INTRODUCERE CAPITOLUL 1: Conceptul de „lume arabã” 1.1 Ce înseamnã „arab”? 1.2 Scurt istoric 1.3 Spaţiul geografic CAPITOLUL 2: Dimensiuni ale spaţiului arab 2.1 Dimensiunea economicã 2.2 Dimensiunea politicã 2.3 Dimensiunea socialã 2.4 Dimensiunea culturalã CAPITOLUL 3: Dimensiunea geopoliticã a spaţiului arab 3.1 Implicarea ţarilor arabe în activitatea organizaţiilor internaţionale 3.2 State pivot în lumea arabã 3.3 Spaţiul arab în relaţie cu alţi actori internaţionali 3.4 Spaţiu arab vs. Spaţiu islamic CAPITOLUL 4: Analiza Comparativã stat conservator – stat liberal în lumea arabã: Arabia Sauditã şi Tunisia 4.1 Arabia Sauditã – model unic de conservatorism în ţarile arabe 4.2 Tunisia - model de ţarã liberalã în lumea arabã 4.3 Analiza comparativã între cele doua ţari CONCLUZII
1
CAPITOLUL I CONCEPTUL DE „LUME ARABÔ 1.1 Ce înseamnã „arab”? Primul document în care a fost folosit termenul de „arab” dateazã din secolul IX î.H. Termenul de arab este folosit pentru a face referire la popoarele care locuiesc in Orientul Apropiat şi în nordul Africii. Deasemenea, este important de menţionat faptul că „un arab este o persoană a carei limbă maternă este limba arabă, care traieşte într-o ţară vorbitoare de limbã arabă şi care împartaşeşte credinţele şi valorile culturii arabe”, definiţie datã de Liga Arabă.1 Pentru a înţelege mai bine lumea arabă trebuie cunoscuţi si înţelesi câţiva dintre termenii cei mai des întalniţi. În primul rând, nu trebuie confundaţi arabii cu musulmanii. Totalitatea musulmanilor constituie religia islamică, însa lumea islamică constituie mult mai mult decât lumea arabă. De exemplu, cea mai mare populaţie de musulmani se regaseşte în Indonezia, care nu este un stat arab. Un alt element important îl reprezintã asocierea pe care occidentalii o fac între arabi şi terorism. Grupările teroriste ca Al-Qaida susţin că sunt islamice şi folosesc islamul pentru a recruta membri, însă acţiunile lor contravin principiilor de bază ale acestei religii. În Coran se spune că „dacă cineva omoară un om nevinovat este ca şi cum ar fi omorât întreaga umanitate, iar dacă cineva salvează o viată, se poate considera că a salvat întreaga omenire” (Coran, 5:32). Numãrul susţinãtorilor acestor grupãri este foarte mic comparativ cu cei peste 1 miliard de musulmani din lume. În concluzie, terorismul este greşit asociat atât arabilor cât şi lumii islamice. Bãrbaţii arabi sunt vãzuţi în general ca şeici ce şi-au construit averile din petrol, lucru parţial fals deoarece existã şi mulţi barbaţi arabi sãraci care nu au de-a face cu aceastã afacere. O alta concepţie greşita se referã la faptul cã lumea arabã este o lume înapoiata şi necivilizatã. Chiar dacã nu se ridicã la standardele cele mai înalte de civilizaţie, nu trebuie sã uitam însa ca spaţiul arab gazduieşte cea mai veche civilizaţie a lumii, Egiptul, iar arabii sunt inventatorii a 1
Definiţie preluatã de pe site-ul http://www.al-bab.com/arab/docs/league.htm
2
multor lucruri fãrã de care azi nu am putea trãi: sisteme de irigaţii, cisterne, roţi de apã, conceptul cifrei zero, sistemul zecimal, instrumente muzicale (harpa, lira, toba). Consider cã aceste concepţii greşite sunt foarte greu de schimbat, înţelegerea lor pe deplin ar consta în studiul amãnunţit al civilizaţiei şi culturii arabe. Însa în secolul XXI, dorinţa de cunoaştere a scãzut: tinerii din ziua de azi nu îşi cunosc nici propria culturã, dorinţa de a cunoaşte cultura altei ţari fiind cu atât mai micã. Astfel, cunoştinţele occidentalilor despre arabi se reduc la informaţiile venite pe cale oralã sau din mass-media, informaţii pe care aceştia obişnuiesc sa le ia ca atare formându-se astfel pãreri de masã, care în acest caz denigreazã un popor. 1.2 Etape de evoluţie geopoliticã Arabii, ca popor, îşi au originea în Peninsula Arabă. Timp de un mileniu şi jumãtate singura formã de organizare în lumea arabã a fost tribul. În sudul peninsulei exista deja o civilizaţie agricolă, care avea o viaţa urbanã incipientã, însă nordul era populat doar de beduini nomazi. În acest context, în secolul VII, a apărut islamul, religia întemeiată de profetul Mahomed, sub conducerea cãruia arabii vor cunoaşte existenţa unui stat unitar. Dupã moartea sa, cel care i-a urmat a fost socrul sau Abu Bakr, care a întemeiat primul califat arab, devenind astfel primul calif. Începând cu el, arabii au cucerit întinse teritorii în Orientul Mijlociu (Siria, Palestina, Egipt şi Persia). În timpul Omeiazilor, califatul arab s-a extins de la Ind la Oceanul Atlantic. Expansiunea califatului a fost însă oprită la Talas,
în
751,
de
către
chinezi,
la
Constantinopol, în 718 şi în Galia, la Poitiers, în 732, după ce cuceriseră Spania în anul 711. Harta 1: Imperiul Arab în jurul anului 750
3
Sursa: http://www.mideastweb.org/islamhistory.htm
De la mijlocul secolului al VIII-lea începe o nouã etapã pentru lumea arabã. Este o perioadã de mari frãmântãri interne: capitala este mutatã de la Damasc la Bagdad şi o nouã dinastie îşi începe conducerea, Dinastia Abasizilor. Urmeazã apoi o perioadã a declinului politic şi cultural, între secolele XIII şi XVIII. Expediţia francezã a lui Napoleon în Egipt (1790-1801) reprezintã momentul ce deschide calea reformelor în societatea arabã. În secolul XIX, are loc o renaştere culturalã şi ideologicã ce va duce la naşterea statelor arabe moderne. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, s-a dezvoltat mişcarea numita „pan-arabism”, care avea ca scop unificarea tuturor statelor arabe. Dupã câteva încercari de unire între state ca Egipt şi Siria, aceasta mişcare s-a sfârşit, lãsând acest vis de unificare din ce în ce mai puţin realizabil, din cauza numeroaselor evenimente politice, dar şi a identitãţilor naţionale diferite. Cu toate aceste, statele arabe au menţinut legãturi strânse. 1.3 Spaţiul geografic Ca localizare pe Glob, lumea arabă se întinde pe douã continente, Asia şi Africa, de la Oceanul Atlantic în vest, la Golful Persic în est şi de la Marea Mediteranã în nord, la Africa Sub-Saharianã şi Oceanul Indian în sud, cuprinzând 23 de ţãri şi teritorii cu o populaţie de peste 350 de milioane de locuitori. Harta 2: Ţarile lumii arabe
4
Unele dintre graniţele ţarilor arabe sunt linii drepte, trasate de marile puteri europene fãrã sã ţinã cont de caracteristicile demografice sau culturale ale respectivelor regiuni. Cea mai mare parte a teritoriului este ocupatã de deşert sau sãlbãticie, “o hartă realã a lumii arabe ar aratã ca un arhipeleag, adicã o împraştiere de insule fertile printr-o imensitate de nisip si apă. Cuvântul arab pentru deşert este „sahara”, care împarte şi uneşte în acelaşi timp”. (Stewart, 1972) 2 De aceea, populaţia este concentratã pe vãile râurilor Nil şi Eufrat, pe coasta de nord a Africii, în Golf şi în partea de vest a Asiei. Toate statele arabe beneficiază de ieşire la ocean sau la o mare – chiar şi Iordania are o regiune de coastã de 26 kilometri - lucru foarte important din punct de vedere geostrategic. Partea de nord a Africii Arabe se învecinează cu Marea Mediteranã, distanţa dintre Maroc şi Spania fiind doar de 13 kilometri. Acest spaţiu îngust poartã numele de Strâmtoarea Gibraltar şi face legatura atât între Africa şi Europa, dar şi între Oceanul Atlantic şi Marea Mediteranã, reprezentând o locaţie geostrategică importantã. Statele şi teritoriile arabe sunt: Algeria, Bahrein, Comore, Djibouti, Egipt, Irak, Iordania, Kuweit, Liban, Libia, Mauritania, Maroc, Oman, Palestina, Qatar, Arabia Saudita, Somalia, Sudan, Siria, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Sahara Occidentala şi Yemen. Djibouti, Somalia şi Comore sunt considerate ţãri arabe şi sunt membre ale Ligii Arabe, dar populaţia lor nu este majoritar arabã. 2
Desmond Stewart (1972), The Arab World, Ed. Time Life Books, p.9
5
De aceea, aş putea spune cã în definitiv spaţiul arab nu este perfect delimitat, unele state putând fii considerate arabe din punct de vedere al limbii vorbite, iar altele deşi nu au o populaţie majoritar arabã sunt considerate state arabe şi fac parte din Liga Arabã. Totodatã, nu este corectã nici echivalarea spaţiului arab cu cel al Ligii Arabe, deoarece acesta nu cuprinde teritoriul Saharei Occidentale, care deşi nu are o suprafaţa mare, este totuşi un teritoriu arab. Din punct de vedere al resurselor naturale, lumea arabã beneficiază de importante rezerve de petrol. În Golful Persic, ţari ca Arabia Sauditã, Irak, Kuweit şi Emiratele Arabe Unite sunt în topul celor mai mari exportatori din lume, rezervele lor reprezentând peste 46% din rezervele mondiale. Cea mai mare rezervã de 267 miliarde de barili, aproape 20% din totalul mondial se gaseşte în Arabia Sauditã. Rezerve mai mici, dar semnificative se gãsesc în ţari ca Algeria, Libia şi Bahrein. Harta 3: Rezervele de petrol existente la sfarşitul lui 2009
Sursa: Revizuirea statisticã a energiei globale (2010), accesibil la http://www.bp.com/sectiongenericarticle.do? categoryId=9023769&contentId=7044915
Dupã cum putem observa şi de pe hartã, Orientul Mijlociu, deşi regiunea cu suprafaţa cea mai micã dintre cele analizate, are cele mai mari resurse de petrol din lume, 6
estimatã la 754,2 miliarde de barili. Regiunea de pe poziţia a doua, America de Sud şi Centralã, are o suprafaţã de 6 ori mai mare şi rezerve ce reprezintã doar 26% din cele ale Orientului Mijlociu. Se poate vedea cã şi ţãrile arabe din Africa au rezerve de petrol, chiar dacã nu ãtât de semnificative. Lumea arabã dispune, de asemenea, de aproape 30% din rezervele globale de gaze naturale. „Aceste rezerve masive înseamnã cã regiunea va continua sa ocupe timp de mai multe decenii un loc semnificativ pe piaţa mondialã a aurului negru”, a spus ministrul saudit al Petrolului, Ali al-Nouaimi, la cea de-a 9-a conferinţã arabã pe probleme de energie.3
Grafic 1: Resursele de gaze naturale în anul 2010
Sursa: http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/Iran/NaturalGas.html
Într-un clasament al celor mai mari rezerve de gaz natural, prima ţara arabã întâlnitã este Qatarul care se aflã pe poziţia a treia cu rezerve de 899,3 milarde m³. Urmãtoarea ţarã pe listã este Arabia Sauditã
, cu rezerve importante însa mult mai mici faţa de cele din top 3.
Celelalte ţari arabe cu rezerve semnificative sunt Emiratele Arabe Unite şi Algeria. 3
http://www.financiarul.com/articol_44454/rezervele-potentiale-de-petrol-ale-tarilor-arabe-300-mld--barili.html,
7
CAPITOLUL II DIMENSIUNI ALE SPAŢIULUI ARAB În aceste state existã o diversitate culturală, socială şi economică iar dezvoltarea lor este inegală atât în interiorul fiecãrei ţari, cât şi între fiecare ţară. 2.1 Dimensiunea economicã Ţãrile arabe sunt în special ţãri in curs de dezvoltare ale cãror venituri principale provin din exportul de petrol, gaze naturale şi alte materii prime. Petrolul poate fi considerat “hrana civilizatiei moderne”. Acesta prezintã un potenţial strategic în primul rãnd datoritã necesitãţii sale, fiind o resursã vitalã a timpurilor noastre. Trebuie menţionat cã petrolul a devenit o marfã de schimb majorã care dominã comerţul şi viaţa politicã internaţionala. „Luate împreunã, economiile arabe ale Orientului Mijlociu şi Nordului Africii deţin doua treimi din rezervele de petrol mondiale. Aceştia au o lunga tradiţie a antreprenorilor şi a oamenilor bine pregatiţi. Acestea sunt unele dintre cele mai puternice motive care susţin faptul cã ţãrile arabe au potenţial pentru a face performanţe economice.” (Camdessus, 1996)4 Într-adevãr, în ţãri ca Irak, Kuweit, Libia, Arabia Sauditã 90% din câştigurile din export provin din exportul de petrol şi 50% din PIB este asigurat de acest sector. Guvernele însa încearcã sã diminueze aceastã dependenţã prin încurajarea dezvoltãrii sectorului privat, în domenii ca telecomunicaţiile sau petrochimia. Preţul petrolului a scãzut sub 70 dolari în mai 2010 din cauza „creşterii economice globale care se confruntã cu probleme ce afecteaza cererea şi creşterii ofertelor de
4
Michel Camdessus, Provocãri pentru lumea arabã în economia globalã: Stabilitate si Adaptãri Structurale, accesibil la http://www.imf.org/external/np/sec/mds/1996/mds9608.htm, accesat la 01.05.2010
8
aprovizionare din afara OPEC.”5 Chiar dacã revenirea economicã este una lentã, previziunile economice spun ca evoluţia PIB-ului global va fi una pozitivã şi va contribui la creşterea importanţei petrolului în transporturi şi petrochimie. În prezent, producţia de aluminiu din Orientul Mijlociu este de peste 2 milioane de tone şi se estimeaza ca va depaşi 3 milioane de tone în 2010, toate acestea în urma investirii a peste 22 miliarde dolari în dezvoltarea capacitãţilor de producere de cãtre Emiratele Arabe Unite. Existã însa şi ţari extrem de sãrace, slab-dezvoltate cum ar Yemen sau Comore care reprezintã 22% din populaţia din regiune. Comore, un arhipelag mic format din trei insule, a cãrui economie este bazatã pe agriculturã, este una dintre ţãrile cele mai sãrace din lume. Viitorul economic al acestor ţãri depinde de „reducerea şomajului şi a numãrului de analfabeţi, de îmbunãtaţirea sistemului sanitar, de diversificarea exporturilor şi de promovarea turismului.”6 În prezent, acestea depind într-o mare mãsura de banii proveniţi din taxele plãtite de diaspora şi de banii trimişi de aceasta în ţarã. Pe lista publicatã de Fondul Monetar Internaţional în 2010, ţara arabã cu cel mai mare PIB este Arabia Sauditã: 369 671 miliarde dolari, ocupând locul 26 în lume, iar ţara arabã cu cel mai mic PIB este Comore cu 0.532 miliarde dolari, ocupând locul 177 lume – date corespunzând anului 2009.7 Pentru anul 2010 se aşteaptã o creştere cu 4,5% a PIB în ţãrile arabe. Tabel 1 – Evoluţia PIB în ţarile arabe TARA Algeria Bahrein Djibouti Egipt Irak Iordania
PIB PIB PIB 2008 2009 2010 170.2 140.8 156.8 28 48 45 21.23 20.21 22.35 6 4 8 0.98 3 1.049 1.128 162.4 187.9 215.8 35 54 45 86.52 65.83 80.28 5 8 6 21.22 22.92 24.88
5
Raportul lunar al pieţei petrolului, Iunie 2010, accesibil la http://www.opec.org/opec_web/static_files_project/media/downloads/publications/MOMR_June_2010.pdf 6 http://www.nationmaster.com/graph/eco_eco_ove-economy-overview 7 http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/01/weodata/weorept.aspx
9
Kuweit Liban Libia Mauritania Maroc Oman Qatar Arabia Saudita Sudan Siria Tunisia Emiratele Arabe Unite Yemen Comore
3 9 4 158.1 111.3 135.0 50 09 62 29.48 33.58 37.04 5 5 0 89.90 60.35 76.55 9 1 7 3.540 3.029 3.557 88.87 90.81 94.03 9 5 5 59.94 53.39 62.25 6 5 4 100.4 83.91 110.8 07 0 44 475.7 369.6 438.0 28 71 09 58.02 54.67 65.74 8 7 2 54.47 52.52 60.04 6 4 7 40.84 40.16 41.81 3 8 2 261.3 229.9 252.7 53 71 36 26.90 25.13 31.09 9 1 4 0.53 0.53 0.56 3 2 4
Sursa: Perspectivele economiei mondiale, publicatã în aprile 2010 De Fondul Monetar Internaţional
Dacã faţã de 2008, evoluţia PIB-ului în 2009 a fost una fluctuantã – în unele ţari crescând, în altele scazând, se poate observa clar din tabelul de mai sus ca pentru anul 2010, previziunile sunt unele extreme de favorabile. PIB-ul este în creştere pentru toate ţãrile arabe, chiar dacã pentru unele mai mult şi pentru altele mai puţin, se pare cã acestea nu mai sunt foarte afectate de criza mondialã. Observãm cã sunt ţari al cãror PIB a crescut continuu în ultimii trei ani, de exemplu Egiptul sau Libanul. Din cauza regulilor islamice extrem de riguroase, multe regiuni islamice, dar mai ales Orientul Mijlociu, au fost sceptice în privinţa sistemelor financiare occidentale. Deşi prima bancã care sã funcţioneze dupã principiile islamice a fost înfiinţata în Egipt în 1963, prima oarã când s-a pus problema creãri unor bãnci care sã urmeze aceste principii a fost in anul 1974 la Summitul Islamic de la Lahore. 10
Bãncile islamice au acelaşi scop ca bãncile clasice, cu diferenţa ca acestea funcţioneaza dupa principiile Sharia. Ideile principale ale acestui sistem sunt: împarţirea profitului şi a pierderii, interzicerea investiţiilor în companii care au legãtura cu bãuturile alcoolice sau jocurile de noroc, tranzacţiile garantate prin active, în general imobiliare sau marfuri, pentru cã Sharia cere ca tranzacţiile sa aibã ca suport activitãţi din economia realã şi dobânzile inexistente.8 „În ciuda expansiunii din ultimii 30 de ani, bãncile islamice sunt puţin inţelese în cea mai mare parte a lumii islamice si ramân un mister pentru Vest.”(Hassan şi Lewis, 2007)9
2.2 Dimensiunea politicã În lumea arabã sunt prezente diferite forme de guvernãmânt: monarhiile (Bahrein, Iordania, Kuweit, Maroc, Oman, Qatar, Arabia Sauditã şi Emiratele Arabe Unite) şi republicile. Sistemul electoral este unul primitiv, practicile electorale favorizând legãturile personale şi candidaţii independenţi în defavoarea partidelor politice. De aceea, „parlamentele care rezultã din aceste alegeri electorale limitate nu au puterea realã de a guverna şi legifera, iar o autoritate nelimitatã rãmane in mâinile regilor ereditari sau a preşedinţilor imperiali.”10 Femeile au drept de vot în majoritatea ţarilor arabe (mai puţin Arabia Sauditã şi Emiratele Arabe Unite) şi au diferite cote de reprezentare în parlament. Teritoriul vast al lumii arabe a fost unificat printr-o organizaţie politicã internaţionalã fondatã în 1945 de cãtre 7 state independente de atunci.. Având sediul în Cairo, Liga Arabã are ca obiective menţinerea pãcii, rezolvarea eventualelor probleme ce ar putea sã aparã între statele membre şi consolidarea legãturilor economice, culturale şi sociale. În prezent, Liga are 22 de membrii şi 4 observatori: Eritreea, India, Brazilia şi Venezuela. Observatorii nu au fost aleşi întamplator, fiecare având ceva de câştigat din aceastã alianţã. De exemplu, în cazul Venezuelei interesul acesteia a fost câştigarea susţinerii lumii arabe în candidatura sa la un loc 8
http://www.financiarul.com/articol_16631/examen-de-maturitate-pentru-sistemul-financiar-islamic.html M. Kabir Hassan, Mervyn K. Lewis (2007), Manualul bãncilor islamice, Edward Elgar Publishing, Cheltenham, p.21. 10 Journal of democracy, 2010, p.100 9
11
în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, aceasta urmând sa susţinã Egiptul pentru acelaşi lucru. Eritreea are in cadrul Ligii o poziţie de observator, Ciad însa nu beneficiazã de acest statut, Liga oferind celelalte poziţii de observatori unor ţari care o pot ajuta mai mult în problemele sale. Organul suprem al Ligii este reprezentat de Consiliul Ligii, alcãtuit din miniştrii ai Afacerilor Externe şi are ca scop atingerea obiectivelor Ligii şi înlesnirea colaborãrilor cu alte ţãri. De menţinerea pãcii şi de oprirea unor eventuale atacuri se ocupã Consiliul de Apãrare, format din miniştrii de Afaceri Externe şi ai Apãrãrii. Alte organisme ale organizaţie sunt: Fondul arab de dezvoltare economicã şi socialã (FADES) şi Organizaţia arabã pentru educaţie, culturã şi ştiinţe (ALESCO). În iunie 2010, un raid israelian ce a omorât 9 activişti palestinieni, a dus la convocarea unei reuniuni extraordinare a Consiliului Ligii care a hotãrât spargerea blocadei israeliene din Fâşia Gaza. La summitul din martie 2009, Liga Arabã îşi luase angajamentul de a înceta orice încercare de normalizare a relaţiilor cu Israelul şi dorea retragerea iniţiativei arabe de pace. 2.3 Dimensiunea socialã Lumea arabã are aproximativ 350 milioane locuitori, dintre care 5% sunt creştini şi de alte religii şi restul sunt musulmani. Diaspora arabã este estimatã între 30 şi 40 de milioane oameni, ce trãiesc pe toate continentele, mai mult de jumãtate trãind în America Latinã. Alte regiuni unde putem întalni un numãr mare de arabi sunt Europa de Vest, Asia de Vest şi America de Nord. Tabel 2: Populaţia arabã dupã numãrul de vorbitori
Flag
Number Arabic speakers
EGYPT
of
Total Population
% Arabic speakers
82,667,004
82,999,000
99.60%
ALGERIA
34,546,050
34,895,000
99%
MOROCCO
31,705,063
31,993,000
99.10%
28,000,000 24,206,350
28,686,633 31,234,000
99.70% 77.50%
SAUDI ARABIA
12
IRAK YEMEN
23,580,000
23,580,000
100%
SYRIA
19,781,118
21,906,000
90.30%
SUDAN
16,486,080
42,272,000
39%
SOMALIA
20,456,080
27,342,000
80%
TUNISIA
10,121,244
10,327,800
98%
LYBIA
6,227,400
6,420,000
97%
JORDAN
6,189,680
6,316,000
98%
LEBANON
4,012,800
4,224,000
95%
KUWEIT
2,388,000
2,985,000
80%
UAE
1,839,600
4,599,000
40%
OMAN
1,650,100
2,845,000
58%
MAURITANIA
1,645,500
3,291,000
50%
QATAR
563,600
1,409,000
40%
BAHRAIN
493,584
791,000
62.40%
–
~298,150,751
~345,434,433
~86.32%
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Arab_people
Dupã cum se poate observa din tabel, Egiptul este cea mai numeroasã ţarã arabã, cu un procent de peste 99% vorbitori de limbã arabã. Se poate observa cã existã şi o ţara cu populaţie 100% arabã: Yemen. Ţara cu cel mai mic procentaj de vorbitori de limbã arabã este Emiratele Arabe Unite: doar 40%, iar ţara arabã cel mai puţin numeroasã este Bahrein. Dintrun total de peste 345 de milioane de locuitori ai spaţiului arab 86,32% sunt vorbitori de limbã arabã. Societatea arabã a fost supusã unor presiuni uriaşe din exterior dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Învaţamântul s-a dezvoltat puternic dupã anul 1960, numãrul persoanelor şcolite s-a dublat în unele ţari, iar în altele a crescut de 10 ori, cea mai înalta rata de cunoaştere în prezent fiind în Iordania: 94%. Aceasta s-a datorat dezvoltãrii puternice a învaţamântului public, liber şi obligatoriu în toate ţarile arabe (cu excepţia Arabiei Saudite). 13
Dupã cum se poate observa de pe hartã, lumea arabã nu se înscrie printre ţarile cu gradul cel mai mare de alfabetizare, cum este America de Nord sau Europa. Totuşi acesta nu este nici omogen, existând diferenţe mari între ţari ca Arabia Sauditã unde pocentul este undeva aproape de 90% şi Mauritania unde procentul este între 50 şi 60%. Totuşi este de apreciat faptul cã gradul de alfabetizare al spaţiului arab nu scade sub 50% în nicio ţarã din cele analizate.
Harta 4: Gradul de alfabetizare la nivel global
Sursa: Raportul dezvoltãrii umane al Naţiunilor Unite (2007/2008), accesibil la http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2009/papers/
Dupã cel de-al Doilea Razboi Mondial, s-a înregistrat o creştere mare a mutãrilor de la sat la oraş, lumea arabã devenind astfel una dintre zonele cele mai urbanizate din lume. „Societatea arabã este organizatã in clase sociale: clasa aristocratã (familiile mari şi influente, bogataşii, in funcţie de ascendenţã şi capetele încoronate), clasa de mijloc (profesori, angajaţi publici, negustori) şi clasa de jos (fermieri, ţarani).” (Nydell, 2008)11 Aristocraţii arabi au foarte mare grijã de infãţişarea şi îmbracãmintea lor, aceastea arãtându-le poziţia socialã. De aceea, ei pun accent pe accesorii ca ceasurile şi bijuteriile 11
Margaret K. Nydell (2008), Ce ştim despre arabi?, Ed. Niculescu, Bucureşti, p. 95.
14
scumpe, atât pentru ei cât şi pentru familiile lor. Un alt lucru specific aristocraţilor arabi sunt servitorii, indispensabili din orice casã care se respectã. În lumea arabã, familia este consideratã unitatea de bazã a organizãrii sociale în societate. „Familia arabã idealã poate fi descrisã ca unitatea socio-economicã de producţie aflatã in centrul organizãrii arabe şi activitãţilor economice.”(Moghissi, 2005)12 Fiecare individ moşteneşte religia, identitatea culturalã şi clasa socialã a familiei sale ceea ce înseamna cã este dificilã schimbarea clasei deoarece aceasta depinde în totalitate de originea familiei. Familiile au o structurã piramidalã, acordând un respect deosebit vârstei şi sexului, sunt patriarhale şi foarte extinse. „Calitatea de membru într-o familie vestitã şi influenta asigurã acceptarea pe plan social, fiind deseori crucialã în obţinerea unei educaţii adecvate, a unei slujbe bune sau în încheierea cu succes a afacerilor.” (Nydell, 2008)13 Majoritatea arabilor preferã sã le fie aranjate cãsãtoriile de cãtre familie sau în caz contrar, aceştia doresc ca famiile sa fie de acord cu alegerea facutã. Arabii care trãiesc în mediul rural tradiţional şi cei din Peninsula Arabicã preferã sa încheie cãsãtorii cu verii de gradul I şi al II-lea pentru a întari solidaritatea dintre rude şi pentru pãstrarea banilor în familie, neluând in considerare problemele cu care copii s-ar putea naşte: malformaţii congenitale, disabilitaţi sau retard mintal. Cât despre problema divorţului, arabii musulmani pot divorţa însã imaginea socialã le este profund afectatã, iar arabilor creştini le este interzis de cãtre confesiunea de care aparţin. Femeile in lumea arabã sunt subordonate bãrbaţlor, însa poziţia lor variaza de la o ţara la alta. Peninsula Arabicã este zona cea mai conservatoare în ceea ce priveşte poziţia femeilor in societate, pe când zonele urbane din Egipt, Siria şi Liban sunt mai flexibile. „În lumea arabã, problemele femeilor încep sa ajungã în centrul atenţiei. Procesul s-ar putea sã nu fie atât de rapid precum şi-ar dori unii, dar este în curs de desfãşurare”, declara secretarul general al Ligii Arabe, Amr Moussa, la forumul anual internaţional al femeilor arabe.14 În familie, femeile au destulã putere, ele deţinând controlul asupra educãrii copiilor şi cheltuielior gospodãreşti. 12
Haideh Moghissi (2005), Women and islam: social conditions, obstacles and prospects, Ed.Routledge, Abingdon, p. 146 13 14
Margaret K Nydell (2008), op.cit., p. 100. Dina Ezzat (2004), Fortifying women’s rights, disponibil la http://weekly.ahram.org.eg/2004/695/eg5.htm
15
Dar in ciuda acestor diferenţe, arabii sunt mult mai omogeni decât occidentalii în ceea ce priveşte viziunea asupra vieţii. Credinţele lor sunt influenţate de islam, ei având un respect deosebit pentru tradiţii. Dintre trãsãturile comune pe care am putea sa le remarcăm la toate grupurile arabe sunt: rolul femeii şi structura de clasă, atitudinea religioasă şi politică sau standardele moralitaţii sociale. În ceea ce priveşte felul în care aceştia se percep pe ei însãşi am putea spune cã sunt politicoşi, generoşi şi loiali dar mai ales se considerã nişte victime ale Occidentului. Cea mai importantă diferenţă este cea dintre conservatorismul Arabiei Saudite (şi, întro oarecare masură, a întregii Peninsule Arabice) şi felul de viaţa mai liberal, mai tolerant, adoptat de restul lumii arabe. 2.4 Dimensiunea culturalã
Datoritã teritoriului atât de întins, existã numeroase deosebiri între arabii din diferite regiuni ca de exemplu mâncarea diferitã, îmbrãcãmintea, arta decorativă, locuinţele, arhitectura, dar şi diferenţe în sistemul politic. Demn de menţionat faptul ca arabii nu consumã alcool şi carne de porc – acestea fiind interzise. -
Limba arabã
Limba arabã a luat naştere în Peninsula Arabicã, de unde se rãspândeşte în secolele VII-VIII, o datã cu expansiunea arabã în Orientul Apropiat şi în Peninsula Ibericã, devenind limba religioasã şi literarã a întregii lumi musulmane. Limba arabã foloseşte din prima jumãtate a mileniului I d.H. un alfabet propriu (cu scrierea de la dreapta la stanga). Raspanditã pe un teritoriu întins, araba a suferit influenţa idiomurilor locale, separându-se în mai multe dialecte. -
Religia
Cuvântul arab „islam” semnificã supunerea dorinţei unui om în faţa singurului dumnezeu demn de a fi venerat. Cartea scarã a musulmanilor este Coranul şi cuprinde revelaţiile fãcute de Dumnezeu, prin intermediul îngerului Gabriel, profetului Mohamed. Învãţãturile acesteia sunt folosite în toate domeniile: de la viaţa socialã la probleme politice. 16
Credinciosul musulman crede în toate cãrţile revelatoare menţionate în Coran: Tora evreilor şi Evanghelia, a cãror validitate este recunoscutã de islam. De altfel, islamul continuã doctrina monoteistã a iudaismului şi creştinismului, considerându-i pe Moise, Iisus şi alţii profeţi trimişi de Dumnezeu pe Pãmant. Există două mari ramuri ale islamului: suniţii şi şiiţii. Suniţii, sau Islamul ortodox, susţin că adevărurile pot fi cunoscute numai prin revelaţie. Şiiţii reprezintă grupul de credincioşi care l-au susţinut pe Ali, vărul lui Mahomed, căsătorit cu Fatima, fata Profetului. Şiiţii cred în existenţa a doisprezece lideri infailibil, primul dintre aceştia fiind Ali, ultimul dintre ei dispărând în sec. al IX-lea. Apariţia unui nou imam va însemna înfăptuirea dreptăţii pe pământ. Cei 5 stâlpi ai islamului sunt: mãrturisirea de credinţã, rugãciunea, pelerinajul la Mecca, postul din luna Ramdan şi dania ritualã. Creşterea şi afirmarea Islamului trebuie puse în legătură cu poziţia geografică specială pe care o deţine: pe de o parte, între două căi de navigaţie, două întinderi de apă- Marea Mediterană şi Oceanul Indian- iar, pe de altă parte, între trei mase destul de dense de oameni: Extremul Orient, Europa şi Africa Neagră. Acest lucru ii dă statutul de punct strategic importanat între continente, căi de navigaţie şi civilizaţii. Un punct în plus îl reprezintă faptul că Islamul a ştiut să pună în valoare potenţialul său, a stimulat schimburile de toate genurile, a folosit bogãţiile regiunii, contribuind astfel la dezvoltarea activităţii comerciale a acestor regiuni. În epoca sa de înflorire, Islamul a dezvoltat o adevãratã reţea comercialã, dezvoltând infrastructura, atât pe uscat cât şi pe mare, făcând din capacitatea sa de a parcurge distanţe mari un atu geopolitic. Cum însa o poziţie geografică poate fi folosită drept un atu geopolitic doar dacă este controlată şi exploatată, putem spune cã islamul a pierdut aceastã capacitate de a controla cãile de acces din mai multe motive, cum ar fi barbarii, pierderea controlului Mãrii Mediteraneene în favoarea europenilor sau atacurile din interior. Jihadul, lupta "sfântã" a musulmanilor are ca ţinta nu o lume întreaga. În viziunea extremiştilor islamici, Jihadul este razboiul ultim şi înseamna "purificarea" lumii, adicã uciderea fiecãrei persoane în parte care nu îmbraţişeazã islamismul. Copilul legitim al acestui
17
apocaliptic "razboi sfânt" este organizaţia Al-Qaida, care stã în spatele atacurilor teroriste din New-York, Madrid sau Londra, ce au şocat omenirea întreaga în ultimii ani. - Dimensiune culturalã Ca dimensiune culturalã, ţarile arabe sunt înalt-contextuale, din punct de vedere al spaţiului şi policronice din punct de vedere al timpului. Complexitatea culturalã a arabilor este puternicã de aceea este greu pentru cei din afarã sa interpreteze corect şi sã înţeleagã faptele şi deciziile acestora. Cred cã aceasta reprezintã un dezavantaj pentru arabi deoarece relaţiile lor cu persoanele din altã cultura sunt îngreunate de toate aceste obiceiuri ale lor. Arabii nu obişnuiesc sa respecte reguli, iar deciziile pe care le iau sunt bazate pe inspiraţie. Consider ca acest tip de management policronic poate fi unul de succes deoarece este mai flexibil şi neprevãzut ceea ce poate consta un avantaj. Când mã gândesc la arhitectura arabã primul lucru care îmi vine în minte sunt moscheile şi palatele. Arhitectura arabã însã a evoluat, cele mai apreciate construcţii arabe fiind acum cele moderne, cum ar fi de exemplu Burj Al-Arab. Aş putea spune cã existã totuşi şi asemãnãri între aceste construcţii noi şi cele vechi. Construcţia lor a fost una grea şi migãloasa, obiectivul fiind însa acelaşi: de a crea ceva unic, rafinat şi care sã epateze. Pot spune cã au reuşit, moscheile şi palatele arabe sunt cunoscute în întreaga lume şi reprezintã o moştenire culturalã unicã, iar cele noi sunt copiate la nivel global. În prezent oraşele moderne se amestecã frumos cu zonele vechi, dând lumii arabe un aspect unic. Este greu însa ca aceastã moştenire culturalã sa fie întreţiunta, oamenii fiind prea sãraci pentru a putea face ceva în acest sens, ei ar trebui învãţaţi în primul rând sã o aprecieze. Când oamenii nu au condiţiile minime pentru un trai decent este foarte greu ca aceştia sã fie interesaţi de poezie, teatru, muzicã sau muzee. Cât despre guvernele care ar trebui sã investeascã bani în acest domeniu, aş putea spune cã nu ajung unde trebuie, fiind folosiţi pentru alte lucruri considerate mai importante la nivel naţional şi din care se poate câştiga mai mult.
18
CAPITOLUL III DIMENSIUNEA GEOPOLITICĂ A SPAŢIULUI ARAB 3.1 Implicarea ţarilor arabe în activitatea organizaţiilor internaţionale În contiunuare, voi prezenta cele mai importante organizaţii internaţionale în activitatea cãrora sunt implicate şi ţari din spaţiul arab. Organizaţia ţãrilor exportatoare de petrol (OPEC) are în prezent 12 membrii, dintre care 7 sunt state arabe: Algeria, Iraq, Kuweit, Libia, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite. Aceasta este o organizţie internaţionala care are ca obiective principale stabilizarea preţurilor pe pieţele petroliere internaţionale în vederea eliminãrii fluctuaţiilor, aprovizionarea eficientã a ţãrilor consumatoare şi întoarcerea cinstitã a capitalului pentru investitori. Organizaţia este considerată de mulţi observatori drept un cartel. Orice ţara cu exporturi substanţiale de petrol şi care împartãşeşte ideile organizaţiei poate deveni membrã OPEC. Conform estimãrilor din 2009, 48% din producţia mondialã de petrol şi 18% din cea de gaz natural revin ţarilor membre OPEC, iar 79.3% din rezervele existente de petrol se gãsesc pe teritoriul organizaţiei.15 Graficul de mai jos ilustreazã variaţiile preţurilor diferiţilor producãtori de petrol în 2008. Porţiunea albastrã aratã cât din preţul fiecãrui litru de petrol merge cãtre producãtorii de petrol; porţiunea galbenã aratã cât anume se cheltuie pentru transport, asigurãri, etc.; iar 15
Date disponibile la http://www.opec.org/opec_web/en/press_room/178.htm
19
porţiunea roşie aratã cât anume ajunge la impozitele naţionale. Ne putem da seama cã nivelul impozitelor variazã de la nivele mici în ţari ca Statele Unite, la nivele extrem de mari în ţãrile europene. De exemplu în Regatul Unit, guvernul cãştigã mai mult din impozite, decât câştigã ţarile membre OPEC din vânzarea propriului petrolului.
Grafic 2: Nivelul impozitelor la un litru de petrol în ţãrile G7
Sursa: http://www.opec.org/opec_web/en/data_graphs/333.htm
Capacitatea OPEC de a controla preţul petrolului s-a diminuat considerabil de la criza petrolului din 1973, ca urmare a descoperirii şi dezvoltării unor mari exploatări de petrol în Golful Mexic şi Marea Nordului. Oricum, OPEC are încă o mare influenţă asupra preţului petrolului. Preţul barilului de petrol a oscilat între 70-80 de dolari în ultimele luni, liderii OPEC apreciind ca acest preţ este "rezonabil pentru producatori”. 20
O alta organizaţie bazatã tot pe problema petrolului este Organizaţia Ţãrilor Arabe Exportatoare de Petrol (OAPEC), înfiinţatã in 1968. Aceastã organizaţie este formatã din 11 ţari arabe exportatoare de petrol: Algeria, Arabia Sauditã, Bahrein, Egipt, EAU, Kuweit Irak, Libia, Qatar, Siria, Tunisia şi are ca scop cooperarea dintre cei 11 membri şi dezvoltarea industriei petrolului. Organizaţia Mondiala a Comerţului (OMC), înfiinţatã în 1995, este o organizaţie internaţională care stabileşte reguli globale de comerţ între statele membre. Are în prezent 153 de membrii şi numeroase cererei de aderare. Majoritatea membrilor sunt ţãri în curs de dezvoltare care joacã un rol din ce în ce mai important şi mai activ în OMC deoarece devin tot mai importante pentru economia globalã şi deoarece comerţul este un element vital în dezvoltarea lor. Aceste caracteristici se aplicã întrutotul ţarilor arabe membre OMC. 12 dintre ţãrile arabe sunt membre, şi anume: Arabia Sauditã, Bahrein, Djibouti, Egipt, EAU, Iordania, Kuweit, Mauritania, Maroc, Oman, Qatar, Tunisia. Cu toate acestea, unele ţari arabe nu au o imagine foarte bunã în cadrul OMC, considerându-se cã nu se ridicã la standardele altor ţãri membre. De exemplu, valoarea comerţului cu bunuri în PIB pentru Egipt este de 9%, iar a Algeriei de 14%. Fãcând o comparaţie cu o ţara cu o populaţie aproximativ egalã, cum ar fi Turcia, a cãrei valoare a comerţului cu bunuri este de 40%, putem observa clar poziţia de inferioritate a ţãrilor arabe.16 De asemenea, dependenţa de petrol este vãzutã ca o vulnerabilitate, soluţia OMC fiind de a se crea mai multe locuri de muncã, mai bine remunerate în sectoare diverse ca industriile producãtoare de bunuri pentru export sau servicii. Cele mai importante organizaţii economice ale lumii arabe sunt Consiliul de Cooperare din Golf şi Uniunea Magrebului Arab. Consiliul de Cooperare din Golf, înfiinţat in 1981, cuprinde statele din Golful Persic (Arabia Saudită, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Oman, Qatar şi Bahrein) şi este o organizaţie regionalã arabã, economicã şi de apãrare. Se doreşte adoptarea unei uniuni monetare in anul 2010, acesta fiind considerat un prim pas in crearea unei asocieri statale asemanatoare Uniunii 16
Date preluate din The Doha development agenda: challenges and opportunities for the Arab world, disponibil la http://www.wto.org/french/news_f/spsp_f/spsp02_f.htm
21
Europene, însa Consiliul se confruntã cu indecizia Omanului şi Emiratelor Arabe Unite. Dupa acest prim pas ar urma înfiinţarea unei bãnci centrale şi ameliorarea sistemului de plãţi. O problemã actualã cu care se confruntã Consiliul este dezvoltarea Intreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM), obstacolele fiind reprezentate de birocraţie, resurse umane (oferta slabã de mânã de lucru calificatã) şi finanţarea. Liderii politici sunt încurajaţi sã ajute la realizarea unor condiţii favorabile pentru ca IMM-urile sa poatã activa. Uniunea Magrebului Arab, înfiinţata în 1989, este o asociere regionalã de state din Africa de Nord: Algeria, Egipt, Maroc, Tunisia si Libia, ce are ca scop atât cooperarea economicã, cât şi cooperarea politico-culturalã. Obiectivele acestei Uniuni sunt consolidarea relaţiilor dintre statele membre, libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mãrfurilor şi capitalurilor şi adoptarea unor politici comune în toate domeniile. Politica economicã comunã are ca obiectiv dezvoltarea agricolã, industrialã şi socialã prin instituirea unei zone de liber schimb, unei uniuni vamale şi a unei pieţe comune a statelor magrebiene.17 3.2 State-pivot în lumea arabã Statul-pivot are capacitatea de a influenţa stabilitatea regională şi internaţională. Este foarte important pentru regiunea în care se află, încât prăbuşirea sa ar proiecta o stare de haos cu mult peste graniţele sale. De altfel, dacă acest stat ar cunoaşte o înflorire economică, sau stabilitate politică, acest lucru s-ar răspândi în toată zona. În 1996, revista „Foreign Affairs” a publicat un studiu în care se susţinea faptul că din nouă state identificate ca deţinând o poziţie de ”pivot” de care Statele Unite trebuie să ţină cont în elaborarea politicilor externe, douã aparţin lumii arabe: Egipt şi Algeria. (Dobrescu, 2001)18 Egiptul, datorită poziţiei geografice şi a proximităţii faţă de regiunile bogate în petrol, a jucat un rol important de-a lungul istoriei, atât în dezvoltarea zonei cât şi în dinamica relaţiilor dintre marile puteri. De asemenea, acesta este esenţial pentru planul american de a izola statele fundamentaliste din zonă, ostile Occidentului, deci de a menţine un echilibru între elementele moderate şi cele radicale din lumea islamică. Egiptul este cea mai populatã ţara
17 18
Date disponibile la http://www.maghrebarabe.org/en/obj.cfm Paul Dobrescu (2001), Geopolitica ,Bucureşti p. 108.
22
arabã: 75 360 000 milioane locuitori în iulie 2008, având datoritã acestui lucru „o influenţa politicã şi culturalã dominantã în lumea arabã”. (Nydell, 2008)19 În principal, veniturile provin din petrol şi bumbac, însa turismul rãmâne cea mai importantã ramurã dintre toate. Relativa sãrãcie a Egiptului îl face însa foarte dependent de ajutorul primit din Statele Unite. “Egipt este cea mai puternicã ţară dintre ţãrile arabe din douã motive: în primul rând prin simpla sa dimensiune şi în al doilea rând prin omogenitatea sa” spunea istoricul Gamal Hamdan. (Barakat, 1993)20 Algeria are rol de menţinere a echilibrului între moderaţii şi radicalii din lumea islamică. De altfel, acest stat constituie o preocupare permanentă pentru Spania şi Franţa, datorită emigranţilor din această ţară. Mai mult, aceasta influenţează securitatea ţărmurilor mediteraneene şi a pieţelor de petrol şi gaze naturale. Algeria este o ţara imensã (deşertul reprezentând 85% din suprafaţa sa totalã), cu o ratã a natalitãţii ridicãtã şi o populaţie foarte tânãrã, care continuã sã se mute din sudul puţin populat spre nordul cu oraşe aglomerate în cãutare de lucru. Toate acestea duc la concluzia cã Algeria este nu este o ţarã foarte bogatã care se confruntã cu destule probleme de ordin economic. Din punctul meu de vedere, o altã ţarã arabã cu un rol important în lumea arabã este Tunisia. Tunisia este pe locul 2 în Africa şi pe locul 44 în lume, dintr-un total de 144 de state, în materie de stabilitate politicã, pacifism în interiorul şi în exteriorul ţarii. Cum primele gânduri când vine vorba de Africa sunt legate de ideea de subdezvoltare, Tunisia poate fi o surprizã placutã pentru oricine viziteazã aceastã ţara: „este foarte modernã, foarte dezvoltatã şi cu o infrastructurã extraordinarã.”21 Tunisia este consideratã cea mai dezvoltatã ţara arabã în ceea ce priveşte egalitatea în drepturi, educaţia şi îngrijirea sãnãtãţii, fiind de asemenea consideratã un succes în domeniul economic. Toate aceste fapte menţionate mai sus fac din Tunisia un exemplu unic în spaţiul arab şi poate fi luat drept exemplu de urmat. Un stat care se bucurã de o înfloritoare economie este Arabia Sauditã. Arabia Sauditã este cel mai mare exportator de petrol din lume, are cele mai mari rezerve cunoscute de petrol şi de asemenea importante rezerve de gaz natural (informaţii detaliate în capitolul I). Ea cunoaşte o adevaratã explozie în domeniul investiţiilor si a construcţiilor, în principal în 19
Margaret K. Nydell (2008), op.cit., Ed.Niculescu, Bucureşti, p. 195. Halim Barakat (1993), The Arab world: society, culture and state, University of California Press, Londra, p. 16. 21 Interviu cu Saloua Bahri, ambasadorul Republicii Tunisia, în nr. 36 al revistei The Marketer (2010) 20
23
domeniul industriei, al transporturilor şi agriculturii. Nu trebuie uitat ca Arabia Sauditã este cea mai conservatoare ţara arabã, restricţiile lor fiind unice. Toate acestea fac din aceastã ţarã un element cheie în viaţa spaţiului arab. Kuweitul este o ţara de dimensiuni reduse, dar cu o importanţa deosebitã datoritã vastelor resurse de petrol care, din punct de vedere economic, o fac influentã printre ţãrile arabe. De fapt, toate statele din Peninsula Arabicã sunt foarte bogate, cu venituri mari, populaţie nu foarte numeroasã dar în continuã creştere ceea ce fac din aceste ţari elemente cheie alea spaţiului arab. 3.3 Spaţiul arab în relaţie cu alţi actori internaţionali În ceea ce priveşte relaţiile externe ale lumii arabe, pot spune cã acestea sunt pe cât de diverse, pe atât de complicate. Una dintre cele mai cunoscute şi discutate probleme la nivel internaţional este cea a conflictului dintre Israel şi teritoriile palestiniene : conflictul dintre arabi şi israelieni este un fenomen al epocii moderne şi a devenit un conflict internaţional major. În acest sens, ţările arabe au responsabilitatea de a susţine Autoritatea Palestiniană atât verbal, cât şi prin acţiuni, să ia măsuri pentru ameliorarea relaţiilor cu Israelul şi să îşi pregătească opinia în vederea obţinerii păcii şi acceptării Israelului în regiune. Pe parcursul istoriei, în cercul vicios al rãzboiului dintre Israel şi ţãrile arabe, Occidentul a avut mereu ceva de spus, iar acum, cele mai mari temeri legate de extremism şi terorism sunt alimentate de însuşi acest conflict. Având în vedere susţinerea Israelului de cãtre Statele Unite în conflictul din Golf, pot spune cã relaţiile lumii arabe cu americanii nu sunt unele înfloritoare. Anumite ţari arabe, cum ar fi de exemplu Marocul, aratã o anumitã simpatie şi menţin anumite relaţii la un nivel normal cu Statele Unite, însa existã şi mulţi arabi care condamna atitudinea americanilor şi care nu sunt de acord cu politicile externe ale acestora. Americanii coreleazã arabii cu terorismul, iar arabii spun despre americani cã le furã petrolul, fapt oarecum adevãrat având în vedere cã importurile de petrol din Orientul Mijlociu ale Statelor Unite se ridicã la miliarde de dolari, iar alte importuri din lumea arabã, fãrã legãturã cu petrolul, sunt practic nesemnificative. 24
Un alt lucru important de menţionat este faptul cã relaţiile externe ale lumii arabe sunt puternic influenţate de legea islamicã, lege extrem de conservatoare, fapt care nu duce decât la îngreunarea dezvoltãrii acestor relaţii. Musulmanii din Europa reprezintã un grup extrem de divers cu etnii, culturã, tradiţii şi limbã diferite, constituind a doua comunitate religioasã din Europa. Statisticile privind musulmanii din Europa nu sunt foarte clare, mulţi dintre aceştia locuiesc aici ilegal de aceea ei nu apar în sondaje sau alte evaluãri oficiale. Aceştia provin atât din ţãri arabe, cãt şi din ţãri non-arabe. Musulmanii din Franţa şi Spania provin din Africa de Nord şi de Vest, alte ţari arabe cu mulţi reprezentanţi în Europa sunt Algeria, Maroc şi Tunisia, veniţi în anii `60 în cãutare de muncã. Atât la nivel naţional, cât şi internaţional, sondajele de opinie aratã o imagine negativã a oamenilor faţa de musulmani. Pentru arabi discrimnarea s-a agravat ca urmare a creşterii ostilitãţii faţâ de Islam în Vest, numitã uneori „islamofobie”. În pofida eforturilor guvernelor şi liderilor civici, ostilitãţile faţa de adepţii isamului constituie o problemã în multe ţari ale Uniunii Europene. Aceştia sunt supuşi atacurilor verbale şi fizice precum şi discriminãrilor în gasirea de locuri de muncã şi locuinţe. În decembrie 2004, a avut loc o conferinţa internaţionalã la care au participat reprezentanţi ai Ligii Arabe, UNESCO şi Consiliului Europei. Aceştia au ajuns la urmãtoarea concluzie: „cultura europeanã conţine o imagine, poate chiar şi mai multe, eronate nu numai asupra arabilor şi musulmanilor, ci şi asupra întregii culturi arabe, asupa civilizaţiei musulmane şi, mai presus de toate, asupra islamulul ca credinţã.”22 3.4 Spaţiul arab vs. spaţiu islamic Se face adesea o confuzie între statele arabe şi cele musulmane, însă lumea musulmană nu se reduce doar la statele arabe. De fapt, majoritatea musulmanilor nu sunt arabi. Cele mai mari state musulmane sunt: Indonezia, Pakistan, Bangladesh şi Iran, iar nici una dintre acestea nu este arabă.
22
Dina Ezzat (2004), Rewriting the textbooks, disponibil la http://weekly.ahram.org.eg/2004/721/eg9.htm
25
Harta 5: Populaţia musulmanã a lumii
Sursa: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:World_Muslim_Population_Map.png
Există trei mari concentrări musulmane în zilele nostre: nordul Africii, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud, fiecare dintre ele având diferite particularităţi. Dupã cum se poate observa şi studiind harta, spaţiul arab este inclus în totalitate în spaţiul islamic, ţãrile arabe fiind printre ţãrile cu cele mai mari procentaje de populaţie musulmanã: între 90 şi 100%. Lumea musulmană are o semnificaţie majoră nu doar datorită mărimii propriu-zise, ci şi datorită faptului că ţările acestei civilizaţii se întind pe trei continente şi deţin zone-cheie din punct de vedere strategic. Un alt factor strategic care conferã lumii islamice o importanţã geopoliticã de netãgãduit este abundenţa petrolului (detaliatã în capitolele I şi II). Un al treilea factor la fel de important îl constituie populaţia: lumea islamica este caracterizata de “rate spectaculoase ale cresterii populatiei” dupã cum subliniazã Huntington. (Dobrescu, 2001)23 În timp ce populaţia musulmanã creşte, populaţia din regiunile apropiate rãmâne constantã sau scade, fapt ce nu poate fi decât pozitiv pentru musulmani: o pondere cât mai mare a lor în populaţia globalã poate schimba greutatea sa politicã. Aceşti trei factori formeazã împreunã un instrument geopolitic pe care lumea islamicã îl poate folosi pentru creşterea influenţei sale în jocurile globale, şi implicit a lumii arabe. 23
Paul Dobrescu (2001), op.cit, Bucureşti, p.114
26
Concluziile ar fi: 1. Musulmanii sunt aceia care au ca şi confesiune religia islamicã, „arab” este un tip de etnie, de naţionalitate. 2. Limbile musulmanilor sunt extrem de diferite, pe când arabii vorbesc în principal limba
arabã. 3. Musulmanii vin din toate pãrţile lumii, dar mai ales din Asia; arabii îşi au originea în
Orientul Mijlociu, în ţãri ca Arabia Sauditã, Irak, Siria. 4. Numãrul musulmanilor este mult mai mare decât cel al arabilor: 1,5 miliarde în 2009, pe când numarul arabilor este de aproximativ 350 milioane.
CAPITOLUL IV
27
ANALIZA COMPARATIVÃ STAT CONSERVATOR-STAT LIBERAL ÎN LUMEA ARABÃ: ARABIA SAUDITÃ ŞI TUNISIA 4.1 Arabia Sauditã – model unic de conservatorism în ţarile arabe
- Scurt istoric Naşterea profetului Mohamed, întemeietorul islamismului, a fost cea care a conturat Arabia Sauditã. Astãzi mulţi dintre arabi se referã la perioada dinaintea apariţiei islamului ca „timp al ignoranţei”. Locuită din mileniul I î.H. de triburi arabe care întemeiază mici regate efemere, Peninsula Arabicã este unificată pentru prima dată între 630 şi 635 de Mahomed. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în India. O dată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naştere, în secolele IX – X, mici principate feudale, care ajung în secolul XVI sub suzeranitatea Imperiului Otoman, situaţie menţinută cu întreruperi până în 1918. Începând cu 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud, emirul din Nejd şi imam al wahhabiţilor, reconstituie statul wahhabit şi uneşte sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei, luând la 23 septembrie 1932 titlul de rege al Arabiei. În 1933, pentru a contracara influenţa britanică atotputernică în zonă, suveranul acordă primele concesiuni companiilor petroliere nord-americane, dar exploatarea comercială a celor mai bogate zăcăminte de petrol ale lumii începe după 1945, când statul saudit devine primul producător şi exportator al Orientului Mijlociu. - Poziţionare geograficã Ca şi poziţionare geograficã, Arabia Sauditã ocupa 80% din suprafaţa totalã a Peninsulei Arabice, suprafaţa sa fiind una discutabilã: saudiţii susţin cã suprafaţa ţãrii este de 2,149,690 km2, pe când alte surse o dau ca fiind doar de 1,960,582 km2 şi are o populaţie de peste 28 de milioane de locuitori. Este a paisprezecea ţarã ca mãrime din lume şi a doua ţarã ca mãrime din OPEC. Arabia Sauditã împarte o porţiune de graniţa micã cu Kuweitul, însã pe aceastã graniţã existã douã zone pe care cele douã le împart, fiecare dintre ele fiind administratã de una dintre cele douã ţãri. Aceste zone conţin rezeve de petrol în cantitate de 5 miliarde barili. Harta 6: Arabia Sauditã
28
Deşertul ocupã mai mult de jumãtate
din
suprafaţa
ţãrii.
Conform statisticilor din 2008, doar 1,67% din suprafaţa ţãrii este consideratã arabilã şi doar 0,09% este plantatã.24
Sursa: http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3584.htm
- Economia Arabia Sauditã are o economie bazatã pe petrol şi puternic controlatã de guvern. Aceasta deţine mai mult de 20% din rezervele existente de petrol, este cel mai mare exportator în acest domeniu şi are un rol important în OPEC.25 Sectorul petrolului reprezintã 75% din veniturile bugetare, 45% din PIB şi 90% din câştigurile din export. 40% din PIB vine din sectorul privat.26 Creşterea acestui sector este puternic încurajatã de guvern, în special telecomunicaţiile, explorarea gazului natural şi petrochimia, dorindu-se astfel diminuarea dependenţei de exporturile de petrol. Alte resurse naturale sunt gazele naturale, minereul de fier, aurul şi cuprul. Un rol important în economia sauditã îl joacã numeroşii muncitorii strãini, în numãr de peste 5,5 milioane. Guvernul saudit doreşte însa reducerea acestora la aproximativ 2 milioane, încercând astfel angajarea tinerilor saudiţi în sectoarele petroliere şi serviciilor (40% din 24
Date disponibile la Library of Congress – Federal Research Division, Country Profile: Saudi Arabia A se vedea capitolele I şi II 26 Date disponibile la http://www.nationmaster.com/graph/eco_eco_ove-economy-overview 25
29
populaţie are sub 15 ani). Problema acestor tineri este lipsa de educaţie şi de abilitãţi tehnice de care este nevoie în sectorul privat. Arabia Sauditã a aderat la OMC în decembrie 2005 cu scopul de a atrage investiţii strãine astfel încât sa-şi diversifice economia şi sã-şi continue dezvoltarea economicã. Face parte din Consiliul de Cooperare din Golf, OPEC şi OAPEC. Cei mai apropiaţi parteneri de afaceri sunt Statele Unite, Japonia şi Uniunea Europeanã. Majoritatea exporturilor saudite merg cãtre Japonia, China, Coreea şi Statele Unite. - Dimensiunea politicã Forma de guvernãmânt este monarhia, numeroasa familie regalã dominã guvernul şi politica sauditã şi ocupã cele mai importante posturi în stat. Partidele politice sunt ilegale în Arabia Sauditã. - Populaţia Populaţia Arabiei Saudite este foarte omogenã: 90% sunt arabi, restul de 10% provenind din Asia şi Africa. Limba arabã este limba oficialã. Statisticile aratã un grad mare de alfabetizare de peste 80%, bãrbaţii având un procentaj mai mare de alfabetizare decât femeile. Fapt absolut normal având în vedere condiţia femeii în lumea arabã şi mai ales în Arabia Sauditã. Rata creşterii anuale este de peste 2%, populaţia sauditã fiind foarte tânãrã.27 - Religia Religia oficialã este islamul, legea islamicã formând baza codului legal al ţarii. Un lucru indeit îl reprezintã obligativitatea de a fi musulman, celelalte religii existente aici datorându-se exclusiv strãinilor de diferite naţionalitãţi. Recent, guvernul saudit a adoptat o politicã prin care strãinii de diferite religii sã îşi poatã practica confesiunea în privat, veneraţia publicã a altei religii fiind interzisã prin lege şi aspru pedepsitã. Nu existã lãcaşe de culturã nemusulmanã. Conversia de la islam la altã religie este consideratã o crimã, însã în sens invers, conversia este nu numai acceptatã, ci chiar încurajatã. În Arabia Sauditã se face o mare diferenţiere între suniţi şi şiiţi, primii reprezentând un procent de 85% din totalul populaţiei. Şiţii au posibilitãţi reduse de angajare, majoritatea
27
Date disponibile la http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3584.htm
30
lucrând pe treptele de jos ale ierarhiei sociale. Numãrul şcolilor şi al moscheilor şiite este redus, ca şi cel al şiiţilor admişi la universitate. - Mass-media Mass-media este controlatã de stat, ziarele şi televiziunea sunt deţinute şi operate de guvern astfel încât aceastea sã nu publice materiale care sã ofenseze islamul cum ar fi referinţe la carnea de porc, alcool, pornografie şi chiar alte religii. Nu existã nici posturi de radio private, însã unii saudiţi mai inventivi reuşesc sa prindã frecvenţe din ţãrile vecine – acest lucru fiind pedepsit în caz cã este descoperit. Ziarele şi revistele din strãinãtate sunt supuse cenzurii. Cu siguranţa rãspândirea Internetului este o problemã pentru guvernul saudit, acesta neputându-l supune unei cenzuri totale. Ei au blocat anumite genuri de site-uri- în special politice, asigurându-se cã oamenii nu le pot accesa.Consider cã aceasta poate fi o problemã deoarece accesul la Internet este foarte greu de controlat, tinerii mai ales putând avea acces la diferite informaţii pentru care saudiţii au impus restricţii clare. Atât curiozitatea, dorinţa de cunoaştere, cât şi puterea pe care informaţia o posedã sunt des întâlnite la tinerii care trãiesc sub austeritatea unor multitudini de restricţii. Guvernul saudit trebuie sã ţinã cont de toate aceastea când vine vorba de controlul Internetului. -
Relaţii militare
Arabia Sauditã este aliata Statelor Unite încã din timpul Rãzboiului Rece, cele douã împãrtãşind o grijã comunã asupra stabilitãţii din Orientul Mijlociu, atât din punct de vedere politic, cât şi economic. Dacã pânã mai de curând cea mai mare ameninţare externã venea din partea Irakului, în prezent Israelul este perceput ca o ameninţare în continuã creştere. Bineînţeles, nu numai saudiţii se simt ameninţaţi de acesta, ci şi celelalte state din Golf. Forţa militarã, potenţialul nuclear şi islamismul radical existente sunt atuuri geopolitice care fac din Iran o altã sursã de îngrijorare pentru stabilitatea Arabiei Saudite. Grafic 3: Prioritãţile importante pentru guvern din punctul de vedere al saudiţilor
31
Sursa: http://www.terrorfreetomorrow.org/upimagestft/TFT%20Saudi%20Arabia%20Survey.pdf
Dupã cum se poate observa şi din grafic, în proporţie de 93% saudiţii considerã reducerea şomajului şi a inflaţiei ca fiind o prioritate pentru guvern. Celelalte probleme considerate importante de aceştia sunt legate de terorism şi cel mai important din punctul meu de vedere, de presa liberã şi alegerile libere deoarece presa este extrem de restricţionatã, iar alegerile sunt aproape inexistente. -
Rolul femeii în societatea sauditã
Arabia Sauditã are cele mai severe restricţii pentru femei din Orientul Mijlociu, sau chiar aş putea spune din lume. În public, ele sunt învaluite într-o hainã lungã, neagrã, nu au voie sa cãlãtoreascã singure, sã conducã maşini – lucru considerat scandalos de unii saudiţi, însã dupã cum putem observa din graficul 3, 43% dintre aceştia îşi doresc ca femeile sã poatã conduce. Puţine dintre acestea lucreazã în afara cãminului, nu au dreptul la vot, iar primele cãrţi de identitate le-au fost emise în decembrie 2001.
4.2 Tunisia – model de ţarã liberalã în lumea arabã Harta 7: Tunisia
32
- Spaţiul geografic Tunisia este ţara cea mai nordicã din Africa, situatã între deşertul Sahara şi Marea Mediteranã, la doar 140 de kilometrii de Sicilia. Are o suprafaţã de 163 610 km² şi o populaţie de peste 10 milioane locuitori. Partea sudicã este în mare parte deşert, dar în partea nordicã existã suprafeţe de teren arabil.
Sursa: http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/5439.htm
-
Scurt istoric
Istoria Tunisiei începe cu stabilirea în zonã a fenicienilor care au întemeiat Cartagina şi alte aşezãminte din nordul Africii în secolul VIII î.H.28 Pânã în secolul V d.H., Tunisa (şi nordul Africii în general) s-a aflat sub stãpânirea Imperiului Roman. A urmat apoi o perioadã de transformare a populaţiei sub stãpânirea otomanilor, perioadã în care Tunisia a devenit un centru al culturii arabe. Datoritã protectoratului francez (1881-1956), Tunisia menţine încã legaturi politice, economice şi culturale cu Franţa. -
Economia
De mai bine de 20 de ani, Tunisia s-a bucurat de o creştere progresivã a economiei care a încurajat investiţiile locale şi a întarit bazele societãţii tunisiene. Conform Bãncii Mondiale 28
Date disponibile la http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/5439.htm
33
şi a Fondului Monetar Internaţional, Tunisia este un exemplu demn de urmat pentru abilitatea cu care reuşeşte sã ducã la bun sfârşit planurile de reformã pe termen lung. Acordând o deosebitã atenţie sãrãciei, educaţiei şi sãnãtãţii, guvernul a deschis drumul cãtre o devoltare socialã şi economicã de succes. Economia se bazeazã pe turism, agriculturã şi minerit. Rata creşterii economice a ajuns la 6,3% în 2007 datoritã revenirii producţiei agricole şi a dezvoltãrii sectorului serviciilor. Însa şomajul rãmâne unul ridicat, necesitând eforturi susţinute din partea guvernului pentru a-l diminua.
Saudi arabians overwhelmingly reject Bin Laden, Al Qaeda, Saudi Fighters in Iraq, and terrorism;
Also
among
most
pro-American
in
Muslim
World,
site:
http://www.terrorfreetomorrow.org/ Library of Congress – Federal Research Division, Country profile: Saudi Arabia, September 2006 site: http://www.loc.gov/index.html 34
Background note: Saudi Arabia http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3584.htm
http://www.al-bab.com/arab/docs/league.htm http://en.wikipedia.org/wiki/Saudi_Arabia http://www.opec.org/opec_web/en/about_us/169.htm
.
INTRODUCERE Motivaţia alegerii acestei teme pentru lucrarea de licenţa a fost în primul rând curiozitatea de a afla mai multe şi de a-mi lãmuri anumite informaţii legate de lumea arabã pe care o consider unicã şi fascinantã, atât din punct de vedere al culturii şi civilizaţiei, cât şi din prespective economice şi politice. Un al doilea motiv îl reprezintã dorinţa de a închega o 35
lucrare interesantã care sã-i ajute şi pe alţii sã înţeleagã mai bine acestã lume atât de diferitã faţã de cea în care trãim. Obiectivul lucrãrii este analizarea spaţiului arab din diferite perspective, analizarea relaţiilor interne şi externe, stabilirea polilor de putere şi a rolului acestui spaţiu în jocurile globale actuale. De asemenea, înţelegerea anumitor noţiuni şi eliminarea concepţiilor greşite despre arabi fac parte tot din obiectivele fixate pentru aceastã lucrare. Spaţiul arab rãmâne o problemã de actualitate prin conflictele existente în interiorul sãu şi prin imaginea negativã asociatã terorismului. De-a lungul timpului, au existat multe scrieri despre acest spaţiu (nu trebuie uitat cã este totuşi leagãnul mai multor civilizaţii antice), însa schimbãrile ce se petrec zilnic la nivel internaţional duc la noi subiecte ce pot fi dezbãtute atât despre spaţiul arab, cât şi despre oricare altã regiune a lumii astfel încât nu putem spune niciodatã cã avem/existã prea multe informaţii legate de un anumit subiect. Primele trei capitole sunt menite sã contureze o imagine de ansamblu a lumii arabe prin delimitarea geograficã, etapele de evoluţie geopoliticã, religie, economie, relaţiile interne şi internaţionale şi diferenţierea dintre spaţiul arab şi spaţiul islamic. Capitolul IV se doreşte a fi o analizã între douã ţari arabe: una puternic conservatoare şi una liberalã. Ţarile alese pentru studiu sunt Arabia Sauditã şi Tunisia.
36