptice: - celule fotoreceptoare , cu prelungiri in forma de con + bastonas - celule *ipolare - celule multipolare - celule de sustinere + celule de asociatie - celulele cu bastonase = celule nervoase modificate, in numar de circa #&; de milioane → *astonasele = adaptate pentru %ederea nocturna, la lumina sla!a - celulele cu conuri = tot celule nervoase modificate, in numar de :H milioane, mai numeroase in pata gal*ena @ in fo%ea centralis eista numai celule cu conuri → conurile = adaptate pentru %ederea diurna, colorata, la lumina intensa Mediile refringente = sunt reprezentate de: corneea transparenta- umoarea apoasa- cristalinul + corpul %itros a* #ristalinul - are forma unei lentile !iconvee, transparente, localizata intre iris si corpul %itros → este invelit de o capsula elastica 6 cristaloida → cristalinul = e mentinut la locul sau printr-un sistem de fi!re care alcatuiesc ligamentul suspensor
→ 3D contine %ase sang%ine, nutritia sa facandu-se prin difuziune, de la %asele proceselor ciliare b* @moarea apoasa = un licid incolor, care se formeaza printr-o activitate secretorie a proceselor ciliare. c* #orpul vitros are o forma sferoidala, consistenta gelatinoasa + este transparent → ocupa camera vitroasa, situata inapoia cristalinului Iunctia principala a analizatorului vizual = perceperea lumino/itatii- formei + culorii o*iectelor din lumea
incon.uratoare$ Aparatul dioptric ocular = format din cornee (cu o putere de refractie de aproimativ ,5 de dioptrii) + cristalin (cu o putere de refractie de &5 de dioptrii) → simplificand, aparatul dioptric al ociului poate fi considerat ca o singura lentila convergenta cu o putere totala de aproimativ :5 de dioptrii + cu centrul optic la #H mm in fata retinei → ra/ele paralele care vin de la o distanta 4 de : m se vor focaliza la #Hmm in spatele centrului optic , dand pe retina o imagine reala, mai mica si rastumata → cea mai mare parte a puterii de refractie a aparatului dioptric ocular apartine fetei anterioare a corneei → totusi, cristalinul este important, deoarece raza lui de cur!ura poate fi mult crescuta, realizand procesul de acomodare Acomodarea = %ariatia puterii de refractie a cristalinului in raport cu distanta la care pri%im un o*iect → acomodarea se datoreaza elasticitatii cristalinului , aparatului suspensor al acestuia + m*&lui ciliar → organul activ al acomodarii = m.ciliar - cand oc)iul pri%este la distanta de : m , m* ciliar este relaxat A ligamentul suspensor este in tensiune → aceasta pune in tensiune cristaloida, comprimand cristalinul → ca urmare, ra/a de cur*ura a acestuia creste , iar puterea de con%ergenta scade la valoarea minima de &5 de dioptrii - cand oc)iul pri%este la distanta de : metri- m* ciliar se contracta A fibrele ligamentare se relaxeaza , tensiunea din cristaloida scade, iar, datorita elasticitatii, cristalinul se *om*ea/a =4 puterea de con%ergenta creste la valoarea sa maima → cu cat trec anii, puterea de convergenta scade, deoarece cristalinul de%ine mai gros + mai putin elastic, situatie numita prezbiopie $prezbitie% → punctul cel mai apropiat de oci la care vedem clar un o!iect, cu efort acomodati% ma"imal = punct proxim → punctul cel mai apropiat de oci la care vedem clar, fara efort de acomodare , se numeste punct remotum - la tineri- punctul proxim se afla la &; cm, iar punctul remotum la : m de oci → acomodarea = un act reflex , reglat de centrii corticali + de coliculii c%adrigemeni superiori- care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic aneat n$ oculomotor din mezencefal, comanda contractia m$lui ciliar → la reflexul de acomodare vizuala participa si centrii corticali din ariile %i/uale primare + secundare sau asociati%e, iar la raspunsul efector participa si mm$ irisului + mm$ e"trinseci ai glo*ului ocular Refle"ul pupilar fotomotor = un refle mult mai simplu, cu centrii in me/encefal → el consta in: → contractia mm$ circulari ai irisului , urmata de mio/a- ca reactie la stimularea cu lumina puternica a retinei → si,invers, in contractia mm$ radiari + relaarea mm. circulari ai irisului, urmata de midria/a, provocata de scaderea intensitatii stimulului luminos ( la intuneric) n functie de distanta la care se afla retina fata de centrul optic, eista: 1. ochiul emetrop → la care retina se afla la #H mm in spatele centrului optic , iar imaginea o!iectelor plasate la infinit este clara, fara acomodare 2. ochiul hipermetrop → care are retina situata la de #H mm de centrul optic → persoana departeaza o!iectele de oci pentru a le vedea dar → ipermetropia se corecteaza cu lentile con%ergente $. ochiul miop $hipometrop% → cu retina situata la distante de #H mm → persoana apropie o!iectele de oci pentru a le vedea clar → miopia se corecteaza cu lentile di%ergente &. astigmatismul = un %iciu de refractie , datorita eistentei mai multor raze de cur!ura ale suprafetelor corneei → avand un meridian cu putere de convergenta anormala, corneea va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate in meridianul spatial corespunzator → astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice
Procesele fotoc)imice din retina → retina = sensi!ila la radiatiile electromagnetice cu lungimea de unda cuprinsa intre (5 HH5 nm → receptia %i/uala consta in transformarea energiei electromagnetice a luminii in influx nervos → acest proces se petrece la nivelul celulelor receptoare retiniene, cu conuri si cu *astonase → in structura lor se afla macromolecule fotosensi*ile (pigment vizual), care sunt de mai multe tipuri: - *astonasele contin un singur fel de pigment vizual = numit rodopsina - conurile contin $ feluri de asemenea pigmenti - iodopsine Mecanismul fotoreceptor → procesul fotoreceptiei = identic la cele 2 tipuri de celule fotoreceptoare → pigmentul %i/ual a!soar!e energia radiatiei luminoase si se descompune in cele & componente ale sale: - retinen = comun tuturor pigmentilor vizuali, derivat de vitamina % - opsina = diferita in functie de pigmentul vizual → deoarece pigmentul face parte din structura mem*ranei conurilor + *astonaselor , descompunerea sa determina modificari ale conductantelor ionice, urmate de aparitia potentialului receptor
→ sensi*ilitatea receptorilor %i/uali = foarte mare → *astonasele = mult mai sensi!ile decat conurile → pentru a stimula o celula cu !astonase = suficienta energia unei singure cuante de lumina
Adaptarea receptorilor %i/uali → sensi*ilitatea celulelor fotoreceptoare = cu atat mai mare, cu cat ele contin mai mult pigment → cantitatea de pigment din conuri + !astonase variaza in functie de e"punerea lor la lumina sau intuneric → prin e"punerea mult timp la lumina puternica , pigmentul vizual atat din conuri, cat si din !astonase este descompus in retinen si opsine → in plus, cea mai mare parte a retinenului (si din conuri si din !astonase) este transformat in %itamina A → astfel, scade concentratia pigmentilor %i/uali , iar sensi!ilitatea ocilui la lumina scade → acest proces = numit adaptare la lumina - %ederea diurna (fotopica) se realizeaza cu a/utorul conurilor → timpul de adaptare la lumina = ; min. - invers, daca un individ sta mult timp in intuneric, retinenul + opsinele din conuri si din !astonase sunt convertite in pigmenti %i/uali - de asemenea, vitamina % este transformata in retinen, crescand astfel cantitatea de pigment vizual → acest proces = numit adaptare la intuneric$ - sensi!ilitatea unui !astonas la intuneric este de zeci de ori mai mare decat la lumina → din acest motiv, %ederea nocturna (scotopica) = asigurata de *astonase - in avitaminoza - → se compromite adaptarea la intuneric - hemeralopie = reducerea vederii diurne@ nictalopie ! celei nocturne
egmentul cortical al anali/atorului %i/ual → fiecarui punct de pe retina ii corespunde un punct specific de proiectie corticala → aria vizuala primara se intinde mai ales pe fata mediala a lo*ilor occipitali , de o parte si de alta a sci/urii calcarine → in /urul acesteia se afla ariile vizuale secundare (sau asociative) -la nivelul ariei %i/uale primare , cea mai intinsa reprezentare o are macula → aceasta ocupa regiunea posterioara a lo!ului occipital - in ariile vizuale se realizeaza sen/atia si perceptia %i/uala , respectiv transformarea stimulilor electrici pornind de la nivelul celulelor fotoreceptoare in sen/atie de lumina- culoare + forma
Campul %i/ual- %ederea *inoculara + stereoscopica → spatiul cuprins cu pri%irea ! camp %i/ual → fiecarui oci ii corespunde un camp vizual monocular , care se suprapune in mare parte cu campul vizual al celuilalt oci → partea comuna a celor doua campuri = campul vizual binocular
→ orice o!iect aflat in campul %i/ual *inocular formeaza cate o imagine pe retina fiecarui oc)i → aceste imagini fu/ionea/a pe scoarta intro imagine unica → procesul de fuziune corticala este posi!il numai daca imaginile retiniene se formeaza in puncte corespondente → acest proces de fuziune a imaginilor incepe la nivelul corpilor geniculati laterali → vederea binoculara confera a!ilitatea vederii in profunzime ( stereoscopica) → etirparea ariei vizuale primare determina orbirea →distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia vizuala: !olnavul vede literele scrise, dar nu intelege semnificatia cuvintelor citite
:$ Anali/atorul acustico%esti*ular → analizatorul acustic + analizatorul vesti!ular - pentru pozitia corpului in repaus + miscare - sunt situate in urechea interna → fiecare are cate un nerv care conduce impulsul: n$ acustic (colear) + n$ %esti*ular - pe traiectul n$ co)lear se afla ganglionul spiral #orti - pe traiectul n$ %esti*ular se afla ganglionul vestibular Scarpa → cei doi nervi se unesc + formeaza perec)ea
Receptorul auditi% → perfectionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anee importante: urec)ea e"terna + cea medie, care nu au nici o relatie cu aparatul vesti!ular @rechea externa cuprinde: pa%ilionul + conductul auditi% e"tern @rechea medie = o cavitate pneumatica sapata in stanca temporalului → peretele lateral = reprezentat de timpan → peretele medial prezinta fereastra ovala + fereastra rotunda → la nivelul peretelui anterior se descide trompa lui "ustachio , prin care casa timpanului comunica cu na/ofaringele → aceasta comunicare are rolul de a egali/a presiunea pe am!ele fete ale timpanului → urecea medie contine in interiorul sau un lant articulat de oscioare: ciocanul + nicovala + scarita → ciocanul + scarita au fiecare cate un musci: -m. ciocanului - care diminuea/a %i*ratiile sonore puternice -m. scaritei - care le amplifica pe cele sla*e, regland intensitatea undei sonore @rechea interna = formata dintr-un sistem de incaperi, numite la*irint osos, sapate in stanca temporalului → in interiorul la!irintului osos se afla la*irintul mem*ranos → intre la!irintul osos + cel mem!ranos se afla perilimfa 6abirintul osos = format din: %esti*ulul osos- canalele semicirculare osoase + melcul osos → c ele ( canale semicirculare osoase se afla in planuri perpendiculare unul pe celalalt → fiecare canal semicircular se descide la o etremitate a sa printr-o dilatatie mai larga, numita ampula → la cealalta etremitate, canalul anterior se uneste cu cel posterior intr-un canal comun inainte de a se descide in vesti!ul → melcul osos = situat anterior de vesti!ul + prezinta o forma conica, cu un a osos central, numit columela, in /urul caruia melcul osos realizeaza ( ture → pe columela se prinde lama spirala osoasa , intregita de mem*rana *a/ilara a la!irintului mem!ranos + mem*rana %esti*ulara Reissner → cele 2 mem!rane compartimenteaza lumenul osos in: - rampa %esti*ulara, situata deasupra mem!ranei vesti!ulare - rampa timpanica, su! mem!rana !azilara - canalul co)lear (melcul mem!ranos) - intre mem!rana !azilara, mem!rana vesti!ulara + peretele etern al melcului osos → rampele %esti*ulara + timpanica contin perilimfa, iar canalul co)lear, endolimfa → spre varful melcului, lama spirala lasa un spaptiu li!er - )elicotrema 6abirintul membranos = format dintr-un sistem de camere, situate in interiorul la!irintului osos → %esti*ulul mem*ranos este format din doua cavitati: - utricula, situata in partea superioara a vesti!ulului → in utricula se descid cele 3 canale sernicirculare membranoase - sacula, su! utricula → din partea inferioara a saculei porneste canalul co)lear care contine organul Corti, cu receptorii acustici → organul 8orti este asezat pe mem*rana *a/ilara → in centrul organului 8orti se gaseste un spatiu triungiular numit tunelul Corti → pe laturile acestuia se afla celule de sustinere - tunelul = traversat de fi!re dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral 8orti → deasupra celulelor de sustinere se gasesc celulele auditive: → la polul *a/al al celulelor auditive sosesc terminatii dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral 8orti
→ la polul apical al celulelor auditive se gasesc cilii auditi%i, care patrund in mem*rana reticulata secretata de celulele de sustinere → deasupra cililor auditivi se afla mem*rana tectoria
Receptorii %esti*ulari = situati in la*irintul mem*ranos → in utricula + sacula se gaseste cate o macula 3utriculara + saculara4 , formate din celule de sustinere, asezate pe o mem*rana *a/ala, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili : → la polul *a/al al celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul vesti!ular >carpa. Cilii sunt inglo!ati in mem*rana otolitica , in care se afla granule de car!onat de calciu + magneziu, numite otolite → crestele ampulare, localizate in ampulele canalelor semicirculare mem!ranoase, sunt formate din celule de sustinere + celule sen/oriale - la polul apical, celulele senzoriale prezinta cili care patrund intr-o cupola gelatinoasa - la polul *a/al se gasesc terminatii dendritice ale neuronilor din ganglionul %esti*ular carpa egmentele intermediar si central a$ Calea acustica → protoneuronul - se afla in ganglionul spiral Corti → dendritele protoneuronului a/ung la polul !azal al celulelor auditive cu cili din organul 8orti, iar aonii formeaza ner%ul co)lear, care se indreapta spre cei 2 nuclei co)leari 3%entral + dorsal4 din punte, unde se gaseste deutoneuronul → aonul acestuia se incruciseaza, dupa care urmeaza un traiect ascendent spre coliculul inferior, unde se gaseste al IIIllea neuron → al I<lea neuron al caii acustice se afla in corpul geniculat medial - aonul acestuia se proiecteaza in girul temporal superior - in /urul ariei primare se afla aria secundara sau de asociatie, care primeste aferente de la aria primara
*$ Calea %esti*ulara → protoneuronul 6 in ganglionul %esti*ular carpa → dendritele acestuia a/ung la celulele sen/oriale cu cili din macula si creste ampulare - aonii formeaza ramura %esti*ulara a perecii a F a de nn. cranieni ( n$ %esti*uloco)lear) → ramura vesti!ulara se indreapta spre cei , nuclei %esti*ulari din *ul* 3superior- inferior- lateral + medial4 → la acest nivel se afla deutoneuronul caii vesti!ulare → si de aici pleaca mai multa fascicule, si anume: - fasciculul vestibulo&spinal → spre madu%a (controleaza tonusul muscular) - fasciculul vestibulo&cerebelos → spre cere*el (controleaza ecili!rul static + dinamic) - fasciculul vestibulo&nuclear → spre nucleii ner%ilor III + I< din me/encefal 8
Mecanismul receptiei auditi%e → celulele sen/oriale de la nivelul organului 8orti transforma energia mecanica a sunetelor in impuls ner%os → sunetul este transmis pana la organul Corti, incepand de la nivelul pa%ilionului urec)ii, care capteaza + diri/eaza sunetele spre conductul auditi% e"tern → la capatul acestuia, unda sonora pune in vi!ratie mem*rana timpanului care, la randul sau, antreneaza lantul celor ( oscioare → perforatiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o scadere a acuitatii auditi%e a urecii respective → unde sonora este transmisa mai departe, succesiv, ferestrei o%ale- perilimfei + endolimfei - %ariatiile de presiune ale endolimfei fac sa vi!reze mem*rana *a/ilara, pe care se gaseste organul Corti → %i*ratiile mem*ranei *a/ilare antreneaza celulele auditi%e ale caror cili vor suferi deformatii mecanice la contactul cu mem!rana tectoria → inclinarea cililor intr-o parte depolari/ea/a celulele 0 in directia opusa le polari/ea/a - depolari/arile celulelor senzoriale cresc frecventa potentialelor de actiune - )iperpolari/area celulelor senzoriale reduc frecventa potentialelor de actiune → mem*rana *a/ilara are o structura compara!ila cu un re/onator cu coarde caruia ii corespund particularitatile de elasticitate + de rezonanta : - *a/a melcului intra in rezonanta cu sunetele de frec%enta inalta (1. #z), - mi.locul mem*ranei *a/ilare rezoneaza cu frec%ente medii (. #z) - %arful melcului rezoneaza cu frec%ente .oase (2- #z)
Transmiterea stimulului auditi% → fiecare neuron sen/iti% ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase la o anumita /ona a mem*ranei *a/ilare → aceasta speciali/are /onala se pastreaza in continuare si la celelalte statii de releu ale caii acustice
- sunetele de o anumita frec%enta activeaza anumiti neuroni co)leari- coliculari + talamici → in acest mod: ecitatiile sonore, separate in frecventele componente la nivelul mem!ranei !azilare, se transmit prin B fire i/olate C spre neuronii corticali - identificare directiei de unde %ine sunetul se realizeaza prin 2 mecanisme principale: - prin detectarea decala.ului in timp dintre semnalele acustice care intra in cele 2 ureci - si prin diferenta de intensitate a sunetului care a/unge la cele 2 ureci
1i/iologia anali/atorului %esti*ular -anali/atorul %esti*ular are rolul de a informa creierul despre po/itia capului in spatiu + despre accelerarile liniare sau circulare la care acesta este supus - simtul %esti*ular 3D este propriu-zis un simt al echilibrului, ci o componenta importanta a mecanismelor care contri!uie la reglarea ec)ili*rului , alaturi de analizatorii Ninestezic, vizual, tactil + de cere!el egmentul periferic → receptorii maculari sunt stimulati mecanic de otolite → stimularea are loc atat in conditii statice, cat si dinamice → cand capul sta nemiscat , otolitele apasa prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit impulsuri spre centri, informandu-i asupra pozitiei capului in raport cu directia vectorului gravitational → cand capul + corpul sufera accelerari liniare (inainte, inapoi sau lateral), fortele de inertie imping otolitele, care sunt mai dense decat endolimfa, in sens opus deplasarii → astfel, se declanseaza la nivelul centrilor nervosi reactii motorii corectoare ale po/itiei corpului + capului in vederea mentinerii ec)ili*rului pe toata durata miscarii → de remarcat ca receptorii maculari nu detecteaza %ite/a de deplasare a corpului , respectiv a capului, ci acceleratia (cei din utricula - acceleratia ori/ontala, iar cei din sacula - %erticala) → receptorii anali/atorului vesti!ular sunt si sediul unor refle"e posturale → o modificare !rusca a pozitei corpului declanseaza reflee care a/uta la mentinerea posturii + a ecili!rului - receptorii otolitici nu participa la mentinerea ecili!rului in conditiile accelerarilor circulare ale capului + corpului - crestele ampulare + cupolele gelatinoase , care se gasesc la !aza canalelor semicirculare, reprezinta cel de-al doilea organ receptor al analizatorului vesti!ular, responsa!il de mentinerea ecili!rului in conditiile acceleratiilor circulare ale capului + corpului → cilii celulelor sen/oriale din canalele semicirculare sunt ecitati mecanic de deplasarea endolimfei → orice miscare de rotatie a capului sau a corpului antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul rotatiei respective → din cauza inertiei, endolimfa din aceste canale va suferi o deplasare relati%a in sens opus + va inclina cupola in sensul acestei deplasari → receptionarea miscarilor circulare ale capului = posi!ila datorita orientarii canalelor semicirculare in cele ( planuri ale spatiului ( frontal, orizontal + sagital )
($ 'landele endocrine = glandele cu secretie interna = formate din epitelii secretorii , ale caror celule produc substante active (= ormoni), pe care ii eli!ereaza direct in sange - )ormonii = su!stante cimice specifice, care actioneaza la distanta de locul sintezei + produc efecte caracteristice - glande endocrine = hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza + temporar, placenta - eista si alte organe care, in afara functiei lor principale, au si celule cu rol endocrin: - antrul piloric - secreta gastrina - duodenul - secreta := )ormoni cu rol in reglarea activitatii secretorii + motorii a aparatului digestiv - rinichiul - secreta renina + eritropoietina etc. - unii neuroni hipotalamici + ai altor organe nervoase cu activitate secretorie = neurosecretie = functie endocrina → astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomo&functional complex , controlat de sistemul nervos, avand rolul de a regla + coordona pe cale umorala acti%itatea diferitelor organe pe care le integrea/a in
ansam*lul functiilor organismului → principalul rol al glandelor endocrine = reglarea meta*olismului celular → ormonii sunt eli!erati in sange + sunt transportati spre toate celulele corpului
Bipofi/a 3glanda pituitara4 -localizata la *a/a encefalului , inapoia chiasmei optice - pe saua turceasca a osului sfenoid - ipofiza are forma rotunjita + diametrul de #-( cm → cantareste ;55 mg → este alcatuita din ( lo*i0 - lobul anterior + cel intermediar = adeno)ipofi/a - lo!ul anterior = partea cea mai dezvoltata a glandei, constituind H; din masa ipofizei - lo!ul intermediar $mijlociu% = & , redus la o simpla lama epiteliala, aderenta de lo!ul posterior - lobul posterior = neuro)ipofi/a → intre hipofiza si hipotalamus sunt relatii anatomice + functionale → anatomic, sunt legate prin ti.a pituitara
→ intre regiunea mediana a )ipotalamusului si adeno)ipofi/a eista o legatura vasculara reprezentata de sistemul port&hipotalamo&hipofizar , descris de anatomistul roman Hrigore 7. 'opa impreuna cu Dnna Iielding → intre )ipotalamusul anterior si neuro)ipofi/a eista tractul nervos hipotalamo&hipofizar → prin aceste legaturi vasculare + nervoase + prin produsii de neurosecretie → )ipotalamusul controlea/a + reglea/a secretia )ipofi/ei → iar prin intermediul acesteia, coordoneaza acti%itatea intregului sistem endocrin
Adeno)ipofi/a = situata in partea anterioara, dar se intinde si posterior , incon.urand aproape complet neuro)ipofi/a -ormonii adenoipofizei: - glandulotropi , avand ca organe&tinta alte glande endocrine (%87#, 7>#, I>#, K#) - non&glandulotropi (>7#, prolactina) Bormonul somatotrop 3TB4 = ormon de crestere → stimuleaza (impreuna cu insulina- hormonii tiroidieni + gonadici ), cresterea organismului: → >7# stimuleaza condrogeneza la nivelul cartila/elor de crestere metafi/are (diafizo-epifizare) → determina cresterea in lungime a oaselor → ma/oritatea efectelor >7# se eercita indirect , prin actiunea unui sistem de factori de crestere = somatomedine → dupa pubertate, >7# produce ingrosarea oaselor lungi + dezvoltarea oaselor late 0 stimuleaza cresterea muschilor + a viscerelor - cu eceptia creierului → >7# determina o retentie de compusi ai Ca- Na- 9- P + N Bipersecretia acestui ormon are consecinte (in functie de varsta) asupra dezvoltarii somatice + metabolismului - inainte de pu*ertate → gigantismul → individul atinge talii de peste & metri, prin cresterea eagerata in lungime a extremitatilor → intelectul nu este afectat - dupa pu*ertate → acromegalia = cresterea eagerata a oaselor fetei, a mandibulei, a oaselor late in general + ingrosarea buzelor - cresterea viscerelor (inima, ficat, rinici, lim!a) + alungirea exagerata a mainilor + picioarelor Biposecretia produce, la copil, oprirea cresterii somatice , dar nu a celei neuropsihice - !oala se numeste piticism $nanism% hipofizar → indivizii sunt de talie mica, 1,2-1,$ m, dar proportionat dezvoltati si cu intelectul normal Prolactina ! )ormonul mamotrop sau luteotrop 3LTB4 → stimuleaza, la femeie, secretia lactata a glandei mamare, sensi!ilizata de estrogeni + progesteron → este un in)i*itor al acti%itatii gonadotrope , fiind capa!ila sa previna ovulatia 5B secretia de prolactina/ → in afara sarcinii = stimulata de efortul fizic- stress&ul psihic + chirurgical - hipoglicemie- somn → in timpul sarcinii = creste gradat , atingand un varf la nastere si revenind la nivelul de control dupa aproimativ = zile → suptul determina cresterea Q temporara a secretiei de prolactina Bormonul adrenocorticotrop 3ACTB corticotropina4 → stimuleaza activitatea secretorie a glandei corticosuprarenale, crescand concentratia sangvina a glucocorticoizilor + hormonilor sexosteroizi - asupra secretiei de mineralocorticoizi , efectele %87# sunt mai reduse ↓ - in afara actiunii indirecte, %87# stimuleaza direct melanogene/a in celulele pigmentare (melanocite), producand inchiderea culorii pielii Bipersecretia produce efectele excesului de glucocorticoizi + efectele melanocito&stimulatoare la nivelul tegumentului = diabet bronzat Biposecretia produce efectele caracteristice deficitului de glucocorticoizi ; (vezi corticosuprarenala) Bormonul tireotrop 3tireostimulina TB4 → stimuleaza sinteza + secretia de ormoni tiroidieni Bipersecretia de 7># poate duce la hipertiroidism (de eemplu, boala Casedo4 ) Biposecretia duce la insuficienta tiroidiana Bormonii gonadotropi 3gonadostimulinele4 → controleaza functia gonadelor
Lo*ul intermediar = & din masa ipofizei → anatomic, face parte din adenohipofiza → secreta un ormon de stimulare a pigmentogenezei = )ormon melanocitostimulant 3MB4 , care are acelasi precursor ca si -#2<&ul -)ipotalamusul secreta un
)ormon de in)i*are a secretiei de MB
Lo*ul posterior 3neuro)ipofi/a4 secreta %asopresina + o"itocina @ ei sunt secretati in hipotalamusul anterior - punerea lor in circulatie se face su! influenta hipotalamusului prin tija pituitara
'landele uprarenale ! glande perec)e- situate la polul superior al rinic)iului -fiecare este fomata din: o portiune corticala (periferica) + una medulara, diferite din punct de vedere em!riologic, anatomic functional
Corticosuprarenala 3CR4 - ormonii secretati de corticosuprarenala sunt de natura lipidica → ei se sintetizeaza din colesterol → rolul lor este vital - in functie de actiunea principala eercitata de acesti ormoni, ei sunt impartiti in ( grupe: #$ Mineralocorticoi/ii (zona glomerulara) - cu reprezentantul principal = aldosteronul - /oaca rol in metabolismul sarurilor minerale , determinand reabsorbtia 'a + in schimbul ) + sau < + pe care-i ecreta la nivelul tubilor uriniferi contorti distali + colectori → se produc aliurie + acidurie - reabsorbtia 'a este insotita de reabsorbtia #l → rea*sor*tia apei = consecinta gradientului osmotic creat de transportul 'a#l - aldosteronul, prin actiunea sa de retinere a 'a+ in organism, are rol in mentinerea presiunii osmotice a mediului intern al organismului + a volumului sangvin, precum si in echilibrul acido&bazic - celule-tinta asemanatoare se afla si in glandele sudoripare, salivare + colice Bipersecretia(boala #onn) → duce la retentie masiva de sare + apa si determina edeme + hipertensiune Biposecretia se intalneste in cazul insuficientei globale a #S! (boala -ddison ) → la acesti !olnavi are loc o pierdere de sare + apa, urmata de hipotensiune + adinamie (scaderea capacitatii de efort) &$ 'lucocorticoi/ii (zona fasciculata) = reprezentati in special de cortizon + hidrocortizon 3cortizol 4 → circula in sange legati de proteinele plasmatice - o mica fractiune li!era a cortizolului eercita efectele meta!olice specific "fecte specifice asupra unor organe sau tesuturi
Organ 7 tesut Rol istem osos catabolism0 sinteza matricei organice + a!sor!tia intestinala a calciului Organe )ematopoietice + sistem ; numarul de eozinofile + !azofile circulante imun numarul de neutrofile, placete, ematii 1unctiile superioare ale NC
sta!ilitatea mem!ranelor lizozomale ; numarul de imfodte circulante (limfopenie) necesita prezenta acestor ormoni pentru integritatea lor (scaderea cantitatii lor determina: modificari ""H, alterarea personalitatii, modificari senzoriale) !oluri fiziologice in metabolismul intermediar
Meta*olism Protidic
Rol
cata!olismul in muscii sceletici ana!olismul in ficat 'lucidic #iperglicemie Lipidic lipoliza concentratia acizilor grasi li!eri si plasmatici Bipersecretia determina sindromul #ushing , in care predomina semnele dereglarilor metabolismului intermediar → !olnavii prezinta obezitate, diabet + hipertensiune Biposecretia se intalneste in boala -ddison
($ Bormonii se"osteroi/i (zona reticulata) = reprezentati de & grupe de ormoni: - unii androgeni (asemanatori celor secretati de testicul) - altii estrogeni (asemanatori celor secretati de o%are) → actiunea acestor ormoni o completeaza pe cea a hormonilor sexuali respectivi → rolul lor se manifesta in special in cazul aparitiei + de/%oltarii caracterelor se"uale secundare → la baieti → determina cresterea !ar!ii + mustatilor + dezvoltarea laringelui + ingrosarea vocii 0 dezvoltarea sceletului + masei musculare → la fete → stimuleaza dezvoltarea glandei mamare, depunerea lipidelor pe solduri + coapse etc.
Medulosuprarenala 3MR4 ! portiunea medulara a glandelor suprarenale - anatomic + functional, medulara glandei suprarenale = un ganglion simpatic, ai carui neuroni nu au prelungiri - ormonii secretati de medulara se numesc catecolamine: - adrenalina (epinefrina) - in proportie de =5 - noradrenalina (norepinefrina) - in proportie de &5 -actiunea acestor ormoni = identica cu stimularea sistemului nervos simpatic → principalele actiuni ale acestor )ormoni + mediatori c)imici sunt0 < asupra aparatului cardio%ascular → produc tahicardie- vasoconstrictie + hipertensiune → creste excitabilitatea inimii
adrenalina dilata insa vasele musculare + le contracta pe cele din piele, mucoase + viscere noradrenalina are predominant actiune vasoconstrictoare < asupra aparatului respirator → determina relaxarea musculaturii netede + dilatarea bronhiilor < asupra tu*ului digesti% → determina relaxarea musculaturii netede a peretilor + contractia sfincterelor @ inhiba ma/oritatea secretiilor → contracta splina + ficatul < asupra meta*olismului glucidic + lipidic → produc glicogenoliza + hiperglicemie- mobilizarea grasimilor din rezerve + catabolismul acizilor grasi -adrenalina -are efecte predominant metabolice + energetice < alte actiuni - dilata pupila- contracta fibrele netede ale muschilor erectori ai firului de par - produc alerta corticala, anxietate + frica 8 stimuleaza sistemul reticulat activator ascendant $S!--% %tat secretia corticalei, cat si cea a medularei suprarenale sunt stimulate in conditii de stress (stari de incordare neuropsiica, de emotii, traumatisme, frig sau caldura ecesiva etc.) → acesti ormoni au un rol important in reactia
de adaptare a organismului in fata diferitelor agresiuni interne + e"terne Tiroida ! locali/ata in /ona anterioara a gatului- intro capsula fi*roasa 3! lo.a tiroidei4 - glanda are & lo*i laterali , uniti intre ei prin istmul tiroidian - tesutul secretor (parencimul glandular) = format din celule epiteliale organizate in foliculi , in interiorul carora se afla un material omogen, vascos, numit coloid → acesta contine: - tireoglo*ulina = forma de depozit a ormonilor tiroidieni = o proteina sintetizata de celulele foliculare - tiro"ina + triiodotironina - prin iodarea moleculelor de tiro/ina din structura tireoglo*ulinei → rezulta )ormonii tiroidieni (tiro"ina + triiodotironina) - sinteza ormonilor + eliberarea lor din coloid in sange se face su! actiunea TB adeno)ipofi/ar - intre foliculii tiroidieni se gasesc celule speciale numite celule parafoliculare = celule C , care secreta
calcitonina Bormonii tiroidieni cresc D metabolismul bazal + consumul de energie → au un rol in procesele morfogenetice, de crestere + diferentiere celulara + tisulara → aceasta actiune se manifesta foarte pregnant la nivelul sistemului nervos Efecte asupra meta*olismului intermediar0
- glucidic 6 iperglicemie - lipidic - efect ipocolesterolemiant - proteic 6 cata!olism "fecte specifice pe sisteme si organe
istem 7 organ Efect Aparat cardio%ascular forta si frecventa contractiilor cardiace@ vasodilatatie Musc)i sc)eletici tonusul, forta de contractie si promptitudinea raspunsului P refle de tip miotatic Aparat respirator amplitudinea + frecventa miscarilor respiratorii istem ner%os stimuleaza diferentierea neuronala, dezvoltarea normala a sinapselor, mielinizarea Bipofunctia tiroidiana duce la consecinte variabile in functie de varsta: → daca survine la copilul mic → produce o incetinire a dezvoltarii somatice + psihice ce poate duce la cretinism → daca survine la adult → se produce doar o diminuare a atentiei, memoriei + capacitatii de invatare -indiferent de varsta - procesele energetice = reduse >- metabolismul bazal ! scazut >, iar tesuturile ! imbibate cu un edem mucos $mixedem ), pielea devine uscata, ingrosata, se produce caderea parului , apare senzatia de frig Biperfunctia tiroidiana = caracterizata prin cresterea D metabolismului bazal cu + EE + tulburari functionale prin accentuarea efectelor fiziologice ale ormonilor -in anumite tipuri de hipertiroidism, !olnavii prezinta si protruzia globilor oculari (exoftalmie) - o alta afectiune a glandei tiroide = gusa endemica → gusa = o cresetere anatomica a glandei, insotita de o!icei de hipofunctie → cauza gusei = prezenta in alimente + apa de !aut a unor su!stante chimice oxidante (gusogene4 → actiunea acestora se eercita in mod negativ- producand hipertrofia glandei numai in regiunile sarace in iod
Reglarea secretiei tiroidei se face printrun mecanism de feed*ac )ipotalamo)ipofi/otiroidian Calcitonina → la nivelul tiroidei + paratiroidelor au fost puse in evidenta celule diferite de restul epiteliului glandular = celule C → ele secreta calcitonina = un ormon hipocalcemiant (care a/uta la fiarea 8a 2+ in oase) Paratiroidele = , glande mici, situate cate & pe fata posterioara a lo!ilor tiroidieni, continand celulele principale care secreta parat)ormonul + celulele parafoliculare, identice cu celulele 1#1 de la tiroida , care secreta calcitonina Parat)ormonul 3PTB4 = ipercalcemiant =4 este activ asupra osului, rinichiului + tractului digestiv: fie prin efecte directe fie prin efectele %itaminei 2( a carei secretie o controleaza -hipercalcemia + hipofosfatemia = rezultatul efectelor conjugate ale PTB , prin: - activarea osteoclastelor - cresterea a!sor!tiei intestinale a calciului - stimularea rea!sor!tiei tu!ulare a calciului in nefronul distal - ini!area rea!sor!tiei tu!ulare a fosfatilor anorganici → hipercalcemia in)i*a ; secretia de '7#, si invers Bipersecretia → duce la rarefierea oaselor care pot prezenta fracturi spontane 8 calciul aflat in exces in sange se depune in tesuturi sau formeaza calculi urinari Calcitonina = ipocalcemiant → stimulul declansator al secretiei de #2 = hipercalcemia → iar rezultatul glo!al al efectelor sale = hipocalcemia
Pancreasul endocrin = implicat in controlul metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor + proteinelor prin ormonii secretati + consta din insule de celule endocrine - insulele Langer)ans → contin m. multe tipuri de celule secretorii , dintre care: - celulele 3&5 ) → secreta glucagon - celulele S (:5H5 ) → care secreta insulina Insulina a fost pentru prima oara descoperita de cercetatorul roman 3icolae 8. 'aulescu in 121 → pentru redescoperirea ei, in 122, Lanting, GcKeod si Lest au primit 'remiul 3o!el - insulina = singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate metabolismele intermediare A singurul hormon hipoglicemiant "fectele metabolice ale insulinei
Meta*olism 'lucidic
1icat
Tesut adipos
Musc)i
glicogenogeneza ; gluconeogeneza
transportul de glucoza sinteza de glJcerol
transportul de glucoza glicoliza sinteza de glicogen
Lipidic
lipogeneza
sinteza trigliceride si acizi grasi sinteza enzimelor lipogenetice ; lipoliza
Proteic
; proteoliza
captarea aminoacizilor
sinteza proteica
2eficitul de insulina ( diabetul zaharat ) = !oala metabolica complexa, caracterizata prin prezenta valorilor crescute ale glicemiei la determinari repetate si care, in evolutia ei prezinta: hiperglicemie, glicozurie, poliurie, polidipsie , polifagie, dezechilibre acido&bazice + electrolitice → complicatiile !olii provoaca compromiterea morfofunctionala a unor tesuturi si organe de importanta vitala, cum ar fi sistemele nervos- cardiovascular , excretor E"cesul de insulina se caracterizeaza prin hipoglicemie severa, care poate compromite dramatic functia sistemului nervos 'lucagonul - efectele sale sunt prezentate in urmatoarea scema:
Epifi/a 3glanda pineala4 = situata intre tuberculii cvadrigemeni superiori si intra in componenta epitalamusului - anatomic + functional → are coneiuni cu epitalamusul, cu care formeaza un sistem neurosecretor epitalamo epifi/ar =4 epifiza secreta: - melatonina → cu actiune frenatoare asupra functiei gonadelor - %asotocina → cu puternica actiune antigonadotropa, mai ales anti&6< - etractele de epifiza au si efecte meta*olice → in metabolismul lipidic, glucidic, proteic + mineral -epifiza are legaturi stranse cu retina: - stimulii luminosi produc, prin intermediul nn$ simpatici → o reducere ; a secretiei de melatonina - la intuneric → o crestere a secretiei de melatonina creste → franand functia gonadelor
Timusul -are un rol de glanda endocrina in prima parte a ontogenezei, pana la pubertate = este o glanda cu structura mi"ta, de epiteliu secretor + organ limfatic → localizare 6 retrosternala -la pubertate, involueaza, fara sa dispara complet
in organism are rol de0 - organ limfatic central glanda endocrina - desi nu au fost indi%iduali/ati )ormoni ca atare , se cunosc o serie de efecte ale e"tractelor de timus : 1. actiune de franare a dezvoltarii gonadelor 2. actiune de stimulare a mineralizarii osoase $. efecte de oprire a mitozelor -functiile timusului sunt puternic *locate de )ormonii steroi/i , care determina involutia acestui organ -unitatea )istologica a timusului = lobulul timic → format dintr-o retea de celule reticulare, intre care se afla timocite → acestea = celule hematoformatoare primordiale (stem), migrate din maduva hematogena + transformate su! influenta factorilor locali in celule limfoformatoare de tip 2 - timocitele Binsamanteaza organe limfoide periferice (ganglionii limfatici, splina, amigdalele etc.)
2isfunctii endocrine #$ 'anismul hipofizar 6 determinat de > secretia inadecvata a )ormonului de crestere in perioada copilariei &$ #asexia hipofizara $boala Simmonds% 6 determinata de ; hiposecretia )ormonului de crestere la adult - aceasta suferinta rara este caracterizata prin im*atranire prematura provocata prin atrofie tisulara ($ Gigantismul ! datorata secretiei in exces a )ormonului de crestere la copil cresterea in e"ces a corpului intreg sau numai a anumitor segmente ,$ -cromegalia → cauzata de secretia in exces a )ormonului de crestere la adult se manifesta prin cresterea in grosime a oaselor lungi + tesuturilor moi, mai ales fata, mainile + picioarele ;$ iabetul insipid → provocat de ; deficitul secretor al A2B - simptomele includ poliurie- polidipsie + de/ec)ili*re ionice → se tratea/a prin aport extern de -< :$ Coala Casedo4&Graves ( gusa toxica) - implica marirea de volum a glandei tiroide 0 hipersecretia de tiro"ina - in consecinta meta*olismul *a/al + frec%enta cardiaca cresc- persoana scade in greutate si apar )ipersudoratii - in 1P2 dintre cazuri apare exoftalmia, datorita edemului retroorbitar + tumefactiei mm$lor e"trinseci ai glo*ilor oculari
H$ ixedemul = rezultatul ; hipotiroidismului la adult - afectea/a ec)ili*rul )idroelectrolitic , provocand edem + cresterea volumului sangvin, urmata de cresterea presiunii sangvine → simptomele de miedem includ: scaderea meta*olismului *a/al- letargie- tendinta de a creste in greutate - !eneficiaza de terapie cu )ormoni de su*stitutie =$ 'anismul tiroidian = forma infantila a ; hipotiroidismului , cunoscuta si su! numele de cretinism - determina crestere intar/iata- trasaturi faciale caracteristice- de/%oltare osoasa anormala- retard psi)ictemperatura sca/uta- letargie - diagnosticat precoce, poate fi tratat cu succes cu tiro"ina $ Gusa endemica - ; aportul insuficient de iod - determina cresterea de %olum a glandei tiroide = provocata de excesul de TB, stimulat de ; nivelele plasmatice mici de tiro"ina #5$ 2etania → apare datorita ; hiposecretiei de )ormon paratiroidian → principala cauza = indepartarea chirurgicala accidentala a paratiroidelor → iar principala consecinta = ; scaderea marcata a calciului plasmatic , fapt ce afectea/a acti%itatea musculaturii ##$ Coala !ec.linghausen → se datoreaza disfunctiei glandelor paratiroide - produce tul*urari ale meta*olismului Ca + P , ducand la demineralizari osoase - cu hipercalcemie + hipercalciurie → se manifesta prin dureri osoase- fracturi patologice- cifoscolio/a- calcificari renale + ale arterelor si tesutului periarticular + osteoporo/a s.a. #&$ Sindromul #ushing -↑ hipersecretia de corticosteroi/i + este provocat de tumori ale cortexului adrenal sau de hipersecretie de ACTB se caracterizeaza prin afectarea meta*olismului lipidic- glucidic + proteic -pacientii prezinta )ipertensiune- )iperglicemie + astenie musculara → modificarile meta!olice confera pacientului aspect impastat + provoaca fata in luna plina + ceafa de *i/on -modificarile pot fi induse si iatrogen, aparand la pacientii tratati pentru afectiuni inflamatorii cronice cu corticosteroizi → aceasta terapie are drept fundament proprietatile antiinflamatorii + de scadere a raspunsului imun ale acestei grupe farmacologice #($ Sindromul androgenital = de regula asociat sindromului #ushing - aceasta maladie se datoreaza ↑ secretiei in exces de )ormoni androgeni - la copii determina aparitia pu*ertatii precoce + )ipertrofierea organelor genitale e"terne → alte semne constau in ingrosarea %ocii + pilo/itate in e"ces - la femeia adulta determina aparitia pilo/itatii faciale (!ar!a, mustata) #,$ Coala -ddison - se datoreaza secretiei inadecvate atat a mineralocorticoi/ilor + glucocorticoi/ilor - determina )ipoglicemie- de/ec)ili*ru al *alantelor Na + 9- des)idratare- )ipotensiune- scadere rapida in
greutate + astenie marcata - o persoana ce sufera de aceasta !oala si nu este tratata cu corticosteroi/i poate muri in cateva zile prin
des)idratare se%era + de/ec)ili*re electrolitice ma.ore - un alt simptom al acestei !oli = )iperpigmentarea cutanata provocata de ↑ secretia in exces a ACTB-ului + posi!il a MB-ului (provin din aceeasi molecula, prin cliva/ enzimatic) → ca rezultat al absentei feedbac.&ului negativ realizat de corticosteroi/i asupra adenohipofizei #;$ Coala #onn = ↑ hipersecretia de aldosteron → determina tul*urari ale meta*olismului electrolitic #:$ iabetul zaharat = disfunctie a pancreasului endocrin → constand din incapacitatea organismului de a o"ida glucidele, avand manifestarile descrise
,$ Miscarea = una dintre insusirile caracteristice ale organismelor vii → se realizeaza la om prin intermediul: - sistemului osteoarticular → cu rol pasiv - sistemului muscular → componenta activa → acestea asigura miscarile corpului , ale unor segmente ale sale + locomotia
istemul Osos Osteogene/a + cresterea oaselor -dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogene/a, care = transformarea tesutului cartilaginos sau conjunctivo&fibros al em*rionului in scheletul osos al adultului 2upa originea lor- oasele se pot imparti in0 - oase de mem*rana → dezvoltate prin osificare desmala $endoonjunctiva% - oase de cartila. → dezvoltate prin osificare encondrala Osificarea desmala & de membrana → da nastere oaselor boltii cutiei craniene, partial claviculelor + mandibulei → aceasta osificare realizeaza si cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama periostului Osificarea encondrala K de cartilaj → da nastere oaselor membrelor, oaselor scurte + oaselor bazei craniului → de asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza cresterea in lungime a osului la nivelul cartilajului de crestere, cartila/ul diafizo-epifizar -in modelul cartilagios al unui os lung apar centre de osificare - mai intai in diafiza, ulterior in epifize → aceste centre = puncte de osificare primiti%a (primara) - osificarea epifi/elor incepe mai tarziu, dupa ce ele au a/uns aproape de dimensiunile definitive - raman cartilaginoase , pana in /urul varstei de &5 de ani, doar cartilajele de conjugare diafizo&epifizare sau de crestere → celulele acestor cartila/e prolifereaza numai spre diafiza → realizand cresterea in lungime a osului -cresterea in grosime = realizata de zona interna, osteogena, a periostului -dupa ce procesul de crestere a incetat , epifizele raman acoperite cu un strat su!tire de cartilaj hialin = cartila.
articular -in /urul varstei de &5&; de ani, cartilajele de crestere = inlocuite de tesut osos, iar epifizele se sudeaza la diafize
c)eletul ! totalitatea oaselor ase/ate in po/itie anatomica upa forma lor, oasele se clasifica in/ < oase lungi - predomina lungimea0 umerus, radius, ulna, femur, ti!ie, fi!ula < oase late - predomina latimea + inaltimea: parietal, frontal, occipital, stern, scapula, coal < oase scurte - cele ( dimensiuni sunt aproimativ egale: carpiene, tarsiene < oase sesamoide 6 e. rotula - care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural) < oase alungite - cum ar fi coastele + clavicula la care predomina lungimea, dar care 3D prezinta diafiza + epifize, asa cum au oasele lungi
c)eletul capului → este alcatuit din: Neurocraniul → care adaposteste encefalul → este alcatuit din: → & oase perec)e - temporale + parietale → , oase neperec)e - frontal, etmoid, sfenoid + occipital
c)eletul trunc)iului -este format din: coloana vertebrala + stern + coaste + bazin Cazinul = alcatuit din osul sacru + cele & oase coxale #oloana vertebrala = scheletul axial , situata in partea mediana + posterioara a corpului → are un triplu rol: 1- a de sustinere a corpului 2- prote/area maduvei spinarii $- eecutarea diferitelor miscari ale trunciului + capului - cuprinde ; regiuni: cervicala, toracala (dorsala), lombara, sacrala + coccigiana 9ertebra tip prezinta: - anterior 0 corpul %erte*ral - posterior : arcul %erte*ral → care este legat de corpul verte!ral prin & pediculi %erte*rali → acestia din urma, prin suprapunere, delimiteaza orificiile inter%erte*rale (de con/ugare) prin care ies nn$ spinali
- intre corpul verte!ral, pediculii verte!rali si arcul verte!ral se afla orificiul %erte*ral , care, prin suprapunere, formeaza canalul %erte*ral → ce adaposteste maduva Osul sacru → provine din sudarea celor 8 vertebre sacrale = os median, nepereche, de forma triunghiulara, cu baza in sus → fetele laterale ale sacrului prezinta o suprafata de articulare pentru osul co"al → %arful sacrului, indreptat in /os ;, se uneste cu *a/a coccisului #occigele → rezulta din fu/ionarea celor ,; %erte*re coccigiene
Coloana %erte*rala pre/inta cur*uri atat in plan sagital- cat si in plan frontal → cur*urile din plan sagital sunt: - lordoze → cand au concavitatea posterior (regiunile cervicala + lombara ) - cifoze → cand concavitatea priveste anterior (regiunile toracala + sacrala ) - cur*urile in plan frontal = scolioze → si pot fi cu convexitatea la stanga sau la dreapta
c)eletul toracelui - toracele osos este format : - anterior - de stern posterior - de coloana vertebrala lateral - de coaste Sternul = os lat, situat anterior, pe linia mediana a toracelui → este format din manubriu, corp + apendicele xifoid (care ramane cartilaginos pana in /urul varstei de & de ani) #oastele = arcuri osteocartilaginoase, situate in partea laterala a toracelui, intinse de la coloana vertebrala toracala → pana la stern - #& pereci → fiind formate: - posterior → dintr-un arc osos care se articuleaza cu vertebrele toracale - anterior → din cartilajul costal - pereci # H = coaste ade%arate , cartila/ul lor articulandu-se cu sternul -perecile = #5 = coaste false, deoarece se articuleaza cu sternul prin intermediul cartilajului coastei H -perecile ## #& = coaste flotante (li!ere) → nu au cartilaj si nu a/ung la stern Posterior, sceletul toracelui este format de catre cele #& %erte*re toracale
c)eletul mem*relor c)eletul mem*relor superioare = format din: #sc)eletul centurii scapulare #entura scapulara → leaga membrul superior de torace → este formata din: Cla%icula = un os lung de forma literei culcata, care se articuleaza: - lateral cu scapula - medial cu manubriul sternal capula (omoplat) = un os lat, de forma triunghiulara, asezat cu baza in sus → se articuleaza: - lateral cu humerusul 2- sc)eletul mem*rului superior li*er Scheletul bratului = alcatuit din osul humerus Scheletul antebratului = alcatuit din & oase lungi: radiusul + ulna Scheletul mainii = format din = oase carpiene- ; metacarpiene + #, falange (pentru degetul = police - eista numai & falange) c)eletul mem*relor inferioare = format din: # Centura pel%ina → leaga membrul inferior de scheletul trunchiului , formata din oasele coxale 0 se articuleaza: - anterior intre ele, formand simfi/a pu*iana - posterior- cu sacrul , formand *a/inul ! pel%isul osos - osul coxal provine din sudarea a ( oase: ilion, ischion + pubis → aceasta sudare se datoreaza adaptarii la statiunea !ipeda, mem!rele inferioare fiind diferentiate in vederea functiei de preluare a greutatii corpului + locomotie
& c)eletul mem*rului inferior propriu/is Scheletul coapsei = format din femur , cel mai lung os din corp Scheletul gambei = alcatuit din & oase: tibia (asezata medial + mai voluminoasa) 0 fibula (lateral) -rotula = un os triungiular, cu !aza in sus, situat in tendonul m$ c%adriceps → fata sa posterioara se articuleaza cu epifiza distala a femurului Scheletul piciorului = format din H oase tarsiene, ; oase metatarsiene + #, falange (numai & pentru degetul haluce)
Oasele indeplinesc mai multe roluri functionale0 #$ Rol de parg)ii ale aparatului locomotor → asupra lor actioneaza muschii - asigurand sustinerea corpului + locomotia → se constituie, astfel, parg)ii de cele ( ordine : I - articulatia craniului cu coloana vertebrala
II - articulatia dintre oasele gambei si picior III articulatia dintre osul bratului si cele ale antebratului &$ Rol de protectie a unor organe %itale0 < cutia craniana - pentru encefal < canalul ra)idian - pentru maduva spinarii < cutia toracica - pentru inima + plamani < *a/inul osos - pentru organele pelvine ($ Rol antito"ic → oasele retin numeroase substante toxice (#g, '!, I) patrunse accidental in organism + le eli!ereaza treptat, fiind apoi eliminate renal → in felul acesta, concentratia sangvina a toxicului nu creste prea mult + sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe
,$ Rol de sediu principal al organelor )ematopoietice la copii - toate oasele + la adult oasele late → contin madu%a rosie, ematogena - la adult - maduva din canalul central al diafizei oaselor lungi este gal*ena (tesut adipos cu rol de rezerva) - la %arstnici este cenusie, nefunctionala ;$ Rol in meta*olismul calciului- fosforului + electrolitilor → oasele = principalul rezervor de substante minerale al organismului
Compo/itia c)imica a oaselor - osul contine &5 apa + =5 re/iduu uscat → este alcatuit dintr-o matrice organica solida, care este foarte mult intarita de depozitele de saruri de calciu Matricea organica a osului = alcatuita 5; din fi!re de colagen, iar restul este un mediu omogen = su*stanta fundamentala, impreuna constituind oseina → fi!rele de colagen se etind in rand de-a lungul liniilor de forta de tensiune + dau osului marea sa rezistenta la tensiune arurile minerale → reprezentate in special de fosfatul de calciu → iar cea mai importanta su!stanta cristalina =
)idro"iapatita -la nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe → o particularitate meta!olica = marea afinitate a substantei fundamentale fata de sarurile minerale
Articulatiile ! organe de legatura intre oase- fiind sediul miscarilor -dupa gradul de mo!ilitate, articulatiile se impart in: inartro/ele ! articulatii fie, imo!ile → nu poseda cavitatea articulara → in acest tip de articulatii se eecuta miscari f$ reduse =4 dupa tipul tesutului care se interpune intre cele 2 oase care se articuleaza, distingem: - sindesmoze - se interpune tesut fi*ros (suturile craniene) - sincondroze - se interpune tesut cartilaginos (simfizele) - sinostoze - se interpune tesut osos ( sindesmozele + sincondrozele osificate cu varsta) 2iartro/ele ! articulatii care poseda un grad %aria*il de mo*ilitate si se impart in: - amfiartroze = articulatii semimo*ile → au suprafete articulare plane sau usor concave (articulatiile dintre corpurile verte!rale, care se fac prin interpunerea discurilor interverte!rale) - artrodii = articulatii mo*ile → sunt articulatii sinoviale, cu o mare mobilitate → la nivelul unei articulatii mo!ile, miscarile depind de forma suprafetelor articulare → ele se pot realiza in /urul a #&( a"e -artrodiile prezinta mai multe elemente structurale: < suprafete articulare < capsula articulara < mem*rana sino%iala < ca%itatea articulara < ligamente articulare
&$ istemul muscular = este format din musc)i, care sunt organe acti%e ale miscarii → acest rol este realizat de catre musculatura scheletica & somatica 6 avand in structura sa tesut muscular striat
Musc)ii au forme %ariate @ se descriu musc)i0 - fusiformi - *iceps- triceps - triunghiulari - piramidal al a*domenului - de forma patrulatera - marele drept a*dominal + marele dorsal - in forma de cupola 6 diafragma - in forma de trapez 6 m$ trape/ - circulari - or*icularul *u/elor + cel al pleoapelor- sfincterele tructura musc)iului musc)ii sc)eletici pre/inta0 Corpul musc)iului - o portiune centrala musculara, mai voluminoasa = format din fi*re musculare striate
- la eteriorul corpului muscular se afla o mem!rana con/unctiva = fascia muschiului → su! aceasta se afla o lama de tesut con/unctiv = epimisium → din care pornesc, in interior, septuri con/unctive = perimisium → in plus, teci fine de tesut con/unctiv invelesc fiecare fi!ra musculara = endomisium E"tremitati de culoare al*sidefie 3&4 = tendoane, care au in structura lor tesut fibros - unul dintre tendoane se insera pe osul fi" = originea musciului → in general, originea este unica, dar se cunosc si musci cu mai multe origini: !iceps, triceps, cvadriceps - celalalt se prinde de osul mo*il = insertia musciului
Principalele grupe de musc)i sc)eletici = grupati in muscii capului, gatului, trunchiului + membrelor Musc)ii capului -la cap se descriu & categorii de musci: - mm$ mimicii → care, prin contractia lor, determina diferite expresii ale fetei - mm$ maseteri → care intervin in realizarea actului masticatiei Musc)ii gatului -in regiunea anterolaterala a gatului = pe mai multe planuri (dinspre suprafata spre profunzime): - m$ pielos al gatului → care increteste pielea gatului - m$ sternocleidomastoidian Musc)ii trunc)iului - se grupeaza in: Mm$ spatelui + ai cefei0 → in plan superficial - superior = mm$ trape/i → in plan profund, inferior de trapezi = marii dorsali Mm$ anterolaterali ai toracelui → in partea anterioara a toracelui = marele + micul pectoral → mai profund = m$ su*cla%icular + dintatul mare - situat lateral → in spatiile intercostale = mm$ intercostali e"terni + interni → la baza cutiei toracice = diafragma, un musci lat, care separa cutia toracica de cavitatea a!dominala, avand o fata boltita spre torace + fata concava spre a!domen Mm$ anterolaterali ai a*domenului = musci lati → de o parte si de alta a liniei mediane = mm$ drepti a*dominali → anterior fata de fiecare m. drept a!dominal = m$ piramidal → lateral de mm. drepti a!dominali = mm$ o*lic e"tern- o*lic intern + trans%ers al a*domenului
Musc)ii mem*relor Musc)ii mem*rului superior ! grupati in mm. ai: umarului, bratului, antebratului + mainii . Mm$ umarului - principalul = deltoidul, situat imediat sub piele - ridica mem!rul superior pana la orizontala (abductia !ratului) Mm$ *ratului - distingem: → anterior = m$ *iceps *ra)ial- m$ *ra)ial + m$ coraco*ra)ial → posterior = m$ triceps
Mm$ ante*ratului0 → anteriori = flexori ai ante!ratului + ai mainii 0 pronatori ai mainii → unii = fleori ai degetelor → posteriori + laterali = extensori ai ante!ratului, mainii + degetelor Mm$ mainii - mana are un aparat muscular comple si are musci numai pe fata sa palmara + in spatiile interosoase Musc)ii mem*rului inferior - se descriu mm* bazinului + coapsei + gambei + piciorului → in .urul articulatiei soldului = mm$ fesieri → la coapsa, muscii sunt grupati in: loja anteromediala + loja posterioara + loja laterala -in loja anterioara = m$ croitor - cel mai lung musci al corpului → su! m. croitor = c%adricepsul -in loja mediala a coapsei gasim: cei ( mm$ adductori mare- scurt + lung 0 m$ drept medial → acesti & musci, prin contractie, apropie coapsele intre ele = adductie -in loja posterioara = mm$ *iceps femural- semitendinos + semimem*ranos @ mm$ gam*ei = grupati intr-o loja anterolaterala + loja posterioara -in loja anterioara = mm$ ti*ial anterior + e"tensori ai degetelor -in loja laterala = mm$ peronieri scurt + lung -loja posterioara prezinta: -in plan superficial = m$ gastrocnemian care, impreuna cu solearul, formeaza tricepsul sural -in planul profund = mm$ ti*ial posterior + fle"ori ai degetelor → fac extensia la!ei piciorului + flexia degetelor → mm$ piciorului = asezati atat pe fata dorsala- cat si pe fata plantara
1i/iologia musc)ilor sc)eletici Guscii sceletici asigura tonusul, postura, echilibrul, mimica + miscarile voluntare
→ componenta efectorie a refleelor somatice de tonus, postura, echilibru + redresare + a activitatii motorii voluntare, a expresiei starilor afectiv emotionale + limbajului = o reprezinta musc)iul striat somatic → musc)ii sc)eletici = apro. ,5 din masa organismului
Proprietatile musc)ilor #ontractilitatea = proprietatea specifica musciului = capacitatea de a dezvolta tensiune intre capetele sale (a se scurta) - baza anatomica a contractilitatii = sarcomerul 0 baza moleculara = proteinele contractile - sarcomerul = unitatea morfofunctionala a miofibrilei si este cuprins intre doua membrane I "xcitabilitatea - se datoreaza proprietatilor membranei celulare : permea!ilitate selectiva, conductanta ionica, polarizare electrica, pompe ionice - muscii raspund la un stimul printr-un potential de actiune propagat , urmat de contractia caracteristica - intre manifestarea electrica de la nivelul membranei fibrei musculare si fenomenele mecanice de la nivelul sarcomerului se produce un lant de reactii fizico&chimice = cupla. e"citatiecontractie "xtensibilitatea = proprietatea musciului de a se alungi pasiv su! actiunea unei forte exterioare → substratul anatomic al etensi!ilitatii = fi*rele con.uncti%e + elastice din musci "lasticitatea = proprietatea specifica muscilor de a se deforma su! actiunea unei forte + de a reveni pasiv la forma de repaus atunci cand forta a incetat sa actioneze - baza anatomica a acestei proprietati = fi*rele elastice din structura perimisiumului 2onusul muscular = o stare de tensiune permanenta, caracteristica muscilor care au inervatie motorie somatica + sen/iti%a intacte @ dupa denervare, tonusul muscilor sceletici dispare - tonusul muscular = de natura reflexa
Contractii ale fi*rei musculare striate0 V i/ometrice - lungimea musciului ramane neschimbata- dar tensiunea creste foarte mult → in timpul acestui tip de contractie, musciul nu presteaza lucru mecanic extern @ toata energia c)imica se pierde su! forma de caldura + lucru mecanic intern → eemplu de contractie izometrica = sustinerea posturii corpului V i/otonice - lungimea musciului variaza- iar tensiunea ramane constanta → muscii realizeaza lucru mecanic → aceste contractii sunt caracteristice majoritatii mm* scheletici V au"otonica - variaza si lungimea, si tensiunea musciului → in timpul unei activitati o!isnuite, fiecare musci trece prin faze i/ometrice- i/otonice + au"otonice
Manifestarile contractiei musculare #$ Manifestarile electrice = reprezentate de potentialul de actiune ('%) al fi!rei musculare → stimularea fi!relor musculare pe cale naturala (de la placa motorie) sau artificiala (cu curent electric) provoaca aparitia unui PA propagat in lungul fibrei cu o viteza de (5 m7 s → '% ale unei unitati motorii se sumea/a, dand potentialele de placa motorie → acti%itatea electrica a intregului musci sau a unitatilor motorii componente poate fi inregistrata → electromiograma
&$ Manifestarile c)imice = initiate prin mecanismul de cuplare e"citatiecontractie → procesele c)imice din musci asigura energia necesara proceselor mecanice → meta*olismul muscular este: - anaerob in primele ,;5 sec. ale unui efort moderat sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular sa regleze aportul de 9 2 - dupa primele & min$ de efort, necesitatile energetice sunt satisfacute in cea mai mare parte aerob ($ Manifestarile mecanice se studiaza cu a/utorul miografului → aplicarea unui stimul unic, cu %aloare prag , determina o contractie musculara unica = secusa musculara, care are urmatoarele componente: a* faza de latenta - dureaza din momentul aplicarii excitantului si pana la aparitia contractiei → in timpul acestei faze, are loc manifestarea electrica a contractiei, a carei durata depinde de tipul de musc)i → fiind de la cca 5-5# s la musciul striat b* faza de contractie - dureaza in medie 5-5, s c* faza de relaxare - dureaza 5-5; s → secusa poate fi izometrica sau izotonica → durata totala a secusei ! 5-# s, iar amplitudinea ei variaza proportional cu intensitatea stimulului aplicat , pana la o valoare ma"ima → acest fapt se eplica prin antrenarea in contractie a unui numar tot mai mare de fi!re musculare, pe masura ce intensitatea stimulului creste → daca, in loc de stimulare unica, se folosesc stimuli repetiti%i, la intervale mici si regulate, cur!a rezultata nu mai este o secusa, ci o sumatie de secuse = tetanos (contractie tetanica): a. incomplet , al carui grafic prezinta un platou dintat , eprimand sumarea incompleta a secuselor la stimularea repetitiva cu frecventa .oasa >0 #5&5 stimuliP secunda !. complet , al carui grafic prezinta un platou regulat , eprimand sumatia totala a secuselor, o!tinuta prin aplicarea stimulilor cu o frecventa mult mai mare Q: ;5#55 stimuliPsecunda → toate contractiile %oluntare ale muscilor din organism = tetanosuri si nu secuse, deoarece comanda voluntara se transmite la musci prin impulsuri cu frecventa mare
→ eista insa in organism si situatii in care contractia este o secusa : frisonul, sistola cardiaca, contractia o!tinuta in urma refleului miotatic ,$ Manifestarile termice ale contractiei se datoreaza fenomenelor *ioc)imice din fi!ra musculara → randamentul contractiei masei musculare este de (5 → ceea ce inseamna ca H5 din energia chimica se transforma in energie calorica
A$ 1unctiile de nutritie 1. 2igestia si a*sor*tia istemul digesti% = alcatuit din organe la nivelul carora se realizeaza digestia alimentelor - transformarea lor in produsi absorbabili + eliminarea resturilor neabsorbite . Componentele sistemului digesti%: #$ Tu*ul digesti%, format din: - cavitatea bucala - faringe (nazo-, oro- + laringofaringe) = segment comun sistemelor digestiv + respirator - esofag - stomac - intestinul subtire, din $ portiuni: duoden- .e.un + ileon - intestinul gros, tot cu $ portiuni - cec- colon (ascendent, transvers, descendent, sigmoid) + rect
&$ 'landele ane"e tu*ului digesti%0 - salivare (su!mandi!ulare, su!linguale, parotide) - ficatul - pancreasul
2igestia Tu*ul digesti% asigura aportul continuu de apa- electroliti + substante nutritive necesare organismului, prin: 1. deplasarea alimentelor 2. secretia sucurilor digestive + digestia alimentelor $. a!sor!tia produsilor de digestie, a apei + a electrolitilor
2igestia *ucala -activitatea motorie a cavitatii !ucale consta din masticatie + din timpul *ucal al deglutitiei
Masticatia = un act reflex involuntar , care se poate desfasura si sub control voluntar → refleul masticator este coordonat de
centri ner%osi din TC Rolurile masticatiei0 1. fragmentarea alimentelor → facilitand deglutitia + cresterea suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive 2. formare, lubrifierea + inmuierea bolului alimentar $. asigura contactul cu receptorii gustativi + eliberarea substantelor odorante care stimuleaza receptorii olfactivi, initiind secretia gastrica
ecretia sali%ara → secretorie a cavitatii !ucale se datoreaza glandelor salivare Compo/itia sali%ei → zilnic, se secreta =55#;55 mL de saliva, care contin -; apa + 5-; reziduu uscat → acesta este alcatuit din su*stante anorganice 35-& 4 + su*stante organice 35-(4 -principalii electroliti din saliva sunt: Na+- 9 +- O- BCO(- BPO(&- Mg&+- Ca&+ → a caror concentratie, cu eceptia Q +, este decat in plasma sangvina - principalele su*stante organice sunt: amilaza salivara, mucina, lizozimul
1unctiile sali%ei 1. Protectia mucoasei bucale prin: racirea alimentelor fier!inti, diluarea eventualului #8l sau a !ilei care ar regurgita in cavitatea !ucala + indepartarea unor !acterii 2. igestiv: saliva incepe procesul de digestie al amidonului → amila/a produce digestia cimica a amidonului preparat, care este idrolizat in trepte pana la stadiul de maltoza → aceasta enzima va fi inactivata de p<&ul intragastric scazut $. 0nlesneste masticatia, lubrifiaza alimentele, usurand deglutitia @ umecteaza mucoasa !ucala, favorizand vorbirea &. "xcretia unor substante endogene (uree, creatinina, acid uric) + exogene (metale grele sau agenti patogeni) 0 rol bactericid (prin lizozim) . "laborarea senzatiei gustative → prin dizolvarea su!stantelor cu gust specific pe suprafata receptiva a analizatorului gustativ *. Roaca rol important in mentinerea echilibrului hidroelectrolitic 8a urmare a transformarilor din cavitatea !ucala, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu mucus + formeaza bolul alimentar
2eglutitia
= totalitatea activitatilor motorii care asigura transportul bolului alimentar din cavitatea bucala = in stomac - este un act refle" care se desfasoara in ( timpi0 #$ Timpul *ucal 3%oluntar4 → in momentul in care alimentele sunt gata pentru a fi inghitite , ele sunt in mod voluntar impinse in faringe → de acum incolo, procesul deglutitiei devine in intregime (sau aproape) un act automat si, in mod o!isnuit nu mai poate fi oprit &$ Timpul faringian → !olul stimuleaza ariile receptoare din jurul intrarii in faringe → impulsurile de la acest nivel a/ung la TC + initiaza o serie de contractii faringiene musculare automate , care au ca rezultat pre%enirea patrunderii alimentelor in tra)ee , alimentele deplasandu-se li!er spre esofag → intreg procesul dureaza #& sec$ → etapele succesive ale deglutitiei = controlate automat de centrul deglutitiei - centrul deglutitiei in)i*a specific centrul respirator bulbar pe durata deglutitiei, oprind respiratia in orice punct al ciclului respirator ($ Timpul esofagian - esofagul are in principal rolul de a transporta alimentele din faringe in stomac, iar miscarile lui sunt organizate specific in vederea acestei functii =4 esofagul prezinta & tipuri de miscari peristaltice : - peristaltism primar = declansat de deglutitie si incepe cand alimentele trec din faringe in esofag → coordonat %agal - peristaltismul secundar - se datoreaza prezentei alimentelor in esofag si continua pana cand alimentele sunt propulsate in stomac → este coordonat de sistemul ner%os enteric al esofagului -pe masura ce unda peristaltica se deplaseaza spre stomac , o unda de rela"are , transmisa prin neuroni mienterici in)i*itori, preceda contractia - intreg stomacul si, intr-o masura mai mica, ciar si duodenul, se relaxeaza cand aceasta unda a/unge la nivelul esofagului inferior, pregatind astfel cavitatile respective pentru primirea alimentelor - la capatul terminal al esofagului , pe o portiune de &; cm deasupra /onctiunii cu stomacul, musculatura circulara esofagiana este ingrosata, functionand ca un sfincter → acest sfincter prezinta o contractie tonica si este destins prin relaxarea receptiva → contractia acestui sfincter contri!uie la prevenirea unui reflux gastroesofagian
2igestia gastrica -in stomac, alimentele sufera consecinta activitatilor motorii + secretorii ale acestuia, care produc transformarea *olului alimentar intr-o pasta omogena numita chim gastric
Motilitatea gastrica Acti%itatea motorie a stomacului 3motilitatea gastrica4 reali/ea/a0 1. stocarea alimentelor ca urmare a relaxarii receptive 2. amestecul alimentelor cu secretiile gastrice $. evacuarea continutului gastric in duoden Peristaltismul -contractiile peristaltice, initiate la granita dintre fundul + corpul gastric, se deplaseaza caudal, determinand propulsia alimentelor catre pilor → forta contractiilor peristaltice = controlata de acetilcolina + gastrina !etropulsia = miscarile de dute %ino ale chimului , determinate de propulsia puternica a continutului gastric catre sfincterul piloric inc)is → are rol important in amestecul alimentelor cu secretiile gastrice
Acti%itatea secretorie a stomacului - secretiile gastrice continua procesele digestive incepute in ca%itatea *ucala → cantitatea secretata zilnic este de aproimativ & L → este un lichid incolor cu pB-ul intre # &-; la adulti → contine apa ( ) + reziduu uscat 3#4, alcatuit din su*stante anorganice (5-: 4 + organice (5-, 4 - celulele secretorii gastrice se afla la nivelul glandelor gastrice, situate in mucoasa gastrica → sunt & tipuri de glande gastrice: a* Oxintice - localizate la nivelul fundului + corpului gastric → secreta BCl + factor intrinsec (glicoproteina necesara pentru a!sor!tia ileala a vitaminei L12) + pepsinogen + mucus *$ Pilorice - localizate in regiunile antrala + pilorica → contin celule ' (care eli!ereaza gastrina) + celule mucoase (secreta mucus)
A$ u*stantele anorganice - prezenta acidului clor)idric = caracteristica sucului gastric → in conditii bazale, secretia sa variaza intre # ; mEW7 ora BCl liber sau combinat cu proteine - BCl = necesar pentru digestia proteinelor - asigurarea unui p< optim pentru actiunea pepsinei - activarea pepsinogenului - reducerea Fe + (nea!sor!a!il) la Fe3+ (a!sor!a!il) + impiedicarea proliferarii intragastrice a unor bacterii patogene - su!stante care stimulea/a secretia de BCl sunt: acetilcolina- secretina + gastrina - in)i*area secretiei #8l se datreaza somatostatinei = eli!erata din neuroni ai sistemului ner%os enteric
$ Principalele su*stante organice din secretiile gastrice sunt0 - enzimele - mucina
Secretia de pepsinogen - pepsina = forma activa a pepsinogenului = o enzima proteolitica, activa in mediu acid $p< optim 1,-$,), care initiaza procesul de digestie a proteinelor → pepsinogenul este acti%at de contactul cu BCl sau cu pepsina anterior
formata - pepsina scindeaza proteinele care vor fi transformate in aminoaci/i 6abfermentul = secretat numai la sugar → rolul sau = a coagula laptele , pregatindu-l pentru digestia ulterioara → su! actiunea lui si in prezenta Ca&+, cazeinogenul solubil se transforma in paraca/einat de calciu , insolubil 6ipaza gastrica = enzima lipolitica cu activitate slaba, idrolizand numai lipidele ingerate sub forma de emulsie , pe care le separa in aci/i grasi + glicerina Gelatinaza idrolizeaza gelatina ucusul = o glicoproteina secretata de celulele mucoase, cu rol in protectia mucoasei gastrice , atat mecanic, cat si chimic- fata de actiunea autodigestiva a <#l + a pepsinei -la nivel gastric are loc a*sor*tia unor su*stante precum cele foarte solu*ile in lipide- etanol- apa + in cantitati etrem de mici: Na- 9- gluco/a + aminoaci/i
2igestia la ni%elul intestinului su*tire Acti%itatea motorie la ni%elul intestinului su*tire -miscarile de la nivelul intestinului su!tire = contractii de amestec + propulsive Contractiile de amestec (contractiile segmentare) → fragmenteaza chimul de =#& ori 7 min$ → astfel determinand amestecarea progresiva a particulelor alimentare solide cu secretiile din intestinul subtire Miscarile de propulsie → chimul = propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar in orice parte a intestinului su!tire + se deplaseaza in directie anala cu o viteza de 5-;& cm7 sec$ - mult mai rapid in intestinul proximal + mai lent in intestinul terminal → timpul necesar cimului pentru a trece de la pilor pana la %al%a ileocecala = de (; ore
ecretia pancreatica -pancreasul contine celule endocrine, exocrine + ductale - celulele e"ocrine = organizate in acini → produc , tipuri de en/ime digesti%e : peptidaze, lipaze, amilaze + nucleaze → care sunt raspunzatoare de digestia proteinelor + lipidelor + glucidelor + acizilor nucleici - celulele ductale secreta zilnic #&55#;55 mL de suc pancreatic - care contine o cantitate mare de BCO( → acesta neutralizeaza aciditatea gastrica + regleaza p<&ul in intestinul superior
Compo/itia secretiei pancreatice0 * "lectroliti/ -Na+ 8 9 + se gasesc in aceeasi concentratie ca si i n plasma - BCO( se gaseste in cantitate mult mai mare → secretia de BCO( = asigurata de celulele ductale * "nzime - $ tipuri ma/ore: amilaze, lipaze + proteaze a$ amila/a pancreatica - se secreta in forma sa activa → ea hidrolizeaza glicogen, amidon + alte glucide , cu eceptia celulozei, pana la stadiul de di/a)aride *$ lipa/e (lipaza, colesterol-lipaza, fosfolipaza) 6 secretate in forma lor activa - enzimele care idrolizeaza esteri insolubili in apa necesita prezenta sarurilor biliare c$ protea/e (tripsina + cimotripsina) - se secreta in forma lor inactiva (tripsinogen + cimotripsinogen) - tripsinogenul = transformat in tripsina de entero.inaza sau de tripsina anterior formata (autocataliza) -chimotripsinogenul = transformat de catre tripsina in forma lui activa d$ in)i*itorul tripsinei = secretat de aceleasi celule + in acelasi timp cu proenzimele, prote/and pancreasul de autodigestie
ecretia *iliara ila = necesara pentru digestia + absorbtia lipidelor 0 pt. excretia unor substante insolubile in apa : colesterolul + *iliru*ina este formata de catre )epatocite + celulele ductale, care marginesc ductele biliare, in cantitate de &;5##55 mL7/i este secretata continuu + depozitata in vezica biliara in timpul perioadelor interdigestive → se eli!ereaza in duoden in timpul perioadelor digestive numai dupa ce chimul a declansat secretia de colecistoinina, care produce relaxarea sfincterului Oddi + contractia vezicii biliare
Compo/itia *ilei * -cizii biliari = sintetizati in )epatocite din colesterol prin com!inarea cu anumiti aminoaci/i si cu Na+ → rezultand sarurile *iliare secretate activ in canaliculele biliare → deoarece ele nu sunt liposolu!ile, raman in intestin pana a/ung la nivelul ileonului- unde se rea!sor! activ * Pigmentii biliari : *iliru*ina + *ili%erdina = meta!oliti ai emoglo!inei care, a/unsi in epatocite, sunt ecretati !iliar + confera !ilei culoarea sa gal!ena 3* 6ecitina 7* #olesterol 8* "lectroliti
Circuitul entero)epatic = recircularea celei mai mari parti a sarurilor biliare din intestinul su*tire, prin %ena porta, inapoi la ficat arurile *iliare au & roluri importante0 1. de emulsionare a lipidelor din alimente , a caror tensiune superficiala o reduc ↓, permitand fragmentarea lor + facilitand actiunea lipazei pancreatice 2. a/uta la absorbtia din tractul intestinal a acizilor grasi, monogliceridelor, colesterolului + a altor lipide , prin formarea cu acestea a unor micelii complexe numite chilomicroni → in lipsa sarurilor !iliare in intestin, se pierd prin materiile fecale ,5 din lipidele ingerate $. rolul de a stimula motilitatea intestinala &. rol bacteriostatic E%acuarea *ilei = consecinta contractiei musculaturii veziculare, in paralel cu relaxarea sfincterului Oddi , realizata prin: → mecanismul ner%os = realizat prin stimularea vagala , care determina contractia musculaturii veziculare + relaxarea sfincteriana → iar stimularea simpatica are efecte antagonice → mecanismul umoral = secretia de colecisto.inina, ormon eli!erat din celulele mucoasei duodenale ca raspuns, in principal, la patrunderea in duoden a produsilor digestiei lipidelor
Acti%itatea secretorie a intestinului su*tire secretiile intestinului su*tire contin0 1. mucus 6 cu rol de protectie a mucoasei intestinale impotriva agresiunii BCl → este secretat de glandele Crunner din duoden + de celule speciale- aflate in epiteliul intestinal si in criptele 6ieber.uhn 2. enzime asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale, care nu sunt secretate in lumenul intestinal : peptidaze, dizaharidaze (maltaza, izomaltaza, zaaraza + lactaza) + lipaza → isi eercita rolurile in timpul procesului de absorbtie intestinala $. apa + electroliti secretati de celulele epiteliale intestinale
Actiunea en/imelor digesti%e -enzimele continute de sucurile digestive descompun unele su!stante din componenta alimentelor pana la produsi absorbabili = nutrimente sau principii alimentare → dupa cum arata urmatorul ta!el
Segmentul digestiv
tubului "nzima
Ca%itatea *ucala tomac
-amilaza salivara (ptialina) -pepsina -la!fermentul (la sugari) -lipaza gastrica -gelatinaza
Intestinul su*tire sucul pancreatic
-tripsina + cimotripsina -amilaza -lipaza, fosfolipaza colesterol-lipaza, in prezenta sarurilor !iliare
*ila 3nu contine en/ime4 sucul intestinal -peptidaze -lipaza -dizaaridaze: -maltaza -izomaltaa -zaaraza -lactaza
+
Substratul asupra caruia Produsul rezultat actioneaza -amidon preparat -maltoza -proteine (2-$O din -aminoacizi, peptide totalul celor ingerate) -cazeinogenul solu!il din -cazeinat de calciu lapte (in prezenta 8a 2+) insolu!il (coagulat) -lipidele emulsionate -acizi grasi + glicerol -gelatina -gelatina idrolizata
-proteinele nedigerate in stomac + peptide -amidonul -lipidele
-tripeptide, dipeptide + aminoacizi -maltoza -acizi grasi + glicerol
-lipide
-lipide emulsionate
-tri- + dipeptide -lipide emulsionate -dizaaride -maltoza -izomaltoza -zaaroza -lactoza
-aminoacizi -acizi grasi + glicerol - monozaaride -glucoza -glucoza -glucoza + fructoza -glucoza + galactoza
A*sor*tia intestinala 3la ni%elul intestinului su*tire4 ! procesul prin care are loc trecerea produsilor re/ultati in urma digestiei catre sange + limfa -a!sor!tia este favorizata la nivelul intestinului su!tire deoarece: < eista o suprafata mare de contact → datorita structurii specifice a mucoasei intestinului su!tire < distanta pe care moleculele o au de stra!atut = mica, grosimea peretelui fiind minima la acest nivel
< reteaua %asculara de la ni%elul %ilo/itatilor este foarte *ogata, iar, printr-un mecanism refle", cantitatea de sange de la acest nivel poate creste in timpul perioadelor de digestie < miscarile contractile ale %ilo/itatilor inlesnesc tran/itul su!stantelor a!sor!ite a$ 'lucidele - cele $ glucide ma/ore ale dietei sunt: dizaharidele sucroza + lactoza A polizaharidul amidon → celuloza, un alt polizaarid vegetal, prezent in dieta in cantitati mari, nu poate fi digerat - deoarece in tractul gastrointestinal uman nu eista enzime specifice - aportul de glucide este de &;5=55 g7 /i , reprezentand ;5:5 din dieta - produsii finali ai digestiei glucidelor sunt : - glucoza + galactoza → se a!sor! printr-un mecanism comun = un sistem de transport acti% Nadepend - fructoza → care se a!soar!e prin difu/iune facilitata - dupa ce au fost absorbite in enterocite , mono/a)aridele sunt transportate prin membrana bazo&laterala a acestora prin difu/iune facilitata → apoi difuzeaza din interstitiul intestinal in capilarele din %ilo/itatile intestinale *$ Proteinele dieta proteica zilnica necesara unui adult este de 5-;5-H g7g corp → pentru a fi a*sor*ite, proteinele tre!uie transformate in oligopeptide + aminoaci/i
Mecanisme de a*sor*tie -s-au identificat mai multe sisteme de transport acti% Nadependente pentru a!sor!tia tripeptidelor, dipeptidelor + aminoacizilor → practic, toata cantitatea de proteine din intestin este absorbita : orice proteina care apare in scaun provine din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon c$ Lipidele - aportul zilnic de lipide variaza intre &; #:5g - spre deose!ire de glucide + proteine, lipidele se a!sor! din tractul gastrointestinal prin difu/iune pasi%a → pentru a putea fi a!sor!ite, ele tre!uie sa fie hidrosolubile- fapt ce se realizeaza in prezenta sarurilor biliare - inainte de a fi digerate, lipidele tre!uie emulsionate (= transformate in picaturi cu diametrul su! un micron) de catre sarurile biliare + lecitina - trigliceridele, fosfolipidele + colesterolul se com!ina cu proteinele din epiteliul celulelor intestinale → constituind c)ilomicronii, forma in care trec in chiliferul central -in timp ce aminoacizii + monozaharidele a/ung prin %ena porta la ficat → lipidele trec in circulatia limfatica
d$ Apa + electrolitii -pa → in intestinul su!tire, apa se a!soar!e pasi%- i/oosmotic - ca urmare a gradientului osmotic creat prin a!sor!tia elecrolitilor + a su!stantelor nutritive 'a#l : a!sor!tia 3a se face printr-un proces acti% + !l urmeaza pasiv 'a
e$
2igestia- a*sor*tia + secretia la ni%elul intestinului gros Acti%itatea motorie la ni%elul intestinului gros Rolurile principale ale colonului sunt0 - absorbtia apei + a electrolitilor (/umatatea pro"imala) - depozitarea materiilor fecale pana la eliminarea lor (/umatatea distala) → datorita acestor roluri, miscarile de la ni%elul colonului sunt lente Miscarile de amestec )austratiile → sunt realizate prin contractii combinate ale musculaturii circulare + longitudinale colice → care determina proiectia in afara a zonelor nestimulate ale peretelui colic, su! forma unor saci denumiti haustre → acestea se deplaseaza lent , in directie anala, in timpul perioadei lor de contractie → in felul acesta, continutul colic = progresiv impins spre colonul sigmoid → din cei #;55 mL de chim, doar =5&55 mL se pierd prin fecale
Miscarile propulsi%e miscarile in masa -propulsia rezulta in principal prin: → (1) contractii haustrale in directie anala → (2) miscari in masa %ceste miscari apar de o!icei de cateva ori pe zi → cele mai numeroase dureaza aproimativ #; min., in prima ora de la micul de/un, si reprezinta un tip de peristaltism modificat
A*sor*tia + secretia la ni%elul colonului Apa → colonul nu poate a!sor!i mai mult de &( L7 /i → colonul0 - absoarbe cea mai mare parte a Na + Cl care nu au fost a!sor!ite in intestinul subtire - secreta 9 → aceste procese = controlate de catre aldosteron
2efecatia = procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin -unele miscari in masa propulseaza fecalele in rect - initiind dorinta de defecatie → ulterior, se produce contractia musculaturii netede a colonului distal + a rectului , propulsand fecalele in canalul anal → urmeaza rela"area sfincterelor anale intern + e"tern , ultimul continand fi!re musculare striate aflate su! control voluntar 2. Circulatia angele = fluidul care circula in interiorul arborelui cardiovascular → reprezinta cca = din masa corporala Mediul intern al organismului = sangele + limfa + lichidul interstitial + lichidul cefalorahidian + peri& A endolimfa - sangele = format din elemente figurate + plasma (;; din volumul sangvin)
Elemente figurate - prin e"amenul microscopic al sangelui → se o!serva ( tipuri de elemente figurate (= ,; din volumul sangvin %olum glo*ular procentual sau )ematocrit): globule rosii (eritrocite) + globule albe (leucocite) + plachete sangvine (trom!ocite) V globulele rosii (hemati i sau eritrocite) = celule fara nucleu, cu rol in transportul O + #O + in mentinerea echilibrului acido&bazic < globulele albe (leucocite) → spre deose!ire de eritrocite, poseda nucleu + mitocondrii → au capacitatea de a emite pseudopode si de a traversa peretele capilar prin porii sai , trecand in tesuturi - proces numit diapede/a 2ipurile de leucocite + formula leucocitara/
'ranulocite din leucocite #$Neutrofile 2-*2 &$ Eu/inofile 1-$ ($ a/ofile S1 -principala functie a leucocitelor = participarea acestora la 1unctia de aparare a sangelui
Agranulocite #$Monocite &$ Limfocite
din leucocite $- 2-$$
reactia de aparare a organismului
-organismul uman vine permanent in contact cu agenti patogeni (purtatori de antigene) sau cu antigene libere - antigenul = o su!stanta macromoleculara proteica sau polizaharidica straina organismului si care, patrunsa in mediul intern, declanseaza producerea de catre organism a unor su!stante specifice = anticorpi → care neutralizeaza sau distrug antigenul - anticorpii = proteine plasmatice din clasa gamma&globulinelor → apararea se realizeaza prin & mecanisme fundamentale : specifica + nespecifica #$ apararea nespecifica (innascuta) = prezenta la toti oamenii → se realizeaza prin mecanisme celulare (de e., fagocitoza) + umorale → este o aparare primitiva, cu eficacitate medie , dar foarte prompta → la ea participa anumite celule + substante preformate &$ apararea specifica (do*andita) → se dezvolta in urma expunerii la agenti capabili sa induca un raspuns imun (imunogene) - (1) dobandita natural : - a. pasi% → prin transfer transplacentar de anticorpi - !. acti% → in urma unei boli - (2) dobandita artificial : - a. pasi% - administrare de antitoxine + gamma&globuline - !. acti% - vaccinare - raspunsurile imune specifice = mediate de 2 tipuri de leucocite - limfocitele + T pe !aza unor mecanisme interdependente: - (1) imunitatea umorala → care implica limfocitele - (2) imunitatea mediata celular (celulara) → care implica primar limfocitele T -%accinarea declanseaza, in principiu, aceleasi mecanisme imunitare , cu deose!irea ca reactiile produse in organism sunt mai atenuate → efectul final = do!andirea imunitatii V plachetele sangvine (trom!ocite) = elemente figurate necelulare ale sangelui cu rol in hemostaza
Plasma sang%ina contine0 - apa (5) +re/iduu uscat # format din su!stante anorganice (3a+, Q +, 8a2+, Gg2+, 8l-, #89$-) - su!stante organice , ma/oritatea proteine (al!umine, glo!uline, fi!rinogen)
'rupele sang%ine K transfu/ia - membrana hematiilor are in structura sa numeroase tipuri de macromolecule, cu rol de antigen, numite aglutinogene - in plasma se gasesc o serie de compusi cu rol de anticorpi = aglutinine - cele mai importante aglutinogene intalnite la om = aglutinogenul /ero 354- A- + 2 - cele mai frecvent intalnite aglutinine sunt: - , omoloaga aglutinogenului - S, omoloaga aglutinogenului C - prin e"cludere reciproca a aglutininelor + aglutinogenelor omoloage, in decursul evolutiei umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice sang%ine → cele mai importante in practica medicala curenta = sistemul OA + sistemul R)324
istemul OA → potrivit regulii e"cluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (T cu % si U cu L), nu pot eista indivizi posesori de aglutinogen A + aglutinine , sau posesori de aglutinogen + aglutinine S → intalnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga duce la un conflict imun, antigen&anticorp, cu distrugerea hematiilor + consecinte grave pentru individ -com*inatiile + coe"istentele posi!ile, tolerate imunologic, sunt in numar de , si reprezinta cele 7 grupe sangvine in care se poate repartiza populatia glo!ului, pe !aza sistemului OA → cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare importanta in cazul transfuziilor de sange !egula transfuziei / aglutinogenul din sangele donatorului sa nu se intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului → potrivit acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se poate face astfel: < grupa 5 poate dona la toate grupele ( donator uni%ersal), dar nu poate primi decat sange izogrup (de la grupa 5) < grupa A poate primi de la toate grupele ( primitor uni%ersal) istemul R) → s-a constatat ca =; din populatia glo!ului mai poseda pe eritrocite , in afara de unul din antigenele sistemului 9%L + un antigen denumit 2 sau !h → toti indivizii posesori de antigen 2 ! !h + → cei #;- care nu poseda aglutinogenul 2 ! !h & - in mod natural nu e"ista aglutinine omoloage anti&!h , dar se pot genera0 - fie prin transfuzii repetate de sange !h+ la persoane !h& - fie prin sarcina cu fat !h+ si mama !h& -in am!ele situatii, aparatul imunitar al gazdei reactioneaza fata de aglutinogenul ca si fata de un antigen oarecare, prin acti%area limfocitelor → urmata de producerea de anticorpi anti 2 " anti&!h ) → acesti anticorpi vor reactiona cu antigenul de pe suprafata ematiilor + vor produce )emoli/a -in cazul mamei !h&, cand tatal este !h+, datorita caracterului dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului A, copiii rezultati vor mosteni caracterul !h+ - prima sarcina poate evolua normal, deoarece, in conditii fiziologice, ematiile !h+ ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu a/ung in circulatia materna -la nastere insa, prin rupturile de vase sangvine care au loc in momentul dezlipirii placentei de uter , o parte din sangele fetal trece la mama + stimuleaza productia de aglutinine anti&!h → la o noua sarcina , aceste aglutinine
(care pot traversa capilarele placentare) patrund in circulatia fetala + distrug hematiile fatului, putand duce ciar la moartea acestuia, atunci cand aglutininele sunt in concentratie mare
Bemosta/a si coagularea sangelui Bemosta/a fi/iologica ! totalitatea mecanismelor ce inter%in in oprirea sangerarii la ni%elul %aselor mici → pp timpii:
#$ Timpul %asculoplac)etar 3)emosta/a primara4 - incepe in momentul lezarii vasului → prima reactie = vasoconstrictia peretelui acestuia, produsa refle" + umoral → urmeaza aderarea trombocitelor la nivelul plagii - agregarea + metamorfoza vascoasa a acestora → ceea ce duce la oprirea sangerarii in & , min . &$ Timpul plasmatic coagularea sangelui - rezultatul acestei etape = transformarea fi*rinogenului plasmatic- solubil , in fi*rina insolu*ila → la coagulare, participa factori plasmatici, plachetari + tisulari Vi Ca&+ ($ 2inamica procesului de coagulare coagularea sangelui se desfasoara in $ faze: < fa/a I - formarea trom*oplastinei = faza cea mai laborioasa → dureaza cel mai mult: , = min . < fa/a a IIa - formarea trom*inei (tromboplastina transforma protrombina in trombina) → dureaza #5 s < fa/a a IIIa- formarea fi*rinei → dureaza #& s -trombina desface, din fibrinogen, niste monomeri de fibrina , care se polimerizeaza spontan, dand reteaua de fibrina ce devine insolu*ila → in ociurile retelei de fi!rina se fieaza elementele figurate → sangerarea se opreste
1unctiile sangelui ! repre/entate de functiile componentelor sale si in plus0 - rolul de sistem de integrare + coordonare umorala ale functiilor prin hormonii, mediatorii chimici + catabolitii pe care-i veiculeaza - rol de indepartare + transport spre locurile de e"cretie a su*stantelor to"ice- neutili/a*ile sau in e"ces - rol in termoreglare, datorita continutului sau !ogat in apa
Marea si mica circulatie -in alcatuirea ar*orelui %ascular se disting & teritorii de circulatie : circulatia mica (pulmonara) + circulatia mare (sistemica)
Circulatia mica 3pulmonara4 → incepe in ventriculul drept , prin trunc)iul a$ pulmonare, care transporta spre plaman sange cu CO& → trunciul pulmonar se imparte in cele 2 aa$ pulmonare, care duc sangele cu CO& spre reteaua capilara din jurul alveolelor , unde il cedeaza alveolelor - care-l elimina prin e"piratie → sangele cu O& e colectat de %enele pulmonare, cate 2 pentru fiecare plaman → cele & vene pulmonare sfarsesc in atriul stang Circulatia mare 3sistemica4 → incepe in ventriculul stang , prin a$ aorta care transporta sangele cu O + substante nutritive spre tesuturi + organe → de la nivelul acestora, sangele incarcat cu CO& este preluat de cele 2 %ene ca%e care il duc in atriul drept
istemul aortic = format din a$ aorta + ramurile ei, care iriga toate tesuturile + organele corpului omenesc -sistemul aortic incepe din ventriculul stang cu aorta ascendenta, din care se desprind cele & aa$ coronare → dupa ce urca -* cm, se cur!eaza si formeaza arcul aortic → care se continua cu aorta descendenta, su!impartita in a$ toracala + a$ a*dominala → terminal, aorta a*dominala se !ifurca in aa$ iliace comune (stanga + dreapta)
Ramurile arcului aortic -dinspre dreapta spre stanga, din arc se desprind: - trunc)iul *ra)iocefalic → se imparte apoi in a$ carotida comuna dreapta + a$ su*cla%iculara dreapta - a$ carotida comuna stanga
- a$ su*da%iculara stanga -am!ele aa$ carotide comune, stanga + dreapta, urca la nivelul gatului pana in dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid , unde se !ifurca in ACE + ACI → la acest nivel eista o mica dilatatie = sinusul carotic (carotidian), !ogata in receptori -ACE iriga gatul - regiunile occipitala si temporala + viscerele fetei -ACI patrunde in craniu, irigand creierul + ochiul -aa$ su*da%iculare a/ung de la originea lor pana in axila- unde iau numele de aa$ a"ilare → din aa$ su*cla%iculare se desprind: - a$ %erte*rala → intra in craniu prin gaura occipitala , unde se uneste cu opusa, participand la vascularizatia encefalului - a$ toracica interna → din care iau nastere aa$ intercostale anterioare → a$ a"ilara vascularizeaza atat peretii axilei , cat si peretele anterolateral al toracelui → si se continua cu a$ *ra)iala, care vascularizeaza bratul → la plica cotului, a$ *ra)iala da nastere la aa$ radiala + ulnara, care vascularizeaza antebratul → la mana se formeaza arcadele palmare, din care se desprind aa$ digitale
Ramurile aortei descendente -aorta descendenta toracica da: - rr$ parietale - rr$ %iscerale = aa$ *ronsice- pericardice + esofagiene -aorta descendenta a*dominala da: - rr$ parietale - rr$ %iscerale = trunc)iul celiac, aa$ me/enterica superioara, aa$ renale (stanga + dreapta), aa$ testiculare P o%ariene (stanga + dreapta) 0 a$ me/enterica inferioara trunc)iul celiac se imparte in ( rr.: splenica- gastrica stanga + )epatica → si vascularizeaza stomacul - duodenul, pancreasul, ficatul + splina a$ me/enterica superioara → vascularizeaza jejuno&ileonul, cecul, colonul ascendent + partea dreapta a colonului transvers
a$ me/enterica inferioara → vascularizeaza partea stanga a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul + partea superioara a rectului
Ramurile terminale ale aortei -aa$ iliace comune (stanga + dreapta), a/unse la articulatia sacro&iliaca, se impart fiecare in aa$ iliace e"terna + interna → a$ iliaca e"terna iese din !azin si a/unge pe fata anterioara a coapsei, devenind a$ femurala → care iriga coapsa → se continua cu a$ poplitee, care se afla in fosa poplitee (fata posterioara a genunciului) → ea se imparte in & aa$ ti*iale: 1. a$ ti*iala anterioara - iriga fata anterioara a gambei + laba piciorului si se termina prin a$ dorsala a piciorului, din care se desprind aa$ digitale dorsale 2. a$ ti*iala posterioara - iriga fata posterioara a gambei si, a/unsa in regiunea plantara, se imparte in cele & aa$ plantare (interna + eterna), din care se desprind aa$ digitale plantare → a$ iliaca interna are: 1. rr$ parietale - pentru peretii bazinului 2. rr$ %iscerale - pentru organele din bazin (vezica urinara, ultima portiune a rectului) + organele genitale uter, vagin, vulva, prostata, penis
istemul %enos >istemul venos al marii circulatii = reprezentat de 2 vene mari: %ena ca%a superioara + %ena ca%a inferioara
→ la randul ei, fiecare %ena iliaca comuna este formata prin unirea %enei iliace e"terne cu %ena iliaca interna -%ena iliaca interna colecteaza sangele de la peretii + viscerele din bazin -%ena iliaca e"terna continua %ena femurala, care strange sangele venos de la nivelul membrului inferior - ca si la mem!rul superior, se disting vene superficiale + vene profunde (cu aceleasi caracteristici) → %ena ca%a inferioara urca la dreapta coloanei vertebrale , stra!ate diafragma + se termina in atriul drept 9 vena aparte a marii circulatii = %ena porta, care transporta spre ficat sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma a!sor!tiei intestinale → ea se formeaza din unirea a ( %ene: me/enterica superioara + me/enterica inferioara + splenica
Circulatia limfatica → prin sistemul limfatic circula limfa, care face parte din mediul intern al organismului si care, in final, a/unge in circulatia venoasa istemul limfatic se deosebeste de sistemul circulator sang%in prin & caracteristici0 < este adaptat la functia de drenare a tesuturilor , din care cauza capilarele sale formeaza retele terminale, spre deose!ire de capilarele sang%ine, care ocupa o pozitie intermediara intre sistemul arterial si cel %enos < peretii vaselor limfatice = mai subtiri decat cei ai vaselor sangvine -sistemul limfatic incepe cu capilarele limfatice , care au aceeasi structura ca si capilarele sangvine - capilarele limfatice = foarte raspandite, ele gasindu-se in toate organele + tesuturile → prin confluenta capilarelor limfatice se formeaza vase limfatice, care sunt prevazute la interior cu valve semilunare ce inlesnesc circulatia limfei - peretii vaselor limfatice au o structura asemanatoare venelor - pe traseul vaselor limfatice se gasesc o serie de formatiuni caracteristice, numite ganglioni limfatici , prin care limfa trece in mod o!ligatoriu → ganglionii limfatici reali/ea/a mai multe functii : - produc limfocite + monocite - formeaza anticorpi - au rol in circulatia limfei - opresc patrunderea unor su!stante straine - au rol de bariera in raspandirea infectiilor - limfa colectata din diferitele tesuturi + organe, dupa ce a stra!atut ganglionii regionali , circula spre trunc)iurile limfatice mari , a/ungand, in final, in & colectoare limfatice mari : canalul toracic + vena limfatica dreapta Canalul toracic = cel mai mare colector limfatic si incepe printr-o dilatatie numita cisterna c)ili, situata in fata verte!rei L& → urca anterior de coloana vertebrala - inapoia aortei → stra!ate diafragma + patrunde in toracedescizandu-se in ung)iul %enos format prin unirea
limfatice -debitul limfatic mediu este in /ur de #;55mL7/i, insa poate varia mult in functie de factorii hemodinamici locali
plina = un organ a!dominal nepereche- care apartine sistemului circulator → ea: - produce limfocite - distruge hematiile batrane - intervine in metabolismul fierului = organ de depozit sangvin (&55(55g sange), pe care il trimite in circulatie la nevoie (emoragii, efort fizic) -splina ocupa lo.a splenica, cuprinsa intre colonul transvers si diafragm, la stanga lojei gastrice → are o culoare *runroscata + o masa de #=5&55 g & vascularizatia arteriala a splinei - realizata de a$ splenica, r$ a trunc)iului celiac - sangele venos este colectat in %ena splenica, aceasta participand la formarea %enei porte
Acti%itatea cardiaca -aparatul cardiovascular asigura circulatia sangelui + limfei in organism =4 se indeplinesc & functii ma.ore :
#$ distri*uirea su*stantelor nutriti%e + a o"igenului tuturor celulelor din organism &$ colectarea produsilor tisulari de cata*olism pentru a fi e"cretati -forta motrice a acestui sistem = inima, in timp ce: - arterele = conductele de distributie - %enele = rezervoarele de sange, asigurand intoarcerea acestuia la inima
- microcirculatia (arteriole, metarteriole, capilare, venule) = teritoriul vascular la nivelul caruia au loc schimburile de substante + gaze
Inima Inima ca pompa -rolul fundamental al inimii = a pompa sange → fiecare parte a inimii este ecipata cu & seturi de %al%e care, in mod normal, impun deplasarea sangelui intr&un singur sens #$
&$
de*itul cardiac0 - in somn, → ; scade - in fe*ra- sarcina + la altitudine → creste - functia de pompa a inimii se realizeaza cu a/utorul proprietatilor mlui cardiac Proprietatile fundamentale ale miocardului - depolarizarea unei celule cardiace este transmisa celulelor adiacente, ceea ce transforma miocardul intr-un sincitiu functional → inima functioneaza ca sincitii : unul atrial + unul ventricular , izolate din punct de vedere electric - in mod normal, eista o singura coneiune functionala electrica intre atrii + ventricule: nodulul atrio%entricular + continuarea sa, fasciculul atrio%entricular Bis
Musculatura cardiaca este alcatuita din & tipuri de celule musculare0 1. celule care initiaza + conduc impulsul 2. celule care, pe langa conducerea impulsului, raspund la stimuli prin contractie si alcatuiesc miocardul de lucru → evident, am!ele tipuri de celule sunt e"cita*ile, dar, contrar situatiei intalnite la musciul striat, stimulul este generat in interiorul organului insusi (in celulele de tip #) → acest fapt constituie autoritmicitatea 3sau
automatismul4 inimii a$ e"cita*ilitatea = proprietatea celulei musculare cardiace de a raspunde la un stimul printr-un PA propagat → unele manifestari ale ecita!ilitatii (pragul de ecita!ilitate, legea tot sau nimic) = comune cu ale altor celule ecita!ile → inima prezinta particularitatea de a fi e"cita*ila numai in fa/a de rela"are 3diastola4 8 ine"cita*ila in fa/a de contractie 3sistola4 → aceasta reprezinta legea ine"cita*ilitatii periodice a inimii → in timpul sistolei , inima se afla in perioada refractara absoluta @ oricat de puternic ar fi stimulul, el ramane fara efect → aceasta particularitate a ecita!ilitatii miocardice prezinta o mare importanta pentru conservarea functiei de pompa ritmica → stimulii cu frecventa mare nu pot tetaniza inima prin sumarea contractiilor → eplicatia starii refractare a inimii rezida din forma particulara a '% al fi!rei miocardice *$ automatismul = proprietatea inimii de a se autostimula → scoasa din corp, inima continua sa !ata → in lipsa influentelor etrinseci nervoase, vegetative + umorale, inima isi continua activitatea ritmica timp de ore sau /ile, daca este irigata cu un licid nutritiv special -automatismul este generat in anumiti centri, care au in alcatuirea lor celule ce initiaza + conduc impulsurile - in mod normal, in inima eista ( centri de automatism cardiac * 'odulul sino&atrial - la acest nivel, frecventa descarcarilor este mai rapida, de H5=57min$ si, din aceasta cauza, activitatea cardiaca este condusa de acest centru, inima !atand, in mod normal, in ritm sinusal
* 'odulul atrio&ventricular (/onctiunea atrioventriculara) - la acest nivel, frecventa descarcarilor este de ,5 PA7min → de aceea, acest centru nu se poate manifesta in mod normal - desi el functioneaza permanent si in paralel cu nodulul sino&atrial - daca centrul sinusal este scos din functie, comanda inimii este preluata de nodulul atrio%entricular, care imprima ritmul nodal sau jonctional 3* Fasciculul
%entricular d$ contractilitatea = proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune intre capetele fibrelor sale → astfel, in cavitatile inimii se genereaza presiune, iar, ca urmare a scurtarii fibrelor miocardice , are loc e"pul/ia sangelui - manifestarile fundamentale ale contractilitatii = gene/a tensiunii + %ite/a de scurtare - forta de contractie = proportionala cu grosimea peretilor inimii 0 - mai ; redusa la atrii + mai puternica la ventricule - mai mare la ventriculul stang fata de cel drept Contractiile inimii ! sistole , iar rela"arile ! diastole
Ciclul cardiac -un ciclu cardiac = format dintr-o sistola + o diastola - datorita intarzierii propagarii stimulului prin nodulul atrio&ventricular - eista un asincronism intre sistola atriilor si cea a %entriculelor → sistola atriala o preceda cu 5-#5 s pe cea a %entriculelor - durata unui ciclu cardiac este invers proportionala cu frec%enta cardiaca → la un ritm de H; *atai7min, ciclul cardiac dureaza 5-= s → el incepe cu sistola atriala care dureaza 5-#5 s - %entriculele se afla la sfarsitul diastolei, sunt aproape pline cu sange- iar sistola atriala definitiveaza aceasta umplere → in timpul sistolei atriale are loc o crestere a presiunii din atrii → sangele nu poate reflua spre venele mari - datorita contractiei fibrelor musculare din /urul orificiilor de varsare a venelor in atrii → singura cale descisa o reprezinta orificiile atrio%entriculare → sistola atriala este urmata de diastola atriala - care dureaza 5-H5 s → in paralel si corespunzator inceputului diastolei atriale, are loc sistola %entriculara , care dureaza 5-(5 s si se desfasoara in doua faze: #$ fa/a de contracie i/o%olumetrica → incepe in momentul inchiderii valvelor atrio&ventriculare si se termina in momentul deschiderii valvelor semilunare → in acest interval de timp, ventriculul se contracta ca o cavitate incisa, asupra unui licid incompresi!il, fapt care duce la o crestere foarte rapida a presiunii intracavitare → in momentul in care presiunea ventriculara o depaseste pe cea din artere , valvele semilunare se descid si are loc ejectia sangelui &$ fa/a de e.ectie - incepe cu deschiderea valvelor semilunare si se termina in momentul inchiderii acestora - %olumul de sange e/ectat in timpul unei sistole (volum - !ataie sau volum sistolic) este de H; mL in stare de repaus si poate creste pana la #;5&55 mL in eforturile fizice intense - urmeaza apoi diastola %entriculara , care durea/a 5-;5 s → datorita relaarii miocardului, presiunea intracavitara scade rapid → cand presiunea din ventricule devine inferioara celei din arterele mari , are loc inchiderea valvelor semilunare, care impiedica reintoarcerea sangelui in ventricule → pentru scurt timp, ventriculele devin cavitati inchise (diastola izovolumetrica) → in acest timp, presiunea intraventriculara continua sa scada pana la valori inferioare celei din atrii, permitand desciderea valvelor atrio-ventriculare → in acest moment, incepe umplerea cu sange a ventriculelor → urmeaza o perioada de 5-,5 s = diastola generala, in care atriile + ventriculele se relaxeaza → la sfarsitul acestei faze, are loc sistola atriala a ciclului cardiac urmator Manifestari ce insotesc ciclul cardiac - in timpul activitatii sale, cordul produce o serie de manifestari: 1. manifestarile electrice = insumarea vectoriala a !iocurentilor de depolarizare + repolarizare miocardica → inregistrarea grafica a acestora = electrocardiograma, metoda larg folosita in clinica pentru eplorarea activitatii inimii
2. manifestarile mecanice = redate de: a. socul ape"ian = o epansiune sistolica a peretelui toracelui in dreptul varfului inimii (spatiul intercostal stang) !. pulsul arterial = o epansiune sistolica a peretelui arterei datorita cresterii !ruste a presiunii sangelui Pulsul se percepe comprimand o artera superficiala pe un plan dur (osos) - de eemplu, artera radiala → prin palparea pulsului o!tinem informatii privind volumul sistolic, frecventa cardiaca + ritmul inimii → inregistrarea grafica a pulsului = sfigmograma → ea ofera informatii despre artere + despre modul de golire a ventriculului stang anifestarile acustice = de zgomotele cardiace -/gomotul I = sistolic = este mai lung, de tonalitate /oasa + mai intens → el este produs de inchiderea valvelor atrio&ventriculare + de vibratia miocardului la inceputul sistolei ventriculare -/gomotul II = diastolic, este mai scurt, mai acut + mai putin intens → el este produs, la inceputul diastolei ventriculare, de inchiderea valvelor semilunare Egomotele cardiace pot fi inregistrate grafic, rezultand o fonocardiograma$
Circulatia sangelui -cu studiul circulatiei sangelui se ocupa )emodinamica - sangele se deplaseaza in circuit inchis + intr&un singur sens → deoarece mica + marea circulatie sunt dispuse in serie, volumul de sange pompat de ventriculul stang , intr-un minut, in marea circulatie = cu cel pompat de ventriculul drept in mica circulatie - legile generale ale hidrodinamicii sunt aplica!ile si la hemodinamica
Circulatia arteriala -arterele = vase prin care sangele iese din inima si au urmatoarele proprietati functionale #$ Elasticitatea = proprietatea arterelor mari de a se lasa destinse cand creste presiunea sangelui si de a reveni la calibrul initial cand presiunea a scazut la valori mai mici - in timpul sistolei %entriculare, in artere este pompat un volum de H; mL de sange peste cel continut in aceste %ase → datorita elasticitatii - unda de soc sistolica este amortizata → are loc inmagazinarea unei parti a energiei sistolice su! forma de energie elastica a peretilor arteriali → aceasta energie este retrocedata coloanei de sange , in timpul
diastolei → prin aceste variatii pasive ale cali!rului vaselor mari, se produce transformarea e/ectiei sacadate a sangelui din inima in curgere continua a acestuia prin artere &$ Contractilitatea = proprietatea vaselor de a&si modifica marcat diametrul lumenului prin contractarea ( relaxarea muschilor netezi din peretele lor → acest fapt permite un control fin al distri!utiei de!itului cardiac catre diferite organe + tesuturi - tonusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici , de presiunea arteriala, de concentratia locala a unor metaboliti + de activitatea unor mediatori - suprafata totala de sectiune a ar!orelui circulator creste semnificativ pe masura ce avansam spre periferie - viteza de curgere va fi invers proportionala cu suprafata de sectiune - circulatia sangelui prin artere se apreciaza masurand presiunea arteriala, debitul sangvin + rezistenta la curgere a sangelui $rezistenta periferica% ($ Presiunea arteriala → sangele circula in vase su! o anumita presiune, care depaseste presiunea atmosferica : - cu #&5mmBg in timpul sistolei ventriculare stangi (presiune arteriala ma"ima sau sistolica) - cu =5 mm Bg in timpul diastolei (presiune arteriala minima sau diastolica) n practica medicala curenta, la om, presiunea sangelui se apreciaza indirect , prin masurarea tensiunii arteriale → aceasta se determina masurand contrapresiunea necesara a fi aplicata la exteriorul arterei, pentru a egala presiunea sangelui din interior
1actorii determinanti ai presiunii arteriale ebitul cardiac → presiunea arteriala variaza proportional cu acesta !ezistenta periferica → reprezinta totalitatea factorilor care se opun curgerii sangelui prin vase → este direct proportionala cu viscozitatea sangelui + lungimea vasului → cea mai mare rezistenta se intalneste la nivelul arteriolelor → cu cat vasul este mai ingust + lung , cu atat rezistenta este mai mare 9olumul sangvin (volemia) variaza concordant cu variatia lichidelor extracelulare (K"8) - in ; scaderi ale %olumului LEC, > scade si %olemia → se produce diminuarea presiunii arteriale ()ipotensiune) - in cresteri ale %olumului LEC , creste %olemia → si se produce o crestere a presiunii arteriale ()ipertensiune) "lasticitatea contri!uie la amortizarea tensiunii arteriale in sistola + la mentinerea ei in diastola → scade cu varsta - intre de!itul circulant, presiunea sangelui + rezistenta la curgere eista relatii matematice → de*itul este direct
proportional cu presiunea si in%ers proportional cu re/istenta0 2 ! P7R %ite/a sangelui in artere- ca si presiunea scad pe masura ce ne departam de inima - in aorta viteza este de ;55 mm( s - iar in capilare, de 5-; mm( s → deci de #$555 de ori mai redusa → aceasta se datoreaza cresterii suprafetei de sectiune a teritoriului capilar de 1 de ori fata de cea a aortei
Circulatia %enoasa %enele sangele se intoarce la inima = vase prin care → %olumul %enos este de ( ori decat cel arterial → asadar, in teritoriul venos se afla circa H; din %olumul sanguin - presiunea sangelui in vene = ; ; foarte /oasa: #5mm Bg la originile sistemului venos si 5 mm Bg la varsarea venelor cave in atriul drept - deoarece suprafata de sectiune a %enelor ca%e este decat a capilarelor , viteza de circulatie a sangelui creste de la periferie $E,8mm(s% spre inima, atingand valoarea de EE mm( s in cele & %ene ca%e - datorita structurii peretilor lor, care contin cantitati mici de tesut elastic + tesut muscular neted , venele prezinta
distensi*ilitate + contractilitate - cau/a principala a intoarcerii sangelui la inima = insasi activitatea de pompa cardiaca → inima creaza si mentine permanent o diferenta de presiune intre aorta (#55mm Bg) si atriul drept ( 5 mm Bg) → desi presiunea sangelui scade mult la trecerea prin arteriole si capilare, mai ramane o forta de impingere de 1 mm #g, care se manifesta la inceputul sistemului venos - inima functioneaza simultan ca o pompa Xaspirorespingatoare → ea trimite sange spre aorta , in timpul sistolei ventriculare, si, concomitent, aspira sangele din %enele ca%e in atriul drept -spiratia toracica = un factor a/utator care contri!uie la mentinerea unor valori scazute ale presiunii in venele mari din cavitatea toracica → ea se manifesta mai ales in inspiratie Presa abdominata = presiunea pozitiva din cavitatea a!dominala care impinge sangele spre inima → in inspiratie, datorita co!orarii diafragmului, efectul de presa este accentuat Pompa musculara → in timpul contractiilor musculare, venele profunde sunt golite de sange, iar in perioadele de relaare dintre doua contractii, ele aspira sangele din venele superficiale → refluul sangvin este impiedicat de prezenta valvelor (la nivelul venelor mem!relor inferioare) Gravitatia → favorizeaza curgerea sangelui din venele situate deasupra atriului drept → are efect negativ asupra intoarcerii sangelui din venele mem!relor inferioare asajul pulsatil → efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate impreuna in acelasi pacet vascular, are efect favora!il asupra intoarcerii venoase → intoarcerea sangelui la inima are o mare importanta pentru reglarea de!itului cardiac, deoarece o inima sanatoasa pompeaza, conform legii inimii, atat sange cat primeste prin aflu venos.
($ Respiratia >istemul respirator cuprinde: caile respiratorii = cavitatea nazala + faringe + laringe + traee + !ronii 0 plamanii
Caile respiratorii Ca%itatea na/ala = formata din doua spatii simetrice = fose nazale , situate su! !aza craniului + deasupra cavitatii !ucale → din cavitatile nazale, aerul trece prin faringe 1aringele = raspantie intre calea respiratorie si cea digestiva Laringele = un organ cu du!la functie: respiratorie + fonatorie, prin corzile vocale Tra)eea = un organ su! forma de tub care continua laringele si are o lungime de #5#& cm → la nivelul verte!rei T,, traeea se imparte in bronhii ro)niile → patrund in plaman prin hil , unde se ramifica intrapulmonar, formand arborele bronsic
Plamanii = principalele organe ale respiratiei → situati in cavitatea toracica → au o capacitatea totala de ; 555 mL de aer , cu variatii individuale -fiecare plaman = invelit de o seroasa numita pleura, care prezinta: - o foita parietala → ce captuseste peretii toracelui - o foita %iscerala → ce acopera plamanul ntre cele 2 foite eista o cavitate virtuala = ca%itatea pleurala , in care se afla o lama fina de lichid pleural Ar*orele *ronsic → !ronia principala se imparte in bronhii → iar acestea, la randul lor se divid in bronhiole -ultimele ramificatii ale ar!orelui !ronsic = bronhiolele respiratorii → de la care pleaca ductele alveolare → terminate prin saculeti alveolari → peretii saculetilor alveolari = compartimentati in alveole pulmonare - !roniolele respiratorii + formatiunile derivate din ele (ducte alveolare, saculeti alveolari + alveole pulmonare) = acinii pulmonari → acinul = unitatea morfo-functionala a plamanului
- in /urul alveolelor se gaseste o !ogata retea de capilare, care, impreuna cu peretii alveolelor, formeaza membrana alveolo&capilara (mem!rana respiratorie) → la nivelul careia au loc scim!urile de gaze dintre alveole si sange Respiratia = scim!ul de O& + CO& dintre organism si mediu → din punct de vedere functional, respiratia prezinta: 1. ventilatia pulmonara → deplasarea aerului in am!ele sensuri intre al%eolele pulmonare si atmosfera 2. difuziunea O si #O intre al%eolele pulmonare si sange $. transportul O si #O prin sange si lic)idele organismului catre si de la celule &. reglarea ventilatiei
dimensiunile plamanilor pot %aria prin distensie + retractie in doua moduri @ prin0 1. miscarile de ridicare + coborare ale diafragmului → care alungesc + scurteaza cavitatea toracica 2. ridicarea + coborarea coastelor → duc la cresterea + descresterea diametrului antero-posterior al cavitatii toracice - respiratia normala, de repaus, se realizeaza aproape in intregime prin miscarile din prima categorie 0 - in timpul inspiratiei, contractia diafragmei trage in jos fata bazala a plamanilor → apoi - in timpul e"piratiei linistite, diafragma se relaeaza, iar retractia elastica a plamanilor, a peretelui toracic + a structurilor a!dominale comprima plamanii -a doua cale de epansionare a plamanilor = ridicarea grila.ului costal in po/itia de repaus → acesta este coborat , permitand sternului sa se apropie de coloana verte!rala → cand grila/ul costal se ridica, acesta proiecteaza inainte sternul, care se indeparteaza de coloana verte!rala → ceea ce mareste diametrul antero-posterior cu apro. &5 in inspiratia maima fata de epiratie → muscii care determina ridicarea grila.ului costal = muschii gatului , in special → muscii care determina co*orarea grila.ului costal = muschi expiratori 6 de e. mm$ drepti a*dominali Presiunea pleurala = presiunea din spatiul cuprins intre pleura %iscerala si cea parietala → in mod normal, eista o suctiune permanenta a lichidului din acest spatiu → ceea ce duce la o presiune negativa la acest nivel (W decat valoarea celei atmosferice) -presiunea pleurala variaza cu fazele respiratiei Presiunea al%eolara = presiunea din interiorul alveolelor pulmonare - in repaus, cand glota este desc)isa, aerul nu circula intre plamani si atmosfera → in acest moment, presiunea in orice parte a ar!orelui respirator = cu presiunea atmosferica, considerata 5 cm B&O - in timpul inspiratiei - pentru a permite patrunderea aerului in plamani, presiunea in alveole tre!uie sa scada su! presiunea atmosferica → in timpul unei inspiratii normale ea devine # cm B&O → aceasta presiune negativa usoara este suficienta pentru ca, in cele & secunde necesare inspiratiei, in plamani sa patrunda aproimativ ;55 mL de aer - in timpul expiratiei apar variatii opuse → presiunea alveolara creste la aproimativ +#cm B&O → aceasta forteaza ;55 mL de aer sa iasa din plamani in cele &( secunde, cat dureaza epiratia 1ortele elastice pulmonare (de recul) care stau la !aza realizarii epiratiei sunt de 2 tipuri: 1. fortele elastice ale tesutului pulmonar insusi 2. fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului tensioactiv care captuseste la interior peretii alveolari $surfactant% + alte spatii aeriene pulmonare -deoarece suprafata interna a alveolelor = acoperita de acest strat su!tire de licid, iar in alveole eista aer, aici apar forte de tensiune superficiala → intrucat acest fenomen este prezent in toate spatiile aeriene pulmonare, efectul este o forta rezultanta a intregului plaman = forta de tensiune superficiala si care se adauga elasticitatii tesutului pulmonar, favorizand epiratia
#;55 mL 3* 9olumul expirator de rezerva = cantitatea suplimentara de aer care poate fi epirata in urma unei epiratii fortate, dupa epirarea unui volum curent → circa #;55 mL 7* 9olumul rezidual = volumul de aer care ramane in plamani si dupa o epiratie fortata → circa #;55 mL Capacitati pulmonare = sume de doua sau mai multe volume pulmonare
* #apacitatea inspiratorie = volumul curent + volumul inspirator de rezerva = cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira, pornind de la nivelul epirator normal pana la distensia maima a plamanilor ( &555 mL) * #apacitatea reziduala functionala = volumul epirator de rezerva + volumul rezidual = cantitatea de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei epiratii normale ( &555 mL) 3* #apacitatea vitala = volumul inspirator de rezerva + volumul curent + volumul epirator de rezerva = volumul maim de aer pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maima ( ( ;55 mL) 7* #apacitatea pulmonara totala = capacitatea vitala + volumul rezidual = volumul maim pana la care pot fi epansionati plamanii prin efort inspirator maim ( ; 555 mL ) → cu eceptia volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se masoara spirometric → pentru masurarea volumului rezidual + a capacitatilor care il includ, se utilizeaza metode de masurare speciale Minut%olumul respirator sau de*itul respirator = cantitatea totala de aer deplasata in ar!orele respirator in fiecare minut = cu produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie (volum curent = ;55 mL, frecventa respiratorie de #=7min → este egal cu l7min) →in diferite conditii fiziologice + patologice, valorile se pot modifica foarte mult
2ifu/iunea -dupa ventilatia alveolara urmeaza o noua etapa a procesului respirator: - difuziunea O& din al%eole in sangele capilar 0 - difuziunea in sens in%ers a CO& - procesul are loc doar in conditiile in care eista o diferenta de presiune → iar sensul procesului = totdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare catre zona cu presiune mica ; - concentratia gazelor in aerul alveolar = foarte diferita de cea din aerul atmosferic → cau/e ale acestor diferente: - cu fiecare respiratie, aerul al%eolar este inlocuit doar partial cu aer atmosferic - din aerul al%eolar este extras O → acesta primeste permanent #O din sangele pulmonar - aerul atmosferic uscat care patrunde in caile respiratorii este umezit inainte de a a/unge la alveole - aerisirea lenta la nivel alveolar este foarte importanta pentru prevenirea scim!arilor !ruste ale concentratiei sangvine a gazelor Mem*rana al%eolocapilara (respiratorie) = alcatuita din: 1. endoteliul capilar 2. interstitiul pulmonar $. epiteliul alveolar &. surfactant (licid tensioactiv) -grosimea sa medie = 5-: microni → suprafata sa totala este de ;5#55 m & -factorii care influenteaza rata difuziunii gazelor prin mem!rana alveolo-capilara sunt: 1. presiunea partiala a gazului in alveola 2. presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar $. coeficientul de difuziune al gazului (este specific pentru fiecare tip de molecula) &. dimensiunile membranei respiratorii (invers proportionale cu grosimea + direct proportionale cu suprafata sa) 2ifu/iunea O& se face din aerul alveolar spre sangele din capilarele pulmonare - deoarece presiunea partiala a 9 2: - in sangele care intra in capilarele pulmonare = ,5 mm Bg - in aerul al%eolar = #55 mm Bg -dupa ce traverseaza mem!rana respiratorie, moleculele de O & se di/ol%a in plasma , ceea ce duce la cresterea presiunii partiale a O & in plasma → consecutiv, O& difu/ea/a in )ematii , unde se com!ina cu )emoglo*ina - in mod normal, egalarea presiunilor partiale , alveolara + sangvina, ale 9 2 se face in 5-&; secunde -ematia petrece, in medie, 5-H; secunde in capilarul pulmonar → daca ecili!rarea apare in ,2 secunde, ramane un interval de 5-;5 secunde ! margine de siguranta → care asigura o preluare adecvata a 9 2 in timpul unor perioade de stress (efort fizic, epunere la altitudini mari etc.) 2ifu/iunea CO& se face dinspre sangele din capilarele pulmonare spre alveole - deoarece presiunea partiala a 89 2: - in sangele din capilarele pulmonare = ,: mm Bg - in aerul al%eolar = ,5 mm Bg -deci gradientul de difu/iune al CO& = de doar #7#5 din cel al O & → 892 difuzeza de &5 de ori mai repede decat 92 - deoarece este de &; de ori mai solu*il in licidele organismului decat 9 2 - in mod normal, egalarea presiunilor partiale , alveolara + sangvina, ale 89 2 se face in ,2 secunde
Transportul ga/elor a*2ransportul O
- din plasma, 92 dif difuze uzeaza aza in eritrocite, und undee se com com!in !inaa rev reversi ersi!il !il cu ion ionii ii de fier din structura emoglo!inei, transformand dezoxihemoglobina in oxihemoglobina → fiecare gram de emoglo!ina se poate com!ina cu maimum
#-(,mL O& - normal, eista #&#; g de emoglo!inaP dl sange → astfel, sangele arterial transporta &5 mL O & 7 dl- din care: - =-; = transportat de )emoglo*ina - #-; = dizolvat in plasma -fiecare -fieca re molecula de )emoglo*ina se poate com!ina cu maimum maimum , molecule de O& → situatie in care saturarea emoglo!inei cu 9 2 = de #55 → cantitatea de 9 2 care se com!ina cu emoglo!ina depinde de: → presiunea partiala a O& plasmatic → fiind conditionata, si de p#-ul plasmatic + temperatura → scaderea pBului plasmatic + cresterea temperaturii determina scaderea capacitatii emoglo!inei de a lega 92, care, astfel, este cedat tesuturilor presiuneaa partiala a O & = ,5 mm Bg → iar 92 va difuza din plasma in interstitii → si de aici in -la ni%el tisular, presiune celule → are loc scaderea rapida a presiunii partiale a 9 2 plasmatic, fapt ce determina disocierea o"i)emoglo*inei, emoglo!ina ramanand saturata in proportie de ;5H5 - fiecare #55mL de sange eli!ereaza la tesuturi, in repaus, cate H mL de O& → acesta este coeficientul de utili/are a O& in timpul efortului fi/ic → acest coeficient poate creste la #& )emoglo*ina o*ina redusa → care imprima - prin cedarea 9 2 la tesutur tesuturi, i, o parte din o"i)emoglo*ina devin devinee )emogl sangelui venos culoarea rosie-violacee caracteristica b* 2ransportul #O - CO& = rezultatul final al proceselor oidative tisulare - el difuzeaza din celule → in capilare, determinand cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu ;: mm Bg fata de sangele arterial
CO& ! transportat prin sange su* mai multe forme0 1. di/ol%at fi/ic in plasma ( O) 2. su! forma de car*amino)emoglo*ina - care rezulta prin com!inarea CO& cu gruparile NB& terminale din lanturile proteice ale emoglo!inei ( O) $. su! su! fo form rmaa de *icar*onat plasmatic ( ( O) O),, o! o!ti tinu nutt pr prin in fenomenul de membrana
Reglarea %entilatiei -se realizeaza realizeaza de centrii ner%osi din *ul* + punte , pe !aza stimulilor primiti de la cemoreceptorii de la nivelul acestor formatiuni nervoase sau al unor vase de sange
,$ E"cretia -sistemul ecretor = format din rinic)i + caile urinare Rinic)ii = asezati in cavitatea a!dominala, de o parte si de alta a coloanei verte!rale, in regiunea lom*ara - unitatea anatomica + functionala a riniciului = nefronul → in alcatuirea acestuia intra 2 parti: - corpusculul renal - si un sistem tu!ular = caile urinare
1ormarea si eliminarea urinei -rinic)ii au doua functii ma.ore : 1. de a e"creta cea mai mare parte a produsilor finali de meta*olism ai organismului controla ola concen concentrat tratiile iile ma/ 2. de d e a contr ma/ori oritati tatiii con consti stitue tuenti ntilor lor org organi anismu smului lui → con contri! tri!uin uind d ast astfel fel la men mentin tinere ereaa )omeosta/iei + a ec)ili*rului acido*a/ic al organismului - alaturi de acestea, rinicii mai au urmatoarele roluri: $. formarea + eli!erarea reninei &. formarea + eli!erarea eritropoietinei . activarea %itaminei 2( *. gluconeogene/a -cei 2 rinici contin impreuna circa & milioane de nefroni, fiecare nefron fiind apt sa produca urina
Tipuri de nefroni0 1. #orticali = O din numarul total de nefroni → au glomerulul situat in corticala renala + cu ansa Benle scurta → aceasta a/unge doar in stratul e"tern al medularei renale 2. Juxtamedu0ari - cu glomerulul situat la .onctiunea dintre corticala si medulara → au anse Benle lungi, care co!oara adanc in medulara, uneori a/ungand la nivelul papilelor renale -ei sunt etrem de importanti in mecanismul contracurent, prin care riniciul produce urina concentrata -in /urul intregului sistem tu!ular al riniciului eista o retea !ogata de capilare = retea capilara peritu*ulara → aceasta retea primeste din arteriolele eferente sangele care a trecut de/a prin glomerul → cea mai mare parte a retelei de capilare peritu!ulare se gaseste in corteul renal, de-a lungul tu!ilor proimali, al tu!ilor distali + al tu!ilor colectori corticali
-de*itul sang%in renal = de apro. #&55 mL7min (&2 mKP1 g tesutPmin) → in conditii !azale, de!itul sangvin renal reprezinta &5 din de!itul cardiac de repaus
1iltrarea glomerulara si filtratul glomerular -licidul care filtreaza din capilarele glomerulare in capsula Lo5man = filtrat glomerular sau sau urina primara
1iltratul glomerular - are aproape aceeasi compozitie ca si licidul care filtreaza in interstitii la capatul arterial al capilarelor → se considera ca filtratul glomerular = o plasma care nu contine proteine in cantitati semnificati%e filtrarii arii -cantitatea -cant itatea de filtrat glomerular glomerular care se formeaza in # min minut ut prin tot totii nef nefron ronii ii am! am!ilo ilorr rin rinic icii = de*itul filtr glomerulare =4 normal, acesta = apro #&;mL 7 min (zilnic, 1 K) → peste din filtrat = rea!sor!it in mod o!isnuit in tu!ii uriniferi, restul trecand in urina
2inamica filtrarii prin mem*rana glomerulara -fortele care realizeaza filtrarea la nivelul glomerulului in capsula Lo5man sunt: 1. presiunea din capilarele glomerulare (valoarea sa medie = :5 mm Bg), care determina filtrarea 2. presiunea din capsula oman, in eteriorul capilarelor, care se opune filtrarii (aproimativ #= mm Bg) $. presiunea coloidosmotica a proteinelor plasmatice din capilare , care se opune filtrarii (presiunea coloidosmotica medie → in acest caz = (& mm Bg) &. presiunea coloidosmotica a proteinelor din capsula oman (considerata 5)
Rea*sor*tia si secretia tu*ulara -filtratul glomerular traverseaza diferitele portiuni ale tu!ilor uriniferi si pe tot acest parcurs, su!stantele sunt a!sor!ite sau secretate selectiv de catre epiteliul tu!ular, iar licidul care rezulta in urma acestor acestor procese intra in pelvisul renal su! forma de urina finala !eabsorbtia tubulara -ma/oritatea compusilor urinei primare = su*stante utile → ele sunt recuperate prin rea*sor*tie → celulele tu!ilor uriniferi sunt adaptate morfologic + !iocimic pentru a realiza aceasta functie -morfologic, nefrocitele au: - la polul apical - numerosi micro%ili care cresc considera!il suprafata activa - la polul *a/al - numeroase mitocondrii care fa!rica ATP necesar procesului de a!sor!tie -!iocimic, mem!ranele celulelor tu!ulare contin pompe meta*olice care participa la transportul activ 2ransportul pasiv se face in virtutea: - unor legi fizice, ale difuziunii (in gradient cimic, electric sau electrocimic) - osmozei - diferentelor de presiuni idrostatice - nu necesita energie si nu este limitat de o capacitate ma"ima de transport a nefronului → prin acest mecanism se rea!soar!e: - apa → in gradient osmotic - ureea → in gradient cimic - o parte din Na si Cl → in gradient electric + electrocimic !eabsorbtia apei -toate -toate segmentele nefronului pot rea!sor!i apa, dar in proportii diferite: 1- la nivelul tu*ului contort pro"imal 6 are loc c. m. importanta rea!sor!tie ( O din apa filtrata) si e o rea!sor!tie obligatorie, apa fiind atrasa osmotic din tu! in interstitiu, ca urmare a rea!sor!tiei sa rurilor, glucozei + a altor compusi utili 2- la nivelul tu*ilor contorti distali $- dar, mai ales, a tu*ilor colectori (a!sor!tia a 1O din apa filtrata), fiind o rea!sor!tie facultativa → in lipsa A2B, rea!sor!tia facultativa nu se produce, eliminandu-se un volum de &5&; L de urina diluata in 2& → in pre/enta A2B, rea!sor!tia facultativa se produce → ca urmare, in 2& ore se eli mina #-= L de urina concentrata &- in restul nefronului se rea!soar!e , din apa, in urina definitiva eliminandu-se numai # din apa filtrata Rea*sor*tia facultati%a permite adaptarea volumului diurezei la starea de idratare a organismului → in acest segment al nefronului intervin mecanismele de reglare a diure/ei + a eliminarilor de Na si 9 2ransportul activ = selectiv + se datoreaza tra%aliului meta*olic al nefrocitului - se face cu consum de energie + O& (consum de %7') 0 impotriva gradientelor de concentratie sau electrice - forta pompelor meta!olice = limitata de capacitatea lor maima de a transporta o su!stanta pe unitatea de timp (7 ma) → celula consuma energie numai pentru recuperarea su!stantelor utile, lasand cata!olitii in urina - pr prin in tr tran anspo sport rt ac activ tiv se re rea! a!so sor! r! gluco/a- aminoaci/ii- unele %itamine- polipeptidele , pr prec ecu um si ma.oritatea + + sarurilor minerale (3a , Q , 8l , #8$ , fosfati, sulfati, urati etc.)
ecretia tu*ulara -principala modalitate de curatire a plasmei de cata!olitii azotati neutiliza!ili = filtrarea -secretia tu!ulara completeaza functia de eliminare a unor su!stante acide, toice sau in eces si a unor medicamente -prin secretie, rinicii intervin si in reglarea concentratiei plasmatice a unor constituenti o!isnuiti (Q +, acid uric, creatinina) - mecanismele secretiei = la fel cu cele ale rea!sor!tiei: acti%e + pasi%e
- sensul transportului = inversat/ din interstitiul peritu!ular → inspre interiorul tu!ului - procesele de secretie pot avea loc pe toata lungimea nefronului
ecretia de B+ - are loc prin mecanism acti% 0 iar sediul principal = tu*ul contort pro"imal → secretand ionii de # +, riniciul participa la reglarea echilibrului acido&bazic - secretia de protoni poate avea loc si in restul nefronului → astfel, la nivelul tu!ului contort distal eista mecanisme de transport prin scim! ionic, care rea!so rea!sor! r! 3a + si secreta Q + sau #+, in functie de p<&ul mediului intern → acest mecanism = acti%at de aldosteron
ecretia de 9+ -are loc prin mecanisme acti%e (scim! ionic) + pasi%e 0 iar sediul principal = tu*ul contort distal → secretand ionii de Q +, riniciul asigura mentinerea normala a potasemiei
ecretia de NB( -in afara de efect efectul ul antit antitoic, oic, secretia de amoniac reprezinta reprezinta o modalitate de ecre ecretie tie suplimentara suplimentara de proton protoni, i, fara o acidifiere suplimentara a urinei → surplusul de protoni eliminati se leaga de 3# $ rezultand ionul amoniu, care se elimina impreuna cu 8l, su! forma de clorura de amoniu
Transportul urinei prin uretere Ureterele = mici tu!uri musculare netede care incep in pel%isul fiecarui rinici si co!oara pana la %e/ica urinara → pe masura ce urina se colecteaza in pelvis, presiunea din pelvis creste si initiaza o contractie peristaltica , aceasta raspandindu-se de-a lungul ureterului pana la %e/ica urinara - stimularea parasimpatica poate creste 0 iar stimularea simpatica poate scadea ; frecventa undelor peristaltice → afectand si intensitatea contractiei -in portiunea inferioara, ureterul patrunde o!lic in vezica urinara + trece cativa centimetri su! epiteliul vezical → astfel ca presiu presiunea nea intravezicala intravezicala comprima ureterul, ureterul, preven prevenind ind refluul urinei in urete ureterr in timpu timpull mictiu mictiunii, nii, cand presiunea din vezica urinara creste foarte mult mult
Compo/itia c)imica a urinei -urina contine ; apa + ; di%ersi componenti : - substante minerale (saruri de 3a, Q, 8a, Gg) - substante organice (creatinina, uree, acid uric, enzime, ormoni, vitamine) - hematii + leucocite (dar mai putine de PmK) 9alori mediu normale in urina finala/
;$ Meta*olismul -meta*olism = totalitatea reactiilor biochimice de sinteza ori de degradare , cu consum sau cu producere de energie , care au loc in organismele vii → aceste reactii au drept rezultat mentinerea %ietii + adaptarea organismelor la conditiile mediului incon/urator, cu care au un schimb permanent de substante + energie -in functie de sensul *iologic al acestor reactii !iocimice, procesele meta!olice pot fi de tip catabolic sau anabolic, potentandu-se sau ini!andu-se reciproc: Procesele de tip cata*olic 3cata*olismul4 → au ca rezultat producerea de energie → sunt reprezentate de reactii cimice, in cadrul carora are loc descompunerea substantelor macromoleculare care provin din alimente (eogene) + din structurile celulare (endogene), pana la constituenti simpli -parte din energia rezultata prin procesele cata!olice la nivel celular se pierde su* forma de caldura (O), restul se depo/itea/a in compusi, care, datorita cantitatii mari de energie pe care o pot inmagazina, poarta denumirea de compusi macroergici (e: acidul adenozintrifosforic = %7') Procesele de tip ana*olic 3ana*olismul4 → constau din totalitatea reactiilor !iocimice care, prin utilizarea moleculelor a!sor!ite la nivelul tubului digestiv sau rezultate din procesele catabolice si cu consum energetic, refac macromoleculele uzate din structurile celulare → asigurand cresterea + de/%oltarea organismului si realizarea functiilor sale n general, procesele anabolice se afla in ec)ili*ru dinamic cu cele catabolice, insa, in diferite perioade ale vietii, intensitatea cu care se desfasoara unul ori celalalt dintre procesele meta!olice %aria/a: - la varstele tinere - cand are loc diviziunea accelerata a celulelor + diferentierea lor 0 in perioadele de convalescenta, predomina ana*olismul - in cursul eforturilor mari 8 catre batranete, predomina cata*olismul - pentru facilitarea studiului proceselor meta!olice, acestea vor fi prezentate atat analitic (meta*olismul intermediar), cat si prin prisma aspectelor energetice care le caracterizeaza ( meta*olismul energetic)
Meta*olismul intermediar = totalitatea reactiilor cimice la care participa produsii absorbiti la nivelul tubului digestiv, reactii care realizeaza inglobarea lor in edificiile macromoleculare ale organismului sau degradarea acestora pana la la forme excretabile - desfasurarea acestor reactii este posi!ila datorita enzimelor , care au rol de !iocatalizatori
Meta*olismul intermediar al glucidelor - gluco/a- fructo/a + galacto/a → a!sor!ite la nivelul tubului digestiv → a/ung pe calea %enei porte la ficat → la acest nivel, galacto/a (in totalitate) + cea mai mare parte a fructo/ei sunt transformate printr-o serie de reactii in gluco/a, forma de utilizare preferentiala a eozelor de catre toate celulele -la nivelul ficatului , glucoza: - poate fi stocata su! forma de glicogen ( glicogenogeneza) - ori poate fi utilizata printr-o serie de reactii meta!olice ( glicoliza), ca principala sursa de energie 'licogenogene/a = procesul de formare a glicogenului (polimer al glucozei cu molecula foarte mare), are loc la nivelul diferitelor celule din organism, dar cu precadere in ficat + muschi - glicogenul = o forma de depozit a glucozei , care poate fi mo!ilizata cu usurinta, la nevoie, printr-o serie de reactii de depolimerizare → proces ce poarta denumirea de glicogenoli/a si este activat de catre adrenalina +
glucagon 'licoli/a = desfacerea moleculei de glucoza pentru a forma & molecule de acid piru%ic → procesul se desfasoara in #5 trepte de reactii cimice succesive, fiecare treapta fiind catalizata de catre o enzima proteica specifica → cele 2 molecule de acid piru%ic ce rezulta dintr-o molecula de glucoza pot fi transformate, in prezenta O&, in 2 molecule de acetil coen/ima A, care vor intra in ciclul acizilor tricarboxilici $ciclul )rebs% → desfasurat in matricea mitocondriala → rezultatul net per molecula de glucoza la sfarsitul ciclului acizilor tricar!oilici = o!tinerea a 2 molecule de ATP, la fel ca si in cazul glicolizei anaerobe
-cu toata complexitatea glicolizei si a ciclului )rebs, in timpul acestor procese se sintetizeaza cantitati foarte mici de ATP → cea mai mare parte a cantitatii de %7' furnizata de o molecula de gluco/a (aproimativ ;) se va sintetiza in timpul fosforilarii o"idati%e , desfasurata in mitocondrii → care presupune o"idarea B+ produs in timpul glicolizei + al ciclului Qre!s → acest proces este etrem de comple si este posi!il datorita prezentei la nivelul mitocondriilor a unor structuri speciale care, prin reactii controlate enzimatic, furnizeaza energie ce se va inmagazina su! forma de ATP - in timpul fosforilarii o"idati%e se o!tin (, de molecule de ATP → astfel, eficienta t ransferului de energie prin catabolismul unui mol de glucoza este de :: , restul transformanduse in caldura - su!liniem rolul pe care il are A2Pul in controlul glicolizei + al oxidarii glucozei , deoarece el este necesat in diferite etape pentru a fi convertit la ATP → in concluzie, absenta lui duce la stoparea degradarii moleculei de glucoza → asadar, odata ce tot A2Pul din celula a fost transformat in ATP, intregul proces glicolitic + oidativ se opreste
Eli*erarea de energie in a*senta o"igenului glicoli/a anaero*a → uneori, O devine fie indisponibil, fie insuficient → si atunci, in aceste conditii, o cantitate mica de energie poate fi eli!erata de catre celule prin glicoli/a- pentru ca reactiile de obtinere a acidului piru%ic nu necesita O& → acest proces, desi are un randament extrem de mic (( ), este salvator pentru viata celulei pentru cele cateva minute in care O& poate fi indisponi!il → in aceste conditii, cantitati mari de acid piru%ic sunt transformate in acid lactic, care difuzeaza in afara celulelor , permitand o!tinerea in continuare de acid piru%ic prin glicoli/a → cand O devine din nou disponibil , acidul lactic se transforma din nou in acid piru%ic, care, eventual, va fi oxidat , pentru a asigura o cantitate suplimentara de energie 7re!uie amintit ca eli*erarea de energie din gluco/a mai poate fi facuta si pe a cale alternativa proceselor discutate pana acum, si anume pe calea pentozo&fosfatilor 'luconeogene/a → atunci cand glicemia scade ; ca urmare a aportului insuficient de glucoza ori a utilizarii ei excesive, are loc transformarea aci/ilor grasi (proveniti din scindarea lipidelor ) sau a aminoaci/ilor (proveniti din catabolizarea proteinelor ) in gluco/a (gluconeogeneza) -in situatia in care cantitatea de gluco/a este crescuta peste posi*ilitatile celulei de a a utili/a , are loc transformarea gluco/ei in trigliceride + depunerea acestora su! forma de lipide de re/er%a in tesutul adipos → acest fapt eplica de ce scaderea consumului energetic ; (sedentarismul), ori aportul excesiv de glucide atrag cresterea cantitatii de tesut adipos Q (ingrasarea) Mecanismele de reglare a glicemiei → valorile glucozei in sange (= glicemia) variaza relativ putin , mentinandu-se in limite relativ constante (H5#55 mg la 1 mK de sange), datorita unor complexe mecanisme de reglare care pastreaza ec)ili*rul intre procesele de glicogenoliza, glicogenogeneza, glicoliza + gluconeogeneza - insulina, ormon secretat de pancreasul endocrin → > scade glicemia, prin facilitarea patrunderii si utilizarii ei celulare - o serie de )ormoni au insa a actiune opusa insulinei : - glucagonul, un alt ormon secretat de pancreasul endocrin, stimuleaza glicogenoliza + gluconeogeneza → ceea ce eplica actiunea lui hiperglicemianta - adrenalina - isi eercita actiunea hiperglicemianta prin stimularea glicogenolizei - )ormonii glucocorticoi/i (corti/olul) - stimuleaza gluconeogeneza
Rolul glucidelor in organism este multiplu0 * !olul energetic = primordial → ca urmare a degradarii complete a # gram de gluco/a , in cursul procesului de glicoliza + oxidare → ia nastere un total de ,-# cal - avanta/ul utilizarii glucidelor ca sursa energetica = faptul ca ele sunt rapid degradate , fara o!tinerea unor produsi re/iduali, pana la CO& + B&O - glicogenul, depozitat in special in ficat + muschi , constituie o rezerva energetica (apro $ Ncal) - mo!iliza!ila prioritar in conditii de solicitare de relativ scurta durata (efort fizic moderat , epunerea organismului la frig ) * !olul plastic → anumite structuri glucidice intra in alcatuirea unor tesuturi ori a membranelor celulare 3* !olul functional → pento/ele (ri!oza + dezoiri!oza) intra in alcatuirea acizilor nucleici sau a unor enzime
Meta*olismul intermediar al lipidelor -c)ilomicronii formati in enterocite, a/unsi apoi prin vasele cilifere in limfa si trecuti odata cu aceasta in sange → sunt scindati su! influenta unei enzime ( lipoproteinlipaza) → in acizi grasi, glicerol, fosfolipide, colesterol, utiliza!ili la nivel tisular -aci/ii grasi, in marea lor ma/oritate, patrund in toate celulele (cu eceptia celulelor nervoase) 0 in cantitate mica raman in plasma (acizi grasi li!eri) → parte din acizii grasi li!eri vor patrunde si ei in celule, aflandu-se intr-un permanent ecili!ru dinamic cu acizii grasi din celule - la nivel celular, acizii grasi: - pot trece printr-o secventa de reactii cimice de *etao"idare cu eli!erare de energie - ori pot fi utiizati pentru resinte/a diferitilor compusi lipidici
Mecanisme de reglare a meta*olismului intermediar lipidic -insulina, ca urmare a stimularii utilizarii glucozei, atrage scaderea lipolizei + stimularea lipogenezei -adrenalina + noradrenalina determina degradarea trigliceridelor si mo!ilizarea acizilor grasi -)ormonii glucocorticoi/i 3corti/ol4 + )ormonul somatotrop - au efecte lipolitice → ei contri!uind la mo!ilizarea acizilor grasi din depozite + la degradarea lor -)ormonii tiroidieni - determina mo!ilizarea rapida a grasimilor, fapt determinat indirect prin cresterea ratei meta!olismului energetic in celulele corpului
Rolul lipidelor in organism0 #$ !ol energetic → lipidele = principalul re/er%or energetic din organism → se apreciaza ca, la o persoana cu o constitutie fizica normala, lipidele aflate in organism reprezinta o rezerva energetica de apro"$ ;5 555 cal → degradarea unui singur gram de lipide eli!ereaza -( cal %$ !ol plastic → lipidele intra in constitutia tuturor sistemelor de citomem*rane (de eemplu, lecitina) → cantitati importante de lipide se gasesc depozitate: - in .urul organelor (grasimea din lo/a perirenala, din or!ita etc.) - asigurand protectia mecanica a acestora - su*cutanat - cu rol termoizolator !ol functional &$ → unele dintre su!stantele lipidice = precursori ai unor )ormoni: - colesterolul = precursorul ormonilor glucocorticoizi, mineralocorticoizi + al ormonilor seuali -unele fosfolipide intervin in prima fa/a a procesului de coagulare
Meta*olismul intermediar al proteinelor -proteinele = aproape #7, din masa corporala → in procesul sintezei de proteine sunt folositi aminoacizii: - de provenienta alimentara - cei formati in organism din precursori glucidici si lipidici - o !una parte din cei rezultati din procesele de cata*olism al proteinelor -concentratia normala a aminoacizilor in sange = intre (; si :; mg7#55 mL de plasma -aproape toti aminoaci/ii au moleculele mult prea mari pentru a putea difuza prin porii mem!ranei celulare → ei vor traversa prin mem!rana celulara, prin transport acti% sau difu/iune facilitata
-in afara de utilizarea in cursul procesului de sinteza a proteinelor, aminoacizii sunt implicati si intr-o serie de reactii
meta*olice Mecanisme de reglare a meta*olismului intermediar proteic → mentinerea unui ecili!ru intre procesele de ana*olism si cele de cata*olism se realizeaza in functie de aportul alimentar si de cheltuiala energetica a organismului, su! controlul N si al glandelor cu secretie interna → o serie de )ormoni stimulea/a procesele de sinteza a proteinelor (ormonul de crestere, testosteronul, ormonii estrogeni), in timp ce altii favorizeaza predominanta proceselor catabolice (tiroina, cortizolul) → sistemul nervos poate interveni, de asemenea, in controlul ecili!rului dintre procesele ana!olice si cele cata!olice → stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic antreneaza predominanta proceselor cata!olice, iar a celui vegetative parasimpatic, predominanta celor ana!olice.
Rolul proteinelor in organism #$ !ol plastic: proteinele reprezinta sc)eletul pe care are loc constituirea ultrastructurii celulare → proteinele intra, de asemenea, si in alcatuirea macrostructurilor , a su*stantei fundamentale din structura tesutului osos (oseina), cartilaginos (condrina) etc. %$ !ol functional : ma/oritatea su!stantelor XactiveC (enzimele, unii ormoni) din organism sunt de natura proteica → proteinele /oaca rol de transportor al diferitelor su!stante prin sange, licide interstitiale, mem!ranele celulare &$ !ol energetic: degradarea proteinelor in vederea acoperirii consumului energetic se face in cazuri etreme, cand depozitele de glicogen si lipide sunt epuizate. %rderea a #g de proteine furnizeaza & -# cal
Meta*olismul energetic → meta*olismul energetic reprezinta sc)im*urile energetice dintre organism si mediu, tinand seama de cantitatea totala de energie care ia nastere in cursul meta!olismului intermediar si cantitatea de energie utilizata de organism → energia este utilizata de organism atat pentru mentinerea proceselor vitale , cat si pentru a permite realizarea unor reactii cu caracter adaptativ ale principalelor sisteme functionale ale organismului → glucidele- lipidele si proteinele pot fi utilizate de catre celule pentru o*tinerea ATP , iar acesta poate fi folosit ca sursa energetica pentru alte functii celulare =4 ceea ce face ca aceasta molecula sa fie utilizata atat de larg drept sursa de energie este marea cantitate de energie li*era (#&555 de calorii pe mol in conditii fiziologice) inmagazinata in fiecare dintre cele doua legaturi fosfat macroergice ale sale → cu toata importanta sa deose!ita ca agent de legatura pentru transferul de energie, ATP nu este cel mai a*undent depozit de legaturi fosfat macroergice din celula → dimpotriva, fosfocreatina 3PC4 este de cateva ori mai a*undenta, iar legatura macroergica de la nivelul sau contine #(555 de calorii7mol =4 spre deose!ire de %7' insa, ea 3D poate actiona ca agent de legatura pentru transferul de energie intre principiile alimentare si sistemele functionale celulare → in scim!, poate transfera energie prin scim! cu %7'-ul@ cand in celula sunt disponi!ile cantitati mari de %7', acesta poate fi utilizat pentru sinteza de '8, iar apoi, in timpul utilizarii %7', energia din '8 poate fi transferata rapid %7'-ului si, de la acesta, sistemelor celulare → interrelatiile !iocimice ale fosfocreatinei si aci/ilor adeno/inmono- di si trifosforic sunt mi/locite enzimatic (creatinNinaza, adenilatNinaza), putandu-se scematiza: •
PC +A2P Y creatina +ATP
•
& A2P Y ATP + AMP Meta*olismul *a/al
→ rata meta*olismului reprezinta rata utilizarii energiei in organism =4 se masoara in calorii sau Nilocalorii. → cresterea acti%itatii celu lare determina si cresterea ratei meta*olice : ormonii tiroidieni, stimularea simpatica@ efortul fizic, tipul de activitate (de eemplu, in cazul unor profesiuni predominant statice, consumul de energie nu depaseste ( 555 cal zilnic, in timp ce in profesiunile dinamice consumul poate a/unge la ;: 555 cal7&, ore ) → rata meta*olismului *a/al reprezinta cheltuielile energetice fixe ale unui organism pentru intretinerea functiilor vitale =4 se masoara in conditii speciale si se determina prin calorimetrie indirecta. → %aloarea meta*olismului *a/al poate fi eprimata in functie de greutate (1NcalPNgP ora), ori mai corect in functie de suprafata corporala (,5cal7m&7ora) =4 acestea sunt valori medii, ce variaza in functie de varsta, de sex , de tipul activitatii , fiind mai crescut la tineri, la se"ul masculin + la persoanele ce desfasoara o acti%itate fi/ica sustinuta → %alorile meta*olismului *a/al mai pot fi eprimate si procentual, in raport cu %alorile standard ale meta*olismului *a/al, in functie de %arsta- se"- talie , care se gasesc in ta!ele speciale, situatie in care se accepta o a!atere de + ( #5 fata de valoarea medie → masurarea meta*olismului energetic se poate face: prin metode directe, in care se masoara cantitatea de caldura degajata de organism (egala cu consumul • energetic doar atunci cand energia nu se consuma si su! forma de lucru mecanic) prin metode indirecte, prin masurarea cantitatii de oxigen consumata in cursul unei activitati •
Ratia alimentara - la om, o alimentatie corespunzatoare nu inseamna asigurarea senzatiei de plenitudine gastrica prin aportul ecesiv + neselectiv de alimente, ci aportul unor alimente in concordanta cu ne%oile organismului , diferentiate in functie de %arsta + tipul acti%itatii depuse + anotimp + conditiile climaterice etc → in principiu, o alimentatie ec)ili*rata tre*uie sa asigure organismului : - suportul energetic pentru eistenta ( substantele energetice) - elementele necesare crearii unor structuri noi sau refacerii celor uzate ( substante plastice) - !iocatalizatorii de provenienta eogena ( substante minerale, vitamine etc.) - care nu pot fi sintetizati in organism → continutul energetic al alimentelor = energia eli!erata de fiecare gram din fiecare principiu alimentar oidat pana la CO& si B&O → compo/itia apro"imati%a a dietei se prezinta astfel: ;5 glucide + (; lipide + #; proteine (necesarul zilnic = prezentat la capitolul rezervat digestiei) → coeficientul respirator = raportul dintre CO& eli*erat si O& consumat pentru oidarea unui gram de principiu alimentar → el are %aloarea # pentru gluco/a + diverse alte valori pentru alte su!stante (e: pentru aminoacidul alanina 5-=( )
Reglarea aportului alimentar Foamea = dorinta de alimente si se asociaza cu o serie de fenomene o!iective (e: contractiile de foame de la nivelul stomacului)
-petitul = dorinta pentru un anumit tip de aliment Satietatea = opusul foamei = senzatia de implinire a ingestiei de alimente Centrii ner%osi de reglare a aportului alimentar - centrii foamei + al satietatii se gasesc in hipotalamus - centrul foamei - lateral - centrul satietatii - ventromedial
Alti centri ner%osi cu rol in alimentare0 - centrii din partea inferioara a TC → care controleza miscarile propriu-zise din timpul alimentatiei - amigdala + cate%a arii corticale ale sistemului lim*ic , strans corelate cu ipotalamusul Reglarea aportului alimentar poate fi clasificata in : #$ reglare nutriti%a = mentinerea cantitatilor normale de depozite nutritive in organism → cand depozitele de su!stante nutritive ale organismului scad su! normal, centrul foamei din )ipotalamus devine etrem de activ si apare senzatia de foame - rolul cel mai important revine, printr-un mecanism necunoscut, produsilor meta*olismului lipidic &$ reglare a alimentatiei = reglarea periferica sau pe termen scurt = care este in legatura directa cu efectele imediate ale alimentarii asupra tractului digestiv → intensitatea senzatiei de foame poate fi temporar scazuta sau crescuta prin o!isnuinta (de eemplu, o persoana o!isnuita sa manance trei mese pe zi, in cazul omiterii uneia, va avea senzatia de foame la timpul respectiv) - alti stimuli fi/iologici pe termen scurt sunt : - plenitudinea gastrointestinala - inregistrarea alimentelor de catre receptorii din cavitatea !ucala → e recomanda!il ca aportul alimentar sa fie rational, intr-un ritm la care tractul gastrointestinal sa se poata acomoda : - reglat mai ales prin mecanismele pe termen scurt - dar modulat de catre sistemele de reglare pe termen lung Obezitatea → apare printr-un aport e"cesi% de energie in comparatie cu consumul → aceasta se intampla numai in fa/a de instalare a o!ezitatii → odata o!ezitatea instalata, pentru mentinerea ei - aportul + consumul sunt egale → este insotita de o serie de tul!urari ma/ore, ce fac din aceasta pro!lema o !oala meta!olica cu consecinte grave lnanitia → duce la golirea depo/itelor nutriti%e din tesuturile organismului0 - primele depozite golite in cateva ore = cele glucidice - eliminarea ecesiva de lipide este constanta - proteinele au 3 faze de depletie (epuizare): rapida- lenta + din nou rapida , cu putin timp inainte de deces - in orice etapa a inanitiei eista modificari meta*olice insemnate si semnele directe sau indirecte ale carentelor instalate
istemul reproducator Aparatul genital feminin - este format din: • • •
glanda mixta - ovarul caile genitale organele genitale exteme
O%arul → este situat in ca%itatea pel%iana , este un organ perec)e si are functie mi"ta, e"ocrina, producand ovulele • endocrina, secretand hormoni : estrogeni si progesteronul • → are forma unui o%oid turtit ce cantareste := g, are diametrul mare de (; cm → prezinta doua fete, doua margini si doua e"tremitati fata laterala se afla pe peretele lateral al cavitatii pelviene, ocupand fosa ovariana • fata mediala este acoperita de pa%ilionul trompei@ • pe e"tremitatile superioara si inferioara se prind o serie de ligamente, prin care ovarul este legat de • organele vecine Structura
→ ovarul este acoperit la suprafata de un epiteliu simplu, su! care se gaseste un invelis con/unctiv - al*ugineea
o%arului → in interior, se afla parenc)imul glandular, cu 2 zone: medulara si corticala: /ona medulara contine vase sangvine si limfatice, cat si fibre nervoase vegetative in /ona corticala se afla foliculii ovarieni in diferite faze de evolutie. → se descriu foliculi primordiali, foliculi primari, foliculi secundari (cavitari), e%oluti%i si foliculi maturi (tertiari, de Hraaf) → in fiecare luna, incepand cu pu!ertatea si pana la menopauza, un folicul secundar devine folicul matur, care este cel mai voluminos. %cesta contine in interior o%ocitul → dupa eliminarea ovocitului, foliculul ovarian matur se transforma in corp gal*en, care are rol secretor , secretand • •
progesteronul → corpul gal!en devine in final corp al* care are tesut cicatricial → %asculari/atia este asigurata de a$ o%ariana, ramura a aortei a*dominale, si de o ramura o%ariana din a$ uterina.
Caile genitale Trompele uterine = conducte musculo-mem!ranoase, intinse de la ovare pana la uter, cu care comunica prin orificii numite ostii uterine → e"tremitatea laterala a trompelor contine un orificiu care se descide in ca%itatea a*dominala → au o lungime de H#& cm → %asculari/atia este asigurata de ramuri tu*are ce provin din a$ o%ariana si uterina.
Uterul → este situat in ca%itatea pel%iana , intre vezica urinara si rect → este un organ musculos- ca%itar si impar, interpus intre trompele uterine si vagin → are forma de para, cu etremitatea mare orientata superior → prezinta corpul si colul uterin, intre care eista o portiune mai stramta, numita istmul uterin → pe colul uterin (cervi) se insera %aginul prin etremitatea sa superioara → in structura uterului, la eterior, distingem tunica seroasa - perimetru -, intalnita numai la nivelul corpului uterin tunica muscular - miometru , formata din musculatura neteda, si tunica mucoasa - endometru - care captuseste ca%itatea uterina → acest strat este considerat stratul functional al uterului si este cel care prezinta modificari structurale atunci cand se elimina odata cu sangerarea menstruala. n ciclul urmator, se reface. →
Organe genital e"terne
→ sunt, de asemenea, sediul a numeroase procese patologice , dintre care cancerele sunt cele mai importante.
Aparatul genital masculin → este format din testicul , din conducte spermatice, prostata, glande bulbouretrale si organele genitale externe
Testiculul = glanda genitala masculine care indeplineste doua functii: • spermatogeneza , formarea celulelor se"uale (spermii sau spermatozoizi), care se desfasoara la nivelul tu*ilor
seminiferi contorti • functia endocrina , prin care celulele interstitiale ale parencimului testicular secreta hormonii androgeni (testosteron), ce determina maturizarea organelor seuale si stimuleaza evolutia caracterelor seuale secundare masculine → testiculul are o masa de aproimativ &;g si este un organ perec)e, avand forma unui o%oid turtit transversal, situate in *ursa scrotala, o punga cutanata → fiecarui testicul ii este aneat un organ alungit, epididimul, care face parte din conductele seminale. "l are forma unei %irgule, asezat pe marginea posterioara a testiculului =4 contine canalul epididimar, care se continua cu
canalul deferent → este invelit la suprafata de o mem!rana con/unctiva de culoare al!a-sidefie, numita al*uginee, rezistenta si inetensi!ila, tinand in tensiune parencimul testicular → parenc)imul testicular e stra!atut de septuri con.uncti%e care delimiteaza lo*ulii testiculului. "i sunt in numar de &;5(55 pentru fiecare testicul si sunt formati din &( tu*i seminiferi contorti in care se desfasoara s permatogeneza. 7u!ii seminiferi contorti sunt continuati de tu*ii drepti, care reprezinta primul segment al cailor spermatice. "i se descid in reteaua testiculara de la care pleaca canalele eferente , 1-1, care a/ung in canalul epididimar. → vascularizatia testiculului si epididimului este asigurata de a$ testiculara, ramura din aorta a*dominala.
Conductele spermatice → caile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor si a lic)idului spermatic → ele sunt intratesticulare si e"tratesticulare: caile intratesticulare sunt reprezentate de tu*ii seminiferi drepti si reteaua testiculara caile e"tratesticulare sunt: canalele eferente- canalul epidimar- canalul deferent- e.aculator si uretra → canalul deferent continua canalul epidimar, terminandu-se la !aza prostatei, unde se uneste cu canalul %e/iculei seminale, formand canalul e.aculator . %cesta se descide in uretra. 'landele ane"e
adaugandu-se licidului seminal → are forma ovoidala, lungime de ,; cm si latime de & cm.
Prostata → este un organ glandular e"ocrin, impar- situat in /urul uretrei, su! vezica urinara. → produsul ei de secretie participa la formarea spermei → %asculari/atia0 a$ prostatica , ramura din a$ iliaca interna . >angele venos este colectat de %$ iliaca interna
'landele *ul*ouretrale → sunt doua formatiuni glandulare ovoide, de dimensiunile unui sam!ure de cireasa, care se descid in uretra. → secreta un licid clar, vascos, asemanator cu cel prostatic, care se adauga licidului spermatic.
Organele genitale e"terne Penisul → organ genital si urinar, este situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pu!iene. → prezinta radacina penisului si o portiune li!era - corpul penisului, care, la etremitatea sa anterioara, se termina cu o parte mai voluminoasa, numita gland → radacina este fiata, prin cei doi corpi cavernosi, de oasele *a/inului Corpul penisului are forma usor turtita. 'landul prezinta in varful sau orificiul extern al uretrei tructura . → penisul este format dintr-un aparat erectil si in%elisuri organele erectile sunt reprezentate de doi corpi ca%ernosi si un corp spongios, care, umplandu-se cu sange, • •
•
determina erectia. invelisuri : penisul este invelit de piele, care se continua cu pielea scrotului si a regiunii pu*iene →
crotul 3*ursele scrotale4
→ formeaza partea organelor genitale eterne in care sunt localizate testiculele → fiecare !ursa este situate su* penis si este formata din mai multe tunici concentrice, care se continua cu structurile
peretelui anterior a*dominal 1i/iologia organelor de reproducere testiculul o%arul → (gonada masculina) si (gonada feminina) sunt glande mi"te: exocrine, asigurand formarea gametilor, si endocrine, prin secretia ormonilor seuali • → activitatea lor devine evidenta in timpul perioadei de crestere si dezvoltare, si anume la pu*ertate =4 aceasta este definita drept perioada in care functia gametogenetica si endocrina a gonadelor atinge un stadiu de dezvoltare care face posi!ila functia de reproducere → instalarea pu*ertatii este consecinta modificarilor survenite la nivelul secretiei hormonilor gonadotropi care controleaza dezvoltarea morfologica si functionala a gonadelor si, legat de aceasta, modificarile somatice si comportamentale complee. •
O%arul → prezinta, ca si testiculul, o du!la activitate: formarea foliculilor maturi si o%ulatia → fiecare ovar contine, la nastere, cateva sute de mii de foliculi primordiali =4 dintre acestia, numai (55,55, cate unul pe luna, incepand cu pu*ertatea si terminand cu menopau/a, vor a/unge la maturatie → procesul de crestere si maturatie foliculara este ciclic =4 ciclul o%arian este insotit de modificari la nivelul uterului, vaginului, glandelor mamare → durata medie a unui ciclu genital la femeie este de &= de /ile si de aceea el se mai numeste ciclul menstrual
c)ematic- distingem in cadru ciclului o%arian doua perioade0 1. preo%ulatorie, care dureaza din /iua # pana in /iua a #,a a ciclului@ 2. posto%ulatorie, ce se intinde din /iua a #;a pana in prima /i a menstruatiei , dupa care ciclul se reia → in perioada preo%ulatorie au loc diviziuni ecuationale si reductionale la nivelul o%ocitului =4 acesta stra!ate mai multe etape, de la o%ogonie- diploida , la o%ulul matur- )aploid =4 pe masura ce ovulul se matureaza, apare o ca%itate la nivelul foliculului o%arian, care se umple cu lic)id folicular → in /iua a #,a, foliculul se rupe, si ovulul este epulzat in cavitatea a!dominala ( o%ulatia), de unde este preluat de trompa uterine =4 dupa ovulatie, foliculul ovarian se transforma in corp gal*en =4 cresterea si maturarea foliculului sunt stimulate de 1B → o%ulatia si formarea corpului gal*en sunt stimulate de LB → )ipofi/a anterioara secreta cantitati mult crescute de LB pentru o perioada de 1 & /ile, incepand cu &,,= de ore inainte de o%ulatie, fenomen insotit si de un varf preovulator mic al I># → cauza acestei cresteri !ruste a secretiei de gonadotropine este insuficient cunoscuta, dar cateva dintre cauzele posi!ile sunt: 1. n acest moment al ciclului, estrogenul are efect de feed*ac po/iti% , stimuland secretia pituitara a gonadotropinelor, fenomen anat in contradictie cu efectul sau normal de feed*ac negati% care intervine in restul ciclului lunar feminin 2. anumite celule foliculare incep sa secrete progesteron in cantitati mici, dar n crestere, cu aproimativ o /i inaintea %arfului preo%ulator al LB , si s-a presupus ca acesta poate fi factorul care stimulea/a secretia e"cesi%a de LB . ndiferent de cauza, fara acest %arf preo%ulator de K#, ovulatia 3D poate avea loc.
ecretia interna a o%arului → peretii foliculului ovarian prezinta & teci celulare , una interna si alta e"terna → in perioada preo%ulatorie celulele tecii interne secreta )ormonii se"uali femini - estrogeni si progesterone =4 secretia acestor ormoni este simulata de 1B si LB → actiunea estrogenilor este de a stimula de/%oltarea organelor genitale feminine , a mucoasei uterine, a glandelor mamare si dezvoltarea caracterelor se"uale secundare la femeie (efectul asupra sceletului - favorizeaza activitatea osteoblastica si unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi , cresterea incetand mai repede ca la !ar!at, ca si dispunerea caracteristica a tesutului adipos subcutanat ) precum si in comportamentul se"ual feminin → in perioada posto%ulatorie , rolul de secretie interna il indeplineste corpul gal*en =4 acesta secreta atat )ormoni estrogeni, cat si progesteron, un ormon care favorizeaza pastrarea sarcinii. >ecretia corpului gal!en este stimulata de LB si prolactina. → corpul gal*en nefecundat involueaza si dupa #5 /ile si se transforma in corp al* → daca o%ulul a fost fecundat , activitatea corpului gal!en se prelungelste cu inca trei luni → progesteronul determina modificari istologice si secretorii la nivelul mucoasei uterine, pe care o pregateste in vederea fi"arii oului3nidare4 =4 daca fecundatia nu a a%ut loc , ovul se elimina in /iua a# a a &5 a a ciclului@ secretia corpului gal*en scade !rusc in /iua a &: a → la nivelul mucoasei uterine se produc modificari %asculare, urmate de necroze si emoragie, care determina pierderea de sange menstrual → in timpul sarcinii, corticosuprarenala si placenta secreta, de asemenea, estrogeni si progesteron
→ reglarea secretiei o%ariene se face la fel ca a altor glande periferice prin feedbac. negativ hipotalamo&hipofizo& ovarian
Menopau/a → la varsta de ,5;5 de ani , ciclurile seuale ale femeilor devin neregulate si la multe dintre ele ovulatia nu se mai produce =4 dupa cateva luni sau ani ciclurile se intrerup complet =4 aceasta incetare a ciclurilor se numeste menopau/a =4 cauza ei o reprezinta epuizarea ovuleleor
1ertilitatea feminin → este perioada fertila a fiecarui ciclu celular =4 o%ulul ramane fia!il si capa!il de a fi fecundat nu mai mult de &, de ore dupa ce a fost epulzat din ovar → pe de alta parte, cativa spermato/oi/i pot ramane via!ili in tractul genital feminin pana la H& de ore , desi cei mai multi dintre ei nu rezista mai mult de 2& de ore =4 prin urmare, pentru ca fecundatia sa ai!a loc, contactul seual tre!uie sa se produca in intervalul de o zi inainte de ovulatie pana la o zi dupa aceasta Integrarea la ni%elul sistemului ner%os a actului se"ual feminin . → impulsurile senzoriale seuale sunt transmise catre segmentele sacrate ale maduvei spinarii =4 odata ce aceste impulsuri a/ung in maduva spinarii, ele sunt transmise catre encefal@ unele reflee integrate la nivel medular sacrat si lom*ar determina partial reactiile seuale feminine. Testiculul =4 indeplineste in organism doua functii: → functia spermatogenetica = functia sa e"ocrina, care are loc la nivelul tu*ului seminifer, incepand cu pu!ertatea. 'rocesul se desfasoara in mai multe etape de di%i/iune ecuationala si apoi reductionala, pornind de la celulele primordiale - spermatogonii - diploide, a/ungand la celulele mature, gametii masculini - spermiile - aploide → spermiile (spermatozoizii) se inmagazineaza in epididim, unde isi dezvolta capacitatea de miscare in ductul deferent =4 isi mentin fertilitatea aproimativ o luna si sunt eliminate prin e/aculare → e.aculatul mai contine secretia %e/iculelor seminale , cu rol nutritiv in ceea ce priveste spermatozoizii + secretie prostatica, avand rolul de a creste fertilitatea si mobilitatea spermatozoizilor. → sperma e.aculata in cursul actului seual masculin este alcatuita din lic)idele pro%enite din canalul deferent, %e/iculele seminale, glanda prostatica si glandele mucoase, mai ales cele *ul*ouretrale → spermatogeneza este stimulata de 1B
Efectul numarului de spermato/oi/i asupra fertilitatii → cantitatea o!isnuita de sperma e.aculata la fiecare act seual este in medie de aproimativ (-;mL si in fiecare mililitru de sperma se afla in medie #&5 de milioane de spermato/oi/i → cand numarul de spermatozoizi intr-un mililitru de sperma scade su* &5 de milioane, eista posi!ilitatea ca persoana sa fie infertila
ecretia interna → celulele interstitiale testiculare LeZdig secreta )ormonii androgeni, al caror reprezentant principal este testosteronul. 7esticulul secreta un procent redus de estrogeni. → testosteronul este un )ormon lipidic, cu structura sterolica =4 actiunea sa consta in stimularea cresterii organelor genitale masculine si aparitia caracterelor sexuale secundare la !ar!at: dezvoltarea sceletului si a muscilor, modul de dispunere a parului, vocea, repartitia topografica a grasimii de rezerva → testosteronul este un puternic ana*oli/ant proteic =4 el are si efecte de mentinere a tonusului epiteliului spermatogenic → reglarea secretiei de testosteron se face printr-un mecanism de feed*ac negati%, su! influenta LB )ipofi/ar → )ipersecretia acestui ormon duce la pubertate precoce, iar )iposecretia, la infantilism genital
Integrarea la ni%elul madu%ei spinarii a actului se"ual masculin → desi factorii psi)ici /oaca, de o!icei, un rol important in actul seual masculin si, de fapt, il pot initia, activitatea encefalului pro!a!il nu este a!solut necesara pentru desfasurarea sa. 'rin urmare, actul seual masculin rezulta din mecanismerefle"e intrinseci , integrate in madu%a sacrata si lom*ara , iar aceste mecanisme pot fi activate prin stimularea se"uala fie, psihica, fie directa, fie prin ambele.
OR'ANIMUL- UN TOT UNITAR Bomeosta/ia mediului intern → mecanismele de reglare care determina mentinerea unor constant dinamice ale mediului intern si functiile %itale pot fi definite prin termenul de )omeosta/ie =4 ea este realizata de catre efectori pe !aza informatiilor primite de la receptorii mediului intern (cemoreceptori, !aroreceptori, termoreceptori) → in acest fel sunt mentinute, indiferent de %ariatiile din afara organismului, intre anumite limite- considerate normale, unele %alori ale componentelor mediului intern si unele caracteristici ale acestuia (p, temperatura, etc) → reglarea se face prin *ucle de feed*ac- ner%os sau umoral- ca urmare a interactiunii receptorefector → de asemenea, reglarea se realizeaza si prin efectorii antagonici 6 insulina P glucagon, pentru glicemie, vasoconstrictie P vasodilatatie pentru controlul temperaturii corpului 6 rolul integrator revenind sistemului ner%os, sistemului endocrin si mediului intern (sange, limfa, licid interstitial, licid cefaloraidian)
