Traditiile Romei Antice
In perioada Imperiului Roman traditiile aveau un rol important in societate. Dintre cele mai importante amintim obiceiurile respectate in cazul casatoriilor si obiceiurile funerare. ₡ Schimbul de inele
Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena v ena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. rin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu a ur! accentuand idea de durabilitate si puritate. Tortul de nunta
Romanii aveau obiceiul! la sfarsitul ceremoniei de casatorie! de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. entru nunti mai mari! ca invitatii sa nu plece cu mana goala! se faceau paini din ce in ce mai mari. "u timpul! prin rafinament! painea a fost inlocuita cu pra#ituri si mai tarziu cu tortul pe care$l cunoastem si astazi. Valul miresei
Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt! obiceiul isi are originea in %recia antica! mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar! militar! se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati! bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. &emeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani! obisnuiti cu companie masculina. 'otusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile atractive pentru razboinici! acestea erau tunse baieteste! sau chiar rase in cap si apoi ap oi erau acoperite cu un val. Mai tarziu! in societatea romana si in evul e vul mediu! ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept. lte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile aran#ate. &ata miresei era acoperita pana cand can d mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca! in cazul in care nu i$ar fi placut chipul ei. *uchetul miresei In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. entru a se prote#a impotriva raului! miresele foloseau plante! cunoscute pentru p rotectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. lantele! anumite soiuri de ierburi ocrotitoare ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei! din cap pana la picioare! facand$o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu! plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori! doar din simt estetic. "u timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa! pe care il cunoastem astazi.
Luna de miere
robabil ca v$ati intrebat de unde vine sintagma luna de miere si va gandeati la ceva placut. +ucrurile nu stau tocmai asa. In vechime! barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. "ea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus! de a o rapi! mai exact. entru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa! daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar! atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere! pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile. (Sper ca nunta dvs. a fost sau va fi liber consimtita. n.a.) ,esmintele de nunta In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei! mai tarziu! in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv! prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. 'ermenul vec hi francez trousseau se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta! mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. -biceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel. Jartiera
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu! in nglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala! unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. "uplu suparat de intruziune arunca cu ciorapii! iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi! deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori. ₡ Funerariile
Vechii romani au acordat o atenţie deosebită riturilor funerare, deoarece ei credeau că sufletele celor care nu erau îngropaţi nu erau primite în locaşurile morţilor şi rătăceau timp de 100 de ani de-a lungul râului Styx înainte de a putea să-l treacă. Sufletul putea să-şi găsească odihna numai atunci când corpul celui decedat a fost înmormântat în mod corespunător. !acă acest lucru nu a fost făcut cei "ii erau bântuiţi de mort, nefericirea acestuia aducând şi nefericirea altora. #$presie latină pentru astfel de ritualuri % iusta facere %, arată respectul care era acordat celor morţi. &n caul unui corp pierdut în mare, sau pentru orice alt moti" nerecuperat, ceremoniile au fost la fel de e"la"ios efectuate' un mormânt gol (cenotaphium) a fost ridicat, uneori, în onoarea morţilor. &n acest ca, împrăştierea a trei pumni de praf a f ost suficientă pentru o înmormântare ceremonială care putea aduce liniştea spiritului celui mort, în caul în care, pentru orice alt moti", corpul nu putea fi înmormântat.
*regătirea morţii a +ucat un rol important în funeralii romane. #ra datoria membrilor de familie de a fi preenţi la căpătâiul muribundului, pentru ca atunci când acesta era aproape de momentul morţii să fie ridicat şi aşeat pe pământul gol, iar una dintre cele mai apropiate rude să-i culeagă ultima suflare cu un ultim sărut înainte de a-i închide ochii ("echii romani credeau că sufletul ieşea din corp prin gură). !upă aceasta toţi cei preenţi îl strigau pe mort pe nume cu "oce tare prin aşa numita conclamatio (î n "remurile noastre această tradiţie se regăseşte la moartea unui *apă, când
pontiful este numit de trei ori pe numele său creştin). !ecesul era declarat la templul lui Venus Libitino .
rmeaă pregătirea corpului pentru înmormântare. emeile din casă sau oameni care a"eau această ocupaţie (pollinctores) spală corpul cu apă, îl ung cu ulei parfumat şi îl îmbracă în cele mai bune haine. poi, cada"rul este e$pus în atrium pe un catafalc (funebris lectus) presărat cu flori, cu picioarele îndreptate spre uşa e$terioară. Sunt puse sub limbă şi pe ochi monede cu care cel decedat să poată plăti trecerea prin lumea morţilor. *erioada în care un mortul era afişat depindea în mare măsură de poiţia sa socială. n om sărac era îngropat, de obicei, în aceeaşi i când a murit, în timp ce împăraţii au fost e$puşi timp de până la o săptămână. /eremoniile funerare au a"ut loc noaptea la lumina făcliilor. /atafalcul deschis era purtat de cele mai apropiate rude sau de prietenii celui decedat. !e-a lungul timpului, funeraliile nobililor şi a personalităţilor publice au început să se facă în timpul ilei cu mare pompă. a procesiunea funerară se alcătuia un cortegiu , însoţit de torţe aprinse, în care se aflau rudele îmbrăcate în haine de culoare închisă, muicieni cu instrumente de dimensiuni mari ce scoteau un sunet mai solemn, femei anga+ate să +elească şi să strige durerea plecării dintre cei "ii (această tradiţie a anga+ării unor bocitoare se mai întâlneşte şi astăi în unele ţări). ceste procesiuni nu a"eau neapărat un caracter sumbru. !ansatoare şi clo"ni puteau fi parte a procesiunii. Se făceau glume pe seama celui decedat şi a spectatorilor. parte a procesiunii era formată din oameni care puteau măşti funerare ce-i repreenta pe strămoşii mortului ce s-au întors pe pământ pentru a-l ghida pe descendentul lor spre lumea de dincolo. !e e$emplu, dacă mai mulţi strămoşi au fost consuli se îmbrăcau cu însemnele consulare. rmau în procesiune bărbaţii îmbrăcaţi în negru care purtau fasces (mici figurine repreentând spiritele strămoşilor ). &n caul în care mortul a fost o figură publică procesiunea se opreşte în Forum, unde fiul celui decedat ţine un discurs funebru (audatio) în care erau arătate "irtuţile şi realiările celui mort şi era po"estită istoria familiei din care făcea parte.
ltimele rituri funerare au loc în afara oraşului. cestea sunt reglementate în Legea celor 12 Table care au stabilit că
incinerarea sau înmormântarea trebuie să aibă loc în afara oraşului. Se
practica în egală măsură incinerarea şi înhumarea corpurilor. /ea mai simplă metodă de incineraţie a fost săparea în pământ a unui şanţ care se umplea cu lemne, după care cada"rul era pus peste şi focul era aprins. !upă ardere şanţul era închis din nou, cenuşa fiind îngropată în pământ. 2ai obişnuită era construirea unui rug pe care era pus corpul. biecte care au aparţinut celui mort sau care i-au plăcut acestuia erau puse lângă el. rudă sau un prieten (sau în caul unui împărat o înaltă oficialitate a statului) aprindea rugul. !upă ce rugul a ars peste cenuşă era "ărsat "in, iar o rudă aduna resturile pentru a le pune într-o urnă. rna era pusă într-o nişă memorială (columbaria) ce era ornată cu inscripţii sau cu un bust cu speranţa că acestea ar păstra "ii numele şi "irtuţile celor morţi, şi cu ideea, probabil, că morţii puteau să facă parte în continuare din "iaţa celor apropiaţi lor. &n caul familiilor bogate urna era păstrată în mausoleul familiei. &nhumarea se făcea în morminte aflate la marginea drumurilor, la ieşirea din oraşe. a încheierea procesiunii pe mormânt era "ărsat "in şi erau presărate flori, iar bocitoarele îşi luau pentru ultima oară rămas bun de la cel decedat. *reotul arunca apă de trei ori peste bocitoare şi pe cei care au intrat în contact cu cel decedat pentru a-i purifica, după care toţi participanţii la cortegiu, cu e$cepţia rudelor apropiate şi a bocitoarelor, părăsesc locul. masă funebră în care sunt oferite alimente şi băuturi, precum şi sacrificii de animale, încheia ceremonia funerară. uneraliile romanilor săraci au fost mai simple. &n caul în care o familie nu a a"ut bani suficienţi pentru a-şi permite o înmormântare propriu-isă, cada"rul era pus, pur şi simplu, într-un sicriu şi aruncat în canaliarea oraşului. ₡
+a fel de importante sunt si traditiile legate de #ocuri si activitati de distractie. Se intalnesc diverse #ocuri de carti! de noroc! #ocuri cu mingea inclusive hanbalul! #ocul cu bile. /ici activitatile sportive nu lipseau boxul! luptele. entru bogati principalele distractii erau dineurile unde dansau! ascultau muzica sau lecturau poezie. In mediul rural! principalele distractii erau pescuitul si vanatoarea. De asemenea! romanii respectau numeroase obiceiuri si in cultul zeilor. 'riada cea mai importanta era 0upiter(reprezenta suveranitatea)$Marte(reprezenta functia razboinica)$ 1uirinus(reprezenta functia nutritiva si protectoare). ceasta a fost inlocuita mai tarziu de Iupiter$Iuno$Minerva. Dupa cum se vede romanii detineau numeroase traditii si obiceiuri.
