Creierul Iubirii

Lucrarea include: Introducere

1-Atașamentul

1.1-Definiția atașamentului. Teoria Atașamentului  1.2- Dezvoltarea atașamentului la copil  1.3-Tiparelele de atașament  1.4-Memoria implicită. Memoria explicită. Neuronii oglindă. Asimetria celor două emisfere cerebrale 2- Creierul

Iubirii. Formațiunile cerebrale implicate în atașament

2.1-Trunchiul cerebral (Brain Stem)     ̆ - Sistemul limbic 2.2- Zona  Zona limbica     ̆ splata 2.3-Hipotalamusul   ̦  s ̦i sistemul de ra    ̆ splata 2.4-Scoarța cerebrală- cortexul cerebral 3-Atașamentul reactiv 4- Stilurile

mature de atașament

 Atașamentul la adult și narațiunea 4.1- Atașamentul

Ce este iubirea? De ce este grea? Cum reușește să mă facă să zbor? Cum pot să te iubesc și să te urăsc la fel de mult? De ce mă doare când fugi? Ok, aș putea scrie mii de cuvinte romantice despre iubire, dar au făcut -o până acum poeții mult prea bine încât să mai adaug eu acum ceva de -a dreptul folositor. Vă propun însă să înțelegem iubirea, așa cum ne permite azi știința, să -i dezlegăm misterele care ne bântuie tuturor creierele, și implicit să răspundem la întrebările de mai sus, dar și multe altele, toate născute... din curiozități despre Iubire. Vă ofer spre lectură și studiu o lucrare despre neurobiologia iubirii, construită după ultimele date din Psihanaliză, Neuropsihologie, Psihologia Interpersonală și Teoria Atașamentului. Lucrarea de față este construită după informații culese dintr -o cercetare coordonată de prof. dr. academician Constantin Co nstantin Bălăceanu Stolnici Introducere:

Existent  ̦a vertebratelor este sust  ̦  ̦inuta inuta     ̆ de ceea ce s  ̦  ̦tiint tiint  ̦  ̦a medicala     ̆ a denumit prin conceptul de Sistem Nervos (SN). Sistemul nervos al unui animal, inclusiv al omului,      activitatea coordoneaza  ̆ activitatea musculara    ,̆ monitorizează activitatea organelor, primes  ̦  ̦te te s  ̦  ̦i      ̆ informat  ̦  ̦iile prelucreaza iile primite din mediul extern dar s  ̦  ̦i mediul intern al organismului. Fa    ra r̆    a  sistemul  ̆ sistemul nervos, auzul, va    zul, z̆ ul, durerea   ̦ s ̦i toate senzat  ̦  ̦iile iile pe care le      ̆ organismul vertebrat ar fi de neconceput. Funct  ̦  ̦iile experimenteaza iile fiziologice de ̂       ̦ s̆  ̦i viat  ̦  ̦a, care depind nsa a, ca   ̦ s ̦i respiratia sau digestia, sunt coordonate tot la nivelul SN.

1

Lucrarea include: Introducere

1-Atașamentul

1.1-Definiția atașamentului. Teoria Atașamentului  1.2- Dezvoltarea atașamentului la copil  1.3-Tiparelele de atașament  1.4-Memoria implicită. Memoria explicită. Neuronii oglindă. Asimetria celor două emisfere cerebrale 2- Creierul

Iubirii. Formațiunile cerebrale implicate în atașament

2.1-Trunchiul cerebral (Brain Stem)     ̆ - Sistemul limbic 2.2- Zona  Zona limbica     ̆ splata 2.3-Hipotalamusul   ̦  s ̦i sistemul de ra    ̆ splata 2.4-Scoarța cerebrală- cortexul cerebral 3-Atașamentul reactiv 4- Stilurile

mature de atașament

 Atașamentul la adult și narațiunea 4.1- Atașamentul

Ce este iubirea? De ce este grea? Cum reușește să mă facă să zbor? Cum pot să te iubesc și să te urăsc la fel de mult? De ce mă doare când fugi? Ok, aș putea scrie mii de cuvinte romantice despre iubire, dar au făcut -o până acum poeții mult prea bine încât să mai adaug eu acum ceva de -a dreptul folositor. Vă propun însă să înțelegem iubirea, așa cum ne permite azi știința, să -i dezlegăm misterele care ne bântuie tuturor creierele, și implicit să răspundem la întrebările de mai sus, dar și multe altele, toate născute... din curiozități despre Iubire. Vă ofer spre lectură și studiu o lucrare despre neurobiologia iubirii, construită după ultimele date din Psihanaliză, Neuropsihologie, Psihologia Interpersonală și Teoria Atașamentului. Lucrarea de față este construită după informații culese dintr -o cercetare coordonată de prof. dr. academician Constantin Co nstantin Bălăceanu Stolnici Introducere:

Existent  ̦a vertebratelor este sust  ̦  ̦inuta inuta     ̆ de ceea ce s  ̦  ̦tiint tiint  ̦  ̦a medicala     ̆ a denumit prin conceptul de Sistem Nervos (SN). Sistemul nervos al unui animal, inclusiv al omului,      activitatea coordoneaza  ̆ activitatea musculara    ,̆ monitorizează activitatea organelor, primes  ̦  ̦te te s  ̦  ̦i      ̆ informat  ̦  ̦iile prelucreaza iile primite din mediul extern dar s  ̦  ̦i mediul intern al organismului. Fa    ra r̆    a  sistemul  ̆ sistemul nervos, auzul, va    zul, z̆ ul, durerea   ̦ s ̦i toate senzat  ̦  ̦iile iile pe care le      ̆ organismul vertebrat ar fi de neconceput. Funct  ̦  ̦iile experimenteaza iile fiziologice de ̂       ̦ s̆  ̦i viat  ̦  ̦a, care depind nsa a, ca   ̦ s ̦i respiratia sau digestia, sunt coordonate tot la nivelul SN.

1

Sistemul nervos nervos este responsabil practic pentru ment  ̦  ̦inerea inerea homeostaziei organismului, adica     a  ̆ a unei sta    ri r̆ i de echilibru. Este un magnific sistem informat  ̦  ̦ional ional la conducerea ca    ruia r̆ uia se afla     ̆ creierulcreierul- encefalul- care pe baza informat  ̦  ̦iilor iilor primite ̂      activitatea coordoneaza  ̆ activitatea ntregului organism, decide   ̦ s ̦i sust  ̦  ̦ine ine modul de ra    spuns s̆ puns la stimuli ai lumii exterioare, dar s  ̦  ̦i stimulii interni. Pe ma    sura s̆ ura     ce  ̆ ce urca    m ie a organismelor, sistemul nervos devine tot ̆ pe scara de evolut  ̦  ̦ie mai complex, iar posibilita      ̦ t̆  ̦ile ile lui de a recepta informat  ̦  ̦ii, ii, a le interpreta s  ̦  ̦i react  ̦  ̦ionaiona    tor corespunza t̆ or n̂ vederea ment  ̦  ̦inerii inerii sta    rii r̆ ii de echilibruechilibru - sunt tot mai perfect  ̦  ̦ionate. ionate. Ca    nd n ̂ d vorbim despre SN, vorbim practic de toate structurile anatomofiziologice care au la baza     celule  ̆ celule nervoase, numite s  ̦  ̦i neuroni, definit astfel SN este extrem de vast pa    trunde t̆ runde n̂ toate organele   ̦ s ̦i   ̦ t ̦esuturile esuturile organismului (Stolnici, Borosanu& Berescu, 2006).      ̆ celule specializate n̂ transmiterea mesajului prin intermediul Neuronii reprezinta unui proces electrochimic. Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron s  ̦  ̦i un organ     ̆ . Neuronii sunt sensibili la stimuli efector (mus  ̦  ̦chi, chi, glanda     ̆ etc.)   etc.) se numes  ̦  ̦te te sinapsa veniți din exterior sau mediul intern al organismului, iar sub influent  ̦  ̦a acestor stimuli, celulele nervoase declans  ̦  ̦eaza eaza     ̆ impulsuri nervoase ce ajung la neuronii din creier unde informat  ̦  ̦iile iile primite sunt prelucrate, iar apoi se emit ra  spunsuri s̆ punsuri la stimuli, ce se trimit altor neuroni,  neuroni,   care vor declans  ̦  ̦a o react  ̦  ̦ie, ie, precum contract  ̦  ̦ia ia unei grupe de mus  ̦  ̦chi chi sau secret  ̦  ̦ia ia unei glande. Proprieta      ̦ t̆  ̦ile ile prin care neuronii devin sensibili la stimuli,   ̦ s ̦i transmit impulsurile de la un neuron la altul se numesc excitabilitate s  ̦  ̦i respectiv conductibilitate. ̂     rt r̆   ̦ t ̦it it la toate vertebratele n̂ doua     ̆ mari componente – Sistemul Nervos este mpa Sistemul Nervos Central   ̦ Periferic . In mare putem afirma ca     ̆  s ̦i Sistemul Nervos Periferic. ̂ Sistemul Nervos Central este componenta formata     ̆ din organe compacte nvelite   ̦ s ̦i protejate--  din encefal, ma    duva protejate d r̆ ii. A doua     ̆  componenta     ̆,   ̦ s ̦i anume Sistemul ̆ uva spina    rii. Nervos Periferic este format din tot  ̦  ̦i nervii   ̦ s ̦i ganglionii nervos  ̦  ̦i – include SN somatic   ̦ s ̦i SN vegetativ. La nivelul sistemului nervos central vin toate informatiil e din interiorul organismului ̂ și din mediul nconjurator. Aici se iau deciziile și se trimit comenzi ca  tre t̆ re organism. Sistemul nervos periferic transporta     informatiile  ̆ informatiile ca    tre t̆ re sistemul nervos central (prin intermediul nervilor senzitivi) și trimite comenzile (prin intermediul nervilor motori) către mus  ̦  ̦chi chi – genera    nd n carea sau ca    tre t̆ re glande (prin intermediul nervilor ̂ d mis  ̦  ̦carea vegetativi) – genera    nd n ia unor substant  ̦  ̦e. e. ̂ d secret  ̦  ̦ia Dirijorul acestei magnifice orchestre numite Sistem Nervos este encefalul, iar  n̂ consecint  ̦  ̦  a   ̆  dezvoltarea, echilibrul   ̦ s ̦i funct  ̦  ̦ionarea ionarea armonioasa     ̆ a ntregului ̂ sistem nervos depinde implicit de o buna     dezvoltare  ̆ dezvoltare   ̦ s ̦i funct  ̦  ̦ionare ionare a creierului. O dezvoltare optima     ̆ a structurilor cerebrale, precum s  ̦  ̦i activitatea cerebrala     ̆ echilibrata     ̆  impun nsa ̂      anumite  ̆ anumite condit  ̦  ̦iiii existent  ̦  ̦ei ei organismului. Printre acestea una este satisfacerea      /confort  nevoii de apropiere/sigurant  , adică satisfacerea nevoii de a iubi și de a fi   ̦a ̆ iubit de cineva special.

2

1-Atașamentul

1.1.-Definiția atașamentului. Teoria Atașamentului 

In linie generala  ̆ atas  ̦amentul este definit ca: “Lega  ̆tura afectiva  ̆ a unei persoane cu o alta, a unui animal cu un congener” - ( Marele Dictionar al Psihologiei Larousse, 2006, pag 119). ̧ Teoria atas  ̦amentului elaborata  ̆  de ca  t̆ re psihanalistul John Bowlby ( 1959) vorbes  ̦te despre caracterul fundamental s  ̦i funct  ̦ia biologica   ̆ a lega  t̆ urilor emot  ̦ionale intime dintre indivizi, despre o parte integrata   ̆ a comportamentului uman pe toata   ̆ durata vieţii. Teoria ataşamentului s-a na  s̆ cut din supoziţia ca  ̆  nevoia de a fi aproape de ̂   ̆ ̂n genele noastre. Printr-o sclipire de geniu John Bowlby (medic cineva este nscrisa  s ̦i psihanalist britanic) a realizat ca   ̆  suntem programaţi prin evoluţie sa   ̆ identifica  m ̆ anumite tipuri de indivizi, sa   ̆ îi apropiem de noi. Suntem construiţi astfel sa  ̆ ̂ depindem de cineva important. Nevoia ncepe din pa  n ̂ tecul mamei şi ia sfârşit  ̂n ziua  ̂n care murim. Primele intuiții teoretice științifice care au dus la nașterea Teoriei Atașamentulu i au fost publicate de Bowlby în 1944 în articolul “Forty-Four Juvenile Thieves: Their Character and Home-Life (44 de hoți juvenili - caracterul lor și viața de acasă)” apărut  în Jurnalul Internațional de Psihanaliză. În acest articol, Bowlby a lansat ipoteza empirică ce spune că:  precursorii dezechilibrelor emoționale întâlnite în delicvența  junevilă pot fi identificați în experiențele timpurii de atașament, în special cele marcate de separare și de comportament incoerent, inconsecvent sau dur (agresiv/abuziv) din partea mamelor (și a taților, și uneori din partea figurilor masculine neparentale, dar în relații afective cu mamele) . Aceasta ipoteză nu era în sine o noutate, Bowlby provenind din Școala de Psihanaliză unde ideea importanței experiențelor timpurii în creionarea traseului ce-l va urma dezvoltarea individului era deja accentuată în special de psihanaliștii interesați de studiul analizei copiilor ( Anna Freud, M. Klein ), iar în fapt importanța experiențelor afective din prima copilărie și rolul lor major în conturarea personalității umane a reprezentat un postulat puternic al Psihanalizei regăsit în ideile lui Sigmund Freud. Noutatea propusă de Bowlby a fost dată de atenția adusă asupra efectului separării de figurile de atașament și experiențele traumatizante cu acestea, idee ce a dus la definirea atașamentului, explicarea modelului intern de lucru al atașamentului, și avansarea intuiției că relațiile de atașament sunt susținute de un mecanism neuropsihologic complex, un mecanism responsabil cu crearea  s ̦i reglarea lega  t̆ urilor noastre cu persoanele faţa  ̆ de care ne ataşa  m ̆ de-a lungul întregii vieți (pa   ̆rinţi, copii, parteneri/iubiţi/soţi/soţii). Dezvoltarea acestui mecanism începe încă din viata intrauterină și este puternic influențată de experiențele timpurii de atașament ale fiecărui individ cu persoalele apropiate care îl au în grijă (Jude Cassidy, Jason D. Jones, Philip R. Shaver, 2014).  Spre deosebire de o parte din colegii săi din interiorul curentului psihanalitic, Bowlby și -a extins aria de cercetări în afara acestei școli, și a dezvoltat o relație profesională cu psihologul canadian Mary Ainsworth. Observațiile acesteia în urma unor studii desfășurate pentru prima oară în Uguanda și apoi și în Baltimore ( Ainsworth, 1967 ), au condus la specificarea detaliată a anumitor aspecte ale comportamentului matern (sigur sau nesigur), care preced diferențele individuale ale atașamentului la copil ( Ainsworth, Blehar, Waters, & Wall, 1978). La începutul secolului XXI, noile descoperiri din sfera ne urobiologiei interpersonală despre importanța experiențelor timpurii de atașament în formarea structurilor 3

sistemului nervos cu rol major în conturarea personalității umane, au determinat specialiștii în domeniu să tragă o concluzie și să atragă atenția as upra a patru aspecte ale parentingului, în special ale îngrijirii timpurii a bebelușilor, aspecte esențiale în dezvoltarea echilibrată a copiilor, acestea sunt - singuranță, responsivitate la nevoile copilului (conectarea reală cu copilul și nevoile acestuia), interacțiunea și încurajarea explorării. Observăm că aceste aspecte necesare unei dezvoltări echilibrate pot să fie oferite doar de un stil de parenting sigur, bazat pe iubire, îngrijire, coerență. Atunci când figurile parentale eșuează în una din cele  patru dimensiuni dezvoltarea copilului este perturbată, iar consecințele pot să fie severe și cu efect pe termen lung (Shonkoff, Phillips, 2000) . Această afirmație este azi puternic argumentată științific și prezentă în multe direcții de cercetare din psihologie, medicină, științele sociale, și conluzia aceasta este posibilă în prezent datorită rezultatelor colaborării profesionale dintre John Bowlby și creativa cercetătoare Mary Ainsworth, care au creionat Teoriei Atașamentului și principiile sale. Bowlby a definit așamentul ca fiind un sistem de control care are scopul să activeze la copil, încă din prima clipă de existență, sentimentul de siguranță și protecție față de  persoana care îl îngrijește, de cele mai multe ori mama ( Jude Cassidy et. al 2014; Bowlby, 1982). Azi, în termeni generali, atas  ̦amentul este definit de către cercetători (J. Cassidy et.al, 2014)  ca lega  t̆ ura emot  ̦ionala   ̆ de lunga   ̆ durata   ̆ cu un anumit individ. Astfel de lega  t̆ uri sunt caracterizate, după cum a subliniat însuși Bowlby, prin urma  t̆ oarele patru tra  s̆ a  t̆ uri, prin patru comportamente de bază: sunt selective  (sunt centrate pe indivizi specifici/figuri de atașament);  pr esupun ca  ̆utarea proximita    ̦̆ti i   (se depune efort pentru a ment  ̦ine apropierea de obiectul atas  ̦amentului/figura de atașament, această este căutată în momentele de refugiu); ofera  ̆  confort  s ̦i securitate/siguranță;  produc anxietate la separare  (atunci ca  n ̂ d lega  t̆ ura de atașament este amenint  ̦ata  ̆  s ̦i ca  n ̂ d nu se poate obt  ̦ine proximitatea cu obiectul atașamentului). Bowlby era de pa   ̆rere ca   ̆ aceste comportamente fundamentale devin cel mai evidente n̂ viaţa adulta   ̆ atunci ca  ̂nd o persoana   ̆ observa   ̆ confortul şi siguranţa pe care soţii le obţin unul de la cela  l̆ alt, mai ales n̂ timpul perioadelor de stres. Bowlby a propus ideea ca   ̆ ne naştem echipati̧ pentru a forma şi  ̂ntreţine atas  ̦amente pe parcursul  ̂ntregii viet  ̦i, mecanismul ataşamentului fiind legat ata  t̂ de supravieţuire ca individ, ca  t̂ şi de evoluţia speciei  s ̦i are propria funcţie adaptativa   ̆ pentru fiinţa  ,̆ şi    ̆ ceea ce Bowlby ( 1959) a numit anume cea de protect  ̦ie. Acest echipament asigura   ̆   ambientala  ̆ adica   ̆ relaţia unei persoane cu figura ataşamentului sa  u homeostaza ̆ , proximitatea cu aceasta şi accesibilitatea la ea asigura   ̆ individului buna  s̆ tare    ̆  s ̦i emot  ̦ională. In fapt, această nevoie de a fi la  n fiziologica ̂ ga   ̆ cineva special este ata  t̂ de importanta  ̆  ̂nca  t̂ mecanismul responsabil cu crearea și reglarea relațiilor afective este un mecanism neuropsihologic complex, ce funcționează ca un sistem, și care constă n̂ emoţii şi comportamente care ne certifica   ̆ ca   ̆ suntem n̂ siguranţa  ̆ şi protejaţi atunci când suntem aproape de cei iubiţi (Levine, Heller, 2010 ). Mecanismul explica   ̆ de ce un copil separat de mama lui devine agitat, pla  ̂nge incontrolabil pa  ̂n a  ̆  ̂n momentul ̂n care restabileşte lega  t̆ ura cu ea. In baza teoriei atas  ̦amentului se poate astfel afirma ca   ̆ tendint  ̦a de a crea lega  t̆ uri emot  ̦ionale intime cu anumit  ̦i indivizi este un element fundamental al naturii umane, deja prezent n̂ forma  ̆  germinala   ̆ la nouna  s̆ cut  s ̦i care continua  ̆ sa   ̆ existe la va  r̂ sta adulta   ̆ și pa  n ̂  a  ̆ la sfa  r̂ şitul vieţii (J. Cassidy 4

et.al, 2014). Teoria atașamentului se referă în fond la nevoia înnăscută de atașament, de căutare a proximității figurii de atașament, iar definiția atașamentului, se regăsește în interacțiunea părinte-copil . Cei doi protagoniști formează o legătură, numită legătura de atașament . Calitatea acestei legături este dată de modalitățile ei de formare și are tendința de a se permanentiza, are rol în protecție și siguranță, funcționând ca un sistem de atașament . Conform teoriei atașamentului, și cercetărilor inteprinse încă de la debutul acesteia, eșecul copilului de a -și forma o legătura sigură cu una sau mai multe persoane în primii ani de viață este corelat cu inabilitatea de a dezvolta relații personale apropiate, intime la maturitate. Mecanismul atașamentului modelează de asemenea și orientează comportamentul individului în situații de pericol (sau percepute ca periculoase) din copilărie și până în viața adultă, și dincolo de importanța evolutivă a relației de atașament de a asigura protecție fizică și confort fizic și psihic nou-născutului, rolul atașamentului este mult mai complex, fiind esențial în conturarea personalității individului, în modul său de a dezvolta și întreține relații de-a lunul existenței sale, în modul în care răspunde la stress, influențând inclusiv dezvoltarea unor importante structuri cerebrale. Mecanismul atașamentului este cel care asigură ca procesele cerebrale care deservesc cogniția socială să fie organizate în mod corespunzător și pregătite să echipeze individul pentru o existență cooperantă și colaborativă cu semenii săi (P.Fonagy, M. Target, 2006). În acest sens, cercetarea a trasat trei direcții clare, care spun cert că (Schore, 2002; Cassidy 2013, Siegel, 2014): 1. Relat  ̦iile noastre  s ̦i lega  t̆ urile afective, pe care le dezvolta  m ̆  ̂nca   ̆ din primele zile de existent  ̦a  ,̆ modeleaza   ̆ dezvoltarea creierului  s ̦i funct  ̦ionarea sa integrata  .̆ Totodata  ,̆  ̂nca  ̆  din primele luni de viat  ̦a  ,̆ individul  s ̦̂ i formeaza  ̆ un tipar/mod de raportare la relat  ̦iile afective, tipar ce are tendint  ̦a sa  ̆ se stabilizeze  ̂n timp  s ̦i sa   ̆ se transpuna   ̆  ̂n viat  ̦a adulta  .̆ 2. Experient  ̦ele de atas  ̦ament primare formeaza   ̆ circuite neuronale, care se    ̆ pa  n stabilizeaza ̂  a  ̆ la va  r̂ sta de 12-18 luni,  ̂nainte de formarea  s ̦i funct  ̦ionarea    ̆ a structurilor cerebrale ce permit realizarea memoriei explicite, prin deplina care individul tra  ĭ es  ̦te posibilitatea aducerii aminte (memoria cons  ̦tienta   ̆- ce    ̆ senzat  ̦ia la  u    ̆  a aducerii aminte). In consecint  ̦ a  ̆ tiparele primare implica ̆ ntrica ̂ de atas  ̦ament, dezvoltate n̂ prima etapa   ̆ a viet  ̦ii individului, se vor nregistra  ̂n ceea ce cerceta  t̆ orii din domeniul atas  ̦amentului au conceptualizat ca a fi memoria implicita   ̆ (memoria inconștientă, nu implică senzația  aducerii aminte). 3. Experient  ̦ele noastre primare de atas  ̦ament formeaza   ̆ pattern-urile incons  ̦tiente prin care individul se raporteaza   ̆ la relat  ̦i i n̂ întreaga sa existent  ̦ a ,̆ ce ajung depozitate n̂ memoria implicita  ,̆  s ̦i care continua  ̆ sa  ̆ ne ̂ influent  ̦eze de-a lungul ntregii existent  ̦e modul n̂ care percepem lega  t̆ urile afective,  s ̦i modul n̂ care creierul ra  s̆ punde experiențelor afective. Desigur experient  ̦a poate remodela n̂ timpul viet  ̦ii individului tiparul sa  u ̆ de ̂    ̆ studiile au ara  t̆ at ca  ̆  această schimbare presupune la atas  ̦ament, nsa individul adult mult efort sust  ̦inut cons  ̦tient,  s ̦i asta pentru ca   ̆ tiparelele de atas  ̦ament din copila  ̆rie, se stabilizeaza   ̆  ̂n general devreme n̂ viat  ̦a  ,̆  s ̦i se transpun ̂n viat  ̦a adulta  ̆.

5

1.2- Dezvoltarea atașamentului la copil 

Debutul şi evoluţia vieţii psihologice sunt puternic influenţate de lega  t̆ ura (ataşamentul) pe care copilul sugar o stabileşte cu mama, mai corect spus cu figura ̂   ,̆ aceasta fiind de regula   ̆ persoana care ngrijeşte materna copilul. Ca  n ̂ d vin pe lume, supraviet  ̦uirea bebelus  ̦ilor depinde total de pa   ̆rint  ̦ii lor. De cele mai multe ori, mama este cea care asigura   ̆ init  ̦ial hrana  s ̦i confortul noului na  s̆ cut  s ̦i cea fat  ̦a   ̆ de care acesta    ̆ un atas  ̦ament primar . Bebelus  ̦ul  s ̦i mama experimenteaza   ̆ astfel o lega  ̆tura  ̆ dezvolta intimă care da  ̆ copilului un sentiment de securitate. Senzat  ̦ia de buna  s̆ tare ce provine din experient  ̦a previzibila   ̆  s ̦i repetata   ̆ a  ̂ngrijirii creeaza   ̆ ceea ce John Bowlby a numit “o baza  ̆  sigura  ̆”. Trăirea (experimentarea) repetată a sentimentului siguranței, duce la formarea unui bagaj de emoții, sentimente, cogniții, care împreună formează “modele interne de lucru”, o structura   ̆ mentala   ̆ bazata   ̆ pe experient  ̦a anterioara  ̆ a copilului cu figura de  atas  ̦ament.  Aceste reprezentări mentale ale relației de atașament sunt constructe cognitive și afective, sunt modele despre lume și sine pe care copilul le construiește prin continue și repetate intercorelări cu cel care îl  îngrijește, modelul intern serv ind ca sistem de apreciere și ghid comportamental . O reprezentare mentală a atașamentului include postulate despre rolul ambilor protagoniști ai relației, fiind practic modelul relației în ansamblu, și chiar și atunci când modelele devin distincte, ele rep rezintă părți ale aceleași relații și nu pot fii  înțelese decât una prin cealaltă ( Bretherton, 1985). Modelele sunt constructe relativ stabile care operează inconștient, au procesare implicită, și ghidează comportamentul individului—inițial, în relația cu părinții/figurele parentale, influențând ulterior expectațiile, strategiile și comportamentul în relațiile viitoare — Privind din acest unghi putem înțelege sensul lor de “prototipuri”—  iar de exemplu “un model intern al sigurant  ̦ei” va permite copilului sa   ̆ se dezvolte optim s  ̦i sa  ̆ exploreze încrezător lumea din jurul lui ( J. Cassidy, et. al, 2014; Bowlby 1959, 1982). Includerea conceptului de ”modele interne de lucru” în câmpul de studiu al atașamentului a permis cercetătorilor înțelegerea sistemului c omportamental al atașamentului și schimbările în dezvoltarea relației de atașament, dar și a continuei sale influențe asupra dezvoltării individului și modul său de a se raporta la relații afective, din copilărie până la finalul vieții. Astfel, azi, o ipoteza centrală în dezvoltarea atașamentului este ca relația copil - figură de atașament este prototipul relației viitoare de dragoste, ipoteza postulată din timpul lui (și de) Freud și oarecum confirmată de Bowlby. Spre deosebire de scrierile freudiene, teoria atașamentului nu susține însă că ar exista o perioadă critică în copilărie care ar influența tot cursul vieții, ci mai degrabă că relația părinte -copil ar trebui să prezinte siguranță, continuitate, coerență, consecvență, sinceritate, afecțiune pentru ca dezvoltarea ulterioară a copilului să fie armonioasă. Avansul adus în cercetarea neurobiologiei interpersonale de evoluția tehnologiei, permite specialiștilor să afirme că nu doar prima copilărie este vitală pentru dezvoltarea personalității, ci întreg bag ajul de experiențe afective din primii 12 ani de viață au rol major în devoltarea cerebrală, și un impact puternic asupra persoanei care devenim. În acest sens se argumentează că relațiile din interiorul familiei, prieteniile, experient  ̦ele de la s  ̦coala  ,̆ activita   t̆  ̦ile la care participa  m ̆ , etc. influent  ̦eaza   ̆ dezvoltarea cerebrala   ̆ în anii dinaintea adolescent  ̦ei, însa   ̆  s ̦i dupa   ̆ aces  ̦ti primi ani, relat  ̦iile continua   ̆ sa   ̆ joace un rol crucial n̂ cres  ̦terea  s ̦i dezvoltarea noastra  ̆ (Siegel 2014): 6

̂   ̆   de la nas  ̦tere formeaza  ̆  modul n̂ care “Raportarea la cei care au grija  ̆  de noi nca mintea ajunge sa  ̆   exprime repere de baza  ̆   pentru relat    ̦iile noastre. Experient    ̦ele din  prima copila  ̆rie timpurie sunt principalele responsabile de parcursul dezvolta  ̆ rii ̂     ̦̆ t a ̆ m sa  ̆  ne linis  ̦tim emot  creierului nostru-  s ̦i sunt deci, calea prin care nva   ̦iile, sa  ̆ ne ̂   ̦ine  s ̦i sa  ̆ relat    ̆ m cu ceilalt  ̂n  ̦t elegem pe noi ns   ̦iona   ̦i  s ̦i cu lumea exterioara  ̆ . Relat    ̦iile pe care le avem cu pa  ̆ rint    ̦ii  s ̦i cu alt    ̦i oameni care au grija  ̆  de noi atunci ca  ̂nd suntem  foarte tineri determina  ̆ ̂n modul cel mai direct persoana n̂ care ne vom transforma” (Siegel, 2014, pag 147). Bowlby (1982) descrie cinci faze în dezvoltarea atașamentului la copil în ontogeneză: 1- Prima

fază privește copilul în primele luni de la naștere, când acesta se orientează și emite semnale fără să facă discriminări între persoane (exceptând situațiile neobișnuite de laborator) (Bowlby, 1982). 2- A doua fază se desfășoară între 5 și 7 luni, când copilul începe să se orienteze și să emită semnale spre una sau mai multe persoane distincte (mamei, sau persoanei care îl îngrijește). Această etapă este văzută ca fundament pentru formarea și consolidarea legăturii de atașament. 3-A treia fază a atașamentului debutează de la opt luni și se desfășoară până la cca. 3 ani. În această perioadă copilul preferă proximitatea acelei persoane care -l îngrijește (figura de atașament primar) și își exprimă acest lucru prin îndreptarea și emiter ea de semnale către aceasta. Tot în această fază, în perioada de 7 -8 luni începe să se contureze dezvoltarea relației de atașament , caracteristic acesteia este și teama sau chiar frica copilului de persoanele nefamiliare, străine. 4- A patra fază este caracterizată de formarea unui parteneriat între mama -copil /  îngrijitor-copil. În această fază se modifică anumite caracteristici ale relației de atașament mama- copil, acesta din urmă începând să se „acomodeze” la nevoile mamei. De exemplu copilul începe să aștepte cuminte până la întoarcerea mamei. Bowlby (1982) a observat că acest lucru e caracteristic copiilor de 3 ani, deși și copii de 2 ani se pot acomoda parțial la nevoile mamei. 5- Cea de-a cincea fază se caracterizează de diminuarea atașamentului măsu rat prin menținerea de către copil a proximității. Aceasta etapă o întâlnim la școlarii mici și mari și se definește printr-o relație de atașament ce se bazează mai mult pe proximitatea psihologică de figura de atașament primar, adică pe afecțiune,  încredere și aprobare. În această fază copilul are deja ”modele de lucru interne” pentru atașament. Un rol important în dezvoltarea atașamentului, în special în primele trei faze, îl are procesul cunoscut sub denumirea de imprinting. Imprintarea/imprimarea/întipărirea este un proces de implantare (programare, condiţionare, învăţare rapidă) şi un termen folosit în psihologie şi etologie pentru a descrie orice fel de fază de receptivitate la învăţare (învăţare care apare la o anumită vârstă sau într -o anumită etapă de viaţă ), care este rapidă şi aparent independentă de consecinţele comportamentului învăţat. Spalding (1841 –1877) este primul cercetător recunoscut că a studiat fenomenul cunoscut drept imprinting ( Gray, P. H. Spalding and his influence on research in developmental behavior. Journal of the History of the Behavioral Sciences, 3, 1687

179.1967), însă cel care l-a studiat în profunzime și l-a popularizat a fost etologul austriac Konrad Lorenz (1903-1989). Acesta a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1973 împreună cu colegii săi, Nikolaas Tinbergen şi Karl von Frisch, pentru "descoperiri în ceea ce priveşte crearea şi stabilirea de modele de comportamente individuale şi de grup la animale"("for discoveries in individual and social behavior patterns" ), adică pentru descoperirea modalităţii de implantare sau de întipărire, numită imprinting. Practic, Konrad Lorenz, prin intermediul unui experiment simplu realizat pe un domeniu de lângă Viena, a dovedit cum puii de gâscă abia eclozați urmează prima reprezentare pe care o văd în momentul în care ies din găoace, iar această reprezentare poate foarte bine să nu fie mama lor. În cadrul experimentului, puii de gâscă ce și -au văzut mama imediat după eclozare au urmat-o pe aceasta, în timp ce puii de gâscă eclozați în incubator, care au beneficiat de un prim contact cu cizmele autorului experimentului au preferat să îl urmeze pe acesta (Lorenz, 1935). În 1958 Eckhard Hess a susținut de asemenea că atunci când puii de rață eclozează, primul obiect mișcător pe care îl văd e de regulă mama lor, pe care o urmează, dar dacă se întâmplă ca primul obiect mișcător pe care îl văd să fie altul decât mama, îl vor urma pe acela. Puii de rață din exemplul de mai sus acționează în baza unui proces înnăscut, de imprinting (întipărire), ce are loc imediat după naștere atunci când un animal manifestă un comportament înnăscut de căutare a unei clase particulare de stimuli. Odată găsit un astfel de stimul sau un obiect asemănător clasei de stimuli, animalul răspunde cu un comportament de atașament. Fenomenul de  întipărire/întipărire filială  a fost intens studiat de căre biologi și evidențiat cu precădere la păsările nidifuge, reprezentând un mecanism esențial pentru supraviețuire. Fenomenul de imprining este prezent și la ființa umană, practic puiul de om derulează imediat după naștere, asemeni oricărui alt mamifer, un proces de (re)cunoaștere a mamei prin intermediul analizatorilor oral, tactil și olfactiv, iar imprintingul (întipărirea) vizează sfârcul mamei, drept stimul specific pe care nou născutul uman îl caută imediat după naștere. Comportamentul pe care un nou născut, pus pe abdomenul mamei, îl are imediat după naștere susține această teorie (nou-născutul caută sânul mamei, se îndreaptă spre el) (Prior, V., Glaser, D, 2006). 1.3-Tiparelele de atașament 

Observăm că de-o importanță desăvârșită în sănătatea mentală a copilului este relația acestuia din prima clipă de viață cu mama sa/figura de atașament, o relație care trebuie să fie caldă, intimă, coerentă, sinceră și continuă.  Afirmația aceasta a fost întărită de cercetările psihologului Mary Ainsworth care a efectuat observații extinse (studii inclusiv longitudinale n̂ Baltimore, Uguanda) asupra relat    ̦iei mama  ̆copil  s ̦i asupra efectelor separa  r̆ ii timpurii a acestei diade. Rez ultatele (Ainsworth, 1967 ) au evident  ̦iat ca  ̆  experient  ̦ele din prima copila   ̆rie cu mama, sau persoana pe care copilul o cunoaşte ca figura materna  ,̆ duc n̂ timp, pe ma  s̆ ura dezvoltării ̂ psihofiziologice, la formarea unui ntreg bagaj de reprezenta  r̆ i, emoţii, amintiri, comportamente, credinţe, aşteptări privind propria persoana  ,̆ pe ceilalţi şi relaţiile dezvoltate cu ei. Pentru a evalua atașamentul la copii mici cu vârste cuprinse între 12-18 luni, Ainsworth a creat un procedeu de laborator numit “situația străină”, procedeu care implică mai multe episoade: 8

1-mama

și copilul întră în camera experimentală; mama lasă copilul pe podea,  înconjurat de jucării și se așează în partea opusă a camerei. 2- o femeie străină intră în cameră, se așează tăcută un minut, apoi vorbește cu mama un minut, după care încearcă să se angajeze cu copilul într -un joc cu una dintre jucării. 3- mama părăsește camera pe neobservate; dacă copilul nu este supărat, străina se reîntoarce la locul ei și rămâne tăcută. Dacă copilul este supărat, femeia încearcă să -l liniștească. 4-mama se reîntoarce și se angajează în joc alături de copil, în timp ce femeia străină iese neobservată. 5-mama părăsește din nou camera lăsând copilul singur. 6-străina se reîntoarce, dacă copilul este supărat, încearcă să -l liniștească. 7-mama se reîntoarce și străina iese. Fiecare episod e programat să dureze 3 minute, dar poate să fie scurtat atunci când copilul are reacții prea intense sau poate fi prelungit dacă copilul are nevoie de mai mult timp pentru a se implica în joc. Copilul este observat printr- un perete de sticlă cu vedere unidirecțională, de-a lungul întregii secvențe, observațiile fiind  înregistrate. Se urmăresc nivelul de activare al copilului și implicarea lui în joc, plânsul și alte semne de disconfort, apropierea de mama sau încercarea de a atrage atenția acesteia, apropierea față de străină sau dorința de a interacționa cu aceasta. etc. Într-o relație de atașament sigură copilul o va folosi pe mamă ca bază de explorare și va fi stresat în absența ei. Atunci ca  n ̂ d un copil se simte ̂ ameninţat/confuz/pierdut el se ndreaptă ca  t̆ re persoana care l̂ ̂ngrijeşte pentru protecţie şi confort, iar Aisworth a observat astfel cum bebelușii își folosesc figura de atașament (de obicei mama) ca bază de siguranță pentru explorare. In strategia de evitare copilul tinde sa   ̆  ̂şi inhibe comportamentul de ca  u ̆ tare a ataşamentului, şi ̂n strategia de nesiguranţa   ̆ copilul se agaţa   ̆ de mama sa şi evita   ̆ explorarea. Pe baza rezultatelor la cercetările inteprinse, Ainsworth și colaboratorii săi au descris inițial    ̆ trei tipuri dinstincte de atașament , acestea sunt identificate cu certitudine,  m ̂ preuna cu condiţiile familiale care le promovează, ulterior adăugând un al patrulea ( Ainsworth, 1971).    ̆ figurile de ataşament Primul este cel sigur   ̂n care copilul este convins, crede, ştie ca sunt disponibile  s ̦i ̂l vor ajuta daca  ̆  are nevoie de sprijin şi ma  n ̂ ga  î ere. Ava  n ̂ d certitudinea siguranţei copilul va explora lumea curajos. Pentru dezvoltarea acestui stil de ataşament este necesara   ̆ o prezenţa   ̆ materna   ̆ atenta   ̆ la semnalele copilului, interpreta  n ̂ d corect nevoile lui şi ra  s̆ punza  ̂nd cu dragoste. În evaluarea atașamentului după separare, indiferent dacă este supărat sau nu la plecarea mamei, copilul cu atașament bazat pe securitate încearcă să interacționeze cu mama ̂ când aceasta se întoarce, restabiles  ̦te relat  ̦ia de confort, iar apoi se ntoarce la explorarea unei camere pline de juca  r̆ ii. Un copil cu atas  ̦ament sigur se simte va  ̆zut, ̂n sigurant    ̦a   ,̆ alinat  s ̦i securizat  ala  t̆ uri de figura sa de atas  ̦ament (Siegel, 2014) Cercetările de azi asupra atașamentului atât la copil cât și la adult argumentează puternic că modelele securizante de  atașament ne sprijina   ̆  viat  ̦a prin flexibilitate,  ̂nt  ̦elegere de sine  s ̦i us  ̦urint  ̦a  ̆ n̂ crearea conexiunilor cu ceilalt  ̦i. Atașamentul securizant permite individului sa   ̆- s ̦i echilibereze emot  ̦iile, sa  ̆  ̂nt  ̦eleaga   ̆ ce simte,  s ̦i sa   ̆ interact  ̦ioneze cu semenii sa  ĭ n̂ moduri care ofera   ̆ satisfact  ̦ii de ambele pa  r̆  t ̦i (Levine, Heller, 2010). 9

“S-a demonstrat  s ̦tiint    ̦ific ca  ̆  atas  ̦amentul securizant este asociat cu funct    ̦ii  prefrontale integrative care se ocupa  ̆  de reglarea funct    ̦iilor corpului, acordare la ceilalt    ̦i  s ̦i la propria persoana   ,̆ echilibrarea emot    ̦iilor, flexibilitatea mentala   ,̆ potolirea  fricilor, introspect    ̦ia, empatia fat    ̦a  ̆ de ceilalt    ̦i  s ̦i det    ̦inerea unei baze morale puternice. Pentru a rezuma aceasta  ̆  teorie, atunci ca  ̂nd beneficiem de atas  ̦amente securizante, experient    ̦ele noastre relat    ̦ionale sprijina  ̆ dezvoltarea sta  ̆rii de integrare cerebrala  ̆  s ̦i a     ̦̆ t ii mint   flexibilita   ̦ii. Atas  ̦amentul securizant acorda  ̆ flexibilitate deoarece face posibila  ̆ stimularea cres  ̦terii de conexiuni integrative n̂ cortexul prefrontal. Amintim ca  ̆ regiunea prefrontala  ̆  leaga  ̆  cortexul, zona limbica   ,̆ trunchiul cerebral (format  ̦iuni cerebrale implicate n̂ mecanismul neurobiologic al atas  ̦amentului- explicate în ̂ lucrare, n.a ), corpul  s ̦i chiar lumea sociala  ̆ ̂ntr -un ntreg coordonat  s ̦i echilibrat.  Aceasta este puterea relat    ̦iilor de atas  ̦ament de a crea n̂ viet    ̦ile noastre funct    ̦ii   ̆ na  ̆toase“ - (Siegel, 2014, pag 155, 156) adaptative  s ̦i sa In ecuat  ̦ia ce duce la consolidarea acestui model de atas  ̦ament este extrem de importantă prezent  ̦a unui pa  r̆ inte consecvent   ̂n a vedea copilul cu nevoile sale reale, o figură de atașament primar capabilă sa   ̆ ofere sigurant  ̦a   ̆ s  ̦i alinare, lăsa  n ̂ d n̂ acelas  ̦i timp  s ̦i spat  ̦iu copilului (Siegel, 2014; Schore, 1994; Bowlby 1982) Un al doilea tipar este cel al atas ̧amentului bazat pe insecuritate ambivalent–  ̂n

care copilul este nesigur, nu ştie daca  ̆ pa  ̆rintele este disponibil, daca   ̆ ra  s̆ punde sau daca   ̆  ̂l ajuta   ̆ atunci ca  n ̂ d are nevoie. Din cauza acestei nesiguranţe, copilul manifesta  ̆  ̂n permanenţa   ̆ predispoziţia de a tra  ĭ anxietatea separa  r̆ ii, tinde sa   ̆ se agaţe de figura    ̆ pentru a prinde curaj sa   ̆ exploreze lumea, dar în același timp o și respinge materna atunci când primește atenția ei. Acest tipar de ataş ament, n̂ care conflictul este evident, este promovat de un pa  r̆ inte care n̂ primii ani de viat  ̦a   ̆ ai copilului este disponibil şi gata sa  -̆ i ofere ajutorul doar n̂ anumite situaţii, din ca  n ̂ d n̂ ca  ̂nd. În timpul cercetărilor, după o perioadă de separare de figura maternă , copilul ambivalent manifestă rezistență față de aceasta în cursul episoadelor de reîntâlnire. Simultan, copilul ambivalent caută și rezistă contactului fizic. Unii acționează pasiv, alții plâng după mamă, dar manifestă rezistență când ea se apropie ( Ainsworth, 1971). De exemplu plâng pentru a fi luați în brațe, dar imediat după ce sunt luați țipă pentru a fi lăsați jos. Acest model de atas  ̦ament apare adesea la copiii ce sunt expus  ̦i la un comportament inconsecvent sau intruziv din partea unui pa  r̆ inte, sau a ambilor pa  r̆ int  ̦i. Copilul chiar dacă  s ̦tie ca   ̆ este va  z̆ ut, sau chiar daca   ̆ este alinat, relat  ̦ia cu pa  r̆ intele sa  u ̆ nu se construies  ̦te pe un mod care sa   ̆ inspire ̂ncredere ( Siegel, 2014).  Al treilea tipar este atas ̧amentul evitant bazat pe insecuritate-  ̂n care copilul nu are

deloc certitudinea ca   ̆ i se va ra  s̆ punde n̂ mod pozitiv la solicita  ̆rile lui de atenţie şi grija   ̆ ci, din contra  ,̆ se aşteapta   ̆ sa   ̆ fie respins, sa   ̆ nu primeasca  ̆  atenţie şi  ̂ngrijire, sa  ̆ nu î fie satisfa  c̆ ute nevoile de apropiere. Acest tipar de ataş ament apare ca efect al respingerilor permanente ale figurii materne, atunci ca  n ̂ d copilul se apropie de ea pentru a ca  u ̆ ta ma  n ̂ ga  î ere sau protecţie. După separare, copilul nesigur- evitant evită  în mod evident interacțiunea cu mama în decursul episoadelor de reîntâlnire cu ea. Astfel de copii dau mamei puțină atenție când aceasta se află în cameră, și deseori nu par deranjați atunci când ea pleacă. Dacă totuși manifestă disconfort,  sunt la fel de ușor de liniștit de către femeia străină ca și de către mamă ( Ainsworth, 1971). 10

Concluzia la care s-a ajuns este ca  ,̆  ̂n urma experient  ̦elor copilului de a nu fi fost va  z̆ ut sau alinat pe parcursul primului an de viat  ̦a  ̆ ala  t̆ uri de pa  r̆ inte/figura de atașament primar, n̂ el se activeaza   ̆ un model de evitare ca ra  s̆ puns la relat  ̦iile ce    ̆ lega  t̆ uri afective ( Siegel, 2014). Este un ra  s̆ puns adaptativ de evitare care implica asigură supraviet  ̦uirea copilului, iar n̂ ecuat  ̦ia care sust  ̦ine dezvoltarea acestui tipar se ga  s̆ es  ̦t e n̂ general unul sau ambii pa  r̆ int  ̦i care au dezvoltat la ra  n ̂ dul lor o relat  ̦ie de evitare cu copilul. “Modelul acesta   ̦t ̂ i spune: nu am nevoie de această persoana  ̆ (pa  r̆ intele/figura de atas  ̦ament ) pentru ca  ̆  am aflat ca  ̆ nu-mi ofera  ̆  nimic atunci ca  ̂nd am nevoie de o ̂   ̦a  ̆ practic, sa  ̆- s ̦i minimizeze nevoile de atas  ̦ament. lega  ̆tura  ̆ sau confort  – individul nvat   Adoptarea modelului evitant ̂n relat    ̦iile apropiate te face sa  ̆   te simt    ̦i deconectat de ceilalt    ̦i  s ̦i de emot    ̦iile  s ̦i nevoile tale. Acesta este sinele deconectat al atas  ̦amentului evitant” - (Siegel, 2014, pag. 160)  În timpul cerceta  r̆ ilor inteprinse, Ainsworth a observat apariţia unor situaţii n̂ care copiii au manifestat o varianta   ̆ dezorganizata   ̆ a unuia dintre tipurile principale identificate, de regula  ̆  cel nesigur ambivalent și cel nesigur evitant. Astfel a fost introdus un al patrulea tip de atas  ̦ament, tiparul dezorganizat . Dezvoltarea acestui model deviant, dezorganizat a fost observata   ̆  ̂n cazul copiilor abuzat  ̦i fizic, cu traume produse de neglijent  ̦a severa  ̆ a pa  r̆ int  ̦ilor, sau ai ca  r̆ or pa  r̆ int  ̦i sufereau de patologii psihice ( Ainsworth, 1971 ). Abuzul fractureaza   ̆ relat  ̦ia dintre copil s  ̦i pa  r̆ inte, produce o situat  ̦ie imposibila   ̆ pentru mintea copilului, prin fragmentarea sentimentului de sine (Siegel, 2014). După separare, copiii dezorganizați manifestă adeseori comportamente contradictorii, haotice, derutante ( Main&Hesse, 1990). De exemplu, se apropie de mamă cu ocazia reîntâlnirii, dar au grijă să nu o privească și s -o evite, iar când sunt lăsați jos din brațe încep să plângă. Unii par a fi dezorientați, aparent nu au emoții, iar alții par deprimați ( Ainsworth, 1971). Atas  ̦amentul dezorganizat este prezent  s ̦i  ̂n familiile unde, des  ̦i nu există abuzuri fizice, copilul are parte de ̂    ̆ima  n experient  ̦e repetate n̂ care comportamentul pa  r̆ intelui este nspa ̂ ta  t̆ or sau derutant pentru el.. Pa  r̆ int  ̦ii care manifesta   ̆  ̂n repetate ra  n ̂ duri accese de furie de exemplu fat  ̦ a  ̆ de copiii lor (sau n̂ fat  ̦a acestora) pot produce o stare de alarmă n̂ copil, care duce la dezvoltarea unui atas  ̦ament dezorganizat ( Siegel, 2014). Main şi Hesse (1990) au ara  t̆ at ca  ̆  acest stil de ataşament este favorizat de mame care sunt    ̆ preocupate sa   ̆ pla  n  înca ̂ ga   ̆ o figura  ̆ pa  r̆ inteasca   ̆ pierduta  ̆  ̂n timpul copila  r̆ iei lor, sau ̂ care au suferit ele nsele abuzuri fizice sau sexuale n̂ copila  r̆ ie. Comportamentul înspăimântător, temător și derutant al părintelui creează o stare de panică, numită “frica fără soluție” care este sursa empirică a acestui răspuns de atașament destructurat, atât de neobișnuit și îngrijorător ( Siegel, 2014). Main și colegii săi au reușit să întărească argumentele ce susțin o trans mitere transgenerațională a pattern-urilor de atașament, arătând că starea mentală a  părinților legată de atașament poate prezice pattern -ul atașamentului ce -l dezvoltă  proprii lor copii  (Main, Hesse, 1990; Madigan, 2006). “Problema cu a fi speriat de o figura  ̆   de atas  ̦ament este că activeaza  ̆   doua  ̆  circuite   ̆ ̂mpreuna   ,̆ și pun copilul într -un diferite n̂ creier, care pur  s ̦i simplu nu funct    ̦ioneaza  paradox biologic. Unul este stra  ̆vechiul trunchi cerebral care mediaza  ̆   react    ̦iile de   ̆   cel de al doilea circuit este supraviet    ̦uire. Copilul trebuie sa  ̆   fugă de sursa fricii!. Insa sistemul de atas  ̦ament localizat și n̂ zona limbica   ,̆  s ̦i care atunci ca  ̂ nd copilul este 11

speriat, îl stimulează sa  ̆   caute prezent    ̦a figurii de atas  ̦ament pentru a fi protejat  s ̦i alinat. Problema este ca  ̆   nu te pot    ̦i apropia  s ̦i fugi, n̂ acelas  ̦i timp, de aceeas  ̦i  persoana  ̆. Prin urmare, atunci ca  ̂nd o figura  ̆  de atas  ̦ament este sursa fricii, devenim  fragmentat    ̦i” - (Siegel, 2014, pag. 162) Pe durata  întregii vieți atas  ̦amentul dezorganizat face individul vulnerabil în multe moduri. De exemplu s-ar putea să creeze dificulta   t̆  ̦i  ̂n capacitatea de echilibrare a emoțiilor, în dezvoltarea de relații pozitive, și chiar în capacitatea de a gândi clar în condiții de stress. Mai mult, atas  ̦amentul dezorganizat cres  ̦te riscul de a dezvolta o fragmentare n̂ continuitatea cons  ̦tiint  ̦ei, stare numita   ̆ ca disociere —s  ̦i care presupune separarea emot  ̦iilor de amintiri, sau a ga  n ̂ durilor de act  ̦iuni—  fapt ce pune mult la încercare starea de bine ( Siegel, 2014). Sintetizând ideile prezentate pa  n ̂  a  ̆  ̂n acest punct, putem sa   ̆ afirma  m ̆ ca  ̆ atas  ̦amentul    ̆ ca un sistem, care s -a vorbes  ̦t e n̂ fond despre un mecanism ce funct  ̦ioneaza dezvoltat evolutiv n̂ scopul de a ment  ̦ine individul n̂ sigurant  ̦a   ̆  n̂ ca  ̆  din primele zile de existent  ̦a  .̆ Sistemul permite copilului: a) sa   ̆ caute proximitatea pa  r̆ intelui (căutarea siguranței/ nevoia de apropiere, siguranță, confort) b) sa   ̆ mearga   ̆ la pa  ̆rinte n̂ momentele de suferint  ̦a  ̆ pentru alinare, ca sursa   ̆ de refugiu sigur (obținerea siguranței, îndeplinirea nevoii, trăirea sentimentului de siguranță, confort) c) sa   ̆ internalizeze relat  ̦ia cu pa  r̆ intele ca un model la  u ̆ ntric al unei baze sigure (introiectarea siguranței- lumea internă fiind sigură, lumea externă începe să devină de asemenea sigură) Sentimentul de securitate  se cla  d ̆ es  ̦te pe baza experient  ̦elor repetate de conectare    ̆ cu figura care constituie obiectul atas  ̦amentului.  Impactul acestor conjugata    ̆ a buna  s̆ ta  r̆ ii care le experient  ̦e este acela de a oferi copiilor o percept  ̦ie la  u ̆ ntrica permite sa   ̆ iasa   ̆ ̂n lume pentru a explora s  ̦i a face noi conexiuni cu alt  ̦ii.  În încercarea de a înțelege cât mai bine diferențele dintre tipurile de atașament la copii, cercetătorii și-au axat atenția și pe comportamentul persoanei care îngrijește copilul, de obicei mama, și capacitatea acesteia de a oferi copilului o bază de securitate, capacitatea de a-și modela răspunsurile în funcție de nevoile copilului, în special în primul an de viață ( Stewart, 1973; Atkinson, 2002). Pentru Bowlby (1982, 1988) conceptul de bază de siguranță a reprezentat “inima teoriei atașamentului”, și a postulat că atunci când figurile atașamentului primar reușesc să ofere această bază de siguranță, copiii sunt încrezători în disponibilitatea părinților și în capacitatea acestora de a le înțelege nevoile și a le răspunde pe măsură, ceea ce -i face să exploreze netemători lumea. După cum l-a creionat însăși Bowlby (1982, 1988), conceptul “bazei de securitate” implică două componente: o bază de securitate – din care copilul merge să exploreze lumea; și un rai al siguranței  – în care copilul știe că se poate întoarce în momentele de distress. Aceste două componente duc în timp la formarea unui script cognitiv-afectiv al siguranței. “Avem nevoie încă de la naștere și pe tot parcursul vieții sa  ̆   fim va  ̆zut    ̦i, sust    ̦inut    ̦i  s ̦i   ̆ ca  ̆  viat  alinat    ̦i pentru a ne simt    ̦i ̂n sigurant    ̦a  ̆. Sa  ̆  fim va  ̆zut    ̦i ̂nseamna   ̦a noastra  ̆ mentala  ̆  interioara  ̆  este perceputa  ̆   dincolo de comportamentul exterior. Persoana n̂

12

  ̆ ruia ne afla  ̆m ne aude pla  ̂nsul,  s ̦̂ i da  ̆  seama care ne este nevoia s  ̦i apoi ne grija ca   ̆   ̂nseamna  ̆  ca  ̆  suntem protejat  ̂mplines  ̦te acea nevoie. A fi n̂ sigurant    ̦a   ̦i de pericole  s ̦i ̂   ̆ ca   ,̆ atunci ca  ̂nd nu speriat    ̦i de persoana care are grija  ̆   de noi. A fi alinat, nseamna ̂ suferim, ra  ̆spunsul ngrijitorului ne face sa  ̆  ne simt    ̦im mai bine. Ca  ̂ nd avem nevoie de   ̂iere suntem ̂mbra    ̦̆t i s ̦a  ̦t i. Iar toate acestea- a fi va  ̆zut, a fi n̂ sigurant  ma  ̂nga   ̦a   ,̆ sust    ̦inut  s ̦i a fi alinat de fiecare data  ̆ ca  ̂nd e nevoie-  ne ofera  ̆  un sentiment complet de   ̆ ̂n  ̦t eleaga   ̆   viat  securitate cu pa  ̆rintele. Pa  ̆rintele trebuie sa  ̆  vada  ̆  s ̦i sa   ̦a interioara  ̆ a copilului, cognit    ̦ia, emot    ̦iile, ferestrele de percept    ̦ie, nu doar comportamentul.   ̆ rinte” - (Siegel, 2014, pag.153) Sigurant    ̦a este obligat    ̦ia primara  ̆ a fieca  ̆rui pa “Modalitatea n̂ care reus  ̦im sa  ̆  ne adapta  ̆m la atas  ̦amentele primare din familiile noastre de origine ne organizeaza  ̆   mintea, fa  ̆ ca  ̂ndu-ne sa  ̆  aborda  ̆m relat    ̦iile sociale ̂ntr -o maniera  ̆ specifica   ,̆ maniera  ̆   ce este aplicata  ̆   ulterior n̂ afara familiei. Folosirea vechilor adapta  ̆r i n̂ situat    ̦ii noi, cu profesorii, prietenii, apoi n̂ relat    ̦iile cu partenerii ̂   ̆ resc vechile noastre modele de adaptare. de viat    ̦a  ̆  recreeaza  ̆  experient    ̦e care nta  Ajungem  n̂ situat    ̦ia de a crede cu ta  ̆ rie ca   ,̆ de exemplu, lumea este un loc sterp din  punct de vedere emot    ̦ional (evitare) sau unul pe care nu te pot    ̦i baza din acest punct    )”  de vedere, unul care debordeaza  ̆   de incertitudine (ambivalent    ̦a ̆ - (Siegel, Hartzell, 2013, pag. 142, 143) 1.4-Memoria implicită. Memoria explicită. Neuronii oglindă. Asimetria celor două emisfere cerebrale

Mutându-ne atenția asupra memoriei, avem și aici la dispoziție ra  s̆ punsuri incitante asupra modului în care experiențele cele mai timpurii de atașament structurează nu doar răspunsul individului la pericol, ci întreaga sa personalitatea, prin influența implicită ce o au în dezvoltarea structurilor cerebrale. Schore ( 1994, 2002) afirmă fără echivoc că dezvoltarea neurolopsihologică sănătoasă în copilăria timpurie se sprijină pe responsivitatea armonizată a figurilor de atașament, copilul nefiind doar afectat de aceste interacțiuni, ci dezvoltarea în sine este un fenomen ce impune nevoia interacțiunilor de tip creier la creier (brain to brain ), iar o dezvoltare echilibrată are la bază o relație pozitivă și coerentă de atașament primar, o relație pozitivă între copil și mama sa (figura primară de atașament) (Schore, 1994). Este un ̂ fapt cunoscut ca   ̆ la nceputul viet  ̦ii, creierul copilului format din miliarde de neuroni (ce reprezintă baza structurală a creierului) este organul cel mai puțin diferențiat, în comparație cu restul organelor corpului uman, iar dezvoltarea sa depinde în mare parte de felul în care maturizarea programată genetic a sistemului nervos central este modelată de experiența interpersonală, deci în acest context de experiența nou născutului cu obiectul său primar de atașament (mama/figura maternă -persoana care îngrijește copilul). Datorită neuronilor (ce reamintim că reprezintă baza structurala a creierului), creierul copilului este capabil sa   ̆ ra  s̆ punda   ̆ experient  ̦ei prin modificarea conexiunilor dintre celulele nervoase. Siegel (Siegel, 2014; Schore 2002) arată că ceea ce se înregistrează la nivel mental ca “experiență” corespunde la nivel neuronal cu modele de activare a celulelor cerebrale, iar aceste modele de declanșare neuronale stabilesc conexiuni sinaptice în creier care determină natura structurii și natura funcționării sale. Citându-l pe psihologul Donald Hebb, Siegel scrie că “neuronii care se declanșează împreună sunt conectați”  (Siegel, 2014, p.26), astfel 13

când stimuli primiți de bebeluș (ca de exemplu atingerea/mângâierea mamei, vocea ei liniștitoare, privirea ei calmă, etc) declanșează activitate în creier, acei neuroni care se declanșează sincronizat se conectează și stabilesc o rețea neuronală, care asociază oricare sau toți acești stimuli maternali cu un sentiment de siguranță. În acest mod experiența, în special experiența repetată, formează și consolidează circuitele creierului ( Schore, 2002; Siegel, 2014). “Aceste conexiuni sunt o modalitate eficienta  ̆ ̂n care creierul reus  ̦e s ̦te sa  ̆ ̂ s ̦i aminteasca  ̆  experient    ̦a. Structura creierului î formeaza  ̆  funct    ̦ia. In schimb funct    ̦ia creierului creează mintea. Des  ̦i informat    ̦iile genetice determina  ̆  s ̦i ele aspecte  fundamentale ale anatomiei creierului, experient    ̦ele cee mai timpurii sunt cele care creeaza  ̆ conexiunile unice fieca  ̆ rui individ  s ̦i dau forma structurii de baza  ̆   a creierului   ̆ u. Astfel, experient  sa   ̦ele dau n̂ mod direct forma structurii creierului  s ̦i creeaza  ̆ mintea care defines  ̦te cine suntem”- (Siegel, Hartzell, 2013, pag 52 ) Memoria este modul n̂ care creierul ra  s̆ punde experient  ̦ei crea  n ̂ d noi conexiuni neuronale, sau mai corect spus memoria este maniera n̂ care experient  ̦a da   ̆ forma conexiunilor neuronale, astfel ca   ̆ tiparele de transmitere a impulsurilor din creier ̂ sunt modificate ntr-un fel sau altul. Memorarea este un proces esent  ̦ial pentru sistemul nervos, și care presupune persistent  ̦a ̂ntr-un anumit interval de timp a unor “urme” la  s̆ ate de evenimente/experient  ̦a  .̆ Dupa  ̆  durata urmelor respective n̂ SN, exista   ̆ trei tipuri de memorie (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006): -memoria imediata  ̆- cu o persistent  ̦a   ̆ a urmelor de ca  t̂ eva secunde.   ̆- persistent  ̦a fiind de ordinul minutelor. -memoria de scurta  ̆ durata   ̆- cu o persistent  ̦a   ̆ de ordinul deceniilor. -memoria de lunga  ̆  durata Din perspectiva studiului n̂ ca  m ̂ pul atas  ̦amentului memoria este privita   ̆ mai mult prin prisma celor doua   ̆ modalita   t̆  ̦i majore n̂ care sunt fa  c̆ ute conexiunile neuronale ce asigura   ̆ formarea “urmelor”, modalita   t̆  ̦i ce sunt prezentate de Siegel ca fiind cele   ̆   s ̦i explicită. doua   ̆ forme ale memoriei: implicita Memoria implicita  ̆-are ca rezultat crearea de circuite cerebrale speciale, care sunt responsabile pentru generarea emot  ̦iilor, ra  s̆ punsurilor comportamentale, percept  ̦iilor  s ̦i, probabil, de codificarea senzat  ̦iilor corporale. Memoria implicita   ̆ este o forma   ̆ timpurie de memorie nonverbala   ̆ care este prezenta   ̆  ̂nca   ̆ de la nas  ̦tere ̂ (posibil chiar de dinainte de nas  ̦tere-  ̂n viat  ̦a intrauterina  )̆  s ̦i continua   ̆ pe ntreaga durata   ̆ a viet  ̦ii. Un alt aspect important legat de memoria implicita   ̆ sunt as  ̦a numitele modele mentale- ce definesc maniera n̂ care creierul creeaza   ̆ rezumate ale experient  ̦ei. Aceste modele slujesc ca instrument de filtrare a informat  ̦iilor, ca nis  ̦te lentile prin care se anticipeaza   ̆ viitorul,  s ̦i se decide act  ̦iunea. Cu ajutorul lor, mint  ̦ile noastre creeaza   ̆ generaliza  r̆ i ale experient  ̦elor repetate ( Siegel, 2014): “De exemplu daca  ̆  un copil se simte reconfortat ca  ̂nd mama lui ra  ̆spunde la ̂   ̂ t prezent  semnalele sale de suferint    ̦a   ,̆ el va generaliza experient    ̦a, astfel nca   ̦a mamei   ̆ . La orice suferint    ̆   viitoare, modelul sa  ̆ u lui î va da senzat    ̦ia de confort  s ̦i sigurant    ̦a   ̦a   ̆   o caute pentru a - s ̦i rega  ̆si mental al relat    ̦iei cu mama se va activa, fa  ̆ ca  ̂ndu-l sa linis  ̦tea. As  ̦adar relat    ̦iile noastre de atas  ̦ament ne afecteaza  ̆  modul n̂ care î vedem ̂   ̦ine. Prin experient   pe ceilalt    ̦i  s ̦i ̂n care ne vedem pe noi ns   ̦e repetate cu obiectele atas  ̦amentului nostru, mintea noastra  ̆   creeaza  ̆  modele pentru felul n̂ care î ̂   ̦ine. In exemplul de mai sus, copilul  percepem pe ceilalt    ̦i  s ̦i n̂ care ne vedem pe noi ns ̂   ̦i o vede pe mama lui ca sursa  ̆ de confort  s ̦i sigurant    ̦a   ,̆  s ̦i implicit se percepe pe el nsus ca pe cineva capabil sa  ̆- s ̦i influent    ̦eze mediul  s ̦i sa  ̆ - s ̦i satisfaca  ̆ nevoile. Aceste modele 14

creeaza  ̆  un filtru care structurează modul n̂ care ne canaliza  ̆m percept    ̦iile  s ̦i ne   ̆  ca filtre ne construim ra  ̆spunsurile la lume. Cu ajutorul acestor modele ce act    ̦ioneaza   ̆ m modalita    ̦̆ t i specifice de a vedea s  ̦i de a fi”  – (Siegel, Hartzell, 2013, pag dezvolta 117 ). O caracteristica   ̆ fascinanta   ̆ a memoriei implicite este ca   ̆  ̂n clipa n̂ care o astfel de amintire este recuperată de exemplu în viața adultă, individul nu are senzat    ̦ia ca  ̆ ̂ s ̦i amintes  ̦te ceva , el nefiind cons  ̦tient ca   ̆ aceasta   ̆ experient  ̦ a  ̆ la  u ̆ ntrica   ̆ este provocata   ̆ de ceva din trecut . Astfel, emot  ̦ii, senzat  ̦ii corporale, comportamente, interpreta  r̆ i date unor percept  ̦ii  s ̦i predispozit  ̦ii mentale ale modelelor mentale inconștiente formate  în copilărie, pot influent  ̦a experient  ̦a din viața adultă (percept  ̦ie/comportament), fa  r̆  a  ̆ ca individul să realizeze că este structurat de trecut, și asta pentru că creierul este capabil să înregistreze amintiri ocolind canalele ̂ ̂    ̆ ca  ̆  ̂n memoria implicita   ̆ se pot nregistra atent  ̦iei cons  ̦tiente. Acest lucru nseamna evenimente de care individul nu este cons  ̦tient ( Siegel, 2014; Schore, 2002). Memoria explicita  ̆- Dupa   ̆ primul an de viat  ̦a  ,̆ dezvoltarea structurii cerebrale numite hipocamp permite aparit  ̦ia unui ansamblu de circuite care face posibila   ̆ funct  ̦ionarea celui de-al doilea tip de memorie, memoria explicita  ̆ . Ea include doua  ̆  componente: memoria semantica  ̆  sau factuala   ,̆ care poate fi accesata   ̆  ̂n jurul va  r̂ stei de un an  s ̦i ̂  juma  t̆ ate,  s ̦i memoria autobiografica  ̆, ce ncepe a se dezvolta n̂ jurul va  r̂ stei de doi ani. Perioada anterioara  ̆  momentului ca  n ̂ d memoria autobiografica  ̆  nu este    ̆ se numes  ̦te amnezie infantilă,  fiind vorba aici de un fenomen al disponibila ̂   l̂ nit n̂ toate culturile umane; el nu este legat n̂ nici un procesului de dezvoltare nta fel de vreo trauma  ,̆ ci este un fenomen datorat faptului ca   ̆ anumite structuri din ̂    ̆  suficient (Siegel, 2014). Spre deosebire de memoria creier nu s-au dezvoltat nca    ̆ a aducerii implicită,  ̂n clipa ca  n ̂ d accesa  m ̆ memoria explicita  ,̆ avem senzat  ̦ia la  u ̆ ntrica ̂ aminte. Participarea atent  ̦iei cons  ̦tiente este necesara   ̆ procesului de nregistrare n̂ cazul ambelor forme de memorie explicita  .̆ Particularitatea memoriei autobiografice consta   ̆  ̂n faptul ca   ̆ presupune o percept  ̦ie asupra sinelui s  ̦i a timpului. Siegel sust  ̦ine ca   ̆ instalarea memoriei autobiografice presupune ca o parte a creierului sa   ̆  fie suficient de dezvoltata   ̆ pentru aparit  ̦ia unui asemenea tip de amintire, iar aceasta se  ̂nta  m ̂ pla  ̆  mai mai exact n̂ jurul va  r̂ stei de doi ani, fiind vorba de parte a creierului numita   ̆ cortexul prefrontal. Aceasta   ̆ parte din anatomia cerebrala   ̆ este extrem de importanta   ̆  ̂n desfa   s̆  ̦urarea unei largi game de procese, inclusiv memoria    ̆, cons  ̦tiint  ̦a de sine, flexibilitatea n̂ ra  s̆ puns, reglarea emot  ̦iilor, autobiografica capacitatea de introspect  ̦ie, de a analiza mintea, conectarea cu ceilalți, etc. Tocmai acestea sunt procesele psihice care sunt modelate de atas  ̦ament (Siegel, 2014). Până însă la formarea memoriei explicite, schița inițială a minții copilului este deja formată, și are la bază tiparelele de comunicare interpersonală ce se stochează în memoria implicită. Aceste tipare de comunicare interpersonală (dintre copil și figura de atașament) sunt practic internalizate de copil ca o colecție de tipare structurate, cunoscute sub denumirea de “sine”. La nivelul reprezentărilor acționale implicite— de exemplu modelele interne de lucru ale atașamentului— mediul reprezintă mesajul, iar structura dialogului copilului cu cei de care depinde supraviețuirea sa, devine structura inițială a lumii sale interne. La un nivel foarte simplist, toate elementele din comunicarea non-verbală a copilului care produc un răspuns acordat 15

din partea părintelui sunt reținute, în timp ce tot ceea ce produce un răspuns care tinde spre respingere (sau care nu este recunoscut) este exclus. Așa cum au dezvăluit cercetările lui Main ( 1990), regulile pe care copilul le desprinde din aceste schimburi timpurii guvernează nu doar comportamentul lui, ci și ceea ce se va lăsa să simtă, să dorească, să gândească și săsă -și amintească. Aceste reguli sunt encodate în modelul intern de lucru al copilului, care conservă cunoștințele istoriei lui de atașament și care îi modelează relațiile din prezent și din viitor atât cu ceilalți, cât și cu el însuși (Main, 1990; Siegel, 2014). Neuronii oglindă- Sarcina esențială a primului de an viață a oricărui individ este crearea unei legături afective de atașament sigure cu persoana care -l îngrijește, însă pentru ca acest lucru să fie posibil am observat că această persoană/figura de atașament trebuie să fie în fie  în rezonanță cu copilul, trebuie să fie acordată psihologic și biologic la nevoile copilului, la dinamica acestor nevoi impuse de fenomenul natural al dezvoltării. Siegel (2014) e de pa    rere r̆ ere ca      ̆ nca ̂      de  ̆ de dinainte de aa -  ̦ s ̦i dezvolta cons  ̦  ̦tiint tiint  ̦  ̦a de sine, copilul c opilul mic   ̦ s ̦̂ i regleaza     emot  ̆ emot  ̦  ̦iile iile cu ajutorul pa    rintelui, r̆ intelui, mai exact se produce o reglare de tip creier-la creier (brain to brain regulation),   n̂ care un rol important l̂  joaca     cortexul  ̆ cortexul prefrontal (regiune corticală asupră căruia vom reveni în lucrare) al ̂     ”̆ practic de la pa    rinte pa    rintelul. r̆ intelul. Copilul “mprumuta r̆ inte funct  ̦  ̦iile iile zonei corticale ̂      modelele prefrontale pentru aa -  ̦ s ̦i echilibra emot  ̦  ̦iile iile (mprumuta  ̆ modelele parentale de reglare emot  ̦  ̦ionala ionala     ̆), ), introiecteaza     totodata  ̆ totodata     s  ̆   ̦ s ̦i reflexia pa    rintelui r̆ intelui   ̦ s ̦i astfel se identifica     pe  ̆ pe sine (se dezvolta     cons  ̆ cons  ̦  ̦tiint tiint  ̦  ̦a de sine: eu sunt eu, deci nu sunt tu) s  ̦  ̦i ncepe ̂ sa     ̆-  ̦ s ̦i dezvolte modelele sale interne prin care se identifica     ̆ pe sine, dar s  ̦  ̦i pe sine n̂ relat  ̦  ̦ie ie cu ceilalt  ̦  ̦i,i, iar toate acestea î sprijina     ̆ dezvoltarea   dezvoltarea cortexului sa    u oferindu -i ̆ prefrontal, oferinduastfel copilului accesul la o cons  ̦  ̦tiint tiint  ̦   a  de  ̆ de sine tot mai bogata    ,̆ la capacitatea de a se ̂     ”̆ de la pa    rinte nt ̂   ̦  ̦elege elege pe sine   ̦ s ̦i pe alt  ̦  ̦ii. ii. In procesul prin care copilul “mprumuta r̆ inte anumite tipare de reglare emot em ot  ̦  ̦ionale, ionale, un rol important l̂ au   ̦ s ̦i ceea ce specialis  ̦  ̦tii tii n̂ neuros  ̦  ̦tiint tiint  ̦  ̦e au definit cu termenul de neuroni oglinda    ̆ . Aces  ̦  ̦tia tia reprezinta     ̆ o clasa     ̆ speciala     de  ̆ de celule nervoase, cu un rol deosebit n̂ cunoas  ̦  ̦terea terea directa    ,̆ automata     ̆ a ̂     tor. mediului nconjura t̆ or. Aces  ̦  ̦ti ti neuroni corticali sunt activat  ̦  ̦i nu doar atunci ca    nd n ̂ d este      ̆ o act  ̦  ̦iune, ndeplinita ̂ iune, ci   ̦ s ̦i atunci ca     ̂nd nd individul observa     ̆ cum aceeas  ̦  ̦i act  ̦  ̦iune iune este      ̆ de altcineva, ei reprezenta    nd realizata n iunile, ̂ d mecanismul neural prin care act  ̦  ̦iunile, ̂   ̦  ̦elese intent inte nt  ̦  ̦iile iile   ̦ s ̦i emot  ̦  ̦iile iile altora pot fi nt elese n̂ mod automat. Neuronii oglinda     au  ̆ au fost init  ̦  ̦ial ial descoperit  ̦  ̦i n̂ cortexul frontal premotor al maimut  ̦  ̦elor elor (Rizzolati, 1990), iar ulterior ss -a constatat prezent  ̦  ̦a acestora s  ̦  ̦i n̂ lobul parietal inferior, adică a unor neuroni care declanșeau impulsuri nu numai în timpul mișcărilor autoinițiate, ci și în timpul observării acelor mișcări la alte maimuțe ( Siegel, 2014, Schore, 2002). Caracteristica lor definitorie este data     de  ̆ de stra    nsa n ie dintre informat  ̦  ̦iile iile motorii ̂ sa relat  ̦  ̦ie pe care le codifica     ̆   ̦ s ̦i informat  ̦  ̦iile iile vizuale la care ra    spund, s̆ pund, puna    nd n t̆ ura     zonele  ̆ zonele ̂ d n̂ lega    tura creierului responsabile pentru procesarea senzoriala     s  ̆   ̦ s ̦i pentru cea motorie. Sistemul neuronilor oglinda     este  ̆ este implicat ata    t̂ n̂ repetarea imediata     a  ̆ a act  ̦  ̦iunilor iunilor realizate de alte persoane, ca    t̂   ̦ s ̦i n̂ nva ̂       ̦ t̆  ̦area area comportamentelor prin imitare, și interesant este că reproduc sau simulează în creierul nostru acțiunea celorlalți. Observarea unei act  ̦  ̦iuni iuni furnizeaza     ̆ nsa ̂      ̆ doua     ̆ tipuri de informat  ̦  ̦ii: ii: ceea ce se desfa      ̦ s̆  ̦oara oara   ̦ s ̦i de ce se ̂      capabili desfa      ̦ s̆  ̦oara oara    ,̆ neuronii oglinda     sunt  ̆ sunt nsa  ̆ capabili nu doar sa     ̆ react  ̦  ̦ioneze ioneze la un simplu ̂   ̦  ̦eleaga stimul, ci   ̦ s ̦i sa “nt eleaga     ̆” sensul   ̦ s ̦i scopul acelui stimul, astfel ei fiind “responsabili” ̂   ̦  ̦elegerea elegerea intent  ̦  ̦iilor. iilor. Practic exact aceeas  ̦  ̦i neuroni se activeaza     ̆   ̦ s ̦i ca    nd n   ̦ s ̦i pentru nt ̂ d 16

individul observa     s  ̆ s  ̦  ̦i  nt ̂   ̦  ̦elege elege intent  ̦  ̦ia ia altuia, ca   ̦ s ̦i atunci ca     ̂nd nd   ̦ s ̦i-ar imagina ca     face  ̆ face el nsus ̂   ̦  ̦i ceea ceea ce a observat la cela     ̆lalt. lalt. Daca     ̆ observa  observa    m  ridica     un  ̆ un pahar ̆ pe cineva ca     ̆ ridica cu apa     s  ̆   ̦ s ̦i l̂ duce spre gura     (observa  ̆ (observa    m ia ca     vrea  ̆ vrea sa     bea),  ̆ bea), n̂ creierele noastre se ̆ intent  ̦  ̦ia activeaza     ̆ aceeas  ̦  ̦i neuroni (des  ̦  ̦i doar observa    m ia) ca   ̦ s ̦i n̂ cazul celuilalt care ̆ intent  ̦  ̦ia)      ̆ sa intent  ̦  ̦ioneaza ioneaza  sa     execute  ̆ execute comportamentul, și asta pentru că neuronii oglindă par să simuleze în noi atât comportamentul observat al altora, cât și stările mentale pe care ̂   ̦  ̦elege le implică. Capacitatea unui individ de a nt elege starea emot  ̦  ̦ionala ionala a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe cela    laltl̆ alt-  adica     ̆ empatia, este legata     ̆   ̦ s ̦i ea de neuronii     .̆ Cerceta    rile      ̆ oglinda r̆ ile de imagistica     au  ̆ au ara    tat t̆ at ca     ̂  ̆ n̂ timp ce observa    m ionala ̆ starea emot  ̦  ̦ionala a altor persoane, sunt activate aceleas  ̦  ̦i structuri neuronale care sunt activate atunci ca    nd n ĭ m noi noi ̂ns ̂   ̦  ̦ine ine emot  ̦  ̦iile iile respective respect ive ( Allen,  Allen, Fonagy, 2002; Schore, 2002; Gallese, Gallese, ̂ d tra    im r̆ ii cu el, neuronii oglinda     ̆ se 2001; Siegel, 2014). Prin prezent  ̦  ̦a altuia,   ̦ s ̦i a conecta    rii activeaza    ,̆   ̦ s ̦i î ofera     practic  ̆ practic individului posibilitatea sa      ̆ nt ̂   ̦  ̦eleaga eleaga     intent  ̆ intent  ̦  ̦ia ia celuilalt, dar și să o învețe, învețe, iar când doi indivizi (diada mamămamă -copil de exemplu) sunt acordat  ̦  ̦i unul la altul, sunt conectat  ̦  ̦i – neuronii oglinda     sunt  ̆ sunt activat  ̦  ̦i n̂ ambele creiere, astfel încât  între ei se formează un adevărat circuit la rezonanței bio -psihologice (Schore 2002; Siegel, Sie gel, Bryson, 2011). Circuitul rezonant  ̦  ̦ei ei se formeaza     ̆   ̦ s ̦i opereaza     ̆ n̂ lega    tura t̆ ura     ̆ cu modul mod ul n̂ care pa    rintele r̆ intele este acordat sau nu la copilul sa    u rii, ̆ n̂ perioada primei copila     ̆rii, ca    nd n amentului sunt n̂ plina     dezvoltare.  ̆ dezvoltare. ̂ d mecanismele implicate n̂ mecanismul atas  ̦  ̦amentului Acest circuit al rezonant  ̦  ̦ei ei este esent  ̦  ̦ial ial pentru dezvoltarea   ̦ s ̦i funct  ̦  ̦ionarea ionarea optima     a  ̆ a zonei corticale prefrontale, care este implicata   ̆ n̂ reglarea emot  ̦  ̦iilor, iilor, capacitatea de empatie, capacitatea de introspect  ̦  ̦ie, ie, deci deci de ̂nt n̂   ̦ t ̦elegere elegere a noastra     s  ̆   ̦ s ̦i a celorlalt  ̦  ̦i.i. ‘‘‘‘Legătura Legătura primară mamă copil dispune de o conexiune psihică și biologică  puternică, ce servește reglării homeostaziei interne a copilului asigurându -i dezvoltarea, și are ca și consecință trăiri pozitive pentru ambii protagonișt i ai relației atunci când membrii diadei sunt în rezonanță”  (Siegel, 2014, Ovtscharoff , Braun, 2001, p. 33)  Asimetria celor două emisfere cerebrale - Schore e de părere că funcția de reglare (ce asigură homeostazia internă) a interacțiunii mamă -copil din primul an de viață, are menirea să acționeze ca un promotor esențial al dezvoltării și menținerii conexiunilor sinaptice în timpul structurării circuitelor funcționale ale emisferei drepte (Henry 1993; Schore 1994; Sullivan, Gratton, 2002). Știm că cele doua     ̆ hemisfere cerebrale se dezvolta     diferit  ̆ diferit n̂ timp,   ̦ s ̦i se specializeaza     ̆ n̂ funct  ̦  ̦iiii diferite, permit  ̦  ̦   a nd n ionare corticala     mai  ̆ mai complexa    ,̆ iar emisfera dreapta     ̆ fat  ̦  ̦   a  ̆ de ̂ d astfel o funct  ̦  ̦ionare ̂      de cea sta    nga n te mai repede   ̦ s ̦i mai mare ca volum nca  ̆ de dinainte de nas  ̦  ̦tere tere   ̦ s ̦i ̂ ga    ,̆ cres  ̦  ̦te pa    na n r̂ sta de cca 18 luni, perioada aceasta coincide dupa   ̆ cum vedem cu ̂    a  ̆ la va    rsta calendaru cale ndarull  n̂ care apar s  ̦  ̦i se stabilizeaza     modelele  ̆ modelele primare de atas  ̦  ̦ament. ament. Hemisfera      proceseaza dreapta  ̆ proceseaza     experient  ̆ experient  ̦  ̦a n̂ mod diferit de hemisfera sta    nga n  ̆ prin ̂ ga    ,̆ o proceseaza     prin imagini, senzat  ̦  ̦ii, ii, emot  ̦  ̦ii, ii, mesaje nonverbale, n̂ timp ce sta    nga n te limbajul ̂ ga foloses  ̦  ̦te simbolic--cuva    ntul. simbolic n ele relat  ̦  ̦ionale, ionale, experient  ̦  ̦ele ele de atas  ̦  ̦ament, ament, ̂ tul. In ce privesc experient  ̦  ̦ele ele sociale putem afirma ca     ̆  hemisfera dreapta     ̆ le “decodeaza    ”̆ le   ̦ s ̦i experientet  ̦  ̦ele     ”. “decripteaza ”̆ . Hemisfera dreaptă este implicata     mai  ̆ mai mult n̂ procesele creative ale imaginat  ̦iei, iei,   ̦ s ̦i participa     ̆  mai intens deca    t̂ sta    nga n ională, la generarea ̂ ga la viat  ̦  ̦a emot  ̦  ̦ională, tra    irilor ĭ rilor afective, la fenomenele de stress. Hemisfera dreapta   a  ̆ a cortexului este sursa ̂   ̦  ̦ine/      a principala  ̆ a cunoas  ̦  ̦terii terii noastre despre noi ns ine/ a cunoas  ̦  ̦terii terii autobiografice, este responsabila     ̆ cu primirea de semnale directe de la zona inferioara     ̆ subcorticala    ,̆ n̂ 17

̂ completarea semnalelor primite din ntreg corpul -   ̦ s ̦i react  ̦  ̦iile corpuliile noastre viscerale, senzat  ̦  ̦iile iile simt  ̦  ̦ite ite n̂ inima     ̆   ̦ s ̦i semnalele ce pornesc din zona intestinelor s  ̦  ̦i a circuitelor neutre din jurul inimiiinimii -  pornesc   ̦ s ̦i ajung n̂ mare parte n̂ hemisfera      ̆ a creierului. Tot hemisfera dreapta   ̆ are un rol important n̂ perceperea dreapta      (gestalt) holistica  ̆ (gestalt) s  ̦  ̦i procesarea experient  ̦  ̦elor elor socio-afective. socio-afective. Lipsindu-ii modul de “analiză” digitală care eșantionează și descompune realitatea Lipsindupentru a-i a-i da sens, hemisfera dreaptă -pe care Ornstein (1997) o numește “mintea dreaptă”-- răspunde direct la ceea ce existădreaptă” există - percepția globală, întregul context, părțile relaționate una cu alta și nu izolate. Dar tocmai pentru că permite conștientizarea contextului și multiplele perspective asupra experienței și deoarece este acordat să decodeze comunicarea nonnon -verbală, “creierul drept” este considerat leagănul inconștientului (Schore, 2002; Siegel, 2014).  Î n dezvoltarea și stabilizarea tiparelor de atașament, emisfera dreapta, joacă un rol esențial prin implicarea în procesarea implicită (formarea memoriei implicite), despre care reamintim că este automată, repetitivă, presupune clasificarea rapidă, răspuns rapid, și operează dincolo de conștientizarea individului și capacitatea sa de a verbaliza experiența ( Schore, 2002, Lyons-Ruth 1999 ). Procesarea implicită se construiește prin comunicarea din interiorul diadei mamă -copil, din mesajele primite de copil prin pri n mângâieri, priviri, satisfacerea nevoilor fizice, etc., acțiuni ale figurii materne (obiectul primar de atașament) care susțin o legătură coerentă (sau nu) cu copilul, și provoacă în acesta trăiri emoționale puternice, care ajută la formarea și stabilizarea modelelor interne de lucru ale atașamentului, unde sunt incluse impresiile primelor experiențe afective ale individului. După cum a spus și Bowlby (1969), “expresiile faciale, postura, tonul vocii” sunt elemente esențiale ale comunicării din legătura primară de atașament copilcopil -mamă, iar în acest sens neuroștiințele au aratăt că în primul an de viață inputul vizual ajuns la emisfera dreapta este esențial pentru dezvoltarea capacității copilului de recunoaștere a altora (a feței figurii de atașament), proces ce susține formarea conștiinței de sine, această afirmația argumentând ipoteze anterioare psihanalitice ce spun că unele dintre cele mai semnificative interacțiuni primare dintre mamă și copil se sprijină pe vizual/vizualizare, iar primele reprezentări reprezentăr i mentale fiind de asemenea vizual orientate și extrem de importante în fenomenul dezvoltării, copilul formându -și o imagine despre el, despre corpul lui, despre faptul că este un individ separat de alții prin “oglindirea din privirea mamei” ( Kohut, 1971; Giovacchini 1981; Schore 2002).  În ceea ce privește capacitatea copilului de a procesa tonul emoțional al vocii mamei, se știe azi că emisfera dreapta a nou -născutului este implicat activ în percepția și procesarea tonalității, intonația vocii mamei și, în  fapt, a oamenilor din  jur. Toate impresiile pe care copilul le trăiește în relația cu figura de atașament sunt codificate și stabilizate în modele de lucru interne, cu procesare implicită. Hemisfera sta    nga n ̂ ga    ,̆ aflata     ̆   ̦ s ̦i ea n̂ proces de dezvoltare, traverseaza     ̆ n̂ perioada 18 luni--  3 ani printrluni printr -un “puseu de cres  ̦  ̦tere”, tere”, devenind dominanta     ̆ dupa     ̆ aceasta     ̆     ,̆ cu except  ̦  ̦ia perioada ia unei perioade de “reorganizare” traversata     ̆ n̂ adolescent  ̦  ̦  a  ,̆ ca    nd n ̂ dreapta s  ̦  ̦i sta    nga n r̆   ̦ t ̦iiii ̂ d se poarta     ̆ un soi de “lupta    ”̆ ntre ̂ ga n̂ vederea stabilirii pa    rt     ria dominante. Hemisfera sta    nga n ina r̆ ia limbajului” , iar ̂ ga     ̆ este locul unde se afla     ̆ “mas  ̦  ̦ina limbajul reprezintă cel mai perfect sistem de comunicare de pe planeta noastra  ,̆ fiind extrem de important în crearea și reglarea legăturilor afective. Limbajul la om devine 18

descriptiv deoarece este utilizat pentru descrierea lumii externe s  ̦i interioare. Limbajul cu toate formele sale (verbal, nonverbal, scris etc) este sistemul cel mai ̂ important de comunicare ntre oameni, influent  ̦ează procesele perceptive, ajuta   ̆ la structurarea funct  ̦iilor cognitive, ale memoriei, etc. Hemisfera sta  n ̂ ga   ̆ este astfel mai liniara  ,̆ mai logica  ,̆ este mai implicata   ̆  ̂n funct  ̦iile cognitive, n̂ ga  n ̂ direa rat  ̦ionala, n̂ procesele de abstractizare, de formare a not  ̦iunilor (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006). Putem observa ca  t̂ de diferite sunt cele doua   ̆ emisfere în ceea prives  ̦te modurile prin care ne direct  ̦ioneaza   ̆ atent  ̦ia s  ̦i ne ajuta   ̆ sa   ̆ ne plasa  m ̆  ̂n lume. Ele difera   ̆ s  ̦i prin alte moduri fundamentale, de exemplu atunci ca  n ̂ d se activeaza   ̆ zona frontala   ̆ din emisfera sta  n ̂ ga   ̆ a creierului, se creeaza   ̆ o «stare de apropiere» care ne ofera   ̆ capacitatea de a ies  ̦i ̂n lume  s ̦i a face fat  ̦a   ̆ provoca  ̆rilor. Dimpotriva  ,̆ emisfera dreapta   ̆ are zone care creeaza   ̆ un ra  s̆ puns de retragere n̂ fat  ̦a lucrurilor noi.   ̆   perspectiva  ̆  coincide cu ceea ce unele persoane rezuma  ̆   astfel: sta  ̂ nga “Aceasta ̂   ̆ untru, spre sine  s ̦i ceilalt    ̆  ca  ̆tre lume, n̂ timp ce dreapta prives  ̦t e na  prives  ̦te n̂ afara   ̦i.   ̆  doar pentru a se folosi de limbaj, ci s  ̦i pentru (...) Emisfera sta  ̂nga  ̆ nu este specializata   ̆ sociala  ̆»- moduri confirmate cultural prin care ni se cere a urma «regulile de prezent    ̦a   ̆  comunica  ̆m. (...) sa   ̆   ea este specializata  ̆ ̂n comunicarea  S ̦i emisfera dreapta  ̆  a cortexului comunica   ,̆  n̂ sa ̂ -un   ̆ . (...) Ea urma  ̆ res  ̦te semnalele pe care cortexul sta  ̂ ng le enumeră ntr  nonverbala mod logic, liniar, literal  s ̦i lingvistic, astfel: contact vizual; expresiile vocii; tonul vocii;  postura   ;̆ gesturile  s ̦i atingerile; sincronizarea semnalelor; intesitatea semnalelor; (...) Ca  ̂nd doua  ̆  hemisfere nu funct    ̦ioneaza  ̆  coordonat, una dintre ele devine excesiv   ̆ ̂n absent  dominanta   ̦a celeilalte, deoarece hemisferele creierului se echilibreaza  ̆ reciproc” (Siegel 2014, pag 173) Nu toți specialiștii în neurobiologia personală susțin teoria promovată puternic de Schore și Siegel cu privire la influența lateralității celor două emisfere în dezvoltarea și funcționarea mecanismului atașamentului, cel puțin nu dintr -un unghi atât de “concis conturat”, promovându-se mai mult o funcționare integrată a mai multor structuri ale sistemului nervos, funcționare ce permite și susține dezvoltarea și funcționarea sistemului de atașament. Argumente în acest sens sunt aduse și de faptul demostrat științific că starea de conștiență, necesară relațiilor de atașament, implică întreg cortexul cerebral din punct de vedere al tabloului neuropsihologic. Un lucru este acceptat însă de toți autorii, și anume că deși avem doua  ̆  emisfere oarecum diferite avem o singura  ̆   personalit ate.  Acest lucru este posibil grat  ̦ie   r̆ ii dintre ele asigurata   ̆ de corpul calos. Acesta este reprezentat anatomic de colabora marea comisura   ̆ transversa   ̆ a creierului, are foma   ̆ de arc,  s ̦i ata  t̂ forma ca  t̂  s ̦i dimensiunea sa variaza  ̆  ̂n funct  ̦ie de sex s  ̦i  ̂n funct  ̦ie de emisfera dominanta  .̆ Principala sa activitate este de a coordona cele doua   ̆ hemisfere,  s ̦i de a transmite informat  ̦iile senzoriale  s ̦i motorii de la una la alta ( Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006 ). 2- Creierul Iubirii. Formațiunile cerebrale implicate în atașament 

Nu există stabilit cu precizie o hartă a formațiunilor cerebrale implicate în dezvoltarea și funcționarea sistemului de atașament, dar în specia umană un rol de maximă importanță îl reprezintă neocortexul-cortexul cerebral în totalitatea sadeoarece scoarța cerebrală funcționează în mod holistic - la care se adaugă anumite 19

formațiuni ale sistemului limbic, hipocampul, sistemul de răsplată, și formațiunea reticulată din trunchiul cerebral. Observăm astfel că în mecanismul atașament ului sunt implicate cele trei etaje encefalice- neocortexul, sistemul limbic și trunchiul cerebral- iar acestea ar putea fi reprezentate conform lui Dan Siegel (2014)  prin imaginea unui pumn strâns, mai exact avem de la etajele superioare spre cele de la baza   ̆ următoarea reprezentare: cortexul cerebral este reprezentat prin degete, sistemul limbic prin degetul mare, iar trunchiul cerebral este reprezentat de palma  .̆

Fig. 1- Reprezentarea “creierului din mână” (Siegel, 2014)

̂ “Daca  ̆ ̂ndoim degetul mare n̂ interiorul palmei, iar apoi ndoim celelalte degete  peste degetul mare, vom avea ̂n fat    ̦a  ̆  un mulaj al creierului reprezentat de ma  ̂ na   ̆ ruia. Partea superioara  ̆ a creierului - neocortexul - este reprezentata  ̆ de degete se  fi eca   ̆  chiar sub scalp, n̂ interiorul craniului. Acesta este cortexul sau scoart  afla   ̦a exterioara  ̆ a creierului. Cu ajutorul cortexului ga  ̂ ndim  s ̦i reflecta  ̆m, percepem  s ̦i ne amintim,  pla  ̆nuim  s ̦i lua  ̆m decizii. Daca  ̆  ridica  ̆m degetele îndoite vom ga  ̆ si dedesuptul lor degetul mare, ce reprezinta  ̆  zona limbica  ̆  (limbic brain) a creierului generatoare de emot    ̦ii. Zona limbica  ̆  are multiple roluri, guverna  ̂ nd inclusiv motivat    ̦iile, concetrarea   ̆m  s ̦i degetul mare ne ra  ̆ m a ̂ ne palma ce reprezinta  ̆ atent    ̦iei  s ̦i memoria. Daca  ̆   ridica cea mai veche regiunea a creierului numita  ̆   trunchiul cerebral( brain stern). Zona aceasta este implicata  ̆  ̂n reglarea sta  ̆rii de veghe -somn, este re giunea creierului care   ̆  cu zona de deasupra, zona limbica  ̆  (reprezentata  ̆ de degetul mare)  s ̦i interact    ̦ioneaza   ̆ ri reactive precum furia sau frica”- (Siegel, 2014, pag.94) creeaza  ̆ sta

Alan Schore (2002) propune o analogie la fel de simplă, în care ne sugerează să vedem creierul ca echivalentul neuronal al unui ansamblu de tip duplex, adică două clădiri lipite una de alta (creierul drept și creierul stâng), iar ansamblul în sine presupune trei etaje, de jos în sus- trunchiul cerebral, sistemul limbic și ne ocortexul.

20

Ținând cont de aceste reprezentări simbolice ale etajelor encefalice, prezentăm mai  jos formațiunile cerebrale pe care le considerăm a fi implicate în mecanismul atașamentului, pornind de la etajul inferior aflat la baza encefalului - trunchiul cerebral, avansând spre zona limbică, și terminând cu etajul superior respectiv neocortexul. Specificăm că vom pune accentul pe acele formațiuni din etajele encefalice, despre care intuim că au roluri esențiale în dezvoltarea și funcționarea sistemului de atașament.

2.1-Trunchiul cerebral (Brain Stem)

Axul sau trunchiul cerebral este zona care face lega  t̆ ura dintre ma  d ̆ uva spina  r̆ ii  s ̦i hemisferele cerebrale, prezent încă din viața intrauterină, și complet dezvoltat la naștere. Trunchiul este as  ̦ezat sub restul encefalului la nivelul fosei cerebrale posterioare, zona  ̆  ̂n care se afla   ̆  s ̦i cerebelul de care trunchiul este despa  r̆  t ̦it prin ventricolul IV. Aceasta   ̆ componenta  ̆ cerebrală nu este specifica   ̆ doar omului, ci se rega  s̆ es  ̦te inclusiv la reptile ca  r̆ ora le confera   ̆ un comportament simplu, compulsiv, stereotipat, cu motivat  ̦ii primare biologice. Trunchiul formeaza   ̆ un tot anatomic s  ̦i funct  ̦ional, dar din punct de vedere didactic poate sa   ̆ fie împa  r̆  t ̦i t n̂ 3 port  ̦iuni (Bălăceanu-Stolnici, et al. 2006 ), astfel: 1. bulbul sau ma  ̆duva prelungita   ̆ (mielencefalul) 2. protuberant  ̦a sau puntea lui Varoli (metencefalul) 3. pedunculii cerebrali (mesencefalul)

Fig.2- Trunchiul Cerebral (Brain stem)

21

O caracteristica   ̆ importanta   ̆ a trunchiului cerebral este prezent  ̦a  format    ̦iunii reticulate. Nucleii neuronali ai format  ̦iunii reticulate primesc comenzi de la majoritatea sistemelor senzoriale ale corpului (precum va  z̆ , miros, gust, etc.) şi de la alte pa  r̆ ţi ale creierului, precum cerebelul şi emisferele cerebrale. Unii neuroni ai formaţiunii reticulate se extind şi  ̂nta  l̂ nesc neuronii motori ai coloanei vertebrale şi influenţeaza   ̆ funcţii precum controlul cardiovascular şi respirator. Formațiunea reticulata   ̆  este implicata  ,̆ printre altele, s  ̦i n̂ determinarea sta  r̆ ilor de cons  ̦tient  ̦ a ,̆  s ̦i da  m ̆ ca exemplu fibrele reticulare ascendente noradrenalinice s  ̦i dopaminergice, din locus coeruleus  s ̦i unele fibre serotoninergice, din nucleii rafeului pontomesencefalic, format  ̦iuni cerebrale implicate n̂ ment  ̦inerea sta  r̆ ii de veghe (Bălăceanu-Stolnici, et al. 2006 ). Lezarea axului cerebral poate sa   ̆ fie fatala   ̆, aceasta   ̆ zona   ̆ fiind implicata  ̆  ̂n reglarea funct  ̦iilor organismului ce-i asigura   ̆ supraviet  ̦uirea, cum ar fi: respirat  ̦ia, pulsul  s ̦i frecvent  ̦a cardiaca  .̆ Activitatea automata   ̆ a trunchiului consta   ̆  s ̦i  ̂n faptul ca   ̆ dispune de o serie de drivere fiziologice, vitale pentru sistemul locomotor, iar astfel statul  n̂ picioare sau mersul individului implica  ̆  o serie de mecanisme reflexe fundamentale, care se realizeaza   ̆  ̂n trunchiul bulbo-ponto-penducular, inclusiv a celor care vor declanșa “forțat” procesul de atașament. “Nou-născutul se va orienta după mirosul mamei, va căuta sfârcul, se va uita fix în ochii ei și va încerca să o apuce de păr. Ochii copilului se orientează după fața și ochii mamei. Primele zâmbete ale bebelușului sunt, de asemenea, un reflex controlat de trunchiul cerebral pentru a atrage persoane care să -l îngrijească” - (David J.Wallin, 2014, pag 101- apud Cozolino, 2002, p.75) Tot trunchiul este zona cerebrala   ̆ care asigura  ̆  realizarea funct  ̦iilor secretorii  s ̦i ̂   ̦irii alimentelor,   n motorii ale aparatului digestiv-  ̂ncepa ̂ d cu automatismele nghit pa  n ̂  a  ̆ la cele ale vomei (Bălăceanu-Stolnici, et al. 2006 ). Observa  m ̆ ca   ̆ trunchiul cerebral este implicat în asigurarea homeostaziei interne a corpului, și tocmai pentru că reprezintă substratul neuronal al sinelui somatic trunchiul cerebral este extrem de important din perspectiva studiului atașamentului,  în special că modulează excitația și reglează sistemului nervos a utonom (SNA), denumit de Schore ( 2002) ca și capătul fiziologic al minții. Clinic se mai numes  ̦te  s ̦i ̂    ̆ cu sistemul nervos vegetativ sau sistemul nervos visceral (SNV). Acesta mpreuna sistemul nervos somatic (format din: centri nervos  ̦i situat  ̦i  ̂n encefal  s ̦i ma  d ̆ uva spina  r̆ ii; nervi aferent  ̦i externi, care conduc informat  ̦ia de la organele de simt  ̦  spre sistemul nervos central; nervi eferent  ̦i somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central vine spre mus  ̦chii scheletici) formeaza   ̆ sistemul nervos periferic, prezent la toate animalele vertebrate. Vorbim de un sistem ce nu este controlat cu intent  ̦ie, adica  ̆  nu este controlat cons  ̦tient, activitatea sa fiind, n̂ mare ma  s̆ ura  ,̆ involuntara  ̆  s ̦i are caracter continuu, produca  n ̂ du-se ata  t̂  ̂n timp de veghe ca  t̂  s ̦i ̂n timpul somnului. ̂ Sistemul nervos vegetativ se mparte ̂n: •-sistemul nervos simpatic- este responsabil de react  ̦i i n̂ situat  ̦ii periculoase,  s ̦i guvernează react  ̦ia fight or flight (lupta sau fuga). •-sistemul nervos parasimpatic- este ̂ntr-un fel opusul sistemului nervos simpatic, n̂ sensul ca   ̆ el este activ n̂ situat  ̦iile de odihna  ̆, ca  n ̂ d conservarea energiei este   .̆ predominanta 22

Nivelurile înalte de excitație sunt asociate cu activarea părții simpatice a SNV care ne pregătește pentru luptă sau fugă, crește ritmul respirației, accelerarea pulsului și deplasarea sângelui către membre. Când individul este, de exemplu, nelinis  ̦tit  s ̦i agitat este sub influent  ̦a sistemului nervos simpatic, iar fa  r̆  a  ̆ o intervent  ̦ie de reglaj din partea sistemului parasimpatic, se instalează panica. Nivelurile scăzute de excitație sunt asociate cu activarea părții parasimpatice a SNV. O activitatea excesiva   ̆ a sistemului parasimpatic poate duce la sta  r̆ i de letargie, amort  ̦eala  ̆, iar în situații extreme imobilitate (îngheț) și/sau les  ̦in. Siegel ( 2014) e de pa  r̆ ere ca   ̆ atunci ca  n ̂ d nu ne simt  ̦i m n̂ sigurant  ̦a  ̆ ̂n relat  ̦ia cu figura de atas  ̦ament (ata  t̂ ca  s ̦i copil, ca  t̂ și ca ̂    ̆ adult) ca  n ̂ d ne simt  ̦im practic n̂ pericol, structuri ale trunchiului cerebral (mpreuna cu altele ce  t ̦in de zona limbica  )̆ prega  t̆ esc organismul pentru starea de apa  r̆ are de    ̆ sau de fuga  ,̆ stare în care în plan cons  ̦tient individul experimenteaza   ̆ un soi de lupta   ”̆ , ce diminueaza   ̆ substant  ̦ial sinele rat  ̦ional al sa  u “piratare emot  ̦ionala ̆ . Ca  n ̂ d lupta sau fuga nu sunt cele mai bune solut  ̦ii pentru supraviet  ̦uire, atunci individul ̂    ̆ starea ultima   ̆ posibila   ̆ de shut-down, ca  n experimenteaza   ̦ a /̆ amort  ̦e s ̦te ̂ d ngheat    ̆ (Siegel, 2014). sau/s  ̦i les  ̦ina “Nervul dublu ramificat cranian, cu originea în trunchiul cerebral (nervul vag) este cel care dă forma răspunsurilor distincte în fața situațiilor pe care le trăim ca fiind sigure,  periculoase, sau amenințătoare la adresa vieții. Când ne simțim în siguranță, ramificația mai matură - nervul vag ventral mielinizat-  pune ‘frâna vagală’ care reglează în jos sistemul nervos simpatic, calmează corpul, micșorează pulsul, astfel  încât angajamentul social devine posibil. Când ne simțim în pericol, frâna vagală este eliberată, dezinhibând sistemul nervos simpatic și mobilizându -ne pentru luptă sau  fugă. Când ne simțim în pericol de moarte, partea mai primitivă, nervul vag dorsal nemielinizat, declanșează închiderea parasimpatică și imobilizarea. Disociația este de obicei complementul psihic. Totodată sistemul vagal ventral are controlul primar nu numai asupra organelor viscerale, inima de exemplu, ci și asupra musculaturii feței și a capului fără de care comunicarea coerență în relațiile de atașament, și comunicarea socială eficientă de orice tip, nu ar fi posibilă (contact vizual, inflexiunile vocii, expresiile condiționate ale  feței, etc)” - (Porges, 2006; Schore, 2006; David J.Wallin, 2014, pag. 101)   ̆ - Sistemul limbic  2.2- Zona limbica

In continuarea explicat  ̦iilor legate de structurile cerebrale implicate n̂ mecanismul atas  ̦amentului, ne amintim ca  ̆  ̂n modelul “creierul din ma  n ̂  a ”̆ promovat de Siegel (2014) degetul mare, pliat n̂ palma  ,̆ reprezinta  ̆  regiunile limbice, iar în modelul duplexului cu trei nivele ( Schore, 2002) zona limbică reprezintă cel de-al doilea etaj. Sistemul limbic este, de fapt, o denumire arbitrara   ̆ a unui sistem funcţional neuronal cortical şi subcortical, prezent  s ̦i la pa  s̆ a  r̆ i  s ̦i mamiferele inferioare. Sistemul limbic este format, n̂ cea mai mare parte, dintr-o serie de structuri cerebrale, dispuse ̂ aproximativ inelar ntre diencefal  s ̦i neocortex. Aceste structuri marginesc hilul (ga  t̂ ul) fiecarei emisfere cerebrale, fapt pentru care ansamblul lor a fost denumit de Broca (1878) "marele lob limbic " (limbic-marginal) (Bălăceanu-Stolnici, et al. 2006). “Sistemul limbic este un ansamblu complex situat pe fat    ̦a interna  ̆  a hemisferelor   ̆ . Nu cerebrale, dispus n̂ jurul corpului calos, cu care nu are nici o relat    ̦ie funct    ̦ionala este deca  ̂t un concept abstract, didactic, care reunes  ̦te structuri disparate ce 23

  ̆  pentru realizarea anumitor funct  coopereaza   ̦ii ” -(Bălăceanu-Stolnici, et al. 2006, pag. 310) Multă vreme sistemului limbic i s-a dat denumirea de rinencefal sau creier nazal sau ̂ se credea ca   ̆ structurile cerebrale incluse creier olfactiv . Aceasta deoarece la nceput azi n̂ zona limbica  ,̆ ar fi fost implicate exclusiv n̂ funcția olfactiva  ;̆ n̂ tre timp s-a probat implicarea acestor structuri n̂ producerea  s ̦i a altor comportamente primare ̂ similare. P. Mac Lead (1949) a evident  ̦iat ca   ̆ aceste structuri anatomice ndeplinesc mult mai multe funct  ̦ii deca  t̂ cea olfactiva  .̆ El a fost cel care a propus denumirea de "sistem limbic", sistem ce asta  z̆ i este considerat de ca  t̆ re specialis  ̦tii n̂ neuros  ̦tiint  ̦e a fi un "creier afectiv" sau "creier visceral". ̂ mecanismele memoriei; n̂ afectivitatea individului- fiind Are rol determinant n:   ̆ ; rol n̂ motivat  ̦ie  s ̦i structura cea mai importanta  ̆   pentru viata̧ emotionala ̧ comportament, inclusiv motivațiile legate de atașament; rol  n̂ realizarea dorint  ̦ei sexuale; este implicat n̂ realizarea comportamentelor instinctuale ale omului; funcţioneaza   ̆ ca zona  ̆ olfactiva   ̆ primara  ̆, etc. “Sistemul limbic este locul unde se procesează sentimentele. O astfel de  procesare este critică, deoarece emoția asigură nu numai mijloacele fundamentale prin care evaluăm visceral experiențele, dar și limbajul nonverbal care face posibilă interacțiunea socială eficientă. Sistemul limbic este locul unde lumile internă și exter nă se întâlnesc. Aici la un nivel emoțional, exercităm relația dintre noi înșine și realitățile exigente care există în afara corpurilor noastre. Pe baza experienței trăite de noi, știm la ce să ne așteptăm. Pur și simplu de la prima atingere a mamei,  înce pem să decidem dacă putem să ne bazăm pe ea pentru a obține confort. Atunci când plânsetele noastre au nevoie de prezența ei liniștitoare, sau când distresul nostru provoacă iritarea sau indiferența sa, toate aceste experiențe se înregistrează  în memoria emoțională și ghidează evaluările noastre de asigurare a siguranței sau a riscului în situații viitoare legate de atașament” - (David J.Wallin, 2014, pag. 102)  În mod evident, după cum a subliniat și Schore (2002) sistemul limbic este substratul neuronal al sinelui emoțional. Structurile sistemului limbic sunt: nucleii septali; hipocampul; amigdala (nucleii amigdalieni); corpii mamelari; circuitele limbice; circumvolut    ̦iunea limbica  ̆. Dintre aceste vom pune accentul pe două structuri cheie  în mecanismul atașamentului, respectiv amigdala și hipocampul, amintintu-le pe celelalte doar la modul general. Bineînțeles  între toate structurile sistemului limbic, ̂ precum  s ̦i  ̂ntre ele  s ̦i structurile nvecinate exista   ̆ numeroase conexiuni aferente s  ̦i eferente cu funct  ̦ii doar part  ̦ial cunoscute.    ̆ un procesor neuronal extrem de important, situat la ⇒ A-Nucleii septali-   reprezinta punctul de convergent  ̦ a  ̆ a mai multor sisteme, n̂ partea inferioara   ̆ a septumului  ̂naintea comisurii albe inferioare, s  ̦i sunt va  z̆ ut  ̦i ca unul dintre centrele de putere ale sistemului limbic. Nucleii septali au conexiuni colinergice n̂ ambele sensuri cu zona   ,̆ cortexul orbital, dar s  ̦i cu amigdala, hipocampul s  ̦i hipotalamusul lateral. entorinala Cuprind opt nuclei de fiecare parte, iar everentele lor principale sunt grupate  n̂ trei dispozitive care merg (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006) : —către hipotalamus-  prin fascicolul olfactiv bazal, ce ajunge pa  n ̂  a  ̆ n̂ format  ̦iunea reticulata  .̆   n —ca  t̆ re nuclei habenulari-forma ̂ d taenia habenularis. —ca  t̆ re hipocamp- forma  n ̂ d taenia semicircularis. 24

(nucleul amigdalian)-  este un procesor neurologic extrem de   .̆ Exista   ̆ doi nuclei amigdalieniimportant pentru viat  ̦a vegetativa  ̆  s ̦i cea emot  ̦ionala nucleul din dreapta s  ̦i cel din sta  n ̂ ga- care opereaza   ̆ solidar, dar sunt conectat  ̦i prin comisura alba   ̆ anterioara  .̆ ⇒

B- Amigdala

Fig.3- Amigdala

Nucleul amigdalian reprezintă n̂ fapt o masa   ̆ cenus  ̦ie globulara  ,̆  ̂n forma de migdale, situata  ̆  ̂n profunzimea lobului temporal, n̂ dreptul port  ̦iunii anterioare a circumvolut  ̦iei hipocampice  s ̦i sub zona sublenticulara   ̆  (sub corpii striat  ̦i). Amigdala include opt componente, grupate n̂ trei ansabluri principale (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006): —grupul bazal lateral- care este receptiv —grupul centro-medial- care este efector. —grupul cortical periamigdalian-  care are rol olfactiv, ca  c̆ i primes  ̦te aferent  ̦e din bulbul olfactiv. Port  ̦iunea laterala   ̆ a amigdalei este, n̂ general, inhibatorie s  ̦i corelata   ̆ cu mediul exterior ̂n timp ce port  ̦iunea mediala   ̆ este mai mult facilatorie s  ̦i corelată cu mediul intern. Dupa  ̆  cum s-a precizat mai sus amigdala primes  ̦te aferent  ̦e olfactive — inclusiv cele legate de feromoni— ce ajung la nivelul cortical, dar mai primes  ̦te  s ̦i alte aferent  ̦e sensitivosenzoriale (mai ales vizuale s  ̦i auditive) ce coboara   ̆  din ariile receptive ale scoart  ̦ei cerebrale  s ̦i ajung la grupul nuclear bazal lateral. Totodata   ̆ primes  ̦te aferent  ̦e importante de la hipocamp care vin prin trigon, conexiunea aceasta oferind posibilitatea cerceta  t̆ orilor sa   ̆ avanseze explicat  ̦ii pentru modularea   ̆   a amintirilor. S-au descris  s ̦i conexiuni de la amigdala   ̆ la hipocamp afectiva (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006). Amigdala trimite  s ̦i numeroase conexiuni eferente (mai ales din grupul neuronilor centromediali) , iar cele mai multe dintre aceste conexiuni se grupeaza   ̆  ̂n doua  ̆ format  ̦ii (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006) astfel:

25

—stria terminala  ̆-prin stria terminala   ̆ numita  ̆  s ̦i taenia semicircularis nucleul amigdalian este conectat cu: nucleul striei terminal e (numit  s ̦i amigdala extinsa  )̆ ; cu nuclei septului;  s ̦i cu nucleul accumbens din sistemul de ra  s̆ plata  ̆ (s  ̦i cu care nucleul amigdalian este legat prin fibre glutaminergice) care asigura   ̆  astfel implicarea amigdalei ̂n afectivitate. Tot prin stria terminala   ̆ nucleul amigdalian este conectat cu hipotalamusul  s ̦i nucleul dorsomedial al talamusului, importante format  ̦iuni vegetative centrale. —calea amigdalofugala  ̆  ventrala  ̆- prin aceasta cale amigdala este conectata   ̆  ̂n sens dublu cu format  ̦iunea reticulata  ,̆ conexiunea care, ala  t̆ uri de conexiunile cu hipotalamusul  s ̦i talamusul, permit amigdalei sa   ̆ determine fenomenele vegetative proprii sta  r̆ ilor afective. Tot prin calea amigdalofugala   ̆ ventrala  ̆, nucleul amigdalian este conectat cu nuclei nervului facial implicat  ̦i  ̂n expresia mimica   ̆ a sta  r̆ ilor emot  ̦ionale. “Paralel cu aferent    ̦ele ce-i vin din ariile senzoriale corticale, amigdala mai are s  ̦i conexiuni n̂ dublu sens cu cortexul cerebral  s ̦i anume cu regiunea piriforma  ̆    ), (entorinala   ̦a interna  ̆  a lobului frontal  s ̦i ̆ cortexul temporal, regiunea insulara   ,̆ fat    ̆   a activita    ̦̆ t ii cortexul orbitar. Aceste conexiuni asigura  ̆   cons  ̦tientizarea part    ̦iala amigdalei (n̂ domeniul emotivita    ̦̆ t ii) dar  s ̦i controlul cortical asupra tra  ̆ irilor  s ̦i   ̆ rilor afective (...) manifesta   ̆ Prin eferent    ̦ele sale in special cele ale nucleului central, amigdala declans  ̦eaza anxietatea, frica  s ̦i chiar panica, ata  ̂t ca tra  ̆iri subiective, ca  ̂t  s ̦i ca manifesta  ̆ ri vegetative-tahicardie, cres  ̦teri de tensiune, transpirat    ̦ii, etc-  prin intermediul hipotalamusul  s ̦i format    ̦iei reticulate. Are rol  s ̦i  n̂ declans  ̦area fenomenelor de stress acut (prin adrenalina   )̆  s ̦i cronic (prin cortisol). Aceste efecte endocrine le realizeaza  ̆ tot prin conexiunile sale cu hipotalamusul. Amigdala, se pare ca  ̆   intervine  s ̦i ̂n   ̆ . In neuronii amigdalieni s -a instalarea blocajului motor, al fii  jării motorii din spaima  putut evident    ̦ia existent    ̦a ̂n cantitate mare a genei stathmin, care dupa  ̆ G. Schumyatsky  s ̦i E. Kandel sta  ̆  la baza fricii ̂nna  ̆scute  s ̦i condit    ̦ionate.   ̆  s ̦i tra  ̆iri emot  Tot amigdala, printr-un alt set de neuroni efectori, declans  ̦eaza   ̦ionale  pozitive. Toate aceste sta  ̆ ri emot    ̦ionale se datoreaza  ̆   antrenării neuronilor amigdalieni efectori de ca  ̆tre neuronii receptori din grupul nuclear laterobazal (...) Nucleul amigdalian faciliteaza  ̆  s ̦i condit    ̦ionarea n̂ sens pavlovian a acestor react    ̦ii ̂     ̦̆ t are emot    ̦ionale- de exemplu reflexul condit    ̦ionat de spaima  ̆- printr -un proces de nva care e mijlocit de plasticitatea sistemului amigdalian s  ̦i de conexiunile sale cu ̂   ̆ res  ̦t e nva ̂     ̦̆ t area intervenind prin hipocampul. J.M Gaugh a ara  ̆tat ca  ̆  amigdala nta modularea emot    ̦ionala  ̆ ” - (Bălăceanu-Stolnici, et al., pag. 322-323, 2006) Din informat  ̦iile de pa  n ̂  a  ̆  acum, putem sa   ̆ creiona  m ̆ o concluzie ce spune ca  :̆ nuclei amigdalieni sunt structura neurobiologica  ̆ din centrul de comanda  ̆ al organismului, ce permanent evaluează mediul daca   ̆ este periculos sau sigur, scanare realizata   ̆ nonstop, ata  t̂  ̂n stare de veghe ca  t̂  s ̦i ̂n somn. Atunci ca  n ̂ d procesul de “scanare a mediului” identifica   ̆ o situat  ̦ie perceputa  ̆  ca amenint  ̦a  t̆ oare pentru individ, se declans  ̦eaza   ̆ automat ra  s̆ punsul de lupta  ̆ sau fuga  ̆. Dan Siegel postuleaza   ̆ ideea ca  ̆  prin aceasta   ̆ funct  ̦ie de scanare permanenta   ̆ a mediului  s ̦i declans  ̦area formei de ra  s̆ puns lupta   ̆ sau fuga, nucleii amigdalieni pot  ̦i sa   ̆ fie va  z̆ ut  ̦i ca  s ̦i pietre de fundament pentru interact  ̦iunile noastre sociale. Conform autorului amigdala evalueaza   ̆ fiecare experient  ̦a   ̆ a individului, inclusiv experient  ̦ele relat  ̦ionale, evaluarea urma  r̆ ind existent  ̦a pericolului sau a sigurant  ̦ei, a pla  c̆ erii sau a 26

̂   ”̆ fiecare experient  ̦a  ̆  evaluata   ̆ cu o valent  ̦ a  ̆ emot  ̦ionala    ̆ nepla  c̆ erii/durerii,  s ̦i “ncarca    ̆ sau negativa  ,̆ ̂n funct  ̦ie de ce s-a perceput din experient  ̦a   ̆  ̂n timpul scana  ̆rii pozitiva ̂    ̆rca  t̆ ura emot  ̦ionala    ̆ este puternica  ,̆  ̂nseamna  ̆ (Siegel, 2014, Schore, 2006). Ca  n ̂ d nca ca   ̆ activitatea nucleilor amigdalieni este intensa  ,̆ ceea ce implica   ̆ activarea unui numa  r̆ mai mare de neuroni, iar n̂ consecint  ̦a   ̆ experient  ̦a (ala  t̆ uri de valent  ̦a ̂ emot  ̦ionala  ̆ ce i-a fost atribuita  )̆ cel mai probabil se va nregistra n̂ memoria   ,̆ iar n̂ experienet  ̦e viitoare similare (sau care sunt percepute ca fiind implicita ̂    t̆  ̦at, ce se declans  ̦eaza  ̆ asema  n ̆  a t̆ oare) individul va react  ̦iona dupa   ̆ un model deja nva dincolo de cons  ̦tientizarea sa, model de ra  s̆ puns ce-l va determina pe individ sa   ̆ se apropie sau sa   ̆ se depa  r̆ teze de experient  ̦a cu mediul, implicit de experient  ̦ele relat  ̦ionale. Orice astfel de experient  ̦a  ,̆ care este, de asemenea, prelucrata   ̆  s ̦i prin activitate cons  ̦tienta  -̆ cu ajutorul cortexului-  poate, sa   ̆ fie stocata  ̆  s ̦i  ̂n memoria explicita   ̆,  ̂nsa   ̆ amigdala (ce evalueaza   ̆ experient  ̦a –activitate dincolo de cons  ̦tientizarea noastra  ,̆ sau care nu trebuie neapărat sa   ̆ intre n̂ sfera cons  ̦tientiza  r̆ ii individului,  s ̦i pe care o poate stoca n̂ memoria implicita  )̆ opereaza   ̆ mult mai rapid deca  t̂ structura mai complexa   ̆ a cortexului, stabilind rezultatul evaluării în timp de milisecunde (cca. 200), spre deosebire de cele ca  t̂ eva secunde (cca. 3-5) ce-i sunt necesare cortexului pentru o evaluarea cons  ̦tienta   ̆ a experient  ̦ei ( Siegel, 2014, Schore, 2006). Legat de important  ̦a nucleilor amigdalieni n̂ mecanismul neuropsihologic al atas  ̦amentului, neuros  ̦tiint  ̦ele au ara  t̆ at, fa  r̆  a  ̆ echivoc, ca   ̆ structurile cerebrale care -i dau posibilitatea individului sa   ̆ proceseze experient  ̦a  ̂n mod cons  ̦tient  s ̦i s-o stocheze  ̂n memoria explicita   ̆ devin matur-funct  ̦ionale n̂ jurul va  r̂ stei de 2 ani. Astfel toate experient  ̦ele emot  ̦ional-  relat  ̦ionale-sociale pe care individul le are din prima zi a existent  ̦ei sale  s ̦i pa  n ̂  a  ̆ la formarea acestor structuri, sunt stocate doar n̂ memoria    ̆  s ̦i reprezinta   ̆ fundamentul pe care se cla  d implicita ̆ esc toate modelele timpurii de atas  ̦ament. Cerceta  r̆ ile din domeniul atas  ̦amentului la copil au arătat de asemenea ca   ̆ aceste modele timpurii de atas  ̦ament, duc la formarea unor circuite neuronale, care se stabilizeaza   ̆ pa  n ̂  a  ̆ n̂ jurul va  r̂ stei de 12-18 luni, adica   ̆ tot  ̂nainte de intrarea n̂ funct  ̦ionalitate a structurilor neurobiologice care permit individului sa   ̆  ̂nregistreze experient  ̦a  ̂n memoria explicită. Modelele timpurii de atas  ̦ament,  s ̦i circuitele neuronale create, devin astfel stabile, cu o funct  ̦ionare dincolo de cons  ̦tientizarea   ,̆ au tendint  ̦a sa   ̆ se pa  s̆ treze, transpuna  n noastra ̂ du-se n̂ sisteme de atas  ̦ament adult, cu except  ̦ia cazurilor ca  n ̂ d tot experient  ̦a le modifica   ̆ (Siegel, 2014). “ Amigdala, care este bine dezvoltată la naștere, a fost descrisă ca poarta senzorială spre sistemul limbic. Împreună cu nervul vag al trunchiului cerebral, care aduce senzația viscerală a lumii interne (inimă, plămâni, intestine) în domeniul conștienței, amigdala este responsabilă de relațiile noastre de moment față de experiență. Elementul central al capacității noastre ‘de a citi în ochii cuiva minte acestuia’ direcționează atenția în mod preferențial spre anumite detalii faciale și ne dă o impresie intuitivă despre alți oameni. Într -o fracțiune de secundă, amigdala poate evalua stimului sensorial primit (o față furioasă, mârâitul unui câine) în special dacă acesta se bazează pe siguranță sau amenințare. Semnalizând trunchiul cerebral să activeze sistemul nervos simpatic, amigdala traduce evaluările aproape instantaneu ale pericolului în reacții fizice care pregătesc corpul pentru luptă sau fugă. Unele din aceste evaluări își au bazele în aspecte biologice universale, iar restul sunt 27

condiționate de particularitățile istoricului personal ”- ( David J.Wallin, 2014, pag 102; Schore, 2002; Baron, Cohen, 1999; LeDoux, 1996)

Cercetări recente (Udo Dannlowski și colab, 2011) au revelat că un tratament dur (agresiv) aplicat copilului de către figurile sale parentale (în special figurile de atașament primar) reprezintă un puternic factor de risc pentru dezvoltarea, mai târziu de-a lungul vieții, a unor alterări structurale și funcționale la nivelul cerebral, similare cu cele întâlnite în depresie și șocul post -traumatic (PTSD). Având în vedere că atât depresia cât și sindromul post traumatic au fost asociate cu un răspuns crescut al amigdalei la stimuli negativi (percepuți ca și negativi) Udo Dannlowski și colab.  (2011) au presupus că un tratament dur (agresiv, abuziv) suferit în copilărie produce aceleași alterări structurale și funcționale, care persistă de -a lungul vieții. Pentru a-și demonstra teoria cercetătorii au selectat prin presă un public de 148 de subiecți adulți sănătoși, dar care au suferit în copilărie un tratament agresiv din partea îngrijitorilor. Toți subiecții au fost cu atenție evaluați pentru a corepunde diagnosticului “sănătos psihic și fizic”, pentru a se evita includerea în cercetare a subiecților cu probleme fizice, sau cu tulburări mentale. Responsivitatea amigdalei a fost măsurată cu ajutorul RMN-ului funcțional, și un test de potrivire a fețelor cu emoțiile, special conceput cu stimuli de pericol/amenințare pentru a activa nuclei amigdalieni. S-au folosit bineînțeles și instrumente de măsurare a modificărilor fiziologice, iar pentru măsurarea tratamentului de care subiecții au avut parte în copilărie s-a utilizat un chestionar cu 25 de itemi ( Childhood Trauma QuestionnaireCTQ). Rezultatele au arătat o asociere puternică între scorurile ridicate obținute de subiecți la chestionarul-CTQ și responsivitatea mare a nucleilor amigdalieni la pericolul identificat în expresiile faciale. Această asociere nu a fost influențată de anxietatea de vreun pericol real, de prezența vreunui nivel al depresiei, de vârstă, inteligență, educație, ceea ce a dus la creionarea concluziei că tratamentul dur suferit în copilărie din partea figurilor parentale este asoci at cu remarcabile schimbări structurale și fucționale ale sistemului nervos, prezente chiar decade mai târziu în viața adultă, alterări ce sunt în general specifice depresiei și sindromul post traumatic (Udo Dannlowski și colab, 2011) Hipocampul - este structura din sistemul limbic ce a fost cel mai bine studiata   ̆ ̂    t̆  ̦ișeaza   ̆ pe fat  ̦a interna  ̆  a emisferei cerebrale s  ̦i pe marginea pa  n ̂  a  ̆  ̂n prezent. Se nfa    ̆ a lobului temporal, ca un fel de “creasta   ̆  ̂n relief” (vorbim de doua   ̆ superioara structuri ca  t̂ e una pe fiecare parte a lobului temporal- ̂n apropierea urechilor- cei doi hipocampi, adica   ̆ drept  s ̦i sta  n ̂ g, funct  ̦ioneaza   ̆ solidar darorita   ̆ masivei lor interconexiuni realizata   ̆ de fibrele transverse ale sistemului trigonal) despa  r̆  t ̦ita  ̆ de aria entorinala  ̆  printr-un  s ̦ant numit fisura hipocampica  .̆ Creasta n̂ relief a fost numita  ̆ corpul godonat sau girul dentat (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006 ) ⇒

C-

28

Fig. 4- Hipocampul

̂    t̆  ̦i s ̦eaza   ̆ ca un In prelungirea lui temporala  ̆ (̂n ventricolul lateral) hipocampul se nfa relief n̂ forma   ̆ de corn-  s ̦i care corespunde fisurii hipocampice- relief denumit ca s  ̦i cornul lui Amon, nume sub care unii desemneaza   ̆ hipocampul. Aceasta structura   ̆ cerebrala   ̆  apare astfel ca o plicatura   ̆ cu două port  ̦iuni, deasupra  s ̦i dedesuptul fisurii hipocampice, port  ̦iunea de deasupra fiind numita   ̆ s  ̦i hipocamp inversat (Eliot Smith). Ambele componente sunt formate din trei straturi, iar aceasta   ̆ port  ̦iune cu trei straturi defines  ̦te cea mai veche port  ̦iune a scoart  ̦ei numita   ̆ arhicortex (BălăceanuStolnici, et al., 2006). Girul dentat se continua   ̆ anterior cu bandeleta lui Giacomini, ce se as  ̦eaza   ̆ pe uncusul circumvolut  ̦iunii hipocampice, iar pe marginea superioara   ̆ a girului dentat merge o panglică alba   ̆ de fibre mielinice, numita   ̆ fimbria ce se continua   ̆ posterior n̂ trigon, ala  t̆ uri de fibre ce cont  ̦in eferent  ̦ele hipocampului. Port  ̦iunea de sub fisura    ̆ se continua   ̆ medial cu parahipocampul care face trecerea spre regiunea hipocampica entorinală. Hipocampul mai primes  ̦te aferent  ̦e de la nucleii septali, corpii mamilari, talamus  s ̦i hipotalamus,  s ̦i trimite eferent  ̦e numeroase ca  t̆ re nuclei septali, corpii mamilari, hipotalamus  s ̦i nucleul amigdalian (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006). “Girul dentat al hipocampului este sediul unui insolit s  ̦i interesant porces de neurogeneza  ̆. O serie de cerceta  ̆ tori (P. Erikson  s ̦i col.-1988; E. Gould  s ̦i colab.-1987; J. Parrent  s ̦i colab. - 1997; G. Kempermann  s ̦i F. Gage- 1999  s ̦.a) au ara  ̆tat ca  ̆ ̂n girul dentat/corpul godronat exista  ̆  un numa  ̆r semnificativ de celule neuronale multipotente. Acestea, n̂ tot cursul viet    ̦ii genereaza  ̆  noi neuroni, care apoi sunt integrat    ̦i ̂n ret    ̦elele neuronale hipocampice. Este o forma  ̆   extrem de puternica  ̆ de  pl sticitate, ca  ̆ ci duce la remanieri structurale mult mai semnificative deca  ̂ t cele ̂   ̂ mpla   ̆ ri dendritice sau sinapotice, as  ̦a cum se nta   ̆ ̂n alte  pricinuite prin modifica regiuni ale sistemului nervos. Acest proces de neurogeneza  ̆   a fost pus n̂ lega  ̆tura  ̆ cu ̂     ̦̆ t are  s ̦i memorizare” intervent    ̦ia majora  ̆  a hipocampului n̂ procesele de nva (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006. Pag 317-318). 29

Asta  z̆ i este recunoscuta   ̆ important  ̦a hipocampului n̂ realizarea memoriei, structura   ̆ cerebrala   ̆ care ala  t̆ uri de cerebel, nucleul amigdalian, corpii mamilari s  ̦i cortex    ̆ ceea ce se postuleaza   ̆ a fi baza neurobiologica  ̆  a memoriei. Rolul contureaza hipocampului  ̂n memorie a fost evident  ̦iat fa  r̆  a  ̆ echivoc ̂n 1953, prin cazul bolnavului H.M, caz anatomoclinic ce a devenit celebru. Pacientului i-au fost extirpat  ̦i ambii hipocampi, iar dupa   ̆ intervent  ̦ie a fost incapabil sa   ̆ mai memoreze date noi, dar achizit  ̦iile vechi  s ̦i capacita   t̆  ̦ile sale cognitive au ra  m ̆ as intacte. Acest caz a ara  t̆ at    ̆ ca   ̆ hipocampul nu este depozitarul informat  ̦iilor memorate, ci este totodata “mas  ̦ina” care asigura   ̆ trecerea informat  ̦iilor din memoria de scurta   ̆ durata  ̆,  ̂n memoria de    ̆ durata   ̆ (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006). lunga   ̆ zi o serie de date experimentale foarte minut  “Asta   ̦ioase  s ̦i complicate au ara  ̆tat ca  ̆ neuronii hipocampului sunt sediul unor potența  ̆ri  s ̦i depresii de lunga  ̆   durata  ̆  ale sinapselor -  LTP  s ̦i LTD (...) In cursul LTP pragul de funct    ̦ionalitate al sinapsei este sca  ̆zut - sinapsa este activata   ,̆ ̂n timp ce n̂ cursul LTD pragul este crescut - sinapsa este frenata  ̆. Ca  ̂nd sinapsa este activata  ̆  ra  ̆spunsul la un stimul este mai amplu deca  ̂ t ̂ ra  ̆spunsul la acelas  ̦i stimul nainte de activare, dupa  ̆   cum, ca  ̂nd sinapsa este frenata  ̆ ra  ̆spunsul este diminuat. Modifica  ̆ rile pot dura mai multe zile, dar pot fi s  ̦i  permanentizate. Potent    ̦a  ̆rile  s ̦i depresiile de lunga  ̆  durata  ̆  ale sinapselor sunt rezultatul unor cascade biochimice intraneuronale, care reprezinta  ̆ ̂n sine mecanismul molecular al memoriei de lunga  ̆   durata  ̆ ” - (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006, pag 459,460- 469). Dupa   ̆ cum s-a precizat deja n̂ lucrare, hipocampul este  principalul dispecerat pentru memoria explicita  ,̆ numita  ̆  s ̦i declarativa  .̆ Reamintim ca   ̆ este vorba de memoria cons  ̦tienta   ̆ ce se refera   ̆ la obiecte, situat  ̦ii, episoade, relat  ̦iile dintre ele, etc. In cazul    ̆ a aducerii aminte. Practic datorita   ̆ acestui proces individul tra  ĭ es  ̦te senzat  ̦ia la  u ̆ ntrica   r̆ ii explicite  s ̦i prelucrării cons  ̦tiente a informat  ̦iei, individul are posibilitatea procesa sa  -̆  s ̦i aminteasca   ̆ experient  ̦a, inclusiv experient  ̦ele relat  ̦ionale de atas  ̦ament (Siegel, 2014). “Hipocampul modulează înclinațiile amigdalei spre reacțiile instabile, necontrolate, declanșate la întâmplare. Specializat în organizarea informației în funcție de succesiune și conținut, ne face capabili să răspundem în mod total diferit în fața unui șarpe cu clopoței aflat în fața noastră pe drum, și a unui șarpe cu colăcei încolăcit în spatele unui geam de terariu. Dacă amigdala, care nu are astfel de resurse pentr u diferențiere, este acceleratorul care pregătește sistemul nervos simpatic, hipocampul este ca o frână care pune însă în acțiune sistemul nervos parasimpatic, facându -ne capabili să ne liniștim (cu scăderea frecvenței respirației și a bătăilor inimii) atu nci când urgența este evaluată ca alarmă falsă. Din punct de vedere clinic este important să reținem că hipocampul începe să intre în acțiune în al doilea spre al treilea an de viață” (David J.Wallin, 2014, pag 103 ; Siegel, 1999). ̂    t̆  ̦are  s ̦i  ̂n memorie, Pe la  n ̂ ga   ̆ rolul important pe care-l joaca  ̆ n̂ procesele de nva hipocampul se pare a fi implicat s  ̦i  ̂n procesele onirice-  din vise, halucinat  ̦ii  s ̦i halucinoze-  ceea ce explica   ̆ sta  r̆ ile de vis (dreamy states) descrise ca   ̆  ̂nsot  ̦esc tumorile ce afecteaza  ̆ va  r̂ ful circumvolut  ̦iunii hipocampului (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006).

30

mamilari -  tot sistemului limbic apart  ̦in  s ̦i doua  ̆  format  ̦iuni rotunde, ̂    t̆  ̦i s ̦eaza   ̆ ca doi sa  n localizate n̂ hipotalamusului posterior. Acestea se nfa ̂ i (pe fat  ̦a interioara   ̆ a encefalului), iar de aici au primit denumirea de corpi mamilari. Fiecare corp cuprinde un nucleu medial s  ̦i altul lateral. Aferent  ̦ele fieca  ̆rui corp mamilar vin din hipocamp, iar eferent  ̦ele ajung n̂ nucleul anterior al talamusului  s ̦i se continua  ̆ transsinaptic pa  ̂n a  ̆ ̂n cortexul cingular anterior, n̂ lobul orbitar  s ̦i cel frontal. Ale fibre ajung pa  n ̂  a  ̆  ̂n trunchiul cerebral. Corpii mamilari au conexiuni n̂ dublu sens  s ̦i cu ̂    ̆ nuclei septului  s ̦i unii nuclei hipotalamici. Funct  ̦iile corpilor mamilari nu au fost nca ̂    ̆ aferent  ̦ele lor hipocampice indica   ̆ o implicare n̂ memorie,  s ̦i clar conturate, nsa anume n̂ procesul de transpunere a datelor din memoria de scurta   ̆ durata   ̆  ̂n cea de    ̆ durata  .̆ Se poate considera ca   ̆ nuclei mamilari se afla   ̆  pe o axa   ̆ hipocampolunga ̂ talamica   ̆ sau ntr-o extensie a hipocampului implicata   ̆  ̂n memorie (BălăceanuStolnici, et al., 2006). ⇒

D-Corpii

limbice -  structurile cerebrale ment  ̦ionate pa  n ̂  a  ̆ acum  s ̦i incluse n̂ ̂ sistemul limbic sunt interconectate ntre ele prin nis  ̦te ca  ĭ , ce au aspectul unor circuite. Exista   ̆ patru astfel de circuite concentrice, trei sub corpul calos iar al patrulea trece deasupra acestuia. Avem astfel urma  t̆ oarele circuite dina  u ̆ ntru spre periferie: circuitul epitalamic; circuitul amigdalian; circuitul trigonului; circuitul  pericalos (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006 ). ⇒

E-Circuitele

limbică- Structurile limbice sunt dominate funct  ̦ional  s ̦i  ̂nconjurate din punct de vedere anatomic de marea circumvolut  ̦iune limbica   ̆ a lui Broca, denumita  ̆  s ̦i lobul corpului calos. Circumvolut  ̦iunea limbica   ̆ implica   ̆ doua  ̆ componente (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006 ): 1. Circumvolut  ̦iunea cingulara   ̆ (lobul cingular)-  este separata   ̆ de neocortex printr-un  s ̦ant, ̂n profunzimea ca  r̆ uia trec fibre de lega  t̆ ura   ̆ forma  n ̂ d pasarela   ̆ . superioara 2. Circumvolut  ̦iunea hipocampica  ̆-  ̂ntre aceasta s  ̦i neocortex exista   ̆ alt  s ̦ant s ̦ant  ̦ul temporooccipital intern-  sub care trec conexiunile ce formeaza   ̆   ̆ . Astfel circumvolut  ̦iunea limbica   ̆ se integreaza  ̆  ̂n  pasarela inferioara activitatea neocortexului. Lega  t̆ ura dintre cele doua   ̆ componente este formata   ̆ de istmul cingular. “Marea circumvolut    ̦iune limbica  ̆ contribuie la realizarea funct    ̦iilor psihice afective. Ea ̂   ̆ ̂n ceea ce a fost numit circuitul lui Papez. Intervent  se ncadreaza   ̦ia ei n̂ cons  ̦tientizarea (tra  ̆irea) experient    ̦elor noastre emot    ̦ionale se explica  ̆ prin conexiunile ei, pe de o parte cu f ormat    ̦iunile sistemului limbic, iar pe de alta  ̆   parte cu restul scoart    ̦ei cerebrale-ariile associative ale neocortexului. Tot aceasta  ̆   circumvolut    ̦iune este implicata  ̆  s ̦i ̂n funct    ̦ionarea sistemului vegetativ. Aceasta este posibila  ̆   datorita  ̆ conexiunilor ei, mai ales prin talamus  s ̦i a circuitului trigonal cu hipotalamusul. ̂   ̦ite de react   Aceasta  ̆  implicare contribuie la faptul ca  ̆ sta  ̆rile emot    ̦ionale sunt nsot    ̦ii vegetative, uneori foarte puternice” - (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006, pag 329 ) ⇒

F-Circumvolut    ̦ia

  ̆ splata   ̆ –   Am observat ca    ̆ sistemul limbic este  potalamusul   ̦si sistemul de ra 2.3-Hi 

cumva centrul de comanda al viet  ̦ii noastre emot  ̦ionale, este “creierul” viet  ̦ii noastre psihice profunde, a motivat  ̦iilor biologice-  a instinctelor primare, a tensiunilor 31

emot  ̦ionale bazale- primitive, primordiale- s  ̦i, de asemenea, joaca   ̆ un rol important s  ̦i ̂    t̆  ̦are  s ̦i gestionare a memoriei.  ̂n procesele de nva Ata  t̂ trunchiul cerebral ca  t̂ s  ̦i sistemul limbic, sunt pa  r̆  t ̦i ale sistemului incons  ̦tient de angajament social, care face individul sa   ̆ se apropie sau sa   ̆ se depa  r̆ teze de semenii sa  ĭ , sistem ce regleaza   ̆ nivelul general de energie al organismului. Deoarece se afla   ̆ sub cortex,  s ̦i axul cerebral  s ̦i zona limbica   ̆ sunt va  z̆ ute de specialis  ̦t ii  ̂n neurobiologia    ̆ ca  s ̦i zonele subcorticale implicate n̂ mecanismul atas  ̦amentului interpersonala ̂    ̆ de a trece la structurile cerebrale superioare corticale (Siegel, 2014). Inainte nsa implicate de asemenea n̂ mecanismul atas  ̦amentului, considera  m ̆ ca   ̆ merita  ̆ ment  ̦ionate  s ̦i alte format  ̦iuni ale sistemului nervos care au roluri importante n̂ desfa   s̆  ̦urarea viet  ̦ii psihice a individului, n̂ realizarea echilibrului emot  ̦ional,  s ̦i   ̆ . ment  ̦iona  m ̆  ̂n acest sens hipotalamusul  s ̦i sistemul de ra  ̆ splata  A-Hipotalamusul 

Hipotalamusul este structura cerebrala   ̆ integrată de anumit  ̦i autori n̂ profunzimea sistemului limbic, n̂ timp ce alt  ̦i specialis  ̦t i n̂ neuros  ̦tiint  ̦e prefera  ̆ sa  ̆  ̂i accentueze mai mult funct  ̦ia endocrina  ,̆ creiona  n ̂ du-l ca un “creier endocrin”. Hipotalamusul apart  ̦ine diencefalului fiind port  ̦iunea bazala  ,̆  s ̦i comunica  ̆  cu restul organismului nu numai prin fibre nervoase (ca  ĭ ) ca alte structuri cerebrale, dar s  ̦i prin rolul sa  u ̆ endocrin, hipotalamusul secreta  n ̂ d substant  ̦e hormonale ra  s̆ pa  n ̂ dite apoi prin sa  n ̂ ge  s ̦i lichidul cefalorahidian. Este o structura   ̆ conectata   ̆ cu aproape toate format  ̦iunile encefalului,  s ̦i î n ciuda multiplelor sale funct  ̦ii extrem de importante ce le are n̂ ̂    ̆ mai put  ̦in de 1% din sistemul nervos, ca  n ̂ ta  ̆res  ̦te doar 4 grame, ceea cea nseamna volumul creierului (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006 ). Hipotalamusul este situat sub talamus  s ̦i deasupra hipofizei, care este legata   ̆ de el cu o tija, tija pituitara  .̆ Posterior este ma  r̆ ginit de calota mezencefalica   ̆  s ̦i regiunea subtalamica  ,̆ care de altfel l̂ ma  r̆ gines  ̦te  s ̦i lateral, iar anterior este conturat de lama terminala  .̆ Pe fat  ̦a sa ̂    t̆  ̦i s ̦eaza  ̆ ̂n forma  ̆  de romb) se constata   ̆    ̆ (singura vizibila  ̆  s ̦i care se nfa inferioara posterior reliefurile rotunde ale celor doi corpi mamilari s  ̦i anterior un relief median numit tuber cinereum, n̂ fat  ̦a acestuia afla  n ̂ du-se tija pituitara   ̆ care coboara   ̆ pa  n ̂  a  ̆ la glanda hipofiza  .̆ Interiorul hipotalamusul este scobit de ventricolul III, care prelunges  ̦te anterior apendunctul lui Sylvius. In jurul ventriculului III, n̂ hipotalamus, se afla   ̆ stratul cenus  ̦iu periventricular care continua   ̆ n̂ direct  ̦ie orala   ̆ substant  ̦a cenus  ̦ie din jurul apedunctului lui Sylvius, substant  ̦ a  ̆  ̂n care se ga  s̆ es  ̦te  s ̦i nucleul arcuat. Intre stratul cenus  ̦iu periventricular  s ̦i limitele laterale ale hipotalamusului, se afla   ̆ o substant  ̦a  ̆ fundamentala   ̆  formata   ̆ dintr-o ret  ̦ea difuza  ̆  de neuroni mici, substant  ̦ a  ̆ ce formeaza  ̆ cea mai mare parte a tuberulului, s  ̦i  ̂n care se afla   ̆ inclus  ̦i cei 32 de nuclei hipotalamici, grupat  ̦i  ̂n doua   ̆ straturi (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006), astfel: 1. Stratul lateral-  ̂n contact cu limita laterala   ̆ a hipotalamusului- nuclei grupului lateral formeaza   ̆ aria laterala   ̆ a hipotalamuslui n̂ care sunt cuprins  ̦i mai mult  ̦i nuclei printre care nucleii laterali ai tuberului. 2. Stratul medial-  ̂n contact cu stratul periventricular, iar nuclei acestui grup sunt mai numeros  ̦i, fiiind grupat  ̦i ̂n subgrupe dupa   ̆ cum urmeaza  .̆ ⇒ Subgrupul anteromedial- numit  s ̦i hipotalamusul anterior  s ̦i care cuprinde trei nuclei principali magnocelulari (alca  t̆ uit  ̦i din celule mari): nucleul preoptic ( a ca  r̆ ui componenta   ̆ ventro-laterala   ̆ este generatoarea sta  r̆ ii de somn), 

32

nucleul supraoptic s  ̦i nucleul paraventricular. La acest  ̦i nuclei trebuie ada  u ̆ gat  s ̦i nucleul suprachiasmatic- orologiul diencefalic al ciclului veghe somn. Subgrupul posteromedial-  numit  s ̦i hipotalamusul posterior cuprinde ⇒ patru nuclei principali: nucleul dorsomedial, nucleul ventromedial; nucleul dorsal; nucleul posterior. In linie generala   ̆, grupurile mediale sunt implicate dorminant n̂ regla  r̆ i vegetative  s ̦i funct  ̦ii neuroendocrine, n̂ timp ce grupurile laterale au roluri mai elaborate n̂ afectivitatea individului  s ̦i motivat  ̦iile sale primare. Intre grupul lateral  s ̦i cel medial se rega  s̆ esc grupaje neuronale ce formeaza   ̆ o serie de format  ̦ii medii, printre care amintim: nucleul perifornical, nucleul mamiloinfundibular, nucleul tuberoinfundibular, nucleul intercalar  s ̦i aria hipofizotropa  .̆ Din punct de vedere anatomic, dar nu  s ̦i funct  ̦ional din hipotalamus fac parte s  ̦i nucleii mamilari (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006). In hipotalamus ga  s̆ im trei familii de neuroni, care î contureaza  ̆  s ̦i funct  ̦iile sale n̂ sistemul vegetativ  s ̦i sistemul endocrin. Acestea sunt: neuronii clasici stelat    ̦i care    ̆ ret  ̦eaua neuronala  ̆  hipotalamica  ;̆ neuronii secretori mijlocii; neuronii formeaza secretori mari. 

   ̆ cum s-a ment  ̦ionat deja unul din rolurile majore Hipotalamusul vegetativ- Dupa  jucate de hipotalamus prives  ̦te sistemul vegetativ al organismului, asigura   ̂nd homeostazia acestuia prin ment  ̦inerea la nivele constante a diferit  ̦ilor paramentri fiziologici ai sa  ĭ -  ca temperatura corpului, tensiunea, ritmul cardiac. Funct  ̦iile vegetative ale hipotalamusului sunt posibile datorita   ̆ unui dispozitiv neurofiziologic format din neuronii clasici. In vederea realiza  r̆ ii termoregla  r̆ ii printre aces  ̦ti neuroni clasici exista   ̆ unii ce sunt n̂ zestrat  ̦i cu termoreceptori. “Hipotalamusul vegetativ mai asigura  ̆   homeostazia biochimica   ,̆ ̂n special glicemia,  juca  ̂nd un rol de seama  ̆ ̂n mecanismele motivat    ̦iei alimentare, la care contribuie n̂ special neuronii din nuclei ventrolaterali (pentru foame) s  ̦i cei ventromediali (pentru saturat    ̦ie) (...) Aces  ̦ti nuclei laterali ai hipotalamusului sunt implicat    ̦i ̂n bulimie (excesul de pofta  ̆   de ma  ̂ncare) dar  s ̦i ̂n anorexie (lipsa de foame). Hipotalamusul   ̆  s ̦i metabolismul gra  ̆ similor (lipidelor) funct    ̂ nd ca un ponderostat. Pentru asigura   ̦iona   ̆ tor realizarea acestei funct    ̦ii dispune de receptori lipostatici  s ̦i de un neurotransmit    ̦a special -  prezent numai n̂ hipotalamus-  numit hiprocretina  ̆  sau orexina   ,̆ emis de sinapsele unor neuroni din hipotalamusul posterior s  ̦i lateral care ar controla apetitul  s ̦i ar fi implicat n̂ aparit    ̦ia obezita    ̦̆ t ii” - (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006, pag 205 ). Un alt rol important al hipotalamusului este participarea sa la  reglarea ciclului veghesomn, ce este posibila  ,̆  ̂n special datorita   ̆ urma  t̆ orilor nuclei: nucleului tuberomamilar, histaminergic, din hipotalamusul posterior implicat n̂ ment  ̦inerea sta  r̆ ii de veghe; nucleul preoptic ventrolateral, gabaergic, din hipotalamusul anterior ce determina  ̆ starea de somn; s  ̦i neuronii secretori de hipocretina  ̆ , din hipotalamusul posterolateral care intervin n̂ realizarea somnului paradoxal (REM). Tot n̂ reglajul ciclului veghe-somn, hipotalamusul intervine prin nucleul suprachiasmatic ai ca  r̆ ui neuroni au o proprietatea extraordinara   ̆ de a fi programat  ̦i genetic sa   ̆ funct  ̦ioneze periodic, determina  n ̂ d ritmul cicardian de 24 ore (al funct  ̦iilor vegetative ale organismului  s ̦i al ritmului veghe-somn): “Pentru sincronizarea acestui ritm endogen cu ritmul zi -noapte, hipotalamusul  primes  ̦te nis  ̦te aferent    ̦e speciale de la retina   ,̆ prin nervul optic. Numeroasele aferent    ̦e 33

  ̆  acestuia capacitatea de a vedea. optice ale nucleului suprachiasmatic nu confera  ̆  ̂nsa Il informeaza  ̆  numai asupra gradului de iluminare a retinelor  s ̦i, ca atare, asupra ritmului exogen zi-noapte” - (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006, pag. 206 ). Conexiunile hipotalamusului vegetativ sunt multiple s  ̦i complexe. Neuronii clasici hipotalamici au un rol important s  ̦i n̂ funct  ̦ionarea sistemului sexual, rol ce-l exercita  ̆  ̂n colaborare cu neuronii secretori. In acest sens sunt importante s  ̦i aferent  ̦ele pe care hipotalamusul le primes  ̦te de la sistemul olfactiv- ce vin prin fascicolul bazal- s  ̦i care î transmit nu doar semnalele ce se cons  ̦tientizeaza   ̆ sub forma   ̆ de mirosuri, dar  s ̦i cele venite din organul lui Jacobson din mucoasa nasala  ,̆ care transmite semnale de la feromoni, aces  ̦tia fiind implicat  ̦i mecanismul sexualita   t̆  ̦ii. Hipotalamusul mai primes  ̦te aferent  ̦e  s ̦i de la: nucleul bazal a lui Meynert; din sistemul vizual - prin fibre ce se desprind din nervul optic; din format  ̦iunea reticulata   ̆ a trunchiului cerebralcare de altfel se s  ̦i prelunges  ̦t e n̂ hipotalamusul posterior; din nucleul solitar bulbarcare este o stat  ̦ie pentru semnalele aferente de la interoceptorii viscerali; din nucleul dorsomedial al talamusului; din sistemul limbic- mai ales din nuclei septali, hipocamp  s ̦i amigdala  ̆; dar  s ̦i aferent  ̦e indirecte din cortexul cerebral. Hipotalamusul trimite s  ̦i eferent  ̦e ca  t̆ re: nucleul dorsomedial al talamusului; ca  t̆ re sistemul limbic- ̂n special ca  t̆ re nuclei septali s  ̦i amigdala  ;̆ eferent  ̦e indirecte spre cortexul cerebral; s  ̦i numeroase fibre difuze eferente care se pierd n̂ format  ̦ia reticulara  ̆ (BălăceanuStolnici, et al., 2006). Hipotalamusul endocrin- Una din caracteristicile surprinza  t̆ oare ale hipotalamusului este funct  ̦ia sa endocrina  ̆, datorita  ̆ ca  ̆reia mult  ̦i specialis  ̦t i n̂ neuros  ̦tiint  ̦e  ̂i atribuie acestei mici structuri cerebrale denumirea de “creier endocrin”. Funct  ̦ia endocrina   ̆ a hipotalamusul este posibila   ̆ datorita   ̆ activita   t̆  ̦ii a doua   ̆ categorii de neuroni ( Stolnici, et al., 2006):    ̆ dispus  ̦i n̂ hipotalamusul medial  s ̦i ⇒ Neuronii secretori mijlocii-  se afla mediu, n̂ special n̂ regiunea tuberului cenus  ̦iu, iar unii dintre ei se rega  s̆ esc printre neuronii mari ai nucleilor paraventriculari. Neuronii mijlocii sunt cei care produc neurohormoni peptidici, care ajung, direct sau prin intermediul unor celule nevroglice specializate, n̂ capilare care nu se varsa   ̆  ̂n sistemul venos, ci n̂ nis  ̦te vase speciale, ce formeaza   ̆ sistemul port hipotalamohipofizar. Acest sistem este dupa   ̆ cum am precizat format din ret  ̦eaua capilara   ̆ (de la nivelul tuberului hipotalamic) dar s  ̦i o ret  ̦ea capilara  ̆ din hipofiza anterioare prin nis  ̦te vase porte, prin care se transporta   ̆ neuronii hipotalamici ca  t̆ re hipofiza anterioara  .̆ Unele dintre peptidele secretate sunt stimulante ale hormonilor hipofizari (prolactina, hormonii de cres  ̦tere etc) altele sunt inhibitorii pentru hormonal somatotrop s  ̦i prolactina  .̆ Activitatea neuronilor mijlocii este controlata  ̆, printre altele de act  ̦iunea frenatoare specifica   ̆  realizata   ̆ asupra lor de hormonii hipofizari, dar  s ̦i de glandele comandate de hipofiza  .̆ Rezulta   ̆ astfel un mecanism de aferentat  ̦ie inversa  ̆feed back, iar aceasta presupune ca   ̆ neuronii neurocrini dispun de o zestre de receptori specifici pentru aces  ̦ti hormoni. “Procesul prin care un hormon   ̆   asupra neuronilor se numes  ̦te neurocrinie. Grat  act    ̦ioneaza   ̦ie proceselor de ̂ -o serie de bucle cibernetice neurocrinie, hipotalamusul este inclus ntr  hipotalamo-hipofizare  s ̦i hipotalamo-hipofizo- glandurale, a ca  ̆ror important    ̦a  ̆   ̆   depa   ̆ s ̦e s ̦te simpla reglare neuroendocrina  ̆ . Se  s ̦tie ca  ̆  astfel de  fiziologica circuite cu aferentat    ̦ie inversa  ̆  pot intra n̂ oscilat    ̦ie (pentru anumite valori ale 

34

 paramentrilor lor se pot astfel manifesta printr -o activitate periodica  ̆ . Prin activitatea lor ritmica   ,̆ ele confera  ̆  hipotalamusului rolul unui important ceas   ̆   are o perioada  ̆ biologic endogen. Astfel bucla hipotalamo -hipofizo-tiroidiana   ̆ de oscilat    ̦ie de 21-22 de zile; bucla hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliana   ̆   are are o perioada  ̆  de 24 -25 de zile; iar bucla hipotalamo -hipofizo-ovariana bine cunoscuta peri oada  ̆  a ciclului menstrual de 28 -29 de zile” - (BălăceanuStolnici, et al., 2006, pag 210-211 ).    ̆  ̂n hipotalamusul anterior, n̂ nucleul ⇒ Neuronii secretori mari-  se afla preoptic, supraoptic  s ̦i paraventricular. Axonii lor se grupeaza   ̆  ̂n fascicolul hipotalamohipofizar, ce se termina   ̆ n̂ hipofiza anterioara   ̆ care opereaza   ̆ ca un depozit de hormoni. Aces  ̦ti neuroni secreta   ̆ doi hormoni,  s ̦i anume: vasopresina- ce inhiba   ̆ funct  ̦ia de excret  ̦ie a rinichiului, ava  n ̂ d un rol esent  ̦ial  ̂n metabolismul apei; s  ̦i oxitocina- ce determina   ̆ contract  ̦ia fibrelor musculare netede (mai ales cele din uter) s  ̦i  ̂n declans  ̦area comportamentului matern. Oxitocina este cunoscuta   ̆ popular ca  s ̦i “hormonul dragostei”, “hormonul apropierii”, și are rol esențial în atașament. Hipotalamusul  s ̦i psihismul - Impreuna   ̆ cu trunchiul cerebral  s ̦i format  ̦iunile vechi ale sistemului limbic, hipotalamususl alca  t̆ uies  ̦te zona cea mai arhaica   ̆ a bazei neurobiologice a psihismului, o componenta   ̆ ce a fost numita   ̆ de mult  ̦i autori (Mac Lead) ca  s ̦i “creierul reptilian” deoarece filogenetic ne parvine de la reptile. Creierul reptilian nu este implicat n̂ formele superioare ale psihismului, cum ar fi de exemplu ̂    ̆ intervine n̂ realizarea unor ga  n ̂ direa simbolica  ,̆ limbajul sau imaginat  ̦ia, nsa importante funct  ̦ii psihice asigura  ̂nd motivat  ̦iile primare, tonusul afectiv, s  ̦i ̂nainte de orice nivelele  de cons  ̦tient  ̦ a ,̆  s ̦i funct  ̦ionarea sistemului vegetativ, iar prin aceste roluri esențiale se suînțelege și importanța sa în mecanismul atașa mentului “Hipotalamusul intervine doar n̂ forma primare, profunde, animalice ale psihismului. ̂    ,̆  m Pentru nceput amintim ca  ̆  hipotalamusul condit  ̂ preuna  ̆  cu alte structuri,   ̦ioneaza nivelele de cons  ̦tient    ̦a  ̆-  alerta   ,̆ veghe, somn-  apoi asigura  ̆  nucleul motivat    ̦iilor biologice de supraviet    ̦uire a individului  s ̦i speciei (foamea, setea, comportamentul sexual). Hipotalamusul mai participa  ̆  s ̦i la generarea unor tensiuni emot    ̦ionale  primare ca anxietate, spaima   ,̆ panica  ̆  sau agresivitate, furie, comportament turbat. In unele distrugeri ale hipotalamusului medial sau excita  ̆ ri ale celui lateral produse experimental sau prin leziuni inflamatorii sau tumorale, se produc sta  ̆ ri de agitat    ̦ie cu tenta  ̆ puternic agresiva  ̆ asema  ̆na  ̆toare turba  ̆rii, numite de altfel ca falsa  ̆   turbare. Tot leziuni tumorale sau anevrismale ale hipotalamusului pot provoca crize de ra  ̂ s incontrolabil, foarte multe sfa  ̂ r s ̦ind cu moartea bolnavului. Hipotalamusul mai contribuie  s ̦i la realizarea tonusului afectiv, astfel leziunile hipotalamusului posterior   ̆ ri de depresiune sau apatie, n̂ ce cele ale hipotalamusului  s ̦i lateral genereaza  ̆ sta   ̆ ri de nelinis  ̦te, de euforie sau de agitat  anterior  s ̦i medial provoaca  ̆ sta   ̦ie. Aceasta se   ̆   deoarece hipotalamusul intervine n̂ sistemul de ra  ̆ splata    ,̆ ava  ̂nd o zona  ̆ explica   ̆ ̂n hipotalamusul lateral, care determina  ̆ tra  ̆irea de pla  ̆cere. Hipotalamusul situata este o veriga  ̆   importanta  ̆  s ̦i ̂n realizarea stresului acut sau cronic” - (BălăceanuStolnici, et.al, 2006, pag 212-213) Sta  r̆ ile afective de origine hipotalamica   ̆  sunt difuze, primitive, neelaborate s  ̦i nedirect  ̦ionate, dar pot mobiliza sau demobiliza nespecific organismul n̂ vederea   r̆ ii anumitor motivat  ̦ii. Hipotalamusului trebuie sa  ̆-i ala  t̆ ura  m realiza ̆  s ̦i epitalamusul, tot o structura  ̆  neuroendocrina   ̆ situata  ̆  la marginea superioara   ̆ a fet  ̦ei interne a 

35

talamusului. Este format dintr-un ma  n ̆ unchi de fibre nervoase numit stria   .̆ Epitalamusul apart  ̦ine rinencefalului  s ̦i nu este deca  t̂ ga  z̆ duit de habenulara diencefal. Cei doi nuclei habenulari sunt le gat  ̦i printr-o comisura  ̆ interhabenulara  ,̆ s  ̦i se afla   ̆ la ra  d ̆  a  ̆cina epifizei, glanda   ̆ ce secreta   ̆ melatonina, hormon al ca  r̆ ui flux este determinat de excitat  ̦iile luminoase ce ajung epifiza   ̆ prin aferent  ̦e optice indirecte (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006).   ̆splată   ̦si pedeapsă B-Sistemul de ra

Este un fapt cunoscut că viat  ̦a noastra   ̆ cons  ̦tienta   ̆ este colorata   ̆ de sta  r̆ i emot  ̦ionale, iar unul dintre aspectele cele mai caracteristice pentru pishicul uman este dat tocmai de faptul ca   ̆ afectivitatea ne modeleaza   ̆ calitatea viet  ̦ii, ne dirijeaza   ̆ comportamentul, ̂    t̆  ̦are, ș.a.m.d. Sta  r̆ ile emot  ̦ionale pot ne n̂ ta  r̆ es  ̦te motivat  ̦ia, sust  ̦ine procesele de nva sa   ̆ fie pozitive sau negative, iar din punct de vedere al s  ̦tiint  ̦elor creierului, sta  r̆ ile afective sunt determinate de seturi de semnale ce sunt “injectate” n̂ mecanismele cons  ̦tient  ̦ei de nis  ̦te dispozitive neurale, numite clasic- tonalizatori afectivi . Aces  ̦tia    ̆ ceea ce este cunoscut n̂ neuros  ̦tiint  ̦e sub denumirea de Sistemul de formeaza ̂    t̆  ̦area   ̆   s ̦i Pedeapsa  ̆. Este vorba practic despre un sistem esent  ̦ial pentru nva Ra  ̆splata selectiva   ̆ a ceea ce este bun  s ̦i pla  ̆cut ,  s ̦i a ceea ce este nociv  s ̦i nepla  ̆cut. Sistemul de ra  s̆ plata   ̆ act  ̦ioneaza   ̆  ̂n colaborare cu structuri extrem de complexe s  ̦i în mod indirect    ̆ la mecansimele cognitive, ceea ce face ca rolul său să nu se rezume doar la participa   c̆ ere  s ̦i pedeapsa   ̆ (nepla  c̆ ere) ci sa   ̆ determine aparit  ̦ia gamei de sta  r̆ i afective, pla specifica   ̆ speciei noastre (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006). Toate aceste roluri ale sale  îi argumentează implicarea în sistemul neuronal ce susține mecanismul atașamentului. “Nu  s ̦tim cum se cons  ̦tientizeaza  ̆  acest sistem la animalele inferioare, s  ̦i mai ales n̂ cazul creierelor reptiliene  s ̦i subreptiliene. La om activitatea sa este amplificata   ,̆ nuant    ̦ata  ̆  s ̦i extrem de complexa  ̆   datorita  ̆  extraordinarei complexita    ̦̆ t i a encefalului uman. La mamifere, ra  ̆ splata generează tra  ̆iri pozitive (de exemplu ca s  ̦i cele   ̂ ncare ca  ̂nd   ̦t i-  e foame, apa  ̆  ca  ̂nd   ̦t i-  e sete, sau de sexualitate), n̂ timp  pricinuite de ma ce sistemul de pedeapsa  ̆   genereaza  ̆ tra  ̆iri negative n̂ special durerea” -(BălăceanuStolnici, et.al, 2006, pag.427). ̂   n Sistemul de ra  s̆ plata   ̆ este prezent la toate etajele sistemului nervos, ncepa ̂ d cu ca  ĭ le aferente ascendente, treca  n ̂ d prin trunchiul cerebral  s ̦i sistemul limbic s  ̦i   n termina ̂ d cu cortexul. De exemplu la nivelul trunchiului/axului cerebral, știm că se ga  s̆ esc: nucleul rafeului, locus coeruleus,port  ̦iunile laterale ale format  ̦iei reticulate (noradrenergice),  s ̦i aria tegmentara   ̆ ventrala  ̆  (dopaminergica  )̆ . Specialis  ̦tii n̂ neuros  ̦tiint  ̦e au observat ca   ̆ aria tegmentara   ̆ ventrala   ̆ este un instrument esent  ̦ial al sistemului de ra  s̆ plata  ,̆  s ̦i asta deoarece  s ̦̂ i trimite un numa  ̆r mare de axoni, grupat  ̦i sub forma stratului mesostriat, ca  t̆ re striatul ventral, n̂ mod special ca  t̆ re nucleul accumbens ai ca  r̆ ui neuroni dispun de receptori dopaminergici. S -a constatat ca   ̆ nivelul de pla  c̆ ere  s ̦i intensitatea acestuia sunt condit  ̦ionate tocmai de desca  r̆ carea de dopamină (mai mare sau mai mica) ca  t̆ re neuronii nucleului accumbens. Neuronii nucleului accumbens act  ̦ioneaza   ̆ prin axoni glutaminergici asupra hipotalamusului posterior  s ̦i nucleul dorsomedial al talamusului determina   ̂nd astfel efectele vegetative ale sta  r̆ ilor emot  ̦ionale, asupra striatului ventral s  ̦i prin acesta asupra corpului striat determina  ̂nd manifesta  r̆ ile motorii legate de sta  r̆ ile afective, asupra unor structuri limbice- nucleul amigdalian, nuclei septului, tuberculul olfactiv s  ̦i ariile 36

cingulare, ca  s ̦i asupra cortexului cerebral prefrontal s  ̦i orbitar genera  n ̂ d tra  ĭ rile afective ca fenomen subiectiv existent  ̦ial. Observa  ̆m as  ̦adar ca  ̆ acest cuplu format din aria tegmentara   ̆ ventrala   ̆  s ̦i nucleul accumbens formeaza   ̆ calea comuna   ̆ de realizare a ra  s̆ platei n̂ sistemul nervos central. Asupra acestui cuplu act  ̦ioneaza   ̆ inhibitor neuronii gabaergici precum  s ̦i neuroni ce folosesc ca neuromodulator adenosina (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006). Aria tegmentara   ̆ ventrala   ̆ mai trimite axoni dopaminergici ca  t̆ re ariile prefrontale s  ̦i orbitare (implicate în atașament și comportamentul social), s  ̦i ca  t̆ re ariile cingulare, s  ̦i ca  t̆ re nuclei amigdalieni. Activarea sistemului de ra  s̆ plata   ̆ este determinata   ̆ de semnale primite de la unele senzat  ̦ii  s ̦i percept  ̦i i, ̂n special cele legate de satisfacerea motivat  ̦iilor primare-biologice, a motivat  ̦iilor de ordin superior, a motivațiilor de atașament, de ordin ludic s  ̦i cultural. Activarea sistemului poate sa   ̆ fie determinata   ̆  s ̦i de anumite procese mentale, de procese  cognitive, imaginative, reactualizarea unor amintiri. Din pa  c̆ ate sistemul de ra  s̆ plata  ̆ poate fi activat s  ̦i de act  ̦iunea unor anumite molecule, fiind astfel extrem de us  ̦or  t ̦inta drogurilor ata  t̂ slabe ca  t̂  s ̦i puternicealcool, nicotina  ̆, cofeina  ̆, opiacee, cocaina  ,̆ amfetamina   ̆ etc. Orice stimulare naturală sau cu molecule exogene, produce pla  c̆ ere n̂ grade mai mari sau mai mici de intensitate, n̂ funct  ̦ie de cantitatea de dopamina   ̆ desca  r̆ cata  ̆ ca  t̆ re nucleul accumbens. In determinarea pla  c̆ erii, intervin  s ̦i neuronii serotoninergici din rafel    ̆ asupra talamusului, cortexului cingular s  ̦i median al axului cerebral care act  ̦ioneaza cortexului cerebral; dar mai intervin s  ̦i neuronii noradrenergici din locus coeruleus s  ̦i    ̆ asupra cortexului cerebral, n̂ port  ̦iunea laterala  ̆  a fort  ̦iei reticulate, care act  ̦ioneaza special asupra lobului cingular. Aceste doua   ̆ sisteme sprijina   ̆ sistemul dopaminergic,  ̂n vederea crea  ̆rii unei sta  r̆ i de confort afectiv. Ca  n ̂ d unul dintre aceste doua   ̆ sisteme funct  ̦ioneaza   ̆ deficitar, se produce un fond emot  ̦ional negativ, cu tendint  ̦a   ̆ spre depresie, uneori cu irascibilitate necontrolata  ̆ (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006).   ̆   asigura  ̆ o “Structurile mesencefalice esent    ̦iale ale sistemului de ra  ̆ splata     ̦̆ t ii propriu emot    ̦ionalitate primitiva  ̆  sau un echivalent primordial al emot    ̦ionalita ̂ vertebratelor inferioare. Ele se nscriu n̂ ceea ce a fost numit creier reptilian. ̂ ̂   ̆   tot     ̦̆ t e s ̦te viat  Organizarea etajului limbic mboga   ̦a afectiva   ,̆ dar care ra  ̆ma  ̂n e nsa   ̆   specifica  ̆  mamiferelor inferioare. Aparit   primitiva   ̦ia  s ̦i dezvoltarea etajului cortical, mai ales las nivelul ariilor prefrontale, duce la realizarea bogatei viet    ̦i afective   ̆ act  specifice lui homo sapiens sapiens. Sistemul de ra  ̆ splata   ̦ioneaza  ̆  acum n̂   ̆   indirect la mecansimele colaborare cu structuri extrem de complexe s  ̦i participa cognitive. Aceasta face ca intervent    ̦ia sa, sa  ̆  nu se rezume numai la pla  ̆ cere  s ̦i  pedeapsa  ̆  (nepla  ̆cere) ci sa  ̆  determine aparit    ̦ia gamei de sta  ̆ri afective, specifica  ̆     ̦̆ t esc  s ̦i coloreaza  ̆  viat  speciei noastre. E le nu numai ca  ̆ ̂mboga   ̦a noastra  ̆  cons  ̦tienta   ,̆ dar sunt  s ̦i un instrument esent    ̦ial ̂n procesele de motivat    ̦ie  s ̦i  n̂ va    ̦̆ t are” - (BălăceanuStolnici, et.al, 2006, pag 436-437). O particularitate interesantă a sistemului de ra  s̆ plată este faptul ca   ̆ tot ce se  ̂nta  m ̂ plă la nivelul sa  u ̆ - toate evenimentele- se  s ̦i memoreaza  .̆ “Receptorii dopaminergici determina  ̆  modifica  ̆ri de durata  ̆ ̂n citoplasma neuronilor din nucleul accumbens  s ̦i ̂n special n̂ genomul lor, la nivelul genelor guvernate de  factorul FosB. În acest sens au fost identificate pa  ̂ na  ̆  acum doua  ̆  gene: gena Delta FosB ce sintetizeaza  ̆   o proteina  ̆  ce controleaza  ̆  dopamine,  s ̦i gena Cdk5, care   ̆  o proteina  ̆ ce act  sintetizeaza   ̦ioneaza  ̆ asupra diviziunii celulare, dar care s -a dovedit a 37

  ̆ . De  juca un rol important ̂n memorarea evenimentelor din sistemul de ra  ̆ splata    ,̆ prin conexiunile sale cu format  asemena, sistemul de ra  ̆ splata   ̦iile limbice, act    ̦ioneaza  ̆ asupra hipocampului, care  s ̦tim ca  ̆  este o componenta  ̆   nevraxiala  ̆  extrem de   ̆ ̂n special pentru realizarea memoriei declarative. Sistemul de ra  ̆ splata  ̆ importanta   ̆   prin tra  ̆irile emot  are ca sarcina  ̆ sa  ̆ ̂nta  ̆reasca   ̦ionale ce le realizeaza   ,̆ anumite experient    ̦e ale individului  s ̦i prin memorarea lor sa  ̆  dirijeze comportamentul, n̂ as  ̦a fel   ̆   adopte strategii care-i servesc pentru supraviet  ̂nca  ̂t sa   ̦uirea sa  s ̦i a speciei. La aceasta  ̆ s-au ada  ̆ugat  s ̦i strategiile hedonice care urma  ̆ resc doar pla  ̆cerea (ca de exemplu jocurile de noroc, dependent    ̦a de anumite subtant    ̦e, etc)  s ̦i care pot dirija comportamentul spre satisfacerea unor pla  ̆ ceri care nu servesc la nimic sau sunt chiar  periculoase, nocive. Ca  ̂nd acestea devin dominate asista  ̆ m la o intoxicat    ̦ie    ,̆ ce poate fi dezastruoasa  ̆  pentru individ,  s ̦i care defines  ̦te comportamentala ̂   ̂ mpla   ̆ ̂n cazul consumului de droguri. Observa  ̆ m as  ̦adar dependent    ̦a, as  ̦a cum se nta ca  ̆  aceasta  ̆  dependent    ̦a  ̆  nu este doar psihologica  ̆ ci  s ̦i fizica  ̆”-  (Bălăceanu-Stolnici, et.al, 2006, pag. 439-440). 2.4-Scoarța cerebrală- cortexul cerebral

Așezat deasupra trunchiului cerebral și a sistemului limbic, se află cortexul cerebral/scoarța cerebrală, care în evolut  ̦ia filogenetica   ̆ a sistemului nervos reprezintă cel mai mare ca   ŝ  ̦tig, mamiferele fiind singurele fiint  ̦e ce dispun de ea, ata  t̂ sub forma veche paleocortex limbic, ca  t̂  s ̦i cea nouă- neocortex. Scoart  ̦a cerebrala  ̆ este formata   ̆ dintr-o pa  t̆ ură de materie cenus  ̦ie, alca  t̆ uită din straturi suprapuse de ̂ neuroni, care nveles   ̦te ca o manta substant  ̦a alba   ̆ a emisferelor cerebrale. Pe sect  ̦iuni se prezinta   ̆ ca un tiv cenus  ̦iu la periferia hemisferelor. La oameni scoart  ̦a are o maxima   ̆ dezvoltare, este ada  n ̂ c cutanata  ,̆ suprafat  ̦a creierului fiind bra  z̆ data  ̆ cu ̂ n̂ circumvolut  ̦ii multiple  s ̦i variate ca s  ̦i forma  ̆  s ̦i dimensiune.  s ̦ant  ̦uri care o mpart Scoart  ̦a cerebrala   ̆ este cea mai complexa   ̆  s ̦i mai performanta   ̆ structura  ̆    ̆ din sistemul nostru solar (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006). informat  ̦ionala Scoarța cerebrală-cortexul este suportul celor mai complexe funct  ̦ii ale organismului, culminând cu emergent  ̦a cons  ̦tiint  ̦ei  s ̦i trăirile ei, scoarța stă la baza senzat  ̦iilor, percept  ̦iilor, a cortegiului de funct  ̦ii cognitive  s ̦i afective, dar s  ̦i a unei serii de acțiuni motorii. Scoarța cerebrală dă sens experienței noastre și ne organizează interacțiunile cu lumea. “Nivelul cel mai simplu al activita    ̦̆ t ii scoart    ̦ei cerebrale este acela al funct    ̦iilor receptive (senzat    ̦iile)  s ̦i a celor motorii. Acestora li se adauga  ̆  funct    ̦ii neuropsihice mai complexe ca recunoas  ̦terea formelor (percept    ̦iile  s ̦i gnoziile), organizarea activita    ̦̆ t ii motorii (praxiile)  s ̦i limbajul. Pe un plan mai complex se afla  ̆   funct    ̦iile cognitive  s ̦i ̂ organizarea comportamentului,  s ̦i în final totul este ncununat de emergent    ̦a cons  ̦tient    ̦ei” (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006, pag 343 ). Și în plan individual cortexul este ultima parte a creierului care se dezvoltă, iar procesul de maturizare se desfășoară în mod gradual, o dată cu acumularea experiențelor și a cunoștințelor noi, practic tot timpul vieții.

38

O descriere a scoart  ̦ei cerebrale, fie și una rezumată cum este în această lucrare,  înseamnă a descrie aspectul exterior al hemisferelor cerebrale, iar elementele care o compun-  lobi, circumvolut  ̦iuni sau  s ̦ant  ̦uri-reprezinta   ̆ simple repere anatomice. În mare, descrierea se prezinta   ̆ astfel (Bălăceanu-Stolnici, et al., 2006):

Fig.5 –Aspect exterior scoarța cerebrală- porțiunea laterală

 În aspectul exterior al porțiunii laterale a cortexului cerebral regăsim cinci lobi : ̂ polul frontal  s ̦i  s ̦ant  ̦ul lui Ronaldo. 1.Lobul frontal situat ntre 2.Lobul pariental -̂ntre  s ̦ant  ̦ul lui Ronaldo  s ̦i  s ̦ant  ̦ul perpendicular extern. ̂ 3.Lobul occipital -cuprinde de sus n̂ jos occipitala 1,2,3, situat napoia  s ̦ant  ̦ului perpendicular extern. 4.Lobul temporal - as  ̦ezat sub  s ̦ant  ̦ul lui Sylvius, cuprinde de sus n̂ jos temporala 1,2,3. 5.Lobul insulei se vede numai dupa   ̆ ca  s̆ carea  s ̦ant  ̦ului lui Sylvius.   ̆  a scoarței prezinta  ̆ doi lobi: - fat    ̦a exterioară bazala  ̆-inferioara ̂ 1.Lobul orbital sau fronto-orbital care se ̂ntinde naintea  s ̦ant  ̦ului lui Sylvius 2.Lobul occipito-temporal - ̂ntins de la polul occipital la polul temporal. - pe fat    ̦a mediala  ̆ exterioară avem cinci lobi : 1.Lobul limbic circular , sau locul corpului calos a lui Broca 2.Circumvolut    ̦iunea frontala  ̆- apart  ̦ine lobului frontal 3.Lobul parecentral -apart  ̦ine lobului central 4.Lobul pa  ̆trat -precuneusul apartine lobului pariental 5.Lobul cuneusului- apart  ̦ine lobului occipital Circumvolut  ̦iunile sunt separate prin s  ̦ant  ̦uri sau scinzuri, cele mai importante fiind: Scizura lui Sylvius sau valea Sylviana   ;̆ Scizura lui Ronaldo sau Centrala   ;̆ Scizura 39

   ;̆ Scizura perpendiculara   ̆   interna   ;̆ Scizura temporala   ̆   superioara   ;̆  S ̦ant  Calcariana   ̦ul cingular;  S ̦ant    ̦ul calosomarginal.  În aspectul său interior, din punct de vedere microscopic, scoart  ̦a cerebrala   ̆ este    ̆ din celule nervoase, nevroglie s  ̦i fibre nervoase. Exista   ̆ un model general formata valabil  s ̦i care cuprinde 6 straturi, ce defin esc izocortexul neocerebral (BălăceanuStolnici, et al., 2006 ),  s ̦i care se prezinta   ̆ dupa  ̆ cum urmează:  Stratul 1 zonal; Stratul 2 granular extern; Stratul 3 piramidal extern; Stratul 4 granular intern; Stratul 5  piramidal intern sau ganglionar; Stratul 6 multiform.

Dupa   ̆ cum s-a precizat deja, scoart  ̦a cerebrala  ̆  ̂ndeplineşte numeroase funcţii: senzitiva  ̆ şi senzoriala  ̆, motorie, psihica  ̆ şi vegetativa  .̆ Cortexul participa   ̆  la procese perceptive  s ̦i executive conecta  n ̂ du-le printr-o multitudine de circuite sau bucle de reintrare a informaţiei percepute  s ̦i procesate. Avem astfel: - Circuite care leaga   ̆ cortexul executiv frontal s  ̦i prefrontal de cortexul asociativ temporo-  parieto-occipital (conexiuni cortico-corticale intra-  s ̦i interemisferice) -  Circuite cortico-strio-talamo-corticale cu rol n̂ motricitate, cogniţie, afectivitate - Circuite cortico-cerebelo-talamo-corticale implicate n̂ planificare  s ̦i coordonare motorie  s ̦i cognitiva  .̆ Spre deosebire de restul animalelor, cortexul uman prezinta   ̆ dezvoltarea cea mai mare a cortexului prefrontal (ultimul apa  r̆ ut pe scara   ̆ filogenetica  )̆ . Printre funct  ̦iile cortexului prefrontal enumerăm: -  Cortexul prefrontal dorsolateral este implicat n̂ rat  ̦ionamentul abstract, n̂ memoria de lucru, dar s  ̦i în funct  ̦ii executive precum-  organizare, planificare, predict  ̦ie, automonitorizare. - Cortexul pref rontal medial este implicat puternic n̂ afectivitate. - Cortex prefrontal orbital are rol major în controlul impulsivita   t̆  ̦ii 





Din informat  ̦iile de pa  ̂n a  ̆ acum, putem sa   ̆ afirma  m ̆ ca   ̆ scoart  ̦a cerebrala   ̆ este împa  r̆  t ̦ita  ̆ anatomic n̂ mai mult  ̦i lobi. Cortexul de pe aceste zone este specializat  n̂ diferite funct  ̦ii complexe. Ca de exemplu zona occipitala   ̆ este specializata   ̆  ̂n procesarea   ,̆ lobul frontal are o contribut  ̦ie majora  ̆ n̂ realizarea funct  ̦iilor cognitive dar vizuala este implicat  s ̦i  ̂n af ectivitate, iar Cozolino (2002) i-a dat denumirea de “creierul executiv” care face posibile gândirea conștientă, planificarea, memoria, acțiunea voită, atenția direcționată și înțelegerea abstractă ( Schore, 2002; Siegel, 2014). “Cortexul frontal reprezintă locul limbajului și al acelor idei și reprezentări mentale care pot fi ridicate la nivelul conștientizării, unde pot fi luate în considerare sau manipulate. Cortexul frontal este cel care asigură substratul neural pentru dimeniunile simbolică/reprezentațională, reflexivă și conștientă ale sinelui ”- (David  J.Wallin, 2014, pag. 105) Lezarea lobului frontal antrenează o serie de tulbura  r̆ i psihice cu manifestare n̂ sfera   ,̆ decizionala  ,̆ cognitiva  ,̆ cu tulbura  r̆ i de orientare ̂n spat  ̦iu  s ̦i timp. afectiva

40

De asemenea lezarea lobului temporal determina   ̆  dezordini psihice semnificative ce ̂    t̆  ̦are (Bălăceanu   ̆ sca  d implica ̆ ere de memorie, amnezii retrograde, tulbura  r̆ i de nva Stolnici, et al., 2006). Nu extindem aici funct  ̦iile corticale specifice fieca  r̆ ei zone, ci ne vom opri asupra unor informat  ̦ii despre zonele cunoscute sub denumirea de cortex prefrontal, cortexul orbito frontal și zona insulară anterioară- zone ale scoarței cerebrale despre care presupunem că au un rol major în dezvoltarea și funcționarea sistemului de atașament.    ̆ la partea din fat  ̦a   ̆ a  A- Cortexul prefrontal- Termenul de cortex prefrontal se refera

 

creierului nostru, situata   ̆  ̂n spatele frunt  ̦ii  s ̦i deasupra ochilor. In modelul/mulajul “creierului din ma  n ̂  a  ̆” promovat de Siegel (2014), cortexul prefrontal este ̂ ̂ reprezentat de ncheieturile degetelor mijlocii care sunt ndoite peste degetul mare ce semnifică sistemul limbic. Conform autorului ( Siegel, 2014) structurile care alca  t̆ uiesc ceea ce contura  m ̆ a fi cortexul prefrontal, sunt va  z̆ ute azi ca  s ̦i creierul nostru social ,  s ̦i sunt esent  ̦iale n̂ realizarea unor funct  ̦ii de mare complexitate ca s  ̦i capacitatea de reglarea a emoțiilor sau empatia. Format  ̦iile acestei zone corticale sunt puternic implicate n̂ afectivitate,  s ̦i de altfel extrem de aproape de sistemul limbic (ca de exemplu cortexul cingular anterior).

Fig.6- Cortexul prefrontal

“Zonele frontale ale cortexului conecteaza   ,̆ de asemenea, impulsurile noastre neurale cu activita    ̦̆ t ile altor sisteme nervoase s  ̦i cu creierele altor oameni. Astfel zona frontala  ̆ este implicata  ̆ ata  ̂t ̂n modelarea propriilor noastre procese mentale interioare, n̂ 41

 funct    ̦ionarea echilibrata  ̆  a sistemului vegetativ, n̂ calmarea avalans  ̦elor emot    ̦ionale declans  ̦ate de nuclei amigdalieni prin ra  ̆ spunsul de lupta  ̆  sau fuga   ,̆  n̂ capacitatea de    ̆ s ̦i formarea cons  ̦tiint  introspect    ̦ie, n̂ intuit    ̦ie, n̂ ̂nsa   ̦ei, n̂ ga  ̂ndire, evaluare, luarea ̂   ̦elegerea altora, n̂ conectarea cu   ̂ t  s ̦i ̂n procese sociale ca empatia, nt  deciziilor, ca semenii nos  ̦tri, n̂ comportamentul moral. (...) Unul din punctele centrale care conecteaza  ̆  nodurile ret    ̦elelor noastre mai ample de circuite, cea cognitiva   ,̆ cea ̂ emot  funct    ̦ionala  ̆  s ̦i cea sociala   ,̆ ̂ntr -un ntreg   ̦ional, se afla  ̆  astfel n̂ regiunea frontala  ̆ a cortexului. (...) Energia s  ̦i informat    ̦ia din cortex, din zona limbica   ,̆ din trunchiul cerebral, din corp  s ̦i din lumea sociala  ̆   sunt coordonate  s ̦i echilibrate de regiunea  prefrontala  ̆”-  (Siegel, 2014, pag 97, 98). Activitatea cortexului prefrontal a fost corelată cu prelucrarea informațiilor venite de la diferite clase senzoriale (senzații) și integrarea acestor informaț ii într-un mod precis ce duce la formarea conceptelor/constructelor psihologice de percepție, memorie, monitorizarea proceselor cognitive, capacitatea de control emoțional, de predicție și previziune a comportamentului, etc. Conexiulele cortexului prefront al duc la formarea unor circuite vitale de procesarea a informațiilor, circuite ce acționează atât feed-forward (predicție) dar și feedback (răspuns), astfel s -a stabilit că există conexiuni cu sistemul limbic, amigdala, hipotalamusul, dar și formațiuni ale trunchiului cerebral, toate acestea reprezentând un puternic sistem neuronal cortico-sobcortical de prelucrarea a informațiilor. Este important de menționat însă că diferite arii ale cortexului prefrontal, prezintă de asemenea conexiuni diferite cu alte formațiuni neuronale, astfel zona orbitală a cortexului prefrontal este conectată  în principal cu talamusul medial, cu hipotalamusul, cu nucleul caudat ventromedial și cu amigdala, în timp ce de exemplu zona dorsolaterală a cortexului prefrontal are conexiuni importante cu talamusul lateral, cu nucleul caudat dorsal din hipocamp dar și cu restul neocortexului, iar rolul anumitor zone ale cortexului frontal este dat tocmai de conexiunile pe care le prezintă fiecare arie. (S.V. Siddiqui, U.Chatterjee, D.Kumar, A. Siddiqui, N.Goyal, 2008 ). În acest sens, precizăm, că de exemplu, cercetările pe imagistică efectuate cu RMN-ul funcțional au arătat că partea laterală a cortexului prefrontal (LPFC) are rol major în limbaj, atenție, memorie, procesarea noutății, creativitate, învățare, anticipare, organizare, orientare, capacitatea de introspecție. De altfel în această zonă găsim și Aria Broca -interpusă între cortexul dorsolateral frontal și zona ventrală a cortexului premotor - zona datorită căreia în specia umană este posibil limbajul. Totodată tot zona laterală și dorsolaterală a cortexului prefrontal are un rol important în gândirea abstractă (S.V. Siddiqui, et. al., 2008). Regiunea dorsolaterală a fost descrisă de Van der Kolk   (2006) ca “mintea rațională” și cheia “creierului volițional” ( Libet, Freeman, Sutherland, 1999 ), iar Siegel (2014) o vede ca “tabla de scris a minții”, locul de acțiune neural al memoriei de lucru, și locul unde ne folosim mintea pentru a rezolva probleme, a delibera asupra deciziilor și în general unde încercăm să înțelegem ceea ce se întâmplă. “Regiunea dorsolaterală a cortexului prefrontal ne face capabili să ne gândim în mod conștient la experiența noastră, să ne direcționăm în mod deliberat atenția asupra  percepțiilor, amintirilor și/sau ideilor și să folosim la nevoie reprezentările mentale despre trecut, prezent și viitor” -(David J.Wallin, 2014, pag. 105). Zona medială a cortexului prefrontal, prin conexiunile sale, îndeplinește funcții importante în memoria spațială, în modularea homeostaziei organismului, rol major în afectivitate,  în percepția durerii și răspunsul individului la durere, în modalitatea de răspuns a 42

individului la conflict/situațiile conflictuale, în atenția implicată în sarcinile cognitive, iar zona ventromedială este vitală pentru luarea deciziilor, în metacogniție, dar și reactualizarea informațiilor depozitate în memoria de lungă durată (S.V. Siddiqui, et. al., 2008). Siegel (1999, 2014) și Schore ( 1994, 2002) au accentuat rolul central al regiunii mijlocii a cortexului prefrontal ca mediator al comportamentului de atașament, al reglării afectului, al comunicării sociale și al mentalizării, amintind că această regiune este zona integratoare care face legătura între corpul propriu, trunchiul cerebral, sistemul limbic și cortex. Cei doi autori au atras în special atenția și asupra ariei corticale care se află exact în spatele ochilor - cortexul orbitofrontal, care poate fi văzut ca o extensie a sistemului limbic, dar și o porțiune a cortexului (Cozolino, 2002), și pe care o vom prezenta în continuarea lucrării . Legat de funcțiile cortexului prefrontal, reamintim că, după cum s-a precizat deja în lucrare, Allan Schore  (2002) și Dan Siegel ( 2014) sunt de pa  ̆rere ca  ̆  ̂nca  ̆ de dinainte de a-s  ̦i dezvolta cons  ̦tiint  ̦a de sine, copilul mic  s ̦̂ i regleaza   ̆ emot  ̦iile cu ajutorul pa  r̆ intelui, mai exact se produce o reglare de tip creier-la creier (brain to brain regulation), n̂ care un rol important l̂  joaca   ̆ cortexul prefrontal al pa  r̆ intelul și neuronii oglindă. Prin aceștia copilul   ”̆ practic de la pa  r̆ inte funct  ̦iile zonei corticale prefrontale pentru a-s  ̦i “ ̂mprumuta   )̆ . echilibra emot  ̦iile (̂mprumuta   ̆ modelele parentale de reglare emot  ̦ionala  

B-Cortexul orbito-frontal- Cortexul orbitofrontal este zona scoarței cerebrale care

se desfășoară pe suprafața ventrală a lobului frontal. Aceasta zonă a cortexului este recunoscută și ca cortexul limbic sau cortexul paralimbic, iar datorită conexiunilor ce le prezintă are rol în sistemul vegetativ, în posibilitatea de amânare a răspunsului, în anticiparea și procesarea experiențelor producătoare de plăcere (recompensă) și neplăcere (pedeapsă), în comportamentul emoțional (S.V. Siddiqui, et. al., 2008).

43

Fig. 7- Cortexul Orbito-frontal

Cortexul orbitofrontal primește informații de la ariile vizuale din lobul temporal, informații legate de caracteristicile obiectelor percepute, și mai exact dacă acestea produc plăcere sau neplăcere, astfel neuronii cortexului orbitofrontal învățând (prin asocierea cu plăcere sau neplăcere) răspunsul la diferiți stimuli vizuali, dar și tactili sau olfactivi ( învățare prin stimulare-recompensă). Studiile imagistice pe oameni au arătat că zona orbitofrontală a cortexului este activată și de atingerile plăcute dar și dureroase, de stimuli gustativi, stimuli olfactivi, iar într-un sens mai abstract de recompense/pedepse sociale ca și câștigarea unei sume de bani sau pierderea unei sume de bani. Observăm așadar că zona orbitofrontală a cortexului este implicată  în decodarea unor informații primite de la analizatori ca și cei vizual, tactili, gustativi, dar și în dezvoltarea, controlul și corecția comportamentelor individului legate de recompensă și pedeapsă, în motivație, în controlul și corecția comportamentelor sociale ale individului, jucând astfel un rol important în conturarea personalității sale (Edmund T. Rolls, 2004). Argumente în acest sens au fost aduse și de celebrul caz al pacientului Phineas Gage care, după ce a suferit leziuni majore în zonele cerebr ale orbito-prefrontale și prefrontala medială, în ambele emisfere, a fost portretizat ca “nemaifiind el însuși”. Cercetările din ultimii ani întăresc presupunerile ce postulează că cortexul orbitofrontal este componenta sistemului nervos cu rol crucial în memorie, în comportamentul de recompensă, în motivație, și în mecanismul ce susține luarea deciziilor, procese psihice ce stau de altfel la baza comportamentului social, iar anumite studii - D. Öngür, J.L. Price, 1998 - susțin că această zonă cerebrală este implicată și în tulburările de dispoziție (Carmen Cavada, Wolfram Schultz, 2000). Leziunile la nivelul cortexului orbito-frontal pot afecta procesul de învățare, în special  învățarea asociată cu întărirea/recompensă, și deoarece această zonă este implicată și în procesarea informațiilor ce ne ajută la identificarea fețelor, dar și a vocii, a gusturilor și a senzațiilor primite de la simțul tactil, capacitatea care susține acest proces de decodare este și ea puternic diminuată de deteriorarea/lezarea cortexu lui orbito-frontral. “Cortexul orbitofrontal pare să fie responsabil pentru decodarea semnalelor emoționale prin abilitatea pe care ne -o dă de a ‘citi’ indiciile nonverbale, cum ar fi expresia facială, gesturile, tonul vocii. Ca parte care gândește a creierului emoțional, cortexul orbitofrontal joacă un rol esențial în reglarea afectului, care reprezintă atât scopul, cât și rezultatul relațiilor de atașament securizante. În parte, această reglare apare atunci când cortexul orbitofrontal modulează răspunsur ile rapide ale amigdalei la percepția pericolului. Deși cortexul orbitofrontal răspunde la expresiile  faciale amenințătoare de exemplu (la fel cum face și amigdala) el pune în context această amenințare și determină gradul acesteia (lucru pe care amigdala nu-l face).  Acest tip de discriminare ajută atât autoreglarea, cât și relaționarea socială” - (David  J.Wallin, 2014, pag. 106) Abordarea descrisă aici este menită să ne ofere înțelegere asupra modului în care funcționează cortexul orbito-frontal și modul în  care este implicat în comportamentele motivaționale, în comportamentul emoţional şi în comportamentul social ( Edmund T. Rolls, 2004). Cu toate acestea rolul cortexului orbito-frontal în comportamentul social se prezintă ca un puzzle, ale cărui piese nu au fost încă toate descoperite. Teoriile recente avansează însă ipoteza că zona 44

orbito-frontală a cortexului are rol vital nu doar în afectivitate, motivație, cât și în capacitatea de monitorizarea a comportamentului (self-monitoring of behavior ), iar datele clinice au evidențiat că pacienții cu leziuni la nivelul cortexului orbitofrontal prezintă (sau au tendința să pună în execuție) comportamente sociale inadecvate, și deși acești pacienți erau conștienți de normele de comportament impuse de societate nu aveau capacitatea să conștientizeze că acțiunile lor nu se încadrează în aceste norme. Sentimentul de rușine asociat cu comportamentele sociale inadecvate a putut fi trăit de acești pacienți doar după ce au fost ajutați să -și monitorizeze comportamentele inadecvate/imorale puse în scenă, mai exact după ce le -au fost prezentate aceste comportamente într-un filmuleț și au putut să și le vizioneze și implicit să și le conștientizeze. Astfel, aceste constatări sugerează că leziuni la nivelul cortexului orbito-frontal împiedică (sau diminuează) capacitatea de automonitorizare și autocontrol, deficitele acestei zone fiind asociate cu dificultate în reglarea emoțiilor proprii, aprecierea impactului asupra celorlalți și incapacitatea de a răspunde corespunzător semnalelor sociale și stărilor mentale ale altuia (Jennifer S. Beer, Oliver P. John, Donatella Scabini, Robert T. Knight  , 2006).  În timp ce cortexul orbitofrontal a fost denumit “partea executivă principală a creierului social-emoțional” (Schore, 2002, p.42)- regiunea cingulată anterioară situată deasupra și în spatele cortexului orbitofrontal -  joacă de asemenea un rol important în atașament, în reglarea afectului, în conștientizare/mentalizare. Se consideră că această regiune cingulată anterioară asigură fundația neuronală pentru comportamentul matern, pentru simțul explicit și implicit al sinelui și este implicată și în trăirea conștientă a emoțiilor. Există ipoteze care îi argumentează rolul și în direcționarea moment cu moment a atenției și a răspunsuri lor motorii ghidate de către emoții (Damasio, 1999; Schore, 2002; Cozolino, 2002; Allen, Fonagy, 2002; Siegel 2014)  

C- Zona insulară anterioară (AIC) - Cortexul insular este regiunea cerebrală situată

 între lobul temporal și lobul parietal, iar printre funcțiile sale principale pot fi amintite: este implicat în elaborarea deciziilor în conditii riscante; comportamentul moral, generarea de emoții sociale și capacitatea de empatică; implicat în anxietate,  în comportamentul nevrotic și în controlul motor. Insula are rol esențial și în interorecepție- adică atenția către propriile stări corporale și monitorizarea acestora. Pentru că senzațiile somatice stau la baza emoțiilor, interocepțiunea e principala modalitate prin care ne dăm seama cum ne simțim. Insula/cortexul insular este extrem de important în atașament deoarece face legătura, de la cortex la amigdală, dintre senzațiile noastre senzitivo-motorii- vederea/auzul/simțirea- și comportamentul lor afectiv  (Schore, 2002; Damasio, 2003; Iacoboni, 2005).

45

Fig. 8- Cortexul insular- zona insulară anterioară (AIC), zona insulară posterioară (PIC)

Cortexul insular la oameni a fost descris pentru prima dată în 1796 de către JohannChristian Reil și este o zonă care poate fi observată direct doar prin îndepărtarea lobilor temporal și frontal. Cortexul insular (insula) are conexiuni în ambele direcții cu alte formațiuni cerebrale ca de exemplu: cu lobii frontali, parientali și temporali, cu girusul cingulat, dar de asemenea are conexiuni bidirecționale și cu formațiuni sobcorticale ca și: amigdala, trunchiul cereral, talamusul, ganglionii bazali. Aceste conexiuni servesc ca și baza anatomică ce susține integrarea în zona insulară a funcțiilor autonome, viscerale, visceromotorii și limbice. Arhitectural cortexul insular este împărțit în zona insulară anterioară (AIC), zona insulară de mijloc și zona insulară posterioară (PIC), fiecare zonă având un rol aparte, ca de exemplu zona posterioară insulară primește aferențe de la trunchiul cerebral și nuclei talamici, având rol major în funcțiile somatomotorii, în timp ce zona insulară anterioară este cunoscută ca fiind zona cerebrală unde are lor integrarea dintre procesele cognitive și cele afective, integrarea informațiilor venite de la sistemul nervos autonom și informațiile venite pe calea interorecepției ( Xiaosi Gu et.al. 2013; Flynn et al., 1999). O altă caracteristică distincă a zonei insulare anterioare este dată de prezența neuronilor von Economo (Xiaosi Gu et.al. 2013; C. von Economo, 1926; Seeley et al., 2012). Numiți astfel după numele cercetătorului care i-a descoperit Constantin von Economo, acești neuroni se găsesc atât în zona insulară anterioară, în zona cortexului cingular anterior, dar și în zona fronto-insulară (la zona de încrucișare dintre cortextul posterior orbitofrontal și zona insulară anterioară) și au fost asociați cu capacitatea noastră de a dezvolta empatie, emoții și interacțiune sociala, dar și cu procesele de integrare în timp a informațiilor. Din punct de vedere onto și filogenetic acești neuroni apar oarecum târziu. La naștere, se presupune că un 46

bebeluș are în jur de 28.000 de astfel neuroni von Economo, iar un copil de patru ani are circa 183.000, ceea ce reprezintă cam 85% din neuronii von Economo ai unui adult. Aceste argumente fac ca în neurobiologia atașamentului atenția noastră să cadă și pe zona insulară anterioară a cortexului, deoarece se postulează că ar fi zona cerebrală implicată în integrarea cogniției și afectivității, în capacitatea noastră de conștientizare a emoțiilor noastre dar și a celorlalți, ( Xiaosi Gu, Patrick R. Hof, Karl J. Friston, Jin Fan, 2013). Emoțiile  – văzute ca un concept muldimensional- includ o componentă biologică, o componentă experiențială psihologică, și o componentă expresiv-socială (Xiaosi Gu et.al. 2013; Lane, Schwartz, 1987; Dolan, 2002). Lane și Schwartz (1987) creionează cinci nivele de conștientizare emoțională, respectiv: conștientizarea senzațiilor corporale, conștienzarea senzațiilor corpului în mișcare (în acțiune); conștientizarea emoțiilor și sentimentelor proprii (individuale); conștientizarea amestecului de sentimente (blends of feelings) și conștientizarea amestecului de amestec de sentimente (blends of blends of feelings). Xiaosi Gu și colaboratorii săi (2013) simplifică această definiție a conștientizării emoționale, reducând-o la “experiența conștientă a emoțiilor și sentimentelor”, iar din punct de vedere operațional conștientizarea emoțională are loc în timpul procesării supraliminale a stimulilor afectivi (Xiaosi Gu et.al. 2013; Pessoa, 2005). Informațiile aduse de descoperirile ultimelor decenii din neuroștiințe ne amintesc însă că percepția afectivă, evaluarea informaților percepute la nivel afectiv, chiar și comportamentul afectiv pot fi prelucrate însă și dinolo de conștientizarea noastră ( Xiaosi Gu et.al. 2013; Ohman și Soares, 1994), însă tot studiile ne-au arătat că pe măsură ce ne dezvoltăm și susținem capacitatea de a experimenta pe deplin emoții capacitatea de a conștientiza emoțiile, de a le experimenta conștient - ni se dezvoltă semnificativ și capacitatea de a răspunde conștient la sti muli afectivi (Xiaosi Gu et.al. 2013; Lane and Schwartz, 1987).  Implicarea zonei insulare anterioare a cortexului în capacitatea de conștientizare emoțională, este întărită de argumentele ce susțin implicarea acestei zone în interorecepție (simțul interoceptiv) dar și în capacitatea de a dezvolta empatie. La o privire generală la activitatea cortexului insular și interocepțiunea, se poate afirma că caracteristicele fizice ale senzațiilor interoceptive sunt procesate la nivelul cortexului insular posterior, în timp ce integrarea acestor infomații interoceptive, cu cele cognitive și afectiv -motivaționale se produce în zona insulară anterioară (Craig, 2009, 2010, 2011). Simțul interoceptiv este responsabil de capacitatea noastră de a resimți, durerea, foamea, s etea, mișcarea organelor interne ș.a.m.d, este simțul prin care devenim conștienți de condițiile fiziologice ale corpului nostru. Idei noi din zona neurobiologiei teoretice ( Xiaosi Gu et.al. 2013; Seth, 2011), au postulat că emoțiile pot să fie privite ca “inferențe interoceptive”, adică sentimentele subiective se bazează pe interpretarea activă a condițiilor fiziologice ale organismului, ceea ce arată existența unei legături puternice între interorecepțiune și conștientizarea emoțională (Seth et al., 2011). Printre regiunile cerebrale implicate în interorecepțiune și conștientizarea emoțională, sunt des amintite amigdala, cortexul cingulat anterior, regiunile prefrontale și ventromediale ale cortexului, însă cortexul insular a fost de asemenea asociat ca fiind un substrat neuronal important în acest sens. Astfel se presupune că zona posterioară a cortexului insular este importantă în realizarea reprezentărilor 47

somatotopice ale corpului (senzații de mâncărime, durere, atingere, etc) (Damasio et al., 2000; Craig, 2002, 2009; Harrison et al., 2010),  în timp ce zona insulară anterioară participă la o gamă mai largă de funcții, inclusiv cele ce depășesc reprezentările proprii, mai exact studii pe imagistică au arătat că activitatea acestei zone este asociată cu ( Xiaosi Gu et.al. 2013): Funcțiile cardiovasculare  (King et al., 1999; Henderson et al., 2002); Funcțiile respiratorii  (Banzett et al., 2000; Henderson et al., 2002); Durerea (Treede et al., 1999; Wager et al., 2004); Senzațiile de atingere (Keysers et al., 2004; Lindgren et al., 2012); Conștientizarea termosenzitivă (a temperaturii)- (Craig et al., 2000); Dezgustul-  (Phillips et al., 1997; Wicker et al., 2003; Calder et al., 2007); Simțul interoceptiv   (Critchley et al., 2004; Zaki et al., 2012); Procesarea emoțională generală (Davidson and Irwin, 1999; Zaki et al., 2012); Controlul cognitiv  (Eckert et al., 2009; Menon and Uddin, 2010); Empatia- (Singer et al., 2004; Gu and Han, 2007a; Gu et al., 2010, 2012, 2013; Lamm et al., 2010; Ebisch et al., 2011); Int uiția -(Kuo et al., 2009); Sentimentul nedreptății  (Sanfey et al., 2003; Kirk et al., 2011);  Analiza și deciziile în situații de risc și incertitudine (Preuschoff et al., 2008; Bossaerts, 2010; Ullsperger et al., 2010; Bach and Dolan, 2012); Capacitatea de  încredere și capacitatea de cooperare- (King-Casas et al., 2008); Simțul moral (Montague and Lohrenz, 2007; Xiang et al., 2013). 3- Atașamentul reactiv 

Ne amintim ca   ̆ John Bowlby, pa  r̆ intele Teoriei Atas  ̦amentului, a avut intuit  ̦ia geniala  ̆ ̂    ̆  ̂n genele să presupuna  ̆ ca   ̆ “nevoia de a fi aproape de cineva special” este nscrisa noastre,  s ̦i ca   ̆  aceasta   ̆ nevoie de atas  ̦ament are rolul de a ne pune la sigurant  ̦a  ,̆ ata  t̂ fizic ca  t̂  s ̦i emot  ̦ional, n̂ situat  ̦ii percepute ca periculoase (sau care chiar sunt  ̂nca  r̆ cate de pericol). Siegel (2014) e de pa  r̆ ere ca   ̆ sistemul atas  ̦amentului, este un sistem motivat  ̦ional compus din trei elemente majore, respectiv: frica, atas  ̦ament  s ̦i explorare. Frica (situat  ̦ia perceputa   ̆ ca periculoasa  )̆ activeaza   ̆ sistemul de atas  ̦ament  s ̦i nevoia de a ca  u ̆ ta confort  s ̦i sigurant  ̦ a ,̆ care odata  ̆ ga  s̆ ite restabilesc homeostazia organismului,  s ̦i astfel este posibila   ̆, ̂n continuare, explorarea. Aceasta (prin noutate) ̂ va declans  ̦a din nou, eventual frica, ce va nchide posibilitatea explora   ̆rii, dar va activa din nou nevoia de atas  ̦ament, iar sigurant  ̦a  s ̦i confortul din nou restabilite, vor sust  ̦ine la ra  n ̂ dul lor din nou explorarea, sau mai metaforic spus: “Să fii iubit de cineva îți dă putere , iar să iubești  pe cineva îți dă curaj” - (Lao Tzu). Ce se întâmplă însă când nu există o figură de atașament, sau nu una capabilă să -i satisfacă copilului nevoia de atașament? Pentru a răspunde la această întrebare, specialiștii din câmpul atașamentului (Cassidy, et.al, 2013 ) și-au îndreptat atenția spre copiii instituționalizați în orfelinate, iar în cercetările înteprinse au apărut situații în care copiii prezentau absența atașamentului de  orice tip. Astfel s-a ajuns la concluzia că: “La o extrema  ̆   a spectrului uman de experient    ̦e se afla  ̆  absent    ̦a atas  ̦amentului, unde nu exista  ̆  o figura  ̆  clara  ̆  de care ne putem atas  ̦a . In acest caz se poate forma o stare   ̆   numita  ̆  “tulburare de atas  ̦ament reactiv”, n̂ care putem avea disfunct    ̦ionala ̂     ̦̆ t i cu emot  dificulta sa  ̆  stabilim conexiuni rapide cu o   ̦iile  s ̦i relat    ̦iile noastre, ncepând varietate de persoane n̂ perioada copila  ̆riei, a adolescent    ̦ei  s ̦i a va  ̂rstei adulte. Putem ̂n  ̦t elege tulburarea de atas  ̦ament reactiv ca cel mai bun lucru pe care un copil l̂  poate face ̂n absent    ̦a unei figuri de atas  ̦ament ” - (Siegel, 2014, pag. 163, 164). 48

Azi Tulburarea de Atașament Reactiv  a fost inclusă de Asociația Americană de Psihiatrie în manualul de diagnostic al tulburărilor mentale- ediția a-V-a revizuităDiagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-V, 2013),   în cadrul “Tulburărilor provocate de o traumă, sau un factor stresor”  “Tulburarea de atașament reactiv în copilărie, sau în primii ani de viață, este caracterizată de un pattern al comportamentului de atașament profund alterat și dezvoltat inadecvat, în care copilul caută rar, sau foarte puțin, confort siguranță și  protecție la figurile parentale, și nu stabilește relații sănătoase cu aceștia sau  persoanele ce-l îngrijesc, deși are capacitatea de a dezvolta atașamente selective. Elementul cheie al tulburării este absența unui legături stabile de atașament cu un adult îngrijitor, sau prezența uneia însă o legătură extrem de slab dezvoltată. Copiii cu tulburare de atașament reactiv în situații ne distress/ de pericol nu -și caută  îngrijitorii/figurile parentale pentru a se liniști, și nici nu răspund decât minimal la efortul adulților de a le oferi confort, ceea ce arată că aceasta tulburare este asociată cu absența previziunii, expectației că îngrijitorii sunt capabili să ofere confort, sigurață, și în același timp lipsa răspunsului atunci când confortul este oferit. Copilul cu atașament reactiv nu caută să primească afecțiune sau să o ofere, și exprimă  puține emoții pozitive sau chiar deloc în timpul interacțiuniii cu îngrijitorii/figurile  parentale. Tulburarea de atașament reactiv nu este posibil de identificat înainte de vârsta de 9 luni, când copilul dezvoltă capacitatea de a forma atașamente selective”(DSM-V, 2013, pag. 266) Criteriile de diagnostic din DSM- ediția a V-a revizuită (2013 ) sunt: A-Prezența unui pattern de inhibare a comportamentului de căutare a adultului  îngrijitor, manifestat prin cele două situații de mai jos: 1-Copilul rar, sau foarte rar, caută confort în situații de distress. 2-Copilul rar, sau foarte rar, răspunde confortului oferit de adultul îngrijitor în situații de distress/pericol. unei deteriorări la nivelul comportamentului social și a l B-Prezența comportamentului emoțional, caracterizată de cel puțin două dintre următoarele manifestări: 1-Mimin răspuns social, minim răspuns emoțional la alții. 2-O exprimare limitată a emoțiilor pozitive. 3-Episoade de iritabilitate, spontante, inexplicabile, epis oade de tristețe, de frică, care apar în situații de interacțiuni neamenințătoare cu adulții îngrijitori. C-Copilul a avut parte de îngrijire insuficientă (de o satisfacere insuficientă a nevoilor de atașament), evidențiată de măcar una din următoarele situații: 1-Neglijarea conportamentului social- a comportamentului de apropiere de alții – prezent ca formă de manifestare a lipsei nevoii de a obține de la îngrijitori confort, alinare, stimulare și afecțiune. 2-Schimbarea repetată a îngrijitorilor, situație ce nu a permis formarea de relații de atașament stabile. 3-Limitarea posibilității copilului de a forma atașamente selective. D- Prezența uneia (sau mai multora) din situațiile descrise la criteriul C, se presupune a fi cauza manifestărilor prezente la criteriul A. E- Criteriile de diagnostic nu privesc spectrul tulburării autiste, iar diagnosticul atașamentului reactiv este diferențiat de tulburarea autistă. F-Tulburarea este evidentă înainte de vârsta de 5 ani. 49

G-Copilul are vârsta de minim 9

luni. Când tulburarea este prezentă de mai mult de 12 luni diagnosticul este de tulburare  persistentă de atașament reactiv , iar când copilul manifestă înreaga paletă de simptome, în special când modul de manifestare al simtomelor este unul intens- de un nivel ridicat- diagnosticul este de tulburare severă de atașament reactiv  (DSM-V, 2013). Adesea, dar nu obligatoriu, tulburarea de atașașemnt reactiv apare în tulburări de dezvoltare, în special întârzieri în devoltarea cognitivă/întârzieri în dezvoltarea limbajului, sau în cazul copiilor neglijați sever sau abuzați în copilăria mică. Copii din orfelinate sunt predisuși spre această tulburare. Tulburarea de atașament reactiv este rar întâlnită în situațiile clinice, prevalența ei este necunoscută, și se presupune că procentul de copii americani cu această tulburare nu depășește 10 la sută.

4- Stilurile mature de atașament 

 În ce privește stilurile de atașament la adult, în urma unor cercetări inteprinse în 1991, de către Bartholomew şi Horowitz, s-a sugerat și confirmat ipoteza ca   ̆ stilurile mature de ataşament sunt caracterizate de procese de ga  n ̂ dire, care fac parte dintr o credinţa   ̆ sau schemă, ce funcționează la fel ca “modelele de lucru interne” postulate de Teoria Atașamentului, și care conturează și susț ine:  pa  ̆rerea unei   ̆   este demna  ̆  sau nedemnă de iubire sau intimitate ş i pa  ̆rerea unei  persoane ca  persoane că ceilalt ̧i sunt de încredere sau persoane pe care nu te pot ̧i baza. Bartholomew şi Horowitz ( 1991) au creionat  trei stiluri principale de ataşament la individul adult, la care s-a ada  u ̆ gat ulterior un stil mixt. ̂ Securizant  – caracterizează o persoana   ̆ care se vede demna   ̆ de ncredere, permiţa  n ̂ du-şi sa   ̆ se simta   ̆ ̂n largul sa  u ̆  ̂n intimitate şi autonomie.  Anxios/nesigur  – menţinerea unei pa  r̆ eri negative despre sine dar o pa  r̆ ere pozitiva  ̆ despre ceilalţi, cauza  n ̂ d o foarte mare implicare din partea unei persoane n̂ relaţiile apropiate şi o dependenţa   ̆ faţa   ̆ de alţii pentru a-şi simţi valoarea personala  .̆ Evitant/nesigur – o pa  r̆ ere negativa   ̆ ata  t̂ despre sine ca  t̂ şi despre ceilalţi, cauza  n ̂ du-i unei persoane un sentiment de teama   ̆ faţa   ̆ de intimitate şi de evitare a relaţiilor cu alte persoane.

Mixt -ambivalent/ evitant  s ̦i anxios- indivizii cu un sistem de atas  ̦ament mixt (evitant şi anxios)– ment  ̦in o pa  r̆ ere pozitiva   ̆ faţa   ̆ de propria persoana  ,̆ dar o pa  r̆ ere negativa  ̆ despre ceilalţi, sau invers, cauza  n ̂ d evitarea relaţiilor cu ceilalţi şi preferinţa de a ra  m ̆  a n ̂ e independenți, şi preferă pa  s̆ trarea distanţei faţa   ̆ de legăturile intime. In cadrul relat  ̦iilor afective acest  ̦ia au tendint  ̦a de a se comporta dezorganizat,   n manifesta ̂ d anxietate n̂ lipsa sigurant  ̦ei data   ̆ de prezent  ̦a figurii de atas  ̦ament,  s ̦i evitare atunci ca   ̂nd aceasta este disponibila  .̆ Stilurile de atașament reflectă distincții fundamentale în reprezentările mentale despre dragostea romantică la adulți. Literatura de specialitate indică faptul că indivizii cu atas  ̦ament securizant se simt confortabili în a se apropia de ceilalt  ̦i, își 50

̂ evaluează experiențele romantice ca s  ̦i fericite/de ncredere, suportive. Cei cu atașament evitant se simt inconfortabili n̂ a se apropia de alții,  s ̦̂ i descriu experiențele romantice prin frica intimității, iar cei anxios  ̦i-ambivalent  ̦i le caracterizează ca fiind obsesive, pline de gelozie s  ̦i atracție sexuală ridicată, de exemplu anxioșii preferă să depindă de alții, cu frica de a nu respinși sau abandonat  ̦i (Hazan, Shaver, 1987 ). Stilurile de atașament mature au fost investigate n̂ relație cu satisfact  ̦i a  ̂n cuplu, iar rezultatele cercetărilor au arătat că persoanele cu atas  ̦ament securizant raportează în general o satisfacție ̂n cuplu crescută, n̂ timp ce persoanele cu atas  ̦ament evitativ/anxios/ambivalent prezintă o satisfacție n̂ cuplu scăzută (Butzer, Campbell, 2008; Meyers, Landsberger, 2002). In general, indivizii adulți cu atașament securizant au aștepta  r̆ i generale despre viață mai bune, un puternic simț al controlului, autoeficacitate, încredere în sine, încredere î n a ca  u ̆ ta ajutor la alții (Shaver, Hazan, 1993; Gencoz, 2006). Studiul atașamentului a certificat ipoteza că tiparele interacțiunilor interpersonale modelează sistemul de cogniții al individului, în special cele care vizează crearea și reglarea relațiilor afective. Astfel infuent  ̦a unei familii disfuncționale, unde se întrețin tipare de interacțiuni disfuncționale, poate fi regăsită în distorsiunile cognitive persistente despre modul cum “trebuie” să funct  ̦ioneze o relație (Stackert  s ̦i Bursik, 2003). Psihologia cognitivă susține faptul că felul în care oamenii gândesc, precum și conținutul gândurilor, exercită o influență profundă asupra adaptării lor în interiorul unei relat  ̦ii. Gândurile iraționale pot duce la un comportament de apărare având ca și efect o adaptare săracă, n̂ timp ce o ga  n ̂ dire rat  ̦ionala   ̆ poate duce la o adaptare mai buna  ̆ (Dryden  s ̦i Ellis, 1997). Cu privire la relațiile de atașament din viața adultă, în 1992 Baldwin a propus ideea că oamenii dezvoltă modele de lucru despre relația lor, care pot funcționa ca o hartă cognitivă. Aceste structuri cognitive pe care el le numește scheme relaționale includ reprezentări ale sinelui, ale celorlalți, precum și scenarii pentru formele de interacțiune. Schemele includ credințe de bază despre natura oamenilor și a relațiilor, și pot deveni inflexibile. Schemele implică  elemente organizate ale reacţiilor şi experienţei  trecute ce formează  un set relativ logic şi  persistent de cunoştinţe, capabil să ghideze percepţia şi evaluările următoare. Schemele cognitive se declanșează  automat, activarea lor fiind dincolo de conștientizarea noastră imediată (Baldwin, 1992). Majoritatea schemelor despre relație și natura interacțiunilor din cuplu sunt învățate de timpuriu de la surse primare ca și familia, tradițiile culturale, mass-media, primele întâlniri și alte experiențe. Pe lângă schemele cu care partenerii vin în re lație, fiecare membru al cuplului adult își dezvoltă schemele proprii specifice evoluției relației. Evaluările realizate de către individ asupra partenerului reflectă schema pe care el o are despre acesta. O schemă negativă despre partener poate duce la reacții comportamentale negative care se pot asocia cu distres marital, stimă de sine scăzută și o simptomatologie depresivă manifestată de către celălalt ( Baldwin, 1992). Baucom ( 1989) a dezvoltat o tipologie a cognițiilor implicate în distresul în cuplu: a) atenția selectivă (partenerul observă aspecte particulare ale evenimentelor din relația lui și le scapă pe altele) b) atribuiri, inferențe (explicațiile pentru evenimente); 51

c) așteptările (predicții despre faptul că un eveniment particular se va întâmpl a în relație); d) asumpțiile (credințele pe care persoana le are despre caracteristicile relației intime); e) standardele (credințele fiecărui partener despre caracteristicile pe care crede că un partener/relația ar trebui să le aibă ( Baucom, 1989; Tilden, Dattilio, 2005). Observăm că not  ̦iunea lui Bowlby de modele interne de lucru coincide/se suprapune oarecum cu schemele timpurii ale individului despre relații. Ca și schemele, un model de lucru intern are la bază tiparele de interacțiune dintre copil și mamă/figura maternă. Conceptualizarea modelelor mentale ca s  ̦i scheme implică faptul că oamenii cu modele mentale de atas  ̦ament diferite se vor distinge în modul în care ei fac atribuirile pentru comportamentele lor sau ale partenerilor ( Sumer, Cozzarelli, 2004). Într-un studiu din 2005 (Mason, Platts ,Tyson, 2005) s-a investigat dacă reprezentările specifice ale diferitelor scheme cognitive sunt relaționate cu stilul de atașament matur. Rezultatele au arătat că indivizii cu stil de atașament anxios au fost clasificați ca având mai multe scheme dezadaptative decât cei cu atașament securizant, care au prezentat cel mai scăzut nivel de scheme dezadaptative timpurii. Subiecții cu stil de atașament anxios au prezentat ca și scheme:  privațiunea    ,̆ emoționala neîncredere/abuz, izolare socială, deficiență/rușine, dependență/incompetență. Cei cu atas  ̦ament ambivalent au prezentat ca s  ̦i scheme:  protecționism/personalitate atrofiată, sacrificiu de sine, subjugare, iar cei cu stil de atașament evitativ au avut un scor scăzut la schema de dependență (Mason, Platts, ̂ standarde nerealiste/exigent  ̦a  ̆  s ̦i Tyson, 2005). Schemele de abuz/nencredere,    ̆ sunt predictori pentru divort  ̦ (Youse , 2010). privat  ̦iune emot  ̦ionala Un renumit cerceta  t̆ or n̂ ca  m ̂ pul  Atas  ̦amentului la adult este Amir Levine, care  ̂mpreuna   ̆ cu Rachel Heller, au prezentat pe larg trei sisteme principale de atas  ̦ament la individul adult,  s ̦i modul n̂ care acestea influent  ̦eaza   ̆ act  ̦iunea  s ̦i comportamentul individului n̂ relat  ̦ie cu figurile de atas  ̦ament din viat  ̦a adulta  .̆ In continuarea vom prezenta cele trei sisteme de atas  ̦ament la adult, merga  n ̂ d pe ideile creionate de ca  t̆ re cei doi cerceta  t̆ ori. Aces  ̦tia sunt de pa  r̆ ere ca  ̆: ̂ “...principiile atas  ̦amentului ne nvat a ̧  ̆  ca  ̆ oamenii sunt doar ata  ̂ t de nevoiaşi pe ca  ̂t le sunt nevoile de nesatisfa  ̆ cute” (Levine, Heller, 2010, pag.21 )   z̆ ut ca unul Sistemul atas   ̦amentului anxios- Acest sistem de atas  ̦ament este va

sensibil  s ̦i extrem de us  ̦or de activat de o paleta   ̆ larga   ̆ de stimuli relat  ̦ionali (Levine, Heller, 2010) ̂   ̆  cu alti̧ ” Un studiu condus de Omri Gillath, Silvia Bunge şi Carter Wendelken, mpreuna doi cerceta  ̆tori proeminenti̧ ̂n domeniul ataşamentului, Phillip Shaver şi Mario Mikulincer, a ga  ̆sit dovezi fascinante n̂ domeniu. Folosind tehnologia fMRI –RMN  funct    ̦ional, ei au rugat 20 de femei sa  ̆   se ga  ̂ ndeasca  ̆-  iar apoi sa  ̆   se opreasca  ̆- la diferite scenarii de relat ̧ii. Intrigant, ei au descoperit ca  ̆  atunci ca  ̂nd femeile cu un stil de ataşament anxios se ga  ̂ ndeau la scenarii negative ( conflict, despa  ̆ rt ̧ire, moartea  partenerului), zone ale creierului responsabile pentru emot ̧ie se “aprindeau” la un grad mai mare deca  ̂ t la femeile cu alte stiluri de ataşament. In plus, ei au descoperit ca  ̆  regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul orbitofrontal era mai activat deca  ̂ t la  femeile cu alte stiluri de ataşament. In alte cuvinte, creierele oamenilor cu stil de 52

  ̆   mai puternic la ga  ̂ ndul de a pierde pe cineva şi ̂n ataşament anxios reactioneaza ̧ acelasi timp se utilizeaza  ̆   mai putin ̧ regiunile care n̂ mod normal duc la reglarea şi ̂   ̆ ca  ̆  o data  ̆  ce sistemul de ataşament diminuarea emotiilor negative. Asta nseamna ̧ este activat, vei descoperi ca  ̆   este mult mai greu sa  ̆ -l “opreşti” daca  ̆  ai un stil de ataşament anxios” - (Levine, Heller, 2010, pag. 88, 89) Un individ cu tipar anxios ca  n ̂ d sistemul este activat, devine ma  c̆ inat de tra  ĭ ri la  u ̆ ntrice care au un singur scop: restabilirea apropierii cu figura de atas  ̦ament/partenerul . Astfel de tra   ̆iri sunt numite n̂ literatura de specialitate ca   ̂nd, strategii de activare (Levine, Heler, 2010 ), iar conceptul include orice ga ̂ sentiment, emot  individul sa  ̆  se apropie fizic  s ̦i/sau emotional de ̧   ̦ie care mpinge   ̆ u. Doar dupa   ̆ restabilirea apropierii de figura de atas  ̦ament, anxiosul  partenerul sa este capabil sa   ̆ simta   ̆ din nou starea de sigurant  ̦a  ̆ s  ̦i confort, de calm. Vorbind de un sistem de atas  ̦ament catalogat ca s  ̦i sensibil , deci extrem de us  ̦or de activat, cerceta  t̆ orii au avansat presupunerea ca   ̆ indivizii cu acest stil sunt “favorizaţi” special spre a ca  d ̆ ea  ̂ntr-o situaţie a sistemului de ataşament activata   ̆ cronic. “Pentru a demonstra ca  ̂t de sensibil este sistemul de ataş ament al persoanelor cu stil anxios, Chris Fraley a efectuat un studiu n̂ laboratorul sa  ̆u la Universitatea din Illinois la Urbana Champaign n̂ colaborare cu Paula Niedenthal (de la Universitatea Blaise   ̆   vigilenta̧ Pascal n̂ Clermont -Ferrand, n̂ Frant    ̦a), ga  ̆sind o metoda  ̆   unica  ̆ de a ma  ̆ sura la stilul anxios, cu privire la “indiciile sociale”. Au folosit tehnica “morph movie” - un  film computerizat care init ̧ial arata  ̆  expresii emotionale specifice (ex: ura) pe care le ̧   ̆   gradat pentru ca imaginea sa  ̆   arate o expresie neutra  ̆ . Participantii̧ erau evolueaza   ̆  opreasca  ̆ filmul la cadrul unde ei credeau ca  ̆  emotia rugati̧ sa ̧ originala  ̆ dispare de tot.  Au descoperit ca  ̆  persoanele cu stil anxios aveau o probabilitate mai mare  n̂ a  percepe deplasarea emot ̧iei ̂naintea altor oameni.  S ̦i ̂n situat    ̦ia ca  ̂nd sarcina fusese inversata  ̆ - ̂ncepa  ̂nd cu o fata ̧  ̆   neutra  ̆ şi merga  ̂nd   ̆-  persoanele anxioase au perceput instalarea gradat spre o expresie pronunt ̧ata emot ̧iei mai repede. Descoperirile sugereaza  ̆ ca  ̆  persoanele cu stilul de ataşament ̂ -adeva  ̆r mai vigilente ca  ̂nd vine vorba de expresiile emot ̧ionale ale anxios sunt ntr   partenerului şi pot avea un grad mai mare de acuratet ̧e şi sensibilitate legat de “indiciile” altor oameni. Dar aceasta  ̆  descoperire vine cu un avertisment. Studiul a ara  ̆tat ca  ̆  persoanele cu stil de ataşament anxios tind sa  ̆   traga  ̆  concluziile foarte repede, iar ca  ̂nd o fac, tind sa  ̆  interpreteze greşit sta  ̆rile emotionale ale altora. Numai ̧ ̂   ̂t participantii̧ anxioşi trebuiau atunci ca  ̂nd experimentul fusese modificat astfel nca   ̆ aştepte o durata  ̆   un pic mai mare de timp (nu puteau react ̧iona instant ca  ̂nd sa apa  ̆rea o schimbare, trebuiau sa  ̆ aştepte put ̧in mai mult  s ̦i apoi sa  ̆  formuleze ̂   ̆   mai mule informatii̧ nainte ra  ̆spunsul) şi implicit sa  ̆   obt ̧ina de a emite o judecata   ,̆ abia atunci aveau un avantaj asupra celorlalti̧ participanti“  ̧ - (Levine, Heller, 2010,  pag.79, 80) Aflaţi  ̂n mijlocul unei situaţii tensionate persoanele cu un tipar de ataş ament anxios au tendinţa sa   ̆ puna  ̆  ̂n act ceea ce este recunoscut ca şi comportamente de protest. ̂   r̆ ile excesive de restabilire a contactului, sau din Ca  t̂ eva exemple pot sa   ̆  fie: ncerca contra   ̆ trecerea pe extrema cealalta   ̆  s ̦i respingerea comunica  r̆ ii; punerea n̂ scena  ̆ a act  ̦iunilor/comportamentelor ostile, agresive: ̂   ̆ ”..n̂ profunzime, comportamentul de protest se refera  ̆   la toate act ̧iunile ce ncearca restabilirea contactului cu figura de atas  ̦ament/partenerul din viat    ̦a adulta  ̆ şi captarea atentiei ̧ sale. Strategiile de activare s  ̦i comportamentele de protest î 53

  ̆   pe anxios  ̦i sa   ̆ act  determina   ̦ioneze n̂ moduri ce sunt da  ̆ una  ̆toare pentru relat    ̦ia cu  figura de atas  ̦ament/partenerul -  partenera din viat    ̦a adulta  ̆”-  (Levine, Heller, 2010,  pag. 88) Sistemul atas   ̦amentului sigur - Indivizii cu tipar de atas  ̦ament sigur sunt persoane

consecvente  ̂n relat  ̦ii, pun accentul pe respect s  ̦i n̂ credere, tra  ĭ esc cu sentimentul ca   ̆ merita   ̆ sa   ̆ fie iubit  ̦i  s ̦i sa   ̆ iubeasca  .̆ ̂ elegerii ataşamentului şi a modului n̂ care o lega  ̆ tura  ̆  securizanta  ̆ “In procesul nţ  poate transforma viat ̧a cuiva, am ajuns sa  ̆  apreciem şi sa  ̆  admira  ̆m securizantii̧ lumii.  ̧ ̆   cu nevoile şi indiciile emot ̧ionale şi fizice ale partenerilor, şi ştiu Sunt n̂ rezonanta cum sa  ̆ ra  ̆ spunda  ̆ la acestea. Sistemul lor emot ̧ional nu se precipita  ̆ prea mult n̂ fata̧ ̂ unei ameninta ̧  ̆ ri (ca la anxios) s  ̦i nu se nchid n̂ ei (precum evitantul)”  – (Levine, Heller, 2010, pag.131) Studiile demonstreaza  ̆ ca   ̆ indivizii securizanţi raporteaza   ̆ un nivel mai ridicat de satisfacţie maritala  ̆ şi satisfacţie intima   ̆ deca  t̂ indivizii cu alt tipar de ataşament: ̂   ̆   cu regretatul profesor de “Patrick Keelan de la Universitatea din Toronto, mpreuna Psihologie Kenneth Dion, au urma  ̆ rit peste o suta  ̆  de studenti̧ care erau ̂n relatii,̧ timp ̂ de 4 luni. Aceştia au descoperit ca  ̆   indivizii securizanti̧ mentineau nivele nalte de ̧ satisfactie ̧ n̂ relatie, ̧ dedicatiȩ şi ̂ncredere. In contrast, la indivizii nesecurizanti̧ s -a observant o sca  ̆dere a acestor trei criterii” - (Levine; Heller, 2010, pag.132) Aşadar, oamenii cu un tipar de ataşament securizant sunt iubitori, atenţi, şi se aşteapta   ̆ la acelaşi lucru de la partenerii lor. Securizanţii sunt extremi de confortabili cu intimitatea şi apropierea, şi au un dar special: comunica   ̆  eficient ata  t̂ nevoile lor, dar ra  m ̆  a n ̂ totodata   ̆ atent  ̦i la dorint  ̦ele partenerilor, pe care urma  r̆ esc sa   ̆ le satisfaca  .̆ “In fapt, o serie de studii direct ̧ionate ca  ̆tre accesarea mint  ̧   ̦ii incons  ̦tiente a subiectilor (prin ma  ̆surarea timpului de react ̧ie la aparit    ̦ia unor diferit    ̦i stimuli/cuvinte pe un ecran), au comparat reactiile ̧ oamenilor cu stiluri de ataşament anxios, securizant şi evitant. Rezultatele au revelat ca  ̆   securizantii̧ au un acces mai bun la teme precum dragostea, apropierea şi ̂mbra  ̆ti̧ şarea deca  ̂t la pierdere şi separare. Pur  s ̦i simplu  ̧ ̆ . Ca exemplu- spre deosebire temele negative nu au ajuns la ei cu  prea mare uşurinta de evitanti,̧ care nici ei nu au react    ̦ionat la aceste cuvinte init    ̦ial, dar care  s ̦i -au modificat react    ̦ia dupa  ̆  ce atent ̧ia le-a fost distrasa   ,̆ securizant ̧ii au continuat sa le treaca  ̆  cu vederea chiar daca  ̆  s ̦i lor le-a fost distrasa  ̆   atentia. ̧ Spre deosebire de oamenii cu stil de ataşament evitant, securizant ̧ii nu sunt preocupat ̧i de ga  ̂nduri   ̧ ̆ toare chiar şi atunci ca  ̂nd sunt prinşi cu garda jos. In alte cuvinte, nu trebuie ameninta   ̆   depuna  ̆  efort pentru suprimarea acestor idei; pur şi simplu nu le este teama  ̆ de sa aceste subiecte- conştient sau inconştient! In plus, ca  ̂nd securizantii̧ au fost puşi sa  ̆  se ga  ̂ndeasca  ̆  la separare, abandon şi  pierdere (subiecte devastatoare pentru anxiosi)- au reuşit aceasta şi au devenit mai neliniştit ̧i, dupa  ̆ cum au ma  ̆surat  s ̦i testele de conductibilitate a pielii (testa  ̆ ri prin care   ̆   cantitatea de transpiratiȩ pe piele). Remarcabil, totuşi, ca  ̂nd au fost puşi se ma  ̆soara   ̆   se opreasca  ̆  din ga  ̂ndit la respectivele subiecte, conductibilitatea pielii a sca  ̆ zut sa brusc, revenind imediat la nivelul normal. Se pare, deci, ce pentru unii este munca  ̆ grea.. pentru altii̧ vine fa  ̆ra  ̆  efort, şi anume pentru cei securizant ̧i. Pur şi simplu, nu sunt la fel de   sensibili la lucrurile negative din lumea asta.. cum sunt anxioş ii de exemplu” -(Levine, Heller, 2010, pag.135,136) 54

̂    ̆ciutori  s ̦i ştiu sa   ̆ stinga   ̆ conflictele; Intr-o relaţie indivizii securizanţii sunt: buni mpa flexibili  ̂n ga  n ̂ dire; buni comunicatori; nu sunt manipulatori; sunt persoane care iarta   ̆ repede; sunt romantici şi buni parteneri sexuali; iubitori, protectori, atenţi. Sistemul atas   ̦amentului evitant - Indivizii cu un tipar de atas  ̦ament evitant pot sa   ̆ fie

va  z̆ ut  ̦i social ca persoane independente, admirate tocmai pentru modul  n̂ care privesc lumea, unul n̂ care nu pun prea serios accentul nici pe exprimarea propriilor emot  ̦ii, dar nici n̂  ̂nt  ̦elegerea nevoilor altora. Intrebarea care se nas  ̦te este: cum reus  ̦esc totus  ̦i evitant    ̦ii sa  ̆ ̂ s ̦i satisfaca  ̆  nevoia de apropiere, s  ̦i, n̂ acelas  ̦i timp, sa  ̆ se   ̆  departe de iubire?   ̦t ina ̂ Levine  s ̦i Heller ne propun sa   ̆ ne uita  m la diferitele react  ̦ii  s ̦i ̆ mai ndeaproape ̂ comportamente pe care le ntâlnim la indivizii evitant  ̦i- de la strategiile tipice de distant  ̦are ce le pun n̂ practica  ,̆ la percept  ̦iile  s ̦i ga  n ̂ durile globale pe care aces  ̦tia le   .̆ In acest sens autorii prezinta   ̆ o serie de exemple, din care am selectat dezvolta urma  t̆ oarele: “1-Mike, 27 ani –   a petrecut cinci ani cu cin eva despre care credea ca  ̆   nu î este egal din punct de vedere intelectual. S -au iubit mult, ̂nsa  ̆ el a tra  ̆it mereu un sentiment ca  ̆ : ceva nu e n̂ regula   ,̆ ceva lipses  ̦te,  s ̦i probabil ceva mai bun s -ar afla imediat dupa  ̆ colt    ̦. 2-Kaia, 31 ani, locuies  ̦te cu iubitul ei de mai bine de doi ani, dar recunoas  ̦te ca  ̆ ̂i lipses  ̦te libertatea de care s -a bucurat ca burla  ̆ cit    ̦a   ,̆  s ̦i pare ca  ̆ a uitat ca  ̂ t de singura  ̆   s ̦i   ̆   depresiva era atunci.   ̆ se 3-Stavros, 40 ani, este un antreprenor romantic, care vrea cu dispe rare sa   ̆ toreasca  ̆  s ̦i sa   ̆  aiba  ̆ copii. Sust  ca  ̆sa   ̦ine ca  ̆  s ̦tie exact ce vrea de la viat    ̦a   ,̆ implicit cum sa  ̆ arate viitoarea lui consoarta  ̆: sa  ̆  fie neapa  ̆rat ta  ̂na  ̆ra  ̆-  nu mai mult de 28 ani;    ,̆ des  ̦teapta    ,̆ orientata   ̆   spre cariera   ,̆  s ̦i extrem de important, trebuie sa  ̆   fie  frumoasa   ̆  sa   ̆  se mute ala  ̆ turi de el ̂n oras  ̦ul lui natal din Grecia. Dupa  ̆  mai bine de 10 ani dispusa ̂   ̆  femeia dorita  ̆ . de ca  ̆uta  ̆ri, Stavros nu a găsit nca Tot    ̦i aces  ̦ti oameni au un lucru n̂ comun-  un tipar de atas  ̦ament evitant. Ei simt s  ̦i tra  ̆iesc un sentiment aparte de singura  ̆ tate, chiar  s ̦i ̂n interiorul unei relat    ̦ii. Daca  ̆  pentru securizant    ̦i este simplu sa  ̆ - s ̦i accepte partenerii, sa  ̆   accepte dependent    ̦a de ei,   ̆ ̂i vada  ̆  ca fiint  sa   ̦e speciale, pentru evitant    ̦i acest lucru este o provocare extrem de   ̆  tot timpul pa  ̆ strezi mental mare. Ca  ̂nd es  ̦ti evitant te conectezi cu partenerul ta  ̆ u, ̂nsa Sa  ̆  te simt   s ̦i emot    ̦ional o oarecare distant    ̦a   ,̆  s ̦i o «ruta  ̆  de sca   pare».   ̦i extrem de ̆ apropiat de cineva,  s ̦i complet prin prezent    ̦a acestuia ala  ̆turi de tine, este o condit    ̦ie  pe care evitant    ̦ii o accepta  ̆  extrem de greu” - (Levine, Heller, 2010, pag 115, 116 ) Strategiile de distant  ̦are tipice pentru evitant  ̦i sunt n̂ fond orice comportament sau ga  n ̂ d care este utilizat pentru “a reduce la ta   ̆cere intimitatea”. Aceste strategii    ̆ sistemul de atas  ̦ament, suprima   ̆ mecanismul responsabil de nevoia suprima fundamentala   ̆ de a ca  ̆uta apropiere cu figura de atas  ̦ament (Levine, Heller, 2010). Exemple de strategii de distant  ̦are: evitantul refuza   ̆ sa  -̆  s ̦i asume responsabilita   t̆  ̦i;  s ̦̂ i    ̆ atent  ̦ia pe imperfect  ̦iunile figurii de atas  ̦ament/partener-partenera  ;̆ focuseaza evitant  ̦ii au tendint  ̦a sa   ̆ se distant  ̦eze ca  n ̂ d lucrurile merg bine n̂ relat  ̦ia cu figura de    ̆, mentala  ̆, etc. atas  ̦ament; evita   ̆ apropierea emot  ̦ionala 55

“Ca evitant mintea ta este dominata   ,̆ condusa  ̆   de o percept    ̦ie generala   ,̆ globala  ̆   care respinge ideea dependent    ̦ei de cine iubești, și este guvernată de credint    ̦e despre relat    ̦ii menite să te deconecteze de partenerul ta  ̆ u” - (Levine, Heller, 2010, pag 118).

4.1- Atașamentul la adult și narațiunea

Dan Siegel (2014) propune urmărirea modului în care adulții își narează povestea vieții pentru a creiona stilul matur de atașament, iar conform autorului “modul în care “am ajuns să ne înțelegem viețile, și modul în care spunem o poveste coerentă sau nu despre experiențele din primii ani de viață, reprezintă un predictor bun al tiparului de atașament la adult. În acest sens și urmărind evaluarea atașamentul ui la adult, cercetătoarea Mary Main și colegii săi au creat un ‘interviu pentru evaluarea atașamentului matur (AAI -adult attachement interview- )’ în care indivizi adulți (părinți ai copiilor aflați în cercetare) erau întrebați despre amintirile lor din copilărie. Main urmărea să stabilească dacă unele elemnte din experiențele din copilărie ale  părinților au relevență în determinarea comportamentului lor față de copiii propri. Rezultatele au dovedit că modul în care adulții/părinții își înțelegeau experienț ele din  prima parte a vieții, exprimat în coerența poveștilor pe care le spuneau la interviu, este cel mai puternic factor de predicție a gradului de siguranță a relației de atașament a copilului” – (Siegel, Hartzell, 2014, pag. 166-167)  În funcție de prezența coerenței sau lipsa ei în nararea de către individul adult a experiențelor din copilărie în cadrul interviului AAI, s -au trasat patru stiluri de atașament mature ( Siegel, Hartzell, 2014):  Atașamentul adult sigur  – Poveștile adulților cu atașament sigur sunt caracterizate de prețuirea acordată relațiilor, precum și de flexibilitate și obiectivitate când se vorbește despre chestiuni legate de atașament. Acești indivizi reușesc să își integreze trecutul cu prezentul și cu viitorul anticipat. Avem de a face cu narațiuni coerente ce revelează modul în care persoana a înțeles povestea vieții sale.  Atașamentul adult dezangajant (evitant) – La adulți în a căror copilărie este posibil să fi prevelat lipsa de disponibilitate emoțională și respingerea din partea părinților, se  întâlnește o atitudine dezangajantă față de atașament. În calitate de părinți, relațiile copiilor lor cu ei sunt deseori caracterizate de atașamente evitante. Acești părinți par a nu fi prea sensibili la semnalele copilului lor. Lumea lăuntrică   a unor asemenea adulți pare să funcționeze având independența ca marcă specifică: fiind rupți de intimitate și, posibil, chiar de semnalele emoționale ale propriilor corpuri. Narațiunile lor reflectă această izolare, iar ei insistă deseori că nu -și amintesc experiențele din copilărie. Viața pare a fi trăită fără înțelegerea faptului că ceilalți sau trecutul contribuie la evoluția naturală a sinelui (Siegel, Hartzell, 2014). O ipoteză este că acești adulți trăiesc predominant în modalitatea de procesare specifică emisferei stângi, mai ales când interacționează cu alții. În pofida acestor mecanisme care minimalizează importanța relațiilor, o serie de studii sugerează că atât copiii, cât și adulții din această categorie au reacții corporale care indică faptul că psihismul lor inconștient acordă valoarea cuvenită celorlalți oameni din vieților lor. Comportamentul lor și gândurile lor conștiente par să se fi adaptat unui mediu familial steril din punct de vedere emoțional, la care au răspuns cu o atitudine evitantă și dezangajantă față de atașament și intimitate (Siegel, Hartzell, 2014). 56

 Atașamentul adult angoasant (ambivalent) – Adulții care au fost crescuți de persoane care au dovedit inconstanță în disponibilitatea, sensibilitatea, grija și atenția lor, au deseori o angoasă față de atașament, una marcată de anxietate, nesiguranță și ambivalență. Aceste atitudini marcate de angoasă pot afecta capacitatea adulților de a percepe într-o manieră fiabilă semnalele figurilor de atașament (parteneri, copii) sau de a le interpreta eficient. Deseori copiii lor dezvoltă un atașament ambivalent față de ei. Indivizii angoasanți pot fi copleșiți de dubii și temeri când trebuie să se bazeze pe ceilalți. Povestirile lor sunt adesea pline de întâmplări ce scot la iveală cum anumite probleme nerezolvate din trecut continuă să le invadeze prezentul, deturnând fluxul narativ de la subiectul curent. Acest mod de intruziune a problemelor nerezolvate diminuează direct prezența conștientă și poate bloca capacitatea de a fi flexibil. Incoerența acestor intruziuni poate fi înțeleasă ca o irupție a modalității de procesare specifică emisferei cerebrale drepte în tentativa emisferei stângi de a da un sens logic trecutului ( Siegel, Hartzell, 2014). Unul din factorii care susțin dezvoltarea atașamentului ambivalent este lipsa coerenței și constanței figurii de atașament primar (figura maternă în general). În lipsa unei figure materne consecvente, individul are tendința de a dezvolta relații la fel de dominante de atașament cu alți adulți (tată, frați, bunici, îngrijitori), care impun propriile modele de lucru interne. Aceste modele s-ar fi dezvoltat oricum în relație cu acești adulți, problema este însă că în lipsa unei figuri de atașament primar constantă și o relație dominantă cu această comparativ cu restul atașamentelor selective, nici unul din pattern-urile de atașament dezvoltate nu este suficient de puternic pentru a contura un stil dominant de atașament (fie cel sigur fie cele nesigure mai clar conturate- evitant, dezorganizat) lasând individul pe valul ambialenței, al nesiguranței, ceea ce îl va face să răspundă interacțiunilor sociale și vieții interpersonale în funcție de stimulii interni și externi care activează un anumit pattern de atașament.  Atașamentul adult nerezolvat (dezorganizat) – Adulții cu traume nerezolvate din copilărie par să sufere niște schimbări abrupte în stările lor de spirit ceea ce este foarte alarmant și dezorientant pentru figurile lor de atașament din relațiile din viaț a adultă (parteneri/copii/prieteni). Un exemplu de acest tip este comportament de distanțare a individului dezorganizat atunci când figurile de atașament sunt în suferință. Un alt exemplu este cazul când un individ adult dezorganizat -părinte se  înfurie brusc și devine amenințător la adresa propriului copil, care zburdă pe culoar cântând “prea tare”(Siegel, Hartzell, 2014). Chestiunile nerezolvate din copilăria acestor adulți implică o întrerupere a fluxului de informații din minte și o prejudiciere a capacității sinelui de a atinge echilibrul emoțional și de a menține legături cu ceilalți. Această disfuncție se numește “labilitate emoțională”. Modificări abrupte în fluxul de informații și energie pot surveni înlăuntrul unei persoane sau între oameni. Dispoziția psihică poate deveni posacă, starea emoțională se poate modifica brusc, abrupt fără nici un avertisment, iar percepțiile ajung să fie colorate de modificări bruște în atitudine. A răspunde schimbării se poate dovedi dificil, ceea ce duce la inflexibili tate. Aceste procese lăuntrice influențează direct interacțiunile interpersonale (Siegel, Hartzell, 2014). Specialiștii din domeniul atașamentului la adult nu etichetează nici un tipar de atașament matur ca fiind patologic, însă pe baza argumentelor aduse de cercetare se 57

recomandă în terapiile relaționale reflecția asupra experient  ̦elor de atașament ale individului din copila  r̆ ie, o analiza care ne ajută să ne înțelegem mai bine viața. ̂ “Poves  ̦tile noastre de viat  viet    ̦a  ̆  pot evolua pe parcursul ntregii   ̦i. Capacitatea de a integra trecutul, prezentul  s ̦i viitorul ne permite accesul la niveluri mai coerente ale    ,̆ povestea viet  ̂n  ̦t elegerii de sine. Doba  ̂ndind mai multa  ̆  coerent    ̦a   ̦ii noastre este   ̆  cu trecerea ca  ̆tre o sigurant    ̆  matura  ̆ a atas  ̦amentului. Schimbarea de statut asociata   ̦a ̂n atas  ̦ament este complet posibila  ̆. Studiile au ara  ̆ tat ca  ̆ indivizii pot trece de la ceea ce a fost atas  ̦amentul nesigur din copila  ̆rie, la statutul de atas  ̦ament adult sigur.   ̆-  doba  ̂ndita  ̆”, o descoperire  Aceste studii analizeaza  ̆  statutul de “sigurant    ̦a ̂   ̦elegem funct    ̆   pentru modul cum nt  importanta   ̦ionarea coerenta  ̆  s ̦i posibilita    ̦̆ t ile de   ̆  sa  ̆   fi avut relat  schimbare. Este posibil ca indivizii cu sigurant    ̦a  ̆  doba  ̂ndita   ̦ii dificile cu   ̆   experient   proprii pa  ̆rint    ̦i ̂n copila  ̆rie, dar au ajuns sa  ̆ ̂ s ̦i ̂n  ̦t eleaga   ̦ele copila  ̆riei  s ̦i impactul pe care acestea l -au avut asupra dezvolta  ̆ rii ca adult. Se pare ca  ̆  relat    ̦iile, ata  ̂t cele personale, ca  ̂ t  s ̦i cele terapeutice, pot ajuta individul sa  ̆   progresese de la o   ̆   (nesigura   )̆ ca  ̆tre una mai coerenta  ̆   (sigura   ). minte incoer enta ̆ Un asemenea progres se efectueaza  ̆  prin intermediul relat    ̦iilor care ajuta  ̆ individul sa  ̆- s ̦i vindece vechile ra  ̆ ni   ̆  transforme defensiva n̂ intimitate” - (Siegel, Hartzell, 2013, pag. 120-121)  s ̦i sa Cercetările în domeniul atașamentului au reliefat și efectele pozitive ale cunoașterii de către individul adult a caracteristicilor tiparului său de atașament (Levine, Heller, 2010; Siegel, 2014). Câteva sunt: -conştientizarea tiparului de ataşament oferă individului posibilitatea să -și observe comportamentul în cadrul cuplului/relațiilor de atașament (poate uneori un comportament distructiv), și-l poate ajuta să se îndrepte către un spaţiu securizant  înainte de a reacţiona în defavoarea relaţiei. -conştientizarea sistemului de ataşament, a felului în care se activează, a caracteristicilor sale, ajută individul să subscrie la credinţa că “sunt mai mulţi” potenţiali parteneri în lume (mai multe “jumătăți”) , compatibili să îi satisfacă nevoile, şi să primească atenţia sa. -conștientizarea pattern-urilor de atașament permit individului să își înțeleagă reacțiile, acțiunile, trăirile, și mai presus de orice, nevoile, atât ale sale, cât și ale partenerului/partenerei- figurilor de atașament. – conștientizarea modelului de atașament  este benefică pentru creier, deoarece dă posibilitatea restructurării, și trecerea de la o minte necoerente la una coerentă, prin reflecția  asupra experiențelor  din copilărie și  internalizarea unor noi baze de siguranțe cu figurile noi de atașament (partenrii de relații intime din viața adultă) ce va avea ca și consecință  crearea de noi modele de lucru interne pentru atașament. Ca acest lucru să fie posibil este nevoie de efort susținit din partea individului.

BIBLIOGRAFIE:

  ̆ rt  Ca   ̦i:

58