Tehnici de prelucrare a materialelor. Pirotehnologia
Lect. univ. dr. Dorel MICLE
Pirotehnologia Defini ţ ţie ie: Pirotehnologie = totalitatea procedeelor
tehnologice care presupun utilizarea focului. Defini ţ ţie: ie: Ol ărie = tehnica şi arta prelucr ării amestecului din argil ă, caolin, cuar ţ ţite, ite, talc, grafit şi cocs prin omogenizare, modelare, decorare, smălţ uire uire sau ardere î n cuptor. Defini ţ ţie: ie: Metalurgie = ştiinţ ă care se ocupă cu studiul proprietăţ ilor ilor fizice şi chimice ale metalelor (şi aliajelor lor), precum şi cu studiul proceselor fizice şi chimice care se produc la obţ inerea inerea şi prepararea lor.
Focul Utilizarea şi producerea focului î n diverse sectoare de activitate umană î şi are î nceputul nceputul cu aproximativ 2 milioane de ani î n urmă. Focul era aprins fie direct pe suprafaţ a solului f ăr ă amenajare specială, fie pe vatr ă sau î n cuptor .
Focul Producerea focului:
Film 1 (mpeg)
Film 2 (mpeg)
Vatra de foc Vetrele puteau fi simple sau construite. Cele construite erau î n mod obişnuit pavate cu cioburi şi lipite cu lut. Construite î n interiorul sau î n afara locuinţ elor elor , au câteodată o margine numită gardină, realizată din vălătuci de lut sau din piatr ă cu dublul scop de a proteja focul şi a-i mări efectul.
Cuptorul de copt pâine Un alt criteriu de distingere al vetrelor : caracterul lor fix sau portabil. Majoritatea vetrelor sunt fixe. Din neolitic datează cuptorul de copt pâine.
Tipuri de cuptoare După tehnică, cuptoarele pot fi: din lut cruţ at 1. at – situat î ntr ntr -un colţ al locuinţ ei, ei, cu vatra podită cu cioburi sau pietre; 2. din piatr ă f ăr ă liant (cuptor pietrar) – cu vatr ă podită cu lespezi de piatr ă; 3. cu vatr ă formată din podele succesive din lut şi prundiş şi având cupola din piatr ă şi lut.
Utilizare focului Utilizare focului î n diferite ocupaţ ii: ii: pentru procurarea hranei; ca armă de apărare; pentru hăituirea animalelor ; iluminat; conservarea alimentelor; defrişarea pădurilor ; pentru păstrarea proviziilor , î n sensul că gropile de provizii au fost arse pe interior; focul este utilizat î n cadrul tehnologiilor care modifică materia primă: olărit, metalurgie, minerit, orfevr ărie, realizarea faianţ ei, ei, a smalţ ului, ului, a sticlei, obţ inerea inerea sării; focul este utilizat î n religie, ritual şi practici funerare.
Utilizare focului Studiu de caz: Gropile de provizii
Tehnologii care modific ă structura materiilor prime prime a. b. c. d. e. f.
Ceramica Metalurgia Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Obţ inerea inerea sării prin evaporare Faianţ a, smalţ ul ul şi emailul Sticla
a. Ceramica Reprezintă cea mai veche folosire a acestei tehnologii. Ceramica (vasele, olăria) prezintă o deosebită importanţ ă pentru arheologie. Ofer ă criterii sigure pentru delimitarea ariilor culturale, permite reconstituirea gradului de tehnicitate atins de grupul uman respectiv, permite surprinderea relaţ iilor iilor culturale şi de schimb, migraţ iile, iile, uşurează cronologia relativă a unui complex. De aceea, pentru a obţ ine ine concluzii ştiinţ ifice ifice complete este de dorit să se selecteze tot materialul arheologic. Analiza tradiţ ional ională, cu ochiul liber, permite observarea tehnicii de preparare a pastei, tehnica modelajului, modul de tratare al suprafeţ ei ei exterioare a pereţ ilor, ilor, maniera de decorare, arderea.
a. Ceramica Tipuri de cuptoare:
a. Ceramica Tipuri de ardere: 1.
2.
Arderea liber ă î n contact cu flac ăra pentru scurt timp – î n acest caz vasele au pereţ iiii sf ărâmicioşi, putând avea nuanţ ele: ele: negricioasă sau roşcată, î ns nsă cu pete de culoare î nchis nchisă. Arderea î n cuptoare cu reverberaţ ie ) – ie ( tiraj tiraj de aer cuptorul are două camere despăr ţ ţite ntr -un mod ite î ntr
oarecare, una fiind camera de foc şi cealaltă camera de ardere.
a. Ceramica Calitatea arderii şi culoarea sunt determinate de temperatur ă. Astfel:
la 600ºC – roz-somon deschis la 900ºC – roz î nchis nchis la 1100ºC – galben cenuşiu la 1175ºC – (punct de vitrificare) verde-gălbui sub 500ºC – miezul este cenuşiu sau negru, culoare care dispare la peste 700ºC.
a. Ceramica Decorul vaselor : 1. Tehnica de execuţ ie: ie:
prin incizie prin excizie prin ştampilare prin î ncrusta ncrustaţ iiii prin aplicaţ iiii cu metal
a. Ceramica Decorul vaselor : 2. Decor obţ inut inut cu instrumente:
cu măturica cu şnurul cu tiparul cu compasul cu spatula
a. Ceramica Decorul vaselor : 3. Decor motivistic:
figurativ geometric floral zoomorf
a. Ceramica Studiu de caz: Terra Sigillata
a. Ceramica Vase din ceramică ce imită vase din metal:
a. Ceramica Ceramică cu butoni, brâie î n relief, reprezentări de animale
a. Ceramica Ceramică ce imită chipul uman:
a. Ceramica Obiecte pentru iluminat: opai ţ ţe
a. Ceramica Tipare, statuete, obiecte de decor, puşculiţ e, e, etc.
a. Ceramica Greutăţ i de lut pentru r ăzboiul de ţ esut esut şi plasa de pescuit
a. Ceramica Fusaiole:
a. Ceramica Analiza microscopica: microscopica microscopica::
b. Metalurgia Î nceputul nceputul prelucr ării metalelor se situează la î nceputul nceputul mileniului 7 î . H. î n Anatolia. Î n mileniul 4 î . H. tehnologia se î nnobileaz nnobilează cu cupru şi apoi bronz. Se î nregistreaz nregistrează o serie de cuceriri tehnice: prelucrarea la cald, ştiinţ a dozării compoziţ iei iei pentru a se realiza un aliaj standard.
b. Metalurgia Etape: 1.
Reducerea minereului .
Cuptoarele de redus minereul de aramă sau fier au o parte î ngropat ngropată î n sol (o groapă de formă ovală sau rotundă) şi o suprastructur ă cilindrică sau tronconică la suprafaţ a solului, adaptată la folosirea unui procedeu de activare a circulaţ iei iei oxigenului (orificii pentru montarea foalelor ). ).
b. Metalurgia Cuptoare de redus minereul:
Creuzete:
b. Metalurgia
b. Metalurgia 2.
Prelucrarea metalului .
Tehnica de prelucrare a metalului este condiţ ionat ionată de materia primă:
arama prin batere la cald sau topire şi turnare î n forme; fierul î n antichitate era moale, lucrat la cald prin batere, necunoscându-se decât foarte târziu tehnica călirii; bronzul era obţ inut inut prin 3 procedee de turnare: tipare monovalve, tipare bivalve şi procedeul cerii pierdute.
b. Metalurgia
b. Metalurgia Obiecte din metal:
b. Metalurgia Arme din metal: metal:
b. Metalurgia Piese de harnaşament:
b. Metalurgia După fotografierea resturilor şi restaurare se efectuează studiul tipologic şi datarea sa. Se are î n vedere totalitatea detaliilor privind forma şi decorul. Comentariul referitor la piesă se face prin 2 procedee: descriptiv şi codificat, având ca scop î ncadrarea ncadrarea piesei î ntr ntr -o serie tipologică (tip, variantă etc.) şi precizarea difuziunii geografice
b. Metalurgia Analiza metalografic metalog rafică: metalografic
c. Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Presupune o etapă pregătitoare care presupune purificarea aurului şi argintului (eliminarea impurităţ ilor ilor ) printr -un procedeu numit cupelaţ ie ie. Este o tehnică mai complicată, care presupune extragerea aurului şi argintului din minereurile bogate î n plumb, prin topirea minereului î ntr ntr -un curent puternic de aer şi separarea plumbului sub formă de zgur ă. Cupelaţ ia ia a fost inventată la o dată foarte timpurie, aproximativ 5500 î . H. î n Asia Mică şi Egipt.
c. Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Romanii au perfecţ ionat ionat tehnica rafinării aurului şi argintului prin introducerea a două procedee prealabile: lichefierea şi amalgamarea aurului cu mercurul. După rafinare, aurul şi argintul sunt topite şi turnate î n lingouri care apoi sunt prelucrate. Prelucrarea lor (orfevr ăria) are ca rezultat obţ inerea inerea de obiecte (podoabe).
c. Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Orfevr ăria:
aur
argint
c. Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Studiu de caz: Tezaurul de la Sânicolaul Mare, jud. Timiş
c. Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Studiu de caz: Tezaurul de la Şimleul Silvaniei, Jud. Sălaj
c. Prelucrarea metalelor preţ ioase ioase Î n tehnologie mai este folosită şi tehnica sudurii la rece sau cald, î nc ncă din mileniul 3 î . H.. Făr ă a cunoaşte sudura la cald nu s-ar fi putut realiza filigranul şi granulaţ ia ia, ambele necesitând montarea pe o suprafaţ ă a firelor simple sau perlate şi a granulelor de aur , tehnica fiind cunoscută din mileniul 4 – 2 î . H. î n Sumer. Filigranul şi granulaţ ia ia sunt uneori subordonate altor două tehnici decorative: î ncrusta ncrustaţ ia ia cu pietre preţ ioase ioase sau cu email.
d. Obţ inerea inerea sării prin evaporare Era utilizată î nc ncă din neolitic. Din antichitate există mai multe procedee: 1. evaporarea saramurii, indiferent de provenienţ a ei: din mări, lacuri, izvoare sau râuri; 2. arderea unor plante s ărate şi fierberea cenuşii; 3. spălarea nisipurilor sărate; colectarea sării cristalizate prin 4. acţ iunea iunea soarelui pe malul m ării.
d. Obţ inerea inerea sării prin evaporare Tehnica predominantă este evaporarea. Î ndeosebi ndeosebi pentru epoca comunei primitive se cunosc numeroase instalaţ iiii pentru evaporarea sării. De la caz la caz, s-au utilizat mai multe modalităţ i de pregătire a evapor ării, de la forme primitive la forme complexe. De obicei, staţ iunile iunile de prelucrare a sării erau totodată şi centre unde se î ncruci ncrucişau artere comerciale importante. Sarea a constituit nu o dată mijloc de plată sau monedă primitivă şi de aceea s-a ar ătat o grijă deosebită pentru standardizarea bulgărilor de sare. Î n zonele bogate î n peşte, obţ inerea inerea sării prin evaporare sau prin schimb era impusă şi de necesitatea conservării peştelui.
e. Faianţ a, smalţ ul ul şi emailul Cele mai vechi obiecte de faianţ ă s-au descoperit î n Mesopotamia, Iran, Egipt. Evoluţ ia ia a fost condiţ ionat ionată de calitatea smalţ ului ului şi de diversitatea culorilor . Evoluţ ia ia directă este din ceramica smălţ uit uită, apoi obiectul de faianţ ă şi faianţ a policromă. Prin relaţ iile iile de schimb obiectele de faianţ ă se r ăspândesc î n toată lumea având ca efect uniformizarea tipurilor de obiecte
f. Sticla Originea se plasează î n zona egipto-feniciană, aproximativ î n secolul al XII-lea î . H.. Din momentul inventării sticlei şi până la descoperirea procedeului suflării ei progresele obţ inute inute constau î n î nlocuirea nlocuirea magneziului ca decolorant cu alţ i decoloranţ i de natur ă minerală. Abia î n epoca medievală este găsit liantul cel mai potrivit (plumbul), care permite obţ inerea inerea cristalului.
f. Sticla Decorarea vaselor se poate reduce, î n linii mari, la 2 metode: decor realizat la cald, modelarea vaselor î î n tipare de lut sau lemn; decor realizat la rece, cu mâna sau cu roata prin gravare sau faţ etare etare.
f. Sticla Vitraliul:
f. Sticla Alte podoabe podoabe din sticlă:
Cursul următor :
Cercetarea habitatului uman Modul de locuire
