PETRE TUTEA FILOSOF CRESTIN INCHIS 13 ANI
Petre Tutea Tutea a stat 13 ani in puscariile comuniste. Dialogul s-a purtat la garsoniera filosofului de langa parcul Cismigiu in Ianuarie 1991.
-Domnule profesor, sunt personalitati care s-au format in perioada interbelica si au ajuns nume de o mare sonoritate in lume. As vrea sa va intreb, ce credeti ca trebuie romanii sa invete de la ei?Ma refer la Cioran , Eliade, Ionesco. Ce e bine sa pastreze romanii pentru fiinta lor spirituala? -De la ei nu se poate invata nimic . Fiindca ei sunt ei. -Ma refer bineinteles la opera lor. -Aia e altceva. Ei nu pot figura ca modele subiective ci ca modele teoretice obiective. Un singur lucru trebuie sa invete: Sa nu practice fata de poporul roman patosul aristocratic al distantei. Adica sa faca judecati de valoare asupra lui, asupra poporului roman, raportandu-l la popoarele mari, istorice si intrand intr-o melancolie fara iesire, manifesta…Cioran a avut acest pesimism in ceea ce priveste destinul poporului roman. Prima conditie a unui roman este sa creada ca poporul roman este asa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal, asa este si poporul roman. Ce face poporul roman este mai putin important decat faptul ca el este pe lume. Acest „este” indica o existenta deosebita in configuratia europeana. Asta e parerea mea. Pai, Cioran a fost pesimist in ceea ce priveste poporul roman.
-Asi fi vrut sa va referiti la pozitia lui religioasa care, de multe ori, a fost foarte critica fata de crestinism .Cioran a scris randuri exterm de violente… -Pai, n-a scris el bazaconia aia “Pe culmile disperari?” de la “Pe culmile disperarii”acea revolta infantila- n-a evoluat deloc. -Dar, in Ispita de a trai… -La tentation d’exister?-… a vorbit despre crestinism ca despre filosofia ca a …-… negat existenta… -Da, si a cultivat-spunea-orgasmul remuscarii. -Da. Pesimismul e contraindicat biologic. Pai,Cioran se misca intre biologinzant si estetic, estetizant. Eu cred-e o ipoteza a mea asupre lui Emil Cioran-ca a fost nelinistit religios si n-a gasit consolare. Prima functie a unei religii reale este consolatoare fiinca, fara religie, am latra precum cainii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatranim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza in cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia.Cu religia intram in cimitir in plimbare. Cu filozofia intram in cimitir-cum a intrat prietenul meu Cioran-prin disperare. - Am fost prieten si cu Mircea, si cu Cioran si i-am spus despre acesti doi prieteni ai mei unui al treilea prieten ca Mircea e un om informat si Cioran e un om foarte inteligent. De fapt, pesimismul lui Cioran nu e pesimism; el e revoltat. Toti marii revoltati ai marilor popoare- si rusii au revoltati care sunt intristati de marginirea neamului rusesc si germanii la fel-sunt vizitati de nelinistea metafizica a limitarii care viziteaza, de fapt, si popoarele mici, toate popoarele. Unii afirma ca supraomul e geniul si ca Nietzsche l-a cautat, el fiind geniu. Pai daca au existat oameni geniali in istorie inseamna ca supraomul lui Nietzsche nu e o aspiratie. El nu reapare in devenire, gandind in sens nietzschean. Supraomul a existat, e omul mare. Mai mult decat oamenii mari nu exista oameni. Atunci - daca nu e omul mare, genial, supraom- iesi din umanitate si vrei sa fii zeu. Omul nu poate fi zeu. - Si totus in "Asa grait-a Zarathustra" ramai totusi cu sentimentul asta ca el, Nietzsche, mai ales prin invidia pe care o avea fata de Mantuitorul, traia superbia divinitatii lui. Are niste imnuri, “Sunt fantana care izvoraste lumina..” Omul nu poate avea nici o certitudine subiectiva. Nici el individual si nici o stiinta sau tehnica a existentei, elaborata de el. -Cateodata am asa cate o spaima ca raman nemancat. M-a abonat Uniunea Scriitorilor la cantina lor pana la sfarsitul secolului. In puscarie am stat odata izoloat fara mancare, si am crezut ca ma omoara prin foame. Cand mi-a dat sa mananc era sa plesnesc, vai de pielea mea, era sa mor. Eu am facut 13 ani de temnita. M-a arestat in’48. Am si eu o consolare. Nu ca sunt redus la nimic, cum sunt redus acum, si ca din varful societatii am ajuns, cum zic romanii, pe strada. Am o consolare-si va rog sa credeti-in grandoarea istorica a poporului roman, eu sunt o roata invizibila, dar sunt. Tot ce-am suferit, as fi neconsolat, si as fi fost in timpul claustrarii mele, in timpul prizonieratului meu in temnita, as fi fost neconsolat daca n-as fi trait convingerea ferma ca imi face cinstea suferintei un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. http://petretutea.blogspot.com/
