EDUCATIA FIZICA -REFERAT PEDAGOGIE-
ASISTENTA SOCIALA,ANUL II STUDENTA:PARPALA ALINA
1
EDUCATIA FIZICA
Educatia-obiect de studiu specific pedagogiei-constituie o realitate de mare complexitate,motiv pentru care definirea ei este destul de greu de realizat.Tot din acest motiv,in literatura de specialitate intalnim numeroase abordari si definitii. Definirea conceptului de educatie permite identificarea unor caracteristici generale ale educatiei,care constituie un tip atat de complex,de profund si de extins de activitate psihosociala,specifica numai omului si societatii.Literatura de specialitate evidentiaza si in cazul acestui subiect numeroase caracteristici ale educatiei,privite din mai multe puncte de vedere,in mod descriptiv sa prin observare si constatare,dar si in sens anticipativ,prospectiv.Dintre aceste caracteristici ale educatiei amintim: Caracterul social-istoric si politic al educatiei,interpretabil din doua • perspective-perspectiva societatii,in general,si a culturii,in special,care ‘’furnizeaza valorile ce sunt asimilate si interiorizate de generatiile noi care se succed’’;perspectiva educatiei insesi care ‘’la randul ei joaca un rol activ in dezvoltarea societatii’’; Caracterul national al educatiei ‘’determinat de modelul de cultura propriu fiecarei natiuni in parte’’,pe fondul unor note universale comune, ‘’a unor legitati comune dezvoltarii educatiei’’(Curs de pedagogie,coordonatori,Ioan Cerghit,Lazar Vlasceanu,1988); Caracterul international al educatiei ‘’impus in ultimele decenii din • ce in ce mai insistent,ca un apel adresat tuturor statelor lumii si ca un raspuns dat sau propus de sistemele educative problematicii lumii contemporane’’(George Vaideanu,op.cit.); Caracterul axiologic al educatiei,confirmat prin raportare la • perimetrul valorilor,delimitat si confirmat in plan teoretic si practic,cu accent deosebit,inregistrat in ultimii ani in interculturalitati(Constantin Cucos,2000); Caracterul prospectiv si permanent al educatiei,care asigura adaptarea • reala a personalitatii umane de cerintele vietii prezente,dar mai ales viitoare,pe termen mediu si lung(Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic II,coordonatori,Adrian Neculau,Teodor Cozma,1994); •
2
•
Caracterul holistic al educatiei,care permite depasirea granitelor rigide existente intre diferitele forme ale educatiei,’’conjugand armonios si eficient educatia formala cu cea nonformala si informala’’(Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice,coordonator,Constantin Cucos,1998). Stiintele educatiei ‘’marcheaza caracterul multidisciplinar al investigatiilor consacrate optimizarii procesului de educatie ca mijloc de formare a omului’’.Ramurile pedagogice rezultate contribuie la aprofundarea studiului educatiei din diferite perspective distincte,dar complementare:a)filozofia educatiei(‘’preocupata cu precadere de finalitatile educatiei’’);b)istoria pedagogiei(‘’cerceteaza evolutia fenomenului educativ in timp’’);c)sociologia educatiei(‘’studiaza relatia sistemelor educative cu structurile sociale’’);d)psihologia educatiei sau psihologia pedagogica(‘’se ocupa de conditiile psihice ale educatiei,de conduita scolara a copilului’’);e)fiziologia educatiei(‘’interesata in cunoasterea legilor fiziologice ce stau la baza invatarii,a educatiei’’);f)economia educatiei(‘’studiaza incidentele educatiei asupra dezvoltarii economice si invers’’);g)planificarea educatiei;h)demografia scolara;i)psiho-sociologia micilor grupe scolare(clase de elevi);j)igiena scolara;k)ergonomia educatiei;l)stiinta conducerii invatamantului. Continuturile generale ale educatiei reprezinta dimensiunile sau laturile activitatii de educatie(in mod implicit si ale celei de instruire),care,conform unor valori fundamentale concentrate la nivelul unor finalitati(obiective),asigura formarea si dezvoltarea complexa a personalitatii(celui educat,educatului)in plan moral,intelectual,tehnologic,estetic si fizic.In literatura de specialitate aceste continuturi generale sunt prezentate si analizate ca ‘’dimensiuni’’ sau ‘’laturi’’ ale educatiei(Dimitrie Todoran,coordonator,1982,Ioan Nicola,1996,Dumitru Salade,1998)sau chiar ca ‘’forme ale educatiei’’(Marin Calin.1996). Conceptul de continut general al educatiei defineste valorile pedagogice fundamentale aflate la baza ‘’laturilor’’sau ‘’dimensiunilor’’ educatiei.Exista astfel o corelatie evidenta intre continuturile generale ale educatiei si valorile pedagogice fundamentale:educatia morala-binele moral;educatia intelectualaadevarul stiintei;educatia tehnologica-adevarul/utilitatea stiintei aplicate;educatia estetica-frumosul din arta,natura,societate;educatia
3
psihofizica-sanatatea psihofizica(Sorin Cristea,Didactica Pro.Revista de teorie si practica educationala,nr.4/2000). Caracteristicile celor cinci continuturi generale ale educatiei pot fi identificate prin analiza implicatiilor acestora inregistrate la nivelul sistemului si procesului de invatamant.Astfel,in cadrul oricarui sistem de educatie/invatamant continuturile generale ale educatiei au un caracter: Obiectiv,care exprima o realitate proprie naturii umane,proprie • structurii bio-psiho-socioculturale a personalitatii umane(bazata pe necesitati si valori pedagogice de ordin moral,intelectual,aplicativ/tehnologic,estetic si fizic)cu efecte in plan fizic,dar si psihic; Unitar,care rezulta din interdependenta organica si functionala • a celor cinci continuturi generale ale educatiei; Dinamic,care rezulta din interactiunea continua a doua laturi• latura informativa si latura formativa-implicate in structura oricarui mesaj pedagogic,indiferent de natura acestuia(morala,intelectuala,tehnologica sau psihofizica); Deschis,care rezulta din problematica specifica fiecarei • comunitati si societati aflate in evolutie istorica. Educatia fizica La dezvoltarea integral-vocationala a personalitatii un rol specific il are educatia fizica.Teoria si practica acesteia,consemnate din cele mai vechi timpuri,au cunoscut o evolutie ascendenta,fiind determinate de imprejurari si conditii istoricosociale concrete.Daca la inceput ea a fost subordonata unor scopuri inguste,fiind privita doar ca un mijloc de recreere dupa o activitate intelectuala mai intensa,idealul educatiei noastre o considera ca o componenta indispensabila care isi aduce contributia la formarea personalitatii umane. Sensul profund al educatiei fizice se evidentiaza prin aportul sau de dezvoltare armonioasa a personalitatii,prin asigurarea unui echilibru functional intre componentele acesteia,indeosebi intre cea fizica si cea psihica. In consecinta,educatia fizica nu vizeaza un scop limitat,instrinsec,acela al dezvoltarii integrale a personalitatii,stimuland si fortificand calitatile psihofizice ale acesteia.Aceasta afirmatie este in concordanta cu principiul unitatii fiintei umane,demonstrat de stiintele biologice si socioumane cu precadere de antropologie.Asadar,educatia fizica urmareste realizarea unei
4
armonii si a unui echilibru psihofizic prin valorificarea concomitenta a elementelor biologice si a celor psihice. In esenta,educatia fizica cuprinde un ansamblu de actiuni care contribuie la dezvoltarea personalitatii elevului prin potentarea calitatilor psihofizice ale acestuia si prin asigurarea unui echilibru intre ele.Ca atare,optica potrivit careia educatia fizica ar fi doar un mijloc de destindere dupa o activitate intelectuala mai intensa,o anexa periferica in ansamblul actiunilor educative,nu are un temei stiintific. Sensul pedagogic al acestei notiuni,asa cum l-am delimitat mai sus,releva faptul ca educatia fizica vizeaza transformari de natura fizica si psihica in concordanta cu idealul educational,dezvoltarea integralvocationala a personalitatii. Concomitent,trebuie sa subliniem ca educatia fizica se rasfrange asupra celorlalte laturi ale educatiei.Prin specificul sau,ea contribuie la dezvoltarea functionala a sistemului nervos,asigurand astfel conditii prielnice desfasurarii cu succes a activitatii intelectuale.Frumusetea miscarilor si ritmul desfasurarii incumba multiple valente estetice.Organizarea si desfasurarea exercitiilor fizice si a jocurilor ofera prilejul educarii constiintei si conduitei morale,formarii trasaturilor pozitive de vointa si caracter.Formand si perfectionand anumite calitati si deprinderi motrice(forta,viteza,indemanarea,rezistenta etc.),prin transfer nespecific ele se vor recruta asupra executarii precise si coordonate a miscarilor impuse de manuirea uneltelor,aparatelor si masinilor,contribuind astfel la realizarea sarcinilor educatiei profesionale.Unele cercetari intreprinse in acest sens releva prezenta unei similitudini intre diverse grupe de exercitii fizice si schemele actiunilor motrice impuse in anumite meserii.Cunoasterea acestor intercorelatii amplifica valoarea educativa a educatiei fizice,conferindu-I astfel o finalitate complexa,integrata armonios in procesul formarii personalitatii umane. Educatia fizica-asa cum suntem obisnuiti s-o denumim-intervine in mod organizat in dirijarea procesului de crestere,in asigurarea unei dezvoltari armonioase a organismului uman.Accentul se pune aici pe componenta biologica a individualitatii,urmarindu-se fortificarea calitatilor fizice si castigarea unor deprinderi motrice.Aceasta componenta reprezinta doar substratul pe care se cladeste personalitatea umana.De calitatile acestui substrat depinde,printre altele,modul in care se realizeaza aceasta ‘’constructie’’ si implicit posibilitatile de integrare a fiintei umane in structura societatii.Efectele educatiei fizice se prelungesc dincolo de componenta biologica.Este recunoscut faptul ca inegrarea omului in societate,prin rolurile pe care le exercita,depinde nu numai de pregatirea 5
sa,de calitatile intelectuale,de profilul moral,ci si de calitatile biologice ale organismului sau.Dupa cum au relevat diferite cercetari de psihologie constiinta ‘’eului’’ este legata de dezvoltarea corpului,realitatea concreta a acestuia constituind prima temelie a personalitatii(H.Wallon). Sarcina fundamentala a educatiei fizice,deci,in optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane.Ea se refera la urmatoarele aspecte: Dezvoltarea calitatilor ficize(motrice)de baza. Sunt considerate calitati fizice de baza deoarece se implica in structura unui act motric ca manifestari complexe si interdependente.Orice act motric include,inr-o forma variabila toate aceste componente.Datorita coexistentei lor in cadrul oricarui act motric(activitati fizice)sunt considerate conditii sau premise ale cresterii capacitatii de efort a organismului.Educarea lor contribuie,astfel,la fortificarea acestei capacitati,solicita tot mai mult in activitate a umana.Ea se exprima prin posibilitatea organismului de a presta o activitate intr-un timp cat mai indelungat si de o intensitate cat mai accentuata.Dezvoltarea fizica generala este,in esenta,o expresie a nivelului acestor calitati fizice si a interactiunii dintre ele. Literatura de specialitate consemnseaza uramtoarele calitati fizice de baza:forta,rezistenta,viteza si indemanarea. Forta desemneaza gradul de solicitare si nivelul de angajare a musculaturii in activitatea fizica.Cu toate acestea,ea depinde nu numai de particularitatile fiziologice ale muschilor,ci si de componentele psihice implicate in exprimarea ei(intelectuale,motivationale,morale etc).Din punct de vedere energetic forta se manifesta prin puterea organismului in situatia de a invinge o rezistenta interioara sau exterioara,ceea ce se realizeaza cu pretul unui efort voluntar.Ea este dependenta de ‘’activitatea sistemului nervos central,de sectiunea fiziologica a muschiului,de procesele biochimice care au loc in muschi,precum si de eforturile de vointa si concentrare a atentiei’’(L.Baroga,1980).Forta este prezenta in toate formele miscarii,de la cele mai simple,pana la cele mai complexe.In functie de intinderea ariei musculaturii implicate in exprimarea fortei se pot delimita o forta generala si una speciala.Cea generala angajeaza intregul sistem muscular,iar cea speciala doar anumite grupe musculare,solicitate cu precadere in activitati profesionale si ramuri sportive. Rezistenta este calitatea fizica de baza care confera organismului capacitatea de a raspunde solicitarilor ce i se adreseaza.Ea face jonctiunea intre adaptare si solicitare.Un organism mai rezistent raspunde mai usor solicitarilor si implicit se adapteaza imprejurarilor in care se afla.Din punct de vedere energetic rezistenta ‘’se evidentiaza prin numarul repetarilor posibile la un singur exercitiu sau prin timpul limita de mentinere a unor 6
pozitii’’ (L.Baroga,1980).Solicitarile din ce in ce mai intense presupun un efort mai mare din partea organismului.Rezistenta este acea calitate care contribuie la mentinerea capacitatii de lucru in timpul unor eforturi indelungate,asigura un randament ridicat activitatii motrice pe tot parcursul derularii ei si stimuleaza refacerea mai rapida a organismului in urma efortului depus.Toate acestea imprima activitatii fizice un ritm relativ constant,fapt ce permite organismului sa se refaca intr-un timp relativ scurt,dupa incheierea activitatii.Desprindem de aici faptul ca rezistenta previne si se opune fenomenului oboselii.De aceea,dupa cum afirma V.S.Farfel ‘’numai efortul efectuat pana la oboseala si incercarile de a o invinge pot grabi procesul de dezvoltare a rezistentei’’(Cf.Gh.Mitra,1977). Din punct de vedere fiziologic este conditionata de anumite posibilitati morfofunctionale ale sistemelor cardiovascular,respirator si muscular,de calitatea metabolismului si a surselor energetice ale organismului.La acestea se adauga anumiti parametri psihici,motivationali si volitivi-caracteriali. Viteza se manifesta prin rapiditatea cu care se executa o actiune motrica singulara si prin frecventa miscarilor dintr-o structura motrica mai complexa.Rapiditatea miscarilor,ca unitati singulare,si frecventa lor sunt expresii nemijlocit ale vitezei.In mod practic ea imbraca asemenea fore cum ar fi viteza de reactie,rapiditatea unei secvente singulare,frecvena miscarilor sau incarcatura de secvente pe unitatea de timp. Indemanarea(supletea,iscusinta sau coordonarea motrica)se exprima prin nivelul coordonarii motricitatii in functie de schimbarile ce intervin in procesul desfasurarii activitatii.Datorita acestei calitati organismul poate reactiona prompt si eficient,prin antrenarea si coordonarea musculaturii,in conditiile unor schimburi continue ce intervin.Dupa D.A. Semenov,indemanarea ar consta in ‘’capacitatea omului de a executa miscari coordonate,conform sarcinii propuse,in cele mai variate conditii de mediu’’(Cf.Gh.Mitra,1977).Articularea si coordonarea prompta si rapida a miscarilor pe care o presupune indemanarea are la baza anumite particularitati ale sistemului nervos,indeosebi plasticitatea scoartei cerebrale.Un anume nivel al coordonarii confera un caracter armonios intregului ansamblu de miscari,fapt ce conduce la eliminarea elementelor de prisos si implicit la o economie de energie nervoasa.Prin particularitatile sale,indemanarea constituie o premisa a formarii priceperilor si deprinderilor motrice,regasindu-se totodata in procesul manifestarii acestora.Astfel,indemanarea se dobandeste si perfectioneaza in procesul formarii priceperilor si deprinderilor motrice,in conditiile utilizarii acestora in situatii mereu schimbatoare.Priceperile si deprinderile fiind componente efectorii se refera la o anume expresivitate prin finetea si aplitudinea 7
miscarilor respective.Cu toate acestea,indemanarea reclama preocupari speciale prin utilizarea unei game variate de exercitii si modalitati de actiune.Deoarece insusirea ei solicita intr-o masura mai mare sistemul nervos central este necesar ca exercitiile de indemanare sa precada pe cele de forta si rezistenta. Toate aceste calitati sunt prezente,intr-o pondere variabila,in orice activitate fizica.Din perspectiva ontogenetica,opinia specialistilor este ca diferite calitati fizice se dezvolta asincronic.Formarea calitatilor de viteza si indemanare se incheie la baieti in jurul varstei de 13-14 ani,in timp ce forta si rezistenta se dezvolta intens intre 7-17 ani.La fete,viteza si indemanarea cunosc o maxima exprimare la 12-13 ani,iar forta si rezistenta se evidentiaza la 14-15 ani.’’Nicio actiune motrica,indiferent cat de simpla ar fi structura ei,nu este sustinuta doar de o singura calitate motrica,ci de rezultanta combinarii in proportii diferite a doua sau mai multe calitati sau forme de manifestare a acestora’’(Cf.Gh.Mitra,1977). Dezvltarea fizica generala a organismului este o expresie nemijlocita a nivelului acestor calitati,precum si a interactiunii dintre ele. Strategia educarii acestor calitati include un ansamblu de masuri orientate in directia dezvoltarii lor armonioase si interdependente,in concordanta cu particularitatile fiecareia si a interactiunilor cu celelalte.Fiecare calitate se exprima printr-o serie de parametri,mai semnificativi fiind incarcatura pentru forta,rapiditatea miscarilor pentru viteza,durata actiunii pentru rezistenta,precizia pentru indemanare.Printr-un sistem de cotare si masurare profesorul de educatie fizica poate face o estimare obiectiva a nivelului dezvoltarii lor. Formarea priceperilor si deprinderilor motrice. Sunt componente efectorii ale unei activitati motrice.Priceperile motrice se exprima prin posibilitatea utilizarii cunostintelor si componentelor motrice invatate anterior intr-o alta situatie motrica,impusa de conditiile variabile ale mediului.Spre deosebire de acestea,deprinderile motrice sunt componente automatizate ale unei actiuni motrice,dobandite prin exersare in conditii relativ identice. Oricare actiune motrica implica concomitent priceperi si deprideri.In timp ce priceperile actualizeaza si angajeaza experienta motrica in derularea ei,deprinderile asigura un caracter automatizat unora din miscarile pe care le reclama aceasta derulare.De aceea,prin scopul urmarit acea actiune ramane continuu in campul constiintei,in timp ce,pe masura automatizarii miscarilor si transformarii lor in deprinderi,acestea sunt impinse spre periferia constiintei.Datorita acestei tendinte de a iesi din zona centrala a constiintei,acea actiune se infaptuieste cu un consum mai redus de energie si 8
cu parametri de eficienta mai mari.Deprinderile motrice sunt astfel un ansamblu de miscari,devenite stereotipuri dinamice si derulandu-se in mod automat. Dezvoltarea fizica armonioasa impune diversificarea si largirea gamei exercitiilor fizice practicate in scoala,potrivit cu solicitarile organismului si ale diferitelor sale componente.Orientarea ingusta spre practicarea unei singure discipline sportive sau spre un antrenament intens si de lunga durata intr-un singur domeniu poate avea consecinte negative asupra acestei dezvoltari armonioase.Specializarea nu este daunatoare in masura in cae se bazeaza pe o pregatire fizica generala si evolueaza in concordanta cu aceasta pregatire. Corelarea unor deficiente fizice. Se realizeaza prin intocmirea unor programe individuale de lucru,adaptate la specificul deficientei fizice de care sufera unii elevi.Introducerea si generalizarea in cadrul fiecarei scoli a unui sistem de gimnastica corectiva are menirea de a micsora cazurile de ‘’scutire’’.In acest fel toti elevii sunt antrenati in activitatea de educatie fizica.Pe langa functiile de dezvoltare si fortificare a organismului,educatia fizica indeplineste si functia de ameliorare a unor deficiente si afectiuni pe care le prezinta unii elevi. DEZVOLTAREA DIN PUNCT DE VEDERE PSIHIC SI FORMAREA PERSONALITATII UMANE. Educatia fizica isi aduce aportul la dezvoltarea tuturor proceselor psihice(cognitive,afective,volitionale),precum si a componentelor personalitatii. Referitor la procesele cognitive educatia fizica contribuie la dezvoltarea perceptiilor,a spiritului de observatie,a atentiei si gandirii.Exercitiile fizice contribuie,indeosebi,la dezvoltarea perceptiilor complexe(spatiale,de miscare,kinestezice,temporale).Necesitatea aprecierii juste a distantei in diferite jocuri sportive,a adancimii si deplasarii favorizeaza perfectionarea calitatilor acestor perceptii,calitati care,in acest domeniu,se exprima prin simtul distantei si al plasamentului.Multe din secventele unei actiuni sportive presupun o apreciere corecta a timpului,contribuind la perfectionarea simtului timpului.Adoptarea ritmului si tempoului in diferite ramuri sportive nu sunt posibile decat pe baza unei juste aprecieri a timpului. Spiritul de observatie este o capacitate mult solicitata in jocurile si exercitiile fizice.El se caracterizeaza prin rapiditatea cu care sunt descoperite unele aspecte si manifestari mai putin vizibile si evidente,dar importante dintr-un anumit punct de vedere.Sesizarea rapida a intentiilor adversarului 9
pe baza celor mai mici amanunte si reactii ale acestuia este un indiciu al finetii spiritului de observatie. Dupa cum se stie,atentia se afla la baza oricarei activitati umane.Exercitiile fizice si jocurile sportive slicita din plin acest proces,contribuind la dezvoltarea unor calitati ale sale,cum ar fi stabilitatea,concentrarea,distributivitatea,deplasarea sau comutarea. Ca proces de rezolvare a problemelor,gandirea este intens solicitata de exercitiile fizice si jocurile sportive.Aceste activitati creeaza situatii la care elevii trebuie sa raspunda cat mai rapid si in functie de conditiile schimbatoare ale situatiei in care sunt plasate.Cu cat solutia se gaseste mai rapid si mai prompt,cu atat sansele de castig sunt mai mari.Rezolvarea unei probleme tactice consta tocmai in analiza,sinteza,compararea tuturor factorilor si imprejurarilor pentru a depista si a alege varianta cea mai buna.Elaborarea unui plan tactic,ca si aplicarea lui la o situatie concreta nu sunt posibile fara prezenta operatiilor gandirii.Descoperirea celei mai bune solutii intr-o situatie concreta depinde si de particularitatile individuale ale gandirii sau calitati ale acesteia cum ar fi:rapiditatea,supletea,independenta,creativitatea,etc.Toate aceste calitati se dezvolta si se perfectioneaza prin exercitii.Activitatea de educatie fizica asigura conditii prielnice unei astfel de exersari.Faptul ca in aceasta activitate elevul se afla continuu in fata unor situatii noi,rezolvarea lor nefiind posibila prin aplicarea unor solutii sablon,ritmul derularii lor fiind deosebit de intens,solicitarea calitatilor de mai sus este inevitabila pentru descoperirea variantei optime de raspuns.Rezolvarea unei probleme nu poate fi aici amanata sau prelungita in timp,deoarece adversarul nu ne ofera ragazul necesar,succesul depinzand nemijlocit de rapiditatea si promptitudinea interventiei.Supletea este particularitatea gandirii de a se adapta si modifica in functie de noutatea ce intervine.Ori,dupa cum am aratat,derularea nefiind rapida,inseamna ca si robabilitatea aparitiei situatiilor noi este mai mare.Opusa supletei este rigiditatea care consta in urmarirea aceleiasi linii tactice indiferent de modificarile ce intervin pe parcurs. Educatia fizica favorizeaza prin excelenta aparitia starilor afective pozitive,stenice.Specialistul in psihologia educatiei fizice,M.Epuran distinge mai multe categorii: Stari afective produse de o activitate musculara mai • intensa:vioiciune,bucurie,satisfactie; Stari afective produse de perceperea caracteristicilor exterioare ale • miscarilor si actiunilor:emotii si sentimente estetice,provocate de frumusetea,ritmul si alte caracteristici ale miscarilor; 10
Stari afective provocate de executia unor exercitii dificile,complicate sau periculoase:increderea in fortele proprii,bucurie,satisfactie; Stari afective provocate de pregatirea pentru exercitii,pentru joc sau • pentru concurs:nelinistea,nerabdarea,incordarea emotiva,frica,apatie,indiferenta; Stari afective ce se declanseaza in insusiri procesul executarii • exercitiilor si desfasurarii,intrecerilor:bucuria reusitei,mobilizare sau demobilizare,indarjire; Stari afective provocate de ambianta in care se desfasoara • activitatea(estetica ambiantei,a terenului,a salii):bucurie,incredere,dorinta de a face totul pentru reusita. Toate aceste stari afective isi pun amprenta asupra intregii personalitati umane.Preluate si integrate in componentele superioare ale personalitatii,cum ar fi cele intelectuale si morale,ele continua sa actioneze ca mobiluri interne cu functie energizanta si stimulatoare asupra conduitei umane,in ansamblul sau(1976). Exercitiile fizice si jocurile au un rol important in educarea vointei si a calitatilor ei.Efortul de vointa este prezent in orice activitate umana,facilitand invingerea obstacolelor externe sau interne ce pot interveni pe parcursul desfasurarii activitatii respective.Educarea lui nu este posibila decat in si prin activitate.O data format,poate fi transferat si folosit si in alte conditii,in alte imprejurari si la alte situatii.Functiile efortului de vointa se manifesta in doua directii complementare:dirijare si franare.Prima vizeaza directionarea activitatilor umane spre atingerea unui scop,canalizarea tuturor resurselor sale interne in aceasta directie,cealalta vizeaza stapanirea unor reactii,a unor stari afective negative care intervin si deregleaza activitatea persoanei orientata spre un scop anume.Educarea vointei consta in f ormarea acelor calitati indispensabile realizarii celor doua functii.Pot fi mentionate in acest sens:curajul,darzenia,perseverenta,hotararea,stapanirea de sine,spiritul de disciplina si ordine,consecventa etc.Exercitiile fizice si sportul ofera cadrul propice educarii acestor calitati prin efortul pe care-l presupun si solicita nu numai din punct de vedere al incordarii musculare,ci si psihice. Sa vedem acum in ce consta contributia educatiei fizice la formarea trasaturilor de personalitate:temperament,caracter,interese si aptitudini. Temperamentul este componenta dinamico-energetica a personalitatii si se exprima prin rapiditatea sau incetineala aparitiei si desfasurarii proceselor psihice,prin intensitatea cu care se manifesta,toate acestea oglindindu-se in miscari,mimica,limbaj,rezistenta la efort,adaptare la situatii noi,reactii emotionale etc.Privit in sine,temperamentul nu este bun sau •
11
rau,fiecare din cele patru tipuri fundamentale(coleric,sanguin,flegmatic si melancolic)implica anumite caracteristici mai mult sau mai putin favorabile formarii trasaturilor diverselor procese psihice si grefarii elementelor de continut.Prin educatia temperamentului se urmareste cultivarea acelor trasaturi temperamentale care se manifesta intr-o masura mai mica,dar sunt necesare pentru formarea personalitatii in ansamblul sau.Directiile principale ale actiunii educationale sunt orientate in sensul conolidarii stapanirii de sine si echilibrului afectiv,la coleric,a accelerarii reactiilor si miscarilor,la flegmatic,a fortificarii energiei si cresterii independentei,la melancolic.Educatia fizica isi aduce contributia in toate aceste trei directii.Respectarea regulilor,ordinea si disciplina ii impun colericului mai multa retinere si echilibrare in reactiile si manifestarile sale;rapiditatea cu care trebuie sa fie executate miscarile si deplasarile in joc il obliga pe flegmatica o mai mare mobilitate,scotinadu-l din inertia sa;greutatea in executarea exercitiilor il determina pe melancolic sa-si mobilizeze intreaga energie castigand totodata si independenta mai mare(M.Epuran,1968). Caracterul inglobeaza totolitatea trasaturilor esentiale si relativ stabile prin care se exprima atitudinea omului fata de ceilalti oameni,fata de munca si fata de sine.El se contureaza in perioada copilariei.Din aceasta cauza influenta timpurie a educatiei are un rol hotarator asupra conturarii si stabilizarii trasaturilor de caracter.Prin continutul si modul de desfasurare,exercitiile fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea acestor trasaturi.Efectuarea lor sistematica,conform regulilor impuse,educa la elevi perseverenta,tenacitatea,simtul ordinii,dorinta de afrimare etc.Competitiile sportive contribuie la educarea spiritului de echitate,a respectului si stimei fata de partener sau adversar,a sentimentului de prietenie,a spitirului cooperant,a atitudinii disciplinare etc.Efortul pe care-l presupun contribuie la fortificarea vointei si la educarea calitatilor acesteia.Prin rezultatele obtinute,ele favorizeaza formarea spiritului de initiativa,capacitatii organizatorice,ambitiei si dorintei de autodepasire,independentei,spiritului de echipa,etc.Nu este exclusa insa posibilitatea aparitiei si manifestarii in aceste activitati a unor atitudini morale negative cum ar fi egoismul,individualismul,dispretul fata de adversar,ingamfarea,vedetismul,etc.Ele pot fi prevenite prin masuri educative initiate si conduse de catre profesorul de educatie fizica. Ca si trasatura a personalitatii,interesul imprima un continut si un sens activitatii umane.Educatia fizica contribuie,pe de o parte,la asigurarea unor conditii prielnice formarii unor interese cum ar fi:dorinta de autodepasire,dorinta de obtinere a unor rezultate din ce in ce mai bune,iar pe
12
de alta parte constituie cadrul optim formarii interesului pentru practicarea educatiei fizice si a sportului. Educatia fizica contribuie si la dezvoltarea aptitudinilor.Se pot delimita in acest sens doua directii,una se refera la aportul ei in vederea consolidarii aptitudinilor generale ce se manifesta prin calitatile diverselor procese psihice cum ar fi:rapiditatea gandirii,concentrarea atentiei,spiritul de observatie etc,cealalta consta in actualizarea predispozitiilor naturale si formarea propriu-zisa a aptitudinilor psihomotorii. Referitor la aceste aptitudini psihomotorii sau abilitati motrice s-au intreprins multiple cercetarii asupra activitatii sportivilor de performanta.Dupa J.P.Guilford,in cadrul acestor aptitudini s-ar putea distinge urmatorii factori: Forta(forta generala,forta trunchiului,forta membrelor); • Impulsivitatea(timpul de reactie,tappingul); • Rapiditatea(viteza miscarilor bratelor,a degetelor); • Precizia statica(echilibru static,repausul bratelor); • Coordonarea(coordonarea globala,abilitatea manuala,abilitatea • degetelor); Mobilitatea(supletea trunchiului,mobilitatea picioarelor) • (Cf.Al.Rosca,1972) Abilitatile motrice sunt componente psihomotorii care faciliteaza adaptarea actiunilor motrice la conditiile variabile de solicitare a organismului.Ele se afla intr-o stransa interdependenta cu celelalte componente ale personalitatii cum ar fi:inteligenta,temperamentul,caracterul.Intrucat adaptarea se realizeaza prin intermediul deprinderilor,abilitatile motrice se afla intr-o stransa relatie cu aceste componente efectorii.Ele sunt in acelasi timp o premisa si un rezultat al deprinderilor.Pe de alta parte,formarea deprinderilor este influentata de abilitatile existente,acestea constituind o conditie favorabila in procesul automatizarii si fixarii lor,pe de alta parte,ca instrumente operante deprinderile stimuleaza si confera o finalitate motrica abilitatilor,impreuna inscriindu-se in structura de ansamblu a respectivei actiuni motrice.Din perspectiva derularii unei actiuni motrice,deprinderile sunt mijloace de realizare,iar abilitatile,conditii ale infaptuirii cu succes,la un grad mai inalt de perfectionare.Impreuna conduc la dobandirea finetii miscarilor si implicit a unui randament mai bun.Literatura de specialitate consemneaza asemenea abilitati cum ar fi:simtul muscular,simtul orientarii,simtul echilibrului,simtul plasamentului,simtul ritmului,etc.
13
CONTINUTUL SI MODALITATILE DE REALIZARE A EDUCATIEI FIZICE IN SCOALA La nivelul scolii acest continut imbraca urmatoarele forme: A.Exercitiile fizice Un exercitiu fizic consta in repetarea sistematica a unei miscari in vederea formarii de priceperi si deprinderi motorii,a dezvoltarii calitatilor motrice.Aceluiasi exercitiu fizic I se pot imprima finalitati in functie de obiectivele urmarite,conditiile de realizare si metodica desfasurarii lui.In fiecare moment al sau,exercitiul incumba o anume dominanta pe care o impune profesorul,in concordanta cu obiectivele pe care le are in vedere.Daca intr-o prima faza,de exemplu,se urmareste formarea unei deprinderi,exercitiul se va desfasura in concordanta cu cerintele acestei dominante;intr-o faza ulterioara,acelasi exercitiu poate fi organizat dupa cerintele altei dominante,o calitate fizica oarecare.Mai multe exercitii fizice se constituie intr-un sistem,contribuind astfel la dezvoltarea armonioasa a organismului si a personalitatii umane.In functie de modul in care se combina,de finalitatile si de modul in care se realizeaza si se practica,exercitiile fizice pot imbraca,la randul lor,mai multe forme,cum ar fi:gimnastica,jocul,etc. GIMNASTICA este un sistem format dintr-un numar nelimitat de exercitii fizice,avand o structura proprie si realizandu-se prin respectarea unor reguli bine definite.Dupa structura si finalitatea ei putem deosebi mai multe ramuri :gimnastica elementara,gimnastica de performanta si gimnastica ajutatoare.Gimnastica elementara urmareste formarea calitatilor fizice indispensabile practicarii jocurilor si sportului,precum si a deprinderilor motrice.Gimnastica de performanta sau acrobatica constra dintr-un sistem de exercitii acrobatice,de exercitii artistice cu diferite obiecte si acompaniament muzical,exercitii la aparate etc.Gimnastica ajutatoare consta dintr-un sistem de exercitii prin care se urmareste formarea deprinderilor necesare practicarii unui sport. JOCURILE sunt exercitii fizice complexe.Nota lor definitorie este intrecerea cu toate implicatiile sale asupra personalitatii umane si a diferitelor ei componente(intelectuale,afective,volitionale). B.Sportul Este o activitate organizata din punct de vedere biologic,tehnic si psihologic care consta in aplicarea unei diversitati de exercitii fizice,desfasurarea lui avand un caracter competititv si incheindu-se cu obtinerea unor performante.’’Cuvantul sport implica notiunea de competitie,adica lupta contra distantei,contra timpului sau contra unui adversar’’(M.Debesse,1970).Sporturile pot fi individuale si colective,fiecare 14
ramura avand particularitatile ei consemnate intr-un regulament sau cod de reguli.Pregatirea in vederea practicarii unui sport imbraca forma antrenamentului,iar nivelul superior atins in aceasta pregatira este cunoscut sub denumirea de maiestrie sportiva.Sportul include,deci,competitie si performanta,antrenament si maiestrie. FORME SI MIJLOACE DE REALIZARE A EDUCATIEI FIZICE A.Formele organizate in cadrul scolii.Includem aici toate acele forme si modalitati organizate si conduse de catre factorii institutionali din scoala.Acestea ar fi:lectia de educatie fizica,recreatia organizata,cercurile si colectivele sportive,concursurile,competitiile si intrecerile sportive,crosurile,excursiile si drumetiile.,etc. Specific pentru toate aceste forme este faptul ca ele se desfasoara sub indrumarea profesorului,intr-un cadru organizat,cu respectarea unor principii si norme psihopedagogice.Fiecare urmareste realizarea unor obiective specifice si apeleaza la o strategie adecvata in acest sens.Desfasuarea propriu-zisa presupune delimitarea unor momente sau secvente in functie de ceea ce ne-am propus si de particularitatile fiziologice si functionale ale organismului.Dozarea mijloacelor folosite in vederea reglarii efortului fizic se realizeaza in mod constient de catre profesor. B.Activitatea de educatie fizica independenta a elevilor.Se refera la acele forme si mijloace pe care elevii le desfasoara,individual sau colectiv,din proprie initiativa sau la sugestia profesorului.Asemenea modalitati sunt o expresie nemijlocita a atitudinii active a elevilor fata de practicarea educatiei fizice.Alegerea lor este rezultatul constientizarii procesului de intruire,a cunoasterii si convingerii lor de efectele si implicatiile pe care le au asupra dezvoltarii fizice.Ele se inscriu,de fapt,in continuarea celor organizate in cadrul scolii.Astfel,profesorul poate recomanda sau sugera elevilor sa execute programe individuale de educatie fizica,in vederea atingerii unor obiective concrete,dezvoltarea calitatilor motrice,formarea deprinderilor,ridicarea maiestriei intr-o ramura sportiva,obiectivele preventive sau amelioratorii. Menirea tuturor acestor acivitati este de a intregi si completa cele prevazute si realizate in cadrul formelor organizate de catre scoala.
15
BIBLIOGRAFIE 1.Ioan Nicola-Tratat de pedagogie scolara,Editura Aramis,2002; 2.Gabriela C.Cristea-Pedagogie generala,2008.
16
