Tabel util bacalaureatbacalaureat- Partea scrisa Romanul si proza scurta Opera/ Autor
Perioada si curent
Tip de scriere. Relatii temporare Caracteristici şi spatiale. speciei Tematica Ion 1. - L. Perioada Roman Actiunea de Rebreanu interbelica obiectiv. des desfasoara la Curentul Scri Scrier erea ea este este inceputul realist realizata intr-un seco secolu lulu luii XX, mod realis realist,t, la intr-un sat persoana a III-a, ardel delenesc in avand un apropiere de narator Bistrita. In roman, omni omnisc scie ient nt si satul satul este este numit numit omniprezent. Pri Pripas. Acest Romanul este o nume, in realitate, specie a genului nu exis exista ta.. Este Este epic epic,, in proz proza, a, vorba vorba de dorint dorintaa de mari autorului de a inti intind ndeeri, ri, cu transmite mesajul unul unul sau mai ca prob proble lem mele ele multe fire epice, satului su n t cu un numar pretutindeni. mare de Toat Toataa acti actiun unea ea personaje. romanului se Liviu Rebreanu Rebreanu desfasoara in plin reprez reprezint intaa una regim gim austrodintre dintre cele cele mai ungar. pertinent pertinentee voci Problematica este ale ale peri perioa oade deii complexa, in interbelice, roman existand
Conflict- Actiune Romanul Romanul se concentrea concentrează ză pe viața satului ardelenesc, ardelenesc, în care există o stratificare socială socială clară. Este un conflict mut între țăranii săraci și cei cei boga bogați. Figura Figura central centralăă a romanu romanului lui este Ion, fecior fecior sărac, sărac, ce trăie trăiește drama drama provocată provocată de greșelile elile părin părinților. ilor. Tatăl Tatăl său, său, Alexan Alexandru dru Glaneta Glanetașul, are patim patimaa băuturii băuturii si risipe risipește averea averea soției. Ion, Ion, un personaj personaj dârz, cu mari idealuri, idealuri, nu este sprijinit sprijinit de părinț i să plece plece la gimnaziu, gimnaziu, lucru ce îi crează un p uternic conflict interior. Opera Opera debutează debutează prin prezentare prezentareaa unei situații inițiale: iale: Hora din sat de după slujba de duminică este un prilej bun pentru observarea stratific stratificării ării social sociale. e. Țăranii ăranii bogați, frunta fruntași ai satului, satului, au au grupul grupul lor, lor, iar pre preot otul ul pref prefer erăă comp compan ania ia aces acesto tora ra.. Cei Cei săra săraci ci sunt sunt,, în schi schimb mb,, neorganiza neorganizați, simbol simbol al vie vieții pe care care o duc. duc. Toată Toată ac acțiunea se desfă desfășoară la începutul secolului XX, într-un într-un sat ardelenesc în apropiere apropiere de Bistriț a. În roman, satul este numit Pripas. Cuplur Cuplurile ile care care se întrev întrevăd ăd inițial sunt Ion al Glanet Glanetaaș ului si ș Florica Oprea, pe de o parte i George Bulbuc cu cu Ana Baciu, pe de altă parte. parte. Ion al Glaneta Glanetaș ului, este un lider al tinerimii tinerimii satului, un fecior bine bine văzut. văzut. El suferă suferă din cauza cauza nedreptă nedreptăț ii sociale, sociale, ș i se consid consideră eră victimă a propriului destin. Florica, la rîndul ei, suferă din cauza mamei care se dovedește incapabilă incapabilă de a administra administra consisten consistenta ta avere avută la moartea so soțului. Ion oscilează oscilează între cele cele două glasuri, al pământului ș i al iubirii. iubirii. Glasul pământului pământului este mai puternic puternic decât decât glasul iubirii, iubirii, ș i, în primă primă fază, Ion renunț ă la orice lege morală, morală, profită de iubirea Anei pentru el, ș i o seduce, lăsând-o lăsând-o gravidă. Eroul nostru va oscila între Ana, pentru care nu ştie dacă simte ceva sau nu şi Florica, fata săracă dar a cărei cărei preze prezenţă nţă este este tot timpul timpul tulbură tulburătoa toare re pentru pentru Ion. Ion. Un confli conflict ct
autor ce isi exprima optiunea pentru scrierea realista, exclusiv la persoana a III-a
temele: patima banului, iubirea, istoria, moartea. Datorita acestei multitudini tematice romanul capata statutul de fresca sociala. îîşţăîâ
interior, ce rămâne constant pe întreg parcursul operei, este cel dat de faptul că Ion va avea de ales între un trai sărac alături de fiinţa iubită sau unul opulent alături de femeia pe care nu o iubeşte. O dată luată decizia căsătoriei cu Ana, aceasta este transformată în victimă, într-un simplu obiect de schimb. Pe de altă parte, hotărârea luată îi amplifică frustrările lui Ion, transformându-l într-un personaj violent. Un prim fir narativ se dezvoltă, deci, prin focalizarea intrigilor din rândul ţărănimii. Un al doilea este dat de conflictul dintre reprezentanţii micii intelectualităţi a satului. Este vorba de războiul dintre familia învăţătorului Herdelea şi preotul Belciug. Cele două fire epice se împletesc într-un mod armonios în operă, dezvoltându-se paralel, întretăindu-se deseori. În cadrul acestui fir epic ni se dezvăluie un personaj cu un rol important în comunitatea rurală, Zaharia Herdelea. Trăind drama intelectualului român care trebuie să facă compromisuri pentru a supravieţui, acesta are o poziţie delicată în sat: casa familiei sale este aşezată pe pământurile bisericii, el aflându-se la dispoziţia preotului, personaj care va profita de acest lucru pentru a-şi consolida poziţia. Copleşit de greutăţile cotidiene, având o familie numeroasă, Herdelea are o existenţă plină de drame personale, de neîmpliniri, care, amplificate de o situaţie materială precară, vor duce la o serie de compromisuri făcute cu speranţa unui trai mai bun. Cei trei copii ai învăţătorului, Titu, Laura şi Ghighi vor intra în conflict cu tatăl lor, nefiind capabili, de multe ori, a-i inţelege deciziile acestuia, decizii luate din cauza constrângerilor cotidiene. După ce Ion profită de Ana, fata este izgonită de tatăl său atunci când acesta află că fiica lui nu poartă în pântece copilul lui George, cel pe care îl preferă ca ginere. După o întreagă serie de intrigi, va avea loc prima înţelegere dintre ginere şi socru, Ana fiind un simplu obiect de negociere al celor doi. Nunta este stabilită şi naşii vor fi Zaharia şi Maria Herdelea. Satul va fi martorul unui eveniment inedit. Familia învăţătorului decide ca fiica cea mare, Laura, să se căsătorească în
acelaşi timp cu Ion şi Ana. Laura ia decizia pripită a căsătoriei cu Pintea, la insistenţele părinţilor. Această nu este încă vindecată de durerea produsă de eşecul relaţiei anterioare avută cu Aurel. Mariajul celor doi se va dovedi, însă, a fi fericit în timp. Nu acelaşi lucru se poate spune de cel al Anei cu Ion. Semnele declinului apar încă de la nuntă, când Florica joacă hora miresei în locul Anei. Toţi nuntaşii pot observa patima din privirea mirelui care acum devine conştient de cele întâmplate şi vrea, parcă, a schimba ceva. Nu mai poate însă, deoarece glasul pământului este mai puternic decât cel al iubirii. O decizie neaşteptată ia şi Florica, ce răspunde afirmativ cererii în căsătorie făcută de George Bulbuc. Este aici vorba de o hotărâre surprinzătoare a lui George, rival al lui Ion, care vrea astfel să se răzbune pentru faptul că i-au fost date peste cap planurile făcute de el împreună cu Vasile Baciu. Chiar dacă atât Ion cât şi Florica iau decizia căsătoriei din considerente financiare cu personaje pe care nu le iubesc, aceştia doi rămân, paradoxal, un cuplu. După nuntă, Ion îşi transformă radical comportamentul faţă de Ana, pe care o neglijează, o umileşte prin violenţa cu care o tratează. Este aici rezultatul frustrării acumulate de acest personaj care începe să recunoască în faţa altora că Ana nu i-a fost niciodată dragă. Atitudinea lui nu se schimbă nici după naşterea lui Petrişor. Înebunită, cu puterile slăbite, dobândind certitudinea că Ion o urăș te din ce în ce mai tare, Ana îşi pune capăt zilelor, spânzurându-se în gospodăria casei. În tot acest timp, satul trăiește. El este animat de sărbătorile religioase respectate cu strictețe, care sunt puncte de reper, și de toate celelalte evenimente la care comunitatea își dovedește unitatea. Spre exemplu, botezul lui Petriș or se va desfăș ura cu mare fast chiar în ziua de Sf. Petru. Ceea ce mai animă viața tăranilor simpli este și seria de evenimente ce țin de destinul istoric al locului. Conflictul dintre naționaliști și reprezentanții regimului austro-ungar devine evident înaintea alegerilor, când tensiunea crește. Reprezentantul românilor,
Perioada interbelica George Curentul Calinescu realist
Enigma Otiliei -
Roman obiectiv. Scrierea este realizata intr-un mod realist, la persoana a III-a, avand un
Actiunea debuteaza in anul 1909, intr-un Bucuresti cochet care se asemana in cateva privinte cu Parisul.
avocatul Grofșoru (cel care îl salvează pe Herdelea de la închisoare), își acuză contracandidatul ungur, Bela Beck, de falsificarea rezultatului alegerilor. O soartă dureroasă are învățătorul Herdelea, care, pentru a-și proteja familia, îș i încalcă principiile ș i susț ine cauza maghiară. După alegeri însă, „aliații” lui îi vor întoarce spatele, iar ca rezultat al revoltei sale, își va pierde slujba. Din cauza uneltirilor preotului Belciug, Ion va intra în temniţă. Acest lucru se produce şi din cauza faptului că personajul nu ştie limba oficială pentru a se putea apăra în faţa judecătorului. Problemele cu justiț ia nu îl afectează numai pe Ion, ci ș i pe Zaharia Herdelea, care intră în conflict cu aprigul judecător maghiar pentru o serie de chestiuni de principiu. În acest timp, din cauza neglijenţei Zenobiei şi a Glanetaşului, Petrişor se îmbolnăveşte. Eforturile doctorului adus de Vasile Baciu se dovedesc a fi inutile şi copilul moare. Nimic nu îl mai opreș te acum pe Ion să meargă pe furiș la Florica. Satul vorbeș te în ș oaptă despre idila celor doi, dar lui Ion nu îi pasă, mai ales că acum este în rândul ț ăranilor bogați, deoarece lui îi rămâne toată averea agonisită de Vasile Baciu. Ion își găsește sfârșitul în grădina lui George Bulbuc, după ce este surprins venind la Florica, pe înserat. Finalul romanului aduce împăcarea învățătorului cu preotul, descriind ultimele schimbări în sat. Familia Herdelea își dă consimțământul pentru căsătoria mezinei Ghighi cu noul învăț ător Zăgreanu. Hora din curtea Todosiei este acum lipsită de cei doi rivali, George și Ion, simbol al faptului că satul continuă să trăiască. În casa lui moș Costache Giurgiuveanu vine Felix Sima, orfan de ambii părinți, un proaspăt absolvent al unui liceu din Iaș i. Sosirea acestuia în capitală este cu scopul terminării studiilor. Felix îl găseș te pe moș Costache, unchiul tatălului său, hărț uit de propria familie. Lumea ce se perindă în casa bătrânului este pestriță. Aici o întâlnește pe enigmatica Otilia, fata vitregă a lui Costache, ce este curtată de Pascalopol, un moș ier bogat care trăiește drama incertitudinii erotice.
narator Romanul are ca omniscient si teme patima omniprezent. banului si iubirea. Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari intinderi, cu unul sau mai multe fire epice, cu un numar mare de personaje. Romanul este tipologic, de tip balzacian. Balzac a fost un scriitor francez care a descris realitatile pariziene date de stratificarea sociala. Forta detaliului este surprinzatoare in cazul lui Balzac. Fie ca este vorba de elementele arhitecturale, fie
Tot aici, tânărul Felix dă piept cu clanul Tulea. Membrii acestei familii sunt asemeni unor roboț i programaț i să exploateze orice resursă pentru obținerea unor câștiguri nemuncite. De fapt, ei vor cu orice preț averea lui Moș Costache. Clanul Tulea este format din Aglae, Simion ș i cei trei copii ai lor: Titi, Aurica si Olimpia. Aceasta din urmă este căsătorită cu Stanică Rațiu, un avocat fără procese, care se dovedește pe întreg parcursul romanului a fi un mare demagog si oportunist. Mutarea lui Felix în casa bătrânului nu este primită bine de membrii clanului, care judecă totul din prisma propriului caracter ș i care cred că tânărul urmărește, la rândul său, jefuirea unchiului. Acesta are parte de o întreagă serie de comentarii răutăcioase, venite mai ales din partea Aglaei, ce îș i acuză fratele că face din propria lui casă azil de orfani sau pensiune. Statutul lui Felix, de adolescent total dezinteresat de partea materială a existenței, nu este înțeles de niciunul dintre membrii clanului Tulea. Singurii care par cu adevărat a înț elege firea nobilă de veritabil intelectual fin a lui Felix sunt Otilia ș i Pascalopol. Aceștia din urmă formează un cuplu cu un statut straniu. Delicata domnișoară este întreținută de moșierul care, ca vârstă, putea să îi fie tată. Studentul Felix va tulbura oarecum liniș tea acestui cuplu. Otilia are o atitudine plină de grijă ș i de un soi de afecț iune a cărei natură nu a fost niciodată deslușită de băiatul care începe să o iubească. Astfel, ș ederea lui în casa lui moș Costache va fi una plină de zbucium sufletesc, stare generată de capriciile frumoasei fete capabilă de a-i deruta pe to ți cei din jurul ei. Felix se trezește adeseori mângâiat de acordurile de pian ale Otiliei, este alintat de atitudinea caldă a fetei, doar atunci când cei doi sunt singuri. În prezenț a lui Pascalopol, enigmatica domniș oară îl tratează pe Felix ca pe un frate. Suferința tânărului este generată de suma gesturilor contradictorii cu care fata îl debusolează. Disconfortul este accentuat și de răutățile cotidiene fie ale Aglaei, fie ale Auricăi, la adresa lui sau a Otiliei. Stănică Rațiu se dovedește a fi cel mai comic personaj al operei.
ca se descriu elemente de interior, vestimentatie sau trasaturi fizice, intalnim un spectacol baroc plin de culoare.
Scopul său în viaț ă pare a fi doar acela de a produce celor din jur sentimente de compasiune pentru a obț ine avantaje materiale. Invocă permanent destinul de om cinstit dar fără noroc, de care a avut parte. Până și pe Felix, acesta încearcă să-l însoare, evident cu gândul ascuns de a-l îndepărta din casa lui moș Costache. El caută veș nic o modalitate pentru a se sustrage cheltuielilor familiei, făcând acest lucru într-un mod teatral. Olimpia, soția lui, este acuzată permanent că nu îi dăruiește un fiu sănătos, reproș care se tranformă într-un lait-motiv al căsniciei celor doi. Stănică îl aduce în casă pe așa-zisul doctor Vasiliade care va monitoriza starea de sănătate a bătrânului. De fapt, intențiile avocatului sunt neortodoxe, fiind de părere că evoluț ia sănătăț ii lui moș Costache trebuie să fie în favoarea moștenitorilor. În tot acest timp, moș Costache își revarsă toată afecțiunea către Otilia, având ca ideal construirea unei case pentru aceasta. Giurgiuveanu este conștient că fata lui adoptivă va rămâne fără nimic după moartea sa. El acceptă, în cele din urmă, la îndemnurile lui Pascalopol, să deschidă la bancă un cont pentru viitorul acesteia, însă amână momentul ș i planul nu va mai fi pus în aplicare. Felix se împrieteneș te cu doctorul Weissmann, amândoi detașându-se de spectacolul grotesc al luptei absurde a familiei Tulea, pentru banii si bunurile din casa bătrânului. Noul prieten al lui Felix este cel care percepe ridicolul situaț iilor ce animă membri clanului, etichetând-o pe Aglae drept baba absolută. Putem afirma chiar că Stanică Rațiu este autorul moral al morții lui Costache. Acesta îi produce un șoc bătrânului atunci când îi ia toată agoniseala de o viață, agoniseală făcută cu scopul nobil de a-i ridica o casă “fe-fetiței lui”. Urmează apoi o grotescă scenă a răscolirii camerelor bătrânului de către Aglae, pentru găsirea unei sume de bani sau a bijuteriilor, în timp ce cadavrul iș i schimbă culoarea. Otilia priveș te cu tristeț e în suflet toate aceste acț iuni întreprinse de Aglae Tulea. Scena pomenii, ulterioare înmormântării. este plină de savoare. Popa Țuică, vine și emite o serie de considerente despre familia Tulea,
considerente care sunt exact opusul a ceea ce reprezintă ea de fapt. După o noapte petrecută în aceeași cameră, Felix este părăsit de Otilia. Moșierul Pascalopol pleacă cu aceasta la Paris, astfel idila terminânduse, intempestiv și fără explicații, pentru tânărul ce va fi derutat o lungă perioadă de timp. De remarcat este viziunea modernă în care este subliniată evoluția personajelor: Felix află peste ani de soarta Otiliei de la Stanică Ra țiu, care afirmă că Otilia s-a ajuns, fiind căsătorită cu un conte italian. În finalul romanului, aflăm că Felix se căsătoreș te ș i intră, prin soț ie în cercurile influente ale capitalei. Se realizează, evident, ș i profesional, având o carieră medicală strălucită. Stănică rămâne acelaș i speculant notoriu, dar evoluează pe scara socială. Este prefect într-o guvernare de scurtă durată, proprietar al unui blockhaus bucureș tean, presa de scandal a timpului luându-l în vizor ca patron al unor grupări ilegale. Pe bătrânul Pascalopol, Felix îl întâlneș te după terminarea războiului în trenul spre Constanț a. De la îmbătrânitul moşier, eroul nostru află că Otilia l-a iubit peste măsură. Enigmatica fată a fost lăsată dintr-o chestiune de umanitate să plece pentru a-şi trăi viaţa. Lui Felix îi este arătată o fotografie a actualei Otilia, o femeie maturizată, gen actriţă întreţinută, alături de un bărbat elegant, în ţinuturi exotice. Bulversat, el se întorce acasă şi compară femeia văzută în fotografia recentă cu fata din poza de odinioară, pe care o ţine ca amintire a unor vremuri demult trecute.
Moara cu norocIoan Slavici
Perioada Marilor clasici, curentul realist
Nuvela esteTotul se intampla realistin Ardeal, intr-un psihologica. timp nedefinit Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir epic care se concentreaza in jurul vietii unui singur personaj principal, bine individualizat
Cizmarul Ghiţă, strâmtorat financiar, hotărăşte să îşi schimbe soarta şi să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. Face acest pas în ciuda vorbelor înţelepte ale soacrei lui, care afirmă că omul „trebuie să se mulţumească cu sărăcia sa”, căci „nu bogăţia, ci liniştea colibei te face fericit ”. Sosind la cârciumă, familia duce o viaţă liniştită, căci, datorită firii lui, Ghiţă reuşeşte să aibă un profit bun şi să câştige încrederea drumeţilor. Tihna le este însă tulburată de apariţia la moară a lui Lică Sămădăul care, încă de la început, se arată dornic de a institui reguli cărora toţi trebuie li se supună. Deşi, iniţial, Ghiţă pare a nu se lăsa dominat de puterea porcarului, el sfârşeşte prin a fi manipulat de acesta, descoperind în sămădău o importantă sursă de câştig. Astfel, Ghiţă primeşte însemnele turmelor lui Lică, angajându-se să urmărească în ce măsură vor fi trecând pe la cârciumă turme de porci furaţi de la el. Apoi, contrâns de acesta, cârciumarul acceptă să dea cu împrumut bani nenumăraţi porcarului, mai ales după ce constată că, la înapoiere, suma este mult mai mare decât cea iniţială. Prezenţa sămădăului era tolerată de gospodar şi pentru faptul că acesta era cu dare de mână şi nu se uita la ban când trebuia să achite un serviciu. Este şi motivul pentru care Ghiţă trece cu vederea momentul când, drept răsplată, i se oferă porci ce nu aveau însă şi însemnele cunoscute. În nici jumătate de an de la instalarea sa la Moara cu noroc, familia fostului cizmar începe să simtă prosperitatea. Acest lucru îl determină pe Ghiţă să rămână în continuare în aceste locuri primejdioase, în ciuda faptului că începe să intuiască pericolul. Treptat, constată că întovărăşirea cu Lică atrage asupra familiei numai necazuri. Jefuirea arendaşului şi uciderea unei tinere femei şi a copilului acesteia îl aduc pe cârciumar în faţa justiţiei. El este acuzat de complicitate la tâlhărie şi crimă, fapt care îi declanşează o veritabilă prăbuşire interioară. Ca atare, este nevoit să caute un om (pe vărul său), care să garanteze pentru el, facilitând astfel eliberarea pe chezăşie. Ulterior, se va afla din nou în
faţa instanţei împreună cu Lică şi, dacă acesta din urmă este considerat nevinovat, el va fi lăsat să plece din lipsă de probe. Ghiţă este spectatorul propriei decăderi morale. Conflictul său interior se accentuează odată cu evoluţia acţiunii, iar el se vede pus în situaţia de a căuta circumstanţe atenuante faptelor. Ceea ce-i dă curaj şi mângâiere este că a făcut totul din dragoste pentru Ana şi din grijă faţă de familie. Aceeaşi va fi şi motivaţia pentru consolidarea legăturii cu Lică, fapt care se va solda cu câştiguri imense, într-un timp relativ scurt. Sămădăul îl va antrena acum în exerciţiul sofisticat al spălării de bani, descoperit încă de la început de Ana, care va recunoaşte o bancnotă ce fusese, nu cu mult timp în urmă, în mâinile femeii ucise. Certitudinea aceasta îl pune pe cîrciumar, din nou, în legătură cu Pintea, căruia îi promite sprijin în operaţiunea demascării lui Lică. Deşi prezenţa sufocantă a porcarului la cârciumă conduce la degradarea căsniciei dintre cei doi soţi, Ghiţă nu pune capăt asocierii lui cu sămădăul. Este cultivată comunicarea cu Pintea, dar momentul dezvăluirii adevărului se lasă aşteptat. Ghiţă amână parcă acest deznodământ din lăcomie pentru bani, dar şi din cauza mustrărilor de conştiinţă. Un imbold pentru luarea unei decizii va fi momentul în care cârciumarul conştientizează apropierea dintre soţia lui şi Lică. Sentimentul geloziei se va dovedi devastator, fiind mult mai puternic decât patima pentru câştig. În ajunul Paştelui, cu acordul lui Ghiţă, familia se pregătea să meargă la Ineu, pentru a petrece acolo sărbătorile. Încercând să profite de absenţa Anei, Lică îi propune lui Ghiţă o altă tranzacţie, de data aceasta cu piese valoroase de aur, argint, fel de fel. Aflând că Ghiţă îi va însoţi mai târziu, Ana refuză să plece fără soţ, fapt pentru care nu va pleca de la moară, în ajunul învierii. Bătrâna, cu sufletul strâns de o presimţire, îşi ia rămas bun, dându-le de grijă celor doi tineri să fie atenţi cu Lică, un om rău, care trebuie ţinut departe de familie. Atunci când porcarul îi reproşează lui Ghiţă prezenţa Anei la
Povestea lui HarapAlb, de Ion Creanga
Basmul Cult Perioada Marilor clasici,
cârciumă, acesta îi răspunde că n-a putut să se desfacă de dânsa . Lică înţelege să rezolve situaţia creată prin îndepărtarea tuturor de la moară, inclusiv a lui Ghiţă, astfel încât rămâne singur cu Ana la han. Orbit de gelozie, Ghiţă se îndreaptă spre Ineu, pentru a-l aduce pe Pintea, care lar fi surprins pe Lică având asupra lui şerparul plin cu bani, furaţi de la arendaş. Ana nu reuşeşte să-l reţină pe porcar până în zori, aşadar planul lui Ghiţă eşuând. Înebunit, personajul îşi înjunghie soţia, iar el va fi ucis de oamenii lui Lică. După recuperarea şerparului, Lică ordonă incendierea cârciumei. Încercînd, ulterior, să scape de urmărirea lui Pintea, sămădăul, rămas fără murg, preferă a se sinucide izbindu-se de un copac, decât să cadă viu în mâinile fostului tovarăş. A doua zi, focul de la moară este cu desăvârşire stins. În fundul gropii, care fusese odinioară pivniţă, nu se mai vedeau decât oasele albe ieşind din cenuşa groasă. Jelindu-şi în tăcere copiii, bătrâna închide premoniţia din incipitul textului, afirmând că aşa le-a fost dat. Apoi, îi ia pe cei doi orfani şi pleacă mai departe. Basmul este Chiar daca Un crai, tată a trei feciori, primește „carte” de la „frățâne-său”, specia genului basmul popular împăratul Verde, în care i se cere să-ifie trimis cel mai vrednic dintre epic in proza, are o actiune nepoți, pentru a i se lăsa moștenire tronul, după moartea unchiului. cu un singur fir plasata intr-un Aceasta pentru că Verde-Împărat, care locuia la celălalt capăt al epic care se timp si spatiu pământului, nu avea decât fete. concentreaza in nedefinit, in opera Craiul îl cheamă pe cei trei fii și le aduce la cunoștință dorinț a jurul lupteilui Creanga, unchiului. Imediat, fiul cel mare e gata de plecare cerând bani de dintre bine si personajele cheltuială și haine de primeneală, considerând că lui i se cuvine această rau. Basmul traiesc intr-o cinste. Tatăl acceptă, însă, pentru a-i testa curajul flăcăului, îl supune transmite o Moldova eterna, unei probe: se îmbracă în blană de urs ș i îl aș teaptă sub un pod, la serie de valori acolo unde timpul trecerea peste o apă. Feciorul se sperie și, întorcându-se acasă, îi morale si este se imparte in mărturisește părintelui că nu vrea să mai moștenească împărăția scris cu scopul functie de promisă. Acelaș i lucru i se întâmplă ș i feciorului mijlociu. Vine, în cele de a fi adresat sarbatorile din urmă, rândul mezinului să încerce a spăla onoarea familiei. Sfătuit copiilor. religioase de Sfânta Duminică, acesta cere tatălui armele, hainele și calul din
tinerețile lui. După ce obține ce și-a dorit, prâslea porneș te la drum. El reuşeşte să treacă proba la care îl supune craiul, astfel încât primeşte binecuvântarea spre a-şi continua călătoria. Tot acum tatăl îi dă un sfat: să nu se încreadă în omul spân şi omul roş (există o credinţă populară conform căreia aceştia doi sunt oameni însemnaţi de divinitate ca fiind oameni răi). Odată ieşit din împărăţia tatălui, iese, de fapt, din spaţiul protector şi eroul nostru este expus tuturor pericolelor. Drumul până la împărăţia unchiului său se dovedeşte plin de obstacole. Negăsind un alt tovarăş de drum, încalcă, din naivitate, sfatul părintesc şi ia în slujba sa un spân care, în scurt timp, prin viclenie, reuşeşte să-i fure identitatea. Pentru a-şi salva viaţa, personajul acceptă să fie botezat Harap-Alb. În calitate de slugă a omului-spân, el ajunge la curtea unchiului său. Dorindu-i pieirea, spânul recurge la diferite metode pentru a scăpa de fiul de crai. Astfel, îl trimite să aducă salăţile din grădina ursului, pietrele preţioase din pădurea cerbului şi pe fata Împăratului Roş. Dacă Sfânta Duminică îl ajută să treacă peste primele două încercări, în cazul celei de-a treia, fiul de crai va fi sprijinit de cei cinci prieteni fabuloşi, o serie de monştri caricaturizaţi: Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Gerilă şi Păsări- Lăţi- Lungilă. Probele la care îi supune împăratul Roş pe simpaticii peţitori sunt extrem de dificile şi, fiecare dintre cei cinci însoţitori se doveşte a avea un rol important. Gerilă răceşte camera încinsă, Flămânzilă şi Setilă duc la bun sfârşit proba ospăţului, producându-i pagube însemnate crudului împărat, iar Ochilă cu PăsăriLăţi-Lungilă reuşesc să prindă şireata fată prefăcută în pasăre care se ascnde după lună. Şi crăiesele furnicilor şi albinelor îl răsplătesc pe Harap Alb pentru altruismul arătat necondiţionat, anterior. La ultima dintre probe, calul, animal devotat, duce la îndeplinire sarcina trasată, de această dată, de fata peţită. Învins, Împăratul Roş este nevoit să-şi respecte cuvântul şi să-şi pregătească fata de drum. La întoarcere, Harap- Alb se îndrăgosteşte de
ea, aceasta fiind “ frumoasă de mama focului”. Sentimentul a fost reciproc căci, ajunşi la curtea Împăratului Verde, fata îl demască pe spân, atunci când acesta încearcă să-şi revendice cucerirea. Instinctul de răzbunare îl determină pe spân să-i reteze capul lui Harap Alb. Calul, la rândul său, îl omoară pe omul cel rău. Fata de împărat îl readuce la viaţă pe eroul nostru, folosind apa vie, apa moartă şi smicelele de măr dulce. Acţiunea se încheie cu nunta tinerilor care a ţinut ani întregi.
