CURS I NOTIUNEA DE DREPT UMANITAR 1 Argument (introducere) 2 Definitia si obiectul dreptului umanitar; 3 Dreptul umanitar, ramura a dreptului international public. 1 Argu Argum men entt (int (intro rodu duce cere re))
Conflictele violente au fost si au ramas, inca de la aparitia fiintei umane si pana in zilele noastre, o modalitate constanta de solutionare a litigiilor dintre indivizi, grupuri si state. Cu o puternica functie de mediere care incearca sa demons demonstre treze ze inutil inutilita itatea tea pierder pierderilo ilorr colate colateral ralee de vieti vieti omenes omenesti ti sau bunuri bunuri materiale, dreptul international umanitar (DIU) devine un instrument teoretic facil pentru semnatarii unor tratate sau conventii internationale, dar foarte greu de respectat in situatii de conflict armat, in cadrul carora perfidia, disimularea situ si tuat atii iilo lorr si manip manipula ularea rea opinie opinieii publice publice se dovede dovedesc sc argume argumente nte puterni puternice ce pentru motivarea incalcarilor acestuia. dreptu ptu con!i con!icte cteor or "rm"te "rm"te) Drep Dreptu tull int interna ernattiona ionall uman umaniitar tar (sau (sau dre recunoaste doua categorii de conflicte armate: # intern"tion"e$ neintern"tion"e. Un conf confli lict ct arm armat intern"tion" se caract caracteri erizea zeaza za prin prin folosi folosirea rea fortelo fortelor r armate ale unui stat impotriva altui stat. Un conflict armat neintern"tion" se caracte caracteriz rizeaz eazaa prin prin ostili ostilitat tatii intre intre fortel fortelee armate armate ale unui unui guvern guvern si grupuri grupuri armate organizate sau intre astfel de grupuri in interiorul unui stat. Dreptul international autorizeaza membrii fortelor armate ai unui stat parte la un conflict armat international, precum si pe acela ai altor state asociate care indeplinesc conditiile necesare, sa anga!eze in mod direct ostilitatile. Acestia sunt in mod general considerati considerati ca fiind fiind combatanti combatanti %eg"i% sau %pri&iegi"ti% si nu pot fi urmariti pentru participarea lor la ostilitati, atat timp cat respecta prevederile dreptului international umanitar. umanitar. In cazul in care sunt capturati, acestia beneficiaza de statutul de pri'onier de r"'oi. Daca Daca civi civili liii part partic icip ipaa in mod mod direc directt la osti ostili lita tati ti,, sunt sunt cons consid ider erat atii %ieg" g"i i% % ori %nepri&iegi"ti% (tratatele de drept combat combatant antii sau belige beligeran rantii tii %ie umanitar nu mentioneaza acesti termeni). "i pot fi !udecati pentru actele comise potrivit dreptului intern al statului statului detentor. Atat combatantii eg"i, cat si cei ieg"i pot fi internati in tabere de detentie, interogati pentru crime de razboi, avand insa dreptul, in toate cazurile, la un tratament uman. %com"t"nt in"mic% in"mic% este o persoana In sensul general general al termenu termenului lui,, un %com"t"nt care, intro maniera ilegala, participa la ostilitati pentru tabara adversa, in cadrul
unui conflict armat international. #ermenul este utilizat in mod curent pentru a desemna desemna persoanel persoanelee despre despre care se banuie banuieste ste ca aparti apartin n unor unor unor unor grupur grupurii teroriste ori sau asociat acestora, oricare ar fi circumstantele capturarii. $e poate observa instabilitatea unor termeni foarte controversati, des intalniti in lucrari de specialitate, dar mai ales in declaratii, comunicate ale oficialilor, etc. %area dilema a implicatiilor folosirii acestor noi concepte in DIU este aceea de a stabili linia mediana care poate fi acceptata de catre partile semnatare ale tratatelor si conventiilor in vigoare si modul in care aceste noi concepte vor completa si modela pe viitor dreptul international umanitar u manitar.. 2 De!ini De!initi" ti" i oie oiectu ctu dre dreptu ptuui ui um"ni um"nit"r t"r
DIU reprezinta ansamblul normelor !uridice menit sa asigure protectia, in timp timpul ul confl conflic icte telo lorr armat armate, e, a perso persoan anel elor or afec afecta tate te de aces aceste te conf confli lict ctee si a bunurilor care nu au legatura cu operatiunile militare. "l este fondat pe principiile libertatii, democratiei, respectului pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omlului si suprematiei dreptului. DIU cuprinde reguli care tind spre prote!area persoanelor care nu participa sau nu mai participa direct la ostilitati precum civilii, prizonierii de razboi, ranitii si bolnavii, precum si la restrangerea mi!loacelor si metodelor de razboi, incluz incluzand and tactic tacticii si armame armament, nt, in scopul scopul evitar evitarii ii de suferi suferinte nte sau distru distruger gerii inutile. #ermenul poemoogie, provine din limba greaca (polema razboi si logos stiinta). "l nu a fost definit foarte clar, specialistii avand pareri diferite cu privire la obiectul acestei discipline. discipline. Dupa unii specialisti, palemologia ar fi o disciplina aparte, care sar ocupa in mod mod e&pr e&pres es cu cerce cerceta tare reaa facto factori rilo lorr beli belige geni ni (in (in star staree de razb razboi oi). ). Altii ltii,, in sc'imb, apreciaza ca ar fi o parte integranta a unei alte discipline mai vaste, irenoogi", sau cercetarea pacii. In sfarsit, o a treia categorie de specialisti, considera considera ca intre cei doi termeni termeni nar fi posibila nicio distinctie distinctie si, ca atare, ei ar fi sinonimi. rin rin urm urmare, are, in timp timp ce pale palem molog ologia ia isi isi prop propun unee ca obie obiect ct de stud studiu iu %!enomenuui r"'oiuui% r"'oiuui%, ireol cercetarea %!enomenuui reolog ogiia urm urmares arestte, in spec speciial, al, dobandirea de cunotinte depre p"ce%. Actualm Actualment ente, e, dreptul dreptul razboiu razboiului lui face face o distin distincti ctiee operat operation ionala ala clara clara intre intre agresiunea armata (interzisa) si actiuni militare in legitima aparare individuala si colectiva (admise), e&istand in Dreptul international public un adevarat drept al pacii care sanctioneaza crimele contra pacii. Din acest motiv, se apreciaza ca drept dreptul ul inte intern rnat atio iona nall cons consti titu tuie ie o evol evolut utie ie lent lenta, a, dar dar ferm ferma, a, de la drep dreptu tull razboiului admis in primele epoci istorice, pana la dreptul pacii, recunoscut astazi in mod universal. "&presii ec'ivalente ale conceptului de drept al razboiului, sunt %dreptu de " *"g"%, care stabileste drepturile si obligatiile beligerantilor in conducerea
unui conflict armat international. #ermenul este utilizat in mod curent pentru a desemna desemna persoanel persoanelee despre despre care se banuie banuieste ste ca aparti apartin n unor unor unor unor grupur grupurii teroriste ori sau asociat acestora, oricare ar fi circumstantele capturarii. $e poate observa instabilitatea unor termeni foarte controversati, des intalniti in lucrari de specialitate, dar mai ales in declaratii, comunicate ale oficialilor, etc. %area dilema a implicatiilor folosirii acestor noi concepte in DIU este aceea de a stabili linia mediana care poate fi acceptata de catre partile semnatare ale tratatelor si conventiilor in vigoare si modul in care aceste noi concepte vor completa si modela pe viitor dreptul international umanitar u manitar.. 2 De!ini De!initi" ti" i oie oiectu ctu dre dreptu ptuui ui um"ni um"nit"r t"r
DIU reprezinta ansamblul normelor !uridice menit sa asigure protectia, in timp timpul ul confl conflic icte telo lorr armat armate, e, a perso persoan anel elor or afec afecta tate te de aces aceste te conf confli lict ctee si a bunurilor care nu au legatura cu operatiunile militare. "l este fondat pe principiile libertatii, democratiei, respectului pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omlului si suprematiei dreptului. DIU cuprinde reguli care tind spre prote!area persoanelor care nu participa sau nu mai participa direct la ostilitati precum civilii, prizonierii de razboi, ranitii si bolnavii, precum si la restrangerea mi!loacelor si metodelor de razboi, incluz incluzand and tactic tacticii si armame armament, nt, in scopul scopul evitar evitarii ii de suferi suferinte nte sau distru distruger gerii inutile. #ermenul poemoogie, provine din limba greaca (polema razboi si logos stiinta). "l nu a fost definit foarte clar, specialistii avand pareri diferite cu privire la obiectul acestei discipline. discipline. Dupa unii specialisti, palemologia ar fi o disciplina aparte, care sar ocupa in mod mod e&pr e&pres es cu cerce cerceta tare reaa facto factori rilo lorr beli belige geni ni (in (in star staree de razb razboi oi). ). Altii ltii,, in sc'imb, apreciaza ca ar fi o parte integranta a unei alte discipline mai vaste, irenoogi", sau cercetarea pacii. In sfarsit, o a treia categorie de specialisti, considera considera ca intre cei doi termeni termeni nar fi posibila nicio distinctie distinctie si, ca atare, ei ar fi sinonimi. rin rin urm urmare, are, in timp timp ce pale palem molog ologia ia isi isi prop propun unee ca obie obiect ct de stud studiu iu %!enomenuui r"'oiuui% r"'oiuui%, ireol cercetarea %!enomenuui reolog ogiia urm urmares arestte, in spec speciial, al, dobandirea de cunotinte depre p"ce%. Actualm Actualment ente, e, dreptul dreptul razboiu razboiului lui face face o distin distincti ctiee operat operation ionala ala clara clara intre intre agresiunea armata (interzisa) si actiuni militare in legitima aparare individuala si colectiva (admise), e&istand in Dreptul international public un adevarat drept al pacii care sanctioneaza crimele contra pacii. Din acest motiv, se apreciaza ca drept dreptul ul inte intern rnat atio iona nall cons consti titu tuie ie o evol evolut utie ie lent lenta, a, dar dar ferm ferma, a, de la drep dreptu tull razboiului admis in primele epoci istorice, pana la dreptul pacii, recunoscut astazi in mod universal. "&presii ec'ivalente ale conceptului de drept al razboiului, sunt %dreptu de " *"g"%, care stabileste drepturile si obligatiile beligerantilor in conducerea
actiunilor militare, precum si %dreptu de " +ene&"% , care cuprinde normele referitoare la protectia victimelor conflictelor armate, a populatiei si bunurilor civile, a organismelor care au gri!a acestora. *bservam ca dreptul de la +aga se completeaza cu cel de la eneva, astfel incat incat impreu impreuna na formeaza formeaza dreptu r"'oiuui tr"dition" , dreptul de la +aga cont contin inan and d si norm normee umani umanita tare, re, iar iar cel cel de la ene eneva va regl reglem emen enta tand nd,, intr intro o oarecare masura, comportamentul formelor armate in actiune. $cop $copul ul drep dreptu tulu luii uman umanit itar ar,, in sens sens obie obiect ctiv iv,, nu este este de a inte interzi rzice ce razboiul, ci de ai micsora urmarile distructive si de a elimina pierderile si pagubele inutile, deci de a asigura protectia drepturilor omului in caz de conflict armat. 3 Dreptu Dreptu um"nit"r um"nit"r,, r"mur" r"mur" " dreptu dreptuui ui intern"t intern"tion" ion" puic puic
Dreptul international public constituie un ansamblu de norme !uridice care guverneaza raporturile care se stabilesc in cadrul societatii. rincipala functie a dreptului international public este asigurarea pacii si cooperarii internationale si a aparut odata cu statele si relatiile dintre ele. rincipalele izvoare sunt tr"t"tee intern"tion"e si cutum" intern"tion". Tr"t"t - intelegere scrisa inc'eiata intre doua sau mai multe state, state, n vederea determ determina inarii rii,, intr intrun un anumi anumitt domeni domeniu, u, a dreptu drepturil rilor or si a obliga obligatii tiilor lor partilo partilor r contractante sau in scopul stabilirii unor norme !uridice ce trebuie respectate n relatiile dintre ele; acord international, conventie internationala. C"i!ic"re" tr"t"teor intern"tion"e" Dup" Dup" num"ru num"ru p"rt p"rtio iorr contr contr"ct" "ct"tnte tnte,, e c"i c"i!ic !ic" " in: tratate tratate bilatera bilaterale le (inc'ei (inc'eiate ate de doua doua state state sau sau organiz organizatii atii internation internationale); ale); tratat tratatee multil multilate ateral ralee - la care parti particip cipaa mai mult mult de doua doua subiec subiecte te de drept drept international; Dup" Dup" dur"t" dur"t" &""i &""iit it"ti "tiii or, or, e imp"rt imp"rt inin tratat tratatee cu term termen en prev prevazu azutt in te&t te&tul ul lor: lor: /, /, 01, 01, 21 ani, ani, etc; etc; trat tratat atee fara fara termen termen - de regul regula, a, trata tratate tele le de pace pace,, tratat tratatel elee de delim delimit itare are teritoriala, etc.; c Dup" poiiit"t poiiit"te" e" de "der"re "der"re " " tr"t"tu tr"t"tu intern"tion intern"tion", ", e imp"rt imp"rt in tratat tratatee desc' desc'ise ise,, care care permi permitt state statelor lor sa adere adere la ele; ele; tratat tratatee inc'i inc'ise, se, care nu permi permitt statel statelor or sa adere adere la ele; ele; d
Dup" Dup" c" c"it it"t "te" e" p"r p"rti tio orrtratat tratatee intern internati ationa onale le inc'ei inc'eiate ate intre intre state; state; tratate tratate interna internationa tionale le inc'ei inc'eiate ate intre intre state si organ organizati izatiii internat international ionale; e; tratat tratatee inc'e inc'eiat iatee intre intre org organi anizat zatii ii inte internat rnation ionale ale;;
e Dup" oiectu pe c"re i regemente"'" tratate politice reglementeaza relatii politice; tratate economice tratate de comert, acorduri comerciale, tratate de navigatie aeriana etc. In concluzie, putem spune ca, tratatul este actul !uridic inc'eiat de state sau de alte subiecte de drept international, prin care se creeaza, se modifica sau se sting raporturi !uridice internationale. #ratatul este considerat inerent relatiilor internationale. Cutum" intern"tion"" Cutum" constituie un izvor nescris al dreptului interna3ional, cel mai vec'i izvor al dreptului interna3ional, ca 4i al dreptului n general. entru a ne afla n fata unei cutume sunt necesare, deci, at5t un element de ordin obiectiv (faptic) un anumit comportament al statelor cu caracter de generalitate si relativ indelungat si uniform, c5t 4i unul subiectiv (psi'ologic) convingerea statelor ca regula pe care o respecta a dobandit caracterul unei obligatii !uridice.
6ormele dreptului international public se impart in: norme imper"ti&e - obligatorii pentru toate subiectele de drept international public contemporan si de la care nu se admite nicio derogare; norme upeti&e, de la care statele pot deroga prin tratate inc'eiate de ele. 6ormele dreptului international public se mai pot clasifica in: norme gener"e, obligatorii pentru toate subiectele de drept international public si ele constituie parte esentiala a acestui drept, din aceasta categorie de norme fac parte, in primul rand, principiile fundamentale ale dreptului international public; normee cu c"r"cter region", care se aplica numai relatiilor dintre anumite state. In conte&tul actualei comunitati internationale si a relatiilor internationale actuale care sunt in plina sc'imbare si de o mare comple&itate, dreptul international public se afla in plin proces de innoire si de accentuare a caracterului sau umanitar. "l apare ca o garantie specifica a pacii si securitatii internationale, a colaborarii intre state si a stimularii progresului lor.
CURS II I./OARE0E SI PRINCIPII +ENERA0E A0E DREPTU0UI INTERNATIONA0 UMANITAR 1 Izvoarele formale ale DIU; 2 rincipiile generale ale DIU. 1 I'&o"ree !orm"e "e DIU
rezent si azi pe intreg cuprinsul planetei, razboiul a ramas o parte importanta a istoriei omenirii, o modalitate de rezolvare a litigiilor dintre state pe calea armelor, de aceea se spune, intrun mod cinic, ca tratatele de istorie sunt o insiruire de razboaie, iar pacea ramane visul filozofilor. lecand de la permanenta razboiului in relatiile interumane, inca din antic'itate sa considerat ca el este starea normala a popoarelor, ba c'iar o necesitate in evolutia societatii umane care, in cei /.711 de ani de istorie na cunoscut decat 282 de ani de pace. Atenuarea rigorilor razboiului si prote!area victimelor acestora, cat si a persoanelor care nu iau parte la ostilitati, este o preocupare stravec'e a omenirii. In relatiile lor internationale statele se conduc dupa anumite norme de conduita, create prin acordul lor de vointa, prin consensul lor. In acceptiune generala, termenul de izvor de DIU, defineste acele forme prin care se e&prima normele acetui drept, create prin acordul dintre state, ca reguli de conduita obligatorii. Doctrina contemporana apreciaza pe aceasta baza ca i'&o"ree princip"e ale regulilor de DIU sunt: tr"t"tee, cutum", principiie de drept i ecit"te" ; la acestea, doctrina mai adauga, in mod intemeiat, actele adoptate in cadrul organizatiilor internationale, in special rezolutiile Adunarii enerale a *.6.U., ca si unele acte unilaterale ale statelor, susceptibile sa produca anumite efecte !uridice in raporturile cu alte state. In ordinea cronologica a izvoarelor DIU, cutum" este cea mai vec'e forma de e&primare a regulilor umanitare in timp de razboi. "a reprezinta practica generala, constanta, relativ indelungata si repetata a statelor, aplicata cu convingerea ca este conforma unei obligatii internationale, fiind considerata ca e&prima o regula de conduita cu forta !uridica obligatorie. *data cu aparitia conventiilor si includerea regulelor de protectie a drepturilor omului in instrumentele internationale, rolul cutumei incepe sa se diminueze, fara a se pierde cu totul din practica relatiilor interstatale. rincipalul izvor de drept in dreptul international general este tr"t"tu, considerat si definit ca actul !uridic ce e&prima acordul de vointa intervenit intre state, ca principale subiecte de drept international sau intre acestea si alte subiecte de drept international, in scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi si obligatii in raporturile dintre ele. Avanta!ele pe care le ofera, oarecum precizia
si accesibilitatea, ce faciliteaza interpretarea si aplicarea unitara a unor reguli, au facut din tratatul international izvorul fundamental al dreptului umanitar. Dintre izvoarele subsidiare ale DIU este important sa reliefam valoarea deosebita a principiilor generale de drept, a !urisprudentei si a doctrinei internationale.
2 Principiie gene"e "e DIU
6ormele de DIU reprezinta acele reguli de conduita obligatorie pentru subiectele de drept international, stabilind drepturile si indatoririle lor in protectia omului in timp de conflict armat. entru prima data principiile DIU au fost formulate in 0877 de elvetianul 9ean ictet. Conform conceptiei elaborate de el, in DIU e&ista principii fundamentale: 1 " dreptuui um"n - e&igentele militare si mentinerea ordinii publice sunt intotdeauna compatibile cu respectul persoanei umane; 2 " dreptuui con!icteor "rm"te - beligerantii nu vor cauza adversarului pierderi decat proportional cu scopul razboiului; 3 " dreptuui de " +ene&" - persoanele in afara luptei vor fi respectate, prote!ate si tratate cu umanitate; " dreptuui de " *"g" - dreptul partilor la conflict de asi alege mi!loacele si metodele de razboi nu este nelimitat. a baza DIU stau urmatoarele principii gener"e derivate din principiie !und"ment"e ale dreptului international public: " principiu in&io"iit"tii i ecurit"tii pero"nei - in timpul conflictelor armate se impune ca e&igentele militare sa fie intotdeauna compatibile cu respectul fiintei umane, integritatii sale fizice si morale, toate persoanele trebuind sa fie tratate fara nicio distinctie fondata pe rasa, se&, nationalitate, limba, clasa sociala, avere, opinii politice, filozofice, religioase sau pe oricare alt criteriu analog; principiu proportion"it"tii - indica partilor participante la conflict de a nu cauza adversarilor lor pagube si pierderi decat in proportia necesara atingerii scopului actiunilor militare, care este de a distruge sau a slabi potentialul militar al inamicului; el obliga beligerantii sa nu foloseasca forta peste limitele necesare obtinerii victoriei; c principiu dicrimin"rii "u " imit"rii "t"curior " oiecti&ee miit"re - prevede ca membrilor fortelor armate, care au dreptul e&clusiv de a ataca inamicul si de ai rezista, li se interzice atacarea populatiei si a bunurilor civile, bunurilor culturale si a altor categorii de persoane si bunuri prote!ate; d principiu imit"rii mio"ceor i metodeor de upt" - in conformitate cu care dreptul beligerantilor de asi alege armele si modalitatile de
razboi nu este nelimitat, e&cluzanduse utilizarea armamentelor, te'nicii si metodelor de lupta e&cesive ca si cele fondate pe tradare si perfidie; e principiu protectiei &ictimeor r"'oiuui i " popu"tiei ci&ie contra pericolelor ce decurg din actiunile militare, impune ca persoanele aflate in afara luptelor, ca si cele care nu participa la ostilitati, sa fie respectate, prote!ate si tratate cu umanitate, statele trebuind sa asigure protectia persoanelor cazute in puterea sa; ! principiu neutr"it"tii "itentei um"nit"re , potrivit caruia se considera si trebuie acceptata situatia ca activitatea de spri!in si a!utor desfasurata de personalul sanitar si religios, de organizatiile nationale si internationale umanitare, nu reprezinta o ingerinta in conflictul armat, motiv pentru care trebuie lasate sasi indeplineasca obiectivele, fiind asigurata si respectata de toti beligerantii. rincipiilor fundamentale si principiilor generale derivate din principiile fundamentale ale dreptului international public, li se adauga alte 8 principii si anume: < principii comune dreptului de la eneva; < principii proprii victimelor; < principii proprii dreptului razboiului.
CURS III
INCEPEREA OSTI0ITATI0OR SI INSTITUIREA STARII DE 4E0I+ERANTA 1 Instituirea starii de razboi si efectele !uridice instituiri starii de razboi; 2 Combatanti, necombatanti si combatanti ilegali. 1 Intituire" t"rii de r"'oi i e!ectee uridice intituiri t"rii de r"'oi St"re" de r"'oi poate fi definita ca fiind situatia care rezulta pe plan e&tern si intern din faptul ca, doua sau mai multe state recurg la forta armelor in solutionarea unui conflict care e&ista intre ele. #recerea de la starea de pace la starea de razboi presupune marcarea momentului e&act cand se produce acest lucru, deoarece odata cu aceasta instituire, se marc'eaza momentul cand dreptul conflictelor armate isi produce efectele. Uzanta "&erti'"rii pre""ie prin declaratia de razboi a instituirii starii de beligeranta este foarte vec'e. *riginea acestei reguli se regaseste deopotriva intrun spirit de loialitate care marc'eaza diferenta dintre actiunile militare duse de fortele armate oficiale ale statului si atrocitatile comise de simple bande inarmate; de asemenea, prin acest avertisment unilateral si public, beligerantii declarau implicit ca vor mentine relatii pasnice cu cei care nu participa la razboi. ana la inceputul sec.==, regula avertizarii prealabile era o norma cutumiara a dreptului razboiului. In momentul in care apar primele modalitati de organizare ale societatii internationale, practica obisnuita a avetizarii prealabile se institutionalizeaza prin Conferinta de la +aga din 081>, cand se adopta Conventia a IIIa privnd inceperea ostilitatilor. otrivit acesteia, scopul notificarii starilor de razboi este asigurarea securitatii relatiilor pasnice dintre state, care nu trebuie sa inceapa ostilitatile, fara un avertisment prealabil neec'ivoc, notificare ce va avea forma, fie a unei dec"r"tii de r"'oi motivata, fie pe aceea a unui utim"tum. Dec"r"ti" de r"'oi este un act !uridic international care produce efecte imediate, autoritatea publica competenta fiind stabilita de dreptul intern, de obicei parlamentul sau guvernul. Conditia ca declaratia de razboi sa fie motivata na eliminat din relatiile internationale folosirea abuziva a fortei, caci statele care erau pregatite sa faca razboi au gasit prete&te pentru aceasta. Utim"tumu (ultimul cuvant) - este o somatie formulata in termeni neindoielnici, adresata de un stat altui stat, prin care se arata conditiile ce trebuie indeplinite intro anumita perioada de timp, in caz contrar, starea de razboi dintre ele urmand a se naste automat. Intre state, in general, ca urmare a instituirii starii de beligeranta, rezulta o situatie !uridica noua, diferita din timp de pace, care le imparte in t"te
eiger"nte (cobeligerante), neeiger"nte si neutre, fiecare cu un statut bine precizat. St"tee eiger"nte sunt statele anga!ate direct in conflict, fie individual, fie in cadrul unor aliante militare, caz in care vorbim de cobeligeranta; in fapt, membrii aliantelor militare nu devin in mod automat beligeranti, ci numai daca declara in mod e&pres acest lucru. Neutr"it"te" este conditia !uridica a unui stat, care la izbucnirea conflictului armat doreste sa ramana in afara acestuia: ea este guvernata de dreptul neutralitatii, caracterizat prin doua principii !uridice, imp"rti"it"te" si "tinere" de a interveni in cadrul conflictului. $pre deosebire de neutralitate, neeiger"nt" este situatia !uridica a unui stat care nu ia parte directa la ostilitati, dar sustine una dintre parti (e&. $pania si, o anumita perioada, Italia si $UA in cursul ultimului razboi mondial). Intre statele parti la un conflict armat, intituire" t"rii de eiger"nt" inseamna inceperea si desfasurarea actiunilor militare, ruperea relatiilor diplomatice si consulare, ca si incetarea altor legaturi economice, culturale, de navigatie, de credit, etc. Au e&istat si cazuri cand raporturile dintre beligeranti nau fost desfiintate, ca in cazul razboiului dintre Ira? si Iran, in 08@1. uperea relatiilor diplomatice este consecinta logica a starii de razboi, situatie in care misiunile diplomatice raman fara obiect, ceea ce face ca la declansarea razboiului, personalul diplomatic si consular sa fie retras in conditii de deplina curtoazie, iar ar'ivele care nu pot fi conservate sau distruse se vor sigila si lasa spre pastrare statului acreditar. In ceea ce priveste tratatele bilaterale dintre beligeranti, acestea isi inceteaza in mod automat aplicabilitatea, in special cele cu caracter politic, cele cu caracter economic, de navigatie sau de interes privat, raman suspendate pana la incetarea ostilitatilor iar conventiile postale, telefonice, de telecomunicatie etc., se pot aplica c'iar si in timp de razboi. Intre cetatenii statelor aflate in razboi, instituirea starii de beligeranta presupune stabilirea unor raporturi guvernate de principiul ca aceasta c'estiune se reglementeaza de fiecare stat prin propriile legi si, de regula, autoritatile publice competente pot interzice persoanelor fizice si !uridice sa intretina relatii comerciale sau de alta natura cu cetatenii statului inamic. In fiecare stat beligerant, pe plan intern, odata cu instituirea starii de razboi, intra in vigoare legile interne privind starea de asediu, mobilizarea populatiei, teritoriului si economiei pentru razboi, restrictii privind drepturile si libertatile publice, unele reglementari penale si procesuale aplicabile doar in caz de conflict armat.
2 Com"t"nti, necom"t"nti i com"t"nti ieg"i
Desi sunt instrumentele de ducere a razboiului, combatantii se bucura de protectia DIU, ei fiind singurele persoane autorizate !uridic sa comita acte de ostilitate (violenta) impotriva adversarilor. $e stie ca violenta, omorul sau distrugerea sunt infractiuni pedepsite in orice cod penal; in timp de razboi insa, combatantii legali sunt abilitati de statul lor sa savarseasca, in anumite conditii, astfel de fapte si c'iar in cazul capturarii lor de adversarul impotriva caruia au actionat, au dreptul la statutul lor de prizonier de razboi, a carui e&istenta consta tocmai in neurmarirea penala pentru actele de violenta comise. Astazi, in definirea generala din rotocolul din 08>>, com"t"ntii sunt membrii fortelor armate ale unei parti la conflict cu e&ceptia personalului sanitar si religios; iar fortele armate ale unei parti la conflict se compun din toate fortele, toate grupurile si toate unitatile armate si organizate care sunt puse sub comanda, care raspunde de conduita subordonatilor sai fata de acea parte, c'iar daca aceasta este reprezentata de un guvern sau o autoritate nerecunoscuta de partea adversa. Combatantii pot indeplini misiuni si pe teritoriile controlate de adversar: este vorba de cercetasii care culeg informatii in vederea luarii deciziilor militare sau fortele de comando (speciale) care e&ecuta raiduri, acte de sabota! si alte atacuri in spatele liniilor adversarului. In astfel de cazuri, recunoasterea legalitatii misiunilor depinde de purtarea propriei uniforme si respectarea legilor si obiceiurilor razboiului: bineinteles ca cei imbracati in 'aine civile sau in uniforma adversarului pot fi !udecati si condamnati. Necom"t"ntii sunt persoanele care fac parte din fortele armate dar in virtutea reglementarilor nationale, nu au misiuni de lupta; intra in aceasta categorie !uristii, functionarii si muncitorii, militarii si salariatii civili ai armatei si organismelor asimilate armatei. Cu toate ca nu sunt combatanti, avand uniforma militara si dreptul de a purta arme, acestia beneficiaza de statutul de prizonier, in caz de capturare. * situatie speciala de drept umanitar o are personalul militar al serviciului sanitar si religios al fortelor armate nefiind combatanti, in cazul in care a!ung in puterea adversarului ei ar trebui sa fie returnati fortelor armate. #otusi, ei pot fi retinuti de puterea detinatoare pentru a acorda asistenta prizonierilor, dar vor beneficia de avanta!ele si protectia oferita prizonierilor pe care ii ingri!esc medical si ii asista religios. In legatura cu statutul persoanelor autorizate sa participe la ostilitati mai trebuie precizat ca, fiecare stat este liber sa incadreze sau nu femei in fortele sale armate, statutul de combatant sau necombatant al acestora fiind determinat de aceleasi principii ca in cazul barbatilor. In sc'imb, beligerantii trebuie sa ia toate masurile posibile pentru ca la ostilitati sa nu ia parte direct copiii care au implinit varsta de 0/ ani si, mai ales, sa se abtina de ai recruta in fortele lor armate.
Intro definitie generala, este com"t"nt ieg" acela care in timp de conflict armat, detinand arme, comite acte de violenta impotriva adversarului. Ca atare, combatantul ilegal nu face parte din fortele armate ale beligerantilor, dar participa la ostilitati, fapt pentru care el nu ar e dreptul la statutul de prizonier de razboi si, in consecinta, el va fi !udecat si condamnat pentru actele sale de catre puterea captoare. Intro definitie doctrinara, nu poate fi considerat combatant (si implicit prizonier de razboi) pionu, mercen"ru i crimin"u de r"'oi5 Spionii sunt persoanele care iau in mod clandestin parte la actiunile militare, cautand sub prete&te inselatoare, sau in mod deliberat clandestin, sa culeaga informatii de interes militar in zona de operatii a unui beligerant, cu intentia de a le comunica partii adverse. 6u raspund definitiei de spioni, militari nedeg'izati care au ptruns in zona de operatii a armatei inamice in scopul de a culege informatii, si nici militarii caresi indeplinesc pe fata misiunea, fiind insarcinati sa transmita telegrame fie propriei armate, fie armatei inamice, sau indivizii trimisi sa intretina comunicatiile intre diferitele parti ale unei armate sau ale unui teritoriu. Mercen"ru este considerat un combatant ilegal, care nu beneficiaza de statutul de prizonier de razboi in caz de capturare, si poate fi !udecat si condamnat pentru incalcarea legilor razboiului. rotocolul din 08>> defineste mercenarul ca fiind persoana care este special recrutata in tara sau in strainatate, pentru a lupta intrun conflict armat, ia parte directa la ostilitati, participa la ostilitati in vederea obtinerii unui avanta! personal ce ii este, efectiv, promis de o parte la conflict, o remuneratie superioara celeea platite combatantilor obisnuiti. Adunarea enerala a *.6.U. a adoptat mai multe rezolutii care au condus in anul 08@8 la elaborarea Conventiei Internationale impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii mercenarilor. Crimin"u de r"'oi este combatant ilegal, in sensul ca, reprezinta o persoana care a participat la ostilitati militare fara a respecta una din conditiile fundamentale de acces la statutul de combatant legal, si anume aceea referitoare la respectarea legilor si obiceiurilor razboiului, fiind scos de sub protectia legilor internationale, !udecarea si condamnarea autorului incalcarilor respective. Bara a fi reglementate de DIU, statutele dezertorilor si tradatorilor ridica unele probleme. Conform dreptului intern al statelor, de'ertoru este cel care, avand mi!loace de a lupta, trece la adversar incetand lupta, iar tr"d"torul este cel care se pune in slu!ba unei puteri straine, in fapt, dezertarea se poate combina uneori cu tradarea, avand multe elemente comune.
CURS I/ MI60OACE SI METODE DE RA.4OI 1 eguli generale; 2 %i!loace de lupta; 3 %etode de razboi. 1 Regui gener"e
$tatutul de combatant implica utilizarea legala a diferitelor arme si metode de utilizare a acestora. Dreptul de +aga poate fi rezumat ca fiind constituit din regulile care limiteaza desfasurarea ostilitatilor militare: cine poate fi supus atacului; ce obiective pot constitui tinta atacului; care sunt armele si metodele de razboi permise. Ilegalitatea anumitor mi!loace si metode de razboi sa realizat in raport cu efectele lor distructive, cu persoanele impotriva carora sunt indreptate, locurile si bunurile vizate. e aceasta baza, sau conturat, in decursul timpului, patru principii de actiune: " partile la un conflict armat nau un drept nelimitat in ceea ce priveste alegerea mi!loacelor si metodelor de razboi; in utilizarea acestora trebuie sa se faca intotdeauna o distinctie neta intre obiectivele militare, pe de o parte, populatia si persoanele civile si bunurile cu caracter civil, pe de alta parte, astfel incat atacurile sa nu fie indreptate decat impotriva primelor; c sa se limiteze, pe cat posibil, suferintele pe care lear putea indura combatantii si proportiile distrugerilor; d sa e&iste intre combatanti posibilitatea unei minime increderi, in ceea ce priveste statutul !uridic al persoanelor si bunurilor aflate sub protectia dreptului umanitar. 6otiunea de mio"ce de r"'oi defineste armele si sistemele de arme prin care se e&ercita materialmente violenta impotriva inamicului, iar conceptul de metode de r"'oi indica procedeele si strategiile utilizate in caz de conflict armat pentru a realiza scopurile actiunilor militare. $unt interzise a fi utilizate intrun conflict armat metodele si mi!loacele de razboi care produc daune intense, crude si barbare, grave si durabile mediului natural, adica inseala buna credinta a adversarului in legatura cu statutul de protectie legala. %i!loacele si metodele de razboi care nu se includ in aceste categorii sunt considerate ca fiind legitime. Competenta de reglementare in acest domeniu apartine statelor.
2 Mio"ce de r"'oi
In domeniul interzicerii sau limitarii armelor se aplica, in primul rand, regula generala de pro'ibitie (interdictie, interzicere), bazata pe efectele armelor care produc rau inutil sau superfluu (crude, barbare si perfide), sau care au efecte nediscriminate. "ste vorba de: proiectile e&plozibile sau incarcate cu materii fulminante sau inflamabile cu greutate mai mica de 11 grame; gloante care se latesc sau turtesc usor corpul omenesc; gazele asfi&iante, to&ice sau similare si alte arme c'imice; otrava si armele otravitoare; minele si torpilele submarine; aruncatoare de flacari si armele incendiare; armele bacteriologice; te'nicile de modificare a mediului in scopuri militare; proiectile cu sc'i!e nelocalizabile cu raze =; minele si capcanele terestre; arme laser care provoaca orbirea. •
• • • • • • • • • •
Dincolo de aceste arme interzise prin conventii, e&ista si o categorie de mi!loace de razboi care nu sunt reglementate in mod special. iteratura de specialitate include in aceasta categorie armele radiologice, mi!loacele si metodele de razboi electronic, dispozitivele cu ultrasunete, dispozitivele cu fulgere luminoase s.a. Un caz aparte il reprezinta armele nucleare, utilizarea lor fiind o crima impotriva umanitatii. #eza occidentala conform careia arma nucleara ar putea fi utilizata, se fondeaza pe caracterul vag al dreptului e&istent in materie, pe absenta oricarei reguli speciale de interzicere a armei nucleare, pe practica statelor in materie de dezarmare nucleara si de dreptul de a utiliza forta in caz de legitima aparare, de represalii sau in stare de necesitate. amane, in continuare, deasupra omenii aceasta sabie, umanitatea trebuind sa insiste sa ilegalizeze arma nucleara, proces care in final trebuie sa continuie cu distrugerea acestui arsenal sinucigas.
3 Metode de r"'oi
Intre metodele de razboi limitate sau interzise, dea lungul timpului, fie prin reguli cutumiare, fie prin dispozitii conventionale se numara: per!idi" - cu intentia de inselare, la buna credinta a unui adversar pentru al face sa creada ca are dreptul sa primeasca sau obligatia sa acorde protectia prevazuta in regulile dreptului international aplicabil in conflictele armate; re!u'u de " u" pri'onieri - ca atare, este interzis de a se ordona sa nu e&iste supravietuitori, de a ameninta cu aceasta adversarul sau de a conduce ostilitatile in functie de aceasta decizie, c'iar daca astfel de ordine au fost date, cum a fost cazul celui emis de +itler, in 082, conform caruia, nimeni nu va fi crutat; inro"re" !ort"t" " reortimenteor (sentimente ostile, pica, ura) p"rtii "d&ere; ditrugerie de unuri prote"te !"r" neceit"te miit"r" ; "ctee "u "menint"rie " c"ror oiect princip" ete de " r"p"ndi tero"re" in popu"ti" ci&i" indiferent daca efectul a fost atins sau nu, ceea ce conteaza la aceasta metoda de razboi, este intentia e&presa de a teroriza civilii cu distrugerea totala, dar nu este aplicabila in cazul atacarii unui obiectiv militar legitim; "t"curie nedicrimin"te, indiferent de forma lor, terestra, bombardament aerian sau naval, ori de navele folosite (proiectile, bombe, rac'ete, torpile etc.); repre"iie "rm"te - ca metoda de obligare a adversarului de a respecta legile razboiului dar prin incalcarea acestora. "ste evident ca incalcarea regulilor regimului !uridic al mi!loacelor si metodelor de razboi, reprezinta incalcari grave ale conventiilor speciale care interzic sau limiteaza utilizarea unora dintre ele de catre combatanti. De altfel, aceste interdictii si limitari se completeaza cu autorizarea de a utiliza anumite arme, fiindca altfel razboiul nar mai e&ista. egimul !uridic al mi!loacelor si metodelor de razboi este o tentativa de a ec'ilibra necesitatea militara cu principiile umanitare, cu alte cuvinte, o incercare de umanizare a conflictului armat. Conflictul armat poate fi: con!ict "rm"t m"ritim, care se compune din totalitatea actiunilor militare duse pe mare, putand avea un rol dominant, important sau secundar in ansamblul razboiului; •
•
•
• •
•
•
con!ict "rm"t "eri"n , fiind acea forma de purtare a razboiului in care fortele aeriene constituie principalul mi!loc pentru obtinerea su ccesului. CURS / OCUPATIA MI0ITARA SI NEUTRA0ITATEA
1 *cupatia militara; 2 6eutralitatea; 3 Incetarea ostilitatilor. 1 Ocup"ti" miitr"
rin ocup"tie miit"r" se intelege invadarea unui teritoriu inamic si punerea lui sub regim de ocupatie, in scopul de a e&ercita asuprai, in mod efectiv, o autoritate temporara. *cupatia apare sub raport material ca o consecinta a ostilitatilor militare, mai e&act, al invaziei; rezistenta suveranului teritorial a incetat si fortele militare ale inamicului au luat in posesie teritoriul respectiv. *cupatia nu se e&tinde decat asupra teritoriilor unde aceasta autortate este stabilita si in masura sa se e&ercite. "fectivitatea ocupatiei militare nu impiedica o incetare completa, totala si definitiva. "a presupune numai ca inamicul sa fi luat in posesie efectiva teritoriul respectiv si sai organizeze guvernarea si administrarea. Daca el nu reuseste sasi stabilieasca autoritatea de fapt si sa e&ercite in efectiv, teritoriul respectiv este considerat ca invadat si nu ocupat , in sensul dreptului international umanitar. 6u orice posesiune a unui teritoriu poate fi considerata ocupatie militara. Un teritoriu este considerat ocupat cand se gaseste de fapt sub autoritatea armatei inamice, de unde rezulta faptul ca, elementul esential al ocupatiei militare este acela al efectivitatii posesiunii. *data teritoriul efectiv ocupat, se creeaza o situatie !uridica noua, care implica noi drepturi si noi obligatii de ordin international atat pentru ocupant, pentru populatia civila aflata pe acest teritoriu, cat si pentru statele terte si unele organizatii internationale umanitare (e&. Crucea osie). In ceea cei priveste pe locuitorii teritoriului ocupat, onoarea si drepturile de familie, viata indivizilor si proprietatea privata precum si credintele religioase si e&ercitiul cultelor trebuie respectate, iar proprietatea privata nu poate fi confiscata. De asemenea, orice discriminare pe motive de rasa, nationalitate, limba, convingeri si practici religioase, opinii, origine sau pozitie sociala ori alte considerente este ilegala. Civilii si proprietatea lor sunt prote!ati, in special, contra oricaror acte de violenta, represaliilor, !afului, pedepselor colective si masurilor de intimidare si terorism; nimeni nu poate fi pedepsit pentru o fapta daca nu a savarsito, iar luarea de ostatici este interzisa.
In regimul ocupatiei militare, de multe ori, puterea ocupanta are rolul de subiect activ, impunanduise anumite obligatii si avand drepturi specifice in legatura cu autoritatea efectiva pe care o e&ercita asupra teritoriului ocupat si locuitorilor sai. egislatia penala a teritoriului ocupat ramane in vigoare, in afara de cazul in care, fiind o amenintare pentru securitatea ocupantului sau, un obstacol in aplicarea dreptului umanitar, va putea fi abrogata sau suspendata. Aceasta inseamna ca tribunalele teritoriului ocupat vor continua sa functioneze pentru toate infractiunile prevazute in legislatia penala locala, iar administratiei teritoriului ocupat i se vor crea conditii sasi desfasoare activitatea (invatamant, sanatate, primarii si consilii locale etc.). uterea de ocupatie poate, totusi, sa infiinteze organe administrative proprii, din ratiuni de ordin militar, sau ca urmare a obligatiei de a mentine ordinea publica. In legatura cu puterea de legiferare si !urisdictia in teritoriile ocupate trebuie mentionat ca, in cazul in care elaboreaza dispozitii penale de catre ocupant, acestea nu pot avea caracter retroactiv si vor intra in vigoare abia dupa ce au fost publicate si aduse la cunostinta populatiei in limba acesteia. 2 Neutr"it"te" Neutr"it"te" este situatia !uridica a statelor care nu participa la un conflict armat, este optiunea lor de a nu participa la un razboi si de a nu influenta izbucnirea unui conflict armat. $pre deosebire de statele nebeligerante, dar care nu siau declarat neutralitatea, statele neutre au drepturi si indatoriri specifice, proprii starii de neutralitate, asumate in mod e&pres, ca un refle& legitim al drepturilor de razboi ale beligerantilor, caracterizate prin abtinerea de a interveni in vreun fel in cadrul conflictului si prin impartialitatea fata de ambele parti. Obligatiile principale ale statelor permanent neutre sunt urmatoarele: obligatia de neparticipare la aliante politice, militare, economice care au ca scop pregatirea unui razboi; obligatia de a nu permite folosirea teritoriului lor in scopuri militare (cum ar fi plasarea de baze militare); obligatia de a intretine relatii de colaborare pasnica cu toate statele. In functie de natura zonei pe care o vizeaza, neutralitatea poate fi terestra, maritima si aeriana . 3 Incet"re" otiit"tior
evenirea la starea de pace prin incetarea conflictului armat se face, in mod traditional, prin doua operatii distincte, carora le corespund doua te'nici !uridice diferite. Incetarea ostilitatilor este prima dintre aceste opratiuni si are ca efect inc'eierea luptelor dintre fortele armate opuse, realizanduse, de obicei, prin armistitiu sau capitulare .
"le se realizeaza printro noua operatie care consta in semnarea tratatului de pace de catre autoritatile guvernamentale in formele autorizate de constitutia statelor respective. rin dispozitiile sale politice, tratatul de pace genereaza un nou ec'ilibru intre invingator si invins, face sa inceteze starea de beligeranta si permite reluarea raporturilor normale din timp de pace intre toate statele. Conflictele armate inceteaza prin: armistitiu; capitulare; tratat de pace si prin acord tacit; act unilateral si debellatio (sub!ugarea). Armistitiul ca situatie de fapt, se prezinta ca o suspendare temporara si conventionala a ostilitatilor, inc'einduse prin conventii scrise, fiind rezultatul unor negocieri de lunga sau scurta durata, de obicei organizate din initiativa unor terte state. C"pitu"re" - este o inc'eiere a ostilitatilor unilaterala, sau negociata intre parti, care trebuie sa tina seama de regulile onoarei militare, capitularea odata inc'eiata (declarata) trebuie respectata in mod scrupulos de catre parti, cei care incalca termenii avand responsabilitatea faptelor lor. C"pitu"re" necondition"t" - o alta modalitate de incetare a ostilitatilor, conform careia statele invingatoare nu mai sunt legate la sfarsitul ostilitatilor de nici un impediment !uridic fata de statele invinse, singurele conditii fiind cele de ordin moral. Incet"re" otiit"tior prin ordin t"cit - este considerata fapta de simpla incetare a luptelor. De regula, procedura inc'eierii tacite a ostilitatilor este precedata de declaratia unilaterala a uneia dintre parti care, daca nu adopta o pozitie contrara, inseamna ca ostilitatile au incetat. Incet"re" t"rii de eiger"nt" prin dee"tio - reprezinta actul prin care statul invingator in razboi isi substituie in intregime autoritatea asupra teritoriului invins, fapt ce duce la disparitia acestuia din urma. Debellatio presupune e&istenta a doua elemente: un element material ocuparea totala a teritoriului inamic, insotita de distrugerea si disparitia aparatului statal; un element psi'ologic vointa de a distruge complet organizarea statala a adversarului. Tr"t"tu de p"ce - instrumentul !uridic care pune capat oficial starii de beligeranta, marcand data e&acta de la care efectele !uridice ale razboiului inceteaza (data semnarii acordului de armistitiu marc'eaza momentul incetarii ostilitatilor, dar starea de beligeranta se mentine). Constitutia prevede ca resedintele inc'eie tratate internationale, in numele omaniei, negociate de uvern si le supune spre ratificare arlamentului.
CURS /I PROTECTIA MI0ITARA IN CON70ICTE0E ARMATE 1 rotectia umanitara a ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor; 2 ersoanele disparute si decedate; 3 $tatutul !uridic al prizonierilor de razboi. 1 Protecti" um"nit"r" " r"nitior, on"&ior i n"u!r"gi"tior
In dreptul umanitar, ranitii si bolnavii au reprezentat prima categorie de persoane prote!ate. Asa se face ca, atat definirea ranitilor si bolnavilor, cat si ameliorarea protectiei ce le este acordata a evoluat pe parcursul a mai bine de un secol, adaugand categorii noi de persoane, noi situatii in care se aplica protectia, cat si noi forme de asistenta a acestora. Cea mai recenta definitie a ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor este data de rotocolul din 08>>, potrivit caruia, prin raniti si bolnavi se inteleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacitati sau tulburari fizice sau mentale, au nevoie de ingri!iri medicale si se abtin de la orice act de ostilitate. Aceasta definitie include deopotriva lauzele, nounascutii si alte persoane care ar avea nevoie de ingri!iri medicale imediate, cum ar fi infirmii si femeile insarcinate si care se abtin de la orice act de ostilitate. rin notiunea de naufragiati se inteleg persoanele, militari sau civili, care se afla intro situatie periculoasa pe mare sau in alte ape, ca urmare a unui eveniment de natura obiectiva sau subiectiva ori a unui accident ce afecteaza integritatea operationala a navei sau aeronavei cei transporta, si care se abtin de la orice act de ostilitate. Aceste persoane, cu conditia abtinerii in continuare de la acte ostile, vor continua sa fie considerate ca naufragiati si in timpul salvarii lor, pana cand vor dobandi un alt statut. De cate ori impre!urarile o vor permite, se poate conveni asupra unui armistitiu local sau temporar care sa ingaduie ridicarea, sc'imbul si transportul ranitilor si bolnavilor cazuti pe campul de lupta. In ceea ce priveste protectia, tratamentul si ingri!irea ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor, datorita situatiei dificile in care se afla, acestia vor fi respectati si prote!ati in toate impre!urarile, indiferent de situatia tactica sau strategica, de aprovizionarea si asigurarea logistica etc. rotectia acordata ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor se bazeaza pe aplicarea principiilor generale ale dreptului international si anume pe ideea ca,
acestia nemaiparticipand la ostilitati, nu mai pot fi considerati dusmani. 6ormele de DIU, aflate permanent intro evolutie, au incercat si incearca, nu fara succes, sa rezolve problematica comple&a a protectiei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor, ca si a altor categorii de persoane neparticipante la ostilitati. 2 Pero"ne dip"rute "u deced"te
*cupanduse, in special, de protectia persoanelor in viata si avand tot timpul in vedere pericolele la care oamenii sunt e&pusi in caz de conflict armat, DIU nu negli!eaza nici problemele ridicare de disparutii si decedatii din cauza razboiului. "&ista un numar impresionant de disparuti si decedati necunoscuti din randul populatiei civile deportate si carora, din cauza impre!urarilor razboiului, nu li se mai cunoaste nici soarta si nici locul de in'umare. e baza de reciprocitate, celor cazuti pe campul de lupta trebuie sa li se acorde respectul cuvenit si sa fie comemorati ca pierzandusi viata pentru patria lor. 3 St"tutu uridic " pri'onierior de r"'oi
rin definitie, prizonier de razboi este orice combatant care cade in mainile uterii adverse. Conditiile cerute pentru ca o persoana sa beneficieze de statutul de prizonier, se rezuma la calitatea de combatant si la scoaterea ei din lupta prin caderea in mainile inamicului, sau prin e&aminarea in mod clar a intentiei de a se preda. Astfel de persoane nu trebuie sa faca obiectul unui atac. Desi calitatea de combatant este esentiala pentru acordarea statutului de prizonier, sunt totusi e&clusi de la beneficiul acestuia: " combatantii care stimuleaza statutul de civil sau necombatant; combatantii inarmati care, nediferentiinduse de populatia civila, poarta armele la vedere pe timpul pregatirii si desfasurarii actiunilor militare; c spionii, mercenarii, sabotorii (impiedica desfasurarea unei actiuni) si cei care au comis crime de razboi, dupa ce un tribunal competent a pronuntat o sentinta in acest sens impotriva lor. rizonierii de razboi trebuie sa fie tratati tot timpul cu omenie, fiind interzise actiunile si omisiunile uterii detinatoare care ar putea cauza moartea sau periclita sanatatea captivului. a capturare, prizonierii nu pot fi obligati sa declare alte informatii decat cele necesare identificarii lor, si pot pastra obiectele de uz personal, inclusiv sume de bani, insemne de grad si nationalitate, decoratii si obiecte de valoare sentimentala. "i vor fi imediat evacuati in lagare situate destul de departe de zona luptelor pentru a fi in afara de pericol. "vacuarea trebuie facuta cu omenie si in conditii asemanatoare celor create deplasarii trupelor uterii detinatoare. In lagare, prizonierii pot fi grupati in functie de nationalitate, limba si obiceiuri, asiguranduse conditii de cazare, imbracaminte si 'rana tot atat de favorabile ca acelea pe care le au trupele proprii ale capturatorului.
eligerantii isi vor comunica reciproc amplasarea lagarelor de prizonieri in vederea evitarii atacarii acestora, scop in care ele vor fi astfel dispuse, incat semnele distinctive ale lagarelor sa poata fi vazute de la inaltime. uterea detinatoare trebuie sa ia toate masurile de igiena si sa asigure ingri!irea medicala necesara folosind personalul medical si religios retinut pentru asistarea prizonierilor de razboi. "vadarea sau tentativa de evadare este reglementata sub forma permisiunii pe care o are statul capturator de a folosi armele contra celor care incearca sa evadeze. Aceasta constituie un mi!loc e&trem, care va fi intotdeauna precedat de somatiille cerute de impre!urari. "vadarea unui prizonier este considerata ca reusita daca se alatura fortelor sale armate (sau aliate), daca a parasit teritoriul adversarului sau daca a!unge pe o nava a statului sau. Biind supusi legilor, regulamentelor si ordinelor generale in vigoare in fortele armate ale uterii detinatoare, prizonierilor care comit infractiuni la aceste acte normative li se pot aplica sanctiuni penale si disciplinare. Informatiile referitoare la in'umari si morminte trebuie inregistrate la $erviciul %ormintelor al uterii detinatoare, spre a fi transmise statului de origine. $tatul pe teritoriul caruia se afla morminte ale prizonierilor, are obligatia de a le ingri!i si a inregistra orice mutare ulterioara a osemintelor. "liberarea si trimiterea prizonierilor in patria lor, reprezinta sfarsitul captivitatii si poate avea loc atat in timpul conflictului armat, cat si la incetarea ostilitatilor. 6imeni nu poate fi repatriat contra vointei sale. In scopul repatrierii si spitalizarii prizonierilor raniti si bolnavi in tari neutre, uterile interesate vor colabora, vor inc'eia acorduri si vor desemna comisii medicale pentru e&aminarea ranitilor in vederea luarii unei decizii. eligerantii pot cadea de acord si asupra repatrierii sau internarii intro tara neutra, inclusiv a prizonierilor valizi care au suportat o lunga captivitate. "liberarea si repatrierea prizonierilor la sfarsitul captivitatii se face fara intarziere, atat din initiativa uterii detinatoare cat si in conditiile prevazute in conventia de armistitiu. C'eltuielile de repatriere se impart intre cele doua parti interesate. De la inceputul captivitatii si pana la eliberare, protectia prizonierilor se realizeaza prin intermediul irourilor 6ationale de Informatii, a societatilor de a!utorare si CIC (Comitetul International al Crucii osii), si al puterilor rotectoare recunoscandulise si dreptul la vizita, in vederea controlarii tratamentului la care sunt supusi prizonierii de razboi. In acest sens, delegatii uterilor protectoare vor fi autorizati sa mearga, la libera lor alegere, in toate locurile de internare, de detentie si de munca ale prizonierilor si sa discute, fara martori, cu acestia ori cu reprezentantii lor. Durata si frecventa acestor vizite nu vor fi limitate si nu vor putea fi interzise decat din motive de necesitate militara imperioasa ( imediata) si numai cu titlu e&ceptional si temporar.
CURS /II PROTECTIA POPU0ATIEI CI/I0E SI A PERSONA0U0UI OR+ANISME0OR UMANITARE 1 rotectia populatiei civile, copiilor, femeilor si reintregirea familiilor; 2 rotectia refugiatilor si apatrizilor; 3 rotectia personalului organismelor umanitare si a ziaristilor. 1 Continutu protectiei popu"tiei ci&ie
$tatutul populatiei aflata sub regim de ocupatie este determinat de dublu raport !uridic cu statut national, caresi conserva atributele necesare, si cu puterea de ocupatie care, in virtutea DIU, e&ercita temporar si limitat anumite competente administrative si !urisdictionale. In aceasta situatie, locuitorii teritoriului ocupat vor ramane, pe de o parte supusi datoriei de fidelitate fata de statul lor national, suveranul teritorial, iar pe de alta parte, vor trebui sa se conformeze ordinelor ocupantului, fondate pe competentele de care aceasta dispune. DIU instituie un regim de protectie pentru doua categorii de civili - o protectie generala pentru ansamblul populatiei civile si o protectie speciala pentru anumite categorii vulnerabile. e un teritoriu ocupat se pot afla urmatoarele categorii de persoane: cetatenii statului al carui teritoriu este ocupat, care formeaza marea ma!oritate; cetateni ai statelor neutre sau nebeligerante; cetateni ai statelor cobeligerante; cetateni ai statelor inamice; cetateni ai statelor aliate; cetateni ai puterii de ocupatie; apatrizi; refugiati. entru anumite categorii de persoane vulnerabile - femei insarcinate sau mame cu copii pana la 0/ ani, orfani, batrani, infirmi, raniti, bolnavi etc., se instituie masuri de protectie speciale. rotectia copiilor pe timp de razboi a fost, este si va fi problema centrala a oricarui stat si a oricarui combatant sau necombatant. $i asta, pentru simplul motiv ca aceste persoane inocente nu au puterea sa se apere singure. roblematica drepturilor copilului sa aflat destul de timpuriu in atentia statelor, inca din perioada interbelica adoptanduse prima Declaratie a drepturilor
copilului, iar *6U, in 08/8, in documentul cu acelasi obiect, recunoaste ca drepturile copilului sunt diferite calitativ de cele ale adultilor, fapt ce impune ca in orice circumstanta copiii sa primeasca printre primii protectie si a!utor, ratiunea acestei protectii constand, pe de o parte, in vulnerabilitatea copilului care reclama un spri!in special, si pe de alta parte, in caracterul deplin al drepturilor copiilor. Dreptul umanitar contine norme speciale de protectie a drepturilor femeii in caz de conflict armat. Bemeile fiind prote!ate contra oricarei atingeri a onoarei lor si, mai ales, contra violului, constangerii la prostitutie si contra oricarui atentat. *bligatii speciale sunt impuse autoritatilor statului ocupat, mai ales in caz de internare a femeilor, cand acestea trebuie tinute in localuri separate si puse sub supraveg'erea directa a gardienilorfemei. Cazurile de femei insarcinate sau cu copii mici care depind de ele, care sunt arestate, detinute sau internate pentru motive in legatura cu conflictul armat, vor fi e&aminate cu prioritate absoluta. De asemenea, partile in conflict se vor stradui ca, in masura posibilului, sa evite ca pedeapsa cu moartea sa fie pronuntata impotriva femeilor insarcinate sau a mamelor cu copii mici, pentru o infractiune comisa in legatura cu razboiul, iar condamnarea la moartea pentru o astfel de infractiune sa nu fie e&ecutata impotriva acestor femei. Un alt obiectiv al protectiei drepturilor omului in timp de conflict armat este reintregirea familiilor separate din cauza si in timpul razboaielor. artile la conflict vor facilita cercetarile intreprinse de membrii familiilor dispersate de razboi, pentru a relua legaturile si a se reuni, grupurile familiare pot fi internate laolalta spre a evita dispersarea lor si, nu in ultimul rand, celor internati trebuie sa li acorde posibilitatea de a se adresa prin corespondenta familiilor lor, direct sau prin intermediul Agentiei Centrale de Informatii a C.I.C..(Crucea osie). 2 Protecti" re!ugi"tior i "p"tri'ior
Desi o putem considera la fel de vec'e pe cat sunt razboaiele, problema refugiatilor apare in practica internationala dupa rimul azoi %ondial, ca o consecinta a acestuia, dar si a evolutiei din usia si a luptelor interne din Imperiul *toman aflat in dezvoltare, fenomene ce au produs deplasari in masa ale populatiei civile din "uropa si Asia %ica. 6umai rimul azboi %ondial a lasat mostenire, in afara prizonierilor de razboi, un numar de 0,/ milioane de refugiati si persoane stramutate, dispersate in numeroase tari. Astazi, notiunea de refugiat are un inteles mai larg, de o persoana care sia parasit tara de origine, cautand adapost in alte state, pe considerente de persecutie datorate rasei, religiei, nationalitatii, apartenentei la un grup social sau opiniilor politice. $e apreciaza ca astazi in lume e&ista milioane de refugiati pe toate continentele, astfel incat implicatiile acestei probleme sunt multe si
tragice, iar statele nationale au adoptat legi si mecanisme speciale de protectie, cum ar fi egea privind statutul si regimul refugiatilor in omania, din 0887.
3 Protecti" peron"uui org"nimeor um"nit"re i " 'i"ritior
ersonalul serviciilor sanitare si religioase dobandeste dreptul de a fi prote!at in timp de conflict armat in virtutea necesitatii de a ingri!i raniti, bolnavi si naufragiati, intrun mod derivat din caracterul umaniitar al misiunii lor. Bata de protectia genarala a altor categorii de persoane, protectia personalului sanitar si religios este una speciala, realizata prin intermediul insemnului distinctiv al Crucii osii pe fond alb. Asigurarea asistentei acestor categorii de persoane (raniti, bolnavi, naufragiati, persoane civile, prizonieri de razboi), care nu (mai) participa la ostilitati, impune garantarea securitatii celor care se ingri!esc de soarta lor. rin e&presia personal sanitar se inteleg persoanele ce se ocupa e&clusiv in scop sanitar cu administratia unitatilor sanitare. Acestora li se adauga, pe timp limitat sau nelimitat, functionarii sau admnistratorii mi!loacelor de transport sanitar. ersonalul sanitar poate fi militar sau civil. 6otiunea de personal religios este e&tinsa si ea, astfel incat sa cuprinda atat pe militari cat si pe civili, mentionanduse cu titlu, de e&emplu, preotii. reotii militari si civili ca si a!utoarele lor (dascali, cantareti, soferi), isi vor e&ercita misiunile de asistenta spirituala in conformitate cu legile si regulamentele militare ale puterii detinatoare si cu morala profesionala, putand indeplini si functii de du'ovnic, de primire si transmitere a ultimei dorinte a muribunzilor si de oferire de a!utoare materiale. rotectia speciala acordata personalului sanitar si religios se refera atat la neatacarea acestuia, la respectarea statutului lor, cat si la inlesnirile ce trebuie sa li se acorde pentru indeplinirea misiunilor lor umanitare. In omania, personalul organismelor umanitare sa bucurat intotdeauna de o protectie legala in timp de conflict armat. Doctrina apreciaza moartea unui ziarist ca fiind o crima comisa deopotriva, impotriva unui individ si impotriva libertatii de informare al carui instrument este ziaristul. %asurile protectoare ale dreptului umanitar fata de ziaristi sunt apreciate de doctrina ca fiind absolut necesare si profund umane deoarece c'iar daca vocea sau camera de filmat sunt arme care uneori fac mai mult zgomot decat un bombardament, acesta nui autorizeaza pe beligeranti sa atace reporterul sau cameramanul care se limiteaza in a depune marturie asupra a ceea ce el constata. $e apreciaza ca, din ce in ce mai frecvent, in multe tari sunt acuzati comandantii militari de protectia insuficienta acordata ziaristilor in cazul mortii, al sec'estrarii sau al disparitiei acestora.
CURS /III PROTECTIA 4UNURI0OR 1 rotectia bunurilor civile; 2 rotectia bunurilor cu caracter sanitar si a bunurilor culturale; 3 rotectia speciala a unor zone si localitati. 1 Protecti" unurior ci&ie
rotectia acordata bunurilor consta in faptul ca obiectivele atacurilor militare sunt bunurile materiale utilizate in timp de conflict armat si care pot face obiectul distrugerilor, !afului, confiscarii si capturarii. DIU contemporan a instituit treptat o adevarata protectie a bunurilor civile, impunand limitari si restrictii in conducerea actiunilor militare si in comportamentul combatantilor. Doctrina !uridica precizeaza ca sunt obiective militare: " fortele armate, inclusiv organismele au&iliare sau complementare si persoanele care, fara a apartine acestora, iau totusi parte la lupte; pozitiile, instalatiile sau constructiile ocupate de fortele armate indicate mai sus, ca si obiectivele luptelor, adica acelea care fac parte direct din obiectivul luptelor dintre fortele terestre sau maritime, inclusiv fortele aeroportuare; instalatiile, constructiile si alte lucrari cu caracter militar, cum ar fi - cazarmile, fortificatiile, ministerele militare si alte organe de conducere si administrare militara; c depozitele de arme sau de materiale de razboi cum ar fi: depozitele de munitii, de ec'opamente militare, de carburanti, parcurile de ve'icule; d aeroporturile, rampele de lansare a rac'etelor si instalatiilor bazelor navale militare; e caile si mi!loacele de comunicatie, cum ar fi: caile ferate, drumurile, podurile, tunle, canale care sunt de un esential interes militar; ! instalatiile sanitare si statiile de radiodifuziune si de televiziune, centralele telefonice si telegrafice de interes militar cert; g industriile de interes esential pentru ducerea razboiului: industriile destinate fabricarii de armamente, munitii, rac'ete, blindate, aeronave de razboi, constructii navale; industriile de fabricare a mi!loacelor de transport, comunicatii si transmisiuni; uzinele si instalatiile de productie
esentiale pentru ducerea razboiului; instalatiile producatoare de energie destinate in special razboiului. Instrumentele internationale precizeaza ca un obiectiv militar poate fi tacat c'iar daca in apropierea lui se afla si bunuri civile, precum si in situatia in care, in teritoriul lui se gasesc persoane civile, deoarece prin prezenta lor in prea!ma obiectivelor militare, civilii si bunurile civile se e&pun pericolelor la care acestea sunt supuse, intrand in ceea ce literatura militara denumeste pierderi si pagube colaterale, care sunt in general admise. De aceea, statele semnatare sunt obligate sa evite amplasarea obiectivelor militare in interiorul sau in apropierea zonelor dens populate, sa indeparteze populatia si bunurile civile din vecinatatea obiectivelor militare, pentru a le prote!a de pericole ce rezulta pentru acestea din operatiile militare. "senta acestor norme generale protectoare consta in faptul ca daca obiectivele militare pot fi atacate in timp de razboi, celelalte categorii de bunuri ce nu se includ in categoria obiectivelor militare, nu trebuie sa fie atacate. 2 Protecti" unurior cu c"r"cter "nit"r i " unurior cutur"e
rotectia bunurilor sanitare a evoluat in stransa legatura cu protectia ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor, precum si a personalului sanitar si misiunilor medicale. rin e&presia de unitati sanitare aflate sub protectie se inteleg asezamintele si alte formatii militare sau civile, permanente sau temporare, organizate in scopuri sanitare, cum sunt cautarea, evacuarea, transportul, diagnosticul sau tratamentul ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor. "&presia include spitale si alte unitati similare, centre de transfuzie sangvina, centrele si institutele de medicina preventiva si centrele de aprovizionare sanitara, precum si depozitele de material sanitar si produse farmaceutice din aceste unitati. rin e&presia transport sanitar se intelege transportul rutier, pe apa sau aerian al ranitilor, bolnavilor, naufragiatilor, personalului sanitar si al materialului sanitar. espectarea, prote!area si neatacarea, inclusiv interzicerea represaliilor contra bunurilor cu caracter sanitar, sunt asigurate prin protectia, respectul si neatacarea de care se bucura intotdeauna toate unitatile sanitare. In ceea ce priveste unitatile sanitare civle, acestea sunt prote!ate si respectate daca apartin beligerantilor, fiind autorizate si recunoscute de acestia sau daca aprtin statelor neutre ori societatilor de a!utor voluntare. Aceasta protectie nu poate inceta decat daca unitatile sanitare civile sunt utilizate pentru a comite, in afara destinatiei lor umanitare, acte daunatoare inamicului si doar dupa ce somatia care propune un termen rezonabil de incetare a actelor daunatoare nu este luata in considerare. In timp de pace, bunurile culturale sunt prote!ate de legislatia interna a fiecarui stat, dar si de dreptul international, statele inc'eind in acest sens acorduri bilaterale sau multilaterale, obligatorii intre partile semnatare, ce capata astfel valoarea unor instrumente internationale.
rotectia generala a bunurilor culturale are doua elemente: ocrotirea si respectarea, ambele fiind acordate automat tuturor bunurilor. Ideea de ocrotire implica obligatia partilor contractante de a face, adica a lua masurile corespunzatoare pe propriul lor teritoriu. Ideea de respectare implica obligatia partilor de a nu face ceva, atat pe propriul teritoriu, cat si pe acela al altei(altor) parti contractante. 3 Protecti" peci"" " unor 'one i oc"it"ti
rotectia drepturilor omului in caz de conflict armat se realizeaza si prin crearea unor zone speciale in care victimele de razboi sa fie ferite de efectele ostilitatilor militare si sa li se acorde asistenta umanitara. Astfel de spatii prote!ate si de siguranta sunt zonele si localitatile sanitare si de securitate, localitatile neaparate si zonele demilitarizate. Bunctia principala a instituirii acestor zone este prote!area dreptului la viata si sanatate al necombatantilor in cursul conflictului armat. .onee de ecurit"te delimiteaza arii umanitare ce pot fi create inca din timp de pace sau imediat dupa inceperea ostilitatilor militare, pe propriul teritoriu sau pe teritoriile ocupate. $copul lor manifest este de a pune la adapost de consecintele razboiului ranitii, bolnavii, infimii, persoanele in varsta, copiii sub 0/ ani, femeile insarcinate etc. .onee neutr"i'"te sunt destinate sa puna la adapost ranitii si bolnavii, combatantii si necombatantii, precum si persoanele civile care nu participa la ostilitati si care nu desfasoara nicio activitate cu caracter militar, cat timp se afla pe teritoriul acestor spatii. Eonele neutralizate se instituie pe teritorii in care au loc lupte efective si operatiunile militare continua si pot fi create direct de beligeranti sau indirect, prin intermediul unui stat neutru sau al unui organism umanitar. De indata ce beligerantii sau pus de acord asupra situatiei geografice, administratiei, aprovizionarii si controlului zonelor neutralizate propuse, se va inc'eia un acord scris si semnat de reprezentantii lor, care vor fi&a inceputul, statutul si durata neutralizarii zonei. .onee demiit"ri'"te au un regim !uridic special de protectie, care stipuleaza ca ele sunt create prin acord e&pres intre beligerantii caresi asuma obligatia de a nu e&tinde operatiunile lor militare in spatiile respective. Acordul va putea fi inc'eiat verbal sau scris, direct sau prin intermediul unei uteri protectoare, atat in timp de pace cat si dupa inceperea ostilitatilor, el va trebui sa indice si sa determine, in modul cel mai precis cu putinta, limitele zonei si va putea fi&a modalitatile de control. In cazul in care una dintre partile la conflict incalca termenii acordului, zona isi va pierde statutul protector si poate fi atacata, dar va beneficia in continuare de protectia Dreptului umanitar general.
CURS I8 AP0ICAREA DREPTU0UI INTERNATIONA0 UMANITAR 1 Implementarea normelor dreptului international umaniatar; 2 Aplicarea normelor dreptului international umanitar. 1 Impement"re" normeor dreptuui intern"tion" um"nit"r
Conventiile de drept umanitar, odata ratificate, trebuie aplicate cu buna credinta de catre statele contractante, iar valoarea lor universala ar trebui sa asigure universalitatea respectarii lor. De aceea, receptand legile si obiceiurule razboiului in legislatia militara nationala, statele ar trebui sai determine pe combatanti si necombatanti sa inteleaga ca incalcarea acestora constituie o infractiune ce va fi pedepsita. iteratura de specialitate consemneaza e&istenta la baza aplicarii dreptului umanitar a unor principii generale rezultate din te&tele conventionale si confirmate de practica internationala. Astfel, in conflictele armate internationale, un prim principiu general este acela al egalitatii juridice a beligerantilor fata de DIU, in sensul ca partile la un conflict armat trebuie sa respecte la fel legile si obiceiurile razboiului, indiferent de legitimitatea si legalitatea motivului pentru care desfasoara actiunile militare, victima unei agresiuni neavand posibilitatea sa !ustifice utilizarea unor mi!loace si metode de lupta intersize, prin faptul ca duce un razboi de aparare. Un alt principiu general al aplicarii DIU este acela al respingerii clauzei care restrangea aplicarea dreptului clasic al razboiului la acele conflicte, in care toate partile beligerante ratificasera conventiile respective. "ste evident ca respingerea clauzei are valoare doar in cazul instrumentelor !uridice care contin norme cu caracter cutumiar sau al acelora care sunt acceptate si aplicate de statele care nu leau ratificat prin declaratia unilaterala. Intro situatie asemanatoare este si principiul general al caracterului unilateral si nereciproc al anga!amentului asumat de state de a respecta si a face respectat dreptul international aplicabil conflictelor armate, independent de respectarea acestuia de catre adversari. Un ultim principiu general este clauza Martens, care impune respectarea legilor si obiceiurilor razboiului in situatiile neprevazute de instrumentele !uridice, asa cum rezulta din uzantele stabilite, din principiile umanitatii si din e&igentele constiintei publice. Implementarea normelor DIU implica insusirea si integrarea obligatiilor prevazute de conventiile internationale, ce sunt impuse statelor, care au devenit
parti la ele inca din timp de pace, pe perioada desfasurarii conflictului armat si la inc'eierea ostilitatilor militare. Inca din timp de pace, dreptul international obliga statele sa conceapa atat masuri politicostrategice de prevenire a eventualelor conflicte armate, cat si masuri de strategie militara privind asigurarea cunoasterii si respectarii legilor si obiceiurilor razboiului. 6ecesitatea acestora din urma este impusa de faptul ca inceperea ostilitatilor militare presupune aplicarea imediata a dispozitiilor DIU, lucru ce nu poate fi realizat fara e&istenta prealabila a unor masuri de e&ecutare si administrative adecvate acestui scop. 2 Apic"re" normeor dreptuui intern"tion" um"nit"r
$tatele neutre pot contribui la limitarea conflictului armat si la aplicarea DIU in urmatoarele ipostaze: ramanand in afara conflictului; prin actiuni directe in cadrul conflictului sau oferindusi spri!inul la actiunea organizatiilor umanitare la favoarea populatiei sau bunurilor civile; admitand beligerantii in spatiul neutru pentru actiuni fara scopuri militare (e&. pentru repararea navelor de razboi, transportul de raniti etc.); prin actiuni directe de restabilire a pacii sau de limitare si localizare a conflictelor armate sau spri!inind astfel de actiuni, cooperand cu partile beligerante in reprimarea infractiunilor grave la dreptul razboiului. rin notiunea de Putere Protectoare se intelege , in principal, un stat neutru sau un alt stat nebeligerant, care a fost desemnat de o parte la conflict si care, acceptat fiind de adversar, este de acord sasi asume functii de reprezentare a intereselor partii la conflict pe baza dreptului international. uterile protectoare vor fi desemnate fara intarziere inca de la inceperea ostilitatilor. DIU va fi aplicat in cursul desfasurarii razboiului cu concursul si sub controlul uterilor rotectoare. Activitati de utere rotectoare vor fi efectuate de catre statul desemnat prin intermediul personalului sau diplomatic, consular sau orice alta persoana desemnata special in acest scop. entru indeplinirea functiilor sale, personalului desemnat de uterea rotectoare trebuie sa i se faciliteze accesul la organele si agentii guvernamentali si administrativi ai partilor la conflict. Atributiile uterilor rotectoare sunt multiple si variate, inclusiv posibilitatea de a controla tratamentul aplicat ranitilor, bolnavilor, naufragiatilor, prizonierilor de razboi si internautilor civili. In ceea cei priveste pe prizonierii si internautii civili, uterea rotectoare poate alege liber locurile de vizitare, poate discuta fara martori cu acestia si doar cazurile de necesitate militara imperioasa, invocata cu bunacredinta, temporar si e&ceptional, pot limita aceste drepturi.
Aplicarea dreptului umanitar este o problema atat de respectare a dispozitiilor acestuia de catre state si agentiile lor, dar si de atitudine fata de eventualele violari ale legilor si obiceiurilor razboiului. $tatul lezat de o violare a DIU are la dispozitie una dintre urmatoarele masuri: aducerea faptelor incriminate la cunostinta statului responsabil, fie pe cale diplomatica (prin uterea rotectoare), fie direct in zona actiunilor militare (mai ales prin parlamentari); initierea unei anc'ete bilaterale de stabilire a faptelor care constituie incalcari grave ale conventiilor internationale; cererea adresata statului responsabil pentru pedepsirea vinovatilor si, eventual, acordarea de despagubiri; propunerea de constituire a unei comisii internationale de anc'etare a faptelor; cererea catre organismele internationale sau statele neutre de a interveni pe langa statul culpabil, in sensul de al determina sa puna capat violarilor sau sa impiedice repetarea lor; !udecarea vinovatilor de savarsirea de crime de razboi care ar cadea in puterea sa; aducerea faptelor la cunostinta opiniei publice internationale; trecerea la utilizarea de represalii cu respectarea regulilor instituite de conventiile internationale. In legatura cu represaliile, acestea constau intro amenintare si o presiune e&ercitata asupra inamicului, in scopul de al face sa inceteze savarsirea de acte de razboi ilicite si sa respecte normele DIU. "le constituie singura procedura directa de obligare a adversarului de asi desfasura actiunile militare in conformitate cu legile si obiceiurile razboiului. Din pacate, represaliile se transforma in acte de razbunare, de la care combatantii au indatorirea sa se abtina. A nu comite acte de razbunare impotriva persoanelor care nu participa la razboi si a bunurilor care nu sunt obiective militare este o obligatie inscrisa in multe regulamente militare. Deficientele anc'etei bilaterale au determinat statele participante la Conferinta de reafirmare si dezvoltare a DIU sa propuna, ca in cazul in care uterile rotectoare nusi pot indeplini sarcinile de a controla aplicarea conventiilor umanitare, sa realizeze acest control din oficiu, un organ stabilit de *6U. ropunerea a fost respinsa pe motiv ca *6U are caracter politic si nu poate actiona impartial in domeniul umanitar, fapt ce a determinat avansarea ideii instituirii unei Comisii Internationale de $tabilire a Baptelor (C.I.$.B.). Acest mecanism de control al aplicarii DIU este prevazut doar pentru conflictele armate internationale, in cele neinternationale nu se pot aplica decat, eventual, regulile generale ale dreptului international general si ale dreptului international penal comun. Aceasta procedura de control reprezinta un progres fata de alte sisteme de control, cu conditia ca ea sa functioneze trecand prin proba practicii. ana in
momentul in care vom putea dispune de o !urisprudenta in acest domeniu, putem afirma ca mecanismul de control instituit prin intermediul C.I.$.B., ar putea sai descura!eze pe beligeranti cu privire la violarea DIU. CURS 8 IN7RACTIUNI0E INTERNATIONA0E SI REPRIMAREA 0OR 1 6otiune si clasificari; 2 eprimarea nationala a infractiunilor internationale. 1 Notiune i c"i!ic"ri
Infractiunile internationale sunt faptele penale prevazute de normele dreptului international, constand in actiuni sau inactiuni grave, savarsite cu intentie, al caror element esential este periculozitatea manifestata pentru pacea si securitatea internationala si pentru celelalte valori supreme ale umanitatii, si care atrag in mod obligatoriu responsabilitatea si aplicarea de sanctiuni. $tabilirea si reprimarea infractiunilor internationale ai caror autori, coautori si complici trebuie sa raspunda individual, reprezinta obiectul unei ramuri distincte a dreptului international, si anume, dreptul international penal. entru calificarea infractiunilor internationale au fost identificate urmatoarele elemente constitutive: " elementul material, un act material elementar, voluntar, de natura fizica. Un asemenea act nu poate fi comis decat de catre o persoana fizica. Astfel, de cate ori ne aflam in fata unei infractiuni comise de unul sau mai multe state, raspunderea penala incumba persoanelor fizice care au actionat in numele si pe seama statelor. Actul infractional se manifesta sub doua forme: ca actiune pozitiva; ca omisiune sau comportare pasiva. "volutia dreptului international in aceasta materie se caracterizeaza prin e&tinderea raspunderii de la stat la individ. Astfel, in timp ce in trecut raspunderea pentru omisiune nu anga!a decat statul, antrenand numai consecinte de ordin patrimonial (daune), in prezent, raspunderea a fost e&tinsa si asupra persoanelor fizice, imbracand pentru acestea din urma caracterul penal. elementul in!ust (ilicit) conditioneaza e&istenta infractiunii prin aceea ca ilegalitatea este unul dintre elementele fundamentale ale infractiunii, cel care atrage raspunderea penala. Infractiunile internationale nu pot fi santionate atata timp cat au fost savarsite in e&ercitarea unui drept (e&. legitima aparare) sau in limitele unei obligatii rezultand din legi si tratate internationale.
c "lementul moral este indispensabil e&istentei infractiunii, in considerarea faptului ca pentru a constitui o infractiune de natura a antrena raspunderea penala, actul incriminat trebuie sa fie imputabil autorului. Acesta presupune nu numai vointa de a comite actul, dar si constiinta asupra caracterului lui ilicit. Clasificarea infractiunilor internationale poate fi facuta in functie de mai multe criterii: in functie de subiectul infractiunii, se pot distinge infractiuni al caror subiect nu poate fi decat statul, respectiv infractiuni comise de catre organele statului in numele si pe seama statului, si infractiuni al caror subiect este individul, ca persoana particulara; dupa scopul umarit de autor un rezultat politic sau ideologic (in aceasta categorie sunt incadrate crimele contra umanitatii, inclusiv genocidul, crimele de razboi si terorismul international, pirateria, traficul de stupefiante etc.); in functie de timp, dupa cum infractiunile au fost comise in timp de pace sau razboi. rintre subiectele infractiunii internationale figureaza in primul rand statul, principalul subiect de drept international. $tatul devine subiect al infractiunii internationale ori de cate ori violeaza un anga!ament asumat sau nesocoteste o norma de drept international. * infractiune specifica al carei subiect nu poate fi decat statul, este declansarea razboiului de agresiune. In general, infractiunile internationale care tin, prin insasi natura lor, de calitatea statala a subiectului, sunt cele comise printro masura decurgand printro decizie sau act de stat. *rganizatiile internationale pot deveni subiecte ale infractiunii internationale in masura in care comit acte ilicite generatoare de daune, cum ar fi neindeplinirea unor obligatii rezultand dintrun tratat inc'eiat cu un stat, cu un grup de state sau cu alta organizatie internationala. Cum actul ilicit, in sens !uridic, este opera unei persoane fizice, pot deveni subiecte ale infractiunii internationale sefii de state, ministrii si orice alte persoane oficiale, care comit infractiuni in calitatea lor de reprezentanti ai statului. ersoanele particulare pot deveni si ele subiecte active ale infractiunii internationale, in masura in care actiunile lor ilicite sunt incuviintate sau tolerate de catre statul caruia ii apartin, precum si in cazul in care savarsesc crime internationale. Astfel, in functie de apartenenta lor, infractiunile internationale pot fi clasate in trei grupe: infractiuni comise de catre state; infractiuni comise de catre organe ale statului; infractiuni savarsite de catre persoane particulare.
