TRANZITIA CATRE DEMOCRATIE IN ROMANIA
Voi incerca in aceasta aceasta lucrare sa fac o analiza a procesului de democratizare din Romania, a tranzitiei de la comunism la democratie. Insa pentru a putea face a astfel de analiza, este important sa stim ce presupune conceptul de democratie. Phillipe Schmitter si Terry Lynn Karl au definit democratia politica moderna drept „un sistem de guvernare in care conducatorii sunt permanent raspunzatori pentru actiunile lor in spatiul public fata de cetateni, care actioneaza indirect, prin procesul de competitie si cooperare care are loc intre reprezentantii lor alesi.” 1 Pe plan politic, democratia reprezinta un regim politic fundamentat pe principiul suveranitatii nationale: natiunea conduce statul prin reprezentantii sai alesi, pe principiul separarii puterilor in stat, al egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii. Democratia este un regim in care sunt respectate parerile cetatenilor, in care exista pluripartidism, o piata libera, Constitutie si drept la vot. Totodata, conceptul de democratie este inseparabil de respectarea drepturilor omului si ale cetateanului. Toate aceste lucruri iau forma principiilor fundamentale ale democratiei, cu ajutorul carora se ajunge la o buna guvernare. In cadrul analizei perioadei de tranzitie, am incercat sa urmaresc trei nivele foarte importante in consolidarea democratica, si anume nivelul politic, cel economic si cel al ajutorului extern, occidental. Tranzitia, un concept care se afla in stransa legatura cu democratia, presupune, in latura sa politica, trecerea la democratie, la alegeri libere, pluralism politic, stat de drept. In acest sens, primele rezultate ale revolutiilor din 1989 in tarile Europei Centrale si de Est au fost de natura politica. Din punct de vedere politic, tranzitia a inregistrat succese imediate, noile regimuri fiind intru totul de acord cu instaurarea democratiei. In Romania, inlaturarea regimului autoritar impus de Nicolae Ceausescu s-a produs in urma revolutiei din 1989. Aceasta a fost urmata de un lung proces de modernizare in multe domenii, cel mai important fiind domeniul politic. Atunci cand vorbim de componenta politica a unei democratii, ne referim, implicit, la o cultura politica democratica, un sistem multipartidist, alegeri libere, elita politica si 1
Schmitter, Lynn Karl, „Ce este...si ce nu este democratia”, pag.4
1
existenta unei Constitutii viabile. In ceea ce priveste cultura politica, aceasta reprezinta intregul set de orientari, atitudini, convingeri si valori prin care individul se raporteaza la sistemul politic. In cadrul unei democratii avem de-a face cu o cultura politica participativa, in care cetatenii detin mijloacele necesare de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice care le-ar afecta negativ interesele. Asa cum afirmau G. Almond si Sidney Verba in lucrarea „Cultura civica”, democratia este o societate in care „cetatenii obisnuiti exercita un grad relativ inalt de control asupra liderilor”2. In Romania insa a lipsit o cultura politica democratica, deoarece, pentru a participa la viata politica din cadrul unei democratii, este nevoie ca cetatenii sa aiba un anumit grad de informatie, de educatie, lucru care nu se intalnea la inceputul anilor 1990. Prima etapa seminificativa in procesul de constructie se consolidare al democratiei o reprezinta edificarea instituriilor statului de drept. In aceasta perioada au avut loc mai multe dispute sociale si politice, care au degenerat in violenta. Cu toate acestea, se face primul pas catre democratizare, prin organizarea de alegeri libere si adoptarea, prin referendum, a unei noi Constitutii. O alta componenta a democratiei care se regaseste si in cazul Romaniei o reprezinta alternanta la guvernare. Astfel, dupa 1996 s-a produs prima alternanta la guvernare – centrudreapta -; in 2000 avem de-a face din nou cu o guvernare social-democrata, pentru ca la alegerile din 2004 sa iasa invingatoare alianta Dreptate si Adevar, formata din Partidul National Liberal si Partidul Democrat. In lucrarea „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii” se face o caracterizare a democratiei romanesti dupa 11 ani de la alegerile din 1990. Astfel, autorii subliniaza faptul ca „democratia este un regim politic cu o larga legitimitate populara, consolidata prin doua alternante la guvernare, cu alegeri tinute la timpul reglementar”3. Cu toate acestea, autorii mentioneaza si fenomenele negative inregistrate in procesul de tranzitie, cum ar fi coruptia, birocratia excesiva, procesul de adancire a saraciei, fenomene care sporesc neincrederea populatiei in instituriile statului si in regimul democratic. In acelasi timp, neincrederea populatiei a crescut si prin faptul ca aceasta a trait o deziluzie. Astfel, trecerea de la un regim in care erau asigurate mijloacele esentiale de satisfacere a nevoilor, intr-unul in care aceste mijloace trebuiau castigate prin concurenta a dus la aparitia neincrederii generale. 2
Verba, Almond, “Cultura civica”, pag. 143 I. Marginean, I. Precupetu, M. Precupetu, „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii”, pag. 21 3
2
Prima perioada din cadrul procesului de tranzitie a fost dominata, din punct de vedere politic, de Frontul Salvarii Nationale. In mod paradoxal insa, chiar daca noul guvern se pretindea a fi unul anticomunist, o data ajuns la putere, Frontul Salvarii Nationale a numit in pozitii cheie pe slujitorii vechiului regim. Au existat, totusi, grupuri in societate, care au refuzat sa accepte autoritatea noului regim politic. Astfel, numerosi studenti, intelectuali, dizidenti, precum si membrii ai unor partide istorice – Partidul National Liberal si Partdiul National Taranesc Crestin Democrat – au fost nemultumiti cu privire la noii lideri politici, sustinand ca acestia au avut legaturi cu vechiul regim comunist. Aceste grupuri de intelectuali, care contestau legitimitatea noii autoritati politice,nu au reusit sa diminueze popularitatea Frontului Salvarii Nationale sau sa exercite o oarecare influenta in soietatea romaneasca. Cele doua partide de care am vorbit mai sus (PNL si PNTCD) au intrat in Parlament in urma alegerilor din 20 mai 1990, insa cu o reprezentare minimala. In acest stadiu al perioadei de tranzitie – in primii ani dupa revolutie – fortele politice au pretins detinerea autoritatii politice pe baza unei asa-zise autoritati morale, si nu pe baza unei doctrine sau programe politice. Scena politica romaneasca cunoaste noi modificari in cadrul alegerilor din 1992. astfel, cu toate ca PDSR (fostul Front al Salvarii Nationale), in frunte cu Ion Iliescu, a castigat alegerile, insa nu s-a mai ajuns la un monopol al puterii. Conventia Democrata Romana, formata din partide istorice si grupuri democrate , a reusit sa obtina 20.01% din voturi. 4 De asemenea, au aparut si actori politici noi, si anume Partidul Romania Mare si Partidul Unitatii Natiunii Romane. Legat de aceste doua partide, se poate spune ca aparitia lor a avut atat efecte pozitive, cat si efecte negative.Fiind partide de origine nationalista, au ajutat la diversificarea scenei politice romanesti si la dezvoltarea multipartidismului romanesc. Totusi, trebuie observat faptul ca aceste formatiuni au dus nationalismul la o forma extrema, ceea ce multi teoreticieni au numit ultranationalism sau hipernationalism. De-a lungul timpului, aceste partide au manifestat un discurs antiminoritar, xenofob, lucruri care se afla in contradictie evidenta cu convingerile pur democratice. Alegerile din 1996 au dus la prima alternanta la guvernare dupa prabusirea comunismului. Astfel, a fost instalat un guvern condus de Victor Ciorbea, ceea ce a reflectat alainta formata din CDR, USD si UDMR. Dupa aceste alegeri, gradul de incredere si optimism al populatiei a crescut. In acest sens, statisticile au aratat ca, in 4
M. Ciobanu, “Democratic consolidation or one party domination?”, pag 15
3
comparatie cu luna septembrie 1995, popularitatea guvernului si a Parlamentului s-a dublat – de la 31% la 62% pentru Guvern si de la 24% la 57% pentru Parlament. 5 Din pacate insa, de-a lungul acestei guvernari, sondajele au aratat o scadere constanta a increderii populatiei in institutiile publice. Primul ministru Victor Ciorbea a initiat un program de „terapie de soc”, avand ca obiectiv principal privatizarea unui numar foarte mare de intreprinderi. Insa incapacitatea presedintelui Emil Constantinescu de a face fata unei presiuni din partea anumitor membri ai coalitiei a dus la formarea unui nou cabinet, in frunte cu Radu Vasile. Cu toate acestea, nici un efort de indreptare a situatiei generale a tarii nu a dat rezultate. Toate aceste lucruri au fost amplificate si de relatiile nu foarte bune ale Romaniei cu lumea externa. Astfel, in 1999, Secretarul american al Apararii, William Cohen, si-a exprimat nemultumirea fata de standardele miltare ale tarii noastre. Mai mult decat atat, Romania a fost respinsa de la integrarea in Comunitatea Europeana,in iunie 1997, iar Uniunea Europeana a refuzat sa ridice vizele pentru cetatenii romani. Aceste fenomene negative au facut ca mandatul lui Emil Constantinescu sa fie unul esuat. Urmatoarele alegeri, din noiembrie 2000, au readus la putere o guvernare social-democrata. Pentru prima oara de la prabusirea comunismului, Partidul Romania Mare a fost foarte aproape de a castiga alegerile prezidentiale, Corneliu Vadim Tudor, reprezentantul partidului, ajungand in al doilea tur de scrutin, alaturi de Ion Iliescu. Guvernarea, formata din nou din fosti lideri comunisti, a primit un vot de incredere din partea segmentului democratic din societate, in absenta unei alternatve democratice viabile, ideologia xenofoba a Partidului Romania Mare fiind o amenintare la adresa democratiei. Un pas important facut de guvernarea socialdemocrata pentru consolidarea democratiei l-a constituit protocolul semnat cu UDMR, in anul 2001. Multiculturalismul reprezinta o componenta a democratiei, fiind necesar, in acest sens, un sistem foarte bine pus la punct de protectie a minoritatilor nationale. Prin acest protocol dintre UDMR si PSD, guvernantii maghiari si-au putut impune mai bine punctele de vedere, fiind incurajati in demersurile lor pentru obtinerea protectiei minoritatii maghiare. Un element important in procesul de tranzitie spre democratie l-a constituit si apropierea Romaniei de Europa si de alte organizatii si organisme internationale, preum Banca Mondiala, Fondul Monetar International, NATO. Principalul avantaj al 5
M. Ciobanu, “Democratic consolidation or one party domination?”, pag 18
4
Romaniei in urma integrarii in Uniunea Europeana si NATO il constituie obtinerea unui plus de credibilitate pe plan international, care va ajuta Romania sa se dezvolte intr-un mod mai coerent. Pentru tara noastra, esentiala a fost urmarirea a doua obiective principale: securitatea nationala din punct de vedere militar si prosperitate economica, ce puteau fi realizate prin integrarea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana. Totusi, integrarea in aceste organizatii internationale nu a fost deloc usoara. Conditiile impuse Romaniei au fost multiple, tara noastra fiind nevoita sa faca progrese majore intr-un timp relativ scurt. De exemplu, integrarea in Uniunea Europeana a fost conditionata de respectarea unor anumite criterii, stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, din iunie 1993. Aceste criterii au fost: institutii publice care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata de minoritati; economie de piata functionala, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale din piata interna; capacitatea de a-si asuma obligatiile politice, economice si militare ce decurg din calitatea de membru.6 Majoritatea acestor criterii reprezinta de fapr si principii ale democratiei, dupa care Romania s-a ghidat in procesul ei de tranzitie. Uniunea Europeana a intervenit in dezvoltarea economica romaneasca, prin acordarea unor fonduri de la bugetul Uniunii. Insa chiar si dupa integrare, Romania are nevoie de sprijinul si asistenta institutiilor financiare internationale, precum si de monitorizarea si evaluarea post-aderare, instrumente existente la nivelul Uniunii Europene. In ceea ce priveste economia Romaniei, perioada comunista a instaurat o economie centralizata, planificata, bazata pe proprietatea de stat. In agriculturasegment foarte important al economiei – incepand cu 1949 s-a desfasurat o cooperativizare bazata pe „constrangeri politico-ideologice si administrativeconomice”7. Strategiile nationale de dezvoltare economica erau, in mod practic, doar niste utopii. Toate aceste fenomene au dus la scaderea eficientei economiei si s-au rasfrant in mod negativ asupra nivelului de trai al populatiei. Tranzitia la economia de piata in Romania a inceput la sfarsitul anului 1989, insa fara a exista o strategie elaborata prealabil. Masurile cele mai importante privind tranzitia catre o economie de piata se refera la
la privatizari, demonopolizare,
descentralizarea si liberalizarea pietei. In acest sens, in mai 1990, a fost adoptata de 6 7
www.infoeuropa.ro N.N. Constantinescu, „Invataminte ale tranzitiei economice in Romania”, pag. 60
5
catre Guvern, „Schita privind strategia infaptuirii economiei de piata in Romania”, ce cuprindea trasaturile fundamentale ale tranzitiei economice. Incepand cu 1991, Guvernul Romaniei initiaza un program reformist, deschizand drumul catre o piata libera, privatizare, comert extern. Tranzitia de la economia socialista la economia de piata presupune, in mare masura, acceptarea dezvoltarii proprietatii private. In cazul Romaniei, actiunea de privatizare s-a facut lent si defectuos. Concurenta de pe piata libera a fost o noutate absoluta pentru cetateni, care nu erau obisnuiti cu un sistem de acest gen. Totusi, ponderea sectorului privat in produsul intern brut a crescut de la 16,4% in 1990 la 61.5% in 1999.8 In perioada 1993-1996, procesul de privatizare a avut ca tinta principala societatile mici si mijlocii. Incapand cu anul 1997, FPS si-a propus ca obiectiv principal privatizarea intreprinderilor mari. Cu toate acestea, nu a fost creat un climat corespunzator pentru aceste privatizari, modificarile legislative, absenta clauzelor asiguratorii din contractele de privatizare sau selectia superficiala a investitorilor scazand increderea celor dornici de a investi.9 In ceea ce priveste investitiile straine, nivelul acestora a fost destul de redus, din cauze multpile, cum ar fi: incertitudinea mediului de afaceri – provocata de instablilitate legislativa si de politicile fiscale existente - , mentinerea unor mentalitati nespecifice climatului concurential, lipsa unor infrastructuri adecvate – fizice, financiar-bancare. Toate aceste schimbari de pe piata nou formata au avut repercusiuni asupra populatiei. Nivelul preturile a crescut semnificativ, insotit de o scadere a veniturilor populatiei. Preturile produselor alimentare au influentat puternic cresterea preturilor de consum. Analizele economice au aratat faptul ca in perioada 1990-1999, componenta serviciilor a avut cea mai mare influenta asupra nivelului de crestere a preturilor de consum, explicatia constand in procesul de monopolizare produs de principalii furnizorii de servicii.10 Simultan cu cresterea preturilor s-a inregistrat o scadere a veniturilor romanilor. Astfel, castigul salariului real s-a redus fata de anul 1990 cu 41,9%, pana in 199911. Cu toate acestea, sunt doua sectoare care au fost favorizate, si anume sectorul
8
D. Marin, C. Mereuta, “Economia Romaniei:1990-2000”, pag. 58 Idem, pag. 58 10 Ibidem, pag. 123 11 D. Marin, C. Mereuta, “Economia Romaniei:1990-2000”,pag. 126 9
6
financiar-bancar , respectiv posta si telecomunicatii, salariatii din aceste sectoare depasind in anul 1999 castigurile reale din 1990. Romania a avut – cu exceptia anului 1990 - , un deficit bugetar permanent, expresie a unei ineficiente generale a economiei. Cheltuielile bugetului de stat s-au axat preponderent pe sectoare privind apararea nationala, administratie sau ordine publica si s-a ajuns, in acest mod, la neglijarea investitiilor din educatie, cercetare, dezvoltare. Tabloul general al inceputului perioadei de tranzitie la economia de piata nu a aratat foarte promitator. Exportul ramasese in urma importului, inflatia era in continua crestere, cursul leului fata de dolar era in depreciere, blocajul financiar din economie era in extindere, productia si nivelul de trai al cetatenilor fiind grav afectate. Toate aceste fenomene extrem de negative au dus la adoptarea, in decembrie 1996, a „Programului de baza de macrostabilizare si de dezvoltare a economiei pana in anul 2000”. Toate aceste consecinte ale procesului de tranzitie sunt, intr-o oarecare masura, logice, deoarece orice trecere de la un sistem socio-economic la altul presupune o pregatire din timp, elaborarea unei strategii si a unui program de schimbari radicale, „care sa asigure instaurarea unui sistem realmente superior cu minim de costuri economice si sociale”.12 De asemenea, aceasta redresare si dezvoltare a economiei presupune lichidarea coruptiei si a blocajului financiar, precum si elaborarea unui program de dezvoltare economic si social in functie de intersul nostru national, cu obiective clar stabilite,cu mijloace si rezultate care sa poata fi acceptate de populatie si care sa reprezinte, in acelasi timp, un stimulent. Totusi, cel mai important lucru la care trebuie sa ne gandim in prezent, o data cu integrarea in Uniunea Europeana, este faptul ca aceasta integrare ne-a condus catre o piata europeana foarte bine dezvoltata, din care piata romaneasca reprezinta doar un segment. De aceea, este in interesul Romaniei ca toate problemele pe care inca le ridica existenta economiei de piata sa fie solutionate intr-un mod cat mai profesional cu putinta. Sintetizand toate actiunile intreprinse de Romania in perioada de tranzitie spre democratie, putem afirma ca au fost facute progrese majore, atat in economie, cat si in politica, insa exista inca unele aspecte care trebuie imbunatatite. Progresele realizate pana acum in consolidarea democratiei si statului de drept arata ca Romania a asimilat 12
N.N. Constantinescu, „Invataminte ale tranzitiei economice in Romania”, pag. 87
7
si a promovat principiile si valorile democratice. Alegerile libere, votarea unei Constituii, pluripartidismul sunt cateva argumente incontestabile ale evolutiei Romaniei spre un regim democratic. Transferul de putere in urma alegerilor din 1996 si 2000 reprezinta dovada a maturitatii clasei politice, a nivelului de participare a populatiei la viata politica. In plan economic, demonopolizarea, privatizarile, diversele politici economice reprezinta efecte pozitive ale perioadei de tranzitie. In acest mod, Romania s-a putut inscrie, in anii de dupa comunism, pe directia apropierii de economiile tarilor dezvoltate, fiindu-i recunoscut procesul de restructurare si reformare economica. Putem spune astfel ca pana in prezent au avut loc unele evolutii in directia consolidarii democratiei, insa aceste nu sunt suficiente. Trebuie promovate, in continuare, valorile democratice, trebuie create conditii favorabile sociale, politice si economice – care sa consolideze in mod real democratia, iar cetatenii trebuie sa isi asume un rol mai crescut in deciziile vietii politice. Ei detin un atuu incontestabil – votul – prin care isi pot exprima opiniile si isi pot apara interesele.
8
BIBLIOGRAFIE:
N. N. Constantinescu, „Invataminte ale tranzitiei economice in Romania”, Editura Economica, Bucuresti 1997
Dinu Marin, Cezar Mereuta, „Economia Romaniei:1990-2000. Compendiu”, Editura Economica 2001
Sidney Verba, Gabriel Almond, „Cultura civica”, Editura Du Style, Bucuresti 1996
http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?lid=1&cid=216&id=571
Monica Ciobanu, „Democratic Consolidation or One Party Domination? Romanian post 1996: from democratic illusions to democratic survival”, www.newschool.edu/tcds/Monica%20Ciobanu.pdf
Phillipe Schmitter, Terry Lynn Karl, „Ce este...si ce nu este democratia”, Roumanian Journal of Political Sciences, volum2, nr. 1, aprilie 2001
Ioan Marginean, Iuliana Precupetu, Marius Precupetu, „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii”, Revista Sociologie Romaneasca, nr. 1-4, 2001
9
