Subiecte anatomie examen iarna anul 2 I
1. Tubul intestinal primitiv: formare, limite, derivate -
endoderm, sant intestinal, tub intestinal primitiv Limite: membrana buco-faringiana, resorbita la 3 saptamani membrana cloacala, resorbita la 3 luni -
comunicare larga a portiunii mijlocii cu vezicula vitelina intestinul primitiv e legat de peretele post al trunchiului prin mezenterul comun dorsal care s.n. mezoesofag, respetiv mezocolon mezenterul comun ventral care nu se intinde pe toata lungimea ci doar pana la mugurele hepatocistic (jumatatea ansei duodenale) si care va forma la adult marg inf a lig falciform in care se gaseste lig rotund al ficatului (restul obliterat al venei ombilicale stangi) cele doua jumatati ale cavitatii celomice comunica pe sub mar inf a mezoului ventral (pe sub lig falciform) fiecare segment al intestinului primitiv are un vas propriu: ant - tr celiac mijl - a mezenterica superioara post - a mezenterica inf Derivate: din endoderm deriva doar mucoasa tubului digestiv glandele mucoasei tubului digestiv celelalte sunt de natura mezodermala si deriva din splahnopleura: submucoasa musculara tunica seroasa din crestele neurale deriva: celulele sistemului APUD plexurile submucoase (Meissner si Auerbach)
2. Intestinul anterior: limite, evolutie, derivate -
-
-
s.n. si proenteron limite: sup - membrana buco-faringiana inf - ansa duodenala primul segment - esofagul (continua faringele) (vezi 5. Esofag) la jonctiunea faringe-esofag apare diverticulul laringo-traheal - mugurele pulmonar sapt 4 - apare o dilatatie fusiforma - viitorul stomac (vezi 8. Stomac) concomitent cu dezv stomacului, intre foitele celor 2 mezouri care leaga stomacul de peretii trunchiului, vor aparea mugurii organelor: mezoul dorsal - mugurele splenic mezoul ventral - mugurele hepatocistic din portiunea distala a intestinului anterior se va dezvolta a parte a duodenului derivate: esofag stomac -
-
ficat si splina parte a duodenului
3. Intestinul mijlociu: evolutie, derivate -
-
-
s.n. si mezenteron limite: sup - mijlocul ansei duodenale inf - flexura colica primara din extremitatea distala a intestinului ant si din partea sup a intestinului mijl se formeaza ansa duodenala din care se va dezvolta duodenul, in legatura cu intestinul mijlociu intestinul mijl creste foarte rapid in lungime si va da nastere ansei ombilicale mijlocul intestinului comunica comunica initial larg cu sacul vitelin dar aceasta comunicare se va ingusta progresiv si va deveni canalul vitelin, care se afla in varful ansei ombilicale ansa ombilicala prezinta 2 ramuri: ramura superioara (descendenta) ramura inferioara (ascendenta) derivate: din ramura sup: jumatatea inf a duodenului jejunul cea mai mare parte a ileonului din ramura inf: restul ileonului (70-80 cm) cecul apendicele colonul ascendent 2/3 drepte din colonul transfers din flexura primitiva a colonului flexura lienala (stg) a colonului
4. Intestinul posterior: evolutie, derivate -
-
s.n. si metenteron limite: sup - flexura colica primara inf - membrana cloacala comunica liber la extremitatea distala cu canalul alantoidian la nivelul unei cavitati care s.n. cloaca derivate: 1/3 stanga a colonului transvers colonul descendent colonul sigmoid rectul partea superioara a canalului anal -
5. Dezvoltarea esofagului -
din intestinul primitiv anterior (proenteron)
-
ficat si splina parte a duodenului
3. Intestinul mijlociu: evolutie, derivate -
-
-
s.n. si mezenteron limite: sup - mijlocul ansei duodenale inf - flexura colica primara din extremitatea distala a intestinului ant si din partea sup a intestinului mijl se formeaza ansa duodenala din care se va dezvolta duodenul, in legatura cu intestinul mijlociu intestinul mijl creste foarte rapid in lungime si va da nastere ansei ombilicale mijlocul intestinului comunica comunica initial larg cu sacul vitelin dar aceasta comunicare se va ingusta progresiv si va deveni canalul vitelin, care se afla in varful ansei ombilicale ansa ombilicala prezinta 2 ramuri: ramura superioara (descendenta) ramura inferioara (ascendenta) derivate: din ramura sup: jumatatea inf a duodenului jejunul cea mai mare parte a ileonului din ramura inf: restul ileonului (70-80 cm) cecul apendicele colonul ascendent 2/3 drepte din colonul transfers din flexura primitiva a colonului flexura lienala (stg) a colonului
4. Intestinul posterior: evolutie, derivate -
-
s.n. si metenteron limite: sup - flexura colica primara inf - membrana cloacala comunica liber la extremitatea distala cu canalul alantoidian la nivelul unei cavitati care s.n. cloaca derivate: 1/3 stanga a colonului transvers colonul descendent colonul sigmoid rectul partea superioara a canalului anal -
5. Dezvoltarea esofagului -
din intestinul primitiv anterior (proenteron)
-
-
initial foarte scurt, sufera un proces de alungire prin procesul de descensus alstomacului sapt 4 - epiteliul int al esofagului se divide foarte mult, devine pluristratificat si obstureaza in totalitate lumenul sapt 7 - apar vacuole care conflueaza, lumenul se repermeabilizeaza si ramine mucoasa pluristratificata din mezenchimul din jur se dezvolta musculatura esofagului: luna 2 - longitudinala lunile 3-4 - circulara din crestele neurale se dez plexurile intrinseci in partea superioara muschii striati se dezvolta din arcul 6 branhial inervatia - nervul vag prin n laringeu inferior
6. Formarea cavitatilor seroase -
exista 3 cavitati: pleurala, parietala si pericardica, care se separa dintr-o cavitate unica existenta initial: cavitatea celomului intraembrionar sapt 3 - apare mezoblastul care da nastere ecto, endo si mezodermului mezodermul se separa in: paraxial intermediar lateral - somatopleural si splahnopleural, intre cele doua aflandu-se celomul intraembrionar care se continua cu cel extraembrionar in urma procesului de cudare transversala are loc inchiderea peretilor corpului embrionar si celomul intraembrionar se separa de cel extraembrionar, devenind clar delimitat somatopleura - foita parietala a seroaselor splahnopleura - foita viscerala a seroaselor cavitatile celomului intraembrionar intraembrionar se vor numi santuri si apoi canale pleuroperitoneale Etape: a. formarea santurilor pleuro-peritoneale b. formarea canalelor pleuro-peritoneale c. formarea canalelor pericardo-pleuro-peritoneale pericardo-pleuro-peritoneale mezodermul lateral se continua spre extremitatea cefalica cu mezodermul nesegmentat cefalic la acest nivel se diferentiaza diferentiaza mezodermul cardiogen, care s-a deplasat de pe extremitatea cefalica pe fata anterioara a corpului embrionar, inferior de stomodeum, si formeaza proeminenta cardiaca la acest nivel apar vacuole care prin fuziune vor da nastere cavitatii pericardice pericardice primitive care adaposteste tubul cardiac primitiv cavitatea pericardica va comunica posterior cu cele 2 santuri (canale) pleurperitoneale, dand nastere cavitatii pericardo-pleuro-peritoneala, pericardo-pleuro-peritoneala, de forma unui "U" rasturnat d. formarea diafragmei un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau parte: septul transvers apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite trecerea tubului digestiv posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal in procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care va ajunge pana la L1 va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei (dovada originii este inervatia din nervul frenic - C3-C4) mezoesofagul plicile pleuroperitoneale pleuroperitoneale apar de o parte si de alta a esofagului formeaza prin unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale pleuroperitoneale -
-
alipirea formatiunilor si separarea cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga la embrionul de 19-20 cm din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei din mezoesofag deriva partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic) pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace) e. separarea cavitatii pericardice de cavitatea pleurala are loc concomitent cu formarea diafragmei odata cu dezvoltarea tubului cardiac, eliberarea extremitatii inferioare a septului transvers si incorporarea in cavitatea pericardica primitiva, cordul creste foarte mult (corp sigmoideus), extremitatea atriala si venoasa se aseaza superior si posterior de bulbul atrial, venele atriale comune ridica plicile pleuropericardice, le aseaza frontal prin inchiderea plicilor pp se formeaza pericardul si astfel se separa complet cele 2 cavitati tranzitoriu, cele doua cavitati comunica prin hiatus f. formarea cavitatii testiculului din cavitatea peritoneala porneste descendent prin canalul inghinal un diverticul al acesteia, insotind coborarea testiculului acest diverticul se numeste procesul vaginal al cavitatii peritoneale, din care va rezulta cavitatea seroasa a testiculului
7. Formarea bursei omentale -
este un diverticul al cavitatii peritoneale, inchis inapoia stomacului si a ligamentelor sale, deasupra mezocolonului transvers marginea posterioara a stomacului creste foarte rapid in lungime si rezulta marea curbura a stomacului, situata la stanga, legata de perete prin mezogastrul dorsal marginea anterioara a stomacului are o dezvoltare mai lenta, din ea rezulta mica curbura a stomacului, care se plaseaza la dreapta si e legata de perete prin mezogastrul ventral din plan sagital, dilatatia (stomacul) incepe sa se deplaseze in plan frontal mai sufera o rotatie in jurul unui ax anteroposterior ligamentul gastrocolic inchide bursa omentala anterior
8. Dezvolarea stomacului -
-
apare ca o dilatatie fusiforma a tubului intestinal primitiv, situata in plan sagital are o margine ant si una post sufera un proces de fals descensus si coboara pana in regiunea inferioara a toracelui, sub diafragma marginea posterioara creste foarte rapid in lungime si rezulta marea curbura a stomacului, situata la stanga, legata de perete prin mezogastrul dorsal marginea anterioara are o dezvoltare mai lenta, din ea rezulta mica curbura a stomacului, care se plaseaza la dreapta si e legata de perete prin mezogastrul ventral intre foitele mezogastrului dorsal se dezvolta mugurele splenic intre foitele mezogastrului ventral se dezvolta mugurele hepatic din plan sagital, dilatatia (stomacul) incepe sa se deplaseze in plan frontal din mezogastrul dorsal deriva: lig gastrolienal lig reno(pancreatico)lienal din mezogastrul ventral deriva: lig hepatogastric (parte a omentului mic (micul epiploon) ) lig falciform -
-
pe partea superioara a stomacului apare o dilatatie care s.n. fundul stomacului (fornix, punga de aer a stomacului) stomacul are marginea inferioara usor anterior - in decubit dorsal punga de aer apare la marginea inferioara; a nu se confunda cu o tumora ! musculatura: in luna 3 apar fibrele longitudinale, in luna 7 cele circulare si oblice
9. Hernia fiziologica -
dupa formarea duodenului ansa ombilicala se dezvolta foarte mult in lungime, initial mai mult ramura superioara din care se dezv anse care "cad" la dreapta ramurei inf ansele nu mai incap in cav celomica si in sapt 6 se dezvolta intr-un sac peritoneal in cordonul ombilical ("ies" din cavitatea abdominala) = hernia fiziologica ansele cresc si mai mult in numar iar pe ramura inferioara apare o umflatura (diverticul, proeminenta) cecala cavitatea abdominala creste in dimensiuni datorita cresterii peretilor si regresiei mezonefrosului (din care va rezulta rinichiul) ansele reintra in sapt 10 in cavitatea peritoneala in urmatoarea ordine: ansele jejunale (la stanga liniei mediale) ansele ileale (la dreapta liniei mediale) diverticulul cecal si ramura inferioara (sub ficat) -
10. Dezvoltarea diafragmei -
-
un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau parte: septul transvers apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite trecerea tubului digestiv posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal in procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care va ajunge pana la L1 va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei (dovada originii este inervatia din nervul frenic - C3-C4) mezoesofagul plicile pleuroperitoneale apar de o parte si de alta a esofagului formeaza prin unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale alipirea formatiunilor si separarea cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga la embrionul de 19-20 cm din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei din mezoesofag deriva partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic) pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace)
11. Dezvoltarea duodenului -
segmentul localizat imediat dupa pilor (jumatatea inf a intestinului ant si jumatatea sup a intestinului mijlociu) formeaza o ansa convexa anterior care s.n. ansa duodenala (situata in plan sagital) aceasta sufera un proces de alipire (coalescenta) si rotire inspre dreapta, datorita cresterii ficatului si astfel apare fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica (Treitz)
-
duodenul este deci un organ retroperitoneal secundar (este acoperit anterior de 1 foita), cu exceptia pars tecta duodenum (intre mezocolon transvers si radacina mezenter) unde este tertiar limita dintre ansa duodenala si ansa ombilicala devine flexura duodeno-jejunala care se va gasi la stanga coloanei vertebrale, sub pediculul mezenteric superior
12. Dezvoltarea pancreasului -
-
-
-
-
incepe in saptamana 4, origine endodermala din epiteliul ansei duodenale, la limita dintre pro si mezenteron, in vecinatatea mugurelui hepatocistic mugurele pancreatic este format din mugurele pancreatic ventral si cel dorsal din mugurele pancreatic ventral deriva partea inferioara a capului pancreasului procesul uncinat al pancreasului din mugurele pancreatic dorsal deriva partea superioara a capului corpul coada fiecare mugure prezinta un duct prin care isi varsa continutul cei doi muguri se apropie si fuzioneaza formand pancreasul datorita: rotirii ansei duodenale si formarii posterior de ea a fasciei de coalescenta Treitz cresterii inegale in circumferinta a ansei duodenale intre cele doua ducte apare o anastomoza oblica ductul principal Wirsung va lua nastere din: partea proximala a ductului ventral anastomoza oblica partea distala a ductului dorsal canalul accesor Santorini, care poate avea multiple variatii, ia nastere din partea proximala a ductului dorsal insulele Langerhans isi au originea in crestele neurale ductul Wirsung are deschidere comuna cu canalul coledoc prin ampula Vater la nivelul papilei duodenale mari canalul Santorini se deschide separat la nivelul papilei mici in urma procesului de coalescenta duodenul si pancreasul devin organe secundare retroperitoneale, cu exceptia bulbului duodenal si cozii pancreasului datorita dezvoltarii splinei se pastreaza raportul dintre coada pancreasului si hilul splenic
13. Dezvoltarea ficatului -
incepe din saptamana 4 de viata intrauterina, la embrionul cu 17 somite apare mugurele hepatocistic ca o evaginare a tubului intestinal primitiv (edoderm), la nivelul ansei duodenale mugurele migreaza intre foitele mezogastrului ventral si se dezvolta ascendent in grosimea septului transvers la originea mugurelui hepatocistic apare si mugurele pancreatic ventral din mugurele hepatic se dezvolta ficatul, ductele hepatice stang, drept si comun din mugurele cistic se dezvolta vezica biliara si canalul cistic din partea comuna se dezvolta ductul coledoc la om, pasari si mamifere, ficatul si vezica biliara si ductele se dezvolta din muguri epiteliali plini care se vor tuneliza la pesti se dezvolta din muguri tubulari dupa formare, mugurele hepatic se imparte in 2 muguri, drept si stang, viitori lobi
-
-
acestia vor da nastere numai hepatocitelor restul structurilor provin din mezenchimul septului transvers care invadeaza mugurii si ii imparte in cordoane celulare din mezenchimul septului transvers rezulta: tesutul conjunctiv al ficatului capsula ficatului capilarele sinusoide care se diferentiaza local din mezenchim sub influenta inductoare a endodermului sistemul celulelor Kupffer tesutul hematopoietic ficatul se dezvolta foarte rapid in viata intrauterina si ocupa pentru o scurta perioada cea mai mare parte a cavitatii peritoneale ulterior, lobul drept creste foarte mult, lobul stang diminua datorita hematopoiezei hepatice, care incepe in saptamana 6, cand ficatul are o culoare rosie, acesta creste foarte mult in luna 2, astel incat la sfarsitul saptamanii a 9a reprezinta 10% din organismul fetal ficatul are secretie biliara dupa saptamana 13 bila ajunge in duoden si participa la formarea continutului intestinului, numit neconiu, eliminat in cavitatea amniotica si, dupa nastere, la exterior hepatocitele se dezvolta din endoderm si se organizeaza in cordoane
14. Malformatii in dezvoltarea ficatului si pancreasului Anomalii ale ficatului ficat polilobat - persistenta fisurilor lobi accesorii - lobi in plus atrofii de lobi anomalii de cai biliare: absenta vezicii biliare vezica biliara dubla stenoze congenitale de coledoc chisturi de coledoc atrezie coledociana - extrahepatica (1/20000) sau intrahepatica Anomalii ale pancreasului insule heterotopice de tesut pancreatic in stomac, intestin pancreas inelar (in jurul duodenului) - asimptomatic, in pancreatite se poate ajunge la stenoze duodenale pancreas insular la pasari, mugurele pancreatic ventral este bifid
15. Dezvoltarea colonului -
concomitent cu cresterea numarului anselor, pe ramura inferioara (ascendenta) a ansei ombilicale apare un diverticul (umflatura, proeminenta) cecal acesta creste repid si descendent pana in fosa iliaca dreapta, formand astfel colonul ascendent colonul drept (transvers?) sufera un proces de coalescenta zona dintre mezocolonul transvers si radacina mezenterului, in care duodenul e acoperit de peritoneul tertiar, s.n. pars tecta duodenum colonul descendent sufera un proces asemanator
-
dupa repozitionarea anselor si cadrului colic, colonul ascendent si cel descendent, prevazute cu mezouri, se lipesc de peretele posterior, astfel formandu-se posterior de ele fasciile de coalescenta colice Toldt 1 si Toldt 2
16. Malformatii in dezvoltarea aparatului digestiv Anomalii ale proenteronului atrazie esofagiana = esofag fara lumen stenoza esofagiana congenitala = resorbtie incompleta, trec doar lichide. Se observa tarziu, cand copilul incepe sa manance alimente solide, dar si cand vomita lichidele imediat dupa ce mananca, la fiecare masa. La 2-3 ore = stenoza pilorica. La 3 ore + bila = stenoza duodenala sub canalul cistic de separare a mugurelui pulmonar cu fistule traheo(bronho)-esofagiene. stomac bilocular = in clepsidra atrezie si stenoza congenitala a pilorului stenoza hipertrofica de pilor - a fibrelor circulare (semn: copilul varsa si in epigastru se simte o formatiune tumorala, frecventa 1/200 la m si 1/1000 la m) inversiunea gastrica (situs inversus) ectopia gastrica (totala/partiala toracica) eructatii se vede punga cu aer deasupra diafragmei Anomalii ale mezenteronului stenoza intestinala diverticul Meckle = persistenta canalului vitelin (de la valvula ileo-cecala pe intestin la 70-80 cm) insule heterotopice de tesut pancreatic in int subtire fistula onfaloenterica = neinchiderea canalului vitelin (semn: secretie cu pH alcalin; daca r fi pH acid = canalul alantoid) chistul vitelin (enterochistom) - poate duce la volvulus (ocluzie) omfalocel = ansele raman in hernia fiziologica evisceratie = peretele anterior nu se inchide, toate viscerele sunt sub piele malpozitii vicii de asezare vicii de rotatie cec subhepatic - cel mai frecvent - lipseste colonul ascendent (nu a coborat diverticulul cecal si nu a format colonul ascendent) Anomalii ale metenteronului imperforatia anala = nu s-a resorbit membrana anala, frecventa 1/5000. Tratament = bisturiu atrezia rectala = nu exista canal anal (doar rect). Reprezinta 75% din malformatiile anorectale. Tratament = daca exista sfincter - se "lungeste", daca nu - anus iliac ("anus contra naturii") fistule vezico-rectale, recto-vaginale, recto-uretrale boala Hirschprung = agerezia plexurilor intramurale, intestinul nu are mobilitate, se destinde foarte mult - anomalie de creste neurale
17. Pronefrosul -
organ rudimentar si nefunctional la om, e functional la unii pesti si amfibieni si organ definitiv la amfioxus (?) se afla dezvoltat in regiunea cervicala mezodermul intermediar e segmentat in nefrotoame nefrotomul are in centrul sau nefrocelul care comunica cu cavitatea celomica si cu miocelul
-
acest nefrotom se alungeste ca o vezicula pentru ca intr-o etapa ulterioara sa se uneasca cu vezicula subiacenta in partea mediala se pune in contact cu ramuri din aorta si rezulta un glomerul primitiv in partea laterala extremitatile se unesc si formeaza un duct descendent numit ductul pronefrotic care se deschide in cloaca in diviziunea anterioara a acesteia cele 7 nefrotoame care formeaza pronefrosul, raportate la schelet, se situeaza intre vertebrele C5-T1, iar raportate la somite, intre 8-11 primordiul pronefrosului se vede la embrionul de 22 zile regresia completa a pronefrosului are loc in zilele 24-25 doar la vietuitoarele inferioare se dezvolta aceste structuri la om, pronefrosul nu formeaza, in mod normal, glomeruli ci numai duct pronefrotic, care la om e nefunctional, rudimentar, dar are un rol foarte important ca inductor pentru etapa urmatoare
18. Mezonefrosul -
organ definitiv la pesti si amfibieni, la om e nefunctional (discutie) se intinde de la T1 la L1, in regiunea toracica, aproximativ in dreptul somitelor 9-26 in aceasta regiune segmentarea se pierde spre caudal in segmentul superior se formeaza cate o vezicula din fiecare nefrotom in segmentele inferioare se formeaza mai multe vezicule din fiecare nefrotom (aproximativ 40) veziculele se alungesc si rezulta un nefrotom primitiv cu capsule Bowman in partea mediala in situ, in capsula Bowman apar vase de neoformatie care se pun in contact cu capilarul din aorta dorsala lateral, veziculele se deschid in ductul pronefrotic care devine duct mezonefrotic (canalul Wolf) mezonefrosul e proeminent pe peretele post al trunchiului de o parte si de alta a mezoului si formeaza corpul lui Wolf pe fata mediala a corpului lui Wolf se diferentiaza creasta genitala, ansamblul lor numindu-se acum creasta urogenitala evolutia mezonefrosului se desfasoara progresiv cranio-caudal la sfarsitul lunii a 4a mezonefrosul nu mai exista ca organ, el a involuat; pana in momentul de fata nu exista date certe ca este functional din mezonefros raman parti epigenitale care vor intra in alcatuirea caii genitale, in special la barbat cei 5-12 tubi epigenitali care raman devin tubi eferenti care se vor deschide in ductul mezonefrotic, duct care devine duct epididimar si canal deferent
19. Metanefrosul -
-
rinichi definitiv, apare la reptile, il gasim la pasari si mamifere incepe sa se dezvolte in zilele 30-32 ca localizare, se dezvolta in regiunea corespunzatoare L5-S1-S1 pe schelet si in dreptul somitelor 2628 se dezvolta din doua regiuni: din partea inferioara nesegmentata a cordoanelor nefrogene = blastem metanefrogen dintr-o evaginare a ductului mezonefrotic = mugure ureteral mugurele ureteral se ramifica, fiecare ramificatie "luand" cite o bucata din blastemul metanefrogen prin ramificarea mugurelui ureteral rezulta o parte dilatata care va deveni pelvis renal, care se ramifica si da nastere calicelor mari ramurile mugurelui intra in blastem si se divid succesiv pana la 12-15 grade ramificatiile 2-5 sunt inglobate in ramificatiile initiale si vor da nastere calicelor mari si mici din tubii 5-15 se formeaza nefronii, respectiv se formeaza capsula, tubii contorti, ansa Henle, pana la nivelul tubului colector
-
-
din mugurele ureteral se formeaza tubul colector, calicele, bazinetul si ureterul din blastem se formeaza aproximativ 3 milioane de nefroni prin procesul de incorporare al diviziunilor 2-5, numarul nefronilor se reduce si la adult exista aproximativ 1 milion de nefroni pentru fiecare rinichi rinichiul e functional din luna a 7a cand placenta e insuficienta exista o inductie biunivoca intre mugure si blastem (un protoglican care a fost descris si izolat, care asigura inductia) rinichiul sufera in timpul dezvoltarii un proces de ascensiune renala, deoarece blastemul matanefrogen e in regiunea lombosacrala; cauza este multifactoriala: cresterea mugurelui ureteral cresterea rapida a embrionului in special in regiunea lombosacrala diminuarea curburii lombare a embrionului daca nu se produce ascensiunea, apare o malformatie numita rinichi congenital pelvin rinichiul sufera o rotatie in plan frontal, initial hilul fiind anterior
20. Mezodermul intermediar si rolul sau in dezvoltarea aparatului urinar
-
mezodermul intermediar se imparte in 3 segmente, in sens cranio-caudal : pronefros (somitele cervicale 8-11) mezonefros (somitele toracale 9-26) metanefros (somitele lombare/sacrale 26-28) in timp ce in partea craniala (pronefros si partial metanefros) mezodermul este impartit in nefrotoame, catre extremitatea caudala se pierde aceasta segmentatie si mezodermul capata aspectul unei “gramezi” celulare din mezodermul intermediar deriva atat ductele cat si nefronii ap urinar adult Aici se enumera etapele pronefros, mezonefros si metanefros cu caracteristicile generale… pe care nu le mai repet si eu intre cele 3 segmente ale mezodermului exista o interdependenta functionala. Astfel dezvoltarea unuia este conditionata de dezvoltarea precedentului – deci pronesfrosul are rol inductor asupra mezonefrosului iar mezonefrosul are rol inductor pentru metanefros in plus ductul mezonefrotic este cel de la nivelul caruia se formeaza mugurele ureteral care participa prin inductie biunivoca cu blastemul metanefrogen la dezvoltarea rinichiului definitiv
21. Malformatii in dezvoltarea aparatului urinar Rinichi agenezia renala = lipsa completa a rinichiului uni sau bilateral, frecventa de 1/1500 nasteri aplazia renala = dezvoltarea incompleta: mai mic, incomplet, cu chisturi, uretere fara lumen; cauza este lipsa inductiei intre blastem si mugure rinighi supranumerali = mai multi, functionali, normali; cauza: blastem divizat hipoplazia renala = rinichi mai mic, cu functionalitate redusa rinichi polichistic = lipsa unirii intre sistemul secretor si cel excretor duce la dilatarea nefronilor si la formarea de chisturi hidronefroza congenitala = masa de lichid acumulat care preseaza rinichiul )poate fi si la adult, in urma unei pietre care blocheaza uretra) ectopia renala = pozitionare in alt loc, de ex in pelvis ptoza renala = pozitionarea in alt loc, dar prin cadere, nu din nastere; cauza: (ex) daca un ureter e cudat, lung rinichi in potcoava = rinichii sunt uniti intr-un pol (sup sau inf)
-
rinichi inelar = uniti in ambii poli rinichi bifid Vezica extrofia vezicala = deschisa pe peretele anterior epispadis = uretra se deschide pe fata dorsala a penisului; cauza: mezodermul nu migreaza si se resoarbe agenezia vezicala = lipsa vezicii urinare; se poate forma chirugical din sigmoid, colon transvers sau stomac hipoplazia vezicala vezica urinara dubla Fistule ombilicale - din uraca rectovaginale rectovezicale rectouretrale -
22. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale -
-
-
-
dezvoltarea cailor genitale are un stadiu indiferent cu: ducte mezonefrotice Wolf care coexista in saptamana 6 cu ducte paramezonefrotice Muller, care incurciseaza ductele mezonefrotice si se unesc inainte de a se deschide tot in cloaca (in sinusul urogenital), unde va aparea tuberculul sinusal Muller ductele paramezonefrotice apar prin invaginare pe extremitatea superioara a mezonefrosului si au 3 portiuni: verticala si descendenta oblica, in care incruciseaza canalul Wolf verticala descendenta, in care fuzioneaza cu ductul de partea opusa si rezulta canalul uterovaginal din tuberculul sinusal Muller deriva: la barbati - coliculul seminal la femei - himenul canalele au evolutie diferita: la barbati - c. Wolf - calea genitala principala / c. Muller dispare aproape in totalitate la femei - c. Wolf dispare, raman urme / din c. Muller - tube, uter si cea mai mare parte din vagin
23. Septare cloaca - evolutia sinusului urogenital -
-
tubul intestinal primitiv se deschide in cloaca, alaturi de alantoida cloaca se separa in 2 prin aparitia septului urorectal, o condensare mezenchimala, in: sinus anorectal sinus urogenital canalul Wolf se deschide in diviziunea anterioara (sinusul urogenital) locul unde septul atinge membrana cloacala se numeste centrul tendinos al perineului, locul unde se unesc toti muschii din zona sinusul urogenital are 3 regiuni: vezicala (craniala) pelvina (mijlocie) falica (inferioara) -
-
-
din regiunea vezicala rezulta vezica urinara alantoida de deasupra vezicii se va oblitera si va rezulta uraca, un cordon care se intinde pana la ombilic (=ligam ombilical median); neobliterarea duce la fistule din ductele mezonefrotice Wolf, prin inmugurire apar mugurii ureterali odata cu dezvoltarea vezicii urinare ductele Wolf se incorporeaza in peretele vezicii urinare, astfel incit parte din perete posterior al vezicii urinare, numita trigon vezical, va fi de origine mezodermala (ca ductele) cei 2 muguri ureterali se vor deschide separat, si deci si ureterele canalele deferente se vor deschide separat (in canalele Wolf) trigonul vezical si jumatatea superioara a peretelui post al uretrei vor fi acoperite cu epiteliu de origine mezodermala din regiunea pelvina a sinusului urogenital rezulta la femei uretra si la barbati uretra prostatica si membranoasa din reginuea falica a sinusului urogenital rezulta la femei vestibulul vaginal si la barbati uretra peniana (falica) orice defect duce la aparitia fistulelor rectovaginale si retrovezicale
24. Cloaca - septare, derivate -
-
-
-
-
-
tubul intestinal primitiv se deschide in cloaca, alaturi de alantoida cloaca se separa in 2 prin aparitia septului urorectal, o condensare mezenchimala, in: sinus anorectal sinus urogenital primitiv (alantoida) membrana cloacala se imparte in membrana urogenitala membrana anala locul unde septul urorectal atinge mebrana cloacala devine la adult centrul tendinos al perineului (corpul perineal), unde se intersecteaza toate fibrele muschilor din perineu si este foarte important la femei, deoarece se poate rupe in timpul travaliului membrana anala se va gasi intr-o depresiunea a ectodermului care se numeste proctodeum membrana anala se resoarbe in luna a 3a derivate: partea superioara a canalului anal (25 mm) - origine endodermala a. mezenterica inferioara prin a. rectala superioara epiteliu unistratificat partea inferioara a canalului anal (13 mm) - origine ectodermala a. iliaca interna prin a rectala mijlocie si inferioara epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat drenajul limfatic este diferit pentru fiecare segment linia de demarcatie intre cele doua tipuri de epiteliu la nivelul sinusurilor si columnelor anale este linia pectinata, mai jos de linia embriologica
25.Dezvoltarea cailor urinare -
-
tubul intestinal primitiv se deschide in cloaca, alaturi de alantoida cloaca se separa in 2 prin aparitia septului urorectal, o condensare mezenchimala, in: sinus anorectal sinus urogenital canalul Wolf se deschide in diviziunea anterioara (sinusul urogenital) locul unde septul atinge membrana cloacala se numeste centrul tendinos al perineului, locul unde se unesc toti muschii din zona
-
-
-
sinusul urogenital are 3 regiuni: vezicala (craniala) pelvina (mijlocie) falica (inferioara) din regiunea vezicala rezulta vezica urinara din ductele mezonefrotice Wolf, prin inmugurire apar mugurii ureterali odata cu dezvoltarea vezicii urinare ductele Wolf se incorporeaza in peretele vezicii urinare, astfel incit parte din perete posterior al vezicii urinare, numita trigon vezical, va fi de origine mezodermala (ca ductele) cei 2 muguri ureterali se vor deschide separat, si deci si ureterele canalele deferente se vor deschide separat (in canalele Wolf) trigonul vezical si jumatatea superioara a peretelui post al uretrei vor fi acoperite cu epiteliu de origine mezodermala din regiunea pelvina a sinusului urogenital rezulta la femei uretra si la barbati uretra prostatica si membranoasa din regiunea falica a sinusului urogenital rezulta la femei vestibulul vaginal si la barbati uretra peniana (falica) orice defect duce la aparitia fistulelor rectovaginale si retrovezicale mugurele ureteral se ramifica, fiecare ramificatie "luand" cite o bucata din blastemul metanefrogen prin ramificarea mugurelui ureteral rezulta o parte dilatata care va deveni pelvis renal, care se ramifica si da nastere calicelor mari ramurile mugurelui intra in blastem si se divid succesiv pana la 12-15 grade ramificatiile 2-5 sunt inglobate in ramificatiile initiale si vor da nastere calicelor mari si mici din tubii 5-15 se formeaza nefronii, respectiv se formeaza capsula, tubii contorti, ansa Henle, pana la nivelul tubului colector din mugurele ureteral se formeaza tubul colector, calicele, bazinetul si ureterul
26. Mezodermul intermediar si rolul sau in dezvoltarea aparatului genital -
-
intre aparatul urinar si cel genital exista o stransa legatura, cele doua dezvoltandu-se dintr-o structura comuna – creasta urogenitala, care proemina in celomul intraembrionar. in creasta genitala migreaza in saptamana 6 celule endodermale din zona sacului vitelin (cel germinative sexuale) care populeaza creasta gonadala si induc dezvoltarea gonadei in afara celulelor germinative – care devin spermatogonii/ovogonii, restul structurilor sunt derivate de la nivelul epiteliului celomic sau a mezodermului de la acest nivel din epiteliul celomic deriva la barbat cordoanele testiculare albugineea testiculului la femeie - celulele foliculare din mezoderm deriva la barbat celulele interstitiale Leydig si celulele de sustinere Sertoli ductele epigenitale ductul mezonefrotic care formeaza caile sexuale extratesticulare la femeie tubele uterine uterul portiunea superioara a vaginei (din canalul utero-vaginal) -
27. Dezvoltarea cailor genitale masculine -
-
-
dupa regresia mezonefrosului raman in dreptul gonadei 5-12 tubuli numiti tubuli epigenitali care isi pierd glomerulul si se anastomozeaza cu rete testis si formeaza jonctiunea urogenitala tubii epigenitali dau nastere tubilor eferenti care se deschid in ductul epididimar exista tubi care nu dispar in totalitate, s.n. paragenitali, nefunctionali, care nu intra in legatura cu rete testis, pierd legatura din ductul mezonefrotic si formeaza paradidimul (organul Giraldes) care este un rest embrionar de la polul caudal al testiculului din canalul Wolf rezulta calea genitala principala, adica: epididim duct deferent din care apare ca o dilatatie vezicula seminala duct ejaculator care ajunge pana in uretra prostatica tubul mezonefrotic de deasupra tubilor epigenitali ramane vestigiu numit apendix epididimi (sau hidatida pediculata), vizibil cu ochiul liber pe capul epididimului din canalul Muller deriva: din partea craniala (vestigiu) - apenidix testi (hidatida sesila) din partea caudala - utricul prostatic (uter masculin) -
28. Dezvoltarea prostatei si uretrei masculine Prostata: formata din 5 lobi origine endodermala: ventral (anterior) 2 laterali dorsal origine mezodermala: dorsomedian dezvoltarea incepe in luna a 3a in luna a 4a incepe ramificatia glandelor in luna a 5a, din mezenchimul inconjurator se dezvolta tesutul conjunctiv si fibrele musculare netede lobii se atrofiaza si la adult se descriu: 2 lobi laterali (prin contopirea celor 2 laterali cu cel dorsal) 1 lob median lobul ventral, situat anterior de uretra, se atrofiaza si devine istmul prostatei lobul dorsomedian, situat intre cele 2 ducte ejaculatoare si uretra, se va transforma in lobul median patologie: peste varsta de 40 de ani hipertrofia lobului median duce la adenom de prostata (benign), care da semne precoce si se poate trata hipertrofia lobului lateral duce la carcinom de prostata (melign) care nu da semne urinare precoce si care va genera metastaze osoase tratamentul cancerului de prostata: administrarea de hormoni feminini dupa castrarea organelor secretoare de hormoni masculini markeri hormonali biopsie prostatectomie totala existenta santului median al prostatei la palpare este semn de diagnostic negativ pentru cancer -
Uretra masculina originea este multipla: prostatica si membranoasa - din partea pelvina a sinusului urogenital - endodermala falica (peniana) - din partea falica a sinusului urogenital - endodermala jumatatea superioara a peretelui posterior al uretrei prostatice - din canalul mezonefrotic Wolf - mezodermala glandulara - ectodermala din regiunea mezodermala apar glande prin inmugurire din regiunea endodermala apar alte glande prin inmugurire
29. Malformatii in dezvoltarea aparatului genital masculin -
epispadis = deschiderea uretrei pe fata dorsala a penisului si defect de formare a peretelui anteror abdominal si extrofia vezicii urinare hipospadis = alipire incompleta si deschiderea uretrei pe fata inferioara a penisului, cu mai multe variante: glandular, penian, penoscrotal, perineal anorhism = lipsa testiculului uni/bilateral sinorhism = fuzionarea testiculelor poliorhidie = mai multi testiculi monorhidie = un singur testicul hipofazie = dezvoltare anormala atrofie congenitala = un testicul mai mic criptohidia = testicul ascuns, nu a coborat, poate duce la cancer daca nu e extirpat (daca nu a coborat in adolescenta total - poate cobori si doar pana la nivelul simfizei pubiene si va impiedica actul sexual) hidrocel congenital = acumulare de lichid in cavitatea seroasa a testiculului chisturi de funicul spermatic embrioame = tumori cu punct de plecare in celulele germinale primordiale hernia inghinala congenitala = nu se inchide canalul fimoza congenitala = ingustarea orificiului preputial, ceea ce nu mai permite decalotarea glandului De uretra: absenta congenitala obliterare congenitala = dispare lumenul stricturi congenitale = ingustarea lumenului diverticuli congenitali = eliminare de urina dupa terminarea mictiunii uretre duble fistule uretrorectale genitale De penis: agenezie hipoplazie hiperplazie bifalia = penis dublu + vezica dubla implantari anormale -
30. Dezvoltarea cailor genitale feminine -
dezvoltarea cailor genitale are un stadiu indiferent cu: ducte mezonefrotice Wolf care coexista in saptamana 6 cu ducte paramezonefrotice Muller, care incurciseaza ductele mezonefrotice si se unesc inainte de a se deschide tot in cloaca (in sinusul urogenital), unde va aparea tuberculul sinusal Muller
-
-
-
-
-
-
-
ductele paramezonefrotice apar prin invaginare pe extremitatea superioara a mezonefrosului si au 3 portiuni: verticala si descendenta oblica, in care incruciseaza canalul Wolf verticala descendenta, in care fuzioneaza cu ductul de partea opusa si rezulta canalul uterovaginal gonadele au originea in regiunea lombara si sufera un proces de descensus, mai mic la sexul feminin decat la masculin, fapt dovedit si de vascularizatie si inervatie (toate vasele si nervii au originea in regiunea lombara) cu descensusul gonadei, portiunile verticala si oblica ale canalului Muller dau nastere tubei uterine portiunile verticale unite dau nastere canalului uterovaginal (uter si o parte din vagin) pliurile epiteliului celomic vor da nastere ligamentelor late ale uterului care au in margeina superioara trompa uterina si pe fata posterioara ovarul ductele mezo si paranefroticeapartin ca origine mezodermului intermediar cloaca apartine ca origine endodermului tuberculul sinusal da nastere unui con vaginal care va forma o placa vaginala la sfarsitul lunii a 5a placa se tunelizeaza si va rezulta vaginul se considera ca 4/5 superioare ale vaginului au originea in canalul uterovaginal (mezoderm) 1/5 inferioara au originea in tuberculul sinusal (endoderm) la limita dintre canalul vaginal si vestibulul vaginal (rest din sinusul urogenital) se afla o membrana de forme diferite, care s.n. himen din canalul uterovaginal si din tuberculul sinusal deriva mucoasa uterului (endometrul) mucoasa vaginala muschiul uterin (miometrul) are doua straturi: arhimiometru (patura profunda) - care vine in raport cu endometru (profund) strat vascular (din arterele uterine), intrepatruns intre cele 2 staturi paramiometru - care vine in raport cu perimiometru (superficial, seroasa) seroasa si adventicea rezulta din mezodermul inconjurator exista resturi din canalul Wolf (vestigii) tubi mezonefrotici in mezoovar (cu asezare asemanatoare cu tubii epigenitali) un mic segment din canalul Wolf numit epooforum ultimii tubuli mezonefrotici vor forma paraoforum din canalul Wolf ca atare raman in partea inferioara a vaginului, bilateral, mici dilatatii chistice = organul lui Gartner
31. Malformatii in dezvoltarea aparatului genital feminin
-
lipsa de fuziune a canalelor Muller uter didelf = doua hemiutere cu doua coluri uterine uter bicorn = doua hemiutere cu un singur col atrezii partiale/totale ale unui singur corn atrezie de col uterin atrezie vaginala imperforatie vaginala (himen) disgenezii gonadale hipoplazie ovariana in sindromul Tuner disgenezie testiculara in sindromul Klinefelter hermafroditism adevarat
-
pseudhermafroditism la barbati - cauzat de secretie insuficienta de androgeni = testicule cu cai genitale feminine la femei - cauzat de secretie crescuta de androgeni = virilizare anormala a fatului (CSR fatului sau a mamei, administrarea de anabolizante mamei clitoris peniform tendinta de inchidere a sinusului urogenital coalescenta labiilor
32. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor -
-
-
pe fata mediala a mezonefrosului (a corpului Wolf de fapt) apare o ingrosare a epiteliului celomic care impreuna cu mezenchimul adiacent formeaza creasta genitala initial, in creasta genitala nu exista celule germinative primordiale aceste creste (gonade primitive) capata caractere de sex de-abia in saptamanile 6-7 in dezvoltarea aparatului genital exista o perioada indiferenta cand, desi sexul e determinat, nu exista caracteristici morfologice diferite spre sfarsitul saptamanii a 3a si inceputul saptamanii a 4a apar celule germinative primordiale (de origine endodermala), derivate din peretele sacului vitelin, din apropierea alantoidei, care migreaza pana in crestele genitale (de origine mezodermala) caracteristic pentru celulele germinative primordiale e reactia puternica cu fosfataza alcalina populeaza crestele genitale pana in saptamana a 6a si au rol inductiv pentru dezvoltarea gonadelor daca aceste celule nu ajung in creste nu se dezvolta gonadele in stadiul indiferent nu se face diferentiere morfologica de sex epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza cordoane genitale sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a stadiului indiferent) din acest stadiu incepe dezvoltarea testiculului
33. Dezvoltarea testiculului -
-
incepe in saptamana a 7a, dupa ce epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza cordoane germinative sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a stadiului indiferent) cordoanele sexuale germinative primitive se individualizeaza si devin cordoane testiculare cu spermatogonii (in acest moment sexul este determinat genetic) cordoanele se anastomozeaza intre ele si vor forma rete gonadale si apoi rete testis in condensare se individualizeaza o membrana fibroasa numita albuginee, acoperita la suprafata de epiteliul celomic care va deveni tunica vaginala (foita viscerala a testiculului) aceste cordoane formeaza, inainte de a se anastomoza, tubii drepti tubii drepti se unesc apoi in reteaua testiculara; jonctiunea urogenitala se afla intre rete testis si tubulii mezonefrotici tubulii mezonefrotici vor forma tubii eferenti care se deschis in ductul mezonefrotic Wolf d. Wolf devine pentru gonada masculina canal epididimar si se continua cu canal deferent tubii drepti iau forma unor anse (in capatul opus rete testi
-
-
-
in tubii seminiferi: celule germinale - spermatogonii (orig endodermala) celule de sustinere - celule Sertolli (orig mezodermala) celule interstitiale - celule Leydig (orig mezodermala) - secreta testosteron din luna a 3a pana in luna a 4a secretia de testosteron e bifazica exista doua generatii de celule Leydig: lunile 3-6 - rol morfogenetic la pubertate - rol in dezvoltarea si maturizarea sexuala a individului secretia bifazica este foarte importanta secretia e cea mai puternica in saptamanile 9-15, reglata si conditionata de hormonii gonadotropi secretati de placenta are rol in diferentierea tractului genital masculin testosteronul e cel care induce diferentierea pentru sexul masculin, altfel embrionul va fi de sex feminin nu exista hormon pentru diferentierea sexului feminin, doar lipsa testosteronului genereaza aceasta exista MIF, factorul de inhibitie mulleriana, cu acelasi efect testosteronul are efect masculinizant
34. Dezvoltarea ovarului -
-
are loc mai tarziu decat la sexul masculin epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza cordoane genitale sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a stadiului indiferent), care au pierdut legatura cu tubulii mezonefrotici nu apare albuginee epiteliul celomic continua sa prolifereze, da nastere la a doua generatie de cordoane (corticale, Valentine Phluger) care au in centrul lor cate o ovogonie si s.n. foliculi primordiali in care gonocitele se transforma in ovocite de ordinul I
35. Procesul de descensus al gonadelor -
gonadele apar din crestele genitale, care s-au dezvoltat pe fata mediala a mezonefrosului acest mezonefros are cite un ligament superior (diafragm) si unul inferior (inghinal) la barbati: in dezvoltare, gonadele preiau ligamentele mezonefrosului ligamentul diafragm dispare la testicul -
-
ligamentul inghinal se dezvolta, se insera inferior in proeminentele genitale (labio-scrotale) si s.n. gubernaculum testis cresterea corpului embrionar si inextensibilitatea gubernaculului face ca, aparent, testiculul sa coboare pana in apropierea canalului inghinal, insa coborarea nu este una activa gonadele au originea in zona lombara, fapt dovedit de vascularizatia si inervatia lor cavitatea celomica emite in jurul gubernaculului o prelungire (diverticul) a cavitatii peritoneale pana in regiunea labio-scrotala, care s.n. procesul vaginal al cavitatii peritoneale prin care testiculul coboara in scrot in luna a 6a testiculul e la orificiul profund al canalului inghinal in luna a 7a strabate canalul inghinal in luna a 8a testiculul e la orificiul superficial al canalului inghinal in luna a 9a testiculul a coborat in scrot canalul ramas se oblitereaza si s.n. canal peritoneo-vaginal gubernaculum devine ligament scrotal motivele coborarii testiculului rolul gubernaculului (activ - se scurteaza/pasiv -- functie de autor) hormonal (la copiii cu ectopie testiculul coboara prin administrarea de hormoni) degenerarea mucoida a gubernaculului cu inhibitie apoasa care dilata canalul peritoneovaginal si presiunea abdominala mare impinge testiculul in scrot) la femei: coboara ovarele pana in pelvis ligamentul superior al mezonefrosului nu dispare, devine ligament lomboovarian (suspensor al ovarului) ligamenetul inferior devine ligament uteroovarian si ligament rotund al uterului
Explicatie ca sa aiba sens 36-42: in timpul dezvoltarii ficatului vascularizatia sa e asigurata de 3 sisteme venoase: a. venele viteline - circulatia vitelina, adica venoasa principala a ficatului b. venele ombilicale - circulatia ombilicala, placentara c. vena porta - circulatia portala de tip adult
36. Evolutia venelor ombilicale in dezvoltarea circulatiei hepatice -
-
-
venele ombilicale vor fi incorporate in mugurele hepatic mult crescut vena ombilicala stanga se anastomozeaza intrahepatic cu vena revehenta comuna si se va resorbi deasupra anastomozei cand se va atrofia cornul venos vena ombilicala dreapta se atrofiaza in totalitate cantitatea principala de sange oxigenat e adusa la fat de vena ombilicala stanga, de la placenta, realizand hematopoieza si ducans la dezvoltarea rapida a ficatului ficatul va creste, embrionul va creste si deci si cantitatea de sange circulant, astfel incat pasajul intrahepatic al sangelui devine insuficient pe fata inferioara a ficatului va apare intre vena ombilicala stanga si vena cava inferioara un canal vascular rezultat prin dilatarea si adaptarea capilarelor de pe fata interna a ficatului. Acest canal se numeste canalul venos al lui Arantius si va fi legat la nastere prin ligatura ombilicului atrofia venei ombilicale stangi va duce la aparitia ligamentului rotund al ficatului atrofia canalului lui Arantius va duce la aparitia ligamentului lui Arantius
37. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port -
dupa 6 luni, mugurele hepatic creste si incorporeaza venele viteline, din care vor ramane: sub mugure - venele aferente (numite si advehente) -
-
-
-
deasupra mugurelui - venele eferente (numite si revehente) vena eferenta stanga se atrofiaza odata cu cornul stang al sinusului venos al inimii si ramane doar cea dreapta, numita vena revehenta comuna care va da nastere venei suprahepatice (hepatice) intre cele doua vene aferente apar 3 anastomoze transversale: inferioara preintestinala mijlocie retrointestinala superioara intrahepatica preintestinala se atrofiaza: in dreapta - segmentul de vena vitelina dintre inferioara si mijlocie in stanga - toata vena aferenta stanga cu exceptia segmentului dintre inferioara si mijlocie -
38. Formarea ligamentelor ficatului -
prin ligatura ombilicului la nastere vena ombilicala stanga se atrofiaza si da nastere ligamentului rotund al ficatului (=marginea libera a ligamentului falciform) din acelasi motiv se atrofiaza si canalul lui Arantius care da nastere ligamentului lui Arantius peritoneul se reflecta de pe diafragma pe ficat, deasupra si dedesubt, dand nastere ligamentelor coronare, care delimiteaza intre ele aria nuda lateral, la nivelul la care foitele ligamentelor coronare se reunesc, apar ligamentele triunghiulare, stang si drept din mezogastrul ventral: intre ficat si perete ramane ligamentul falciform intre ficat si stomac ramane omentul mic -
39. Structura cavitatilor seroase -
cavitatea seroasa este una virtuala, aflata intre lama parietala (pe pereti) si lama viscerala (pe organe) intre lame exista o usoara presiune negativa, un redus proces de absorbtie si o lama subtire de lichid care asigura alunecarea foitelor (seroasa) Straturi ale seroasei: epiteliu pavimentos turtit de origine mezodermala lamina propria - strat subtire din fibre de colagen si fibre elastice cu terminatii nervoase senzitive strat subseros format din tesut conjunctiv lax, este usor mobil si leaga foitele de organ/perete lama de lichid extrem de redusa atunci cind lama de lichid creste in cantitate, cavitatea devine reala si denumirea se face dupa natura lichidului din interior: hidrotorax (apa) hemotorax (sange) -
-
-
chilotorax (lichid limfactic) pirotorax (puroi) pneumotorax (aer) functia de absorbtie a dus in vechime la dezvoltarea dializei peritoneale are rol in aparare cavitatile seroase pot fi explorate radiologic si laparoscopic
40. Anastomoza porto-cava esofagiana -
anastomoza portocava viscerala rol f important in patologia hipertensiunii portale (ciroza sau alte boli de ficat) in care dilatarea venelor din mucoasa duce la varice esofagiene si ulterior la hemoragii digestive superioare potential letale. structura sistemului venos al esofagului a fost descrisa de Carvalho venele se asaza in palisada, trecand din submucoasa in mucoasa si apoi in submucoasa din nou o parte din drenaj se realizeaza via azygos si hemiazygos catre cava inferioara cealalta parte din drenaj se realizeaza catre gastrica stanga si mai departe porta. -
41. Anastomoze porto-cave parietale. Vene porte accesorii -
-
cele mai importante sunt la nivel paraombilical si peritoneoparietal. la nivel paraombilical se realizeaza anastomoze intre venele profunde ale peretelui, tributare VCS prin v epigastrica superioara si VCI prin epigastrica inferioara venele paraombilicale, afluenti ai partii neobliterate din vena ombilicala - drenaj spre VP dilatarea lor in ciroza da aspectul patognomonic de cap de meduza la nivel peritoneoparietal, pe fata posterioara a colonului ascendent si descendent se definesc venele Rhetzius ca anastomoze portocave (sistem port prin vene colice si VCI prin vene lombare) se mai descriu anastomoze retropancreatice, splenorenale si diagragmatice
42. Anastomoza porto-cava rectala -
anastomoza portocava viscerala se afla la nivelul a 2 straturi venoase: submucos si perimuscular, primul fiind cel cu importanta in patologie. se descrie o limita a drenajului la nivelul m mucosae ani superior de el dreneaza catre vena porta prin rectala superioara inferior catre cava prin rectala inferioara (si medie, cred dar nu e precizat clar). zona superioara este denumita zona hemoroidala interna (deasupra liniei pectinate) zona inferioara este denumita zona hemoroidala externa care se dilata in cazul stazei venoase pe sistem port.
43. Ansa ombilicala -
intestinul mijl creste foarte rapid in lungime si va da nastere ansei ombilicale
-
mijlocul intestinului comunica initial larg cu sacul vitelin dar aceasta comunicare se va ingusta progresiv si va deveni canalul vitelin, care se afla in varful ansei ombilicale ansa ombilicala prezinta 2 ramuri si varful - canalul vitelin: ramura superioara (descendenta) ramura inferioara (ascendenta) derivate: din ramura sup: jumatatea inf a duodenului jejunul cea mai mare parte a ileonului din ramura inf: restul ileonului (70-80 cm) cecul apendicele colonul ascendent 2/3 drepte din colonul transfers dupa formarea duodenului ansa ombilicala se dezvolta foarte mult in lungime, initial mai mult ramura superioara din care se dezv anse care "cad" la dreapta ramurei inf ansele nu mai incap in cav celomica si in sapt 6 se dezvolta intr-un sac peritoneal in cordonul ombilical ("ies" din cavitatea abdominala) = hernia fiziologica ansele cresc si mai mult in numar iar pe ramura inferioara apare o umflatura (diverticul, proeminenta) cecala cavitatea abdominala creste in dimensiuni datorita cresterii peretilor si regresiei mezonefrosului (din care va rezulta rinichiul) ansele reintra in sapt 10 in cavitatea peritoneala in urmatoarea ordine: ansele jejunale (la stanga liniei mediale) ansele ileale (la dreapta liniei mediale) diverticulul cecal si ramura inferioara (sub ficat Extra info pt vegetativ 44 si 51 Primul neuron al lanturilor vegetative abdominale se gaseste pt simpatic - in coarnele laterale ale substantei cenusii medulare, localizata la nivelul segmentelor T5T6, T12-L1 pt parasimpatic - in cornele laterale ale segmentului L1-L2 -
44. Lanturi simpatice lombare -
se gasesc in continuarea lanturilor toracale limita sup: cei doi stalpi diafragmatici limita inf: promontorul sacral e alcatuit in cele mai multe cazuri din 4 ggl uniti prin fibre interggl raporturi: dreapta - retrocav stanga - lateroaortic post corpurile vertebrelor, discuri intervertebrale, originea m. psoas mare, vase lombare lateral glande suprarenale marginea mediala a rinichilor -
-
-
uretere cele doua segmente ale colonului: ascendent si descendent (la distanta) eferentele ggl lantului simpatic lombar: ramuri comunicante - pt radacina plexului lombar eferente vasculare - se distribuie periarterial; la nivelul a. iliace comune si ramurilor sale (iliaca int si ext) eferente viscerale - formeaza plexurile aortico-abdominale, mezenteric inferior (la nivelul primilor 2 ggl) plexul hipogastric superior (la nivelul ultimlilor 2 ggl)
45. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut -
-
limite: peretele posterior al abdomenului si foita perietala limita superioara: regiunea la niv careia peritoneul devine aderent la diafragma limita inferioara: la locul de reflexie al peritoneului parietal pe peretii cavitatii pelvine limita laterala: nu exista clar, se continua cu spatiul preperitoneal tesutul conjunctiv lax si cel adipos - bine reprezentate raporturi posterioare la nivelul firidelor colice: la dreapta: vasele genitale incruciseaza post de peritoneul parietal dinspre med spre sup si lat spre inf ureterul, care prezinta la acest nivel pe fata ant tracturi fibroase care-l ancoreaza de foita peritoneala, vasele nu au tracturi; vena cava inferioara la stanga: aceleasi vase genitale si ureterul, dar vena genitala la stanga e paralela cu ureterul pana la varsarea in v. renala stanga, in unghi drept la varsare, diferit de partea dreapta unde e unghi ascutit) posterior si la dreapta: ramuri mezenterice superioare posterior si la stanga: ramuri mezenterice inferioare si vena mezenterica inferioara care incruciseaza a. colica stanga formand astfel arcul vascular descris de Treitz posterior in ambele parti: n. subcostal, n. iliohipogastric, n. ilioinghinal n. femurocutanat fata anterioara a organelor retroperitoneale (astfel incit orice perforatie care apare la nivelul acestor organe va evolua cu reactie peritoneala si aparare musculara abdominala)
46. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri limite: sup - T11-T12 (hiatus aortic al diafragmei) inf - L4-L5 (planul de bifurcare al iliacelor comune) raporturi: anterior (sup>inf) esofag abdominal trunchi vagal posterior perete posterior al bursei omentale - plici gastropancreatice reg antropilorica corpul pancreasului si a. lienala D3 - aorta si artera mezenterica superioara, formeaza pensa aortico-mezenterica in care se prinde D3, procesul uncinat si v. renala stanga radacina mezenterului si anse intestinale posterior corpuri vertebrale (T12-L5) -
-
la niv L2 - originea canalului toracic si cisterna chily a. si v. lombara bilateral L2-L3 - santul format intre stalpii diafragmatici drept si stang lateral (la dreapta) VCI trigonul interaorticocav (intre VCI, stalp diafragmatic drept si aorta, post, si lobul caudat al ficatului), la nivelul caruia gasim: ggl semilunari ai plexului celiac n. splahnici lanturi simpatice ggl limfatici - inabordabili chirurgical lig arcuat medial lanturi simpatice la distanta: inferior: rinichi drept, colon ascendent, vase genitale lateral (la stanga) ggl limfatici paraaortici D4 flexura duodenojejunala lig arcuat medial arcul vascular Treitz inferior si la distanta: rinichi stang, colon ascendent, vase genitale Ramuri: Versiunea 1: ventrale: trunchi celiac AMS AMI dorsale: a. lombare a. sacarala medie laterale: a. frenice inf a. suprarenala medie a. renale a. genitale terminale a. iliace comune Versiunea 2: parietale: a. frenice inf stanga si dreapta, din care se pot desprinde: ramuri mediale anastomozate ant de exofag ramuri laterale cu traiect lung, pana la diafragma a. lombare (4), merg metameric, asemanator cu cele costale si se impart in ramuri ant - merg ant de m. patrat lombar, se situeaza in interstitiul dintre m. oblic intern si m. transvers abdominal ramuri post - se impart in: ramuri spinale - pt ceea ce e in canalul medular ramuri dorsale - pt m. paravertebrali a. sacrala medie desprinsa din punctul cel mai inferior al aortei, la bifurcatie traiect descendent pe suprafata ant a sacrului ramurile formeaza a 5a pereche arteriala lombara -
-
viscerale: -
tr celiac - se desprinde la marginea inferioara a corpului T12, aproape de marginea sup a
pancreas -
AMS - se desprinde retropancreatic, ant de corpul L1-L2 AMI - se desprinde ant si un pic stanga, anterior de corpul L3-L4 a. iliace comune
47. Arterele iliace comune Limite: -
sup: anterior de L5 inf: articulatia sacroiliaca a. iliaca comuna dreapta e mai lunga decit stanga si mai verticala Raporturi: posterior: orig v. iliace comune (doar pt cea dreapta) aripioarele sacrului lantul simpatic anterior (pentru cea dreapta): anse intestinale ureter si vase genitale - intersecteaza structurile arteriale iliace, inferior la 1 cm de bifurcatia a. iliace comune (pentru cea stanga, intersecteaza la 1 cm sup) ligamentul suspensor al ovarului, care intersecteaza ant arteral; este format de un pliu peritoneal desprins de la baza mezoapendicelui (recesul intersigmoidian, care intersecteaza ant artera stanga; la nivelul sau palpam ureterul stang) lateral: m. psoas n. genitofemural n. femural medial: a. sacrala medie plexul hipogastric inferior -
48. Artera iliaca interna - limite, raporturi, ramuri Limite: sup: articulatia sacroiliaca sau planul care trece prin discul intervertebral L5-S1 inferior: marginea superioara a m. piriform sau planul corespunzator discului intervertebral S2-S3 Raporturi: anterior ureterul, regiunea plevina a etajului peritoneal, la nivelul careia se realizeaza raport cu ansele intestinale si ovarul (foseta Krause) posterior v. iliaca interna trunchiul nervos lombosacral planul osteoarticular sacroiliac lateral m. psoas mare si n. obturator la marginea m. psoas mare medial ramuri anterioare ale nervilor sacrali -
-
vase sacrale laterale lanturi simpatice sacrale vase sacrale medii
Ramuri: se imparte in 2 trunchiuri principale: anterior si posterior anterior: a. ombilicala (permeabila doar in regiunea proximala), din ea se despr a. vezicala sup a. obturatoare a. vezicala inf (de la acest nivel se poate desprinde a. deferentiala sau direct din a. iliaca int, inferior de a. vezicala inf) a. rectala mijlocie a. uterina a. vaginala a. rusinoasa interna - ramura terminala, din ea se poate desprinde uneori a. fesiera inf posterior: a. ilio-lombara - traiect ascendent pe fata anterioara a sacrului a. sacrala laterala a. fesiera superioara (prin spatiul suprapiriform)
49. Artera rusinoasa interna -
ramura terminala a arterei iliace interne Limite: sup: fata anterioara a m. piriform, in apropierea marginii inferioare inf: in apropierea marginii inf a simfiziei pubiene sau in dreptul ligamentului transvers al perineului in functie de traiect si de teritoriile vascularizate, poate fi ramura parietala sau viscerala si intrapelvina sau extrapelvina Ramuri: musculare - pt m. piriform, obturator intern, gemeni superior, inferior, fesier mare a. rectala inf - pt m. sfincterului anal extern si partile moi din jurul orificiului anal a. perineala - ramuri: musculare - pt m. ischiocavernos, bulbospongios, transvers superficial al perineului ramuri superficiale - pt tegumentul corespunzator regiunii ramuri terminale - cutanate scrotale post / labiale post a. bulbului penisului/ bulbului vestibular - pt bulbul spongios, glandele bulbouretrale, m. transvers profund al perineului, m. sfincter uretral extern, bulbul vestibular a. uretrala - pt corpul spongios, uretra spongioasa / uretra si bulbul vestibular , m. bulbospogios, m. ischiocavernos, m. sfincter uretral extern; mult mai scurta la sexul feminin; se anastomozeaza cu ramuri ale a. profunde a penisului/ a. profunda a clitorisului a. profunda a penisului/ clitorisului - pt corpii cavernosi / clitoris ; se anastomozeaza cu a. uretrala a. dorsala a penisului/ clitorisului - pt corpul cavernos, spongios, tegument la nivelul penisului, fasciile penisului, regiunea ant a tegumentului scrotal / clitoris, reg preputului clitorisului (mai scrie traiect si raporturi in curs dar mi se pare prea mult)
50. Vena cava inferioara - limite, raporturi, afluenti -
traiect: flancul drept al L5 3 segmente: subdiafragmatic, diafragmatic si supradiafragmatic lungime -22 cm diametru - 1 cm inferior, 3 cm superior segmentul subdiafragmatic: raporturi: -
-
-
-
posterior procese costoforme origine m. psoas mare lant simpatic lombar drept (retrocav) a. lombare drepte a. frenica inf dreapta glandele suprarenale stanga ggl limfatici paraaortici D4 flexura duodenojejunala lig arcuat medial arcul vascular Treitz inferior si la distanta: rinichi stang, colon ascendent, vase genitale dreapta retroperitoneal: rinichi drept si cai genitale drepte anterior retroperitoneal - incrucisata in dreptul L2 de vasele genitale drepte intraperitoneal - raporturi la 5 nivele segm subduodenopancreatice - de radacina mezenterala, anse ileale segm duodenopancreatic -D2 si capul pancreasului segm corespunzator orificiului epiploic Winslow, peretele parietal posterior prin care are raport cu pediculul hepatic segm hepatic - santul VCI de la nivelul ficatului segm suprahepatic - scurt - v. suprahepatice -
Afluenti: de origine -
-
-
v. iliace comune stanga si dreapta v. iliolombara v. sacrala medie v. sacrala laterala v. iliaca externa v. circumflexa iliaca profunda v. epigastrica inferioara v. iliaca interna plexul venos sacral, prin v. sacrala medie si laterala v. obturatorii v. fesiere sup v. fesiere inf plexul venos vezical Santorini v. rusinoasa interna v. vezicale v. rectale medii
colaterali -
-
perietali v. diafragmatice inferioare - anastomoze portocave parietale cu v. porte accesorii diafragmatice si v. ce dreneaza sange din plexul venos esofagian prin v. diafragm inf v. lombare - anastomoza cavo-cava prin plexul nervos vertebral, vena azygos prin anastomoza v. lombare ascendente cu v. costale, v. hemiazygos v. sacrala medie viscerali v. hepatice, dreapta, mijlocie, stanga
-
v. suprarenala centrala dreapta v. renale stanga si dreapta v. ovariana dreapta / v. testiculara dreapta
51.Lanturi simpatice sacrale -
continua lanturile simpatice lombare, de la nivelul promontoriului sacral fibrele preggl corespunzatoare acestor lanturi au originea in segmentele T12-L1 sunt formate din 4-5 gll sacrali uniti prin fibre interggl, situati anterior si medial de gaurile sacrale anterioare Raporturi: post: fata ant a sacrului ant: fascia pelvina si ampula rectala med: vasele sacrale medii lat: vasele sacrale lat si ram ant ale nn. Spinali sacrali eferentele ggl simpatici sacrali formeaza n. splahnici sacrali si sunt ramuri comunicante pentru: n. spinali n. sacrali n.coccigieni eferente: vasculare pt a. omonime oseoase musc tonice pentru m. ridicator anal si piriform aferente simpatice viscerale: catre plex hipogastric inf plex sacral mijl din ansa care se formeaza intre cele 2 lanturi sacrale se desprind ramuri catre glomusul coccigian eferente parasimpatice din n. erijenti catre org genitale interne si pelvine
52. Plex celiac - alcatuire, raporturi -
-
cel mai mare plex vegetativ din organism - '"creier abdominal" raporturi cu trunchiul celiac , e localizat de o parte si de cealalta a acestuia, la nivelul ggl semilunari anterior se proiecteaza la nivelul regiunii epigastrice corespunzatoare peretelui posterior al vestibulului bursei omentale la acest nivel plexul este descris si in functie de pozitia sa fata de marginea superioara a pancreasului a. i. I se va descrie o regiune suprapancreatica (corespunzatoare vestibulului bursei omentale), o parte retropancreatica corespunzatoare fasciei de coalescenta Treitz si a. lienale organizat in 3 grupe principale: ggl semilunari celiaci ggl mezenterici superiori - de jur imprejurul originii AMS ggl aorticorenali - de jur imprejur originii a. renale -
53. Plex aortic abdominal -
apare sub forma unei lame nervoase localizate retroperitoneal, preaortic, intre originea a. renale (sup) si bifurcatia aortei (inf) impartit in 3 etaje: sup: plex intermezenteric mijl: plex mezenteric inf -
-
inf: plex submezenteric, care se poate termina periarterial, de-a lungul a. iliace comunce sau inferior, formand plexul hipogastic superior Aferente: de la nivelul plexului celiac de la nivelul lanturilor simpatice lombare Eferente: la nivelul a. lombare: osoase musculare vasculare - viscerale - se distribuie regiunii stangi a celomului si partii superioare a rectului
54. Plexul hipogastric inferior -
fibre preggl simpatice, cu originea la nivelul segmentelor T10-T12-L1-L2 se pot termina la niv ggl simpatici lombari si sacrali sau la nivelul plexurilor aortico-abdominale, hipogastric sup si inf fibrele preggl parasimpatice au originea la nivel parasimpatic pelvin (S2-S4) aceste fibre formeaza la nivelul plexului hipogastric inf n. erijenti (splahnici pelvini) plexul apre ca o lama nervoasa patrulatera, situata de o parte si de cealalta a organelor pelvine, in ergiunea subperitoneala, un ax longitudinal de aprox 4 cm dinspre ant spre post si de aprox 3 cm, aprox vertical Raporturi: post: fata ant a sacrului, in dr gaurilor sacrale ant 2-3 ant: fundul vezicii urinare inf: m. ridicator anal sup: peritoneul corepunzator excavatiilor pelvine Eferente: osoase musculare vasculare viscerale: periarterial, catre organele vecine: plex rectal mediu plex vezical plex prostatic plexuri inferovaginale -
55. Plex celiac - aferente, eferente Aferente simpatice, realizate de n. splahnici (fibre preggl): n. splahnic mare (orig T6-T9), face sinapsa in totalitate la niv. Ggl. Celiaci n. splanici mici (orig T-10-T11) - sinapsa la niv tuturor celor 3 ggl de partea crespunzatoare n. splahnic inferior (orig T12) - sinapsa in ggl aortico renali Aferente parasimpatice de la nivelul celor doua trunchiuri vagale ant si post acestea trec prin ggl celiaci fara sa faca sinapsa sinapsa dintre fibra preggl si neuronii gll se realizeaza la nivel intramural sau perivisceral Eferente: musculare osoase vasculare -
