enciclopedia mortii(2)

Enciclopedia morþii

5

Prefaþþ

Cei mai mulþi dintre noi, dacã ar fi rugaþi sã-ºi spunã pãrerea, ar fi tentaþi sã afirme cã numãrul celor care au murit pînã în prezent este cu mult mai mare decît al celor care sînt în viaþã. Acum trei sute de ani, acest lucru i se pãrea destul de evident poetului englez Edward Young (1683–1765), care afirma: „Viaþa este un deºert, viaþa înseamnã singurãtate; moartea ne alãturã majoritãþii“. În prezent, acest fapt nu mai este totuºi atît de evident. Creºterea dramaticã a populaþiei în ultima perioadã, de la aproximativ 2,3 miliarde în 1950 la nivelul actual de 5,8 miliarde, ºi cea planificatã la 8,3 miliarde pînã în 2025, ne obligã sã ne întrebãm dacã nu va veni un moment în care vom fi mai multe persoane în viaþã decît toþi strãmoºii noºtri laolaltã. Aceasta nu este totuºi o variantã posibilã. În fiecare an moare aproximativ 1% din totalul populaþiei, iar de la apariþia omului ca specie au trãit ºi au murit cam 130 de miliarde de indivizi. Cei mai mulþi dintre aceºtia au trãit însã în ultima sutã de ani ºi s-a calculat cã fiecare dintre noi nu are decît cel mult douãzeci de predecesori. Pentru toate aceste cadavre ar fi nevoie de un coºciug cubic imens, cu o laturã de 5 km. În acest fel s-ar putea scãpa de ele cu un impact minim asupra ecosistemului. În poezia „Mormîntul“, Robert Blair (1699–1746) face referire la acumularea constantã de cadavre: Ce este aceastã lume, Decît un cîmp nemãrginit de-ngropãciune, Acoperit cu prada morþii, cu animale Sãlbatice ºi blînde ºi plin de oseminte? Însuºi pãmîntul ce-l cãlcãm trãia cîndva, Iar noi, cei vii, ne vom lãsa scheletele Sã ne acopere copiii; la rîndu-le Îi vor acoperi ºi ei pe-ai lor. Aici ne regãsim cu toþii! Din fericire, cadavrele nu se pãstreazã, ci dispar, se descompun, se degradeazã, iar moleculele lor componente sînt refolosite în ciclurile

6

Enciclopedia moþii

primare ale naturii. În neolitic, cînd populaþia globului numãra doar 5 milioane de persoane, iar densitatea demograficã medie era de aproximativ 1 persoanã la 10 kmp, problema cadavrelor era una minorã. Însã cînd oamenii au început sã se adune în oraºe ºi cetãþi, spaþiile destinate îngropãrii au devenit absolut necesare. În plus, pînã relativ recent, oraºele constituiau locuri insalubre, în care morþile se succedau mai des decît naºterile, fiind numite chiar „cimitirele omenirii“. Populaþiile lumii s-au înmulþit în ultimii 200 de ani, iar în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã existã în prezent aglomeraþii urbane cu o medie de 50–200 de locuitori pe kmp. Numãrul persoanelor în viaþã în acest moment pe glob este de 5,8 miliarde ºi acestea cîntãresc aproximativ 300 de milioane de tone. Fluxul interminabil de cadavre s-a transformat într-un adevãrat torent: ºirul celor 627 636 de persoane care au decedat în Marea Britanie în 1994 s-ar întinde, dacã acestea ar fi aºezate una lîngã alta, pe o distanþã de 286 de kilometri. Au devenit astfel necesare metode din ce în ce mai eficiente pentru rezolvarea acestor creºteri semnificative ale „producerii“ de cadavre. Cimitirele medievale, plasate în curþile bisericilor, au devenit de mult neîncãpãtoare, fiind înlocuite mai întîi cu cimitirele publice, iar ulterior de crematoriile moderne. În prezent, cei mai mulþi oameni mor în spitale sau în alte instituþii mai curînd decît acasã, iar corpurile lor sînt preluate discret ºi incinerate. În Franþa ºi în Anglia existã deja supermarketuri funerare (cel din urmã se aflã în cartierul londonez Catford, însã este condus de o firmã francezã), unde îþi poþi încãrca direct, în cãruþ, sicriul, urna sau statuia funerarã. Moartea a fost total exclusã din viaþa noastrã cotidianã, iar mulþi oameni nici n-au vãzut vreodatã un cadavru. Cu toate acestea, ceremonia înmormîntãrii, ce s-ar putea transforma în final într-o simplã manifestare de îndepãrtare a resturilor, rãmîne un eveniment semnificativ ºi conþine încã elemente ce amintesc de caracterul sãu ritual din antichitate. Aceastã carte este un studiu amãnunþit, dar realizat dintr-o perspectivã destul de detaºatã asupra morþii, al cauzelor acesteia ºi al posibilitãþilor de rezolvare a problemei cadavrelor. Cartea explicã de ce ºi cum murim ºi, de asemenea, ce se întîmplã cu corpul neînsufleþit ºi cu fragmentele acestuia; descrie modurile în care cadavrele sînt tratate în diferite locuri din lume (incinerare, înhumare, expunere), metodele de conservare a cadavrelor (îmbãlsãmare, mumificare, îngheþare) ºi modurile – fascinante prin diversitate – în care cadavrele sau pãrþi ale acestora sînt folosite sau abuzate (disecãri, transplanturi de organe, canibalism, sacrificii umane). Am abordat, de asemenea, ºi atitudinea faþã de moarte ºi faþã de viaþa de dincolo. Oamenii sînt singurele fiinþe care ºtiu cã vor muri. Evoluþia a dus la conºtientizarea ideii ce stã la baza umanitãþii: „Gîndesc, deci exist“. Sîntem capabili sã contemplãm viitorul, sã ne gîndim la el ºi sã ne facem probleme în legãturã cu acesta. Se poate accepta ideea cã fiecare


7

dintre noi trebuie sã disparã definitiv în momentul în care celulele noastre nervoase au murit? În mod firesc, mulþi considerã cã mai existã ceva în afara corpului fizic, un suflet sau un spirit care va supravieþui putrezirii ori incinerãrii. Aceastã credinþã, într-o formã de viaþã dupã moarte, a reprezentat o preocupare aproape universalã a oamenilor, aflîndu-se în spatele unora dintre cele mai importante religii ale lumii ºi reprezentînd o sursã de inspiraþie pentru multe lucrãri artistice, arhitecturale ºi literare. Acest studiu despre moarte m-a condus pe tãrîmuri stranii ºi am observat cum cu cît te gîndeºti mai mult la acest subiect, cu atît devine mai puþin macabru. Am fost nevoit sã explorez o varietate de subiecte fascinante, multe dintre ele cu o concizie aproape scandaloasã, iar apoi sã le plasez în lucrare, în aºa fel încît tema propusã sã fie realizatã sistematic. Sper ca însuºi cititorul sã-mi împãrtãºeascã interesul pentru reutilizarea pãrþilor corpului (transplantare) ºi pentru capitolul referitor la procesul de îmbãtrînire. În multe domenii, m-am vãzut nevoit sã apelez la surse secundare ºi, probabil, s-au strecurat ºi unele erori, dar, cel puþin, secþiunile medicale sînt corecte. Am citit mult, folosind material din alte lucrãri similare amintite de altfel în bibliografie. Leonardo da Vinci (1452–1519) spunea cã „oricine invocã alþi autori într-o discuþie nu îºi foloseºte inteligenþa, ci memoria“. În aceastã epocã, însã, este greu sã spui lucruri care nu au mai fost spuse pînã acum, astfel cã mã consolez cu sfatul romancierului ºi poetului francez Anatole France (1884–1924): „Cînd un lucru a mai fost spus, ºi a fost spus bine, nu te jena. Foloseºte-l“. Ce am putea învãþa din acest ansamblu ciudat de informaþii? Se vrea mai mult decît o colecþie distractivã de fapte ºi de povestiri? Existã mesaje demne de þinut minte? Singura concluzie la care am ajuns este cã ar trebui sã avem o imagine cît mai realistã asupra morþii, ar trebui sã o acceptãm ºi sã discutãm despre ea mai des decît o facem, o situaþie asemãnãtoare fiind cea legatã de problema sexului, odinioarã considerat subiect tabu. Pãºind în mileniul al III-lea, într-o epocã a posibilitãþilor de comunicare pînã acum neimaginate, indiferent dacã vechile religii dispar, suferã modificãri sau îºi menþin puterea de influenþã, ar trebui sã avem o atitudine mai deschisã faþã de moarte ºi de capcanele sale.

Partea I

Moartea þi cauzele care o provoacþ

1 Ce este moartea? Cînd mã gîndesc la cît de scurtã îmi este viaþa, înghiþitã în eternitatea de înainte ºi de dupã, la spaþiul restrîns pe care îl ocup, sau chiar la cel pe care îl pot observa, cufundat în imensitatea infinitã a spaþiilor pe care nu le cunosc ºi care nu mã cunosc, mã simt înfricoºat ºi sînt uimit cã sînt aici ºi nu acolo, de ce acum ºi nu atunci... liniºtea eternã a acestor spaþii infinite mã înspãimîntã. Din Pensées, de Blaise Pascal, matematician ºi moralist francez (1623–1662)

Moartea celulelor Celulele din corp mor în fiecare secundã. Celulele din sînge, din piele sau cele care cãptuºesc intestinele sînt fie lepãdate precum frunzele uscate, fie degenereazã ºi mor. O globulã albã din sînge trãieºte doar cîteva zile, iar noi pierdem zilnic mai multe milioane de celule din piele ºi din intestine. Praful alb, fin, pe care îl iei pe deget cînd îl plimbi pe un raft sau pe altã suprafaþã constã în principal din celule de piele moarte. În timpul vieþii, fiecare dintre noi pierde aproximativ 18 kg de piele. Celulele vii care acoperã suprafaþa interioarã a intestinelor sînt supuse unui proces continuu de degradare fizicã ºi dispar dupã cîteva zile. Pentru înlocuirea acestor celule pierdute ºi pãstrarea intactã a organismului, alte celule suferã o diviziune constantã. Prin urmare, moartea celularã constituie o stare de normalitate, iar „în mijlocul vieþii, ne aflãm în plinã moarte“. Acest pasaj din ceremonia de înmormîntare preluat din Cartea de Rugãciuni a Bisericii Anglicane poate avea ºi o semnificaþie biologicã. S-ar putea argumenta cã aceste celule nu trebuie sã moarã ºi cã natura ar fi putut aranja lucrurile în aºa fel încît ele sã aibã o viaþã mult mai lungã. Dar la suprafaþa pielii ºi în intestine, degradarea mecanicã inevitabilã este cel mai bine combãtutã prin înlocuirea permanentã a celulelor moarte

12

Moartea ºi cauzele care o provoacã

cu unele noi. De asemenea, leucocitele, înarmate cu o muniþie chimicã foarte puternicã pentru combaterea invaziilor de microbi, trebuie dezactivate ºi înlocuite permanent cu altele noi. Mulþi considerã cã niºte celule într-o eprubetã se pot înmulþi la nesfîrºit. Adevãrul este cã nici o celulã nu se poate diviza de mai mult de ºaizeci de ori (vezi capitolul 4). Pânã la urmã, celula îmbãtrîneºte ºi moare. Existã cîteva tipuri de celule, cum ar fi cele nervoase ºi cele ale miocardului, care rãmîn la fel pe tot parcursul vieþii, refãcîndu-se permanent, pe mãsurã ce moleculele vechi care le compun sînt înlocuite de unele noi, fãrã însã a se diviza efectiv. Motivele pentru care celulele trebuie sã moarã devin mai clare dacã avem în vedere dezvoltarea embrionului. În aceastã perioadã, organele în creºtere suferã un proces continuu de remodelare. Anumite structuri trebuie demolate, iar unele celule, distruse. De exemplu, coada ºi fantele branhiale ce apar în fazele iniþiale ale dezvoltãrii, cînd omul îºi explicã originea din vertebratele primitive, trebuie sã fi fost modificate ºi micºorate în fazele ulterioare ale dezvoltãrii, aºa cum coada mormolocului dispare atunci cînd mormolocul se transformã într-o broascã. În timpul desfãºurãrii acestor evenimente, unele celule trebuiau omorîte, iar procesul de construire presupune ºi distrugere. Aºadar, pentru acoperirea acestor necesitãþi, toate celulele conþin un program special de „autodistrugere“ sau de sinucidere. Acesta poate fi activat la cerere ºi reprezintã o resursã esenþialã în timpul dezvoltãrii sau în cazul unor infecþii, atunci cînd sinuciderea unor celule este strategia optimã pentru respingerea atacului. Procesul poartã numele de „apoptozã“ ºi este descris în capitolul 4.

Necesitatea morþii: o strategie a naturii Viaþa reprezintã un proces al modificãrilor permanente. Toate vietãþile sînt obligate sã se reproducã ºi sã se multiplice, iar cînd mor, locul le este luat de urmaºi. Dar locurile disponibile sînt limitate. Oportunitãþile sau, în limbaj modern, niºele ecologice nu sînt infinite. Spaþiul redus al suprafaþei terestre provoacã o competiþie, iar cei care se adapteazã mai repede vor supravieþui ºi se vor înmulþi mai mult decît ceilalþi. Aºa funcþioneazã evoluþia. În lipsa morþii, lumea s-ar umple cu repeziciune de creaturile prezente pe pãmînt în momentul respectiv, fãrã a se mai produce modificãri ºi, prin urmare, nu ar mai exista evoluþie. O singurã celulã, dupã ce s-ar diviza în fiecare zi timp de mai multe sãptãmîni, ar produce sute de tone de celule care ar acoperi rapid întreaga suprafaþã a pãmîntului. Natura este atît de prolificã, încît moartea trebuie sã intervinã la nivelul fiecãrei specii. Dacã o femelã elefant ar da naºtere în decursul vieþii la ºase pui, iar toþi aceºtia ar supravieþui ºi s-ar reproduce în acelaºi mod, dupã ºapte sute de ani, numãrul descendenþilor unei singure perechi s-ar ridica la aproximativ 18 milioane. S-ar ajunge la o adevãratã luptã pentru supravieþuire. Aºadar, moartea este necesarã. Natura funcþioneazã în condiþiile în care unii pãrãsesc

Ce este moartea?

13

scena. Aceastã idee a fost exprimatã într-o formã simplã de moralistul francez Montaigne (1533–1592) în eseul: „Sã studiezi filozofia înseamnã sã înveþi sã mori“: „Lasã loc altora, aºa cum alþii þi-au lãsat loc þie!“ Moartea mai ia ºi alte lucruri în afarã de individ la sfîrºitul vieþii ºi de celulele din embrionul aflat în faza de dezvoltare. Unele obiecte sînt necesare la un moment dat, dar pot fi îndepãrtate dupã ce ºi-au atins scopul. Placenta este condamnatã la moarte dupã naºterea urmaºilor, fiind de obicei mîncatã de mamã (excepþie fãcînd fiinþele umane). Cordonul ombilical se usucã la scurt timp ºi moare, lãsînd în urmã un semn. Din punct de vedere strict tehnic, Adam ar trebui reprezentat fãrã buric. De ce, ne-am putea întreba, a ales natura strategia morþii, strategia unui ºir nesfîrºit de vieþi scurte, ºi nu o altã bazã pentru viaþã? Deoarece aceasta este singura cale de a asigura schimbarea care, alãturi de competiþie, constituie forþa conducãtoare a evoluþiei. Motivul final al sexului este acela cã reprezintã o metodã de amestecare a genelor unor indivizi diferiþi. Sexul ajutã la creºterea combinaþiilor genetice ºi furnizeazã evoluþiei material de lucru. Pentru a înþelege mai bine acest aspect, trebuie sã avem în vedere cã toate celulele germinale (ovulele ºi spermatozoizii) ale unui individ diferã fundamental de restul celulelor individului. Aceste celule, cel puþin unele dintre ele, îi vor supravieþui; dupã ce ovulul este fertilizat, ele încep sã se dividã pentru a forma un nou individ, urmaºul sãu. Restul, toate organele ºi celulele somatice (corporale) ale individului, moare o datã cu el. Doar ADN-ul sãu, genele din ovule ºi din spermatozoizi supravieþuiesc prin intermediul descendenþilor. Aceasta este calea prin care modificãrile genetice sînt transmise de-a lungul generaþiilor, permiþînd evoluþia. Individul ºi corpul sãu nu sînt altceva decît instrumentul prin care celulele germinale îºi asigurã nemurirea. Din alt punct de vedere, corpul se sacrificã pentru ca alte celule germinale sã poatã supravieþui. Natura este mai interesatã de supravieþuirea ADN-ului unei persoane decît de supravieþuirea acesteia. Distincþia dintre linia nemuritoare a celulelor germinale (germa) ºi restul celulelor muritoare ale corpului (soma) a fost fãcutã acum mai bine de un secol ºi este, în continuare, la fel de folositoare.

De ce nemurirea ar crea probleme O altã posibilitate ar fi fost aceea ca natura sã fi produs supraorganisme care sã nu îmbãtrîneascã sau sã moarã. Dar atemporalitatea ar fi avut ºi ea neajunsuri considerabile. În primul rînd, ar fi devenit imposibilã obþinerea transformãrilor indivizilor de-a lungul a milioane de ani, transformãri necesare adaptãrii la diverse condiþii. Animalele ºi plantele au suferit modificãri fundamentale ca rãspuns la schimbãrile climatice, de hranã, ale animalelor de pradã ºi aºa mai departe. Fenomenul s-a petrecut prin apariþia

14


unor noi indivizi (descendenþii) la intervale regulate, fiecare nouã generaþie prezentînd caracteristici uºor modificate. Aºa s-au produs schimbãri. Pedeapsa pentru nereuºita schimbãrii ºi adaptãrii era moartea. În al doilea rînd, ar fi însemnat cã, pe mãsurã ce indivizii bãtrîni deveneau din ce în ce mai mulþi, în timp, nu ar mai fi existat suficient loc pentru noi generaþii. Iar în al treilea rînd, crearea unei fiinþe nemuritoare prezintã o serie de probleme biologice extrem de complicate. Una dintre aceste probleme biologice implicã ADN-ul. Genele noastre sînt supuse în permanenþã unui bombardament de iradiaþii de slabã intensitate, provenite de la minerale ºi din spaþiul extraterestru. Toate celulele fac greºeli ocazionale cînd realizeazã o a doua copie a propriului ADN, înainte de a se divide. Aceste modificãri ale ADN-ului sînt numite mutaþii, majoritatea avînd un caracter nociv. Iniþial, cele mai multe greºeli sînt corectate sau reparate, dar, pe mãsurã ce celulele îmbãtrînesc, capacitatea lor de reparare scade. Anormalitãþile ADN-ului se acumuleazã ºi afecteazã funcþiile celulelor. Aceste lucruri þin de procesul de îmbãtrînire a individului ºi a celulei, fiind tratate mai detaliat în capitolul 4. Cum ar putea fiinþele nemuritoare sã evite aceastã problemã? O specie nemuritoare, în cazul în care ar apãrea, ar avea o singurã soluþie pentru a supravieþui: dominarea totalã. Presupunînd cã ar mai exista încã alte mii de specii, acestea ar suferi în continuare procesele de modificare ºi adaptare care au reprezentat esenþa vieþii încã de la apariþia acesteia pe pãmînt. Indivizii nemuritori ar trebui sã aibã grijã ca aceste specii sã rãmînã aºa cum sînt, fãrã sã permitã vreo dezvoltare care sã le ameninþe supremaþia. De asemenea, ar trebui sã-ºi pãstreze numãrul de indivizi la un nivel optim pentru mediul înconjurãtor ºi sã-ºi supravegheze propria evoluþie, modificînd astfel regulile arhetipale ale jocului. În final, ei vor fi înlocuit natura. S-ar putea descrie în acest fel specia umanã în viitorul îndepãrtat? O datã ce toate secretele ADN-ului vor fi descoperite ºi vom ºti cu exactitate cum sã obþinem ce dorim, nu va mai exista, teoretic, nici o stavilã în manipularea dezvoltãrii umane. Probabil cã ne-am sustras deja regulilor strãvechi ale naturii, deoarece „neadaptaþii“ supravieþuiesc, ºi nu se ºtiu prea multe lucruri despre consecinþele care se vor reflecta în moºtenirea noastrã geneticã. Din momentul în care vom avea posibilitatea de a ne modifica, schimba sau chiar îmbunãtãþi genele în laborator, ne vom dirija singuri evoluþia, dupã cum facem deja cu evoluþia cîinilor, a pisicilor, a bovinelor ºi a altor animale domestice. Pare destul de improbabil ca trãsãturile noastre prezente – pe care evoluþia ni le-a ales drept cele mai potrivite pentru o viaþã de vînãtor-culegãtor acum 100 000 de ani, o viaþã de nesiguranþã, foamete ºi boalã – sã fie potrivite pentru viaþa umanã în viitorul îndepãrtat. Contemplarea acestor posibilitãþi reînvie o serie de temeri ancestrale. Cîte ocazii pentru nebuni, pentru dictatori despotici ºi pentru cercetãtori

Ce este moartea?

15

nebuni sau cel puþin lipsiþi de eticã! Cuvinte cum ar fi „clonarea“ (vezi capitolul 12) întãresc prevestirile sumbre, iar aceastã imagine a viitorului devine descurajantã. Toate acestea însã vor fi aproape sigur depãºite ºi, probabil, nu va fi atît de rãu pe cît se tem unii. Cei care se tem ar trebui sã se gîndeascã la faptul cã vor exista totuºi un control ºi o cumpãtare, dacã þinem cont de strãvechile calitãþi umane, precum înþelepciunea, bunul simþ ºi, poate, cea mai veche, bunãtatea.

Moartea unei specii: extincþia Pînã acum, am abordat problema din punctul de vedere al unei celule individuale sau al unei singure creaturi, dar conceptul de moarte se aplicã ºi speciilor. Se ºtie cã 99,9% dintre toate speciile ce au existat pe pãmînt sînt dispãrute astãzi. Cele care supravieþuiesc reprezintã vîrfurile celor mai subþiri ramuri din arborele evoluþiei. Doar aproximativ una din zece mii de specii mai existã. De-a lungul istoriei vieþii au dispãrut cîte o specie sau douã în fiecare sãptãmînã. Din punctul de vedere al impactului emoþional, moartea unei specii deranjeazã mai puþin decît cea a unui individ, este însã tot moarte, la o scarã mai mare, dar la fel de ireversibilã. Extincþia unei specii se poate produce destul de repede. Cînd se discutã despre extincþie, oamenii se gîndesc de obicei la pasãrea dodo, incapabilã sã zboare, de dimensiunile unui curcan, care trãia pe Insula Mauritius. La un secol dupã ce au ajuns pe insulã (în jurul anului 1681), colonizatorii au reuºit sã distrugã întreaga specie. În 1810, o altã pasãre, porumbelul cãlãtor american, exista în cîteva milioane de exemplare. Cîrdurile migratoare înnegreau cerul, iar greutatea numeroaselor pãsãri rupea crengile groase ale copacilor. Prin 1871, 136 de milioane de porumbei erau concentraþi într-o singurã zonã din Wisconsin, pe o suprafaþã de 2 200 kmp. Cu toate acestea, spre sfîrºitul secolului, specia devenise o raritate, iar ultimul exemplar a murit în Grãdina Zoologicã din Cincinnati în 1914. Consiliul Internaþional al Protejãrii Pãsãrilor deþine o listã cu 108 specii de pãsãri din toatã lumea care au început sã disparã încã din anul 1600 (numãrul total de specii de pãsãri este de aproximativ 9000). Majoritatea acestor extincþii au fost provocate de activitãþi umane. Moartea speciilor a reprezentat totuºi o caracteristicã fireascã a evoluþiei, esenþialã pentru schimbare ºi progres. Uneori au avut loc ºi reduceri în masã, dispãrînd cu aceastã ocazie, brusc, un numãr mare de specii. Un astfel de eveniment a avut loc la sfîrºitul cretacicului, în urmã cu 66 de milioane de ani, cînd au dispãrut dinozaurii ºi o mare parte a vietãþilor marine. O explicaþie ar fi fost ºi lovirea Pãmîntului de un asteroid ºi formarea unui nor global alcãtuit din particule de praf care au blocat lumina ºi cãldura soarelui, ducînd astfel la modificãri dramatice ale climei, în urma cãrora multe specii nu s-au putut adapta.

16


S-ar pãrea cã în prezent ne aflãm în mijlocul unei alte extincþii în masã, provocatã de propriile noastre activitãþi. În fiecare an dispar mii de specii, deoarece omul le distruge habitatele sau, pur ºi simplu, le omoarã. Multe specii au fost distruse prin vînãtoare. Am putea sã acceptãm acest lucru dacã am ºti cã este fãcut din nevoia de hranã, cum s-a întîmplat în cazul uriaºelor pãsãri moa din Noua Zeelandã, vînate de maori pînã cînd au dispãrut, într-un interval de numai cîteva sute de ani; este cu totul altceva, însã, cînd acest lucru e fãcut din nevoia de distracþie. Principele elector Johan Georg al II-lea al Saxoniei, care a domnit între 1656 ºi 1680, era un vînãtor împãtimit, ajungînd sã împuºte un numãr incredibil de cerbi: 42 649. Din fericire, nu a nimicit aceastã specie. În prezent, avem tendinþa de a ne indigna atunci cînd speciile mai mari ºi mai cunoscute sînt ameninþate cu dispariþia, fãrã sã avem în vedere cã nenumãrate alte specii, mai puþin cunoscute, dispar tot timpul. Este greu de acceptat faptul cã speciile de vieþuitoare dispar în prezent cam de 100 pînã la 1000 de ori mai repede decît în trecutul geologic. Nu trebuie pierdut din vedere cã existã încã foarte multe specii de vieþuitoare. În prezent, sînt cunoscute ºi înregistrate aproximativ 1,5 milioane de specii (cea mai mare parte fiind insecte) ºi, probabil, mai existã alte cîteva milioane pe care încã nu le cunoaºtem ºi nu le-am clasificat. Rãspunsul la ameninþarea accelerãrii vitezei de extincþie a speciilor, pe mãsurã ce oamenii se înmulþesc, iar clãdirile ºi terenurile agricole iau locul habitatelor altor creaturi, este pãstrarea anumitor specii în grãdini zoologice. Ultimul exemplar sãlbatic de bizon european a murit în 1925, dar specia a fost salvatã prin creºterea acestora în parcuri zoologice. Pãstrarea speciilor în aceste spaþii nu reprezintã doar conservare de dragul conservãrii sau satisfacerea curiozitãþii, ci permite generaþiilor viitoare sã le studieze, delectîndu-se totodatã.

Ce este moartea?

17

2 Principalele cauze ale morþii Oricine poate suprima viaþa unui om, însã nimeni moartea; acesteia i se deschid o mie de uºi. Marcus Seneca (4 î.Hr. – 65 d.Hr.), filozof ºi poet latin

Pînã în secolul XIX, populaþia globului era cu mult sub 1 miliard, dar de atunci încoace a crescut într-un ritm alarmant. Spre mijlocul anului 1996, numãrul total se ridica la 5,8 miliarde, crescînd în continuare cu aproximativ 86 de milioane pe an (se nasc circa 167 de persoane pe minut). În jurul anului 2000 s-a estimat o cifrã de 6 158 de milioane, aºteptîndu-se ca în 2025 sã fim 8 300 de milioane de indivizi. Probabil cã destul de curînd cifra actualã se va dubla. În prezent, cel puþin jumãtate dintre locuitorii planetei trãiesc în marile aglomerãri urbane care au populaþii ce numãrã peste un milion de locuitori. Acum existã 280 de astfel de oraºe, de trei ori mai multe decît în 1950, iar toate cele nou apãrute aparþin þãrilor în curs de dezvoltare. Numãrul naºterilor îl depãºeºte cu mult pe acela al deceselor. Aceste cifre sînt într-adevãr îngrijorãtoare, dar estimãrile cu privire la urmãtorii ani au fost totuºi contestate. Unele grupuri de experþi sînt de pãrere cã este puþin probabil ca populaþia sã se dubleze în decursul secolului XXI, atingînd în schimb un vîrf în perioada 2070–2080, dupã care va urma un declin. De exemplu, aceºtia considerã cã fertilitatea a început deja sã scadã în multe þãri în curs de dezvoltare. Existã însã atîþia factori ce trebuie luaþi în considerare, încît nici o precizare pe termen lung nu este absolut sigurã. Majoritatea celor ce vor fi în viaþã în anul 2020 s-au nãscut deja, astfel cã putem þine seama de ei pentru a face calcule realiste pînã în acel moment. Dar mai tîrziu? Va continua foametea, va deveni SIDA controlabilã, vor apãrea noi infecþii devastatoare ºi, cel mai important, va creºte numãrul celor în vîrstã pe mãsurã ce ne apropiem de valoarea „maximã“ a duratei naturale a vieþii?

18


Imaginea de ansamblu Una dintre pãrþile atractive ale studiului despre naºtere ºi despre moarte este cã, spre deosebire de sãnãtate ºi fericire, acestea pot fi mãsurate ºi cuantificate cu uºurinþã. Este adevãrat cã nu tot ce conteazã poate fi cuantificat, dar este important sã ai informaþii valorice, sã ºtii cît de frecvent are loc un fenomen. De exemplu, posibilitatea de a fi înþepat mortal de un scorpion este un gînd alarmant, dar poate fi ponderat prin asocierea informaþiei cã, într-un an, doar 1000 de oameni mor astfel în toatã lumea, în timp ce în urma accidentelor ºi a violenþei mor 4 milioane pe an (dintre care morþile provocate de accidentele auto reprezintã o cotã destul de însemnatã). Rata deceselor din þãrile dezvoltate (Europa, America de Nord, Australia, Noua Zeelandã, Japonia) a scãzut de-a lungul secolului XX mai mult sau mai puþin continuu. Înainte de 1930, o mare parte a deceselor avea loc în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor. Pe la începutul anilor 1950 se aºtepta deja ca peste 94% dintre nou-nãscuþi sã supravieþuiascã pînã la maturitate, iar spre sfîrºitul anilor ’80, procentajul ajunsese la 98-99%. În prezent, aproape toate cele 11 milioane de decese anuale din þãrile dezvoltate sînt reprezentate de adulþi. Iar numãrul de decese se apropie de cel al naºterilor. În Marea Britanie este de aºteptat ca, începînd cu anul 2024, numãrul morþilor sã fie mai mare decît numãrul celor care se nasc, moment în care populaþia va atinge o cotã maximã de 60 de milioane de locuitori. În schimb, în þãrile sãrace ºi în curs de dezvoltare din anumite regiuni din Africa, America de Sud ºi Asia, lucrurile stau cu totul altfel. Aici, mortalitatea infantilã este la fel de ridicatã ca aceea din þãrile dezvoltate în secolele trecute. Aceste decese sînt provocate, în mare parte, de boli infecþioase ºi parazitare, cuplate de cele mai multe ori cu malnutriþia. Trebuie fãcutã însã o deosebire între rata deceselor, care reprezintã numãrul de decese la 100 000 de locuitori, ºi numãrul total de decese survenite în rîndul populaþiei. De exemplu, aproape jumãtate dintre morþile provocate de boli cardiace ºi infarcte au loc în þãrile în curs de dezvoltare dar, prin raportare la numãrul de locuitori, acestea sînt mai frecvente în þãrile dezvoltate: Finlanda, Marea Britanie, Noua Zeelandã, Suedia ºi Statele Unite.

Cît trãim? Despre durata normalã a vieþii se spunea cã este de 70 de ani, dar informaþii recente (1996) aratã cã, în Anglia ºi în Þara Galilor, un bãrbat poate ajunge sã trãiascã 74 de ani, în timp ce o femeie, 80. Din punct de vedere statistic, aceasta este consideratã în prezent speranþa medie de viaþã. Consecinþa este cã în urmãtorii ani un segment din ce în ce mai însemnat al populaþiei va fi reprezentat de persoane de vîrsta a treia. Încã din 1995,

Principalele cauze ale morþii

19

în Marea Britanie, 7% din populaþie era trecutã de 75 de ani, iar aceastã proporþie va creºte pînã în 2020 cu alte zece procente. Cînd omul îmbãtrîneºte, este mai predispus la afecþiuni precum bolile cardiovasculare, atacurile cerebrale sau cancerul, afecþiuni care determinã momentul morþii – adicã speranþa de viaþã. Moartea survenitã înaintea acestei limite „naturale“ poate fi consideratã prematurã. Putem separa astfel decesele în cele „aºteptate“, provocate de vîrsta înaintatã, ºi cele premature, ce au loc mai devreme decît ar fi normal. Din motive practice, nu ne aºteptãm sã murim între adolescenþã ºi senectute, adicã, mai precis, între 16 ºi 65 de ani. Prin urmare, moartea survenitã înaintea împlinirii vîrstei de 65 de ani poate fi consideratã prematurã. În capitolul 4 vom aborda un subiect oarecum diferit, ºi anume durata „maximã“ de viaþã a oamenilor; cu alte cuvinte, cît ar trãi un om dacã nu ar fi doborît de nici una dintre cauzele obiºnuite de deces (boalã cardiovascularã, atac cerebral, cancer etc.), decesul fiind provocat doar de „vîrstã“. Vom observa cã durata maximã a vieþii umane se poate întinde pînã la aproape 115 ani.

Calitatea vieþii Evident, momentul ºi cauza morþii nu sînt singurele lucruri ce conteazã. Calitatea vieþii are o importanþã cel puþin la fel de mare ca ºi durata sa, deºi este mai greu de mãsurat. Printre cele mai obiºnuite afecþiuni recunoscute medical cã ar avea un impact considerabil asupra calitãþii vieþii se numãrã aºa-numitele tulburãri afective (ce includ depresiile sau alte stãri suficient de grave pentru a necesita asistenþã medicalã), retardul mintal, lipsa vederii (ce afecteazã 27 de milioane de persoane) ºi infecþiile cu viermi parazitari, precum filarioza. De asemenea, un numãr uimitor de mare de oameni, 665 de milioane, suferã de guºã (mãrirea glandei tiroide). În momentul înfiinþãrii Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, în urmã cu mai mult de 50 de ani, aceasta a definit sãnãtatea ca fiind „o stare de bine fizic, mental ºi social completã, ºi nu doar absenþa unei afecþiuni sau a unei infirmitãþi“. Aceastã idee era destul de optimistã, dar prezenta ºi o serie de dezavantaje. O stare de bine fizic, mental ºi social complet este mai degrabã o definiþie a fericirii decît a sãnãtãþii. Deºi cele douã noþiuni sînt conexe, ar trebui totuºi deosebite. Se poate spune cã sãnãtatea reprezintã un drept universal al oamenilor, putînd fi în mare parte asigurat de societate. În schimb, fericirea are un caracter mai subiectiv, implicã dragoste, prietenii, religie ºi mulþi alþi factori. Este mai greu de întreþinut ºi, deºi depinde oarecum de sãnãtate, aceasta nu poate fi furnizatã similar. Însuºi termenul „fericire“ însemna iniþial (înainte de 1500 d.Hr.) ceva ce apare întîmplãtor sau dacã ai noroc. Declaraþia de Independenþã formulatã de americani în 1776 numeºte drepturile inalienabile la viaþã ºi la libertate, dar numai

20


dreptul de cãutare a fericirii. Mai mult, cele douã scopuri pot intra în conflict. Dacã un om renunþã la fumat, va avea o sãnãtate mai bunã, dar nu va fi neapãrat mai fericit. Cel mai important motiv pentru care cele douã noþiuni ar trebui deosebite este acela cã, dacã se încearcã garantarea unui scop imposibil (fericirea universalã), resursele vor fi deviate din direcþia atingerii unui scop posibil, sãnãtatea tuturor.

Din ce cauze murim? În 1996 s-au înregistrat la nivel mondial aproximativ 52 de milioane de decese, dintre care 40 de milioane survenite în þãrile în curs de dezvoltare. Dacã 52 de milioane vi se pare un numãr greu de imaginat, gîndiþi-vã cã înseamnã aproximativ 100 de decese pe minut. În 1994, în Marea Britanie au survenit 627 636 de decese (cam unul pe minut), peste jumãtate dintre acestea producîndu-se la persoane de peste 65 de ani. Principalele cauze ale acestor morþi, fie ele aºteptate sau premature, sînt prezentate în Tabelul 1, datele fiind furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii pentru anul 1996. Aceste valori sînt cît se poate de precise, însã trebuie sã se þinã cont de faptul cã toate certificatele de deces au fost eliberate pentru doar aproximativ un sfert din totalul deceselor, fãrã cazurile morþilor provocate de foamete, masacre, rãzboaie sau dezastre naturale. Aceste cauze vor fi abordate mai tîrziu, cînd vom discuta în detaliu despre decesele premature. Tabelul 1 Primele zece cauze ale deceselor survenite în anul 1996 (toate vîrstele) Cauza morþii

Nr. (milioane) % din total

Boli infecþioase ºi parazitare Boli circulatorii (atac cerebral, infarct etc.) Cancer Moarte survenitã la naºtere sau la scurt timp dupã (naºtere prematurã, asfixie, traumatisme, infecþii) Boli pulmonare cronice (bronºitã cronicã, emfizem) Cauze externe (accidente, sinucideri) Malnutriþie, diabet ºi alte afecþiuni înrudite Moartea mamei din cauza sarcinii sau a naºterii Boli psihice (de ex. demenþã, alcoolism) Alte cauze sau motive necunoscute Total Sursa: date furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii

17,3 15,3 6,3

33 29 12

3,7

7

2,9 1,0 0,9

6 2 2

0,6 0,3 3,7 52

1 <1 7 100


21

Momentul în care murim ºi motivul pentru care murim depind de mulþi factori. Cei mai vulnerabili indivizi sînt tinerii ºi bãtrînii. Evident, apartenenþa la o societate, starea de sãnãtate ºi de prosperitate a naþiunii din care face parte individul reprezintã, de asemenea, factori relevanþi. Bolile infecþioase ºi parazitare provoacã în þãrile dezvoltate doar 1% din decese, iar în lumea a treia 43%. În schimb, atacurile cerebrale ºi bolile cardiovasculare sînt cauza a 46% din totalul deceselor din societãþile dezvoltate ºi a numai 24% din cele ale þãrilor în curs de dezvoltare, deºi numãrul anual de decese din aceste þãri este aproape dublu faþã de cel din primele. Un factor relevant îl reprezintã ºi gradul de sãrãcie ºi, cel puþin în cazul Marii Britanii, gradul de ocupare a locurilor de muncã. ªomajul a devenit în prezent o realitate a þãrilor dezvoltate, iar rata deceselor este mai ridicatã în rîndul ºomerilor decît în cel al persoanelor care au un loc de muncã. Motivele nu sînt prea evidente, iar pentru a complica situaþia, existã posibilitatea ca ºomerii, ca grup social, sã fie diferiþi ºi în alte feluri de cei angajaþi, ºi tocmai aceste diferenþe e posibil sã îi facã mai pasibili de o moarte timpurie. Statutul socio-economic influenþeazã mortalitatea, fapt care, de asemenea, nu are o explicaþie clarã. Muncitorii necalificaþi au tendinþa de a fuma mai mult ºi de a consuma alimente mai puþin sãnãtoase, dar acest lucru reprezintã doar unul dintre aspecte. În Marea Britanie, probabilitatea ca un individ sã moarã mai devreme decît în mod normal depinde în mare mãsurã de zona în care locuieºte el. Pentru locuitorii din zonele nordice ale Angliei, probabilitatea unei morþi premature este aproape dublã faþã de cea a locuitorilor din regiunile din sud. Mortalitatea a scãzut constant începînd cu anii 1950, în acest calcul fiind incluse ºi decesele survenite în primul an de viaþã, diferenþa dintre nord ºi sud fiind valabilã ºi în cazul acestor decese. O fetiþã nãscutã în Leeds are ºanse de douã ori mai mari sã moarã în primul an de viaþã decît o fetiþã nãscutã în comitatul Dorset. Motivele acestei diferenþe nu sînt clare, deºi se pare cã gradul de sãrãcie are ºi în acest caz o influenþã majorã. Dar factorul socio-economic al bolilor ºi al deceselor îºi face simþitã prezenþa de sute de ani, dupã cum dovedeºte un studiu recent al cimitirelor din Glasgow. Se pare cã în cazul anumitor boli conteazã mediul în care a trãit individul în timpul copilãriei, în timp ce pentru alte afecþiuni, o influenþã majorã o reprezintã cea a mediului din timpul vieþii adulte. În cadrul Serviciilor Publice engleze, indivizii aflaþi pe treptele ierarhice inferioare prezentau un risc de trei ori mai mare de a muri din cauza bolilor de inimã decît superiorii lor. Nivelul riscului depindea ºi de gradul de control pe care aceºtia îl aveau asupra muncii prestate, adicã dacã aveau sau nu un cuvînt de spus în privinþa modului ºi a vitezei de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Dintre toate cauzele singulare de afecþiuni ºi deces, fumatul este una

22


majorã. În 1995, în SUA, nu mai puþin de 2,25 de milioane de decese, un sfert din numãrul total, au fost cauzate de afecþiuni ce pot fi puse pe seama fumatului. În acelaºi an, în Europa, s-au raportat 1,2 milioane de decese cauzate tot de fumat (14% din totalul deceselor înregistrate), în timp ce în Marea Britanie 5 femei ºi 8 bãrbaþi mor din cauza fumatului la fiecare orã. Tragedia fumatului migreazã acum spre þãrile în curs de dezvoltare, unde campaniile antifumat sînt mult mai slabe. Aproape o treime din þigãrile produse în prezent în SUA sînt exportate, iar în China, procentul deceselor provocate de fumat este mai mare decît în orice altã þarã. Argumentul potrivit cãruia tutunul furnizeazã venituri bugetare suplimentare prin intermediul taxelor ºi cã, prin aceasta, asigurã supravieþuirea cultivatorilor de tutun este complet fals. Guvernul chinez a calculat cã în anul 1993, în timp ce taxele provenite din comercializarea þigãrilor au totalizat 41 de miliarde de yuani (3,5 miliarde £), pierderile economice provocate de bolile ºi decesele produse din cauza fumatului au fost de 65 de miliarde de yuani.

Mãsurarea impactului morþii ºi al suferinþei Pe toþi ne aºteaptã moartea – acesta este singurul lucru sigur în viaþã. În plus, decesele sînt uºor de contabilizat. Mai greu este sã mãsori imensa suferinþã umanã produsã de morþile premature ºi poverile suplimentare datorate afecþiunilor ºi infirmitãþilor grave. Acest lucru este ºi el posibil; o metodã ar fi calcularea aºa-numiþilor „ani de viaþã pierduþi din cauza infirmitãþii“. Ei reprezintã numãrul total de ani de viaþã pierduþi în rîndul populaþiei din cauza morþilor premature, plus cei pierduþi din cauza suferinþei provocate de afecþiuni ºi infirmitãþi (valorile fiind calculate în funcþie de gravitatea problemelor de sãnãtate). O echipã compusã din cercetãtori de la ªcoala de Sãnãtate Publicã Harvard ºi de la Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii, condusã de C. J. L. Murray ºi A. D. Lopez, s-a concentrat asupra calculãrii acestor valori în cadrul studiului „Global Burden of Disease“. Folosind acest tip de calcule pentru estimarea poverii totale cauzate de bolile ce provoacã suferinþe cronice ºi scurtarea vieþii, se pot obþine unele comparaþii interesante. Þãrile dezvoltate suportã aceastã greutate într-o proporþie de numai 11,6% din total, dar cheltuiesc 90% din totalul sumelor alocate sãnãtãþii la nivel mondial. Acest lucru era previzibil, dar este utilã aplicarea unor valori numerice. Situaþia globalã se aflã într-o permanentã schimbare, existînd diferenþe semnificative între economiile de piaþã clasice ºi þãrile în curs de dezvoltare. La nivel mondial, în anul 1990, primele zece cauze ale scurtãrii duratei de viaþã ºi ale suferinþelor cronice au fost, în ordinea importanþei: 01. Infecþiile pulmonare (în special la copii)


23

02. Bolile diareice ºi dizenteria 03. Bolile perinatale (cele care survin în timpul naºterii, printre care naºterea prematurã, pneumonia, asfixia la naºtere ºi traumatismele) 04. Depresia psihicã majorã 05. Bolile cardiace 06. Bolile vasculare (de exemplu atacurile cerebrale) 07. Cancerul 08. Pojarul 09. Accidentele auto 10. Malformaþiile congenitale (defectele din naºtere) Pe aceastã listã se mai aflã ºi malaria, omuciderea, sinuciderea, cãderile de la înãlþime ºi alte accidente. Avînd în vedere schimbãrile petrecute din 1990, probabil cã, în prezent, SIDA se aflã printre primele zece, iar pojarul a ieºit din top. Calcularea valorilor menþionate mai sus nu este o sarcinã simplã, existînd multe variabile asupra cãrora specialiºtii se pun cu greu de acord, dar acest lucru permite obþinerea unui tablou general al principalelor cauze ale suferinþelor ºi scurtãrii duratei de viaþã. Dacã mergem mai departe ºi încercãm sã evaluãm în ce mãsurã astfel de afecþiuni pot fi atribuite riscurilor de mediu, apare o situaþie interesantã. Acest demers este justificat deoarece, în principiu, cauzele din mediul înconjurãtor pot fi prevenite ºi, ca atare, un astfel de studiu devine relevant pentru stabilirea prioritãþilor programelor de sãnãtate. Primii zece factori de risc sînt urmãtorii: 01. Malnutriþia 02. Lipsa igienei 03. Sexul neprotejat 04. Alcoolul

05. Ocupaþia 06. Tutunul

Impactul sever asupra copiilor provoacã o susceptibilitate ridicatã la pojar, diaree etc. Apa cu impuritãþi, sistemele de scurgere inadecvate ºi igiena necorespunzãtoare provoacã infecþii intestinale ºi parazitoze. Cauza apariþiei SIDA, a altor zeci de boli cu transmitere sexualã ºi a cancerului de col uterin (din cauza verugilor genitale). Baza producerii accidentelor auto, a crimelor ºi violenþei domestice, provocînd, de asemenea, boli hepatice (valorile sînt însã ajustate de efectul benefic al consumului moderat de alcool în cazul afecþiunilor cardiace). Expunerea, la locul de muncã, la vãtãmãri de naturã fizicã sau chimicã. Provoacã cea mai mare parte a cazurilor

24

Moartea ºi cauzele care o provoacã de cancer pulmonar, jucînd un rol important ºi în alte afecþiuni; aceastã povarã se aflã în creºtere din cauza rãspîndirii fumatului în þãrile în curs de dezvoltare. 07. Hipertensiunea arterialã Provoacã accidente vasculare. 08. Sedentarismul Joacã un rol important în bolile cardiace; excesul alimentar are ºi el o contribuþie însemnatã. 09. Drogurile ilegale Rãspîndirea infecþiilor prin intermediul acelor de seringã; de asemenea, consumul de droguri duce la comiterea unor infracþiuni violente. 10. Poluarea atmosfericã Particulele atmosferice ºi dioxidul de sulf îi afecteazã pe suferinzii de boli pulmonare cronice.

Luarea unor mãsuri în privinþa malnutriþiei ºi a problemelor de igienã necesitã investiþii considerabile, dar se pare cã cea mai mare parte a suferinþelor ºi a morþilor premature sînt cauzate de comportamentul uman. Din acest punct de vedere, Rusia reprezintã un exemplu edificator al efectelor pe care îl deþine comportamentul uman. De la prãbuºirea Uniunii Sovietice, în 1991, rata deceselor a crescut semnificativ, în principal în rîndul tinerilor ºi al adulþilor. Cele mai mari creºteri s-au înregistrat în cazurile de decese provocate de consumul de alcool, de accidente ºi de violenþã, deºi o contribuþie importanã o au ºi afecþiunile cardiace ºi cele infecþioase. Pe primele locuri în clasamentul factorilor cauzatori de moarte se aflã alcoolul, fumatul ºi alimentaþia necorespunzãtoare. În 1993, consumul mediu de alcool pe cap de locuitor era în Rusia de 40 de grame pe zi (28 de unitãþi pe sãptãmînã, comparativ cu limitele recomandate în prezent de 21 de unitãþi pe sãptãmînã pentru bãrbaþi ºi 14 pentru femei), iar alimentaþia era sãracã în legume ºi fructe.

Cauzele morþii: principalii ucigaºi Sã încercãm în continuare sã examinãm mai îndeaproape principalele cauze ale morþii, factorii ce ne ucid, fie în momentul care ne este scris, fie înainte.

Moartea provocatã de om: rãzboiul, masacrele, înfometarea O categorie ce nu apare pe lista Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii (vezi Tabelul 1) este cea a oamenilor uciºi direct (în rãzboaie sau masacre)


25

sau indirect (prin înfometare, încarcerare, în lagãre de muncã) de cãtre semenii lor. Morþile provocate de oameni în secolul XX au fost estimate la aproximativ 110 milioane. Cam 20 de milioane de oameni au murit în primul rãzboi mondial ºi aproximativ 35 de milioane în al doilea rãzboi mondial. Aceste cifre fac ca numãrul de oameni uciºi în secolele anterioare sã parã infim ºi asta nu pentru cã am devenit mai rãi, ci fiindcã populaþia globului este mai numeroasã. Acum sînt mult mai mulþi cei care suferã ºi mor în rãzboaie, în lagãre de concentrare, se confruntã cu foametea etc. Deºi în secolele trecute oamenii erau mult mai rãi, consecinþele se resimþeau la o scarã mai micã. Morþile provocate de om, pe care le descriem, în continuare, sînt cele cauzate de deciziile guvernelor ºi ale naþiunilor. Acest fapt, precum ºi numãrul mare al victimelor le plaseazã într-o altã categorie decît omuciderea, pe care o vom aborda în capitolul 3. Uciderea sistematicã a unui grup identificabil de oameni, adesea de-a lungul unei perioade de mai mulþi ani, este calificatã mai degrabã drept „genocid“ decît „masacru“. Genocidul a fost uneori realizat prin metode indirecte, precum înfometarea sau neglijarea. Spaniolii au omorît peste 1 milion de indieni în Caraibe (1492–1600) ºi alt milion de indieni din America Centralã ºi de Sud între 1498 ºi 1824. Colonizatorii europeni din America de Nord au ucis, începînd din 1620, peste un milion de amerindieni. Genocidul, dupã cum observã Jared Diamond în lucrarea The Rise and Fall of the Third Chimpanzee, a continuat pînã în secolul XX. Primii colonizatori ai Australiei s-au fãcut rãspunzãtori pentru moartea a peste 100 000 de aborigeni între 1788 ºi 1928, iar în perioada 1950–1990 au fost comise genociduri în cel puþin cincisprezece þãri din Africa, America de Sud ºi Asia de Sud-Est. În secolul XX s-au fãcut eforturi deosebite ºi demne de laudã pentru protejarea ºi salvarea vieþii umane (de exemplu, prin progresele din medicinã ºi printr-o mai bunã alimentare publicã), acest lucru coexistînd însã cu o capacitate ºi o dorinþã nelimitate de a distruge viaþa. În studiul The Twentieth-Century Book of the Dead (1972), scriitorul Gil Elliot a realizat o serie de estimãri interesante, deºi destul de aproximative, ale morþilor provocate de om de-a lungul secolului XX. (Elliot este cel care a propus suma de 110 milioane citatã mai sus.) El a fãcut o distincþie între morþile provocate de arme ºi bombe (50 de milioane) ºi cele provocate de privaþiuni, definite ca imposibilitatea satisfacerii necesitãþilor supravieþuirii: apã, hranã, adãpost ºi îmbrãcãminte (60 de milioane). A împãrþit apoi aceastã ultimã categorie în privaþiuni în oraºe (16 milioane), în lagãre de muncã, cele mai multe în Uniunea Sovieticã (20 de milioane) ºi în condiþii de foamete, asediu ºi rãzboi (24 de milioane). Dintre aceºtia, ceva mai mult de 110 milioane de indivizi erau bãrbaþi. Episoade deosebit de sîngeroase au dus la apariþia unor „oraºe-fantomã“: în primul rãzboi

26


mondial – Verdun (1 milion); în al doilea rãzboi mondial – Leningrad (1 milion) ºi Auschwitz (1,5 milioane). Per total, s-a estimat cã în al doilea rãzboi mondial au murit cel puþin 4,5 milioane de evrei: 2 milioane din cauza foamei, a bolilor ºi a privaþiunilor, 1,5 milioane gazaþi ºi 1 milion împuºcaþi. Elliot a observat cã aceste cifre exorbitante sînt dincolo de capacitatea noastrã de înþelegere, sugerînd necesitatea unor studii suplimentare pentru fundamentarea acestor estimãri pe date statistice mai concrete. În jumãtatea de secol de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, peste 20 de milioane de oameni au fost uciºi în aproximativ 150 de rãzboaie pe plan local în Africa, Asia, Europa ºi America Latinã. Milioane dintre aceºtia erau copii. Mulþi alþii au fost schilodiþi, mai ales de minele antipersoanã. Armele moderne sînt produse în þãrile industrializate ºi, în fiecare an, o cantitate în valoare de aproximativ 35 miliarde $ este vîndutã sau datã þãrilor în curs de dezvoltare. Ar fi de neconceput ca un studiu despre moarte sã nu menþioneze cîteva informaþii referitoare la una dintre cele mai îngrozitoare muniþii de rãzboi concepute de om: armele chimice. Acestea au capacitatea de a omorî milioane de oameni ºi, spre deosebire de armele nucleare, nu distrug oraºele ºi bunurile materiale, care rãmîn intacte dupã ce cadavrele au fost ridicate. Prima armã chimicã, clorul gazos, a fost conceputã în 1915 de cãtre germanul Fritz Haber, cîºtigãtor al Premiului Nobel. Gazul a fost eliberat din cilindri în direcþia inamicilor în oraºul Ypres, în primul rãzboi mondial. În primãvara lui 1915, într-o singurã lunã, s-au folosit nu mai puþin de 500 de tone din 20 000 de cilindri. Numai cã acest gen de atac chimic ce trebuia sã fie însoþit de o ofensivã de proporþii a infanteriei depindea în prea mare mãsurã de vreme ºi nu era foarte eficient. ªi britanicii l-au folosit ceva mai tîrziu, în cursul aceluiaºi an, dar fãrã mai mult succes. Germanii au început atunci sã lucreze la urmãtoarea variantã, ºi anume fosgenul. Acesta a fost folosit pentru prima datã în decembrie 1915 ºi, spre deosebire de clor, care forma un nor vizibil, era practic incolor ºi inodor. Dupã ce îl inhala, victima nu simþea decît o vagã iritare a ochilor ºi a gîtului, urmând ca la scurt timp plãmînii sã se umple cu lichid, provocîndu-i astfel decesul. Fosgenul este de aproape douãzeci de ori mai eficace decît clorul. Aliaþii l-au folosit, alãturi de clor, în Bãtãlia de pe Somme din 1916, în urmãtoarele nouã luni fiind utilizate 1 500 de tone. Problemele pe care le ridicau condiþiile meteorologice fuseserã rezolvate prin aruncarea unor obuze care explodau, împrãºtiind gazul la o distanþã de pînã la 1,5 km. Spre sfîrºitul primului rãzboi mondial, 95% din cantitatea totalã de gaz fusese eliberatã prin intermediul artileriei. Apoi, în 1917, germanii au început sã foloseascã o nouã armã: iperita


27

(sulfura de dicloretil). Acest gaz avea un miros asemãnãtor muºtarului ºi provoca, la inhalare, doar o slabã iritare, dar apoi distrugea plãmînii. Moartea survenea în cîteva zile, pe mãsurã ce plãmînii se solidificau. Aceastã substanþã era folositã în stare lichidã, dupã împrãºtiere rãmînînd la nivelul solului ºi poluînd apa. Spre sfîrºitul rãzboiului, britanicii pierduserã din cauza acestui gaz 2 000 de oameni, alþi 125 000 necesitînd tratament medical. Impactul militar era considerabil ºi, prin urmare, britanicii au început sã-l fabrice, dar rãzboiul a luat sfîrºit înainte de a-l putea folosi pe scarã largã. Unul dintre supravieþuitorii unui atac britanic cu iperitã din octombrie 1918 a fost un caporal în vîrstã de 29 de ani din Infanteria de Rezervã Bavarezã, care se numea Adolf Hitler. Pasul urmãtor în domeniul armelor chimice a fost reprezentat de gazele cu acþiune asupra sistemului nervos. În jurul anului 1936, savantul german dr. Gerhard Schrader a descoperit o serie de otrãvuri de o eficacitate extraordinarã: agenþii neuroparalitici, care blocheazã acþiunea unei substanþe esenþiale din sistemul nervos numitã colinesterazã, provocînd pierderea controlului muºchilor ºi a unor funcþii de bazã, cum ar fi respiraþia. Moartea este provocatã prin asfixie. Prima astfel de substanþã a fost gazul tabun. Urmãtoarea, mai eficientã, a fost descoperitã în 1938 ºi numitã gaz sarin, în onoarea cercetãtorilor germani care au creat-o (Schrader, Ambros, Rudriger ºi van der Linde). O singurã picãturã aplicatã pe piele este fatalã. Cu acest gaz pot fi distruse oraºe întregi. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, spre sfîrºitul anului 1944, germanii au produs aceste otrãvuri în cantitãþi uriaºe, Germania deþinînd aproximativ 12 000 de tone de tabun, plasate în depozite secrete de muniþie, gata sã fie încãrcate în bombe ºi obuze. Aceste cantitãþi nu au mai fost utilizate din cauza decimãrii aviaþiei germane ºi de teama represaliilor. Dacã ar fi fost folosite, rãzboiul s-ar fi prelungit, deoarece savanþii britanici erau mult în urmã, încercînd sã conceapã noi forme de iperitã. În timpul Rãzboiului Rece, armele chimice au continuat sã fie produse, apãrînd totodatã ºi armele biologice, deºi acestea aveau un efect mai redus ºi erau mai puþin sigure. În cele din urmã, în 1969, preºedintele SUA, Richard Nixon, a cerut interzicerea armelor chimice ºi biologice. Cu toate acestea, a continuat conceperea unor noi metode de lansare, cea mai importantã fiind „arma binarã“, care consta într-un obuz ce conþinea douã substanþe chimice, inofensive individual, care se combinau în urma exploziei obuzului la þintã ºi formau un gaz neuroparalitic mortal. În prezent, dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, ameninþarea unui rãzboi major a fost îndepãrtatã, tratatul de dezarmare chimicã devenind realitate. Totuºi, nu trebuie uitat faptul cã oamenii au fabricat suficiente arme chimice pentru a omorî aproape toatã populaþia globului, fãrã ca planeta sã devinã nelocuibilã. Ameninþarea este încã prezentã, evenimentele care au avut loc în metroul din Tokio în 1995, cînd o sectã japonezã a eliberat gaz

28


sarin, omorînd 12 persoane ºi afectînd alte 1 000, a demonstrat cît se poate de clar acest lucru. Panica produsã atunci a fost mult mai mare decît ne sugereazã aceste cifre. Din fericire, majoritatea organizaþiilor teroriste sunt preocupate prea mult de imaginea lor publicã pentru a folosi arme care le-ar îndepãrta simpatizanþii.

Bolile infecþioase ºi parazitare Aceste afecþiuni au omorît peste 17 milioane de oameni în cursul anului 1996, cea mai mare parte dintre ei copii, afectînd cel mai mult þãrile lumii a treia. Aceasta se datoreazã faptului cã în astfel de þãri igiena necorespunzãtoare, malnutriþia, lipsa antibioticelor ºi a serviciilor medicale de calitate fac ca infecþiile sã fie mai frecvente ºi sã aibã efecte severe. Bolile ºi decesele din aceste regiuni sînt cauzate în primul rînd de sãrãcie. Bolile infecþioase care provoacã cele mai multe victime la nivel mondial sînt: – Infecþiile respiratorii (pulmonare): acestea sînt rãspunzãtoare de moartea a patru milioane de oameni anual, cele mai multe victime fiind copii sub cinci ani. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a înregistrat progrese semnificative prin campaniile de vaccinãri, mai ales împotriva tusei convulsive, a difteriei ºi a pojarului, dar, din nefericire, aceste boli se aflã sub control numai în þãrile dezvoltate, bogate. – Tuberculoza: aceasta a ajuns, în prezent, pe locul al doilea în rîndul celor mai devastatoare boli infecþioase, fãcîndu-se rãspunzãtoare pentru moartea a 3 milioane de persoane în 1996, mai multe decît orice altã infecþie singularã. Din ce în ce mai mulþi bolnavi de TBC contracteazã ºi SIDA, iar aceasta, asociatã cu tuberculoza, formeazã o combinaþie fatalã. Vaccinul ºi medicamentele care pot trata tuberculoza sînt disponibile, dar multe dintre þãrile subdezvoltate nu ºi le pot permite ºi nu dispun de mijloacele necesare distribuirii lor cãtre populaþie. – Infecþiile diareice determinã moartea altor 2,5 milioane de copii anual (aproximativ 8 000 zilnic). În unele regiuni din Africa, Asia ºi America Latinã, copiii suferã de diaree, în medie, douã luni din trei. Dintre aceºtia, unii mor, în timp ce altora le este opritã creºterea. Diareea este provocatã de o gamã largã de microbi ºi de alþi paraziþi, dar cînd mamele le aplicã acestor copii un tratament rudimentar (bãuturi ce conþin sare ºi zahãr), rata mortalitãþii e redusã semnificativ. Numãrul imens de cazuri de diaree se datoreazã în principal surselor impure de apã ºi sistemului inadecvat de sãnãtate publicã. Organizaþia


29

UNICEF a scos în evidenþã faptul cã aproximativ jumãtate din populaþia mondialã nu beneficiazã de sisteme adecvate de canalizare. În aceste comunitãþi, infecþiile intestinale se rãspîndesc cu uºurinþã din cauza insalubritãþii aproape medievale. ªi totuºi, problema ar putea fi rezolvatã cu numai 6 milioane $ cheltuiþi într-o perioadã de zece ani, sumã care reprezintã doar 1% din bugetul militar, la nivel global. În secolele trecute, diareea reprezenta o cauzã frecventã a deceselor copiilor din Europa. Un epitaf dintr-un cimitir din oraºul englez Cheltenham face referire la moartea unui copil, survenitã la vîrsta de trei sãptãmîni: Aºa curînd m-am terminat, Mã-ntreb de ce-am mai fost creat. Urmãtoarele boli, în ordinea efectelor produse, dupã primele trei, sînt: – Malaria (peste 2 milioane de decese în 1996). În prezent nu existã nici un vaccin preventiv sigur: unica soluþie constã în evitarea muºcãturilor de þînþari. – HIV/SIDA (1,5 milioane de decese în 1996). Infecþia se rãspîndeºte în continuare cu repeziciune atît pe subcontinentul indian, cît ºi în Africa sub-saharianã. – Hepatita B (1,1 milioane de decese în 1996). Acest virus provoacã ºi cancerul hepatic. – Pojarul (1 milion de decese în 1996) ºi tusea convulsivã (350 000 de decese în 1996) reprezintã în continuare infecþii letale pentru copiii din þãrile subdezvoltate, deºi acestea pot fi prevenite prin vaccinãri. – Tetanosul nou-nãscuþilor (310 000 de decese în 1996). Aceastã infecþie apare prin depunerea bacteriilor pe suprafaþa secþionatã a cordonului ombilical. – Boala somnului (150 000 de decese în 1996). Aceastã infecþie este rãspînditã de muºtele þeþe din Africa. Trebuie observat faptul cã SIDA nu se aflã printre primele trei boli infecþioase ca numãr de victime. Totuºi, la sfîrºitul anului 1996, la nivel mondial, de cînd a apãrut virusul fuseserã infectaþi cu HIV 29,4 milioane de copii ºi adulþi, dintre care 8,4 erau bolnavi de SIDA ºi 6,4 milioane muriserã. La sfîrºitul secolului, la numai douãzeci de ani dupã ce a fost descoperitã, SIDA ucisese deja 20 de milioane de oameni, adicã 1 milion pe an. Pentru a-i putea aprecia impactul general, nu trebuie uitat cã SIDA omoarã adulþi tineri, lãsînd în urmã copii orfani, ºi creºte sensibilitatea la tuberculozã, astfel cã, în Africa, unul din trei bolnavi de SIDA moare de tuberculozã. Cele douã boli formeazã un parteneriat ucigãtor. Cu toate acestea, decesele provocate de SIDA sînt mai puþin numeroase decît cele survenite în urma accidentelor rutiere ºi, cu toate cã în 1996 au murit de

30

Moartea ºi cauzele care o provoacã Molimele Marile epidemii au constituit o caracteristicã a istoriei scrise, avînd rolul de a influenþa uneori desfãºurarea evenimentelor. În anul 701 î.Hr., regele asirian Sennacherib s-a vãzut obligat sã pãrãseascã Iudeea fãrã a cuceri Ierusalimul, deoarece 185 000 de oameni din armatele lui au murit în urma a ceea ce se presupune cã a fost o boalã infecþioasã. Acest episod este imortalizat în poezia lui Byron „Distrugerea lui Sennacherib“. Ciuma a fost una dintre cele mai distructive boli. Bacteriile care o provoacã sînt transmise de la ºobolani la oameni prin intermediul puricilor, ºobolanilor, iar ganglionii limfatici de la subsuoarã sau din zona inghinalã (în lb. greacã bubo = inghinal), care dreneazã zona muºcãturii de purice, se inflameazã, transformîndu-se în depozite de puroi. În cazul ciumei bubonice, toxinele puternice produse de bacterii îi ucid pe jumãtate dintre cei afectaþi. Dacã bacteriile invadeazã plãmînii (ciuma pneumonicã), raportul deceselor ajunge la 100%, iar infecþia se poate rãspîndi direct de la un individ la altul. Ciuma a ajuns în Europa din Orientul Îndepãrtat în 1348, iar efectul a fost devastator. În Anglia, aceastã boalã, numitã Moartea Neagrã, a ucis aproape o treime din populaþie într-un interval de doi ani ºi jumãtate. O epidemie din anul 1665, anul premergãtor Marelui Incendiu din Londra, a fost descrisã foarte plastic de Daniel Defoe (pe atunci în vîrstã de numai cinci ani) în cartea Jurnal din anul ciumei: „Sãpaserã mai multe gropi în alt cimitir cînd molima începuse sã se întindã în parohia noastrã ºi, mai ales, cînd au început sã aparã cãruþele cu morþi... În aceste gropi puseserã poate cîte 50 sau 60 de leºuri; apoi au sãpat gropi mai mari, în care îngropau toate cadavrele aduse de cãruþe într-o sãptãmînã, ceea ce... însemna între 200 ºi 400 pe sãptãmînã; ºi nu puteau sã le sape mai mari, deoarece ordinul judecãtoresc le impunea sã nu îngroape nici un cadavru la mai puþin de ºase picioare de suprafaþã“. Oamenii din evul mediu puneau ciuma fie pe seama cutremurelor, fie pe cea a miºcãrii planetelor, fie pe socoteala unui complot evreiesc sau arãbesc (în timpul anilor ciumei din Europa au avut loc 350 de masacre ale evreilor), dar cel mai adesea pe seama pedepsirii rãutãþii oamenilor de cãtre Dumnezeu.

SIDA 1,4 milioane de oameni, un numãr identic de persoane s-au sinucis sau au fost ucise de alþi oameni. Trei sferturi din infectãrile cu HIV au apãrut în urma relaþiilor sexuale neprotejate, iar trei sferturi dintre aceste cazuri au implicat relaþii heterosexuale. Bebeluºii ºi copiii sînt infectaþi intrauterin sau în timpul primilor ani de viaþã. În acest capitol nu am inclus febra Lassa, febra Ebola, schistozomiaza, holera, tifosul, rabia, poliomielita ºi multe alte infecþii bine cunoscute ºi adesea mortale, deoarece sînt mai puþin importante din punctul de vedere al numãrului de victime decît cele menþionate mai sus. Deºi sînt dramatice ºi pot constitui subiecte de prima paginã, acestea nu reprezintã totuºi


31

Boala transpiraþiei din Anglia: o molimã misterioasã În vara anului 1485, Anglia a fost lovitã de o boalã ciudatã ºi înspãimîntãtoare. Molima a apãrut la trei sãptãmîni dupã intrarea armatei contelui de Richmond (care avea ºi mercenari francezi) în Londra. Lordul primar, succesorul sãu ºi alþi ºase consilieri au murit într-o sãptãmînã. Cei afectaþi se plîngeau de migrene, dureri musculare, febrã, respiraþie îngreunatã ºi transpiraþie abundentã. Aºa cum descria un medic al vremurilor: „din cauza vaporilor fetizi, stricaþi, putrezi ºi respingãtori din apropierea regiunii inimii ºi plãmînilor, gîfîiala respiraþiei se mãreºte, creºte ºi se împiedicã pe ea însãºi“. Moartea survenea adesea la 24 de ore de la declanºarea bolii. Nu este cunoscut numãrul total al victimelor, dar se pare cã fãcea ravagii mai ales în rîndul tinerilor sãnãtoºi decît în cel al femeilor, copiilor ºi bãtrînilor. Ea a fost numitã Sudor Anglicus ºi, ulterior, Boala Englezã a Transpiraþiei; s-a manifestat ºi în timpul altor patru epidemii din verile anilor 1508, 1517, 1528 ºi 1551. Apoi a dispãrut la fel de misterios cum a apãrut, permiþîndu-ne în prezent doar sã ghicim cauzele care au provocat-o. Boala pare mai degrabã o virozã respiratorie decît o infecþie, ca în cazul ciumei, tifosului sau al malariei, posibil o formã extrem de virulentã de gripã dacã nu se ia în considerare faptul cã gripa atacã de obicei iarna. Este posibil sã fi fost vorba despre un virus rãspîndit de rozãtoare, nenumãrate în acele timpuri: în Londra exista cel puþin o familie de ºobolani negri în fiecare gospodãrie! Pe de altã parte, epidemiile aveau un caracter exploziv ºi erau foarte rãspîndite, astfel încît infectarea se propaga, cel mai probabil, direct de la om la om, prin tuse ºi strãnut.

cauze principale de deces. De exemplu, febra Ebola îi omoarã pe majoritatea celor infectaþi cu acest virus, dar se manifestã numai în unele regiuni din Africa, iar pînã în prezent numãrul total de decese este în jur de 1 000. În trecut, bolile infecþioase au avut un impact dramatic, omorînd milioane de indivizi. Marea epidemie de gripã din 1918 a omorît 20 de milioane de oameni în numai doi ani – mai mulþi decît toate victimele primului rãzboi mondial. Alte exemple de molime, boala transpiraþiei ºi variolã, sînt enumerate în casetele din cuprinsul acestui capitol.

Accidentele ºi dezastrele naturale În fiecare an, aproape 4 milioane de oameni mor în urma violenþei ºi a accidentelor, incluzînd aici cãderi de la înãlþime, incendii, inundaþii, înec, omucidere ºi accidente auto. În anul 1996, accidentele au fost cea de-a ºasea cauzã de deces din punctul de vedere al numãrului victimelor la nivel global. Þãrile în curs de dezvoltare înregistreazã de aproape patru ori mai multe victime din aceste cauze decît þãrile dezvoltate. Un detaliu

32

Moartea ºi cauzele care o provoacã Adio variolei Variola a reprezentat o boalã ucigaºã încã de la începutul istoriei scrise. A ucis ºi capete încoronate, iar atunci cînd, între secolele XV ºi XVIII, a fost dusã de exploratori ºi coloniºti în Africa, în Americi ºi în Australia, impactul a fost comparabil cu cel al armelor de foc ºi al Bibliei. În regatele aztec ºi maya au murit în numai cîþiva ani circa 3,5 milioane de indivizi, iar faptul cã toþi conchistadorii spanioli erau rezistenþi la boalã i-a fãcut sã parã ºi mai invincibili. Variola era ceva normal în oraºele europene de acum 200 de ani. Pentru copii, aceastã boalã ce semãna cu pojarul era un obstacol care trebuia depãºit, ºi provoca aproape o treime din decesele infantile. Oamenii ºi-au dat seama cã se pot proteja împotriva variolei zgîriindu-se pe piele cu puroiul din bãºicile suferinzilor, iar Lady Mary Wortley Montagu, soþia ambasadorului englez în Turcia, a adus aceastã metodã în Anglia, unde a fost intens folositã. În 1721, doi prinþi ai casei regale au fost trataþi astfel dupã ce metoda fusese testatã iniþial pe ºase condamnaþi de la închisoarea Newgate. Mai tîrziu, un doctor de þarã, inventiv ºi tenace, Edward Jenner, care trãia în provincia englezã Gloucestershire, a descoperit vaccinul modern împotriva variolei. Pe data de 14 mai 1796, el a prelevat puroi dintr-o bãºicã de variolã taurinã de pe mîna unei lãptãrese pe nume Sarah Nelmes (care se infectase de la o vacã botezatã Blossom) ºi l-a întins pe zgîrieturile de pe braþul lui James Phipps, în vîrstã de numai opt ani. James a suferit ulterior o uºoarã indispoziþie, iar ºase sãptãmîni mai tîrziu, Jenner l-a inoculat cu virusul variolei. Bãiatul n-a pãþit nimic. Deºi manevra fusese riscantã, copilul a fost astfel salvat. Metoda lui Jenner s-a numit vaccinare (vacca, în latinã = vacã), iar în prima jumãtate a secolului XX, variola fusese eradicatã aproape complet în Europa ºi în America de Nord. Boala a continuat însã sã se rãspîndeascã în Asia ºi în Africa, în 1974 înregistrându-se aproape un sfert de milion de cazuri. În 1969, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a iniþiat o campanie de eradicare definitivã a variolei, folosind vaccinul lui Jenner. Dificultãþile întîmpinate au fost foarte mari, inclusiv barierele culturale, conflictele armate ºi problemele transportului acestui vaccin în regiunile îndepãrtate. Cum sã ajungi în satele din munþii etiopieni situate la peste 30 km de cele mai apropiate drumuri pe care le poþi strãbate numai cu vehicule de teren? Dar campania s-a bucurat în final de succes, ultimul caz de variolã fiind înregistrat în octombrie 1977, într-o micã localitate din Somalia, în Africa. Variola a fost astfel definitiv învinsã. Costurile totale ale acestei campanii, consideratã de mulþi drept cea mai mare realizare a ºtiinþei medicale a secolului XX, au fost de 150 de milioane USD. Pentru succesul acesteia, boala trebuia sã fie exclusiv umanã (dacã ar fi infectat animale sau insecte, ar fi putut reveni) ºi sã nu persiste în organism (ceea ce ar fi însemnat posibila existenþã a unor purtãtori sãnãtoºi). De asemenea, trebuind sã existe un vaccin eficient ºi ieftin (de fapt, vaccinul lui Jenner nici n-ar fi acceptat astãzi din perspectiva standardelor stricte actuale), precum ºi resursele ºi organizarea necesare desfãºurãrii acestui program la nivel global. Acestea au fost furnizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii ºi de cercetãtorii, administratorii ºi epidemiologii sãi devotaþi.


33

Motorul cu combustie infernalã Automobilul reprezintã o deschidere fãrã precedent în ceea ce priveºte mobilitatea personalã ºi o declaraþie la vedere a venitului ºi a statutului social al fiecãruia. Rolul deosebit de important jucat de acesta în vieþile noastre este evident pentru toatã lumea. Sã analizãm însã ºi aspectele negative ale automobilului, cu motorul sãu cu combustie internã. Încã de la primul accident mortal rutier înregistrat, cel al unui pieton din New York, în 1895, automobilele ne-au omorît. Pe drumurile din SUA mor în fiecare an aproximativ 40000 de oameni. Anglia ºi Þara Galilor au totalizat în 1995 un numãr de 3600 de victime rutiere (aproximativ zece decese pe zi), aceastã cifrã scãzînd însã de la 4 968 în anul 1990, deºi în fiecare an se conduce din ce în ce mai mult. În 1995, cheltuielile medii pe sãptãmînã de persoanã pentru o maºinã au fost de 13,67 £, în comparaþie cu 1,40 £ pentru trenuri ºi autobuze. Din altã perspectivã, totalul de 3 600 de victime ale accidentelor rutiere din 1995 poate fi comparat cu cele 3 547 de sinucideri din acelaºi an. Mai mult, Marea Britanie are una dintre cele mai scãzute rate ale deceselor consecutive accidentelor rutiere din Uniunea Europeanã, cea mai ridicatã (potrivit rapoartelor din 1994) înregistrîndu-se în Portugalia. Automobilele ucid atît pasageri ºi pietoni nevinovaþi, cît ºi copii care n-au apucat sã se nascã. Un cercetãtor american a calculat cã în SUA, în 1968, aproximativ 5 000 de copii nenãscuþi au murit o datã cu mamele lor însãrcinate în accidente de maºinã – o pierdere ce s-ar putea sã compenseze numãrul de copii concepuþi în maºini în aceeaºi perioadã. Maºinile nu provoacã doar moartea ºi traume severe, ci au ºi alte efecte neplãcute. Contribuie semnificativ la poluarea atmosferei, degajînd substanþe nocive precum monoxidul de carbon ºi oxizii de plumb ºi azot. Tot ele produc ºi dioxid de carbon, care contribuie la încãlzirea globalã; sînt asociate cu sedentarismul ºi cu atacurile de cord; produc mult zgomot; drumurile pe care circulã distrug mediul. Societatea plãteºte aceste costuri în mare parte ascunse, precum ºi vãtãmãrile corporale ºi decesele, pentru avantajul de a deþine un automobil. Problema este cã, avînd în vedere stilul de viaþã actual, automobilul a devenit o necesitate. Nu existã nici o îndoialã cã, pe mãsurã ce criza combustibililor se acutizeazã ºi naþiunile în curs de dezvoltare încep sã achiziþioneze vehicule, va fi necesarã luarea unor mãsuri în legãturã cu automobilul cu motor termic. Fie vom reduce drastic mersul cu maºina, fie tehnologia va trebui sã furnizeze o alternativã viabilã.

interesant este acela cã, în India, femeile sînt de douã ori mai predispuse unei morþi în urma arsurilor decît bãrbaþii, deoarece, probabil, lor le revine sarcina supravegherii focului din bucãtãrii. Accidentele auto, din nefericire, au devenit aproape o caracteristicã obiºnuitã a vieþii cotidiene (vezi caseta). Dacã acelaºi numãr de oameni care mor lunar în urma accidentelor rutiere ar muri în accidente aeriene, feroviare sau navale, s-ar organiza proteste publice ºi ar fi neapãrat necesarã

34


luarea unor mãsuri. În SUA, victima rutierã cu numãrul 1 milion a murit în anul 1973, dar mãcelul rutier continuã, fiind, se pare, rezultatul inevitabil al nevoii noastre de mobilitate. Unele vehicule sînt mai sigure decît altele. În Anglia ºi în Þara Galilor, în 1989, au murit 343 de motocicliºti cu vîrste cuprinse între 16 ºi 24 de ani ºi numai 323 de ºoferi de aceeaºi vîrstã, în ciuda faptului cã existau mult mai puþini motocicliºti decît ºoferi. Dezastrele naturale atrag mai mult atenþia decît accidentele rutiere, ajungînd pe prima paginã a ziarelor, în timp ce accidentele, deºi provoacã mult mai multe victime, au devenit un fenomen cotidian acceptat de societate. Unele catastrofe atrag atenþia întregii planete din cauza situaþiei tragice sau din cauza implicãrii copiilor – cum s-a întîmplat în cazul catastrofei din 1966 din Aberfan, în sudul Þãrii Galilor, cînd un nãmol semilichid din cãrbune, provenit dintr-o minã prãbuºitã, a inundat o ºcoalã, sufocînd 140 de oameni, în cea mai mare parte copii. Lista urmãtoare furnizeazã cîteva exemple ale numãrului de victime provocate de dezastrele naturale în trecut. Acestea includ ºi perioadele de foamete deºi, de cele mai multe ori, foametea este rezultatul direct al acþiunii umane – sau al lipsei de acþiune. 20 mil. de morþi – foametea din nordul Chinei, 1969–1971 6 mil. de morþi – „marea foamete“ din China, 1333–1337 1,5 mil. de morþi – foametea din Bengal, India, 1943–1944 1 mil. de morþi – inundaþiile din provincia Henan, China, 1939 900 000 de morþi – inundaþiile din provincia Henan, China, 1887 830 000 de morþi – cutremurul din provincia Shanxi, China, 1556 242 000 de morþi – cutremurul din Tientsin, China, 1976 100 000 de morþi – inundaþiile din Friesland, Olanda, 1228 99 000 de morþi – cutremurul din Tokio, 1923: multe victime au sfîrºit în flãcãrile izbucnite în tot oraºul în urma cutremurului, provocate de ruperea cablurilor de înaltã tensiune ºi a conductelor principale de gaze, sau de sobele care au explodat 36 000 de morþi – erupþia violentã din Krakatoa, o insulã vulcanicã plasatã între Java ºi Sumatra, 27 august 1883: zgomotul a putut fi auzit pînã la 5 000 de kilometri, iar ºocul s-a resimþit pînã în California, aflatã la 14 500 de kilometri distanþã; majoritatea deceselor a fost provocatã de valurile uriaºe (tsunami) produse de erupþie 28 000 de morþi – erupþia vulcanicã din oraºul St. Pierre din Insula caraibianã Martinica, 1902: un nor fierbinte de gaz vulcanic a mãturat oraºul, omorînd toþi locuitorii, cu excepþia a trei supravieþuitori, în numai cîteva minute 20 000 de morþi – erupþia Vezuviului nimiceºte oraºul Pompei pe 24 august 79 d.Hr. (vezi capitolul 7).


35

Rarele accidente mortale, cum ar fi cele în urma muºcãturilor de ºarpe, a fulgerelor, a înþepãturilor de scorpion sau agresiunii crocodililor ori rechinilor, tind, de asemenea, sã atragã publicitate ºi li se acordã mai mult spaþiu decît dezastrelor majore, deºi, printr-o comparare numericã, devin aproape irelevante. Muºcãturile de ºarpe au reprezentat dintotdeauna un fapt obiºnuit în India ºi în Pakistan, fiind rãspunzãtoare pentru moartea a 22 480 de persoane în anul 1889. În prezent, peste 1 000 de oameni mor anual numai în statul Maharashtra. ªerpi veninoºi se întîlnesc, de asemenea, ºi pe teritoriile în care trãiesc triburile de vînãtori-culegãtori din Papua Noua Guinee, Tanzania ºi Ecuador, unde 2 pînã la 4 procente din decesele adulþilor sînt provocate de muºcãturi de ºarpe. Brazilia suferã anual cam 2.000 de pierderi de vieþi omeneºti, cauza fiind aceeaºi, iar în unele zone din Birmania, muºcãturile „veninoase“ reprezintã una dintre principalele cauze de deces. Pe cîmpurile de orez, în ridicãturile de pãmînt, existã galerii de rozãtoare care se hrãnesc cu orez. Acele gãuri mai adãpostesc însã ºi ºerpi veninoºi (în principal vipera Russell), care se hrãnesc cu nenumãrate rozãtoare din zonã. S-au luat mãsuri pentru realizarea unui vaccin (termenul se referã în general la inocularea efectuatã înaintea infectãrii) împotriva veninului acestor ºerpi, care sã protejeze muncitorii de pe cîmpurile de orez. Prin comparaþie, numãrul deceselor datorate aceleiaºi cauze în þãrile occidentale este foarte scãzut: în SUA au loc aproximativ 50–100 de decese provocate de muºcãturi de ºerpi (mai ales de ºerpi cu clopoþei) pe an, în timp ce în Marea Britanie viperele au ucis doar 14 oameni în ultimii 100 de ani. Descãrcãrile electrice reprezintã o cauzã mai puþin obiºnuitã de deces. În Marea Britanie, fulgerele omoarã aproximativ 12 oameni pe an, în SUA, 400–500, iar în zona tropicelor, ceva mai mulþi, deoarece acolo furtunile însoþite de descãrcãri electrice sînt mai frecvente. Unul dintre cazurile celebre din istorie a avut loc pe hipodromul Ascot din Anglia, la data de 14 iulie 1955. Fulgerul a lovit o gradenã cu o serie de elemente metalice neîmpãmîntate, iar mulþi dintre cei ce se aflau acolo, pentru cã aveau hainele ude, au fost azvîrliþi la pãmînt. În urma impactului, unii au fost doar ameþiþi, alþii au rãmas inconºtienþi, douã persoane au murit ºi alte 46 au necesitat asistenþã medicalã. Nouã dintre acestea ºi-au revenit însã înainte de a ajunge la spital, iar restul a suferit doar afecþiuni minore: arsuri, nevralgii sau înþepãturi. Singurele leziuni pe termen lung au fost suferite de una sau douã persoane care au rãmas surde ca urmare a afectãrii timpanelor. Fulgerul a lovit ºi o tribunã alãturatã, dar aceasta era prevãzutã cu paratrãsnet, aºa încît nimeni nu a avut de suferit. Înþepãturile provoacã un numãr semnificativ de decese. Scorpionii sînt niºte insecte deosebit de veninoase, iar înþepãturile lor omoarã în Mexic cam 100–200 de oameni anual, de pînã la zece ori mai mulþi decît

36


muºcãturile de ºarpe. Veninul albinelor ºi al viespilor nu este, în general, suficient de puternic pentru a ucide, cu excepþia cazurilor unor înþepãturi multiple, de sute de insecte, numai cã aceia care suferã de o hipersensibilitate la veninul acestora sînt foarte vulnerabili. O singurã înþepãturã le poate fi fatalã, dar o injecþie cu adrenalinã, fãcutã la scurt timp dupã înþepãturã, le salveazã viaþa. Sufocãrile. Accidentul clasic se produce cînd o bucãþicã de mîncare ca o alunã nu mai urmeazã traiectul normal. Alimentul poate bloca traheea, iar victima îºi încleºteazã mîinile pe piept ºi face o grimasã de disconfort, nemaiputînd respira. Cei prezenþi la incident pot crede cã omul a suferit un atac de cord. În asemenea situaþii, pulsul se accelereazã, iar tensiunea arterialã creºte pe mãsurã ce oxigenul din sînge scade ºi începe sã se acumuleze dioxid de carbon. Strãduindu-se disperat sã inhaleze aer, victima nu face altceva decît sã fixeze mai bine obiectul strãin pe trahee sau sã-l tragã în plãmîni. Dacã are noroc, cineva din preajmã îi va aplica manevra Heimlich. Cel ce intervine se va aºeza în spatele victimei, îºi va împreuna mîinile în jurul abdomenului acesteia, la nivelul taliei, sub cutia toracicã, îi va þine o mînã strînsã în pumn, apucînd de cealaltã ºi trãgînd cu putere ºi brusc în sus. Aceastã acþiune îi va goli plãmînii ºi, cu puþin noroc, fluxul de aer va elimina obiectul. Unul dintre „rãufãcãtorii“ cei mai frecvenþi este bucãþica de fripturã, deoarece aceasta nu se va dizolva sau dezintegra, cum se întîmplã în cazul unei bucãþi de pîine. Muºcãturile. În întreaga lume au loc în fiecare an aproximativ 100 de atacuri ale rechinilor, dintre care jumãtate sînt fatale. Aceste evenimente atrag atenþia din cauza circumstanþelor sinistre ºi deoarece un astfel de atac i se poate întîmpla oricãrui înotãtor în anumite regiuni ale lumii. Crocodilii pretind un tribut ºi mai mare, ucigînd anual circa 1 000 de oameni în Africa ºi pe unii ghinioniºti din Australia. Unele decese sînt provocate ºi de atacurile animalelor carnivore. Un tigru din Champawat, India, care mînca oameni, a ucis 436 de persoane înainte de a fi împuºcat de vînãtorul ºi scriitorul Jim Corbett, în urmã cu mai bine de 50 de ani. Radioactivitatea. Trebuie menþionat cã, în ciuda panicii generale pe care o produce, radiaþia este o cauzã destul de rarã a îmbolnãvirilor ºi a deceselor. Aproape întreaga cantitate (85%) de radiaþii pe care o primim anual provine din surse naturale: raze cosmice din spaþiul extraterestru ºi gazul de radon inhalat, a cãrui sursã este uraniul prezent în multe materiale pãmîntoase. Restul de 15% provine din expunerile în scop medical ºi, deºi razele X conþin în prezent doze mai reduse, ele sînt probabil compensate de utilizarea din ce în ce mai frecventã a noilor proceduri, precum scanãrile prin tomografie computerizatã – CT. Prin scanarea de tip CT sau CAT (tomografie axialã computerizatã), datele radiologice sînt prelucrate de un computer care aratã pãrþi (secþiuni transversale) ale corpului uman. Comisia


37

Internaþionalã pentru Protecþia Radiologicã a raportat în 1990 cã ºansele apariþiei unei boli fatale, cum ar fi cancerul, provocate de surse naturale, este de unul sau douã cazuri din 100 000 pe an. Se ºtie cã întreaga lume este radioactivã ºi cã o dozã relativ micã reprezintã riscuri pentru sãnãtate. Riscurile sînt mai mari în anumite zone ºi pentru anumite ocupaþii, ºi trebuie evident determinatã limita între nivelul acceptabil ºi cel inacceptabil, de risc.

Bolile cardiovasculare Acest capitol include bolile de inimã (peste 5 milioane de decese înregistrate anual în toatã lumea) ºi accidentele vasculare cerebrale (4 milioane). Acestea reprezintã 48% din toate decesele înregistrate în þãrile dezvoltate, dar numai 11% din cele numãrate în þãrile subdezvoltate. Totuºi, aproape jumãtate din totalul de astfel de decese survin în þãrile subdezvoltate. Cele mai multe, desigur, survin în rîndul oamenilor în vîrstã, care nu intrã în categoria deceselor „premature“. Marea majoritate a morþilor naturale subite – adicã acele cazuri în care decesul survine la mai puþin de o orã dupã îmbolnãvire – se datoreazã afecþiunilor cardiace. În momentul opririi activitãþii cardiace, persoana îºi pierde cunoºtinþa ºi moare în cîteva minute. Jumãtate dintre decesele provocate de afecþiunile cardiace se produc subit. Bolile vaselor de sînge ale inimii (arterele coronare) sînt considerate adesea afecþiuni ale persoanelor între douã vîrste. Imaginea clasicã este cea a unui director stresat, supraponderal, fumãtor ºi sedentar. Aceste afecþiuni se întîlnesc frecvent ºi la femei, deºi apar cu zece ani mai tîrziu decît în cazul bãrbaþilor, iar în SUA provoacã mai multe decese în rîndul femeilor decît în cel al bãrbaþilor.

Cancerul Aceastã boalã afecteazã mai ales oamenii în vîrstã (aproximativ 2,4 milioane anual în þãrile dezvoltate). În 1996 au murit în urma acestei boli 6 346 000 de persoane în întreaga lume ºi, începînd cu anul 2000, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii estimeazã cã vor surveni 7 milioane de decese (4 milioane bãrbaþi ºi 3,2 milioane femei) anual. Deºi majoritatea acestor decese survin în þãrile subdezvoltate, ele reprezintã un procent destul de mic din numãrul total de decese din þãrile respective. Din nefericire, naþiunile dezvoltate exportã în þãrile lumii a treia multe dintre obiceiurile lor nesãnãtoase (fumatul ºi alimentaþia bazatã pe o cantitate ridicatã în grãsimi ºi scãzutã în fibre), asociate cu riscul de cancer. Cele mai frecvente tipuri de cancer sînt: 1. Cancerul pulmonar, rãspunzãtor în perioada postbelicã pentru 35%

38


dintre decesele bãrbaþilor cu vîrste cuprinse între 35 ºi 69 de ani ºi pentru aproximativ un sfert din toate decesele provocate de cancer în toatã lumea. În anul 1996, aceastã afecþiune cauzatã de fumat a omorît 989 000 de persoane. În SUA, la sfîrºitul anilor 1970, 30– 35% dintre decesele cauzate de cancer s-au datorat fumatului. În prezent, în Marea Britanie acest tip de cancer provoacã mai multe decese în rîndul femeilor decît cancerul de sîn, fiind rãspunzãtor pentru unul din 6,5 decese printre femei ºi unul din trei pentru bãrbaþi. 2. Cancerul gastric. Aceastã formã de cancer a ucis la nivel mondial 776 000 de persoane în 1996. 3. Cancerul intestinal (al colonului ºi al rectului): aproximativ 495 000 de morþi în 1996. 4. Cancerul hepatic: 386 000 de decese în 1996. 5. Cancerul de sîn: 376 000 de decese în 1996, reprezentînd aproximativ 15% dintre decesele survenite în rîndul femeilor. La bãrbaþi este o raritate. 6. Cancerul esofagian: 358 000 de decese în 1996. 7. Cancerul gurii ºi al gîtului: 324 000 de decese în 1996. 8. Cancerul colului uterin: 247 000 de decese în 1996. Cancerul de prostatã se aflã abia pe poziþia a douãsprezecea la nivel mondial, dar este cea de-a doua formã de cancer care duce la moarte în rîndul bãrbaþilor din Anglia ºi din Þara Galilor, provocînd 9 000 de decese în cursul anului 1994. Adesea este un tip de cancer cu dezvoltare lentã, ºi apare la bãrbaþii de vîrstã înaintatã, fiind frecvent neglijat ºi nediagnosticat. Existã un mare interes din partea cercetãtorilor pentru studierea cancerului, rezultatele obþinute de ei bucurîndu-se de multã popularitate. Oamenii învaþã treptat modul cum îºi controleazã ºi coordoneazã corpul sutele de milioane de celule, motivele care le determinã sã se dividã, felul în care sînt create în embrion ºi cum îmbãtrînesc ºi mor. Cu toate acestea, majoritatea deceselor provocate de cancer ar putea fi prevenite prin aplicarea cîtorva principii bine cunoscute. De exemplu, 20% dintre aceste decese ar putea fi prevenite prin renunþarea totalã la fumat, iar decesele provocate de cancerul hepatic ºi cel de col uterin ar fi reduse considerabil prin vaccinarea globalã împotriva virusului hepatitei B (principalul vinovat pentru cancerul hepatic) ºi introducerea pe scarã largã a testelor de frotiu citovaginal. De asemenea, pare destul de probabil ca alimentaþia (conþinutul de fibre, tipurile de alimente, modul de preparare a acestora) sã aibã o importanþã semnificativã în apariþia sau prevenirea cancerului gastrointestinal ºi, dacã acest lucru se face corect, frecvenþa acestor forme de cancer s-ar putea reduce prin schimbarea obiceiurilor alimentare.


39

3 Sinuciderea, eutanasia, omuciderea Biet om, ce eºti! O minge a erorii, Un vas fragil pe-o mare a terorii, Venit pe lume din dureri ºi sînge, În lacrimi te vei zbate cînd te-i stinge, Nesigurã þi-e calea, dar sigur vei muri, Tu nu însemni nimic, oricît de mare-ai fi! John Hall (1627–1656)

În acest capitol este vorba despre acele decese care n-au survenit din cauze „naturale“, fiind provocate de alte persoane. Deosebirea dintre acestea ºi cele prilejuite de rãzboaie, masacre ºi infecþii, descrise în capitolul 2, constã în aceea cã ele survin, de obicei, la un nivel mai redus ºi au un caracter mai personal. Tocmai acest lucru le face atît de fascinante. Secþiunea referitoare la omucidere abordeazã sacrificiile umane, avortul ºi pruncuciderea, precum ºi omorul cu ºi fãrã premeditare.

Sinuciderea Sinuciderea sau luarea propriei vieþi constituie o sursã permanentã de fascinaþie. Cine face aºa ceva, de ce ºi, mai ales, cum? În lumea animalã, acest fapt nu este întîlnit ºi chiar multora dintre noi ne vine greu sã îl acceptãm sau sã îl trecem cu vederea, deoarece pare sã încalce o lege a firii. La toate animalele se întîlneºte dorinþa instinctivã de a-ºi apãra viaþa, iar sinuciderea se împotriveºte acestei legi naturale. Ca atare, ea meritã analizatã într-o anumitã mãsurã. Interesul manifestat faþã de fenomenul suicidului nu este deloc recent. Încã din antichitate a fost studiat de medici, teologi, filozofi ºi juriºti, unii dintre ei admiþîndu-l ca pe un act raþional. Filozoful ºi poetul latin Seneca (4 î.Hr.–65 d.Hr.) argumenta astfel: „Dacã pot alege între o moarte prin

40


torturã ºi una simplã ºi uºoarã, de ce sã nu o prefer pe cea din urmã? Dupã cum aleg vasul cu care navighez ºi casa în care locuiesc, la fel îmi voi alege ºi moartea prin care voi pãrãsi viaþa“. În anul 1971 se estima cã se scriseserã deja aproximativ 5 000 de articole ºi cãrþi cu caracter ºtiinþific cu acest subiect. De asemenea, mulþi artiºti au încercat sã înfãþiºeze, sã ilustreze acest subiect. Atît Delacroix, cît ºi Millais au pictat-o pe Ofelia, care, în Hamlet, tragedia lui Shakespeare, se îneca în urma morþii tatãlui ei. Printre alþi pictori care au abordat acest subiect se numãrã Edvard Munch (Cuplul mort) ºi Toulouse-Lautrec (La Pendue). Scene de sinucidere apar, de asemenea, ºi în multe romane, unii autori fiind în mod deosebit interesaþi de acest act. Un pasaj zguduitor din romanul lui Thomas Hardy Jude Neºtiutul descrie felul în care bãiatul cel mare al lui Jude îºi omoarã fraþii mai mici ºi apoi se sinucide, lãsînd în urmã un bilet pe care scrie: Fãcut pentru cã sîntem prea mulþi. În piesele lui Ibsen se pot regãsi cel puþin ºapte sinucideri ºi paisprezece în cele ale lui Shakespeare. În fiecare an, în toatã lumea se sinucid peste 750 000 de oameni, dintre care 135 000 în Europa. Aceasta înseamnã aproximativ 2 000 de cazuri pe zi sau 80–100 pe orã. Dacã se presupune cã fiecare dintre aceºtia are cinci persoane apropiate (rude directe, prieteni), atunci, în fiecare an, 4 milioane de oameni suferã consecinþele emoþionale ale unui asemenea act. Încercãrile nereuºite de sinucidere sînt de cel puþin 10–15 ori mai numeroase decît cele reuºite, ceea ce înseamnã cã în întreaga lume au loc în fiecare an între 10 ºi 20 de milioane de încercãri de sinucidere, reuºite sau nu.

Cum se sinucid oamenii? Metoda de sinucidere depinde, fireºte, de locul unde are loc ºi de ceea ce are persoana respectivã la îndemînã. Acolo unde existã multe arme de foc în cadrul comunitãþii (în Statele Unite), gaz de huilã în majoritatea caselor (în Marea Britanie pînã în anii 1970), sedative în baie (majoritatea þãrilor occidentale) sau pesticide pe rafturile celor mai multe case din Sri Lanka ºi China, aceste metode sînt simplu de folosit. Unele dintre ele, cum ar fi aruncarea de la înãlþime sau tãierea venelor, nu sînt foarte sigure, în timp ce altele sînt aproape ridicole. De exemplu, poetul ºi autorul de operete englez W.S. Gilbert (1836–1911) observa cã „Autodecapitarea nu este doar un lucru extrem de dificil, ci ºi unul foarte periculos“. Bãutura are darul de a insufla oamenilor curaj ºi, de aceea, aproape jumãtate dintre sinucigaºi sunt depistaþi cu alcool în sînge. Sinucigaºii cãrora le pasã de cei din jur comit actul în afara casei, într-un loc impersonal, cum ar fi un tren sau o camerã de hotel, cruþîndu-i pe cei dragi de trauma ce o implicã gãsirea corpului. Unul dintre cele mai grave efecte

Sinuciderea, eutanasia, omuciderea

41

resimþite de cei apropiaþi este sentimentul de responsabilitate sau acela cã nu au reuºit sã împiedice actul respectiv. Sinuciderea prin împuºcare sau spînzurare este mai frecvent întîlnitã în rîndul bãrbaþilor. În Europa modernã, spînzurarea a fost o metodã destul de obiºnuitã, pe cînd în Roma Anticã metoda era tabu. Femeile sînt mai predispuse sinuciderii prin otrãvire sau înec, apelînd la metoda prin împuºcare doar foarte rar. Un poem scris de Emily Dickinson (1830– 1886) descrie un sinucigaº care Privi în sus, sã regãseascã Cerul, Privi-napoi sã se admire, Atinse, absent trãgaciul ªi se-abãtu din viaþã. Pe data de 4 ianuarie 1704, George Edwards, un om bogat din Essex, a aranjat trei arme care sã tragã simultan asupra lui, declanºîndu-le în momentul în care soþia sa a ajuns acasã. Acesta începuse sã punã de mai mult timp sub semnul întrebãrii credinþa creºtinã, întrebîndu-se, de exemplu, cum era posibil ca, dacã toþi oamenii erau descendenþii lui Adam, unii dintre ei sã fie negri. Aceste gînduri l-au îndepãrtat de vecini ºi de soþie, care refuza sã mai doarmã cu el. Bineînþeles, nu toate armele folosite sînt de foc: în anul 1622, contele de Berkshire ºi-a folosit arbaleta pentru a se sinucide. Medicamentele ºi otrãvurile sînt mai folosite în actele de suicid comise de femei, avîndu-se în vedere numãrul mare de antidepresive ºi sedative de astãzi. În Sri Lanka se înregistreazã anual peste o mie de decese în urma otrãvirii cu pesticide, trei sferturi dintre acestea fiind sinucideri. Substanþele folosite sînt erbicide (de exemplu Paraquat) sau compuºi organofosforici precum parationul. Metoda este, de asemenea, preferatã ºi de femeile din China. Sinuciderea prin gazare (sinucigaºul îºi introduce capul într-un cuptor) era cea mai utilizatã metodã în Marea Britanie în anii ’60, dar a dispãrut aproape complet dupã ce conþinutul de monoxid de carbon din gazul pentru uz casnic a fost redus. Totuºi, acest lucru nu a avut un impact major asupra numãrului total de sinucideri ºi, în ciuda catalizatorilor auto, gazul de eºapament conþine în continuare suficient monoxid de carbon pentru a fi mortal. În 1995, în Australia, 509 cazuri de sinucidere din cele 2 367, în majoritate implicînd bãrbaþi tineri ºi adulþi, au fost înfãptuite cu gaze de eºapament, astfel încît aceastã metodã a ajuns sã fie pe locul doi în topul „popularitãþii“, dupã spînzurare, dar înaintea armelor de foc. Monoxidul de carbon se combinã în sînge cu hemoglobina, împiedicînd-o sã mai transporte oxigenul, astfel încît persoana care inhaleazã acest gaz moare în scurtã vreme. Monoxidul de carbon pãstreazã culoarea roºie a

42


hemoglobinei, iar cadavrul are o nuanþã roz, sãnãtoasã, cu toate cã decesul a fost provocat de o insuficienþã de oxigen. Scriitoarea Virginia Woolf s-a sinucis prin înecare într-un rîu din apropierea casei sale din Rodmell, din provincia englezã Sussex. De cele mai multe ori este destul de greu de stabilit dacã moartea survenitã prin înec este accidentalã sau doar rezultatul unei încercãri de sinucidere (vezi capitolul 15). Unii oameni se sinucid sãrind de la mari înãlþimi sau aruncîndu-se în faþa unui tren ori a unei maºini. Unele locuri au ajuns sã fie preferate de cei ce se aruncã de la înãlþime, cum ar fi stîncile de calcar de 150 de metri de la Beachy Head, Sussex, din Anglia, sau Podul Golden Gate din San Francisco, dar, în general, orice clãdire înaltã reprezintã un punct de atracþie. În anul 1600, un negustor bogat ºi puritan, pe nume William Doddington, s-a aruncat de pe clopotniþa bisericii St. Sepulchre din Londra. A lãsat un bilet de adio în care îl acuza pe un negustor rival de ruina sa financiarã. O altã posibilitate ar fi un „accident“ rutier, de exemplu intrarea cu maºina într-un copac sau un zid; avantajul acestei metode constã în faptul cã nici nu pare o sinucidere. Pe de altã parte, însã, un asasin poate sã însceneze o „sinucidere falsã“, dar trebuie sã fie foarte atent. Un bãrbat ºi-a omorît soþia prin strangulare, a urcat-o în maºinã ºi a împins-o într-o prãpastie de pe marginea unui drum de munte. Iniþial, s-a crezut cã este vorba despre o sinucidere dar, spre nenorocul lui, bãrbatul uitase sã porneascã motorul maºinii. Tãierea venelor, de obicei de la încheietura mîinii sau a celei jugulare, este adesea sortitã eºecului, deoarece hemoragia se opreºte dacã rana nu este suficient de adîncã. Persoanele care îºi taie venele de la mînã încep cu tãieturi superficiale, de încercare, înainte de a se tãia mai adînc. Înjunghierea sau cãderea într-o sabie sînt metode mult mai sigure. Pentru o încercare sigurã se pot folosi mai multe metode simultan. Un exemplu extrem ar fi sã te împuºti în cap, în timp ce zbori cu maºina de pe o stîncã (cu gazul de eºapament orientat în interiorul maºinii), dupã ce ai luat o supradozã de somnifere. Mai existã ºi sinuciderea de tip impulsiv, precum ºi cea nonºalantã. Poetul ºi traducãtorul Thomas Creech (1659– 1701), în timp ce lucra la o traducere din Lucreþiu, a scris pe marginea foii: „Nota bene: Sã-mi aduc aminte sã mã spînzur dupã ce termin“. Expresia felo de se, folositã pe vremuri pentru a desemna suicidul, înseamnã comiterea unei crime faþã de tine însuþi, cu alte cuvinte – luarea propriei vieþi. Se poate argumenta ºi cã nu toate actele de întrerupere a propriei vieþi reprezintã o sinucidere. Martirii care au preferat sã moarã decît sã se dezicã de credinþa lor sînt sinucigaºi în adevãratul sens al cuvîntului? Dar soldaþii care se aruncã în luptã cu conºtiinþa morþii sigure, ori chiar cei care-ºi riscã vieþile practicînd unele sporturi periculoase? Putem include în aceastã categorie toate genurile de comportament riscant, autodistructiv? Unii psihologi admit un tip suplimentar de sinucidere,


43

cunoscut sub denumirea de comportament suicidar cronic. Aceia care abuzeazã cronic de droguri, alcool, mîncare ºi fumat, avînd clar conºtiinþa faptului cã aceste acþiuni îi pot ucide, se autodistrug oarecum deliberat. Arabia Sauditã înregistreazã un numãr incredibil de mare de victime ale accidentelor rutiere, fapt care a determinat autoritãþile religioase din aceastã þarã sã-i avertizeze pe tineri, în iulie 1997, cã pot ajunge în iad dacã mor fiindcã ºofeazã neatent. O astfel de moarte ar fi consideratã sinucidere, fapt ce reprezintã o gravã ofensã.

Sinuciderea în diferite þãri Statisticile sînt interesante, dar comparaþiile trebuie fãcute cu atenþie, þinîndu-se cont de modurile diferite de certificare a cauzelor de deces ca sinucideri ºi de diferenþele în gradul de acceptare ºi înregistrare a unui deces drept sinucidere. Prin urmare, rata sinuciderilor în istorie este, ºi din aceste motive, greu de studiat. În prezent, cea mai ridicatã ratã a sinucigaºilor din Europa se înregistreazã în Groenlanda: 127 din 100 000 de persoane în fiecare an. Ungaria, Finlanda ºi Danemarca au, de asemenea, rate ridicate (pînã la 60 din 100 000 anual); Marea Britanie, Suedia ºi Norvegia au rate moderate, în timp ce Italia, Spania ºi Portugalia înregistreazã cele mai puþine cazuri. În secolul XVIII, mulþi europeni considerau cã englezii aveau o atitudine destul de indiferentã în legãturã cu suicidul, netratîndu-l ca pe o crimã; exista mai degrabã tendinþa de a recurge la aceastã soluþie, deoarece, dupã cum argumenta filozoful ºi istoricul francez Montesquieu (1689–1755), Anglia avea o climã care îi predispunea pe locuitorii ei la melancolie ºi tristeþe, iar aceºtia sufereau de o incapacitate a corpului de a filtra cum trebuie fluidele nervoase. De fapt, rata sinuciderii era comparabilã în Anglia cu cea din oricare altã þarã. Rata cea mai scãzutã pare sã se înregistreze mai ales în þãrile romano-catolice. Cele mai multe sinucideri ale femeilor au loc în China ºi aproape jumãtate din totalul sinuciderilor bãrbaþilor se produce în Africa sub-saharianã. Între 1973 ºi 1983 s-a înregistrat o creºtere a numãrului de sinucideri în toate þãrile europene (mai ales în Irlanda, Irlanda de Nord, Norvegia ºi Belgia), în special în rîndurile tinerilor sub douãzeci de ani. În Marea Britanie, rata sinucigaºilor cu vîrste cuprinse între 15 ºi 24 de ani a crescut cu 80 de procente între 1980 ºi 1992, iar la aceastã vîrstã patru sinucideri din cinci sînt comise de bãrbaþi. Motivele pentru care se întîmplã aceste lucruri nu sînt tocmai clare.

Cine se sinucide? Influenþa vîrstei. În prezent, copiii sub cincisprezece ani se sinucid foarte rar, dar în Anglia secolelor XVI–XVII sinuciderea infantilã nu era

44


ceva atît de neobiºnuit. În acele vremuri, copiii cu vîrste cuprinse între 10 ºi 14 ani erau obligaþi sã munceascã sau erau trimiºi ucenici, fiind adesea bãtuþi ºi terorizaþi de cãtre adulþi atît acasã, cît ºi la muncã. În prezent, cele mai ridicate valori se înregistreazã în categoria de vîrstã 15-24 de ani. În SUA, cea mai frecventã cauzã a deceselor la aceastã vîrstã o constituie accidentele, în special cele rutiere, urmatã de omucidere ºi apoi de sinucidere. În 1986 se înregistra pentru aceastã grupã de vîrstã o medie de 14 sinucideri pe zi ºi, din anumite motive, cele mai multe cazuri surveneau în Alaska, iar cele mai puþine în New Jersey. Rata sinuciderilor este ridicatã ºi în grupa de vîrstã a celor care au trecut de cincizeci de ani. În 1980, în Statele Unite, aceastã grupã de vîrstã reprezenta 26% din totalul populaþiei, dar era rãspunzãtoare pentru 39% dintre cazurile de sinucidere. Rata sinuciderilor creºte în cazul celor peste 65 de ani ºi este chiar mai ridicatã la cei trecuþi de 80 de ani. Motivele evidente ale sinuciderii bãtrînilor sînt inactivitatea profesionalã, moartea partenerului de viaþã, boala, depresia nervoasã ºi sãrãcia. Influenþa sexului. În þãrile occidentale, rata sinuciderilor este de douã pînã la de trei ori mai ridicatã în rîndul bãrbaþilor decît în cel al femeilor, dar pe mãsura reducerii diferenþelor dintre sexe se reduce ºi inegalitatea dintre valorile cazurilor de suicid. Este interesant de remarcat cã în Japonia se înregistreazã un numãr aproape egal de sinucideri la bãrbaþi ºi femei, fiind una dintre cele mai frecvente cauze de deces ale tinerelor japoneze. În China, sinuciderea este mai frecventã la femei decît la bãrbaþi, fiind responsabilã de unul din patru decese în rîndurile femeilor, cele mai multe cazuri producîndu-se prin ingurgitare de pesticide. Din numãrul total de sinucideri comise de femei, la nivel mondial, 56% au loc în China. Motivele nu sînt cunoscute. Influenþa stãrii civile. Sinuciderea este un gest mai rar întîlnit în cazul celor cãsãtoriþi, mai ales cînd cuplurile au ºi copii. În SUA, raportul este dublu în favoarea bãrbaþilor singuri. Se presupune cã este mai puþin probabil ca un individ sã comitã acest act atunci cînd are cu cine împãrþi problemele ºi responsabilitatea celor ce depind de el (soþ/soþie, copii). În schimb, persoanele necãsãtorite sînt mai predispuse la izolare ºi singurãtate, ºi ca urmare – mai susceptibile la ideea de sinucidere. Influenþa profesiei. Medicii, stomatologii, veterinarii ºi farmaciºtii înregistreazã rate peste valoarea normalã deoarece au acces mai uºor la medicamente ºi ºtiu cum sã procedeze (otrãvirea este cel mai obiºnuit mod de sinucidere printre cei cu aceste profesii). Dintre medici, valorile cele mai ridicate se înregistreazã în rîndurile anatomopatologilor ºi ale psihiatrilor; acest lucru se poate argumenta ºi prin faptul cã cei care au personalitãþi anormale sînt mai atraºi de aceste specialitãþi. Valori ridicate se înregistreazã ºi în rîndul marinarilor. Sã se explice aceasta prin izolarea faþã de cei dragi ºi de societate sau prin faptul cã cei predispuºi la sinucidere se aflã pe mare? Valori crescute se întîlnesc ºi în rîndul fermierilor, al


45

silvicultorilor ºi al altor indivizi ce îºi desfãºoarã activitatea în zone rurale izolate, ceea ce duce la presupunerea cã izolarea reprezintã ºi ea un factor important. Fermierii folosesc de obicei arme de foc. Sinuciderile în rîndul studenþilor sînt ºi ele destul de frecvente din cauza presiunii exercitate asupra tinerilor de examene ºi de aºteptãrile familiei. Aceasta este a treia cauzã de deces printre studenþii din Statele Unite în ordinea numãrului de victime. Influenþa stãrii psihice. Unii cercetãtori sînt de pãrere cã cei care se sinucid nu s-ar afla în posesia tuturor facultãþilor mintale. Peste o treime din cazurile de suicid au antecedente de afecþiuni psihice. Cu siguranþã, cele mai frecvente cazuri se înregistreazã printre suferinzii de depresie psihicã (din nefericire, multe antidepresive pot fi folosite în scopul sinuciderii) ºi de schizofrenie. În prezent, din ce în ce mai puþini schizofrenici sînt trataþi în spitale, iar mulþi dintre ei nu îºi iau regulat medicamentele; se poate argumenta ºi cã un contact direct cu societatea „normalã“ creºte posibilitatea de a comite acest act. Influenþa stresului îndelungat. Imigranþii ºomeri, refugiaþii, deþinuþii – toþi aceºtia ducînd o viaþã stresantã, adesea cu multe dezamãgiri, cu momente ce le afecteazã major activitatea normalã – se prãbuºesc din cauza depresiei ºi a disperãrii. Efectul dependenþei. Pentru alcoolici ºi dependenþii de droguri, viaþa depinde de furnizarea unor substanþe scumpe ºi, în cea mai mare parte a timpului, aceºtia trãiesc ceea ce s-ar putea numi stãri alterate ale conºtienþei. Atitudinea lor faþã de moarte nu este una normalã. Existã, totuºi, o serie de pãreri comune eronate în privinþa sinuciderii. Printre cele mai frecvente ºi mai periculoase se numãrã: – Cei care vorbesc despre acest lucru nu au de gînd sã-l facã: greºit. – Cei care nu reuºesc de prima datã vor încerca pînã vor reuºi: greºit, 89-90% dintre ei nu mai repetã experienþa, fiind ulterior bucuroºi cã au dat greº. – Sinuciderea are loc fãrã nici un avertisment: greºit. În cele mai multe cazuri existã semne de avertizare, directe sau indirecte. – Sinucigaºii sînt nebuni: greºit. Majoritatea nu ar fi calificaþi drept nebuni dupã standardele obiºnuite. – Sinuciderea este prevenitã prin circumstanþe sociale potrivite: greºit.

De ce o fac? Uneori, rãspunsul la aceastã întrebare trebuie dat apelînd la imaginaþie. Un necunoscut care s-a înecat în 1719, în Anglia, scrisese pe o tãbliþã care i-a fost gãsitã în buzunar: „Mai bine mort decît expus pericolului de a muri.“

46


Dacã nu îi punem la socotealã pe bolnavii psihici, în general existã o motivaþie, deºi altora li s-ar pãrea mult prea banalã pentru a justifica un act atît de irevocabil. De exemplu, scriitorul ºi autorul de epistole Horace Walpole (1717–1797) îi scria unui prieten cã John Crowley, o personalitate care moºtenise 400 000 £ în urmã cu un an, se împuºcase nu cu mult timp în urmã, în timpul unei crize severe de gutã. Durerea provocatã de aceastã afecþiune, înainte ca oamenii sã înveþe cum poate fi tratatã, devenea insuportabilã. Povestea unui suferind care stãtea întins în pat spune cã, omul, observînd un pãianjen atîrnat de tavan, se ruga sã nu cadã pe degetul sãu umflat de la picior, care-l durea îngrozitor. În unele societãþi din secolele trecute, vãduvele, servitorii sau sclavii se sinucideau ori le permiteau altora sã-i ucidã dupã ce stãpînul casei murea. Un exemplu din India britanicã era ritualul numit sati, prin care vãduva se lãsa arsã pe rugul funerar al soþului decedat. Termenul „sati“ provine dintr-un cuvînt sanscrit ce se traduce prin soþie credincioasã. Ritualul sati a fost interzis prin lege din 1892, fiind însã continuat. Cu ocazia excavãrii oraºului antic Ur, de pe malul fluviului Eufrat, a fost descoperit un mormînt regal în care se aflau corpurile a 62 de persoane aºezate lîngã stãpînul dispãrut. Printre acestea se aflau femei (probabil soþii ºi alte femei de la curte) ºi bãrbaþi (posibil soldaþi ºi preoþi), omorîþi printr-un ritual ºi îngropaþi în acelaºi timp, acum aproape 5 000 de ani. Cîteodatã, în perioade grele, cum ar fi cele de foamete, comunitatea aºtepta din partea bãtrînilor ºi a bolnavilor sã se sacrifice în folosul celorlalþi. Aceastã practicã a fost folositã de japonezi ºi inuiþi. Bãtrînii ieºeau afarã în ger, iar la scurt timp dupã aceea mureau de hipotermie. Sinuciderea prin înfometare este o metodã mai lentã ºi mult mai neplãcutã. Autosacrificiul se practica ºi în alte cazuri. În ultima expediþie a lui Scott în Antarctica, cãpitanul Oates s-a îmbolnãvit ºi s-a temut cã nu va face altceva decît sã-i þinã din drum pe ceilalþi. Pe data de 17 martie 1912, cînd exploratorii se adãposteau în timpul unei furtuni de zãpadã, el a rostit cuvintele care aveau sã devinã celebre: „Ies pînã afarã; s-ar putea sã stau mai mult“. Conºtient cã se îndreaptã spre o moarte sigurã, a ieºit în plin viscol ºi nu a mai fost gãsit niciodatã. Privind retrospectiv, probabil cã toþi membrii expediþiei erau predestinaþi sã moarã din cauza deficienþei de vitaminã C (scorbut) ca urmare a faptului cã nu luaserã cu ei alimentele potrivite ºi nu-ºi mîncaserã cîinii, aºa cum fãcuse Amundsen, un om cu pregãtire medicalã. În momentul morþii lui Oates, Amundsen atinsese deja Polul Sud, la 14 decembrie 1911. Sinuciderea, ca alegere personalã în cazul unei boli incurabile, al unor dureri insuportabile sau pur ºi simplu al bãtrîneþii ºi al singurãtãþii, este discutatã în capitolul referitor la eutanasie. Dacã eºti bãtrîn ºi bolnav ºi vrei sã-þi pui capãt zilelor, e preferabil sã te asiguri cã nu va da nimeni de tine înainte de a muri. Nu este suficient sã spui cã vrei sã faci acest


47

lucru. În mai 1997, o directoare de ºcoalã, pensionarã, din oraºul englez Birmingham, în vîrstã de 81 de ani ºi cu o sãnãtate din ce în ce mai ºubredã, a hotãrît sã-ºi punã capãt zilelor. A luat o supradozã de somnifere ºi ºi-a pus o pungã pe cap. Întotdeauna spusese cã se va sinucide dacã nu va mai fi sãnãtoasã, ºi ºi-a pus un bilet de gît în care ameninþa cã va da în judecatã pe oricine va încerca sã o readucã la viaþã. Ceea ce nu l-a împiedicat pe un medic de ambulanþã sã se chinuie (în zadar) sã-i salveze viaþa. Deºi se poate afirma cã majoritatea celor care se sinucid suferã de afecþiuni psihice, nebunia este rãspunzãtoare pentru un numãr relativ mic de sinucideri. Totuºi, circa 10 procente dintre cei afectaþi sever de boli psihice se sinucid. Sãrãcia ºi ruina financiarã, realã sau previzibilã, sînt motive deosebit de puternice pentru ca o persoanã sã se sinucidã, ºi nu numai în cazul jucãtorilor împãtimiþi sau al celor care ºi-au pierdut averile. Mulþi oameni obiºnuiþi, distruºi de lipsa de speranþã provocatã de sãrãcie ºi multiple privaþiuni, au hotãrît sã-ºi punã capãt zilelor. De exemplu, rata sinuciderilor a crescut mult în Anglia anilor 1574, 1587 ºi 1597–1600, ani marcaþi de recolte slabe ºi de salarii mici. De asemenea, cînd Balonul de Sãpun al Mãrii Sudului, o celebrã perioadã de speculaþii financiare, s-a „spart“, în 1720, s-a instalat o stare de panicã ºi de disperare. Acþiunile Companiei Mãrii Sudului urcaserã de la 110 £ la 1 000 £, scãzînd apoi brusc. Mulþi oameni au fost ruinaþi. În anul urmãtor, potrivit rapoartelor oficiale, numãrul de sinucideri s-a dublat în Londra, de la 27 la 52 de cazuri. În 1731, o doamnã din înalta societate a oraºului Bath, Fanny Braddock, s-a sinucis. A fãcut un laþ, s-a urcat pe un scaun ºi s-a spînzurat de uºã. Laþul fusese realizat din douã cingãtori, una de argint ºi una de aur, dupã ce o cingãtoare roºie se rupsese la prima încercare. Era moºtenitoarea unei averi de 12 000 £ pe care a pierdut-o însã la jocuri. Mulþi s-au sinucis din cauza umilinþei, de exemplu în urma unui rãzboi pierdut sau în urma unui viol. Cu mult timp în urmã, un general chinez ce fusese înfrînt în luptã a primit din partea împãratului o eºarfã de mãtase cu care sã se spînzure. Celebrul general cartaginez Hannibal, la sfîrºitul unei cariere extraordinare, a preferat sã înghitã otravã decît sã se predea armatei romane inamice. Lucreþia, tînãra ºi inocenta femeie romanã, s-a înjunghiat dupã ce fusese violatã de Sextus Tarquinius. Multe alte femei, asemenea Lucreþiei, s-au sinucis atunci cînd castitatea le-a fost furatã sau ameninþatã, preferînd moartea unei vieþi trãite în ruºine ºi dezonoare. Sinuciderea lui Simon Bourne, din 1654, a fost provocatã de ruºinea pedepsei publice pe care urma sã o îndure, preferînd sã se otrãveascã în Castelul Worchester din Anglia, decît sã fie tãiat în bucãþi în public. Metoda japonezã de harakiri, formã ritualã de sinucidere, a apãrut

48


acum mai bine de un mileniu ca o formã onorabilã de a muri pentru evitarea capturãrii de cãtre inamic. Acest tip de sinucidere i se poate impune, de asemenea, unui nobil care a sãvîrºit o fãrãdelege, sau asumat voluntar, ca formã de protest împotriva cuiva sau a ceva. Ceremonia era standard, presupunînd folosirea unui anume tip de pumnal ºi prezenþa unui asistent. Dupã înjunghierea pãrþii stîngi a abdomenului, pumnalul era tras spre dreapta ºi scos, iar apoi se fãcea o împunsãturã la nivelul diafragmei, continuatã prin tãiere în sus. Ceremonia se încheia prin tãierea gîtului. Acesta era întregul ritual. Evident, se producea o hemoragie abundentã ºi totul era foarte dureros, fiind nevoie de mult curaj pentru a face acest gest. Într-o zi a anului 1663, un anume George Gibbs, hotãrînd cã lucrurile merseserã prea departe ºi blestemîndu-l pe Satana, s-a dat jos din pat, ºi-a spintecat abdomenul, ºi-a scos intestinele ºi, zãcînd într-o baltã de sînge, a murit opt ore mai tîrziu. Deºi harakiri a fost interzis de legea englezã în anul 1868, acest ritual a continuat sã fie practicat. O altã variantã de sinucidere „oficialã“ a japonezilor a fost pusã în aplicare de cãtre piloþii kamikaze din cel de-al doilea rãzboi mondial, care au bombardat vasele de rãzboi americane de la Pearl Harbor, perfect conºtienþi cã vor muri. Minisubmarinele japoneze cu o singurã persoanã la bord erau manevrate tot de cãtre sinucigaºi. Într-o scrisoare adresatã familiei, un pilot kamikaze scria: „Felicitaþi-mã. Mi s-a acordat o ocazie deosebitã de a muri. Aceasta este ultima mea zi de viaþã. Destinul patriei noastre atîrnã de rezultatul bãtãliei decisive purtate în mãrile sudului, unde voi cãdea precum un mugure dintr-un cireº strãlucitor“. Sinuciderea romanticã a fost foarte apreciatã în literaturã. Exemplul clasic ºi cel mai cunoscut este cel din piesa lui Shakespeare, Romeo ºi Julieta; tot el a imaginat ºi povestea lui Antoniu ºi Cleopatra. Mai meritã amintit ºi cazul tînãrului Werther, eroul sentimental al romanului lui Goethe (1749–1822), a cãrui dragoste neîmpãrtãºitã pentru Lotte l-a împins la sinucidere. Legendele ºi istoria ne pun la îndemînã ºi alte exemple. Didona a fost fiica legendarã a regelui Tirului, sora lui Pygmalion ºi fondatoarea Cartaginei, în anul 853 î.Hr. Ea s-a înjunghiat în public pentru a nu se cãsãtori cu regele Libiei. Povestea potrivit cãreia s-a sinucis dupã ce a fost pãrãsitã de iubitul ei Eneas, eroul troian, este o invenþie. Morþile tragice ale celor doi amanþi, Piram ºi Tisbe, sînt descrise de Ovidiu, poetul iubirii. În realitate, deºi constituie un subiect fascinant pentru scriitori ºi dramaturgi, al cãror public adorã poveºtile sfîºietoare ale tinerilor ºi ale fecioarelor pãrãsite care-ºi iau viaþa, sinuciderea din dragoste este o raritate. Au existat însã unele cupluri care, întîlnind obstacole de netrecut în calea unirii lor, au preferat sã moarã decît sã fie despãrþite. Sinuciderile în cuplu sînt cel mai des întîlnite în rîndul bãtrînilor. În Marea Britanie, 62 de cupluri s-au sinucis împreunã într-o perioadã de


49

cinci ani, pînã în anul 1993. Acest act este rar, cei 124 de sinucigaºi reprezentînd mai puþin de un procent din numãrul total de astfel de decese. Vîrsta medie a cuplurilor era de 56 de ani, majoritatea folosindu-se de gazele de eºapament ale automobilelor, iar unii dintre ei de medicamente, barbiturice sau analgezice. Dupã cum era de aºteptat, majoritatea aveau relaþii stabile. Au existat printre aceºtia ºi patru cupluri bãrbat-bãrbat ºi douã cupluri femeie-femeie, dar aproape toate erau cãsãtorite. Numai patru perechi au fost catalogate ca „amanþi“. Aceºti sinucigaºi au o tendinþã mai accentuatã de a lãsa bilete în care, probabil, îºi explicã gestul, 52 dintre cele 62 de perechi fãcînd acest lucru. Un alt tip de sinucidere romanticã îl constituie cel al poetului englez Thomas Chatterton (1752–1770) care, trãind în condiþii mizere, s-a otrãvit cu arsenic, nu din dragoste, ci din dorinþa de recunoaºtere ºi de faimã. Chatterton a devenit astfel prototipul sinucigaºului tînãr ºi genial. Keats a scris în memoria lui poezia romanticã „Endymion“ (1818), el fiind elogiat ºi de Coleridge ºi Wordsworth. Sinuciderea ºi ameninþarea cu sinuciderea au fost folosite ºi drept armã. Pacifistul Gandhi, în lupta sa împotriva dominaþiei britanice din India, a intrat în paisprezece greve ale foamei, dintre care cea mai lungã a fost de 21 de zile, ameninþînd astfel cu propria moarte. Gandhi a avut într-o oarecare mãsurã succes. Sufragetele din Anglia, de la începutul secolului XX, refuzau hrana din închisoare din acelaºi motiv, fiind hrãnite forþat. La sfîrºitul anilor ’80, republicanii irlandezi din închisoarea Maze, din Belfast, au folosit aceeaºi metodã pentru a lupta împotriva nedreptãþilor politice. Ei au murit dupã 45 pînã la 61 de zile, fiind apoi consideraþi martiri. ªi morþile altor martiri pot fi considerate drept forme de sinucidere. Moartea lui Iisus Hristos a fost cu adevãrat o sinucidere ºi, totodatã, o „armã“ eficientã pentru rãspîndirea creºtinismului. Poetul englez John Donne (1572–1631) a scris o lucrare numitã Biathanatos, în care susþinea cã Iisus s-a sinucis. În 1963, mai mulþi cãlugãri sud-vietnamezi s-au sinucis stropindu-se cu petrol ºi dîndu-ºi foc. Unele secte budiste acceptã sinuciderea în împrejurãri speciale, aceasta constituind o metodã dramaticã de protest împotriva victimizãrii budiºtilor de cãtre catolici. În China anticã, sinuciderea era un act provocat de dorinþa de rãzbunare, prin care sinucigaºul spera ca spiritul sãu sã-l bîntuie ºi sã-l pedepseascã pe cel care-l împinsese la aceastã faptã. Oamenii se sinucid ºi urmînd un model, un exemplu. Sinuciderea unei celebritãþi este însoþitã, de obicei, de o creºtere a ratei sinuciderilor. În luna de dupã moartea lui Marilyn Monroe, în 1962, în Los Angeles s-a înregistrat o creºtere cu 40% a numãrului de sinucideri. Modelul poate fi uneori doar un personaj dintr-un serial, dar sinucigaºul se identificã foarte bine cu acel personaj, pe care-l imitã. Într-un serial de televiziune german, un student în vîrstã de 19 ani s-a sinucis aruncîndu-se în faþa trenului, iar

50


în urmãtoarele cinci sãptãmîni au avut loc de trei ori mai multe sinucideri decît de obicei în grupa de vîrstã 15–29 de ani. Metroul vienez a devenit în 1978 un loc predilect de sinucideri, iar numãrul victimelor a crescut dupã ce primele cazuri au fost descrise în presa localã. Dupã ce s-a luat decizia de a nu mai fi relatate aceste cazuri, rata sinuciderilor a scãzut. O autoritate în domeniul sinuciderii, Emile Durkheim (1858–1917) povesteºte despre cei 15 pacienþi care s-au spînzurat de acelaºi cîrlig de pe un culoar întunecat al unui spital. Dupã ce a fost scos cîrligul, oamenii nu s-au mai sinucis. Cel mai impresionant caz de sinucidere care urmeazã un model, în ceea ce priveºte numãrul victimelor, a fost cel în care mai multe persoane s-au aruncat în gura vulcanului de pe insula japonezã Oshima, în 1933. Prima victimã se numea Kiyoko Matsumoto, o tînãrã de numai 19 ani, în cursul anului urmîndu-i exemplul alþi 143 de sinucigaºi. Dupã doi ani, cînd numãrul total al victimelor ajunsese la 1208, în jurul vulcanului s-a construit un zid, iar cumpãrarea unui bilet dus spre insulã a fost interzisã. Sinuciderile în masã sînt, parþial, sinucideri ce se produc ca urmare a unui exemplu. În luna noiembrie a anului 1978 s-au sinucis, bînd un suc de fructe cu cianurã, nu mai puþin de 163 de femei, 138 de bãrbaþi ºi 82 de copii. Aceºtia erau adepþi ai fanaticului reverend Jim Jones, organizatorul sinuciderii în masã, care imediat dupã aceea ºi-a împuºcat familia ºi pe el însuºi. Un exemplu istoric de sinucidere în masã este cel al asediaþilor din Masada, descris în caseta urmãtoare. Cel mai îngrozitor caz de sinucidere în masã din America a ajuns pe primele pagini ale ziarelor pe 26 aprilie 1997 cînd, în casa de la Rancha Santa Fe din vecinãtatea oraºului californian San Diego, au fost descoperite nu mai puþin de 39 de cadavre. Decedaþii aveau vîrste cuprinse între 20 ºi 72 de ani, erau bãrbaþi ºi femei în numãr aproximativ egal ºi aparþineau unei secte conduse de Marshall H. Appelwhite, fost profesor de muzicã, atunci în vîrstã de 65 de ani. Ei erau ferm convinºi cã planeta urma sã fie „reciclatã“ ºi cã trebuiau sã o pãrãseascã pentru a se întîlni cu un OZN despre care se spunea cã se deplaseazã în urma cometei Hale-Bopp. Singura lor ºansã de supravieþuire era sã-ºi lase corpurile fizice în urmã pentru a putea intra într-o lume inalterabilã ºi incoruptibilã de pe o altã planetã. Urmau sã reînvie pe cealaltã planetã, dupã trei-patru zile. Toþi au murit de bunãvoie, în urma unei hotãrîri colective. ªi-au fãcut bagajele ºi, cu bani ºi paºapoarte pentru cãlãtorie, au consumat o dozã letalã de pentobarbital amestecat cu pudding ºi sos de mere, au bãut votcã ºi s-au întins pe jos ca sã moarã, cu pungi de plastic trase peste cap. Appelwhite nu fãcea parte dintre acei lideri spirituali care cautã sã obþinã favoruri sexuale din partea adeptelor lui; dimpotrivã, el nu numai cã a impus celibatul, dar s-a ºi castrat. În schimb, le-a pretins bani, proprietãþi, ascultare ºi venerare. Secta avea ºi o paginã de web (www.heavensgate.com) ce prevestise soarta


51

Masada, fortãreaþa aproape imposibil de cucerit Masada (în ebraicã = „fortãreaþã de piatrã“) este o cetate situatã pe un platou montan izolat de pe coasta vesticã a Mãrii Moarte. A fost locuitã în ultimii 3 000 de ani, iar în secolul II î.Hr., pe vîrful sãu plat s-a construit un castel care se înãlþa la 470 de metri deasupra Mãrii Moarte. În anul 73 d.Hr., aceastã fortãreaþã a reprezentat ultimul bastion al zeloþilor ºi esenienilor evrei în lupta lor împotriva Romei. Castelul fusese mãrit de Irod, regele iudeilor, în anii 30–36 d.Hr., pentru a deveni cea mai mare cetate din þarã. Motivul acestor modificãri era ameninþarea permanentã a Romei. Cleopatra, regina Egiptului, insistase pe lîngã generalul roman Marc Antoniu pentru detronarea lui Irod, iar în anul 72 d.Hr. (cînd Irod murise deja), Legiunea a Zecea, împreunã cu alte trupe suplimentare au început asediul Masadei. Garnizoana de apãrare a fortãreþei avea suficiente alimente, astfel încît, în loc sã-i înfometeze, romanii au construit o rampã din piatrã, lemn ºi nisip pe o laturã a cetãþii, pe aceastã rampã au ridicat un turn ºi de acolo au atacat necontenit bastionul. În acelaºi timp, au început sã loveascã zidurile cetãþii cu un berbece. Dupã aproape doi ani de asediu, cei din fortãreaþã ºi-au dat seama cã nu mai au nici o speranþã ºi au hotãrît cã este mai bine sã se sinucidã decît sã cadã în mîinile romanilor care, cu siguranþã, i-ar fi ucis. Se aflau acolo 960 de bãrbaþi, femei ºi copii. Au fost traºi la sorþi primii care aveau sã moarã, precum ºi cãlãii acestora. La sfîrºit, cînd aproape toþi muriserã, supravieþuitorii (cãlãii) au tras la sorþi zece oameni care sã-i omoare pe cei rãmaºi. Fiecare victimã s-a întins la pãmînt, îmbrãþiºîndu-ºi familia deja moartã, ºi ºi-a oferit gîtul pentru a-i fi tãiat. În final a mai rãmas un singur om care, dupã ce s-a asigurat cã toatã lumea murise, ºi-a înfipt sabia în corp, cãzînd alãturi de familia sa. Potrivit istoricului evreu Josephus Flavius, douã femei ºi cinci copii care se ascunseserã într-un rezervor de apã au supravieþuit acestei sinucideri în masã. Din punct de vedere strict tehnic, singurul sinucigaº a fost doar ultimul nefericit. Rampa construitã de romani se poate observa ºi în prezent la Masada, cetate devenitã azi monument naþional al Israelului.

discipolilor ºi a liderului lor, afiºînd un semnal de avertizare scris cu roºu deasupra logo-ului ce anunþa cã „sfîrºitul“ se apropie.

Care sînt perioadele propice sinuciderilor? Frecvenþa sinuciderilor este mai micã iarna, în ciuda zilelor mai scurte ºi a orelor lungi de întuneric ce provoacã de multe ori depresia afectivã de sezon, o stare care poate fi remediatã prin expunerea la luminã (artificialã). Cele mai multe sinucideri survin primãvara ºi la începutul verii, acest fapt confirmîndu-se cel puþin din secolul XVI. De asemenea, în aceastã perioadã a anului sînt mai frecvente ºi activitatea sexualã ºi

52


crimele pasionale. O explicaþie ar fi cã, în perioada aceea, persoana respectivã îºi analizeazã problemele în momentul în care, pentru alþii, viaþa înfloreºte.

Atitudinile religioase ºi culturale faþã de sinucidere Primii martiri creºtini ºi, dupã cum am amintit mai sus, însuºi Iisus, erau de fapt sinucigaºi. În Vechiul Testament sînt citate patru cazuri de sinucidere, inclusiv cele ale lui Samson ºi Saul. În Ecleziasticul 30:17 întîlnim: „Mai bunã este moartea decît viaþa amarã ori decît boala necontenitã“. În evul mediu au avut loc multe sinucideri, deºi nu existã cifre exacte care sã permitã comparaþia cu perioadele ulterioare. În provincia englezã York, în anul 1190, s-au sinucis 600 de evrei ca formã de protest împotriva masacrelor ºi a represiunilor pe care le aveau de îndurat sub domnia regelui Richard I (Inimã de Leu). În Franþa secolului XII, 5 000 de albigenzi care fuseserã persecutaþi de bisericã ºi numiþi eretici s-au sinucis. În cele din urmã, societatea creºtinã a dezaprobat sinuciderea. S-a rãspîndit ideea cã un sinucigaº nu-ºi va gãsi pacea pe lumea cealaltã ºi se va întoarce sub formã de fantomã. Nu era permisã înmormîntarea acestora în pãmînt sfînt (adicã într-un cimitir al bisericii); în Anglia, partea nordicã a cimitirelor era rezervatã cadavrelor infractorilor executaþi, ale celor excomunicaþi, ale pruncilor nebotezaþi ºi ale sinucigaºilor. În multe regiuni din Europa, pînã spre sfîrºitul secolului XVIII corpul unui sinucigaº era tîrît pe strãzi ºi înhumat la o rãscruce, cu o þepuºã înfiptã în el ºi o piatrã aºezatã pe faþã sau pe gurã (poate pentru a împiedica spiritul malefic sã se elibereze ºi sã bîntuie prin lume?). În perioada dinastiei Tudorilor, în Anglia, sinuciderea a devenit o crimã îngrozitoare în ochii Bisericii ºi ai legii: povestea este descrisã amãnunþit în cartea Sleepless Souls a lui M. MacDonald ºi T.R. Murphy. În anul 1600, George Abbot, viitor arhiepiscop de Canterbury, a fãcut o comparaþie interesantã cu turma de porci din Biblie. Acesta a observat cã „este un lucru mai mult decît animalic sã te omori sau sã te îneci, ori sã încerci sã dispari într-un alt fel; deoarece... însuºi porcul aleargã în mare sã se înece numai dacã este împins de diavol“. Între 1500 ºi 1650, sinuciderea a fost pedepsitã mai sever decît oricînd înainte sau dupã. Cei ce îºi luau singuri viaþa erau judecaþi post-mortem ºi, dacã erau gãsiþi vinovaþi, în cazul în care nu erau consideraþi nebuni, toate averile le erau confiscate de Coroanã, iar moºtenitorii lor, pedepsiþi. Astfel, cine se sinucidea îºi condamna automat urmaºii la sãrãcie. Cu timpul, atitudinea faþã de acest act a început sã se mai schimbe ºi, deºi în 1660 doar 5% dintre cazuri erau trecute în rîndul „lunaticilor“, pînã în 1710–1720 acest procent crescuse la peste 90%. Termenul „sinucidere“ a fost inventat în urma unei tendinþe de liberalizare a gîndirii. Pînã în jurul anului 1636,


53

acest act era cunoscut sub numele de autoomorîre, autodistrugere sau felo de se, ºi considerat o crimã abominabilã ce presupunea implicarea Satanei. Acum, diferite persoane, printre care Sir Thomas Browne (1605–1682), afirmã cã autodistrugerea nu are nici o legãturã cu vrãjitoria sau cu diavolul, fiind doar o reacþie a fiinþelor umane la împrejurãrile vitrege în care se aflã, ºi cã acestea ar trebui tratate ca atare. Noul termen „sinucidere“, ce nu implica toate acele elemente de superstiþie, era mai potrivit. Cam în secolul XVIII se vorbea despre sinucideri de o manierã ºi mai puþin rigidã, iar filozofii ºi scriitorii, printre care Rousseau, Voltaire ºi David Hume, cereau adoptarea unei atitudini mai liberale faþã de acestea. Totuºi, unele persoane importante continuau sã priveascã acest act foarte sever. Predicatorul englez fondator al metodismului, John Wesley (1709–1791), a sugerat ca leºurile sinucigaºilor sã fie atîrnate ºi lãsate sã putrezeascã în public. Treptat, sinuciderile din Marea Britanie au încetat sã mai fie pedepsite practic, deºi actul în sine a fost incriminat pînã în 1961. Cu toatã schimbarea de atitudine, majoritatea oamenilor nu sînt de acord cu sinuciderea, aceasta tinzînd a nu fi acceptatã, în multe cazuri, nici de medici, nici de familie. Alte religii au adoptat atitudini foarte diferite în privinþa sinuciderii. Hinduismul o acceptã; dupã cum am observat mai sus, sinuciderea era chiar încuviinþatã oficial în cazul vãduvelor, prin practicarea ritualului sati. ªi budiºtii considerã sinuciderea justificatã în anumite circumstanþe, iar ºintoismul japonez o accepta pînã relativ de curînd. În schimb, confucianismul interzice suicidul, iar în Islam este considerat o crimã gravã, mai îngrozitoare chiar decît uciderea unui semen. În Grecia anticã, viaþa fiind consideratã un dar de la zei, sinuciderea era privitã, în general, drept un act ruºinos. Cu toate acestea, unii au ales aceastã cale. Fondatorul ºcolii stoice, Zenca, a dus o viaþã liniºtitã pînã la vîrsta de 98 de ani, cînd a cãzut ºi s-a rãnit la degetul mare de la picior; în acel moment a fost cuprins de o stare de neliniºte, fapt ce l-a determinat sã se spînzure cînd a ajuns acasã. În Roma anticã, pentru majoritatea oamenilor, încercarea de sinucidere era o infracþiune pedepsitã; totuºi, stoicul latin Seneca, dupã cum am remarcat mai sus, a argumentat cã poate fi folositã ca ultimã soluþie în cazul unei vieþi pline de suferinþe ºi al unei sãnãtãþi ºubrede. Sinuciderea eroicã, de sacrificiu, permisã pentru binele obºtesc, în cazul unui soldat roman era consideratã echivalentã cu dezertarea, astfel încît, deºi pedeapsa cu moartea devenea inutilã, aceasta implica totuºi ºi dezonoarea. Probabil cã unele dintre cele mai celebre sinucideri din perioada Imperiului Roman sînt cele ale lui Antoniu ºi ale Cleopatrei. Cleopatra era o femeie inteligentã ºi ambiþioasã, cu o mare putere de seducþie. Fiica lui Ptolemeu XII, ea a devenit cosuveranã a Egiptului la vîrsta de 17 ani, în anul 52 î.Hr. Iulius Cezar, fascinat de ea, a purtat un rãzboi pentru ea ºi

54


a adus-o la Roma în calitate de amantã, unde a ºi rãmas pînã la asasinarea lui Cezar. Dupã ce s-a întors în Egipt, ea a devenit amanta ºi aliata lui Marc Antoniu. Relaþia celor doi nu era privitã cu ochi buni la Roma, aceºtia fiind înfrînþi printr-o bãtãlie navalã de cãtre Octavian Augustus. În urma unui zvon cã regina ar fi murit, Marc Antoniu s-a înjunghiat. Mai tîrziu, Cleopatra a încercat sã îl seducã pe Augustus, dar nu a reuºit ºi, pentru a evita sã fie dusã în triumf la Roma ca prizonierã, a preferat sã se sinucidã, lãsîndu-se muºcatã de o cobrã. Nici o culturã nu duce lipsã de sinucideri, dar numãrul victimelor pare sã creascã atunci cînd societãþile primitive încep sã se dezintegreze în contact cu societãþi „civilizate“. Vechile modele sociale ºi însãºi viaþa de familie încep sã se ºubrezeascã, alcoolul, pe lîngã alte influenþe dãunãtoare, jucînd de asemenea, un rol important în distrugerea structurilor societãþii. Groenlanda, care are cea mai ridicatã ratã a sinuciderilor din lume, a fost supusã impactului dintre cultura indigenã ºi cea occidentalã (danezã). Un procent ridicat se întîlneºte ºi în cazul civilizaþiilor amerindiene din SUA. Pe mãsurã ce societãþile subdezvoltate iau calea „civilizaþiei“ ºi a dezvoltãrii, este de aºteptat ca numãrul cazurilor de sinucidere sã creascã.

Prevenirea sinuciderii Societatea Umanã, fondatã în cafeneaua de pe lîngã Catedrala St. Paul din Londra în 1774 de cãtre doi medici, îºi propunea iniþial sã salveze victimele de la înec ºi sã le aducã la viaþã. Curînd, aceastã societate s-a mulþumit sã-i scoatã din apã pe sinucigaºi. În primii 25 de ani de existenþã, societatea a încercat sã salveze peste 500 de oameni, reuºind în mai bine de 350 de cazuri. Dupã aceea au apãrut organizaþii cu scopul clar definit de a împiedica sinuciderea. În Anglia, Armata Salvãrii a înfiinþat un departament antisuicid încã din 1906, iar Liga Naþionalã de Salvare a Vieþii a apãrut la New York în acelaºi an. Aceste organizaþii au considerat cã disperarea ce provoacã multe dintre cazurile de sinucidere reprezintã mai degrabã o problemã socialã ºi spiritualã decît una medicalã. Samaritenii, organizaþie înfiinþatã în 1953 de un vicar dintr-o parohie londonezã, au în prezent 165 de centre pe tot cuprinsul Marii Britanii. Peste 30 000 de voluntari primesc milioane de apeluri telefonice ºi oferã îngrijire, compasiune ºi prietenie. În SUA existã aproximativ 200 de centre similare ºi, de curînd, au început sã aparã ºi în Germania, Elveþia ºi Finlanda. În ce mãsurã reuºesc aceste organizaþii demne de admirat sã reducã numãrul de victime? Rãspunsul nu este prea clar, dar ele izbutesc sã opreascã multe tentative. Iatã cîteva tipuri de intervenþii care s-au dovedit folositoare: – tratarea pacienþilor cu afecþiuni psihiatrice care prezintã un risc crescut;


55

– controlul armelor din comunitate; – reducerea nivelului de monoxid de carbon din gazele folosite în gospodãrie ºi din cele degajate de automobile; – controlul substanþelor chimice periculoase; – reducerea publicitãþii fãcute cazurilor de sinucidere cu ajutorul presei (pentru a nu oferi nici un exemplu de acest gen).

Eutanasierea „Eutanasie“ înseamnã, în limba greacã, „moarte bunã“, însã în prezent termenul este folosit pentru a desemna intervenþia conºtientã în scopul curmãrii vieþii unui om, referindu-se mai ales la ajutorul dat de medic unui pacient pentru a muri. În majoritatea þãrilor, o astfel de practicã este consideratã lipsitã de eticã ºi, în acelaºi timp, ilegalã; se mai practicã ºi în zilele noastre, însã într-o mãsurã necunoscutã. Oamenii încurajeazã din ce în ce mai mult dreptul la moarte prin intermediul eutanasiei ºi al suicidului asistat de medic. Confruntat cu un pacient care suferã de o boalã incurabilã, în fazã terminalã, cu mari suferinþe, care îºi doreºte sã moarã ºi îi cere ajutorul, medicul este tentat sã îi acorde acest ajutor. Rudele, îndurerate de ceea ce se întîmplã, par sã nu gãseascã nici un motiv de ordin moral pentru a nu accepta acest lucru dacã în felul acesta se uºureazã moartea pacientului. Mãsura este una activã, nu pasivã, ca în cazul opririi alimentãrii unui muribund cu antibiotice sau al neresuscitãrii, ori al lãsãrii unui nou-nãscut ce prezintã malformaþii severe, netratabile sã moarã. Mãsurile pasive stîrnesc, de obicei, mai puþine controverse. Totuºi, mulþi sînt de pãrere cã, în principiu, nu existã o diferenþã prea mare între a le permite medicilor sã opreascã tratamentul pentru a grãbi moartea ºi a le permite administrarea unei injecþii letale. Într-un caz recent, o femeie în vîrstã de 85 de ani, care suferise o serie de accidente cerebrale vasculare ce o slãbiserã, aducînd-o într-o stare de semiconºtienþã ºi incapabilã de miºcãri ample, era þinutã în viaþã printr-o alimentaþie specialã, cu un conþinut ridicat de substanþe nutritive. Rudele au cerut întreruperea alimentaþiei pentru ca pacientei sã-i poatã fi curmatã suferinþa, ceea ce s-a ºi fãcut. În momentul morþii, femeia cîntãrea mai puþin de 25 de kilograme. Medicul care o trata a fost arestat sub acuzaþia de crimã cu premeditare, dar cazul avea sã fie abandonat. Nu ar fi fost preferabil sã i se administreze o injecþie letalã decît sã fie lãsatã, efectiv, sã moarã de foame? Problema eutanasierii se pune nu numai în cazul bolnavilor în fazã terminalã, ci ºi a celor din secþia de terapie intensivã. 6 din 10 britanici ºi 8 din 9 americani mor la ora actualã în spitale, deºi deºi au la dispoziþie o înaltã tehnologie de întreþinere a vieþii. Prin tradiþie, datoria medicului este aceea de a salva viaþa ori de cîte ori este posibil. Pacientul poate ajunge total dependent de o maºinãrie de întreþinere a vieþii, fãrã vreo

56


speranþã de a-ºi reveni, dar fãrã a îndeplini toate caracteristicile referitoare la moartea cerebralã (descrise în capitolul 5). În acest caz, pacientul este incapabil sã cearã sã fie lãsat sã moarã, decizia trebuind sã fie luatã de rudele apropiate. Oprirea aparatelor este cu siguranþã un tip de eutanasiere, înregistrîndu-se ºi cîteva ocazii în care un pacient într-o astfel de stare a reuºit sã-ºi revinã. Dar devine din ce în ce mai evident cã progresele înregistrate în tehnica medicalã au permis întreþinerea vieþii dincolo de aºteptãrile multora, ºi chiar dincolo de dorinþa lor. Viaþa a fost prelungitã inacceptabil, iar oamenilor ar trebui sã li se permitã sã moarã cu demnitate ºi în liniºte.

„Dreptul la moarte“ În Anglia, pacientul are dreptul legal de a refuza tratamentul de prelungire a vieþii atît timp cît este „conºtient“ ºi capabil sã înþeleagã în ce constã tratamentul ºi care sînt alternativele. Dacã pacientul este conºtient ºi refuzã tratamentul, nu conteazã dacã alte persoane considerã aceastã decizie ca fiind exageratã sau greºitã. Aceste cazuri apar, de exemplu, cînd un martor al lui Iehova refuzã un tratament care-i salveazã viaþa. Dar majoritatea oamenilor sînt de acord cã opiniile pãrinþilor nu ar trebui sã afecteze tratamentul unui copil. Existã, de asemenea, posibilitatea formulãrii unui „testament de viaþã“ care constã în instrucþiuni anticipate referitor la genul de tratament medical pe care o anumitã persoanã ºi-l doreºte sau nu, la care se poate apela în cazul în care acea persoanã devine incapabilã sã-ºi exprime direct dorinþele. Ceea ce înseamnã cã, dacã nu doreºti sã beneficiezi de tratament, nu þi se aplicã în mod obligatoriu, chiar dacã aceastã decizie îþi poate cauza moartea. Actul are puteri juridice, iar un medic care refuzã respectarea acestor dorinþe se face vinovat de atac la persoanã. Acest tip de testament sau Directivele Medicale Avansate este foarte popular în SUA ºi a început sã se foloseascã ºi în Anglia. Acesta constituie o uºurare, de exemplu, pentru cei care suferã de afecþiuni progresive ºi îºi fac griji în privinþa ultimelor lor zile. Testamentul trebuie riguros respectat, iar o copie a acestuia va fi pãstratã de medic. Din ce în ce mai mulþi oameni considerã eutanasia ca pe o eventualã opþiune. În Australia, 14 sondaje diferite de opinie, realizate între 1962– 1996, au arãtat cã o mare parte dintre oameni doresc ca eutanasia sã devinã disponibilã. Pe Internet existã o bibliotecã a „dreptului la moarte“ (http:www.islandnet.com/-deathnet/open.html). În schimb, medicii, conºtienþi de responsabilitãþile etice pe care le implicã profesia lor, au opinii diferite. În SUA, dacã un pacient îi cere medicului sã-l ajute sã moarã, acesta, pe lîngã varianta de a fi de acord, are ºi alternativa de a-l pune pe bolnav în legãturã cu Societatea Hemlock, cu unul dintre


57

programele de prevenire a sinuciderii sau cu un alt medic. Societatea Hemlock a fost înfiinþatã de Derek Humphry, autorul unei cãrþi numite Final Exit, care argumenta acceptarea sinuciderii în anumite împrejurãri, prezentînd o serie de metode ºi de exemple. Legile americane ºi cele britanice considerã în continuare eutanasia drept o crimã, dar juriile îi achitã adesea pe acuzaþi, aºa cum s-a întîmplat, de exemplu, în 1986, în cazul procesului unui medic care a administrat o injecþie masivã de fenobarbital unui pacient care suferea de cancer pulmonar inoperabil. Curtea Supremã a Statelor Unite a hotãrît, în luna august a anului 1997, cã Legea fundamentalã – Constituþia SUA – acordã dreptul de a refuza tratamentul ºi hrana în scopul salvãrii vieþii, însã nu acordã dreptul general la o sinucidere asistatã de medic, deºi responsabilitatea interzicerii acestui act a fost lãsatã fiecãrui stat în parte. Olanda dezbate ºi cerceteazã acest subiect de mai bine de 20 de ani, adoptînd o atitudine pragmaticã, la fel ca ºi în cazul altor probleme dificile din punct de vedere etic, precum drogurile ºi avortul. Eutanasierea este consideratã în continuare un act criminal, dar medicii sînt achitaþi atît timp cît o practicã þinînd cont de reguli stricte. Eutanasia trebuie realizatã la cererea voluntarã a pacientului în cazul în care are dureri insuportabile ºi iremediabile, fiind, de asemenea, necesarã consultarea unui al doilea medic. De exemplu, pacientul poate fi deprimat, iar aceastã depresie poate fi tratatã, deºi se poate argumenta cã un bolnav de cancer în fazã terminalã are de ce sã fie deprimat. Raportul medicului îi era trimis, pînã relativ recent, judecãtorului local, care hotãra dacã este cazul sã declanºeze o urmãrire penalã, pedeapsa maximã fiind de 12 ani de închisoare. Astfel, un medic a fost încarcerat preventiv sub acuzaþia de omucidere, deoarece s-a considerat cã nu a respectat regulile stricte ale eutanasierii, fiind învinovãþit de injectarea unei doze letale de insulinã unui pacient bolnav de cancer în vîrstã de 72 de ani, fãrã a-l consulta temeinic. Din 1997, raportul doctorului este trimis în schimb unei comisii de verificare, alcãtuitã din medici, avocaþi ºi specialiºti în probleme de eticã, mai potrivitã pentru a analiza aceastã problemã. În continuare se face o distincþie clarã între asistenþa medicalã acceptabilã ºi crimã, dar legea trebuie clarificatã. Se estimeazã cã, în Olanda, aproximativ o treime dintre cazuri nu se raporteazã de teama urmãririi penale. Dacã eutanasierea nu va mai fi consideratã o crimã, aºa cum se anticipeazã, medicii nu vor mai fi obligaþi sã raporteze cazurile. Asigurãrile medicale acoperã toate cheltuielile de asistenþã medicalã pentru bolnavii cronici, astfel încît factorul financiar nu are nici o contribuþie la cererea de eutanasiere. Între 1992 ºi 1997, cazurile de eutanasiere din Olanda au crescut de la 2 300 la 3 200 pe an, reprezentînd la ora actualã 2,4% din numãrul total al deceselor. Chiar ºi aºa, numai o treime din cererile explicite de eutanasiere sînt acceptate. Pe de altã parte, în 1995, aproximativ 900 de persoane au fost eutanasiate fãrã ca ele s-o

58


cearã, deºi, de obicei, cererea era dezbãtutã într-o fazã preliminarã, iar atunci cînd, în ultimele zile de viaþã, pacienþii aveau dureri puternice, li se administra morfinã. În 1988, Asociaþia Medicalã Britanicã a declarat cã pacienþii nu au voie sã cearã un tratament pe care medicul nu are dreptul sã-l furnizeze, regula aplicîndu-se ºi în cazul eutanasiei. Dar vremurile se schimbã – în Elveþia, Germania, Japonia ºi Polonia, uciderea din „milã“ a bolnavilor în fazã terminalã care solicitã în mod conºtient suprimarea vieþii este pedepsitã doar prin sancþiuni nominale.

Care sînt alternativele? Presiunea exercitatã asupra medicilor în cazul eutanasierii pacienþilor ar putea fi redusã prin douã mãsuri. În primul rînd, o asistenþã medicalã mai adecvatã în fazele terminale, pentru diminuarea durerilor pacienþilor, ar scãdea cererile de eutanasiere. Acest gen de asistenþã este disponibilã în clinici bine administrate ºi ar trebui sã fie disponibilã ºi pe scarã largã; de asemenea se impune ca asistenþii sociali sã fie mai bine instruiþi în privinþa nevoilor bolnavilor aflaþi în fazã terminalã. Cu toate acestea, dorinþa de a muri nu este afectatã neapãrat de controlul durerii. Presiunea pentru aplicarea eutanasiilor ar putea fi redusã ºi prin schimbarea atitudinii faþã de moarte (vezi capitolul 16), în cazul în care oamenii nu ar mai fi atît de speriaþi de aceasta. Despre împãrãteasa Maria Tereza (1717–1780), aflatã pe patul de moarte, se povesteºte cã ar fi refuzat sã ia morfinã, spunînd: „Vreau sã fiu treazã cînd mã voi întîlni cu Domnul“. În al doilea rînd, dilema de eticã medicalã pe care o ridicã eutanasierea poate fi evitatã prin intermediul sinuciderii asistate de medic. Aceasta include acordarea de sfaturi referitoare la sinucidere, furnizarea unei reþete pentru un medicament în scopul sinuciderii sau instalarea propriu-zisã a echipamentului necesar acesteia. În acest ultim caz, medicul ar trebui sã pregãteascã o injecþie letalã, sã introducã acul în vena pacientului, dupã care, bolnavul însuºi, în deplinã cunoºtinþã de cauzã, sã declanºeze procesul automat de injectare. Cu alte cuvinte, pacientul se ucide singur, iar medicul nu mai este direct responsabil pentru moartea sa. Aceastã variantã nu se mai poate numi eutanasiere propriu-zisã, dar legislaþia nu este clarã, variind de la o þarã la alta. Unii medici americani, îndeosebi dr. Jack Kevorkian, numit ºi „doctorul morþii“ din Michigan, ºi dr. Phillip Nitschke din Australia de Nord, s-au numãrat printre iniþiatorii sinuciderii asistate de medic. În Teritoriul de Nord, Legea Drepturilor Bolnavilor în Fazã Terminalã a fost adoptatã în anul 1996, de aceasta beneficiind patru persoane înainte de a fi abrogatã de parlamentul federal australian în 1997. Primul a fost Bob Dent, în vîrstã de 22 de ani, care suferea de cancer de prostatã; el ºi-a încheiat viaþa apãsînd butoanele de comandã ale unui computer conectat la un


59

aparat ce i-a administrat intravenos în braþ trei substanþe. Problema eutanasiei i-a împãrþit pe medicii australieni în douã tabere ºi, deºi mai bine de jumãtate din populaþie este de acord cu acest act, cei mai mulþi politicieni ºi, bineînþeles, liderii religioºi s-au opus vehement. Metoda a fost descrisã ca fiind „tratarea suferinþei prin eliminarea suferindului“. Opoziþia întîmpinatã de acea lege era alimentatã ºi de faptul cã Teritoriul de Nord are cel mai ridicat procent de aborigeni dintre toate statele, iar jumãtate din numãrul total al deceselor se înregistreazã în rîndurile acestei populaþii. Atitudinea tradiþionalã a comunitãþii de aborigeni interzice eutanasia, deoarece moartea este consideratã un fenomen natural ºi orice tip de intervenþie externã reprezintã o crimã sau o formã de vrãjitorie. Apare astfel nevoia protejãrii acestui grup vulnerabil împotriva abuzurilor. În plus, în Teritoriul de Nord nu existã suficiente centre de tratament sau clinici pentru diminuarea durerilor bolnavilor aflaþi într-o fazã terminalã ºi reducerea numãrului solicitãrilor de eutanasie. Cu toate acestea, problema nu va dispãrea, existînd, în viitor, probabilitatea legalizãrii unei forme de îndeplinire a dorinþelor bolnavilor aflaþi în faza terminalã. S-a afirmat despre dr. Nitschke cã ar construi un „aparat de comã“ care le-ar permite acestor bolnavi sã primeascã doze suficiente de medicamente pentru a rãmîne în comã pînã în momentul morþii. În clipa în care pacientul începe sã-ºi recapete cunoºtinþa, aparatul creºte doza, aducîndu-l la un nivel de conºtienþã specificat anterior. Este totuºi puþin probabil ca sinuciderea asistatã de medic sã fie sancþionatã într-o þarã de religie catolicã sau musulmanã. Recent, Oregon a devenit singurul stat american în care medicii mai joacã un rol principal, în sensul cã un pacient care mai are de trãit mai puþin de ºase luni îi poate cere doctorului o dozã letalã de barbiturice ºi apoi decide cînd ºi unde se va sinucide. Curtea Supremã a Statelor Unite a hotãrît, în luna iunie a anului 1977, cã bolnavii în fazã terminalã nu beneficiazã de dreptul constituþional de a fi asistaþi de un medic pentru a muri. Cu alte cuvinte, sinuciderea asistatã de medic este neconstituþionalã. Nu existã însã nici o barierã legalã pentru ca pacienþii sã primeascã medicamente pentru reducerea suferinþei, chiar dacã acestea îi grãbesc moartea. Una dintre problemele acestui tip de abordare o constituie faptul cã pînã la 50% dintre pacienþii bolnavi de cancer în fazã terminalã suferã de o stare depresivã care de cele mai multe ori poate fi tratatã. Aºadar, uneori devine greu de apreciat „competenþa“ pacientului care îºi doreºte o sinucidere asistatã de medic, cu alte cuvinte, nu este prea clar dacã acesta vorbeºte sau nu serios. Dacã existã ºi o suferinþã psihicã iremediabilã, sinuciderea se explicã într-un fel. Iar dacã o astfel de persoanã, bolnavã în fazã terminalã, reprezintã un candidat acceptabil pentru sinuciderea asistatã de medic, ne putem întreba ce mãsuri ar trebui sã se ia în cazul celor ce suferã doar de afecþiuni psihice iremediabile? În acest punct, medicul va trage întotdeauna o linie.

60


Cei mai mulþi dintre bolnavii de SIDA aflaþi într-o stare foarte gravã doresc sã-ºi punã capãt zilelor, iar medicii care-i îngrijesc sînt de cele mai multe ori de acord sã-i ajute. Într-un sondaj din 1996, realizat pe 118 medici din San Francisco, jumãtate dintre cei chestionaþi au rãspuns cã prescriseserã doze letale de medicamente bolnavilor de SIDA. La Londra, însã, problema este abordatã în mod diferit: aici, doar unul dintre cei 600 de pacienþi internaþi într-o clinicã de tratare a cazurilor de SIDA, într-o perioadã de trei ani, a solicitat sã fie eutanasiat. Oricare ar fi cauza acestei diferenþe, este foarte posibil ca tratamentul mai eficient cu sedative ºi atenþia sporitã la nevoile fizice ºi spirituale ale pacienþilor sã reducã numãrul pentru astfel de solicitãri. Medicul trebuie sã se asigure, fireºte, cã viaþa pacientului este definitiv pierdutã ºi cã suferinþele pe care le îndurã el sînt greu de suportat. ªi în acest caz e posibil însã sã aparã dificultãþi. Sã presupunem cã pacientul nu este efectiv pe moarte, dar susþine cã viaþa lui nu mai are un nivel calitativ acceptabil. În 1994, un medic olandez a asistat sinuciderea unei femei sãnãtoase din punct de vedere fizic, care îºi dorea sã moarã deoarece tatãl ºi cei doi fii ai ei muriserã cu cîþiva ani înainte. De asemenea, un pacient aflat într-o fazã avansatã a bolii Alzheimer, dacã ar fi fost întrebat de eutanasiere înainte de a se îmbolnãvi de aceastã boalã, probabil cã ar fi optat ºi el pentru asta în condiþiile date. Jurãmîntul lui Hipocrat, pe care medicii îl mai depun încã, nu ajutã prea mult la soluþionarea acestor probleme, deoarece are un caracter mult prea general, fãrã sã þinã cont de asemenea cazuri. În prezent, orice persoanã poate sã aibã un card care sã-i exprime dorinþa ca, în cazul în care va ajunge într-o stare ireversibilã ºi fãrã speranþã, sã nu se ia nici un fel de mãsurã pentru a fi þinutã în viaþã la terapie intensivã; acest lucru nu se aplicã ºi în cazul bolii Alzheimer sau al vreunui accident vascular paralizant. Chiar dacã celor mai mulþi dintre noi ne place sã credem cã, dacã îl rugãm, un medic ne va ajuta sã ne facem ieºirea într-un mod cît mai onorabil, medicii, în spiritul tradiþiei de a vindeca ºi de a salva vieþi, nu fac parte toþi din aceeaºi tabãrã, iar deocamdatã legea interzice acest lucru. În urma unui sondaj realizat în 1994, avîndu-i ca subiect pe medicii din Sistemul Naþional de Sãnãtate, s-a descoperit cã 46% dintre ei ar da curs cererii unui pacient de a-i curma viaþa dacã acest lucru ar fi legal. În prezent, un medic riscã sã fie urmãrit penal pentru crimã cu premeditare (implicînd o sentinþã automatã de închisoare pe viaþã) sau sã fie acuzat sub incidenþa Legii Sinuciderii (care prevede o sentinþã maximã de 14 ani de detenþie). O cale de ocolire a legii în vigoare este oferitã de aºa-numita „doctrinã a efectului dublu“. În Marea Britanie, eutanasia e interzisã, dar medicul are dreptul de a prescrie un medicament pentru calmarea durerii, chiar dacã acesta are ca efect probabil sau sigur moartea pacientului. În luna iunie a anului 1997, o pacientã în vîrstã de 47 de ani care suferea de o


61

boalã neuronalã motorie a cîºtigat la tribunal garanþia cã medicul ei va avea dreptul legal de a-i administra suficientã morfinã pentru a-i reduce durerile, chiar dacã acea dozã îi putea fi fatalã. Deºi în acel moment calitatea vieþii ei era acceptabilã, ea era conºtientã cã va paraliza, nu va mai putea vorbi ºi va muri foarte probabil sufocatã. (Pînã la urmã, a murit împãcatã, fãrã a avea nevoie de acel medicament, în luna decembrie.) Aceastã doctrinã a efectului dublu pare asemãnãtoare despicãrii firului în patru, dar, din punct de vedere legal ºi etic, diferenþa este foarte mare. Administrarea de morfinã pentru reducerea durerii, deºi grãbeºte moartea prin îngreunarea respiraþiei, diferã mult de injectarea unei doze mari de potasiu în venã, care opreºte bãtãile inimii, dar nu are nici un efect benefic. Desigur, nu toþi pacienþii în faze avansate de boalã au o gîndire atît de clarã ca femeia menþionatã mai sus. Circa 80% dintre cetãþenii SUA mor fãrã a se încerca resuscitarea lor. Ideea absenþei sau încetãrii tratamentului, propusã de obicei de medic, se pune în discuþie, de obicei, doar cu cîteva ore sau zile înainte de survenirea morþii, iar în aceastã fazã pacientul este adesea incapabil psihic sã mai ia în considerare o astfel de problemã. Bolnavii de cancer au o ºansã mai mare de a pune dinainte la punct aceste detalii, deoarece probabilitatea ca ei sã ajungã în clinici de tratament este mai mare, deºi mai puþin de 5% dintre ei fac acest lucru. În iulie 1997, Asociaþia Medicalã Britanicã (AMB) a cerut poliþiei sã ancheteze activitatea a doi medici englezi foarte respectaþi care îi ajutau pe bolnavii aflaþi în fazã terminalã sã moarã prin intermediul efectului dublu. Aceºtia au declarat cã, avînd conºtiinþa curatã ºi dupã ce discutau problema în prealabil cu rudele, le administrau pacienþilor supradoze letale de analgezice, grãbindu-le astfel moartea ºi, în acelaºi timp, diminuîndu-le suferinþa. Unul dintre cei doi le dãdea pacienþilor o „pungã personalizatã de plecare“ cu o dozã letalã de Temazepam, un medicament cu efect hipnotic (somnifer). Un membru al Comisiei de Eticã Medicalã a AMB a calificat acest gest drept crimã. Dar dacã medicii erau anchetaþi pentru crimã cu premeditare, acuzarea trebuia sã dovedeascã cum cã ei intenþionaserã sã-ºi ucidã pacienþii, nu sã le reducã durerile. În cazul folosirii unui analgezic obiºnuit, acuzarea nu prea avea pe ce sã-ºi fundamenteze cazul. Trebuie tras totuºi un semnal de avertizare. Dacã eutanasia ar deveni o practicã legalã, s-ar putea ajunge pe pîrtia alunecoasã spre eutanasia forþatã. Dupã cum am descris în capitolul care urmeazã, referitor la omucidere, în Germania nazistã, pacienþii cu probleme psihiatrice erau consideraþi o povarã ºi, prin urmare, uciºi cu miile. Chiar ºi în prezent, dacã ne gîndim la fãtul nenãscut ca la o persoanã, atunci în întreaga lume sînt omorîþi anual sute de mii de oameni nedoriþi. Am observat deja cã în anumite societãþi din trecut se accepta ca bãtrînii, consideraþi o povarã

62


pentru restul comunitãþii, sã fie încurajaþi sã se sinucidã; uneori, aceºtia erau chiar uciºi de alþi membri ai grupului. Nu este greu de imaginat cã, dacã eutanasierea ar deveni o metodã prea la îndemînã, vom trãi într-o societate în care bãtrînii nedoriþi, care ridicã probleme ºi provoacã cheltuieli prea mari, vor putea fi omorîþi legal. Uciderea bãtrînilor S-a argumentat adesea cã bãtrînilor ar trebui sã li se permitã sã se sinucidã. În vremuri de mult apuse, li se întindea chiar o mînã de ajutor. Cei bãtrîni sau bolnavi deveneau o povarã insuportabilã în mediile cu climã asprã sau atunci cînd era necesarã efectuarea unor cãlãtorii mai lungi. Pãrintele Paul LeJeune, în cronicile sale despre cãlãtoriile pe care le-a întreprins ca misionar iezuit în Canada, descrie uciderea unei mame bãtrîne: „În cea de-a doua zi din ianuarie, am observat un grup de sãlbatici care încercau sã traverseze fluviul St. Laurence în canoe... am vãzut un sãlbatic ce-ºi tîra mama prin zãpadã dupã el... incapabil sã o coboare pe calea obiºnuitã de pe muntele ce mãrgineºte rîul, a lãsat-o sã se rostogoleascã prin cel mai abrupt loc pînã în vale... nu am putut suporta acest act de impietate ºi le-am spus acest lucru celor cîtorva sãlbatici care se aflau în preajma mea. Ei mi-au rãspuns: «Ce ai fi vrut sã facã cu ea? Oricum o sã moarã... nu va suferi prea mult... el nu poate s-o vindece sau s-o ia cu el.» Astfel se îngrijesc ei de bolnavii despre care cred cã vor muri. Le grãbesc moartea printr-o loviturã de par sau de topor atunci cînd au de fãcut o cãlãtorie mai lungã, ºi o fac din compasiune.“

Omuciderea Sã omori oameni reprezintã întotdeauna o greºealã? Interzicerea de a ucide este una dintre cele mai vechi reguli morale. Dar cînd încercãm sã o examinãm mai îndeaproape, observãm cã avem de-a face cu o mulþime de dificultãþi. În primul rînd, existã excepþii: – În cele mai multe societãþi, majoritatea animalelor, cu excepþia omului, pot fi omorîte. Nu toatã lumea acceptã însã acest lucru. Jainismul, o veche religie indianã, insistã, asemenea budismului, cã toate formele de viaþã sînt sacre; dar cãlugãrul jainist merge mai departe decît budiºtii. Trebuie sã treacã apa printr-o sitã înainte de a o bea, pentru a filtra tot ce înseamnã organism viu. Poartã o mascã pentru a nu înghiþi insectele nevinovate ºi îºi mãturã drumul dinainte atunci cînd merge, pentru a nu strivi vreo vietate cu piciorul. – În rãzboi, este acceptatã uciderea soldaþilor inamici (deºi pacifiºtii nu sînt de acord cu acest lucru).


63

– În multe þãri, legea prevede în continuare cã unii criminali pot fi executaþi. – Uciderea este permisã în anumite circumstanþe – de exemplu, pentru protejarea unei persoane inocente sau chiar pentru autoapãrare, în cazul unui atac ucigaº. – Eutanasia poate fi consideratã acceptabilã. Acest subiect controversat este discutat mai sus.

Executarea criminalilor Uciderea condamnaþilor este una dintre cele mai vechi practici, existînd în aproape toate societãþile. Aceastã mãsurã poartã numele de pedeapsã capitalã, deoarece în latinã caput înseamnã „cap“; astfel, „capital“ înseamnã „referitor la cap“, respectiv la pierderea sa, metodele preferate fiind spînzurarea sau decapitarea. În Anglia, numãrul de infracþiuni pedepsite prin condamnare la moarte a crescut enorm pe toatã durata secolului XVIII ºi la începutul secolului XIX, atingînd, în 1830, o valoare maximã de 220. Printre acestea se numãrau furtul de vite, intrarea prin efracþie sau furtul unei sume de minimum cinci ºilingi dintr-o prãvãlie. Pe data de 22 iulie 1777, Robert Biggin a fost biciuit de cãlãu pe strãzile oraºului Cary din provincia Somerset, înainte de a fi spînzurat. De ce infracþiune se fãcea el vinovat? De furtul unor cartofi. O altã infracþiune consideratã foarte gravã era ºi falsificarea bancnotelor emise de Banca Angliei. Primul falsificator executat a fost R.W. Vaughan, în 1758, ultimul fiind Thomas Maynard în 1829. Între anii 1805 ºi 1818 au avut loc 207 execuþii ale unor falsificatori de bancnote (în cea mai mare parte, bancnote de o lirã). Între 1749 ºi 1758, numai în comitatul Middlessex ºi în Londra au fost condamnaþi pentru diferite infracþiuni considerate capitale 527 de oameni, 365 dintre ei (aproximativ 36 pe an) fiind spînzuraþi. Mai tîrziu au început sã fie aplicate pedepse mai blînde, iar în perioada 1789–1798, din 770 de condamnãri au fost executaþi numai 191 de infractori. În general, probabilitatea arestãrii era micã, deoarece pînã spre mijlocul secolului XIX nu exista o poliþie în adevãratul sens al cuvîntului, cu excepþia „alergãtorilor“, aleºi ºi instruiþi de fraþii Fielding în casa lor din Bow Street, Londra (cunoscuþi sub numele de „Alergãtorii de pe Bow Street“). O datã condamnaþi, acordarea sentinþei depindea de judecãtor, mulþi infractori fiind graþiaþi cu condiþia sã accepte sã fie deportaþi în coloniile americane sau australiene. În 1837, numãrul ridicol de mare de infracþiuni considerate capitale a fost redus la 15. Oamenii din popor au început sã protesteze împotriva execuþiilor publice, astfel încît, dupã 1868, spînzurãrile se executau în cadrul privat al închisorilor. De cele mai multe ori, execuþia criminalilor conþinea ºi un element de

64


rãzbunare publicã. La Londra, în anul 1811, John Williams s-a sinucis în timp ce aºtepta sã fie judecat pentru o serie de crime abominabile. Pentru a fi dat drept exemplu ºi pentru a satisface opinia publicã, corpul i-a fost aºezat într-o cãruþã, alãturi de un ciocan ºi o daltã, armele crimelor pe care le înfãptuise. Cãruþa a fost apoi plimbatã într-o procesiune, plecînd de la închisoare ºi sfîrºind la cimitir, fiind însoþitã de cetãþeni de vazã ºi de sute de conetabili de poliþie, strigîndu-se în dreptul caselor victimelor. Mormîntul fusese sãpat intenþionat mai mic, iar cadavrul a fost îngrãmãdit înãuntru, bãtîndu-i-se o þepuºã în inimã chiar cu armele crimei. Dupã îndeplinirea acestui ritual, mulþimea formatã din zece mii de oameni, a scos strigãte de mulþumire. Groparul a vîndut apoi bucãþi din þepuºã ca suveniruri. Codurile penale europene ºi anglo-americane deosebesc în general crimele ce reprezintã acte necugetate sãvârºite din pasiune, adesea provocate (de exemplu crimele pasionale împotriva amantului/amantei sau soþului/ soþiei), ºi cele plãnuite, omorurile „intenþionate“. Pedepsele mai dure sînt primite de obicei în al doilea caz. Inevitabil, acest principiu provoacã decizii dificile, de exemplu în cazul în care un ucigaº dorea sã-l ucidã pe A, dar îl ucidea din greºealã pe B. În prezent, în multe þãri s-a renunþat la pedeapsa capitalã. Altele, însã, o pãstreazã ca pe o posibilitate. În SUA, în deceniul anterior celui de-al doilea rãzboi mondial au fost executaþi cîte 150–200 de oameni pe an, dar numãrul acestora a scãzut drastic dupã rãzboi, iar între anii 1968 ºi 1976 nu a mai avut loc nici o execuþie. Deºi pedeapsa capitalã a fost reintrodusã în unele state în anul 1977, cînd au avut loc 21 de execuþii, majoritatea statelor americane n-au mai fost martorele nici unei execuþii din anii 1960. În statul Virginia au fost executaþi, prin injecþie letalã, 41 de condamnaþi din 1976, iar în Texas, 131. În China, pedeapsa capitalã este aplicatã pentru un numãr mare de infracþiuni, printre care se numãrã mituirea ºi agresarea femeilor. În 1996, în China au fost executaþi 4 367 de condamnaþi, mai mulþi decît pe tot cuprinsul globului. Unul dintre motivele eliminãrii pedepsei capitale este acela cã renunþarea la aceastã metodã nu duce la creºterea numãrului de crime. Un alt motiv îl constituie faptul cã, uneori, legea greºeºte ºi ea, ajungîndu-se în acest fel sã fie uciºi ºi oameni nevinovaþi. Metodele de execuþie au variat în funcþie de momentul istoric ºi de locaþia geograficã. Moartea prin spînzurare, aplicatã încã din timpurile biblice, a fost introdusã în Anglia de cãtre angli, saxoni ºi iuþi dupã anul 449 d.Hr., fiind practicatã pînã la abolirea pedepsei capitale pentru crimã în 1965. Spînzurãrile au atins apogeul în timpul dinastiei Tudorilor: Henric al VIII-lea ºi-a executat astfel 72 000 de supuºi în timpul lungii sale domnii de 34 de ani, iar în scurta perioadã a domniei fiului sãu cel mic, Edward al VI-lea (1547–1553), au avut loc anual, la Tyburn, în Londra, aproximativ


65

560 de spînzurãri. Aceste execuþii erau publice, pentru a transmite astfel ce urmãri dezastruoase pot avea jafurile, crimele ºi rebeliunile; dar ele reprezentau totodatã ºi spectacole cu public, oamenii luptîndu-se sã obþinã un loc cît mai bun, la fel cum, în prezent, lumea se înghesuie sã urmãreascã o procesiune regalã sau un meci de fotbal. Ultima spînzurare publicã din Scoþia a avut loc în 1856; condamnatul era un medic din Glasgow, dr. Pritchard, condamnat pentru otrãvirea ºi uciderea soþiei ºi soacrei sale. Slujnica lor, în vîrstã de 16 ani, era însãrcinatã cu el ºi fãcuse deja un avort, dar motivul crimelor era, parþial, ºi unul financiar. Pritchard folosise aconitinã, o substanþã extrasã din rãdãcinã de aconit sau omag, întrebuinþatã ca unguent pentru tratarea durerilor reumatice; a adãugat aceastã otravã celorlalte medicamente pe care victimele sale le luau pe cale oralã. Folosise probabil ºi un vomitiv de tartru, un medicament ce conþinea antimoniu. În lunile dinaintea crimelor achiziþionase cantitãþi mult mai mari din aceastã doctorie decît toþi ceilalþi medici din Glasgow laolaltã. Dr. Pritchard a fost executat la Glasgow pe 28 iulie, în faþa unei mulþimi de aproximativ 100 000 de oameni. Ultima execuþie publicã din Anglia a fost cea a lui Michael Barrett, spînzurat lîngã închisoarea londonezã Newgate, la 25 mai 1868. Ultima spînzurare (efectuatã în incinta închisorii) i-a vizat pe doi criminali, Peter Anthony Allen ºi John Robson Walby, pe 13 august 1964. În cazul acestei metode se foloseau furcile de spînzurãtoare. Înainte de secolul XVIII, victima era urcatã pe o scarã pentru a i se pune un laþ, apoi era lãsatã sã atîrne de acesta, moartea fiind adeseori provocatã prin asfixiere. Sfîrºitul era agonizant ºi, cu puþin noroc, condamnatului tras de picioare de oameni din public i se grãbea moartea. Spînzurãtoarea denumea iniþial întreaga construcþie, dar în secolul XVIII, termenul se referea numai la stîlpul de care erau atîrnate corpurile celor executaþi. Foarte posibil ca imaginea cadavrelor ce putrezeau atîrnate în lanþuri sã-i fi speriat pe mulþi potenþiali infractori. În anul 1759, scara a fost înlocuitã de o cãruþã care îi era trasã condamnatului de sub picioare – o posibilã îmbunãtãþire. Ultima, ºi cea mai umanã metodã, a fost aceea a cãderii. Laþul era aºezat cu grijã în jurul gîtului, nodul fiind plasat de preferinþã sub bãrbie, iar trapa pe care era aºezatã victima se deschidea. Victima cãdea pe o distanþã de pînã la 2,5 metri, pînã la smucitura finalã. Aceasta provoca, de obicei, fractura sau dislocarea celei de-a doua ºi a treia vertebre cervicale, ducînd la leziuni grave ale trunchiului cerebral ºi ale mãduvei spinãrii, moartea survenind practic instantaneu. Moartea putea fi provocatã ºi de compresia bruscã a principalelor vase sanguine cãtre creier. Poveºtile despre victimele care „dansau la capãtul funiei“ au apãrut în urma spasmelor involuntare ce apãreau timp de o secundã sau douã dupã moarte, ºi nu din cauzã cã victima era încã în viaþã ºi se zbãtea la capãtul funiei. Arta cãlãului de spînzurãtoare trebuia sã fie una iscusitã, fiind adesea transmisã din generaþie

66


în generaþie. Henry Pierrepoint ºi-a învãþat fratele, pe Tom, iar Tom l-a educat în acest sens pe Albert Pierrepoint (care a executat 450 de victime). Cu toatã îndemînarea acestora, mai aveau loc ºi accidente, fie atunci cînd capul se desprindea de trup, fie cînd victima nu murea. Existã multe poveºti neconfirmate. Un anume John Lee a supravieþuit unui numãr de trei încercãri de a fi executat la temniþa Exeter din Anglia. Pe 23 februarie 1885, trapa nu s-a deschis dupã trei încercãri în decurs de numai cinci minute. Drept urmare, sentinþa lui Lee a fost comutatã la închisoare pe viaþã; ulterior, acesta era eliberat, iar în 1917 a emigrat în Statele Unite, unde s-a cãsãtorit ºi a trãit pînã în 1933. În zilele noastre, asemenea procedeu de executare a pedepsei capitale are un aer medieval. Pe 13 august 1997, un criminal în serie de origine iranianã a fost omorît la Teheran în faþa unui public frenetic ºi gãlãgios, format din 20 000 de oameni. Mulþi spectatori s-au suit în copacii din apropiere ºi pe stîlpii cu semne de circulaþie, unii dintre ei dormind chiar peste noapte la locul de desfãºurare a evenimentului pentru a prinde un loc cît mai bun. Condamnatul era un ºofer de taxi, iar cele nouã crime pe care le comisese în timpul nopþii le terorizaserã pe toate femeile din capitala iranianã. Mai întîi, legat la ochi ºi de mîini, a fost biciuit timp de zece minute de bãrbaþi care fuseserã rude cu victimele. Apoi a fost legat de gît de o macara mobilã uriaºã, fiind astfel ridicat în înaltul cerului pentru a putea fi privit de toþi, cu picioarele fluturînd în aer. Linºarea este o formã de spînzurare executatã de o mulþime furioasã, în afara legii. Metoda ºi-a luat numele de la Charles Lynch, un plantator din Virginia, care a condus un tribunal neoficial înfiinþat pentru pedepsirea loialiºtilor din timpul Revoluþiei Americane. În Statele Unite, între 1882 ºi 1951 au fost linºaþi 4 730 de oameni, dintre care 1 293 de albi ºi 3 437 de negri. Aceastã metodã nu este exclusiv americanã ºi se mai practicã ºi în zilele noastre: un pakistanez suspectat de crimã a fost linºat la Londra pe data de 27 octombrie 1958. Decapitarea cu o sabie sau cu o secure era o metodã obiºnuitã de execuþie în primele secole. Regele Carol I al Angliei a fost decapitat în faþa unui public numeros, la 30 ianuarie 1649. Eficacitatea acestei metode depindea de cãlãu, fiind de cele mai multe ori nereuºitã, încît capul trebuia retezat prin mai multe lovituri. În perioada dinastiei Tudorilor, capetele tãiate erau deseori înfipte în þepuºe. De exemplu, lîngã Podul Londrei sau la Temple Bar, astfel ca oamenii sã le poatã vedea. Ultima victimã din Marea Britanie s-a numit Simon Fraser, decapitat pe Tower Hil, la Londra, pe 7 aprilie 1747. Aceasta rãmîne însã metoda clasicã de pedeapsã capitalã în Arabia Sauditã. Crucificarea era folositã de persani, evrei ºi cartaginezi. În anul 519 î.Hr., regele Darius al Persiei i-a crucificat în Babilon pe 3 000 dintre


67

oponenþii sãi politici. Romanii au practicat aceastã metodã din secolele VI-IV î.Hr. pînã la abolirea ei de cãtre împãratul Constantin cel Mare (primul suveran creºtin), în anul 337 d.Hr. Crucificarea producea o moarte lentã, cu un grad maxim de durere ºi de suferinþã, romanii aplicînd-o agitatorilor politici ºi religioºi (precum Iisus), piraþilor, strãinilor ºi sclavilor, dar nu ºi cetãþenilor romani, cu excepþia dezertorilor din armatã. Aºa cum era aplicatã de romani, metoda consta din urmãtoarele faze: victima era mai întîi biciuitã, apoi i se punea în spate crucea sau bara orizontalã pe care trebuia sã o ducã pînã la locul crucificãrii, în afara zidurilor cetãþii, ca parte a unei procesiuni militare. Crucea cîntãrea aproximativ 135 kg (Iisus era prea slãbit pentru a o putea duce, astfel cã a dus-o Simon Cirineul). De obicei, bîrna verticalã era fixatã dinainte în pãmînt. Mîinile erau fie legate de bara orizontalã, fie fixate prin baterea unor cuie de 13-18 cm printre oasele încheieturii. Apoi, picioarele erau fixate cu frînghii sau cuie, adesea pe un suport, iar pentru ca sã fie bine fixate în cuie, genunchii erau flexaþi. Victimei i se oferea o bãuturã din vin cu mir, ca analgezic (Iisus a refuzat-o). Intervalul de supravieþuire pe cruce varia de la trei-patru ore la trei-patru zile, în funcþie de rezistenþa victimei ºi de cît de puternic fusese biciuit. Moartea era provocatã de îngreunarea respiraþiei, pierderea de sînge, deshidratare, ºoc ºi obosealã. Pentru a putea respira normal, victima trebuia sã se ridice ajutîndu-se de picioare. Soldaþii îi puteau grãbi moartea dacã îi rupeau picioarele sub nivelul genunchilor, ceea ce fãcea respiraþia imposibilã. Rãmîneau lîngã condamnat pînã la moartea acestuia, apoi dãdeau corpul rudelor, nu înainte însã de a-l strãpunge cu o sabie sau cu o suliþã. Iisus a fost condamnat la biciuire ºi crucificare de cãtre Pilat din Pont, murind dupã trei pînã la ºase ore, vineri, pe 7 aprilie 33 d.Hr. El murise deja cînd soldaþii au venit sã-i rupã oasele de la picioare. Ca urmare a morþii lui Iisus în acest fel, crucificarea a devenit un subiect important în cultura occidentalã încã de la începutul evului mediu, reprezentãrile acesteia concentrîndu-se asupra suferinþelor lui Iisus ºi semnificaþiei sale spirituale. Modul în care a fost redatã aceastã metodã s-a schimbat de-a lungul secolelor; în funcþie de tendinþele vremii ºi de artist, imaginea îi includea ºi pe cei doi tîlhari crucificaþi o datã cu Iisus, ori pe centurionul roman cu suliþa, sau bocitoarele, ori soarele ºi luna (ambele eclipsate în acel moment). Unii artiºti au insistat asupra detaliilor fizice ºocante, în timp ce alþii au realizat reprezentãri mai stilizate. Garota este o veche metodã spaniolã de execuþie prin strangulare. Iniþial, gîtul victimei era înconjurat de un ºnur care era rãsucit cu ajutorul unui baston (în spaniolã garrote = baston), dar într-o formã ulterioarã, mai rafinatã, condamnatul, de obicei aºezat pe un scaun, urma sã fie fixat de un stîlp vertical cu ajutorul unui colier metalic petrecut în jurul gîtului ºi strîns prin intermediul unui mecanism cu ºurub ºi levier pînã cînd coloana

68


vertebralã se disloca. Metoda a fost intens folositã în secolul XVII ºi nu reprezenta o cale prea potrivitã de a muri. Generalul Lopez a murit în urma unui asemenea supliciu în 1851, deoarece încercase sã preia puterea în Cuba. O variaþie interesantã a metodei, sugeratã de un om fãrã educaþie, a fost consemnatã de preotul francez Jean Meslier (1664–1733). Ideea ingenioasã era ca toþi nobilii ºi oamenii însemnaþi sã fie strangulaþi cu intestinele preoþilor! Termenul, folosit ºi pentru a descrie o formã de jaf la drumul mare, pedepsit prin biciuire, a devenit obiºnuit în Londra anilor 1860 (un hoþ strangula victima în timp ce un al doilea îi golea buzunarele). Ghilotina este probabil cea mai sigurã ºi nedureroasã metodã de moarte impusã. Lama oblicã ºi grea cãdea brusc, tãind capul victimei, care se rostogolea în coºul sau în sacul pregãtit în acest scop. Medicii au observat cã ochii se mai miºcau timp de maximum un minut dupã decapitare, iar poveºtile despre ochii care mai puteau urmãri un obiect în miºcare timp de zece-cincisprezece minute par puþin probabile. Ghilotina ºi-a primit numele în urma aplicãrii sale în Franþa, ca metodã de execuþie, de cãtre dr. Guillotine; dispozitivul a fost construit de un german pe nume Schmidt. Experimentele au fost fãcute pe cadavre din spitale; ghilotina a fost realmente utilizatã în 1792, pentru execuþia unui tîlhar de drumul mare. Ghilotina era intens folositã în timpul ºi dupã Revoluþia Francezã, perioadã în care Charles-Henri Sanson a executat 3 000 de oameni, inclusiv pe regele Ludovic al XVI-lea. Metoda a fost abolitã în 1982. Ultima ghilotinare publicã a avut loc la Versailles, pe 17 iunie 1939, iar ultima datã a fost folositã pe un criminal tunisian, la Marsilia, în 1973. Ghilotina nu a fost utilizatã exclusiv de francezi, metode similare folosindu-se ºi în Germania ºi Italia, sub alte denumiri, încã din evul mediu. Societatea de Anticariat din Edinburgh expune ºi în prezent „fecioara“, uzitatã ultima datã în 1710, iar „spînzurãtoarea de la Halifax“, un alt dispozitiv de decapitare, a fost folosit în Anglia pînã în secolul XVII. O altã metodã clasicã, mai ales în domeniul militar, o constituia împuºcarea de cãtre un pluton de execuþie. Moartea survenea imediat cînd mai multe gloanþe treceau direct prin inimã. Se spune cã nu toate armele puteau folosi muniþie de rãzboi, pentru ca nimeni sã nu ºtie sigur cine a sãvîrºit crima. Un superb tablou al lui Manet înfãþiºeazã plutonul de execuþie al arhiducelui Maximilian, împãrat al Mexicului, în anul 1867. Scaunul electric ar fi trebuit sã fie o metodã de execuþie mai curatã ºi, totodatã, eficientã ºi nedureroasã. Folosit prima datã în închisoarea Auburn din New York în 1890, scaunul electric urma sã fie utilizat în 24 de state americane, precum ºi în Filipine ºi în fosta Republicã Chinezã. Din nefericire, rezultatele nu au fost la înãlþimea aºteptãrilor. În 1940, Julian Rosenberg ºi soþia sa, Ethel, membri ai Partidului Comunist american, au


69

încercat sã transmitã în Uniunea Sovieticã informaþii secrete referitor la armele nucleare. Cei doi erau spioni, Rosenberg obþinînd informaþiile în timp ce lucra în Corpul de Transmisiuni al Armatei SUA. Judecaþi ºi condamnaþi la moarte, ambii au fost executaþi mult mai tîrziu, pe 19 iunie 1953. Scaunul electric nu a funcþionat însã cum ar fi trebuit, fiind nevoie de mai mult de un singur ºoc pentru ca obiectivul sã fie atins. Moartea prin utilizarea unor substanþe chimice a fost conceputã pentru a remedia deficienþele scaunului electric, datoritã gradului sãu inacceptabil de erori. Eliberarea unui gaz letal (cianurã) care îºi fãcea efectul imediat în camera de execuþie sau injectarea unui amestec letal de medicamente în vena condamnatului erau metode mai eficiente decît cele enumerate mai sus. Camera de gazare a apãrut în statul american Nevada în 1924, metodã pe care au adoptat-o ulterior încã alte 11 state. Injecþia letalã este folositã în Texas, capitala lumii libere în ceea ce privea pedepsa capitalã, înregistrîndu-se pînã nu demult un record de patru execuþii într-o singurã lunã. În principiu, metoda este aceeaºi cu cea folositã de veterinari pentru eutanasierea animalelor bãtrîne, bolnave sau nedorite. Care e cea mai bunã metodã de execuþie, presupunînd cã scopul acesteia este eliminarea unei persoane periculoase din societate, ºi nu rãzbunarea spre a o face sã sufere pentru faptele comise? Ar putea fi de dorit: – în primul rînd, victimei sã nu i se spunã ce va urma; – apoi, în timpul ultimei mese, care ar trebui sã fie deosebitã, ar fi bine sã i se administreze condamnatului un somnifer puternic; – în final, dupã ce condamnatul a intrat deja într-o stare de inconºtienþã, ar trebui sã i se administreze intravenos una dintre multele substanþe letale cu eficienþã maximã.

Pruncuciderea Dovezile arheologice demonstreazã cã pruncuciderea sau sacrificarea copiilor dateazã încã din anul 7000 î.Hr. ºi a apãrut în oraºul-stat Ierihon. Metoda obiºnuitã era aceea de a expune copilul furiei naturii. Vikingii, galii, fenicienii, romanii ºi grecii din antichitate acceptau uciderea pruncilor anemici sau diformi. Platon ºi Aristotel au susþinut aceastã practicã, considerînd cã aceºti copii reprezentau o povarã pentru societate. Dupã cum ne relateazã Biblia, regele Irod a poruncit uciderea tuturor nou-nãscuþilor în momentul naºterii lui Hristos, iar faraonii le ordonau moaºelor sã-i ucidã pe toþi pruncii evrei de sex masculin pentru a evita o posibilã ameninþare militarã ulterioarã. Pruncuciderea, mai ales în rîndul nou-nãscuþilor de sex feminin, era o

70


practicã obiºnuitã în Anglia medievalã, fiind ºi în prezent folositã în unele þãri subdezvoltate. Familiile sãrace împãrþeau un singur pat, iar sufocarea prin „suprapunere“ era o metodã simplã ºi nonviolentã de a scãpa de un bebeluº nedorit. Acest obicei este amintit ºi în Biblie (1 Regi 3). Desigur, aceasta este doar uneori socotitã o metodã de infanticid, putînd fi ºi un accident, iar ceea ce pare a fi un caz de pruncucidere este, de fapt, un caz de sindrom de deces infantil subit. Metoda a fost folositã în Anglia pînã în secolele XVIII–XIX, cînd erau dezaprobate mai mult adulterul ºi copilul rezultat, socotit bastard, decît crima propriu-zisã. Abandonarea copiilor în locuri publice era o practicã frecventã, dar nu se fãcea cu scopul de a ucide copilul, mama sperînd, de cele mai multe ori, sã i se facã milã cuiva de mica fiinþã. Casele de copii (pentru copiii gãsiþi) au fost înfiinþate la Londra în 1741. Alþi copii mureau pentru cã erau neglijaþi pur ºi simplu. Jurnalul medical Lancet din 1861, a raportat 1 130 de crime asupra unor copii în vîrstã de sub doi ani între 1856 ºi 1860, numai în Londra. Valoarea realã trebuie sã fi fost însã mult mai mare, deoarece pînã în 1926 nu era obligatorie înregistrarea copiilor nãscuþi morþi. Mai mult, anchetarea morþilor infantile fie nu avea loc, fie nu se fãcea corespunzãtor pînã în 1860, an în care a fost promulgatã Legea Procurorilor Regionali, prin care li se acordau procurorilor un salariu convenabil ºi asistenþã. În ceea ce priveºte cazurile ce ajungeau sã fie judecate, legea era clar de partea justeþii morale: uciderea unui copil nelegitim era consideratã crimã cu premeditare, în timp ce femeile cãsãtorite erau de obicei achitate. Ascunderea unei naºteri constituia o infracþiune, deoarece acest lucru însemna cã nou-nãscutul fusese ucis. Cu toate acestea, condamnãrile erau rare, iar ultima execuþie a unei femei acuzatã de pruncucidere a avut loc în 1849; se înregistrau deja proteste din partea opiniei publice împotriva pedepsei capitale, deoarece oamenii acceptau cã starea psihicã a unei mame poate fi influenþatã de naºtere ºi de lactaþie. Legile referitoare la infanticid din 1922 ºi 1938 prevedeau cã uciderea propriului copil înainte sã împlineascã un an era judecatã ca omor prin imprudenþã ºi nu ca o crimã cu premeditare (majoritatea cazurilor de pruncucidere au loc la scurt timp dupã naºtere), deoarece psihicul mamei era afectat de naºtere ºi de lactaþie. Pedeapsa maximã, sub incidenþa legii britanice, este în continuare de cinci ani de detenþie. Studiind cazurile de pruncucidere din trecut, trebuie sã þinem seama de faptul cã, în Anglia epocii victoriene, consecinþele socio-economice pe care le avea o sarcinã a unei femei necãsãtorite erau catastrofale. Biata femeie pierdea slujba, respectul ºi locul în societate. Nu este, astfel, de mirare cã, în acele vremuri în care avortul era o mãsurã extrem de periculoasã, pruncii erau frecvent abandonaþi sau uciºi. Numãrul cazurilor a scãzut foarte mult în urma renunþãrii la stigmatizarea femeilor însãrcinate


71

necãsãtorite ºi a apariþiei unor condiþii mai bune pentru femeile singure ºi pentru copiii lor. Chiar ºi în prezent, mulþi bebeluºi care altãdatã ar fi murit supravieþuiesc datoritã progreselor pe care le-a înregistrat medicina în ultimii ani. În SUA, 7% dintre nou-nãscuþi suferã de handicapuri fizice sau mentale. Cel mai adesea este implicat creierul, deoarece, deºi problemele apãrute la alte organe pot fi fatale în fazele timpurii ale dezvoltãrii, embrionul supravieþuieºte chiar dacã sistemul nervos prezintã anomalii grave. Exemplele includ forme grave de spina bifida, anencefalie ºi hidrocefalie. Astfel, devine necesarã luarea unor decizii grele, la care trebuie sã ia parte atît pãrinþii, cît ºi medicii. O abordare mai durã ºi mai realistã ar fi aceea cã astfel de nou-nãscuþi care nu sînt încã oameni vor reprezenta o povarã pentru societate ºi, prin urmare, pot fi eliminaþi. Pe de altã parte, mulþi argumenteazã cã drepturile copilului, oricît ar fi el de anormal, trebuie puse întotdeauna pe primul loc, fiind mai bine ca un copil sã se nascã handicapat decît sã nu se nascã deloc. În momentul în care China modernã a acceptat cã are o populaþie prea numeroasã, a impus reguli stricte referitor la numãrul de copii permis unei familii. Deoarece fetele erau mai puþin apreciate decît bãieþii, s-a iniþiat practicarea pe scarã largã a pruncuciderii nou-nãscuþilor de sex feminin ºi avortarea fetuºilor-fete, deºi în prezent se afirmã cã acest lucru se întîmplã destul de rar. Totuºi, orfelinatele chinezeºti sînt pline de fetiþe. Pentru a se putea stabili dacã moartea unui copil constituie un caz de pruncucidere, trebuie sã se rãspundã la trei întrebãri: – Copilul a fost ucis? Aceastã întrebare se adreseazã, desigur, organelor legale ºi medicului legist (vezi capitolul 16). În Anglia, acuzarea trebuie sã dovedeascã faptul cã acel copil nu s-a nãscut mort. Uneori, distincþia dintre un copil care a fost omorît ºi unul care a murit din alte cauze este foarte greu de fãcut. De exemplu, leziunile de la nivelul capului ºi al mîinilor se pot produce chiar în timpul naºterii, iar strangularea poate fi cauzatã de înfãºurarea cordonului ombilical în jurul gîtului. Cea mai frecventã cauzã de deces a nou-nãscuþilor este reprezentatã de leziunile cerebrale provocate de asfixia ce are loc înainte sau în timpul naºterii. În schimb, leziunile apãrute în urma înjunghierilor erau o dovadã clarã de pruncucidere. – Copilul s-a nãscut mort? A apucat sã respire? Acest lucru se verifica înainte dacã plãmînii copilului mort pluteau în apã. Totuºi, pentru a respira sînt necesare mai multe inspiraþii, deoarece în momentul în care sîngele începe sã circule prin plãmîni, aceºtia mai întîi se îngreuneazã. Testul plutirii este considerat la ora actualã neconcludent. Dacã plãmînul se scufundã, înseamnã cã acel copil s-a nãscut mort. Dar dacã plãmînul pluteºte, aceasta se poate datora

72

Moartea ºi cauzele care o provoacã fie unei inspiraþii în timpul drumului parcurs prin vagin, fie descompunerii post-mortem. – Era nou-nãscutul capabil sã supravieþuiascã? În prezent, un fetus de numai 22 de sãptãmîni poate fi þinut în viaþã ºi salvat chiar dacã naºterea a fost prematurã. Totuºi, un fetus de 18 sãptãmîni, deºi viu în uter, nu poate supravieþui în mediul extern, deoarece plãmînii sãi nu sînt încã dezvoltaþi.

Avortul Dacã fãtul e viu, atunci, din punct de vedere moral, avortul este o crimã. Avorturile incluse pe lista cauzelor care provoacã moartea, dacã s-ar institui una, ar depãºi cu mult alte cauze, valorile înregistrate putînd fi comparate cu cele ale morþilor provocate de rãzboaie. Subiectul suscitã reacþii puternice nu numai din cauza anvergurii lui, dar ºi a aspectelor morale pe care le implicã. În 1994, un ginecolog din Vancouver care fãcea avorturi a fost împuºcat de un lunetist. Totuºi, nu sînt oare ciudate reacþiile atît de puternice ale oamenilor în privinþa avorturilor, precum ºi în cea a pruncuciderilor sau a eutanasierii, atîta timp cît pe nimeni nu preocupã prea mult sutele de mii de vieþi care se pierd în accidentele rutiere, în rãzboaie, din cauza foametei sau a bolilor infecþioase? Ratele avorturilor sînt calculate sub forma numãrului de cazuri întîlnite la 1 000 de femei anual. Tabelul 2 prezintã valorile pentru anii 1979–1984. Cele mai ridicate, dupã cum era de aºteptat, sînt cele înregistrate în cazul femeilor sub 25 de ani. Numãrul total ajunge la mai multe milioane anual (160 000 pe an în Marea Britanie): Tabelul 2. Avorturile din unele þãri în intervalul 1979–1984 Þara Germania de Vest Anglia ºi Þara Galilor Franþa Danemarca Italia Japonia SUA Ungaria Cuba

Nr. cazuri/1 000 femei/an 6,8 12,6 14,1 19,3 22,4 22,5* 26,9 35,5 47,1

* Aceastã valoare este mai micã decît cea realã.


73

În Roma ºi în Grecia Anticã, avortul era o metodã de planning familial acceptatã, în majoritatea þãrilor devenind ilegal abia în secolul XIX. China practicã în continuare avorturile pe scarã largã ºi considerã cã acest lucru este parte integrantã a politicii sale de control demografic. În Japonia, se spune cã avortul este uºor de realizat ºi practicat tot ca metodã de planning familial. Musulmanii permit avortul dacã fãtul se dezvoltã anormal ºi va rezulta apoi un copil invalid, cu condiþia sã se realizeze în primele 120 de zile de sarcinã, ulterior considerîndu-se cã fãtul reprezintã o persoanã. Ce este avortul? Avortul este scoaterea fãtului din uter într-un moment prematur pentru ca acesta sã poatã supravieþui, cu alte cuvinte, înainte de cea de a 20-a sãptãmînã de sarcinã, cînd fãtul cîntãreºte cam 400 g. Avortul spontan e un fenomen frecvent întîlnit: aproximativ 10% din totalul sarcinilor se încheie astfel. Cel puþin jumãtate dintre aceste avorturi se datoreazã unor erori de dezvoltare, iar uneori survin atît de devreme, încît mama, neºtiind cã este însãrcinatã, suferã doar un ciclu întîrziat sau mai dificil. Alte cauze ar putea fi un dezechilibru hormonal sau o boalã a mamei. Numai un avort spontan dintr-o mie survine din cauza leziunilor fizice. Avortul indus este cel provocat în mod deliberat, deoarece fie sarcina ameninþã sãnãtatea sau chiar viaþa mamei, fie fãtul se dezvoltã anormal. Pe de altã parte, avortul poate fi provocat deoarece pur ºi simplu sarcina a fost un accident nedorit. Principalele metode de inducere a avortului sînt: – aspirarea, metodã prin care colul uterin este dilatat. Se introduce un tub subþire, iar conþinutul uterului e aspirat cu ajutorul unei pompe electrice; – chiuretajul, prin care conþinutul uterului este rãzuit de pe pereþii acestuia; – injectarea unui lichid în interiorul uterului pentru stimularea contracþiilor uterine; – injectarea intravenoasã a unor substanþe de tipul prostaglandinelor pentru stimularea contracþiilor uterine; – administrarea oralã a unor substanþe hormonale pentru inducerea sîngerãrii menstruale. Cu cît sarcina este mai avansatã în momentul efectuãrii avortului, cu atît riscul la care e expusã mama este mai mare.

În Marea Britanie ºi în SUA, din perioada anterioarã secolului XIX, legea permitea avortul cu condiþia ca acesta sã fie fãcut înainte ca mama sã simtã miºcãrile fãtului aflat în uter, fenomen ce se produce în jurul sãptãmînii a 15-a. Uneori, femeile condamnate pretindeau cã sînt însãrcinate pentru a evita pedeapsa cu moartea. În acest caz se organiza un juriu

74


special alcãtuit din femei, care palpau abdomenul prizonierei ºi încercau sã simtã miºcãrile fãtului, deoarece dacã sarcina ajungea în aceastã fazã, femeia nu mai putea fi executatã. Un anunþ publicitar apãrut în revista Bell’s Court and Fashionable Magazine din septembrie 1807 (citat în jurnalul medical Lancet din 21 mai 1932), spunea: „Fericirea pierdutã poate fi regãsitã – orice doamnã respectabilã care este deranjatã de o sarcinã ce-i poate aduce inevitabil dezonoarea poate obþine consolare, siguranþã ºi un prieten adevãrat pentru momente de neliniºte ºi primejdie trimiþînd o telegramã doamnei Grimstone, din Broad Street, nr. 18, Golden Square, Londra, unde i se va stabili o întrevedere privatã cu autoarea anunþului. Doamnele aflate în aceastã situaþie beneficiazã de cea mai strictã confidenþialitate ºi de îngrijire maternalã.“ Avorturile fãcute dupã cea de-a 15-a sãptãmînã de sarcinã au devenit ilegale în Anglia în 1829, cînd o lege promulgatã de parlamentul þãrii stipula cã avortul fãcut unei femei care se apropia de momentul naºterii, în cazul în care nu are drept scop salvarea vieþii mamei, se pedepsea cu moartea, iar pentru avorturile din primele luni ale sarcinii pedeapsa consta în deportare pe o perioadã care varia între ºapte ºi paisprezece ani, cu sau fãrã biciuire publicã. Cu toate acestea, în Anglia victorianã, cînd mãsurile de contracepþie erau inaccesibile majoritãþii femeilor, avortul se practica pe scarã largã, fiind singurul mijloc de evitare a groaznicelor consecinþe sociale ale naºterii unui copil în afara cãsãtoriei. Existau cîþiva medici dispuºi sã nesocoteascã legea ºi sã practice avorturi chiar ºi în lipsa unor motive suficiente, de obicei pentru clientele înstãrite. Cele sãrace se vedeau nevoite sã se bazeze pe practicieni necalificaþi precum d-na Gamp a lui Dickens sau sã apeleze la „Medicamentele pentru femei” ale vãduvei Welch, la mortar cu plumb, nucºoarã, medicamentul fãcut din gin ºi praf de puºcã sau la alte „medicamente“ propuse de diverºi escroci, multe reprezentînd un adevãrat pericol pentru sãnãtatea mamei. În 1853, servitoarelor (atît de vulnerabile la sarcinile nedorite) au început sã le fie împãrþiþi fluturaºi prin care li se explica cum sã facã un avort. Încã din secolul XIX, cîteva persoane începuserã sã argumenteze cã femeile sînt mai în mãsurã sã hotãrascã ce se va întîmpla cu propriile lor sarcini decît statul, iar dacã avorturile vor fi interzise, atunci cei care fãceau ilegal avorturi prin case ascunse pe strãzi lãturalnice urmau sã preia conducerea, ceea ce reprezenta un risc major pentru sãnãtatea ºi viaþa femeilor. Avorturile deveniserã atît de obiºnuite fiindcã foarte puþine femei foloseau sau aveau mãcar idee despre metodele contraceptive. Annie Besant ºi Charles Bradlaugh (un librar din Bristol) au forþat adoptarea legii în


75

1876, reeditînd o broºurã cu titlul „The Fruits of Philosophy“, care oferea detalii practice asupra controlului naºterii. Cei doi au fost acuzaþi de obscenitate ºi condamnaþi la doi ani de muncã silnicã, dar, în urma unui recurs care a avut succes, au fost graþiaþi, iar în urmãtoarele patru luni broºura s-a vîndut în 125 000 de exemplare. Cu toate modestele încercãri de educare a publicului, sãracii au rãmas în cea mai mare parte ignoranþi în privinþa metodelor de evitare a unor sarcini nedorite. Abia în 1922, Marie Stopes a deschis prima clinicã de planning familial în Marea Britanie. Ea a fãcut o muncã de pionierat, argumentele propuse fiind acceptate treptat; în 1937, Asociaþia Medicalã Britanicã estima cã anual, în Marea Britanie, aveau loc între 44 000 ºi 60 000 de avorturi ilegale. Valoarea exactã era probabil în jurul cifrei de 100 000. Ulterior, numãrul avorturilor a rãmas aproximativ constant, dar din ce în ce mai multe erau legale, iar dupã Legea Avorturilor din 1969, aproape toate au fost legale. La ora actualã, în Marea Britanie se fac anual aproximativ 160 000 de avorturi legale (în 1996 s-au înregistrat 177 225). Se poate presupune cã cea mai mare parte dintre acestea sînt rezultatul neglijenþei sau al iresponsabilitãþii. Totuºi, este trist cã pentru multe femei puse în situaþia unei sarcini nedorite, opþiunile sînt avortul sau naºterea urmatã de cedarea copilului spre adopþie, þinîndu-se cont de faptul cã adopþia reprezintã „o afacere“ care nu aduce prea multe satisfacþii. Birocraþia procedurilor, conceputã fãrã îndoialã în folosul copilului, ia atît de mult timp, încît poate dura unul sau doi ani pînã cînd copilul îºi gãseºte un nou cãmin. Potenþialii pãrinþi nu lipsesc, dar, în tot acest timp, copilul se aflã în îngrijirea statului, cu alte cuvinte, de el se ocupã asistenþii sociali. Un sondaj realizat în Marea Britanie în luna martie 1997 a arãtat cã în ultimii 20 de ani avorturile s-au bucurat de o susþinere din ce în ce mai mare. Din 1 888 de adulþi chestionaþi, 64% au fost de acord cã avortul ar trebui sã fie acceptat legal pentru femeile care ºi-l doresc, în timp ce în 1980, procentul celor care s-au pronunþat în favoarea avortului a fost de numai 54%. Totuºi, doar 67% dintre cei intervievaþi sînt de acord cu avortul în cazurile în care copilul are ºanse sã se nascã cu handicapuri fizice sau mentale, prin comparaþie cu 83% în 1980. În SUA, precum ºi în Marea Britanie, legile împotriva avortului au fost adoptate la începutul secolului XIX. S-a calculat cã în 1840 avea loc un avort la fiecare cinci sau ºase naºteri reuºite, cele mai multe fiind fãcute de persoane fãrã drept de practicã în domeniu ºi soldîndu-se cu decesul mamei. Familiile erau, totuºi, destul de numeroase: în 1800, o femeie nãºtea în medie ºapte copii, dar mai tîrziu numãrul a scãzut, în 1900 media ajungînd la 3,6, mai ales în urma folosirii metodelor contraceptive ºi a unei mai mari disponibilitãþi în privinþa avorturilor. Femeile credeau chiar cã fãtul nu era cu adevãrat viu decît în momentul în care îl

76


simþeau miºcîndu-se în uter. Cu toate acestea, multe state au emis legi antiavort între 1860 ºi 1880. Înaintea acestor legi, medicamentele care provocau avortul beneficiau de multã publicitate, fãcutã însã în mod discret. De exemplu: „Doamnele cãsãtorite care au motive sã se considere însãrcinate sînt sfãtuite în mod deosebit sã nu foloseascã aceste pastile, deoarece pot provoca o întrerupere de sarcinã“. La fel ca ºi în Marea Britanie, legile americane privitoare la avort au devenit mai tolerabile dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, dar dezbaterile referitoare la planificarea naºterilor au continuat pînã în anii 1930, perioadã în care aveau loc anual aproximativ 2 milioane de avorturi (multe dintre acestea fãcute ilegal). Era în continuare interzisã introducerea în þarã a unor materiale informative despre acest subiect, iar medicina nu a sprijinit oficial controlul naºterilor decît începînd cu anul 1937. În 1973, Curtea Supremã a Statelor Unite a legalizat avortul la cerere; în aceastã perioadã, numãrul întreruperilor de sarcinã din diverse motive începuse sã scadã. Ca rãspuns la legea federalã tolerantã au început sã aparã multe organizaþii antiavort ºi în multe state avorturile legale au fost în continuare greu de fãcut.

Eugenia Termenul de „eugenie“ a fost introdus în 1883 de cãtre Sir Francis Galton, vãr cu Charles Darwin, care ºi-a dedicat viaþa studiului ereditãþii ºi a conceput metoda de depistare a criminalilor prin intermediul amprentelor digitale. Eugenia reprezintã promovarea acelor calitãþi ereditare care ajutã la dezvoltarea rasei umane. Metoda implicã îmbunãtãþirea fondului genetic al speciei prin reproducere selectivã sau prin alte cãi. Totuºi, reproducerea selectivã, deºi aplicatã cu mult succes în cazul animalelor domestice, reprezintã un subiect aproape tabu în cazul speciei umane. Cine este în mãsurã sã decidã ce calitãþi trebuie selectate ºi perpetuate? ªi, odatã stabilite acestea, ce se întîmplã cu indivizii care deþin caracteristici nu tocmai dorite, adicã „indezirabilii“? Dupã cum se va vedea în acest capitol, ceea ce la prima vedere pare o idee genialã poate avea implicaþii grave în ceea ce priveºte viaþa ºi moartea fiinþelor umane. Aspectele care ar trebui eliminate sînt mai uºor de identificat dacã ne gîndim la bolile moºtenite. O mare parte dintre suferinþele oamenilor este provocatã de erorile genetice. Unele boli au un fundament genetic bine cunoscut, putînd fi în bunã mãsurã evitate. Chiar ºi cei mai reuºiþi dintre noi deþin gene defecte bine ascunse în cromozomi – „ascunse“, deoarece au un caracter recesiv, activîndu-se foarte rar. Omul obiºnuit are atîtea gene defecte încît, dacã s-ar aduna ºi ar acþiona simultan, ar reprezenta de aproximativ patru ori cantitatea necesarã pentru a ucide individul.


77

Mulþi biologi celebri ai secolului XX, printre care se numãrã Arthur Keith ºi C.D. Darlington, erau convinºi de necesitatea acestei teorii. Din nefericire, aceastã convingere i-a fãcut sã susþinã supremaþia înnãscutã a unor grupuri sociale ºi, prin urmare, sã pledeze în favoarea unor idei evident rasiste. În 1953, Darlington considera cã „unii oameni se nasc pentru a comanda, alþii pentru a se supune, iar alþii sînt intermediari“, ºi clasele conducãtoare „îºi datoreazã poziþia dominantã capacitãþii deosebite a caracterului lor genetic“. Extrema cealaltã, care spune cã toþi oamenii sînt egali din punct de vedere genetic, este, de asemenea, eronatã. Nimeni nu se îndoieºte de faptul cã oameni precum Leonardo da Vinci, Einstein, surorile Brontë, Darwin, Newton, Beethoven sau Jane Austen ne-au îmbogãþit specia, fiind purtãtori de gene speciale. Ne-am dori sã existe mai mulþi oameni ca ei, dar nu în numãr nemãsurat de mare, ºi nu cu preþul dispariþiei indivizilor mai puþin dotaþi decît ei. De-a lungul secolelor, unii scriitori sau filozofi au sugerat cã oamenii sãraci sînt inferiori din punct de vedere genetic, iar faptul cã ei au familii numeroase ar putea duce la o degradare a rasei umane. Pe mãsurã ce sãracii s-ar reproduce mai mult decît cei mai reuºiþi ca ei, s-ar produce o acumulare de gene defecte. În prezent, se ºtie cã sãracii nu sînt inferiori din punct de vedere genetic, astfel încît s-a renunþat la aceste opinii. În schimb, cînd o persoanã este purtãtoarea unei gene despre care se ºtie cã provoacã o boalã cu un efect puternic de invaliditate, este normal ca acea persoanã sã fie sfãtuitã sã nu aibã copii; iar dacã un fetus este descoperit a fi purtãtor al genei respective, el poate fi avortat. Acestea constituie mãsuri rezonabile pentru prevenirea bolilor genetice. Totuºi, în China, o nouã lege adoptatã în 1995 pare sã meargã mai departe. Ea stipuleazã cã acele cupluri care au un potenþial ridicat de a transmite o boalã geneticã gravã au dreptul sã se cãsãtoreascã doar în urma sterilizãrii sau a acceptãrii de a aplica mãsuri contraceptive pe termen lung. Copiii care suferã de astfel de boli genetice vor reprezenta o grea povarã pentru stat, astfel încît trebuie luate mãsuri pentru prevenirea naºterii lor. Nu se specificã modul în care respectarea acestei „legi a eugenismului“ – cãreia i s-au opus mulþi geneticieni ºi medici – poate fi impusã. SUA s-au aflat în avangarda miºcãrilor adepþilor eugeniei. O lege din Indiana, care dateazã din 1907, permitea sterilizarea criminalilor, „cretinilor“ ºi a violatorilor declaraþi. În multe alte state au fost adoptate legi asemãnãtoare între anii 1907–1970, realizîndu-se zeci de mii de sterilizãri. În Japonia, în perioada 1945–1995 au fost sterilizaþi cu acordul guvernului peste 16 000 de oameni (dintre care douã treimi erau femei) care sufereau de handicapuri psihice sau boli ereditare. Legea de Protecþie a Eugeniei din aceastã þarã a fost abolitã în 1996, dar acest fapt nu a atras prea mult atenþia. Pînã în anii 1970, sterilizarea obligatorie a persoanelor cu handicap psihic era practicatã ºi în unele þãri europene, printre care se

78

Moartea ºi cauzele care o provoacã ªobolanii ºi bunãstarea socialã Biologul ºi psihologul C.P. Richter a comparat, în anii 1950, ºobolani (Rattus norvegicus) crescuþi în laborator (timp de aproximativ 100 de ani) cu ºobolani crescuþi în sãlbãticie. În laborator existã suficientã hranã ºi apã, exemplarele beneficiind de adãpost ºi de parteneri la discreþie, astfel încît lupta pentru supravieþuire a fost eliminatã. Aceºti indivizi sînt mai puþin rezistenþi la boalã, stres ºi obosealã decît cei sãlbatici; creierul li s-a micºorat, glandele suprarenale ºi tiroida sînt subdezvoltate, glandele sexuale ating maturitatea foarte devreme, iar indivizii sînt mai fertili. Aceste caracteristici, adãugate faptului cã animalele sînt mai docile ºi mai puþin agresive, dovedesc adaptarea la viaþa în captivitate. În sãlbãticie nu ar supravieþui mult timp din cauza competiþiei cu strãmoºii lor sãlbatici. Animalele sînt adaptate perfect vieþii din cuºcã. Impresionat de aceste observaþii, Richter ºi-a îndreptat atenþia cãtre oameni. Acum zeci de mii de ani, înaintaºii noºtri se luptau pentru supravieþuire, lupta fiind cîºtigatã doar de cei mai puternici ºi mai inteligenþi, care îºi transmiteau genele descendenþilor. Omul modern este exact rezultatul supravieþuirii celor mai adaptaþi, ceea ce constituie procesul evolutiv. Dar în ultimul secol procesul evolutiv a fost oprit. Prin scãderea mortalitãþii infantile ºi a deceselor provocate de pericolele din mediu ºi de infecþii, indivizii inapþi din punct de vedere genetic au devenit capabili sã supravieþuiascã ºi sã-ºi transmitã moºtenirea geneticã mai departe. Asistenþa medicalã, adãposturile îmbunãtãþite ºi progresul general al condiþiilor de viaþã au redus omul, din multe puncte de vedere, la statutul de ºobolan de laborator. Deºi Richter se temea pentru viitorul evoluþiei speciei umane, se poate argumenta cã omul modern este mai adaptat la viaþa contemporanã decît ar fi fost strãmoºii sãi îndepãrtaþi. Într-adevãr, multe dintre problemele noastre sociologice ºi medicale apar din cauzã cã o mare parte a moºtenirii noastre genetice, deºi adaptatã pentru un vînãtor-culegãtor „sãlbatic“ (preistoric), nu mai este potrivitã pentru stilul actual de viaþã. Caracteristici precum agresivitatea (care duce la activitãþi infracþionale, „furie rutierã“, boli de inimã ºi hipertensiune arterialã) ºi capacitatea de a depozita grãsimi în corp reprezintã numai relicve nefericite ale unui proces evolutiv care dãduse vînãtori ºi culegãtori atît de reuºiþi. În civilizaþia modernã însã, acestea sînt handicapuri. Problemele evidenþiate de Richter vor fi rezolvate cu siguranþã în momentul în care oamenii vor începe sã-ºi supravegheze ºi sã-ºi planifice singuri evoluþia. Nu peste mult timp, ºtiinþa va transforma acest vis în realitate.

numãrau Elveþia, Suedia, Finlanda ºi Norvegia (în Elveþia au fost sterilizaþi 60 000 de oameni într-un interval de 50 de ani) ºi se pare cã, în Austria, aceastã practicã este continuatã ºi în prezent. În unele cazuri, practica sterilizãrii era extinsã ºi în cazul indivizilor „nepotriviþi“ sau „inferiori“


79

din punct de vedere moral sau rasial, dar nu se cunoaºte cu exactitate în ce mãsurã se întîmpla acest lucru. Eugenia devine o teorie cu un aspect extrem de neplãcut atunci cînd este aplicatã unor caracteristici cum ar fi inteligenþa sau aspectul fizic. La acest nivel se declanºeazã semnalul de alarmã. Ne amintim cu groazã de teoriile naziste referitoare la superioritatea rasialã a tipului „nordic“, cu pãrul blond ºi ten deschis, ºi la necesitatea restricþionãrii reproducerii altor grupuri sociale. Cu toate acestea, ideea reproducerii selective a reapãrut recent la Singapore prin intermediul unor proiecte, sponsorizate oficial, de încurajare a cãsãtoriilor ºi a reproducerii între persoane cu educaþie superioarã. Încã din 1908, savanþii germani au ridicat semne de întrebare în legãturã cu persoanele cu sînge amestecat, iar cei care se cãsãtoreau cu persoane de altã rasã în sînul coloniei germane din Africa de Sud-Vest îºi pierdeau drepturile civile. În 1923, Hitler, în timp ce se afla încarcerat în Landsberg, a citit un manual german referitor la igiena rasialã ºi a inclus unele dintre ideile gãsite acolo în propria sa lucrare, Mein Kampf (Lupta mea). Convingerile naþional-socialiºtilor (naziºtilor) în legãturã cu eugenia ºi supremaþia rasialã au fost promulgate de psihiatri, medici ºi antropologi, programul lui Hitler fiind sprijinit de multe personalitãþi eminente. Hitler a devenit Cancelar al Reich-ului în ianuarie 1933, în acelaºi an proclamînd o lege în care se stipula sterilizarea obligatorie a schizofrenicilor, maniacodepresivilor, alcoolicilor ºi a celor cu boli congenitale cum ar fi orbirea, surzenia sau diferite handicapuri psihice. Toþi copiii germani de culoare au fost sterilizaþi în 1937, iar în perioada 1934–1939 au fost sterilizate alte 350 000–400 000 de persoane „nepotrivite genetic“. Experimentele ulterioare fãcute pe femei de cãtre un profesor în ginecologie au demonstrat cã un medic, cu ajutorul unui nou aparat cu emisii de radiaþii X, putea steriliza sute de femei zilnic. Programul iniþiat de Hitler nu s-a oprit la prevenirea reproducerii: imediat dupã aceea a fost redirecþionat cãtre suprimarea celor vizaþi. Pacienþii din ospicii au fost uciºi prin înfometare în 1938, iar programul de „eutanasiere“ a început în 1939. În 1940 fuseserã deja uciºi prin intoxicare cu monoxid de carbon 70 723 de pacienþi cu dereglãri psihice, iar profesorii de la Institutul Kaiser Wilhelm de Cercetare Cerebralã studiaserã 500 dintre creierele acestora. Victimele erau selectate de psihiatri ºi antropologi, bucuroºi sã sprijine programul, deºi preferau sã nu ucidã personal. Prima camerã de gazare a fost construitã la Auschwitz în ianuarie 1942 ºi folosea Zyklon B (acid cianhidric), iar în aceste noi crematorii erau ucise zilnic 4 756 de persoane. La început, cadavrele scoase din camerele de gazare erau înmormîntate dupã ce le erau extrase obiectele de valoare, printre care inele sau dinþi de aur, dar mai tîrziu, în timpul rãzboiului, cînd SS-ul a considerat cã negocierile de pace ar putea fi afectate de descoperirea cadavrelor, acestea au început sã fie incinerate.

80

Moartea ºi cauzele care o provoacã Programul lui Hitler de igienã geneticã ºi rasialã Hitler considera cã cei care suferã de boli genetice, cum ar fi schizofrenia ºi „retardarea congenitalã“, ar trebui împiedicaþi sã se reproducã, la fel ca ºi cei afectaþi de multe alte boli, printre care orbirea ºi surzenia congenitale, diformitãþile fizice, depresiunea maniacã ºi alcoolismul cronic. În acea perioadã însã, mulþi oameni aveau concepþii similare, nu numai germanii. Înainte de cel de-al doilea rãzboi mondial fuseserã fãcute aproximativ 400 000 de sterilizãri prin vasectomie sau prin legarea trompelor uterine. Majoritatea celor sterilizaþi erau germani. În 1939 se hotãrîse ca aceia care suferã de boli fizice sau psihice cronice sã fie eliminaþi, pentru a nu mai trãi pe cheltuiala statului. Astfel, între 1939 ºi 1941, 70 000 de oameni au fost supuºi unei aºa-numite „ucideri din milã“ în azile special destinate acestui program. Primele victime au fost 5 000 de copii cu deformaþii congenitale, uciºi fie prin administrarea de injecþii letale, fie prin înfometare. Apoi a fost iniþiat un program care-i viza pe adulþi, folosindu-se monoxidul de carbon. Naþiunea era „curãþatã“ ºi „îmbunãtãþitã“ prin eutanasiere forþatã. Hitler afirmase de multã vreme cã anumite rase umane erau inferioare ºi trebuiau eliminate, el fiind susþinut de numeroºi antropologi ºi psihiatri. Aceºti oameni erau cei care ofereau justificarea intelectualã ºi ºtiinþificã pentru superioritatea rasialã, ajutînd la stabilirea unui sistem de sterilizare, ucidere în masã ºi genocid. Pe mãsurã ce lagãrele de concentrare se umpleau cu prizonieri politici ºi rasiali, cei prea bolnavi pentru a munci erau separaþi ºi uciºi. Þiganii ºi evreii, consideraþi rase inferioare, erau omorîþi în numele igienei naþionale. Metodele folosite în programul de eutanasiere au fost redirecþionate rapid în acest sens. Naziºtii ºtiau deja ce gaze sînt ieftine ºi eficiente, continuînd sã foloseascã metode precum deghizarea camerelor de gazare în sãli de duº. Se afirma despre victime nu numai cã sînt inferioare din punct de vedere rasial, dar ºi corupte din punct de vedere moral, avînd înclinaþii criminale; acesta era un fel de tratament medical comunitar prin care viaþa individualã era sacrificatã pentru binele general. Supravegherea ºi administrarea programului de ucidere în masã implica zeci de medici calificaþi, iar nenumãraþi ruºi, polonezi, cehi, iugoslavi, iar mai apoi francezi, norvegieni ºi belgieni au cãzut de asemenea victime. Avînd în vedere cã aceia care urmau sã fie uciºi nu erau altceva decît cadavre ambulante, s-a decis cã unii dintre ei ar putea sã-ºi încheie viaþa într-un mod folositor, ca subiecte de cercetare medicalã. La începutul secolului XX, guvernul prusac introdusese pentru prima datã ideea consimþãmîntului în cunoºtinþã de cauzã, dar vremurile se schimbaserã. Dr. Josef Mengele, precum ºi alþi medici erau acum pregãtiþi sã foloseascã victimele lagãrelor de concentrare în diverse experimente îngrozitoare. Hitler planificase, de asemenea, sã depopuleze Polonia ºi sã o colonizeze cu cetãþeni germani, iar în 1939 a activat formaþiunile ucigaºe SS. „Avem nevoie de spaþiu“, spunea el, „ºi trebuie sã-i omorîm neîncetat ºi fãrã compasiune pe cei de origine ºi limbã polonã.“ Filozofia nazistã referitoare la eugenie dusese la o serie de acþiuni începînd cu sterilizarea obligatorie, trecînd la eutanasierea forþatã ºi terminînd cu genocidul. O astfel de serie de paºi devine rapid o direcþie alunecoasã care n-ar mai trebui urmatã niciodatã.


81

Cînd Germania a invadat Rusia, trupele erau însoþite de brigãzi speciale de execuþie, care-i ucideau pe evrei, pe þigani ºi pe bolnavii psihici, fie prin împuºcare, fie prin gazare în dube speciale. Prizonierii ruºi de rãzboi constituiau o povarã greu de suportat pentru Reich, 3 milioane dintre aceºtia fiind omorîþi sau lãsaþi sã moarã prin subnutrire în captivitate. În total, în cel de-al doilea rãzboi mondial, nemþii au omorît 6 milioane de evrei. ªi þiganii au cãzut victime crudului regim nazist. La Auschwitz au fost uciºi 20 943 de þigani. Se pare cã aceastã naþie, care se autointituleazã Rromi, a fost alungatã din Egipt. Este un popor nomad care s-a rãspîndit în Europa în secolele XVI ºi XVII, ajungînd apoi în toate colþurile lumii. Þiganii erau buni ghicitori ºi muzicieni ºi se adaptau cu uºurinþã tuturor condiþiilor, dar aveau o reputaþie de negustori necinstiþi. Asemenea evreilor, erau o comunitate separatã de restul lumii, cu opinii diferite, devenind astfel þinte uºoare pentru discriminare rasialã ºi violenþã. Adesea, þiganii erau acuzaþi de furt de copii, iar în 1782, în Ungaria, au fost spînzuraþi, evisceraþi ºi tãiaþi în bucãþi 45 de þigani despre care se presupunea cã ar fi mîncat un cadavru. Programul de eutanasiere propus de naziºti evidenþiazã imensul potenþial de distrugere rezultat în urma asocierii dintre niºte savanþi eminenþi ºi ideile lor cu politicieni lipsiþi de scrupule. (De remarcat cã Hitler era obsedat atît de puritatea rasei, cît ºi de sãnãtatea fizicã: în timpul în care maºina sa maleficã de ucis îºi fãcea treaba printre „indezirabili“, el întreprindea campanii agresive antifumat pentru pãstrarea puritãþii organice a poporului german.) Totuºi, trebuie admis faptul cã ideea centralã a eugeniei este una corectã cînd se aplicã bolilor genetice. Pericolul apare în momentul devierii logice cãtre sterilizarea indivizilor inferiori din punct de vedere genetic, acesta putînd fi primul pas pe drumul alunecos care duce la uciderea oricãrei persoane considerate, din diverse motive, „nedoritã“ de autoritãþi. Naziºtii au ucis fãrã milã þigani, evrei, handicapaþi psihici ºi alte grupuri „indezirabile“ la nivel global, fãrã precedent. „Curãþarea etnicã“ iniþiatã în rãzboiul din Bosnia din anii 1990, deºi nu a avut aceeaºi amploare, se încadreazã în aceeaºi categorie. Dilemele etice ridicate de teoria eugeniei, la fel ca cele referitoare la eutanasiere, se vor contura ºi mai clar pe viitor. Proiectul Genomului Uman (vezi capitolul 11) ne va furniza informaþii referitoare nu numai la tipurile de gene care produc boli, dar ºi la factorii genetici care decid durata vieþii, gradul de inteligenþã, de frumuseþe, de agresivitate, de supunere, talentul muzical sau matematic ºi aºa mai departe. Se vor face, fãrã îndoialã, multe presiuni în legãturã cu aplicarea acestor informaþii în procesul de reproducere umanã. Va veni ºi un timp cînd „copiii personalizaþi“ vor fi ceva obiºnuit?

82


Sacrificarea Sacrificarea este, cu siguranþã, o formã de omucidere. Aztecii din Mexicul secolelor XIV–XV o practicau pe scarã largã, dupã cum se descrie în capitolul 14. Pentru ei, sacrificiul uman nu reprezenta un act de cruzime, ci o reacþie la nevoia de a le oferi zeilor lor suficient sînge pentru ca lumea în care trãiau sã rãmînã stabilã. Cei sacrificaþi erau fie sclavi, fie prizonieri de rãzboi. Într-adevãr, scopul rãzboaielor ºi al bãtãliilor era acela de a lua cîþi mai mulþi prizonieri în viaþã, iar plasele pentru oameni constituiau arme la fel de importante ca sãgeþile sau suliþele. Nu era însã uºor sã capturezi un numãr destul de mare de prizonieri, aztecii vãzîndu-se nevoiþi, din acest motiv, sã lupte aproape permanent cu popoarele învecinate spre a satisface cererea de victime pentru sacrificii.

Crima cu premeditare Majoritatea oamenilor, atunci cînd discutã despre omucidere, se gîndesc, de fapt, la crimã: uciderea unuia sau a mai multor indivizi de cãtre alþi indivizi. În anul 1993 s-au înregistrat, la nivel mondial, 300 000 de crime. Cel mai mare numãr se întîlneºte în America Latinã, în Caraibe, în Africa ºi în unele þãri din Orientul Mijlociu. În aceste zone ale lumii, disputele personale se rezolvã frecvent prin violenþã, iar în unele þãri, omuciderea este a doua cauzã majorã de deces în rîndul persoanelor cu vîrste cuprinse între 15 ºi 24 de ani. În 1980, în fruntea listei se aflau Guatemala, Tailanda, Puerto Rico ºi Brazilia, cu peste 11 cazuri de omucidere la 100 000 de locuitori. SUA urmau la micã distanþã, cu 10,5 cazuri. Pe ultimele locuri erau Franþa, Japonia, Grecia, Anglia ºi Þara Galilor, ºi Irlanda. Majoritatea þãrilor au ºi o listã a persoanelor dispãrute; unele dintre acestea au dispãrut fãrã a spune nimãnui nimic, altele s-au sinucis, iar altele au fost omorîte. De exemplu, în Suedia sînt semnalate anual aproximativ 1 000 de cazuri de persoane dispãrute, iar 200 dintre acestea nu mai reapar. În SUA, omuciderea reprezenta o problemã gravã de sãnãtate publicã. În New York, între 1980 ºi 1983, omuciderea a constituit cauza unicã ºi cea mai importantã de deces printre cei cu vîrste cuprinse între 16 ºi 45 de ani, aproape toate victimele fiind bãrbaþi. Dacã se calculeazã numãrul de ani de viaþã potenþialã pierduþi, impactul omuciderilor este mai mare decît cel al cancerului, al bolilor cardiace, al dependenþei de droguri ºi al accidentelor. În 1980, omuciderile au atins cel mai ridicat nivel din acest secol, pe întregul teritoriu al Statelor Unite fiind omorîte 23 870 de persoane, majoritatea negri sau membri ai altor minoritãþi etnice. Probabilitatea de a fi omorît de cãtre o altã persoanã este de 1 la 240 pentru albi ºi de 1 la 47 pentru alte grupuri sociale. În Anglia, numãrul de


83

crime de care poliþia a luat cunoºtinþã s-a pãstrat între 130 ºi 170 de cazuri în fiecare an, între 1920 ºi 1960. Cine sînt ucigaºii? În toate societãþile, crimele sînt comise în principal de bãrbaþi tineri, dar nu numai de ei. Victima este adeseori un membru al familiei, un prieten sau o cunoºtinþã. Criminalii sînt frecvent soþii sau soþiile victimelor, iar victimele sînt de cele mai multe ori soþiile ºi nu soþii. În general, nevestele care-ºi ucid bãrbaþii dupã ce au suferit nenumãrate abuzuri ºi bãtãi de-a lungul timpului sînt tratate cu compasiune de cãtre judecãtori. Se estimeazã cã în SUA, în fiecare an, 1,5 milioane femei necesitã asistenþã medicalã în urma abuzurilor din partea partenerilor de viaþã. În schimb, omuciderile care au loc în timpul jafurilor sînt comise, în general, de cãtre persoane care nu au nici o legãturã cu victima. Un tip special de omucidere cu un impact semnificativ ca numãr de victime în anumite perioade din trecut a apãrut din practicarea duelului. Un duel (termen provenit din cuvîntul latin pentru „doi“) era o luptã aranjatã între douã persoane pentru a se ajunge la o înþelegere în cazul unei probleme ce nu putea fi rezolvatã pe cale legalã. Duelul poate fi privit ca un tip de omor ritual. Lupta dintre douã persoane pentru rezolvarea unor chestiuni importante are o istorie îndelungatã – încã de la confruntarea dintre Hector ºi Ahile în Iliada lui Homer sau de la cea biblicã dintre David ºi Goliat. Duelurile au apãrut în Europa de nord-vest în primul mileniu creºtin, iar în anul 516, regele burgund Gundobald le-a legalizat sub forma „duelului judiciar“ pentru a înlocui un proces legal: dreptatea era stabilitã de Dumnezeu. Papii au condamnat metoda, dar aceastã practicã nu a fost interzisã în Marea Britanie decît în anul 1818. Duelul, în forma sa modernã, manifestat mai ales în Franþa, era o metodã de a rezolva o disputã personalã sau de a rãzbuna o insultã ce avea ca scop revendicarea sau pãstrarea „onoarei“. Aceastã practicã a luat o amploare atît de mare, încît în 1626, Richelieu a încercat sã o interzicã prin confiscarea averii celor care participau la dueluri ºi prin exilarea lor din Franþa. În Anglia au avut loc multe dueluri considerate istorice, inclusiv cele dintre Pitt ºi Tierney ºi dintre ducele de Wellington ºi lordul Winchilsea. În general, aceastã practicã era rezervatã nobilimii ºi militarilor. În Germania, înainte de primul rãzboi mondial, duelurile aveau loc între ofiþeri de armatã, dar nu trebuia neapãrat sã moarã unul dintre participanþi. Onoarea, dupã cum prevedeau rigorile acelor timpuri, putea fi apãratã prin simpla executare a ritualului. Deºi în zilele noastre este destul de greu de înþeles, în acele vremuri, cicatricele cãpãtate în dueluri erau un semn de bãrbãþie. Duelul poate fi considerat drept punerea la bãtaie a propriei vieþi ºi un incident în 1741 combina jocurile de noroc, duelul ºi sinuciderea. La un cazino din Londra, un individ pe nume Nouse a avut o neînþelegere violentã

84


cu lordul Windsor, provocîndu-l pe acesta la duel. Nobilul l-a refuzat, iar Nouse, înþelegînd cã refuzul se datora faptului cã Windsor nu îl considera un egal din punct de vedere social, s-a simþit atît de lezat în onoarea proprie încît s-a dus acasã ºi ºi-a tãiat gîtul. O altã formã neobiºnuitã de omucidere era cea practicatã de cãtre o bandã de tîlhari ºi criminali care îi atacau pe cãlãtorii din India între secolele XVI–XIX. Dupã ce se alãturau grupurilor de cãlãtori, dînd semne de prietenie, aceºtia îi ucideau pe toþi, fãrã milã ºi cu multã dexteritate, prin strangulare. Victimele erau apoi îngropate cu un ritual semi-religios. Au fost uciºi în acest fel aproape douã milioane de cãlãtori. Englezii au început sã-i suprime pe aceºti criminali încã de pe la 1830, dar metoda a fost folositã pînã la începutul secolului XX. În timpul procesului unui astfel de criminal s-a stabilit cã el strangulase peste 900 de persoane între anii 1790 ºi 1830. Romanul lui John Masters, The Deceivers, conþine o descriere amãnunþitã a practicilor acestora. Spre a fi condamnatã pentru crimã cu premeditare este necesar sã se dovedeascã faptul cã persoana respectivã a plãnuit sã ucidã. S-a discutat însã foarte mult pe marginea posibilitãþii de a ucide fãrã a fi conºtient de acest lucru. În anul 1774, un medic vienez pe nume Mesmer a început sã practice ceea ce în prezent este cunoscut sub numele de hipnozã, cu scopul de a-ºi trata pacienþii. El folosea diverse echipamente compuse din sîrmã ºi magneþi, sugerînd cã succesele pe care le obþinea se datorau transferului de „fluid magnetic“, ulterior dovedindu-se cã aceste obiecte nu erau necesare. De la el provine termenul de „mesmerism“. În 1841, dr. Braid, un medic din oraºul englez Manchester, a descoperit cã unei persoane i se poate induce o stare de transã prin privirea atentã a unui obiect strãlucitor, el introducînd termenul de „hipnozã“ (din grecescul hypnos = somn). Altã metodã folositã pentru a induce o stare transcendentã este miºcarea monotonã a unor obiecte, inclusiv a unui ceas care ticãie, însoþitã de sugestii verbale ale hipnotizatorului. Cei obiºnuiþi sã se supunã, cum ar fi soldaþii sau elevii, erau deosebit de vulnerabili la aceastã practicã. Medicul Liebault a pretins cã a avut succes în cazul a 1 700 de pacienþi în 1756. În cazul unor anumite persoane, hipnoza poate fi folositã pentru a induce somnul, pentru a reduce durerea sau pentru a vindeca orbirea, paralizia sau muþenia, dacã aceste afecþiuni sînt cauzate de tulburãri psihice. Hipnoza a fost practicatã de foarte mulþi medici, s-au fãcut ºi demonstraþii publice, iar oamenii au început sã-i supraestimeze puterile. Sub influenþa unei aºa-numite sugestii post-hipnotice, unei persoane i se poate comanda, de exemplu, sã se aºeze pe podea cînd ceasul bate ora trei. Dupã ce se trezeºte din transa hipnoticã, persoana nu-ºi mai aduce aminte de respectiva sugestie dar, cînd ceasul va bate ora trei, ea va inventa o scuzã ridicolã pentru a se aºeza pe podea. Ca urmare, a apãrut un interes deosebit faþã


85

de posibilitatea ca, în acest fel, sã i se comande unei persoane sã comitã o crimã prin intermediul unui hipnotizator. Subiectul a fost intens folosit în literatura fantasticã, fiind judecate, de asemenea, unul sau douã procese fascinante cu aceastã temã în Franþa de la sfîrºitul secolului XIX. Ulterior s-a dovedit însã cã o persoanã hipnotizatã nu poate fi forþatã sã facã lucruri care i se par aberante sau imorale în mod normal. Cu alte cuvinte, nu poþi hipnotiza pe cineva în scopul de a comite o crimã decît dacã acea persoanã are deja înclinaþii în aceastã direcþie. Poþi comite o crimã cînd mergi în somn – o crimã somnambulicã? Atunci cînd dormim, comanda este preluatã de subconºtient, dar crimele comise în aceste circumstanþe sînt extrem de rare. Cu toate acestea, pe 14 august 1963, Jo Ann Kiger a avut un coºmar ºi a crezut cã prin casa ei din suburbiile oraºului american Kentucky se plimbã un nebun. Femeia a luat douã revolvere încãrcate, a intrat în dormitorul pãrinþilor sãi ºi a tras, omorîndu-ºi tatãl ºi rãnindu-ºi mama. A fost arestatã, dar achitatã fiindcã se ºtia cã este somnambulã. Care sînt cele mai folosite arme pentru comiterea crimelor? În SUA, cele mai multe crime (64% în anul 1980) sînt comise cu arme de foc. Pare evident cã acest lucru se datoreazã faptului cã armele sînt la îndemîna oricui: rata acestor crime este de 175 de ori mai mare decît în Anglia ºi Þara Galilor. În 48% din casele americane existã una sau mai multe arme, în comparaþie cu 4,7% din casele britanice (chiar mai puþine de la adoptarea legilor privind regimul armelor în 1997). Dar englezii sînt mai predispuºi sã foloseascã armele pentru a se sinucide decît pentru a ucide pe cineva; 7 din 10 morþi provocate prin împuºcare în Marea Britanie sînt cazuri de sinucidere. Mai rar sînt folosite cuþite, alte instrumente tãioase, obiecte contondente, spînzurarea ºi strangularea. În ultima vreme, sticla a fost folositã frecvent ca armã de tãiat, în special gîtul unei sticle sau un pahar spart. În Marea Britanie au loc în prezent aproximativ 5 000 de astfel de atacuri în fiecare an, dar, de cele mai multe ori, ele nu provoacã moartea. În cazul strangulãrii, moartea survine adesea din cauza unui reflex nervos care opreºte bãtãile inimii, ºi nu din cauza opririi fluxului sanguin spre creier sau blocãrii respiraþiei (asfixie). Iniþial, termenul de „mugging“ (jaf, în englezã) era folosit în Marea Britanie pentru a desemna sufocarea victimei, agresorul strîngînd-o de gît cu braþul cîrlig. Un complice îi fura apoi victimei toate bunurile de preþ ºi banii. Aceastã metodã a înregistrat o cotã maximã în Londra în 1862, dispãrînd dupã ce un anume parlamentar, Hugh Pilkington, a fost atacat în Pall Mall. Termenul este folosit în prezent pentru a denumi orice formã de jaf însoþit de violenþã. Otrãvirea era mai frecventã în trecut decît acum. Metoda avea un caracter oarecum sinistru, aproape magic, era un fel de „bucãtãrie mortalã“, folositã în special de femei. În timpul domniei lui Henric al VIII-lea, un

86


anume Richard Roose a încercat sã-l ucidã pe episcopul John Fisher ºi pe restul membrilor familiei sale adãugîndu-le arsenic în terciul de ovãz. Drept rezultat, s-a instituitã o pedeapsã specialã pentru otrãvitori, ºi anume fierberea de viu, aplicatã pînã la sfîrºitul domniei lui Henric al VIII-lea. Unul dintre cele mai popularizate cazuri mai recente de otrãvire a fost cel al lui Marie Lafarge, care ºi-a otrãvit soþul cu arsenic în 1840. Fiind o femeie educatã, dar lipsitã de avere personalã, ea l-a cunoscut pe Charles Lafarge prin intermediul unei agenþii matrimoniale ºi i-a acceptat cererea în cãsãtorie crezînd cã omul este bogat. Cînd a descoperit cã soþul sãu locuieºte într-o casã sãrãcãcioasã dintr-un sat retras, ea s-a hotãrît sã scape de el otrãvindu-l. A fost vãzutã cînd îi adãuga în mîncare un praf alb, iar dupã ce el s-a îmbolnãvit, doctorii i-au spus cã este otrãvit. La proces, experþii nu s-au putut pune de acord, iar publicul francez s-a împãrþit în cei ce o credeau vinovatã ºi cei ce o susþineau. În final, ea a fost condamnatã în urma unui nou test pentru depistarea arsenicului, conceput de Marsh, un chimist englez; ea a petrecut zece ani în închisoare. A mai fost ºi cazul lui Mary Ann Cotton, din nordul Angliei. Ea ºi-a otrãvit cu arsenic trei soþi ºi cel puþin doisprezece copii, principalul motiv fiind, aparent, asigurãrile de deces. Primul sãu soþ s-a îmbolnãvit de diaree ºi a murit în 1865, dupã ce îºi cumpãrase o asigurare de 35 £. La procesul sãu din 1873, ea a declarat cã adusese arsenicul pentru a ucide ºobolanii, însã a fost condamnatã ºi spînzuratã în închisoarea din Durham. Unul dintre cei mai celebri ucigaºi care foloseau otrava a fost Cesare Borgia (1476–1507). Dupã ce a devenit o persoanã publicã la vîrsta de 16 ani, cînd a fost numit episcop de Pamplona (tatãl sãu devenise papã), natura sa violentã ºi încãpãþînatã l-a ajutat sã aibã o carierã remarcabilã ca soldat ºi conducãtor. În timpul ascensiunii sale meteorice la putere, i-a ucis fãrã milã pe cei care-i stãteau în cale. Pe mulþi dintre ei i-a înjunghiat sau i-a strangulat, dar metoda sa favoritã era otrãvirea, de exemplu cu arsenic, pe care-l adãuga în paharul de vin al victimei. Cu toate acestea, nemilosul despot a fost ºi un protector al artelor, fiind prieten cu Leonardo da Vinci. Existã o mulþime de substanþe otrãvitoare, dar nu toate sînt folosite în scopul de a ucide ºi nu sînt nici simplu de obþinut. Arsenicul a fost mult timp una dintre substanþele favorite; în 1972, englezul Graham Young a fost condamnat pentru douã crime pe care le-a comis folosind o otravã mai puþin cunoscutã, taliul. Acest caz este unic, deoarece otrava a fost detectatã în cenuºa victimei dupã incinerare. Morfina este un medicament scump care, din pãcate, creeazã dependenþã ºi poate fi mortal. Primul caz de crimã cu morfinã este descris însã în caseta de mai jos. Moartea prin înecare este o metodã nu prea obiºnuitã pentru sãvîrºirea unei crime, dar în oraºele mari, un cadavru poate fi aruncat cu uºurinþã


87

Primul caz de crimã prin otrãvire cu morfinã La Paris, dr. Edme Castaing, un medic în vîrstã de 27 de ani, a fost acuzat în 1823 de crimã. Presupusele victime erau Hippolyte Ballet, apoi fratele lui, Auguste Ballet. Dr. Castaing era un tînãr extravagant, aflat într-o permanentã lipsã de bani. Hippolyte suferea de tuberculozã pulmonarã, iar Castaing era medicul care-l îngrijea. Auguste îl plãtise pe Castaing cu 100 000 de franci pentru a distruge testamentul lui Hippolyte ºi a face unul nou, prin care sã-i revinã lui o mare parte din bani. Dar Castaing, în continuare avid de bani, a reuºit sã-l convingã pe Auguste sã-i lase lui toþi banii. Într-o dimineaþã, la un han din St. Cloud, din apropierea Parisului, Castaing a comandat un pahar de vin fiert pentru prietenul sãu. Îi pusese în pahar o dozã considerabilã de morfinã, precum ºi lãmîie, pentru a ascunde gustul amar. Auguste a bãut doar puþin, deoarece era prea amar, iar a doua zi nu s-a simþit bine ºi a stat în pat. Castaing i-a dat apoi un pahar cu lapte, care i-a provocat diaree ºi vomã. Un medic local a observat cã Auguste prezenta pupile contractate ºi respira greu, simptome cunoscute în prezent drept semne clasice de intoxicare cu morfinã. A murit în aceeaºi zi. La proces s-a descoperit cã dr. Castaing cumpãrase cantitãþi mari de acetat de morfinã de la un farmacist, motivînd cã-l foloseºte pentru experienþe pe animale. În 1823, acesta era un medicament nou, puþini medici avînd experienþã în ceea ce priveºte folosirea lui. Din pãcate, nici voma, nici conþinutul stomacului nu au putut fi testate. Totuºi, juriul l-a gãsit pe Castaing vinovat de omorîrea lui Auguste (dar nu ºi a lui Hippolyte) ºi l-a condamnat la moarte.

într-un rîu sau un canal, fiind astfel greu de stabilit dacã a fost sinucidere sau crimã. Unul dintre personajele din romanul lui Charles Dickens, Prietenul nostru comun, îºi cîºtigã pîinea recuperînd cadavrele gãsite plutind pe Tamisa, în Londra. Acþiunea se petrece în secolul XIX, dar Tamisa, la fel ca orice alt mare rîu urban, continuã sã-ºi transporte partea sa de cadavre. Alcoolul, deºi nu reprezintã o armã a crimei, este adeseori asociat cu aceasta, precum ºi cu toate celelalte tipuri de comportament violent. Deºi criminalul calculat, cu sînge rece nu are nevoie de alcool, acesta îi poate îndemna la crimã pe alþi oameni, cum a fãcut dintotdeauna. În Parisul anului 1885, 27% din totalul de 57 de cazuri de crimã ºi de tentative de crimã erau asociate cu consumul de alcool, în 1895 procentul ridicîndu-se la 35%. Morþile senzaþionale, cum ar fi crimele multiple sau în serie, ori crimele asociate cu mutilãri, torturã, canibalism sau practici oculte, atrag îndeosebi atenþia. În astfel de cazuri, criminalul suferã de tulburãri psihice. Toate aceste crime sînt neobiºnuite, unele fiind extrem de rare, atrãgînd însã o

88


publicitate exageratã. Se pare cã oamenii preferã sã afle despre un criminal în serie sau despre unul care îºi mãnîncã, îºi ciopîrþeºte ori îºi abuzeazã sexual victimele, decît despre unul care doar îºi împuºcã soþia care-l înºela. Jack Spintecãtorul a fost un necunoscut care a marcat începutul epocii crimelor violente. Între august ºi noiembrie 1888, el a ucis nu mai puþin de ºapte femei, toate prostituate din cartierul londonez Whitechapel. Dupã ce tãia capul victimei, îi mutila corpul într-o manierã ce dovedea cunoºtinþe de anatomie ºi dibãcie în mînuirea bisturiului. Îi spinteca abdomenul (de unde ºi supranumele „Spintecãtorul“) ºi îi extirpa uterul. Doamna Martha Turner a fost cea de-a doua victimã. Aceasta locuia pe strada Commercial Road ºi fusese pãrãsitã de soþ cu treisprezece ani înainte. La început cîºtiga 12 ºilingi pe sãptãmînã, dar cînd aceastã sumã a fost redusã la doi ºilingi ºi ºase pence, s-a apucat de prostituþie. Cadavrul femeii prezenta 32 de plãgi prin înjunghiere. Cea de-a patra victimã a fost gãsitã cu intestinele legate în jurul gîtului, iar, potrivit unui articol apãrut în British Medical Journal, pe 29 septembrie 1888, Spintecãtorul îi extirpase uterul, douã treimi din vezica urinarã ºi partea frontalã a abdomenului, inclusiv ombilicul. Ucigaºul expedia poliþiei bileþele ironice, numindu-se Jack Spintecãtorul, o datã trimiþînd chiar o jumãtate de rinichi care aparþinuse probabil uneia dintre victimele sale. Aceste crime au îngrozit ºi au fascinat în acelaºi timp întreaga naþiune, iar ziarele au profitat din plin, o stradã întunecoasã ºi ceþoasã din cartierul londonez East End devenind astfel decorul clasic al groazei. Criminalul nu a fost identificat niciodatã, aceastã nereuºitã provocînd un protest public atît de vehement, încît ºeful poliþiei londoneze s-a vãzut nevoit sã-ºi dea demisia. Poliþia Metropolitanã fusese reorganizatã în 1884, fiind date în folosinþã 20 000 de fluiere speciale, dar nici aºa nu a devenit prea eficientã. Acest episod a încurajat apariþia mai multor romane ºi filme de groazã, pe marginea subiectului fiind publicate aproximativ o sutã de cãrþi care fãceau diverse presupuneri în privinþa identitãþii ucigaºului. În 1953, Anglia a fost ºocatã de cazurile de crimã din „casa morþii”. Pe strada Rillington Place din Londra, la numãrul 10, au fost gãsite într-un dulap mascat de un tapet corpurile a trei femei tinere. O altã femeie, mai în vîrstã, a fost descoperitã sub podeaua din camera de zi. Cadavrele se pãstraserã destul de bine ºi erau parþial mumificate. Probele vaginale prelevate au demonstrat cã tinerele femei întreþinuserã relaþii sexuale nu cu mult timp înaintea decesului. Soþul femeii mai în vîrstã, John Christie, plecase cu cîteva zile înainte de descoperirea cadavrelor. Ulterior, poliþia a descoperit în grãdinã un femur uman, sãpãturile ducînd la gãsirea altor douã schelete de femei. Patologul Ministerului de Interne britanic, Sir Bernard Spilsbury, a descoperit cã toate cele trei femei fuseserã strangulate, existînd ºi semne de intoxicare cu monoxid de carbon (gaz de minã). Christie a fost arestat o sãptãmînã mai tîrziu ºi a recunoscut comiterea


89

Cel mai rãspîndit drog uman – alcoolul Toate civilizaþiile umane au descoperit încã de timpuriu modul de fermentare a glucidelor din cereale, orez, cartofi ºi din alte substanþe pentru a produce alcool. Berea a apãrut încã de acum 8 000 de ani, iar viþa de vie a început sã fie cultivatã în urmã cu 5000–6 000 de ani. Alcoolul are fãrã îndoialã efecte benefice, reducînd tensiunile apãrute în viaþa cotidianã, iar oamenii îl beau pentru a se înveseli ºi pentru a uita de necazuri. De altfel, vinul roºu administrat în doze moderate pare sã reducã incidenþa bolilor cardiace. Dar nu toatã lumea poate consuma alcool. Aproximativ o cincime din populaþiile chinezã ºi japonezã suferã de o lipsã congenitalã a unei enzime care ajutã la procesarea alcoolului. În mod normal, organismul transformã alcoolul în acetaldehidã, iar în lipsa acelei enzime, acetaldehida se acumuleazã în fluxul sanguin, provocînd dureri de cap, ameþeli ºi pierderea cunoºtinþei. Prin urmare, chinezii ºi japonezii nu pot face faþã alcoolului ºi nu îl consumã. Nici pentru restul oamenilor, din pãcate, alcoolul nu este un prieten, iar în prezent aduce multe prejudicii sãnãtãþii fizice, sociale ºi psihice. În Marea Britanie, aproximativ 30 000 de decese premature sînt asociate anual consumului de alcool (cel puþin 300 dintre acestea din cauza cirozei hepatice); alcoolul este asociat unor valori de: 80% 50% 30% 15%

dintre dintre dintre dintre

cazurile de cazurile de accidentele cazurile de

sinucidere; omucidere; rutiere fatale; înec.

Alcoolul are, de asemenea, o contribuþie majorã în ceea ce priveºte divorþurile, violenþa domesticã ºi abuzarea minorilor. Cu toate acestea, în Marea Britanie, între 1950 ºi 1980, preþul alcoolului a scãzut la jumãtate, iar consumul s-a dublat. În prezent, existã în întreaga þarã 200 000 de consumatori care se intoxicã periodic sau cronic, au o nevoie incontrolabilã de a bea, necesitã doze mari ºi se distrug atît pe ei, cît ºi societatea. Probabil cã alcoolul este ca o maºinã. Provoacã inevitabil pagube ºi decese, dar din cauzã cã reprezintã o parte esenþialã a vieþii noastre, este tolerat. Sîntem pregãtiþi sã impunem legi care sã-i reglementeze consumul, dar nu sîntem dispuºi sã renunþãm total la el.

tuturor crimelor. S-a aflat apoi cã el ucisese alte opt persoane între 1943 ºi 1953. Din nefericire, un alt bãrbat, Timothy Evans, un retardat nevinovat, recunoscuse douã crime ºi fusese spînzurat. Christie le ademenea pe femei în casã atunci cînd soþia sa era plecatã ºi, incapabil sã aibã relaþii sexuale cu o partenerã conºtientã (nu reuºise sã întreþinã relaþii cu soþia sa timp de doi ani dupã ce se cãsãtoriserã), le aducea, de obicei, într-o stare de inconºtienþã, forþîndu-le sã inhaleze gaz, dupã care le viola. Apoi victima era strangulatã, iar cadavrul ascuns. Christie a fost spînzurat pe 15 iulie

90


1953. Casa a fost mai tîrziu demolatã, iar numele strãzii schimbat, din cauza proastei reputaþii dobîndite. Din punctul de vedere strict al numãrului de victime, recordul este deþinut probabil de H.W. Hudgett. „Castelul“ sãu din Chicago, SUA, era echipat cu tobogane, un cuptor, o baie de acid, o masã de disecþie ºi instrumentar chirurgical. Acesta a ucis în total aproximativ 150 de femei tinere înainte de a fi condamnat ºi spînzurat în 1896. În ultimii ani s-au înregistrat cîteva cazuri dramatice de crime în masã. Principalele motive pentru comiterea acestora sînt cele de publicitate sau de rãzbunare împotriva unor oameni sau instituþii. Criminalul este, de obicei, obsedat de armele de foc ºi nu numai, deþinînd o colecþie personalã impresionantã. Domnul Banks era gardian al unei închisoari din statul american Pennsylvania. În momentul în care a afirmat cã se gîndise sã-i împuºte pe toþi deþinuþii, a fost trimis la centrul de psihiatrie, dar nu a fost tratat. Fascinat de arme, fãcuse planuri pentru a-ºi proteja familia în cazul unui dezastru civil sau al unui rãzboi. Într-o zi, ºi-a luat puºca semiautomatã ºi muniþie, ºi-a pus pe cap o caschetã din Rãzboiul de Secesiune ºi a împuºcat mortal treisprezece oameni, inclusiv femei ºi copii. Apoi s-a baricadat într-o casã abandonatã ºi a þinut poliþia la distanþã timp de ºapte ore înainte de a se preda. A fost judecat ºi condamnat la moarte. Crimele în masã din Dunblane, Scoþia, ºi din Port Arthur, Tasmania, au ajuns pe primele pagini ale ziarelor, îngrozind naþiuni întregi. Este greu sã ucizi în asemenea proporþii prin strangulare sau înjunghiere, aºa cã de fiecare datã arma crimei era o armã de foc. Reacþia publicã din Australia a forþat promulgarea unor legi de control al regimului armelor care au fost astfel interzise, dar în Marea Britanie nu s-au înregistrat încã reacþii atît de drastice din punct de vedere legal. Crimele în masã comise de teroriºti au devenit, din nefericire, un fapt cotidian. Metodele cele mai frecvente constau în folosirea diferitelor tipuri de materiale explozive. Rezultatul amplasãrii de cãtre teroriºti a unei încãrcãturi explozive la bordul unui zbor Pan-Am, în 1988, nu a fost uitat nici acum. Aproape 300 de cadavre au cãzut din cer deasupra unui sat liniºtit din Scoþia. Crimele în masã pot fi produse pe o arie mult mai extinsã prin eliberarea în atmosferã, în rezervele de apã sau prin punerea în alimente a unor otrãvuri puternice. Este ceea ce a încercat secta japonezã Aum Shinrikyo în 1995, prin eliberarea unui gaz neuroparalizant în metroul din Tokio, ulterior aceasta ameninþînd cu contaminarea unor alimente în douã tentative nereuºite de extorcare de fonduri de la companii producãtoare de alimente. O nouã metodã de ucidere în serie a apãrut în iunie 1997, cînd o


91

italiancã în vîrstã de 35 de ani a fost acuzatã cã ar fi infectat deliberat cu HIV 8 bãrbaþi. A fost judecatã pentru tentativã de omor.

Omorul involuntar Omorul este de mai multe feluri. Victima moare indiferent de intenþiile ucigaºului, dar un omor premeditat ºi deliberat este totuºi diferit de unul accidental, provocat de o persoanã ce nu intenþionase sã ucidã, caz în care nu existase elementul de premeditare. Diferenþierea dintre cele douã situaþii trebuie fãcutã atît legal, cît ºi moral. Din punct de vedere legal, omorurile fãrã premeditare sînt clasificate drept omor prin imprudenþã sau involuntar, ºi nu crime, iar pedepsele pentru cele douã tipuri de infracþiuni reflectã aceastã diferenþã. Linia de demarcaþie dintre omorul involuntar ºi crimã poate fi foarte fragilã atunci cînd leziunile care provoacã moartea au fost fãcute la mînie. Între doi bãrbaþi se produce brusc o altercaþie, iar unul dintre ei primeºte o loviturã la nivelul craniului care îi provoacã ulterior decesul. Nici unul dintre cei doi nu fusese înarmat ºi nici nu intenþionase sã ajungã la un astfel de deznodãmînt. Totuºi, majoritatea cazurilor de omor prin imprudenþã se datoreazã unei neglijenþe condamnabile: un muncitor aflat la un etaj superior al unei clãdiri în construcþie aruncã resturi de materiale ce îi cad în cap unui individ care merge pe lîngã acea clãdire, omorîndu-l; un ºofer imprudent loveºte un pieton, omorîndu-l. Acelaºi verdict îl primeºte ºi un criminal, dacã se dovedeºte cã acesta suferã de tulburãri psihice ºi este incapabil de premeditarea unui asemenea act. Uneori, juriul are o misiune extrem de dificilã în a da un verdict pentru o acuzaþie de omor involuntar. Sã presupunem cã un pãrinte nu le permite medicilor sã-i aplice copilului sãu grav bolnav un tratament care i-ar putea salva viaþa, deoarece secta religioasã cãreia îi aparþine îi interzice acest lucru, sau o femeie însãrcinatã ia un medicament ori o otravã care duce la moartea fãtului. Sînt acestea cazuri de omor involuntar? În astfel de situaþii, aspectul moral trebuie pus în balanþã cu litera legii. În SUA, terminologia este alta. Crima cu premeditare se numeºte „crimã de gradul întîi“ ºi era pedepsitã iniþial prin sentinþa cu moartea, iar celelalte tipuri de omor sînt „de gradul doi“, fiind pedepsite cu închisoarea.

92


4 Îmbþtrînirea þi moartea Adevãrat, adevãrat zic þie: Cînd erai mai tînãr, te încingeai singur ºi umblai unde voiai; dar cînd vei îmbãtrîni, vei întinde mîinile tale ºi altul te va încinge ºi te va duce unde nu voieºti. Ioan 21:18

Îmbãtrînirea este asociatã cu moartea, ºi singura cale de a scãpa de îmbãtrînire este sã mori tînãr. Înainte de a începe o discuþie despre vîrstã ºi moarte, este important sã definim anumiþi termeni: în special, trebuie sã facem o distincþie clarã între speranþa de viaþã ºi durata de viaþã.

Speranþa de viaþã ºi durata de viaþã Speranþa de viaþã reprezintã doar numãrul probabil de ani pe care îi mai are de trãit un individ dintr-un anume moment, de obicei din momentul naºterii. Cînd cineva se referã la speranþa de viaþã, ar trebui întrebat la ce vîrstã se raporteazã acea valoare. Dacã o adaugi la vîrsta pe care o ai, obþii vîrsta la care este de aºteptat sã mori. Este o valoare medie. La naºtere, nu se sperã ca acel individ sã trãiascã pînã la vîrsta la care se va spera mai tîrziu, în decursul vieþii. Acest lucru se datoreazã faptului cã oamenii mor la orice vîrstã, iar supravieþuitorii au tendinþa de a trãi mai mult. Astfel, în 1993, în Anglia ºi în Þara Galilor, speranþa de viaþã era de 73,7 ani pentru bãrbaþi în momentul naºterii, de 45 de ani la vîrsta de 30 de ani (ceea ce însemna cã decesul urma sã survinã cel mai probabil la 75 de ani), de 26,3 la 50 de ani (decesul la 76,3) ºi de 6,5 la vîrsta de 80 de ani (decesul la 86,5). În 1825, un statistician englez pe nume Benjamin Gompertz a descoperit, în timp ce studia rapoartele referitoare la decese ºi la mortalitate, cã dupã vîrsta de 30 de ani, probabilitatea survenirii decesului se dubleazã la fiecare ºapte ani. Valoarea cea mai ridicatã a

Îmbãtrînirea ºi moartea

93

acestei probabilitãþi este atinsã între vîrstele de 65 ºi 80 de ani, ulterior înregistrîndu-se o creºtere mai lentã. Cei mai bãtrîni au probabilitatea (în medie) de a trãi cel mai mult, deoarece persoanele care mor prematur sînt deja decedate, rãmînînd doar cei predestinaþi sã aibã o viaþã lungã (aceia ale cãror gene, stiluri de viaþã sau alþi factori le conferã longevitate). Cei 70 de ani despre care se vorbeºte în Biblie au fost de mult depãºiþi în þãrile în curs de dezvoltare. În SUA, speranþa de viaþã la naºtere era de 49,2 ani în 1900–1902, urcînd la 66,7 în 1946 ºi la 75,7 în 1991. Progresele realizate în domeniul medical, în igienã ºi alimentaþie, au dus la o scãdere a cazurilor de deces în rîndul nou-nãscuþilor ºi al copiilor, astfel cã valoarea speranþei de viaþã a crescut. Valoarea estimatã la vîrsta de 40 de ani a crescut într-o proporþie mult mai micã: o datã ce individul depãºea perioada dificilã a începutului vieþii, speranþa de viaþã nu era mult mai mare decît cea de la începutul secolului. În prezent, cea mai ridicatã speranþã de viaþã la naºtere este înregistratã în Japonia (79 de ani), iar cea mai scãzutã în Uganda (41 de ani). Femeile înregistreazã valori mai ridicate decît bãrbaþii, de pînã la 82 de ani în þãrile dezvoltate (în Japonia 82,5 pentru femei ºi 76,2 pentru bãrbaþi). Valorile ridicate ale speranþei de viaþã sînt asociate cu serviciile medicale de calitate, cu o alimentaþie corespunzãtoare, cu surse de apã curate, cu un numãr mare de persoane alfabetizate ºi cu prosperitatea naþionalã – cu alte cuvinte, cu bunãstarea. Dacã enumerãm 18 þãri în funcþie de PIB-ul înregistrat pe cap de locuitor, speranþa lor de viaþã la naºtere va scãdea în aceeaºi ordine. Astfel, PIB-ul pe cap de locuitor al Japoniei a fost în 1993 de aproape 30 000 $, iar în Uganda de sub 200 $. Durata de viaþã este un lucru diferit. Aceastã valoare reprezintã numãrul de ani pe care îi poate trãi un om dacã s-ar îndepãrta toate pericolele din mediul înconjurãtor: dacã toate cauzele principale ale morþii – cancerul, bolile cardiace, atacurile vasculare, accidentele – prezentate în capitolul 2 ar fi brusc eliminate ºi omul ar muri din alte motive – cu alte cuvinte, din „cauze naturale“. S-a calculat cã, dacã ar dispãrea cancerul, bolile cardiace ºi accidentele vasculare, speranþa de viaþã ar creºte cu 17 ani! Dar omul va muri în cele din urmã nu din cauza vreunei boli sau a unei anomalii, ci din cauza atingerii limitei maxime de viaþã a speciei umane. Fiecare specie de animal are o duratã de viaþã proprie, determinatã de gene ºi obþinutã prin evoluþie ca un mod de adaptare la viaþã. Pentru specia umanã, durata de viaþã este de circa 115 ani – mai lungã decît a oricãrui alt mamifer – ºi este puþin probabil sã fi suferit modificãri semnificative în ultima sutã de mii de ani. Probabil cã nici nu se schimbã, deºi faptul cã selecþia naturalã a populaþiilor umane în prezent este practic inexistentã ridicã un semn de întrebare în acest sens. Capacitatea de a-i menþine în viaþã pe indivizii bolnavi ºi pe cei care suferã de diverse malformaþii demonstreazã cã natura nu-i mai eliminã pe cei „inapþi“ ºi,

94


drept rezultat, în genomul uman se pot acumula defecte genetice. Dacã acest lucru va avea un impact asupra duratei de viaþã sau dacã a avut deja vreunul, rãmîne de vãzut. Este surprinzãtor cã durata de viaþã ºi factorii ce o determinã au fost subiecte atît de neglijate de cãtre cercetãtori. Deºi putem afirma ce este durata de viaþã, nu ºtim de ce aceasta este ceea ce este. Pe mãsurã ce îmbãtrînim, celulele noastre suferã diverse modificãri care nu sînt datorate nici unei boli, nici altor cauze de mediu sau care pot fi prevenite. Acestea nu constituie în sine cauze ale morþii, iar aproximativ unei treimi dintre cei trecuþi de 80 de ani nu li se descoperã o cauzã clarã de deces în momentul în care sînt examinaþi post-mortem. Acestea sînt modificãrile datorate îmbãtrînirii. Tabelul 3. Durata de viaþã: grupare a vîrstelor maxime Specia

Durata vieþii naturale (ani)

Þestoasa de Galapagos Sturionul Crapul Omul Mãgarul Elefantul Cimpanzeul Gorila Hipopotamul Girafa Leul Cîinele domestic: rasã mare (de ex. mastif) rasã micã (de ex. cocker spaniel) Pisica domesticã Balena cu cocoaºã Balena ucigaºã Liliacul Struþul ªoarecele de casã Porcuºorul de Guinea ªarpele cu clopoþei Tenia bovinã

175 82 50 115 50 69 56 47 54 28 25 10 14 27 47 12 13 50 3 7 16 35

Observaþie: Animalele din aceeaºi specie trãiesc, de obicei, mai mult în captivitate decît în sãlbãticie.


95

Îmbãtrînirea la animale ºi la oameni Moartea datoratã vîrstei înaintate se produce printr-un mecanism simplu. În cazul unor animale cum ar fi mangusta, capra, ºoarecele de cîmp ºi elefantul african, dantura se uzeazã o datã cu cu vîrsta ºi, rãmase fãrã dinþi, animalele mor de foame. Protezele dentare aplicate animalelor valoroase, de prãsilã, le prelungesc viaþa. Unele animale sînt într-un proces de creºtere întreaga viaþã, fãrã a îmbãtrîni. Printre acestea se numãrã mulþi peºti, amfibieni, þestoase ºi homari. Animalele care au sîngele rece, dacã sînt þinute la temperaturi mai ridicate, nu supravieþuiesc mult timp, fiind posibil ca procesul de îmbãtrînire sã fie provocat de activitatea metabolicã. În cazul animalelor, procesul de îmbãtrînire se produce doar în captivitate, cînd multe dintre primejdiile obiºnuite ale vieþii lor au fost reduse considerabil. În sãlbãticie, aproape toate sînt ucise de animale de pradã, mor prin înfometare, din cauza rãnilor infectate sau în urma unor accidente mult înainte de a se declanºa îmbãtrînirea. Acestea nu apucã sã arate cît ar fi putut trãi dacã ar fi fost protejate de pericolele care le pîndeau. Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul rudelor noastre apropiate, neandertalienii, puþini dintre ei depãºind vîrsta de 40 de ani. Pînã acum s-au descoperit fosile aparþinînd unui numãr de aproximativ 300 de exemplare, dintre care doar unul era bãtrîn. Prezenþa acestuia sugereazã cã bãtrînii erau îngrijiþi de ceilalþi membri ai tribului, existînd aºadar unele caracteristici umane familiare, concluzie care a fost confirmatã de descoperirea unui mormînt din acea epocã, în care se aflau flori aºezate lîngã cadavru. Procesul de îmbãtrînire este mai uºor de înþeles dacã se ia în considerare modul în care animalele se adapteazã mediului în care trãiesc ºi felul cum evolueazã. Evoluþia îi favorizeazã pe indivizii ce supravieþuiesc ºi se reproduc. Cei fertili vor moºteni pãmîntul, nu cei blajini. Odatã încheiat procesul de reproducere, din nemilosul punct de vedere al selecþiei ºi al supravieþuirii celui mai adaptat, individul devine inutil, nemaiaducînd nici o contribuþie faþã de specie. Natura nu cîºtigã nimic dacã el rãmîne tînãr, de aceea unele animale mor imediat dupã reproducere. Aºadar, corpul intrã într-un proces de degenerare, începe sã nu mai funcþioneze corect ºi în final moare, astfel încît organismul intrã în sistemul de reciclare elementarã de care depinde însãºi viaþa. Totuºi, se pare cã reginele din coloniile de termite, furnici ºi albine sînt o excepþie de la aceastã regulã. Ele trãiesc de aproape o sutã de ori mai mult (între 5 ºi 12 ani) decît alte insecte. Acest lucru poate fi explicat prin faptul cã regina produce ouã continuu, într-o colonie bine apãratã de prãdãtori. Datoritã faptului cã trãieºte în siguranþã ºi serveºte în continuare specia producînd ouã, evoluþia a înzestrat-o cu o duratã lungã de viaþã, deºi nu se ºtie prin ce mecanism. În schimb, în cazul animalelor care mor

96


tinere nu existã necesitatea unor adaptãri evoluþioniste pentru a-ºi conserva organismul o perioadã îndelungatã, astfel cã aceste animale au o duratã de viaþã mai scurtã. Este aºadar îmbãtrînirea numai rezultatul indiferenþei procesului de evoluþie faþã de vîrsta înaintatã? Fiecare specie are o duratã de viaþã intrinsecã, stabilitã genetic, deºi, dupã cum am spus mai sus, aceastã duratã naturalã de viaþã nu este niciodatã atinsã în mod normal. Aparent, îmbãtrînirea este un lux pe care omul ºi l-a permis asigurînd celor bãtrîni hranã, adãpost ºi îngrijire; este un artefact al civilizaþiei umane. Pe de altã parte, dintre toate mamiferele, oamenii au cea mai lungã duratã de viaþã ºi cea mai lungã viaþã dupã încheierea perioadei de reproducere. Aceastã caracteristicã a fost dobînditã de-a lungul evoluþiei, iar apariþia sa se explicã prin douã motive: în primul rînd, dimensiunile creierului uman sunt mai mari (în comparaþie cu restul corpului), ceea ce îi permite sã înveþe din experienþã, iar în al doilea rînd, omul învaþã de la generaþiile anterioare. Primul aspect necesitã o dezvoltare foarte lentã a creierului, iar al doilea – ca oamenii sã ajungã la vîrste înaintate pentru a-ºi putea împãrtãºi cunoºtinþele urmaºilor. Astfel, se poate argumenta cã bãtrînii sînt utili speciei chiar prin prisma regulilor severe ale naturii. Tinerii au o perioadã foarte lungã de dezvoltare, pînã pe la vîrsta de 15 ani, timp în care pãrinþii au rolul de a le furniza hranã, adãpost ºi protecþie. Astfel, este logic ca ei sã supravieþuiascã zece-cincisprezece ani dupã naºterea ultimului copil. Succesul omului ca primatã raþionalã ºi capabilã de mînuirea uneltelor a depins de cunoºtinþele („cultura“) transmise din generaþie în generaþie, depozitarii ºi transmiþãtorii acestora fiind tocmai bãtrînii. De aceea trebuie pãstraþi, cel puþin o vreme. Unii cercetãtori au avansat ideea cã perioada deosebit de utilã dintre sfîrºitul perioadei reproductive ºi senectute poate fi numitã „perioadã de cultivare“. Se poate argumenta însã cã aranjamentul optim, din punctul de vedere al naturii, ar fi ca oamenii sã se autodistrugã la vîrsta de, sã spunem, 70 de ani. Astfel, dupã îndeplinirea funcþiei de „cultivare“, ar uºura povara purtatã de tineri ºi ar preveni supraaglomerarea. „Cultivarea“ presupune o atitudine pozitivã faþã de vîrstã ºi de experienþã, dar majoritatea poeþilor ºi a scriitorilor nu a apreciat aceastã perioadã din viaþa omului. Sînt venerate tinereþea ºi vigoarea, în timp ce bãtrîneþea este privitã ca un mod regretabil de încheiere a vieþii. Shakespeare, prin versurile sale incomparabile ºi detaliile deprimante, descrie cele ºapte vîrste ale omului (Cum vã place, 1599, actul II, scena 7) ºi se referã la drumul care coboarã dupã perioada de tinereþe, prin intermediul „clovnului firav, în papuci“ al vîrstei a ºasea spre sumbra ipostazã finalã:


97

Ce-ncheie-ãst hronic straniu ºi bogat: A doua lui pruncie ºi uitarea; Nu dinþi, nu ochi, nu gust, nu tu nimic. Scriitorul american Mark Twain (1835–1910) a oferit un nou mod de abordare a problemei, sugerînd cã „viaþa ar fi de infinite ori mai veselã dacã ne-am naºte la vîrsta de 80 de ani ºi ne-am apropia treptat de cea de 18“. Nu trebuie uitat însã cã ºi tinereþea are problemele ei. Cu siguranþã, aceasta este vîrsta la care se suferã cel mai mult ºi fãrã consolare. Jonathan Swift (1667–1745) spunea cã nici un înþelept nu ºi-a dorit sã întinereascã. Probabil cã pentru a-i putea înþelege pe bãtrîni cu adevãrat trebuie sã fim noi înºine bãtrîni, iar majoritatea celor în vîrstã au învãþat sã adopte o atitudine mai stoicã. Prin prisma maturitãþii de care se bucurã, îºi acceptã soarta relaxaþi. Vîrsta a treia poate fi totuºi o perioadã a unor mari realizãri. Picasso picta încã la 90 de ani, Pablo Casals susþinea concerte de violoncel la 88 de ani, Bertrand Russell era încã activ în comitete internaþionale de pace la 94 de ani, iar în Marea Britanie, Regina Mamã ºi-a întîmpinat mulþimea de adoratori cu ocazia celei de-a 97-a aniversãri. Cea mai bãtrînã persoanã din lume, care a murit pe 4 august 1997, a fost Jeanne Calment. A trãit în oraºul francez Arles ºi avea 122 de ani, vîrstã doveditã cu un certificat de naºtere emis în 21 februarie 1876. Spre sfîrºit, a avut o sãnãtate ºubredã, orbise ºi era aproape surdã, dar trãise cu 63 de ani mai mult decît fiica sa ºi cu 34 de ani mai mult decît nepotul sãu. Secretul, spunea ea, stã în umor ºi în folosirea unor cantitãþi mari de ulei de mãsline, ea bînd ºi fumînd pînã pe la 120 de ani! Un avocat din localitate a dorit sã-i preia casa ºi a consimþit sã-i plãteascã o sumã de bani anual pînã cînd va muri, cu condiþia ca apoi casa sã-i revinã lui. Dar femeia i-a supravieþuit, iar avocatul a sfîrºit prin a-i plãti de trei ori contravaloarea casei. Dupã moartea doamnei Calment, cea mai bãtrînã persoanã din lume se pare cã a devenit Christian Mortensen, care avea în 1998 vîrsta de 115 ani ºi trãia într-un azil din San Francisco, savurînd cîte un trabuc în fiecare sãptãmînã. Cea mai bãtrînã persoanã din Marea Britanie, în august 1997, era Lucy Askew din Essex, pe atunci în vîrstã de 113 ani. Aceste vîrste par insignifiante în comparaþie cu unele revendicãri de longevitate. Una dintre problemele studierii procesului de îmbãtrînire sau ale gerontologiei, cum mai este numitã, o reprezintã multitudinea de exagerãri referitoare la cei vîrstnici. Devine astfel necesarã o dozã de scepticism în privinþa vîrstei animalelor ºi, mai ales, a oamenilor. Subiectul este un teren minat de legende ºi mituri sau o peºterã a lui Aladin, în funcþie de perspectiva fiecãruia. Biblia, de exemplu, face referiri la oameni care au trãit pînã la vîrste impresionante: Matusalem (969 de ani), Noe (950), Avraam (175) – dar aceste valori semnificã probabil luni, ºi nu ani. La începutul secolului XX circulau multe poveºti referitoare la grupuri de

98


oameni care trãiau pînã la vîrste înaintate. Aceºtia locuiau, de obicei, în zone îndepãrtate, adesea muntoase, precum Anzii, Himalaya sau Caucaz. Oamenii au început sã accepte aceste poveºti ºi sã creadã în mãsuri miraculoase, despre care se spunea cã sînt responsabile de longevitatea acestor indivizi, cum ar fi consumul de iaurt sau de lapte fermentat de iapã ºi evitarea fumatului ºi a consumului de alcool. Din pãcate, studierea cu atenþie a acestor poveºti a demonstrat cã toate erau false. Cu toate acestea, acum se trãieºte cu siguranþã mai mult. În Marea Britanie, în 1950, speranþa medie de viaþã la vîrsta de 80 de ani era de 6 ani, cifra ajungînd în 1997 la 9 ani. Ceea ce înseamnã cã existã mai mulþi centenari, iar în þãrile dezvoltate numãrul acestora creºte cu 8% anual. În schimb, în 99% din timpul total petrecut de oameni pe aceastã planetã, speranþa lor de viaþã la naºtere a fost de 18-20 de ani. Aceasta era starea de fapt în Grecia la începutul epocii fierului ºi a bronzului. În Europa, în secolul XVII, speranþa de viaþã ajunsese la 33,5 ani, iar în SUA, în 1946, la 66,7 ani. În þãrile dezvoltate, speranþa de viaþã, în prezent, este chiar mai ridicatã, cea mai mare înregistrîndu-se în Japonia (82,5 ani pentru femei ºi 76,2 ani pentru bãrbaþi), în timp ce în SUA este de 78,6 pentru femei ºi 71,6 pentru bãrbaþi. Acesta este, dupã cum am observat pînã acum, în mare parte rezultatul unui numãr mai mic de decese survenite în perioada dificilã a copilãriei, dar s-a înregistrat ºi o creºtere a speranþei de viaþã a celor de vîrstã mijlocie ºi a vîrstnicilor. Prin urmare, existã din ce în ce mai mulþi bãtrîni. Cifrele din SUA vorbesc de la sine. În anul 1900, aproximativ trei sferturi din populaþie murea înaintea atingerii vîrstei de 65 de ani, în timp ce, în 1996, trei sferturi mureau dupã vîrsta de 65 de ani (iar trei sferturi dintre aceste decese surveneau ca urmare a bolilor de inimã, a cancerului sau a atacurilor vasculare). Dar dacã medicina te salveazã de o boalã, existã, de obicei, altele care te aºteaptã. Îndepãrtarea oricãreia dintre ele ar avea un efect surprinzãtor de redus asupra speranþei de viaþã. De exemplu, s-a calculat cã eliminarea tuturor formelor de cancer ar adãuga doar 1,2 ani la speranþa de viaþã a unei persoane de 65 de ani, ºi numai 2,3 ani la cea a unui nou-nãscut. Eliminarea tuturor bolilor infecþioase ar adãuga doar 0,3 ani în cazul vîrstei de 65 de ani ºi 0,8 ani la naºtere. Un efect mai important s-ar înregistra prin dispariþia tuturor bolilor majore ale vaselor sanguine, ale inimii ºi ale rinichiului, care ar adãuga 15–17 ani persoanelor în vîrstã de 65 de ani. Omenirea a început deja sã se îndrepte spre o îmbãtrînire sãnãtoasã, dar trebuie sã mai disparã multe boli înainte ca noi toþi sã putem trãi pînã la vîrsta maximã pe care ne-o permite specia.


99

Îmbãtrînirea în eprubetã Opinia generalã este cã, într-o eprubetã, celulele trãiesc la infinit. Marele pionier în acest domeniu, Alexis Carrel (1873–1944), cîºtigãtor al Premiului Nobel, a crescut fragmente de inimã de pui în eprubete. Cînd numãrul celulelor se dubla, aproape sãptãmînal, separa jumãtate din celule ºi continua experimentul. A fãcut aceastã experienþã timp de 34 de ani ºi se pãrea cã, în aceste condiþii, celulele erau nemuritoare. Dacã ar fi reuºit sã cultive toate celulele în loc sã arunce jumãtate dintre ele în fiecare sãptãmînã, cantitatea totalã existentã dupã 34 de ani ar fi cîntãrit teoretic peste 20 de milioane de tone. Concluzia referitoare la imortalitate era însã eronatã. Cu ocazia fiecãrei scindãri a culturii, savantul adãuga o cantitate proaspãtã de lichid nutritiv ce scãlda grãmãjoarele de celule. Substanþele nutritive includeau un extract de þesut embrionar care, fãrã ca respectivul cercetãtor sã ºtie, conþineau ºi cîteva celule vii, iar acestea erau celulele care se multiplicau ºi preluau funcþiile culturii pe mãsurã ce celulele bãtrîne mureau. Adãugarea cu regularitate a unor noi celule fãcuse culturile sã parã nemuritoare. Adevãrul referitor la îmbãtrînirea în eprubetã a fost dezvãluit prin cercetãrile efectuate de savantul american Leonard Hayflick. Acesta a demonstrat cã celulele provenite din embrioni umani normali sînt capabile sã se dividã de aproximativ 50 de ori în condiþii de laborator, dupã care mor. Existã, aºadar, o limitã naturalã. În mod evident, aceastã descoperire a fost importantã, deoarece celulele prelevate de la oameni de vîrsta a doua se divizau de mai puþine ori, numãrul de diviziuni scãzînd ºi mai mult în cazul celulelor provenite de la vîrstnici. Mai mult, numãrul de divizãri dãdea rezultate logice ºi în cazul comparãrii unor animale cu durate diferite de viaþã. Celulele provenite de la ºoareci nou-nãscuþi (cu o duratã de viaþã de 3 ani) se puteau diviza de 14 ori, în timp ce acelea prelevate de la þestoasa de Galapagos (care are o duratã de viaþã de 175 de ani) se divizau de circa 110 ori. Valoarea umanã de 50 de diviziuni pentru o duratã de viaþã de aproximativ 80 de ani se potriveºte în acest sistem. Modul de fixare a acestei limite de diviziune celularã nu este explicat, cunoscîndu-se numai faptul cã este controlat genetic. Singurele celule care fac excepþie de la aceastã regulã sînt cele canceroase, a cãror multiplicare, prin definiþie, nu se poate controla în mod normal. La Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, SUA, Henrietta Lacks a fost operatã în 1952 de cancer de col uterin. O probã de þesut i-a fost datã unui cercetãtor entuziast, care a reuºit sã cultive aceste celule în eprubete. Ele se divizau la o zi sau douã ºi au fost pãstrate pînã în prezent în culturã, fiind numite celule Hela. Colonii de astfel de celule Hela au fost trimise cãtre laboratoare de cercetare din toatã lumea, ajutînd în mare mãsurã la îmbogãþirea cunoºtinþelor deþinute la ora actualã în materie de

100


biologie celularã. Greutatea combinatã a tuturor celulelor descendente din acea cantitate iniþialã de þesut cervical este probabil de cîteva ori mai mare decît însãºi greutatea pacientei, astfel cã aceasta a dobîndit o formã de nemurire. (Trebuie menþionat faptul cã, deºi oamenii considerã cã astfel de celule canceroase se multiplicã cu o vitezã uluitoare, în privinþa evoluþiei numãrului de celule nici un cancer nu creºte la fel de repede ca embrionul uman.) ªi celulele germinale se bucurã de un fel de nemurire. Cînd individul moare, nu toate celulele germinale sînt distruse, ca restul celulelor corpului. Ovulul norocos ºi spermatozoidul ºi mai norocos se vor fi unit ºi dezvoltat într-un embrion, dînd astfel naºtere generaþiei urmãtoare. Iar ciclul este reluat de la o generaþie la alta. Linia celulelor germinale e nemuritoare, în timp ce restul organismului moare o datã cu fiecare generaþie (vezi capitolul 1). Cum se pune problema în cazul criogeniei ºi al nemuririi? Probabil cã aceste celule singulare, cum ar fi spermatozoizii ºi ovulele, eºantioanele mici de þesut, cum ar fi embrionii aflaþi într-o fazã timpurie, pot fi pãstrate la infinit la temperatura azotului lichid (–178°C). Pînã în prezent, cea mai lungã perioadã în care celulele umane au fost pãstrate îngheþate ºi apoi readuse la viaþã cu succes dupã dezgheþare este de 32 de ani.

Ce se întîmplã cu oamenii în timpul îmbãtrînirii normale? Pentru a analiza îmbãtrînirea „normalã“ trebuie eliminate toate acele cauze de deces care pot fi în principiu prevenite ca, de exemplu, bolile de inimã, formele de cancer, atacurile vasculare ºi accidentele. Aceastã ipotezã ridicã însã probleme, deoarece doctorii ºi patologii sînt interesaþi de boli. Ei vor sã afle dacã persoana decedatã avea cancer, a suferit un atac de cord, un atac cerebral sau leziuni fatale. Cu alte cuvinte, din ce cauzã a murit individul respectiv? A afirma cã doar „de bãtrîneþe“, nu este suficient, iar vîrsta înaintatã nici mãcar nu apare printre primele 15 cauze de deces prezentate anual de OMS sau de guvernul Statelor Unite. „Miocardie degenerativã“ (cedarea treptatã a inimii) sunã mai bine ºi, dacã persoana vîrstnicã ar fi fost rãpusã de pneumonie sau de vreo altã infecþie, ar fi fost iarãºi acceptabil. Dar în acest caz sîntem interesaþi doar de bãtrîneþe – ºi se poate muri cu siguranþã de aºa ceva, deºi aceasta nu a fost studiatã atît de detaliat precum bolile cele mai comune. Cu toate acestea, avînd în vedere cã toþi îmbãtrînim, toatã lumea ar trebui sã fie interesatã. Care sînt caracteristicile procesului normal de îmbãtrînire? Se pare cã acestea pot fi descrise destul de amãnunþit, fãrã a se cunoaºte însã motivele sau modul în care apar. Cei mai mulþi oameni au observat ce se întîmplã cu bunicii, unchii ºi mãtuºile lor pe mãsurã ce îmbãtrînesc. O persoanã care îi observã ocazional


101

poate urmãri procesul adeseori mai bine decît înºiºi bãtrînii, deoarece schimbãrile se produc treptat. Apare ºi un sentiment de tristeþe. Dupã cum spunea un scriitor anonim: „Bãtrîneþea înseamnã cã din ce în ce mai multe lucruri se întîmplã pentru ultima oarã ºi din ce în ce mai puþine pentru prima oarã.“ Nici una dintre aceste modificãri, luatã individual, nu este fatalã, dar la baza acestora se produc modificãri în organe ºi þesuturi care duc, în final, la moarte.

Modificãrile produse de vîrstã Înãlþimea scade cu aproximativ 1,6 milimetri pe an, începînd cu vîrsta de 30 de ani, din cauza subþierii discurilor intervertebrale. Grãsimea corporalã tinde sã se aºeze într-o mai mare mãsurã pe coapse ºi pe ºolduri. Pielea îºi pierde din elasticitate ºi se subþiazã. Dacã o cutã de pe dosul palmei este ridicatã ºi apoi i se dã drumul, dureazã o secundã sau douã pînã cînd pielea revine în poziþia iniþialã. Pe mãsurã ce pielea devine tot mai laxã, la colþurile ochilor, în jurul buzelor, precum ºi în alte zone se formeazã riduri. Cele mai severe modificãri ale structurii pielii apar în zonele expuse la soare, fiind cauzate tocmai de aceastã expunere, ºi nu de procesul de îmbãtrînire. Pãrul începe sã scadã din punct de vedere cantitativ. Un tînãr are aproximativ 100 000 de fire de pãr pe cap. Scãderea acestui numãr, o datã cu înaintarea în vîrstã, diferã de fenomenul tipic de calviþie, care apare la bãrbaþi, adeseori într-o fazã timpurie a vieþii, atribuit unor cauze genetice ºi hormonale. La bãrbaþi pot apãrea fire de pãr suplimentare în nãri, urechi ºi sprîncene, iar la femei, dupã menopauzã, pe buza superioarã ºi pe faþã. De asemenea, firele de pãr se subþiazã, se rup mai uºor ºi îºi pierd pigmentul. Unghiile cresc mai greu dupã împlinirea vîrstei de 30 de ani ºi încep sã aparã crãpãturi ºi alte anomalii. Un celebru medic american, dr. W.B. Bean, a urmãrit ºi înregistrat cu meticulozitate creºterea unghiei degetului mare de la mîna sa stîngã de-a lungul unei perioade de 36 de ani. În acest interval, dacã nu ar fi fost tãiatã, unghia ar fi ajuns la o lungime de cîþiva metri. Printre altele, doctorul a observat cã unghiile sale creºteau mai repede într-un mediu cãlduros, s-au oprit din creºtere în perioada în care a suferit de oreion ºi creºteau mai repede cînd era tînãr. Vindecarea plãgilor dureazã mai mult: o tãieturã nu se va mai vindeca sau o juliturã nu va mai dispãrea la fel de repede ca în cazul unei persoane tinere. Plãmînii îºi pierd elasticitatea ºi sînt mai puþin capabili sã facã faþã exerciþiilor fizice sau infecþiilor pulmonare. Rezistenþa scade, motiv pentru care cei în vîrstã se îmbolnãvesc destul de uºor de pneumonie („prietena

102


bãtrînilor“) ºi, din acest motiv, le este recomandat vaccinul antigripal. O infecþie de care ar fi scãpat la vîrsta de 50 de ani le poate fi fatalã la 70. Adeseori, ºi activitatea muscularã scade în intensitate: bãtrînii nu mai au forþa sã ridice sau sã care greutãþi, iar rezistenþa fizicã le scade foarte mult, dar acest lucru se datoreazã parþial ºi lipsei de activitate. Persoanele septuagenare care fac regulat gimnasticã sînt într-o formã fizicã mai bunã decît sexagenarii sedentari. Totuºi, forma fizicã maximã ºi coordonarea muscularã optimã, precum ºi cele mai bune performanþe la cursele de 100 de metri sau de maraton se obþin în intervalul 25–35 de ani. Starea psihicã poate suferi ºi ea modificãri. Nu apar modificãri de personalitate, dar memoria evenimentelor recente ºi a numelor proprii slãbeºte (amnezie senilã). Acest fenomen se produce din cauza distrugerii treptate a celulelor nervoase ºi a pãstrãrii unor conexiuni mai simple din anumite zone ale creierului, de exemplu în hipocamp. Ideea potrivit cãreia toþi pierdem mii de neuroni zilnic încã de la o vîrstã fragedã pare a fi falsã. Boala Alzheimer este însã ceva total diferit, producînd treptat o schimbare deosebit de severã. Tragedia îmbolnãvirii unui prieten sau a unei rude apropiate de Alzheimer constã în faptul cã, deºi chipul ºi corpul sînt cele cunoscute, familiare, din punct de vedere psihic persoana este cu totul alta. Timpii de reacþie cresc, inclusiv la variaþiile de temperaturã, astfel încît bãtrînii sînt mai sensibili la frig (hipotermie) ºi la temperaturi mai ridicate. Alte caracteristici obiºnuite sînt durerile articulare ºi reumatismul, asociate osteoartritei, cauzatã parþial de leziunile articulare apãrute în alte perioade ale vieþii. Apar modificãri ºi în ceea ce priveºte somnul: bãtrînii beneficiazã mai puþin de tipul de somn asociat cu miºcãrile oculare rapide ºi cu visele. Sînt mai predispuºi la un somn însoþit de sforãituri, deoarece bolta palatinã se prãbuºeºte; la douã treimi dintre bãrbaþii trecuþi de 60 de ani sforãitul a ajuns o obiºnuinþã. Oamenii în vîrstã dorm mai puþine ore decît în mod normal ºi se trezesc foarte uºor. Viaþa sexualã este afectatã de menopauzã în cazul femeilor ºi de reducerea activitãþii sexuale la bãrbaþi. La ei nu apare nici o schimbare a dimensiunilor testiculare: cel puþin iniþial, testiculul continuã producerea de aproximativ 10 milioane de spermatozoizi zilnic, suficientã pentru popularea întregii planete în numai ºase luni. O datã cu înaintarea în vîrstã, funcþia testicularã scade, similar cu funcþia ovarianã la femei. Testiculele bãtrînilor produc o cantitate mai micã de testosteron, un hormon masculin, întrebarea care se pune fiind dacã acesta este motivul pentru care au loc schimbãrile. Rãspunsul ar fi nu, deoarece administrarea unor cantitãþi suplimentare de testosteron bãtrînilor nu produce nici o schimbare. De asemenea, prostata se mãreºte ºi provoacã dificultãþi la urinare. O


103

descoperire recentã (din noiembrie 1997), dezamãgitoare, este aceea cã la bãtrîni volumul de lichid seminal se reduce, ejacularea e redusã ºi orgasmul, aproape absent. De asemenea, ei se excitã mai greu la stimuli sexuali, necesitînd o stimulare fizicã directã pentru a obþine o erecþie. Chiar erecþia devine o problemã. Douã treimi dintre cei care au depãºit vîrsta de 70 de ani suferã de disfuncþii erectile chiar ºi atunci cînd îºi doresc contactul sexual. Aceastã disfuncþie poate fi tratatã cu injecþii ºi diverse metode mecanice, dar numai o micã parte dintre suferinzi încearcã sã se trateze. În cazul femeilor în vîrstã, modificãrile fizice se bazeazã pe un numãr mai mic de hormoni sexuali dupã menopauzã. În zona genitalã, vaginul devine rigid, iar pereþii acestuia se subþiazã, prepuþul clitorisului se micºoreazã, iar perniþa de grãsime pubianã se atrofiazã. Nu existã nici o dovadã concretã a unei scãderi a libidoului, iar activitatea sexualã redusã se datoreazã cel mai adesea pierderii partenerului sau lipsei de interes a acestuia. Prinþesa Metternich, întrebatã la ce vîrstã o femeie nu mai poate avea viaþã sexualã, a rãspuns: „Nu ºtiu, eu am doar 65 de ani“. Auzul pierde din acuitate, în sensul cã unii oameni percep mai greu tonurile înalte dupã împlinirea vîrstei de 70 de ani. Avînd în vedere cã aceste tonuri nuanþeazã toate consoanele, afecþiunea poate provoca dificultãþi în înþelegerea unei conversaþii în prezenþa unui zgomot de fond. Bãtrînii aud, de asemenea, mai puþin sunetele puternice. Unele modificãri se pot datora ºi expunerii la zgomote puternice în fazele timpurii ale vieþii. De asemenea, ºi simþul olfactiv suferã modificãri, reducîndu-se capacitatea de detectare a unor mirosuri puternice. Vederea se deterioreazã ºi ea în majoritatea cazurilor, reducîndu-se capacitatea de a focaliza la distanþe mici (prezbitism). Aceastã afecþiune se datoreazã îngroºãrii ºi diminuãrii capacitãþii de acomodare a cristalinului în timpul focalizãrii ºi apare la aproape toþi bãtrînii, manifestîndu-se la trei sferturi dintre cei cu vîrste cuprinse între 65 ºi 75 de ani, ºi la peste 90% dintre cei care au peste 75 de ani. De asemenea, ºi cataracta e o afecþiune des întîlnitã, fiind provocatã de modificãrile proteice din cristalin ºi de acþiunea luminii solare, inclusiv a luminii indirecte ce cade tangenþial. Cataracta ºi prezbitismul pot fi tratate, numai cã aceia care suferã de degenerare macularã, afecþiune ce reprezintã moartea straturilor celulare ce reacþioneazã la luminã, nu pot fi ajutaþi. În aceste cazuri, orbirea este inevitabilã. (În India existã la ora actualã 12 milioane de persoane nevãzãtoare, majoritatea din cauza cataractei, 80% dintre aceºtia avînd peste 60 de ani. Este de aºteptat ca sexagenarii din India sã-ºi dubleze numãrul pînã în anul 2016, cînd vor fi 112 milioane.) ªi obiceiurile alimentare suferã modificãri. De obicei, bãtrînii consumã cantitãþi mai mici de hranã, pe de o parte din cauzã cã au o activitate

104


fizicã mai redusã ºi o masã muscularã diminuatã, iar pe de altã parte deoarece au un metabolism mai lent. Bãtrînii pot ajunge cu uºurinþã malnutriþi în urma unor combinaþii de factori printre care se numãrã sãrãcia, izolarea socialã, pierderea mirosului ºi a gustului, pierderea interesului de a gãti ºi, probabil, a unei absorbþii mai scãzute a substanþelor nutritive din intestin. Consumarea alimentelor poate, de asemenea, sã devinã mai dificilã din cauza pierderii danturii, provocatã cel mai adesea de carii dentare sau de boli periodontale, dar ºi de procesul de îmbãtrînire. Fiinþele umane sînt probabil singura specie de pe pãmînt care trãieºte în mod obiºnuit mai mult decît dantura sa. Pereþii arterelor se îngroaºã, provocînd îngustarea ºi rigidizarea vaselor de sînge. Aceastã afecþiune are un efect evident asupra alimentãrii sanguine a organelor vitale. În plus, ceea ce înrãutãþeºte ºi mai mult situaþia, pe partea interioarã a pereþilor arteriali se pot depune substanþe grase, provocînd o afecþiune numitã arteriosclerozã, care se datoreazã în mare parte regimului alimentar sau altor factori de mediu. Dar chiar ºi cei ce nu suferã de arteriosclerozã îmbãtrînesc ºi se pare cã aceastã boalã nu afecteazã animalele foarte bãtrîne. Rinichii devin mai puþin eficienþi în rolul lor de curãþare a sîngelui de reziduuri, deºi aceasta se datoreazã parþial ºi unei boli propriu-zise a rinichilor, nu numai procesului natural de îmbãtrînire. Oasele devin mai uºoare ºi mai fragile dupã vîrsta de 50 de ani, iar aceastã pierdere de masã osoasã se manifestã mai pregnant la femei. Cauza este osteoporoza, produsã ºi de regimul alimentar, ºi de un dezechilibru hormonal, ºi de o viaþã sedentarã, lipsitã de exerciþii fizice. Creierul bãtrînilor cîntãreºte mai puþin, pierzînd în intervalul cuprins între 25 ºi 70 de ani aproximativ 100 de grame. Aºa cum am arãtat mai sus, acest fenomen se datoreazã în principal pierderii treptate a celulelor nervoase. Dupã întocmire, în acest catalog al felului în care se degradeazã fiinþa umanã trebuie subliniat, fireºte, faptul cã bãtrînii diferã foarte mult unul de altul: unii aratã deja vîrstnici la 55 de ani, în timp ce alþii sînt încã foarte sãnãtoºi la 70–80 de ani. Iatã cîteva rînduri încurajatoare: „Nu se spune cã vinul vechi este cel mai bun, cã merele trecute sînt cele mai delicioase, cã lemnul vechi arde cel mai bine ºi cã pînza învechitã este cea mai albã dupã spãlare? Soldaþii bãtrîni, dragii mei, sînt cei mai de nãdejde, iar amanþii bãtrîni sînt cei mai fideli“ (John Webster, 1590–1625).

Ce provoacã îmbãtrînirea normalã? Modul clasic de a încerca sã se înþeleagã procesul de îmbãtrînire a fost observarea oamenilor foarte în vîrstã sau a animalelor ce trãiesc foarte mult. Ne punem întrebãri în legãturã cu vîrsta þestoasei de Galapagos, care


105

ajunge pînã la 175 de ani sau cu oamenii centenari. Cum reuºesc sã supravieþuiascã? Cea mai vîrstnicã persoanã înregistratã oficial avea 122 de ani (vezi mai sus). Cel mai simplu este sã ne concentrãm atenþia asupra celor care au atins pragul de 100 de ani (centenarii), dar chiar ºi aºa, uneori e dificil sã deosebim lucrurile reale de cele inventate. Reacþia normalã faþã de o persoanã care afirmã cã are 100 de ani este cea de scepticism. Oamenii îºi doresc sã poatã spune cã au 100 de ani ºi, în lipsa unui certificat de naºtere care sã ateste aceastã afirmaþie, este mai bine sã fim sceptici, deoarece, din pãcate, nici o altã metodã nu poate furniza informaþii sigure asupra vîrstei oamenilor – nu existã nimic asemãnãtor cercurilor din trunchiurile copacilor, sau straturilor adãugate anual la solzii peºtilor, sau zonelor de creºtere a cerii din urechea balenelor. În Anglia, certificatele de naºtere nu erau obligatorii pînã în 1837, ceea ce înseamnã cã nu poate fi acceptatã nici o revendicare a unei vîrste de 115 ani decît dacã a fost împlinitã dupã 1952. Cazurile din Europa sînt cele mai numeroase: în Belgia se înregistreazã 5 centenari la fiecare 100 000 de locuitori, în Suedia 7, iar cel puþin 3 din 4 centenari sînt femei. Presupunînd cã aproximativ 50 de oameni din fiecare milion de locuitori au peste 100 de ani, putem merge mai departe ºi afirma cã aproape 1 din 40 de centenari are peste 105 ani, iar 1 din 40 dintre aceºtia are peste 110 ani (adicã 1 din 40 de milioane de americani). Se ºtie cã persoanele de peste 100 de ani sînt din ce în ce mai multe. În SUA existau în 1986 aproximativ 25 000, în 2000 peste 100 000 ºi vor fi peste 1 milion pînã în anul 2080. Acelaºi fenomen are loc ºi în Marea Britanie, în 1951 existînd 271 de centenari, în 1971 – 1 185, în 1991 – 4 400, iar în 2030 se preconizeazã sã se ajungã la 30 000. Regina care trimite cîte un mesaj de felicitare fiecãrei persoane care îºi sãrbãtoreºte a 100-a aniversare va avea nevoie de o mulþime de plicuri. Încercãrile de descoperire a secretului acestei longevitãþi nu au dat rezultate deosebite. Centenarii sînt, în general, persoane independente ºi deschise, dar nu au vreun regim alimentar comun sau alte obiceiuri decît majoritatea oamenilor. Unii nu au fumat sau nu au bãut niciodatã, dar alþii au fãcut-o, iar mulþi savureazã încã aceste plãceri ale vieþii. Se simt bãtrîni ºi, desigur, au avut parte de majoritatea efectelor procesului normal de îmbãtrînire. Un singur lucru este cert, ºi anume acela cã longevitatea e geneticã. Mulþi centenari au rude apropiate care au atins vîrste înaintate. De partea cealaltã se situeazã cei ce trãiesc anormal de puþin. Moartea prematurã poate fi provocatã de mai multe afecþiuni:

106

Moartea ºi cauzele care o provoacã – Progeria este o afecþiune extrem de rarã, de origine geneticã. Bolnavul poate avea un aspect normal în primii ani de viaþã, iar psihicul se dezvoltã aparent normal. Creºterea fizicã este însã mult încetinitã, iar chipul capãtã un aspect de pasãre. Curînd, pielea se zbîrceºte, pãrul începe sã cadã, iar arterele se sclerozeazã. Vîrsta medie la care survine moartea, de obicei în urma unui infarct sau a unui atac cerebral, este de 12–13 ani. – Sindromul Werners. ªi aceastã boalã este rarã, dar aproape de douã ori mai frecventã decît progeria. Are tot o bazã geneticã, prezentînd o anomalie a unei gene ce asigurã funcþionarea corectã a ADN-ului. Modificãrile provocate în mod normal de procesul de îmbãtrînire, precum pierderea pãrului sau albirea lui, cataractele ºi degradarea pielii, survin într-o fazã timpurie a vieþii. La femei, menopauza se produce mai repede. – Sindromul Downs. Persoanele care suferã de sindromul Downs (o altã afecþiune geneticã) prezintã multe caracteristici de îmbãtrînire prematurã, puþini depãºind vîrsta de 50 de ani.

Aceste boli furnizeazã vreo informaþie utilã referitoare la procesul normal de îmbãtrînire? Probabil cã nu, deºi genele defecte ce accelereazã îmbãtrînirea nu au fost identificate. Se poate trage însã o concluzie. Dacã îmbãtrînirea s-ar datora numai uzurii, este greu de explicat de ce, în cazul acestor boli, procesul survine atît de devreme. Dificultatea studierii cauzelor îmbãtrînirii constã în faptul cã, dacã sînt cercetaþi indivizii cu o duratã scurtã de viaþã, aceasta se dovedeºte a fi provocatã adeseori de mutaþii genetice specifice, nocive, care nu iau parte la procesul normal de îmbãtrînire. Din acest motiv, nu se pot afla prea multe despre îmbãtrînirea normalã, studiind afecþiuni cum ar fi progeria sau sindromul Werners. Totuºi, cercetãtorii au prezentat nenumãrate teorii referitoare la cauzele îmbãtrînirii normale. Chiar faptul cã lista este destul de lungã dovedeºte cã nimeni nu cunoaºte cu exactitate care ar fi aceste cauze. Deoarece fiinþele umane sînt mamiferele cu cea mai lungã duratã a vieþii, ar fi interesant sã se afle ºi cãrui fapt se datoreazã acest lucru. Unul dintre factori ar fi dimensiunea creierului. Animalele cu creiere mai mari trãiesc mai mult ºi, deºi oamenii nu au cel mai mare creier, ei posedã cel mai mare raport creier/corp. Acest lucru influenþeazã durata de viaþã, deoarece creierele mari, adaptabile, au nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza ºi, de asemenea, dupã cum am observat mai sus, bãtrînii sînt în continuare folositori speciei.


107

Viteza cu care se deruleazã viaþa Conform acestei teorii, un individ îºi începe viaþa cu o cantitate limitatã de energie potenþialã, bine determinatã. Dacã el trãieºte intens ºi îºi consumã rapid energia, va muri tînãr. Sã luãm, de exemplu, cazul elefantului ºi al ºoarecelui. Primul trãieºte pînã la 69 de ani, iar al doilea, doar 3 ani. Cu toate acestea, ei consumã în timpul vieþii cam aceeaºi cantitate de calorii pe kilogram/corp, iar inima fiecãruia bate de aproximativ acelaºi numãr de ori. Sînt totuºi ºi excepþii, ºi nu existã nici o dovadã evidentã cã pentru un anumit animal o vitezã crescutã de viaþã, adicã un consum crescut de energie, înseamnã o îmbãtrînire mai rapidã. Se poate modifica aºadar durata de viaþã prin schimbarea vitezei de viaþã fie cu ajutorul unui regim alimentar, fie prin controlul temperaturii? Rãspunsul oferit de experimentele realizate pe animale ar fi cã speranþa de viaþã poate creºte dacã se þine cont de alimentaþie. Este cunoscut încã din anii 1930 faptul cã ºobolanii hrãniþi cu alimente sãrace în calorii, dar cu un surplus de substanþe esenþiale, cum ar fi vitaminele ºi mineralele, trãiesc mai mult. Sînt subnutriþi, dar nu malnutriþi, iar cu cît raportul proteine/ carbohidraþi din alimentaþie este mai mare, cu atît mai bine. De ce trãiesc mai mult? S-a sugerat cã ºobolanii de laborator sînt hrãniþi cu cantitatea maximã pe care o pot mînca, în timp ce, în libertate, alimentaþia lor este neregulatã ºi, de cele mai multe ori, insuficientã. S-ar pãrea cã prea multã hranã îi omoarã de timpuriu, iar cei cu o dietã strictã trãiesc la fel de mult ca în cazul în care ar fi fost sãlbatici. Trebuie sã mai fie însã ºi alþi factori, deoarece ºobolanii cãrora li se impune un anumit regim alimentar devin infertili. ªoarecii supuºi unui regim ce conþine aproximativ jumãtate din numãrul de calorii pe care l-ar consuma în mod normal prezintã o creºtere de 50% a longevitãþii, iar efectul e mai mic în cazul începerii acestui regim alimentar la mijlocul vieþii. ªoarecii mai bãtrîni se aflã într-o formã bunã, reuºind încã sã parcurgã zilnic circa un kilometru pe propriile lor picioare. Aceeaºi prelungire a vieþii se observã ºi la alte rozãtoare, peºti sau insecte supuse unor regimuri alimentare asemãnãtoare. Ar fi interesant de aflat dacã la aceste animale creierul ºi intelectul se dezvoltã normal în urma restricþiilor alimentare. Ce semnificaþie au aceste informaþii pentru oameni? În þãrile dezvoltate existã un procent foarte mare de persoane cu o greutate excesivã. Avînd în vedere cã persoanele supraponderale au o speranþã redusã de viaþã, ar fi de aºteptat ca viaþa sã le poatã fi prelungitã prin impunerea unor restricþii alimentare. Dar ce s-ar întîmpla în cazul unor restricþii moderate aplicate persoanelor cu greutate normalã? Ar trãi ei mai mult? Din pãcate, nu existã dovezi în legãturã cu ceea ce s-ar întîmpla în cazul fiinþelor umane.

108


Maimuþele supuse unui regim alimentar sãrac în calorii prezintã o întîrziere a maturizãrii somatice ºi sexuale, dar experimentele se aflã încã într-o fazã incipientã pentru a se putea trage vreo concluzie în privinþa efectului acestui regim asupra longevitãþii. Testele fãcute pe primate furnizeazã rezultate mai edificatoare pentru oameni decît cele pe ºobolan ºi ºoareci, dar acestea implicã ºi costuri ridicate, iar pãstrarea animalelor pe perioade îndelungate în vederea studierii procesului de îmbãtrînire ridicã prea multe probleme pentru cercetãtori. Oricum, ar fi greu de tras unele concluzii în privinþa duratei de viaþã. Temperatura este un alt factor potenþial. Dacã studiem animalele ce hiberneazã, de exemplu hamsterii, observãm cã aceºtia trãiesc mai mult cu cît îºi petrec mai mult timp hibernînd. Rãcirea sîngelui în timpul iernii le adaugã ani suplimentari. Pasãrea colibri trãieºte pînã la 8 ani, în ciuda dimensiunilor ei reduse ºi a intensitãþii activitãþii metabolice, faptul putînd fi asociat cu scãderea considerabilã a temperaturii corpului în timpul nopþii. Liliecii procedeazã invers, rãcorindu-se în timpul zilei, iar liliacul indian trãieºte pînã la 31 de ani. Animalele cu sînge rece trãiesc, într-adevãr, mai mult. Distanþa de la insecte la fiinþele umane este considerabilã, însã dafnia (puricele-de-apã) trãieºte mai mult cînd scade temperatura ºi moare mai devreme dacã aceasta creºte. Distanþa de la arahnide la oameni e la fel de mare, dar unele specii de pãianjeni trãiesc pînã la 70 de ani în captivitate. Sturionul (mai apropiat de oameni, dar încã destul de departe) poate atinge 82 de ani, deºi au existat ºi mãrturii discreditate apoi, referitoare la crapi care trãiesc sute de ani. Animalele cu sînge rece trãiesc mai mult timp la temperaturi scãzute, dacã stau permanent în aceste condiþii, cum este cazul celor care trãiesc în apropierea Cercului Polar. Animalele prezintã, însã, reacþii metabolice complexe la modificarea temperaturii mediului lor ambiant, celor mai multe mamifere accelerîndu-li-se metabolismul în condiþiile unor temperaturi scãzute, în încercarea de a-ºi pãstra constantã temperatura corpului. Prin urmare, unele dintre aceste observaþii pe animale ar putea fi neconcludente.

Acumularea de reziduuri Teoria referitoare la procesul de îmbãtrînire a apãrut ca urmare a unei credinþe vechi, populare ce spunea cã multe boli sînt provocate de toxine. Aºadar, dacã oamenii absorbeau constant toxinele produse de miliardele de microbi din intestine, nu este de mirare cã se mai ºi îmbolnãveau. Simplul aspect ºi miros al conþinutului intestinelor fãcea evident faptul cã acolo se afla o sursã foarte mare de îmbolnãvire. Ca atare, constipaþia era consideratã o afecþiune serioasã, necesitînd folosirea unui numãr foarte


109

mare de laxative. Teoria bolilor provocate de toxine a atins un asemenea nivel în anii 1920, încît un celebru chirurg londonez îndepãrta porþiuni importante din intestin pentru a trata boli nedefinite ce se manifestau prin migrene, dureri de spate, obosealã, insomnie, depresie etc. Chiar ºi în prezent existã mulþi adepþi ai spãlãrii (irigãrii) intestinului. Au toxinele ºi alte substanþe nocive capacitatea de a se acumula în organism ºi de a provoca îmbãtrînirea? Rãspunsul ar fi nu. Este cunoscut faptul cã, o datã cu înaintarea în vîrstã, anumiþi pigmenþi (de ex. lipofucsina) se acumuleazã în celulele nervoase, miocardice ºi musculare, dar aceste acumulãri nu par sã constituie nici un inconvenient în acest sens.

Modificãrile din proteine Pe mãsurã ce ºobolanii îmbãtrînesc, colagenul (o proteinã) din coada lor îºi pierde din elasticitate din cauza unei „reticulãri“ (legarea ºirurilor separate) treptate a proteinei. Ca urmare a acestui fenomen, proteinele încep sã funcþioneze defectuos. De asemenea, proteinele care se recicleazã, distrugîndu-se ºi refãcîndu-se constant, nu se mai refac atît de repede în cazul vîrstnicilor, astfel cã anomaliile încep sã se acumuleze. Cînd fenomenul are loc în cazul proteinei speciale din cristalin, de exemplu, apare cataracta. Aceastã teorie nu este total eronatã, dar examinarea celulelor vîrstnicilor nu dezvãluie anomalii ale proteinelor care sã justifice procesul de îmbãtrînire.

Radicalii liberi Sînt fragmente moleculare formate în celule, în contact cu oxigenul. Arderea glucozei prin intermediul oxigenului reprezintã principala sursã de energie ºi principalul sistem de întreþinere a vieþii celulelor, dar apar astfel ºi produºi secundari de reacþie, nedoriþi, numiþi radicali liberi sau agenþi oxidanþi. Aceºtia sînt instabili din punct de vedere chimic ºi se lipesc cu uºurinþã de alte molecule, degradîndu-le. Se cunosc destul de multe lucruri despre aceºti radicali liberi. Unul dintre aceºtia, foarte puternic, este numit supraoxid. Prevenirea formãrii lor se realizeazã cu ajutorul antioxidanþilor. Antioxidanþii se adaugã în alimente în calitate de conservanþi, deoarece oxidarea face parte din procesul de descompunere, iar anumite substanþe existente în mod natural în alimente, cum ar fi vitaminele E, C ºi beta-carotenul, sînt antioxidanþi. Asocierea cu procesul de îmbãtrînire este sugeratã de faptul cã hrãnirea ºoarecilor sau a musculiþelor de oþet cu mari cantitãþi de antioxidanþi le prelungeºte viaþa. În organism, aceºti radicali liberi sînt distruºi de niºte enzime speciale, cunoscute sub numele de dismutazã ºi catalazã supraoxidicã. Cercetãtorii

110


afirmã cã animalele cu o duratã mai mare de viaþã au, în general, niveluri mai ridicate de astfel de enzime protectoare. Aºadar, care este mesajul referitor la radicalii liberi ºi la îmbãtrînire? Longevitatea mai mare a animalelor hrãnite cu cantitãþi mari de antioxidanþi s-ar datora mai ales apariþiei tîrzii sau chiar prevenirii formelor de cancer, bolilor de inimã ºi afecþiunilor degenerative ale sistemului nervos. Cu alte cuvinte, fiindcã aceste afecþiuni apar mai rar sau apariþia lor este întîrziatã, creºte speranþa de viaþã, ºi nu durata ei efectivã. Similar, interzicerea utilizãrii automobilelor ar creºte speranþa de viaþã a populaþiei fãrã a afecta durata acesteia. Majoritatea oamenilor s-ar mulþumi însã cu creºterea speranþei de viaþã, chiar dacã nu ar atinge vîrsta de 100 de ani. În al doilea rînd, animalele cu o viaþã mai lungã au mai multe enzime ce distrug radicalii liberi.

Modificãri ale sistemului imunitar Pe mãsurã ce se înainteazã în vîrstã, se constatã o scãdere a activitãþii sistemului imunitar. Anticorpii sînt produºi în cantitãþi relativ mici ºi atacã celulele propriului organism. Unele celule imunitare îºi reduc gradul de activitate. Aceastã situaþie nu se manifestã la toate mamiferele ºi se pare cã fenomenul ar fi un efect secundar al modificãrilor din celulele nervoase ºi din hormonii care controleazã imunitatea, nu o cauzã propriu-zisã a îmbãtrînirii.

Comportamentul anormal al genelor Îmbãtrînirea este asociatã incontestabil caracteristicilor genetice, existînd mai multe cãi prin care se poate produce acest fenomen. În cazul persoanelor normale, mecanismul genetic (ADN-ul genelor) suferã constant mutaþii datorate radiaþiilor naturale sau copierii greºite a genelor în momentul diviziunii celulare. ADN-ul unei celule suferã zilnic mii de mici defecþiuni, dar organismul reparã în mod natural defectele sau greºelile de copiere. În cazul vîrstnicilor, în schimb, sistemul de depanare nu mai este la fel de eficient, iar defecþiunile provocate de mutaþii se acumuleazã (potrivit teoriei), astfel fiind afectat controlul bine echilibrat al celulelor de cãtre gene. Majoritatea mutaþiilor sînt nocive, iar cele care au loc în organele vitale ale corpului (mutaþiile somatice) duc la proasta funcþionare a celulelor. Un alt comportament anormal este acela prin care genele nocive preexistente devin active o datã cu înaintarea în vîrstã. Aceste gene cu acþiune întîrziatã sînt fie controlate, fie inactive în fazele timpurii ale vieþii. Aceasta ar fi o posibilã explicaþie a îmbãtrînirii naturale: gena defectã produce astfel de proteine, ceea ce


111

duce la proasta funcþionare a celulelor. Dar nici de data asta nu existã vreo o dovadã sigurã cã lucrurile ar sta aºa. Chiar ºi aºa, singura influenþã evidentã asupra duratei de viaþã este cert cea de naturã geneticã. Centenarii au, în general, rude în vîrstã, dupã cum am precizat deja, ºi fiecare specie de animale are o duratã de viaþã determinatã de genele proprii. Musculiþa-de-oþet (Drosophila), care se înmulþeºte extraordinar de repede în condiþii de laborator, este organismul preferat pentru studiile de geneticã, fiind folositã în cercetãrile asupra procesului de îmbãtrînire încã din anul 1913. În cadrul unui experiment deosebit de interesant, timp de 10 ani cercetãtorii au folosit pentru reproducere doar musculiþele care au supravieþuit pînã la vîrsta de 10 sãptãmîni, dupã care au comparat aceastã colonie cu una pãstratã în mod obiºnuit, prin împerecherea musculiþelor la vîrsta de 2 sãptãmîni. Au obþinut musculiþe cu o duratã medie de viaþã de 72 de zile, spre deosebire de exemplarele „normale“, cu o duratã medie de viaþã de numai 39 de zile. Ei selectaserã astfel genele pentru obþinerea unei durate cît mai mari de viaþã. Dacã un astfel de experiment realizat pe orice animal ar furniza rezultate asemãnãtoare, ceea ce pare posibil, atunci durata maximã de viaþã a oamenilor ar putea fi ridicatã de la 110 la cel puþin 150 de ani. Dacã s-ar lua vreodatã în considerare un astfel de experiment, ar fi cu siguranþã unul pe termen lung, cu o duratã de mai multe secole. În prezent se cunosc mai multe amãnunte despre caracteristicile genetice ale drosofilei decît ale oricãrui alt animal, fiind deja identificate aproximativ 15 gene responsabile pentru longevitate. Totuºi, mecanismul propriu-zis al îmbãtrînirii acestor musculiþe nu este încã înþeles ºi, oricum, în cazul oamenilor s-ar aplica cu totul alte reguli. Mesajul cel mai important de reþinut este acela cã genele ne controleazã durata de viaþã. Probabilitatea supravieþuirii, pentru ca aceastã duratã normalã sã fie atinsã, depinde însã de bolile care ne ucid prematur, iar aceste boli sînt cauzate, în principal, de stilul nostru de viaþã ºi de mediul înconjurãtor, dupã cum s-a analizat în capitolul 2.

Celulele noastre nu se mai divid Celulele umane, dupã cum am observat, sînt capabile de un numãr maxim de aproximativ 50 de diviziuni. Este posibil ca îmbãtrînirea sã fie provocatã de epuizarea capacitãþii de divizare a celulelor? Este cunoscut faptul cã aceastã capacitate se reduce pe mãsurã ce individul înainteazã în vîrstã, dupã cum era de presupus, în mãsura în care acest proces ar avea vreo semnificaþie biologicã. Numãrul de 50 de diviziuni este valabil pentru celulele embrionare, scãzînd la 20 pînã la 40 în cazul persoanelor de vîrstã medie, ºi la 10–20 în cazul probelor de þesut prelevate de la persoane

112


cu o vîrstã înaintatã. Celulele prelevate de la tineri îmbãtrîniþi prematur, care suferã de sindromul Werners, se divid doar de 10–20 de ori. Teoretic, în organismul vîrstnicilor s-ar acumula celule îmbãtrînite, incapabile sã se mai dividã, dar nu existã nici o dovadã evidentã cã acest fenomen ar avea vreo legãturã cu procesul natural de îmbãtrînire. George Bernard Shaw (1856–1950) a afirmat odatã cã fiecare celulã a corpului se reînnoieºte la fiecare 7 ani, ceea ce ar însemna cã, la nivel molecular, celular, o persoanã se schimbã complet la fiecare 7 ani. Ar trebui aºadar ca o persoanã sã se simtã responsabilã pentru faptele comise de „celãlalt“ cu mai bine de ºapte ani în urmã? La ora actualã, oamenii sînt însã mai înþelepþi. Unele celule (celulele nervoase sau cele miocardice) nu mai suferã nici o diviziune dupã naºtere, iar ADN-ul celulei nu se „reface“. La 60 de ani, un om are exact aceleaºi celule nervoase pe care le avea ºi la vîrsta de 6 ani, dar mai puþine. În schimb, celulele din alte zone ale corpului (piele, intestine, mãduva osoasã) se divid încontinuu pînã în momentul morþii. Disponibilitatea oamenilor la boala Alzheimer, de exemplu, se datoreazã faptului cã celulele nervoase nu se divid, astfel cã nu-ºi pot completa pierderile provocate de boalã. Dar omul nu moare din cauzã cã nu se mai pot diviza celulele sale. Numãrul maxim de diviziuni celulare este asociat cu durata de viaþã a fiinþelor umane, dar acest lucru nu o determinã. Celulele nervoase, de exemplu, nu se mai divid din momentul formãrii creierului fetusului. Organismele îmbãtrînesc ºi mor din cauza modificãrilor ce au loc la nivelul fiecãrei celule, ºi nu pentru cã nu se mai divid celulele. Într-adevãr, multe dintre cele enumerate mai sus duc la un eºec în ceea ce priveºte conservarea normalã. Diferenþa subtilã dintre moarte ºi incapacitatea de diviziune este ilustratã foarte clar de ceea ce se întîmplã în cazul microbilor. Dacã un microb nu se mai poate multiplica, e considerat mort, iar termenul „sterilitate“ este folosit pentru a descrie un instrument chirurgical sau un pansament lipsit de germeni. Steril înseamnã sterp, incapabil de a se reproduce. Microbul poate fi viu în sensul cã existã, dar dacã nu se poate reproduce, poate fi considerat mort din toate punctele practice de vedere. Analizaþi prin prisma regulilor neobiºnuite ale microbiologiei, mulþi dintre noi sîntem morþi. Aºadar, nu îmbãtrînim fiindcã ne mor din ce în ce mai multe celule. Dar într-o lucrare despre moarte trebuie fãcute anumite menþiuni ºi despre moartea unei celule individuale. Ce anume distruge celulele? În primul rînd, existã o mulþime de otrãvuri ºi toxine provenite din mediul extern sau create de microbii ce invadeazã organismul. În plus, unii microbi cresc efectiv în interiorul celulelor, distrugîndu-le. Astfel, multe forme de diaree sînt cauzate de viruºi ºi bacterii care distrug celulele ce cãptuºesc intestinele, iar viruºii poliomielitei pot provoca paralizie, dezvoltîndu-se


113

în celulele nervoase care activeazã contracþia muscularã pentru ca mai apoi sã le distrugã. În al doilea rînd, corpul îºi poate nimici singur celulele, lucru care ar trebui sã se facã atunci cînd în celulã se dezvoltã un virus. Un tip special de celulã imunitarã (limfocitul T) recunoaºte celula infectatã ºi o ucide înainte ca virusul sã se dezvolte complet în interiorul celulei ºi sã se rãspîndeascã în organism. (Aceastã ultimã frazã acoperã o parte importantã a ºtiinþei moderne a imunologiei!) În al treilea rînd, celula se poate sinucide (vezi caseta). Cum aratã o celulã aflatã pe punctul de a muri? Dupã cum se poate presupune, celula care se sinucide o face într-un mod convenabil pentru sistemele de eliminare ºi reciclare a deºeurilor. ADN-ul sãu se Celulele se pot sinucide Cînd un mormoloc îºi pierde coada, celulele cozii nu se dezintegreazã, fãcînd mizerie, ci se rotunjesc, mor într-un fel ordonat ºi sînt eliminate de fagocite. Un fagocit este o celulã mare ce înghite celula moartã, o digerã ºi o eliminã, aºa cum o amibã îºi înghite ºi digerã prada. Celulele cozii mor înr-un fel ordonat datoritã unui program de sinucidere intrinsec care se activeazã. El poartã numele de apoptozã (în greacã = desprindere) ºi joacã un rol vital în timpul dezvoltãrii embrionului. Anumite structuri ce se formeazã în embrionul uman timpuriu, cum ar fi fantele branhiale ºi coada, sînt în cea mai mare parte desprinse ºi distruse pe mãsurã ce embrionul se dezvoltã. În plus, se depune mult efort de remodelare a organelor. Distrugerea este direct asociatã construcþiei, iar celulele nedorite trebuie omorîte ºi îndepãrtate. Apoptoza este numitã uneori moarte celularã programatã, fiind procesul natural prin care organismul controleazã numãrul de celule ºi îndepãrteazã celulele superflue sau redundante în timpul fazei de dezvoltare. Celula îºi activeazã programul de sinucidere ºi, atunci cînd este infectatã de anumiþi viruºi, preferã sã moarã decît sã susþinã dezvoltarea virusului, care ar implica ºi crearea a sute de alþi invadatori. Povestea infectãrii cu viruºi ºi alþi microbi este una a luptei neîncetate dintre invadatori ºi sistemele de apãrare ale individului invadat (gazda). Sistemele de apãrare (sistemul imunitar ºi fagocitele) sînt extraordinare, oamenii datorîndu-le viaþa, numai cã invadatorii creeazã mereu strategii de evitare. Gazda reacþioneazã atunci prin contracarare etc. Este un conflict etern ce dureazã de milioane de ani, iar gazda care nu reuºeºte sã învingã sfîrºeºte prin a se îmbolnãvi ºi moare, iar microbul e ºi el pedepsit cu moartea (extincþia). S-a descoperit recent cã mulþi viruºi, o datã ce pãtrund într-o celulã, deþin un sistem sofisticat care împiedicã celula sã-ºi declanºeze programul de apoptozã. Astfel, aceasta este forþatã sã rãmînã în viaþã ºi sã-ºi preia rolul de incubator pentru virusul inventiv. Din fericire, gazda mai are un as în mînecã, existînd posibilitatea apariþiei unui limfocit T, care sã salveze situaþia ucigînd celula, dupã cum s-a descris în cadrul textului.

114


dezorganizeazã ºi ia o formã sfericã, dar fãrã a se dezintegra. Celulele muribunde prezintã caracteristici comune, indiferent de cauza morþii, la fel ca în cazul întregului organism (vezi capitolul 5). Membrana externã a celulei permite tranzitul moleculelor pãstrate, de obicei, înãuntru sau în afara celulei. Ea nu-ºi mai produce enzimele, nu mai poate descompune glucoza, în final luînd o formã sfericã ºi descompunîndu-se în fragmente. O serie de procese chimice dezastruoase au avut loc în acest fel.

Ordinea face loc dezordinii Individul matur este un model de ordine. Dar ordinea fiind o stare instabilã ºi avînd în vedere cã natura tinde cãtre o stare de echilibru, acþiunile se desfãºoarã dinspre ordine cãtre dezordine. Principiul este numit de cãtre oamenii de ºtiinþã a doua lege a termodinamicii, iar procesul de îmbãtrînire reflectã exact aceastã lege fundamentalã. Totuºi, ca teorie a îmbãtrînirii, ea are un caracter doar ceva mai mult decît filozofic, aparent neexistînd nici un mijloc prin care se poate dovedi cã este adevãratã sau falsã. ªi nici nu ajutã la înþelegerea fenomenului îmbãtrînirii. Concluzia e cã, deºi se ºtiu multe despre ce se întîmplã în timpul îmbãtrînirii, nu se ºtie de ce sau cum se produce aceasta. Poate cã în anii ce urmeazã unele mistere vor fi dezlegate. Ar putea exista un singur mecanism sau mai multe. ªtiinþa gerontologiei este foarte tînãrã ºi a fost destul de neglijatã pînã relativ recent. Este ciudat cã, deºi specialitatea medicalã a pediatriei este bine dezvoltatã în aproape majoritatea þãrilor lumii, numai Marea Britanie are un domeniu geriatric bine pus la punct. Lumea nu este pregãtitã, atît din punct de vedere medical, cît ºi socio-economic, pentru momentul în care bãtrînii vor fi mai numeroºi decît copiii. În octombrie 1997, pe subiectul îmbãtrînirii s-a pus accent în 100 de jurnale medicale din peste 30 de þãri, în încercarea de a atenþiona publicul ºi guvernele asupra acestei probleme ºi asupra lipsei de înþelegere a fenomenului.

Cum putem înºela moartea Pînã în prezent, nimeni nu a putut dovedi cã se poate face ceva pentru a creºte durata de viaþã a fiinþelor umane. În schimb, speranþa de viaþã poate fi crescutã, acesta fiind fundamentul majoritãþii programelor de cercetare biomedicalã. Vaccinurile, antibioticele, prevenirea bolilor cardiace, a atacurilor cerebrale ºi a cancerului au avut deja un impact semnificativ asupra speranþei de viaþã a oamenilor. De-a lungul timpului au fost propuse multe tratamente ºi reguli de urmat pentru a preveni îmbãtrînirea ºi a face oamenii sã trãiascã mai mult, dacã nu chiar veºnic.


115

Mituri ºi legende sînt din abundenþã. Existã multe poveºti despre diverse licori sau poþiuni magice ce îi aduc nemurirea celui care le foloseºte: fructul din copacul biblic al vieþii; „ambrozia“ (hrana zeilor) în Grecia ºi Roma Anticã; de asemenea, vrãjile magice, diversele ceremonii, pietrele preþioase, focul. Descoperirea elixirului vieþii era þelul tuturor alchimiºtilor medievali. Ei erau convinºi cã metalele de bazã ca, de exemplu, plumbul, pot fi transformate în metale nobile (aur) ºi, ºtiind cã omizile se transformã în fluturi, iar mormolocii în broaºte, se strãduiau sã descopere elixirul vieþii sau piatra filozofalã ce ar putea transforma un bãtrîn într-un tînãr viguros. O altã formulã pentru întinerirea unui bãtrîn era þinerea în braþe a unei tinere fecioare, aºa cum aflãm cã s-a încercat pentru Regele David din Prima Carte a Regilor din Biblie. Din nefericire pentru Regele David, deºi probabil cã tratamentul i-a fãcut plãcere, nu a avut nici un alt efect, el murind la scurt timp. De la acest tip de tratament, urmãtorul pas logic a fost încercarea de a-i injecta pe bãtrîni cu extracte de testicule, mai întîi preluate de la animale, iar apoi de la oameni. Marele fiziolog Charles Brown-Séquard (1817–1894) ºi-a injectat un extract de testicul de maimuþã, declarînd cã se simte mult mai bine. Mulþi bãtrîni au fost supuºi acestui tratament, iar biologul rus Serge Veronoff a grefat testicule de maimuþã la oameni. Acest mod de grefare a unui þesut strãin a creat nenumãrate complicaþii, fiind abandonat la scurt timp dupã aceea. Dar cercetãrile au continuat, iar medicii din închisoarea californianã San Quentin au încercat sã transplanteze testiculele criminalilor executaþi la alþi prizonieri. Probabil cã testiculele au fost respinse, aºa cã s-a renunþat ºi la aceastã metodã. Cercetãrile mai recente ale acestei derutante „fîntîni a tinereþii“ au inclus ºi injectarea de ser sanguin, fãrã nici un efect, precum ºi de hormon testicular masculin, de asemenea fãrã vreun efect vizibil. Alte încercãri au recurs la amestecuri bacteriene, bazate pe poveºtile despre centenarii ce trãiesc în regiuni îndepãrtate ºi þin regimuri alimentare speciale. Iaurtul de vaci ºi laptele fermentat de iapã (koumiss) au fost, de asemenea, metode încercate, iar marele biolog rus Mecinikov (1845–1916), laureat al Premiului Nobel, a crezut cã bacteriile speciale din laptele fermentat (lactobacilii) ar putea rezolva problema, înlocuind bacteriile nocive din intestine. Totuºi, nici de aceastã datã nu s-a înregistrat vreun efect vizibil. Mulþi au recomandat restricþii alimentare ºi exerciþii fizice. Aici trebuie sã ne aducem aminte de diferenþa dintre speranþa de viaþã ºi durata de viaþã. În cadrul unui studiu de amploare realizat pe angajaþii societãþii de transport în comun din Londra, cu mulþi ani în urmã, s-a descoperit cã ºoferii de autobuz, care stau multe ore la volan, mor, în general, mai devreme decît controlorii ce urcã ºi coboarã tot timpul niºte trepte pentru a verifica existenþa biletelor. Despre controlori se credea cã au o speranþã

116


de viaþã mai mare. Medicii sînt de acord cã exerciþiile regulate, în parte datoritã creºterii alimentãrii cu sînge a inimii, scad probabilitatea survenirii unui infarct grav ºi protejeazã împotriva hipertensiunii. Astfel, oamenii au o speranþã de viaþã mai mare. Cu toate acestea, nu existã nici o dovadã cã sportivii trãiesc mai mult. Probabil cã în aceste cazuri intervin ºi alþi factori care scurteazã viaþa. Poate fi un fapt irelevant, dar musculiþele-de-oþet mor mai repede în cazul în care desfãºoarã activitãþi mai intense. Efectele restricþiilor alimentare au fost discutate mai sus. Oamenii trãiesc mai mult dacã nu sînt supraponderali, altfel nu existã însã nici o altã dovadã în ceea ce priveºte efectul reducerii consumului alimentar. Deocamdatã, experimentele pe animale (care trãiesc mai mult în cazul unor regimuri alimentare restrictive sau al nivelurilor scãzute de activitate) nu pot fi aplicate pe oameni. Se poate trage concluzia cã, deºi exerciþiile fizice ºi regimul alimentar influenþeazã speranþa de viaþã, nu existã nici o dovadã evidentã cã acestea ar modifica durata de viaþã.

Ne-ar plãcea sã înºelãm moartea? Oamenii ºi-au dorit dintotdeauna sã trãiascã mai mult, iar din punctul de vedere al speranþei de viaþã, acest fenomen se produce deja. Dar noi vrem, în plus, sã rãmînem sãnãtoºi ºi în deplinãtatea facultãþilor mintale. O minte agerã într-un corp plin de suferinþe este o variantã la fel de tragicã precum cea a unei minþi rãvãºite într-un corp sãnãtos. Pictorul francez Eugène Delacroix (1798–1863), deja bãtrîn, îºi nota în jurnal: „Aceastã discrepanþã ciudatã între puterea minþii, care vine o datã cu înaintarea în vîrstã, ºi slãbirea organismului, care este de asemenea consecinþa vîrstei, m-a impresionat dintotdeauna ºi îmi pare cã este o contradicþie între regulile naturale.“ În filozofia indianã se spune cã bãtrînii contemplã asfinþitul vieþii. Bãtrîneþea e o vreme a odihnei ºi a seninãtãþii. Cu toate acestea, mulþi bãtrîni cautã noi provocãri, savureazã experienþe noi ºi calcã pe cãi neumblate. Doctorul Samuel Johnson ar fi fost încîntat sã audã de Universitatea Deschisã ºi de colegiile de învãþãmînt superior (deºi ar fi dat multã bãtaie de cap profesorilor). La vîrsta de 72 de ani, scria în jurnalul sãu: „M-am hotãrît sã duc o viaþã mai activã... Scopul meu este sã petrec opt ore pe zi într-o formã concretã de lucru“. Pare neîndoielnic cã decesele provocate de cancer, atacuri cerebrale ºi infarcturi vor continua sã scadã ca numãr pe mãsurã ce oamenii adoptã stiluri de viaþã din ce în ce mai sãnãtoase ºi încep sã îngrijeascã mediul înconjurãtor. Infecþiile grave vor fi þinute la distanþã, deºi existã pericolul permanent ca într-o zi sã izbucneascã o molimã care sã decimeze specia prea numeroasã. Ar fi ceea ce s-ar numi o infecþie cu rãspîndire rapidã, care ar face ca SIDA sã parã lentã ºi demodatã. Dar aceasta este doar o


117

posibilitate teoreticã, iar deocamdatã, toþi trãim mai mult. Demenþa senilã (boala Alzheimer) va putea fi cu siguranþã prevenitã (din pãcate nu ºi vindecatã) nu peste multã vreme. Aceastã creºtere a speranþei de viaþã antreneazã modificãri uimitoare ºi va duce la apariþia unor probleme în þãrile dezvoltate. În SUA, în prezent, circa o persoanã din opt are peste 65 de ani. Pînã în anul 2020 va fi una din ºase, iar în 2040 se va ajunge la incredibila valoare de una din patru sau cinci. Totuºi, progresul ºtiinþei nu poate fi oprit; oricum, cine ar putea sã se opunã întregii durate de viaþã repartizatã nouã, oamenilor, ca specie? Acest fapt este corect din punct de vedere moral. Morþile premature pot fi, prin definiþie, prevenite, ºi atît timp cît bãtrînii pot fi menþinuþi într-o stare de sãnãtate fizicã ºi psihicã acceptabilã, nu ar trebui sã fie lãsaþi sã moarã prematur.

Povara longevitãþii Ceea ce îngrijoreazã guvernele, chiar ºi acum, este povara financiarã reprezentatã de bãtrînii care nu mai muncesc. Ei trebuie întreþinuþi, fie din resurse proprii, fie prin programe de pensii acordate de stat, iar afecþiunile de care suferã trebuie tratate. În economiile industrializate, pensiile acordate de stat reprezintã aproximativ jumãtate din totalul cheltuielilor sociale, iar bãtrînii beneficiazã de peste jumãtate din asistenþa medicalã finanþatã de stat. Prin reducerea deceselor provocate de cancer, atacuri cerebrale ºi infarcturi se ajunge la o creºtere a cheltuielilor financiare. ªi aceasta fiindcã oamenii trãiesc pînã la vîrste mai înaintate, cînd sînt afectaþi de bolile specifice bãtrîneþii (demenþã, osteoartritã, pierderea vederii ºi a auzului), care sînt mai costisitoare. Totuºi, scopul asistenþei medicale nu este acela de a economisi fonduri, ci de a preveni suferinþele ºi decesele premature. Problema financiarã nu va dispãrea, ci se va înrãutãþi în urmãtoarele decenii, dacã nu se va face ceva pentru prevenirea bolilor bãtrîneþii. Dacã oamenii contribuie la fonduri personale de pensii ºi la asigurãri personale de sãnãtate, problema financiarã ar putea fi diminuatã, dar dezechilibrul fundamental nu dispare. Acest lucru înseamnã cã tinerii vor trebui sã munceascã din ce în ce mai mult pentru a întreþine o populaþie numeroasã de bãtrîni? Probabil cã nu, deoarece în prezent se produc creºteri considerabile ale productivitãþii muncii. Curînd, timpul alocat muncii pentru acoperirea nevoilor de bazã (hranã, adãpost) va fi doar jumãtate din cel necesar în urmã cu un secol. Tendinþele actuale indicã faptul cã sãptãmîna de lucru va ajunge 28–32 de ore, iar perioada medie pe care un individ o va petrece muncind de-a lungul vieþii va fi de 30–35 de ani. Acest lucru se datoreazã pe de o parte faptului cã societatea necesitã din ce în ce mai puþinã muncã ºi, pe de altã parte, faptului cã oamenii îºi doresc mai mult timp liber. Ca atare, o previziune optimistã este cea potrivit cãreia, în

118


ciuda faptului cã oamenii lucreazã mai puþine ore ºi în ciuda creºterii perioadei petrecute ca pensionari (perioadã cu nevoi crescute de asistenþã medicalã) la aproximativ 30 de ani, sistemul va fi viabil din punct de vedere economic. Dacã va fi durabil ºi din punct de vedere social depinde de o educaþie mai bunã pentru petrecerea timpului liber ºi de permisiunea acordatã bãtrînilor ce doresc sã lucreze în continuare. În trecut, oamenii preferau sã locuiascã împreunã în familii numeroase, iar înþelepciunea ºi statutul bãtrînilor erau acceptate ºi recunoscute. Apoi, în secolul XX, familiile au început sã se dezbine, astfel cã, în prezent, în Marea Britanie, o mare parte din numãrul total de gospodãrii este formatã dintr-un singur rezident. Bãtrînii nu sînt acceptaþi la locurile de muncã, fiind aproape obligaþi sã meargã într-un azil. Se manifestã o dominaþie absolutã a tinerilor ºi a valorilor acestora. Dacã bãtrînii vor fi reintegraþi în viaþa socialã, iar vîrsta înaintatã se va transforma în vîrsta a treia a autoîntreþinerii, ajungîndu-se la un echilibru între timpul liber ºi munca utilã în cadrul comunitãþii, atunci pendula se va fi balansat înapoi. Se pare cã, într-adevãr, atitudinea faþã de bãtrîni se schimbã, o cerere unicã adresatã guvernului Statelor Unite în 1997 demonstrînd acest fapt. La ora actualã, în laboratoarele de cercetare americane trãiesc aproximativ 1 500 de cimpanzei, majoritatea crescuþi special pentru studiul SIDA. Însã numai un cimpanzeu din 200 infectaþi cu HIV a murit de SIDA, ceea ce înseamnã cã aceºtia nu reprezintã modele edificatoare pentru studiul SIDA, aºadar, nu mai sînt necesari. Oamenii de ºtiinþã, prin intermediul Consiliului Naþional de Cercetare, ºi-au exprimat grija faþã de bunãstarea acestor animale. Cimpanzeii trãiesc între 30 ºi 50 de ani, iar cercetãtorii doresc ca guvernul sã preia responsabilitatea îngrijirii lor ºi sã le garanteze o bãtrîneþe decentã. Animalele de laborator, cum ar fi ºoarecii ºi iepurii, sînt suprimate, de obicei, prin eutanasiere dupã ce au fost utilizate, dar cimpanzeii seamãnã cu oamenii, nu cu alte animale de laborator. 98% din materialul lor genetic (ADN) este identic cu al nostru, iar folosirea acestora în cercetare este reglementatã cu multã atenþie. În laboratoare, cimpanzeii ne-au furnizat rãspunsuri vitale la întrebãrile privind vaccinurile anti-SIDA, cancerul, boala Creutzfeld-Jacob ºi altele. Ca atare, nu meritã sã fie eutanasiaþi. Dacã, printr-un miracol, omul va afla cum se poate prelungi durata de viaþã, vor apãrea probleme serioase pentru viaþa de pe planetã. Chiar ºi în prezent, explozia demograficã ameninþã stabilitatea mondialã (vezi capitolul 2). Dacã durata de viaþã ar fi sporitã la, sã spunem, 125 de ani, povara suplimentarã pe care ar reprezenta-o oamenii ºi creºterea uriaºã a numãrului de bãtrîni ar arunca pe plan secund toate celelalte probleme prezente. În afara problemelor de ordin practic care rezultã din dorinþa oamenilor de a trãi mai mult, ar trebui sã întrebãm dacã se doreºte într-adevãr prelungirea duratei maxime de viaþã? Am argumentat în capitolul 1


119

necesitatea morþii ºi, la drept vorbind, nimeni nu îºi doreºte nemurirea. O viaþã eternã ar fi un chin care ar depãºi puterea noastrã de înþelegere. Probabil cã mulþi dintre noi ar considera binevenitã o creºtere a speranþei de viaþã, care sã ne asigure o bãtrîneþe sãnãtoasã pînã pe la 110 ani, atît timp cît societatea ºi-ar permite sã ne întreþinã, sã ne acopere nevoile ºi poate chiar sã ne folosescã, dupã cum am arãtat mai sus. Bãtrînii spun, adeseori, cã aceasta este cea mai fericitã parte a vieþii lor. Totuºi, pentru mulþi dintre noi ar fi un chin prea mare sã trãim pînã la 110 ani, chiar dacã ne-am pãstra sãnãtatea ºi vitalitatea. Supravieþuirea pînã la acea vîrstã ar însemna cã am învãþat cum sã ne trãim întreaga perioadã de viaþã de care putem dispune, fãrã sã murim din cauza infecþiilor, a cancerului, a bolilor cardiace etc. Ne-am bucura de o sãnãtate fizicã permanentã. Ce facem însã cu plictiseala? Într-o lume cu aproximativ 1010 (10 miliarde) de oameni, ar deveni imposibil pentru unii dintre noi sã ne bucurãm de o viaþã completã. Specia umanã a evoluat ºi s-a bucurat de succes deoarece s-a adaptat la o viaþã plinã de pericole, cu perioade de frig, foamete, infecþii ºi rãni. Din punct de vedere genetic, am fost proiectaþi de naturã ca sã facem faþã tuturor provocãrilor ºi tensiunilor. Probabil cã avem nevoie de aceste suiºuri ºi coborîºuri, de lupta permanentã, de stimularea pe care ne-o oferã apariþia unor noi probleme. Fãrã acestea, fãrã ameninþãri fizice ºi cu prea puþine griji, nu sîntem în pericol de a ceda în faþa plictiselii? Un om fãrã probleme ar fi ca o vioarã fãrã coarde. Am putea sã ne pomenim cu o mulþime de comportamente deviante ºi cei mai mulþi ar avea nevoie de un psihiatru. Scriitorul anglo-irlandez Jonathan Swift (1667–1745) prezenta în celebra sa satirã Cãlãtoriile lui Gulliver o poveste despre longevitate. În timpul aventurilor sale, Gulliver îi întîlneºte pe struldbrugi, o rasã specialã, binecuvîntatã cu nemurirea. Dar el descoperã cã ei îmbãtrînesc ºi devin fragili, ajungînd niºte bãtrîni certãreþi ºi avari. Morala este cã sînt blestemaþi cu nemurirea, nu binecuvîntaþi. O interesantã ºi subtilã nuvelã scrisã de Bertil Martensson (1986), numitã „Mixomatozã Forte“, descrie o societate din viitor în care oamenii trãiesc aproximativ 200 de ani, dar încep sã se sinucidã din cauza lipsei oricãrei forme de provocare, de pericol sau de boalã. În urma concluziei psihiatrilor cã „omenirea este prea sãnãtoasã“ apare posibilitatea cumpãrãrii de la farmacii a unor pachete ce provoacã niºte boli blînde (de exemplu rãcealã). Acestea devin din ce în ce mai cãutate. Pentru obþinerea unei boli mai grave este necesarã o reþetã de la medic, acordîndu-se amenzi usturãtoare pentru bolile ilicite.

120

Enciclopedia moþii


121

Partea a II-a

Ce se întîmplþ cu cadavrele?

122

Ce se întîmplã cu cadavrele?

Corpul dupã moarte

123

5 Corpul dupþ moarte Nu conteazã cum moare un om, ci cum trãieºte. Moartea sa nu este importantã, dureazã mult prea puþin. Dr. Samuel Johnson (1709–1784) Viaþa prezentã a omului pe pãmînt este precum zborul unei singure vrãbii prin sala în care, în timpul iernii, te adãposteºti alãturi de cãpitanii ºi miniºtrii tãi. Ea intrã pe o uºã ºi iese pe alta, dar cît timp este înãuntru, nu o atinge viscolul iernii; dar acest interval de liniºte se terminã imediat, iar ea se întoarce în iarna din care a venit, dispãrînd din vedere. Viaþa omului este la fel; iar despre ceea ce vine dupã sau despre ceea ce a fost înainte nu se ºtie nimic. Beda Venerabilul (673–735)

Corpul uman este compus în cea mai mare parte din apã, care reprezintã circa 60 de procente din greutatea sa totalã. Valoarea exactã depinde de cantitatea de grãsime; majoritatea þesuturilor conþine 80% apã, iar grãsimea, numai 10%. Cam 18 procente din greutatea corpului sînt reprezentate de proteine, acizi nucleici ºi carbohidraþi. Proteina furnizeazã material structural ºi elemente metabolice sub formã de enzime, acizii nucleici transportã informaþia geneticã ºi coordoneazã activitãþile celulare, iar carbohidraþii sînt surse de energie ºi fac parte din structura celulei. Alte 15 procente sînt reprezentate de grãsimi, iar 7 procente reprezintã mineralele (diferite sãruri). Din punct de vedere chimic, doar atît sîntem. Cînd cadavrul este mîncat de microbi, viermi sau animale carnivore, aceste substanþe sînt descompuse ºi digerate sub o formã mai simplã. Moleculele complexe, cum ar fi proteinele, vor fi transformate în unele mai mici (aminoacizi) ºi refolosite nemijlocit. Dacã, în schimb, cadavrul este incinerat, apa se evaporã ºi are loc o descompunere mai accentuatã

124


a moleculelor. Carbonul este materialul de bazã al vieþii, care formeazã scheletul lanþurilor proteice, al carbohidraþilor ºi al grãsimilor, iar cînd corpul este incinerat, carbonul reacþioneazã ºi devine dioxid de carbon. Tot ceea ce rãmîne reprezintã un amestec de sãruri simple care conþin sodiu, potasiu, azot, calciu ºi fosfor. Aceasta este cenuºa. Cîntãreºte 2,5–3 kg ºi reprezintã aproximativ 4 procente din greutatea iniþialã a corpului.

În ce perioadã a zilei murim? Ciclul regulat de 24 de ore este integrat în majoritatea activitãþilor noastre fiziologice. Se numeºte ceas biologic ºi reprezintã o formã ancestralã de adaptare la viaþa de pe aceastã planetã, fiind controlat de o zonã specialã a creierului. Somnul face parte din acest ciclu de 24 de ore ºi dureazã ceva timp pentru ca organismul sã se adapteze la un nou ciclu, dupã cum ºtiu prea bine aceia care lucreazã în ture de noapte ºi cei ce suferã de diferenþele de fus orar. În timpul somnului, creierul ºi organismul se odihnesc ºi se refac, iar glanda pituitarã de la baza creierului descarcã în sînge pulsuri de hormon de creºtere. Înainte de a ne trezi în fiecare dimineaþã, glanda pituitarã îºi începe activitatea, de astã datã crescînd cantitatea de hormoni steroidieni din sînge ºi pregãtindu-ne pentru activitãþile din timpul zilei. Apoi, dupã trezire, temperatura corpului nostru creºte cu aproximativ o jumãtate de grad Celsius, fiind intensificate ºi o mulþime de alte procese fiziologice, printre care secreþia de urinã datoratã rinichilor. În timpul nopþii, metabolismul nostru înregistreazã o valoare minimã, iar reacþia la stres este slabã. Oamenii mor în aceste momente, cînd viaþa se aflã în reflux. Este un fapt dovedit de statistici ºi are sens din punct de vedere intuitiv. Totuºi, trebuie reþinut cã atunci cînd are loc un eveniment cum este moartea, el nu este provocat sau asociat în vreun fel cu ce se petrece în acea perioadã. În fond, se poate afirma cu certitudine cã majoritatea oamenilor mor dupã ce ºi-au luat ultima masã, excluzînd faptul cã ar fi putut fi otrãviþi.

Moartea ca eveniment fizic Pãrãsirea vieþii se poate produce în liniºte ºi pace, cel puþin aºa pare din punctul de vedere al observatorului, dar, în unele cazuri, ultimele clipe sînt mai agitate. În timpul desfãºurãrii acestui proces, se pot produce spasme musculare, lãsînd impresia unei lupte cu moartea. Muºchii faciali se crispeazã, respiraþia se îngreuneazã ºi uneori se aude un „horcãit“. Se poate produce o scurtã convulsie, cu o serie de gîfîieli ºi o expiraþie finalã, dupã care corpul se relaxeazã ºi totul se opreºte. Persoana „s-a stins“. Ultimul simþ care se pierde este auzul, astfel încît este un gest frumos sã þii un muribund de mînã ºi sã-i vorbeºti.

Corpul dupã moarte

125

Acea contracþie finalã a muºchilor este numitã uneori „agonia morþii“, din termenul grecesc agon, care înseamnã luptã, iar un eveniment e numit agonizant atunci cînd are loc chiar înaintea morþii. Dacã inima nu s-a oprit încã, o va face curînd. Ochii care nu mai pot vedea capãtã un aspect lipsit de expresie, iar pupilele se dilatã. Avînd în vedere cã mecanismul corpului nu mai produce cãldurã, trupul începe sã se rãceascã. Aspectele cele mai deprimante, greu de uitat, în legãturã cu cadavrul unei persoane apropiate sînt rãceala, rigiditatea ºi lipsa de reacþie. Fiinþa umanã a ajuns sã semene cu un sac de cartofi sau cu un covor rulat. Cu siguranþã, nu mai existã nici o îndoialã referitor la instalarea decesului în cazul unui corp rigid ºi rece, însã, în fazele timpurii, acest lucru poate fi mai greu de recunoscut. ªi aceasta fiindcã decesul este mai degrabã un proces ºi nu un moment unic ºi distinct. Private de alimentarea cu oxigen ºi glucozã imediat dupã oprirea fluxului sanguin, þesuturile ºi celulele încep sã moarã, dar cu viteze diferite. Pielea poate fi folositã pentru grefe timp de pînã la 12 ore dupã deces, iar celulele de piele prelevate din culturã pînã la 24 de ore cresc normal. În ciuda a ceea ce se spune de obicei, unghiile ºi pãrul nu mai cresc dupã deces, deºi barba poate pãrea mai mare din cauza deshidratãrii pielii sau a contracþiei muºchilor firelor de pãr. Timp de cîteva ore dupã deces, muºchii vor fi în continuare capabili sã se contracte la stimuli electrici. În secolul XIX, unele persoane mai curajoase au observat cã, în cazul celor ghilotinaþi, reflexul motor al genunchiului era prezent încã aproape 20 de minute dupã decapitare. Leucocitele se miºcã în continuare timp de cel puþin ºase ore. Unele celule din organism mai supravieþuiesc o perioadã dupã încetarea alimentãrii cu sînge. Chirurgii care efectueazã transplanturi cunosc foarte bine acest aspect, dupã cum este precizat în capitolul 12. Pe de altã parte, celulelor nervoase din cortex le trebuie doar 3 pînã la 7 minute sã moarã dupã ce inima se opreºte ºi alimentarea cu oxigen este opritã. Chiar ºi stoparea temporarã a circulaþiei sanguine în aceastã zonã a creierului duce la pierderea cunoºtinþei. Creierul reprezintã doar aproximativ 2% din greutatea totalã a corpului, dar necesitã 20% din cantitatea de oxigen, cele mai avide fiind celulele nervoase din cortexul cerebral. Acestea au nevoie de foarte multã energie, provenitã din descompunerea glucozei prin intermediul oxigenului. Nu existã rezerve locale, deci celulele devin extrem de vulnerabile la lipsa de oxigen ºi de glucozã. În cazul unui soldat de gardã, care stã în post în poziþie de drepþi, sîngele se acumuleazã în venele picioarelor, cantitatea de sînge ajunsã la inimã începînd sã scadã dupã un timp. Dacã individul are o circulaþie perifericã defectuoasã, tensiunea arterialã scade, iar cortexul cerebral, lipsit temporar de oxigen, începe sã nu mai funcþioneze corect. Omul se simte ameþit ºi, la scurt timp, îºi pierde cunoºtinþa ºi se prãbuºeºte. În poziþie orizontalã, circulaþia cerebralã se restabileºte, astfel cã respectivul îºi revine,

126


simþindu-se însã jenat de cele întîmplate. Din exact aceleaºi motive, în momentul în care ne ridicãm dintr-o cadã cu apã fierbinte ne putem simþi ameþiþi. Dacã celulele nervoase sînt private de sînge pentru mai mult timp, ele încep sã moarã. Dupã cum a subliniat celebrul fiziolog J.S. Haldane, în 1930, privarea acestor celule de oxigen „nu doar opreºte maºina, ci distruge mecanismul“. Celulele nervoase din trunchiul cerebral supravieþuiesc ceva mai mult, necesitînd doar jumãtate din cantitatea de oxigen de care au nevoie celulele cortexului. Celulele trunchiului cerebral controleazã respiraþia ºi ritmul cardiac, existînd posibilitatea survenirii unui „deces cortical“, caz în care pacientul se aflã într-o comã profundã deoarece celulele corticale sînt moarte, dar trunchiul cerebral încã funcþioneazã, iar inima ºi plãmînii lucreazã. Aceastã situaþie este numitã „stare vegetativã persistentã“. Se poate ºi invers? Poate fi lezat trunchiul cerebral în lipsa unei vãtãmãri serioase a cortexului? În cazul poliomielitei, înainte de descoperirea unui vaccin, virusul vãtãma uneori centrii trunchiului cerebral, responsabili cu respiraþia, provocînd „poliomielita bulbarã“. În aceste condiþii, cortexul nu era afectat, iar pacientul conºtient era plasat într-un „plãmîn de oþel“ care furniza o ventilare artificialã pînã la recuperarea centrilor trunchiului cerebral.

Moartea ºi legea Moartea este luatã foarte în serios de lege ºi stat. Este ilegalã îndepãrtarea cadavrului pînã la stabilirea cauzelor morþii. Medicul care supravegheazã boala în stadiu terminal, în cazul în care aceasta este cauza decesului, trebuie sã facã acest lucru „cît mai bine, în funcþie de informaþiile pe care le deþine ºi de convingerile sale personale“. El semneazã certificatul de deces pentru a confirma cã persoana a murit, pentru a înregistra cã decesul a survenit ca urmare a unui motiv rezonabil ºi nu omuciderii sau altei cauze nenaturale, ºi pentru a furniza o informaþie statisticã. Odatã decesul înregistrat, biroul de evidenþã a deceselor poate elibera un certificat pentru înhumarea sau incinerarea cadavrului. În cazul unor decese survenite pe mare sau în strãinãtate, în armatã sau în penitenciare, ori în cazul copiilor nãscuþi morþi, se fac demersuri speciale pentru înregistrarea decesului. Acesta nu este însã întotdeauna un lucru simplu. Dacã medicul nu a examinat pacientul cu cel puþin douã sãptãmîni înaintea decesului sau dacã decesul nu se explicã satisfãcãtor, este chemat un ofiþer de poliþie judiciarã. El poate decide sã nu se ia nici o mãsurã suplimentarã, poate cere o autopsie ori poate considera necesarã deschiderea unei anchete publice. În general, ancheta se încheie cu verdictul de accident, omucidere sau sinucidere, dar se întîmplã cîteodatã sã nu se ajungã

Corpul dupã moarte

127

la vreo concluzie evidentã (verdict deschis). Uneori nu sînt cunoscute nici identitatea decedatului, nici cauza morþii. Funcþia ofiþerului care investigheazã decesele suspecte dateazã în Marea Britanie din perioada saxonã, titlul complet fiind „Coronae Curia Regis“ (Pãstrãtorul Pledoariilor Regale), misiunea lui constînd în apãrarea proprietãþii private a Coroanei. Era responsabil cu anchetarea unor accidente, cum ar fi naufragiul corãbiilor, pentru a afla ce sume se pot obþine pentru vistieria regalã. Mai tîrziu a primit sarcina de a analiza toate decesele subite, neaºteptate. Aceºti judecãtori de decese sînt avocaþi sau medici autorizaþi, care rãspund numai faþã de Coroanã, în Marea Britanie ei fiind chemaþi pentru aproximativ un sfert din totalul deceselor. În alte þãri, de aceastã problemã se ocupã medicii legiºti, judecãtorii, magistraþii sau poliþia.

Cînd a survenit moartea? Timp de sute de ani, oamenii ºi-au pus aceastã întrebare pentru cã se temeau sã nu fie îngropaþi de vii (vezi capitolul 6). Unul dintre cele mai vechi ºi rudimentare semne ale decesului era încetarea respiraþiei, indicatã prin incapacitatea de a miºca un fulg sau de a aburi o oglindã þinuta în dreptul gurii ºi al nasului. Numai cã oamenii pot fi readuºi la viaþã chiar la o orã sau douã dupã ce par cã nu mai respirã. Un semn mai sigur este imposibilitatea de a mai percepe bãtãile inimii, astfel cã, sute de ani, inima a fost consideratã organul cel mai important, sursa principiilor vitale care definesc viaþa. Dar detectarea ritmului cardiac necesitã folosirea unui stetoscop ºi o examinare clinicã amãnunþitã. Stetoscopul a fost inventat abia în 1819, iar în secolul XVIII medicii apelau la testul lui Balfour, ce consta în introducerea în inimã, prin piele, a unor ace cu steguleþe la capãt, astfel încît bãtãile inimii puteau fi observate dacã se miºcau steguleþele. Totuºi, oamenii pot fi readuºi la viaþã ºi dupã ce inima nu le mai bate, deºi leziunile cerebrale devin inevitabile dupã circa 6 minute. „Stopul cardiac ireversibil“ constituie, probabil, o definiþie mai acceptabilã a morþii. Problema stabilirii momentului în care se poate spune despre o persoanã cã a decedat a revenit în centrul atenþiei în urma a douã noi cuceriri medicale: terapia intensivã ºi transplantul de organe. Tratamentul modern de terapie intensivã poate pãstra restul corpului în stare de funcþionare pe perioada unei nefuncþionãri temporare a inimii, a plãmînilor sau a creierului. Acest lucru poate fi realizat ºi în cazul morþii cerebrale, fãrã vreo speranþã de recuperare. Dupã ce o persoanã a fost þinutã în viaþã cu ajutorul sistemelor de întreþinere a vieþii timp de mai multe luni, fãrã vreo speranþã de supravieþuire independentã sau de revenire la starea de conºtienþã, se pune problema deconectãrii aparatelor.

128


Aceastã persoanã poate fi consideratã decedatã? Ideea morþii cerebrale a fost conceputã iniþial ca un ghid pentru luarea unei decizii în aceste circumstanþe. Hotãrîrea trebuia luatã în interesul pacientului ºi al familiei, deºi în era transplantului de organe s-au luat în considerare ºi interesele primitorului. Transplantul prevede folosirea unor organe prelevate, la un interval cît mai scurt dupã survenirea decesului, ºi necesitã o definire cît mai clarã a morþii. În ce fazã poate fi consideratã moartã o persoanã muribundã, astfel ca organele sã-i poatã fi extrase din corp ºi utilizate în folosul celor bolnavi? Întrebarea este atît una medicalã, cît ºi una eticã ºi legalã. Dilemele aduse în discuþie de tratamentul modern de terapie intensivã sînt exemplificate de cazul unui bãiat de 15 luni, cu leziuni cerebrale ºi în stare de comã, þinut în viaþã cu ajutorul unui aparat într-un spital din California, în 1989. Tatãl bãiatului dorea ca aparatul sã fie decuplat, dar medicii au refuzat, fiindcã pacientul nu se afla în moarte cerebralã. Tatãl, puternic afectat de situaþie, a luat lucrurile în propriile mîini, a ameninþat personalul medical cu o armã ºi ºi-a deconectat copilul de la aparatele care-l menþineau în viaþã, bãiatul murind la scurt timp dupã aceea. Bãrbatul a fost arestat, dar Marele Juriu statal nu l-a acuzat de crimã, învinuindu-l, în schimb, pentru folosirea ilegalã a unei arme de foc ºi condamnîndu-l la un an de închisoare cu suspendare. O decizie dificilã referitoare la moartea cerebralã ºi la sarcinã O tînãrã în vîrstã de 18 ani, însãrcinatã în 14 sãptãmîni, a fost implicatã într-un grav accident rutier. În timpul tratamentului de reanimare, aceasta nu a dat nici un semn de respiraþie spontanã, iar în a treia zi de la internare s-a decis cã era în moarte cerebralã. Dar dacã ar fi fost deconectatã de la aparatul de întreþinere a vieþii, copilul nenãscut ar fi murit, astfel cã aparatele au fost pãstrate. Doctorul, dupã ce a discutat cu pãrinþii fetei, a convocat un consiliu consultativ format dintr-un anestezist, un neurochirurg, un pediatru, un obstetrician, un profesor de medicinã legalã ºi un avocat. Aceºtia nu au putut ajunge însã la nici o concluzie, astfel încît mama a rãmas conectatã la aparate. Problema de naturã eticã era dacã acel „cadavru“ al mamei, declaratã oficial decedatã, poate constitui un fel de incubator, folosit în scopul dezvoltãrii fãtului. Are acel copil nenãscut „dreptul“ de a fi pãstrat în aceastã manierã neobiºnuitã ºi deosebit de costisitoare? Criteriile morþii cerebrale nu au fost însã clarificate în privinþa fãtului. Întîmplãtor, mama a fãcut o infecþie, s-a declanºat febra, iar copilul a murit înainte de a putea supravieþui independent. Au existat însã ºi cazuri în care copiii au fost nãscuþi ºi au supravieþuit în circumstanþe asemãnãtoare. O femeie însãrcinatã, aflatã în moarte cerebralã, a fost þinutã conectatã la un aparat de întreþinere a vieþii timp de 64 de zile pentru a creºte ºansele de a naºte un copil viu.

Corpul dupã moarte

129

Ideea morþii cerebrale Dacã moartea este un proces, rãmîne evident faptul cã o definiþie exactã a morþii nu este uºor de dat. E ca ºi cum s-ar încerca definirea nopþii ca fiind diferitã de zi, necesitînd alegerea unui moment clar din timpul tranziþiei reprezentate de amurg ºi de rãsãrit. Sau ca deplasarea la Londra cu avionul: care este momentul exact al sosirii. Cel în care intri în spaþiul aerian al Londrei, cel în care avionul atinge pista sau cel în care faci primii paºi pe solul londonez? Inima se poate opri, dupã care poate fi repornitã. Plãmînii pot sã nu mai respire, dupã care pot respira din nou. Dar nici unul dintre aceste organe nu mai poate funcþiona autonom dupã moartea creierului. Termenul de „moarte cerebralã“ a fost introdus în anul 1965, în urma unui raport referitor la prelevarea unui rinichi în scopul unui transplant de la un donator aflat aparent în moarte cerebralã, a cãrui inimã încã bãtea. Definiþiile au suferit modificãri de-a lungul timpului, dar în SUA s-a adoptat în 1981 Determinarea Uniformã a Decesului, cu funcþie de statut, de cãtre toate statele. Acesta prevede cã o persoanã care a suferit fie (1) încetarea ireversibilã a circulaþiei ºi a funcþiilor respiratorii, fie (2) încetarea ireversibilã a funcþiilor întregului creier, inclusiv ale trunchiului cerebral, este consideratã decedatã. Aspectul esenþial este caracterul ireversibil al modificãrilor. Cînd analizezi corpul cald, care respirã, dar nu mai are creier, îþi dai seama cã tehnologia modernã a realizat, de fapt, un al doilea tip de cadavru, cel cu creierul mort. Chiar moartea cerebralã constituie un proces complex. Sã analizãm în primul rînd moartea zonei frontale a creierului (cortexul cerebral), considerat centrul conºtienþei. Acest lucru înseamnã decesul persoanei? Cum se poate verifica? Copilul nãscut fãrã prozencefal (anencefalie) sau pacientul aflat într-o stare vegetativã persistentã (vezi mai sus), deºi nu sînt conºtienþi ca un om normal, cel din urmã poate supravieþui o perioadã îndelungatã ºi poate redeveni conºtient chiar ºi trei ani mai tîrziu. Pe de altã parte, existã ºi moartea trunchiului cerebral, ceea ce înseamnã cã acei centri nervoºi de la baza creierului care controleazã ritmul cardiac ºi respiraþia nu mai funcþioneazã. Deºi se poate argumenta cã cei ce suferã de moartea trunchiului cerebral pot avea sentimente ºi vise, aceastã stare nu poate continua mult timp. Din momentul încetãrii bãtãilor inimii ºi stoparea respiraþiei, începe procesul morþii, care se finalizeazã la scurt timp. Moartea celulelor nervoase ºi edemaþierea creierului are loc în numai cîteva minute. Persoana dispare, lãsînd în urmã organe, printre care inima ºi rinichii, care trãiesc în continuare dacã sînt alimentate cu sînge de la o fiinþã vie. Majoritatea oamenilor sînt de acord cã un individ aflat în moarte cerebralã este mort, ºtiind cã aceasta înseamnã absenþa ireversibilã a

130


funcþiilor encefalului ºi a trunchiului cerebral. Aceasta este „linia izoelectricã“ de pe un dispozitiv de înregistrare cum ar fi encefalograful. Dar transplantul de organe, care necesitã organe proaspete prelevate la un interval cît mai scurt dupã survenirea decesului, a dus la definirea ºi mai exactã a morþii. În cele mai multe cazuri, moartea cerebralã înseamnã moartea trunchiului cerebral, iar în majoritatea þãrilor moartea cerebralã, aºa cum e definitã mai jos, este acceptatã ca moarte legalã, chiar dacã inima continuã sã batã. Din nefericire, criteriile nu sînt universal agreate, iar definiþiile legale variazã. Existã posibilitatea ca un individ sã fie declarat decedat într-o þarã, iar în alta nu. Pentru evitarea acestor probleme referitoare la deces a fost implementat un program de software numit „Ryadh“. Acesta se utilizeazã în secþiile de terapie intensivã din unele spitale din Marea Britanie ºi din Germania ºi calculeazã ce ºanse ar avea un pacient, din punct de vedere al costurilor, sã fie menþinut în viaþã prin conectarea la aparate. Dar nu toatã lumea are încredere în acest program. Criteriile generale pentru stabilirea morþii cerebrale sînt urmãtoarele: 1. Persoana trebuie sã se afle într-o comã profundã (din care nu se mai poate trezi), care nu se datoreazã vreunei afecþiuni cum ar fi supradozã de droguri, otrãvire, temperaturã scãzutã a corpului (hipotermie), ºoc sau diabet. Chiar ºi undele electrice cerebrale (electroencefalograma sau EEG) pot fi suprimate reversibil în aceste condiþii. 2. Persoana trebuie sã se afle conectatã la un respirator mecanic, respiraþia spontanã fiind insuficientã sau absentã. 3. Cauza fundamentalã a stãrii în care se aflã pacientul trebuie sã fie clarã. Cu alte cuvinte, medicii trebuie sã ºtie cã acest lucru se datoreazã, de exemplu, unei leziuni craniene sau unei hemoragii cerebrale. 4. Testele speciale de diagnosticare a morþii trunchiului cerebral trebuie sã fie pozitive, în urma verificãrii realizate de doi medici ºi de încã un medic independent. Pentru a se evita un comportament subiectiv, nici unul dintre ei nu trebuie sã facã parte din echipa de transplant, în cazul în care este posibilã donarea de organe. Testele pentru stabilirea morþii trunchiului cerebral cuprind: 1. Absenþa unui numãr de aproximativ zece reflexe de bazã ca, de exemplu, reacþia pupilei la luminã. 2. Absenþa miºcãrilor respiratorii la îndepãrtarea respiratorului mecanic ºi la stimularea respiraþiei cu dioxid de carbon. 3. Absenþa circulaþiei sanguine în creier. Acesta este testul „standard final“ care presupune injectarea, în aortã sau în cele patru vase

Corpul dupã moarte

131

sanguine care alimenteazã creierul, a unui lichid ce va fi detectat pe o radiografie. Dar nu e o metodã simplã, necesitã echipament special ºi nu este întotdeauna posibil.

Decesul unei persoane Pînã acum am analizat moartea ca pe un eveniment biologic; cum ar arãta însã aceasta din punct de vedere filozofic ºi spiritual? Moartea implicã dispariþia conºtiinþei, finalul capacitãþii de a comunica ºi de a raþiona, dispariþia spontaneitãþii, a controlului, a integrãrii. Înseamnã cã fundamentul biologic al acelei complexe fiinþe vii care este omul a dispãrut. Corpul este gol ºi începe sã se dezintegreze. Sufletul sau spiritul, în aceastã fazã, este fie mort, fie existã separat de corp. Care este, mai exact, esenþa personalitãþii ce a pãrãsit corpul mort? Printre sugestiile marilor filozofi se numãrã: – capacitatea de a gîndi (Descartes); – conºtientizarea progresului ºi constanþa de-a lungul timpului (Locke); – caracteristicile psihologice (Hume); – raþiunea, bazarea acþiunilor pe principii morale (Kant); – conºtiinþa de sine ºi comportamentul direcþionat (Sartre). Din pãcate, nici una dintre aceste definiþii nu e suficient de clarã pentru a putea fi utilizatã sau mãsuratã practic. În ce fazã spiritul sau sufletul unei persoane pãrãseºte trupul? Întrebarea are un caracter religios ºi filozofic, iar rãspunsurile trebuie cãutate în învãþãturile marilor religii. Aceste aspecte sînt discutate mai în detaliu în capitolul 16. Totuºi, familia lui Miguel Martinez a fost destul de explicitã. Miguel era un sportiv spaniol; a suferit un accident în timpul unui meci de fotbal în 1964 ºi a trãit în comã timp de 8 ani. Familia sa a anunþat atunci cã „Miguel a murit la vîrsta de 34 de ani, dupã ce a trãit 26 de ani“. Unul dintre cele mai înduioºãtoare aspecte ale morþii este acela cã omul care tocmai a murit, aflat în pat, sau pacientul conectat la un aparat de menþinere a vieþii pare viu; adormit, dar viu.

Experienþele de moarte clinicã Acest capitol trateazã în principal aspectele fiziologice observabile; totuºi, descrierea procesului morþii ar fi incompletã dacã nu am menþiona ce se poate simþi în timpul morþii, iar astfel de senzaþii sînt sugerate de aºa-numitele „experienþe de moarte clinicã“. Au fost studiate sute de persoane ce s-au aflat la un pas de moarte, de exemplu în timpul unui atac de cord sau al unei pneumonii, dar care mai tîrziu ºi-au revenit ºi au povestit ce au simþit. Se pare cã experienþa are un caracter asemãnãtor pentru toate persoanele, indiferent de rasã, culturã sau credinþã religioasã,

132


fiind probabil specificã fiinþelor umane. Acest tip de experienþe este descris mai detaliat în capitolul 16.

De la rigor mortis la procesul de putrefacþie Cadavrele se degradeazã ºi se descompun atît de eficient prin procese naturale încît acest aspect nu poate decît sã ne bucure. Dacã nu ar fi fost aºa, pe suprafaþa pãmîntului s-ar gãsi o multitudine de corpuri neînsufleþite. Care sînt modificãrile fiziologice ce au loc dupã moarte ºi care sînt procesele naturale ce provoacã descompunerea? În momentul morþii sau la scurt timp dupã, este frecvent întîlnit fenomenul regurgitãrii conþinutului stomacal în gurã ori pe cãile respiratorii, precum ºi cel al eliminãrii urinei sau a lichidului seminal. Pielea devine rozalie sau violacee pe partea inferioarã a corpului unde se acumuleazã sîngele, deºi este mai palã în zonele de sprijin, þesuturi din care sîngele a dispãrut. Muºchii se contractã (rigor mortis) începînd, de la una pînã la patru ore, cu muºchii mici (maxilarul, degetele, ochii, gura), iar dupã patru-ºase ore, cu cei mari, ai membrelor ºi ai trunchiului. În aceastã fazã, corpul este în continuare cald, dar rigid. Dupã 36–48 de ore, muºchii se relaxeazã, iar corpul devine mai moale, dar este deja rece. Intervalele exacte variazã ºi nu reprezintã un indicator precis asupra timpului scurs de la survenirea decesului. Rigor mortis, de exemplu, se manifestã mai devreme în urma unui efort fizic sau cînd vremea este mai caldã, ºi mai tîrziu pe vreme rece ºi la persoanele bãtrîne ori anemice. Pe mãsurã ce corpul se deshidrateazã, corneea se înceþoºeazã, iar globii oculari se afundã în orbite. Rigor mortis se manifestã ºi la nivelul celor mai mici muºchi. Sînt afectate pupilele ºi, de asemenea, dupã cum am observat mai sus, muºchii mici (erector pili), care provoacã zbîrlirea pãrului ºi a cãror contracþie dã senzaþia de piele de gãinã. Faptul cã acest fenomen face ca pãrul sã parã mai voluminos, plus deshidratarea ºi contracþia pielii, a dus la apariþia ideii eronate potrivit cãreia pãrul continuã sã creascã ºi dupã moarte. Viteza de rãcire a corpurilor neînsufleþite a reprezentat dintotdeauna un punct de interes pentru medicii legiºti care trebuiau sã se pronunþe asupra momentului exact al morþii. Aceasta este o problemã complicatã, descrisã în capitolul 14. Ora morþii poate fi apreciatã doar cu aproximaþie. De exemplu, lucrurile stau altfel sub apã sau sub pãmînt. Descompunerea în atmosferã este de aproximativ douã ori mai rapidã decît în apã ºi de circa patru ori mai rapidã decît în subteran. Cadavrele se pãstreazã mai mult timp dacã sînt îngropate la adîncimi mai mari, cu condiþia ca groapa sã nu fie inundatã. Nenumãraþii microbi intestinali rãmîn în viaþã, iar unii dintre ei (de exemplu, colibacilii) profitã de situaþie ºi se rãspîndesc în corp, invadînd

Corpul dupã moarte

133

zonele care în mod normal le-ar fi fost interzise. Din cauza activitãþii acestor bacili, primele zone care intrã în putrefacþie sînt intestinele. De asemenea, corpul suferã un proces propriu de descompunere (autolizã), provocat de enzime ºi de alte substanþe chimice eliberate de þesuturile moarte. Pancreasul, sursa atîtor enzime digestive ale intestinului, se autodigerã la scurt timp dupã moarte. În þesuturi se produc substanþe verzi ºi gaze ºi ca urmare pielea, începînd cu cea de pe abdomen, capãtã o nuanþã verde-albãstrie ºi apar pustule. Acestea se pot extinde sub forma unor pungi mari de lichid, sub care pielea alunecã. Partea frontalã a corpului se umflã, limba poate ieºi printre dinþi, lichidul provenit din plãmîni se poate scurge pe gurã sau prin nãri, iar cadavrul capãtã un aspect general respingãtor. În aceastã fazã, în zonele temperate, dupã patru pînã la ºase zile de la deces, cadavrul va avea un miros dezagreabil datorat eliberãrii de hidrogen sulfurat ºi de metan ºi a urmelor de mercaptan. Mirosul unui cadavru în descompunere este extrem de persistent ºi de pãtrunzãtor. Deºi Carol al IX-lea al Franþei spunea cã „leºul unui inamic miroase întotdeauna bine“, cu siguranþã cã, pînã ºi pentru cei mai duri, satisfacþia era produsã mai degrabã de aspect decît de miros. Procesul de putrefacþie este oprit în jurul punctului de îngheþ al apei sau în cazul unei atmosfere foarte uscate, dar la tropice poate avea loc dupã numai cîteva ore.

Descompunerea cadavrului Neîngropat, un cadavru este folosit la scurt timp de la deces de insecte ºi animalele de pradã ca hranã. Existã o mulþime de insecte care se hrãnesc cu cadavre, printre care se numãrã gîndãceii, furnicile ºi viespile, în funcþie de anotimp ºi de zonã. Primele vin furnicile, care „atacã“ zona pleoapelor, a buzelor ºi a încheieturilor degetelor, creînd mici ulcere. Cele mai întîlnite insecte sînt însã larvele muºtei Diptera. Muºtele de gunoi (muºte carnivore sau „sarcofage“) sînt specialiste ºi sosesc ºi ele la scurt timp, fiind atrase de mirosul cadavrului. Ouãle sau larvele sînt depuse în zone strategice: orificiile corpului sau rãnile de pe piele. Primele ºi cele mai numeroase sînt muºtele albastre sau muºtele de hoituri (Calliphora erythrocephala). O singurã muscã-albastrã depune pînã la 2 000 de ouã, în grãmezi de cîte 50–100. Apoi apar muºtele carnivore, specializate, precum Lucilia, musca-verde. Competiþia este mare, iar cele vivipare, capabile sã depunã larve care au ieºit deja din ou ºi pot sã se hrãneascã imediat, au un mare avantaj. Larvele secretã o enzimã puternicã ce dizolvã pielea. Aproape toþi oamenii au vãzut ce se întîmplã atunci cînd un ºoarece sau un iepure mort zace într-un loc timp de cîteva zile. La tropice, mai ales dacã are rãni care permit accesul rapid, cadavrul devine o masã mobilã de larve în numai 24 de ore. Cînd am lucrat în Africa, prima mea vizitã într-o morgã, în 1953, am fãcut-o pentru a analiza

134


corpul unui tînãr care fusese ucis cu o zi înainte. Muºtele îºi fãcuserã deja treaba, iar pielea tînãrului se miºca uºor, în timp ce larvele se hrãneau cu þesuturile de sub ea. Proverbele ºi poeþii vorbesc despre viermi, dar nici rîma comunã, nici viermii nematelminþi din pãmînt nu sînt prea interesaþi de carnea putredã. „Viermii“ la care se face referire încã din Biblie ºi pe care îi aminteºte ºi Shakespeare sînt de fapt larvele de insecte. Acestea au formã de viermi ºi, dacã musca adultã are acces la cadavrele în descompunere, ele devin parte din peisaj. Dacã nu ar exista aceste organisme flãmînde, am fi înconjuraþi de mai multe cadavre supuse procesului mai lent de descompunere a þesuturilor. Larvele sînt antreprenorii nevãzuþi ai lumii. O modalitate simplã de a obþine un schelet de animal este acoperirea corpului acestuia cu o plasã de sîrmã, pentru a nu deveni pradã animalelor devoratoare de cadavre, ºi lãsarea lui la dispoziþia insectelor ºi a furnicilor spre a-l curãþa. În þãrile cu climã mai rece, musca de casã obiºnuitã poate sã-ºi depunã ouãle pe cadavre dacã þesuturile sînt deja descompuse. Acestea reprezintã o alternativã la spaþiul sãu preferat de depozitare, constituit din gunoi sau bãlegar. O muscã interesantã, amatoare de cadavre, numitã „musca de coºciug“ (Conicera), poate sã intre în coºciug sau sã iasã în numãr mare din solul de deasupra unui cadavru îngropat. Nu se ºtie prea exact cum ajunge acolo. Probabil cã ouãle sînt depuse în pãmînt, iar larvele îºi croiesc drum spre cadavru, sau însãºi femela se deplaseazã prin pãmînt pentru a depozita ouãle, ori (cel mai probabil) ouãle sînt depuse pe cadavru înaintea înmormîntãrii. În unele zone ale lumii, cum ar fi Europa de Nord, are loc o adevãratã succesiune a invaziei insectelor, putînd fi deosebite ºapte sau opt momente diferite. Medicii legiºti se folosesc de aceastã progresie pentru a stabili data la care a murit o persoanã. Dupã muºte ºi larvele acestora vin o mulþime de gîze, inclusiv scarabeii (Dermestes), apoi termitele, precum ºi gîzele ºi moliile din blãnurile ºi þesãturile din muzee, care se hrãnesc cu pãr. În unul sau doi ani, cadavrul este transformat într-un schelet. Printre animalele care mãnîncã ºi ele cadavre se numãrã ºobolanii, ºoarecii, cîini, vulpile, pãsãrile carnivore (vulturi, ciori etc.), iar uneori chiar ºi mamiferele mai mari. Astfel, unele segmente ale corpului pot fi rãspîndite pe o suprafaþã destul de mare. În timpul Bãtãliei de pe Somme, din primul rãzboi mondial, morþii au fost abandonaþi pe cîmpul de luptã, în zona neutrã de la graniþã, timp de 3–4 luni înainte ca Aliaþii sã înainteze ºi sã se poatã ocupa de ei. În aceastã fazã, decompunerea ajunsese în stadii avansate ºi mulþi ºobolani bine hrãniþi îºi fãcuserã adãpost în cutiile toracice ale cadavrelor.

Corpul dupã moarte

135

Cum se descompune cadavrul În cazul în care cadavrul nu este mîncat de vreun animal, pãrul, unghiile ºi dinþii se desprind dupã cîteva sãptãmîni, iar dupã aproximativ o lunã þesuturile se lichefiazã ca rezultat al autolizei ºi a acþiunii microbilor, iar principalele cavitãþi ale corpului se deschid. Procesul de putrefacþie este, în general, mai lent într-un coºciug, iar dacã atmosfera este uscatã, cadavrul poate fi identificat chiar ºi la cîteva luni dupã deces. În piele apar crãpãturi din cauza ratatinãrii, iar întreaga suprafaþã începe sã semene cu un strat vechi de vopsea. Umezeala favorizeazã putrefacþia. Pe suprafeþele pe care corpul se sprijinã de coºciug pielea se descompune, scoþînd la ivealã partea dorsalã a craniului, omoplaþii ºi vîrfurile vertebrelor. Pe piele pot apãrea mici grupuri de ciuperci albicioase, provenite din sporii prezenþi în materialele cosmetice folosite la îmbãlsãmare. Tendoanele ºi ligamentele nu se descompun, nici uterul ºi prostata care, din motive necunoscute, pot supravieþui cîteva luni. Oasele ºi dinþii sînt ºi mai rezistenþi dar, în aproximativ un an, din cadavru nu mai rãmîne decît scheletul. Oasele sînt în continuare uºor unsuroase ºi mai conþin substanþe organice, astfel încît, la tãiere, degajã un miros de ars. Dureazã între 40 ºi 50 de ani pentru ca oasele sã devinã fragile ºi sã se usuce într-un coºciug sau într-un sol relativ uscat. Ceea ce se întîmplã dupã ce corpul a fost redus la stadiul de schelet depinde de circumstanþe. Studierea a 23 de victime ale Rãzboiului din Vietnam a arãtat cã descompunerea oaselor este acceleratã de acizi, de umezealã, de cãldurã ºi de îngroparea la micã adîncime. Dacã solul are un caracter acid ºi mlãºtinos, oasele se dizolvã treptat, ca în cazul „oamenilor smîrcurilor“ descris în capitolul 10. Acest proces poate dura între 25 ºi 100 de ani dacã solul este cald ºi umed, sau între 200 ºi 500 de ani dacã solul este uscat ºi rãcoros. Într-un sol neutru, oasele se pãstreazã mult mai mult timp în stare bunã. Oasele tinerilor rezistã mai mult decît cele ale copiilor sau ale bãtrînilor. S-a ajuns la aceastã concluzie studiindu-se rãmãºiþele de schelete ale amerindienilor înmormîntaþi în Cimitirul Purisima Mission din oraºul californian Lompoc între 1813–1849, ºi oasele dintr-un cimitir preistoric din California. Faptul se datoreazã probabil conþinutului mai scãzut de calciu al oaselor de copii ºi de bãtrîni. Un cadavru se poate mumifica dacã mediul ambiant este foarte uscat, de exemplu în nisipurile egiptene sau într-o galerie ori o magazie rãcoroasã ºi uscatã. Þesuturile capãtã un aspect de piele ºi o culoare maronie, iar pielea se întinde pe oasele feþei. Mumificarea reprezintã uscarea corpului înainte ca microbii sã atace cadavrul ºi sã se ajungã la starea de putrefacþie umedã. Cînd corpul se aflã în apã, capul ºi membrele se scufundã la un nivel mai jos, dar formarea de gaze sub piele ºi în abdomen poate sã ridice

136


ulterior corpul la suprafaþã, plutind de obicei cu faþa în sus. Dupã aproximativ douã sãptãmîni, pielea începe sã se desprindã. Corpul se scufundã din nou, timp în care micile creaturi acvatice, printre care creveþii ºi peºtii, îl curãþã pînã la os. Un test interesant realizat cu diatomee poate sã ajute uneori la stabilirea felului în care a murit un individ, dacã s-a înecat sau a ajuns în apã dupã ce decedase. Diatomeele sînt niºte alge microscopice cu un schelet silicios, aproape indestructibil, ºi se întîlnesc în mare sau în apele dulci. În timpul înecãrii, acestea sînt inhalate în plãmîni, intrã în fluxul sanguin ºi sînt transportate în toate pãrþile corpului, în creier, rinichi, ficat sau în mãduva osoasã. Acestea pot fi observate la microscop dupã dizolvarea organelor într-un acid puternic. Prezenþa diatomeelor în aceste organe sugereazã cã individul a murit prin înecare. În schimb, diatomeele care ajung în plãmîni dupã moartea individului nu se rãspîndesc în alte organe. Însã testul cu diatomee, folosit încã din 1904, rãmîne în continuare controversat. Existã aproximativ 10 000 de specii de diatomee, iar unele se întîlnesc ºi în alimente, precum fructele de mare, putîndu-se rãspîndi, aºadar, în organism dupã consumarea acestui gen de alimente. Ocazional, mai ales în condiþii de umezealã ridicatã, grãsimile corporale se pot transforma într-o substanþã unsuroasã, asemãnãtoare cu ceara, de o culoare de cele mai multe ori verzui-albicioasã, numitã adipocerã. Aceasta se formeazã într-un interval de cîteva luni ºi are un miros rînced ºi un aspect lutos sau brînzos. Apoi se transformã într-un material calcaros friabil, astfel încît grãsimea subcutanatã ºi abdominalã se poate pãstra timp de cîteva decenii, dacã nu chiar secole.

Fosilele ºi petrificarea Marea majoritate a plantelor ºi a animalelor sînt supuse unui proces de descompunere ºi distrugere, dar, cîteodatã, destul de rar, oasele se „mineralizeazã“. Ceea ce înseamnã cã mineralele din sol se impregneazã ºi înlocuiesc treptat osul original, fãrã a-i distruge structura. Osul, încastrat în roci sedimentare, devine o fosilã (termen provenit din limba latinã, însemnînd un obiect scos la suprafaþã în urma unor sãpãturi). Acest proces dureazã cel puþin 10 000 de ani, fiind extrem de rar. Primatele fosilizate sînt chiar mai rare, motiv pentru care însãºi istoria evoluþiei speciei umane este atît de incompletã, necesitînd frecvente revizuiri. Þesuturile propriu-zise ale unei plante moarte sînt uneori înlocuite, particulã cu particulã, de minerale precum siliciul, cãpãtînd o structurã de piatrã. Procesul poartã numele de petrificare (din termenul grecesc petros = piatrã) ºi se poate vedea în pãdurile petrificate din sud-vestul SUA. Fosilele se formeazã, în general, cînd cadavrul se aflã pe fundul unui

Corpul dupã moarte

137

ocean, al unui rîu sau lac, unde se depun particule. Pe mãsurã ce aceastã cantitate de particule depuse creºte, cadavrul este acoperit. În cazul în care un cadavru e îngropat în urma unei furtuni de nisip, efectul poate fi acelaºi. Ocazional, animalele rãmîn captive într-o mlaºtinã de catran sau de asfalt vîscos. În încercarea de a ajunge la ele, animalele de pradã sînt ºi ele prinse, iar unele pãsãri pot sã rãmînã, de asemenea, înþepenite acolo. Acest fenomen s-a petrecut în era pleistocenului, acum 1 milion de ani, la Rancho La Brea, în sudul Californiei, unde s-a descoperit o bogatã colecþie de fosile pãstrate în condiþii foarte bune. Dinþii, cele mai dure pãrþi ale corpului, au o rezistenþã crescutã în procesul de descompunere. Din fosilele descoperite, o parte foarte importantã fiind reprezentatã de dinþi, paleontologii au sugerat, în glumã, cã evoluþia mamiferelor poate fi consideratã prin prisma evoluþiei dinþilor: dinþii se îmbinã unii cu alþii, cu vremea dînd naºtere unor descendenþi dentari cu dinþii puþin modificaþi! Dantura spune multe despre un animal ºi despre stilul sãu de viaþã. Unii paleontologi se mulþumesc cu realizarea unui profil al întregului animal pornind doar de la studierea danturii.

Cadavrele pot reprezenta un pericol? Cadavrul în stare de putrefacþie, supus procesului de descompunere, are un aspect macabru, dar, în general, nu reprezintã nici o ameninþare pentru sãnãtatea umanã dacã decesul nu s-a datorat vreunei infecþii mortale, cum ar fi ciuma, tetanosul, antraxul, hepatita sau SIDA. De-a lungul istoriei, mirosul ºi aspectul respingãtor al unui cadavru în descompunere a condus firesc la convingerea cã ar putea reprezenta o sursã de îmbolnãvire. Teama de contaminare s-a adãugat ideilor generale referitoare la corpul neînsufleþit ºi spiritul unei persoane, reflectîndu-se în Legea Înhumãrilor, emisã în Marea Britanie în 1855, care interzicea înmormîntãrile la mai puþin de 100 de metri de clãdirile locuite fãrã acordul proprietarilor. În anii 1760, cînd s-a propus construirea unui nou cimitir în apropiere de Petit Luxembourg, o zonã foarte populatã din Paris, procurorul general s-a opus proiectului, argumentînd cã „mirosurile fetide rãspîndite de cadavre reprezintã un semn de la naturã pentru a ne avertiza sã le plasãm la o distanþã cît mai mare... degajãrile impure... se lipesc de pereþi, pe care-i impregneazã cu o esenþã respingãtoare ºi... pot fi purtãtoarele unor cauze necunoscute de moarte ºi contagiune“ (citat de Philippe Aries în lucrarea The Hour of our Death, 1981). Cei ce trãiau în apropierea cimitirelor se plîngeau cã vinul ºi carnea li se stricã în cãmarã, iar metalele îºi pierd strãlucirea. În 1779, la Paris, se spunea cã aerul provenit de la o groapã comunã de mari dimensiuni, sãpatã la o adîncime de 15 metri în cimitirul

138


Les Innocents, pãtrundea în pivniþele caselor din vecinãtate. Oamenii se simþeau rãu, lãmpile nu puteau fi aprinse ºi, ca urmare a protestelor publice, acel mormînt a fost în final deschis ºi tratat cu var ºi cu var nestins. Les Innocents a fost primul cimitir închis de poliþie, în anul 1780.

Necesitatea naturii de a recicla cadavrul Descompunerea cadavrelor este convenabilã nu doar din punct de vedere fizic; reciclarea unor elemente, printre care azotul, carbonul ºi fosforul, reprezintã o parte integrantã din economia pãmîntului. Toate vietãþile, dupã ce mor, trebuie sã fie descompuse, iar elementele din care sînt formate trebuie eliberate pentru a fi disponibile generaþiilor ulterioare de plante, animale ºi oameni. Manualele elementare de biologie explicã detaliat aceste cicluri, iar Shakespeare face referire la ele în Hamlet: „Ce rosturi înjositoare ne aºteaptã, Horaþio! La urma urmei, de ce sã nu urmãrim cu închipuirea pulberea nobilã a lui Alexandru pînã în clipa cînd o gãsim astupînd o vranã de butoi? Cu preaslãvitul Cezar, astãzi lut, mai ºtii? vreo crãpãturã s-a umplut. Vai, colbul ce-ngrozea cîndva pãmîntul astupã borþi ca sã opreascã vîntul“. Corpurile reintrã în final în aceste cicluri elementare, fie cã sînt abandonate pe sol, îngropate, înecate sau incinerate. Îmbãlsãmarea ºi criogenia împiedicã însã acest proces; ele sînt descrise pe larg în capitolele 9 ºi 10.

Tratamentul preliminar al cadavrului Indiferent de cauza morþii, cadavrul trebuie îndepãrtat într-un fel sau altul. Majoritatea animalelor se mulþumesc sã-ºi abandoneze exemplarele moarte pe pãmînt, unde se vor consuma pe cale naturalã. Oamenii nu apeleazã însã la aceastã metodã. În primul rînd, noi trãim în aºezãri permanente, astfel cã ar fi nepotrivit ca morþii sã se adune în spaþiul destinat vieþii cotidiene. Cadavrul emite mirosuri dezgustãtoare în timpul procesului de putrefacþie. Soluþia cea mai la îndemînã a fost înhumarea, deoarece, astfel, cadavrul nu mai poate fi vãzut, iar natura se ocupã de restul. Existã însã ºi aspecte mai importante ce trebuie luate în considerare. Oamenii sînt diferiþi de animale, în primul rînd prin faptul cã ºtiu cã vor muri, iar în al doilea, prin capacitatea lor unicã de a se gîndi la viitor ºi de a ºi-l plãnui. Ca atare, omul se poate gîndi la moarte ºi la soarta celui mort. Îºi poate contempla propria formã de existenþã de dupã moarte. Astfel, apariþia unui cadavru trebuie sã fie acceptatã ºi sã provoace o reacþie. Dupã cum spunea Ruth Richardson, „un cadavru este o prezenþã prin el însuºi. Seamãnã cu cel mort, dar nu este acea persoanã“. Un cadavru

Corpul dupã moarte

139

trebuie îndepãrtat cu o grijã deosebitã. În toate momentele istoriei, oamenii ºi-au dus morþii într-un loc de înhumare, de incinerare sau i-au lãsat în calea animalelor care se hrãnesc cu hoituri. Acest obicei este o marcã definitorie a umanitãþii. Neanderthalienii erau aproape umani, deoarece pe lîngã faptul cã îºi îngrijeau bolnavii ºi rãniþii, îºi ºi îngropau morþii. De exemplu, la Le Moustier, în Franþa, un adolescent a fost înmormîntat într-o groapã, avînd drept pernã un morman de silex, iar la Teºik Taº, în Asia Centralã, s-a descoperit scheletul unui copil de Neanderthal ce avea în jurul capului un cerc format din ºase perechi de ciocuri de ibiºi.

Comemorarea morþilor Metodele de îndepãrtare a cadavrelor sînt însoþite de ritualuri diverse, unele dintre ele extrem de interesante. Ritualurile exprimã convingeri fundamentale de naturã religioasã ºi socialã. De-a lungul timpului, unele variante au suferit diverse modificãri, dar toate ritualurile funerare, de oriunde ºi de oricînd, conþin o notã esenþialã caracteristicã prin care se dezvãluie preocuparea umanã faþã de moarte. O întrebare ce nu poate fi evitatã ar fi: „Ce mi se va întîmpla cînd mor?“ Celor din antichitate li se pãrea firesc sã continue sã trãiascã într-o formã sau alta, ulterior morþii fizice. Cîteodatã se fãceau ºi unele pregãtiri pentru ca spiritul sã poatã pãrãsi corpul, în jurul cadavrului aºezîndu-se alimente ºi bunuri ale mortului ce urmau sã fie folosite dupã aceea. Majoritatea oamenilor cred ºi astãzi în existenþa unei vieþi dupã moarte (vezi capitolul 16), iar restul, indiferent cît de necredincioºi ar fi, acceptã cu greu faptul cã într-o zi vor dispãrea. Monumentele ºi cavourile îºi datoreazã existenþa nu numai dorinþei supravieþuitorilor de a cinsti memoria celor ce s-au stins, ci ºi preocupãrii oamenilor faþã de propria lor moarte ºi intrare în anonimat. Pe mormîntul Prinþului Negru (Edward, 1330–1376), aflat în Catedrala din Canterbury, este un epitaf simplu, în limba francezã: „Cum eºti tu acum, eram eu odatã; cum sînt eu acum, vei fi tu cîndva“. Oamenilor le place sã creadã cã au lãsat în urmã un lucru durabil ºi tangibil, prin care ceilalþi sã-ºi aducã aminte de ei ºi prin care sã se simtã încurajaþi în faþa acelei dispariþii totale a sinelui. Sentimentul este valabil, indiferent dacã e vorba despre Marea Piramidã a lui Keops, o iniþialã gravatã pe un trunchi de copac ori un mesaj efemer, scris cu graffiti pe un perete. În aceeaºi categorie se înscriu ºi multe alte dovezi ale vieþii ºi activitãþii lãsate în urmã. O parte din satisfacþia de a avea descendenþi sau bunuri materiale, de a crea cãrþi, muzicã, lucrãri de artã sau de a fi portretizat provine din aceeaºi preocupare permanentã în faþa de anonimatului ºi a dispariþiei totale. Dar oamenii sînt uitaþi, ºi chiar ºi cele mai impunãtoare monumente se prãbuºesc într-un tîrziu, fapt descris atît de memorabil de Shelley în poezia „Ozymandias“:

140

Ce se întîmplã cu cadavrele? Mi-a povestit un cãlãtor venit Din þãri strãvechi: – Într-o pustietate Vãzui douã picioare de granit, Enorme. În nisip pe jumãtate Ascuns, un chip c-un rînjet împietrit, Care vãdea cã sculptorul ghicise Acele patimi, ce-au rãmas întregi – Mult dupã inima ce le nutrise. Pe soclu, cîteva cuvinte-s scrise: „Sînt Ozymandias, rege peste regi. Puternicilor, opera grozavã Priviþi-mi-o ºi nu speraþi în van!“ Stã singurã gigantica epavã, ªi-n jur – nisipu-i ca un ocean...*

Persoanele mai puþin celebre sînt uitate mai repede. Resturile înhumate ale oamenilor obiºnuiþi fie sînt mutate, fie se construieºte deasupra lor dupã numai cîteva generaþii. ªi aºa, se cufundã în uitare. Acest lucru poate fi explicat în termeni biologici. Toþi sîntem foarte interesaþi de copiii ºi de nepoþii noºtri, ne preocupã bunãstarea lor ºi lumea în care vor trãi dar, dupã moarte, se produce o rupturã clarã. Cei mai mulþi dintre noi nu ne vom vedea strãnepoþii, iar firul dragostei ºi al intimitãþii familiale se rupe în acest punct. Nu mulþi dintre noi vizitãm mormintele strã-strãbunicilor noºtri. Nu din cauzã cã nu ne intereseazã înaintaºii noºtri mai îndepãrtaþi, ci fiindcã preocuparea noastrã nu se ridicã la aceeaºi intensitate ºi nu are un caracter personal. Sîntem interesaþi, dar nu ne implicãm emoþional. Probabil de aceea atît de puþini oameni manifestã interes pentru încãlzirea globalã sau epuizarea combustibililor fosili. Aceste evenimente ni se par prea îndepãrtate. Este ca ºi cum preocuparea faþã de rudele ºi prietenii noºtri se limiteazã doar la lumea în care trãim în prezent. Într-o poezie scrisã acum aproape 400 de ani, George Wither (1588–1667) deplînge pagubele din iubita sa Anglie. Poezia este atît de actualã, încît face impresia cã ar fi fost scrisã ieri: Cînd vãd prãpãdul ºi ruina Ce, chiar ºi-n timpul vieþii mele, E suferit de biata þarã Prin crînguri ºi pãduri, fala regatului; ªi cînd mã deranjeazã lãcomia Cu care vrem acum, în tot sã profitãm, ªi nu ne pasã, în desfrîul nostru, Posteritatea cum o afectãm... *

Trad. Petre Solomon – „Prometeu descãtuºat ºi alte poeme“, BPT, 1965.

Corpul dupã moarte

141

Distrugem ce-au plantat pãrinþii noºtri, Ba chiar toþi cei ce-au fost pînã-acum, ªi tot ce facem, pentru noi sã fie Cãci restul nu conteazã de se transformã-n scrum. Ultima parte din procesul de îndepãrtare a cadavrelor (în cazul celor ce ridicã monumente pentru rudele moarte) ar consta, cu excepþia personalitãþilor celebre, în „anonimizarea“ cadavrelor dupã douã sau trei generaþii. Toate monumentele prea mari ar trebui îndepãrtate curent, iar resturile sau cenuºa împrãºtiate; cel puþin astfel s-ar rezolva problema supraaglomerãrii cimitirelor.

Pregãtirea cadavrului Primele mãsuri practice care se iau ar fi închiderea ochilor ºi, uneori, aplicarea cîte unei monede pe fiecare pleoapã; închiderea gurii prin plasarea unei perne sub bãrbie sau prin legarea unui ºnur textil pe sub bãrbie ºi în jurul capului, precum ºi îndreptarea picioarelor ºi încruciºarea braþelor pe piept sau în zona abdomenului. Astfel, persoana decedatã capãtã un aspect liniºtit ºi natural. În Roma Anticã ºi în unele þãri mediteraneene se obiºnuia plasarea unei monede în gura mortului, reprezentînd taxa pentru Caron, luntraºul care traversa sufletele morþilor peste rîul din lumea de jos. Este preferabil ca aceste mãsuri sã fie luate înainte de instalarea stãrii de rigor mortis. De asemenea, din motive estetice ºi de igienã, orificiile (rectul, gîtul, cãile nazale) sînt astupate cu vatã, iar capul este ridicat cu ajutorul unei perne pentru a se evita regurgitarea lichidelor. Cadavrul este spãlat ºi îmbrãcat. În mod tradiþional, în secolele XVII–XVIII, înainte de apariþia antreprenorilor de pompe funebre, aranjarea corpului celui decedat cãdea în sarcina familiei, cu precãdere a femeilor. În rîndul adepþilor sikhismului ºi islamismului, spãlarea cadavrului rãmîne ºi astãzi o sarcinã a membrilor familiei rãposatului. Aceste pregãtiri ale cadavrului au atît un scop practic, cît ºi o semnificaþie ritualã, deoarece în toate societãþile existã o anumitã perioadã în care corpul celui decedat poate fi vizitat.

Vizitarea În trecut, cînd oamenii mureau mai mult acasã decît în spitale sau în alte instituþii, cadavrul era expus în faþa tuturor, inclusiv a copiilor. Oamenii se aºteptau sã moarã în propriul pat, acasã, adesea înconjuraþi de prieteni ºi de familie. Ideea de moarte nu era respinsã, ci acceptatã, în unele perioade devenind chiar o ceremonie aproape publicã. Ritualurile morþii ºi prezentãrii ultimelor omagii cuprindeau vederea ºi poate chiar atingerea sau sãrutarea decedatului. În zilele noastre, însã, moartea este instituþio-

142


nalizatã. În 1992, 71% din totalul deceselor din Marea Britanie au survenit în diverse instituþii sociale (54% în spitale, 13% în azile de bãtrîni ºi 4% în clinici). Vizitarea cadavrului nu prea se mai practicã în Marea Britanie, însã ºi-a pãstrat importanþa în SUA. Decedatul, dupã ce este spãlat, machiat, îmbrãcat, de multe ori spãlat pe cap ºi chiar cu manichiura fãcutã, este expus pe toatã durata serviciului funerar într-un coºciug deschis. În anumite circumstanþe, cadavrul era expus într-un loc mai public. În secolul XIX, morga parizianã primea anual aproximativ 1 000 de cadavre neidentificate. Dupã ce erau þinute la început la –15°C, erau trecute la –2°C, pentru a fi vãzute de cei care ar fi putut ºti cine sînt respectivii. Expunerile publice de amploare sînt rezervate persoanelor celebre ºi importante. Dacã expunerea dureazã mai mult de una sau douã zile, cadavrul trebuie conservat pentru a nu intra în descompunere, de obicei prin îmbãlsãmare (vezi capitolul 9). Grecii din antichitate practicau un ceremonial lung ce consta în plîngerea mortului, îndeplinirea unor ritualuri funerare ºi vizitarea cadavrului, astfel încît în anul 590 î.Hr. Solon s-a vãzut nevoit sã scurteze durata acestor ceremonii. Mai era ºi problema putrefacþiei. O soluþie folositã de membrii familiilor regale consta în construirea unei efigii a persoanei decedate, din lemn sau cearã, prin intermediul unei mãºti mortuare. Impactul, mai mic decît în cazul cadavrului propriu-zis, era totuºi ceva concret, care se putea folosi pentru omagiere înainte de ceremonia funerarã propriu-zisã. Efigiile din cearã aparþinînd lui William al III-lea (m. în 1702) ºi reginei Mary II a Angliei (m. în 1694) au fost înfãþiºate la Westminster Abbey. Corpurile neînsufleþite ale mai multor regi ºi regine din Europa sînt expuse public o perioadã îndelungatã dupã moarte. Lenin, îmbãlsãmat ºi îmbrãcat în haina sa kaki, a fost etalat într-un sicriu de sticlã în Piaþa Roºie din Moscova timp de peste 60 de ani, iar Grace Kelly (prinþesa Grace de Monaco) este prezentatã încã, îmbãlsãmatã ºi arãtînd acceptabil, în Capela Palatinã.

Tratarea ulterioarã a cadavrului ºi îmbãlsãmarea Unul dintre aspectele cele mai neplãcute ºi supãrãtoare la un cadavru este mirosul pe care acesta îl emanã în procesul de descompunere. Multe dintre ritualurile ºi obiceiurile legate de tratarea morþilor pot fi considerate metode practice, abordate în diferite perioade, pentru reducerea acestui mod neplãcut de a reaminti evenimentul. Aceste metode sînt descrise mai detaliat în capitolele ulterioare, dar pot fi prezentate pe scurt astfel: 1. Pãstrarea corpului la o temperaturã scãzutã. 2. Decorarea lui cu ramuri de rozmarin sau cu alte ierburi ori mirodenii plãcut mirositoare.

Corpul dupã moarte

143

3. Îngroparea cadavrului sau îndepãrtarea sa prin altã metodã, cît mai curînd posibil. 4. Înlãturarea ºi îngroparea organelor interne pentru reducerea vitezei de descompunere (vezi capitolul 14). Dacã, apoi, cadavrul este fiert, scheletul poate fi pãstrat un timp îndelungat. 5. Îmbãlsãmarea. Procesul de îmbãlsãmare este descris în detaliu în capitolul 9 ºi presupune injectarea în artere a unei substanþe lichide care conþine formaldehidã, un conservant, urmatã sau nu de cosmetizare ºi de alte tratamente aplicate cadavrului. Ideea de bazã este ca mortul sã capete un aspect prezentabil ºi liniºtit. Antreprenorii de pompe funebre deþin camere frigorifice, iar unii au chiar congelatoare cu temperaturi foarte scãzute, astfel încît, la nevoie, pot pãstra corpul netratat chiar mai multe sãptãmîni. În SUA, aproape toate cadavrele sînt îmbãlsãmate, de obicei acestea beneficiind ºi de un tratament cosmetic facial. În Marea Britanie, unele firme de pompe funebre le îmbãlsãmeazã de fiecare datã, iar altele aplicã acest tratament doar la cerere. 6. Plasarea cadavrului într-un sicriu dublu (sau chiar triplu). 7. Sigilarea perfectã a sicriului. De exemplu, se poate cãptuºi cu hîrtie ceratã ori cu smoalã, sau se poate folosi chit pentru sigilarea gãurilor de ºuruburi. În cazul în care banii nu reprezintã o problemã, se poate folosi un sicriu de plumb sau de oþel. 8. La o putrefacþie rapidã în pãmînt se poate ajunge prin folosirea unui coºciug uºor biodegradabil. Coºciugele din rãchitã s-au bucurat de o oarecare popularitate spre sfîrºitul secolului XVIII, iar în prezent se folosesc uneori coºciuge din carton sau chiar din hîrtie de ziar.

144


6 Înmormîntarea ªi ce sã facã riga? Sã se plece? ... Schimba-voi... Regatul meu pe-un biet mormînt sãrman, Un biet, pierdut mormînt: ori sã mã-ngroape Pe drumul mare, lumea sã mã batã; Supuºii sã mã calce în picioare, Precum zdrobescu-mi inima acum. William Shakespeare, Richard al II-lea, actul III, scena 3*

Religia creeazã diferenþe Încã din cele mai vechi timpuri, în diverse þãri cu religii diferite, înhumarea era metoda preferatã de înmormîntare a celor decedaþi. Primul om despre care se ºtie cã a fost îngropat a murit acum aproximativ 400 000 de ani, cadavrul acestuia fiind descoperit în China, într-o grotã aflatã la nord de Beijing. Conservarea fizicã a corpului reprezenta una dintre caracteristicile esenþiale ale credinþei egiptenilor din antichitate, precum ºi a primilor creºtini ºi musulmani. Atunci cînd este îngropat, mortul e considerat intact, cel puþin la început, fiind aºezat într-un „loc de odihnã“ dinainte stabilit. Alãturi de corp pot fi îngropate ºi diferite obiecte considerate necesare defunctului în viaþa de dincolo. Acestea sînt cunoscute drept bunuri de mormînt ºi includ alimente ºi bãuturã, puse în vase, precum ºi arme. Regii ºi aristocraþii erau înmormîntaþi alãturi de slugi, cai sau cîinii de companie, de averi, ºi chiar alãturi de soþii. Toþi aceºtia trebuiau omorîþi, nefiind aºteptatã moartea lor pe cale naturalã. Regina Shubad a *

Trad. de Mihnea Gheorghiu, ESPLA, Bucureºti, 1955.

Înmormîntarea

145

oraºului Ur din Sumerul antic a fost îngropatã, acum aproximativ 4 500 de ani, alãturi de un numãr de 60–80 de membri ai curþii, printre care cîntãreþi la harpã, doamne de onoare ºi oamenii de încredere ai acesteia. ªi soþul sãu, Abargi, era înmormîntat alãturi de 10 sclave ale sale, aºezate pe douã rînduri, în veºminte din aur ºi lapislazuli, sclave cãrora li s-a fãcut onoarea de a-l servi pe rege ºi în viaþa de dincolo. Corpul este aºezat aproape întotdeauna în poziþie orizontalã, de obicei întins pe spate. Musulmanii înmormîntaþi au în dreapta lor oraºul Mecca, iar budiºtii, cu capul îndreptat spre nord. În unele triburi de amerindieni ºi în Egiptul predinastic (înaintea anului 3100 î.Hr.) era folositã pentru înmormîntare „poziþia fãtului“, adicã aºezat pe o parte ºi cu genunchii aduºi sub bãrbie. În Anglia existã în prezent Trustul Voyager (iniþial intitulat Pagan Hospice and Funeral Trust), a cãrui emblemã reprezintã un cadavru aºezat în poziþie fetalã. Trustul promoveazã înmormîntãrile ecologice, mulþi dintre susþinãtorii sãi dorind sã fie înmormîntaþi în aceastã poziþie, înconjuraþi de multe flori, dupã ce au fost unºi înainte cu ocru roºu (care simbolizeazã forþa vitalã). Din pãcate, ei au întîmpinat dificultãþi în privinþa recunoaºterii ca societate de caritate, deoarece pãgînismul nu este considerat o religie oficialã ºi nu e acceptat de legile britanice care reglementeazã caritatea. Înmormîntarea în poziþie verticalã a rãmas un obicei mai puþin obiºnuit. În primul rînd, groparul are mult mai mult de lucru, iar în al doilea rînd, osemintele, dupã ce din cadavru nu mai rãmîne decît scheletul, se strîng într-o masã amorfã, în loc sã se pãstreze într-o formã apropiatã de cea umanã. Însã, în unele zone ale lumii, rãzboinicii au fost îngropaþi în picioare pentru a fi pregãtiþi oricînd de luptã.

Civilizaþiile antice La început, romanii au preferat metoda incinerãrii, însã începînd cu secolul II d.Hr., înhumarea a devenit metoda cea mai comunã, probabil datoritã schimbãrii mentalitãþilor în privinþa locului în care urma sã ajungã decedatul în viaþa de apoi. În Babilon ºi Sumer se fãcea o distincþie interesantã, pe de o parte între rege sau un alt demnitar, îngropat într-o poziþie ce imita somnul ºi, pe de altã parte, slugile înmormîntate, dupã ce erau omorîte, într-o poziþie ghemuitã, pregãtite fiind sã rãspundã la orice poruncã venitã din partea celor cãrora le erau supuºi.

Iudaismul În iudaismul clasic se considera cã numai viaþa este importantã, moartea fiind doar o încheiere fireascã a acesteia. Biblia spune cã „un cîine viu este mai de preþ decît un cîine mort“ (Ecclesiastul, 9:4). Dar, pe mãsurã

146


ce în Grecia s-a împãmîntenit credinþa cã morþii se vor ridica într-o zi ºi se vor bucura de viaþã veºnicã, a devenit importantã conservarea a cel puþin unei pãrþi a corpului. Iudaismul oficial a introdus ideea existenþei unui os, numit Luz, aºezat sub vertebra optsprezece, ce nu putea fi distrus ºi nu ar muri niciodatã. Acest os era folosit de Dumnezeu pentru a reînvia întregul corp. Dupã ce spiritul divin sufla asupra lui, osul Luz se unea cu altele ºi forma un nou corp, ce putea sã se ridice dintre morþi. Dar în 1543, marele anatomist Vesalius a observat cã un astfel de os nu existã în realitate. În prezent, evreii ortodocºi din Israel îºi înmormînteazã morþii cît mai repede posibil, uneori chiar în ziua decesului, într-un giulgiu, fãrã sicriu. În schimb, evreii liberali din Marea Britanie folosesc practica incinerãrii, fãrã a îmbãlsãma sau a expune cadavrul.

Creºtinismul Moartea a reprezentat dintotdeauna un factor central al creºtinismului. Creºtinii timpurii credeau într-o reînviere generalã a morþilor la cea de-a doua venire pe pãmînt a lui Hristos, astfel încît înmormîntarea era obligatorie pentru cel mort. Din punctul de vedere al creºtinilor, înhumarea reprezenta cea de-a ºaptea formã de milã, cel de-al ºaptelea act de compasiune faþã de celelalte vietãþi (Matei, 25: 35–40). În Anglia, în secolul XVII, mormintele erau aliniate pe direcþia est-vest, cu capul spre vest, astfel ca în ziua reînvierii, cînd cadavrul se va ridica, sã fie deja cu faþa spre rãsãrit. Romano-catolicii erau deosebit de stricþi în privinþa celor care ar trebui sã beneficieze de o înmormîntare religioasã completã. Cei nebotezaþi, apostaþii (cei care renunþaserã la religie) sau excomunicaþii, precum ºi cei morþi în urma unui duel nu era permis sã fie înmormîntaþi într-un cimitir catolic, dar nici nu beneficiau de ritualuri de înmormîntare sau de slujbe. În Anglia, sinuciderea a fost consideratã timp de secole un act de infracþiune majorã, iar pînã în 1823, sinucigaºii (cu excepþia celor nebuni) nu puteau fi îngropaþi în pãmînt sfînt. Averile le puteau fi confiscate prin lege, iar corpurile le erau îngropate la rãscruci de drumuri, cu un þãruº înfipt în inimã. Ultima astfel de înhumare a unui sinucigaº a avut loc în 1823 la intersecþia strãzilor Grosvenor Place ºi King’s Road din Chelsea. Unele triburi primitive folosesc metode speciale de tratare a cadavrelor sinucigaºilor, printre care decapitarea sau dezmembrarea; sinucigaºii sînt trataþi la fel ca orice altã persoanã antisocialã (vrãjitori, criminali), prizonierii de rãzboi sau cei trãsniþi de fulger. În secolul XVII, copiii nãscuþi morþi nu beneficiau întotdeauna de înmormîntare din cauza convingerii cã viaþa nu începe decît o datã cu

Înmormîntarea

147

botezul. Astfel, în timpul travaliilor lungi, se foloseau uneori seringi pentru botezarea fãtului nenãscut, dar viu.

Islamismul ªi musulmanii preferau sã-i înmormînteze pe cei decedaþi. Sufletul pãrãseºte corpul prin gît, într-un interval de pînã la o lunã dupã moarte, ºi este supus unei judecãþi care se soldeazã fie cu o recompensã (Raiul), fie cu o pedeapsã (Iadul). Mortul este supus unui ritual de spãlare ºi acoperire cu un giulgiu, fiind înmormîntat într-un interval cît mai scurt, mãsurã binevenitã mai ales în þãrile cu climat cald. Capul este orientat cãtre Mecca, iar pentru ca pãmîntul sã nu cadã direct peste cadavru, deasupra acestuia se aºazã cîteva scînduri sau o cutie fãrã fund. Cadavrul trebuie miºcat doar de musulmani. Nu se foloseºte coºciugul, iar cadavrul nu trebuie deteriorat prin incinerare, autopsiere sau disecare. Ca atare, studenþii la medicinã din Arabia Sauditã studiazã anatomia pe cadavre importate din alte þãri. Totuºi, începînd cu anul 1982, a fost permisã donarea de organe.

Budismul Budiºtii considerã cã fundamentul conºtiinþei rãmîne în corp aproximativ trei zile dupã moarte (chiar mai mult în cazul oamenilor sfinþi). Însuºi Buddha, un prinþ care avea o soþie ºi 500 de concubine, a suferit o transformare dupã ce a vãzut trei lucruri: mai întîi un bolnav, apoi un bãtrîn, iar în final un cadavru. Drept urmare, el s-a îndepãrtat de cele lumeºti, iar în urmãtorii 45 de ani a fost învãþãtor. Budiºtii îºi îngroapã morþii în coºciuge ºi aprind artificii pentru a îndepãrta spiritele malefice. Se aduc pentru înmormîntare ºi cele necesare în viaþa de apoi, cum ar fi bani ºi maºini, dar confecþionate din hîrtie, pentru a fi arse în timpul ceremoniei. Înmormîntarea iniþialã dureazã pînã la 10 ani, dupã care coºciugul este scos din groapã, iar oasele se curãþã, se pun într-un vas ºi se îngroapã din nou.

Hinduismul ºi sikhismul Hinduºii sînt întotdeauna incineraþi (vezi capitolul 7). În crematoriile moderne, rolul de a apãsa butonul sau de a însoþi coºciugul la locul incinerãrii îi revine fiului cel mai mare al celui decedat. Adepþii sikhismului, care s-au separat de hinduºi în secolul XV, sînt de asemenea incineraþi. Pãrul trebuie lãsat netãiat, aranjat doar cu un pieptene ritual, iar defunctul trebuie sã poarte o brãþarã de oþel pe încheietura mîinii ºi un mic pumnal simbolic.

148


Este înhumarea naturalã? Cei care îºi îngroapã morþii au avut în permanenþã o teamã faþã de posibilitatea profanãrii cadavrului. Probabil cã persoanele în viaþã se imagineazã în locul celui mort. În multe poezii se exprimã speranþa ca pãmîntul sã fie uºor deasupra cadavrului (sau a cenuºei). Chipul celui decedat necesitã o protecþie specialã. Într-o anumitã mãsurã, aceastã temere se aplica ºi în cazul îmbãlsãmãrii ºi al incinerãrii, iar în trecut, ºi în privinþa disecþiei ºi a autopsiei (vezi capitolul 11), considerate pe atunci ca forme de abuz asupra cadavrului. Regina Elizabeth I a Angliei nu era prea încîntatã de ideea ca, dupã moarte, corpul ei sã fie disecat ºi studiat, afirmînd cã nu doreºte sã fie îmbãlsãmatã (în final însã, ea a fost supusã acestui tratament). Ca atare, înmormîntarea pare un lucru natural, în ciuda faptului cã, pînã la urmã, cadavrul se descompune, devenind de nerecunoscut. Înmormîntarea era consideratã un proces lent ºi mai puþin agresiv ºi în acelaºi timp natural, deºi în prezent ar putea fi considerat destul de violent, mai ales analizat la nivel microscopic. Oricît ar pãrea de surprinzãtor pentru occidentali, în prezent, o mare parte a omenirii are o atitudine diferitã faþã de moarte ºi considerã înhumarea dezgustãtoare. Acum mai bine de 4 000 de ani, popoarele mesopotamiene (Sumerul, Babilonul, Asiria) nu credeau în existenþa unei vieþi dupã moarte ºi, deºi îºi îngropau morþii, nu încercau nicicum sã conserve cadavrul. Hinduºii considerau cã spiritul individual (atmen) este doar un mic fragment al principiului cosmic atotpãtrunzãtor. El este captiv o perioadã de timp în corpul omenesc ºi poate fi eliberat prin foc. Corpul neînsufleþit este oferit lui Agri, zeul focului, în cadrul unei incinerãri rituale (vezi capitolul 7). Cu toate acestea, copiii mai mici de doi ani sînt îngropaþi, la fel asceþii, dar în picioare, înconjuraþi de sare. Budismul tibetan, absorbit din India în secolul VII, îºi pãstreazã o mare parte a caracterului original, subliniind în mod deosebit importanþa morþii ºi a decesului propriu-zis. Lucrarea Tibetan Book of the Dead (în traducerea lui Evans-Wentz) a intrat în atenþia opiniei publice occidentale în anii 1930, fiind adaptatã pentru occidentali de Soygal Rinpoche în anul 1992. Înþelegerea morþii ºi acceptarea naturii efemere a vieþii sînt considerate ca stînd la baza împlinirii spirituale. Moartea este o cale de ieºire, nu un zid gol, iar starea mentalã în momentul morþii este ºi ea foarte importantã. Cadavrul este oferit pãsãrilor cerului (vezi capitolul 7), ca un ultim gest de generozitate, nefiind îngropat decît în cazul în care cel decedat avusese o boalã infecþioasã sau era necorespunzãtor din alte motive. Oamenii consideraþi sfinþi, precum Dalai Lama, sînt mumificaþi.

Înmormîntarea

149

Înhumarea într-o groapã obiºnuitã De-a lungul timpului, oamenii obiºnuiþi au fost îngropaþi aºa cum erau în momentul morþii, îmbrãcaþi sau acoperiþi cu puþine veºminte, într-o groapã simplã, sãpatã în pãmînt. Orice alt ritual mai complex era destinat persoanelor importante (nobili, regi) care beneficiau de un ceremonial deosebit de înhumare, uneori folosindu-se care, cai ºi un întreg protocol. În cele mai multe zone ale lumii, înmormîntarea se reduce ºi în prezent la sãparea unei gropi în pãmînt. De pildã, în India de Vest ºi în Sri Lanka se folosesc în acest scop grotele naturale, iar la Abu Simbel, în Egipt, grotele au fost adîncite în stîncã cu 55 de metri. Camerele mortuare impresionante din Paraca, Peru, sînt scobite în stînca solidã, coboarã pînã la 5 metri sub pãmînt ºi pot cuprinde 400 de cadavre, împreunã cu bunurile acestora. Mormintele sãpate în stîncã reprezintã în principal o serie de niºe, însã unele din camerele mortuare etrusce au fost sculptate pentru a semãna cu niºte paturi, cu picioare ºi perne. Aceste camere din piatrã ºi grotele au jucat un rol important în privinþa îngropãrilor în timpul ultimei ere glaciare din Britania, dar ca spaþiu pentru mormintele sãpate în pãmînt la micã adîncime, în grotele unde locuiau oamenii, ºi nu ca sicrie de piatrã. Datarea cu ajutorul carbonului radioactiv a unui schelet îngropat astfel în Grotele Paviland, din apropiere de Swansea, Þara Galilor, a arãtat cã provine din anul 16 500 î.Hr. În Anglia, înaintea secolului XVIII, oamenii sãraci erau înmormîntaþi într-o groapã simplã, fãrã a fi bãgaþi în coºciug. Spre sfîrºitul secolului XVIII ºi în secolul imediat urmãtor, un mormînt cu un caracter deosebit de mizer era reprezentat de groapa sãracilor. Funeraliile unui sãrac reprezentau una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor obiºnuiþi. Aproape sigur nu se folosea giulgiul ºi, deºi se întrebuinþau coºciuge, acestea erau foarte ieftine. Groapa, de obicei comunã, cuprindea mai multe coºciuge aºezate unul peste altul, pînã la aproape un metru de suprafaþã. Groapa acestor morminte era sãpatã pînã la o adîncime de 7,5 metri, iar coºciugele de deasupra constituiau þinte uºoare pentru jefuitorii de morminte. Lipsa de teren din cimitire fãcea ca, la interval de aproximativ 10 ani, osemintele sã fie scoase ºi depozitate într-un osuar (depozit de oseminte). Dar coºciugele, deºi scumpe, erau convenabile. Cei ce purtau cadavrul nu intrau în contact direct cu acesta, nefiind vizibil nici mãcar conturul corpului neînsufleþit. Acesta este un exemplu al distanþei dintre cei vii ºi cei morþi la care se face referire în capitolul 15. Parþial din motive caritabile ºi, probabil, din comoditate, parohiile foloseau „sicrie comune“. Acestea mai pot fi încã observate în unele biserici, de exemplu în cea din Easingwold, comitatul Yorkshire. Sãracii beneficiau de demnitatea de a fi purtaþi într-un coºciug pînã în momentul în care corpul era lãsat în groapã, acesta fiind însã pãstrat pentru refolosire. Echivalentul

150


modern este aºa-numitul „coºciug de închiriat“, care poate fi obþinut de la firmele de pompe funebre în SUA ºi Canada. Locurile de îngropare a celor decedaþi pot fi dintre cele mai dezamãgitoare. În anul 1996, s-a descoperit cã celebrul poet de limbã urdu Sheikh Mohammad Ibrahim fusese îngropat sub una dintre cele mai mari bãi publice din Delhi. S-a cerut ca acele toalete, construite în 1961, sã fie înlocuite cu un alt monument, adecvat amplasamentului.

Gropile comune În timpul rãzboaielor, dupã dezastre naturale, în timpul molimelor sau în urma unui masacru (vezi ºi capitolul 2), rezultã prea multe cadavre pentru a fi folosite metodele obiºnuite de îngropare. În perioadele rãzboaielor, nu exista suficient timp, iar în cazul unei molime nu erau destui oameni sãnãtoºi pentru a sãpa gropi individuale, iar morþii se aruncau în gropi mari ce constituiau morminte comune. În cazul masacrelor, cei care le-au comis se grãbesc sã-ºi acopere urmele actului lor de cruzime. În urma dezastrelor naturale, morþii rãmîn acolo unde ºi-au pierdut viaþa, iar în situaþii deosebite, poziþia lor rãmîne înregistratã pentru posteritate. Aºa s-a întîmplat în cazul erupþiei vulcanului Vezuviu, în anul 79 d.Hr. (vezi capitolul 7).

Ciuma Epidemiile de ciumã bubonicã, supranumitã ºi „moartea neagrã“, din Europa din secolele XIV–XVII au adus o serie de dificultãþi în privinþa capacitãþii de a rezolva problema cadavrelor (vezi ºi capitolul 2). Ciuma bubonicã era rãspînditã de purecii ºobolanilor infectaþi. Toatã lumea era expusã la contaminare, atît sãracii, cît ºi bogaþii. În Londra, unde exista în medie o familie de rozãtoare în fiecare gospodãrie ºi trei purici pe fiecare ºobolan, numãrul deceselor a suprasolicitat serviciile de sãnãtate publicã. În anul 1349 se estimeazã cã au murit între 20 000 ºi 30 000 de oameni, dintr-o populaþie totalã de 60 000–70 000 de persoane. Unele dintre epidemiile care au avut loc în secolele urmãtoare au fãcut victime într-un raport similar. Groapa morþilor de ciumã din Aldgate, Londra, avea o lungime de 12 metri, o lãþime de 4,7 metri ºi o adîncime de pînã la 3,6 metri. În anul 1665, în intervalul cuprins între 6 ºi 20 septembrie, în acea groapã au fost aruncate cadavrele a nu mai puþin de 1 114 victime ale ciumei.

Rãzboiul În timpul bãtãliilor purtate în tranºee în primul rãzboi mondial, gropile comune constituiau evenimente zilnice ºi variau de la cîteva cadavre înhumate într-o groapã produsã de explozia unui obuz pînã la îngroparea a sute de

Înmormîntarea

151

soldaþi morþi în urma unor lupte crîncene. Adesea, ofiþerii erau îngropaþi separat de restul membrilor trupelor. În anul 1916, la Verdun ºi pe rîul Somme au murit peste 1 milion de oameni (vezi capitolul 2). Dimensiunile mãcelului pot fi remarcate ºi în prezent în cimitirele de rãzboi, care sînt de fapt cîmpuri întregi acoperite cu ºiruri nesfîrºite de cruci identice. Comisia Cimitirelor de Rãzboi a Commonwealth-ului se îngrijeºte de aproximativ 1 750 000 de morminte în mii de situri din peste 140 de þãri. Un moment mai puþin sumbru legat de capacitatea letalã a rãzboiului este cel al Bãtãliei de la Bronkurst Spruit din Primul Rãzboi Bur (1880). Înaintea bãtãliei, soldaþii Regimentului 94 au intrat într-o livadã din regiune, umplîndu-ºi buzunarele ºi raniþele cu piersici. Ulterior, morþii au fost îngropaþi pe cîmpul de luptã, îmbrãcaþi în uniforme; 10 ani mai tîrziu, s-a observat cã în zona aceea apãruserã „douã livezi neobiºnuit de frumoase“ (vezi J. H. Lehmann, The First Boer War, pp. 118–119). Numãrul mare de cadavre intrate în putrefacþie degajã, fireºte, un miros dezgustãtor. Dupã bãtãlia de la Sedan (1870), cînd împãratul francez Napoleon al III-lea a fost înfrînt de prusaci, gropile sãpate în grabã au fost umplute pînã la refuz cu sute de cadavre. Intrînd în descompunere, acestea au început sã degaje mirosuri pestilenþiale, respingãtoare. Sedanul se afla în apropierea graniþei cu Belgia, iar guvernul acestei þãri l-a însãrcinat pe chimistul M. Creteur sã rezolve problema. Soluþia sa, practicã ºi realistã, a reprezentat exact ceea ce trebuia fãcut: el a deschis gropile, a turnat pãcurã ºi kerosen, apoi le-a dat foc. În rãzboaiele mai recente au murit, în afarã de soldaþi, ºi mii de civili, rãmãºiþele lor trebuind sã fie îndepãrtate de cãtre cei care au supravieþuit. Exemplele cuprind cele 25 000 de victime ale bombardamentului oraºului Dresda (1945), cele 1,3 milioane de victime ale asedierii Leningradului de cãtre forþele de ocupaþie naziste (1941–1942), ºi cele 80 000 ale bombei nucleare lansate deasupra oraºului Hiroshima în 1945. Într-unul dintre cele mai mari cimitire din lume, la Leningrad, se aflã îngropate trupurile a aproximativ 500 000 de victime de rãzboi din rîndurile ruºilor, iar un mausoleu din Parcul Pãcii din Hiroshima conþine resturile carbonizate, neidentificate ºi nerevendicate a zeci de mii de japonezi morþi. Alþi 180 000 de japonezi, victime ale rãzboiului, zac într-un cavou din oraºul japonez Okinawa. Înaintea apariþiei transportului aerian, cei uciºi în rãzboaie pe teritorii strãine puteau fi aduºi acasã pentru a fi înmormîntaþi doar dupã ce corpurile lor erau îmbãlsãmate sau conservate într-un anumit fel. Cadavrul amiralului Nelson a fost conservat în rom la bordul corabiei Victory. O practicã obiºnuitã era cea a eviscerãrii cadavrului, apoi a fierberii acestuia pentru a se obþine un schelet curat ce putea fi transportat acasã ºi îngropat. Dupã bãtãlia de la Azincourt (1415), trupurile neînsufleþite ale ducelui de York ºi contelui de Oxford au fost fierte pînã la separarea oaselor, iar acestea

152


transportate pe mare din Franþa în Anglia, unde au fost îngropate (vezi capitolul 14). Americanii, începînd cu Rãzboiul de Secesiune, ºi-au adus morþii acasã pentru a fi îngropaþi în „saci pentru cadavre“.

Masacrele Masacrele reprezintã o particularitate teribilã a istoriei umanitãþii, sistematic repetatã. Omenirea are o capacitate unicã de a ucide în masã membrii propriei specii. În trecut, principalele pretexte folosite au fost rãzboiul, stîrnit de obicei de conflicte de naturã etnicã, economicã sau religioasã, rãspîndirea unor populaþii pe teritorii noi ºi religia. Aceasta din urmã este cu siguranþã cauza multor astfel de incidente. În 1572, catolicii au ucis zeci de mii de hughenoþi la Paris, precum ºi cel puþin 100 000 de albigenzi eretici în Franþa secolului XIII, sub autoritatea papei Innocenþiu al III-lea. Existã multe detalii bine documentate asupra genocidului (masacru sistematic pe o perioadã îndelungatã) evreilor ºi al þiganilor, practicat în mod calculat ºi cu sînge rece de cãtre naziºti în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial (vezi ºi capitolul 3). De exemplu, în lagãrul de exterminare construit de naziºti la Maidanek, la periferia oraºului polonez Lublin, au fost omorîþi aproximativ 1,2 milioane de evrei. Toate hainele ºi bunurile acestora au fost luate ºi ulterior sortate, clasate ºi exportate în Germania. Bãrbaþii, femeile ºi copiii dezbrãcaþi erau conduºi în camere întunecoase din ciment, de aproximativ 5 mp, cîte 200–250 de persoane în fiecare astfel de camerã, ºi asfixiaþi cu aer cald, provenind din tavan, care conþinea cristale de Zyklon B (acid cianhidric). Cristalele se evaporau rapid, iar toþi cei din camerã mureau în 5–10 minute. Zyklon B a fost folosit ºi în primele camere de gazare construite la Auschwitz, în ianuarie 1942. Naziºtii construiserã ºase astfel de camere de gazare, în aºa fel încît sã poatã omorî cîte 1 500 de oameni odatã. Cadavrele erau apoi încãrcate în camioane ºi incinerate într-un crematoriu. Cenuºa albã ºi fragmentele de os, adãugate bãlegarului, folosite ca îngrãºãminte, produceau recolte bogate de varzã. De asemenea s-au luat în considerare ºi alte metode de exterminare, însã acestea au fost respinse. De exemplu, la o conferinþã din iarna lui 1941–1942 s-a discutat un plan de înecare a 30 000 de þigani nemþi prin trimiterea acestora în largul Mãrii Mediterane pe vase ce urmau sã fie dinamitate.

Înmormîntãri ºi palate regale Un ultim tip de groapã comunã este cel care însoþea construirea unui nou palat sau înmormîntarea unui mare suveran. De obicei, pentru a sãrbãtori aceste ocazii era omorîtã ºi îngropatã o singurã persoanã, însã

Înmormîntarea

153

obiceiul a atins cote extreme în China perioadei Shang (1500–1028 î.Hr.). Pentru a celebra construcþia unui nou palat, Hsaio T’un, au fost sacrificaþi ºi zidiþi în temelie 852 de persoane, 18 oi, 35 de cîini ºi 15 cai.

Giulgiuri ºi sicrie Giulgiuri Pare nepotrivit ca faþa ºi restul corpului celui decedat sã vinã în contact direct cu pãmîntul; de aceea se simþea nevoia unei forme de acoperire a acestora. În perioada preistoricã (înaintea istoriei scrise, care a debutat acum aproximativ 5 000 de ani), cadavrele erau adesea îngropate fãrã îmbrãcãminte, dar acest lucru se putea datora lipsei de materiale textile. În Egiptul predinastic se foloseau piei sau rogojini pentru protejarea corpului neînsufleþit de nisipul înconjurãtor, coºciugele intrînd în uzul curent abia în perioada dinasticã timpurie, în urmã cu circa 5 000 de ani. Într-un mormînt dreptunghiular din Ur (datînd din 3000 î.Hr.) s-a descoperit un cadavru înfãºurat într-o rogojinã sigilatã cu ajutorul unui piron lung de cupru. Ulterior, în Anglia, Egipt ºi Peru s-au folosit pînze sau rogojini din trestie. În vremuri mai recente, cadavrele erau înmormîntate neînfãºurate numai în situaþii neobiºnuite, de exemplu dupã bãtãlii, masacre sau molime, dupã cum am prezentat mai sus. Musulmanii îºi îngroapã morþii acoperiþi doar cu un giulgiu (kafan). Acoperãmîntul tradiþional în Europa era un giulgiu sau o bandã de pînzã. În ultimele secole a fost preferatã pînza de culoare albã, iar pînã în secolul XVIII aceasta era legatã sau cusutã deasupra capului ºi sub picioare, acoperind complet trupul. Adesea, înainte de închiderea giulgiului, pe corp erau presãraþi muguri de rozmarin. Rozmarinul nu era doar un simbol al dragostei ºi al aducerii aminte, ci avea ºi calitatea suplimentarã de a contracara prin propriul parfum mirosurile respingãtoare degajate de cadavrul intrat în descompunere. Pregãtirea mortului dateazã cel puþin din perioada elisabetanã, alte plante folosite fiind tisa, ruta ºi cimiºirul. Uneori, capul era lãsat descoperit pînã în momentul înhumãrii, pentru ca defunctul sã poatã fi vãzut de cei din cortegiul funerar. Giulgiurile erau confecþionate mai ales din in, material despre care se spune cã ar fi fost folosit pentru a înfãºura corpul lui Hristos, însã în cele mai multe cazuri se folosea un cearºaf obiºnuit din gospodãrie. În anul 1600, în Anglia s-a impus prin lege ca giulgiurile sã fie confecþionate din lînã (flanelã), aceasta fiind de fapt o încercare de revigorare a unei industrii engleze a lînii aflate în declin. O altã lege prevedea o amendã de 5 lire sterline aplicatã celor care nesocoteau prima lege, însã acestea au fost abrogate în 1814. Spre sfîrºitul secolului XVIII, materialul din care era confecþionat giulgiul s-a redus ºi a fost prins de marginile coºciugelor. El putea fi apoi

154


bãtut în cuie sau cusut dupã aºezarea cadavrului în coºciug. Corpul celui decedat nu mai era atît de înfãºurat, însã picioarele erau legate la nivelul gleznelor, iar braþele de corp.

Sicrie Folosirea sicrielor pentru înmormîntarea celui decedat dateazã din preistorie. În urmã cu aproape 1 800 de ani, un om din neamul celor cu pocale (numiþi astfel datoritã vasului caracteristic pe care îl îngropau alãturi de cel mort) a fost înhumat în Cartington, provincia englezã Northumberland. El fusese aºezat într-un coºciug de 1,2 metri lungime, scobit în trunchiul unui stejar. Confecþionarea unui sicriu din piatrã era, probabil, ºi mai solicitantã, însã în aproximativ aceeaºi perioadã un alt om a fost îngropat într-un mormînt sculptat în piatrã (numit „cistã“) de sub o movilã de pãmînt. Un tip de sicriu confecþionat din calcar a primit iniþial denumirea de „sarcofag“ (în greacã „carnivor“), deoarece se considera cã acesta ajutã la dezintegrarea rapidã a organismului. Pentru cei sãraci, în Egiptul dinastic timpuriu se foloseau coºciuge din trestie, cele din lemn ºi trestie fiind cunoscute încã din timpul primei dinastii. Totuºi, romanii ºi grecii din antichitate îºi îngropau morþii în giulgiuri, dar nu în coºciuge, limba acestor popoare neavînd termeni preciºi care sã denumeascã „sicriul“. Acum 2 000 de ani, în Roma anticã ºi în unele regiuni din Orientul Mijlociu se utilizau ca sicrie unele vase imense (amphorae), întrebuinþate de obicei pentru vin sau ulei. În oraºul antic Zarathan (Iordania), mulþi morþi au fost îngropaþi doar cu un vas pe cap; aceasta era fie obiectul care þinea loc de amforã pentru cei sãraci, fie reflecta dorinþa de a oferi o protecþie specialã capului. Confecþionarea unui coºciug presupunea timp, efort ºi resurse ºi nu era agreatã de cei care considerau cã fiecare cadavru trebuie lãsat sã se descompunã direct în pãmînt, astfel ca produsele descompunerii sã fie absorbite cu mai multã uºurinþã de solul care le acoperea. În 1580, în oraºul Rye din provincia englezã Sussex, consiliul orãºenesc a decretat cã sãracii nu trebuie îngropaþi sub nici o formã în coºciuge, iar oricine încãlca aceastã hotãrîre era amendat cu 10 ºilingi. În Anglia coºciugele au intrat în uzul curent abia în secolul XVIII. Ele erau confecþionate din lemn, în special din ulm, cele mai reuºite fiind fãcute în Anglia în perioada 1725– 1775. În timpul secolului XIX, cînd toatã lumea dorea sã fie înmormîntatã într-un coºciug, existau multe modele din care se putea alege. Un catalog din anul 1838, distribuit de firma lui J. Turner din Londra, oferea nu mai puþin de 33 de opþiuni diferite pentru coºciuge, dintre care 14 erau destinate în exclusivitate copiilor. În încercarea permanentã de a proteja cadavrul de distrugere, oamenii au confecþionat sicrie cu mai multe straturi, în general din lemn. Probabil

Înmormîntarea

155

cã recordul este deþinut de ducele de Wellington, care a fost îngropat, în 1852, în patru sicrie. Pentru cadavrele regilor ºi ale celor înstãriþi existau sicrie de plumb (atît de grele încît era nevoie de ºase persoane pentru a le purta pînã la groapã), precum ºi sicrie de fier. În cataloagele prezentate de antreprenorii de pompe funebre de la începutul secolului sînt menþionate sicrie din zinc, cãptuºite cu plumb. Bisericile ºi cimitirele percepeau o taxã mai mare pentru acestea decît pentru cele din lemn, deoarece metalele nu putrezeau, iar pãmîntul nu putea fi refolosit multã vreme. Mai recent s-au folosit ocazional ºi sicrie din oþel, care prezintã o serie de probleme la incinerare, iar unii, mai excentrici, au cerut prin testament sã fie depuºi în sicrie din bronz, sticlã sau celuloid, ba chiar din cauciuc. Cultul sicrielor a atins un punct culminant în ultimii ani în SUA, unde acestea sînt lucrate, finisate ºi lustruite cu tot atîta grijã ca o mobilã pentru camera de zi. În secolul XVIII, corpul neînsufleþit era aºezat, de obicei, în coºciug pe un strat de rumeguº, talaº sau tãrîþe, uneori fiind folositã chiar o saltea. Acestea aveau un scop practic ºi anume acela de a absorbi lichidele de putrefacþie. Probabil cã pãrea ºi un gest de atenþie, deoarece cei vii se puteau imagina în locul cadavrelor ºi considerau cã nu este plãcut pentru defunct sã stea direct pe o suprafaþã durã ºi rece de lemn. Dar nu toatã lumea îºi dorea ceva atît de scump, iar „sicriele de închiriat“ conþin o cutie interioarã din carton în care cadavrul poate fi incinerat, astfel ca sicriul exterior, din lemn, sã poatã fi refolosit. Cutiile din PAL folosite drept coºciuge interioare se gãsesc în Marea Britanie la preþuri variind între 30 ºi 50 £. Unii, în încercarea de a face un pas în plus în direcþia obþinerii unei simplitãþi ecologice, au folosit hîrtie reciclatã de ziar. În privinþa formei coºciugelor, cele mai comune sînt cele dreptunghiulare, modificate pentru a se apropia de forma omului întins la orizontalã. Ocazional, acestea au fost modelate mai aproape de forma umanã, fiind numite sicrie „antropomorfe“. Ele erau folosite de filisteni în secolul XII î.Hr., iar mumiile egiptene erau depuse adesea în astfel de containere. Coºciugele cubice sînt potrivite în cazul înmormîntãrii cadavrului aºezat sau culcat în poziþia fãtului. Coºciugele budiºtilor sau ºintoiºtilor din Tibet ºi Japonia au o formã cubicã, iar cadavrul stã în ele aºezat sau ghemuit. La aborigenii din Arnhem Land, Australia de Nord, osemintele persoanelor importante, în urma procesului de descompunere, erau curãþate, vopsite cu ocru ºi aºezate în coºciuge confecþionate din trunchiuri de copaci mîncaþi pe dinãuntru de termite, iar dupã un ritual alcãtuit din cîntece ºi dansuri, coºciugul era abandonat în naturã. În vestul Africii, în Ghana, mai mulþi meºteri tîmplari au fãcut recent coºciuge de diverse forme, unele neobiºnuite (avînd forme de vaci, gãini, lei sau bãrci de pescuit etc.), pentru a se potrivi cu gustul oricãrui cumpãrãtor. Deºi pictate ºi cu aspect natural, unele dintre ele nu sînt acceptate în cimitirele creºtine din zonã.

156


Un comentariu vulgar referitor la forma coºciugului este cel fãcut de dramaturgul englez Joe Orton (1933–1967), prin cuvintele unui personaj adresate unei persoane lipsite de virtute: „Te-ai nãscut cu picioarele desfãcute. Te vor trimite în mormînt într-un coºciug în formã de Y!“ (What the Butler Saw, actul I). Coºciugelor li se poate imprima ºi un caracter foarte personal. Regele George al II-lea, care a murit în anul 1760 (în baie), a lãsat instrucþiuni clare în testament pentru a fi îngropat alãturi de soþia sa, Caroline de Anspach. Pãrþile laterale ale celor douã sicrie trebuiau îndepãrtate pentru ca, în felul acesta, cenuºa celor doi sã se amestece. O formã mai concretã de iubire a unui cuplu este cea redatã de mormîntul contelui de Arundel din Catedrala Chichester. Cavalerul ºi doamna sa par sã stea întinºi firesc unul lîngã altul, cu cîinii lor aºezaþi în mod tradiþional la picioare, iar mîinile lor sînt împreunate. Aceastã imagine l-a stimulat pe Philip Larkin sã scrie poezia „An Arundel Tomb“. Un alt mormînt, unde se regãseºte imaginea unirii mîinilor, este cel al lui Ralphe Greene (decedat în 1417) ºi al soþiei sale de la Lowick, din provincia englezã Northamptonshire.

Teama de a fi îngropat de viu O datã ce ai stabilit cã acest lucru este posibil, e simplu sã devii obsedat de teama unei înmormîntãri premature. În nuvela lui Edgar Allan Poe „Înmormîntarea prematurã“, aceastã preocupare este descrisã cu detalii cutremurãtoare. Personajul principal, care suferã de catalepsie (accese ºi stãri de transã) ºi s-a temut adeseori de posibilitatea de a fi îngropat de viu, se trezeºte la un moment dat convins, la început, cã s-a întîmplat exact lucrul de care se temea. Se aflã într-o ladã închisã, detecteazã miros de pãmînt ºi simte în jurul maxilarului banda aplicatã de antreprenorul de pompe funebre. Apoi, îºi aminteºte cã, de fapt, se aflã într-un pat foarte îngust, la bordul unui vapor, cã mirosul provine de la pãmîntul pentru grãdinãrit transportat de acesta ºi cã îºi legase în jurul capului, în locul tichiei de noapte obiºnuite, o cravatã de mãtase. Temerile privind înmormîntarea prematurã, alimentate de mãrturiile înspãimîntãtoare ale unor martori oculari, au atins cota maximã în Anglia secolului XIX. Probabil cã una sau douã dintre aceste mãrturii erau adevãrate. Acestei temeri i s-a dat chiar ºi un nume (tafofobie), iar despre subiect ºi despre diferitele metode de deosebire a unui om mort de unul viu s-au scris 120 de cãrþi în cinci limbi. Una dintre ele, scrisã de Franz Hartmann în 1895, era alcãtuitã dintr-o colecþie de peste 700 de mãrturii ale unor înmormîntãri premature. Dovezile se refereau la diverse zgomote ce proveneau din coºciuge sau cavouri (care sunau, de exemplu, ca sîsîitul gîºtelor), descoperirea unor cadavre în poziþii anormale, a unor giulgiuri rupte, a unor aºchii de lemn sub unghiile degetelor ca urmare a unor

Înmormîntarea

157

presupuse încercãri disperate de a scãpa ºi chiar poveºti despre femei care au nãscut dupã ce fuseserã înmormîntate. Printre explicaþiile posibile se poate menþiona starea de rigor mortis ce poate duce la schimbarea poziþiei corpului sau sunetele datorate plesnirii cadavrelor ori eliberãrii de gaze din abdomenul intrat în putrefacþie (sîsîitul de gîºte). Cartea a fost aspru criticatã într-o recenzie causticã apãrutã în The British Medical Journal din 29 februarie 1896, dar oamenii s-au lãsat convinºi cu uºurinþã de existenþa unui risc real al îngropãrii premature. Este posibil sã fie vorba de cîteva cazuri reale. Înmormîntãrile rapide se practicau în timpul epidemiilor majore de holerã, ciumã ºi variolã, iar înhumarea ocazionalã a unui bolnav încã viu era foarte posibilã. În plus, existã cîteva afecþiuni medicale care creeazã impresia cã persoana afectatã a decedat, de exemplu catalepsia, coma ºi hipotermia. Deºi inima bate în continuare, iar respiraþia nu s-a oprit complet, aceste semne pot fi detectate destul de greu. Teama puternicã ºi foarte rãspînditã de o posibilã înhumare prematurã a fost unul dintre motivele principale pentru ca înmormîntarea sã aibã loc la cîteva zile dupã deces, ca sã se lase timp cadavrului sã dea un semn de viaþã. Totuºi, în zonele calde ale globului, descompunerea rapidã a cadavrului fãcea acest lucru aproape imposibil. În secolul XIX, la München, primãria a dispus darea în folosinþã a zece „morgi de aºteptare“. Aici, cadavrele erau pãstrate timp de 72 de ore înainte de a fi înhumate, cu lichide antiseptice ºi acoperite cu flori frumos mirositoare. Degetele, legate la un sistem elaborat de corzi ºi scripeþi, acþionau un clopoþel în cabina portarului în cazul în care cadavrul s-ar fi miºcat. Alarmele false erau frecvente. Pentru a rezolva aceastã problemã dupã înmormîntare, s-au perfecþionat dispozitive mai sofisticate, aflate numai la îndemîna celor înstãriþi. În 1896, contele Karnice-Karnicki a inventat un dispozitiv care consta dintr-un tub vertical ce intra în coºciug ºi era prins de pieptul cadavrului. Cea mai slabã miºcare a capãtului acestui tub activa un clopoþel ºi ridica un steag deasupra mormîntului. Francis Douce, anticar ºi colecþionar care a murit în 1834, a avut o strategie neobiºnuitã de evitare a înmormîntãrii premature. În testamentul sãu s-a descoperit urmãtorul pasaj: „Îi las lui Sir Anthony Carlisle douã sute de lire ºi îi cer sã-mi taie capul sau sã-mi scoatã inima din corp pentru a preveni orice posibilitate de a mã mai întoarce la viaþã“. Carlisle era un chirurg celebru (Litten, 1992). Au existat multe alte cazuri în care diverºi indivizi au cerut ca înaintea înhumãrii sã li se taie preventiv venele. Se poate remarca existenþa unei metode care garanta evitarea unei înhumãri premature, ºi anume incinerarea, deºi trebuie admis faptul cã individul încã recuperabil (dar, din fericire, inconºtient) va fi fost ars de viu.

158


Înmormîntarea întîrziatã ºi reînmormîntarea Majoritatea înhumãrilor au loc la scurt timp dupã deces, dar, cîteodatã, se fac dupã o perioadã preliminarã de descompunere sau de tratament artificial. Bãºtinaºii din Insula Borneo pãstrau corpul neînsufleþit al unui ºef de trib în cortul principal, alãturi de ceilalþi oameni, tratîndu-l ca ºi cum ar fi fost viu, aducîndu-i hranã, bãuturi ºi þinîndu-i companie înainte de a fi înmormîntat. Cadavrele aºezate în copaci (înmormîntarea în copaci) sau în Turnurile Tãcerii ale parþilor (vezi capitolul 7), sînt „reînhumate“ dupã ce au rãmas doar scheletele, restul fiind mîncat de larve ºi de vulturi. Înmormîntarea în copaci era practicatã ºi de poporul Naga din India, de tribul Sioux din America de Nord, de triburile Melpa din zonele muntoase ale Noii Guinee ºi de unele grupuri de aborigeni din Australia Centralã. O altã posibilitate este înmormîntarea dupã mumificare. În Biserica Ortodoxã Greacã, înmormîntãrile se fac iniþial pentru o duratã de trei pînã la cinci ani, dupã care rãmãºiþele sînt deshumate în prezenþa familiei ºi a unui preot. Oasele sînt spãlate (uneori cu restina greceascã *), lãsate sã se usuce la soare, iar în final aºezate într-un sicriu ºi plasate într-un mausoleu de tipul unui columbar (vezi mai jos). Aceasta pare o metodã practicã, prin care natura se ocupã de tratarea preliminarã a cadavrului. Dureazã mulþi ani pînã cînd toate þesuturile moi putrezesc ºi dispar de pe os. Unul dintre cele mai vechi motive pentru o înmormîntare întîrziatã este acela de a se asigura cã persoana respectivã este într-adevãr moartã, dupã cum s-a descris mai sus. Un alt motiv practic este cel din cazul în care o persoanã decedeazã într-o þarã strãinã, iar cadavrul trebuie trimis pentru înmormîntare în þara de provenienþã. În trecut, înainte de apariþia sistemelor frigorifice ºi a avionului, trebuiau luate mãsuri pentru împiedicarea descompunerii pe drum. Episcopul de Hereford a murit în Italia în anul 1282. Corpul acestuia a fost tãiat în bucãþi ºi fiert în oþet pînã cînd grãsimea ºi carnea s-au desprins de pe oase. Apoi, scheletul a fost trimis acasã pentru a fi înmormîntat, iar restul depozitat (o „înmormîntare a cãrnii“) la locul decesului. De un tratament similar a avut parte ºi regele Henric al V-lea, cînd acesta a murit, în 1422, în Normandia. Carnea, grãsimea ºi oasele au fost sigilate, cu diverse mirodenii, într-o ladã de plumb, ºi transportate în Anglia. Înhumarea finalã a avut loc la Westminster, douã luni mai tîrziu. În ambele cazuri este de presupus cã organele interne ºi intestinele au fost îndepãrtate imediat. Alte cazuri, în care diferite pãrþi ale corpului au ajuns în locuri distincte, sînt descrise în capitolul 14. Decesele survenite în þãri strãine au devenit ceva mai frecvente o datã cu dezvoltarea turismului. Între 1973 ºi 1988 au murit în alte þãri 952 de scoþieni, cei tineri în general în accidente, iar cei vîrstnici mai ales în urma infarcturilor; corpurile acestora, îmbãlsãmate sau congelate, au fost *

Vin slab, ordinar, corectat cu rãºinã de confere (n. r.).

Înmormîntarea

159

duse înapoi în Scoþia pentru a fi incinerate. Înmormîntarea întîrziatã se datoreazã, destul de rar, ºi confuziei sau incertitudinii în privinþa locului de înhumare, ca în cazul lui Charles Darwin (vezi caseta). Un loc de ultim moment în Westminster Abbey pentru un liber-cugetãtor Charles Darwin (1809–1882), unul dintre cei mai mari savanþi care a trãit vreodatã, este cel ce a propus teoria evoluþionistã. Naturalist ºi colecþionar neobosit, a profitat, la vîrsta de 22 de ani, de ocazia de a se îmbarca pe vasul cu trei catarge The Beagle pentru o cãlãtorie în jurul lumii. Vasul era mic, de numai 30 de metri lungime, ºi avea doar douã cabine, una dintre ele fiind împãrþitã de Darwin cu un ofiþer; cabina era de numai 3 pe 3,5 metri, iar el, la 1,80 metri înãlþime, trebuia sã se aplece pentru a putea intra. Plecarea a avut loc pe data de 10 decembrie 1831, iar cãlãtoria a durat cinci ani. Beagle a vizitat America de Sud ºi Pacificul, iar entuziastul Darwin s-a întors echipat cu: un jurnal de 770 de pagini, 1751 de pagini de notiþe de zoologie ºi geologie, 1529 de specimene biologice pãstrate în spirt, 3907 piei, oase ºi alte specimene uscate, etichetate. El s-a stabilit apoi în satul Downe din comitatul Kent, s-a însurat cu veriºoara sa ºi a început sã-ºi dezvolte teoriile. Monumentala sa lucrare, Asupra Originii Speciilor, a apãrut 23 de ani mai tîrziu, în 1858. A realizat ºi o serie de experimente în propria grãdinã, unele dintre acestea constituind fundamentul unei bine cunoscute cãrþi referitoare la rîme. Darwin a murit acasã, la 19 aprilie 1882, sperînd sã fie îngropat alãturi de copiii sãi, în cimitirul satului Downe. Dar prietenii lui au demarat o campanie pentru ca el sã fie înmormîntat la Westminster Abbey. Munca sa de cercetare onorase Anglia, iar el reprezenta un nume important în istoria englezã, astfel încît se cuvenea sã fie înmormîntat alãturi de alþi englezi celebri, ºi nu într-un mormînt necunoscut de la þarã. S-au scris mai multe scrisori prin care se fãcea apel la guvern ºi la vicarul abaþiei. Campania a fost sprijinitã, iar în final a avut succes. Acum trebuia procedat la o înlocuire rapidã a antreprenorilor de pompe funebre ºi la folosirea unui sicriu elegant ºi scump în locul cutiei rudimentare de stejar în care corpul mai era încã aºezat. S-a organizat în grabã o ceremonie fastuoasã, cu toatã pompa bisericeascã. La ceremonie au participat prietenii ºi rudele, oamenii cei mai importanþi (dar nu ºi regina sau primul ministru), precum ºi „cea mai mare galerie de intelectuali ce a fost vreodatã pusã laolaltã în aceastã þarã“. Astfel, la o sãptãmînã dupã ce murise, Darwin liber-cugetãtorul, cel ce se împotrivise opiniei episcopilor, a fost înmormîntat în Westminster Abbey, lîngã niºte celebritãþi precum matematicianul Sir Isaac Newton ºi astronomul Sir John Herschel.

160


Uneori, cadavrul este cu adevãrat reînhumat, cu alte cuvinte deshumat ºi aºezat într-un alt mormînt. Potrivit credinþei budiste, în corp rãmîne un fond al conºtiinþei timp de aproximativ trei zile dupã moarte, sufletul putînd intra în tãrîmul morþilor abia dupã aceastã perioadã. Ocazia este marcatã de o a doua înmormîntare, împreunã cu ceremonialul aferent. Populaþia din Insula Bali considera cã sufletul pãrãseºte corpul dupã 42 de zile, iar cadavrul înhumat (sau mumificat) poate fi incinerat abia în acel moment. Cea de-a doua înmormîntare este adeseori ºi ultima, fiind însoþitã de toate ceremoniile funerare. În anii 1970, într-un sat chinezesc s-au înregistrat între prima ºi a doua înmormîntare perioade de pînã la 6–7 ani. A doua înmormîntare pare sã dateze de multã vreme. Într-un studiu referitor la 17 morminte neolitice din Grota Franchthi din Grecia, dispunerea osemintelor în gropi simple a demonstrat cã, în timp ce copiii erau înmormîntaþi la scurt timp dupã moarte, adulþii erau abia dupã o perioadã temporarã de înhumare sau de aºezare la îndemîna animalelor sarcofage. Motivele acestui fapt rãmîn însã necunoscute. Probabil cã în unele ceremonii trebuiau folosite osemintele curãþate. Credinþele ºi obiceiurile oamenilor primitivi rãmîn înconjurate de mister. O înþelegere completã a acestor aspecte ne-ar putea-o furniza doar o maºinã a timpului. În mormintele neolitice din alte regiuni se practica îndepãrtarea mandibulei de craniu. Uneori se pãstra doar craniul. Triburile Melpa din Noua Guinee au pãstrat cranii ancestrale în „depozite de cranii“ pînã în anul 1964 cînd, urmînd învãþãturile misionarilor creºtini, au început sã foloseascã sicrie. A doua înmormîntare poate avea loc ºi din motive strict practice. În þãrile din America de Sud ºi din Europa, motivul a fost de cele mai multe ori lipsa spaþiului de îngropare. Mormîntul este închiriat pe un numãr de ani, dupã care corpul este deshumat, iar osemintele sînt fie reînmormîntate într-o groapã comunã, fie aºezate într-o niºã sau un osuar. Dupã cum era de aºteptat, aºa se proceda de obicei cu cadavrele sãracilor. Noua Lege a Pauperilor, adoptatã în Anglia în 1834, a dat o loviturã de graþie celor din clasa muncitoare prin impunerea unui regulament strict care avea ca scop reducerea costurilor funeraliilor suportate din fondurile publice. Gropile comune, situate adesea pe terenurile din vecinãtatea azilurilor de sãraci, erau umplute cu pînã la 20 de coºciuge. Aceste situri erau însemnate nu cu numele rãposaþilor, ci cu numere, deasupra turnîndu-se var nestins. Se spune cã uneori osemintele erau vîndute ca fertilizatori, iar coºciugele erau tãiate ºi folosite ca lemne de foc. Detalii referitoare la lipsa de demnitate, anonimatul ºi meschinãria ceremoniilor de îngropare ale celor sãraci pot fi gãsite în cartea Death, Dissection and the Destitute de Ruth Richardson. Pînã prin 1938, una din zece persoane care mureau în Londra era îngropatã în astfel de morminte de cãtre Comitetele de Asistenþã Publicã. În secolul XVIII, în Europa de Est, cei suspectaþi cã ar fi vampiri erau uneori exhumaþi dupã înmormîntare. Dacã existau semne evidente, multe dintre acestea fiind astãzi modificãri normale apãrute ca urmare a decesului,

Înmormîntarea

161

vampirul era ucis înfigîndu-i-se un þãruº în inimã. Exhumarea ºi vînzarea cadavrelor pentru disecþii anatomice este descrisã în capitolul 11. Înmormîntarea, mai ales în cazul celor din epoca victorianã, era privitã ca odihnã finalã, un sfîrºit dorit ºi paºnic al corpului. Oamenii îºi doreau sã fie îngropaþi destul de adînc, într-un loc liniºtit, ºi nu voiau nicidecum sã fie deranjaþi. Alfred Lord Tennyson exprimã dorinþa de a avea un mormînt adînc ºi liniºtit în poezia Maud. Cazul soþiei lui Dante Gabriel Rosetti, Elizabeth Siddal, este unic. Femeia murise în 1862 (în urma unei supradoze de laudanum), iar soþul ei a aºezat alãturi de corpul neînsufleþit, în coºciugul îngropat în cimitirul Highgate, un manuscris cu poezii. Cîþiva ani mai tîrziu, ºi-a dorit sã publice aceste poezii, dar nu avea decît copii ale unora dintre ele, astfel cã, în 1869, a obþinut de la Ministerul de Interne aprobarea de a deschide mormîntul. La acest eveniment a fost prezent ºi avocatul sãu, pentru a rãspunde eventualelor obiecþii formulate de autoritãþile cimitirului. Cînd coºciugul a fost deschis, iar manuscrisul scos, o datã cu acesta s-au desprins ºi cîteva bucle blond-roºcate ale soþiei poetului. Manuscrisul, care emana un miros respingãtor, a fost stropit imediat cu un dezinfectant, iar apoi uscat paginã cu paginã. Rosetti nu s-a prezentat la deshumare, deoarece „se afla într-o stare de agitaþie ºi de aºteptare chinuitoare“. Dar poeziile au fost publicate în 1870. În prezent, procedura deshumãrii unui cadavru implicã multã birocraþie. În cazul în care se suspecteazã cã decesul nu a fost provocat de cauze naturale, medicul legist poate deshuma corpul pentru a-l analiza în detaliu sau pentru a verifica dacã existã urme de otravã. Arsenicul rãmîne detectabil timp de mai multe secole. În cazuri mai rare, rudele îºi doresc sã mute corpul celui decedat într-un alt loc, situaþie în care trebuie sã obþinã o aprobare în acest sens. Existã în continuare obligaþia de a reîngropa sau de a îndepãrta corespunzãtor rãmãºiþele umane excavate accidental. Apar ºi situaþii în care cimitirele vechi sînt afectate, de exemplu în timpul excavãrilor, pentru construirea unor clãdiri noi. Osemintele sînt recuperate, puse în saci ºi incinerate sau reîngropate. Sarcinile de acest gen sînt preluate de firme specializate cu nume ca, de exemplu, „Necropolis Inc.“. Acordurile semnate în 1997 vor duce la deschiderea gropilor comune din Cipru. Invazia turcã din 1974 a împãrþit insula în douã ºi se estimeazã cã aproximativ 1 600 de ciprioþi greci ºi 800 de ciprioþi turci, declaraþi dispãruþi, zac îngropaþi în aceste morminte. Înapoierea rãmãºiþelor familiilor celor morþi va fi un proces dureros, dar se sperã sã aibã ca rezultat îmbunãtãþirea relaþiilor dintre cele douã comunitãþi.

162


Funeraliile Ceremoniile funerare au variat mult de-a lungul secolelor. Acestea reprezintã subiecte de interes major, putînd fi considerate capitole ale istoriei religioase, sociale ºi economice. În Egiptul antic, ca ºi în alte regiuni, amploarea ºi dimensiunile procesiunii funerare depindeau de averea ºi de statutul social al defunctului. Majoritatea locurilor de înmormîntare se aflau pe malul vestic al Nilului, în timp ce aproape toatã populaþia locuia pe malul opus, astfel încît cortegiul funerar trebuia sã traverseze fluviul; multe dintre ilustraþiile pãstrate prezintã mumii ºi sicrie în bãrci. Mulþi dintre membrii cortegiului erau, probabil, sclavi care duceau flori, alimente ºi bãuturi pentru ceremonia funerarã, precum ºi patul, hainele, bijuteriile ºi alte obiecte ce îi aparþinuserã decedatului, pentru a fi depuse în mormînt, alãturi de el. Adeseori mortul era luat de la îmbãlsãmãtorii aflaþi pe malul vestic, dupã traversarea rîului, în drum spre mormînt. Funeraliile nu constituie neapãrat momente de tristeþe. Romanii, cu ocazia funeraliilor persoanelor importante, organizau jocuri, festine gratuite, ba chiar ºi lupte cu gladiatori; la înmormîntarea lui Publius Licinius, în anul 183 d.Hr., au luptat 120 de bãrbaþi. Persoanele mai bogate ºi cu funcþii importante beneficiazã, în general, de ceremonii mai somptuoase, deºi existã ºi excepþii. La moartea lui Charles de Gaulle, în 1970, acesta a fost depus într-un coºciug obiºnuit din lemn, construit de tîmplarul local, ºi înmormîntat într-un mic cimitir sãtesc, printre cei care au asistat la înmormîntare aflîndu-se doar familia, prietenii ºi cîþiva vecini. Acest moment contrasteazã puternic cu pompa ºi grandoarea funeraliilor regale din Europa sau cu fastuoasele ceremonii ce trebuie sã fi însoþit înmormîntãrile faraonilor egipteni. Efortul ºi resursele necesare construirii celor mai mari dintre piramidele egiptene reprezentau cheltuieli uriaºe pentru economia þãrii. Antreprenorii de pome funebre au apãrut în Anglia în secolul XVII. Înaintea lor, pregãtirea cadavrului pentru înmormîntare era responsabilitatea familiei, fiind fãcutã de obicei de femei. Primul antreprenor a fost William Boyce, care ºi-a deschis o prãvãlie în apropiere de Newgate, la Londra, în 1675. Cartea sa de vizitã anunþa cã „vi se poate furniza orice fel ºi mãrime de sicriu sau giulgiu gata fãcute. ªi toate celelalte obiecte necesare unei înmormîntãri“. Spre sfîrºitul secolului XIX, cînd antreprenorii ofereau servicii mult mai complexe decît simpla îndepãrtare a cadavrului, au început sã fie cunoscuþi sub numele de persoane care se ocupã de funeralii, în prezent aparþinînd Institutului Britanic de Organizare a Funeraliilor. Aceasta este o profesie reglementatã, existînd ºi o Asociaþie Naþionalã a Directorilor Funerari, cu o deontologie proprie, precum ºi un Consiliu al Standardelor Funerare, care are numit un comisar funerar.

Înmormîntarea

163

Funeraliile grandioase pentru cei grandioºi au fost dintotdeauna costisitoare. Procesiunea funerarã complexã fãcutã pentru Sir Philip Sidney pe data de 16 februarie 1587 a fost imortalizatã într-o gravurã de Johann Theodor de Bry. Plãcile gravate au fost tipãrite sub forma unui sul cu o lungime de 11,5 metri, care-i reprezenta pe cei 700 de participanþi în hainele pe care le purtau. Ceremonia a fost atît de costisitoare, încît se spunea cã l-a ruinat pe organizator. Procesiunile spectaculoase contribuiau la pãstrarea memoriei unei persoane însemnate, deºi, în acest caz, este posibil ca motivele sã fi avut parþial un caracter politic. La începutul secolului XVII, ceremoniile funerare organizate în Anglia pentru cei înstãriþi deveniserã expuneri costisitoare ale averilor personale. Se fãceau pregãtiri speciale pentru procesiune, pentru hainele care urmau sã fie purtate ºi pentru obiectele heraldice, printre care drapele ºi armuri, de care se ocupa Colegiul Militar. În afarã de purtãtorii sicriului existau ºi purtãtori ai baldachinului ce era aºezat apoi deasupra sicriului. Se tocmeau bocitoare, erau necesare lumînãri ºi alte obiecte ce trebuiau procurate ºi plãtite. Adesea, în testamentele celor înstãriþi erau incluse instrucþiuni precise referitor atît la înmormîntarea propriu-zisã, cît ºi la cum ar trebui sã fie mormîntul. Sir Francis Page, care a murit în 1741, a mers atît de departe încît a lãsat chiar bani pentru ca mormîntul sã-i fie curãþat periodic de praf. Este puþin probabil ca mãsurile luate dupã moarte sã fi fost mai precise sau calculate sã-ºi facã efectul într-un fel mai crud decît în cazul francezului din secolul XIX care s-a sinucis dupã ce a aflat cã este înºelat de amanta sa. Acesta ºi-a dorit ca grãsimea din corp sã fie transformatã într-o lumînare, iar lumînarea aprinsã sã-i fie înmînatã amantei sale, împreunã cu o scrisoare în care spunea cã a ars pentru ea de-a lungul vieþii ºi va continua sã ardã ºi dupã moarte. Flacãra pasiunii era simbolizatã de lumina lumînãrii la care femeia citea acea scrisoare. Puritanii au protestat împotriva cheltuielilor ºi emfazei imorale a ceremonialelor funerare, iar între începutul secolului XVII ºi mijlocul secolului XVIII s-au încetãþenit funeraliile nocturne, mai ieftine. Acestea se desfãºurau între orele nouã seara ºi miezul nopþii, iar cheltuielile se reduceau la membrii cortegiului ºi la lumînãri. În Anglia epocii victoriene, înmormîntarea a început sã fie un ritual foarte important, mai ales pentru oamenii de rînd. Cei înstãriþi beneficiau de funeralii ce reflectau statutul lor social ºi financiar, dar cei sãraci îºi doreau în primul rînd o ceremonie decentã ºi respectabilã. Decesul survenit la azilul sãracilor constituia cea mai mare tragedie. Dar ceremoniile funerare erau scumpe. Dupã adoptarea Legii Anatomiei în 1831 au apãrut o mulþime de societãþi de pompe funebre, furnizînd servicii de asigurare personalã pentru costurile înmormîntãrii, rata sãptãmînalã variind între un sfert de penny ºi trei penny. În 1842, o societate de întrajutorare socialã apãrutã în

164


Manchester numãra deja 220 000 de membri, cei mai mulþi fãcînd parte din clasa muncitoare. ªi în Roma anticã existau cluburi de înmormîntare prin care se plãteau contribuþii pentru acoperirea costurilor serviciilor funerare ºi care organizau în plus ºi activitãþi cu caracter social. În 1996, în Marea Britanie, costul total al serviciilor funerare, inclusiv incinerarea, era de circa 1 000 £. Costurile înmormîntãrii sînt mai mari din cauza unor cheltuieli suplimentare, printre care taxa groparilor, a serviciului religios ºi a spaþiului mai mare ocupat în cimitir. Preþul mediu pentru cel mai ieftin loc dintr-un cimitir era, în Anglia, în 1997, de 500 £, inclusiv sãparea gropii. Locul poate fi cumpãrat, ceea ce înseamnã cã eºti proprietarul mormîntului pe o perioadã de 50 de ani – înainte era pe veci. Multe cimitire care aparþin bisericilor nu mai au loc decît pentru mici casete sau urne cu cenuºã. Costurile sînt ceva mai mici în cazul împrãºtierii cenuºii într-o groapã goalã. Înmormîntãrile în pãdure (vezi sfîrºitul capitolului) sînt cele mai ieftine, fiind ºi ecologice. Va dispãrea vreodatã complet ceremonialul funerar? Probabil cã nu, deoarece psihicul uman are nevoie de acest tip de ritual. Iar ritualuri au existat în majoritatea societãþilor umane. Omul modern nu mai practicã ritualuri de iniþiere a tinerilor ajunºi la pubertate, momentele semãnatului ºi recoltatului îi mai preocupã doar pe cîþiva fermieri ºi comunitãþile locale, iar botezurile cu conotaþii religioase devin din ce în ce mai rare. Dar mai existã încã nunþi, mai existã ceremonii de înmînare a unor certificate ºi diplome ºi mai existã înmormîntãrile. Aceste ritualuri marcheazã diferitele faze ale vieþii ºi întãresc legãturile sociale. Funeraliile sau întrunirile în cadrul cãrora cei dispãruþi sînt comemoraþi ºi li se aduc omagii vor avea mereu un rol special. Vederea cadavrului, mai ales dupã ce a fost pregãtit pentru înmormîntare, deplîngerea morþii acestuia ºi meditaþia înseamnã adesea acceptarea ideii de moarte. Pregãtirea cadavrului pentru a fi cît mai prezentabil, spãlarea ºi acoperirea acestuia cu o pînzã sau un giulgiu, toate acestea reprezentau un ritual cu rol terapeutic ºi garantau în acelaºi timp cã defunctul era pregãtit ca sã fie vãzut de rude ºi prieteni. Prezentarea cadavrului, dupã cum s-a discutat în capitolul 5, era un ritual rãspîndit în Anglia, deºi în prezent este mai puþin folosit. De asemenea, cel puþin din secolul XIV dateazã obiceiul priveghiului mortului zi ºi noapte în perioada dintre deces ºi înmormîntare. O explicaþie ar fi cã acest lucru îi þinea la distanþã pe hoþii de cadavre, numai cã acesta era un ritual instituit cu mult înainte de epoca disecþiilor. Era, de fapt, o ceremonie, iar un singur om de pazã lîngã cel decedat era suficient. O datã cu înfiinþarea morgilor, unde cadavrul putea fi depus înaintea înmormîntãrii, priveghiurile au devenit mai rare. Aceste priveghiuri aveau o funcþie socialã ºi se organizau în ajunul ceremoniei funerare, iar cu aceastã ocazie, cei prezenþi puteau sã-ºi exprime gîndurile despre cel decedat ºi regretele, fiind ºi activitãþi cu caracter pur social, la care se mînca, se bea ºi se spuneau glume.

Înmormîntarea

165

Subiectul ceremoniilor funerare a fost analizat în detaliu în alte lucrãri ºi articole amintite în bibliografia de la sfîrºitul cãrþii. Un ghid la zi al serviciilor funerare din Marea Britanie, inclusiv al ceremonialelor care se pot organiza fãrã asistenþã profesionalã, poate fi regãsit în The New Natural Death Handbook (editat de N. Albery et al., 1997). Pentru atei, o broºurã excelentã numitã Funerals without God poate fi procuratã de la Asociaþia Umanistã Britanicã din Londra. Aceasta cuprinde sfaturi practice pentru organizarea unor ceremonii funebre demne, fãrã caracter religios. Este de preferat însã ca aceste pregãtiri sã se facã înaintea morþii, decît sã fie amintite într-un testament care s-ar putea sã fie citit doar dupã înmormîntare.

Înmormîntãrile în mare Înmormîntãrile în largul mãrii par, la prima vedere, una dintre cele mai simple ºi mai curate metode. Cadavrul este supus unei distrugeri rapide ºi eficiente, la care iau parte o varietate de organisme nevertebrate ºi vertebrate, inclusiv rechinii în mãrile calde, ºi este scutit de procesul mai lent ºi urît-mirositor de putrefacþie. Apar însã alte probleme. Cei îndoliaþi nu mai rãmîn cu nici un fel de simbol de la defunct, nici mãcar cu cenuºa, iar locul nu poate fi marcat. În trecut, funeraliile pe mare erau destul de frecvente. În perioada vaselor cu pînze era ceva obiºnuit, din cauza procesului de descompunere a cadavrelor netratate ºi necongelate. Jurnalul pastorului A. Fraser din Cawdor ne relateazã spusele unui martor ocular al înmormîntãrii soldaþilor care muriserã la bordul vasului, în timp ce se întorceau acasã, din cauza rãnilor cãpãtate în Rãzboiul Crimeii de la mijlocul secolului XIX: „Pe marginea navei era fixatã o placã de lemn. Pe aceasta era aºezat cadavrul, cusut într-o pãturã în care, la picioare, era prinsã o ghiulea de tun; cadavrul era acoperit, în întregime, în timpul ceremoniei religioase cu un steag vechi. La pronunþarea cuvintelor «încredinþãm acest corp adîncurilor», doi bãrbaþi ridicau capãtul plãcii, al treilea trãgea steagul, iar corpul aluneca în apã“. Marea reprezintã un loc natural ºi potrivit de odihnã veºnicã pentru unii navigatori ºi pentru cei ce trãiesc pe insule mici. Cadavrele, de care se legau pietre, erau trimise în adîncuri. Cîteodatã, funeraliile pe mare pot avea ºi o semnificaþie mai importantã. Norvegienii ºi unii bãºtinaºi ai insulelor din Pacific credeau cã, atunci cînd o cãpetenie murea, pleca în larg ºi urma sã se întoarcã într-o bunã zi. Prin urmare, corpul era aºezat într-un vas, în cazul insularilor din Pacific într-o canoe, ºi trimis în aceastã cãlãtorie. Norvegienii puneau uneori pãcurã sau bitum ºi dãdeau foc bãrcii la lansare, astfel încît ceremonia era, de fapt, o combinaþie de incinerare ºi înmormîntare în mare.

166


În secolele II ºi III d.Hr., în Scandinavia s-a dezvoltat o tradiþie a înmormîntãrilor pe vase, multe dintre acestea fiind excavate în Norvegia, în insula balticã Bornholm ºi în alte regiuni colonizate de vikingi. Înmormîntãrile pe vase de mari dimensiuni erau rezervate persoanelor însemnate, dar mulþi oameni obiºnuiþi erau înmormîntaþi în bãrci mici, descoperindu-se mii de morminte în astfel de bãrci. Totuºi, în cazul înmormîntãrilor pe vase, nava era fixatã în pãmînt, adesea la o distanþã destul de mare de apã. De exemplu, la Sutton Hoo din Suffolk, Anglia, în perioada 655–670 d.Hr. a avut loc o înmormîntare pe vas a unui rege anglo-saxon. Regatul fusese deja convertit la creºtinism, dar obiceiul fusese împrumutat din sudul Iutlandei cu douã secole mai devreme. Cînd a fost excavat în 1939, s-a descoperit cã era vorba despre un vas mare de lemn, de 26 de metri lungime, cu 38 de locuri pentru vîslaºi. Totuºi, zona se afla la peste un kilometru de cel mai apropiat rîu. Pe vas s-au descoperit catarame valoroase, agrafe de aur ºi 37 de monede de aur. Dar, ciudat, nu s-au descoperit rãmãºiþe umane. Explicaþia acestor înmormîntãri complexe pe vase în pãmînt nu este foarte clarã. Din punct de vedere practic, pare logic ca o persoanã importantã, cu o colecþie atît de bogatã de artefacte, sã fie îngropatã în pãmînt mai degrabã decît sã fie abandonatã în largul mãrii, unde totul s-ar scufunda, s-ar pierde sau ar putea fi jefuit. Într-adevãr, unele înmormîntãri pe vase pot fi considerate ca atare, dacã un sicriu face parte întîmplãtor dintre obiectele de pe vas. La Loose Howe, în apropiere de Rosedale Head, din comitatul Yorkshire, existã un mormînt în care s-au descoperit niºte canoe de 3 metri lungime, fãcute din trunchiuri de copaci aºezate împreunã pentru a forma un sicriu, care conþin rãmãºiþe umane. Mormîntul dateazã de prin 1500 î.Hr. Aºa-numitele înmormîntãri „cavalereºti“ din Danemarca fac parte, probabil, din aceeaºi categorie. Bãrbaþii de rang înalt erau îngropaþi cu scãri, pinteni, arme ºi, uneori, chiar cu un cal, în timp ce femeile erau aºezate în caleºti ce serveau drept sicrie. Cei ce se scufundã o datã cu un vas îºi gãsesc mormîntul în apã, iar soarta cadavrelor este similarã cu a celor aruncate în mare sau cu a celor ce se îneacã dupã ce cad peste bord. Corpul este supus procesului natural de descompunere în apã. Lucrurile stau oarecum altfel în cazul în care cadavrul este mai mult sau mai puþin sigilat în interiorul navei, inaccesibil peºtilor carnivori, creveþilor sau altor vietãþi – de exemplu, în submarinele scufundate. Fundul oceanelor este plin de submarine scufundate în timpul celor douã rãzboaie mondiale. Fiecare dintre acestea conþine cîte un echipaj, are rolul unui cavou acvatic ºi este declarat oficial mormînt de rãzboi. De exemplu, submarinul german din clasa U, UB30, identificat de un scafandru în 1993, se aflã la 50 de metri adîncime în dreptul coastei oraºului Whitby, din nordul comitatului Yorkshire. Acesta s-a scufundat în 1918 ºi reprezintã mormîntul celor 22 de marinari care se aflau la bord. În prezent, scafandrii

Înmormîntarea

167

pot jefui astfel de epave în cãutare de suveniruri, ceea ce echivaleazã cu jefuirea mormintelor din piramidele egiptene. Cînd epava Titanicului a fost localizatã pe fundul Atlanticului, în 1992, a apãrut ideea cã scufundãtorii tulburau liniºtea unui mormînt. În Marea Britanie existã reguli complexe în ceea ce priveºte înmormîntarea în mare. Cadavrul nu poate fi aruncat oriunde; în primul rînd, s-ar putea agãþa în plasele pescarilor. Trebuie mai întîi obþinutã o autorizaþie de la Ministerul Agriculturii, Pescuitului ºi Alimentaþiei ºi de la Inspectoratul Pescuitului. Cadavrul trebuie sã fie neîmbãlsãmat, îngreunat cu cel puþin 100 kg de metal sau ciment, iar coºciugul încins cu o bandã de oþel pentru a se preveni deschiderea în momentul impactului cu apa. Înmormîntãrile în mare sînt destul de costisitoare.

Cavouri ºi monumente Indiferent dacã o persoanã este îngropatã într-un sicriu, învelitã într-un giulgiu, ori îi este îngropatã doar cenuºa, locul respectiv este marcat de obicei printr-un semn. În vechile cimitire ale bisericilor din Anglia, mormîntul era însemnat doar cu o placã de lemn, pietrele funerare fiind o raritate înaintea secolului XVII. Cavourile ºi monumentele funerare au atins o culme, din punctul de vedere al dimensiunilor ºi al gradului de complexitate, în Egiptul Antic. Iniþial, în prima ºi a doua dinastie (3000–2680 î.Hr.), cavourile erau fãcute sub pãmînt, la suprafaþã neexistînd vreo structurã deosebitã. Mai tîrziu, (în dinastia a patra), apãrea o clãdire joasã, cu o bazã dreptunghiularã ºi un acoperiº plan, numitã mastaba („bancã“ în limba arabã). Camera mortuarã a fost coborîtã din ce în ce mai jos, iar suprastructurile au devenit mai elaborate, cu multe încãperi ºi coridoare. Prima piramidã, cea a regelui Djoser (2650 î.Hr.), era o piramidã în trepte, construitã la Saqqara. Are ºase trepte ºi o înãlþime de 60 de metri, fiind înconjuratã odinioarã de un zid ºi un complex de monumente funerare. Un secol mai tîrziu (2550 î.Hr.) s-a construit prima piramidã adevãratã, cu muchiile netede, aparþinîndu-i regelui Snefru. Piramidele care au devenit renumite în întreaga lume sînt cele trei de la Giseh, oraº aflat la cîþiva kilometri de Cairo, pe malul vestic al Nilului (vezi caseta). Piramidele au fost locurile de înmormîntare ale regilor egipteni timp de aproape 1000 de ani. În jurul piramidei existau mai multe clãdiri, printre care ºi templul piramidei. Arhitectura complexã, care ascundea pasaje ºi intrãri false, s-a dezvoltat ºi ca o reacþie la ameninþarea jefuitorilor de morminte (vezi capitolul 9). Piramidele au fost abandonate în timpul dinastiei a 18-a (1567–1320 î.Hr.). Egiptenii le construiserã timp de 3 500 de ani, ceea ce demonstreazã extraordinara stabilitate a acestei societãþi. Urmãtorul tip de cavou regal a fost unul mai discret, tãiat în stîncã.

168


Faraonul Tutmes I (1520 î.Hr.) a fost primul suveran îngropat astfel. Cavourile sãpate în stîncã aveau scãri, coridoare ºi mai multe încãperi ºi se întindeau pe distanþe de sute de metri în interiorul stîncii. Templele asociate de la suprafaþã erau construite la mare distanþã de mormînt, pentru a nu oferi indicii referitor la amplasarea acestuia. Sudanezii au cucerit Egiptul în secolul VII î.Hr. ºi au început sã-ºi construiascã propriile piramide în Sudan. Ultimele dintre ele, datînd din secolele III-IV d.Hr., sînt mici edificii construite din cãrãmidã. Structuri piramidale se întîlnesc ºi în Mexic. Piramidele din pãmînt ale soarelui ºi ale lunii se gãsesc în Teotihuacan ºi, deºi sînt numai ceva mai mari decît niºte movile de pãmînt, Piramida Soarelui are lungimea bazei de 210 metri ºi se înalþã pînã la aproximativ 60 de metri. Aceste construcþii erau probabil înconjurate de temple ºi reprezentau locuri de veneraþie ºi de jertfe, nu monumente funerare. Babilonienii au construit temple-turn înalte, din lut, cãrãmizi ºi mortar, cunoscute sub numele de zigurate. Acestea aveau pînã la ºapte terase, scãri interioare ºi copaci ºi plante pe terasele superioare, care erau udate cu niºte dispozitive speciale de ridicare a apei. Templul cel mai bine Piramidele egiptene În Egiptul de astãzi mai existã 50 sau 60 de piramide rãmase în picioare. Cele mai celebre dintre ele sînt cele trei piramide de la Giseh, oraº aflat la cîþiva kilometri de Cairo, pe malul de vest al Nilului. Cea mai mare este cea a lui Khufu sau Kheops, fiul lui Snefru. Fiecare laturã a bazei mãsoarã 139 de metri, iar piramida este orientatã în funcþie de punctele cardinale. Iniþial, piramida avea o înãlþime de 147 de metri, acoperea o suprafaþã de 5,261 hectare, fiind construitã într-o perioadã de 22 de ani. Partea centralã constã din peste 2 milioane de blocuri de piatrã, fiecare cîntãrind aproximativ 2 tone. Piramida era acoperitã de plãci netede de calcar, dar acestea au fost în cea mai mare parte îndepãrtate, lãsînd expuse treptele gigantice formate de blocurile de piatrã de la bazã. Cea de-a doua piramidã este cea a succesorului lui Kheops, Khefren, fiind ceva mai micã, iar a treia, a lui Mykerinos, este ºi mai micã. Într-un templu funerar din apropiere, în care cadavrul regal era supus unor ceremonii de purificare, se gãsesc cinci adîncituri în formã de barcã ce sprijineau bãrcile de lemn necesare faraonului în cãlãtoria sa spre înaltul cerurilor. De ce construia populaþia Egiptului antic piramide? În primul rînd, din nevoia de a avea morminte impresionante, care sã dureze veºnic. De asemenea, acestea reflectau stabilitatea societãþii egiptene, supremaþia conducãtorilor, faptul cã Nilul nu seca, fertilitatea pãmîntului ºi ideea cã acest stil de viaþã era creat de zeitãþi. Ele au rezistat variaþiilor. S-a sugerat cã marginile piramidei simbolizau razele soarelui. Termenul egiptean care desemneazã piramida înseamnã probabil „loc de ascensiune“, prin intermediul cãruia faraonul decedat putea sã se ridice în cãlãtoria sa cãtre zeul-soare din ceruri.

Înmormîntarea

169

pãstrat, aflat la Ur, are o înãlþime de 20 de metri, iar baza mãsoarã 60 × 46 metri. Cel mai cunoscut este însã Turnul Babel. Nici aceste construcþii nu erau, de fapt, monumente funerare. Romanii aveau un cult deosebit al morþii, acordînd multã importanþã cavourilor, monumentelor ºi ceremoniilor funerare. Testamentele prevedeau, în general, alocarea unor sume pentru achiziþionarea unor plãci de piatrã gravate ºi pentru ritualurile funerare însoþite de festine cu mîncare ºi bãuturã. De-a lungul secolelor s-au construit morminte de o mare diversitate. Unele erau plasate sub pãmînt, sãpate în sol sau în piatrã, în versantele unor dealuri sau stînci. Puteau fi acoperite cu un tumul (movilã) de pãmînt, cu un diametru de pînã la 50 de metri, specific romanilor. Altele erau construite la suprafaþã, din blocuri de zidãrie. În apropierea oraºelor, numãrul monumentelor funerare individuale era atît de mare, încît acestea se alcãtuiau în ºiruri, erau aranjate pe strãzi, cartiere, care formau o necropolã sau un „oraº al morþilor“. O necropolã de mari dimensiuni se întinde la 70 de metri sub naosul bazilicii San Pietro de la Vatican. Movile funerare au fost construite ºi de societãþi mai puþin dezvoltate, precum cele vest-europene din neolitic ºi din perioada timpurie a epocii bronzului. Acestea erau mici dealuri de pãmînt sau pietre (movile, tumuli etc.) ºi prezintã astãzi un interes deosebit pentru arheologi. În Suedia, Silbury Hill, movila misterioasã Silbury Hill, din provincia englezã Wiltshire, este cea mai mare movilã preistoricã din Europa. Are o înãlþime de 39,5 metri ºi e împrejmuitã de un ºanþ cu o adîncime de 6 metri. Cei care au ridicat aceastã structurã colosalã conicã, acum mai bine de 4 000 de ani, au fost nevoiþi sã deplaseze aproximativ 350 000 de metri cubi de calcar, folosind doar lopeþi din piatrã sau din oase (omoplaþi) ºi tîrnãcoape din coarne de cerbi. Ceea ce înseamnã cam 18 milioane de ore de muncã individualã sau 700 de bãrbaþi muncind timp de 10 ani. Pînã în prezent nu s-a descoperit vreun cadavru sau vreo camerã mortuarã, iar rolul pe care l-a avut aceastã construcþie în viaþa socialã a populaþiei rãmîne un mister. În schimb, movila de la West Kennet, aflatã în apropiere, avînd o lungime de 100 de metri ºi încãperi de piatrã în primii 12 metri, conþine osemintele a 40 de cadavre. Este evident cã aici au fost depuse (probabil dupã putrezirea þesuturilor moi ºi prin niºte ritualuri necunoscute) doar osemintele unor persoane importante. Aceastã movilã alungitã dateazã aproximativ din anul 3700 î.Hr., iar ultimele înmormîntãri au avut loc prin anul 2000 î.Hr., cînd a fost abandonatã în favoarea unor movile circulare, de dimensiuni mai mici. Movilele, prin formele, dimensiunile ºi semnificaþiile lor, i-au fascinat dintotdeauna pe arheologi. Numai în Anglia existã 30 000–40 000 de movile, dar se poate argumenta cã, în principiu, acestea nu sînt monumente funerare.

170


Danemarca ºi Franþa au fost descoperite cel puþin 10 000 de astfel de morminte megalitice. Edificii comparabile au construit ºi populaþiile din America de Nord în urmã cu 2 000–3 000 de ani. Mormintele megalitice erau locuri de înmormîntare comune, folosite timp de mai multe generaþii. Munca necesarã construirii lor, care presupunea organizare ºi disciplinã, dovedeºte cã acestea jucau un rol important în viaþa socialã a comunitãþilor ºi, deºi funcþia lor exactã rãmîne necunoscutã, pot fi considerate monumente care simbolizeazã credinþe dispãrute, asemenea bisericilor lumii creºtine. Ca ºi bisericile, ele ar fi putut servi atît la adãpostirea corpurilor celor morþi, cît ºi în scop religios sau de vrãjitorie.

O varietate de morminte stranii În vremurile preistorice, locuitorii Maltei erau foarte preocupaþi de subiectul morþii. Pe suprafaþa insulei existã 20 de grupuri de temple uriaºe construite din piatrã, unele dintre ele alãturate unor morminte ancestrale. Unul dintre aceste morminte, aflat la Hal Saflieni, în apropiere de Palwa, Malta, descoperit în 1902, pare a fi un templu închinat morþilor. Acesta este alcãtuit dintr-un complex mortuar subteran, sãpat în pãmîntul pietros, cu 32 de încãperi în care au fost descoperite mii de oseminte umane. În acest loc au fost înmormîntaþi aproximativ 6 000–7 000 de indivizi, mormîntul datînd din anii 3500-2500 î.Hr. Pe Gozo, o insulã învecinatã, se aflã un alt mormînt, de astã datã pe locul unei aºezãri megalitice, Cercul Brochtorff. Aici, încãperile mortuare au fost construite într-o serie de grote naturale. Dupã cum se procedeazã frecvent cu locurile de înmormîntare, cadavrele descompuse erau scoase din spaþiile ocupate la început pentru a face loc nou-veniþilor, iar fragmentele dezmembrate erau aºezate în gropi comune. Acestea conþin mii de oase, unele dintre ele sortate ºi stivuite astfel încît craniile sã se afle într-un loc, femurele în altul ºi aºa mai departe. Se presupune cã în momentul înmormîntãrii iniþiale ºi al redepozitãrii ulterioare a rãmãºiþelor celor decedaþi se practicau ritualuri speciale. Încã o datã, devine evident cã nu se cunoaºte aproape nimic sigur în legãturã cu viaþa religioasã ºi credinþele oamenilor preistorici. Printre obiectele depuse în mormintele din aceste zone din Malta s-au descoperit figurine de lut ºi de piatrã ce reprezintã oameni obezi, mai ales femei. Antropologii au sugerat cã acestea simbolizeazã cultul fertilitãþii, foarte rãspîndit în acea vreme. Figurinele sînt mai elaborate ºi mai numeroase decît oriunde în altã parte ºi se pare cã, în Malta preistoricã, adorarea reprezentãrilor corpolente devenise o adevãratã pasiune. Poporul Merina din Madagascar era deosebit de preocupat de construirea propriilor monumente funerare. Chiar structura acestei societãþi tradiþionale, cu felul de a-i implica pe toþi membrii societãþii, este fixatã

Înmormîntarea

171

continuu în aceastã zonã prin morminte ºi în jurul acestora. Acestea sînt edificii masive, parþial subterane, alcãtuite din blocuri grele ºi costisitoare de piatrã. Fiecare sat are cinci sau ºase astfel de morminte, iar oamenii petrec de cinci pînã la de zece ori mai mult timp construindu-ºi mormintele decît casele. Chiar ºi copiii se laudã cu mormintele lor. Cel mai mare mormînt din lume este cel de pe Muntele Li, construit pentru Zheng, primul împãrat chinez. Acesta se aflã în apropiere de Xianyang ºi a fost ridicat în anul 221 î.Hr. Mormîntul are o armatã de aproximativ 8000 de soldaþi din teracotã în mãrime naturalã. Un mormînt mai recent, din insula japonezã Okinawa, adãposteºte circa 18000 de morþi din al doilea rãzboi mondial.

Cimitire, catacombe ºi columbare Cimitirul este un loc în care se gãsesc morminte colective; este derivat dintr-un cuvînt grecesc care înseamnã dormitor sau loc de odihnã. Deºi unele cimitire dateazã din neolitic sau de la începutul epocii bronzului, sînt, în general, caracteristice comunitãþilor aºezate, cu populaþii numeroase. Egiptenii, chinezii ºi evreii îºi amplasau cimitirele dincolo de zidurile cetãþilor, probabil ca sã evite mirosurile emanate ºi din motive de igienã publicã. Romanii îºi înmormîntau morþii (sub formã de cadavre sau de cenuºã) de-a lungul drumurilor ce ieºeau din oraºe ºi cetãþi, ca de exemplu de-a lungul celebrei Via Appia Antica, din afara Romei, sau al Strãzii Mormintelor, din preajma oraºului Pompei, iar incinerãrile nu erau permise în interiorul cetãþilor din motive sanitare ºi estetice. Plutarh povesteºte cã Lysurgus Spartanul a ordonat ca morþii sã fie înveliþi într-o pînzã roºie ºi îngropaþi în oraº, pentru ca tinerii spartani sã se obiºnuiascã astfel cu priveliºtea cadavrelor ºi cu ideea de moarte. Catacombele erau cimitire subterane, adesea tãiate în stîncã. Erau rezervate, în general, membrilor unei anumite religii, aºa cum este cazul catacombelor evreieºti sau creºtine de sub Via Appia, din Roma. Catacomba San Giovanni, din Siracusa, se întinde pe un spaþiu foarte mare ºi are o dispunere asemãnãtoare unui oraº al morþilor, cu strãzi pe trei niveluri. La începuturile creºtinãtãþii, mulþi ºi-au dorit sã fie înmormîntaþi în biserici. Se spune cã în biserica St. Neot din Cornwall, Anglia, au fost îngropate sub podea 548 de cadavre între anii 1606 ºi 1708. În Anglia, în secolele XVII–XVIII, au apãrut criptele familiale. Acestea erau de fapt gropi mortuare cãptuºite cu cãrãmizi, de cele mai multe ori de dimensiuni uriaºe, putînd adãposti pînã la 50 de sicrie aºezate pe poliþe. Acestea aveau rolul unor camere mortuare dinastice. Între 1729 ºi 1865, în biserica creºtinã din cartierul londonez Spitalfields s-au depus aproximativ 1000 de sicrie, aºezate în cripte. Multe biserici erau pavate cu pietre funerare, devenind aproape un cimitir. În scurt timp, bisericile, prea aglomerate, au

172


început sã primeascã numai corpurile neînsufleþite ale celor bogaþi sau ale persoanelor importante. Din acest moment, înmormîntãrile au început sã aibã loc în curþile bisericilor, care s-au transformat, la rîndul lor, în cimitire. Înmormîntãrile în interiorul bisericii au fost interzise definitiv în Londra în 1850. Înainte de sfîrºitul secolului XVII, foarte puþine morminte din cimitire aveau pietre funerare, iar poziþia acestora nu era marcatã. Ulterior, din ce în ce mai mulþi nobili ºi, în final, ºi oamenii obiºnuiþi au beneficiat de pietre funerare, iar din cauza creºterii populaþiei ºi a extinderii inxorabile a oraºelor, nici cimitirele din jurul bisericilor nu au mai putut face faþã. De exemplu, vechiul cimitir de la St. Andrews, Widford, Herts, avea o suprafaþã de mai puþin de jumãtate de acru, dar organizase înmormîntãri timp de 900 de ani. Cimitirul a ajuns din ce în ce mai aglomerat pînã cînd, în 1903, a fost închis, fiind considerat suprasaturat cu nu mai puþin de 5000 de cadavre. Grãdinile au început sã fie ºi ele considerate drept loc ideal de odihnã veºnicã. Pe cadavre se puneau flori încã din perioada omului de Neanderthal. Ideea înmormîntãrilor în parcuri a apãrut în secolul XVII, iar primii quaker*-i erau adeseori îngropaþi în propriile grãdini. Wordsworth considera cã grãdinile ºi peisajele rurale erau locuri ideale pentru îngroparea morþilor, iar în 1820 a afirmat cã cimitirele din oraºe nu erau potrivite din punct de vedere spiritual. În acelaºi an a fost inaugurat în Liverpool primul cimitir-parc. Pînã spre sfîrºitul secolului XIX, cimitirele erau niºte locuri liniºtite, care îndemnau la reculegere ºi meditare asupra vieþii ºi a morþii (mai puþin în cazul în care cineva se afla acolo, cu sufletul greu de tristeþe, pentru a vizita mormîntul unei persoane dragi). Shelley, poetul, scria: „Cimitirul este un spaþiu deschis printre ruine, acoperit iarna cu viorele ºi margarete. Cînd te gîndeºti cã ai putea fi înmormîntat într-un loc atît de sublim, îþi vine sã te îndrãgosteºti de moarte“. În Franþa evului mediu, cimitirele din curþile bisericilor erau spaþii publice, zone libere necesare oraºelor ºi cetãþilor atît de aglomerate. Ele reprezentau locuri de plimbare, de întîlnire, de joacã sau în care se puteau vinde diverse produse. Cu alte cuvinte, contactul dintre cei vii ºi cei morþi se realiza într-un mod intim ºi frecvent. De asemenea, ºi în Anglia, în secolul XVIII, cimitirele constituiau zone publice, locuri în care oamenii îºi atîrnau rufele la uscat sau îºi goleau vasele de noapte ºi în care animalele domestice erau duse la pãscut, preotul paroh deþinînd drepturile de pãºunat. O prezentare mai detaliatã a problemelor pe care le ridicau înmormîntãrile din oraºele engleze ºi franceze se întîlneºte în lucrãrile scrise de Claire Gittings, Philippe Aries ºi Ruth Richardson, enumerate în bibliografia de la sfîrºitul acestei cãrþi. *

Adept al unei miºcãri religioase protestante fondatã în 1652 (n. r.).

Înmormîntarea

173

Înmormîntãrile din oraºe: probleme cu mirosurile ºi spaþiul Aries descrie cum, în 1763, confruntate cu plîngeri ce se refereau la mirosurile îngrozitoare ºi la ameninþarea cu izbucnirea unor epidemii, autoritãþile pariziene s-au vãzut nevoite sã emitã un decret care conþinea mãsuri radicale. Prin urmare, toate cimitirele din curþile bisericilor oraºului trebuiau sã fie închise, iar la periferia oraºului trebuiau sã înceapã, în scurt timp, lucrãrile pentru construirea a 8 cimitire municipale. Acest decret promitea sã schimbe atitudinea faþã de moarte ºi de religie, înmormîntãrile transformîndu-se dintr-o problemã de ordin religios într-una municipalã. Mai mult, cimitirele propuse erau situate prea departe de procesiunea la bisericã ºi mormînt. În consecinþã, clerul s-a opus acestui decret, care nu a fost pus în practicã decît mulþi ani mai tîrziu. Din cauza distanþei lungi care trebuia parcursã pînã la cimitir, cortegiul funerar era cîteodatã atît de dezorganizat ºi de profan, încît actorul francez Burnet a exclamat: „Doamne, dacã va trebui sã fiu înmormîntat aºa, mai bine nu mai mor“. Unul dintre cele mai mari cimitire pariziene, Les Innocents, a fost închis de poliþie în 1780. Toþi morþii au fost scoºi ºi în ultimã instanþã zona a fost transformatã într-un parc public. Sãparea ºi scoaterea corpurilor, a pãmîntului ºi a osemintelor se fãcea noaptea, la lumina torþelor ºi a lumînãrilor, întreaga operaþiune durînd douã ierni ºi o toamnã. Au fost deschise 80 de cripte ºi 50 de gropi comune, conþinînd în total peste 22 000 de cadavre. Rãmãºiþele au fost transportate cu peste 1000 de cãruþe la carierele Parisului, care serveau acum drept cimitire subterane. Mai tîrziu, Napoleon l-a însãrcinat pe inginerul sãu ºef sã aranjeze osemintele într-o manierã artisticã ºi sã deschidã o serie de tuneluri pentru a fi vizitate de public. Acestea au fost numite Catacombe, osemintele mai multor milioane de cadavre anonime, expuse în ºiruri ordonate, putînd fi vizitate ºi în prezent. Creºterea continuã a oraºului în secolul XIX a suprapopulat chiar ºi noile cimitire, astfel încît morþii au ajuns din nou în mijlocul celor vii. Spaþiul disponibil fusese consumat mai repede din cauza dorinþei oamenilor de a construi cavouri impresionante, care sã reziste trecerii timpului. În Anglia, cimitirele municipale nu existau înainte de anii 1820, dar presiunea pentru spaþiu din cimitirele bisericilor din oraºe le-a transformat într-o necesitate. Londra a fost primul oraº care le-a adoptat. Highgate Cemetery a fost inaugurat în anul 1839, la scurt timp apãrînd ºi altele. Fondatorul ºi arhitectul cimitirului Highgate, Stephen Geary, proiectase deja primul local londonez unde se servea ºi se bea gin, precum ºi statuia giganticã a regelui George al III-lea din apropierea intersecþiei celor ºase strãzi, cunoscutã sub numele de King’s Cross (Intersecþia Regelui). Suprafaþa de 17 acri fusese achiziþionatã contra sumei de 3500 £, iar o

174


parcelã de 2 acri de pãmînt nesfinþit fusese rezervatã disidenþilor ºi ateiºtilor. În acel cimitir au fost îngropaþi cel puþin 166 000 de oameni. Autoritãþilor locale din restul Angliei li s-a permis sã construiascã cimitire în baza Clauzelor Legii Cimitirelor din 1847. Înmormîntarea era un subiect important, care a atras un numãr însemnat de mãsuri legislative. În Anglia, între anii 1852 ºi 1906 s-au adoptat nu mai puþin de 14 legi în legãturã cu înmormîntarea, în care se stipula cine putea fi înmormîntat într-un anume loc, ce ritualuri puteau fi practicate ºi de cãtre cine, ce monumente se puteau construi ºi aºa mai departe. Aceste legi au fost înlocuite, simplificate ºi aduse la zi în 1974, printr-un Ordin al Autoritãþilor Locale ale Cimitirelor. Avînd în vedere numãrul tot mai mare de înmormîntãri, se putea folosi terenul din cimitire mai eficient? Spaþiile achiziþionate de o familie nu pot adãposti în prezent mai mult de patru cadavre, fãcîndu-se demersuri pentru a schimba legislaþia ºi a permite înmormîntarea în acelaºi cavou a unor persoane care nu au un grad direct de rudenie. Dupã 75 de ani, rãmãºiþele sînt îngropate la adîncimi mai mari, deasupra lor fiind aºezate alte coºciuge. Pentru cei ce vor prefera sã fie înhumaþi ºi nu incineraþi, în Marea Britanie se încearcã reglementarea refolosirii mormintelor vechi. Ce s-a întîmplat cu cimitirele bisericilor din oraºe ºi cetãþi dupã ce au fost închise? Chiar biserica putea fi, la nevoie, dãrîmatã, iar locul folosit pentru o altã clãdire, dar în privinþa cimitirelor din curtea acestora existau multe interdicþii. Deºi puteau fi transformate în zone publice, au apãrut diverse litigii referitor la folosirea acelor spaþii pentru construirea unor toalete publice, a unor estrade pentru orchestre, a unor depouri de autobuze sau a unor transformatoare electrice. Lucrurile au fost simplificate dupã adoptarea legii din 1971, care a permis îndepãrtarea pietrelor funerare ºi exhumarea ºi reîngroparea rãmãºiþelor umane, în cazul în care se obþineau toate aprobãrile necesare. O reorientare similarã de la cimitirele bisericilor din oraºe cãtre cimitirele de la periferiile acestora s-a petrecut ºi în Statele Unite. Comisia oraºului New York pe Probleme de Sãnãtate a recomandat, în 1806, ca spaþiile de înhumare din oraº sã fie transformate în parcuri publice, ulterior fiind propuse legi ce au fost adoptate abia în 1822. Prin urmare, în New York au fost interzise înhumãrile, înfiinþîndu-se cimitire la Mount Auburn, Laurel Hill ºi Greenwood. Unul dintre cele mai frumoase cimitire din lume este Cimitirul Protestant din Roma. Înmormîntãrile se organizau pe timpul nopþii, pentru a se evita manifestãrile de ostilitate din partea catolicilor, aici fiind îngropaþi aproximativ 4 000 de oameni, în cea mai mare parte englezi ºi germani, printre aceºtia numãrîndu-se mulþi artiºti ºi poeþi. În 1821, poetul englez John Keats, suferind de tuberculozã, aflat pe patul de moarte în apartamentul sãu din Roma, l-a rugat pe prietenul sãu Severn sã se ducã sã vadã locul

Înmormîntarea

175

unde urma sã fie îngropat. Auzind cã pe morminte creºteau viorele, margarete ºi anemone, s-a arãtat foarte mulþumit ºi a afirmat cã „simt deja cum cresc florile peste mine“. A murit la numai 26 de ani, la patru luni dupã ce ajunsese la Roma. Tot acolo se aflã ºi mormîntul lui Shelley, pe piatra sa funerarã gãsindu-se gravate trei versuri din cîntecul lui Ariel din Furtuna lui Shakespeare: El nu s-a spulberat sub val, Ci doar marea l-a schimbat În ceva ciudat, bogat. Povestea cenuºii ºi a inimii lui Shelley este relatatã în capitolul 7; versurile sînt sinistru de adecvate.

Cultul monumentelor ºi columbarele Punctul culminant al cultului monumentelor funerare al europenilor ºi americanilor a fost atins în cimitirele secolului XIX, ilustrat prin construirea unor monumente magnifice din marmurã sau piatrã închinate memoriei celor celebri ºi bogaþi. În cimitirele moderne sau în zonele moderne ale cimitirelor vechi, morþii sînt înghesuiþi din cauza lipsei de spaþiu. În multe cimitire europene, pe intervale, sînt stivuite trei sau patru rînduri verticale de spaþii pentru sicrie, pãrînd mici blocuri de apartamente. Construcþia funerarã prevãzutã cu niºe în care se pãstreazã urnele cu cenuºã ale celor incineraþi se numeºte columbar, datoritã asemãnãrii cu un coteþ de porumbei (din latinescul columba = porumbel). Columbarul roman era un mormînt subteran, prevãzut cu firide în pereþi pentru urnele cu cenuºã. Printre columbarele celebre se numãrã Columbari di Vigna Codini, de la periferia Romei, precum ºi un columbar modern ºi foarte mare, din cimitirul Père-Lachaise din Paris. Cel din urmã are douã niveluri superioare ºi douã subterane, totalizînd un numãr de 25400 de spaþii pentru urne. Rãmãºiþele incinerate sînt, desigur, mai uºor de depozitat decît cadavrele întregi, dar incinerarea nu este încã foarte popularã în Franþa, doar 2% dintre cei decedaþi fiind incineraþi, în comparaþie cu 70% în Marea Britanie. Cimitirul Père-Lachaise a fost inaugurat în 1804, aici fiind îngropate sau reîngropate multe personalitãþi, printre care Balzac, Molière, La Fontaine, Proust, Chopin ºi Oscar Wilde.

Cimitirele moderne Cimitirele devin în prezent locuri plãcute de odihnã ºi aducere aminte. Primii paºi în aceastã direcþie au fost fãcuþi de cãtre americani, dupã cum explicã Jessica Mitford în cartea sa The American Way of Death (1963). Cimitirele sînt o afacere foarte profitabilã în SUA, deºi cele mai multe au,

176


în prezent, un statut non-profit. Acestea pun la dispoziþie antreprenori de pompe funebre, sicrie ce pot fi alese în încãperi special amenajate, servicii de þinere sub observaþie a cadavrelor îmbãlsãmate în „casele adormiþilor“, orice tip de ceremonie religioasã, flori ºi muzicã, îngrijirea ulterioarã a mormîntului ºi aºa mai departe. Directorul de servicii funerare (antreprenorul) furnizeazã servicii complete, ghidîndu-le pe rudele defunctului de-a lungul întregului ceremonial, cu eficienþã ºi mult tact. O firmã de pompe funebre din Louisiana are o capelã cu drive-in prin care se poate vedea mortul. La cerere, persoana decedatã, aºezatã într-un sicriu deschis, este ridicatã într-un container de sticlã ºi luminatã de surse de luminã albastrã de argon. Personalul trebuie instruit corespunzãtor, aºa cã la Universitatea statului California se þin cursuri cu durata de un an de „ºtiinþa pompelor funebre“, urmate de o practicã de doi ani, în urma cãrora studentului i se elibereazã o diplomã prin care are dreptul sã îmbãlsãmeze cadavre. În anii 1960, în California s-a desfãºurat o serie de campanii reuºite de vînzare a locurilor de veci încã din timpul vieþii. S-a spus cã se vînduserã suficiente locuri pentru ca firmele sã fie acoperite în urmãtorii 100 de ani, iar în prezent trei sferturi din înmormîntãrile din SUA sînt achitate în avans! Cei morþi se transformã în amintiri frumoase. Rudele sînt protejate de realitatea crudã a morþii ºi a descompunerii organice prin nenumãrate eufemisme. Firma de pompe funebre este „capela“, morga e „încãperea de pregãtire“, moartea este numitã „deanimare“, mortul devine „decedatul“, iar cadavrul poartã numele de „rãmãºiþe“. Modele de cavouri ºi de pietre funerare se gãsesc într-o mare varietate, cel mai ieftin monument fiind un mic semn ce are rolul de a indica mormîntul (30 × 60 cm, din bronz sau din plastic), la nivelul solului. În aºa-numitele cimitire-pajiºti, caracteristice statului american California, indicatoarele metalice ale mormintelor sînt aºezate ordonat pe toatã suprafaþa cimitirului, în mijlocul pajiºtilor înverzite. Cea mai mare dintre cele cinci „Pajiºti de Pãdure“ din apropierea Los Angeles-ului este cea din Glendale. Fondatorul acestui tip de cimitir, dr. Hubert Eaton, ºi l-a imaginat ca pe „un parc imens, fãrã monumente triste sau alte semne ale morþii, plin de copaci înalþi, pajiºti întinse, fîntîni arteziene, statui frumoase ºi o arhitecturã monumentalã“. Într-adevãr aºa este. În parc se poate gãsi tot arsenalul necesar unei înmormîntãri, inclusiv morga, cimitirul, crematoriul, mausoleul, bisericile ºi florãria. Lucrãrile de artã se gãsesc din belºug, inclusiv sculpturi ºi picturi uriaºe. Crucificarea, cea mai mare picturã cu temã religioasã din lume, are o lungime de 60 de metri ºi o înãlþime de 14 metri; existã ºi Învierea (21 de metri lungime ºi 15,5 metri înãlþime), precum ºi un vitraliu care reproduce Cina cea de tainã a lui Leonardo da Vinci (9 metri lungime ºi 4,5 metri înãlþime). Toate acestea sînt plasate în peisajul unei grãdini. Diferitele religii ºi-au avut propriile cimitire din cele mai vechi timpuri;

Înmormîntarea

177

în 1996, Ajax, clubul de fotbal din Amsterdam, a inaugurat un cimitir special pentru suporterii decedaþi. Acesta are forma unui mic teren de fotbal deasupra cãruia rudele suporterului rãposat îi pot împrãºtia cenuºa. Cimitirele sînt din ce în ce mai întinse. Cimitirul Brookwood din Surrey (peste 200 de hectare ºi aproape un sfert de milion de morþi) a fost inaugurat în 1854 ºi este cel mai întins din Marea Britanie. La început avea o linie proprie de cale feratã, numitã Brookwood Necropolis Railway, cu o garã în Londra ºi douã gãri în cimitir, una pentru anglicani, cealaltã pentru romano-catolici, atei ºi evrei. Taxa pentru transportul unui sicriu din Londra pînã la Rrookwood varia între ºase penny ºi un ºiling (echivalentul a 12 penny) pentru un singur drum. Cimitirul din City-ul londonez, Wanstead, este cel mai mare din Europa din punctul de vedere al numãrului de morminte – peste 500 000, multe fiind reînhumãri din cimitirele bisericilor din Londra care au fost închise în epoca victorianã. În cimitirele în care locurile sînt insuficiente, coºciugele sau urnele trebuie stivuite pe verticalã. În Shenhu, în estul Chinei, unde au fost exhumate 60 000 de cadavre pentru a se recupera terenul agricol, în 1993 era în construcþie o criptã pe ºapte niveluri în care urmau sã fie depozitate urnele cu cenuºã dupã ce rãmãºiþele erau incinerate. Cel mai mare cimitir din lume, din punct de vedere al numãrului de morþi, este Piskrevskoe din Petersburg. Acesta are o suprafaþã de numai 26 de hectare, dar este locul de odihnã al celor peste 470 000 de victime ale asediului armat al nemþilor asupra oraºului în anii 1941–1944. Cel mai mare cimitir din lume ca suprafaþã este Rookwood Necropolis din New South Wales, Australia (vezi caseta). Un vechi cimitir din centrul oraºului Tokyo are o clãdire cu trei niveluri ºi între 6 ºi 8 coridoare pe fiecare nivel, cu pereþii acoperiþi de niºe. În niºe sînt plasate 9 000 de urne ceremoniale ce conþin cenuºa persoanelor incinerate. Cenuºa este îngropatã ºi pe terenurile înghesuite ale cimitirului, cu alei largi de acces. Planurile erau ca toate cimitirele pe care le-a avut oraºul sã fie construite pe mai multe niveluri. Ideea nu este nouã: camera mortuarã, veche de 2 000 de ani, de la Silwan, de lîngã Ierusalim, are cinci niveluri. În oraºul italian Genova, confruntat cu o lipsã cronicã de locuri pentru cei decedaþi, se începe construirea unui cimitir de 40 de metri înãlþime, pe zece niveluri. Vor exista trei ascensoare ºi un spaþiu suficient pentru cel puþin 10 000 de „oaspeþi“ permanenþi. În prezent, cel mai înalt cimitir din lume este Memorial Necropole Ecumenicia din Santos, din apropiere de Sao Paulo, Brazilia. Are zece niveluri ºi este iluminat permanent.

178


Rookwood Necropolis Arãtaþi-mi cum se ocupã o naþiune de morþii sãi ºi voi aprecia... nivelul la care se situeazã societatea sa. William Ewart Gladstone, om politic englez (1809–1898) Rookwood ocupã o suprafaþã de 283 de hectare în zona vest centralã a oraºului Sydney, Australia. Aici se aflã 600 000 de morminte ºi 200 000 de niºe pentru urne funerare. Avînd un numãr de aproape 100 de angajaþi permanenþi, cimitirul este administrat de cãtre o companie publicã, fiind un excelent exemplu de cimitir semiurban în plinã dezvoltare, care încearcã sã aibã relaþii bune cu comunitatea pe care o deserveºte. Cimitirul a fost inaugurat în 1867, avea o cale feratã proprie, iar spaþiul era alocat în funcþie de procentele populaþiilor comunitãþilor religioase obþinute în urma recensãmîntului din 1861. În prezent, Australia are o populaþie de 17,5 milioane de locuitori, nu mai puþin de 270 de grupuri etnice diferite ºi circa 80 de religii distincte, printre care se numãrã diferite rituri de creºtini, budiºti, hinduºi, musulmani ºi cea mai mare comunitate de zoroastrieni (parþi) din lume, cu excepþia celei din India. Ca semn al vremurilor actuale, liber-cugetãtorii reprezintã în prezent cel de-al treilea grup demografic (cu 12,9% din populaþie), în timp ce în 1947 ei reprezentau doar 0,3%. La Rookwood se fac în fiecare an aproximativ 3 000 de înmormîntãri ºi 3 000 de incinerãri ºi, dacã se menþine acest ritm, în anul 2020 va fi plin. Ideea cimitirului-pajiºte, în care rînduri întregi de plãci metalice sã fie aºezate pe suprafeþe de mai multe hectare de iarbã bine întreþinutã începe sã prindã contur. Însã, cu siguranþã, un spaþiu destinat înmormîntãrilor nu poate fi pãstrat la infinit. În acest sens, se sperã sã se introducã un sistem de proprietate ce poate fi reînnoitã, care sã ia locul sistemului drepturilor de proprietate asupra locurilor de veci folosit în majoritatea cimitirelor din Australia ºi din SUA. Dupã 50 de ani, de cele mai multe ori, rudele nu mai existã sau nu mai sînt interesate, existînd propunerea refolosirii mormintelor dupã aceastã perioadã, în cazul în care proprietatea nu este reînnoitã. Rookwood este unic datoritã planurilor de conservare a vegetaþiei indigene. Multe plante locale care au dispãrut din suburbiile învecinate supravieþuiesc în acest cimitir. În urma unui studiu botanic, s-a descoperit cã dintre cele 225 de specii de plante endemice din cimitir, 53 erau rare, iar douã specii (de arbuºti) erau nu numai rare, dar ºi pe cale de dispariþie. S-a pus la punct un program de conservare, astfel încît desfãºurarea înmormîntãrilor sã nu afecteze existenþa plantelor indigene. Mai mult, la Rookwood s-a avansat ideea ca cimitirul sã fie un loc public, pentru oameni obiºnuiþi, nu numai pentru cei ce-ºi jelesc morþii. Deºi cimitirul este în primul rînd un loc de singurãtate, pioºenie ºi relaxare, poate fi folosit ºi pentru plimbãri, fotografii, picturã, studiul plantelor ºi al pãsãrilor. Vizitatorii (cam 1 milion pe an) sînt bineveniþi oricînd.

Înmormîntarea

179

Personalizarea memoriei Aranjamentele din cimitire reflectã dorinþa universalã a oamenilor de a fi þinuþi minte, precum ºi nevoia celor rãmaºi de a avea un loc bine stabilit unde sã-i viziteze sau sã-ºi aminteascã de cei morþi. Romanii pãstrau acasã mãºti ale morþilor ºi le purtau la ceremoniile funerare familiale. Deºi oamenii îºi doresc sã-ºi aminteascã de cei morþi, nu vor sã vadã expuse cranii sau alte pãrþi ale cadavrului. Probabil cã o placã funerarã este suficientã. În cimitirele catolice din Europa, pe morminte ºi în cripte sînt înrãmate fotografii ce au rolul de a pãstra vie memoria celui decedat. Egiptenii din antichitate îi fãceau adesea mumiei o mascã idealizatã tocmai pentru ca aceasta sã pãstreze pentru totdeauna un chip demn. Însã, în timpul ocupaþiei romane, unele mumii din familiile greco-egiptene purtau chiar portrete reale ale defuncþilor. Aceste portrete magnifice erau realizate probabil la scurt timp dupã moarte ºi, privite, reuºeau sã stabileascã un contact imediat ºi personal chiar ºi la peste douã milenii distanþã. Pe una dintre aceste mumii, cineva a inscripþionat cu cernealã emoþionantul mesaj: „Adio. Odihneºte-te în pace“. Romanii au introdus mãºtile fãcute din ghips, cu trãsãturile personale pictate ºi cu sticlã sau piatrã încrustatã în ochi. Cu mult timp în urmã, dupã moartea mai multor regi ai Angliei, în Catedrala Westminster Abbey erau expuse mãºtile de cearã sau efigiile lor din lemn. Ele erau aºezate pe sicriu pe durata adesea îndelungatã dinaintea înmormîntãrii; uneori puteau trece chiar mai multe sãptãmîni pînã la punerea la punct a ceremoniilor ºi a procesiunilor necesare. Edward al III-lea (m. în 1377) ºi regina Elizabeth I (m. în 1603) aveau efigii din lemn, pe cînd cea a lui William al III-lea (m. în 1702) ºi a reginei Mary II (m. în 1694) erau fãcute din cearã. Soþia preºedintelui Marcos din Filipine a pus sã se facã 32 de portrete din cearã ale acestuia, unul dintre ele dãruindu-i-l fiicei sale ca dar de nuntã. Mãºtile din ghips pot fi fãcute atît pe o persoanã decedatã, cît ºi pe una vie, iar în secolele XVIII–XIX ºi-au imortalizat în acest fel chipul multe personaje celebre sau mai puþin celebre. Masca mortuarã a lui Beethoven exprimã personalitatea lui puternicã ºi, împreunã cu portretul pictat, salveazã de la uitare trãsãturile marelui compozitor. Totuºi, mãºtile mortuare pot exprima ºi seninãtatea nefireascã a morþii sau spasmele ce distorsionau chipul muribundului. Mãºtile realizate în timpul vieþii nu prezentau acest dezavantaj, deºi procedura era un adevãrat chin. Cel supus intervenþiei trebuia echipat cu tuburi speciale pentru respirat înaintea aplicãrii ghipsului. O imagine foarte realistã, în genul celor expuse la Muzeul de Cearã Madame Tussaud, este cea a lui Edmund Sheffield, al doilea duce de Buckingham, care a murit în timpul unei cãlãtorii prin Europa în octombrie 1735. Cadavrul a fost conservat ºi s-a fãcut o replicã

180


din cearã, piele ºi lemn. Ducele (mai bine zis, efigia sa funerarã) se aflã în prezent în Catedrala Westminster, într-o condiþie excelentã. Sculpturile care asigurã nemurirea persoanelor decedate sînt cele din lemn, metal sau piatrã. Corpul murea ºi se descompunea, dar persoana rãmînea la vedere, pentru a nu fi uitatã. De obicei, efigia era aºezatã într-un monument impresionant. Plãcile comemorative din alamã au fost foarte apreciate în secolele XVI–XVII.

Morminte goale Uneori, cavourile ºi monumentele funerare sînt construite fãrã sã conþinã rãmãºiþe umane. Generalul Gordon a fost ucis în 1885 de armata mahdiului care asedia oraºul Khartoum. Cadavrul acestuia nu a putut fi recuperat, iar Catedrala St. Paul din Londra conþine doar efigia sa. Cenotafele îi comemoreazã pe cei morþi în rãzboaie, dar nu conþin cadavre, fiind doar morminte goale (din latinã: ceno = gol + taphos = mormînt). Mormîntul Eroului Necunoscut din Catedrala Westminster conþine însã cadavrul unui necunoscut, un soldat britanic neidentificat, repatriat în Anglia dupã primul rãzboi mondial ºi înmormîntat cu pãmînt adus din Franþa, ca un simbol al tuturor necunoscuþilor care ºi-au pierdut viaþa în acel rãzboi cumplit. Pietrele gravate cu rune din Iutlanda, datînd din 800–1000 d.Hr., erau pietre memoriale ale celor decedaþi, dar, de cele mai multe ori, fãceau referire la drepturi de proprietate ºi nu erau asociate cu morminte. Pietrele hero ºi sati din India sînt alte exemple de monumente în care nu existã nici un cadavru. Unele dintre cele mai mari piramide egiptene, printre care ºi cea a lui Kheops, despre care am discutat mai sus, nu conþin cadavrul nici unui rege ºi, dupã cum s-a observat, nici de la Silbury Hill nu s-au recuperat rãmãºiþe umane. Unul dintre cele mai mari cimitire din lume se aflã în Bahrain, un stat insular arab din Golful Persic. Acesta constã din mai multe movile funebre cu morminte de calcar ºi dateazã din mileniul al III-lea î.Hr. Existã atît de multe astfel de movile, încît s-a spus cã Bahrainul ar fi o „Insulã a Morþilor“, depozitînd toate cadavrele din Mesopotamia anticã. Pînã nu de mult, unul dintre misterele arheologiei arabe consta în faptul cã majoritatea mormintelor pãreau goale, dar acum se considerã cã aceasta se datoreazã în cea mai mare parte conservãrii precare a osemintelor de-a lungul mileniilor.

Înmormîntãrile ecologice Anglia modernã, la fel ca multe alte þãri cu un procent ridicat al numãrului de locuitori pe kilometrul pãtrat, se confruntã cu o presiune crescutã în privinþa spaþiilor de înhumare. Mulþi au început sã considere

Înmormîntarea

181

cã, în loc sã ai o piatrã funerarã care pînã la urmã va fi neglijatã într-un cimitir, în loc sã aºezi cadavrul într-un coºciug din lemn ºi sã ucizi astfel copacii, în loc sã-l incinerezi ºi sã poluezi astfel aerul, cel drag ar trebui înmormîntat într-un „cimitir sãlbatic“. Aceastã mãsurã ar fi foarte apreciatã în rîndul ecologiºtilor, al celor care iubesc grãdinãritul ºi spaþiile sãlbatice. Fermierii, proprietarii de terenuri ºi organizaþiile de protecþie a mediului au început deja sã aranjeze locuri de odihnã în pãduri, unde familiile îi pot înmormînta pe cei dragi într-un stil propriu, mai simplu ºi mai ieftin, poate într-o cutie de carton, plantînd pe mormînt flori sau arbuºti pentru a-l marca. În prezent, în Marea Britanie existã peste 60 de astfel de locuri de înmormîntare, iar detalii despre acestea pot fi gãsite în lucrarea The New Natural Death Handbook, de N. Albery et al. (1997). Poþi sã fii înmormîntat în propria grãdinã? Rãspunsul este „da“, atît timp cît acest lucru nu provoacã neplãceri publice ºi nu contamineazã pînza freaticã. Numai cã neînþelegerile dintre membrii familiei, problemele cu vecinii ºi efectul asupra casei ºi terenului fac ca acest tip de înmormîntare sã fie destul de rar.

182


7 Expunerea þi incinerarea Omul este un animal nobil, splendid ca cenuºã ºi mîndru în mormînt. Hydrotaphia (înmormîntarea în urnã), Sir Thomas Browne (1605–1682)

Expunerea la fenomenele naturale Expunerea cadavrului pe pãmînt, fãrã înmormîntare, ºi lãsarea lui pradã proceselor naturale de descompunere ºi de distrugere poate pãrea o formã de nepãsare. Distrugerea organismului rãmîne în seama larvelor, animalelor carnivore ºi vulturilor. Este însã o metodã practicatã în unele regiuni ale lumii. Este ceva atît de diferit faþã de înmormîntarea obiºnuitã, încît sugereazã o cu totul altã atitudine faþã de moarte ºi de corpul omului. Cadavrul, sfîºiat ºi mîncat de animalele care se hrãnesc cu stîrvuri, este supus unei distrugeri violente ºi fragmentate. ªi incinerarea îºi are nota sa violentã, dar în acest caz cadavrul rãmîne în aceeaºi poziþie în timp ce este distrus. Pe de altã parte, expunerea lasã în urmã oasele care, în anumite privinþe, sînt preferabile unui pumn de cenuºã. Lãsarea cadavrului pe pãmînt era intens practicatã în vremurile preistorice, fãrã a avea vreo asociere directã cu credinþele religioase. Corpul neînsufleþit era pur ºi simplu aruncat, aparent fãrã respect ºi fãrã nici un ritual special pentru cel mort. Era o metodã practicã, iar dacã era aºezat într-un copac sau pe o stîncã, nu mai putea fi atacat de animale. Probabil cã aceastã metodã se datora ºi groazei pe care o inspira cadavrul ºi fricii de spiritul celui mort. Uneori, muribunzii erau abandonaþi, lãsaþi sã moarã singuri. Totuºi, termenul de „expunere“ se referã la o metodã obiºnuitã de aºezare a cadavrelor, ca fiind o caracteristicã esenþialã a unor practici religioase. În Tibet se practica abandonarea cadavrelor în zone îndepãrtate,

Expunerea ºi incinerarea

183

probabil din motive de ordin practic, cum ar fi lipsa unei cantitãþi suficiente de lemn pentru incinerare sau greutatea de a sãpa o groapã. Zoroastrienii (adepþii acestei religii persane antice) îºi expuneau decedaþii pe dealuri, munþi sau în turnuri special construite, la o distanþã destul de mare de zonele locuite. Ei credeau cã trupurile neînsufleþite sînt impure ºi cã ar putea contamina elementele pure, cum erau considerate pãmîntul, focul ºi apa. Prin urmare, cadavrul nu putea fi incinerat, deºi adepþii zoroastrismului venerau focul.

Parþii ºi vulturii În regiunea Gujarat de pe coasta vesticã a Indiei, descendenþii parþi (perºi) ai zoroastrienilor îºi expun morþii pe niºte edificii circulare din piatrã, numite „Turnurile Tãcerii“ sau dakhma. Acestea sînt amplasate, de obicei, pe un deal ºi n-au nici un fel de acoperiº, pentru a lãsa drum liber vulturilor. Turnurile Tãcerii din apropierea oraºului Bombay aveau o înãlþime de 7,6 metri, un diametru de circa 14 metri ºi erau împãrþite la vîrf în 72 de receptacule dispuse în jurul unei gropi centrale în trei cercuri concentrice, unul pentru bãrbaþi, unul pentru femei ºi altul pentru copii. Cadavrul, acoperit cu o pînzã albã, era aºezat pe o corniºã de piatrã ºi abandonat vulturilor care stãteau la pîndã. În mai puþin de o zi, carnea era desprinsã de pe oase, care cãdeau apoi sau erau înghiþite de groapa din mijloc, unde se amestecau cu osemintele celorlalþi. Pentru a simplifica lucrurile, cadavrele puteau fi aºezate pe un grãtar metalic, astfel încît oasele sã cadã automat în groapa de dedesubt. În prezent, 90 000 dintre cei 155 000 de membri ai populaþiei parte locuiesc în oraºul indian Bombay ºi în împrejurimi, dar majoritatea nu-ºi mai îngroapã morþii în mod tradiþional. Kaffir Kalash, un grup religios de la frontiera nord-vesticã a Pakistanului, expune cadavrele în coºciuge deschise. Corpul neînsufleþit poate intra mai repede în circuitul elementelor dacã este tãiat înainte. Pe un colþ de stîncã din apropierea Mãnãstirii Ganden din Llasa, Tibet, corpurile celor morþi sînt tãiate de persoane specializate („tãietorii de cadavre“), dupã care sînt date de mîncare vulturilor. Ritualul este macabru, dar pentru budiºtii tibetani e un ceremonial religios. Alternativa era atîrnarea cadavrelor în copaci, popularã în rîndurile unor triburi din India, Bali, Australia ºi America de Nord. „Cadavrul scheletizat“ putea fi recuperat dupã aceea ºi îngropat. Aborigenii din regiunea australianã Arnhem recurgeau la aceastã metodã pentru a obþine oasele curãþate ale persoanelor importante, pe care apoi le pictau ºi le aºezau în coºciuge fãcute din trunchiuri de copaci scobite.

184


Rechini, hiene ºi broaºte þestoase În unele regiuni ale lumii existã animale care se hrãnesc cu stîrvuri. De exemplu, în Insulele Solomon, cadavrele erau aºezate pe recifuri ca sã fie mîncate de rechini, acest lucru reprezentînd ceva între îngroparea pe mare ºi aºezarea în drumul animalelor de pradã. Membrii tribului Kikuyu din Africa de Est obiºnuiau sã care cadavrele unor membri decedaþi în tufiºuri pentru a fi mîncate de hiene sau sã blocheze uºa casei ºi sã facã o gaurã în peretele din spate, astfel încît hienele sã vinã ºi sã devoreze cadavrul. Cîteodatã, abandonarea este direct asociatã incinerãrii. Ritualul aruncãrii cadavrelor umane, pe jumãtate arse, în fluviul Gange e foarte vechi. Deºi se construiesc 32 de crematorii noi, electrice, de-a lungul malurilor fluviului, hinduºii considerã în continuare Gangele drept o destinaþie sacrã, ce are puterea de a-i elibera pe cei morþi din ciclul renaºterii. Cenuºa cadavrelor care ard pe ghat-uri (treptele de pe malurile rîului) este aruncatã în rîu, alãturi de cadavre întregi sau parþial incinerate. Anual, peste 45 000 de cadavre sînt aruncate în acest fluviu, care a ajuns extrem de poluat. Pe vremuri, fluviul era populat cu delfini de apã dulce, crocodili, þestoase ºi sute de specii de peºti, dar toate acesta au dispãrut dupã ce fluviul a fost sufocat de deversãri industriale, ape menajere ºi cadavre. Corpurile ce plutesc la suprafaþa apei constituie ceva obiºnuit. Însã existã o soluþie: în fluviu au fost aduse 18 000 de exemplare de þestoase carnivore, care vor ajuta la dispariþia poverii pe care o reprezintã în prezent cadavrele umane. În alte zone din India, în rîuri sînt aduºi crocodili crescuþi în ferme cu acelaºi scop.

Incinerarea Dacã ne gîndim la ce transformãri este supus corpul unei fiinþe dragi dupã moarte, la putrefacþia ºi descompunerea þesuturilor cîndva vii, nu e de mirare cã incinerarea reprezintã o alternativã acceptatã de multã lume. Sir Thomas Browne a surprins foarte bine situaþia în secolul XVII: „Sã fim scoºi în mod tragic din morminte, sã ni se transforme craniile în cupe de bãut ºi oasele în fluiere, sã ne încîntãm ºi sã ne distrãm astfel duºmanii, sînt lucruri dezgustãtoare ºi regretabile, de care am scãpa în mormintele în flãcãri“. Tot el observa ºi cã „relicvele arse nu au teama viermilor“, deºi, cu onestitatea ce-l caracteriza, a adãugat cã „viermii nu sînt uºor de gãsit în morminte“. Browne avea un spirit inchizitor ºi critica multe din convingerile creºtine. Cea mai celebrã lucrare a sa, Religio Medici, a fost interzisã în 1645 de Biserica Catolicã. Avantajele incinerãrii sînt numeroase: 1. Rezolvã într-o anumitã mãsurã problema aglomerãrii cimitirelor.


185

Acestea acoperã peste 6 500 de hectare din teritoriul Angliei ºi al Þãrii Galilor, iar în 1989 se calculase cã incinerãrile economiseau 81 de hectare anual. 2. Dacã nu existã viaþã dupã moarte, nici focul iadului ºi nici reînvierea fizicã a corpului – idei îmbrãþiºate de un numãr din ce în ce mai mare de oameni – incinerarea devine o metodã mai acceptabilã ºi mai igienicã de îndepãrtare a cadavrelor. 3. Este o metodã convenabilã ºi prezintã avantajul de a transforma cadavrul proaspãt în cenuºã în mai puþin de o orã, fãrã ca acesta sã treacã prin fazele amintite mai sus (putrezirea ºi descompunerea). 4. Rudele pot arunca cenuºa mai uºor decît cadavrul întreg sau osemintele. Aceasta poate fi împrãºtiatã aproape oriunde, datã prietenilor sau pãstratã într-o cutie pe poliþa de deasupra cãminului. Uneori, împrãºtierea cenuºii este chiar o mãsurã înþeleaptã din punct de vedere politic. Cînd liderii tiranici sau criminalii de rãzboi mor sau sînt executaþi, împrãºtierea cenuºii lor înseamnã cã nu va exista nici un altar la care sã se închine adepþii lor. 5. Sir Henry Thomas, chirurgul reginei Victoria ºi unul dintre pionierii metodei, a subliniat cã prin utilizarea raþionalã a rãmãºiþelor incinerate se pot economisi fonduri însemnate ale þãrii, destinate importului de fertilizatori. 6. În ultimul rînd, dar nu cu cea mai micã importanþã, incinerarea presupune costuri mai mici, deoarece nu este necesar sã se achiziþioneze un loc de veci sau o piatrã funerarã. Existã, desigur, ºi contraargumente: 1. Aceia care se tem cã vor fi îngropaþi de vii se tem ºi cã vor fi arºi de vii. 2. Metoda priveazã familia de ceremonialul ºi înmormîntarea tradiþionale, care-i ofereau acesteia ocazia sã-ºi arate atît afecþiunea, cît ºi statutul social ºi financiar. 3. Încredinþarea corpului flãcãrilor este o amintire neplãcutã, chiar dacã subconºtientã, a focului iadului. Directorii de servicii funerare trebuie sã dea ºi în prezent dovadã de tact; ei nu discutã despre cuptoare, termen ce aduce aminte de lagãrele naziste de exterminare. 4. Neliniºtea de care a dat dovadã iniþial în aceastã privinþã biserica creºtinã (în special cea catolicã) era de înþeles. În timp ce înmormîntarea tradiþionalã subliniazã importanþa corpului ºi a reînvierii acestuia, incinerarea sublinia distrugerea lui completã, punea sub semnul întrebãrii existenþa sufletului. Pentru oamenii de rînd nu era prea evident faptul cã Dumnezeu ar fi putut reînvia

186

Ce se întîmplã cu cadavrele? omul cu aceeaºi uºurinþã din cenuºã, cum ar fi fãcut-o dintr-un cadavru descompus. Neîncrederea clerului în aceastã metodã era alimentatã cu siguranþã ºi de susþinerea de care se bucura aceasta din partea liber-cugetãtorilor, nu doar pentru cã era mai igienicã, ci ºi pentru cã propunea o atitudine diferitã în ceea ce privea moartea ºi religia. Decretul papal, prin care incinerãrile erau interzise, nu a fost abrogat decît la 5 iulie 1963.

Din punct de vedere practic, cadavrele nu ard repede ºi este necesar sã se întreþinã focul cu lemne, cocs, petrol, gaze sau electricitate. Se spune cã filozoful grec Heraclit a ars foarte greu, deoarece suferea de hidropizie (acumulare de lichid în þesuturi). Dupã ce cadavrul arde complet, rãmîne numai cenuºa, amestecatã cu mici fragmente de os. Chiar ºi oasele sînt distruse, dupã cum sugereazã termenul englez „bonfire“ (= foc în aer liber, ce provine din alãturarea cuvintelor bone = os ºi fire = foc), care însemna la început foc alimentat cu oase de animale domestice. Incinerarea a apãrut în timpurile preistorice, aºa cum ne demonstreazã desenele rupestre din mormintele vechi de 10 000 de ani din Grota Franchthi din Grecia, din mormintele din Coridorul Irlandez ºi din cele ale primelor populaþii din Australia, de acum aproximativ 30 000 de ani. Incinerarea era o metodã rãspînditã în Grecia anticã, precum ºi în Roma anticã unde, din motive necunoscute, a fost înlocuitã cu înhumarea în secolul al doilea creºtin. Cadavrul lui Cezar a fost incinerat, iar în timpul procesiunii funerare, deasupra catafalcului a fost montatã o replicã din cearã a marelui om, care-i prezenta rãnile ºi care se rotea în toate direcþiile pentru a putea fi vãzut de toþi cei care-l însoþeau pe ultimul drum. Incinerarea este metoda de îndepãrtare a cadavrelor preferatã ºi de adepþii sikhismului, ai hinduismului ºi de majoritatea budiºtilor (însuºi Buddha a fost incinerat), fiind unica metodã folositã ºi de shintoiºtii ºi budiºtii din Japonia. Dar incinerarea era o practicã inimaginabilã pentru egiptenii din antichitate, care credeau cã au nevoie de corp în viaþa de dupã moarte, fiind de asemenea respinsã ºi de musulmani.

Incinerarea hindusã Hinduismul susþine cã sufletul individual este doar o micã parte componentã a atotcuprinzãtorului principiu cosmic, captiv o perioadã în corpul omenesc. Prin arderea cadavrului, sufletul este eliberat ºi, în acelaºi timp, corpul, care nu mai e necesar, este purificat prin foc. În ceremonia hindusã tradiþionalã de incinerare, celui mai mare dintre fiii rãposatului i se înmîneazã o torþã cu care acesta aprinde rugul. În timp ce corpul arde, unii cred cã sufletul se refugiazã în cap ºi este eliberat atunci cînd craniul plesneºte din cauza temperaturii ridicate. Alþii sînt de pãrere cã sufletul


187

iese prin nas, ochi sau gurã, iar sufletul celor iremediabil damnaþi pãrãseºte corpul pe cale rectalã. Apoi, dupã ce trece prin alte locuri, sufletul intrã într-un alt corp, nu neapãrat al unui om. Ceremonia incinerãrii nu se desfãºoarã întotdeauna fãrã incidente. În primul rînd, combustibilul este costisitor, iar cadavrul poate fi ars doar parþial. Pentru spectatorul occidental, ceremonia poate pãrea banalã ºi prost organizatã, dupã cum este prezentatã în aceastã descriere din 1933 a ghat-urilor în flãcãri din oraºul indian Benares, apãrutã în volumul Grand Tour, de Patrick Balfour (Londra, 1934): „Înaintam pe apa stãtãtoare, plinã de spumã ºi de flori putrezite, cãtre ghat-urile în flãcãri, de unde se înãlþa spre cer un rotocol de fum provenit dintr-o masã de cenuºã în care nu se mai putea recunoaºte un cadavru. Un rug, aranjat cu grijã în formã dreptunghiularã, tocmai fusese aprins, iar cadavrul, înfãºurat în pînzã albã, cu greu putea fi zãrit în centru. Un bãtrîn, înconjurat de gãlbenele, stãtea aºezat picior peste picior pe treapta de mai sus. Cîþiva bãrbaþi îl sprijineau ºi îl frecau cu ulei ºi nisip. El se supunea fãrã vlagã acestui ceremonial ºi privea cu ochii larg deschiºi cãtre soare. – De ce îl maseazã aºa? am întrebat ghidul. – Fiindcã e mort. Atunci i-am vãzut ridicîndu-l din poziþia aceea ºi cãrîndu-l pînã la stiva de lemne. Totuºi, nu pãrea mai mort decît majoritatea celor vii din preajma sa. L-au aºezat cu faþa în jos pe rug, i-au întors capul ras cãtre rîu, i-au îngrãmãdit cîteva lemne deasupra ºi i-au dat foc cu paie, turnînd deasupra unt, fãinã, orez ºi lemn de santal. Ceremonia s-a terminat repede ºi cu multã sporovãialã, în timp ce cîþiva privitori neinteresaþi discutau pe margine. Cînd ne-am întors cu barca, zece minute mai tîrziu, craniul se transformase într-un os carbonizat, iar o vacã rumega placid ghirlandele de gãlbenele.“

În prezent, cadavrele hinduºilor din Marea Britanie sînt incinerate în crematorii. Uneori, cenuºa este trimisã înapoi în India pentru a fi împrãºtiatã deasupra Gangelui, fluviul sacru. Marele conducãtor indian Jawaharlal Nehru (1889–1964) a cerut sã-i fie împrãºtiatã cenuºa dintr-un avion uºor deasupra cîmpiilor indiene.

Sati-ul Practica sati-ului (termen care provine din sanscritã ºi înseamnã „soþie credincioasã“) era folositã curent cîndva în rîndul brahmanilor indieni. La moartea soþului, vãduva, dacã nu avea copii mici, i se alãtura acestuia pe rugul funerar ºi murea alãturi de el. Dacã bãrbatul avea mai multe neveste, toate erau supuse ritualului; în 1780, împreunã cu rajahul Ajit Singh din

188


Jodhpur au ars 64 de femei. Teoretic, acest ritual avea un caracter voluntar, dar cele ce refuzau erau dezonorate pe viaþã. În multe regiuni din India pot fi gãsite pietre sati, cea mai veche datînd din anul 510 d.Hr. Acestea le comemoreazã pe soþiile eroilor care s-au sacrificat în acest fel. Ulterior, între anii 1680 ºi 1830, sati-ul nu a mai avut caracter eroic. Legile actuale le fac pe vãduve moºtenitoare ale averii soþului, dar au existat ºi cazuri de aplicare forþatã a ritualului, precum ºi de evadãri sau de salvãri. Ritualul a fost interzis, pînã la urmã, de britanici în 1829. Ceremonialul varia de la o zonã la alta; povestirea de mai jos, care aparþine unui martor ocular, notatã de Jean-Baptiste Tavernier în 1650 (Travels in India, V. Ball, 1989), a apãrut în volumul Faber Book of Reportage: „Pe marginea unui rîu sau a unui iaz se construieºte un fel de colibã de mici dimensiuni, de aproximativ 1 mp, din trestie de toate felurile ºi din vreascuri, peste care se toarnã cîteva oale de ulei ºi de alte mirodenii pentru a arde mai repede. Femeia este aºezatã pe jumãtate întinsã în mijlocul colibei, i se sprijinã capul pe un fel de pernã din lemn ºi ºade lipitã cu spatele de un stîlp, de care este legatã în jurul taliei de cãtre unul dintre brahmani, pentru a nu fugi cînd o cuprind flãcãrile. În aceastã poziþie, ea þine capul soþului pe genunchi, mestecînd betel în tot acest timp; dupã ce rãmîne aºa timp de aproape o jumãtate de orã, brahmanul care a stat lîngã ea în colibã iese afarã, iar ea le strigã preoþilor sã aprindã focul; acest lucru este îndeplinit imediat de brahmani, de rudele ºi prietenii femeii care sînt prezenþi la ceremonie, aruncînd în foc cîteva oale de ulei, pentru ca femeia sã ardã mai repede ºi sã sufere cît mai puþin. Dupã ce cadavrul se face scrum, brahmanii iau tot ce gãsesc, adicã aurul, argintul, staniul sau cuprul topit provenit din brãþãrile, cerceii ºi inelele purtate de femeie; acestea le revin de drept, dupã cum am mai spus.“

Arderea vrãjitoarelor, a ereticilor ºi a martirilor În cazul sati-ului este arsã o fiinþã umanã, dar mai mult sau mai puþin de bunã voie. Arderea unor oameni de vii ca formã de pedeapsã ºi ca exemplu pentru public era o metodã intens folositã în Europa acum cîteva sute de ani. Credinþa în vrãjitori ºi vrãjitoare este comunã multor popoare. Aceasta face parte dintr-o credinþã generalã în ritualuri magice, nu toate malefice, iar subiectul a fost studiat cu mult entuziasm de cãtre antropologi. În Europa, în secolele XVI ºi XVII, ideea vrãjitoriei practicate în scopuri malefice era acceptatã pe scarã largã, iar acuzaþiile de vrãjitorie erau frecvente. Printre cei acuzaþi se numãrau ºi preoþi, cãlugãri, maici, judecãtori ºi primari, aceastã acuzaþie nefiindu-le rezervatã în exclusivitate femeilor


189

în vîrstã. S-a sugerat ideea cã „epidemia“ vînãtorii de vrãjitoare din Europa a fost provocatã de panica, demoralizarea ºi dezorganizarea socialã care au urmat epidemiei de Moarte Neagrã. În Anglia, judecarea acuzaþiilor de vrãjitorie dateazã din evul mediu. Primul caz de acest fel a fost cel al doamnei Alice Kyteler, în 1324. Legea prevedea pedepse care mergeau de la legarea de stîlpul infamiei pînã la arderea de viu. În Essex, între anii 1560 ºi 1680 au fost judecate peste 1 200 de cazuri. În total, între secolele XV ºi XVII au fost ucise sute de mii de „vrãjitoare“, cele mai multe dintre ele prin ardere pe rug. La unul dintre ultimele episoade ale vînãtorii de vrãjitoare, ºi anume la judecarea vrãjitoarelor din Salem, oraº american din apropierea Bostonului, în 1692, nu a fost ars nimeni. Toþi cei 31 de acuzaþi (printre care ºi ºase bãrbaþi) au primit pedeapsa capitalã, dar mulþi dintre ei au fost spînzuraþi. Ultima vrãjitoare arsã de vie, în Anglia, a murit în Sunderland, în 1722. Biserica Romano-Catolicã medievalã îi urmãrea necontenit pe eretici ºi pe opozanþi. Inchiziþia a fost înfiinþatã ca urmare a ereziilor catarilor ºi valdezilor, iar Papa Innocenþiu al IV-lea a autorizat în 1252 practicarea torturii. Dupã cum îi spune ºi numele (în latinã inquiro = a cerceta), inchizitorii nu aºteptau sã se depunã plîngeri, ci îi cãutau activ pe eretici ºi încurajau rapoartele ºi acuzaþiile. La început, în nordul Italiei ºi în sudul Franþei, Inchiziþia a avut o înfãþiºare mai blîndã. Deºi pedepsele difereau ca grad de severitate, nu se apela prea des la execuþii. Între 1308 ºi 1322, inchizitorul Bernard Gui a audiat în oraºul francez Toulouse 930 de cazuri. Au fost achitate 139, 300 au primit penitenþe religioase, iar 42 pedeapsa cu moartea. Totuºi, dupã ce Papa Sixtus al IV-lea a autorizat în 1478 Inchiziþia Spaniolã, regimul a devenit mai aspru. Persecuþiile au continuat, atingînd cote maxime în Spania, Franþa ºi Germania în secolele XVI– XVII. Victimele erau torturate ºi, în final, executate, adeseori prin ardere pe rug. Cînd Urbain Grandier a fost ars în 1634 în oraºul francez Loudun, acuzat de vrãjitorie, cãmaºa acestuia a fost îmbibatã cu sulf pentru a grãbi arderea. Procesul a fost judecat de membri ai clerului, dar arderea propriu-zisã a cãzut în seama autoritãþilor civile. Unul dintre cei mai „de succes“ reprezentanþi ai terorii sfinte a fost marele inchizitor dominican Tomas de Torquemada, care a devenit simbolul celor mai îngrozitoare trãsãturi ale Inchiziþiei. În perioada în care ºi-a desfãºurat el activitatea au fost arse pe rug cel puþin 2 000 de persoane. O altã figurã memorabilã a fost regele Filip al II-lea al Spaniei (1556–1598). El a asistat personal la un „autodafe“ (act de credinþã) cînd a urmãrit arderea a 12 eretici, iar în timpul domniei sale au fost arºi pe rug 220 de protestanþi. Sute de mii de oameni au fost torturaþi ºi uciºi în timpul Inchiziþiei Spaniole. Nu era o vreme potrivitã sã trãieºti dacã aveai un spirit independent. Mulþi martiri ºi sfinþi au murit arºi pe rug pentru credinþa lor, încredinþîndu-ºi trupurile flãcãrilor. Numãrul acestora este însã mic în

190


comparaþie cu mulþimea de vrãjitori ºi vrãjitoare care au avut aceastã tragicã soartã. Ioana d’Arc, consideratã de cãtre susþinãtorii sãi sfîntã ºi o adevãratã conducãtoare a poporului, dar vrãjitoare sau o ameninþare politicã de cãtre adversari, a fost arsã pe rug la Rouen, în 1431, la vîrsta de 19 ani.

Arderea victimelor de rãzboi Dupã bãtãlii, cadavrele erau cîteodatã incinerate. În oraºul Rivas din Nicaragua, în 1855, au fost incinerate corpurile a 12 ofiþeri ºi a 100 de membri ai Forþelor Guvernamentale Americane, morþi într-o confruntare cu rebelii. Incinerarea cadavrelor soldaþilor Alianþei în urma Bãtãliei de la Sedan din primul rãzboi mondial, cînd au murit peste 40000 de oameni, este descrisã în capitolul 2. Grecii din antichitate îºi incinerau soldaþii morþi în bãtãlii desfãºurate în þinuturi îndepãrtate; potrivit istoricului latin Pliniu, se recurgea la aceastã metodã pentru cã inamicii aveau obiceiul de a exhuma cadavrele în cazul în care acestea erau înmormîntate.

Evoluþia incinerãrii în Europa Iniþial, evreii ºi creºtinii s-au împotrivit metodei incinerãrii, iar în 789, Carol cel Mare a dat un decret în care se prevedea cã aceia care practicã incinerãrile vor fi uciºi. Conform legii, persoanele care mureau trebuiau înmormîntate. Cum ar fi putut avea loc reînvierea dacã nu ar mai fi existat corpul care sã fie reînviat? Acestei practici i se opunea nu numai clerul, ci ºi publicul larg. Incinerarea semãna prea mult cu un ritual pãgîn, înrudit cu jertfa. Probabil cã erau asemãnãri izbitoare între focul care ardea cadavrul ºi flãcãrile veºnice ale iadului. Opoziþia manifestatã de public era deosebit de puternicã ºi s-a menþinut pînã în secolul XIX, chiar pînã în secolul XX. Au fost ºi cîteva personalitãþi ce s-au declarat încîntate de practica incinerãrii, printre acestea numãrîndu-se Millais, Trollope, Spencer ºi H.G. Wells, dar aproape toate celelalte o considerau îngrozitoare. Poliþia se temea cã, falsificîndu-se certificatele de deces, crimele ar putea fi ascunse prin incinerarea victimelor. Edward John Trelawny relateazã ritualul incinerãrii poetului Shelley pe plaja din apropierea oraºului italian Livorno, pe 15 august 1822. Shelley se înecase pe 8 iulie ºi avusese parte astfel de o înmormîntare preliminarã: „Priveliºtea unicã ºi magnificã ce ne înconjura se armoniza atît de bine cu geniul lui Shelley, încît îmi puteam imagina cum spiritul lui planeazã deasupra noastrã... A trebuit sã sãpãm un ºanþ de 30 de metri lungime ºi ne-a luat aproape o orã pînã am descoperit mormîntul... lucram în liniºte... Sunetul înfundat care a urmat loviturii de tîrnãcop ne-a speriat ºi ne-a fãcut sã ne strîngem laolaltã; metalul lovise un craniu, iar la scurt timp a ieºit la ivealã întregul corp. Deasupra se presãrase var; din aceastã cauzã sau


191

Ziua în care a murit un oraº; povestea oraºului Pompei În dimineaþa zilei de 24 august 79 d.Hr., locuitorii oraºului Pompei, situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli, au resimþit un cutremur violent, au auzit un tunet asurzitor ºi au vãzut strãfulgerãri de foc. La ora10.00 dimineaþa, Vezuviul a erupt, în vîrful muntelui ridicîndu-se un nor uriaº de fum care avea forma unui pin. Pe strãzi au început sã cadã pietre albite de cãldurã, apoi cenuºã, orbind oamenii ºi intrîndu-le în gurã ºi în plãmîni. Totul s-a petrecut fulgerãtor de repede, lumea neavînd timp suficient sã fugã. Pe pantele muntelui s-au prelins gaze fierbinþi ºi toxice, oamenii murind în cîteva minute, sufocaþi. Nu s-a scurs lavã, dar cenuºa a continuat sã cadã, acoperind cadavrele, blocînd cãile de acces ºi ajungînd pînã la nivelul ferestrelor. La puþin timp dupã aceea a acoperit ºi casele, iar în jurul orei 13.00 întregul oraº era deja îngropat sub cîþiva metri de cenuºã ºi piatrã ponce. Au fost puþini supravieþuitori, iar Pompei, împreunã cu miile sale de locuitori (dintre care aproape jumãtate erau sclavi) dispãruse de pe faþa pãmîntului. Oamenii, loviþi ºi uciºi în mijlocul activitãþilor lor zilnice, au fost conservaþi fidel în resturile vulcanice. Pompei, în acea dimineaþã cãlduroasã de varã, fusese oprit definitiv din drumul sãu. Cu 17 ani înainte se mai înregistrase un cutremur care provocase pagube însemnate oraºului, dar vulcanul propriu-zis fusese inactiv de cel puþin un mileniu. În anul 79 d.Hr., erupþia a fost cu totul surprinzãtoare. Totuºi, de atunci au mai avut loc multe alte erupþii, vulcanul nestingîndu-se complet niciodatã. Oraºul îngropat, acoperit cu pãmînt, viþã-de-vie ºi duzi, nu a fost descoperit decît în 1594, în secolul XVIII fãcîndu-se excavaþii serioase. Cadavrele din cenuºa solidificatã au putut fi modelate turnîndu-se ipsos lichid printr-un mic orificiu pînã cînd se umplea întreaga cavitate. În prezent, vizitatorii oraºului Pompei pot observa detalii din viaþa cotidianã a romanilor. S-au pãstrat casele, o tãbliþã la intrarea într-o casã pe care scria „Atenþie, cîine rãu“, pîini proaspãt coapte în cuptorul brutarului, barãcile gladiatorilor – vizitatorul are senzaþia întîlnirii nemijlocite cu antichitatea. Se pãstreazã, de asemenea, ºi scene tragice din dimineaþa fatalã, ca de exemplu membrii unei familii adunaþi sub un acoperiº pentru a scãpa de ploaia de pietre incandescente. Una dintre femei cãzuse în genunchi ºi îºi þinea în dreptul gurii un prosop pentru a se apãra de gazele letale ºi de cenuºã, iar soþul sãu, mort în apropiere, îºi þinea copilul de mînã. Povestea oraºului Pompei a fascinat generaþii întregi de scriitori, printre care Goethe, Stendhal, Mark Twain ºi Charles Dickens. Pliniu cel Tînãr ne oferã o prezentare directã a fenomenului în scrisorile sale cãtre Tacit, istoricul latin. El se afla în vizitã la unchiul sãu, Pliniu cel Bãtrîn, comandant al flotei romane staþionate în Golful Napoli, care a murit sufocat în timp ce încerca sã observe cu atenþie ce se petrecea în jurul sãu ºi-i ajuta pe sãteni sã coboare pe pantele vulcanului.

192


poate din cauza descompunerii, cadavrul avea o culoare violacee închisã, înspãimîntãtoare... cadavrul a fost bãgat în întregime în cuptor... cãldura soarelui împreunã cu cea degajatã de cuptor era atît de puternicã, încît atmosfera devenise vãluritã ºi tremura. Cadavrul s-a deschis, iar inima a apãrut întreagã. Partea frontalã a craniului, cea care fusese lovitã de tîrnãcop, s-a desprins; ºi, în timp ce partea posterioarã a craniului era aºezatã pe barele înroºite ale cuptorului, creierii au început efectiv sã clocoteascã ºi sã fiarbã ca într-un cazan, vreme îndelungatã. Byron nu a putut suporta scena... Leigh Hunt a rãmas în trãsurã... Singurele pãrþi care nu au fost distruse erau cîteva fragmente de oase, maxilarul ºi craniul, dar ceea ce ne-a surprins pe toþi a fost faptul cã inima a rãmas întreagã. Cînd am recuperat aceastã relicvã din cuptorul încins, mi-am ars mîna destul de rãu.“

Cenuºa lui Shelley este înmormîntatã în Cimitirul Protestant din Roma, iar inima i-a fost adusã în Anglia ºi îngropatã separat. Acceptarea pînã la urmã a metodei incinerãrii s-a datorat în mare mãsurã schimbãrii de atitudine faþã de Dumnezeu, faþã de viaþa de apoi ºi chiar faþã de morþi, dar utilizarea acesteia pe scarã largã a fost posibilã mai ales datoritã progreselor tehnice. Aceasta era o metodã eficientã, curatã ºi sigurã, ºi putea fi folositã peste tot în lume. Primele proiecte de crematorii au apãrut în anii 1870. Sir Henry Thompson, chirurgul reginei Victoria, a vizitat un crematoriu model la Expoziþia de la Viena din 1873 ºi a rãmas puternic impresionat de igiena ºi avantajele acestei metode de îndepãrtare a cadavrelor. A fost, în 1874, unul dintre fondatorii Societãþii de Incinerare. Aceºtia au cumpãrat în 1878 o parcelã de teren în Woking, au construit un cuptor, iar în anul urmãtor au incinerat cu succes un cal. Dar autoritãþile ºi publicul larg nu se arãtau interesaþi. Cînd, în 1882, un cãpitan numit Hanham din Dorset a cerut societãþii sã-i incinereze soþia ºi mama, lucru dorit de cele douã femei, Ministerul de Interne nu a autorizat procedura. Drept urmare, cãpitanul Hanham ºi-a construit un cuptor pe proprietatea sa ºi a incinerat cele douã corpuri. Autoritãþile nu au luat nici o mãsurã împotriva sa. O altã persoanã care a acþionat pe cont propriu a fost dr. Price din Llantrissant. În 1884, în vîrstã de 84 de ani, el ºi-a incinerat în aer liber bebeluºul mort, înfãºurînd corpul micuþului în scutece, aºezîndu-l deasupra unui butoi mare cu parafinã ºi dîndu-i foc. La locul faptei se adunaserã o mulþime de oameni care erau atît de intrigaþi, încît probabil cã l-ar fi bãtut dacã nu ar fi fost ºi poliþia de faþã. Price a fost judecat pentru fapta comisã, dar achitat ulterior. Incinerarea era consideratã ilegalã doar dacã provoca pagube publice. În 1885, crematoriul de la Woking a început sã funcþioneze, iar prima incinerare, cea a doamnei Pickersgill, a avut loc pe 26 martie. Oamenii se opuneau în continuare cu îndîrjire, iar uneori devenea necesarã intervenþia poliþiei. Incinerarea a fost recunoscutã oficial abia în 1902, cînd a fost


193

promulgatã o lege a incinerãrii care prevedea o serie de reguli în ceea ce privea amplasarea ºi modul de funcþionare a crematoriilor. Atitudinea a început sã se schimbe, dar destul de încet. În 1910, incinerarea a fost declaratã necesarã pentru cei ce urmau sã fie înmormîntaþi în Catedrala St. Paul, dar chiar ºi în 1990, Biserica Prezbiterianã Liberã din Scoþia s-a opus construirii unui crematoriu în Inverness. Biserica Romano-Catolicã nu a aprobat incinerarea decît în 1963, iar preoþii nu aveau voie sã facã slujbe în crematorii pînã în 1966. Totuºi, în prezent, incinerarea este o metodã acceptatã de îndepãrtare a cadavrelor în Marea Britanie. Marea schimbare s-a produs dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Se poate presupune cã a apãrut ca urmare a revoltei mondiale ºi a reluãrii asasinatelor în masã din timpul rãzboiului, a sentimentului de schimbare majorã din perioada postbelicã ºi a credinþei din ce în ce mai reduse în religia tradiþionalã ºi în ritualurile acesteia. În 1938 au fost incinerate doar 3 procente din totalul cadavrelor, iar în 1945 valoarea era în continuare scãzutã, de numai 7,8 procente; totuºi, în 1991 se ajunsese la 69,9 procente. Numãrul crematoriilor a crescut, în 1973 existînd de patru ori mai multe decît în 1950, iar la ora actualã, în Marea Britanie, sînt circa 230 de crematorii. Incinerarea se bucurã de o popularitate similarã ºi în Elveþia (57% din cadavrele declarate în 1988 au fost incinerate), ceva mai micã în Olanda (43%), ºi chiar mai scãzutã în Canada (31%) ºi în SUA (15%). În þãrile catolice, metoda este în continuare destul de rar folositã, valorile din Italia ºi Spania fiind de 1 procent ºi, respectiv, 11 procente. De ce a fost acceptatã incinerarea mai uºor în Marea Britanie decît în multe alte þãri? Un rãspuns interesant vine din partea lui Douglas Davies, ºi anume cã opinia publicã ar fi fost oarecum influenþatã de familiaritatea britanicilor cu incinerarea hindusã din India. Totuºi, la început, incinerarea s-a bucurat de mai mult succes în Germania decît în Anglia; primul crematoriu s-a deschis în Gotha în 1872, iar pînã în 1911 se dãduserã în funcþiune 21 de crematorii. În cazul în care oamenii sînt obiºnuiþi cu înmormîntarea, perspectiva incinerãrii poate produce reacþii extreme. În þinutul Haian din provincia chinezã Jiangsu, oficialitãþile au decretat cã toþi cei ce mureau dupã data de 1 aprilie 1993 urmau sã fie incineraþi. Cotidianul Independent a comunicat cã zeci de bãtrîni au încercat sã se sinucidã înaintea acestei date pentru a evita sã fie incineraþi.

Crematoriile moderne Crematoriile funcþioneazã la temperaturi de 800–1000°C ºi întregul proces dureazã aproximativ o orã (mai mult în cazul cadavrelor persoanelor slabe). Scopul este incinerarea totalã, pînã în momentul în care se degajã niºte gaze invizibile, nu numai fum.

194


Oamenii ºi-au arãtat îngrijorarea în legãturã cu posibila degajare a unor cantitãþi nocive de mercur provenit din plombele dentare, avînd în vedere cã mercurul este o substanþã volatilã. Testele au dovedit cã, într-adevãr, întreaga cantitate de mercur este eliberatã în atmosferã ºi, considerîndu-se cã fiecare dintre membrii celor 70% din populaþia englezã care are încã dinþii naturali deþine, în momentul morþii, cîte cinci plombe cu amalgam, se ajunge la o valoare anualã de 11 kilograme de mercur eliminate de un crematoriu obiºnuit care efectueazã 3 500–4 000 de incinerãri. Evident, aceastã problemã meritã atenþie; poate cã mercurul (ºi argintul) ar putea fi recuperat în timpul procesului de incinerare. Pacemakerele cardiace sînt scoase dacã au baterii, deoarece acestea explodeazã în timpul incinerãrii ºi pot avaria cãptuºeala internã a spaþiului de incinerare. Obiectele personale, cum ar fi cãrþi, haine de piele sau cãºti sînt interzise din cauza emisiei de gaze toxice, astfel încît morþii trebuie sã parcurgã acest ultim drum singuri. În perioadele mai aglomerate pot fi incinerate ºi mai multe coºciuge simultan, resturile rãmînînd strict separate. Iniþial, acestea conþin mici fragmente de os incinerat, precum ºi obiecte metalice de genul inele, plombe dentare, proteze de ºold sau cuie de la sicrie. Obiectele metalice sînt îndepãrtate cu un electromagnet, iar ce rãmîne este mãcinat, astfel încît sã rezulte într-adevãr o cenuºã finã. În Marea Britanie se fac anual în jur de 40 000 de operaþii de montare a protezelor artificiale de ºold, iar în aproape trei sferturi dintre incinerãri apar reziduuri metalice. Printre obiectele metalice mai neobiºnuite s-au numãrat monede, forcepsuri ºi foarfece chirurgicale, un micrometru ºi un dispozitiv de tãiat inele! Crematoriile pãstreazã cãrþi memoriale, iar din unele dintre acestea se citeºte cu ocazia fiecãrei aniversãri a incinerãrii. Familia celui decedat poate sã cumpere pomiºori, arbuºti, fîntîni pentru pãsãrele, discuri solare sau bãnci, pe care le poate aºeza, împreunã cu mici tãbliþe funerare, în cimitire, crematorii sau în alte locuri publice. Cimitirul Nikolo-Arkanghelskoe din Moscova are ºapte crematorii gigantice gemene, cu mai multe „Sãli de rãmas-bun“ pentru atei. Crematoriile oferã servicii variate. Momentul în care coºciugul dispare în spatele uºilor închise este încãrcat de emoþie, iar oamenii se aºteaptã sã fie o ocazie solemnã, care sã impunã respect, chiar dacã nu cred în viaþa de dincolo. Uneori, cînd între ceremonii existã o pauzã de doar 15–20 de minute, poate apãrea impresia unei desfãºurãri pe bandã rulantã a acestui proces. Dar existã niºte standarde verificate de o Federaþie a Autoritãþilor Britanice ale Crematoriilor ºi o deontologie a crematoriilor. Detaliile practice sînt descrise pe larg în The New Natural Death Handbook, publicatã în 1997, o lucrare deosebitã, scrisã cu compasiune ºi înþelepciune. Conþine un ghid al celor mai bune cimitire, crematorii ºi firme de pompe funebre


195

din Marea Britanie, precum ºi sfaturi utile în privinþa îngrijirii muribunzilor, a felului în care trebuie sã ne luãm rãmas-bun de la ei, a testamentelor ºi aºa mai departe. Autorii considerã cã, într-o þarã în care moartea ºi detaliile acesteia tind sã devinã ceva tabu, iar oamenii nu ºtiu prea bine cum se moare sau care ar trebui sã fie atitudinea lor în cazul morþii unei persoane dragi, se naºte nevoia a ceea ce ei numesc „moaºã pentru moarte“. Alte informaþii pentru cei ce vor sã afle astfel de lucruri se regãsesc într-un numãr special apãrut în 1995 al jurnalului Which?, numit Ce este de fãcut cînd moare cineva.

Îndepãrtarea cenuºii În Marea Britanie nu existã în prezent nici o lege care sã reglementeze îndepãrtarea rãmãºiþelor incinerate. Dupã ce acestea sînt mãcinate sub forma a 2 kilograme de pulbere finã, cenuºie, sînt înmînate celor mai apropiate rude ale defunctului. Iniþial, dorinþa de a pãstra cenuºa în ceva uºor de identificat echivala cu aºezarea acesteia într-o casetã micã ºi era fie îngropatã, fie depusã într-un columbar (vezi capitolul 6), iar locul marcat cu o tãbliþã funerarã. Dar spaþiile din ce în ce mai puþine din cimitire ºi crematorii ºi schimbarea atitudinii în privinþa morþii ºi a cadavrelor i-a fãcut pe din ce în ce mai mulþi oameni sã-ºi doreascã sã le fie împrãºtiatã cenuºa. În Marea Britanie, în 1986, au fost împrãºtiate 57% dintre rãmãºiþele incinerate, iar alte 15 procente au fost îngropate la crematoriu. Doar 4 procente au fost depuse în morminte sau în niºe din cimitire. Rudele au luat cenuºa în 22% dintre cazuri, în general pentru a fi împrãºtiatã în locuri speciale, cum ar fi o grãdinã sau o zonã preferatã de cel mort. În cîteva cazuri, cenuºa a fost împrãºtiatã potrivit dorinþei celui decedat, cum ar fi: un teren de fotbal (cazuri apãrute relativ recent) sau în mare. În 2% dintre cazuri, rãmãºiþele au fost abandonate la crematoriu unde, dupã o perioadã, au fost împrãºtiate. Extraordinarul roman al lui Graham Swift, Ultimele ordine, se concentreazã asupra împrãºtierii cenuºii. Romanul începe într-o berãrie, unde caseta care conþine rãmãºiþe pãmînteºti este aºezatã pe tejgheaua de la bar ºi se încheie extrem de emoþionant, cînd acestea sînt împrãºtiate în mare din oraºul Margate, Kent. Se pare cã ºi comunitãþile de imigranþi care au obiceiuri speciale în privinþa îndepãrtãrii rãmãºiþelor umane beneficiazã de servicii pe mãsurã. Ziarul The Times a publicat în noiembrie 1993 o ºtire potrivit cãreia Consiliul Local al oraºului Leeds avea în plan sã construiascã o platformã care sã se încadreze în suma de 12 000 £, deasupra rîului Aire, de pe care adepþii sikhismului sã poatã împrãºtia cenuºa rudelor decedate. Acest grup religios considerã cã cenuºa umanã trebuie aruncatã numai într-o apã curgãtoare. În SUA, incinerarea este consideratã de cãtre directorii de pompe

196


funebre nu numai o metodã de îndepãrtare a cadavrului, ci ºi un mijloc de pãstrare a rãmãºiþelor pentru ceea ce ei numesc „memorizare“. Cenuºa poate fi depusã pentru totdeauna într-o urnã care va fi îngrijitã permanent. Nu este recomandat sã se împrãºtie rãmãºiþele care nu au fost complet arse, acest lucru putînd avea consecinþe dureroase. Unele fragmente umane, recunoscute ca atare, ar putea cãdea pe sol în zone populate sau ar putea fi aduse de valuri pe plajã, deranjîndu-i pe cei care le vãd ºi provocînd emoþii puternice celor îndoliaþi. Mulþi americani preferã în continuare înhumarea, iar în unele state împrãºtierea cenuºii rãmîne o acþiune ilegalã. Menþionãm în continuare cîteva cazuri neobiºnuite de îndepãrtare a cenuºii: – O cantitate importantã de cenuºã umanã, provenitã de la cele 100 000 de victime ale atacului cu bombã atomicã din 1945 este înmormîntatã în Parcul Funerar din Hiroshima, Japonia. – Cenuºa lui Beatrix Potter (1866–1943) este împrãºtiatã pe unul dintre terenurile sale din Near Sawrey, comitatul Lancashire. Ciobanul ei, Tom Storey, a împrãºtiat-o dupã ce promisese sã nu divulge locul exact. El a murit în 1988, dupã ce îi împãrtãºise secretul fiului sãu, numai cã acesta a murit ºi el subit în 1989, luînd secretul cu sine. – Despre Artemisa, soþia lui Mausol, se spune cã a pus cenuºa acestuia în vin, pe care apoi l-a bãut, lucru care i-a dat sentimentul unei comuniuni complete cu soþul ei. – Ultima dorinþã a domnului Jeff Thorp a fost sã-i fie împrãºtiatã cenuºa pe Cîmpia Cheshire cu ajutorul a 28 de artificii. Dupã ce Autoritatea Aviaþiei Civile ºi-a dat acordul, cenuºa i-a fost însoþitã în cãdere de o ploaie de stele argintii, roºii ºi verzi. Ziarul The Times a relatat cã acesta ºi-a fãcut ieºirea, în august 1992, aºa cum ºi-a dorit, „cu trîmbiþe ºi surle, colorînd apusul cu cenuºa sa“. Mai recent, în 1996, cineva a aranjat sã-i fie încorporatã cenuºa într-o rachetã de 1,5 metri inscripþionatã cu numele sãu, exprimîndu-ºi dorinþa ca la petrecere sã ia parte toþi prietenii ºi membrii familiei sale, cu cîte o sticlã, pentru a-l urmãri cum dispare într-o dîrã lãsatã de rachetã. Compania producãtoare de artificii a livrat racheta gratis, dar unii dintre angajaþii fabricii au cerut sã nu fie fãcuþi pãrtaºi la confecþionarea acestui produs. – Cenuºa lui Timothy Leary, gurul din anii 1960, a fost trimisã pe o orbitã circumterestrã, la 21 aprilie 1997, împreunã cu rãmãºiþele altor 23 de persoane. Acesta îºi dorise sã fie îngheþat într-un laborator criogenic, dar s-a rãzgîndit în ultimul moment. Racheta Pegas cu rãmãºiþele umane a fost lansatã din Insulele Canare, iar satelitul urmeazã sã facã înconjurul Pãmîntului timp de aproape 10 ani, dupã care va reintra în atmosferã ºi se va dezintegra.


197

– În Tibet, osemintele parþial arse erau mãcinate uneori pînã la obþinerea unei pulberi care se amesteca cu lut ºi modelat sub forma unei ofrande votive. Pare o idee interesantã, deoarece se obþine în acest fel un obiect sculptat care-l înfãþiºeazã chiar pe defunct. Obiectul ar putea fi ºi un articol casnic, precum o canã, o farfurie (cum ar fi sã „mãnînci de pe unchiul Jack“) sau un prespapier. Se poate cumpãra chiar un pitic de grãdinã cu un compartiment special pentru cenuºã! Dacã tot a venit vorba de mîncatul „de pe“ unchiul Jack, ar putea exista ºi morbida variantã canibalã de a-l mînca pe unchiul Jack prin încorporarea unei pãrþi din cenuºa acestuia în cina familiei. Pentru un memento de duratã, dar ºi practic în acelaºi timp, cenuºa cuiva poate fi încorporatã într-un ceas de bucãtãrie – ca în cazul fãcut public în 1997, cînd o vãduvã a procedat aºa la sugestia soþului sãu aflat pe patul morþii. – Îndepãrtarea cadavrelor animalelor de mari dimensiuni poate crea probleme: primul crematoriu de cãmile este construit în Dubai de o companie galezã de incinerãri. – Pentru a nu fi mutate, rãmãºiþele incinerate ale scriitorului D.H. Lawrence au fost amestecate cu o tonã de ciment ºi încorporate într-un monument funerar aºezat în grãdina casei pe care o construise soþia sa, Freda, pentru a-l proteja. Monumentul are o pasãre phoenix pe fronton ºi se aflã în apropiere de Taos, Santa Fe.

198


8 Metode neobiþnuite de îndepþrtare a cadavrelor Nu toate cadavrele sînt incinerate, înhumate sau lãsate în drumul animalelor de pradã. Mai existã încã una sau douã modalitãþi suplimentare de îndepãrtare a cadavrelor, care au în vedere mai ales distrugerea þesuturilor moi decît a oaselor. În general, oasele rãmîn ca deºeuri ºi pot fi tratate sau folosite în diverse feluri, descrise în capitolele 12 ºi 14.

Canibalismul Canibalismul se întîlneºte în majoritatea regiunilor lumii încã din timpuri preistorice, existînd chiar ºi în prezent. În timpul foametei din Anglia ºi Irlanda anilor 695–700, oamenii începuserã sã se mãnînce unii pe alþii doar pentru a supravieþui. Canibalismul era un obicei mai comun în zone din Noua Guinee, Australia, din cele douã Americi ºi din Polinezia. Alte relatãri care vorbesc despre practicarea regulatã a canibalismului provin din China secolului X, din Africa secolului XIX ºi din Sumatra de dinainte de a fi colonizatã de olandezi. Se pare cã, în unele dintre aceste zone, carnea de om se gãsea chiar de vînzare în pieþe.

De ce se mãnîncã oamenii între ei? Canibalismul poate aparea din dorinþa de a dobîndi calitãþile obiectului mîncat; de exemplu, prin mîncarea cadavrului unui inamic viteaz, ucis în luptã, cel care îl mãnîncã devine ºi el viteaz. Un alt motiv poate fi acela de a aduce omagii rituale unei rude decedate. Dupã o logicã stranie, cel mai potrivit loc de depozitare a corpului unui mort este în interiorul corpului rudelor în viaþã. În unele cazuri, canibalismul ritual a dus la situaþii foarte interesante.

Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor

199

Membrii tribului Fore din zona muntoasã a Papua Noua Guinee obiºnuiau sã-ºi mãnînce rudele dupã ce mureau. Din pãcate, în creierul unui predecesor îndepãrtat se gãsea un agent infecþios asemãnãtor unui virus, care a fost transmis întregii populaþii prin practica canibalismului. Cei ce consumau creierul (de obicei, femeile) se infectau, iar între 4 ºi 20 de ani mai tîrziu contractau o boalã neurologicã gravã ºi, în final, fatalã, numitã kuru. Boala, rãspînditã prin practicarea canibalismului, a afectat o mare parte a populaþiei Fore, în total înregistrîndu-se 3700 de cazuri. Jumãtate dintre femeile acelor sate sufereau de kuru, în faze diferite. Canibalismul a încetat în 1957 ºi nici unul dintre indivizii nãscuþi de atunci nu a mai manifestat aceastã boalã. Agentul infecþios care provoca boala kuru este aproape identic cu cel care provoacã pruritul la ovine, encefalopatia bovinã spongiformã (boala vacii nebune) ºi maladia Creutzfeldt-Jakob la oameni.

Canibalismul ca stil de viaþã Potrivit unor antropologi, existã o categorie de canibali care se hrãnesc cu carne de om din simplul motiv cã este cea mai gustoasã: „Carnea de om este cea mai bunã, dupã care vine cea de maimuþã.“ Aceastã manifestare a primit numele de „canibalism gourmet“. În dialectul melanezian, termenul „porc-lung“ se referã la carnea umanã, consideratã un aliment acceptabil. În 1910, antropologul A.P. Rice descria ospãþul canibalic al unui ºef de trib din Fiji. Oamenii mîncaþi fuseserã capturaþi în timpul jafurilor locale. „ªi ce ospãþ! Consta din 200 de corpuri umane, 200 de porci ºi 200 de coºuri cu cartofi dulci. Modul de preparare al oamenilor ºi al porcilor erau identice, iar fiecare membru al tribului trebuia, desigur, sã se serveascã din cele douã feluri principale, fãrã a avea dreptul de a alege doar unul dintre ele. Astfel, membrii tribului nu se ghiftuiau cu carne umanã într-o asemenea mãsurã încît sã nu mai existe suficientã pentru ceilalþi, care ar fi fost nevoiþi sã se mulþumeascã doar cu carne de porc.“

Numãrul participanþilor la acest ospãþ nu este dezvãluit, dar se pare cã a fost vorba de un festin demn de Gargantua. În Anglia epocii victoriene se rãspîndise convingerea cã toþi sãlbaticii sînt canibali, iar practica era limitatã doar de rãspîndirea civilizaþiei. Canibalismul era ceva de aºteptat din partea oamenilor primitivi. Prin urmare, povestirile multora dintre exploratorii timpurii trebuie privite cu un ochi critic, ei vãzînd uneori canibali acolo unde nici nu existau. Subiectul exercitã o fascinaþie morbidã. Deºi afirmaþia cã unele triburi au o atracþie deosebitã pentru carnea de om este exageratã, se pare cã oamenii n-au o repulsie geneticã faþã de consumarea acesteia. Aºa cum în copilãrie am învãþat cã obiceiul de a consuma materii fecale (coprofagia)

200


este revoltãtor, tot aºa ni se imprimã ºi dezgustul puternic faþã de carnea umanã, deºi acesta nu e înnãscut. Oricum, în prezent, tranºarea ºi gãtirea acestui tip de carne ne-ar îngrozi cel puþin la fel de mult ca ºi consumul propriu-zis. Se spune cã gustul cãrnii de om se situeazã undeva între cel al cãrnii de viþel ºi al celei de porc. Maorii din Noua Zeelandã erau canibali entuziaºti, dupã cum ni se dezvãluie în jurnalele cãpitanului Cook, precum ºi informaþia cum cã negrii aveau o aromã mai plãcutã decît albii, deoarece primii consumau mult mai puþinã sare.

Canibalismul pentru supravieþuire În general, oamenii devin canibali numai în condiþii neobiºnuite. Cînd vãd moartea cu ochii, adicã în momentul cînd nu au ce mînca, din diverse cauze, printre care: un asediu, foamete, un naufragiu sau prãbuºirea unui avion, atunci apare fenomenul care s-ar putea numi canibalism pentru supravieþuire. Alegerea este cea dintre canibalism ºi moarte. Canibalismul practicat ca stil de viaþã este foarte rar. În secolele XVII–XVIII, epoca vaselor cu pînze, în cazul în care unii oameni naufragiau ºi erau înfometaþi, sacrificarea unuia dintre ei devenise acceptabilã ºi, în acest fel, ceilalþi puteau supravieþui. Uneori, cel care urma sã fie sacrificat era tras la sorþi; cel mai adesea, victima era musul, probabil din cauza gradului sãu inferior mai degrabã decît din cauza cãrnii sale fragede. Un caz judecat de tribunalele engleze în 1884 a fost R.v. Dudley ºi Stephens. Dupã ce naufragiaserã ºi rãmãseserã timp de peste o sãptãmînã fãrã mîncare ºi apã, inculpaþii îl omorîserã ºi îl mîncaserã pe mus. Aceºtia au fost condamnaþi pentru crimã, pierzînd apelul. Deºi oamenii au dreptul sã comitã anumite infracþiuni pentru a-ºi salva viaþa, crima cu premeditare nu se numãrã printre ele. Alte cazuri sînt relatate mai în detaliu. Robert Hughes descrie un caz celebru în cartea The Fatal Shore (1988). În 1822, 8 condamnaþi au evadat din redutabila închisoare aflatã pe coasta izolatã din vestul Tasmaniei. Dupã 10 zile petrecute prin diverse locuri neprimitoare, foamea le-a învins inhibiþiile, iar unul dintre ei a fost ucis cu un topor în timp ce dormea: „Apoi, Matthew Travers a venit cu un cuþit ºi i-a tãiat beregata, lãsîndu-l sã sîngereze; pe urmã l-am tras deoparte ºi i-am tãiat hainele, i-am scos mãruntaiele ºi i-am retezat capul; Matthew Travers ºi Greenhill i-au prãjit inima ºi ficatul ºi le-au mîncat calde; i-au întrebat ºi pe ceilalþi dacã vor, dar nimeni nu a vrut sã mãnînce în acea noapte“. În ziua urmãtoare au împãrþit carnea ºi au pornit din nou la drum. Doi dintre ei s-au despãrþit de grup, fiind descoperiþi mai tîrziu, pe jumãtate morþi de obosealã, dar pentru ceilalþi cinci nu exista nici o altã sursã de hranã, iar întrebarea care se punea era cine urmeazã. Greenhill, cel cu


201

toporul, avea un avantaj, astfel încît, unul dupã altul, ceilalþi au fost uciºi ºi mîncaþi, pînã cînd nu au mai rãmas decît doi, Greenhill ºi Pearce. Mergeau separat, pîndindu-se reciproc. Somnul nici nu intra în discuþie. În final, într-o noapte, aproape cînd se crãpa de ziuã, Greenhill a adormit ºi Pearce i-a luat toporul de sub cap ºi l-a omorît. Rãmas singur, Pearce ºi-a continuat drumul, cãrînd cu el ce mai rãmãsese din braþul ºi piciorul lui Greenhill, pînã cînd, la aproape ºapte sãptãmîni de la evadare, a fost gãsit. A mãrturisit autoritãþilor întreaga poveste, dar nu a fost crezut ºi a fost trimis înapoi la închisoare. A evadat din nou, împreunã cu un alt condamnat, fiind prins dupã cinci zile, timp în care îºi omorîse ºi îºi mîncase tovarãºul. În urma procesului, tribunalul a hotãrît sã fie spînzurat ºi, ca sã fie pedepsit pentru infamie, corpul sã-i fie dezmembrat ºi donat chirurgilor pentru disecþie. Craniul sãu a ajuns într-o vitrinã de la Academia de ªtiinþe Naturale din Philadelphia. Povestea lui Mignonette, un vas de 33 de tone care a plecat în 1884 din Essex, avînd ca destinaþie Australia reprezintã un alt exemplu. Vasul a naufragiat în timpul unei furtuni la aproximativ 2 000 de mile marine est de coasta Americii de Sud, iar 4 membri ai echipajului s-au salvat într-o barcã. Au supravieþuit astfel timp de 20 de zile doar cu un kilogram de napi conservaþi ºi fãrã apã, deºi în a patra zi au prins o micã þestoasã. Aceasta a fost mîncatã în întregime, inclusiv pielea ºi oasele; îºi beau propria urinã ºi, din cînd în cînd, adunau ceva apã de ploaie. În cea de-a 29-a zi, Richard Parker, un tînãr de 17 sau 18 ani, care se îmbolnãvise, a fost omorît de ceilalþi. Gîtul i-a fost tãiat cu un briceag, iar ceilalþi trei i-au bãut sîngele, apoi l-au spintecat ºi i-au mîncat inima ºi ficatul. Cadavrul a fost dezmembrat ºi le-a asigurat hrana timp de încã 4 sau 5 zile, dupã care resturile intrate în descompunere au fost aruncate în ocean. În ziua urmãtoare, cei trei au fost salvaþi. Dupã ce au ajuns în Anglia, ºi-au mãrturisit fapta, iar doi dintre ei au fost condamnaþi într-un tîrziu la cîte un an închisoare. Cercetãtorul Alfred G. Packer a încercat, în februarie 1874, sã traverseze Munþii San Juan din Colorado, împreunã cu încã ºase oameni. S-a întors dupã 55 de zile, mãrturisind cã i-a omorît ºi mîncat pe ceilalþi într-un loc numit Dead Man’s Gulch („Viroaga Mortului“), din apropiere de Lake City. Deºi a ajuns în închisoarea de stat Gunnison, a fost judecat abia în 1886, cînd a afirmat cã acþionase în legitimã apãrare (conform principiului „mãnîncã sau vei fi mîncat“). Judecãtorul l-a condamnat la 40 de ani de detenþie (cîte opt pentru fiecare victimã) ºi a petrecut în închisoare 17 ani. În tot acest timp a reprezentat o adevãratã atracþie turisticã, fiind cunoscut sub numele de „Canibalul de Colorado“ sau „Marele Antropofag American“. Se pare cã s-a bucurat din plin de notorietatea dobînditã. Canibalismul pentru supravieþuire este practicat ºi în prezent, lucru dovedit de cazul celor 16 tineri uruguaieni care au scãpat cu viaþã în urma

202


prãbuºirii unui avion în Anzi, în 1972. Aceºtia au supravieþuit timp de 70 de zile consumînd carnea celorlalþi pasageri care muriserã dupã prãbuºire. Canibalismul practicat din excentricitate este un caz mai rar întîlnit. Americanul John Johnson (1820–1900) a fost cunoscut drept „Ucigaºul de indieni“, deoarece omora indieni din tribul Crow ºi le mînca ficatul. Nu fãcea acest lucru de foame sau din lãcomie, ci din cauzã cã indienii din acest trib îi omorîserã ºi scalpaserã soþia. Sugestiile canibalice scandaloase propuse de Jonathan Swift în satira O propunere modestã sînt expuse în capitolul 13.

Baia acidã Baia acidã nu poate fi numitã o metodã obiºnuitã de îndepãrtare a cadavrelor. Fascinaþia pe care o exercitã se naºte din faptul cã aceastã metodã nu lasã aproape nici o urmã a cadavrului, în plus fiind folositã de un asasin într-un caz celebru din Anglia. În 1949, John George Haigh a împuºcat-o pe doamna Durand-Deacon ºi, dupã ce a bãut o parte din sîngele acesteia, i-a scufundat corpul într-un rezervor de oþel de 180 litri plin cu acid sulfuric concentrat. Deoarece era destul de grasã, dupã trei zile, criminalul a curãþat stratul de grãsime care se formase la suprafaþã ºi a mai adãugat acid. Dupã patru zile a vãrsat conþinutul rezervorului pe pãmînt. Cadavrul se dizolvase complet, nemaiexistînd resturi care ar fi putut fi recunoscute, ci numai o masã grasã, granulatã, întinsã pe o suprafaþã de 1,8 × 1,2 metri. Haigh era suspect, dar nu exista nici un cadavru. Din pãcate pentru el, medicul legist, o persoanã cu multã experienþã, a descoperit printre resturi un calcul biliar uman. Acesta era acoperit de o substanþã grasã ºi nu fusese dizolvat. Dupã cercetãri ulterioare amãnunþite s-au mai recuperat o agrafã de pãr, cîteva bucãþele de os ºi fragmente de dinþi. Haigh a fost gãsit vinovat ºi condamnat la moarte. Se grãbise prea tare. Dacã ar fi lãsat cadavrul în acid timp de o lunã, nu ar mai fi rãmas nici o urmã identificabilã.

Compostoriul Într-un compostoriu, cadavrul îngropat se descompune pe cale naturalã, iar elementele sale componente sînt refolosite de organismele vii. Domnul Bloom, personajul din volumul Ulise al lui James Joyce, meditînd la subiectul înmormîntãrii, îºi dã seama de potenþialul de reciclare. „Fiecare om cu preþul sãu. Cadavru bine pãstrat de domn gras, gurmand, de nepreþuit pentru livadã. Un chilipir. Cumpãraþi leºul lui William Wilkinson, perceptor ºi contabil, decedat recent, 3 lire, 13 ºilingi ºi 6 penny. Cu mulþumiri.“ Nu este deloc de mirare cã, într-o epocã în care problema mediului devine din ce în ce mai acutã, s-a încurajat ºi s-a accelerat procesul natu-


203

ral al descompunerii. În anii 1870, dr. Francis Seymour Haden considera cã solul ar trebui sã aibã acces direct la cadavru. Aducea argumente în favoarea înmormîntãrilor în coºciuge perisabile, din lemn sau din carton cu ramã de lemn, înfãºurate în pînzã. În 1899, un anume doctor Young a sugerat folosirea, pentru cei sãraci, a coºciugelor perisabile, doar în ideea cã acestea ar fi mai ieftine. Dupã cum este uºor de bãnuit, ambele propuneri au fost respinse. Publicul nu agrea ideea întoarcerii la înmormîntãrile fãrã coºciug, în ceva mai mult decît un giulgiu. În prezent existã tehnologia necesarã construirii unui dispozitiv de îndepãrtare ecologicã a cadavrelor, care s-ar baza pe cunoºtinþele acumulate în domeniul prelucrãrii deºeurilor. Dupã îndepãrtarea intestinelor ºi dupã un tratament preliminar aplicat într-un dispozitiv mecanic de macerare, fragmentele umane ar fi descãrcate în rezervoare uriaºe de fermentare. Digestia microbianã ar produce metanul necesar funcþionãrii instalaþiei, precum ºi o substanþã bogatã în azot ºi fosfor care ar putea fi reciclatã, cu rol de fertilizator. Din pãcate, propunerile ocazionale de înfiinþare a unui compostoriu n-au prea fost luate în serios. Cu toate acestea, metoda are cîteva aspecte interesante, iar distrugerea microbianã acceleratã artificial a cadavrelor umane ar putea fi pusã cîndva în aplicare.

Metode excentrice de dispariþie Unii indivizi mai ingenioºi au venit cu propuneri personale extrem de neobiºnuite pentru îndepãrtarea cadavrelor. James O’Keilly din New York, inventatorul originalului aparat cu fise, a avut ideea eliminãrii cadavrului în stratosferã. Dispozitivul se numea Navohi, avea formã de ou ºi era umplut cu gaz. Dupã introducerea cadavrului, un mecanism automatizat vãrsa deasupra acid, degajîndu-se astfel o cantitate suplimentarã de gaz, apoi amestecul lua foc ºi întregul Navohi ardea în aer ca o rachetã.

204


9 Îmbþlsþmarea þi mumificarea ªi a murit Iosif de o sutã zece ani. ªi l-au îmbãlsãmat ºi l-au pus într-un sicriu, în pãmîntul Egiptului. Facerea 50:26

De teamã sã nu fie uitaþi, oamenii îºi doresc pietre funerare, monumente ºi alte semne comemorative. Toate acestea au rolul aducerii aminte ºi pot fi considerate ºi încercãri de pãstrare a formei unei vieþi trecute. Însã în spatele acestor impulsuri se aflã gîndul înfricoºãtor cã într-o zi corpul, deºi lipsit de viaþã, se va descompune, va dispãrea ºi va fi distrus din punct de vedere fizic. Unii considerã cã trupul le va fi necesar în viaþa de dincolo sau în ziua resurecþiei, însã alþii sînt mai preocupaþi de dispariþia permanentã a singurei relicve vizibile ºi tangibile a sinelui. Chiar dacã oamenii nu mai cred în viaþa de dupã moarte, le vine greu sã accepte cu seninãtate descompunerea ºi distrugerea totalã a corpurilor lor. Celebrul genetician ºi scriitor britanic J.B.S. Haldane (1892–1964) a spus cã nu îl preocupã mai mult îndepãrtarea propriului cadavru decît aruncarea unei cizme vechi. Oamenii ce dau dovadã de o logicã atît de directã sînt rari. Drept urmare, au fost concepute numeroase metode de prevenire ºi întîrziere a acestei descompuneri. Faptul cã metodele de conservare a cadavrelor seamãnã cu acelea folosite pentru pãstrarea cãrnii sau a peºtelui nu surprinde. Cadavrele pot fi uscate la soare, puse în saramurã, afumate, tratate prin impregnare cu conservanþi sau îngheþate. Aceste tratamente previn dezvoltarea microbilor care provoacã putrefacþia. Pot fi folosite, de asemenea, ºi soluþii dulci, deoarece ºi acestea inhibã dezvoltarea multor microbi, cum se întîmplã în cazul dulceþurilor. Despre cadavrul lui Alexandru Macedon se spune cã a fost conservat în miere, iar apoi expus într-un sicriu de sticlã. Totuºi, cadavrele nu sunt conservate ca alimente, aºa încît unele metode merg mai departe decît în cazul cãrnii ºi al peºtelui. Un astfel de exemplu ar fi mumificarea.

Îmbãlsãmarea ºi mumificarea

205

Îmbãlsãmarea Termenul „îmbãlsãmare“ reprezintã impregnarea þesuturilor unui cadavru cu substanþe aromatice (balsamuri). Corpul se îmbãlsãmeazã pentru a se conserva, cel puþin pentru aproximativ o lunã, spre a se evita emanarea de mirosuri caracteristice descompunerii ºi pentru ca apropiaþii sã nu-ºi aminteascã de defunct ca de ceva neplãcut. În general, îmbãlsãmarea nu se face în scop religios sau legal, dar, folosind terminologia directorilor de servicii funerare americani, cadavrul obiºnuit este transformat astfel într-o amintire frumoasã, care poate fi expus privirilor (deºi dupã aceea începe sã capete un aspect asemãnãtor pielii unui pantof uzat). Din secolul XVIII au început sã se foloseascã substanþe precum alcoolul, camforul, uleiurile esenþiale ºi salpetrul; în procesul modern de îmbãlsãmare, aceste substanþe sînt introduse în corp direct prin vasele de sînge. Pe lîngã acþiunea de conservare, aceastã metodã împiedicã ºi deshidratarea, care ar duce la pierderea elasticitãþii ºi la ridarea pielii, precum ºi la înfundarea globilor oculari în orbite. De asemenea, avînd în vedere cã o mare cantitate de sînge este înlocuitã, se evitã ºi decolorarea pielii datoratã acumulãrii sîngelui în partea inferioarã a corpului (vezi capitolul 5). În Marea Britanie, îmbãlsãmarea nu face parte din tratamentul standard al cadavrului, deoarece obiceiul expunerii acestuia este mai rar decît în SUA. Punctul de vedere al americanilor se întîlneºte în lucrarea lui Frederick ºi Strub, Principles and Practice of Embalming: „O ceremonie funerarã este un eveniment social la care decedatul este invitatul de onoare ºi se aflã în centrul atenþiei... Un cadavru tratat inadecvat, aºezat într-un sicriu superb, este la fel de distonant ca o tînãrã care merge la o petrecere într-o rochie scumpã, dar necoafatã.“ Din punct de vedere procedural, îmbãlsãmarea modernã presupune îndeplinirea urmãtoarelor etape: 1. Sîngele este drenat din corp. Se introduce un tub în inimã sau în una dintre venele coronariene importante, iar sîngele este aspirat cu ajutorul unei pompe. 2. Apoi, în artera axilarã (de la subsuoarã) sînt introduse ºi fixate tuburi prin care se introduc în corp, sub presiune, între 5 ºi 9 litri de lichid de îmbãlsãmare. Dacã se doreºte pãstrarea cadavrului timp de cel puþin o lunã, sînt intubate ºi arterele carotidã (de la gît), femuralã (din regiunea coapsei) ºi brahialã (din braþ). Sîngele ºi lichidul de îmbãlsãmare plin de sînge sînt drenate din vene pînã cînd cea mai mare parte a sîngelui este înlocuitã. Lichidul de îmbãlsãmare se introduce ºi în principalele cavitãþi ale corpului – toracalã ºi abdominalã.

206

Ce se întîmplã cu cadavrele? Lichidul de îmbãlsãmare conþine în principal: – formaldehidã pentru conservarea þesuturilor; – glicerinã pentru prevenirea deshidratãrii; – borax pentru pãstrarea sîngelui în stare lichidã spre a putea fi drenat cu uºurinþã; – fenol, azotat ºi acetat de potasiu ca dezinfectanþi; – coloranþi (safraninã ºi roºu de metil) pentru ca pielea sã aibã o culoare naturalã; – apã.

3. Pot exista zone ale corpului care nu s-au umplut cu lichid de îmbãlsãmare, astfel încît mici cantitãþi de lichid sînt injectate direct în þesuturi, cum ar fi pielea, dupã care corpul este masat ºi frecat pînã cînd capãtã un aspect de „viu“. 4. Toate articulaþiile trebuie miºcate pentru a împiedica instalarea stãrii de rigor mortis (care se manifestã într-un interval cuprins între 16 ºi 48 de ore dupã deces; vezi capitolul 5). 5. Gura este pãstratã închisã. Acest lucru se realizeazã prin trecerea unui ac cu fir pe sub buza superioarã prin nãri, apoi în jos pe sub buza superioarã ºi prin buza inferioarã, unde se leagã. Între gingii se pune vatã, în cazul lipsei danturii, dar ºi pentru a umfla obrajii. 6. Dacã este nevoie, faþa este bãrbieritã, pãrul spãlat ºi pieptãnat, iar unghiile tãiate. 7. Se poate folosi vaselinã sau cremã pentru ungerea corpului, dupã care se aplicã produse cosmetice. Sînt necesare un fond de ten ºi fard pentru pomeþi (nuanþe de roz pentru persoanele blonde, roºu aprins pentru cele brunete ºi brun pentru tenul închis la culoare). Pe gene ºi sprîncene se aplicã vaselinã (ochii fiind închiºi), ºi se foloseºte, la cerere, rujul de buze. În cazurile în care corpul este slãbit, bolnav sau rãnit, este necesarã folosirea unor tehnici speciale. O fazã suplimentarã, interesantã a procesului, care dã un aspect de „viu“, constã în infiltrarea de cearã în cadavru. Se spune cã Eva Peron a fost superb conservatã pentru posteritate prin aceastã metodã, la fel ca ºi capul Omului de Tollund, unul dintre oamenii-smîrcurilor (vezi capitolul 10). Egiptenii din antichitate au fost pionieri în domeniul îmbãlsãmãrilor. În cazul celor bogaþi, îmbãlsãmarea includea umplerea sînilor ºi remodelarea mameloanelor (la femei), pictarea feþei, aplicarea unei peruci ºi pictarea unghiilor cu henna. Inima era lãsatã la locul ei deoarece era consideratã sursa vieþii, dar creierul, un organ despre care se credea cã nu are altã funcþie decît aceea de a produce mucozitãþi, nu este menþionat aproape deloc în papirusurile medicale. Egiptenii erau mai interesaþi în a conserva


207

cadavrul pentru o perioadã îndelungatã decît de a-i reda un aspect natural. Mumificarea presupunea îmbãlsãmare, dar era o tehnicã de conservare mai radicalã, descrisã mai jos. Îmbãlsãmarea, practicatã în Anglia în secolele XIV–XV, era departe de a fi la fel cu metoda de astãzi. În prima fazã, organele din cavitatea abdominalã ºi cea toracicã erau îndepãrtate ºi îngropate fie la locul decesului, fie separat, alãturi de restul corpului. Apoi, cavitãþile abdominalã ºi cea toracicã erau spãlate cu lichide dezinfectante ºi aromatice, iar exteriorul corpului era tratat cu creme ce conþineau conservanþi ºi arome. Cu siguranþã, acest proces necesita atenþie, experienþã ºi un echipament adecvat. Prin urmare, versurile urmãtoare nu erau altceva decît o fantezie romanticã: La-mbãlsãmarea mea, iubito, lîngã tine voi dori Sã zac, iar de-alte mirodenii nevoie nu va fi. Pentru Anthea: Acum e vremea Robert Herrick (1591–1674) La moartea lui Henric al VIII-lea, 1547, a fost convocat un grup de chirurgi, farmaciºti ºi fabricanþi de lumînãri. Cadavrul a fost spãlat, curãþat (intestinele golite ºi rectul astupat) ºi eviscerat; totul a fost pus într-o cutie de plumb pentru a fi îngropat în Capela St. George din Windsor. Viscerele nu au jucat nici un rol în ritualul funerar oficial, dar au fost reunite cu restul cadavrului, în sicriu, 19 zile mai tîrziu. Apoi cadavrul a fost cauterizat (principalele vase de sînge au fost cauterizate pentru a se evita scurgerea sîngelui) ºi îmbãlsãmat. Corpul a fost uns cu mirodenii, învelit în straturi de pînzã îmbibatã cu cearã ºi acoperit cu o bucatã pãtratã de pînzã din in. Regina Ecaterina de Valois, soþia lui Henric al V-lea, care a murit în 1437 ºi a fost înmormîntatã în Catedrala Westminster, a fost, de asemenea, îmbãlsãmatã. Samuel Pepys povesteºte cã a vãzut cadavrul pe data de 23 februarie 1668 ºi „am sãrutat-o pe gurã, gîndindu-mã cã am sãrutat o Reginã, ºi era ziua mea, împlineam 36 de ani, cînd am sãrutat o Reginã“. Un alt cadavru al unui rege care a fost îmbãlsãmat a fost cel al lui Carol I al Angliei. Dupã decapitare, pe 30 ianuarie 1649, rãmãºiþele aºezate într-un sicriu au fost depuse la Palatul Whitehall, unde chirurgul parlamentului i-a cusut capul la loc ºi a îmbãlsãmat întregul corp. Carol a fost înmormîntat la Capela St. George din Windsor la ºapte zile dupã execuþie, refuzîndu-i-se înmormîntarea la Catedrala Westminster. Ulterior, cadavrul s-a pierdut, iar cînd a fost regãsit, în 1813, chirurgul regelui, Sir Henry Halford, i-a fãcut autopsia. Cu aceastã ocazie i s-a înlãturat cea de-a patra vertebrã cervicalã, unde îl lovise toporul, ºi a fost transformatã într-o solniþã pentru dineurile oficiale. Ulterior, osul a fost aºezat din nou în sicriul lui Carol I. În anul 1618, cînd Sir Walter Raleigh a fost decapitat, soþia sa a

208


hotãrît ca trupul sã fie îngropat, dar sã i se îmbãlsãmeze capul pe care l-a pus într-un sac roºu de piele. A þinut capul în acel sac lîngã ea pînã cînd a murit, 29 de ani mai tîrziu. Îmbãlsãmarea se practica foarte rar în Anglia în secolul XVIII, iar în secolul urmãtor dispãruse aproape definitiv. Totuºi, Martin van Butchell (1735–1812) relateazã practic ºi detaliat conservarea atentã a cadavrului soþiei sale, în vîrstã de 36 de ani. A fost un elev excentric al chirurgului ºi anatomistului John Hunter ºi un dentist strãlucit. În Memorandumul sãu, noteazã: „14 ianuarie 1775: Azi-dimineaþã, la ora 2.30, soþia mea a murit. La ora opt, sculptorul i-a imortalizat trãsãturile în ipsos (o mascã mortuarã). La ora 2.30 dupã-amiazã, Mr. Cruikshank i-a injectat în arterele crurale 5 pinte* de Ulei de Terebentinã ºi Vermillon... 15 ianuarie 1775: Azi-dimineaþã, la ora 9, dr. Hunter ºi Mr. Cruikshank au început sã îmbãlsãmeze corpul soþiei mele.“ Procedura s-a terminat dupã o lunã, iar cadavrul a fost cusut la loc. Orificiile au fost umplute cu camfor, iar corpul spãlat, uscat ºi, în final, frecat cu uleiuri aromate de cãtre soþ. Apoi femeia a fost expusã în salon într-un sicriu cu capac de sticlã, devenind în scurt timp una dintre atracþiile Londrei. Pe 21 octombrie 1775, van Butchell s-a vãzut nevoit sã limiteze orele de vizitã. Mãsurile pe care le-a luat nu erau doar cele ale unui excentric. Avea motive întemeiate pentru a-ºi conserva soþia ºi a o expune public, avînd în vedere cã în contractul prenupþial se preciza cã el îi va controla averea doar atît timp cît ea va rãmîne pe pãmînt! Noua sa soþie, fireºte, nu a apreciat exponatul ºi, prin urmare, acesta a fost donat Colegiului Regal al Chirurgilor. C. Cobbe, dupã ce a examinat cadavrul în 1857, a spus cã era „o caricaturã jalnicã a unei femei cîndva frumoase... cu un bust contractat ºi putred, o figurã hidoasã, de culoarea mahonului ºi o danturã remarcabil de frumoasã. Între labele picioarelor se aflã rãmãºiþele unui papagal verde... care-ºi mai pãstreazã încã penajul; este un obiect mult mai puþin respingãtor decît bipedul mai mare“. Cadavrul a rezistat pînã la al doilea rãzboi mondial, fiind distrus într-un raid aerian.

Îmbãlsãmarea despoþilor moderni Lenin a fost îmbãlsãmat ºi a rãmas în mausoleul Kremlinului, în ultimii 70 de ani, într-o stare mai mult sau mai puþin prezentabilã. Poate fi vizitat *1

pintã = 0,57 litri în Anglia.


209

de public, iar de douã ori pe sãptãmînã i se trateazã faþa cu un unguent de îmbãlsãmare. Reprezentînd un monument naþional, i se acordã toatã atenþia ºi, în fiecare an sau la doi ani, se duce cadavrul într-un laborator special, unde beneficiazã de o baie de douã sãptãmîni, i se face o injecþie ºi i se schimbã costumul ºi cravata. Stalin este, de asemenea, îmbãlsãmat, la fel ca ºi fostul lider cehoslovac, Klement Gottwald. Specialiºtii ruºi de la Centrul de Structuri Biologice i-au conservat la fel ºi pe Ho ªi Min, expus la Hanoi, ºi pe Kim Ir Sen, fostul dictator nord-coreean. Din fericire, aceºti domni îmbãlsãmaþi sînt doar efigii, aºezaþi la vedere pentru posteritate, dar morþi pentru totdeauna. În schimb, crioconservarea (vezi capitolul 10) ar fi reprezentat, cel puþin, ameninþarea unei reveniri.

Mumificarea Atunci cînd se vorbeºte despre mumificare, oamenii se gîndesc mai ales la cadavrele mumificate din Egiptul antic, ºi acesta este tipul de mumie pe care îl descriem în lucrarea de faþã. Termenul are însã un înþeles mai larg, putîndu-se referi la orice alt cadavru bine conservat, inclusiv oamenii smîrcurilor ºi cadavrele îngheþate descrise în capitolul 10. În Egiptul antic, conservarea fizicã a cadavrului era subiectul central al practicilor funerare. Existenþa de dupã moarte nici nu era conceputã independent de corp, iar individul trebuia sã fie pregãtit sã ia parte în mod fizic la viaþa de dincolo. Într-adevãr, spiritul nu putea exista independent dacã trupul dispãrea. Nu avea unde se duce. Era esenþial ca individul sã fie sigur cã are un corp, mai mult sau mai puþin intact, un nume ºi o sursã magicã sau realã de hranã ºi bãuturã. Astfel se explicã existenþa mumiilor din morminte, gravate cu texte care conþineau numele proprietarului, ºi cantitãþile de mîncare ºi de bãuturã de prin preajmã. Zeitãþile asociate morþii ºi înmormîntãrii erau: Osiris, zeul suprem al morþilor; Nut, zeiþa cerurilor, asociatã cu sicriele; ºi Anubis, zeul îmbãlsãmãtorilor, reprezentat printr-un cap de ºacal. Într-o vreme, Anubis fusese zeitatea supremã, cãreia i se închinau toate rugãciunile din timpul înmormîntãrilor, dar Osiris l-a depãºit în importanþã, iar Anubis a devenit paznicul lumii de jos, care cãlãuzea pe cei nou-veniþi spre sala de judecatã. Aici îl ajuta pe scribul Thot sã punã inima decedatului în balanþã cu pana adevãrului, dupã care îi încredinþa sufletul mortului lui Osiris. Era decedatul demn de a intra în Cîmpia Trestiilor (echivalentul egiptean al Cîmpiilor Elizee)? Un monstru, aflat în apropiere, era pregãtit sã devoreze inima dacã aceasta era consideratã nedemnã. Cartea Egipteanã a Morþilor este o colecþie de incantaþii magice, scrise pe papirus ºi îngropate alãturi de cel mort. Are cam 167 de capitole ºi cuprinde legende precum cea a cîntãririi inimii; cunoaºterea incantaþiilor

210


magice era consideratã esenþialã pentru a fi fericit dupã moarte. Este simplu sã ne gîndim la Egiptul antic, tãrîmul faraonilor, ca la un tãrîm de morminte ºi mumii. Dar egiptenii erau totodatã ºi mari constructori de oraºe, unele dintre acestea avînd pînã la 80 000 de locuitori, ei fiind pionierii folosirii pe scarã largã a pietrei în arhitecturã. Au construit baraje, au inventat cerneala de scris ºi primul material asemãnãtor hîrtiei (papirusul) ºi au scris primele romane ale omenirii. Cu alte cuvinte, egiptenii din antichitate nu erau obsedaþi numai de moarte ºi înmormîntare. Pentru a transforma un cadavru într-o mumie era esenþial sã se elimine apa. Nisipurile fierbinþi ºi uscate ale Egiptului acþionau ca un agent deshidratant eficient, astfel încît cadavrele erau bine pãstrate chiar ºi fãrã a beneficia de un tratament special înainte de înmormîntare ºi erau îngropate fãrã coºciug, în gropi simple. Cadavrele, înfãºurate în piei sau rogojini, erau înmormîntate în acest fel în perioada predinasticã (înainte de anul 3100 î.Hr.). Terenul arabil a fost dintotdeauna foarte important, astfel încît mormintele erau sãpate la marginea deºertului. Gropile erau cãptuºite uneori cu rogojini, scînduri sau cãrãmizi, dar era vorba doar de o groapã simplã, nu de un cavou. Aceasta a fost metoda folositã dintotdeauna de cei sãraci, care nu-ºi permiteau coºciuge, îmbãlsãmãri, mumificãri sau cavouri. Aspectul pe care-l cãpãta un cadavru astfel îngropat era cel al unui schelet acoperit de o piele foarte întinsã, care scotea un sunet ca de tobã cînd era uºor bãtutã cu degetul. Probabil cã mai existau fire de pãr pe cap, dar carnea ºi þesuturile moi se contractaserã pînã la dispariþie. Spre sfîrºitul perioadei predinastice, acum mai bine de 5 000 de ani, egiptenii începuserã sã aºeze cadavrele într-o cutie, un fel de coºciug, înainte de a-l înmormînta, iar în aceste condiþii, nemaibeneficiind de efectele nisipului uscat ºi fierbinte, avea loc procesul de putrefacþie. Încercãrile de conservare a corpului prin înfãºurarea acestuia în pînzã de in îmbibatã cu rãºinã înainte de a fi depuse în coºciug au dat greº, deoarece cadavrele intrau oricum în faza de descompunere, iar tot ce rãmînea din ele pînã la urmã erau niºte carcase goale alcãtuite din bandaje pline cu oase. Era aºadar nevoie de un tratament mai amplu. Tehnica mumificãrii s-a dezvoltat mai mult ca o reacþie la ameninþarea cu putrefacþia. Dar abia o datã cu întemeierea Regatului Nou (pe la 1560 î.Hr.) au fost înþelese cerinþele de bazã, iar abilitatea persoanelor care se ocupau de îmbãlsãmare a atins punctul culminant prin anul 1100 î.Hr. Chiar ºi atunci s-au fãcut multe mumii nereuºite, nu s-au conservat adecvat.

Mumificarea în stilul Egiptului antic Una dintre primele metode consta în umplerea cadavrelor îmbãlsãmate cu rãºinã topitã sau cu smoalã, dar aceasta ducea la obþinerea unui cadavru înnegrit, fragil ºi uºor inflamabil. Cuvîntul arab pentru bitum sau smoalã


211

este mummiya, ºi reprezintã originea termenului de „mumie“. În Persia exista un „Munte Mumie“ ce degaja o substanþã vîscoasã, bituminoasã, despre care se spunea cã are proprietãþi medicale ºi de conservare. Nu se ºtie precis cît de frecvent era folosit bitumul, dar tehnicile petrochimice au relevat faptul cã el se regãseºte în mumii ce dateazã din prin anul 1200 î.Hr.; acesta provenea, în principal, de la Marea Moartã ºi din Irak. În final s-a ajuns la o metodã cu rezultate satisfãcãtoare, utilizatã, începînd cu primii ani ai celei de-a patra dinastii (2600 î.Hr.), timp de aproape trei milenii, dispãrînd aproape complet în perioada evoluþiei creºtinismului ºi fiind total eliminatã dupã invazia arabã din 641 d.Hr., deoarece aceste procedee erau considerate dezgustãtoare de cãtre musulmani. Calitatea mumificãrii a variat de-a lungul secolelor, dar în momentele sale de glorie (cînd s-au folosit ºi cele mai costisitoare metode) mumificarea reprezenta un triumf al tehnologiei antice. La o mumie reuºitã se mai pot observa trãsãturile feþei unei persoane care a trãit cu aproximativ 15 secole înainte de naºterea lui Hristos. Se poate observa, de asemenea, dacã bãrbaþii erau circumciºi (majoritatea erau). Ocazional pot fi prelevate amprente digitale clare, astfel încît mumia capãtã oarecum o umanitate individualã realã ºi reuºeºte sã acopere spaþiul dintre milenii. Mumificarea se bazeazã pe utilizarea natronului*, un amestec de sãruri printre care ºi clorura de sodiu (sarea de bucãtãrie), descoperit în cantitãþi importante pe malurile lacurilor din nord-vestul oraºului Cairo. Aceastã substanþã are calitatea de a absorbi apa, deshidratînd cadavrul, dar, în acelaºi timp, are o slabã acþiune antisepticã. O vreme, aceastã substanþã a fost folositã dupã ce era dizolvatã în apã, ºi mama faraonului Kheops, descoperitã în mormîntul sãu, într-un scrin de calcit, era aºezatã încã într-o „baltã“ de soluþie slabã de natron. Numai cã aceastã metodã necesita folosirea unui container de mari dimensiuni în care cadavrul sã fie cufundat; s-a descoperit cã folosirea cristalelor solide de natron este o metodã mult mai simplã. În continuare se descrie procedeul complet, inclusiv îmbãlsãmarea. Herodot l-a descris din poziþia de martor ocular dupã ce a vizitat Egiptul prin anul 450 î.Hr., iar detaliile au fost completate prin analizarea mumiilor ºi prin experimente de laborator. Durata totalã, de la survenirea decesului pînã la înmormîntare, era în medie de 70 de zile. Tehnica exactã a variat în funcþie de perioadã; în epoca timpurie nu se încerca îndepãrtarea creierului, iar uneori mumiile, în loc sã fie eviscerate, erau injectate cu rãºini pe cale analã. 1. Creierul se extrãgea din craniu cu un cîrlig metalic introdus pe nãri ºi fragmentele aruncate, iar interiorul craniului se clãtea cu un lichid. *

Carbonat hidratat natural de sodiu (n. r.).

212

Ce se întîmplã cu cadavrele? Funcþia creierului nu era înþeleasã, fiind considerat doar un organ care produce mucozitãþi ºi nu meritã sã fie conservat. 2. Pe partea lateralã a corpului se fãcea o incizie cu un cuþit de obsidian ca sã se îndepãrteze organele interne. Se scoteau intestinele ºi plãmînii (aceºtia din urmã prin diafragm, dupã secþionarea traheii), dar inima rãmînea în corp. Aceasta era consideratã sediul inteligenþei, urmînd sã fie cîntãritã în faþa lui Osiris, zeul morþii, pentru a se stabili dacã persoana decedatã merita sã intre în viaþa de apoi. Rinichii, probabil nefiind recunoscuþi, erau de asemenea lãsaþi de cele mai multe ori în organism. Trompele uterine, uterul ºi ovarele se îndepãrtau, dar nu acelaºi lucru se întîmpla cu penisul ºi cu testiculele. Cavitãþile toracicã ºi abdominalã erau curãþate cu vin de palmier ºi cu mirodenii, umplute cu materiale perisabile, iar incizia cutanatã se cosea. 3. Cadavrul era apoi acoperit cu natron ºi lãsat astfel timp de 6 sãptãmîni pe o lespede înclinatã de piatrã. 4. Dupã spãlare ºi uscare amãnunþitã, toracele ºi abdomenul erau reumplute cu pînzã de in ºi sãculeþi de rãºinã, rumeguº ºi natron, iar craniul, umplut cu pînzã de in îmbibatã în rãºinã. 5. Cînd ajungea în aceastã fazã, pielea devenea foarte zbîrcitã ºi durã, iar faþa ºi membrele erau contractate ºi distorsionate, astfel încît persoana era aproape de nerecunoscut. Pielea era tratatã prin masare cu o loþiune din ulei de ienupãr, cearã de albine, natron, mirodenii ºi vin. Începînd cu dinastia a 21-a (1085 î.Hr.), sub piele se vîrau bucãþi de pînzã, nãmol, nisip sau rumeguº cu rol de umplere, pentru a reface trãsãturile originale. Aceastã operaþie se fãcea în zona feþei, sub pielea braþelor, a picioarelor, a spatelui ºi a gîtului ºi, uneori, în cazul femeilor, la sîni. Se aplicau ºi produse cosmetice, de exemplu fard. Mumia începea astfel sã capete un aspect mai natural. În perioadele tîrzii se picta întreaga suprafaþã a corpului cu un amestec de ocru ºi rãºini, roºu pentru bãrbaþi ºi galben pentru femei. 6. Marginile inciziei laterale din piele erau trase una peste alta ºi acoperite cu folie de aur sau cu cearã. De obicei, incizia nu se sutura. 7. Ochii, înfundaþi în orbite din cauza deshidratãrii, erau acoperiþi cu bucãþi de pînzã îmbibate în rãºinã, iar pleoapele erau trase pe deasupra. În perioadele tîrzii s-au folosit ochi artificiali, cu pupile din obsidian ºi cu albul ochilor din alabastru. Unghiile, adesea desprinse în urma tratamentului cu natron, erau legate cu aþã. 8. În aceastã fazã se adãugau bijuteriile sau alte ornamente, cum ar fi foiþele de aur de pe faþã ºi de pe piept. Faraonul Psusenes (din cea de-a 21-a dinastie) deþine probabil un record în acest sens: în


213

momentul în care era pe punctul de a fi bandajat, avea 22 de brãþãri pe mîini ºi 27 de inele pe degete. 9. La sfîrºit, cadavrul se înfãºura cu grijã cu bandaje de in îmbibate în rãºinã. Rulourile de bandaje aveau o lungime de pînã la 15 metri, iar o singurã mumie putea fi înfãºuratã în 37 de metri pãtraþi de bandaj, aranjat în complicate modele geometrice. Procesul era deosebit de minuþios ºi dura aproximativ 15 zile. Cînd tot acest proces lua sfîrºit, cadavrul semãna cu ceea ce ºtim astãzi cã este o mumie. Mumia purta o mascã pe cap ºi pe umeri, fãcutã din pînzã îmbibatã cu ipsos întãrit, pe care se picta faþa. Aceasta era încredinþatã familiei, aºezatã într-un sicriu antropomorf (cu formã umanã) ºi era dusã în camera mortuarã. Fiecare mumie purta în jurul gîtului o tãbliþã de lemn pentru a se evita confuziile. Mumiile erau transportate prin þarã, iar în perioadele tîrzii, persoanele mai puþin importante erau mumificate ºi îngropate fãrã sicrie, în gropi comune. O mumificare mai ieftinã, ce se încadra, metaforic vorbind, în „clasa economic“, se realiza prin injectarea de ulei de cedru pe cale rectalã cu o seringã, urmatã de astuparea acestui orificiu, sau prin scoaterea intestinelor prin anus ºi lãsarea cadavrului în natron timp de mai multe zile. Deshidratarea era mai puþin reuºitã, iar uleiurile, rãºinile ºi bandajele erau folosite mai cu zgîrcenie decît în cazul persoanelor bogate. La desfãºarea unei mumii de proastã calitate s-a observat cã pielea nu era bine conservatã, iar membrele ºi urechile se desprindeau cu uºurinþã. În Egipt, îmbãlsãmãtorii ºi cei care pregãteau mumii reprezentau o categorie profesionalã puternicã ºi bine organizatã, deþineau chiar titluri clericale ºi aveau numeroºi asistenþi. Se pare cã atelierele acestora erau deosebit de calde ºi pline de mirosuri grele; în timpul rãzboaielor ºi al molimelor, cadavrele se aglomerau, iar ei nu aveau întotdeauna suficient timp pentru a face mumii de calitate. Cadavrele se descompuneau ºi cãpãtau un aspect neplãcut în timpul lungii cãlãtorii pe fluviu de la locul decesului. Insectele, printre care muºtele ºi gîzele, erau din abundenþã. Pe unele mumii se pot descoperi crisalide de muºte, înglobate în rãºinile lipicioase de pe corp ºi printre straturile de bandaj. Ceea ce înseamnã cã ouãle fuseserã depuse pe cadavru, iar larvele apucaserã sã se hrãneascã. La un moment dat, într-un bandaj au fost descoperite un ºoarece mort ºi o ºopîrlã. Bandajarea era munca murdarã, iar bandajele erau adesea pãtate ºi aveau urme de degete nãclãite în rãºinã. Într-un climat cãlduros, cadavrele intrã repede în descompunere. Herodot, în prezentarea procesului de mumificare, susþinea cã trupurile neînsufleþite ale femeilor de o deosebitã frumuseþe, ale femeilor celebre sau ale soþiilor oamenilor importanþi erau pãstrate timp de 3 sau 4 zile

214


înainte de a fi date pe mîna îmbãlsãmãtorilor. Herodot sugereazã cã se apela la aceastã metodã pentru a se evita violarea cadavrelor. Se întîmpla ca o mumie sã conþinã oase provenite de la alte cadavre sau sã-i lipseascã unele fragmente. Acest lucru se datora neglijenþei lucrãtorilor funerari sau descompunerii cadavrelor înainte de a putea fi mumificate, în cazul în care se aduceau prea multe pe timp de rãzboi, molime, foamete, iar absenþa unor fragmente se poate datora morþii survenite în urma unor accidente. Mumia faraonului Sequenre (1500 î.Hr.) prezintã o gaurã în tîmplã prin care i se vede creierul, pomeþii ºi nasul sînt sparte, iar în spatele unei urechi existã o plagã înjunghiatã. Acesta a fost ucis în luptã, muºcîndu-ºi limba în momentul morþii, iar pînã sã ajungã pe masa îmbãlsãmãtorilor, cadavrul începuse deja sã putrezeascã.

Despachetarea unei mumii În Anglia secolului al XIX-lea, mumiile însemnate erau despachetate nu numai în scop ºtiinþific, ci ºi pentru prezentãri publice, în faþa unor mulþimi cu un interes morbid pentru acest gen de manifestãri. Expediþia egipteanã a lui Napoleon ºi descifrarea scrierilor hieroglifice au stîrnit un deosebit interes pentru Egiptul antic. Mania deschiderii mumiilor a început sã scadã în intensitate dupã 1850, iar din 1900, în Insulele Britanice n-au mai fost desfãºate decît 4 mumii, în condiþii strict controlate. Ultima a fost cea a lui Horemkenesi (vezi mai jos). Între timp, atitudinea s-a schimbat, iar în prezent oamenii sînt de acord cã rãmãºiþele morþilor ar trebui tratate cu mai mult respect. Chiar ºi o simplã excavaþie arheologicã a ajuns sã fie consideratã o profanare a unui cimitir ancestral. Preºedintele egiptean Sadat a decretat în 1980 cã publicul nu mai are acces la colecþia de mumii a Muzeului din Cairo. „Faraonii Egiptului nu vor ajunge subiect de spectacol“, a spus el. Totuºi, colecþia a fost redeschisã publicului în 1992, iar din 1997 sînt expuse unsprezece mumii care provin din Valea Regilor. Printre acestea se numãrã mumia cu ºase degete la picioare a lui Seti I (dinastia a 19-a) ºi a lui Segnere al II-lea (dinastia a 17-a). Cea din urmã prezintã o loviturã la nivelul craniului, moartea fiind violentã, deoarece survenise în timpul unei bãtãlii. Toate mumiile sînt depuse în vitrine special amenajate, cu temperaturã, grad de umiditate ºi oxigen controlate. Se sperã ca prin expunerea lor permanentã sã se încurajeze industria turisticã. Dar unii continuã sã aibe rezerve în ceea ce priveºte expunerea cadavrelor regale într-un mod care i-ar fi mîhnit profund dacã ar fi ºtiut ce-i aºteaptã. În scop ºtiinþific, sînt disponibile în prezent diferite metode neinvazive, datoritã cãrora nu se mai ajunge la despachetarea mumiilor. Povestea lui Horemkenesi, o mumie studiatã în cele mai mici detalii,


215

este descrisã în lucrarea lui J.H. Taylor Unwrapping a Mummy (1995). Horemkenesi locuia într-o colibã de chirpici în apropiere de Valea Regilor, pe malul vestic al Nilului. Fãcea parte din clerul de rang inferior ºi era responsabil cu ritualurile locale, precum ºi cu supravegherea muncitorilor care construiau ºi decorau mormintele. ªtia sã scrie ºi sã citeascã, deºi 99% din populaþie era analfabetã, ºi a murit aproximativ în 1050-1040 î.Hr., la vîrsta de 50 sau 60 de ani. În acea perioadã, prosperitatea Regatului Nou, cu o economie puternicã ºi o guvernare centralã stabilã, intrase în declin. Lipsa alimentelor era frecventã, iar veniturile statului se reduseserã considerabil o datã cu epuizarea minelor de aur nubiene. Coºciugul ºi mumia lui Horemkenesi au fost descoperite în 1905 ºi aduse în Anglia. În 1981, mumia a fost despachetatã fiindcã se afla într-o stare de conservare deplorabilã. Aceasta s-a datorat ºi condiþiilor de cãldurã ºi umiditate din Muzeul Bristol, din vara fierbinte a anului 1976. Speranþa de a pãstra mumia în condiþii acceptabile nu era prea mare, astfel încît s-a întreprins un proces foarte minuþios de desfãºare, folosindu-se cea mai nouã tehnologie disponibilã. Echipa era formatã dintr-un medic patolog, un arheolog, un anatomist, un stomatolog, un radiolog, un specialist în domeniul materialelor textile, un entomolog ºi un chimist. Operaþiunea semãna, pãstrînd proporþiile, cu o salvare arheologicã. Primele straturi au fost îndepãrtate pe data de 1 aprilie, iar echipa a lucrat timp de douã sãptãmîni pentru a le îndepãrta pe toate celelalte. (La Cairo, în 1886, bandajele care-l acopereau pe faraonul Ramses al II-lea fuseserã scoase în 10–15 minute.) Întregul proces a fost televizat printr-un circuit închis de televiziune, un fel de ecou al despachetãrilor publice din secolul XIX (prezentate mai sus). Ca ºi în multe alte cazuri, pînza (de in) din care erau confecþionate bandajele lui Horemkenesi nu era nouã, provenind de la alte obiecte de uz casnic, cum ar fi cearºafurile ºi cãmãºile. (S-a descoperit cã o mumie fusese bandajatã într-o pînzã ce provenea de la vela unei ambarcaþiuni.) Horemkenesi murise de cîteva zile în momentul în care a început procesul de mumificare ºi, din cauza temperaturii ridicate, cadavrul trebuie sã se fi aflat deja într-o stare avansatã de descompunere. Corpul fusese atacat de insecte, iar larvele acestora îl devoraserã conºtiincios. În bandaje, precum ºi în interiorul corpului au rãmas prinºi mulþi scarabei (Dermestes) ºi larve ale acestora. Insectele, bine conservate, au murit înainte de a apuca sã iasã. În zona gîtului s-au descoperit 49 de scarabei. Orice larve de muscã, în cazul în care au existat, au fost probabil mîncate de larvele de scarabeu. Prin urmare, organele interne erau, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, inexistente. Horemkenesi era scund ºi relativ obez dacã judecãm dupã cutele pielii. Preoþii trebuiau sã fie curaþi, iar Horemkenesi sã se fi îmbãiat de douã ori

216


pe zi. Era proaspãt ras, ca ºi pe cap, deoarece mulþi oameni aveau pãduchi. Nasul îi fusese desfigurat într-un accident mai vechi, lucru care, probabil, îl incomoda la respiraþie. Coloana vertebralã prezenta semne de osteoartritã ºi spondilitã, afecþiuni frecvent întîlnite la mumiile egiptene. Viaþa din Egiptul antic se baza pe apa ºi mîlul Nilului – soluri umede ºi întinderi stagnante de apã ce constituiau medii propice de dezvoltare a larvelor de schistozomã, care pãtrundeau în pielea intactã, ºi a þînþarilor purtãtori de malarie. Deºi nu s-au mai gãsit organele interne, tehnicile moderne le-au permis cercetãtorilor sã facã teste pentru detectarea proteinelor (antigenelor) de schistozomiazã ºi malarie. Horemkenesi suferea de amîndouã. Dantura lui era puternic afectatã; îi lipseau trei dinþi din cauza abceselor dentare, iar în momentul decesului mai avea alte douã abcese. Probabil cã suferea rãu de dureri de dinþi. Alþi doi dinþi erau cariaþi. Se presupune cã folosea în alimentaþie cantitãþi mari de zahãr din miere. Chipul, reconstituit plecînd de la craniu (vezi capitolul 11), prezenta un nas strîmb ºi o narã blocatã. Avînd în vedere lipsa organelor, cauza morþii nu poate fi stabilitã cu exactitate, dar se presupune cã a avut loc un accident vascular sau un infarct. Nu s-au descoperit semne de violenþã. Despachetarea ºi disecarea unei mumii în acest fel constituie un eveniment rar în prezent. Utilizarea imageriei medicale ºi a altor tehnici nondistructive face inutilã scoaterea bandajelor.

Ce se întîmpla cu organele interne Organele interne beneficiau de un tratament special, fiind uscate cu natron, tratate cu alifii parfumate, unse cu rãºinã topitã ºi învelite în bandaje de in. Fiecare organ era bandajat într-un pachet separat, deoarece fiecare trebuia sã fie protejat de un alt fiu al zeului Horus. Cei patru fii erau paznicii mãruntaielor: – – – –

Imseti, înfãþiºat ca un cap de om, proteja ficatul; Hapi, înfãþiºat ca un cap de babuin, proteja plãmînii; Duamutef, un cap de ºacal, stomacul; Qebhsenuff, cap de ºoim, intestinele.

Cele patru pachete erau aºezate în cutii separate, în sicrie miniaturale sau în canope. Aceste vase, fãcute iniþial din piatrã sculptatã, erau decorate cu capace în formã de cap de om. În vremurile tîrzii (dinastia a 21-a), pachetele cu organe erau reaºezate în cavitãþile corpului mumiei, deºi canopele goale s-au pãstrat totuºi ca fãcînd parte din echipamentul funerar. În perioadele timpurii, înainte de inventarea procesului de mumificare, cadavrul era aºezat pe o parte, într-o poziþie ghemuitã, iar coºciugul avea o formã pãtratã corespunzãtoare. Dar cadavrul trebuia pus în poziþie întinsã


217

pentru a permite accesul la abdomen în timpul îmbãlsãmãrii ºi al mumificãrii; prin urmare, sicriele au devenit dreptunghiulare, de lungimea cadavrului. Erau bogat decorate, iar într-un timp se pictau doi ochi pe partea lateralã, astfel ca mumia, dacã stãtea pe o parte, sã se poatã uita la lume. A fost, de asemenea, ºi o perioadã în care se foloseau sicrie interioare ºi exterioare sau chiar o serie de sicrie, unul intrînd în celãlalt ca un set de pãpuºi ruseºti.

Înmormîntarea ºi ceremoniile funerare Spre a înþelege obsesia egiptenilor pentru moarte trebuie sã menþionãm cã era vorba de mult mai multe aspecte decît obiectele ce pot fi observate – mormintele, mumiile ºi „bunurile“ aºezate în morminte. Înmormîntãrile erau însoþite de ritualuri complicate ºi de incantaþii magice, continuate dupã deces ºi înmormîntare. Un om bogat era urmat de un cortegiu numeros alcãtuit din slugi, rude, persoane oficiale ºi bocitoare angajate, cadavrul fiind dus cu un car tras de boi pînã la mormînt. În timpul înmormîntãrii avea loc importantul ritual de Deschidere a Gurii, iar pentru aceasta coºciugul trebuia sã fie ridicat în poziþie verticalã. Ideea era sã fie reînviat cadavrul mumificat pentru ca spiritul sã-ºi reia locul înãuntrul sãu. În timpul rostirii textelor rituale se ardea tãmîie, se turna apã deasupra sicriului, iar preotul atingea cu diverse obiecte ochii, urechile, nasul ºi gura pictate pe sicriu. Magic, capacitãþile mumiei se restabileau pentru ca mortul sã poatã trece în lumea de dincolo respirînd, vãzînd ºi auzind. Aceste ceremonii sfinte din antichitate n-ar mai putea fi reînviate în prezent decît prin intermediul unei maºini a timpului.

Lupta permanentã cu jefuitorii de morminte Decorarea mumiei cu materiale preþioase ºi aºezarea alãturi a obiectelor, adesea din aur, necesare în viaþa de apoi erau obiceiuri care constituiau o invitaþie deschisã pentru jefuitorii de morminte. Aceºtia reprezentau un aspect social important al vieþii din Egiptul antic, o ameninþare permanentã pentru siguranþa celor morþi ºi o provocare constantã pentru constructorii de morminte. Singurul mormînt regal care a supravieþuit mai mult sau mai puþin netulburat a fost cel al lui Tutankhamon, un faraon lipsit de importanþã din dinastia a 18-a (1567–1320 î.Hr) care a murit la vîrsta de 18 ani. Mormîntul este de mici dimensiuni, dar a devenit celebru deoarece a rãmas intact ºi a putut fi astfel studiat în zilele noastre. Intrarea era acoperitã cu bolovani de piatrã ºi pãmînt provenit de la sãpãturile unui mormînt mai impozant, acela al lui Ramses al VI-lea (1156 î.Hr.), aflat în apropiere.

218


Totuºi, acesta fusese cãlcat de jefuitori, dar resigilat de oficialii lui Ramses al IX-lea. Dupã aceea a rãmas necunoscut pînã pe data de 17 februarie 1923, cînd arheologul Howard Carter a intrat în mormînt. Ce a gãsit acolo a devenit una dintre minunile lumii. Sicriul regal era confecþionat din aur; mumia avea o mascã încrustatã cu aur ºi un colier superb, tot din aur. S-au mai gãsit un pumnal din aur, inele, coliere, amulete ºi un tron poleite cu aur. ªi în celelalte încãperi s-au descoperit multe alte comori, printre care trãsuri, statui, canapele, vîsle magice, mobilã, altare acoperite cu aur ºi o trompetã de argint. Existau ºi alimente sub forma a 116 coºuri cu fructe, 40 de carafe de vin, cutii cu raþe fripte ºi, desigur, o canopã în care se aflau organele interne ale regelui. Nici nu este de mirare cã aceste morminte erau jefuite. Faraonii mai importanþi avuseserã morminte ºi mai grandioase. Pe pereþi erau gravate ameninþãri la adresa jefuitorilor, dar nu exista practic nici o opreliºte. Aºa-numitul „Blestem al lui Tutankhamon“, subiectul favorit al multor filme horror, este doar o simplã invenþie jurnalisticã ºi se pare cã nu a avut un efect deosebit asupra lui Howard Carter, care a mai trãit încã 16 ani, murind la vîrsta de 65 de ani. ªi în mastaba (vezi capitolul 6) se puteau gãsi comori, aceste morminte fiind ale membrilor familiilor regale ºi ale celor bogaþi. Unul dintre mormintele regale avea 20 de încãperi diferite, în care se afla mult echipament în suprastructurile de deasupra nivelului solului, iar în alte douã astfel de morminte s-au descoperit nu mai puþin de 45 de încãperi supraterane. Aceste mastaba erau atît de vulnerabile, încît au fost înlocuite mai tîrziu de depozite mai mici, subterane, tãiate în stîncã. Pe lîngã numeroase obiecte preþioase, în majoritatea mormintelor se gãseau ºi alimente. O masã funerarã descoperitã într-un mormînt de la Saqqara consta din: – – – – – – – – – –

pîine terci de orz mãcinat peºte fript tocanã de porumbel prepeliþã friptã doi rinichi prãjiþi coaste ºi picioare de vacã compot de fructe prãjiturele cu miere ºi brînzã carafe cu vin

Cu siguranþã, nu era masa unui om sãrac! Evident, alimentarea zilnicã a unei mumii ar fi reprezentat o povarã deosebitã, astfel cã mai tîrziu, începînd de prin 1567 î.Hr., lucrurile au fost simplificate. În morminte se


219

depuneau picturi sau modele ale alimentelor sau ale celorlalte ofrande, nu cu rol decorativ, ci deoarece se credea cã pot furniza chiar obiectele reale pe cãi magice. Cea mai mare parte a mormintelor ºi a monumentelor funerare, mici sau mari, au fost jefuite în antichitate, în ciuda precauþiilor sau a dispozitivelor de protecþie. Intrarea în pantã a unei mastaba putea fi închisã cu un bloc masiv de calcar ce culisa pe verticalã sau intrarea se putea afla în partea inferioarã a unui puþ adînc umplut cu pietriº. Puþul putea fi astupat de un bloc uriaº de granit. Numai cã jefuitorii erau experþi în sãparea tunelurilor ºi ar fi putut ocoli astfel de obstacole. Intrarea în mormînt putea fi ascunsã sau înconjuratã de mai multe intrãri false pentru a îngreuna accesul. În mormintele regale existau pasaje secrete, închise de trape culisante din piatrã, uneori blocate cu buloane metalice. Pietrele care blocau accesul puteau cîntãri 20–40 de tone. Existau pasaje false ºi dispozitive ingenioase ce ar fi putut fi explicate doar cu ajutorul unor schiþe. Jefuitorii de morminte nu renunþau însã, reuºind sã evite aproape toate aceste mecanisme defensive. Se cunoºteau foarte multe lucruri despre jefuirea de morminte ºi se reuneau comisii speciale pentru a lua mãsuri. Suspecþii erau bãtuþi ºi torturaþi, iar cei vinovaþi erau uciºi prin tragere în þeapã, dar nici mãcar aceste pedepse dure n-au reuºit sã suprime jafurile. Urmãtoarea strategie antifurt a constat în alegerea unei vãi singuratice (Valea Regilor) pentru înmormîntãri ºi pãstrarea intrãrilor în aceste morminte în piatrã cît mai mici ºi discrete, dar jefuitorii au ajuns ºi acolo. În timpul celei de-a 25-a dinastii (1085–945 î.Hr.), preoþii, observînd cît de ineficientã este pãzirea unui mormînt, au hotãrît sã mute toate mumiile regale în ascunziºuri secrete. Lucrurile de valoare care scãpaserã atenþiei jefuitorilor au fost mutate, iar mumiile, reînfãºurate ºi înmormîntate în alt loc. Noile locuri de depozitare erau mai modeste decît mormintele originale, mobilate extravagant, dar unele dintre acestea au rãmas nedeschise pînã în 1875. Au fost descoperite douã ascunzãtori celebre de cadavre „regale“, una dintre ele conþinînd 153 de mumii. Faza finalã a luptei permanente cu jefuitorii de morminte a fost atinsã în secolul VI î.Hr., cînd s-au utilizat mãsuri suplimentare de siguranþã. De exemplu, camera mortuarã a unei persoane bogate a fost descoperitã la baza unei gropi adînci de 30 de metri sãpate în stîncã, acoperitã cu o lespede mare de piatrã. Acest puþ principal era umplut cu nisip, iar la camera mortuarã se putea ajunge doar printr-un puþ mai îngust, plasat lîngã primul, care era legat de acesta printr-un scurt pasaj orizontal. Lespedea de piatrã ce acoperea camera mortuarã avea un orificiu, blocat de o urnã de lut, iar la terminarea ceremoniei de înmormîntare ultimul om care ieºea spãrgea aceastã urnã, permiþînd nisipului sã umple puþul principal. Acesta ieºea prin puþul mai îngust, care era apoi umplut cu nisip. Acest sistem ingenios însemna cã oricine intra în camera mortuarã prin

220


puþul îngust era întîmpinat de un torent de nisip. Singura cale de acces era prin excavarea întregii cantitãþi de nisip din puþul principal. Întregul sistem de înmormîntare era atît de vulnerabil ºi de atrãgãtor pentru jefuitori din cauza credinþei egiptene cã mortul trebuie bine înzestrat. Mormintele creºtinilor copþi, din secolul III d.Hr., n-au fost jefuite deoarece se ºtia cã religia acestora nu le cerea sã se punã obiecte de valoare în morminte. Este interesant cã, pînã ºi în secolul XX, în Egipt existau experþi în sãparea tunelurilor. În 1924, hoþii au pãtruns, sãpînd un tunel, în depozitul de antichitãþi al Muzeului Metropolitan de Artã din Teba, dar n-au gãsit nimic de valoare.

Mumificarea animalelor Egiptenii din antichitate considerau sacre anumite animale, dezvoltînd un negoþ înfloritor cu animale îmbãlsãmate sau mumificate. Existã mumii de ºerpi, peºti, gazele, pisici, ºoimi, crocodili, cîini ºi chiar de scarabei. Egiptenii venerau animalele asociate anumitor zei, iar aceste animale se gãseau ºi în realitate, vii, în unele temple. De exemplu, zeul Thot era reprezentat de un ibis, iar zeul Apis de un taur. Printre alte animale sacre se numãrau ºoimii, babuinii, cîinii, pisicile, berbecii ºi ºerpii. Într-un stadiu tîrziu al civilizaþiei egiptene, toate aceste animale erau mumificate, iar în morminte se gãsesc galerii întregi cu rãmãºiþele mumificate ale cîte unui animal: o galerie de babuini, o galerie de cîini etc. La Saqqara, începînd de prin anul 600 î.Hr., a existat o necropolã special dedicatã animalelor care conþinea, printre altele, aproximativ o jumãtate de milion de pãsãri mumificate. Acest numãr uriaº ne reaminteºte cît de puternice ºi de statornice erau aceste credinþe, exemplarele acumulîndu-se constant de-a lungul mai multor secole. Saqqara era locul central de manifestare a cultului ibiºilor, iar în templu trãiau pînã la 60 000 de exemplare, rata medie anualã de înmormîntãri fiind de 10 000 de pãsãri. Un mic calcul aritmetic ne dovedeºte cã pãsãrile nu puteau sã moarã de bãtrîneþe, iar înmormîntarea avea evident un caracter comun, însoþit aproape sigur de ceremonii de sacrificare. Numãrul pisicilor mumificate era atît de mare, încît în secolul XIX au fost vîndute ºi trimise la Liverpool sute de tone de exemplare pentru a fi transformate în îngrãºãminte.

Cîte mumii existã? Mumificarea a fost o practicã rezervatã iniþial faraonilor, familiilor acestora ºi nobilimii, ajungînd apoi foarte rãspînditã, astfel încît aproape toate persoanele care mureau erau mumificate. Înmormîntarea devenea


221

mai ieftinã dacã mumia era aºezatã într-un coºciug din lut ºi nu într-unul din lemn, iar cei mai sãraci erau înmormîntaþi în camere mortuare subterane comune. Aceste încãperi erau pline de stive de mumii cufundate în smoalã. S-a estimat cã, în Egipt, ar fi înmormîntate aproximativ 50 de milioane de mumii. Acestea erau descoperite atunci cînd se construiau noi drumuri ºi, deºi au fost distruse sau exportate sute de mii de mumii pînã în prezent, cele mai multe zac încã îngropate. Dintre cele descoperite, mai multe mii de exemplare au ajuns în muzeele din toatã lumea. În plus, la un moment dat se credea cã mumiile au puteri tãmãduitoare extraordinare, iar în secolul XVI, în majoritatea farmaciilor europene se vindea „extras de mumie“, care se folosea la tratarea rãnilor, fiind administrat ºi pe cale oralã. Francisc I al Franþei cãlãtorea mereu cu o rezervã de mumie amestecatã cu pulbere de rubarbã, pentru cazul în care nu se simþea bine sau era rãnit. În momentul în care cererea a depãºit oferta, au apãrut pe piaþã preparate false: cadavrele infractorilor executaþi erau tratate cu smoalã pentru a cãpãta aspect de mumie. De asemenea, pînã în secolul XX, mumiile erau folosite pentru producþia de vopsea bituminoasã.

Mumiile din alte regiuni ale lumii Mumiile nu se gãsesc în exclusivitate în Egipt. În antichitate, metode similare de îmbãlsãmare ºi de conservare a morþilor erau folosite ºi de locuitorii Insulelor Canare, de cei din Strîmtoarea Torres ºi de peruvieni. Unele detalii se aseamãnã atît de mult, încît s-a sugerat cã tehnicile s-au rãspîndit în Insulele Canare ºi în Strîmtoarea Torres din Egipt. Grotele funerare din Insulele Canare conþineau, în momentul cuceririi spaniole din 1402, mii de mumii. Îmbãlsãmarea se fãcea de o echipã de îmbãlsãmãtori profesioniºti. Dupã îndepãrtarea intestinelor ºi a creierului, corpul era uscat la soare timp de cîteva sãptãmîni, iar apoi uns cu grãsime ºi învelit în piele de oaie. Locuitorii insulelor din zona Strîmtorii Torres îndepãrtau viscerele ºi creierul, uscau cadavrul în poziþie verticalã pe o ramã de lemn, iar apoi îl pictau. Limba, palmele, tãlpile picioarelor ºi unghiile erau îndepãrtate ºi dãruite soþului sau soþiei. În timpul Imperiului Incaº (1471–1534), cadavrele regilor ºi ale celor de rang înalt erau eviscerate, tratate cu balsam de Peru ºi cu alte substanþe, ºi înfãºurate în poziþia ºezînd ºi cu capul pe genunchi. În unele regiuni din Australia, Noua Guinee ºi America de Sud, una dintre metodele de mumificare folosite era afumarea. În sudul Istmului Panama, corpul unui ºef de trib decedat era atîrnat într-un hamac deasupra unui foc mocnit, ºi conservat astfel.

222


Mumificarea naturalã Din punct de vedere strict tehnic, mumificarea este conservarea intenþionatã a unui cadavru. Mumiile pot apãrea însã ºi în mod natural, atunci cînd cadavrul rãmîne într-un mediu uscat, protector, de exemplu într-o grotã sau într-un adãpost sãpat în stîncã. Dintre cele 42 de mumii de acest tip descoperite în sud-vestul SUA, jumãtate aveau pãduchi. Un alt exemplu este cel al oraºului mexican Guanajuato, situat la 2 000 de metri altitudine. Aici se gãseºte nu numai cea mai elegantã baie publicã din Mexic, placatã cu marmurã, dar ºi mina de argint Valenciana, din apropiere, care a fost cîndva cea mai productivã din lume; de asemenea, în cimitirul bisericii La Valenciana se gãsesc ºiruri de cadavre mumificate, aranjate de-a lungul pereþilor criptelor. Mumiile din Chinchorro, de pe coasta statului Chile, constituie exemple recente. Aici s-au descoperit aproximativ 100 de cadavre de bãrbaþi, femei ºi copii de toate vîrstele, chiar ºi fetuºi. Acestea dateazã de circa 5 000– 6 000 de ani ºi, înainte de a fi înmormîntate, au fost descãrnate, unse cu lut, acoperite cu pînzã ºi legate cu frînghie. Exemple de mumii naturale se gãsesc ºi în Alaska, unde îngheþul ajutã la deshidratare. În Insulele Aleutine, în schimb, clima este mai umedã, iar procesul de mumificare, realizat în urmã cu 200–300 de ani, necesita intervenþia omului. Cadavrul era eviscerat, umplut cu iarbã uscatã ºi uscat cît mai bine în atmosferã înainte de a fi acoperit cu piei de focã sau vidrã ºi aºezat pe o lespede într-o grotã-mormînt. În Groenlanda s-au descoperit mumiile a 6 femei ºi 2 copii, înmormîntaþi în urmã cu 500 de ani. Umiditatea ridicatã caracterizeazã ºi climatul Japoniei, dar mumificarea se potrivea cu principiile budiste, caz în care se poate observa un fenomen deosebit ce ar putea fi numit „automumificare“. Metoda era practicatã de preoþi, în general bãtrîni, ºi consta în înfometare ºi contemplare, timp în care corpul se usca treptat ºi în cele din urmã murea. Dupã deces, cadavrele erau uneori îmbãlsãmate. Prin automumificare se atingea starea spiritualã sfîntã de nyujo, fiind descrise 19 dintre aceste mumii japoneze. În Tibet au fost mumificate multe persoane considerate sfinte, printre care majoritatea Dalai Lama, iar unele dintre ele au fost apoi aºezate în altare de aur sau argint pentru a fi protejate. Corpurile a 8 000 de bãrbaþi, femei ºi copii din catacombele capucinilor din oraºul sicilian Palermo au fost conservate prin uscare ºi tratare cu ierburi ºi oþet. Unii dintre aceºtia sînt cãlugãri, dar cei mai mulþi sunt oameni obiºnuiþi ºi au un aspect straniu, aºa cum stau în picioare sau întinºi pe jos în ºiruri de-o parte ºi de alta a coridorului, îmbrãcaþi cu cele mai bune veºminte.


223

Capete uscate Capul reprezintã o parte deosebitã a cadavrului. De-a lungul timpului, craniile sau capetele celor dragi sau ale persoanelor respectate s-au pãstrat ca amintire, iar cele ale criminalilor sau ale duºmanilor omorîþi au fost expuse în locuri publice. Am vãzut mai sus cã vãduva lui Sir Walter Raleigh a pãstrat capul îmbãlsãmat al soþului într-un sac de piele pînã cînd a murit ºi ea. În Asiria anticã se practica frecvent tãierea capului duºmanilor învinºi. În secolul XX, aceastã metodã mai era încã practicatã de unele triburi din Africa, Indonezia, America de Sud ºi Oceania. Capetele erau uscate, afumate ºi jupuite, iar craniile, adesea pictate, erau pãstrate ca trofee. Neamul Jibaro, din amonte de Amazon, mergea ºi mai departe. Ei erau un popor de rãzboinici ºi erau meºteri în pregãtirea capetelor uscate sau „Tsantsas“. Mai întîi, pielea era îndepãrtatã de pe craniu printr-o incizie medianã a scalpului cu ajutorul unui cuþit ascuþit de bambus, al unei scoici sau al unei pietre de cremene, pãstrîndu-se cu multã grijã pleoapele, buzele, nasul ºi urechile. Apoi, pielea era cufundatã într-un vas cu diferite extracte de plante, printre care ºi tanin, care aveau rolul de a o conserva. Gura, ochii ºi deschizãtura gîtului erau cusute cu fibre de plante, astfel încît capul devenea un fel de sac în care se turna nisip uscat. Þesutul suplimentar de sub piele era ars, ceea ce provoca o contractare imediatã. La sfîrºit, faþa era tratatã cu uleiuri ºi grãsimi. Capul, cu pãrul lung (ei nu-ºi tãiau niciodatã pãrul), ajungea de dimensiunile unui pumn strîns. Dar aceºti oameni nu erau niºte simpli sãlbatici însetaþi de sînge. Procesul implica un numãr mare de ritualuri ºi reflectau credinþele lor în legãturã cu sufletul, cu locul ocupat de acesta în cap ºi cu diferitele calitãþi ale celui decedat.

224


10 Îngheþarea þi alte metode de conservare Aceasta e Ora de Plumb – Ce þi-o aminteºti de-ai scãpat cu viaþã – Precum Degeraþii ºi-amintesc de Ninsoare – Întîi – Frig – apoi Amorþealã – apoi Renunþare. Din Dupã-o mare durere urmeazã o senzaþie solemnã, Emily Dickinson (1830–1886)

Îngheþarea naturalã Îngheþarea este o metodã eficientã de conservare, dar temperatura folositã are o mare importanþã ºi, în plus, aceasta trebuie sã fie menþinutã la nivel constant. Dezgheþarea urmatã de reîngheþare distruge þesuturile. Cazurile în care cadavrele sînt îngheþate accidental ºi rãmîn astfel sînt rare ºi probabil cã survin ocazional în regiunile muntoase ºi în cele polare. Aºa cum, potrivit unor estimãri, sub gheaþa arcticã zac îngheþaþi mii de mamuþi (al cãror fildeº valoreazã foarte mult), probabil cã se gãsesc ºi multe cadavre umane care aºteaptã sã fie exhumate ºi studiate. De exemplu, pe Everest s-au organizat peste 233 de expediþii din momentul cuceririi vîrfului, în 1953. Pînã în prezent au ajuns în vîrf nu mai puþin de 932 de persoane, uneori formîndu-se chiar cozi în zonele de ascensiune în care este necesarã folosirea frînghiilor fixe, iar din 1920 au murit pe drum 156 de alpiniºti. Pe lîngã cele aproximativ 50 de tone de gunoaie împrãºtiate în apropierea vîrfului ºi resturile unui elicopter prãbuºit, mai existã ºi cadavrele a 20 de oameni. Cadavrele îngheþate ºi uscate în condiþii naturale sînt adesea foarte bine conservate, iar în ultimii ani s-au descoperit cîteva exemplare de-a dreptul impresionante.

Îngheþarea ºi alte metode de conservare

225

Copii îngheþaþi În anii 1950, în zonele înalte ale munþilor din Chile s-au descoperit rãmãºiþele pãmînteºti ale unui bãiat îngheþat. Zona aparþinea unui fost teritoriu incaº ºi, aflîndu-se la aproape 4 600 de metri altitudine, era greu accesibilã. Se spune cã acel loc era folosit de incaºi pentru a-ºi sacrifica copiii zeilor. Copilul, care avea pielea, pãrul ºi unghiile intacte, a fost pãstrat într-o camerã frigorificã în Muzeul de Istorie Naturalã din Santiago. S-a gãsit asupra lui un sãculeþ în care se aflau dinþii de lapte ºi unghiile tãiate. Picioarele îi erau bãtãtorite ºi umflate, degetele de la mîini îi degeraserã ºi se crede cã el, alãturi de pãrinþii lui, deosebit de mîndri (alegerea unui copil reprezenta o onoare pentru pãrinþii acestuia), ºi de alþii, au mers pe jos pînã în vîrful muntelui, într-o procesiune ritualã. Odatã ajunºi aici, copilul a fost ucis ºi îngropat. Faþa lui avea o expresie liniºtitã. Cadavrele îngheþate ale altor copii, victime ale aceloraºi sacrificii numite capacocha, demonstreazã sfîrºituri mai violente. Un alt bãiat a fost descoperit pe cel mai înalt vîrf muntos din America de Sud, în 1985. Avea cam 8–9 ani. Capul lui era deteriorat prin expunerea la aer, dar existã ºi dovezi despre cruzimea ultimelor sale clipe de viaþã. Fusese obligat sã bea ceva ce conþinea un pigment roºu; pe dinþi se poate observa cã vomase, iar corpul ºi hainele erau roºii, colorate de vomã ºi de diaree. Se pare cã îºi dãduse brusc seama cã urma sã fie ucis ºi fusese cuprins de fricã. În munþii din Peru s-a descoperit, în 1996, ºi o fetiþã îngheþatã în circumstanþe similare. Scanãrile tomografice ale craniului au relevat existenþa unei fracturi craniene, ceea ce demonstreazã cã a fost omorîtã printr-o loviturã puternicã aplicatã în partea lateralã a capului. În prezent, sacrificiile umane par niºte manifestãri îngrozitor de stranii ºi de crude, dar în acele vremuri îndepãrtate constituiau o metodã obiºnuitã pentru înduplecarea zeilor ºi, astfel, ajutarea comunitãþii. Aceasta era singura cale pentru a înfrunta ameninþãrile ºi nesiguranþa vieþii (vezi ºi capitolul 3).

Omul de gheaþã: un cadavru neobiºnuit în Alpi În 1991, o mumie îngheþatã din Alpi a ajuns în primele pagini ale ziarelor, care relateazã o poveste mult mai veche. Doi alpiniºti au descoperit lîngã o stîncã din munþi, la o altitudine de 3 000 de metri, la graniþa dintre Austria ºi Italia, corpul îngheþat al unui bãrbat. Acesta nu fusese îngropat, iar condiþiile meteorologice nefavorabile îl lãsaserã la vedere. Dar în Alpi dispar multe cadavre ºi, aparent, nici acesta nu pãrea deosebit. A fost transportat la Universitatea din Innsbruck ºi, deoarece pe corp începuse sã se dezvolte o ciupercã, a fost depus într-un congelator. Un topor de cupru, cu mîner din lemn de tisã, descoperit în preajma bãrbatului a fost estimat a avea cel puþin 4 000 de ani vechime, iar datarea cu carbon radioactiv a cadavrului l-a apreciat ca avînd 5 300 de ani, ceea ce corespunde cu perioada

226


tîrzie a epocii de piatrã, cu mult înainte de construirea templului de la Stonehenge ºi a ridicãrii piramidelor egiptene. Omul avea aproximativ 45 de ani, era îmbrãcat în veºminte din piele cusute cu grijã, iar încãlþãrile lui erau umplute cu iarbã. Avea un arc de 1,80 metri, o tolbã plinã cu sãgeþi, o centurã ºi un rucsac în care s-au descoperit fructe ºi unelte fabricate dintr-un metal extras dintr-o zonã aflatã la 300–400 km distanþã. În stomac s-a gãsit ultima masã alcãtuitã din carne ºi cereale mãcinate grosier. Pe buze, pe picior ºi pe gleznã, precum ºi pe spate s-au descoperit o serie de linii stranii, tatuate, numãrul total al tatuajelor fiind de 57. Sã fi fost acestea urmele unui tratament pentru articulaþiile sale dureroase? Este cunoscut faptul cã oamenii primitivi îºi tatuau zonele dureroase ale corpului, dar ºi în scop decorativ. Radiografiile au relevat articulaþii foarte uzate, cu modificãri artritice, precum ºi o calcifiere (sclerozare) a arterelor. Pe degetul mic de la picior s-au descoperit urme de degerãturi. Acest bãrbat îndeplinea vreun ritual? Era vînãtor? Probabilitatea cea mai mare este ca el sã fi fost un cioban ce-ºi ducea turma de oi sau de capre pe munte la venirea primãverii. Se rãtãcise în timpul unei furtuni de zãpadã ºi, cum temperatura scãzuse, s-a aºezat sã facã un foc. Se întunecase, furtuna continua; apoi a rãmas fãrã lemne, a adormit ºi a murit de hipotermie. Corpul i-a fost uscat de vînt, zãpada l-a apãrat probabil de animalele ºi pãsãrile de pradã, s-a mumificat ºi în final a fost îngheþat sub un strat de cîþiva metri de gheaþã ºi zãpadã. Acesta este considerat primul om preistoric care a murit incidental ºi a fost conservat intact, împreunã cu hainele ºi uneltele sale de zi cu zi. Cercetãrile continuã, oamenii de ºtiinþã desfãºurînd o minuþioasã muncã de detectivi. Pãrul sãu conþinea urme de cupru ºi arsenic, dobîndite pesemne în timpul topirii minereurilor de cupru care produc vapori de arsenic. Cantitãþi impresionante de zãpadã din zona în care s-a gãsit au fost topite, filtrate ºi analizate pentru a furniza indicii suplimentare. A existat chiar ºi o micã disputã în legãturã cu jurisdicþia acestui caz, dacã aparþine austriecilor sau italienilor, dar se pare cã locul descoperirii se aflã la aproximativ 92 de metri în interiorul Italiei.

O fecioarã de gheaþã La sfîrºitul anilor 1980, o echipã de arheologi ruºi explora movilele funerare aflate în zonele înalte ale Munþilor Altai din sudul Siberiei. Terenul era acoperit de un strat de permafrost, care nu se dezgheaþã niciodatã complet ºi, în timp ce sãpau în pãmîntul îngheþat al unui platou bîntuit de un vînt nãprasnic, au descoperit un coºciug. Acesta fusese bãtut în cuie de cupru ºi pãrea sã conþinã un bloc masiv de gheaþã. L-au dezgheþat lent, descoperind corpul acoperit de tatuaje al unei femei. Tatuajele fãcute cu


227

ace de os ºi cu funingine ºi erau fabiloase, reprezentau animale asemãnãtoare unor cerbi. Era o femeie înaltã (1,70 metri) ºi tînãrã, care murise în urmã cu aproximativ 2 500 de ani. Scos din înveliºul de gheaþã, cadavrul a început sã se descompunã, aºa încît a fost transportat cu avionul la Institutul de Arheologie din Akedemgorodok. Cercetarea ulterioarã a demonstrat cã femeia fusese îmbãlsãmatã dupã ce i se înlãturase o mare parte din organe, printre care uterul ºi globii oculari. Craniul fusese umplut cu blanã de jder, iar corpul cu turbã ºi coajã de copac. Ea avea în momentul morþii 25 de ani, iar dupã refacerea trãsãturilor feþei, plecînd de la structura craniului (vezi capitolul 11), s-a constatat cã acestea erau mongoloide. A fost prima femeie descoperitã în acest fel ºi s-a constatat cã murise din cauze naturale. Rochia era lungã cît o treime din coºciug, iar ea purta un colier cu cãmile din lemn, acoperite cu foiþã de aur. Rochia, þesutã din lînã de oaie ºi pãr de cãmilã, avea trei culori ºi era legatã în jurul taliei cu un cordon împletit. În apropiere s-au descoperit cadavrele îngropate a ºase cai, omorîþi cu toporul, ce purtau harnaºamente ornate. Cercetãtorii au descoperit, în urma unei impresionante munci de detectiv, cã femeia murise în luna iunie, deºi nu se cunoaºte cu exactitate anul. Existã o muscã ce îºi depune ouãle pe pielea calului. Calul le linge ºi le înghite, iar acestea incubeazã în stomacul animalului. În stomacul unuia dintre cai au fost descoperite larve ale acestei muºte ºi, avînd în vedere cã larvele apar în stomacul cailor abia în a doua jumãtate a lunii iunie, înmormîntarea poate fi datatã cu destulã exactitate. Se pare cã fecioara de gheaþã fusese o persoanã importantã, posibil o povestitoare care pãstreazã amintirea istoriei ºi miturilor acelei societãþi nomade din antichitate. Cadavrul se aflã în prezent la Moscova, unde se desfãºoarã studii mai ample asupra lui. Unii localnici din zona în care a fost descoperitã sînt nemulþumiþi cã i-a fost tulburatã liniºtea ºi considerã dezgroparea cadavrului drept un act de barbarie. Ei sperã totuºi ca femeia sã fie reînmormîntatã în munþi.

Crioconservarea: viaþa suspendatã Celulele pot fi pãstrate cu uºurinþã la temperatura azotului lichid (–180°C), iar dupã dezgheþare multe dintre ele supravieþuiesc ºi se pot diviza. Pentru ca astfel de celule sã fie distruse cît mai puþin, îngheþarea ar trebui sã fie rapidã, iar dezgheþarea lentã. Cel mai important aspect este evitarea formãrii cristalelor de gheaþã în interiorul celulelor, deoarece acestea înþeapã membranele vitale ºi omoarã celula. Cristalele de gheaþã intercelulare provoacã distrugeri mult mai mici. Care ar fi ºansele de supravieþuire a oamenilor dupã o perioadã de congelare profundã? Pînã în prezent nu existã nici o dovadã cã un corp omenesc poate fi criogenat în întregime, apoi dezgheþat ºi sã rãmînã totuºi

228


în viaþã. Cîteva broaºte ºi ºopîrle pot supravieþui dupã ce corpurile le-au fost parþial îngheþate, ajungînd sã realizeze aceastã performanþã prin producerea unui antigel propriu. Ideea conservãrii organismului a fost propusã încã din 1861 de cãtre scriitorul francez Edmond About, care a sugerat cã, chiar dacã unii oamenii erau „declaraþi incurabili de medicii ignoranþi din secolul XIX“, „ar putea sã aºtepte liniºtiþi într-o cutie pînã cînd doctorii vor descoperi remediul bolilor de care suferã“. În basmele pentru copii ºi în mitologie se regãsesc multe poveºti despre somnul prelungit. Într-una dintre poveºtile lui Washington Irving (1819), Rip van Winkle bea o bãuturã magicã ºi cade într-un somn adînc ce dureazã 20 de ani. În timpce doarme, anii trec ºi, cînd se trezeºte, descoperã cã este bãtrîn; soþia sa era moartã ºi îngropatã, iar America îºi cîºtigase independenþa. Frumoasa din Pãdurea Adormitã are mai mult noroc, pãstrîndu-ºi farmecul tineresc în timpul celor 7 ani de somn, fiind permanent pregãtitã sã fie trezitã de prinþul sãu. În aceste poveºti, somnul este indus de magie, dar în zilele noastre, oamenii sînt familiarizaþi cu ideea criogenãrii întregului corp, deoarece în povestirile ºtiinþifico-fantastice, astronauþii pot supravieþui astfel cãlãtoriilor interstelare de foarte lungã duratã. Pe de altã parte, mulþi oameni asociazã congelatoarele cu carnea moartã. Mai multe persoane bogate au optat deja pentru varianta criogeniei în defavoarea îngropãrii sau a incinerãrii. Ei considerã cã, într-o zi, evoluþia ºtiinþei ar putea duce la decongelarea lor ºi la tratarea bolilor în fazã terminalã de care suferã. Îºi pun multe speranþe în savanþii din domeniul medicinei care, cu siguranþã, vor putea cîndva sã trateze orice boalã. Moartea, cred ei, va deveni o pedeapsã inacceptabilã pentru rasa umanã. În schimb, majoritatea cercetãtorilor considerã ridicolã aceastã idee, subliniind cã încercarea de a reanima un corp îngheþat nu are nici o ºansã, fiind ca ºi cum s-ar încerca retransformarea unui hamburger într-o vacã. Deºi celulele pot fi îngheþate, multe dintre ele mor în timpul procesului de dezgheþare; ºi, deºi se pot congela embrioni în faze incipiente, cînd au un numãr mic de celule, organele nu pot fi congelate, cu atît mai puþin un animal sau un om întreg. Heliul lichid, la o temperaturã de –270°C, ar putea fi o variantã mai bunã decît azotul lichid, dar ar fi ºi mult mai costisitor. Societatea Americanã de Criogenie îi poate îngheþa pe unii oameni în azot lichid, dacã aceºtia se aflã în pragul morþii. Mai întîi se administreazã un anticoagulant, iar pacientului muribund, conectat la aparate de menþinere a vieþii, i se aplicã o perfuzie cu conservant, dupã care este rãcit. Lichidul conservant conþine agenþi antigel, cum ar fi glicerina, pentru a împiedica formarea cristalelor de gheaþã. Corpurile îngheþate sînt pãstrate în rezervoare mari de aluminiu, de obicei cîte patru în fiecare recipient. La ora actualã,


229

acest tratament costã cel puþin 120 000 $, pînã în prezent fiind criogenate astfel cam 30 de corpuri, primul în 1967. ªi animalele de companie pot fi conservate la fel. Costurile sînt mai reduse (40 000 $) în cazul crioconservãrii exclusive a capului, mulþi preferînd sã primeascã un corp nou în momentul resuscitãrii! Mai multe sute de persoane în viaþã au semnat contracte de conservare cu Fundaþia de Prelungire a Vieþii Alcor din SUA, iar compania este reprezentatã ºi în Marea Britanie. Se spune însã cã unii operatori fãrã scrupule au permis dezgheþarea unor corpuri „vechi“. În septembrie 1990, publicaþia The Independent a relatat existenþa unor zvonuri potrivit cãrora s-au fãcut cercetãri asupra criogenãrii ºi clonãrii în numele dictatorului irakian Saddam Hussein. Ferdinand Marcos, ºeful statului Filipine, a fost depus dupã moarte într-o criptã îngheþatã. Cînd guvernul a întrerupt furnizarea energiei elecrice din cauza facturilor neplãtite ale familiei sale, vãduva lui, Imelda Marcos, a cerut ca soþul sãu sã fie înmormîntat ca un erou. Dacã metoda crioconservãrii ar fi abordatã serios, ar apãrea unele probleme interesante de ordin legal ºi religios. Dacã oamenii pot fi criogenaþi cînd se aflã pe patul morþii, de ce nu s-ar putea apela la aceastã metodã ºi cu mult înainte de a muri? Ar constitui acesta un caz de sinucidere? ªi care ar fi situaþia certificatului de deces? Un cadavru îngheþat beneficiazã de drepturi legale? Dacã sistemul de rãcire este oprit din cauza neachitãrii facturilor, este acest fapt echivalent cu pedeapsa capitalã pentru incapacitate de platã? Ce se întîmplã cu sufletul în timpul îngheþãrii? Cele mai importante obiecþii aduse împotriva acestei idei apar în momentul în care ne imaginãm lumea umplutã pînã la refuz de resturile dezgheþate ale generaþiilor anterioare. Chiar vrea cineva aºa ceva? Îºi doresc oamenii nemurirea (vezi capitolul 4)? Probabil cã, în final, crioconservarea nu va mai reprezenta o problemã. Dacã savanþii vor descoperi cum poate fi creat un individ plecînd de la ADN-ul din celulele singulare (vezi capitolul referitor la clonare), atunci, fiindcã putem deja conserva celulele la infinit, se poate considera cã avem la îndemînã instrumentele necesare pentru a asigura nemurirea. Copiile unei persoane ar putea fi produse în laborator dupã dorinþã: copii ale unor lucrãtori docili sau ale unor arhetipuri imposibil de frumoase ºi de talentate. Pentru mulþi, aceasta constituie cea mai mare teamã, motiv pentru care experimentele de clonare umanã sînt interzise. Trebuie sã ne aducem însã aminte cã nemurirea prin clonare ar aduce individului satisfacþii mult mai mici. Deºi copiile ar fi identice din punct de vedere genetic, identitatea ºi amintirile persoanei originale vor fi murit, dispãrînd definitiv o datã cu moartea organismului. Indivizii creaþi cu corpuri identice vor deveni diferiþi în procesul de dezvoltare ºi maturizare. Cel puþin, congelatorul ar putea pãstra intactã identitatea unei persoane.

230


Oamenii smîrcurilor Oamenii smîrcurilor înseamnã aproximativ 2 000 de cadavre conservate, mai mult sau mai puþin bine, descoperite în smîrcurile cu muºchi de turbã din Danemarca, Olanda, nordul Germaniei ºi Marea Britanie. Prima descoperire relatatã în detaliu a avut loc în Danemarca în 1773; apoi a apãrut o relatare mai bine documentatã din County Down, Irlanda, în 1781. Oamenii smîrcurilor au trãit în perioada cuprinsã între anii 100 î.Hr. ºi 500 d.Hr. ºi sînt conservaþi într-o stare remarcabilã. Acidul humic ºi cel tanic din turbãrii împiedicã procesul de descompunere, conservã ºi totodatã coloreazã organismul uman ºi, în acelaºi timp, dizolvã treptat oasele. Pielea se conservã perfect. Pãrul nu cade, dar capãtã o culoare cãrãmizie în urma acþiunii acizilor prezenþi în sol, iar adesea se poate analiza ºi conþinutul intestinelor. Unele cadavre din smîrcuri pãreau atît de recente, încît a fost chematã poliþia localã. Dar cadavrele au un aspect deplorabil ºi deformat, deoarece oasele pe care se sprijinã sînt parþial dizolvate. Omul de Tollund a fost descoperit de fermierii care sãpau în cãutare de turbã în mlaºtina Tollund din Danemarca, în 1950. Cadavrul se afla la aproximativ 2,5 metri sub pãmînt, dezbrãcat, avînd numai o pãlãrie de piele ºi o centurã prinsã în jurul taliei. La gît era împletitã o cureluºã din piele. Omul fusese strangulat în anul 210 î.Hr. Capul era cel mai bine conservat dintre capetele provenite din antichitate. Proaspãt ras ºi tuns scurt, avea o faþã uimitor de liniºtitã þinînd seama de felul în care murise. Inima, plãmînii, ficatul ºi tractul digestiv erau bine conservate, iar stomacul conþinea resturile unei supe vegetale pe care o mîncase cu 12 pînã la 24 de ore înainte de a muri. Omul de Grabaulle a fost descoperit de tãietorii de turbã din altã mlaºtinã, la numai 14 km distanþã de primul, în 1952. Faþa acestuia nu era la fel de bine conservatã, însã avea mîini ºi picioare frumoase, de pe care se puteau preleva amprente ale degetelor ºi tãlpilor. Acestuia îi fusese tãiat gîtul de la o ureche la alta în anul 310 î.Hr. Radiografiile au demonstrat cã fusese lovit în tîmpla dreaptã. În timpul vieþii îºi pierduse trei dinþi, alþi doi erau cariaþi, iar aspectul danturii sugera cã respectivul avea aproximativ 35–40 de ani. Custodele muzeului local a pãstrat cadavrul timp de 18 luni în concentraþii din ce în ce mai mari de acid tanic, mãsurã ce a desãvîrºit procesul de tãbãcire ºi a permis expunerea corpului în mediu uscat ºi apoi ungerea lui regulat cu ulei de in. Un alt cadavru din smîrcuri, din primul secol creºtin, a fost cel al unei fete în vîrstã de 14 ani. Se pare cã aceasta, dupã ce fusese dezbrãcatã ºi condusã în smîrc cu ochii acoperiþi cu un bandaj de lînã ºi o zgardã de piele de bou în jurul gîtului, a fost înecatã. În Anglia ºi în Þara Galilor s-au descoperit cel puþin 41 de oameni ai smîrcurilor. Omul de Lindow a fost gãsit în comitatul englez Cheshire, în


231

1984. Fusese doborît cu un topor, strangulat cu o frînghie subþire, iar gîtul îi fusese tãiat. A murit prin anul 300 î.Hr. Adevãratul mister constã în modul de ucidere, deoarece mulþi dintre oamenii smîrcurilor, bãrbaþi, femei ºi copii, fuseserã strangulaþi, spînzuraþi sau li se tãiaserã gîturile. Unii dintre ei par sã fi fãcut parte din nobilime, deoarece mîinile lor nu prezintã urme de muncã fizicã grea. Perioada în care au murit aceºti indivizi era una a tabuurilor ºi a practicãrii magiei, iar omorurile erau probabil o formã de sacrificiu ritual. De obicei, cadavrele nu erau înmormîntate în smîrcuri. Studierea cerealelor ºi a seminþelor de flori din stomacurile acestora indicã faptul cã decesele au survenit chiar înainte de venirea primãverii, moment în care un astfel de sacrificiu ar fi putut asigura respectivei comunitãþi de þãrani bunãstare ºi fertilitate pentru anul urmãtor.

Alcoolul, formaldehida ºi alþi conservanþi Un cadavru bine impregnat cu alcool sau formaldehidã (formol) va fi conservat, însã aceste substanþe pãtrund în þesuturi destul de lent. Astfel, cel mai bine conservate dupã scufundarea în aceste lichide sînt obiectele de mici dimensiuni, precum un vierme, un ºoarece sau un deget uman. În septembrie 1840, Mr. Gladstone, primul ministru britanic din acea vreme, a suferit un accident de vînãtoare. Unul dintre degetele sale a trebuit sã fie amputat ºi apoi scufundat în alcool, unde s-a conservat, fiind îngropat alãturi de posesorul sãu, dupã moartea acestuia, mai bine de 50 de ani mai tîrziu. Deºi în alcool sau formaldehidã se poate conserva intact ºi un cadavru, este foarte posibil ca procesul de descompunere sã înceapã la nivelul intestinelor dacã acestea nu sînt îndepãrtate sau dacã lichidul de conservare nu este introdus direct în abdomen.

Alcoolul Suzanne, soþia lui Jacques Necker, specialist în finanþe ºi om politic elveþian, era apreciatã pentru frumuseþea, inteligenþa ºi cultura sa. Ea se temea sã nu fie îngropatã de vie ºi îºi dorea, de asemenea, sã comunice ºi dupã moarte cu soþul ei iubit. Sperînd ca trãsãturile sã-i fie conservate pentru el, a fãcut pregãtiri ca trupul sã-i fie aºezat într-o baie cu alcool, într-un mausoleu de pe proprietatea lor de pe malul lacului Geneva. Ea a murit în 1794, iar mausoleul a fost deschis pentru public 10 ani mai tîrziu, dupã ce a murit ºi soþul sãu. Bazinul de marmurã neagrã era încã pe jumãtate plin cu alcool, iar corpul era conservat ºi putea fi recunoscut. Cînd Lordul Nelson a fost ucis în Bãtãlia de la Trafalgar (21 octombrie 1805), el îl rugase pe cãpitanul Hardy sã nu-l „arunce peste bord“ (adicã

232


sã nu-l înmormînteze în mare). Se spune cã trupul i-a fost cufundat într-un butoi cu rom de la bordul vasului ºi adus în Anglia. Aproape trei luni mai tîrziu, era înmormîntat în Catedrala St. Paul. Inventatorul ºi omul de ºtiinþã american Benjamin Franklin (1706– 1790) a considerat cã ar fi o idee bunã sã inventeze o metodã de îmbãlsãmare a celor ce au murit înecaþi. A adãugat cã, în ceea ce-l priveºte, „avînd o dorinþã arzãtoare de a vedea ºi observa starea Americii de peste 100 de ani, aº prefera, oricãrei morþi obiºnuite, sã fiu cufundat pînã atunci într-un butoi cu vin de Madera, alãturi de cîþiva prieteni“.

Formaldehida Formaldehida se foloseºte pentru conservarea specimenelor anatomice ºi a cadavrelor umane pentru disecþie. Aceasta usucã ºi întãreºte þesuturile, fiind folositã în lichidele de îmbãlsãmare. Constituie un conservant eficient, dar nu a fost descoperit decît la sfîrºitul secolului XIX. Acidul formic este arma folositã de furnicile (de la termenul latin pentru furnicã, formica) ºi urzicile înþepãtoare. Aldehida se obþine cînd alcoolul pierde hidrogen (alcool dehidrat). Formaldehida deodorizeazã, dar lasã un miros propriu, specific.

Sãrurile de mercur Cadavrul marchizului de Tai, care a trãit acum 2 100 de ani în provincia chinezã Hunan, este foarte bine conservat într-o serie de sicrie. El a fost cufundat într-o soluþie de sãruri de mercur, iar sicriele, închise ermetic. Canalul biliar i-a fost blocat de un calcul biliar de mari dimensiuni, iar arterele coronare sînt ateromatoase. Omul suferea ºi de tuberculozã pulmonarã, de diferite infestãri cu viermi intestinali ºi avea o fracturã veche a antebraþului ce fusese prost tratatã, dar se pare cã moartea s-a datorat unei colici biliare care i-a provocat un infarct.

Gelul siliconic La Muzeul Tehnic din Mannheim (Germania) se pot observa cadavre conservate prin injectare cu gel siliconic dupã extragerea grãsimii subcutanate. În acest fel se obþine un cadavru uscat, flexibil, inodor, ce poate fi atins.


233

Metode excentrice de conservare Autoimaginea lui Jeremy Bentham Filozoful englez Jeremy Bentham a murit în 1832. Pentru a da altora un exemplu curajos într-o vreme în care singura sursã legalã de cadavre pentru disecþie era constituitã de criminalii spînzuraþi (vezi capitolul 11), ºi-a donat cadavrul pentru o disecþie publicã. Apoi, scheletul trebuia reasamblat într-o poziþie ºezînd, îmbrãcat ºi amplasat într-o vitrinã pentru a se obþine o „un autoportret“, adicã propria sa imagine. Capul trebuia separat, uscat ºi conservat – el se plimbase timp de douãzeci de ani cu o pereche potrivitã de ochi de sticlã în buzunar. Cea mai mare parte a instrucþiunilor sale s-a respectat. Oasele au fost prinse cu sîrme ºi acoperite cu pernuþe pe sub haine. Din pãcate, capul nu s-a conservat bine, astfel încît s-a fãcut un model surogat din cearã, în timp ce capul adevãrat i-a fost aºezat în interiorul cutiei toracice. Jeremy Bentham dorea ca acest gen de conservare sã se aplice ºi în cazul altor personalitãþi. Autoportretul sãu, care are un aspect foarte natural, poate fi admirat ºi astãzi la University College din Londra.

Un vagabond excentric Unele lucruri nu mai pot fi aranjate atît de simplu în zilele noastre. Edward McKenzie a fost un vagabond care a trãit într-un butoi pe un morman de gunoi, ºi a murit în 1984, în vîrstã de 72 de ani. Prietenul lui, un pictor, a dorit sã-l îmbãlsãmeze, sã-l acopere cu vopsea acrilicã ºi sã-l expunã în biblioteca sa ca pe un fel de press-papier lãcuit. Însã, potrivit relatãrilor publicaþiei The Times, Consiliul local al oraºului Plymouth a refuzat propunerea de teama comentariilor în cazul aprobãrii unei proceduri atît de neconvenþionale.

Placarea electroliticã a morþilor În 1891, dr. Varlot, chirurg într-un spital parizian, a inventat o metodã de placare electroliticã a morþilor. Corpul, dupã ce era fãcut conductiv, era cufundat într-o baie electroliticã de sulfat de cupru ºi acoperit cu un strat de un milimetru de cupru metalic. Forma exterioarã a cadavrului, cu aspectul sãu metalic lucios, era pãstratã pentru posteritate. În schimb, aceastã carcasã ar fi fost plinã de lichidele provenite în urma descompunerii.

Conservarea în aur Conservarea în aur pare potrivitã numai personalitãþilor celor mai importante. Corpul lui Chih Hang, un cãlugãr budist chinez, a fost aºezat

234


dupã moartea lui într-o urnã. Cinci ani mai tîrziu, urna a fost deschisã, iar cînd cadavrul a fost descoperit intact s-a crezut cã sfinþenia cãlugãrului fusese confirmatã dincolo de orice îndoialã. Prin urmare, corpul i-a fost acoperit cu aur ºi poate fi observat ºi în prezent într-o pagodã din oraºul taiwanez Taipei.

Tãierea corpului uman în felii O conservare într-adevãr permanentã a structurii corpului uman poate fi obþinutã la ora actualã prin imagerie computerizatã. Biblioteca Naþionalã de Medicinã din Washington DC a creat, în cadrul Proiectului Omului Vizibil, o imagine permanentã a bãrbatului ºi femeii medii, procedeu descris în capitolul 11. Cadavrele au fost reconstruite, cu ajutorul computerului, din mii de felii extrem de subþiri. Deºi cadavrele originale au fost distruse, detaliile anatomice exacte s-au înregistrat pentru posteritate.

Conservarea ADN-ului Fiecare fiinþã umanã are un set unic de gene (ADN) care, manifestîndu-se pe mãsura dezvoltãrii embrionului în uter, determinã forma ºi structura exactã a individului (alãturi de multe alte caracteristici fiziologice). Mediul în care se dezvoltã (uterul ºi viaþa timpurie) face parte din ecuaþie, iar stabilirea factorului care conteazã cel mai mult pentru definirea individului, dintre moºtenirea geneticã ºi mediu, seamãnã într-o oarecare mãsurã cu stabilirea celui mai important numãr dintre 2 ºi 4 pentru obþinerea produsului 8. Conservarea ADN-ului echivaleazã în mare parte cu însãºi conservarea individului. Astfel, crioconservarea culturii de celule a unei persoane poate fi consideratã drept o formã de conservare a corpului. Pentru a face un pas mare înainte în acelaºi plan ideatic, ar putea fi cartografiat pe un computer întregul ADN al unei persoane, sub forma secvenþelor de bazã, iar însuºi ADN-ul sintetizat ulterior în orice moment, poate un milion de ani mai tîrziu? Dificultãþile cu acest tip de viaþã veºnicã ar fi probabil de naturã pur tehnicã. De asemenea, dupã cum am menþionat mai sus, numai genele vor fi nemuritoare, nu ºi persoana conºtientã, care ar dispãrea o datã cu moartea corpului original. Proiectul Genomului Uman, dezvoltat de SUA, în care este descris în totalitate ADN-ul uman, se aflã în acest moment într-o fazã finalã. Deºi dureazã mult ºi este extrem de costisitor, pînã în anul 2004* vor fi fost localizate ºi definite aproape toate cele 90 000 de gene ce alcãtuiesc fiinþa umanã. Una dintre recompensele acestei realizãri extraordinare, în afarã

*

În 2001 a fost publicatã harta genomului uman (n. r.).


235

de darul unic fãcut biologiei umane, va fi localizarea genelor nocive. Prin urmare, oamenii vor înþelege ºi vor încerca sã rectifice multe afecþiuni. Asemenea multor altor progrese din domeniul ºtiinþific, ºi acesta va crea probleme. De exemplu, dacã ADN-ul oamenilor va putea fi accesat de companiile de asigurãri, se vor putea practica tarife ridicate sau pot fi refuzaþi chiar cei ce posedã gene care pot provoca boli mortale. Proiectul Genomului Uman a dedicat aproximativ 3 procente din bugetul sãu anual studierii implicaþiilor de ordin etic, legal ºi social al acestor progrese ale geneticii umane. Avînd în vedere sumele alocate, acesta este probabil cel mai mare program de cercetare filozoficã iniþiat vreodatã. Virusul variolei este un exemplu al unei astfel de abordãri faþã de un organism individual. Acesta nu mai existã acum nicãieri în lume, cu excepþia a douã congelatoare din SUA ºi din Rusia. Existã multe argumente incontestabile pentru a distruge aceste ultime douã probe supravieþuitoare ale unei specii microbiene care ar putea încã sã provoace o boalã umanã îngrozitoare. S-a ajuns, în sfîrºit, la un acord în privinþa datei distrugerii. Numai cã ºirul ADN-ului virusului este cunoscut, astfel încît, teoretic, monstrul ar putea fi recreat mai tîrziu.

Clonarea Clonarea este unul dintre acele cuvinte care atrag atenþia oamenilor. Aduce în minte imaginea cercetãtorului nebun ºi a despotului malefic. Un alt cuvînt cu aceeaºi rezonanþã este „nuclear“. Problema cuvîntului e cã oamenii încã îl mai asociazã cu temutele arme nucleare ºi îºi transferã temerile ºi asupra altor concepte, precum energia nuclearã. Deºi centralele atomo-electrice au avut multe probleme, în final ele sînt concepute pentru a servi drept principala sursã de energie mondialã. Cea mai bunã cale de îndepãrtare a temerilor legate de clonare este înþelegerea acestui fenomen. O clonã este un grup de celule sau organisme cu gene identice, iar clonarea unui fragment de ADN înseamnã producerea unor copii identice ale acestuia. Acest lucru nu ar fi foarte dificil de realizat în laborator cu metodele biologiei moleculare, iar în 1991, geneticienii din SUA au primit acordul pentru clonarea unor gene individuale din rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Abraham Lincoln. Dar clonarea unui întreg organism nu este chiar atît de simplã, deoarece ADN-ul trebuie sã se afle într-un loc adecvat (în nucleul unui ovul fertilizat), dacã se urmãreºte crearea noului individ prin supravegherea dezvoltãrii embrionului. Iar embrionul, în cazul mamiferelor, trebuie aºezat corect în uter. În momentul de faþã nu se poate realiza tot procesul în laborator. În 1997 a fost clonatã o oaie botezatã Dolly, aceasta atrãgînd atenþia întregului mapamond. Clonarea s-a realizat prin prelevarea de ADN din nucleul unor celule somatice nespecializate (fibroblaste) ale unei oi adulte

236


X ºi transferarea acestuia în celule nefertilizate (ovocite) cãrora li se îndepãrtase nucleul. Ovulele, conþinînd ADN-ul oii X, au fost introduse apoi în uterul unei alte oi, unde s-au dezvoltat ºi s-au transformat în embrioni, dintre care unul s-a nãscut. Acest miel (Dolly) deþinea doar genele (ADN-ul) oii X, fiind aºadar o copie geneticã exactã (o clonã): identicã în aceeaºi mãsurã ca un geamãn identic. De fapt, o micã parte din ADN-ul celulei este pãstratã în afara nucleului, în mitocondriile celulei, ºi deoarece acest segment nu a fost transferat, Dolly nu era chiar 100% aidoma cu oaia X. Incredibila ºtire a clonãrii sale a ridicat multe semne de întrebare. Dacã s-ar începe clonarea oamenilor? Încotro ne îndreaptã oamenii de ºtiinþã? Vor reuºi vreodatã sã reproducã oameni care au murit? Cu siguranþã, clonarea este inadmisibilã din punct de vedere moral... Problemele de ordin religios sînt, evident, formidabile. Ce se întîmplã cu sufletul? Se aflã el în ovulul fertilizat sau poate fi gãzduit numai atunci cînd fetusul începe sã capete un aspect uman, dupã ºase sau ºapte sãptãmîni de gestaþie, aºa cum sugereazã Toma d’Aquino? Spermatozoidul sau ovulul au suflet? Cu secole în urmã, renumitul biolog Anton van Leeuwenhoek (1632– 1723) a afirmat cã spermatozoidul uman conþine o copie la scarã redusã a fiinþei umane, numitã homunculus. Majoritatea oamenilor, printre care ºi unii savanþi, considerã cã procedeul clonãrii, la fel ca ºi alte minuni biologice din zilele noastre, ar trebui reglementat. Jocul cu genele umane trebuie controlat într-un fel. Prima reacþie a politicienilor a constat în interzicerea clonãrii umane. Preºedintele Statelor Unite, Bill Clinton, împreunã cu Comisia Consultativã Naþionalã de Bioeticã, formatã din 18 experþi, a recomandat ca aceastã clonare a fiinþelor umane sã fie consideratã o infracþiune în SUA. Clinton spunea cã, deºi „nu este nimic imoral sau greºit în legãturã cu aceste noi tehnici, dacã sînt folosite în alte scopuri, [clonarea] reprezintã o posibilã ameninþare la adresa legãturilor sacre ce leagã familia ºi care se aflã la baza idealurilor ºi societãþii noastre“. De asemenea, ºi Parlamentul European intenþioneazã sã o interzicã. Vaticanul a cerut o interzicere pe plan mondial, plecînd de la raþiuni de ordin teologic, subliniind cã plãsmuirea vieþii umane în afara cãsãtoriei se opune principiului divin. Ceasul nu poate fi însã dat înapoi. Procedeul va avea cu siguranþã unele aplicaþii deosebit de folositoare, de exemplu conservarea speciilor de animale rare sau pe cale de dispariþie, ºi va duce la progresul cercetãrii medicale, furnizînd informaþii noi referitoare la interacþiunea dintre nucleul celulei cu citoplasma. În 1997, cercetãtorii americani au clonat doi macaci, utilizînd o metodã diferitã. Aceºtia au produs un embrion de maimuþã prin intermediul fertilizãrii in vitro, iar cînd embrionul ajunsese într-o fazã de dezvoltare în care avea 8 celule, acestea au fost separate ºi transferate în uterul unei


237

femele de cimpanzeu. Aceasta este o formã de clonare la scarã micã. Douã dintre cele opt celule s-au dezvoltat ºi au dus la naºterea de pui vii. Se preconizeazã clonarea de vaci ºi, în curînd, va avea loc, probabil, ºi clonarea umanã. Se poate argumenta cã nu este nimic neobiºnuit în legãturã cu posibilitatea ca unii sã aibã mii de copii. Incredibila producþie de spermatozoizi a testiculelor dovedeºte cã se pot face copii prin inseminarea artificialã (sau, teoretic, efectivã) a mii de femei. Se spune cã unii dintre ºefii de trib timpurii din Africa aveau în armatã regimente întregi formate din propriii copii. Însã atitudinea faþã de clone este influenþatã de faptul cã acestea sînt identice. Genele identice nu implicã, desigur, ºi persoane identice, deoarece mediul are de fiecare datã o contribuþie substanþialã. Totuºi, acestea sînt replici copiate la indigo, genul înfãþiºat în nuvelele ºtiinþifico-fantastice sub forma unor armate extraordinare aflate sub comanda unui Big Brother.

238

Enciclopedia moþii


239

Partea a III-a

Utilizarea þi abuzarea cadavrelor

240

Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor

Cadavrul în laborator: disecþia

241

11 Cadavrul în laborator: disecþia Cadavrele sînt folositoare nu doar în stare iniþialã, ci ºi dupã descompunere, cînd sînt îngropate ºi reduse la stadiul unei grãmezi de oase. De asemenea, ele pot fi abuzate, maltratate. Acest capitol, precum ºi urmãtoarele douã, trateazã sistematic diferitele moduri în care cadavrele umane pot fi folosite sau abuzate.

Cine este proprietarul unui cadavru? Ce spune legea? Se pare cã, potrivit legii britanice, nimeni. Cu alte cuvinte, nimeni nu putea fi arestat pentru furtul unui cadavru, ceea ce a adus o serie de dificultãþi în urmãrirea penalã a „hoþilor de cadavre“, fapt descris pe parcursul acestui capitol. În SUA ºi în Canada, în schimb, familia are unele drepturi de posesie asupra cadavrului. Se spune cã aceastã lege englezã a fost abrogatã pornind de la cazul lui Mr. Haynes (1614), acuzat de furtul giulgiului (pînzei de înhumare) unui cadavru. În timpul procesului s-a afirmat cã acel cadavru nu putea fi considerat proprietarul giulgiului, fapt greºit interpretat în sensul cã însuºi cadavrul nu putea constitui proprietatea cuiva. Astfel, în 1856, un fiu a scos osemintele mamei sale din mormînt însã, avînd în vedere cã acel cadavru nu era proprietatea cuiva, nu a putut fi acuzat decît de violarea proprietãþii cimitirului. Într-un caz audiat în 1996, în care un om a murit din cauza unei tumori cerebrale, fiul sãu a cerut creierul cadavrului tatãlui sãu pentru a-l folosi ca probã într-un litigiu împotriva autoritãþii locale în domeniul asistenþei medicale pentru tratament neglijent. Însã o parte din creier fusese deja extras (la cererea medicului legist) ºi pus în formol pentru un studiu histologic; restul creierului fusese aruncat dupã o perioadã de pãstrare. Tribunalul a hotãrît cã fiul celui decedat nu avea drept de proprietate asupra cadavrului, însã, dacã acesta ar fi fost supus unui proces de

242


conservare, atunci ar fi devenit obiectul unei forme de proprietate. Simpla pãstrare a acestuia în formol nu era suficientã, dar se presupune cã procesul de mumificare ar fi fost suficient. Însã tot nu este foarte clar cui aparþine un schelet uman pregãtit cu grijã. Legea, din nevoia de utilizare a unor definiþii, face adesea distincþii macabre. Se pare cã un cadavru, spre deosebire de o probã de urinã sau o ºuviþã de pãr, nu constituie obiectul unei proprietãþi ºi, aºadar, nu poate fi furat!

Autopsia Pe pereþii unor morgi se aflã scris urmãtorul mesaj (în limba latinã): „Acesta este locul unde moartea se bucurã sã vinã în ajutorul vieþii!“ Autopsia este metoda clasicã de descoperire a cauzei exacte a morþii. Ea se realizeazã pentru ca medicul legist sã fie sigur cã moartea nu s-a datorat unor cauze externe, iar în trecut era fãcutã pentru instruirea medicilor care învãþau astfel despre procesele de evoluþie a bolilor, precum ºi patologia organelor ce se aflã la baza fazei finale a bolii. O mare parte dintre cunoºtinþele actuale referitoare la bolile organismului uman provine din examinarea cadavrelor. În ultimii 150 de ani, patologii au putut sã ne ofere explicaþii raþionale, fundamentate ºtiinþific, pentru majoritatea bolilor umane.

Autopsiile de-a lungul istoriei În urmã cu aproximativ 1000 de ani, nimãnui nu-i trecea prin cap sã secþioneze un cadavru ºi sã-l examineze. Moartea fiind probabil cauzatã de „viermi“ sau de alþi agenþi nocivi, era mai bine ca aceºtia sã nu fie lãsaþi în libertate. Oricum, era un afront la adresa defunctului ºi o ameninþare pentru liniºtea sufletului sãu. Însã Papa Sixtus al IV-lea (1471– 1484) a dat o lege prin care studenþilor la medicinã de la universitãþile din Bologna ºi Padova li se permitea sã studieze pe cadavre autopsiate. Aceastã lege a fost confirmatã de Papa Clement al VII-lea (1523–1534), iar uneori autopsia s-a dovedit folositoare ºi din punct de vedere strict religios. Într-unul din cazuri, o femeie nãscuse douã gemene siameze unite de la abdomen pînã la nivelul gîtului, iar preotul din localitate a fãcut douã botezuri. Biserica a cerut o autopsie pentru a se stabili dacã „monstrul“ era format într-adevãr din douã fiinþe umane ºi nu dintr-una singurã, cu alte cuvinte dacã avea douã suflete sau doar unul. Autopsia a confirmat existenþa a douã seturi de organe, drept urmare ºi a douã suflete. Cu toate acestea, în acea perioadã, autopsiile erau rare. Una memorabilã a fost consemnatã de Theophilus Bonetus (1620–1689). Acesta a examinat cadavrul unei fetiþe de 7 ani ºi a descris în detaliu modificãrile rinichilor


243

care survin în urma unui atac de nefritã acutã. În acele vremuri, boala nu era nici mãcar recunoscutã, cu atît mai puþin înþeleasã. O autopsie mult mai spectaculoasã a fost fãcutã de dr. Boerhaave (1668–1738). Cadavrul îi aparþinea unui nobil, mare gurmand. La ultima masã, omul mîncase: – – – – – – – –

supã de viþel cu ierburi aromate varzã albã, fiartã, cu carne de oaie momiþe de viþel uºor prãjite copanul ºi pieptul unei raþe mici douã ciocîrlii compot de mere cu pîine pere, struguri ºi bomboane bere ºi vin de Moselle

Nu mult dupã masã, acesta a simþit o iritaþie în abdomen, ca ºi cum „ceva s-ar fi rupt sau s-ar fi dislocat“. Zona abdominalã a început sã-l doarã foarte tare, aºa cã a luat medicamente cu bãuturã ºi vomitive. Însã situaþia s-a înrãutãþit ºi, în final, omul a decedat. Autopsia lui Boerhaave nu a gãsit nimic anormal în abdomenul celui decedat, însã la deschiderea cavitãþii toracice s-au descoperit 10 litri de lichid, în plus producîndu-se o rupturã în esofag. Acesta a fost primul caz de rupturã de esofag citat. Autopsiile au rãmas o metodã neobiºnuitã pînã în secolul XIX. Ele au ajuns în stadiul lor actual datoritã celebrului Rudolf Virchow (1821–1902), fondatorul disciplinei anatomo-patologiei, prin examinarea sistematicã a organelor ºi a þesuturilor ºi prin folosirea microscopului. Baronul Karl von Rokitansky (1804–1878), de naþionalitate cehã, a predat patologia la Universitatea din Viena ºi a afirmat cã ar fi fãcut 30 000 de autopsii.

Autopsia modernã În laboratorul de autopsii, fiecare dintre organele principale este scos ºi examinat cu ochiul liber înainte ºi dupã secþionarea sa pentru a se descoperi orice anomalii interne. Apoi, þesuturile ciudate sau anormale sînt pregãtite pentru examinarea histologicã. Aceasta se face prin încorporarea lor în cearã, tãierea unor secþiuni foarte subþiri (submilimetrice), colorarea acestora cu pigmenþi ºi montarea lor pe mici bucãþi de sticlã (lamele de microscop). Apoi, patologul examineazã probele la microscop, detecteazã afecþiunile organelor ºi stabileºte cauza probabilã a morþii. Pentru a face o autopsie este necesar acordul familiei persoanei decedate, iar în prezent acest lucru nu este întotdeauna simplu. Rudele sînt îndurerate ºi adesea îºi dau acordul foarte greu. Este posibil ca familia sã nu realizeze întotdeauna necesitatea acestei proceduri, sã fie preocupatã

244


de teama unei posibile desfigurãri a cadavrului sau sã ridice obiecþii de naturã religioasã. De asemenea, în ultimii 30 de ani, tehnicile de imagerie (radiografii, tomografii etc.), precum ºi alte metode noninvazive de diagnostic au devenit atît de sofisticate încît, în general, misterul în privinþa stãrii organelor ºi a þesuturilor celui mort este mult redus. Deºi autopsia reprezintã instanþa finalã, „ultima consultaþie medicalã“, medicul nu mai manifestã prea mult interes, cu excepþia cazurilor în care diagnosticul nu este clar sau afecþiunea celui decedat este rarã. Drept urmare, de-a lungul secolului XX s-a înregistrat o scãdere constantã a numãrului de autopsii.

Beneficiile medicinei de pe urma studierii cadavrului În ciuda celor expuse mai sus, autopsiile au în continuare un rol vital în instruirea studenþilor în medicinã ºi a patologilor, precum ºi în studierea anumitor boli. În acest scop este necesarã continuarea efectuãrii unui numãr minim de autopsii. Mai mult, în cel puþin un caz din zece autopsia dovedeºte cã diagnosticul pus înaintea survenirii decesului a fost incorect, iar medicina învaþã din aceste greºeli. Ca exemplu al învãþãrii detaliilor unei anume boli, în SUA se desfãºoarã un studiu important asupra bolii Alzheimer (demenþã senilã) prin intermediul cercetãrii creierelor unor cãlugãriþe. Surorile de la Notre Dame trãiesc în mãnãstiri din diferite zone ale Statelor Unite. Ele au studii superioare ºi o vîrstã înaintatã, iar 678 dintre ele au acceptat sã participe la acest studiu, care constã în a accepta sã se supunã unei serii de teste psihice ºi donarea creierelor, ulterior decesului, în scopul examinãrii patologice. Acestea constituie un grup bun de studiu, deoarece posibilele efecte ale influenþei mediului asupra bolii sînt minime. Toate aceste mãicuþe trãiesc în condiþii similare ºi au aceeaºi alimentaþie, în plus nu beau ºi nici nu fumeazã. Pînã în prezent, din studierea a 102 creiere s-a evidenþiat cã blocajele micilor vase de sînge aflate în zone strategice ale creierului pot determina instalarea acestei forme de demenþã. Autopsiile reprezintã, de asemenea, o parte esenþialã a muncii unui medic legist. În cazul descoperirii unui individ mort în apã, se pune întrebarea: este vorba despre un înec obiºnuit, despre un înec survenit din cauza intoxicãrii cu diverse substanþe sau din cauza unei boli, ori respectivul a fost ucis ºi apoi aruncat în apã? Rana de la cap este rezultatul lovirii în cãdere, în urma unui atac de cord, sau l-a omorît cineva lovindu-l în cap? Se regãsesc substanþe toxice în ficat, rinichi sau creier? O multitudine de procese de crimã au depins de dovezile furnizate de medicul patolog. Acest subiect este tratat pe larg în capitolul 14. Nu toate studiile referitoare la persoane decedate depind de o autopsie completã. De exemplu, metalele grele precum antimoniul, arsenul ºi taliul


245

pot fi detectate în pãr sau în unghii la numai cîteva ore dupã ingerare. Chiar ºi cenuºa poate constitui o sursã de dovezi. În procesul uciderii lui Graham Young din 1971, în cenuºa victimei incinerate s-a descoperit taliu, folosit în otrava pentru ºobolani.

Folosirea cadavrului pentru preziceri Prezicerea (divinaþia) presupune aflarea unor amãnunte despre viitor prin metode supranaturale, aflate dincolo de limitele raþiunii sau ale ºtiinþei. În antichitate, termenul se referea la informaþii despre viitor, dezvãluite de cãtre zei, ºi implica adesea examinarea cadavrelor unor persoane recent decedate. Termenul este folosit în prezent pentru a descrie, de exemplu, un divinator de apã – o persoanã ce detecteazã apa aflatã în subteran prin intermediul unui bãþ pe care-l þine în mînã. Metodele de prezicere, folosite de multe popoare primitive ºi de multe altele nu tocmai primitive, includeau examinarea conþinutului stomacal, de obicei al animalelor sacrificate.

Viitorul, potrivit mãruntaielor ºi pãsãrilor Termenul de „haruspicare“ provine din cuvintele hira = mãruntaie (în sanscritã) ºi spic = a privi (în latinã). În Roma anticã, aceastã practicã avea o importanþã deosebitã. Un animal era sacrificat, iar mãruntaiele sale examinate cu multã atenþie de cãtre experþi, care dãdeau verdicte ºi predicþii în funcþie de ceea ce descopereau. Forma ficatului sau a scapulei (omoplatului), de exemplu, oferea o multitudine de informaþii. Procesul era controlat de Colegiul Roman al Augurilor, un grup format din aproximativ 12 persoane influente, care interpretau ºi orice alte semne sugestive, precum fulgerul ºi tunetul sau zborul ºi cîntecul anumitor pãsãri, sau felul în care ciugulesc gãinile, considerate sacre. Funcþia lor nu consta atît în predicþia viitorului, cît în a afla dacã zeii încuviinþeazã o anumitã decizie. Sentinþele bazate pe dovezi obþinute în urma studierii comportamentului pãsãrilor, în special a zborului acestora, se numeau auguria (în latinã avis = pasãre) sau auspicia (din latinã avis = pasãre + specere = a observa). Înaintea oricãrei bãtãlii sau a luãrii unei decizii politice importante trebuiau consultaþi experþii ºi descifrate semnele. Era o zi sau perioadã bunã, se afla sub auspicii favorabile, era de bun augur? Termeni precum „inaugurare“ derivã din aceastã origine. Printre alte metode de prezicere, probabil mai simplu de realizat decît haruspicarea, dar nu la fel de sigure, se numãrã: Astrologia. Metoda a atins punctul culminant în secolul XVII ºi se bucurã ºi în prezent de o mare popularitate, parþial ca reacþie la doctrinele rigide, strict logice ale ºtiinþei moderne.

246


Interpretarea viselor a fost metoda favoritã de prezicere a viitorului din timpuri imemoriale. Bibliomanþia (din termenul grecesc mantis = profet). Aceastã metodã constã în deschiderea unei cãrþi în orice loc, selectarea unuia sau a douã rînduri la întîmplare ºi interpretarea lor sub forma unor preziceri pentru viitor. Piromanþia este o metodã de divinaþie reprezentatã de observarea aspectului focului, a formelor flãcãrilor ºi a lemnului ce arde. Cristalomanþia presupune studierea unui glob de cristal. Chiromanþia se realizeazã prin analizarea liniilor ºi încreþiturilor din palma mîinii (în limba greacã, cheir = mînã). În China, oamenii au consultat timp de cîteva milenii I Ching-ul, Cartea Schimbãrilor, înainte de a lua o decizie importantã. Aceastã carte interpreteazã hexagrama ce se obþine prin intersectarea lujerelor de coada-ºoricelului.

Studiul istoriei ºi evoluþiei umane Cripta de la Christchurch din Spitalfields, Londra, a fost deschisã recent ca parte a unui studiu de restaurare. S-au examinat scheletele a peste 100 de oameni care au murit între anii 1729 ºi 1852, pentru determinarea densitãþii osoase. Colurile femurale ale scheletelor de femei de diferite vîrste au fost comparate cu cele ale femeilor moderne ºi s-a descoperit cã subþierea oaselor începe, în prezent, la o vîrstã mai timpurie decît acum 150-200 de ani. Oasele femeilor decedate la o vîrstã fragedã nu sînt la fel de rezistente ca acelea ale femeilor din secolul XIX, drept urmare, degradarea din perioada ulterioarã menopauzei are un efect mai important în cazul femeilor moderne. Cauza cea mai probabilã a acestei diferenþe nu este alimentaþia, ci faptul cã viaþa femeilor secolului XIX presupunea mai multã activitate fizicã, precum mersul pe jos, ceea ce are drept efect întãrirea oaselor. Una dintre cele mai frecvente afecþiuni descoperite la examinarea oaselor din vechime este osteoartrita, ce apãrea din cauza tensiunilor mecanice la care sînt supuse articulaþiile ca urmare a unui stil de viaþã ce implica mult efort fizic. De exemplu, 60 de schelete dintr-un mormînt din Iordania, datînd din epoca de fier (1100–900 î.Hr.), prezentau o osteoartritã avansatã la nivelul genunchilor, al mîinilor ºi al picioarelor. Un studiu din 1996 pe scheletele de cãlugãri descoperite în cripta Mãnãstirii Sf. ªtefan din Ierusalim a arãtat cã aproape toate acestea, vechi de aproximativ 1 500 de ani, prezentau cazuri de artritã la genunchi. Explicaþia o constituie


247

probabil obiceiul zilnic al cãlugãrilor de a îngenunchea perioade lungi de timp – este, aºadar, un fel de boalã profesionalã; în general, cãlugãrii din zilele noastre se roagã în picioare. Mii de cranii, încã din cele mai timpurii momente ale istoriei omenirii, prezintã gãuri circulare. Se ºtie cã aceste gãuri proveneau din timpul vieþii, deoarece au marginile cicatrizate. Ele au fost fãcute fie cu un instrument asemãnãtor unui burghiu, fie, mai puþin periculos, prin zgîriere. Probabil cã era o operaþie foarte dureroasã ºi sîngeroasã, adesea fatalã din cauza infecþiilor sau a hemoragiilor abundente. De ce se practica? În toate societãþile au existat „nebuni“ (persoane ce sufereau de afecþiuni pe care le cunoaºtem, de exemplu, sub numele de epilepsie sau schizofrenie), iar aceste operaþii erau fãcute probabil pentru a-i vindeca, „pentru a elibera spiritele malefice“. Un craniu din Cuzco, Peru, are 7 gãuri de trepanaþie.

Sîntem descendenþii Omului de Neanderthal? Oasele ºi danturile fosile reprezintã surse clasice de informaþie în legãturã cu procesul de evoluþie. Strãmoºii oamenilor moderni au lãsat în urmã un numãr mic de fosile, iar relaþia dintre Omul de Neanderthal (Homo neanderthalis) ºi Homo sapiens, de exemplu, a fost incertã. Au cele douã specii descendenþe diferite? Omul de Neanderthal semãna cu noi, însã era mai musculos ºi mai solid, cu arcadele sprîncenelor bombate, fruntea îngustã ºi maxilarul proeminent. Era umanoid, avea unelte ºi folosea focul, însã a fost el într-adevãr strãmoºul noºtru? Acesta a dispãrut acum aproximativ 4 000 de ani. E curios cã Omul de Neanderthal avea un creier mai mare decît al nostru. Ce ar însemna asta? Erau ei mai deºtepþi decît noi? S-a realizat un studiu în privinþa dimensiunilor corpului oamenilor primitivi pe 163 de seturi de oase vechi de la 2 milioane ºi pînã la 10 000 de ani. În loc sã se calculeze aceste dimensiuni în funcþie de mãrimea dinþilor sau a arcadelor oculare, aºa cum s-a procedat în cele mai multe cazuri, cercetãtorii au luat în calcul grosimea capului femural. Concluzia: oamenii de Neanderthal erau cu 30 de procente mai mari decît noi. Drept urmare, capacitatea cerebralã raportatã la dimensiunile corporale era cu 10 procente mai micã decît a noastrã. S-au mai tras una sau douã concluzii interesante. Se pare cã, deºi creierul nostru a crescut în volum acum 600 000 de ani, în ultimii 50 000 de ani volumul creierului speciei umane s-a micºorat. Probabil cã scãderea în volum (atît a corpului, cît ºi a creierului) s-a declanºat în momentul abandonãrii stilului de viaþã bazat pe vînãtoare ºi cules, ºi adaptarea la viaþa bazatã pe agriculturã. Studiile recente ale oaselor fosilizate aparþinînd unui numãr de 24 de indivizi, gãsite într-o camerã din adîncurile unei peºteri din Sierra de

248


Atapuerca, din nordul Spaniei, au generat ºi alte informaþii semnificative. Aceºti indivizi au trãit în urmã cu aproximativ 300000 de ani ºi prezintã multe caracteristici ale omului de Neanderthal, precum ºi cîteva caracteristici ale speciei Homo sapiens. Probabil cã aceºtia erau neandertalieni primitivi, deoarece adevãraþii oameni de Neanderthal au apãrut abia acum 120000 de ani. Aºadar, este omul de Neanderthal precursorul omului european modern, sau cel puþin s-a încruciºat cu Homo sapiens? Este posibil ca omul modern sã fie descendentul unui numãr variat de specii? În 1997, oamenii de ºtiinþã au reuºit sã obþinã ADN neandertalian din oase. Oasele aparþineau unui exemplar descoperit iniþial în Valea Neanderthal din apropierea oraºului german Düsseldorf, în 1857, ºi fuseserã aduse de atunci într-un muzeu din München. Analiza a folosit tehnologii de ultimã orã, iar rezultatul a fost clar: omul de Neanderthal aparþinea unei alte linii evolutive decît celei ce a dus la apariþia lui Homo sapiens ºi nu se încruciºase cu acesta. Linia sa evolutivã s-a separat de cea a omului modern acum aproximativ 550 000–700 000 de ani. Aceastã analizã a avut un caracter neobiºnuit, deoarece în mod normal nu este de aºteptat ca ADN-ul sã reziste timp de 100 000 de ani. Totuºi, oasele neanderthaliene fuseserã lãcuite pentru a le conserva (obiceiul nu mai este practicat în zilele noastre), aºa încît ADN-ul a fost protejat de oxigen ºi apã, factori care l-ar fi distrus. Expediþia Kontiki de la începutul anilor 1950, condusã de Thor Heyerdahl, a demonstrat cã populaþia Americii de Sud ar fi putut coloniza Insula Paºtelui deplasîndu-se pe plute construite din lemn de balsa. Heyerdahl a descoperit pe insulã oseminte datînd din anul 1100 d.Hr., acestea fiind ulterior pãstrate la Muzeul Naþional de Istorie Naturalã din Santiago. 40 de ani mai tîrziu, în 1994, ADN-ul oaselor a fost analizat în laborator, iar concluzia a fost cã, deºi majoritatea populaþiei actuale este de origine chilianã, locuitorii iniþiali ai insulei erau polinezieni.

Viaþa ºi starea sãnãtãþii în Egiptul antic Studierea mumiilor din Egiptul antic a furnizat numeroase informaþii valoroase din punct de vedere ºtiinþific. S-au analizat multe astfel de specimene, deºi adesea nu foarte în detaliu sau prea atent. În Anglia secolului XIX, dupã cum am vãzut în capitolul 9, mumiile egiptene erau adesea desfãºate în faþa unui public, operaþia avînd mai degrabã aspectul unui eveniment social decît a unui studiu ºtiinþific serios. La începutul anilor 1900 au fost recuperate ºi disecate cel puþin 6 000 de mumii în timpul lucrãrilor de la Barajul Aswan din Egipt. O datare destul de precisã a mumiilor se poate obþine prin metoda carbonului radioactiv, folosindu-se carbon obþinut din colagenul din piele sau din


249

oase. O micã parte a carbonului conþinut de orice þesut existã sub forma izotopului de carbon-14. Dupã moarte, acest izotop se pierde progresiv din þesuturi, iar prin mãsurarea cantitãþii rãmase se poate estima cît timp a trecut de la survenirea morþii. Radiografierea mumiilor furnizeazã informaþii cu privire la vîrstã, numãr de naºteri, starea sãnãtãþii ºi prezenþa a diferite afecþiuni. Aceastã analizã a fost fãcutã prima datã în 1896, însã studii mai sistematice s-au întreprins începînd cu anii 1960–1970, cîteva mumii fiind examinate chiar prin tomografie computerizatã. Mumiile sînt adesea conservate suficient de bine pentru o examinare histologicã a probelor de þesut din organe. Muzeul Universitãþii Manchester din Anglia a desfãºurat, începînd cu anul 1973, un Proiect de Cercetare a Mumiilor Egiptene ºi a înfiinþat o Bancã de þesuturi ale mumiilor ºi o Bazã internaþionalã de date a mumiilor. Vasele sanguine ale mumiilor prezintã adesea arteriosclerozã ºi ateromatozã (pereþi arteriali îngroºaþi ºi/sau degeneraþi). Studierea oaselor aratã cã o mare parte a populaþiei suferea de osteoartritã, tuberculozã a coloanei vertebrale, infecþii ale urechii medii sau osteoporozã. Tuberculoza provenea probabil de la vaci, deoarece s-a manifestat la oameni abia dupã domesticirea acestor animale, rãspîndindu-se apoi la populaþiile urbane aflate într-un proces de expansiune. Se pare cã populaþia Egiptului antic suferea de multe dintre afecþiunile din zilele noastre. Totuºi, nu s-au semnalat cazuri de sifilis, nici de rahitism, deoarece soarele producea cantitãþi suficiente de vitamina D în piele. Nici cazuri de cancer nu s-au întîlnit. Existau malformaþii congenitale precum acondroplazia (nanismul condrodistrofic), hidrocefalia, fisurile labiopalatine (buza-de-lup), picioarele deformate ºi polidactilismul. Mumia lui Seti I (1318–1304 î.Hr.) prezintã 12 degete alungite la picioare. Radiografia tibiei furnizeazã informaþii referitor la tensiunile fizice la care era supus corpul ºi relevã faptul cã 30% dintre mumii au suferit la un moment dat de o boalã sau de malnutriþie. Se manifesta destul de des pneumoconioza (leziuni pulmonare ce conþin particule de siliciu), provocatã de inhalarea de nisip în timpul furtunilor deºertice, precum ºi antracoza (particule de cãrbune în plãmîni), indusã de inhalarea fumului provenit de la focurile folosite în locuinþe pentru prepararea alimentelor. Paraziþii erau o cauzã comunã a declanºãrii unor boli, printre acestea numãrîndu-se infestãri cu schistozome (ce atacã rinichii), trematode (ce afecteazã ficatul) ºi cestode ºi nematozi (care atacã intestinele). O mumie veche de 5 000 de ani a fost diagnosticatã cu schistozomiazã în urma detectãrii moleculei parazite (antigenului) în extractele de piele. Din motive necunoscute, erau foarte rãspîndite afecþiunile anorectale. Clasa superioarã, a faraonilor ºi a nobilimii, era la fel de susceptibilã ca ºi restul populaþiei la contractarea acestor boli, precum ºi a altora. Dantura era foarte uzatã din cauza alimentaþiei bogate în grãunþe aspre, ce ducea

250


la descoperirea dentinei ºi a pulpei dentare ºi, în consecinþã, la apariþia abceselor dentare (fapt dovedit, de exemplu, de studierea mumiei lui Hortemkenesi, descrisã în capitolul 9). O femeie egipteanã înstãritã din Teba, mumificatã acum 3 000 de ani, a fost supusã, în 1994, unei tomografii complete. Examenul a prezentat existenþa unui abces dentar enorm ºi a demonstrat cã femeia murise în urma unei intoxicãri a sîngelui dupã ce infecþia se rãspîndise în tot corpul. Probele de pîine (alimentul de bazã) luate din morminte aratã cã fãina conþinea o cantitate mare de impuritãþi, printre care ºi nisip, pãmînt ºi particule rezultate din procesul de mãcinare. Afecþiunile periodontului erau frecvente, nu însã ºi cariile, singura sursã de zahãr fiind mierea de albine ºi fructele coapte. Cariile nu s-au manifestat ca afecþiune comunã decît în secolele XVI–XVII, cînd zahãrul a invadat pieþele lumii (prima fabricã a fost inauguratã în Indiile de Vest în 1641).

Reconstituirea figurii pornind de la craniu Aceastã metodã a fost testatã prima datã pe cranii de neanderthalieni, în anul 1910, de cãtre anatomistul Solger. Un alt pionier al metodei, Gherasimov, din Moscova, a reconstituit figura lui Ivan cel Groaznic pornind de la craniu. Metodele de realizare a acestui proces au fost însã mult îmbunãtãþite recent prin folosirea unor tehnici mai sofisticate. Richard Neave, îndeosebi, specialist la Departamentul de Chirurgie al Spitalului Regal din Manchester, a iniþiat reconstituirea trãsãturilor faciale pornind de la craniu. Amplasarea ºi dimensiunile muºchilor pot fi determinate în funcþie de inserþiile acestora pe craniu, metoda constînd în aºezarea, în diferite locuri, a 21 de beþe scurte de lemn, perpendicular pe suprafaþa craniului, pentru a reprezenta poziþia muºchilor ºi a altor þesuturi moi. Apoi se construieºte un model al feþei folosind o imagine tridimensionalã generatã de un computer. Una dintre utilizãrile acestei tehnici este obþinerea figurii unei persoane în scopuri medico-legale, atunci cînd este disponibil doar craniul. Procedeul a mai fost folosit ºi în cazul mumiilor, remarcîndu-se, acum mai bine de 3 000 de ani, cazul lui Natsef Amun, preot în Templul lui Karmat. Aceastã mumie a fost descoperitã în 1823, cumpãratã ulterior de Leeds Society Museum ºi desfãºatã pentru prima datã în 1828. Sub cele 40 de straturi de feºe de pînzã, cadavrul emana un miros de scorþiºoarã, lemn de cassia ºi mir. Pielea era moale ºi unsuroasã la atingere, iar unghiile mîinilor erau curãþate ºi vopsite cu hene. O a doua examinare foarte minuþioasã a mumiei s-a realizat în anul 1989, folosindu-se radiografii, tomografii computerizate, examene histologice ºi serologice, precum ºi tehnici dentare. Imaginea reconstituitã oferã imaginea frapantã a unui individ care a trãit în urmã cu trei milenii. Unele detalii, precum cutele sau petele pielii, forma buzelor,


251

vîrful nasului sau al urechilor sînt imposibil de precizat cu certitudine, însã echipa din Manchester care a lucrat la acest caz considerã cã un prieten apropiat al celui mumificat l-ar fi putut recunoaºte. Caseta demonstreazã cît de bine funcþioneazã metoda. Portretele mumiilor Arheologul Finders Petrie a descoperit în 1888, într-o grotã funerarã din apropiere de Cairo, mai multe cranii alãturi de portrete ale mumiilor. Petrie era fascinat de cranii ºi pãstra peste 50 de astfel de relicve într-o camerã specialã din propria casã, numitã „cranierã“. El a murit la Ierusalim dupã ce a fãcut pregãtiri pentru ca propriul sãu cap sã fie transportat înapoi în Anglia într-o cutie de pãlãrii. La British Museum din Londra au fost expuse în 1997 peste 200 de portrete de mumii din Egiptul roman. Cel ce îi priveºte pe egiptenii din antichitate direct în ochi are sentimentul unei puternice legãturi personale cu trecutul îndepãrtat. Unul dintre portrete îi aparþine unei egiptence, iar Richard Neave, fãrã sã vadã aceste portrete, a primit craniul femeii. Chipul pe care el l-a reconstituit, pornind de la craniu, semãna izbitor cu portretul ei.

O altã figurã recompusã cu ajutorul craniului despre care s-a relatat în publicaþia The Independent în anul 1991 este cea a unei aristocrate etrusce de acum 2200 de ani. Ea avea aproximativ 70 de ani, îºi pierduse cel puþin 20 de dinþi ºi suferea de mai multe abcese dentare. Figura modelatã este cea a unei femei în vîrstã, din trecutul îndepãrtat, ce ne priveºte condescendent, aparent cu un aer sever. Antropologul francez Pierre-François Puech a reconstituit recent figura lui Mozart. Craniul, recuperat de cãtre unul dintre groparii care a participat la înmormîntarea compozitorului, în 1791, a ajuns în Muzeul Mozart din Salzburg. El prezintã o fracturã vindecatã la tîmpla stîngã; orbitele sînt mici, iar sprîncenele retrase; dinþii din faþã sînt puþin ieºiþi în afarã, iar semnele descoperite între dinþi se datoreazã folosirii frecvente a scobitorilor. Capul reconstituit este foarte asemãnãtor cu portretele contemporane.

Mesaje ADN din rãmãºiþe umane ADN-ul osemintelor uscate poate fi recuperat, el studiindu-se în cazul unor rãmãºiþe umane vechi de pînã la 8 000 de ani. ADN-ul este prezent doar în mici fragmente, însã chiar ºi o singurã moleculã sau o bucatã foarte micã poate reprezenta un material suficient pentru studiu dupã ce a fost copiat de mai multe milioane de ori printr-o reacþie de polimerizare în lanþ. Recent a fost recuperat ADN-ul unor oase de neanderthalian vechi de aproximativ 100 000 de ani. Pentru aceastã metodã sînt potrivite în

252


general rãmãºiþele umane conservate, deºi la cadavrele oamenilor din smîrcuri (vezi capitolul 10) tot ADN-ul a fost distrus de acidul tanic din turbã. Studiile ADN-ului mitocondric au o valoare remarcabilã. Avînd în vedere cã ADN-ul mitocondric se gãseºte în citoplasma celulelor, nu în nucleul acestora, el nu este prezent în spermatozoizi, aceºtia neavînd practic citoplasmã. Astfel, el se transmite prin intermediul ovulelor mamei. ADN-ul mitocondric se gãseºte într-o cantitate redusã (suficient pentru numai 37 de gene), iar genele mitocondrice nu se amestecã cu depozitul principal de gene din nucleu. Astfel, mutaþiile suferite de ADN-ul mitocondric furnizeazã exclusiv dovezi ale descendenþei pe linie maternã. De asemenea, presupunînd cã mutaþiile se acumuleazã cu o vitezã constantã, analiza acestui tip de ADN poate fi folositã ca un fel de ceas al evoluþiei. Prin examinarea ADN-ului mitocondric prelevat de la oamenii zilelor noastre ºi compararea acestuia cu cel al rãmãºiþelor umane vechi de 3 000–8 000 de ani din Americile de Nord ºi de Sud, se pot afla detalii asupra celor mai timpurii coloniºti din cele douã Americi. Se pare cã primii oameni ajunºi pe aceste continente au venit din Asia, probabil în patru valuri separate, acum 42 000–21 000 de ani. Studii similare ale osemintelor din Polinezia ºi din Insula Paºtelui indicã faptul cã primii locuitori ai insulei erau de origine polinezianã, dupã cum am menþionat mai sus. ADN-ul mitocondric furnizeazã unele dovezi total independente de arheologia ºi antropologia clasicã. Unii entuziaºti au mers ºi mai departe, sugerînd, în baza unor studii similare, cã a existat o singurã precursoare de sex feminin a speciei Homo sapiens („Eva“), care a trãit în Africa acum 100 000 – 200 000 de ani. Astfel, tehnologia ADN-ului se dovedeºte o modalitate eficientã în studiul rãmãºiþelor umane. Ea ne furnizeazã dovezi elocvente ºi independente referitor la evoluþia umanã ºi reprezintã un fel de arheologie la nivel molecular.

Probleme de eticã în ce priveºte rãmãºiþele pãmînteºti umane Impactul imediat ºi personal al feþei reconstituite ne aminteºte cã un muzeu sau un cavou care conþine mumii reprezintã de fapt un cimitir, nu doar o expoziþie. Aflaþi în cãutarea unor dovezi asupra originilor speciei umane, oamenii de ºtiinþã din epoca victorianã apelau adesea la acþiuni inacceptabile, conduºi fiind de entuziasm. Ultimul locuitor indigen al Tasmaniei, William Lanner, a murit în 1869. Populaþia Tasmaniei evoluase separat deoarece era izolatã pe aceastã insulã, fiind astfel o rasã umanã unicã. Dr. Crowther, de la Colegiul Regal al Chirurgilor, a exhumat cadavrul, a luat capul, reîngropînd restul corpului. Alþii i-au luat mîinile


253

ºi picioarele, iar altcineva – urechile ºi nasul. Se spune cã un anume dr. Stokell, membru al Societãþii Regale a Tasmaniei, ºi-ar fi confecþionat o pungã de tutun din pielea lui Lanner. Nu este de mirare cã ultima femeie tasmanianã, înainte de a muri, în 1876, a cerut sã fie înmormîntatã în mare. Totuºi, Societatea Regalã a Tasmaniei a obþinut scheletul femeii ºi l-a expus în Muzeul tasmanian pînã în 1947. Scheletul a fost incinerat, iar cenuºa împrãºtiatã pe mare, conform dorinþei sale, abia în 1976, la un secol dupã moartea sa. Scheletul lui Charles O’Brien (1761–1783), cunoscut drept „Uriaºul Irlandez“ (avea o înãlþime de 2,29 m), a fost obþinut pentru Colegiul Regal al Chirurgilor din Londra de cãtre anatomistul John Hunter. O’Brien, nedorind ca sã ajungã specimen anatomic, a cerut sã fie sigilat într-un coºciug de plumb ºi îngropat în mare. În schimb, Hunter i-a mituit pe cei care se ocupau de cadavru, oferindu-le 500 de lire, iar dupã ce a fiert corpul într-o cuvã uriaºã pentru a separa carnea de oase, a aºezat scheletul într-o vitrinã unde poate fi observat ºi în prezent, ca mostrã anatomicã, la Colegiul Regal al Chirurgilor. Este adevãrat cã, în secolul XIX, arheologii ºi antropologii entuziaºti care-i însoþeau pe exploratori au îmbogãþit muzeele lumii cu cranii ºi oseminte ale unor oameni de pe tãrîmuri îndepãrtate. Uneori, însã, colecþionarii profanau morminte, iar ocazional primeau materie de cercetare sub forma unor indigeni uciºi. În special frenologii, care considerau cã pot evalua facultãþile mintale ale indivizilor prin mãsurarea parametrilor craniului, au încurajat un veritabil export de oseminte din Africa, Australia ºi din cele douã Americi. În ultimii ani, descendenþii acestora, deranjaþi de gîndul cã strãmoºii lor au ajuns obiecte de studiu anatomic sau simple curiozitãþi pentru public, au cerut ca osemintele sã fie înapoiate pentru a fi înmormîntate conform datinei. În muzeele europene (în principal în cele britanice) se pãstrau circa 2 000 de schelete, cranii ºi fragmente de oase de la aborigeni australieni. Descendenþii acestora au dus o campanie susþinutã pentru înapoierea acestor relicve, dintre care unele ar fi putut aparþine bunicilor lor, în multe cazuri ei avînd succes. Capetele tatuate ale rãzboinicilor maori constituiau exemplare preþioase, în muzeele britanice gãsindu-se un numãr de aproximativ 200 de astfel de relicve. Primele au fost aduse în Anglia de cãtre cãpitanul James Cook, iar ulterior negustorii le-au acceptat în schimbul unor muschete. Unele dintre aceste rãmãºiþe sînt repatriate în prezent cu ajutorul guvernului neozeelandez. Cele 300-400 de oseminte de aborigeni deþinute de Universitatea din Edinburgh ºi cele din Muzeul Pitt-Rivers din Oxford au fost deja returnate. Domnul Burnum Burnum, un susþinãtor al drepturilor aborigenilor, care ºi-a oferit propriul cap în schimbul celui al legendarului rãzboinic aborigen Pemulwy (adus în Marea Britanie în 1803), a subliniat cã „dacã aº fi cerut sã mi se împrumute osemintele regelui

254


George al III-lea pentru a fi expuse în Australia ca suvenir ºtiinþific, britanicii ar fi fost foarte revoltaþi“. Chiar în Australia, unele colecþii, precum cea Murray Black, care conþinea 1 800 de schelete, sau colecþia Crowther, au fost înapoiate, însã s-a înþeles ezitarea în privinþa cedãrii unei colecþii de 400 de cadavre datînd din era glaciarã, vechi de 10 000–15 000 de ani, pãstrate în Muzeul Victoria. Osemintele ar fi fost înhumate, fiind o pierdere realã pentru ºtiinþã. În acest caz, necesitatea studiului ºtiinþific pare sã aibã o importanþã mai mare decît cererile descendenþilor. Ca exemplu de schimbare a atitudinii în privinþa rãmãºiþelor umane, casa londonezã de licitaþii Bonhams planificase, în 1988, vînzarea unui cap de maor bine conservat, estimat la valoarea de 10 000 de lire. Însã, ca urmare a protestelor publice, proprietarul, al cãrui bunic adusese capul în Anglia cu 150 de ani înainte, a acceptat sã-l cedeze Noii Zeelande. Cereri similare au fost formulate ºi pentru înapoierea rãmãºiþelor de amerindieni. Universitatea Stanford a acceptat sã cedeze colecþia de oseminte cu o vechime cuprinsã între 400 ºi 3 000 de ani. Pe de altã parte, Institutul Smithsonian din Washington a hotãrît sã pãstreze pentru cercetare cea mai mare parte din cele 18 650 de schelete de amerindieni, deºi ca reacþie la Legea Udall emisã de Congres, referitoare la înapoierea osemintelor umane, mai multe sute de cadavre au fost trimise triburilor din Alaska ºi Hawaii. În prezent, cel puþin 22 de state americane au legi care interzic profanarea mormintelor amerindiene. Trebuie acceptat cã tratamentul aplicat rãmãºiþelor umane este în mare parte o problemã de ordin religios ºi moral. Arheologii au acordat atenþie acestei probleme, iar acum au obþinut cooperarea comunitãþilor indigene, explicîndu-le de ce trebuie studiate rãmãºiþele funerare ºi furnizîndu-le ulterior rapoarte clare în privinþa descoperirilor. Un alt exemplu referitor la tendinþa crescîndã de înapoiere a rãmãºiþelor umane în regiunile sau þãrile de unde au fost aduse este furnizat de patru eschimoºi. Exploratorul polar Robert Peary a adus cu el la New York, în 1897, 6 eschimoºi sau inuiþi (în viaþã) din Groenlanda. Ei au fost trataþi ca un fel de exponate ºtiinþifice vii, iar pentru a-i vedea, la bordul vasului ancorat în portul New York s-au urcat 30 000 de oameni. Însã, dupã ce au trãit cîteva luni în Muzeul American de Istorie Naturalã din New York, 4 dintre inuiþi au murit în urma unei afecþiuni respiratorii. Cadavrele au fost autopsiate, carnea îndepãrtatã, iar scheletele depozitate în vitrinele muzeului, unde au rãmas timp de 100 de ani. Osemintele au fost readuse în Groenlanda în 1993 ºi îngropate într-un sicriu sub o movilã de pietre. Sentimentele provocate de rãmãºiþele umane se manifestã ºi în cazul cenuºii. S-au formulat unele cereri pentru înapoierea în Rusia a cenuºii balerinei Anna Pavlova. Ea a murit la Haga în 1931, iar corpul i-a fost trimis înapoi la Londra, deoarece trãise timp de 20 de ani la Ivy House din


255

Hampstead, iar urna de marmurã albã cu cenuºa sa se aflã în Cimitirul Golders Green. Poate mai surprinzãtor, aceste sentimente se manifestã ºi în legãturã cu unele segmente de þesut. Între anii 1940 ºi 1944, aproape 400 de creiere umane provenite de la centrul nazist de „eutanasiere“ din Brandenburg-Gorden, Germania, au fost trimise la Berlin pentru a fi studiate. Unele dintre ele au sfîrºit la Institutul de Cercetãri Cerebrale Max-Planck sub forma unor forme microscopice de organe, pe circa 10 000 de lamele de sticlã. Aceastã problemã a intrat în atenþia autoritãþilor, iar specimenele ºi restul materialelor asociate au fost incinerate în 1989. Cînd Universitatea din Tübingen a descoperit cã, la rîndul sãu, se afla în posesia unor probe de þesut provenite de la victimele naziºtilor, s-au fãcut demersuri pentru incinerarea acestora.

Disecþia ºi pregãtirea doctorilor Disecarea ºi studierea cadavrelor umane obiºnuite au dus la acumularea unui numãr impresionant de cunoºtinþe medicale ºi au reprezentat o piatrã de temelie pentru pregãtirea medicilor generaliºti ºi a chirurgilor. Istoria disecþiei este descrisã în mod erudit în lucrarea Death, Dissection and the Destitute, al cãrei autor este Ruth Richardson. O mare parte a acestei secþiuni este inspiratã din acest text clasic. Pînã în perioada Renaºterii, disecþia a fost consideratã o practicã inutilã. Se ºtia suficient despre anatomia umanã, fiind necesarã doar studierea descrierilor furnizate de autoritãþile din antichitate. Textele medicale se bazau pe scrierile lui Galenus, care datau din cel de-al doilea secol creºtin. În timpul unei disecþii, profesorul citea din textul lui Galenus, în timp ce un asistent prezenta organele, iar secþionarea era fãcutã de un prosector. Însã majoritatea disecþiilor lui Galenus fuseserã realizate pe animale, iar el aplicase aceste descoperiri, prin analogie, la oameni. De exemplu, despre stern se afirma cã este format din opt segmente separate, iar despre inimã cã ar conþine un os (os cordis). Din cauza acestui gen de greºeli, era aproape imposibil ca medicina sã progreseze pînã nu aveau sã se obþinã informaþii corecte ºi precise în privinþa structurii corpului omenesc. În Europa secolului XVI existau cîteva ºcoli de anatomie unde disecþiile ºi cercetãrile minuþioase erau încurajate. Cea mai avansatã þarã din acest punct de vedere a fost însã Italia, iar la Padova, de exemplu, Vesalius fãcea studii clasice de anatomie ºi practica disecþii publice. El ºi-a publicat lucrarea despre anatomia umanã în 1543 ºi ºi-a înregistrat observaþiile pe o serie de 289 de xilogravuri. Gabriele Fallopius (1523–1562), elev al lui Vesalius, a descoperit existenþa trompelor uterine ce fac legãtura între ovare ºi uter, deºi abia douã secole mai tîrziu s-a demonstrat cã ovulele se formau în ovare; tot el a descris clitorisul ºi a introdus termenul de „vagin“.

256


Descoperirea circulaþiei sîngelui poate fi consideratã drept cel mai important pas în istoria medicinei. Ea depindea de o înþelegere cît mai corectã a anatomiei, iar William Harvey (1578–1657), cel care a fãcut aceastã descoperire, disecase în timpul cercetãrilor sale cadavrele tatãlui ºi al surorii lui. Dar adesea erau greu de gãsit cadavre pentru disecþie, problemã care a persistat pînã nu de mult. Acestea trebuie obþinute la scurt timp dupã moarte, înainte de iniþierea procesului de putrefacþie, însã mulþi oameni nu acceptau ideea de a fi disecaþi dupã moarte. Sursele de procurare a unor cadavre au fost: – infractori executaþi; – cadavre exhumate dupã înmormîntare; – cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi; – cadavre nerevendicate ale celor care mureau în spitale; – cadavre importate; – cadavre donate de cei aflaþi pe patul morþii, înaintea survenirii acesteia.

Infractori executaþi Încã din cele mai vechi timpuri, oamenii de rînd considerau disecþia drept o metodã condamnabilã, o profanare a corpului, care presupunea privarea de dreptul celui decedat la un mormînt ºi la o ceremonie funerarã decentã. Cînd regele Iacob al IV-lea al Scoþiei a cedat Breslei Chirurgilor ºi Bãrbierilor din Edinburgh cadavrele unor infractori executaþi în anul 1506, iar Henric al VIII-lea al Angliei a acordat, în 1540, Societãþii Bãrbierilor ºi Chirurgilor dreptul de a alege anual, în scopul disecãrii, cadavrele a patru infractori spînzuraþi, a devenit evident cã disecþia era consideratã drept cea mai crudã pedeapsã. Cadavrul era dus direct de la spînzurãtoare la anatomiºti ºi dupã disecþie era expus în public. Pînã în anul 1832, legea folosea disecþia ca formã de pedeapsã finalã, care se adãuga la moartea prin spînzurare. O lege adoptatã de Parlamentul britanic în 1752 îi împuternicea pe judecãtori sã-i condamne pe criminali la disecþie ca alternativã la spînzurãtoare. Legea interzicea categoric înmormîntarea criminalilor. Anterior acestei legi, cadavrul celui spînzurat era acoperit cu smoalã ºi suspendat pe un cadru metalic într-un loc public, unde se descompunea treptat, pe mãsurã ce pãsãrile îl dezmembrau ºi fragmente din trup cãdeau pe pãmînt. Evident, disecþia era o pedeapsã mult mai rea decît aceastã expunere publicã, mai rea chiar decît moartea. Aceasta consta în tãierea sistematicã în bucãþi a cadavrului, un atac deliberat la adresa integritãþii


257

corpului, ºi se deosebea considerabil de o autopsie obiºnuitã. Cum putea sufletul celui mort sã se odihneascã în pace dupã o astfel de profanare? Nu numai anatomiºtii aveau nevoie de cadavre, ci ºi artiºtii. În 1775, William Hunter, profesor de anatomie la Royal College of Arts, a obþinut cadavrele a opt criminali spînzuraþi din Tyburn, Londra. Unul dintre ele a fost folosit pentru prepararea unui specimen anatomic. Cadavrul a fost jupuit, adicã i s-a îndepãrtat pielea pentru a expune muºchii, apoi a fost aºezat într-o poziþie potrivitã înainte de a se instala starea de rigor mortis. În final s-a pregãtit un mulaj, iar modelul se mai gãseºte ºi în prezent la Royal Academy of Arts. Benjamin Robert Haydon, care a debutat ca student la arte la Royal Academy în anul 1804, ºi-a deschis o ºcoalã proprie în 1815. El le-a impus studenþilor sã deseneze mai întîi un cadavru înainte de a folosi un model viu. Tinerii erau nevoiþi sã stea aplecaþi deasupra cadavrelor în descompunere, disecînd ore întregi. Cererea de cadavre a crescut o datã cu înmulþirea numãrului ºcolilor de anatomie. În anul 1701 existau în Londra 24 de profesori de anatomie, mulþi dintre ei activînd în ºcoli private. În fiecare an era nevoie de sute de cadavre, iar spînzurãtorile cu siguranþã nu puteau acoperi aceastã cerere. În 1826, în 12 ºcoli de anatomie din Londra, 701 studenþi au disecat nu mai puþin de 592 de cadavre. În mod cert, cadavrele erau solicitate ºi aveau ºi o valoare monetarã. Aceasta a dus la o competiþie indecentã ºi la practici imorale. Chirurgii ofereau bani prizonierilor de la închisoarea Newgate care urmau sã fie condamnaþi la spînzurãtoare, dar nu ºi la disecþie, pentru a-ºi ceda cadavrele. Apoi era necesarã mituirea cãlãului ºi a altor lucrãtori în domeniu. Indignarea cetãþenilor faþã de aceste practici a culminat cu demonstraþii violente la spînzurãtoarea de la Tyburn. În final, Legea Anatomiei a abolit, în 1832, pedepsirea criminalilor cu disecþia.

Cadavre exhumate dupã înmormîntare: hoþii de cadavre O sursã de cadavre pentru cei pe care nu-i deranja sã le foloseascã era cea a mormintelor recente. Dupã cum am observat la începutul acestui capitol, legea nu menþiona nimic referitor la posesia unui cadavru, aºa cã, din punct de vedere legal, aceasta nu era consideratã o formã de proprietate, iar furtul sãu nu constituia o infracþiune. În 1795 funcþiona deja o bandã de 15 hoþi de cadavre profesioniºti, cunoscuþi drept „deshumãtori“, care opera în Londra. Aceºtia lucrau în 30 de cimitire diferite ºi colaborau cu opt chirurgi bine cunoscuþi. Au apãrut apoi ºi alte grupuri, între aceste gãºti rivale declanºîndu-se, la scurt timp, adevãrate conflicte. Cooperarea groparilor, a paracliserilor ºi a antreprenorilor de pompe funebre se obþinea cu mitã. Lucrînd pe întuneric sau la lumina lãmpilor, ei au deprins curînd tehnici specifice. Nu era necesar sã se sape o groapã pe toatã lungimea, sã se ridice coºciugul ºi sã se scoatã capacul. Existau ºi metode mai

258


rapide. Grupul Borough, care furniza cadavre Spitalului Guy’s, folosea urmãtorul sistem: „În primul rînd, toate pietricelele sau alte posibile semne lãsate pe mormînt de rudele suspicioase erau înlãturate, dupã ce se nota poziþia iniþialã a acestora. Apoi hoþii sãpau în jos în dreptul capului coºciugului ºi forþau capacul. În jurul gîtului cadavrului se trecea o frînghie sau un cîrlig, prin giulgiu, iar cadavrul era tras afarã. Giulgiul era aruncat înapoi în coºciug, deoarece luarea acestuia, spre deosebire de însãºi îndepãrtarea cadavrului, era consideratã hoþie. Dupã reaºezarea minuþioasã a pãmîntului ºi a semnelor puse de rude, cadavrul era transportat într-un sac.“ În general, hoþii de cadavre le îndepãrtau acestora dinþii înainte de a ceda corpurile anatomistului. Chiar dacã un corp intra în putrefacþie ºi nu mai era acceptabil, dinþii aduceau totuºi un preþ bun, fiind achiziþionaþi de dentiºti, care-i foloseau pentru a reface danturi. Într-adevãr, doi dintre aceºti deshumãtori au însoþit armata în campaniile din Franþa ºi din Peninsulã în timpul Rãzboaielor Napoleoniene, strãbãtînd cîmpurile de luptã ºi extrãgînd dinþii din gurile soldaþilor morþi. Însã dinþii artificiali din porþelan rezistau mai mult timp decît aceºti dinþi naturali, supuºi procesului de descompunere. Preþul unui cadavru adult în anii 1790 era de aproximativ douã guinee ºi o coroanã (mult mai puþin pentru copii). În 1828, preþul ajunsese deja la cel puþin opt guinee. Ruth Richardson urmãreºte transformarea cadavrelor într-o marfã negociabilã, rezumînd-o în urmãtoarele cuvinte: „Cadavrele erau aduse ºi vîndute, lãudate, apreciate, tîrguite, negociate, abordate în termeni de cerere ºi ofertã, livrate, importate, exportate, transportate. Corpurile umane erau strînse în cutii, împachetate în rumeguº, în fîn, închise în saci, legate precum o bucatã de ºuncã, apoi cusute în pînzã de cort, împachetate în butoaie, lãzi sau coºuri de nuiele; erau puse în saramurã sau injectate cu conservanþi. Erau transportate în cãruþe sau vagoane, în roabe sau pe vapoare, manevrate, deteriorate în timpul transportului ºi ascunse sub mormane de legume. Erau depozitate în pivniþe ºi pe cheuri. Cadavrele erau dezmembrate ºi vîndute pe bucãþi sau mãsurate ºi comercializate în funcþie de lungime.“ Detalii referitoare la activitatea hoþilor de cadavre au fost fãcute public în raportul de 293 de pagini al unei Comisii Selecte de Anatomie înfiinþate în 1828 „pentru a investiga asupra modalitãþii de obþinere a subiecþilor pentru disecþii din ªcolile de Anatomie ºi asupra statutului


259

legii ce afecteazã persoanele angajate în obþinerea ºi disecarea cadavrelor“. S-a folosit o mare varietate de strategii de descurajare a hoþilor de cadavre. Printre acestea se numãrau: ancorarea cadavrului în coºciug cu scoabe de fier, folosirea unor sicrie metalice brevetate antideshumare, aºezarea unor cuºti metalice deasupra sau în jurul coºciugelor, ori folosirea unor lespezi mari ºi grele de piatrã aºezate deasupra mormîntului. Avînd în vedere cã hoþii de cadavre cãutau trupuri ale unor persoane recent decedate, unele parohii aveau „case ale morþilor“, unde cadavrele puteau fi depozitate în siguranþã timp de cîteva sãptãmîni înainte de a fi îngropate, în acest rãstimp acestea intrînd în descompunere. La mormintele cele mai recente erau aºezaþi paznici, iar uneori în cimitire se construiau turnuri speciale de observaþie pentru paza pe timp de noapte. Reacþia poporului era puternicã, iar de fiecare datã cînd unul dintre aceºti hoþi de morminte era prins urmau demonstraþii violente. Se propusese ca fiecare deshumãtor sã fie „ataºat unui cadavru ºi plimbat pe strãzi pînã cînd ambele corpuri erau amestecate în procesul de putrefacþie“. Opinia oficialã era, probabil, cã deºi aceste practici erau regretabile, nu exista o sursã alternativã de procurare de cadavre recunoscutã legal. Punctul culminant a fost atins o datã cu scandalul Burke ºi Hare. Cei doi nu erau deshumãtori, ci au apelat la o metodã mai avansatã. Doamna Hare administra o pensiune modestã în Edinburgh. Un bãtrîn a murit rãmînînd dator la chirie, astfel încît cei doi s-au hotãrît sã-i vîndã cadavrul, ceea ce au ºi fãcut, contra sumei de 7 lire ºi 10 ºilingi. Ulterior, un alt chiriaº s-a îmbolnãvit, iar de aceastã datã, dupã ce l-au ameþit cu whisky, l-au asfixiat ºi i-au vîndut cadavrul unei ºcoli de anatomie pentru 10 lire. Tot ei au mai omorît încã 15 persoane, toate sãrace ºi fãrã rude sau prieteni, dintre care 12 femei. În total, aceste cadavre le-au adus un cîºtig de aproape 150 de lire, sumã exorbitantã într-o vreme în care chiar ºi angajaþii calificaþi din oraº nu cîºtigau mai mult de 75 de lire pe an. Metoda pãrea o sursã uºoarã de fãcut bani. Apoi, în 1828, Burke a invitat acasã la cinã o bãtrînã pe nume Mary Docherty, a ucis-o ºi i-a ascuns cadavrul într-o grãmadã de paie. Dar cadavrul a fost descoperit, iar la proces Hare l-a demascat pe Burke, el fiind ulterior spînzurat ºi, dupã cum era firesc, disecat. Hare a fost eliberatã. Disecþia a fost urmãritã de un numãr limitat de persoane, care au achiziþionat bilete pentru acest spectacol, iar în ziua urmãtoare 30 000–40 000 de oameni au venit sã vadã cadavrul disecat. Corpul fusese jupuit, iar la Colegiul Regal al Chirurgilor se gãseºte o carte legatã în pielea tratatã a lui Burke. Însã beneficiarul cadavrelor furnizate de Burke ºi Hare a scãpat. Dr. Knox, cel ce conducea ºcoala de anatomie, nu a fost chemat sã depunã mãrturie, dar trebuie sã fi ºtiut cã cele 17 cadavre pe care le primise de la Burke ºi Hare nu erau ale unor persoane care muriserã din cauze naturale. În faþa casei lui Knox din Edinburgh s-a strîns un numãr mare de

260


oameni pentru a protesta. Poliþia a împrãºtiat mulþimea, mulþi au fost rãniþi, iar ferestrele Colegiului Regal al Chirurgilor au fost sparte. În 1830 au fost condamnaþi, spînzuraþi ºi disecaþi doi „burkeri“ din Londra. Astfel, în limba uzualã au intrat termeni precum burker, burkaj sau burkofobie. Detaliile furtului de cadavre sînt descrise amãnunþit în nuvela „Hoþul de cadavre“ a lui R.L. Stevenson. „Prospeþimea unicã“ a cadavrelor le fãcea ideale pentru disecþie, însã, în acelaºi timp amintea de originea lor sinistrã. În aceastã nuvelã, cadavrele îi sînt livrate profesorului de anatomie în „pachete lungi ºi terifiante“. Printre ele se aflã cel al unei tinere femei ucise recent, precum ºi unul cu identitate necunoscutã, proaspãt scos din mormînt. Cazul Burke ºi Hare a aþîþat populaþia, iar Parlamentul a reacþionat în consecinþã. Prima Lege a Anatomiei a fost adoptatã în 1831 ºi a intrat în vigoare în 1832. Legea era complicatã, avînd 21 de clauze diferite. Prin aceastã lege, disecþia era legalizatã. Morþii nerevendicaþi puteau fi în continuare disecaþi, însã disecþia nu mai constituia o pedeapsã juridicã pentru criminali. Au fost numiþi ºi inspectori care sã supravegheze aplicarea noii legi. Totuºi, nu exista legislaþie în ceea ce priveºte vînzarea de cadavre. Cea mai recentã lege britanicã referitoare la aceste probleme, adoptatã în 1984, permite folosirea cadavrelor numai în scopul studiului ºi al cercetãrii medicale ºi doar cu aprobarea scrisã din partea Ministerului Sãnãtãþii. Chiar ºi la ora actualã aceastã lege este folositã ocazional. În luna aprilie a anului 1997, un artist ºi un fost angajat al Colegiului Regal al Chirurgilor din Londra au fost arestaþi, fiind acuzaþi de folosirea unor fragmente de cadavre furate sau dezgropate ilegal. Artistul realizase mulaje ale diferitelor pãrþi ale corpului, le vopsise cu aur sau argint ºi le pusese în vînzare, încãlcînd astfel Legea din 1984. Fireºte, arta a folosit dintotdeauna corpul uman, însã trebuie sã existe anumite limite. De exemplu, în 1991, un artist ºi un proprietar al unei galerii artistice au fost condamnaþi pentru cã au expus un avorton uscat prin congelare drept cercel la un cap sculptat. Existã un punct în care decenþa este depãºitã sau în care oamenilor li se creeazã o stare de disconfort psihic de neacceptat. Însã furtul de cadavre nu a fost o caracteristicã exclusivã Angliei. În 1788, populaþia de culoare din New York a depus la Consiliul Local o petiþie prin care se cerea ca studenþii la medicinã sã nu le mai dezgroape morþii. Petiþia a fost ignoratã pînã în momentul în care s-au furat cadavrele unor cetãþeni albi respectabili. În timpul revoltei ce a urmat, Facultatea de Medicinã Columbia a fost jefuitã, iar pînã în anii 1880, opt state au emis legi de anatomie. Totuºi, oferta de cadavre era redusã, iar în facultãþile de medicinã din Baltimore, în 1893, au existat numai 49 de cadavre pentru 1 200 de studenþi. În unele state s-a continuat practica furturilor de cadavre ºi se spune cã cele patru facultãþi de medicinã din Nashville au fost aprovizionate din aceleaºi sursã pînã în anii 1920.


261

Cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi În secolul XIX, în Anglia, corpul unui sãrac valora mai mult mort decît viu. În 1827, în 131 de parohii londoneze ºi în azilurile de sãraci au murit 4 056 de persoane. Dintre acestea, 736 au fost îngropate de prieteni, însã peste 3 000 de cadavre au rãmas nerevendicate. Probabil cã multe dintre ele au sfîrºit pe masa de disecþie. În acea perioadã, azilurile sãracilor erau locuri foarte insalubre. Nu exista un sistem de canalizare, doctorii erau suprasolicitaþi ºi prost plãtiþi, asistentele lucrau adesea benevol ºi erau necalificate, iar frecvent erau mai multe persoane internate decît numãrul de paturi disponibile. Sãracii ar fi fãcut orice pentru a evita sã moarã în aceste aziluri. Decît sã fie supuºi unei înmormîntãri a sãracilor ºi sub ameninþarea disecþiei, ei ar fi furat, ar fi fãcut foamea, ar fi emigrat, s-ar fi apucat de prostituþie sau chiar s-ar fi sinucis. Majoritatea oamenilor, printre care ºi anatomiºtii, refuzau sã fie supuºi unei disecþii dupã moarte. Însã, avînd în vedere cã disecþiile erau necesare în procesul de educaþie ºi în scopul progresului medicinei, oamenii se resemnau sã accepte folosirea cadavrelor sãracilor. Pînã la urmã, sãracul care se afla la azil era deja mort din punct de vedere social. Potrivit legii din 1831, morþii nerevendicaþi puteau fi disecaþi, însã în deceniul urmãtor, societãþile ce acordau asigurãri pentru costurile înmormîntãrii au cunoscut o dezvoltare puternicã, iar sãracii puteau economisi de-a lungul vieþii pentru a beneficia de o primã de înmormîntare ºi pentru a evita groapa comunã a sãracilor ºi masa de disecþie. În unele þãri, problema nu era cea a disponibilitãþii, ci a depozitãrii cadavrelor. În anii 1990, un raport atrãgea atenþia asupra lipsei unui numãr suficient de cadavre pentru disecþie în facultãþile de medicinã din oraºul indian Bombay. În fiecare an sînt disponibile circa 500 de cadavre nerevendicate, însã legea prevedea ca ele sã fie pãstrate timp de trei zile înainte de a fi considerate nerevendicate. Multe se descompun în acest interval din cauza aparatelor ineficiente de aer condiþionat ºi a climatului cãlduros ºi umed.

Cadavre nerevendicate ale celor care mor în spitale Riscul de a fi disecat era major dacã mureai în spital în secolul XIX. Adesea, pacienþii erau pãcãliþi cu uºurinþã. La spitalul londonez St. Thomas, pacienþii foarte sãraci trebuiau sã plãteascã o guinee la internare pentru a putea fi externaþi dupã însãnãtoºire sau îngropaþi într-un mod decent în cazul în care nu supravieþuiau. Totuºi, dacã mureau, exista o probabilitate destul de mare ca trupul lor sã fie vîndut pentru disecþie contra unei sume de patru guinee. Publicul era foarte sensibil la aceste mãsuri în timpul epidemiilor de

262


holerã, existînd zvonuri potrivit cãrora victimele acestei boli erau preluate ºi folosite pentru diferite experienþe. În anul 1832, o fetiþã de trei ani murise de holerã în spitalul de pe Swan Street din Manchester. Bunicul sãu, uitîndu-se de curiozitate în coºciug, a descoperit cu stupoare cã în locul capului cadavrului fusese aºezatã o cãrãmidã. La scurt timp s-a adunat o mulþime de oameni, iar corpul fãrã cap a fost plimbat pe strãzi, circulînd zvonul cã acel copil ar fi fost ucis. 2 000 de oameni au luat cu asalt porþile spitalului ºi au atacat clãdirea, spãrgînd toate ferestrele de pe partea frontalã ºi arzînd tot mobilierul la care au ajuns. Saloanele spitalului au fost lãsate neatinse. Dupã ce au fost chemate poliþia ºi trupele de ordine, un preot catolic curajos a explicat mulþimii furibunde cã nu doctorul ar fi furat capul cadavrului, ci farmacistul. Acesta a fugit ºi nu a fost prins niciodatã, însã capul a fost descoperit în locuinþa sa, a fost pus la loc, iar copila a fost înmormîntatã.

Cadavre importate din alte þãri În secolul XIX, în Anglia, se vehicula ideea importãrii unor cadavre din strãinãtate (din Irlanda sau de pe continent) ca alternativã la furtul de cadavre îngropate. Însã aceasta nu a devenit o sursã importantã. Printre dificultãþile întîmpinate se numãrau conservarea cadavrului în timpul transportului, precum ºi necesitatea camuflãrii sale, deoarece echipajele vaselor de transport urau „cargourile abominabile“ de acest gen.

Cadavre donate de posesori înaintea survenirii morþii În Dublin, în anul 1828, 400 de oameni ºi-au dat acordul pentru ca trupurile lor sã fie folosite dupã deces pentru disecþii. Se spune cã mulþi dintre ei erau asociaþi într-un fel sau altul profesiei medicale ºi, deºi nu se ºtie cîþi dintre ei au fost disecaþi în final, aceasta a reprezentat o încercare spectaculoasã de a oferi un exemplu. În ciuda acestui gest în masã, a mai durat peste un secol pînã cînd aceastã sursã a putut acoperi mai mult decît o micã parte din cererea de cadavre necesare. Chiar ºi în anii 1934–1935, doar nouã cadavre din cele 261 disecate în Marea Britanie fuseserã donate. În rest, se apela în continuare la cadavrele celor sãraci obþinute de la ospicii, spitale, închisori ºi, mai rar, de la azilurile de sãraci. Numãrul de cedãri voluntare ale corpurilor a crescut semnificativ dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, iar în anii 1960 reprezenta proximativ 70– 100 de procente din totalul cadavrelor disecate. Dintre cele 242 de cadavre disecate în anii 1969–1970, 238 (reprezentînd 98%) fuseserã cedate de bunãvoie. Motivele acestei modificãri sînt complexe, însã acea perioadã era una a schimbãrii atitudinii faþã de religie, de Dumnezeu ºi viaþa de apoi, a unei lipse de încredere din ce în ce mai evidente în privinþa


263

semnificaþiei spirituale a cadavrului ºi a unei pãreri mai favorabile faþã de ºtiinþã ºi medicinã. În aceeaºi perioadã s-a înregistrat ºi o evoluþie aproape paralelã a procentului incinerãrilor. De asemenea, ulterior anului 1949 este posibil ca existenþa fondurilor de înmormîntare asigurate de Guvern ºi de Programul Naþional de Asistenþã Medicalã sã fi determinat creºterea dorinþei oamenilor de a ajuta în acest fel la pregãtirea medicilor, iar la ora actualã, în Marea Britanie, în fiecare an aproximativ 800 de oameni îºi doneazã corpul în folosul ºtiinþei medicale. Se observã cã, ocazional, existã ºi cîte un donator entuziast. Un pamflet publicat în 1829 de cãtre Richard Carlisle relata povestea lui Pierre Baume, un erudit francez. Acesta deplîngea caracterul romantic ºi risipa pe care o reprezentau înmormîntãrile obiºnuite. El nu s-a mulþumit sã precizeze în testamentul sãu cã îºi doneazã corpul pentru disecþie, ci ºi-a exprimat ºi dorinþa ca pielea sã-i fie tãbãcitã ºi folositã pentru a tapisa un fotoliu ºi ca scheletul sãu sã fie donat unei clase de anatomie, craniul sã fie trimis Societãþii de Frenologie din Londra, iar restul oaselor sã fie transformate în obiecte utile precum mînere de cuþit, cutiuþe de ace, mici cutii, nasturi etc. Disecþia În timpul unei disecþii, pe mãsurã ce se ajunge la organe ºi þesuturi, bucãþi din corp sînt tãiate ºi îndepãrtate. În mod firesc, ar trebui sã existe un anumit respect faþã de cel mort, iar multe facultãþi de medicinã þin scurte ceremonii în memoria cadavrelor folosite pentru disecþii, dupã ce rãmãºiþele au fost adunate înainte de a fi înmormîntate. Nu toþi cei din mediul medical apreciazã disecþiile. Tatãl marelui compozitor Hector Berlioz (1803–1869) era medic ºi dorea ca fiul lui sã-i calce pe urme. L-a obligat pe acesta sã urmeze cursurile Facultãþii de Medicinã, ameninþîndu-l cã nu-i va mai da bani dacã nu va face cum i se spune, ºi i-a dat un manual de anatomie, promiþîndu-i cã îi va cumpãra un flaut de calitate de la Lyon, cu condiþia sã-ºi ia studiile de anatomie în serios. Dar Hector ura sala de disecþii, fredona arii din opere în timpul disecþiilor ºi începuse sã-ºi petreacã din ce în ce mai mult timp în biblioteca Conservatorului Muzical din Paris. A abandonat pînã la urmã studiile de medicinã, moment în care tatãl sãu i-a oprit finanþarea. Astfel, fiul s-a lansat, fãrã nici un regret, în lumea muzicii, în care îºi putea exprima pe deplin imaginaþia romanticã. În prezent, existã destule cadavre pentru disecþii, cea mai mare parte provenind din donaþii. În acelaºi timp însã, se înregistreazã o scãdere a accentului pus pe disecþii în facultãþile de medicinã. Aºa cum este practicatã, disecþia nu reprezintã o metodã deosebit de eficientã de învãþare a anatomiei ºi, deºi este esenþialã pentru pregãtirea unui chirurg, aceasta nu este neapãrat necesarã studentului obiºnuit în medicinã.

264


Alternativele disecþiei Mai multe facultãþi britanice de medicinã nu mai practicã în zilele noastre disecþii pe cadavre umane. În schimb, studenþii învaþã pe modele, pe specimene permanente de disecþie ºi pe oase. Alte materiale didactice includ programe pentru calculator precum ADAM (Animated Dissection of Anatomy for Medicine – disecþie animatã de anatomie pentru medicinã), în cadrul cãruia mii de imagini color îi prezintã studentului 40 de straturi ale corpului uman; de asemenea, permit crearea unui mod de învãþare interactiv, prin care utilizatorul secþioneazã corpul cu un bisturiu virtual ºi scoate la ivealã organele ºi þesuturile. Biblioteca acestui program conþine o multitudine de proceduri chirurgicale ce furnizeazã studenþilor ºi stagiarilor o experienþã simulatã. Un alt material didactic, Proiectul Omului Vizibil, este descris mai jos. Probabil cã disecþia va deveni doar o micã parte a studiului anatomiei ºi chirurgiei.

Alte utilizãri ale cadavrelor întregi În ultimul timp s-a încurajat folosirea cadavrelor persoanelor recent decedate nu pentru disecþii, ci pentru pregãtirea studenþilor ºi a medicilor stagiari în diverse proceduri, precum introducerea unui tub de ventilare pe trahee. Metoda este mai satisfãcãtoare decît folosirea unui manechin (model) ºi este incontestabil preferabilã practicii pe pacienþi vii, anesteziaþi. Însã oamenii nu sînt prea încîntaþi de aceastã mãsurã, deoarece pare mai puþin necesarã decît disecþia, iar Colegiul Medical Britanic, precum ºi cele din alte þãri europene au declarat-o inacceptabilã. Ca metodã alternativã, în SUA a fost conceput un simulator de pacient uman în mãrime naturalã. Acesta este o „pãpuºã vie“: are o inimã care bate, poate vorbi ºi respira, produce sînge, lacrimi ºi urinã. Controlat de circuite electronice complexe, modelul poate fi bãrbat sau femeie, tînãr sau vîrstnic, într-o formã fizicã bunã sau nu, putînd chiar simula o femeie gravidã. El va fi folosit pentru pregãtirea doctorilor în cazuri de urgenþã medicalã, fiind echivalentul unui simulator de zbor pentru un pilot. O utilizare a cadavrelor poate mai puþin deranjantã, dar totuºi controversatã este cea a testelor de impact pentru automobile. Cercetãtorii de la Universitatea Heidelberg au folosit în acest scop circa 200 de cadavre cu acordul rudelor, teste asemãnãtoare desfãºurîndu-se ºi în alte þãri. Corpurile sînt fixate în automobile care sînt apoi lovite deliberat pentru a se descoperi efectele asupra ºoferilor ºi pasagerilor ºi leziunile produse. Se spune cã folosirea unui cadavru uman furnizeazã rezultate mult mai concludente decît un manechin, el jucînd un rol important în proiectarea airbag-urilor.


265

Proiectul Omului Vizibil Biblioteca Medicalã Naþionalã din Bethesda, statul american Maryland, a realizat o înregistrare remarcabilã a corpului uman. S-au obþinut douã cadavre, unul de bãrbat ºi altul de femeie, bãrbatul fiind un criminal în vîrstã de 39 de ani care a fost executat prin injecþie letalã în Texas, iar femeia, o locuitoare din statul Maryland, în vîrstã de 59 de ani, care îºi donase corpul în scopuri ºtiinþifice. Cadavrele au fost supuse diferitelor metode de scanare (radiografiere, tomografiere computerizatã ºi imagerie prin rezonanþã magneticã), apoi congelate în gelatinã ºi secþionate de sus pînã jos la intervale de un milimetru (în cazul bãrbatului) ºi de o treime de milimetru (în cazul femeii). Fiecare astfel de secþiune a fost fotografiatã, obþinîndu-se 1 800 de imagini de secþiuni transversale ale cadavrului pentru bãrbat ºi 5 000 pentru femeie, iar acestea, alãturi de datele obþinute în urma scanãrilor, au fost introduse într-un computer. Astfel s-au produs douã baze de date corespunzînd celor douã persoane („Bãrbatul Vizibil“ ºi „Femeia Vizibilã“), suficient de cuprinzãtoare pentru a ocupa peste 70 de compact discuri cu date. Prin intermediul graficii computerizate, informaþia poate fi convertitã în modele anatomice tridimensionale ce pot fi rotite, secþionate cu un „bisturiu electronic“ ºi studiate, iar apoi refãcute, la cerere. Un model computerizat similar a fost realizat ºi pentru un embrion uman. Aceastã arhivã de imagini anatomice ale Bãrbatului Vizibil ºi Femeii Vizibile poate fi „rãsfoitã” ºi descãrcatã pe computerele personale de pe Internet. Ea poate asista, de exemplu, instruirea studenþilor la Medicinã ºi a chirurgilor, furnizînd în acelaºi timp o înregistrare vizualã completã a corpului uman. Aceasta reprezintã cea mai apropiatã variantã faþã de povestea imaginatã de Isaac Asimov, „Cãlãtoria fantasticã“, în care un grup de cercetãtori este miniaturizat ºi lansat într-o cãlãtorie de explorare prin injectarea în fluxul sanguin al unui muribund. Este echivalentul anatomic al Proiectului Genomului Uman (vezi capitolul 10).

266


12 Folosirea unor pþrþi din corp: transplantul Subiectul transplantului de organe ºi þesuturi are un loc firesc într-o carte despre moarte, în primul rînd deoarece unele organe sînt furnizate de pacienþi morþi, iar în al doilea rînd fiindcã aceste organe salveazã viaþa celor care beneficiazã de ele. Corpul uman este o structurã complexã. O datã dezmembrate, pãrþile sale componente pot fi folosite în multe feluri utile, fie sub formã de þesut viu, fie ca rãmãºiþe uscate, moarte. Pe cînd eram student, l-am avut ca profesor pe biologul matematician J.B.S. Haldane (1892–1964). El afirma cã pînã ºi cele mai dizgraþioase corpuri umane pot conþine viscere dintre cele mai frumoase, spunînd cã uneori, în autobuz, pentru a compensa monotonia chipurilor celorlalþi cãlãtori, el îi disecã mental. Aceste afirmaþii au fost fãcute cu mulþi ani înaintea apariþiei metodelor moderne de transplant.

Oase, dinþi, placentã, pãr Oase Încã din cele mai vechi timpuri, oamenii au gãsit întrebuinþãri practice pentru oase, folosindu-le ca unelte, arme, recipiente sau în scopuri artistice. Oasele de animale se gãseau din belºug, iar numele unora dintre ele reflectã utilizãrile care li s-au dat. Astfel, tibia înseamnã „fluier“ sau „flaut“, iar fibula înseamnã „broºã“. Oasele prea mici pentru a fi folosite, precum cele ale urechii medii, au fost uneori numite în funcþie de forma pe care o au (ciocanul, nicovala). Craniul uman poate fi întrebuinþat ºi ca recipient. Deºi nu este vasul ideal pentru bãut, Herodot (450 î.Hr.) scria despre folosirea sa în acest sens, iar ideea l-a atras pe lordul Byron, care a compus „Versuri scrise pe o ceaºcã fãcutã dintr-un craniu“:

Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul

267

„Sã nu te sperii! Ci în faþã O tigvã ce nicicînd n-a scos Cum scoate orice cap în viaþã Vreun gînd banal sau plicticos. Trãiam, iubeam ºi beam ca tine. Dar am murit. Mã umple deci! N-ai cum mã vãtãma, vezi bine: Mai crunte buze-au viermii reci! Decît al rîmelor prãsilã Mai bine-al strugurilor miez; De hrana ºerpilor mi-e silã Divinul vin vreau sã-l pãstrez. Vreau duhul meu sã reînvie În alþii! Cînd te-ai deºertat De creieri, ce-ai putea sã fii Mai bun decît un vin curat. De ce nu? Capetele noastre Ce-n viaþã par cam de prisos Atunci cînd dintre viermi sunt scoase Pot fi ºi ele de folos.“ Suprafaþa durã a oaselor a fãcut din ele unelte potrivite pentru desen, scrijelire, gravare sau sculpturã. Poate pãrea ciudat cã oasele umane pot fi considerate ele însele obiecte de artã. ªi totuºi aºa se întîmplã, în sensul cã existã colecþii de oase umane, aranjate dupã anumite modele, numite „osuare decorative“. Acestea reprezintã mai mult decît o simplã colecþie de oseminte într-un osuar. Printre exemple se numãrã cele 8 000 de femure ºi cele 2 000 de cranii din cripta bisericii St. Leonard in Hythe, Kent, Anglia, ºi expoziþia de oseminte din biserica capucinã Immaculate Conception de pe Via Veneto, Roma. Frederik Ruysch (1638–1731) a mers ºi mai departe. El era profesor de anatomie în Amsterdam ºi a întemeiat un muzeu de anatomie umanã ºi comparatã. El se pricepea la conservarea cadavrelor ºi injecta cearã roºie ºi mercur în vasele sanguine pentru a demonstra circuitul lor prin corp. Ruysch a alcãtuit tablouri decorative deosebite, obþinute din combinaþii de organe ºi oase. Scopul lor era unul pitoresc, nu educativ sau de ilustrare a unor principii biologice. El a fost artistul baroc al morþii. Într-unul dintre aceste aranjamente, un schelet uman cîntã la o vioarã construitã din artere ºi un femur, în timp ce altul þine în mîini intestine aranjate sub forma unor spirale graþioase.

268


Dinþi Dinþii sînt cele mai rezistente elemente ale corpului uman, iar într-o vreme, înaintea apariþiei danturii artificiale, dinþii oamenilor erau folosiþi pentru a confecþiona danturi, dupã cum am precizat în capitolul 11. În vechime se fãceau ocazional transplanturi de dinþi, folosindu-se dinþii de lapte ai copiilor, însã o astfel de procedurã era inutilã, în general nereuºitã ºi nejustificatã. Dinþii de om sau de animal au fost folosiþi ºi la confecþionarea unor podoabe precum brãþãri sau coliere. Fratele Giovanni Battista Orsenigo, de origine italianã, a strîns o colecþie bizarã de dinþi. El era cãlugãr, dar ºi dentist, iar între anii 1868 ºi 1903 a extras ºi a pãstrat în colecþia sa un total de 2 000 744 de dinþi. Cifra indicã o ratã de ºase extracþii pe zi. Þarul Petru cel Mare al Rusiei (1672–1725) era ºi el un colecþionar avid de curiozitãþi de istorie naturalã, dintre care unele mai pot fi încã observate la Muzeul Institutului de Etnografie din Leningrad. El se considera dentist, iar în colecþia lui se regãsesc 35 de dinþi de om. Era o persoanã puternicã ºi crudã ºi se spune cã, atunci cînd avea chef, cerea ca oricine, chiar ºi un trecãtor ocazional, sã-ºi sacrifice un dinte.

Placentã Deºi nu face parte în mod obiºnuit din corp, placenta este un organ uman. Ea cîntãreºte cam 500 de grame ºi meritã observatã mãcar din punct de vedere alimentar. Într-adevãr, termenul de placentã provine dintr-un cuvînt grecesc care înseamnã „plãcintã“. Femelele tuturor mamiferelor îºi mãnîncã placenta dupã naºtere, profitînd astfel de o masã bogatã în proteine, fier ºi alte substanþe hrãnitoare. Placentele umane sînt recunoscute în folclorul multor popoare ca fiind puternice ºi magice, de aceea se folosesc adesea în medicinã ºi în practicile magice. Într-o vreme se credea cã dezvoltarea viguroasã a copilului sau sãnãtatea mamei puteau fi asigurate prin îngroparea placentei. Recent s-au descoperit sute de vase aparent goale, îngropate în pivniþele caselor din sud-vestul Germaniei în secolele XVI–XIX. Cercetãtorii au descoperit cã toate acestea conþineau urme de colesterol care se regãseºte în placentã spre finalul gestaþiei. Se presupune cã placentele s-au descompus ºi au dispãrut. În lumea modernã, placentele au fost folosite ca surse de celule umane pentru culturi de laborator. Unele dintre primele experimente cu viruºii poliomielitici au fost fãcute pe celule de placentã umanã. Placentele reprezintã ºi o sursã pentru anumite medicamente. În Africa de Sud s-a produs un scandal de naturã eticã atunci cînd s-a aflat cã o serie de placente


269

au fost trimise unei companii farmaceutice, fiind etichetate drept „deºeuri organice“, fãrã ca femeile de la care fuseserã luate sã fie informate.

Pãr Pãrul uman creºte mult mai lung decît cel al altor primate, însã nu rezistã la nesfîrºit, perucile (vezi caseta) fiind folosite încã de pe vremea egiptenilor din antichitate. Ele nu au fost niciodatã uºor de confecþionat ºi, pînã de curînd, doar cei înstãriþi ºi le puteau permite.

Transplanturile de organe ºi þesuturi Începuturile istorice Transplantul de þesut al unei persoane dintr-o zonã a corpului în alta nu reprezintã o problemã deosebitã. Acest gen de operaþie a fost practicat de chirurgii hinduºi timpurii încã din secolul VI î.Hr., fiind introdus în Europa în secolul XVI de cãtre chirurgul italian Caspare Tagliacozzo. De exemplu, pielea de pe un braþ se folosea pentru refacerea nasului. În prezent, chirurgii pot reaºeza la loc un deget retezat sau chiar un membru întreg. Primul rezultat pozitiv în acest sens s-a înregistrat la Spitalul General din Massachusetts în 1962. Braþul unui bãiat în vîrstã de 12 ani fusese retezat chiar sub nivelul umãrului. Membrul a fost împachetat în gheaþã, dus la spital împreunã cu bãiatul ºi reataºat. O astfel de operaþie este foarte delicatã ºi necesitã multã muncã pentru suturarea nervilor ºi a micilor vase sanguine însã, doi ani mai tîrziu, pacientul îºi recuperase aproape în întregime capacitatea de folosire a braþului ºi a mîinii. Transplantul de organe ºi þesuturi de la o persoanã la alta a devenit posibil abia relativ de curînd. Ca urmare, cadavrele recente au ajuns sã fie brusc o sursã valoroasã de þesuturi ºi organe vii. Acestea sînt folosite în beneficiul persoanelor bolnave, salvînd zeci de mii de vieþi omeneºti. Cadavrul, în loc sã fie considerat jefuit, serveºte omenirea cu adevãrat. Primele transplanturi au fost cele de piele, cartilaj, dinþi ºi cornee. Corneele au avantajul cã nu sînt irigate de vasele de sînge care aduc celulele imunitare asasine (limfocitele), rãspunzãtoare de respingerea transplantului. Primul transplant reuºit de cornee a fost efectuat în 1905 de cãtre Eduard Zirm din Olomouc, Moravia, însã aceastã operaþie a ajuns sã fie folositã pe scarã largã abia 50 de ani mai tîrziu. De asemenea, ºi oasele, ºi cartilajele sînt mai uºor de transplantat, deoarece joacã doar rolul unei reþele structurale, fiind înlocuite în final de materialul produs de primitor.

270


Perucile ºi pãrul facial Mulþi bãrbaþi încep sã-ºi piardã pãrul atunci cînd ating o anumitã vîrstã. Bãrbaþii care suferã de calviþie pot fi atrãgãtori dacã au alte calitãþi, dar, în general, chelia semnificã o vîrstã înaintatã, asociatã ºi cu o presupusã reducere a potenþei sexuale. Chelirea este în strînsã legãturã cu hormonii masculini ºi, cu toate acestea, eunucii nu chelesc. Regele Ludovic al XIV-lea al Franþei (1638–1715) a început sã cheleascã pe la vîrsta de 30 de ani, lucru care-l deranja profund. Purta o perucã, pe care ºi-o punea dimineaþa în pat, la trezire, cu draperiile trase ºi pe care o dãdea jos în acelaºi fel seara, la culcare. În aceastã perioadã, perucile au ajuns foarte populare în Europa, iar spre sfîrºitul secolului XVIII, numai în Paris lucrau 850 de peruchieri. În secolul XVIII, perucile au atins culmea gloriei, cele pentru femei avînd pînã la 60 cm înãlþime. Aºezarea pe cap era destul de complicatã, aºa cã se ajunsese sã se doarmã cu ele. Trebuie sã ne amintim cã acum 200 de ani sãpunul nu era nici ieftin, nici uºor de gãsit, astfel încît perucile (ºi pãrul celui ce le purta) se umpleau inevitabil de tot felul de paraziþi umani, în special de pãduchi. Samuel Pepys descrie vizita pe care soþia sa a fãcut-o la frizer ºi fenomenala colonie de creaturi ce se formase în peruca acesteia. De unde provenea pãrul folosit? Cel mai bun provenea de la alþi oameni, iar sãracii cîºtigau sume bunicele dacã vindeau un pãr bogat ºi frumos. Chiar ºi în prezent se spune cã o comunitate religioasã din India îºi întreþine ºcolile ºi bisericile din vînzarea pãrului lung ºi negru al fetelor lor în þãrile vestice, în scopul confecþionãrii de peruci. Desigur, o sursã alternativã o reprezenta pãrul de la cadavre. Bãrbile ºi mustãþile au fost la modã în diferite epoci încã din vremea babilonienilor, fiind purtate atît ca semn al distincþiei, cît ºi al masculinitãþii. Din fericire, aceastã pilozitate nu are aceeaºi soartã cu podoaba capilarã, rãmînînd la locul ei, spre mulþumirea bãrbaþilor care suferã de calviþie. Unele femei gãsesc barba ºi mustaþa drept semne atractive, afirmînd cã un sãrut fãrã mustaþã este ca un ou fãrã sare. Uneori, aceste semne distinctive se purtau cu prilejul unor ceremonii, erau parfumate sau li se dãdea o formã deosebitã, iar tãierea bãrbii unui bãrbat poate fi consideratã o umilinþã similarã tãierii pãrului unei femei. Arabii obiºnuiau sã jure „pe barba Profetului“. Monarhii englezi Edward al VI-lea ºi Elizabeth au încercat sã impunã o taxã pe bãrbi, dar fãrã succes.

Transplanturile moderne Tehnologia transplanturilor progreseazã extrem de rapid, ridicînd unele semne de întrebare de naturã eticã ºi legalã de mare importanþã, precum ºi unele probleme de viaþã ºi de moarte, astfel cã meritã sã fie dezbãtutã mai pe larg. • În anul 1954 s-a fãcut primul transplant reuºit de rinichi, de la un


•

•

•

•

•

271

geamãn sãnãtos la fratele sãu, aflat într-o stare gravã din cauza unei insuficienþe renale. Primul ficat a fost transplantat în 1960. La început, rata supravieþuirilor era scãzutã, iar respingerea organului transplantat constituia o problemã gravã (vezi caseta). Aceastã operaþie este solicitantã, dureazã pînã la opt ore ºi necesitã prezenþa unui numãr mare de medici, asistente ºi tehnicieni. Însã dificultãþile au fost depãºite, iar în prezent, în SUA se fac anual peste 1 000 de transplanturi de ficat. Un transplant cardiac a încercat pentru prima datã în 1967 doctorul Christian Barnard, iar donatorul a supravieþuit timp de 18 zile. Cel de-al doilea beneficiar a supravieþuit timp de 18 luni, iar în urmãtorii 7 ani numai în America s-au fãcut peste 100 de transplanturi cardiace, în 15 centre medicale. Cu toate acestea, operaþia era costisitoare, necesita medici specializaþi, iar respingerea organelor transplantate a continuat sã reprezinte o problemã. În anul 1981 deveniserã disponibile medicamente eficiente de inhibare a sistemului imunitar ºi de prevenire a respingerii, iar la ora actualã în SUA existã peste 150 de centre de transplant cardiac. Numãrul pacienþilor care supravieþuiesc peste 5 ani dupã operaþie depãºeºte 70 de procente din total. La nivel mondial au loc anual între 3 000 ºi 4 000 de transplanturi cardiace, donatorii variind ca vîrstã între nou-nãscuþi ºi septuagenari, pacientul putîndu-se întoarce la ºcoalã, la lucru sau la o viaþã activã de pensionar. De asemenea, din 1981 s-au fãcut transplanturi simultane de inimã ºi plãmîni, ceea ce nu este atît de riscant pe cît pare, avînd în vedere cã vasele sanguine principale ce leagã inima de plãmîni sînt transferate intacte. Astãzi au devenit ceva obiºnuit ºi transplanturile de pancreas (pentru diabetici) ºi de secþiuni de intestin (pentru cei care suferã de afecþiuni intestinale). Se pot preleva segmente de plãmîn, de pancreas sau de ficat ºi de la donatori vii, însã aceastã procedurã implicã anumite riscuri. Embrionii umani pot fi folosiþi ca surse de þesut sau de celule. Metoda a fost pusã în aplicare, însã a generat discuþii aprinse ºi modificãri ale legislaþiei în domeniu. Opinia publicã reacþioneazã dur în aceastã privinþã, iar subiectul este asociat cu sentimentele acesteia faþã de avorturi. Fiind confruntatã cu posibilitatea ca oamenii de ºtiinþã sã poatã face aproape orice, lumea reacþioneazã cu o aversiune profundã faþã de devierile majore de la legea firii (factorul de repulsie).

272


Pãstrarea organelor în stare optimã În urma morþii cerebrale (vezi capitolul 5), fiecare tip de þesut supravieþuieºte o anumitã perioadã. Rinichii, ficatul ºi inima pentru transplant trebuie prelevate într-un interval de 30 de minute dupã deces ºi vor rãmîne vii ºi acceptabile pentru transplant timp de pînã la ºase ore (chiar mai mult în cazul rinichilor) dacã sînt pãstrate la temperatura unui frigider obiºnuit (5°C). Dacã un rinichi este cuplat la un aparat ce pompeazã lichid prin vasele sale sanguine, el poate fi pãstrat timp de pînã la 2–3 zile, însã la aceastã metodã se apeleazã destul de rar. Corneea trebuie prelevatã într-un interval de 6–12 ore ºi poate fi pãstratã cîteva zile, iar pielea poate fi luatã dupã cel mult 12 ore, putîndu-se pãstra pînã la 7 zile. În ceea ce priveºte pielea utilizatã în cazul arsurilor severe, se folosesc de obicei fîºii foarte subþiri din pielea pacientului însuºi (ce se poate regenera singurã în locul de unde a fost prelevatã). Ca alternativã, se încearcã producerea unor celule de piele vii, dezvoltate în laborator (vezi mai jos). Sîngele ºi plasma au o viaþã mult mai lungã, calculatã în sãptãmîni, ºi, spre deosebire de organe, pot fi depozitate în stare congelatã fãrã a se deteriora. Aceastã afirmaþie este valabilã ºi în cazul ovulelor fertilizate, al embrionilor aflaþi în primele stadii de dezvoltare ºi al spermei. Transfuziile de sînge (celule sanguine sau plasmã) ºi de mãduvã osoasã joacã un rol vital în tratarea anumitor boli.

Problemele medicale pe care le implicã transplantul Problema respingerii transplantului este tratatã în casetã. În plus, dupã cum se menþioneazã acolo, la transplantul unui organ sau al unui þesut existã oricînd posibilitatea de a se transplanta în acelaºi timp ºi un element nedorit. O problemã a fost cea a agenþilor infecþioºi prezenþi la donator. Aceºtia nu se transmit atît de frecvent prin intermediul organelor solide, însã riscul este mai mare în cazul sîngelui ºi al produselor asociate. Aºa s-au transmis malaria, sifilisul, hepatita, virusul HIV, precum ºi diferiþi alþi viruºi. Din fericire, riscul poate fi redus într-o mare mãsurã prin verificarea sîngelui donatorilor ºi eliminarea celui cu infecþii. Pe lîngã teste se folosesc ºi chestionare, iar un donator la banca de sînge a Crucii Roºii Americane se poate vedea nevoit sã rãspundã la întrebãri de genul: „Aþi întreþinut mãcar o datã, începînd din anul 1977, relaþii sexuale cu un bãrbat care a întreþinut relaþii sexuale cu un alt bãrbat cel puþin o datã începînd din anul 1977?“ În cazul produselor sanguine care nu conþin celule (plasmã sau alte materiale), riscul este redus ºi mai mult prin tratamente ce distrug agenþii infecþioºi, dar care ar afecta celulele vii.


273

Cum respinge organismul organele ºi þesuturile transplantate În lipsa alimentãrii cu sînge, organele mor rapid, astfel cã primul demers în cazul unui transplant este suturarea arterelor ºi a venelor organului transplantat la cele ale primitorului. Aceastã operaþie pe care o face chirurgul este mecanicã, dar necesitã multã atenþie ºi pricepere. „Inspectorii” imunitari (limfocitele T) apar la scurt timp, transportaþi de fluxul sanguin, iar aceºtia considerã organele transplantate drept un corp strãin, la fel cum ar recunoaºte un parazit sau un microb care invadeazã organismul. Prin urmare, aceºtia intrã în acþiune, declanºînd formarea anticorpilor ºi a celulelor imunitare ucigaºe ce au ca þintã þesuturile transplantate. În aceastã fazã, organul respectiv este invadat de celule imunitare, alimentarea cu sînge este suprimatã, iar organul este ucis, respins. Armele imunitare ce ne permit sã combatem infecþiile care ne pot fi fatale au fost îndreptate împotriva organului strãin. Cum se face recunoaºterea? Fiecare fiinþã umanã posedã în fiecare celulã a organismului o serie de indicatori personali. Aceºtia sînt indicatorii (antigenii HLA sau antigenii mucocitari umani) identificaþi atunci cînd medicii determinã tipul de þesut. În organism, ei sînt verificaþi în permanenþã de limfocitele T, iar dacã vreunii dintre ei sînt identificaþi ca fiind strãini (nu aparþin organismului), celulele care-i poartã sînt distruse de o puternicã armatã imunitarã (celule ucigaºe, anticorpi ºi substanþe imunitare numite citocide). Markerii personali unici sînt configuraþi în funcþie de instrucþiunile genetice ale individului. Drept urmare, dacã organul transplantat provine de la un geamãn identic (monozigot), toate genele ºi, prin urmare, toþi indicatorii celulari sînt identici. Sistemul imunitar nu-i considerã strãini, iar procesul de respingere nu mai are loc. Cea de-a doua opþiune este reprezentatã de transplanturile de la fraþi sau de la rude de gradul I, deoarece multe gene sînt comune. Cu toate acestea, sistemul imunitar trebuie inhibat. Organele provenite de la persoane fãrã legãturi de rudenie pot fi acceptate dacã procesul de determinare a tipului de þesut dovedeºte cã indicatorii donatorului nu se deosebesc prea mult de cei ai primitorului. Sistemul imunitar este inhibat cu medicamente puternice, precum prednisonul (un steroid), azatioprina sau ciclosporina A. Din pãcate, sistemul imunitar inhibat are o capacitate mai redusã de a combate infecþiile, iar transplanturile sînt însoþite de numeroase complicaþii infecþioase. Din acest motiv, tratamentul cu imunosupresoare trebuie echilibrat cu grijã printr-o alegere atentã a medicamentelor ºi a dozelor, iar pacientul trebuie þinut sub observaþie din cauza pericolului apariþiei unor infecþii sau a altor complicaþii.

274


De unde provin organele transplantate? Cine sînt donatorii? În aceastã fazã trebuie sã li se facã faþã unor probleme etice importante. În þãrile occidentale, lumea este familiarizatã cu prelevarea de organe aºa cum a fost prezentatã în volumul Frankenstein al lui Mary Shelley sau în romanul Coma (vezi caseta). Acestea sînt doar poveºti imaginare, însã numeroºi oameni, deºi mult mai înþelegãtori ºi mai cooperanþi decît în trecut, pãstreazã unele suspiciuni în privinþa activitãþilor doctorilor ºi ale cercetãtorilor entuziaºti din acest domeniu. Savantul nebun ºi fabricarea de monºtri Ideea ca un chirurg sã realizeze un nou individ sau un monstru prin unirea (transplantarea) unor bucãþi vii de þesut ºi organe îi fascineazã de multã vreme pe autorii de science-fiction ºi de benzi desenate. Romanciera englezã Mary Wollstonecraft Shelley (1797–1851) a fugit cu poetul P.B. Shelley pe cînd avea doar 16 ani ºi s-a cãsãtorit cu el trei ani mai tîrziu. În vara anului 1816, cei doi se aflau în vacanþã la Lacul Geneva alãturi de Byron ºi un alt prieten, iar Byron le-a propus un concurs de poveºti de groazã. Aºa cã Mary a început sã scrie Frankenstein sau Prometeu modern. Lucrarea a fost publicatã în 1818, pe cînd Mary Shelley avea 21 de ani. Ea ºi-a dorit ca povestea sã fie înspãimîntãtoare, „sã-l facã pe cititor sã-i fie fricã sã se uite în jurul sãu, sã-i îngheþe sîngele în vine ºi sã-i înteþeascã bãtãile inimii“. Frankenstein era numele unui savant care a realizat un monstru „android“ (cu înfãþiºare umanã, nu de robot) din cadavre furate din cimitire ºi de la morgã. El a însufleþit monstrul cu un curent electric puternic (captat dintr-un fulger). Creatura lui Frankenstein este o „fiinþã“ relativ inteligentã, cu vorbire articulatã, cu temeri ºi dorinþe tipic umane, care scapã la un moment dat de sub control ºi îºi omoarã creatorul, o metaforã a ideii cã invenþiile ºtiinþifice pot avea consecinþe nefaste asupra omenirii. Frankenstein a devenit prototipul „savantului nebun“ din povestirile ºtiinþifico-fantastice ºi din revistele de benzi desenate. Realizarea de monºtri cu ajutorul chirurgiei stã la baza nuvelei fantastice a lui H.G. Wells, Insula Doctorului Moreau, în care animalele sînt supuse unor vivisecþii în încercarea de a fi umanizate. Coºmarul transplantãrii/construirii de corpuri capãtã o expresie contemporanã în romanul Coma, scris de Robin Cook (1977), sau prin conceptul de „biomagazin“, în care cadavre aflate în moarte cerebralã sînt þinute în viaþã pentru a fi folosite ca donatoare de organe, pentru experienþe sau pentru instruirea medicilor.

Prima problemã este în ce fel se poate decide momentul în care o persoanã vie devine un cadavru ºi poate fi folositã ca sursã de prelevare de organe. Cu alte cuvinte, cum se poate defini moartea? Aceastã întrebare esenþialã a fost abordatã în capitolul 5 al cãrþii de faþã. Într-o vreme, o preocupare majorã era aceea cã oamenii ar putea fi îngropaþi înainte de a


275

fi murit efectiv, însã acest lucru poate fi evitat prin întîrzierea înmormîntãrii, care i-ar permite prezentarea unor eventuale semne de viaþã. Însã pentru transplantul de organe, timpul are o importanþã deosebitã, iar teama îngropãrii premature a fost înlocuitã de cea a prelevãrii premature de organe. În scopul diminuãrii acestei temeri s-a introdus conceptul de „moarte cerebralã“. Doar o micã parte a populaþiei globului are acces la transplantul de organe. Spitalele moderne ºi bine echipate sînt rezervate unei minoritãþi privilegiate. Însã chiar ºi în þãrile dezvoltate se înregistreazã o insuficienþã cronicã de organe necesare unor transplanturi. Mai mult, prelevarea organelor este limitatã atît de atitudini ºi tradiþii de ordin religios, cît ºi de unele aspecte practice. Cel mai important lucru este însã faptul cã legislaþia nu a ajuns încã la nivelul chirurgiei transplanturilor. Progresele medicale au fost rapide, iar cînd se încearcã sã se afle ce este ºi ce nu este permis, se intrã pe un teren minat din punct de vedere legal. Cu toate acestea, organele le acordã beneficiarilor o nouã ºansã, rezultatele sînt excelente, iar chirurgii ce efectueazã transplanturi sînt foarte entuziaºti. Fireºte, se fac mai multe transplanturi în þãrile în care un procent mai mare din populaþie are asigurãri de sãnãtate sau beneficiazã de asistenþã medicalã guvernamentalã. Practicile diferã ºi în funcþie de religia þãrilor, astfel încît atunci cînd se discutã ce este acceptabil ºi ce nu, trebuie avute în vedere ºi aspectele religioase ºi etice, pe lîngã cele privind tehnologia medicalã. O problemã deosebitã este aceea a folosirii fetuºilor ºi a pruncilor nãscuþi fãrã creier (vezi mai jos).

Cadavrele, principala sursã de organe Aproximativ 90% dintre organele transplantate sînt prelevate de la cadavre (adicã de la donatori aflaþi în moarte cerebralã sau ale cãror inimi nu mai bat), iar restul de la donatori în viaþã. Transplantul de rinichi este un mod recunoscut ºi reuºit de tratare a insuficienþei renale, sãnãtatea a zeci de mii de pacienþi fiind recuperatã astfel. Din pãcate, numãrul transplanturilor de rinichi este limitat în continuare de numãrul de rinichi disponibili, sute de persoane murind din cauza acestei crize. Printre probleme se numãrã lipsa publicitãþii, publicitatea negativã care a rezultat în urma zvonurilor cu privire la declararea prematurã a decesului, nereuºita în obþinerea acordului de la cel mai apropiat membru al familiei (aproximativ douã treimi dintre ei îºi dau acordul atunci cînd le este cerut) ºi întîrzieri în procesul de prelevare ºi de conservare a rinichilor. Posibilii donatori sînt cei ce mor din cauza unor boli cum ar fi leziunile sau atacurile cerebrale, pacienþii obiºnuiþi ai secþiilor de urgenþã, de terapie intensivã, de boli coronariene sau de neurochirurgie. Membrii familiei

276


care se confruntã cu decesul subit al unei rude apropiate sînt copleºiþi de durere, iar în aceste momente luarea unei decizii în privinþa donãrii de organe poate avea consecinþe traumatizante pentru ei. Se estimeazã cã o mare parte a numãrului necesar de rinichi poate fi obþinut printr-o „recoltare mai eficientã“ a surselor potenþiale. O organizaþie voluntarã numitã BODY (Societatea Britanicã a Donatorilor de Organe), înfiinþatã în Marea Britanie în 1987, îi ajutã ºi îi sfãtuieºte pe donatori, ºi chiar încurajeazã achiziþionarea cardurilor de donator. Un exemplu al imensului beneficiu ce poate proveni din corpul unui singur donator îl constituie cazul unei englezoaice în vîrstã de 21 de ani care a murit într-un accident rutier în America, la sfîrºitul anului 1996. Din oasele fetei s-au prelevat 70 de grefe pentru ºolduri ºi coloane vertebrale, corneea a ajutat la restabilirea vederii a doi orbi, iar valvele cardiace au acordat o nouã ºansã unor bolnavi ce sufereau de afecþiuni cardiace. În 1996, în SUA, 31 000 de pacienþi aºteptau transplanturi de rinichi iar alþi 1 230 aºteptau transplanturi duble de rinichi ºi pancreas. În Marea Britanie se înregistra la data de 30 iunie 1996 un numãr de 5 246 de pacienþi care aºteptau rinichi noi, o cifrã destul de mare avînd în vedere excelentele rezultate obþinute ºi numãrul de vieþi salvate. În una sau douã ocazii, organele transplantate au fost chiar reutilizate. Avînd în vedere criza de organe, adesea sînt folosite ca donatori ºi persoane vîrstnice (trecute de 60 de ani). Rezultatele nu sînt la fel de bune ca în cazul organelor tinerilor ºi s-a sugerat ca rinichii acestora, þinîndu-se cont de faptul cã sînt organe îmbãtrînite, sã le fie repartizate, pe cît posibil, tot unor bãtrîni. La moartea sa, pe data de 20 februarie 1997, liderul chinez Deng Xiaoping a decretat cã medicii chirurgi sînt liberi sã foloseascã orice parte a corpului sãu în scopul transplantului. Numai cã el avea 92 de ani ºi fusese bolnav multã vreme, astfel încît organele sale nu erau, probabil, în cea mai bunã stare. Deºi un cetãþean chinez s-ar fi putut simþi grozav de onorat de obþinerea unor astfel de organe, adevãrata valoare a ofertei lui Deng a constat în faptul cã îi poate încuraja ºi pe alþii sã procedeze la fel. Cei care au nevoie de un transplant de rinichi sînt þinuþi în viaþã cu ajutorul dializei (îndepãrtarea artificialã a reziduurilor din sînge), în tot acest timp aºteptînd un transplant. Un pacient aflat în stare gravã, care necesitã un transplant de inimã, poate sã fie þinut în viaþã timp de maximum patru luni cu ajutorul unui aparat artificial de pompare a sîngelui, ºi este pregãtit sã primeascã o inimã nouã imediat ce aceasta devine disponibilã; din pãcate, numai persoanele bogate sau cele foarte importante beneficiazã de aceastã ºansã. La donatorii aflaþi în moarte cerebralã, conectaþi la aparate de întreþinere a vieþii, organele sînt încã alimentate cu sînge în momentul prelevãrii, rezultatele fiind mai bune decît în cazul prelevãrii dupã ce inima se opreºte,


277

de exemplu atunci cînd donatorul este declarat mort în momentul în care ajunge la spital. În acest ultim caz, organul a avut timp sã se deterioreze. Mai pot fi luate ºi alte mãsuri pentru ca organele prelevate de la persoane aflate în moarte cerebralã sã fie pãstrate în condiþii optime. Pacienþii ce mor din cauza hemoragiilor intracraniene pot fi transferaþi în secþiile de terapie intensivã pentru o scurtã perioadã ºi menþinuþi pe „ventilare selectivã“, timp în care se confirmã moartea trunchiului cerebral ºi urmeazã recoltarea organelor. Aceastã metodã pare acceptabilã din punct de vedere etic, dar nu are un statut legal ºi, de aceea, nu este adoptatã pe scarã largã. În Marea Britanie, organele pot fi recoltate numai dacã persoana respectivã ºi-a dat anterior acordul în acest sens, de exemplu avînd asupra sa cardul de donator de organe care a fost introdus în 1971 (26 de procente din populaþie au astfel de carduri, dar nu toþi le poartã asupra lor), sau fãcînd o cerere în prezenþa a doi martori. Aceastã metodã face parte dintr-un sistem de „optare pentru“, iar o persoanã poate cere donarea organelor dupã moarte în scopul transplantãrii, al instruirii (pentru disecþii) sau al cercetãrii. Cu toate acestea, rudele pot anula dorinþele celui decedat. Legea Þesuturilor Umane din 1961 autorizeazã donarea de organe, dar nu o impune. Statutul legal exact al transferului de organe este în continuare neclar.

Cine este proprietarul unui cadavru? Aceastã problemã a fost prezentatã ºi analizatã la începutul capitolului 11. Existã încã destulã confuzie în privinþa posesorului de drept al cadavrului. În secolul XVII, legea accepta faptul cã asupra unui cadavru nu se pot exercita drepturi de proprietate. Oficial, nimeni nu-l deþinea, iar din punct de vedere legal, mortul nu avea nici un fel de drepturi. Rudele cele mai apropiate (soþia, copiii sau fraþii) aveau un drept de posesie (un fel de tutelã) pentru îngroparea cadavrului. În 1989, o vãduvã din Statele Unite a primit suma de 150 000 $ ca recompensã pentru durerea pricinuitã la aflarea faptului cã, în timpul autopsiei, creierul soþului sãu fusese îndepãrtat fãrã a i se cere permisiunea. Dreptul de posesie a corpului neînsufleþit implicã faptul cã acesta trebuie sã fie primit în stare intactã pentru a fi înmormîntat. Cu alte cuvinte, nu se poate realiza nici o disecþie sau prelevare de organe fãrã autorizaþie. Avînd în vedere lipsa unui numãr suficient de organe pentru transplanturi, se încearcã modificarea legislaþiei în sensul acordãrii dreptului de recoltare a organelor de la orice cadavru, în cazul în care nu este exprimat un refuz clar în acest sens. Aceasta ar fi o convenþie numitã de „optare împotriva“, care ar duce la o creºtere substanþialã a organelor disponibile ºi, prin urmare, la salvarea multor vieþi; un sondaj Gallup, efectuat la mijlocul anilor 1990 în Marea Britanie, a arãtat cã numai 28

278


de procente dintre adulþi s-ar opune donãrii propriilor organe. În Belgia, unde o astfel de schemã de refuz a fost introdusã în 1987, doar 1,5% din totalul populaþiei s-a opus, iar numãrul donatorilor ºi al transplanturilor s-a dublat. Totuºi, în Olanda, unde existã un sistem de asigurãri sociale la fel de bine dezvoltat ºi un numãr mare de spitale ºi clinici bine utilate, cadrul legal în privinþa utilizãrii organelor este acelaºi ca pentru efectuarea autopsiilor: necesitã un acord în cunoºtinþã de cauzã, la fel ca ºi în legislaþia anglo-americanã. Procentul recoltãrii de organe în Olanda (de la victime ale accidentelor rutiere care mor dupã ce sînt internate în secþiile de terapie intensivã) este mult mai mic decît cel din Belgia. Germania întîmpinã dificultãþi asemãnãtoare, fiind necesari 4 000 de donatori anual pentru a face faþã cererii, dar existã numai un numãr mic de cadavre potrivite sau disponibile. În Brazilia, în 1997, a fost datã o lege ce autorizeazã recoltarea organelor oricãrei persoane dacã ea nu a depus anterior o obiecþie scrisã în acest sens; cu alte cuvinte, funcþioneazã un sistem de „optare împotrivã“. Brazilia se confruntã cu o insuficienþã de organe în ciuda faptului cã numai în Sao Paolo survin anual 5 000 de morþi violente, potenþiale surse de organe. Din pãcate, noua lege nu se va concretiza într-o schimbare majorã în lipsa unor metode adecvate de recoltare ºi transportare a organelor. În aceste condiþii, traficul ilegal de organe pare inevitabil.

Starea vegetativã persistentã A folosi pacienþi care se aflã într-o „stare vegetativã persistentã“ pentru donarea de organe este ceva destul de controversat. Însuºi termenul folosit este neinspirat, deoarece implicã o stare de „legumã“. Este o stare de „veghe în lipsa conºtienþei“, care se manifestã ca urmare a unor leziuni cerebrale grave ºi este prezentã de cel puþin o lunã. Aceºti pacienþi respirã fãrã ajutor, dar lasã adesea impresia cã dorm ºi prezintã incontinenþã de urinã ºi fecale. Ei pot mesteca sau executa alte miºcãri, dar nu existã semne de comunicare sau de miºcãri voluntare, iar cortexul cerebral prezintã niveluri foarte scãzute de activitate. Aceastã stare este asemãnãtoare cu cea a fetuºilor anencefalici. Este o formã de „moarte vie“, iar menþinerea în acest fel a unei vieþi lipsite de sens nu poate fi consideratã drept o lipsã de respect faþã de acea persoanã? Pe de altã parte, putem fi siguri cã aceºti pacienþi nu simt absolut nimic? Pot fi ei consideraþi niºte cadavre? Problema este cã au existat cazuri de recuperare a conºtienþei dupã mai multe luni, chiar dupã un an. Deºi aceste cazuri sînt rare, iar diagnosticul de stare vegetativã persistentã a fost eronat, aceasta înseamnã cã diagnosticarea trebuie fãcutã cu multã atenþie. Unii sînt de pãrere cã, dacã se cunosc dorinþele pacientului, iar familia cere întreruperea menþinerii


279

artificiale a vieþii, atunci pacientul poate deveni un donator de organe. Alþii nu sînt de acord, afirmînd cã acesta ar fi un prim pas fãcut pe o pantã alunecoasã, care se poate sfîrºi prin folosirea ca donatori ºi a pacienþilor afectaþi de boala Alzheimer. În Marea Britanie ºi în SUA, luarea unor mãsuri de accelerare a morþii este ilegalã, dar dacã pacientul este lãsat sã moarã prin suspendarea tratamentului, organele pot deveni inutilizabile pentru transplant. În 1997, în Marea Britanie existau aproximativ 1 000 de pacienþi în stare vegetativã de peste trei luni, aºa încît acest lucru nu este ceva foarte rar întîlnit. Constituie aceºtia doar un „al doilea tip de cadavre“ ce încã respirã sau sînt în continuare fiinþe umane cu drepturi proprii? Un sondaj recent a arãtat cã asociaþia medicilor considerã ca fiind acceptabilã lãsarea netratatã a unor infecþii acute sau a altor afecþiuni posibil letale ale unor astfel de pacienþi, iar un numãr mai mic dintre ei afirmã cã uneori este justificatã suspendarea alimentãrii artificiale. Cu toate acestea, regulamentul oficial al Colegiului Medicilor din Marea Britanie, adoptat de tribunale în 1993, în urma cazului lui Anthony Bland, care a suferit leziuni cerebrale severe în timpul dezastrului de la stadionul de fotbal Hillsborough, precizeazã cã decizia de întrerupere a tratamentului poate fi luatã numai dupã 12 luni.

Organe recoltate de la rudele în viaþã Cu cît organul este mai proaspãt, cu atît este mai bine, iar rinichii proveniþi de la donatori vii dau rezultate mai bune decît cei de la donatori decedaþi. În SUA, în 1994, 35 de procente din totalul rinichilor transplantaþi au provenit de la rude în viaþã ale pacientului. Rinichii rudelor apropiate prezintã o compatibilitate mai bunã a þesuturilor, deºi cu ajutorul celor mai recente tratamente cu imunosupresoare se obþin rezultate comparabile ºi în cazul utilizãrii unor rinichi proveniþi de la donatori fãrã nici un grad de rudenie. Totuºi, donaþiile venite din partea rudelor sînt mai recomandabile, fiind permise de lege, deºi în Marea Britanie legea nu ia în considerare donaþiile fãcute de soþi/soþii sau parteneri („coabitanþi“). Din fericire, natura ne-a înzestrat cu un rinichi de rezervã care poate fi folosit în acest gen de situaþii. În cazul organelor singulare (ficatul sau inima), viaþa donatorului este sacrificatã, iar legea englezã nu recunoaºte capacitatea unui donator de a accepta aºa ceva. Ar constitui un caz de sinucidere. Unii au argumentat, nu eronat, cã dacã þi se permite sã te sacrifici pentru þara ta sau pentru a salva un om de la înec, de ce sã nu ai dreptul sã salvezi viaþa unei persoane iubite care este în pericol din lipsa unui organ disponibil pentru transplant? O altã dificultate se iveºte în cazul în care donatorul este un copil. De

280


exemplu, mai multe þãri acceptã transplanturile de rinichi de la un geamãn la altul, în condiþiile în care transplantul este necesar pentru salvarea vieþii beneficiarului, iar donatorul înþelege implicaþiile ºi este de acord cu transplantul. Însã din punct de vedere legal, acest domeniu rãmîne dificil, iar în Australia orice donare de þesut de cãtre un copil viu este interzisã.

Organe recoltate de la donatori vii, fãrã grad de rudenie cu primitorul: problema traficului comercial În cazul în care donatorul viu, soþul sau soþia acestuia, de exemplu, nu are nici o legãturã geneticã cu primitorul, nu putem decît sã admitem donarea ca pe o formã de manifestare a afecþiunii. În 1994, în SUA, 196 din totalul de 8 114 transplanturi de rinichi proveneau de la donatori vii fãrã grad de rudenie de sînge. Rezultatele sînt mai bune decît în cazul donatorilor decedaþi, datoritã gradului de prospeþime a organelor. Pe de altã parte, vînzarea de organe intrã în discuþie tocmai în cazul acestui tip de donatori, iar opinia generalã este de împiedicare a vînzãrii ºi a traficului de organe. Schimburile comerciale care au ca obiect organele umane au fost interzise în Marea Britanie prin Legea transplanturilor de organe umane din 1989. Totuºi, aceste „afaceri“ au ajuns o practicã comunã în statele din Asia. În India, de exemplu, un adult sãnãtos cu un venit zilnic de 30 de penny poate sã cîºtige pînã la 750 £ în urma donãrii unui rinichi, suficient pentru a-ºi scoate întreaga familie din sãrãcie. Se pare cã religia lor încurajeazã acest gen de sacrificiu, deoarece în mitologia hindusã se regãsesc povestiri în care unele fragmente ale corpului uman sînt folosite în beneficiul altor oameni. În legislaþia indianã, moartea a fost definitã ca fiind încetarea ritmului cardiac, iar organele nu puteau fi recoltate de la donatori diagnosticaþi cu moartea trunchiului cerebral, dacã inima încã mai bãtea. Acest fapt a încurajat utilizarea donatorilor vii, iar 70% dintre rinichii transplantaþi proveneau de la donatori fãrã nici un grad de rudenie cu beneficiarii, plãtiþi pentru acest serviciu. Cu toate acestea, în 1994, parlamentul indian a adoptat o lege care interzice comercializarea organelor umane ºi redefineºte decesul tocmai pentru a se declara de acord cu transplantul de organe de la donatorii care suferã de moartea trunchiului cerebral. Fiinþele umane au doi rinichi, dupã cum am observat mai sus, astfel încît acestea sînt organele donate; nu se pot realiza schimburi comerciale de ficat sau inimã cu donatori în viaþã. Totuºi, în India sînt diagnosticaþi anual 10 000 de pacienþi care necesitã transplanturi de ficat. Evident, numai persoanele foarte bogate îºi permit sã fie operate în strãinãtate; probabil cã ceva mai mulþi vor fi operaþi în India în urma aplicãrii noii legislaþii. Este însã necesarã ºi o schimbare de mentalitate, deoarece, în general, familiile nu cedeazã cadavrele pentru recoltarea organelor.


281

Doctrinele islamice susþin cã un cadavru trebuie respectat, iar profetul Mahomed a arãtat cã „ruperea unui os al unui om mort echivaleazã cu pãcatul de a face acelaºi lucru dacã acel om ar fi în viaþã“. Însã învãþaþii ºi juriºtii din þãrile musulmane au opinii divergente în legãturã cu problema transplanturilor, care nu este amintitã ºi analizatã în Coran sau în Hadith. Cei din þãrile arabe sînt de acord cu transplantul, în timp ce aceia de pe subcontinentul indian se opun. În 1995, un decret le-a permis celor douã milioane de musulmani din Marea Britanie sã-ºi doneze organele pentru transplant. Pînã în prezent s-au realizat peste 100 de transplanturi de rinichi în Kuweit, prin folosirea organelor unor donatori plãtiþi din India ºi din alte þãri. Un beneficiar de transplant din Orientul Mijlociu s-a simþit atît de prost atunci cînd ºi-a întîlnit donatorul, care era foarte slãbit, încît l-a cazat la un hotel timp de o lunã pentru ca acesta sã se punã pe picioare înaintea operaþiei. Potrivit budismului, corpul uman, viu sau mort, nu are un caracter intrinsec sacrosanct, aºadar donarea unei pãrþi din el reprezintã un act de compasiune ºi poate ajuta la realizarea unui progres spiritual. În Japonia, majoritatea rinichilor sînt donaþi de rude de sînge în viaþã. Vînzarea organelor este ilegalã, iar budismul japonez considerã cã acestea ar trebui donate fãrã sentimentul de autopreþuire, ci „cu plãcere, uitîndu-te pe tine însuþi ca fiind cel ce dãruieºte, pe cel ce-l primeºte ºi darul însuºi“. Numai un sfert dintre organe sînt recoltate de la cadavre (prin comparaþie cu trei sferturi în SUA), iar donarea de organe persoanelor decedate este încurajatã. Din 1997, cînd ideea morþii cerebrale a fost recunoscutã oficial, mii de japonezi au putut fi decuplaþi de la aparatele de menþinere a vieþii, iar numãrul de organe proaspete disponibile a crescut. Religia iudaicã acceptã donarea de organe. În fond, primul transplant înregistrat a fost cel din Cartea Facerii, cînd Dumnezeu, cãutîndu-i lui Adam o partenerã, i-a luat o bucatã din corp ºi a creat-o pe Eva. În Israel, Ministerul Sãnãtãþii a interzis iniþial oamenilor sã-ºi doneze vreun organ oricui nu le era rudã de gradul I. În prezent, douã treimi din totalul rinichilor transplantaþi provin de la donatori vii ºi numai o treime de la cadavre. Existã o insuficienþã de organe, 1 000 de pacienþi aºteptînd anual transplanturi de rinichi, dar se fac numai 160 de operaþii. Acuzaþiile potrivit cãrora unii cetãþeni palestinieni sãraci ºi-au vîndut rinichii unor primitori bogaþi au fost investigate, iar vinovaþii, pedepsiþi sever. Noua legislaþie, introdusã în 1996, le permite însã ºi altor rude de sînge (bunici, nepoþi), precum ºi unor rude fãrã legãturã de sînge (soþi/soþii, veri) sã-ºi doneze rinichii sau un lob pulmonar ori hepatic ºi se sperã cã numãrul donaþiilor se va dubla. Cu toate acestea, mulþi israelieni, fie din superstiþie, fie din temeri de ordin religios sau de teama îndepãrtãrii unor organe înaintea morþii, ezitã în continuare sã-ºi doneze organele. Traficul comercial cu organe a dus la controverse aprinse. În Marea

282


Britanie, acesta a fost interzis dupã publicarea cu cîþiva ani în urmã a unor cazuri de transplant de rinichi obþinuþi de la donatori plãtiþi, de origine turcã. Cu toate acestea, este foarte posibil ca aceastã practicã sã fie continuatã în unele þãri, ºi probabil cã una dintre cele mai utile mãsuri ar fi încercarea de a impune un control, nu de a o interzice. Tranzacþia s-ar putea numi „donaþie recompensatã“ ºi ar putea avea loc numai într-un cadru medical ºi etic strict. Se pot aduce argumente cã o persoanã are dreptul sã vîndã ceva ce îi aparþine incontestabil, într-o mãsurã mai mare decît orice altã proprietate lumeascã. Un pãrinte care îºi vinde un rinichi cu scopul de a obþine bani pentru un tratament care sã-i permitã salvarea vieþii copilului sãu nu este cu nimic mai prejos decît un pãrinte ce-ºi doneazã direct rinichiul în beneficiul copilului sãu bolnav. Pe de altã parte, un astfel de sacrificiu fãcut de un om numai din cauza sãrãciei este un act imoral. În Europa, pacienþii aºteaptã în medie 3 ani cu tratament prin dializã înainte de a beneficia de un transplant de rinichi. Deloc surprinzãtor, s-au raportat cazuri ale unor europeni care au cãlãtorit în India sau în alte þãri, unde au plãtit un transplant de la donatori vii, ceea ce s-ar numi un „turism al organelor“. Însã rezultatele sînt adesea dezamãgitoare, deoarece operaþiile în aceste zone tind sã fie sub standardele cerute. Organele ar trebui donate în mod altruist, ca pe niºte daruri. Cînd se pune problema banilor, apare posibilitatea exploatãrii celor sãraci ºi vulnerabili. Din America Latinã ºi din Rusia s-au transmis poveºti înfiorãtoare despre traficul ilegal de organe (în principal rinichi ºi cornee) recoltate de la morþi nerevendicaþi sau de la persoane rãpite. În octombrie 1996, publicaþia The Times raporta cazul directorului morgii unui spital din Cairo, arestat pentru furtul ochilor cadavrelor ºi vînzarea lor pentru transplanturi. Dacã organele ºi þesuturile fetuºilor (vezi mai jos) ar fi cumpãrate ºi vîndute, ar apãrea ideea cã femeile rãmîn însãrcinate numai în scop comercial. Traficul cu organe ºi þesuturi fetale a fost interzis în SUA încã din 1988.

Organe recoltate de la infractori executaþi În unele þãri se folosesc pentru transplanturi organele prizonierilor executaþi. Aceastã practicã a fost utilizatã în China, precum ºi în Taiwan, unde, din 1990, s-au recoltat organele a 22 din totalul celor 51 de prizonieri executaþi. În cazul unui potenþial donator de organe, execuþia, ce are loc în mod normal prin împuºcare în inimã, se va realiza prin împuºcare în cap, evitîndu-se lezarea corneelor.

Organele copiilor nãscuþi anencefalici În medie, unul din 2 000 de nou-nãscuþi este anencefalic. Acest lucru înseamnã cã îi lipseºte prozencefalul (creierul anterior), parþial sau total,


283

iar restul corpului este normal. Aceºtia sînt îngrijiþi, însã cei mai mulþi mor dupã aproximativ o sãptãmînã. Prin urmare, mai ales inima lor se foloseºte pentru a reda viaþa unor copii în stare foarte gravã. Totuºi, potrivit legii, un copil anencefalic nãscut viu nu se aflã în moarte cerebralã. Uneori, destul de rar în SUA ºi în Marea Britanie, aceºti nou-nãscuþi, dupã ce nu mai pot respira singuri, nu mai sînt ventilaþi artificial, devenind astfel donatori de organe. Ar trebui considerat copilul anencefalic o non-persoanã, lipsitã de drepturi, adicã „moartã“ din punct de vedere legal? Putem fi de acord cu dr. M.R. Harrison, care a sugerat în publicaþia Lancet, în 1986, cã „prin posibilitatea de a transplanta organe fetale avem ºansa de a recunoaºte contribuþia fetusului condamnat la îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a umanitãþii“? Se ºtie cã un copil nãscut astfel va muri în urma unui stop cardiac dupã numai cîteva zile, chiar dacã este ventilat artificial, ºi se poate argumenta cã întrebuinþarea organelor acestuia pentru a-i ajuta pe alþi copii ar putea reprezenta o consolare pentru pãrinþii traumatizaþi dupã naºterea unui copil cu un astfel de handicap. În unele þãri (de exemplu, în Germania ºi în unele regiuni din SUA) se iau mãsuri mai radicale. Copiii anencefalici sînt „recoltaþi“ prin inducerea naºterii ºi pãstrarea acestora într-o stare de resuscitare cu o orã sau douã înainte de prelevarea organelor, care se va face la momentul potrivit. Se considerã cã fetuºii anencefalici nu s-au nãscut vii. Potrivit acestei teorii se observã cã ºi multe animale – de exemplu ºopîrlele sau creveþii – pot fi considerate „moarte“, numai cã, evident, la oameni se aplicã în standarde diferite. Deºi aceºti nou-nãscuþi sînt condamnaþi la moarte, se poate afirma cã nu acesta este esenþialul, strict tehnic. ªi nou-nãscuþii care au inima sau plãmînii dezvoltaþi anormal vor muri (dacã nu beneficiazã de un transplant), dar pe aceºtia nu doreºte nimeni sã-i sacrifice pentru a le folosi organele. O altã problemã pe care o ridicã acest subiect este aceea cã anencefalia, din punct de vedere anatomic, nu înseamnã neapãrat absenþa totalã a prozencefalului. Este vorba despre o dezvoltare anormalã, nu de o afecþiune de tipul totul sau nimic, iar unii copii anencefalici pot prezenta o dezvoltare rudimentarã a creierului anterior. Diferenþa este mai degrabã cantitativã decît calitativã. Mai mult, copilul anencefalic poate adesea sã plîngã, sã înghitã ºi sã reacþioneze dacã este înþepat cu un ac ºi este posibil ca mezencefalul (creierul mijlociu) sã-i permitã sã aibã anumite experienþe. Cu siguranþã, acesta nu poate fi comparat, de exemplu, cu cineva cãruia i se taie capul, ca urmare, fiind total lipsit de creier. Se pare cã problema de naturã eticã a donatorului anencefalic, ce a provocat multe discuþii despre moartea cerebralã ºi lipsa creierului în cazul donatorilor de organe, va fi rezolvatã dacã se va ajunge la o incidenþã rarã a acestei afecþiuni. Acum, cã fetuºii anencefalici sînt detectaþi într-o

284


fazã timpurie a dezvoltãrii embrionului ºi avortaþi imediat, cazurile de anencefalie devin din ce în ce mai rare în SUA, în unele þãri europene ºi în Australia.

Organe recoltate de la fetuºi Progresele recente pe care le-a înregistrat medicina au transformat avortonul într-o sursã bogatã de þesuturi vii care pot fi utilizate în tratarea unor afecþiuni. Pielea fetuºilor a fost folositã pentru a acoperi arsuri grave, pancreasul – transplantat unor pacienþi diabetici, fãcîndu-se încercãri cu rezultate bune de tratare a maladiei Parkinson prin injectarea unei cantitãþi de celule cerebrale fetale în zonele afectate ale creierului pacienþilor. În Marea Britanie, aproximativ 100 000 de persoane sînt afectate de maladia Parkinson, iar celulele fetale injectate par a se fixa bine, a stabili conexiuni ºi a ajuta pacientul. Dacã aceastã metodã de tratament se confirmã, cererea de þesuturi fetale va creºte brusc. Este evident cã þesuturile ar trebui obþinute de la un fetus mort, incapabil sã supravieþuiascã independent ºi cã mama trebuie sã-ºi dea consimþãmîntul. Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în cazurile în care fetusul donator se aflã în primul trimestru de dezvoltare (primele trei luni), preferabil la 9 sãptãmîni. În trecut, spitalele nu acordau destulã atenþie sentimentelor pãrinþilor în momentul întreruperilor de sarcinã. În prezent, în Marea Britanie se produc anual aproximativ 500 000 de avorturi spontane (expulzãri ale fetusului într-un interval cuprins între 12 ºi 28 de sãptãmîni). Legea, care prevede obligativitatea înregistrãrii fetuºilor morþi ºi a deceselor nou-nãscuþilor, urmatã de înmormîntarea sau incinerarea acestora, nu Embrionul uman La 3–4 sãptãmîni se formeazã inima ºi coada, apar micii muguri ce se vor dezvolta ºi vor forma membrele, ºi existã o coadã ºi mici sãculeþe branhiale. Embrionul are 4 mm în lungime ºi nu se deosebeºte prea mult de embrionul unui peºte, al unei þestoase sau al unei gãini. La 5–6 sãptãmîni se evidenþiazã structura principalelor organe (inima, creierul, ochii, urechile). Acum, embrionul are cam 13 mm, dar are în continuare un aspect foarte asemãnãtor cu embrionul unui mînz, al unui iepure sau al unui purcel. La 7–8 sãptãmîni, dimensiunea a crescut considerabil, ajungînd la mai mult de 32 mm. Coada nu mai existã, organele interne sînt mai bine dezvoltate, se formeazã ovarele ºi testiculele, iar faþa, mîinile ºi picioarele care încep sã prindã contur îi dau fetusului un aspect uman. Din acest moment, pe mãsurã ce embrionul creºte, începe sã semene din ce în ce mai mult cu un copil mic. În luna a patra de dezvoltare apare pãrul, iar mama începe sã simtã miºcãrile fãtului.


285

aminteºte nimic despre fetuºii care au sub 28 de sãptãmîni. În majoritatea spitalelor, incinerarea a reprezentat metoda preferatã de îndepãrtare a acestor fetuºi, existînd posibilitatea de a-i fotografia ºi de a le organiza ceremonii funerare speciale. Un raport din 1992 al Societãþii Naºterilor de Fetuºi Morþi ºi a Deceselor Neonatale recomandã ca toate cadavrele fetuºilor sub 28 de sãptãmîni sã fie îndepãrtate individual, preferabil prin incinerare, iar pãrinþilor sã li se acorde posibilitatea de a vedea cadavrul ºi de a participa la serviciul funerar organizat.

Etica ºi þesuturile fetale În ce fazã a dezvoltãrii devine fetusul o persoanã ºi are un statut moral? Este destul de greu de apreciat momentul în care, dupã fertilizarea ovulului, fetusul devine o fiinþã umanã. Unii specialiºti sînt de pãrere cã micul embrion poate fi socotit o persoanã atunci cînd creierul a atins nivelul de dezvoltare ce permite aºa-numita „viaþã cerebralã“, adicã dupã aproximativ 20 de sãptãmîni. Alþii, însã, considerã cã acest lucru este irelevant, iar într-o lege adoptatã nu demult de Curtea Supremã a Statelor Unite se menþiona cã viaþa fiecãrei fiinþe umane începe în momentul fecundãrii ovulului. Drepturile legale ale fetusului nu sînt destul de clare. Recent, un judecãtor din statul american New Jersey a hotãrît cã fãtul nenãscut al unei deþinute care dorea sã avorteze trebuie sã aibã un reprezentant legal. Problema vîrstei la care fetusul devine o fiinþã umanã a fost influenþatã de progresele medicale, deoarece fetuºii foarte mici, incapabili sã trãiascã independent cîndva, pot fi salvaþi la ora actualã. În spitalele specializate, 75% dintre fetuºii în vîrstã de 28 de sãptãmîni (în greutate de 1 100 g ºi cu o lungime de aproximativ 35 cm) supravieþuiesc cel puþin un an. Cîþiva (7%) dintre cei de 23 de sãptãmîni, cu o greutate de numai 700 g ºi o lungime de 30 cm, ai cãror sãculeþi alveolari din plãmîni abia pot funcþiona, au crescut bine. Din pãcate, mulþi dintre aceºti copii prematuri vor suferi de un handicap fizic sau psihic. De exemplu, o femeie aflatã în moarte cerebralã a fost þinutã conectatã la aparatele de menþinere a vieþii timp de 64 de zile pentru a spori ºansa de a naºte un copil viu. Nu este de mirare cã multe persoane sînt vizibil revoltate de folosirea unui fetus subdezvoltat ca sursã de organe sau celule ºi pun întrebãri destul de incomode. Fetusul simte durerea? Reacþioneazã la stimulii dãunãtori? Chiar ºi un fetus subdezvoltat are creier, dar cum se poate determina dacã acesta se aflã în moarte cerebralã? Iar atunci cînd un cercetãtor entuziast rãspunde cã la fetuºii subdezvoltaþi cortexul cerebral (creierul anterior) nu este dezvoltat, iar cã miºcãrile lor sînt reflexe, acesta poate fi întrebat dacã un cortex funcþional este într-adevãr necesar pentru

286


a resimþi durerea. Cum stau lucrurile în privinþa copiilor anencefalici? Simt sau nu durerea? Potrivit normelor stabilite de un grup de experþi britanici în 1997, fetusul nu are celulele nervoase ºi conexiunile necesare pentru a resimþi durerea înainte de împlinirea vîrstei intrauterine de 26 de sãptãmîni. Prin urmare, se considerã cã fetuºii mai mari de 24 de sãptãmîni ar trebui sedaþi sau anesteziaþi în timpul operaþiilor, indiferent dacã acestea se fac pentru a-l salva sau pentru a-l avorta. Totuºi, avortul în aceastã fazã a sarcinii se practicã destul de rar. Oamenii sînt preocupaþi, de asemenea, de aspectele legale ºi simt nevoia de a primi asigurãri cã donaþiile de organe ºi þesuturi sînt administrate în mod uman ºi responsabil, iar legislaþia nu este rescrisã pentru a servi intereselor celor ce beneficiazã de organele transplantate. Dupã cum era de aºteptat, oamenii sînt mai preocupaþi de creier decît de rinichi, inimã sau plãmîni. Creierul conþine „persoana adevãratã“. Dacã sînt schimbate creierele sau numai un numãr (suficient) de celule, de ce nu s-ar transfera ºi comportamentul, caracterul? Evident, aceste presupuneri ridicã întrebãri de ordin etic ºi moral. Este un lucru bine cunoscut (de exemplu, în cazul modificãrii genetice a alimentelor ºi a animalelor domestice) cã ºtiinþa înregistreazã progrese rapide înainte de a se putea concepe sisteme de frînare etice. Legislaþia este chiar ºi mai în urmã. S-a spus cã ºtiinþa ne-a fãcut zei înainte de a fi demni sã fim mãcar oameni.

Problemele etice ale femeilor însãrcinate În acest caz apar mai multe probleme de ordin legal. De exemplu, pare corect ca o femeie sã aibã dreptul de a rãmîne însãrcinatã ºi, în urma unui avort planificat, sã-ºi doneze fetusul pentru a salva viaþa unui membru grav bolnav din familie. De fapt, o femeie ce rãmîne însãrcinatã accidental poate hotãrî întreruperea sarcinii ºi furnizarea de þesut fetal. Dar acest lucru ar însemna cã este normal sã planificãm o viaþã, ºtiind cã va fi sacrificatã. Ar putea fi acesta doar începutul unei pante alunecoase care sã ne ducã la ideea „de a concepe piese de schimb“?

Viitorul þesuturilor fetale Din cauza problemelor apãrute în urma folosirii þesuturilor fetale, noile legislaþii folosite în Europa ºi în America au îngreunat obþinerea acestora. Deºi preºedintele Clinton a revocat interdicþia transplantãrii de þesut fetal emisã de administraþia Bush în 1988, acest tip de þesut este în continuare destul de greu de obþinut. Þesuturile provenite din avorturile voluntare sînt superioare din punct de vedere calitativ faþã de cele obþinute în urma avorturilor spontane sau a sarcinilor extrauterine, astfel încît în acest caz apar alte probleme de ordin juridic. O întrebare care s-ar pune imediat ar fi aceea dacã avortul este provocat în special pentru a se obþine þesut fetal.


287

Deºi cercetãrile se aflã încã în fazã iniþialã, este de aºteptat ca cererea de þesut fetal sã înregistreze o creºtere semnificativã. Cea mai potrivitã soluþie ar fi înfiinþarea unei bãnci de þesut fetal, administratã în sistem nonprofit. Aceasta ar asigura o testare mai uniformã a calitãþii ºi a siguranþei ºi ar permite o separare totalã a femeilor care avorteazã ºi a medicilor ce se ocupã de acest lucru de cei care primesc þesuturile ºi le utilizeazã pentru transplanturi. Vînzarea de þesuturi încurajeazã apariþia unor abuzuri de neacceptat, iar acest lucru ar trebui interzis. În Marea Britanie s-a înfiinþat deja o astfel de bancã. În fosta Uniune Sovieticã, atunci cînd s-a folosit pentru prima datã þesut fetal, modul în care s-a fãcut acest lucru a avut un caracter mai direct. O clinicã importantã de avorturi din Moscova furniza suficient þesut pancreatic pentru a fi transplantat la 4 000 de diabetici. Spitalele ruseºti fãceau în 1993 între unul ºi douã milioane de avorturi anual, iar femeile aveau dreptul de a semna un document prin care acceptau ca fetuºii lor sã fie folosiþi în acest fel. Avînd în vedere gravitatea problemelor de naturã eticã ºi moralã, existã posibilitatea ca scopul final sã fie modificat ca rãspuns la progresul rapid al ºtiinþei medicale. Chiar ºi în prezent, majoritatea oamenilor acceptã folosirea de þesuturi ºi de organe provenite de la fetuºi avortaþi atît timp cît acest lucru se practicã de o manierã responsabilã ºi umanã. Ar trebui sã se þinã cont ºi de opiniile celor care se opun categoric acestei posibilitãþi, dar ei reprezintã o minoritate ºi ar fi de dorit sã nu fie lãsaþi sã împiedice progresul legal al celorlalþi. Traficul comercial cu embrioni umani trebuie interzis ºi pare justificatã scoaterea în afara legii a încercãrilor de producere a unor hibrizi între fiinþele umane ºi alte animale. Confruntaþi cu problemele complexe de naturã eticã aduse în prim-plan de transplanturi, eutanasiere (capitolul 3) ºi îngrijirea muribunzilor (capitolul 15), este firesc sã se ridice un semn de întrebare asupra rolului actual al jurãmîntului lui Hipocrat (vezi caseta). Cu timpul, pe mãsurã ce ne obiºnuim cu ideea folosirii materialelor fetale ºi a beneficiilor lor, adesea dramatice pentru oameni, vom ajunge poate sã acceptãm unele lucruri inacceptabile la prima vedere. De exemplu, celulele fetale ar putea fi pãstrate în culturã dupã fertilizarea in vitro, iar Hipocrat ºi etica medicalã Medicul grec Hipocrat (460–375 î.Hr.) s-a nãscut în insula Kos ºi este considerat pãrintele medicinei. El susþinea cã bolile umane se datoreazã unui dezechilibru între cele patru umori ale corpului, ºi anume flegma, sîngele, bila galbenã ºi bila neagrã. Adjectivele flegmatic (flegma, consideratã rece ºi umedã), sangvin (sîngele, considerat cald ºi umed), coleric (bila galbenã, caldã ºi uscatã) ºi melancolic (bila neagrã, rece ºi uscatã) se referã la efectele diferitelor umori. Hipocrat a stabilit unele principii corecte în privinþa efectelor mediului asupra sãnãtãþii. Descriind medicul ideal, a spus cã acesta ar trebui sã fie:

288


... de înãlþime moderatã ºi cu membre simetrice... cast ºi curajos, sã nu fie doritor de venituri mari... Pãrul sãu ar trebui sã fie tãiat îngrijit ºi simetric, nu ar trebui nici ras, dar nici lãsat sã creascã prea bogat... Cînd viziteazã un pacient, el trebuie sã stea aºezat picior peste picior ºi sã-l întrebe despre simptome cu o expresie gravã ºi gînditoare... Tot de la Hipocrat avem ºi primele norme în ceea ce priveºte etica medicalã. Deºi interzicea folosirea pesarelor pentru provocarea avorturilor, a introdus totuºi o serie de reguli lãudabile în beneficiul pacientului. „Jurãmîntul lui Hipocrat“ include ºi promisiunea de a ajuta pacientul, dar de a nu-i face rãu, ºi de a pãstra toate detaliile confidenþial. Forma modernã a jurãmîntului a apãrut pe la mijlocul secolului XX; deºi se presupune cã o formã asemãnãtoare de jurãmînt era depus ºi în evul mediu, acesta a suferit modificãri semnificative, pierzîndu-ºi mult din aura filozoficã. Nici în vremurile moderne jurãmîntul nu a avut un caracter universal, nici juridic. Desigur, Hipocrat nu a avut de înfruntat situaþiile în care se vãd puºi uneori medicii moderni, cînd confidenþialitatea poate afecta bunãstarea publicã sau cercetãrile poliþiei. La ora actualã, în Marea Britanie, un numãr foarte mic de medici tineri mai depun acest jurãmînt, deºi majoritatea oamenilor considerã cã toþi o fac. Totuºi, în unele facultãþi britanice de medicinã ºi în majoritatea celor din SUA sînt folosite diferite forme ale acestuia. Poate cã pãstrarea unui ritual sau a unei ceremonii care sã le reaminteascã tinerilor medici de obligaþiile etice pe care le au ºi declararea eticii medicale în faþa publicului sînt aspecte benefice. Majoritatea studenþilor la Medicinã preiau principiile jurãmîntului fãrã o educaþie teoreticã în acest sens. Este oare exageratã sugestia cã ar fi bine sã existe o serie de legi, general valabile, care sã defineascã toate relaþiile medic-pacient? Principiile de bazã (sã nu faci rãu, sã nu exploatezi sau sã seduci etc.) sînt universale ºi toatã lumea recunoaºte cã, pentru un medic, nici un aspect uman nu ar trebui sã fie strãin sau respingãtor. Medicii au însã pãreri diferite în privinþa unor subiecte precum eutanasierea sau avortul legalizat. Asociaþia Medicalã Mondialã doreºte introducerea unei formulãri actualizate, care sã poatã fi folositã pe plan internaþional; problema este cã un jurãmînt care sã se potriveascã în toate situaþiile ar fi prea lung ºi ar suna ca scris de un comitet de juriºti. În Marea Britanie, organul disciplinar ce emite un „regulament interior“ este Consiliul Medical General care planificã în prezent introducerea unor clauze suplimentare care sã-i cearã medicului sã ia mãsuri în privinþa politicilor guvernamentale ce afecteazã sãnãtatea publicã sau nu servesc interesele pacienþilor. Acest lucru înseamnã purtarea unor discuþii deschise în privinþa legilor referitoare la fumat sau la publicitatea în privinþa fumatului ºi depunerea unor plîngeri în legãturã cu fondurile destinate asistenþei medicale. Alte adãugiri la acest regulament ar fi o consultare mai aprofundatã a pacienþilor cu privire la afecþiunile acestora ºi a tratamentelor aplicate ºi necesitatea consimþãmîntului în cunoºtinþã de cauzã.


289

numãrul lor ar putea fi sporit suficient prin multiplicare pentru a furniza o sursã bogatã de celule umane sãnãtoase, care sã fie utilizate apoi în scopuri la care astãzi abia se viseazã. Problema transplanturilor se aflã încã într-o fazã timpurie, iar oamenii vor trebui sã se confrunte cu viitorul.

Organe de la animale (transplanturi „exogene“) Multe dintre problemele asociate cu folosirea þesuturilor fetale vor dispãrea dacã cercetãtorii vor stãpîni în cele din urmã arta folosirii organelor ºi a þesuturilor provenite de la animale. Animalele ar fi crescute în acest scop ºi ar fi ferite de expunerea la microbi, iar utilizarea lor pentru salvarea de vieþi umane pare mai lãudabilã decît creºterea lor pentru a fi ucise ºi mîncate. Transplantul de la animale a fost dintotdeauna improbabil deoarece se considerã cã organele ar fi respinse violent, iar încercãrile ocazionale s-au soldat cu eºecuri. De exemplu, rinichii de cimpanzeu au rezistat unui transplant la om numai între 3 ºi 9 luni, iar rinichii de babuin doar între 1 ºi 3 luni. Oricum, primatele sînt protejate ºi foarte îngrijite în prezent. Totuºi, aºa cum am explicat mai sus, þesuturile care nu necesitã un aport însemnat de sînge sînt respinse mai greu, fiind folosite cu succes valve cardiace ºi cartilaje de la porci sau canguri. Este foarte probabil, însã, ca imunologii ºi cercetãtorii din domeniul biologiei moleculare sã fi rezolvat problema la ora actualã. Sistemul imunitar recunoaºte „indicatorul“ strãin al celulelor care nu aparþin organismului ºi îi comunicã primitorului cã materialul este strãin ºi trebuie respins. Acum însã, printr-un miracol al ingineriei genetice, au fost create animale ale cãror celule au indicatori umani. Aceasta se face prin transferarea la animale a genelor umane care produc respectivii indicatori. Genele umane sînt injectate în ovulele sterilizate de porc, la microscop, apoi aceste ovule sînt transferate unei scroafe. Acestea se transformã în embrioni ºi fiecare celulã poartã gene producãtoare de mostre de þesut uman, precum ºi indicatorii corespunzãtori. La scurt timp dupã aceea se nasc porci numiþi „transgenici“, purtãtori ai acestor indicatori. Au fost aleºi porcii pentru acest gen de experimente deoarece organele lor sînt similare celor umane ºi au dimensiuni potrivite. De asemenea, sînt animale domestice, uºor de crescut, ºi pot fi ferite de microbi sau organisme parazite nocive. Dacã acest proces va fi încununat de succes, problemele etice pe care le ridicã transplanturile de organe umane vor fi depãºite, deoarece se poate afirma cã folosirea organelor de animale n-ar fi ceva mult mai reprobabil decît consumarea acestora.

290


Folosirea de material uman mort sau regenerabil Sîngele, plasma, mãduva osoasã, sperma ºi ovulele nu sînt organe, aºadar nu fac parte din aceastã categorie. Donatorul este supus cel mult unui uºor disconfort ºi nu va suferi o pierdere irecuperabilã. Materialul îndepãrtat este înlocuit la scurt timp. Aceste þesuturi au constituit adesea subiectul unor procese juridice, probabil tocmai din cauzã cã donatorul rãmîne sãnãtos, dar destul de contrariat. Însã sistemul imunitar recunoaºte ce este strãin, indiferent dacã e vorba despre organe întregi sau celule individuale, aºa încît apar aceleaºi probleme în legãturã cu respingerea. Pe de altã parte, multe dintre aceste þesuturi ºi celule pot fi recoltate într-un moment ºi într-un spaþiu adecvate, ºi pãstrate în stare congelatã, ceea ce simplificã mult lucrurile; în schimb, chirurgul care face transplanturi trebuie sã se deplaseze, de cele mai multe ori, în diverse localitãþi la date stabilite cu puþin timp înainte pentru a recolta organele care vor fi apoi aduse primitorului.

Pãrul Pãrul uman reprezintã o resursã importantã pentru unele comunitãþi indiene. Hinduºii îºi rad capetele conform unei tradiþii cu implicaþii religioase, iar un templu aflat la Tirupati, în Andhra Pradesh, colecþioneazã 4 000 de tone de pãr în fiecare an. O mare parte se exportã, iar o alta este folositã pentru confecþionarea de peruci. Pãrul reprezintã, de asemenea, o sursã importantã de aminoacizi, printre care se numãrã cisteina ºi tirozina. O societate nipono-indianã a hotãrît construirea unei fabrici de prelucrare a pãrului în oraºul Pondicherry, din sudul Indiei, care ar folosi anual 1 200 de tone de pãr uman.

Sîngele În 1818, James Blundell, „moaºã” ºi fiziolog londonez, a sugerat practicarea unor transfuzii de sînge femeilor cu hemoragii puternice. Sîngerãrile (flebotomiile) erau frecvente în acea perioadã, astfel încît transfuzia era posibilã din punct de vedere practic. Pînã atunci nu se fãcuserã decît transfuzii ocazionale, fie la animale, fie de la animale la oameni, iar decesul unui pacient în secolul XVII, urmat de condamnarea medicului sãu a dus la interdicþia acestei proceduri, interdicþie care a durat aproximativ 150 de ani. Însã rezultatele acestor încercãri ºi ale altora din secolul XIX au fost în general dezastruoase, Janssky descoperind abia în 1907 cã existã patru tipuri de sînge uman ce trebuie potrivite între donator ºi primitor pentru a se evita apariþia unor reacþii grave.


291

În prezent, în SUA, donatorii plãtiþi reprezintã principala sursã de sînge. Acest lucru se deosebeºte de traficul comercial cu organe (vezi mai sus), deoarece se poate argumenta cã în acest caz primitorul este mai vulnerabil decît donatorul. Acesta din urmã nu este ameninþat cu deteriorarea stãrii generale de sãnãtate ºi e recompensat financiar, în timp ce primitorul este supus riscului infectãrii cu orice fel de microbi (HIV, viruºi hepatici) care s-ar gãsi în sîngele transfuzat. În majoritatea þãrilor occidentale, acest risc este destul de redus, dar în alte regiuni ale lumii este real. În 1993, în Europa s-a importat plasmã sanguinã în valoare de 650 de milioane USD (6,3 milioane de litri), jumãtate din aceastã cantitate provenind de la donatori din SUA, plãtiþi în acest scop. În Marea Britanie, donatori voluntari neplãtiþi furnizeazã o cantitate corespunzãtoare de sînge.

Mãduva osoasã Transplantul de mãduvã osoasã, ce conþine precursorii divizibili ai celulelor roºii ºi albe din sînge, este o operaþie care salveazã vieþile multor copii suferinzi de leucemie ºi de alte forme de cancer. Recoltarea mãduvei din partea superioarã a osului iliac este o operaþie destul de neplãcutã (necesitînd în general anesteziere localã), dar nu este periculoasã. O altã sursã pentru aceste celule care se divid (celule stem) o reprezintã cordonul ombilical, din care se poate recolta sînge (provenit de la fetus ºi de la placentã) uºor ºi fãrã dureri. Prima transfuzie de sînge din cordonul ombilical a fost practicatã la Paris în 1988, iar pînã în 1997 se fãcuserã 300 de astfel de operaþii pe copii ºi 20 pe adulþi. Sîngele poate fi pãstrat în bãnci de sînge ombilical, unde va fi mai accesibil decît mãduva osoasã. Într-adevãr, o companie americanã încearcã, se sperã cã fãrã succes, sã breveteze metoda de manevrare ºi depozitare a sîngelui din cordonul ombilical.

Pielea Probabil cã, într-o zi, celulele cultivate vor oferi o alternativã realã la transplanturile de organe ºi þesuturi întregi. De exemplu, celulele de piele umanã pot fi cultivate în laborator în scopul obþinerii unui „echivalent de piele vie“ care a fost deja folosit pentru grefe de piele. Celulele se multiplicã în camera de culturã, iar celulele de la ºase prepuþuri peniene pot fi dezvoltate pentru a se obþine un milion de milioane de milioane de milioane de celule: celulele dintr-un singur prepuþ sînt suficiente pentru a acoperi 23 000 de metri pãtraþi! Se comercializeazã deja un produs ce conþine celule de piele dezvoltate din þesut recoltat prin circumcizie de la nou-nãscuþi.

292


Lichidul seminal ºi ovulele Deºi aceastã lucrare trateazã subiectul morþii, în capitolul de faþã este totuºi important de menþionat metodele prin care ºtiinþa modernã poate da naºtere vieþii. ªi aici apar probleme de eticã, iar uneori se face cu greu distincþia între ceea ce este imoral ºi ceea ce (potrivit legilor noastre vechi) este ilegal. Problema referitoare la momentul exact în care un embrion devine o fiinþã umanã (sau capãtã un suflet) s-a discutat mai sus, în cadrul acestui capitol. Mai întîi ar trebui explicaþi unii termeni: • Inseminarea artificialã de cãtre donator înseamnã injectarea în uter a spermei provenite de la soþ, de la alt donator sau, uneori, a unui amestec al celor douã. În Marea Britanie, cu ajutorul acestei metode se nasc anual între 1 500 ºi 2 000 de copii. • Fecundarea in vitro reprezintã adãugarea spermei soþului sau a altui donator peste ovulele (soþiei sau ale unei donatoare) aflate într-o eprubetã, iar dupã fertilizare, micul embrion este introdus în uter. Embrionii nu rezistã în eprubetã mai mult de o sãptãmînã. Pînã în prezent, în Marea Britanie s-au nãscut astfel peste 1 000 de copii. • Transplantul intrafalopian de gameþi reprezintã injectarea ovulelor ºi a spermei în trompele uterine, pentru ca fertilizarea ºi dezvoltarea sã se producã în uter. În cazul injectãrii intracitoplasmice a spermei, spermatozoizii sînt injectaþi direct în ovul, în laborator, apoi acesta este introdus în organismul mamei. Tehnica, foarte recentã, este folositã pentru tratarea unor tipuri de infertilitate. Aºa au fost concepuþi ºi nãscuþi mai multe mii de copii. Punctul slab al procedurii constã în incidenþa crescutã a malformaþiilor congenitale grave în rîndul acestor copii, din cauza unei anomalii a spermei injectate, care nu este de aceeaºi calitate cu cea care ar fi fertilizat ovulul în condiþii obiºnuite. O altã serie de probleme apare în cazul folosirii unei mame-surogat, care poartã embrionul în locul soþiei, fie în urma unui act sexual cu soþul, fie în urma inseminãrii artificiale sau a fecundãrii in vitro. În aceste condiþii, este foarte probabil ca nici soþul, nici soþia sã nu fi participat cu material genetic la conceperea copilului. Donaþiile de lichid seminal ºi de ovule au fost de un real folos în tratamentul cuplurilor infertile. În Marea Britanie, singurele forme de platã de care beneficiazã donatorul sînt cele pentru cheltuielile suportate în procesul donãrii respectivelor materiale biologice. Donarea ar trebui sã fie un dar fãcut gratis ºi voluntar. În ultimii 20 de ani a fost disponibilã ºi sperma congelatã. Una dintre


293

aplicaþiile sale este tratarea infertilitãþii provocate de cancerul testicular, sperma fiind recoltatã de la pacient imediat dupã diagnosticarea cancerului. Pacientul poate beneficia de acea cantitate de lichid seminal dupã terminarea tratamentului sau dupã tratarea oricãrei alte afecþiuni (prin chimioterapie sau radioterapie) care induce o reducere a producþiei de spermã. În septembrie 1997, autoritatea britanicã a fertilizãrii ºi a embriologiei umane a aprobat prelevarea de þesut testicular de la un bãiat în vîrstã de 2 ani, care urma sã fie tratat prin chimioterapie. Acest gen de tratament ar fi putut avea drept consecinþã sterilitatea bãiatului la maturitate, aºa cã þesutul testicular conservat avea sã-i permitã sã devinã tatã. În SUA se recolteazã adesea lichid seminal de la bãrbaþi morþi, la cererea partenerelor ºi a familiilor acestora, pãstrîndu-se pentru o utilizare ulterioarã. Cu toate acestea, recoltarea spermei poate deveni un subiect de discuþii aprinse. În 1997, o femeie din Marea Britanie i-a convins pe medici sã recolteze spermã de la soþul sãu ce se afla în comã, suferind de meningitã. Bãrbatul a murit la puþin timp dupã aceea, iar soþia a dorit sã foloseascã sperma pãstratã pentru a concepe un copil. Ar fi fost vorba despre o sarcinã postumã. Cei doi se puseserã înainte de acord asupra acestei variante, dar legea a interzis acest lucru, ceea ce a dus la un protest public atît de vehement, încît, pînã la urmã, femeii i s-a permis acest mod de inseminare, cu condiþia sã fie fãcutã în altã þarã. Ovulele ridicã o problemã ºi mai mare. Acestea nu se pot obþine la fel de simplu ca sperma, existînd într-o cantitate limitatã. În plus, metodele actuale de crioconservare sînt insuficiente, supravieþuind congelãrii numai unul din 100 de ovule. Rãspunsul oferit de societatea medicalã a fost cãutarea unor surse alternative de ovule sau utilizarea unor embrioni aflaþi în primele faze de dezvoltare (vezi mai jos), subiect ce presupune un alt teren minat din punct de vedere etic ºi legal. Alternativa este plãtirea unor persoane pentru a dona ovule (sau spermã). În SUA, aceastã metodã este acceptatã ºi folositã curent, donatorul fiind rãsplãtit generos. Unii ar putea afirma cã ovulele vor fi întotdeauna greu de procurat în þãrile în care donaþia nu este rãsplãtitã financiar.

Folosirea embrionilor sau a cadavrelor ca surse de ovule Folosirea ovulelor prelevate din uterul unor donatoare în viaþã este acceptabilã, dar cum stau lucrurile în ceea ce priveºte ovulele extrase de la femei decedate sau din embrioni? Þesutul ovarian prelevat de la donatoare vii a fost utilizat cu succes în cazul animalelor ºi în scurt timp va fi posibil ºi la oameni. Un mic fragment de ovar, prelevat de la o femeie aflatã în orice stadiu al ciclului menstrual, poate fi folosit pentru a reda fertilitatea unei femei ale cãrei ovare nu mai produc ovule sau au fost îndepãrtate.

294


Curînd se vor putea recolta ovule din ovarele fetuºilor sau ale cadavrelor. În nici unul dintre aceste cazuri, donatoarea nu-ºi va putea da consimþãmîntul, dar principala obiecþie adusã acestei metode este aceea cã fãtul astfel rezultat va trebui sã-ºi accepte originea care, în cazul unui fetus, este o persoanã care nici mãcar nu a existat ca mamã. Cum ar reacþiona un copil la aflarea veºtii cã mama lui a fost, de fapt, un avorton? În plus, existã o ostilitate generalã manifestatã împotriva întregului domeniu al ingineriei genetice sau al embriologiei. Lumea se întreabã dacã trebuie sã acceptãm limitele pînã la care este capabilã ºtiinþa sã înainteze ºi dacã producerea vieþii dintr-un fetus avortat nu este cumva un pas prea departe. Ca o reacþie la aceste dileme, utilizarea de þesut ovarian de origine fetalã pentru tratamentele de fertilitate a devenit ilegalã în Marea Britanie, iar folosirea în acelaºi scop a þesutului ovarian provenit de la cadavre este încã discutabilã.

Utilizarea embrionului în tratamentele de fertilitate În acest context, termenul de embrion se referã la o grãmãjoarã de 4 sau 8 celule produse în urma fertilizãrii in vitro. Pot fi criogenate în scopul unei utilizãri ulterioare, numai cã, din pãcate, în urma decongelãrii supravieþuiesc mai puþin de 1 din 10 exemplare. Prima sarcinã obþinutã dupã transplantarea unui embrion congelat ºi apoi decongelat a fost înregistratã în 1983, în Australia, iar prima naºtere a unui fãt viu a avut loc în acelaºi an în Olanda. Embrionii proaspãt obþinuþi în eprubetã (prin fertilizare in vitro), necongelaþi, dau rezultate mai bune, cu alte cuvinte, reuºesc mai multe sarcini. Problemele apar în legãturã cu durata perioadei de pãstrare a embrionilor congelaþi, ºi tot aºa în cazul ovulelor sau al spermatozoizilor congelaþi. Dupã criogenare, aceste celule rezistã perioade foarte lungi (decenii chiar), dar întrebarea care se pune este cît timp ar trebui pãstrate în acest fel? În 1995 se conservau astfel cel puþin 30 000 de embrioni în SUA, iar în 1996, în Marea Britanie, 52 000 de specimene. În cazul embrionilor, dacã aceºtia sînt „aruncaþi“ ulterior, apare dureroasa problemã a distrugerii vieþii. Intervalul maxim de pãstrare a embrionilor în Marea Britanie a crescut în 1996 de la 5 la 10 ani, cu condiþia ca respectivele cupluri sã-ºi dea consimþãmîntul, acesta fiind cel mai lung interval acceptat dintre toate þãrile cu o legislaþie specificã în domeniul respectiv. În iulie 1996, la încheierea perioadei de 5 ani, atunci cînd trebuiau distruºi 3 300 de embrioni, multe dintre cuplurile pe care aceastã mãsurã le-ar fi afectat fie se mutaserã ºi n-au putut fi localizate, fie n-au rãspuns la scrisorile trimise pe adresele lor. Astfel, cei 2 100 de embrioni care le aparþineau au fost distruºi. Cei ce au rãspuns au acceptat distrugerea embrionilor, i-au donat altor cupluri, i-au pãstrat pentru o folosire ulterioarã sau i-au oferit pentru


295

cercetare. Unii specialiºti considerã cã ar fi preferabilã prelungirea acestui interval de pãstrare pînã la finalul vieþii reproductive a donatorului, adicã pînã cînd acesta împlineºte, de exemplu, 50 de ani, dar ºi atunci ar apãrea probleme legate de aruncarea acestor embrioni. Existã diferenþe majore între legislaþiile þãrilor europene în ceea ce priveºte cercetarea, pãstrarea ºi donarea embrionilor. Legislaþia germanã interzice o asemenea abordare a acestui subiect, dar în aceastã þarã multe dintre practicile permise în alte state europene sînt pedepsite cu închisoarea, în timp ce în Italia nu existã aproape nici un fel de reglementãri în acest sens. Probabil cã puternica influenþã a Bisericii Catolice în societatea italianã face dificilã însãºi discutarea unei legislaþii privitoare la astfel de subiecte. Folosirea embrionilor în tratamentele de fertilitate va ridica cu siguranþã unele semne de întrebare de naturã juridicã. De exemplu, o decizie judecãtoreascã recentã din statul australian Tasmania a recunoscut dreptul de moºtenire al copiilor nãscuþi (cu ajutorul unei mame-surogat) dintr-un embrion congelat dupã moartea pãrinþilor genetici. Ceea ce pare corect din punct de vedere logic.

Utilizãrile cadavrelor în scop medical În folclor circulã multe poveºti referitoare la efectele miraculoase produse de vederea, atingerea, sãrutarea sau chiar mîncarea unor fragmente din cadavru. Regele Carol al II-lea al Angliei, bolnav în fazã terminalã, a bãut o poþiune care conþinea 42 de picãturi de extract de craniu uman. Indienii Yanonami din regiunea Amazonului considerã o barbarie faptul cã occidentalii nu beau cenuºa rudelor decedate. Despre folosirea mumiilor în medicinã s-a discutat pe larg în capitolul 9. Medicii prescriau pacienþilor tratamente pe bazã de praf sau extract de mumie încã din anul 1100 d.Hr. Într-o vreme, cînd cererea depãºea oferta, au existat chiar una sau douã fabrici care transformau cadavrele contemporane în praf de mumie.

Probleme cu hormonul de creºtere S-au extras de la cadavre anumiþi hormoni care au fost purificaþi ºi folosiþi în tratarea mai multor afecþiuni. Un numãr relativ mic de copii suferã de o deficienþã a hormonului de creºtere, produs de glanda hipofizã, un organ de dimensiunea unei alune situat în spatele nasului ºi la baza creierului. Aceºti copii ar rãmîne pitici, dar se pot dezvolta normal dacã primesc în mod regulat hormoni de creºtere injectabil. În anii 1960 ºi 1970, hormonul de creºtere se extrãgea din hipofizele cadavrelor, pentru fiecare lot fiind folosite sute de glande. Copiii cãrora li se administra acest

296


hormon s-au dezvoltat normal, din nefericire, însã, s-a constatat cã hipofizele de la un numãr foarte mic de cadavre conþinuserã un agent infecþios care provoacã maladia Creutzfeld-Jakob (similarã encefalopatiei bovine spongiforme), care a contaminat întregul lot. Rezultatul a fost cã un numãr mic de copii (între 15 ºi 20 la nivel mondial) s-a îmbolnãvit la maturitate de aceastã maladie neurologicã fatalã. În timpul proceselor care au urmat s-a pretins cã hipofizele, care proveneau de la zeci de mii de cadavre, fuseserã recoltate, în general, fãrã aprobare ºi fãrã a se lua mãsurile de igienã corespunzãtoare. În prezent, hormonul de creºtere este produs în stare purã în laborator prin inginerie geneticã.

Uimitoarea lume a moaºtelor umane Corpurile sau fragmentele de corp umane aparþinînd unor oameni precum liderii religioºi, sfinþii sau martirii, ori unor regi celebri, unor tirani, cîntãreþi de muzicã pop etc. au fost dintotdeauna considerate ca avînd o semnificaþie aparte. De cele mai multe ori, acestea sînt pãstrate, conservate ºi expuse pentru a fi venerate de admiratori ºi de adoratori. În 1977 s-au înregistrat încercãri de a fura corpul îmbãlsãmat al lui Elvis Presley din mausoleul sãu de marmurã. Deºi aceste moaºte nu se utilizeazã în nici un sens practic, ele sînt considerate cu siguranþã folositoare la ceva.

Regi ºi regine Despre îmbãlsãmarea ºi expunerea publicã a cadavrelor regilor ºi reginelor se vorbeºte în partea finalã a acestui capitol, precum ºi în capitolul 9. În timpurile moderne, de acelaºi tratament s-au bucurat ºi persoane precum Mao Tzedun, Lenin ºi Eva Peron. Dupã moartea sa în 1924, creierul lui Lenin a fost mai întîi scos din craniu ºi tãiat în zeci de mii de secþiuni pentru a fi studiat de Institutul Neurologic Sovietic. Se pare cã acestea n-au furnizat rezultate de mare interes ºtiinþific. Apoi corpul a fost îmbãlsãmat, însã procedura nu a reuºit, fiind nevoie de o reîmbãlsãmare în 1926. În final a fost expus permanent într-un mausoleu special din Piaþa Roºie din Moscova, acolo unde a ºi rãmas, practic zeificat. Astfel, cetãþenii îl puteau vizita pentru a-ºi prezenta omagiile. O echipã de persoane specializate în îmbãlsãmare avea rolul de a verifica de douã ori pe sãptãmînã starea cadavrului, de a-i îngriji chipul ºi de a-l pãstra într-o stare impecabilã. Ulterior, dupã dizolvarea Uniunii Sovietice ºi pentru a simboliza distanþarea definitivã a Rusiei de trecutul sãu comunist, în 1993, s-a luat hotãrîrea de a se îngropa cadavrul într-un mormînt obiºnuit.* *

A fost doar o propunere. În prezent, capul lui Lenin se aflã tot în mausoleul din Piaþa Roºie (n.r.).


297

Craniul – o relicvã miraculoasã În artã ºi în literaturã, craniul este folosit de obicei ca imagine a unui om mort sau ca un „memento mori“, o amintire ce simbolizeazã caracterul trecãtor al omului. Craniile sînt rezistente în timp. Indiferent dacã aparþin unor duºmani, unor prieteni sau unor persoane celebre, ele pot fi pãstrate mai mult sau mai puþin pe o perioadã nedefinitã – emblematic sau ca trofee. Cînd a murit, în 1791, lui Mozart i s-a fãcut o înmormîntare mai mult decît ordinarã, împãrþind o groapã cu încã 15 cadavre. Dar paracliserul bisericii vieneze, un mare admirator al compozitorului, marcase cadavrul cu o bucatã de sîrmã, iar cînd groapa a fost redeschisã în 1801, acesta a recuperat craniul lui Mozart ºi l-a pãstrat ca pe o relicvã sfîntã. Dupã ce a fost studiat de anatomistul ºi antropologul Josep Hyrtl, craniul a fost în final preluat de Muzeul memorial Mozart din Salzburg. Existã colecþii de cranii ºi de alte oase pãstrate într-un mod artistic, în locuri sfinte. În Cripta Capucinilor de lîngã Piazza Barberini din Roma se gãsesc osemintele a 4 000 de cãlugãri, aºezate într-o serie de mici capele. Craniile, pelvisurile, vertebrele, femurele ºi claviculele sînt aranjate separat dupã modele vãlurite, creînd o operã de artã macabrã. Ideea, pe lîngã faptul cã oferã un loc comun de odihnã veºnicã pentru aceºti oameni sfinþi, avea ºi rolul de a le aminti tuturor de caracterul trecãtor al vieþii ºi de necesitatea de a acorda atenþie sufletului. Multe dintre osemintele din catacombele Parisului (vezi capitolul 6) sînt dispuse asemãnãtor. Un alt mormînt greu de uitat este cripta bisericii St. Leonard din Hythe, din provincia englezã Kent. Aici se regãsesc osemintele a peste 4 000 de oameni, în cea mai mare parte provenite din gropile din cimitirele din împrejurimi, datînd din perioada 900–1500 d.Hr. Sîntem întîmpinaþi de 2 000 de cranii, dintre care 1 000 sînt aranjate unul lîngã altul pe poliþe, privindu-ne din anonimatul lor straniu. Ideea de a prezenta osemintele în acest loc s-a fãcut probabil cu scopul de a atrage miile de pelerini care treceau prin portul Hythe în drum spre moaºtele sfinte din Canterbury.

Moaºtele religioase Moaºtele religioase, a cãror poveste poate fi cititã într-o fascinantã lucrare scrisã de James Bentley, Restless Bones (1985), reprezintã un monument nu numai de credulitate umanã, dar ºi al puterii magice a unui cadavru ºi a pãrþilor care-l compun. Preocuparea faþã de moaºte a atins apogeul în evul mediu, însã moaºtele au jucat un rol important de-a lungul întregii istorii a creºtinãtãþii, ducînd atît la acte de veneraþie, cît ºi la crime, corupþie ºi înºelãciune. Unele dintre cele mai timpurii rãmãºiþe umane se aflã în Köln, oraº ce a avut cea mai vastã colecþie europeanã. O reginã britanicã (Ursula), pe

298


drumul de întoarcere spre casã, dupã o vizitã fãcutã Papei la Roma, a fost decapitatã de huni la Köln în anul 238 d.Hr.; se povesteºte cã în acelaºi timp au fost masacrate ºi 11 000 de fecioare care o însoþeau. Rãmãºiþele reginei Ursula, cu excepþia capului, au fost expuse într-un altar împodobit cu pietre preþioase în biserica St. Ursula din Köln. Osemintele fecioarelor ucise o datã cu ea – în realitate numai 11 – acoperã pereþii Capelei Camerei Aurite din aceeaºi bisericã. Creºtinii timpurii recunoºteau oficial cultul moaºtelor, iar sinoadele bisericeºti de la Gangra (345 d.Hr.) ºi Niceea (787 d.Hr.) au hotãrît ca aceia care dispreþuiau sau defãimau moaºtele sã fie excomunicaþi. Sinodul de la Cartagina (801, 813 d.Hr.) a dispus distrugerea altarelor care nu erau împodobite cu moaºte. În evul mediu se credea cã atingerea unui cadavru, a unei pãrþi a acestuia sau a unor moaºte conferea puteri magice ºi vindeca diverse boli. Despre moaºte, prezentate în cadrul unor procesiuni religioase, se credea cã pot proteja întreaga comunitate. Acestea erau þinta pelerinajelor, putînd îmbunãtãþi atît soarta nobililor, cît ºi pe cea a oamenilor simpli; moaºtele erau transportate ºi la locul de desfãºurare a bãtãliilor. Erau cumpãrate, vîndute, disputate, pierdute, gãsite, furate. Creºtinii timpurii au considerat cã rãspîndirea rãmãºiþelor pãmînteºti ale martirilor în toatã lumea ar ajuta la rãspîndirea puterii ºi influenþei lor. Morþii erau martirizaþi cu o asemenea uºurinþã, încît cei care ucideau un potenþial martir aveau grijã sã-i incinereze corpul pentru a nu fi hãcuit de cei prea avizi de moaºte. Pînã ºi cenuºa începuse sã devinã un fel de moaºte. Cînd Thomas Becket a fost ucis de cavalerii regelui în Catedrala din Canterbury pe 29 decembrie 1170, cãlugãrii ºi oamenii din oraº au adunat nu numai resturile de creier de pe podea, dar ºi sîngele vãrsat, cu ajutorul unor bucãþi de pînzã. Biserica i-a exploatat la maximum cadavrul, pelerinii medievali fiind nevoiþi sã viziteze nu mai puþin de patru altare. Primul dintre acestea se afla în locul unde fusese ucis cu o loviturã de sabie care i-a retezat creºtetul capului, unde se gãseau o parte din creier ºi vîrful unei sãbii. Al doilea altar avea o casetã cu restul creierului, lîngã care se afla o fîntînã a cãrei apã fusese coloratã cu sîngele sãu (din care se putea cumpãra). În cel de-al treilea era partea superioarã a craniului, iar în al patrulea, scheletul. Rãmãºiþele au fost mutate într-un alt altar în anul 1220, expunîndu-se o falangã ºi alte cîteva fragmente. Mormîntul a fost deschis, iar oasele examinate de experþi dupã bombardamentul din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial; apoi rãmãºiþele au fost îngropate într-un alt loc, dar, în prezent, nu se cunoaºte ce s-a întîmplat cu celelalte oseminte. Oasele sînt cele mai durabile moaºte, dar nu sînt singurele. Sîngele poate pune unele probleme colecþionarilor. Atunci cînd Sf. Ciprian, episcop de Cartagina, era pe punctul de a fi decapitat, în secolul III creºtin, discipolii sãi au aruncat pe jos bucãþi de pînzã pentru a le transforma în moaºte stropite cu sînge. Se povesteºte cã, în secolul IV d.Hr., cãlugãrii sirieni


299

turnau ulei printr-o pîlnie în sicriele sfinþilor ºi îl extrãgeau cu ajutorul unui cep instalat dedesubt; esenþa astfel obþinutã era foarte cãutatã de pelerini. Au fost ºi cantitãþi mai mari de lichid? În Catedrala din Napoli existã douã fiole de sticlã pline cu un material negru, despre care se spune cã ar fi sîngele Sfîntului Januaris, martirizat prin decapitare acum 1 700 de ani. Uneori sîngele se lichefiazã, semnificînd faptul cã martirul este viu în rai, iar în Napoli va urma un an de prosperitate. Capul sfîntului este aºezat între fiole, iar restul corpului se aflã într-o criptã specialã din catedralã. Catedrala din Aachen are un altar despre care se spune cã adãposteºte scutecele lui Iisus, feºele pe care le-a purtat în jurul ºalelor pe cruce ºi un spin din coroana care-i fusese fãcutã de romani. Moaºtele lui Iisus sînt printre cele mai cãutate, deºi, potrivit Bibliei, acesta s-a ridicat direct la ceruri fãrã a lãsa nici o urmã din corpul sãu pe pãmînt. Aºadar, cele mai multe sînt „moaºte secundare“, sub forma unor fragmente din cruce, piroanele sau coroana de spini, deºi uneori s-a pretins cã ar exista unghii de la mînã, dinþi de lapte, ºuviþe de pãr, mostre de sînge sau de lacrimi sfinte. Prezenþa prepuþului sfînt a fost reclamatã în cel puþin opt locuri diferite. Unul dintre aceste prepuþuri sfinte, alãturi de presupusul cordon ombilical sfînt, au fost pãstrate cu mult timp în urmã, într-un crucifix cu ulei, în capela privatã de la Laterano, Roma. Dar acest tip de moaºte au început sã deranjeze biserica, iar în 1900 au fost scoase în afara legii, iar aceia care scriau sau vorbeau despre sfîntul prepuþ erau ameninþaþi cu excomunicarea. Mama lui Iisus, Maria, a fost ºi ea o sursã de moaºte, printre cele mai cãutate numãrîndu-se ºuviþele de pãr, diverse obiecte de îmbrãcãminte, tampoane menstruale. Au existat ºi fragmente care ar fi aparþinut lui Ioan Botezãtorul, de exemplu o parte din maxilar sau vîrful capului, regãsindu-se în cel puþin ºapte locuri din Europa. Evident, o mare parte dintre moaºte sînt falsuri, dar acest lucru nu le-a redus din influenþã. Cei care se aflau în posesia unor rãmãºiþe umane beneficiau de favoruri papale, de exemplu reducerea timpului petrecut în purgatoriu (vezi capitolul 16). Moaºtele erau valoroase, avînd preþul lor. Într-adevãr, acestea reprezentau unele dintre cele mai preþioase obiecte printre jafurile de rãzboi, iar cruciaþii care au prãdat Constantinopolul în 1203 au încãrcat care întregi cu moaºte, cu scopul de a le vinde la întoarcere acasã. În 1425, decanul ºi membrii conducerii Universitãþii Eton i-au înmînat regelui Edward al III-lea o listã cu proprietãþile universitãþii; printre acestea se numãrau un os al Sf. Anton, un braþ al Sf. Gheorghe, un dinte al Sf. Nicolae, fragmente din Sf. ªtefan ºi altele, precum ºi bucãþi din Sfînta Cruce. Jean Calvin (1509–1564) a atacat dur cultul moaºtelor, ridiculizînd abuzul la care acestea erau supuse. El a remarcat cã, la fel ca „mormanul de oase“, existau suficiente fragmente din Crucea Sfîntã pentru a „construi o navã solidã“ ºi suficienþi spini din Coroana lui Hristos pentru a face un

300


gard viu. Martin Luther (1483–1546) s-a alãturat ºi el acestor critici, în ciuda faptului cã patronul sãu, principele elector Frederick, deþinea o colecþie de 5 005 fragmente de sfinþi ºi moaºte secundare. Au existat, totuºi, ºi susþinãtori erudiþi ai cultului moaºtelor. Umanistul francez Charles Rohault de Fleury a calculat în 1870 cã volumul Sfintei Cruci ar fi fost de aproximativ 178 milioane de milimetri cubi, în timp ce volumul tuturor moaºtelor existente era de numai 3,9 milioane de milimetri cubi. Statutul moaºtelor existente nu este clar nici în prezent. Unele dintre acestea ar putea fi autentificate de Vatican prin metode cum ar fi datarea cu carbon radioactiv, dar s-a apelat foarte rar la aceastã metodã. Un exemplu al dezmembrãrii treptate a unui cadavru în scopul de a obþine moaºte este dat de Sf. Francis Xavier, un misionar catolic mort în China în 1552. Discipolii sãi i-au acoperit corpul cu var nestins ºi l-au îmbarcat pe un vas care mergea la Goa. Din corp au început sã-i cadã treptat diferite fragmente. O aristocratã portughezã, din adoraþie pentru sfînt (sau din dorinþa de a obþine moaºte), i-a smuls cu dinþii degetul mic de la piciorul drept. L-a înapoiat dupã ce, în mod miraculos, în locul unde fusese degetul a apãrut un firicel de sînge, iar sfîntul a fost aºezat într-o raclã separatã. În 1636, mai multe organe interne ale sfîntului au fost trimise spre biserici din întreaga lume, iar ceva mai tîrziu s-a întîmplat acelaºi lucru ºi cu braþul drept. În 1694, moaºtele se aflau într-o stare de conservare remarcabilã. Rãmãºiþele, aºezate într-o raclã din marmurã ºi argint, sînt expuse la fiecare 10 ani, ultima datã fiind în 1984, cînd au atras zeci de mii de turiºti ºi pelerini.


301

13 Abuzarea cadavrelor Cadavrele nu sînt întotdeauna lãsate sã se odihneascã cu demnitate ºi respect ºi nici nu sînt tratate mereu cu grijã sau folosite în beneficiul altora. Abuzarea cadavrului sau a muribundului este o caracteristicã manifestatã frecvent de-a lungul istoriei.

Pedepsirea cadavrului Dacã se porneºte de la ideea cã, cel puþin spiritual, cadavrul este încã în viaþã, atunci pînã la supunerea sa la tot felul de pedepse considerate meritate nu mai este decît un pas. În Anglia, în secolul XVII, au existat chiar cazuri de arestãri ale unor cadavre de datornici. Cadavrul poate fi uneori bãtut. De exemplu, doctrina ºintoistã din Japonia interzice, în general, lezarea unui cadavru, considerat extraordinar de poluat ºi care ar trebui purificat prin ritualuri adecvate. Cu toate acestea, pînã în anii 1940, în Japonia, cadavrele sinucigaºilor erau uneori bãtute drept pedeapsã. În Anglia, pînã în 1821, tratamentul legal la care erau supuse cadavrele sinucigaºilor consta în îngroparea acestora la mijlocul unei rãscruci cu o þepuºã înfiptã în inimã (vezi capitolul 3). Pedeapsa cea mai îngrozitoare, ce se dorea o insultã adusã cadavrului ºi, implicit, persoanei era condamnarea la disecþie. Puþine variante post-mortem erau mai rele decît aceastã violare fizicã, prin hãcuirea ºi fragmentarea celui mort. Legea englezã referitoare la crimã din 1756 spunea cã disecþia reprezintã o pedeapsã suplimentarã pentru cadavrul unui criminal. Subiectul este dezbãtut pe larg în capitolul 11. Aceeaºi dorinþã de a pedepsi un cadavru a dus la abuzuri ºi mai grave. Se considera cã infractorii nu erau îndeajuns de pedepsiþi prin simpla condamnare la moarte ºi, prin urmare, dupã ce erau uciºi, cadavrul lor era supus unor chinuri îngrozitoare. Într-o epocã atît de sãlbaticã puteau fi aplicate pedepse mult mai barbare. În cazul lui John Owen s-a atins un

302


punct culminant. Owen care fusese excomunicat de papã, a fãcut imprudenþa sã afirme cã a-l ucide pe rege este ceva legal. Pedeapsa pentru aceastã ofensã, datã în 1615, consta în urmãtoarele mãsuri: 1. Sã fie tîrît pînã la locul execuþiei, adicã sã nu i se permitã sã meargã. 2. Sã-i fie tãiate organele genitale. 3. Sã-i fie arse intestinele. (Ceea ce însemna cã la scurt timp dupã spînzurare, înainte sã moarã, intestinele sã-i fie scoase de un mãcelar ºi arse.) 4. Sã i se taie capul. 5. Sã fie dezmembrat. (Cu alte cuvinte, sã i se taie braþele ºi picioarele.) Altfel spus, victima era spînzuratã, evisceratã ºi dezmembratã. Dezmembrarea cadavrului implica ºi o pedeapsã ecleziasticã suplimentarã. Se credea cã, astfel, învierea în Ziua Judecãþii de Apoi va fi imposibilã. Regele Edward al VI-lea (1537–1553) le permitea celor care fãceau parte din nobilime sã scape de aceste pedepse severe; aceºtia, chiar condamnaþi pentru crime sau trãdãri, erau decapitaþi. Alt episod înfiorãtor a fost cel al lui Sir Oliver Plunkett, arhiepiscopul catolic ºi Primat al Întregii Irlande, ucis în 1681 pentru rolul jucat în presupusul complot împotriva Papei. Acesta a fost mai întîi spînzurat în închisoarea Tyburn, apoi spintecat ºi eviscerat înainte de a muri, fiind obligat sã priveascã arderea propriilor mãruntaie. În final, a fost decapitat ºi dezmembrat. Ulterior, mai multe fragmente ale cadavrului au fost recuperate ºi pãstrate în racle ca moaºte sfinte (vezi capitolul 12) în diferite regiuni ale lumii. Braþele au ajuns fiecare într-o altã bisericã sau mãnãstire, iar un fragment din craniu se aflã în oraºul american Boston. Cadavrul lui Oliver Cromwell a beneficiat de toatã pompa ºi de ritualurile unei ceremonii funerare de ºef de stat cînd a murit, în 1658, numai cã a fost supus unei pedepse „retrospective“, dupã reinstaurarea monarhiei în 1660. Corpul i-a fost exhumat din Catedrala Westminster ºi tîrît pe strãzi într-o sanie pînã la închisoarea Tyburn, unde a fost spînzurat. Cadavrul a fost îngropat sub spînzurãtoare, iar capul i-a fost tãiat ºi expus într-un þãruº de pe acoperiºul Westminster Hall, unde a rãmas timp de zece ani. Cadavrul lui Cicero (106–43 d.Hr.), celebrul orator ºi om de stat roman, a fost ºi el pedepsit dupã ce a fost omorît. Strãlucirea sa oratoricã l-a fãcut sã se lanseze într-o serie de discursuri împotriva lui Marc Aureliu, lucru nesãbuit, avînd în vedere cã în acele vremuri Marc Aureliu se bucura de o influenþã deosebitã la Roma, dupã asasinarea lui Iuliu Cezar. El l-a ostracizat pe Cicero ºi a cerut sã fie prins ºi ucis de vînãtorii de recompense atunci cînd a încercat sã fugã. Capul ºi mîna dreaptã i-au fost aduse

Abuzarea cadavrelor

303

înapoi la Roma ºi aºezate în aceeaºi tribunã publicã de unde oratorul îºi lansase iniþial discursurile ofensatoare. Mãsura îºi dorea sã fie o amintire macabrã a faptului cã acela era capul care gîndise ºi vorbise ºi mîna care scrisese împotriva lui Marc Aureliu. Ca o mãsurã în plus, Fulvia, soþia lui Aureliu, i-a înfipt în limbã un ac de pãr. Un exemplu recent de abuzare a unui cadavru s-a petrecut în Anglia, dupã ce o femeie de pînã în 30 de ani a fost lovitã de un tren ºi ucisã în apropiere de Billericay, Essex, pe 6 februarie 1997. Cadavrul, acoperit cu o prelatã, a rãmas pe ºine, iar conductorii au fost instruiþi sã treacã peste el ca sã nu blocheze circulaþia la o orã de vîrf. Astfel, peste cadavru au trecut aproximativ 20 de trenuri înainte de a fi mutat.

Despre canibalism: o nouã abordare Mîncarea cadavrelor umane constituie cu siguranþã o formã de abuz, iar despre canibalism s-a discutat în capitolul 8. O propunere interesantã de naturã canibalicã a fost fãcutã de scriitorul Jonathan Swift, care a oferit în 1729 o soluþie neconvenþionalã pentru sãrãcia ºi problemele pe care le înfrunta populaþia Irlandei în acea vreme. Acea soluþie se numea: „O propunere modestã de a evita ca aceºti copii ai sãracilor sã devinã o povarã pentru pãrinþii lor sau pentru þarã ºi de a fi utili populaþiei“. În aceastã perioadã, Irlanda era folositã ca sursã de materii prime ºi de alimente ieftine, dar i se interzicea sã facã independent schimburi comerciale cu alte þãri. Bazîndu-ºi propunerea pe acelaºi argument de exploatare, Swift pretindea cã problemele sãrãciei ºi ale suprapopulãrii puteau fi rezolvate simultan, descriindu-ºi sistemul într-o manierã uimitor de detaliatã. El sugera ca, din cei 120 000 de copii nãscuþi anual în Irlanda, 100 000 sã fie vînduþi unor mãcelari contra sumei de 10 ºilingi fiecare. Scriitorul a observat cã un copil în vîrstã de un an, cu o greutate de 13 kg, ar furniza carne cu calitãþi nutritive deosebite ºi care ar putea fi fiartã, prãjitã sau coaptã în cuptor. Pielea putea fi folositã pentru confecþionarea de mãnuºi pentru doamne ºi de pantofi de varã pentru domni. Ideea este înfiorãtoare, dar asta a fost ºi intenþia. Swift a scris-o ca pe o satirã virulentã, prin care îºi exprima preocuparea faþã de mizeria în care trãiau catolicii oprimaþi ºi dispreþul faþã de lipsa de interes manifestatã de englezi pentru situaþia lor. Povestea lui Fritz Haarmann din oraºul german Hanovra este ca un ecou înfiorãtor la „propunerea modestã“ a lui Swift. În 1919, cînd Germania suferea de o lipsã acutã de hranã ca urmare a primului rãzboi mondial, Haarmann a ucis cel puþin 28 de tineri cu vîrste cuprinse între 13 ºi 20 de ani, i-a dezmembrat ºi le-a vîndut carnea sub formã de cîrnaþi. A fost arestat în 1924, judecat ºi condamnat la moarte prin decapitare.

304


O soartã poate mai blîndã pentru un om mîncat de un alt om poate fi regãsitã la muzeul Spitalului Regal de Marinã din oraºul Haslar, Hampshire, Anglia. Exponatul este un caiac. Un eschimos care îºi mîncase tovarãºii pentru a supravieþui la temperaturi de sub zero grade construise acest caiac din oasele ºi pielea lor.

Înþelegerea sacrificiului uman Sacrificiul este un ritual religios ºi reprezintã una dintre cele mai vechi forme de adoraþie din lume. Termenul provine din latinã (sacrum facere = a face ceremonie sacrã). Sacrificiul are o mare însemnãtate pentru oameni, fiind practicat diferite comunitãþi de zeci de mii de ani, intens studiat ºi discutat cu mult interes de antropologi, arheologi ºi psihiatri. Multe lucrãri, chiar multe cariere au fost dedicate acestui subiect. Printre cele mai obiºnuite victime ale acestor practici se numãrau caprele, taurii sau berbecii, iar sîngele era una dintre cele mai importante ofrande. Sîngele uman avea calitãþi deosebite; de ce ofrandã mai valoroasã se putea bucura o zeitate decît de o viaþã de om? Sacrificiul uman se practica în unele regiuni din India înainte de ocupaþia britanicã, în Peru ºi în Tibet înainte de apariþia budismului, dar implica, de obicei, un numãr mic de victime. Cei mai înrãiþi practicanþi erau aztecii din Mexic (vezi mai jos).

De ce se practica sacrificiul? Sacrificiile au scopul de a satisface, de a mulþumi, de a întreba, de a intra în graþiile unei zeitãþi sau de a comunica cu ea. Se poate afirma cã folosirea sa pe o arie atît de largã este numai un alt exemplu de gîndire ilogicã a oamenilor. Omul îndeplineºte un ritual, iar problema care îl îngrijoreazã se rezolvã satisfãcãtor. Prin urmare, ritualul a funcþionat. Aceasta este însã o logicã falsã, care se poate aplica la fel de bine, sã zicem, tratãrii unei boli. Aberaþia poate fi explicatã în felul urmãtor. Spunem: dacã e adevãrat cã partea întunecatã a lunii este fãcutã din brînzã proaspãtã, atunci mîine soarele va rãsãri. Dacã observãm cã soarele rãsare, tragem concluzia cã partea întunecatã a lunii este fãcutã într-adevãr din brînzã proaspãtã! Exemple de motive ºi ocazii pentru sacrificii: • ca mulþumire pentru o recoltã bunã sau pentru victoria într-o bãtãlie; • în vremuri de primejdie, de boalã sau de recolte slabe, ca rugã pentru îmbunãtãþirea situaþiei; • la construirea unui edificiu, pentru sfinþirea acestuia ºi îndepãrtarea spiritelor malefice; în cazuri extreme s-au îngropat oameni în temelii,

Abuzarea cadavrelor

• • • •

305

iar în cele mai „blînde“ s-a turnat deasupra temeliei sîngele unui animal sacrificat, obicei folosit în diferite culturi vest-africane; pentru fertilitate (a pãmîntului sau a animalelor domestice); în antichitate, nimic nu era considerat mai eficient din acest punct de vedere decît sacrificarea ritualã a unei fiinþe umane; pentru liniºtirea furiei unui zeu; ca dar pentru o zeitate, sperîndu-se desigur cã aceasta va recompensa la rîndul ei; ca tehnicã de transferare a vinei asupra celui sacrificat, aºa încît cei vinovaþi sã se purifice ºi sã stabileascã o legãturã cu zeitatea: astfel, moartea lui Hristos este consideratã de creºtini ca fiind un sacrificiu prin care, printr-un singur act, li s-au iertat acestora toate pãcatele.

Sacrificarea unui copil acum aproape 200 de ani În povestirile sale despre poporul Tonga din Pacificul de Sud, William Mariner a descris sacrificarea unui copil. Un bãrbat îl ucisese pe un altul într-o clipã de mînie, într-un loc sacru, iar pentru acest sacrilegiu ºefii tribului au hotãrît cã este necesarã sacrificarea unui copil (de ºef de trib). „Astfel, copilul a fost cãutat, dar mama sa, intuind cã i se va cere fiul, îl ascunsese. Într-un tîrziu, el a fost gãsit de unul dintre bãrbaþii trimiºi sã-l caute... banda de gnatoo i-a fost pusã în jurul gîtului... apoi, doi bãrbaþi au strîns banda trãgînd de capete, iar victima inocentã ºi nebãnuind nimic din ce se întîmpla a fost eliberatã curînd din zvîrcolirile chinuitoare. Apoi cadavrul a fost aºezat într-un fel de cãruþ... ºi purtat într-o procesiune... pe la diferite case... un preot se aºeza lîngã trupul neînsufleþit ºi se ruga cu voce tare la zeu ca acesta sã binevoiascã sã accepte sacrificiul, ca ispãºire pentru groaznicul sacrilegiu comis ºi sã nu-i pedepseascã pe membrii comunitãþii. Dupã ce acest ritual a fost îndeplinit în faþa tuturor caselor sfinþite, cadavrul a fost înapoiat rudelor pentru a fi înmormîntat dupã obiceiul local.“

Sacrificiile puteau fi oferite zeitãþii pe o masã sau puteau fi mîncate. Locuitorii Mexicului antic îl îmbunau pe zeul soarelui Huitzilopochtli, mîncîndu-l simbolic. Îi fãceau zeului o statuie din pastã de sfeclã amestecatã cu sînge de om, pe care apoi o tãiau ºi o împãrþeau spre a fi mîncatã. Pentru creºtinii timpurii, împãrtãºania poate fi interpretatã în acest fel, deoarece se considerã cã Iisus este prezent în pîinea ºi vinul care sînt oferite ºi apoi mîncate. Pîinea ºi vinul sînt transformate în trupul ºi sîngele lui Hristos ºi, dintr-un anumit punct de vedere, ritualul poate fi privit drept o formã de canibalism. Adesea, ofranda este arsã, ridicîndu-se direct

306


la ceruri, un mijloc sigur de a o trimite zeului. Astfel, focul reprezintã o caracteristicã importantã a multor tipuri de sacrificiu. Sacrificiile sînt specifice mai degrabã comunitãþilor de agricultori decît celor de vînãtori, probabil datoritã semnificaþiei lor pentru fertilitatea pãmîntului. Ofrandele sînt variate, dar sîngele, forþa sacrã a vieþii, are cea mai mare putere. Astfel, instrumentele preferate folosite în sacrificii sînt cuþitul sau sabia, iar uciderea victimei nu este întotdeauna o condiþie necesarã. Mai rar, sacrificarea avea loc prin strangulare sau înecare. În antichitate, femeile din Peru erau strangulate, celþii îºi sacrificau femeile prin înecare, iar în comunitãþile mayaºe din Mexic tinerele fecioare erau înecate în fîntîni sfinþite. Sacrificiul uman este întîlnit în principal la civilizaþiile timpurii, primitive, fiind apoi înlocuit cu forme „mai civilizate“, dar mai puþin eficiente. Acest obicei se întîlnea în satele dravidiene din India, dar dupã ocupaþia britanicã se foloseau numai animale ca victime. Dupã instaurarea budismului în Tibet, în locul fiinþelor umane s-au folosit ofrande din bucãþi de aluat, deoarece sacrificiile de sînge erau interzise de religia budistã. Indiferent de natura sacrificiului, acesta trebuia îndeplinit de persoane specializate, capabile sã ducã ritualul la bun sfîrºit. Sacrificarea se fãcea, de obicei, pe un altar (termen derivat probabil din cuvîntul latin altus, loc înalt). Templele aztece erau cu siguranþã destul de înalte, iar templul Huitzilopochtli avea 114 trepte care duceau spre locul de sacrificiu. Poetul englez Tennyson (1809–1892) foloseºte acest cuvînt într-un sens mai general cînd se referã la: „Treptele altarului lumii imense / Ce ne conduc prin întuneric cãtre Dumnezeu“. Sacrificiul uman a fost practicat cel mai mult în civilizaþia aztecã din Mexic înaintea cuceririi spaniole. Aztecii aveau convingerea cã soarele se hrãneºte cu sînge uman, iar în secolul XIV erau ucise în aceste ritualuri chiar ºi 20 000 de victime anual (vezi caseta).

Cine erau victimele sacrificiilor? În antichitate, în Orientul Mijlociu, în cazul familiei regale, se practica înmormîntarea, alãturi de persoana decedatã, a slugilor ºi sclavilor acesteia, deoarece el (sau ea) avea nevoie de o suitã pe mãsurã în viaþa viitoare. Înaintea înmormînãrii, victimele erau uneori ucise, alteori nu. Obiceiul s-a perpetuat în China pînã în secolul XVII. În acest scop, de cele mai multe ori, erau aleºi copii. Asirienii, canaaniþii ºi uneori israeliþii sacrificau copii prin metoda incinerãrii, iar în India vedicã, adepþii zeiþei Kali sacrificau bãieþi. În Peru, pe înãlþimile Munþilor Sarasara au fost descoperite recent rãmãºiþele îngheþate a cel puþin patru copii, bãieþi ºi fete (vezi capitolul 10). Aceºtia au avut parte de o moarte violentã pe vremea incaºilor, probabil prin lovituri aplicate la nivelul capului, fiind înmormîntaþi ca parte a unui ritual religios numit Capa Coche.

Abuzarea cadavrelor

307

Deºi adesea conducãtorul comunitãþii sau regele era cel care oficia aceste ritualuri, el putea fi ºi victima. Uciderea unui rege bãtrîn ºi slãbit putea fi o cale prin care sã se evite ca pãmîntul ºi fertilitatea acestuia sã sufere aceeaºi slãbire. Unele dintre cadavrele descoperite în smîrcuri, despre care s-a discutat în capitolul 10, erau probabil membri ai unor familii regale sau nobiliare, judecînd dupã aspect ºi dupã lipsa bãtãturilor de pe mîini. Regele poporului Jukun, din Nigeria, putea domni teoretic o perioadã de numai 7 ani (deºi, dacã se bucura de popularitate, iar recoltele erau bune, putea rãmîne suveran o perioadã mai lungã). Ritualul cerea ca regele sã fie ucis prin strangulare cu un laþ aflat la capãtul unei bucãþi lungi de pînzã. Se folosea aceastã metodã pentru a se evita vãrsarea de sînge ºi pentru ca cei care-l omorau sã nu fie nevoiþi sã-l priveascã în ochi în momentul morþii.

Folosirea cadavrelor ca îngrãºãminte, pentru grãsime ºi pentru piele Cadavrele umane conþin substanþe valoroase, iar folosirea lor în scopuri ca instruirea medicilor sau operaþiile de transplant, aºa cum am discutat în capitolele 11 ºi 12, este acceptatã. Cadavrele reprezintã ºi o sursã bogatã în elemente precum azotul, carbonul ºi fosforul. Aceste elemente, eliberate în timpul incinerãrii sau descompunerii naturale a cadavrului, sînt reciclate de naturã. Sînt necesare în dezvoltarea plantelor ºi au rol de substanþe fertilizante. Prin urmare, se poate afirma cã un cadavru este util. Dacã leºurile ar fi transformate în compost în containere speciale (vezi capitolul 8), atunci ar putea fi colectat ºi metanul, un carburant folositor. (La Londra, în prezent, sînt aruncate chiar ºi carbonul, azotul ºi fosforul din reziduurile menajere. Produsul final concentrat de la marile centre de epurare din nordul ºi sudul Tamisei este transportat pe ºlepuri ºi aruncat în Marea Nordului.) Totuºi, exploatarea cadavrelor în scopul de a obþine un profit comercial este cu totul altceva. Conform unei scrisori adresate redacþiei publicaþiei The Times din 28 iunie 1870, din apropierea oraºului egiptean Alexandria se importau în Anglia pulbere ºi cenuºã umanã (provenind probabil de la mumii), unde acest amestec producea un profit de 6 lire ºi 10 ºilingi pe tonã. Autorul scrisorii spera ca acest comerþ macabru cu resturi umane sã fie interzis. Scriitorul francez Victor Hugo susþinea, într-una dintre cãrþile sale, cã agricultorii britanici mãcinau oasele soldaþilor francezi, englezi ºi prusaci uciºi pe cîmpurile de luptã de la Austerlitz, Leipzig ºi Waterloo în 1815 ºi foloseau pulberea astfel obþinutã pentru a-ºi fertiliza terenurile. La Waterloo au murit peste 50 000 de soldaþi, aproape toþi fiind îngropaþi la locul bãtãliei. 30 de ani mai tîrziu, osemintele lor, plus oasele a sute de cai, au fost trimise în Anglia.

308


Aztecii În momentul cuceririi spaniole din 1519, aztecii se aflau într-o perioadã de maximã dezvoltare. Arta, arhitectura, cunoºtinþele de astronomie, sistemul de guvernare ºi ceremoniile religioase atinseserã un punct culminant. Faptul cã nu inventaserã încã roata a fost surprinzãtor. Imperiul lor enorm, cu o populaþie de peste un milion de oameni, depindea de fertilitatea pãmîntului. Oraºul principal, Tenochtitlan, se înãlþa pe o insulã aflatã în mijlocul unei mlaºtini ºi era înconjurat de o reþea de canale ºi lacuri. Aztecii mîncau porumb, fasole ºi salvie, peºte ºi alte vietãþi acvatice, precum ºi cele douã animale domesticite, curcanul ºi cîinele. Cîinii care se mîncau proveneau dintr-o o rasã fãrã pãr ºi erau îngrãºaþi pentru consum, dar carnea avea un gust la fel de savuros ca aceea a curcanului. Aztecii credeau cã, pentru ca soarele sã continue sã se miºte pe cer, anotimpurile sã se succeadã, iar culturile sã creascã, era esenþial ca astrul zilei sã fie hrãnit cu alimentul sãu natural, sîngele. Era nevoie de sînge uman, iar în lipsa acestuia, însãºi viaþa lumii ar înceta. Sacrificiul uman reprezenta o necesitate pentru bunãstarea omenirii. Victima era condusã în vîrful templului ºi, înconjuratã de mii de spectatori care priveau de jos, întinsã pe spate pe o piatrã uºor convexã. Mîinile ºi picioarele îi erau fixate de patru preoþi, în timp ce al cincilea îi spinteca pieptul cu un cuþit de silex ºi îi smulgea inima care bãtea încã. Operaþiunea nu se fãcea dintr-o singurã tãieturã de cuþit, necesitînd aproximativ un minut ca sã se ajungã la inimã ºi ca aceasta sã fie scoasã din piept. Inima era ridicatã spre cer, în timp ce restul corpului se arunca la baza templului. Capetele erau tãiate ºi înfipte în ºiruri de þepuºe aflate lîngã templu. Procedeul era extrem de barbar, iar preoþii se umpleau de sînge; ritualul i-a ºocat pe conchistadorii spanioli. Cînd împãratul Montezuma al II-lea i-a condus pe Cortes ºi pe însoþitorii sãi în vîrful unui templu pentru a admira priveliºtea magnificã, aceºtia au fost scîrbiþi de sîngele împrãºtiat peste tot ºi de duhoarea de carne putredã. Cu toate acestea, ºi conchistadorii spanioli îºi masacrau, ardeau, mutilau ºi torturau victimele. În schimb, aztecii ucideau în folosul poporului, ºi au fost, la rîndul lor, oripilaþi de torturile aduse de cuceritorii lor de pe tãrîmul Inchiziþiei. Ei erau convinºi cã sacrificiile pe care le fãceau reprezentau singurul mod de abordare a incertitudinilor unei lumi aflate sub o ameninþare permanentã. Sacrificiile aveau loc în fiecare lunã, adesea mai multe sute deodatã. La inaugurarea Marelui Templu extins au fost sacrificaþi în acelaºi timp 20 000 de oameni. Dar de unde proveneau victimele, avînd în vedere cã era nevoie de mii de oameni? Aztecii îi obþineau din rãzboaiele pe care le purtau cu vecinii, singurul scop al acestor conflicte fiind capturarea unui numãr cît mai mare de prizonieri care sã poatã fi folosiþi pentru sacrificii. Soldaþii erau înarmaþi, dar încercau sã nu omoare, fiind însoþiþi de oameni care aveau asupra lor funii ºi plase pentru prinderea prizonierilor. Aztecii erau un popor civilizat, cu calitãþi ºi defecte. Alãturi de societatea bine organizatã, de simþul estetic ºi de puternicele sentimente religioase, exista obsesia faþã de misterul sîngelui ºi al morþii ºi cruzimea asociatã cu acestea. Civilizaþia aztecã a fost definitiv distrusã de o mînã de aventurieri europeni vicleni, curajoºi ºi echipaþi cu cai, muschete, tunuri, arbalete ºi sãbii de oþel. Toate aceste elemente le erau necunoscute aztecilor, iar spaniolii erau de neînvins în luptã.

Abuzarea cadavrelor

309

Un exemplu de barbarie îl reprezintã cazul în care se ajunge la ucidere sistematicã ºi la folosirea cadavrelor pentru obþinerea unor produse ce ar putea fi obþinute cu multã uºurinþã din animale domestice. Existã relatãri potrivit cãrora din cadavrele din lagãrele de exterminare naziste se extrãgea grãsimea din care se obþinea sãpun sau prin îndepãrtarea pielii se confecþionau abajururi de lãmpi. În istoria omenirii mai existã unul sau douã episoade cel puþin la fel de oribile, inclusiv cel în care pielea umanã era tãbãcitã.

Necrofilia: erotismul macabru Uneori, foarte rar, cadavrul este folosit ºi ca obiect al dorinþei sexuale. Relaþiile sexuale cu cadavre sînt amintite în scrierile marchizului de Sade; ocazional, aceastã practicã se regãseºte în anecdotele cu caracter obscen, iar abuzarea sexualã a cadavrelor o întîlnim în unele cãrþi despre perversiuni sexuale. Cã un asemenea comportament este rar întîlnit îl demonstreazã faptul cã nu e menþionat decît în foarte puþine manuale de psihiatrie.

310


14 Identificarea cadavrelor þi a fragmentelor de cadavre În cazul în care un cadavru s-a descompus sau dacã din el nu este disponibil decît un fragment, identificarea persoanei poate deveni destul de dificilã. Identificarea este cerutã de rude sau de urmaºi, în cazul persoanelor celebre, sau în scop medico-legal. În fiecare an, în Marea Britanie sînt declarate dispãrute zeci de mii de persoane. Dintre acestea, unele reapar ulterior, despre altele se descoperã cã au fost ucise, iar altele trãiesc în altã parte fãrã ºtirea prietenilor ºi a rudelor. Toate oraºele au de rezolvat problema unor cadavre nerevendicate, neidentificate ºi nedorite. Anual, în Londra mor aproximativ 1000 de persoane neidentificate, ale cãror prieteni sau rude nu sînt cunoscute. Printre ele se numãrã nu numai bolnavi psihici, narcomani ºi indivizi abandonaþi, ci ºi unele persoane care trãiesc singure, fãrã rude sau prieteni. Acestea mor, în general, acasã ºi nu sînt descoperite decît în momentul în care vecinii sesizeazã un miros ciudat. În plus, din Tamisa mai sînt recuperate anual în jur de 50 de cadavre, aparþinînd în cea mai mare parte unor sinucigaºi care se aruncã de pe poduri. În general, acestea se aflã într-o stare suficient de bunã pentru a putea fi uºor identificate, dacã existã persoane care pot face acest lucru. Dacã nu sînt identificate, aceste cadavre primesc un numãr de înregistrare ºi sînt îngropate (fãrã piatrã funerarã) sau incinerate, iar cenuºa lor este împrãºtiatã. Identificarea morþilor este foarte importantã în cazul unor catastrofe sau dezastre, deoarece le permite familiilor victimelor sã stabileascã moºtenirea proprietãþii, sã îngrijeascã persoanele care se aflau în întreþinerea celor decedaþi ºi sã încaseze primele de asigurare. Criminalii îºi ascund de obicei victimele, înmormîntîndu-le. Descoperirea unui cadavru ºi aflarea locului în care trebuie sãpat sînt detalii ce trebuie stabilite de medicul legist ºi de poliþie. Cadavrul înhumat degajã în timpul procesului de descompunere gaz metan, iar o parte din

Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre

311

acesta ajunge la suprafaþã, putînd fi detectat cu ajutorul unui echipament special. În acest scop se pot folosi ºi cîini poliþiºti, iar în Marea Britanie poliþia deþine 7 cîini adulmecãtori antrenaþi sã detecteze gazele care provin de la descompunerea cadavrelor aflate în apã. De asemenea, cadavrul degajã o cantitate de cãldurã, iar senzorii aerieni, construiþi în scopuri militare, pot localiza sursele de cãldurã prin intermediul fotografierii în spectru infraroºu.

Al cui este cadavrul? Un cadavru cu chipul mai mult sau mai puþin intact este identificat cu uºurinþã de cineva care cunoaºte persoana respectivã sau care posedã o fotografie a acesteia. Nu este însã întotdeauna atît de simplu în cazul celor care mor în incendii sau accidente sau în cazul persoanelor ale cãror rãmãºiþe sînt recuperate la mult timp dupã moarte. De exemplu, într-un caz de omor deosebit de grav, partea superioarã a corpului victimei fusese încastratã în ciment, în fundaþia unei clãdiri. S-a fãcut un mulaj al capului (craniului) ºi, plecînd de la acesta, s-a reconstruit chipul (vezi capitolul 11). Faþa victimei a fost prezentatã la televizor, iar în momentul în care cineva a apãrut cu o fotografie a unei femei asemãnãtoare, victima a fost identificatã. Turnînd silicon în cavitatea de ciment care conþinuse mîna, cercetãtorii au reuºit chiar sã recupereze un set de amprente. Apoi, un fragment dintr-un pachet de þigãri descoperit lîngã cadavru le-a permis poliþiºtilor, cu ajutorul producãtorului mãrcii de þigãri, sã dateze scufundarea în ciment prin anii 1974–1975. În final, un suspect a fost acuzat de acea crimã. Elementele unice ale corpului, din punct de vedere anatomic, sînt faþa, urechile, dinþii ºi amprentele digitale. Fiecare dintre noi, datoritã faptului cã am observat de-a lungul vieþii sute de mii de feþe umane, putem identifica cu destulã precizie o figurã din mai multe milioane. Acordãm o atenþie mai redusã urechilor ºi danturii, iar cei mai mulþi dintre noi n-ar ºti ce sã facã dacã ni s-ar cere sã analizãm amprentele. Caracteristica unicã la nivel molecular, chimic este ADN-ul, cu ajutorul cãruia se distinge o fiinþã umanã de oricare alta, cu excepþia unui geamãn identic. Forma urechii este unicã atunci cînd e examinatã de un expert. Presupunerea cã Hitler folosea sosii cu ocazia manifestãrilor publice în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial a fost confirmatã cînd s-a observat, în fotografii fãcute în ocazii diferite, diferenþe în forma urechilor Führer-ului. Amprentele sînt modelul alcãtuit de micile creste aflate pe suprafaþa pielii degetelor. Acestea au funcþia mecanicã de a împiedica alunecarea degetelor pe diferite suprafeþe. Aceste creste sînt vag unsuroase din cauza grãsimii produse de glandele locale ºi, prin urmare, lasã urme pe obiectele

312


atinse. Între creste se aflã deschizãturile glandelor sudoripare. Aceste glande se formeazã la embrionul în vîrstã de 4 luni ºi se pãstreazã pe parcursul întregii vieþi. Pe obiectul atins rãmîn ºi urme de transpiraþie ºi, chiar în lipsa grãsimii, se poate observa modelul lãsat de transpiraþie dacã se aplicã niºte pulberi sau vopseluri speciale. Pe o bucatã de hîrtie se pot identifica amprentele chiar la mai mulþi ani dupã ce au fost lãsate. Amprentele digitale reprezintã metoda clasicã de identificare a criminalilor. Posibilitatea ca doi oameni sã aibã amprente identice este infinitezimalã, de aproximativ una la zece milioane de milioane. Chiar ºi gemenii monozigoþi au amprente vag diferite în urma modificãrilor minore ale modelului în timpul dezvoltãrii intrauterine. Primele descoperiri în privinþa amprentelor digitale au fost fãcute de Sir William Herschel, Sir Francis Galton ºi Sir Edward Henry spre sfîrºitul secolului XIX. Ei au demonstrat cã amprentele rãmîn nemodificate de-a lungul vieþii ºi sînt unice pentru fiecare individ; au creat ºi sisteme de identificare. Scotland Yard-ul a adoptat amprentarea ca metodã de detecþie în 1901. În prezent, prelucrarea amprentelor se face automat. În locul unor comparaþii manuale laborioase cu mai multe milioane de alte amprente înregistrate, computerul oferã un rãspuns într-un timp foarte scurt. Amprentele rãmîn adesea detectabile ºi la cadavrele în descompunere, iar în cazul în care stratul extern al pielii a fost distrus în urma unei submersii prelungite în apã, modelul poate fi uneori detectat pe mostre prelevate din þesuturile de sub piele. Amprentele palmare le folosesc în general prezicãtoarele, dar ocazional, amprentele palmelor ºi ale tãlpilor se pot dovedi utile în munca de cercetare a poliþiei. Desigur, toþi infractorii sînt conºtienþi cã nu trebuie sã lase amprente la locul faptei, dar nu toatã lumea ºtie cã amprentele se pot recupera ºi de pe partea interioarã a mãnuºilor de cauciuc! Printre alte caracteristici individuale se numãrã forma cutelor buzelor ºi a venelor de pe dosul mîinii, dar acestea nu sînt atît de bine studiate precum amprentele digitale. Uneori, o persoanã poate fi identificatã ºi prin intermediul unei cicatrice caracteristice (vezi caseta). Dinþii constituie cele mai dure fragmente ale corpului, pãstrîndu-se de cele mai multe ori chiar dupã ce restul corpului s-a descompus sau a fost incinerat. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, multe victime ale bombardamentelor aeriene, care altfel n-ar fi fost recunoscute, au fost identificate de cãtre dentiºtii lor, care pãstrau însemnãri ale dispunerii plombelor, dinþilor lipsã etc. Amprenta lãsatã în urma unei muºcãturi, asemenea amprentei dentare, este caracteristicã fiecãrui individ ºi uneori devine importantã în cazurile medico-legale. De exemplu, un hoþ a fost identificat într-un caz dupã urmele pe care le lãsase într-un mãr, iar amprentele muºcãturii s-au folosit ºi împotriva altor persoane ca probe în unele procese penale. Hitler s-a sinucis cu cianurã, împreunã cu soþia sa Eva Braun ºi cu Goebbels, la sfîrºitul celui de-al doilea rãzboi mondial,


313

Cazul doctorului Crippen, prins prin intermediul radioului Procesul doctorului Hawley Harvey Crippen, acuzat de uciderea soþiei sale Cora, a început la tribunalul Old Bailey din Londra pe 18 octombrie 1910. Crippen era îndrãgostit de dactilografa sa, Ethel Le Neve, ºi ducea lipsã de bani. Nu-ºi iubea soþia, dar în cazul morþii acesteia îi moºtenea averea. La un moment dat, soþia sa a dispãrut, iar doctorul a anunþat cã plecase în America, unde a murit ºi a fost incineratã. Dar poliþia a intrat la bãnuieli, iar 5 sau 6 luni mai tîrziu s-au descoperit rãmãºiþe umane în pivniþa casei celor doi. Lipseau capul, membrele ºi oasele ºi fuseserã tãiate în aºa fel încît era evident cã ucigaºul avea cunoºtinþe de anatomie umanã. În rãmãºiþe s-au detectat urme de scopolaminã, un sedativ. Cadavrul pãrea imposibil de identificat pînã cînd, pe o bucatã de þesut din peretele abdominal s-a observat o cicatrice veche, exact în zona unei operaþii pe care o suferise doamna Crippen cu 18 ani înainte. În acest moment, Crippen a fugit ºi s-a îmbarcat pe un vapor spre SUA. Poliþia a aflat ºi a radiotelegrafiat informaþia în America. Crippen a fost arestat pe vapor chiar înainte de a ajunge în port. Se deghizase, iar iubita lui era îmbrãcatã ca un tînãr. Procesul a atras un interes deosebit din cauza caracterului morbid al cazului. Crippen a fost condamnat la moarte ºi spînzurat, iar amanta achitatã. Acesta a fost primul caz din istorie în care radiotelegrafia s-a folosit pentru prinderea unui criminal.

iar cadavrele lor au fost îngropate ºi ulterior arse, dar maxilarul lui Hitler, cu punþi dentare din aur, a fost pãstrat pentru identificare. Surprinzãtor poate, uneori este nevoie de un expert pentru a face deosebirea dintre oasele umane ºi cele ale unui animal. Oasele labei unui urs, de exemplu, se aseamãnã mult cu acelea ale mîinii unui om. În cazul în care avem craniul, pelvisul ºi femurul unui cadavru, sexul persoanei respective poate fi stabilit cu o exactitate de 90%. La femei, pelvisul diferã semnificativ, fruntea este mai înaltã ºi mai abruptã, craniul este ceva mai gros, oasele nasului sînt mai puþin proeminente, iar apofizele pe care se insereazã muºchii sînt mai puþin pronunþate. Vîrsta, cel puþin pînã la 20–25 de ani, este determinatã în funcþie de modelul creºterii ºi sudãrii epifizelor (capetele de creºtere ale oaselor). Cu ajutorul unor teste speciale se poate face diferenþa dintre o patã de sînge uman ºi una de animal. Sîngele individualizeazã fiecare persoanã, putîndu-se cerceta prezenþa substanþelor grupei de sînge, care se regãsesc ºi în transpiraþie, în salivã, spermã ºi în sucul gastric.

Amprentarea cu ajutorul ADN-ului Aceasta este de departe cea mai sigurã metodã de identificare ºi, datoritã progreselor tehnicii, este mai folositã decît toate celelalte metode de

314


laborator anterioare, cum ar fi serologia (reacþia anticorpilor specifici la þesuturi). Testele se concentreazã asupra anumitor regiuni ale ADN-ului (aºa-numitele secvenþe de bazã „repetitive“) sau asupra ADN-ului mitocondric (vezi capitolul 11). Modelul lanþului de ADN este unic pentru fiecare individ. Numai gemenii identici au acelaºi model. ADN-ul se regãseºte în nucleele tuturor celulelor, iar proba poate fi prelevatã din orice parte a corpului cu celule nucleate, indiferent dacã este vorba de sînge, lichid seminal sau þesut din oase vechi. Orice parte a oricãrui organ poate furniza un rezultat cert. ADN-ul are forma unor molecule foarte lungi, iar lanþul ADN-ului uman, dacã ar fi pus de-a lungul unei linii, ar avea aproximativ un metru lungime. Într-o celulã existã prea mult ADN pentru a fi examinat integral. Numai o zecime din el are o funcþie biologicã, restul fiind redundant ºi repetitiv. Însã pãrþile redundante aflate lîngã cele folositoare caracterizeazã individul ºi tocmai acestea se analizeazã. Procedura constã în prelevarea ADN-ului din orice zonã a corpului, dezmembrarea în fragmente, apoi separarea acestora într-o gelatinã specialã. În aceastã gelatinã, fiecare fragment de ADN poate fi observat sub forma unei linii, iar modelul liniilor reprezintã caracterul unic al individului. Acesta seamãnã cu modelul unui „cod de bare“ folosit pentru etichetarea produselor într-un supermarket. Dacã modelul de ADN obþinut din sîngele, sperma etc. suspectului coincide cu cel al materialului biologic prelevat de la victimã, atunci testul este acceptat ca dovadã la proces. Prin folosirea reacþiei în lanþ de polimerizare (PCR) prin care o moleculã singularã de ADN poate fi amplificatã de mai multe milioane de ori pentru a furniza destul material pentru testare, este suficientã folosirea unui singur fir de pãr. De bulbul pãrului sînt ataºate multe celule, smulse de pe fundul foliculului pilos. Astfel, un criminal poate fi condamnat fiindcã a lãsat la locul crimei un singur fir de pãr. În ianuarie 1997, un cuplu de septuagenari au reuºit sã-i smulgã unui spãrgãtor cîteva fire de pãr, iar el a devenit primul infractor din Marea Britanie identificat ºi condamnat prin intermediul acestei metode. În ultima vreme, tehnicile au progresat atît de mult, încît se poate preleva o cantitate suficientã de ADN pentru identificarea unei persoane de pe un frotiu luat de pe palma acestuia. Mai mult, pe obiectele atinse frecvent (mînerele servietelor de piele, pixuri, cheile maºinii, receptoarele telefoanelor etc.) existã cantitãþi suficiente de ADN pentru a se obþine o identificare la fel de eficientã ca ºi cea prin analiza amprentelor digitale. Celulele de piele cad într-un proces continuu de pe suprafaþa pielii sub formã de scuame moarte, aproximativ 100 de milioane zilnic. Praful alb, fin care se ia pe deget atunci cînd îl plimbi pe un raft sau pe suprafaþa unei mobile are în componenþã, în principal, aceste scuame de piele. O amprentã


315

palmarã are suficiente astfel de celule moarte pentru ca ADN-ul lor sã poatã fi analizat. Metoda este atît de sensibilã, încît în timpul unei simple strîngeri de mînã cu o altã persoanã se poate transfera pe palma acesteia o cantitate suficientã a ADN-ului propriu pentru a putea fi identificat.

Folosirea testelor de ADN în procesul de identificare a rãmãºiþelor umane Testele ADN ajutã la rezolvarea multor probleme în legãturã cu rãmãºiþele umane. De exemplu, nouã membri ai familiei imperiale ruse au fost împuºcaþi sau omorîþi cu baioneta de cãtre bolºevici în 1918 ºi îngropaþi într-un mormînt anonim din Ekaterinburg. Recent, osemintele despre care se credea cã le aparþin au fost excavate. S-a analizat ADN-ul mitocondric, iar modelele, comparate cu cele ale descendenþilor în viaþã, le-au confirmat identitatea. Rãmãºiþele au fost reîngropate într-un mormînt potrivit cu rangul lor. Aceeaºi tehnicã a fost folositã ºi pentru a se dovedi cã osemintele unui bãrbat care s-a înecat în Brazilia în 1979 aparþineau în realitate medicului nazist de la Auschwitz, Josef Mengele. De asemenea, folosindu-se material biologic prelevat de la persoane în viaþã ºi vizîndu-se un scop practic, tehnica a fost utilizatã pentru identificarea familiilor copiilor ai cãror pãrinþi au fost uciºi de brigãzile criminale din timpul dictaturii din Argentina. Copiii ºi-au regãsit în acest fel familiile. Tehnica analizei ADN-ului ar putea sã furnizeze cîndva rãspunsuri la unele întrebãri de ordin istoric. De exemplu, aparþin într-adevãr micile schelete din urna aflatã în capela lui Henric al VII-lea din catedrala Westminster prinþilor (regele Edward al V-lea ºi Richard, ducele de York) despre care se spune cã au fost uciºi în Turnul Londrei în 1494 din ordinul unchiului lor, viitorul Richard al III-lea? Osemintele recuperate în 1992 dintr-un cimitir bolivian sînt cu adevãrat rãmãºiþele lui Butch Cassidy ºi Sundance Kid, care fie s-au împuºcat reciproc, fie au fost împuºcaþi de soldaþii bolivieni acum mai bine de optzeci de ani? Forþele armate americane, care foloseau într-o vreme amprente digitale sau plãcuþe metalice pentru identificarea tuturor soldaþilor, puºcaºilor marini ºi piloþilor americani, recurg acum la identificarea pe baza ADN-ului. În felul acesta, cadavrele vor fi identificate fãrã erori, indiferent cît de desfigurate ar fi în cazul în care sînt abandonate pe cîmpul de luptã sau în gropi sãpate în grabã. Pe viitor guvernele vor dori, poate, sã meargã mai departe ºi sã identifice în acest fel toþi cetãþenii, crescînd astfel controlul ºi supravegherea indivizilor (mai ales a celor ce le fac dificultãþi autoritãþilor). Un ministru conservator de la Afacerile Interne din Marea Britanie a propus recent pãstrarea datelor ADN-ului tuturor celor ce au suferit vreodatã o condamnare penalã într-o bibliotecã guvernamentalã; în acest caz, ar fi supuºi acestei mãsuri cam 1 din 10 locuitori.

316


Anchetarea crimelor ºi cadavrul În cazul descoperirii unui cadavru în circumstanþe suspecte, poliþia apeleazã la un expert numit patolog judiciar. Întrebarea care se pune este dacã a fost o crimã, un accident sau o sinucidere. Aceºtia au în permanenþã asupra lor o „valizã criminalisticã“, în care se gãseºte un ºorþ impermeabil, mãnuºi, un termometru, seringi, tampoane, instrumente de disecþie, recipiente de sticlã pentru probe biologice, o lupã, o lanternã ºi un aparat foto. Trebuie sã fie disponibili în orice moment. Mai jos sînt prezentate unele dintre mãsurile pe care trebuie sã le ia ºi o serie de întrebãri la care încearcã sã rãspundã. Cea mai mare parte a informaþiilor relevante pentru acest subiect se regãseºte în capitolul 5.

Examinarea locului morþii Existã pete de sînge prin apropiere? Cadavrul a fost tîrît pînã în acel loc? Rãnile fatale nu duc obligatoriu la o moarte rapidã. De exemplu, un om înjunghiat în inimã a reuºit sã alerge 400 de metri înainte de a muri. Rana fãcutã în acest fel se închide parþial prin contracþia miocardului. Moartea survine instantaneu mai degrabã din cauza secþionãrii principalelor artere care alimenteazã inima cu sînge.

Cît timp a trecut de la instalarea decesului? Întrebarea are o importanþã majorã ºi pentru a rãspunde se folosesc mai multe metode. Calculul intervalului care a trecut de la deces este afectat de mulþi factori, iar pentru determinarea cu aproximaþie a momentului decesului se folosesc niºte diagrame. Se cunoaºte cu exactitate ora morþii în cazul în care un glonþ opreºte un ceas. Rigor mortis. Acest fenomen este descris în capitolul 5. Un ghid rudimentar ºi rapid ar fi urmãtorul: Cadavrul Cadavrul Cadavrul Cadavrul

este este este este

cald cald rece rece

ºi ºi ºi ºi

moale = mort de mai puþin de 3 ore rigid = mort în urmã cu 3–8 ore rigid = mort în urmã cu 8–36 ore moale = mort de peste 36 ore.

Uneori, în cazurile în care moartea survine în timpul unei activitãþi fizice intense sau al unei emoþii puternice, muºchii se pot contracta aproape imediat. De exemplu, o persoanã care moare prin înecare sau în urma unei cãzãturi (ori un soldat care moare pe cîmpul de luptã) îºi încleºteazã mîinile pe un obiect aflat în apropiere. Acest spasm cadaveric este rar întîlnit, dar demonstreazã cã persoana respectivã era încã în viaþã în momentul înecãrii sau al lovirii de sol.


317

Temperatura corpului. Aceasta este mãsuratã rectal, nazal sau, cel mai bine, în ureche. Interpretarea informaþiei obþinute nu este întotdeauna simplã. Trebuie luate în calcul îmbrãcãmintea purtatã, amplasarea cadavrului, dimensiunile corporale (cadavrele mici se rãcesc mai repede), prezenþa apei, umiditatea ºi temperatura atmosfericã. Temperatura exterioarã este un alt factor important (la tropice, cadavrul este posibil sã nu se rãceascã). Temperatura persoanei în momentul morþii este importantã. Febra sau activitatea muscularã creºte temperatura corpului cu cîteva grade, iar hipotermia o scade. Golirea stomacului. Acest factor depinde de cunoaºterea momentului ultimei mese ºi nu oferã certitudine. Digestia se produce în mod normal între douã ºi trei ore dupã masã, dar alimentele grase, bãuturile spirtoase, ºocul nervos ºi stresul duc la o întîrziere a digestiei, în timp ce o masã bogatã în lichide este mai uºor digeratã. Modificãrile ochilor. Aspectul retinei ºi modificãrile compoziþiei chimice a lichidelor ochiului (umoarea vitroasã) furnizeazã unele indicaþii referitoare la timpul scurs de la deces. Modificãrile din sînge ºi din mãduva osoasã ajutã la determinarea cu aproximaþie a orei cînd a avut loc decesul.

Autopsia Dupã încheierea examinãrii la faþa locului ºi prelevarea probelor necesare, cadavrul este introdus în aºa-numitul „sac de mort“ ºi transportat la morgã pentru a i se face autopsia. Mai întîi se recolteazã însã o probã de sînge care este analizatã pentru determinarea viruºilor hepatici ºi HIV. Rezultatul analizei va stabili dacã examinarea cadavrului trebuie fãcutã cu mãsuri speciale de precauþie. Apoi, cadavrul trebuie identificat. Identificarea este fãcutã de rude sau de cunoºtinþe prin observarea feþei defunctului. Mai sus sînt descrise ºi alte moduri de identificare. Tatuajele reprezintã un indiciu util. Cele colorate se înnegresc cu trecerea timpului, deoarece pigmentul negru (cernealã indianã) este mai rezistent la atacul celulelor albe ale organismului. Un indiciu suplimentar care poate fi de un real folos îl reprezintã cicatricele sau arsurile vechi. Într-o fazã iniþialã, cicatricele au o culoare brun-roºiaticã, dar dupã 4–6 luni se mai deschid la culoare ºi se îngusteazã, dupã un an ajungînd aproape albe. Uneori, probele recoltate ajutã la soluþionarea cazului într-un fel neaºteptat. Pe marginea unui drum a fost gãsit un om mort cu leziuni toracice. Iniþial, pãrea sã fie vorba despre un accident rutier, dar pe cadavru au fost gãsite fire de pãr bovin ºi s-a descoperit cã victima fusese cãlcatã în picioare de un taur în cîmpul din apropiere ºi apoi aruncatã în stradã. În cazul plãgilor împuºcate sînt necesare radiografii preliminare, pentru a se recupera glonþul sau alicele din corp.

318


În continuare se face un examen anatomo-patologic de rutinã pentru a se verifica existenþa unor leziuni, a bolilor cardiace, hemoragiilor, a vreunei forme de cancer etc. Dacã în casa unui bãtrîn pãtrund hoþii ºi îl leagã, iar bãtrînul moare din cauza unei hemoragii cerebrale puternice la o orã sau douã dupã ce a fost eliberat, întrebarea care se pune ar fi dacã acesta a murit din cauza vreunei afecþiuni naturale a arterelor cerebrale ºi care ar fi legãtura dintre accidentul cerebral ºi pãtrunderea hoþilor în casã, urmatã de legarea sa. Întrebãri asemãnãtoare se pun ºi în cazul stabilirii responsabilitãþii pe care o are angajatorul în cazul unui deces la locul de muncã. ªi morþile cauzate de infarcturi pot face parte din aceastã categorie. Se ºtie cã aceia care duc o viaþã sedentarã prezintã o probabilitate de ºase ori mai mare de a suferi un stop cardiac în timpul sau la cel mult o orã dupã efectuarea unui efort fizic intens, cum ar fi aruncarea zãpezii cu lopata, alergarea sau un act sexual. Totuºi, bãtrînii pot muri ºi de ceea ce se numeºte „distrofie miocardicã senilã“, suferind doar de afecþiuni moderate ale inimii.

Cauza morþii Rãnile de armã. Armele sînt adesea factorii care provoacã moartea în aceeaºi mãsurã în cazul omuciderilor, al sinuciderilor ºi al accidentelor, iar în prezent se cunosc o mulþime de metode sofisticate pentru a alcãtui filmul desfãºurãrii evenimentelor prin studierea corpului victimei. Efectul produs depinde de viteza proiectilului. La viteze mai mici sau egale cu viteza sunetului (340 de metri pe secundã), ca în cazul de exemplu al arbaletelor, al puºtilor cu aer comprimat ºi al majoritãþii revolverelor, proiectilul penetreazã þesuturile corpului de-a lungul unei traiectorii înguste ºi produce vãtãmãri locale. La viteze mai mari decît cea a sunetului (de exemplu armele folosite de armatã, care trimit proiectile cu viteze de 980 de metri pe secundã), proiectilul transmite o undã de ºoc de comprimare cînd penetreazã þesuturile. Acest interval foarte scurt de presiune provoacã lezarea unei zone întinse de-a lungul traiectoriei sale. De obicei, glonþul trece prin corp ºi iese pe partea opusã. Dacã glonþul loveºte un os, de obicei îl sparge ºi aruncã un fragment în afarã, prin piele. În cazurile în care infanteriºtii sînt dispuºi pe rînduri strîmte în dreptunghiuri, ca în cazul Bãtãliei de la Waterloo, era posibil sã fii rãnit de un fragment de os proiectat dintr-un camarad lovit de glonþ. Natura rãnii depinde ºi de alþi factori, de exemplu, dacã þeava armei este ghintuitã sau netedã, de prezenþa sau absenþa unui amortizor ºi de tipul explozibilului. La distanþe mici (sub o jumãtate de metru), în ranã intrã funingine, fum ºi gaze încinse. Dupã cum este de aºteptat, rana de ieºire are un aspect mai zdrenþuit, cu bucãþi de piele care atîrnã spre exterior. Medicului legist i se cere, de obicei, sã aproximeze distanþa de


319

la care s-a tras, iar el stabileºte acest lucru în funcþie de aspectul rãnii. Este mai simplu de stabilit în cazul rãnilor de alice, în care raza de distribuþie a alicelor creºte cu distanþa de la care s-a tras. Rechinul-tigru, braþul ºi un Iona modern Spre sfîrºitul anilor 1950, în largul coastelor australiene, în zona oraºului Sydney a fost capturat un rechin-tigru viu. Acesta a fost adus la mal ºi i s-a dat drumul într-un acvariu, unde a regurgitat un braþ de om. Rechinii-tigru au o muºcãturã foarte puternicã (o forþã de 3 tone pe cmp), dar acel braþ fusese evident secþionat înainte de a fi înghiþit de rechin. Deºi a rãmas în stomacul rechinului timp de mai multe zile, se puteau observa o serie de tatuaje distinctive cu ajutorul cãrora s-a putut identifica persoana cãreia îi aparþinuse; aceasta se pare cã fusese victima unei bande de mafioþi. Ucigaºii dezmembraserã cadavrul ºi îl aruncaserã în mare, unde în mod normal s-ar fi descompus în una sau douã zile. Neºansa acestora a constat în primul rînd în faptul cã a fost capturat tocmai rechinul care a înghiþit braþul, iar în al doilea rînd, cã rechinul l-a regurgitat înainte de a-l digera. Un alt locuitor al mãrilor din largul coastelor australiene este caºalotul (povestea este relatatã la Muzeul Balenei Ucigaºe din Eden, New South Wales, Australia). Cetaceul ajunge la o lungime de pînã la 16–18 metri ºi are colþi lungi, dar numai pe maxilarul inferior. În februarie 1891, un caºalot împuºcat cu un harpon a lovit cu coada unul dintre pescadoarele mai mici, fãcîndu-l bucãþi, iar un membru al echipajului, James Bartley, a dispãrut. Spre sfîrºitul zilei, caºalotul, pe moarte, a fost urcat pe puntea vasului principal, Star of the East, ºi a început tãierea. Membrii echipajului au detectat niºte miºcãri vagi în stomacul animalului, iar cînd l-au deschis ºi-au descoperit înãuntru colegul dispãrut. Acesta era în stare de inconºtienþã, pielea era de un alb cadaveric, iar omul aproape orbise; stãtuse în stomacul caºalotului timp de 15 ore ºi, deºi ºi-a pierdut pãrul ºi a delirat timp de 2 sãptãmîni dupã accident, ºi-a revenit ºi a trãit încã 18 ani.

Tãierea, înjunghierea ºi retezarea. Evident, arme diferite (un cuþit ascuþit, o toporiºcã, o daltã de spart gheaþa etc.) vor provoca tipuri diferite de rãni. Gîtul tãiat indicã de obicei un caz de sinucidere, iar plaga tãiatã clasic (pentru un dreptaci) începe de sus, din partea stîngã a gîtului, secþioneazã vasele de sînge ºi uneori chiar traheea, iar adesea se prelungeºte puþin ºi în dreapta. Este posibil sã existe ºi niºte tãieturi preliminare de încercare în aceeaºi zonã. Rãnile provocate prin înjunghiere pot sã însemne crimã sau sinucidere. În cazul în care existã mai multe plãgi înjunghiate dispuse în zone diferite ale corpului, sigur nu este vorba despre o sinucidere. De asemenea, în cazul sinuciderilor, rãnile sînt localizate în general în regiunea toracelui, în zona inimii, ºi nu la nivelul capului sau al abdomenului, iar sinucigaºii îºi înlãturã hainele înainte de a se înjunghia. Arsurile. Moartea este provocatã de cele mai multe ori de inhalarea

320


fumului sau a altor gaze, de exemplu de cianurã în cazul arderii unor materiale plastice, ºi nu de arsuri propriu-zise. Acestea pot surveni atît dupã decesul victimei, cît ºi înainte. Dacã pe cãile aeriene ale plãmînilor se gãsesc particule de funingine, înseamnã cã persoana era vie în timpul incendiului ºi le-a inhalat, prin urmare nu a fost adusã în acel loc ºi arsã dupã ce murise. S-au înregistrat ºi relatãri ocazionale despre aºa-numite „combustii spontane“, descrise de Charles Dickens în romanul sãu Casa Groazei. Corpul uman arde fãrã a afecta obiectele din jur. Uneori nu sînt afectaþi nici mãcar pantofii victimei. Printre posibilele explicaþii ale acestui fenomen aproape apocrif ar fi existenþa unei cantitãþi mari de alcool în corpul victimei sau arderea lentã a grãsimii corporale, ca o lumînare, hainele jucînd rolul fitilului. Fenomenul este observat în cazurile în care corpul se aflã în apropierea unui foc deschis sau a unui ºemineu. Electrocutarea. Gradul în care þesuturile sînt afectate în cazul unei electrocutãri depinde de cantitatea propriu-zisã de electricitate care traverseazã corpul, mãsuratã în amperi pe secundã. Aceastã cantitate depinde de tensiunea electricã ºi de rezistenþa þesuturilor faþã de fluxul de curent. Pielea este cea mai rezistentã parte a corpului ºi are o rezistenþã încã ºi mai mare dacã este uscatã decît dacã e umedã. Acesta este motivul pentru care sãlile de baie sînt atît de periculoase, existînd pericolul de electrocutare (din cauza dispozitivelor acþionate electric ºi a apei din cadã), precum ºi de supradoze de medicamente (aflate în dulãpiorul din baie), de sinucidere prin tãierea carotidei sau a venelor de la încheietura mîinii (lamele de ras) ºi de lovire (alunecarea pe o suprafaþã umedã, urmatã de lovirea capului ºi apoi de înecare sau de deces în urma leziunilor cranio-cerebrale). O tensiune de 240 de volþi este mai probabil sã ucidã persoana electrocutatã decît o tensiune de 110 volþi. Un curent de 50-80 de miliamperi ce traverseazã inima timp de peste un minut sau douã este de obicei fatal. Dacã acest curent traverseazã pieptul, contracþia muºchilor toracali ºi a diafragmului poate bloca respiraþia. Cazurile în care curentul trece prin cap sau gît sînt mai rare, dar electricitatea poate afecta trunchiul cerebral, paralizînd inima ºi respiraþia. Strangularea. Strangularea cu ajutorul mîinilor este uºor de recunoscut. Autostrangularea este aproape imposibilã, numai cã, dacã se foloseºte un laþ, este greu de stabilit dacã e vorba despre un act sinucigaº sau despre o crimã. Problema suicidului apare ºi în cazul unor practici autoerotice. O scurtã anoxie cerebralã (privarea alimentãrii cu oxigen) poate duce la halucinaþii erotice sau la intensificarea orgasmului. Anoxia apare dacã se introduce capul într-o pungã de plastic sau, mai frecvent, dacã se aºazã în jurul gîtului un laþ care este strîns manual. În timpul trãirii satisfacþiei erotice, starea de conºtienþã se diminueazã, iar laþul este slãbit. Evident, lucrurile pot lua o turnurã neplãcutã ºi, deºi circumstanþele demonstreazã


321

de obicei cã e vorba despre o sinucidere accidentalã, acest lucru este mai greu de stabilit în cazul prezenþei unui partener sexual. Un laþ strîns în jurul gîtului poate provoca decesul prin inhibarea reflexã a ritmului cardiac. Spînzurarea. În cazul în care victima a fost sugrumatã cu sîrme, funii sau ceva asemãnãtor, este vorba despre sinucidere sau crimã? Spînzurarea este aproape în exclusivitate opera sinucigaºilor, iar în acest caz urma lãsatã de funie sau de o coardã pe gîtul victimei este ascendentã în direcþia nodului ºi existã un spaþiu între laþ ºi piele în locul în care frînghia se distanþeazã de suprafaþa pielii. Înecarea. Cadavrele gãsite în apã nu se aflã de obicei într-o stare prea bunã. Întrebãrile la care patologul trebuie sã rãspundã sînt: Era victima deja moartã atunci cînd a ajuns în apã? A suferit decedatul un atac de cord obiºnuit în apã? În cazul unui înec, apa intrã în plãmîni ºi, pe mãsurã ce persoana încearcã sã respire, aceasta formeazã împreunã cu aerul o spumã care împiedicã ºi mai mult respiraþia. Dacã apa este dulce, trece din plãmîni în fluxul sanguin, diluînd sîngele. Dacã e apã sãratã, fenomenul se produce în sens invers: apa pãrãseºte fluxul sanguin ºi intrã în plãmînii deja inundaþi. Despre diatomeele din sînge am discutat deja în capitolul 5; dacã sînt detectate aceste organisme, înseamnã cã victima trãia în momentul în care a intrat în apã ºi încerca sã respire. Dupã ce victima înceteazã sã se mai miºte, corpul se scufundã cu pãrþile cele mai grele (capul, braþele ºi picioarele) în jos. Dupã ce începe procesul de putrefacþie ºi de formare a gazelor, cadavrul se ridicã din nou la suprafaþã ºi pluteºte – imagine nu tocmai plãcutã. Nu toþi cei care mor în apã se îneacã în acest fel clasic. În cazul unora, scufundarea bruscã într-o apã rece ºi fluxul de apã în gurã ºi nas stimuleazã un reflex care opreºte bãtãile inimii (stop cardiac). Persoana moare în cel mult un minut. Cãderea de la înãlþime. Acest tip de moarte este descris în secþiunea referitoare la sinucidere din capitolul 3. Se poate ca persoana respectivã sã se fi aruncat, sã fi cãzut accidental sau sã fi fost împinsã. Locul ºi circumstanþele au o importanþã majorã. În cazul sinucigaºilor care se aruncã din diverse clãdiri, rezultatul este mai sigur dacã „lansarea“ are loc cel puþin de la etajul al cincilea. Hipotermia. Frisoanele înceteazã atunci cînd temperatura corpului scade sub 32°C (temperatura normalã este de 36,5°C), iar în cazul în care ajunge mai micã de 28°C, moartea este aproape sigurã. Cele mai susceptibile sînt persoanele foarte tinere, foarte în vîrstã sau cele intoxicate cu diverse substanþe. Aºa-numitul „deces prin expunere la fenomenele naturii“ presupune de obicei hipotermia, fenomen care îi ucide pe cei care se îneacã sau care rãmîn agãþaþi de epava unei nave timp îndelungat. Patologul

322


cautã modificãrile caracteristice ale pielii, deºi acestea se pot datora ºi depozitãrii cadavrului într-o camerã frigorificã. Alcoolul ºi alte substanþe intoxicante; otrãvurile. Dacã se bãnuieºte cã moartea a fost provocatã de unele substanþe toxice, patologul trebuie sã recolteze mostre de sînge, urinã, vomã ºi conþinut stomacal, precum ºi un fragment de ficat (unde se concentreazã aceste substanþe) în scopul efectuãrii unor analize. Posibilitãþile sînt aproape infinite, trebuind verificatã existenþa a peste 30 de grupe de substanþe otrãvitoare, deºi cele mai comune sînt puþine ca numãr. Acesta poate fi ajutat de rudele, prietenii, colegii de muncã ai victimei sau de martorii decesului ºi, într-un caz mai fericit, ar putea gãsi un bilet de sinucidere sau chiar un tub de medicamente cu etichetã prin apropiere. Otrãvirea este cea mai frecventã metodã de sinucidere în þãrile dezvoltate. Cadavrul poate oferi unele indicii: urme de ac, mirosul unei anumite substanþe sau arsuri în jurul gurii din cauza otrãvurilor corozive cum ar fi erbicidele. Alcoolul (alcoolul etilic) este substanþa intoxicantã folositã cel mai frecvent în toatã lumea ºi, totodatã, un catalizator puternic al violenþei ºi omuciderilor. Se împrãºtie în întregul organism, cu excepþia þesuturilor grase, deoarece nu se dizolvã în grãsime. Femeile prezintã mai multã grãsime subcutanatã, astfel încît atunci cînd beau o cantitate egalã de alcool (raportatã la greutatea corporalã) cu bãrbaþii, în sînge ºi în alte þesuturi acesta apare într-o proporþie mai mare. Drept urmare, femeile sînt mai vulnerabile la intoxicarea cu alcool. Limitele legale ale alcoolemiei ºoferilor variazã de la þarã la þarã (destul de ridicate în Irlanda ºi scãzute în Suedia); în Marea Britanie, limita este de 80 mg la 100 ml (35 mg în cazul testului respiraþiei ºi 107 mg în urinã). Pe mãsurã ce nivelul alcoolemiei creºte, se întîmplã urmãtoarele: 30–50 mg la 100 ml sînge – diminuarea capacitãþii de a conduce autovehiculul 50–100 mg – scade inhibiþia, persoana devine vorbãreaþã ºi rîde excesiv 100–200 mg – stare de beþie, senzaþie de vomã, instabilitate 200–300 mg – vãrsãturi, stupefacþie, posibil comã alcoolicã 300–350 mg – pericol de moarte, oprirea respiraþiei Situaþia diferã de la caz la caz. Se poate ajunge la o alcoolemie de peste 300 mg/ml dacã se bea între 300 ºi 500 mg/100 ml alcool, ceea ce înseamnã între o jumãtate de litru ºi un litru de whisky, gin sau altã bãuturã spirtoasã în mai puþin de o orã. Bãutorii înveteraþi rezistã la cantitãþi mai mari de alcool decît restul oamenilor. De exemplu, un alcoolic cronic a supravieþuit unei concentraþii de peste 1 500 mg la 100 ml. Analizele probelor biologice au în vedere multe alte substanþe intoxicante, printre care heroina, cocaina ºi Ecstasy, oricare dintre acestea


323

putînd fi relevante în ancheta poliþiei. Viteza metabolismului (viteza cu care substanþa dispare din corp) are evident o importanþã majorã. Antidepresivele, prescrise cu atîta uºurinþã, sînt folosite adesea pentru suicid ºi sînt responsabile pentru aproximativ 10% dintre decesele datorate intoxicaþiilor în Marea Britanie. Pînã în anii 1980, barbituricele justificau 20% dintre decesele provocate de medicamente în Marea Britanie. În prezent, acestea nu mai sînt prescrise ca somnifere. Barbituricele pot fi detectate la un cadavru o perioadã îndelungatã, chiar dupã mai mulþi ani la cadavrele exhumate. Paracetamolul este medicamentul de sinucidere favorit în Marea Britanie la ora actualã, ucigînd anual între 100 ºi 150 de persoane (în timp ce aspirina provoacã aproximativ 50 de decese anual). Cantitatea de astfel de medicamente ce poate fi cumpãratã fãrã reþetã a fost redusã în septembrie 1997. S-a sugerat, de asemenea, încorporarea în comprimate a unei substanþe numite metioninã, antidotul paracetamolului. Arsenicul, antimoniul, cianura ºi stricnina, care erau pe vremuri ajutorul criminalului, sînt folosite rar în prezent, deoarece sînt foarte uºor de depistat. Otrava clasicã a fost arsenicul. Dupã o otrãvire acutã, de exemplu cu 100 mg de trioxid de arsen, la un interval cuprins între o jumãtate de orã ºi o orã se manifestã vãrsãturi ºi colaps, iar apoi survine decesul. Otrãvirea cronicã poate fi detectatã prin evidenþierea unor urme de arsen în probe de unghii sau de pãr. Antimoniul este asemãnãtor cu arsenicul ºi se gãseºte în vomitivul de tartru. Cianura acþiona rapid ºi sigur, deºi neplãcut pentru victimã. Acidul cianhidric se regãseºte în unele insecticide ºi rodenticide ºi în cîteva tipuri de preparate pentru lustruire. În cazul inhalãrii formei gazoase, moartea survine în cîteva minute. Substanþa blocheazã accesul oxigenului în celule, iar oxigenul în surplus din sînge dã corpului o nuanþã cãrãmizie. Cianura are un miros special, de migdale amare, dar trei sferturi dintre oameni se nasc incapabili sã o detecteze. Cianura poate fi ascunsã cu uºurinþã („pastile de sinucidere“) în inele sau în dinþi goliþi pe dinãuntru. Stricnina este o otravã nemiloasã ce provoacã un deces agonizant, cu spasme musculare, convulsii ºi, în final, epuizare ºi moarte. Insulina a fost folositã de nenumãrate ori în comiterea unei crime ºi adesea pentru sinucidere, mai ales de cãtre medici ºi asistente medicale, deoarece aceºtia au mai uºor acces la aceastã substanþã. O supradozã scade nivelul glicemiei în sînge, fapt ce provoacã leziuni cerebrale ºi moartea în cîteva ore. Aceasta nu e uºor de detectat, dar nici imposibil. Monoxidul de carbon se foloseºte uneori pentru sinucidere, iar cîteodatã în cazuri de omucidere ºi de accidente, putînd fi detectat într-un cadavru timp de pînã la 6 luni dupã deces. Acest gaz continuã sã ucidã anual cam 1 000 de oameni în Marea Britanie ºi provine din gazele de eºapament ale autovehiculelor sau de la sisteme de încãlzire defecte. În multe lagãre de exterminare naziste, victimele erau urcate în containere de mari dimensiuni

324


în care se pompau gaze de eºapament de la vehicule diesel. Metoda era ieftinã ºi cu efect imediat; cadavrele, dupã îndepãrtarea dinþilor de aur, erau îngropate sau incinerate.

Cui aparþin celulele? Problema referitoare la proprietatea unui cadavru a fost deja tratatã. Probleme similare pot apãrea ºi în cazul celulelor. Atunci cînd celulele sînt cultivate în eprubete, nu se pot diviza de mai mult de 50-60 de ori, dupã cum am menþionat în capitolul 4. Acestea îºi pot schimba însã caracterul ºi deveni nemuritoare divizîndu-se nelimitat. În aceastã categorie se încadreazã celulele de cancer. Într-un spital american, în 1951, Henrietta Lacks a fost supusã unei operaþii pentru cancer de col uterin. O parte din þesutul colului i-a fost datã unui cercetãtor entuziast, unul dintre pionierii culturilor celulare care a reuºit sã cultive aceste celule în eprubete. Celulele (care au primit numele de celule Hela în onoarea donatoarei) au devenit nemuritoare ºi, în scurt timp, au ajuns în aproape toate laboratoarele de studiu celular din lume. Probabil cã volumul lor total l-a depãºit chiar pe cel al întregului corp al Henriettei Lacks, care a devenit, într-un fel, nemuritoare. Uneori, întrebarea „Cui aparþin celulele?“ are ºi un caracter juridic, nu numai biologic. În 1976, într-un spital american s-au recoltat celule din splina mãritã a unui pacient care suferea de leucemie. S-a descoperit cã acestea conþineau un nou virus (virusul uman limfotrop al limfocitelor T – tipul 2) care a stîrnit interesul cercetãtorilor. Pe mãsurã ce s-au înmulþit în culturã, aceste celule au produs ºi una sau douã molecule de importanþã biologicã, ce au fost purificate ºi vîndute altor laboratoare. Cultura, numitã „Mo“, dupã numele pacientului John Moore, a devenit subiectul unui brevet american, cu numãrul 4 438 032. Numai cã John Moore nu semnase nici o formã de consimþire, aºa încît dupã ce s-a însãnãtoºit ºi s-a întors acasã, l-a dat în judecatã pe medicul din laboratorul spitalului unde fusese operat, pretinzînd o cotã-parte din profituri, deoarece acestea se obþineau datoritã celulelor sale. Curtea Supremã a Statului California a hotãrît într-un final cã doctorul respectivului laborator a greºit nedezvãluind valoarea financiarã a celulelor, dar a adãugat cã John Moore nu mai avea nici un drept de proprietate asupra lor. Cazul s-a încheiat printr-un acord negociat între medic ºi pacient. Nu cu toþi pacienþii se întîmplã acest lucru. În 1995, Institutul Naþional American de Sãnãtate Publicã a obþinut un brevet pentru o linie celularã derivatã de la un pacient aflat într-o zonã retrasã din Papua Noua Guinee. Celulele proveneau dintr-o mostrã de sînge recoltatã în cadrul Proiectului Diversitãþii Genomului Uman. Celulele conþineau un virus ºi erau potenþial


325

utile pentru crearea unui vaccin ºi pentru teste de diagnosticare. În acest caz, furnizorul celulelor are ºanse minime de a beneficia în vreun fel de ele; aceleaºi ºanse le are ºi populaþia din acea zonã, deoarece ei nu-ºi vor putea permite achiziþionarea vaccinului sau a trusei de diagnosticare. Probleme legale în ceea ce priveºte drepturile de proprietate asupra celulelor apar ºi în cazul ovulelor congelate ºi depozitate, al ovulelor fertilizate, al spermei ºi uneori al sîngelui. Sperma ºi ovulele aparþin incontestabil donatorilor; dar care ar fi situaþia în cazul în care sperma pãstratã a soþului este folositã de vãduvã dupã decesul acestuia? Un exemplu în acest sens este dat în capitolul 12. Care sînt statutul legal ºi drepturile de moºtenitori ale posibililor urmaºi rezultaþi în acest fel? Aceste probleme cad în grija avocaþilor, dar este evident cã progresele înregistrate în biomedicinã (terapia geneticã, testãrile genetice în stadiu prenatal, tratamentul nou-nãscuþilor cu malformaþii) îi vor intimida chiar ºi pe cei mai curajoºi oameni ai legii.

Cine este proprietarul secvenþelor de ADN? Proprietarul secvenþei de ADN a unei gene deþine practic cheia obþinerii substanþei create de acea genã, iar substanþa respectivã poate fi insulina, eritropoietina (folositã în tratamentul anumitor forme de anemie) sau o proteinã viralã, întrebuinþatã la vaccinãri. În lumea comercialã, o secvenþã geneticã poate reprezenta o proprietate valoroasã, iar unii au început deja sã obþinã brevete pentru secvenþe genetice. Posibilitãþile se înmulþesc rapid, pe mãsura cartografierii secvenþei ADN-ului uman (vezi capitolul 10) ºi au apãrut anumite semne de îndoialã în privinþa brevetãrii secvenþelor genetice umane. Dacã cineva ar breveta o genã umanã (ADN), persoana respectivã ar obþine un monopol legal asupra acelui ºir ADN. Este acest lucru acceptabil din punct de vedere moral? Ar putea acesta sã interzicã reproducerea materialului brevetat, cu alte cuvinte, sã îl împiedice pe donatorul acelei secvenþe genetice sã aibã copii? Unele obiecþii sînt simple reacþii cu caracter emoþional împotriva savanþilor ºi a cercetãrilor în domeniul ADN-ului uman. Savantul este considerat un „hoþ de gene“ ºi multã lume se teme de progresul acestui domeniu riscant, deoarece nu se ºtie unde se va ajunge. Alte obiecþii sînt însã mai rezonabile. În primul rînd, brevetarea reprezintã un mod de asigurare a dreptului de proprietate ºi a recompenselor financiare, ºi nu implicã nici un fel de beneficii pentru specia umanã; oricum, genele nu sînt propriu-zis o invenþie care sã poatã fi brevetatã, ci un produs descoperit al naturii, o parte a corpului uman. Mai mult, nu este oare posibil ca brevetarea (deþinerea) unei gene sã limiteze accesul liber la informaþie al altor cercetãtori, acþionînd astfel ca o barierã în calea progresului ºtiinþific? Pe de altã parte, se argumenteazã cã obþinerea rapidã a unui brevet pentru

326


o genã cu valoare comercialã reprezintã un stimulent deosebit pentru investiþii ºi cercetare, lucru de altfel benefic pentru ºtiinþã. Probabil cã se va ajunge la un compromis, în care anumite secvenþe de ADN, al cãror produs genetic are utilitate practicã în diagnosticarea, tratarea ºi prevenirea anumitor boli, sã se poatã breveta. Va trebui sã se obþinã un echilibru ºi, ca de obicei, avocaþii ne vor obliga sã gîndim mai mult ºi mai clar. În mai 1997, HUGO (Organizaþia Genomului Uman) s-a declarat împotriva brevetãrii ADN-ului uman. Organizaþia afirmã cã rezultatele privind ADN-ul uman ar trebui sã fie accesibile fãrã restricþii tuturor cercetãtorilor, mai puþin în cazul genelor implicate în unele boli ºi sînt vizate pentru conceperea medicamentelor ºi în cazul în care cercetãrile acestor domenii presupun investiþii cu un factor de risc ridicat.

Îndepãrtarea unor fragmente ale corpului Majoritatea cadavrelor sînt îngropate sau incinerate în stare intactã, neafectate, exceptînd o posibilã autopsie sau apariþia unor modificãri provocate de stadiile timpurii ale descompunerii. Concepþia aproape universalã este cã un cadavru, dacã urmeazã sã fie înmormîntat, ar trebui sã fie lãsat sã se odihneascã în pace, fãrã a fi deranjat. Papa Bonifaciu al VIII-lea a emis în 1299 un edict prin care oricine dezmembra un cadavru era excomunicat. Cu toate acestea, din multe cadavre au fost adesea îndepãrtate organe sau alte fragmente ale corpului, din diferite motive.

Pentru prevenirea descompunerii sau ca fazã preliminarã a îmbãlsãmãrii Eviscerarea (îndepãrtarea mãruntaielor) era o operaþie bine motivatã, descrisã în capitolul 5. Aceastã metodã devenise o practicã standard în cazul nobililor sau al suveranilor uciºi în luptã pe teritorii strãine; ca urmare, restul cadavrului sau scheletul, dupã fierberea ºi îndepãrtarea þesuturilor moi, putea fi adus acasã ºi beneficia de o înmormîntare adecvatã. În cazul îmbãlsãmãrii cadavrului, viscerele erau introduse în vase cu destinaþie specialã. Un fragment al corpului poate fi îngropat separat în cazul în care proprietarul este încã în viaþã. Unul dintre comandanþii englezi din Bãtãlia de la Waterloo ºi-a pierdut un picior în urma unei împuºcãturi. Piciorul a fost recuperat de pe cîmpul de luptã ºi apoi îngropat, avînd chiar o piatrã funerarã proprie, în timp ce bãrbatul s-a întors în Anglia ºi a trãit pînã la o vîrstã înaintatã. În secolul XIX, unui dictator mexican dispreþuit i s-a amputat un picior, iar el a dispus o înmormîntare adecvatã, la catedralã. Ulterior, acesta a fost detronat, iar piciorul, exhumat de cãtre duºmanii


327

sãi, a fost reînmormîntat cu tot ceremonialul dupã ce dictatorul a revenit la putere. În general, musulmanii îngroapã orice fragment al corpului îndepãrtat de chirurg. De exemplu, un picior amputat este preluat de familie ºi îngropat în locul unde, într-o zi, i se va alãtura ºi proprietarul. La curþile imperiale chineze, dupã ce erau castraþi, eunucii îºi pãstrau organele genitale (operaþia nu era delicatã, dacã se îndepãrtau cu grijã numai testiculele) pentru a putea fi îngropaþi împreunã cu acestea. Astfel se puteau ridica la ceruri ca bãrbaþi întregi. Ultimul eunuc a murit într-un templu budist în 1996, la vîrsta de 94 de ani. În aceeaºi categorie se înscrie ºi practica înmormîntãrii separate a placentei (vezi capitolul 12).

Pãrþile corpului considerate moaºte Moaºtele nu sînt adunate în exclusivitate de la sfinþi ºi martiri, fiind la fel de cãutate ºi cele de împãraþi, regi, autori ºi artiºti celebri etc. (vezi capitolul 12). Cînd Napoleon a murit singur ºi uitat pe Insula Sf. Elena, localnicii au adunat cu mult zel suveniruri rãmase de la marele om. Printre acestea se numãrau hainele ºi ºuviþele de pãr tãiat, iar cineva a avut chiar îndrãzneala de a-i îndepãrta organele genitale, o relicvã extrem de importantã de la un împãrat atît de glorios. În 1972, la casa de licitaþii Christies s-a pus în vînzare un obiect asemãnãtor unui cãluþ-de-mare despre care se pretindea cã ar fi ce mai rãmãsese din penisul marelui om. Inima i-a fost aºezatã într-o vazã de argint, stomacul într-un vas de argint pentru piper (suferise de cancer stomacal), iar un fragment din intestine a ajuns la Colegiul Regal al Chirurgilor din Londra. Restul cadavrului a fost readus triumfãtor la Paris în 1848, la 27 de ani dupã ce murise, ºi îngropat în Domul Invalizilor. Lui Tutankhamon, despre care am discutat în capitolul 9, i-a fost de asemenea furat penisul de cãtre vînãtorii de relicve, probabil la scurt timp dupã descoperirea mumiei, în 1925; pînã la reîngroparea sa în 1926, penisul mumificat al tînãrului faraon, împreunã cu un înveliº penian din aur, dispãruserã. Moaºtele pot fi uneori diverse fragmente ale corpului. Cînd împãrãteasa Josephine a vizitat mormîntul lui Carol cel Mare (742–814) din Aix-la-Chapelle, i s-a prezentat omoplatul acestuia, fixat pe un fragment din Sfînta Cruce, sigilat în cristal ºi prins de un lanþ de aur ce atîrnase în jurul gîtului celebrului rege. Un alt omoplat pãstrat separat de restul corpului a fost cel al Sf. Andrei din Edinburgh. Degetul arãtãtor al lui Galileo Galilei se aflã într-o cutie de sticlã la Muzeul de Istorie Naturalã din Florenþa. Degetul este uºor curbat ºi ridicat în sus, ca ºi cum marele savant ar face un semn vulgar cãtre detractorii sãi ecleziastici. O relicvã neobiºnuitã o constituie un dinte al lui Isaac Newton (1642–1727), vîndut la Londra în 1816 pentru a fi fixat pe inelul unui nobil; fãrã îndoialã, se

328


spera ca aceastã relicvã sã îmbunãtãþeascã procesele cerebrale ale purtãtorului. Romanii din antichitate practicau os resectum, prin care un fragment din corp, de exemplu un deget, era separat de cadavru ºi înmormîntat, în timp ce restul cadavrului era incinerat, iar cenuºa era introdusã în urne funerare. Fragmentul îngropat nu avea atît caracterul unei relicve, cît al unei rãmãºiþe a defunctului care nu era distrusã imediat de foc; era un fel de compromis între incinerare ºi îngropare.

Ca pradã de rãzboi Scalparea morþilor pe cîmpul de luptã era practicatã de cãtre sciþi, celþi ºi teutoni. Deºi practica a fost asociatã triburilor de amerindieni, se pare cã aceºtia au deprins-o de la duºmanii lor europeni. Unele state ofereau recompense pentru scalpuri de indieni, iar colonizatorii îi scalpau pe indieni pentru a demonstra cã îi uciseserã. În statul Massachusetts se acordau 40 £ pentru fiecare scalp de bãrbat indian trecut de 12 ani ºi 20 £ pentru scalpul unei femei sau al unui copil. Printre relicvele de rãzboi neobiºnuite se numãrã nasurile a mii de coreeni, tãiate de japonezi în timpul invaziei acestora în Coreea în 1597. În 1993 au fost îngropate decent 20 000 de nasuri. Unele fragmente ale corpului sînt înlãturate ºi pentru a pedepsi sau a ultragia un cadavru. Despre decapitarea, eviscerarea ºi dezmembrarea cadavrelor am discutat în capitolul 13.

Pentru îndeplinirea dorinþelor celor morþi sau pentru a-i onora Inima a avut dintotdeauna un statut special, fiind consideratã centrul sentimentelor, al curajului ºi al pietãþii. Încã din epoca de piatrã, inima era îngropatã uneori separat de restul corpului, deºi era consideratã, de obicei, ca parte a restului viscerelor ºi îndepãrtatã o datã cu acestea. Richard I al Angliei a fost ucis în 1199, iar cea mai mare parte a corpului sãu a fost înmormîntatã la picioarele tatãlui sãu, la abaþia Fontevraut din Franþa. Viscerele au fost înmormîntate în apropiere, la abaþia St. Saviour de la Charroux din Poitou. În schimb, inima a fost trimisã la Catedrala din Rouen spre a rãsplãti cetãþenii pentru loialitatea ce i-o arãtaserã. William Cuceritorul (1027–1087) a murit din cauza rãnilor din timpul asedierii oraºului Nantes. Intestinele i-au fost înmormîntate în Chalus, un oraº din Franþa, inima a ajuns în Catedrala din Rouen, iar restul corpului în abaþia Les Dames din Caen. În secolul XII, în timpul cruciadelor, mulþi dintre cei ce au murit pe Pãmîntul Sfînt au cerut ca inimile sã le fie înmormîntate acolo. Aºa a început practica înmormîntãrii inimilor creºtinilor, ulterior adoptatã de suveranii din Europa ºi de mulþi alþii. În


329

Anglia, în secolul XVII s-au înregistrat cel puþin 190 de înmormîntãri de inimi. Misionarul ºi exploratorul scoþian David Livingstone a murit în Alala, Africa, în 1873. Inima ºi mãruntaiele i-au fost îngropate acolo, sub un copac. Restul corpului a fost umplut cu sare, uns cu coniac ºi lãsat sã se usuce timp de 14 zile. Apoi, dupã ce a fost introdus într-un cilindru din coajã de copac, acoperit cu o pînzã de vele ºi legat de un stîlp, cadavrul a fost transportat aproximativ 1 600 de kilometri pînã pe coasta africanã, în Zanzibar. De acolo, cadavrul a fost transportat pe mare pînã în Anglia ºi înmormîntat, la aproape un an dupã ce murise. Inima lui Shelley, care nu a fost arsã (vezi capitolul 7), se aflã în Boscomb Manor House din Hampshire. Cenuºa lui Thomas Hardy se odihneºte în Catedrala Westminster, alãturi de cea a lui Charles Dickens, dar inima lui este îngropatã alãturi de prima sa soþie, în cimitirul bisericii St. Michaels din Stinsford, Dorset. Îngroparea inimii nu ºi-a pierdut atracþia nici în prezent. Cadavrul þarului Boris al II-lea al Bulgariei, care a murit în 1943, s-a pierdut, fiind probabil distrus de poliþia secretã comunistã. Recent însã s-a recuperat inima, aflatã într-o urnã de plumb, dintr-un cimitir bulgar ºi a fost reînmormîntatã. Capul reprezintã într-o mãsurã mai mare individualitatea unei persoane, dupã cum este descris în capitolul 15. În 1996, o vãduvã egipteanã a exhumat craniul soþului sãu fiindcã îi era dor de el ºi se simþea singurã. Femeia a fost arestatã de poliþie. Sfîntul Thomas Becket a beneficiat de o înmormîntare clericalã complicatã în Canterbury. Creierul i-a fost pus în douã morminte separate, iar alte douã morminte conþineau craniul ºi restul osemintelor (vezi capitolul 12). Legenda capului lui Oliver Cromwell este prezentatã în capitolul 13.

Pentru transplanturi de organe Recoltarea organelor pentru a fi folosite ca „piese de rezervã“ este descrisã mai detaliat în capitolul 12.

Pentru cercetare Creierul a fost organul cel mai intens studiat. Creierele marilor genii, artiºtilor ºi savanþilor sînt cumva mai mari sau se deosebesc în vreun fel de creierele normale? Se pare cã greutatea creierului nu are o influenþã prea mare, fapt dovedit de urmãtoarele valori de greutate a creierelor, exprimate în uncii: Troþki – 56; W.M. Thackeray – 58; Marilyn Monroe – 51; Robert F. Kennedy – 51; Walt Whitman – 45; Anatole France – 35. Creierul unui bãrbat adult cîntãreºte în medie 49 de uncii (1,370 kg), iar cel al unei femei, 44 de uncii.

330


Ce se poate spune despre circumvoluþiunile (cutele) de pe suprafaþa creierului? Acestea se formeazã deoarece partea frontalã a creierului (prozencefalul), care este în principiu o reþea densã de celule nervoase speciale sub forma unui tub gol, s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul evoluþiei speciei umane. Acoperã în prezent cea mai mare parte a restului creierului, iar tubul gol s-a prãbuºit (formînd încreþituri pe suprafaþã) pentru a încãpea în interiorul craniului rigid. Un numãr mai mare de circumvoluþiuni înseamnã o suprafaþã mai mare a prozencefalului, adicã un numãr mai mare de celule nervoase. Creierele umane au multe circumvoluþiuni, dar creierele geniilor nu diferã în acest sens de celelalte. Mai mult, s-a demonstrat cã delfinii au un numãr mai mare de circumvoluþiuni (ºi un creier mai greu) decît oamenii. Însã greutatea creierului ºi numãrul de circumvoluþiuni sînt aspecte frivole. S-ar putea descoperi oarecari diferenþe dacã s-ar face comparaþii mai detaliate, cu un caracter mai subtil? Pare puþin probabil. Structura creierului ne diferenþiazã de celelalte primate, dar nu explicã diferenþele de intelect dintre oameni. În cãutarea unui element deosebit în creierul unui geniu, creierul lui Einstein a fost separat de corp înainte ca acesta sã fie incinerat, în 1955, ºi depozitat în Spitalul Princeton din New Jersey. Ulterior, creierul a fost plimbat pe la diferite spitale ºi studiat de specialiºti în neuropatologie, fãrã sã se observe ceva neobiºnuit. Pînã în prezent nu s-a publicat nici un raport final, iar creierul, conservat în formol, aºteaptã într-un borcan sã fie studiat în continuare.


Partea a IV-a

Moartea þi viaþa de apoi

331

332

Moartea ºi viaþa de apoi

Moartea ºi cadavrul: impactul emoþional

333

15 Moartea þi cadavrul: impactul emoþional Cea mai mare parte (a omenirii) trebuie sã fie mulþumitã cã se aflã într-o situaþie în care parcã nici nu s-ar fi nãscut, sã se regãseascã în Registrul lui Dumnezeu, nu în însemnãrile omului. Sir Thomas Browne (1605–1682)

Perspectiva morþii Nimeni nu poate nega cã moartea (cel puþin moartea propriei persoane) este ceva greu de acceptat. La Rochefoucault spunea cã omul nu poate privi moartea mai calm decît priveºte soarele. Este simplu sã ne gîndim la propria dispariþie cu îngrozitoare strîngere de inimã ºi înspãimîntaþi. Moartea poate fi însã contemplatã ºi dintr-un punct de vedere filozofic. Filozofii nu se pot împiedica sã manifeste un interes pentru acest subiect; dupã cum spunea Socrate, citat în Fedon, unul din dialogurile lui Platon: „Atunci este un fapt, o, Simmias, cã filozofii adevãraþi transformã moartea într-o profesie“. Se poate filozofa cã moartea este o parte a vieþii, inerentã acesteia (vezi capitolul 1) ºi nici unul dintre noi nu va fi nemuritor; dar acest lucru nu ne încãlzeºte cu nimic. Moartea ºterge diferenþele dintre oameni; ne aºteaptã pe toþi, indiferent de realizãri, avere sau frumuseþe personalã. Ar trebui sã fim pregãtiþi sufleteºte pentru ea. Cu toate acestea, omul nu poate accepta dispariþia totalã a sinelui, dacã moartea înseamnã acest lucru. În fond, moartea nu este o idee abstractã, ci marea ºi aparent insurmontabila ameninþare la adresa existenþei noastre continue. Printre sentimentele provocate de moarte se numãrã tristeþea, furia, sfidarea, indignarea ºi resemnarea, iar cel mai comun dintre ele este frica. Din punctul de vedere al supravieþuirii speciei, acest lucru e firesc. Prin natura

334


lor, fiinþele trebuie sã facã tot ce le stã în putinþã ca sã supravieþuiascã, sã se reproducã ºi sã evite moartea. Teama de moarte poate fi consideratã drept un avantaj în lupta pentru supravieþuire. Mulþi oameni vor admite, dupã un timp de gîndire, cã se tem de procesul morþii la fel de mult ca de moartea însãºi. Aproape toþi ne dorim un mod rapid ºi calm de a pãrãsi viaþa. Cine nu ar prefera sã moarã brusc, în urma unui atac cardiac, decît lent, de cancer sau de foame? Frica de durere nu este singurul chin pe care îl avem de înfruntat în timpul procesului de dispariþie. Mai este ºi conºtienþa faptului cã, în scurt timp, te vei stinge asemenea unei lumînãri; în plus, apar regrete pentru pãrãsirea celor dragi ºi pentru treburile lãsate neterminate. Pe de altã parte, se poate spune cã gîndul de a ne naºte ar fi chiar ºi mai îngrozitor dacã am ºti ce urmeazã sã ni se întîmple. Durerile ºi constrîngerile pur fizice ale naºterii sînt înspãimîntãtoare. Din fericire, în acele momente traumatizante noi nu ne aflãm în posesia completã a facultãþilor noastre ºi nu þinem minte nimic din cele întîmplate. Francis Bacon (1561–1626), filozof ºi om politic englez, a remarcat cã: „A muri este la fel de natural cu a te naºte, iar pentru un prunc, probabil cã una dintre ele este la fel de dureroasã precum cealaltã“. În Europa medievalã, biserica folosea multe mijloace pentru a le aminti oamenilor de moarte. Se dorea sã se inspire fricã, frica de moarte, în rîndul pãcãtoºilor ºi al celor ce nu se cãiau. Pentru întãrirea cuvintelor predicatorilor ºi ale cãrþilor de rugãciuni, erau expuse imagini înfricoºãtoare numite memento mori (în latinã = aminteºte-þi cã vei muri). Memento mori erau picturi ºi sculpturi care reprezentau cranii, schelete sau imagini în care moartea era înfãþiºatã ca o persoanã numai piele ºi os. Uneori se prezentau imagini ale unor cadavre mîncate de viermi sau cu viermi care ieºeau din orbite. Artiºtii europeni din secolele XVIII–XIX pictau imagini ºocante în care un corp avea o parte vie, iar cealaltã moartã, desfiguratã ºi în descompunere. Moartea avea un caracter democratic, aºteptîndu-i atît pe sãraci, cît ºi pe bogaþi. Imaginii i se alãturau adesea simboluri ale morþii, precum coase, clepsidre, lumînãri ºi schelete. Cu siguranþã, frica de moarte ºi de ororile iadului i-ar fi fãcut pe oameni sã se poarte mai bine. Însã oricît de logicã ar putea pãrea presupunerea cã oamenii pot fi terorizaþi sã se poarte corect de frica iadului, dovezile sînt irelevante. Creºtinii nu sînt cu mult mai morali sau mai amabili cu cei din jur decît adepþii unor religii pentru care nu existã ideea de iad, sau decît cei fãrã nici un fel de religie. Totuºi, posibilitatea existenþei unei vieþi de apoi, cu sau fãrã rai ºi iad, are un efect evident asupra atitudinii cu care este abordatã moartea, iar acest subiect este dezvoltat în capitolul 16. O serie de studii au demonstrat cã cei cu o concepþie religioasã tind sã aibã o atitudine optimistã faþã de moarte. Cei care trãiesc singuri se tem cel mai mult de moarte, în timp ce persoanele cãsãtorite au tendinþa de a evita subiectul. Totuºi, adulþii normali


335

nu trãiesc cu teama morþii. Dacã se gîndesc la moarte, pot admite cã sînt îngrijoraþi, iar aceastã teamã ar putea sã le bîntuie subconºtientul, dar nu este vorba despre o neliniºte permanentã. Cei mai preocupaþi sînt copiii (mai mari de cinci ani), bãtrînii ºi persoanele cu probleme psihice. Poetul Walt Whitman (1819–1892) priveºte moartea cu optimism: Moartea diferã De ceea ce cred toþi ªi e mai norocoasã. Cei ce împãrtãºesc acest optimism au probabil motive suficient de bune în acest sens, cu excepþia credinþelor religioase. Aceºtia ar putea, de exemplu, sã aºtepte nerãbdãtori sã fie criocongelaþi ºi reînviaþi într-o fazã ulterioarã, dupã cum am amintit în capitolul 10. Pentru ei, moartea este un eveniment nenatural ºi inutil, o obligaþie jignitoare faþã de specia umanã. Pentru alþii, optimismul ar putea fi doar o bravadã. Aceºtia vor spune cã sînt „tineri de 65 de ani“ în loc de „în vîrstã de 65 de ani“. Alþii iau subiectul în glumã. Winston Churchill a murit la 91 de ani, iar la cea de-a 75-a aniversare se spune cã ar fi afirmat: „Sînt pregãtit sã-mi întîlnesc Creatorul. Dar dacã ºi Creatorul este pregãtit pentru chinul de a mã întîlni pe mine, asta este o altã problemã“ Un exemplu de atitudine curajoasã ºi practicã îl reprezintã William Hazlitt (1778–1830) care a scris în eseul „Despre teama de moarte“: „Probabil cã unul dintre cele mai bune remedii pentru teama de moarte este sã cugeþi cã viaþa are atît un început, cît ºi un sfîrºit. A fost o vreme cînd nu existam, iar acest lucru nu ne preocupã – atunci de ce sã ne frãmînte faptul cã va veni o vreme cînd nu vom mai fi?... A muri înseamnã doar a fi aºa cum eram înainte de a ne naºte. Iar lucrul de care ne temem cel mai tare este cã, dupã o existenþã scurtã, agitatã, febrilã, dupã speranþe deºarte ºi temeri zadarnice, ne vom adînci din nou în odihna finalã ºi vom uita de visul zbuciumat al vieþii!“

Unii gîndesc cã moartea este mai uºoarã dacã omul a avut o viaþã plinã ºi a realizat multe lucruri; nu este însã aºa, deoarece întotdeauna credem cã am fi putut face mai multe. Sir Isaac Newton (1642–1727) a inventat teorema binomialã ºi a descoperit ºi analiza matematicã, legile opticii ºi legea universalã a gravitaþiei. Impactul sãu în domeniul ºtiinþei a fost enorm; dupã cum spunea Alexander Pope (1688–1744): Natura ºi-ale sale legi zãceau în beznã ºi-n surdinã, Dar Dumnezeu a zis: „Sã fie Newton!“ ºi s-a fãcut luminã.

Cartea lui Newton, Principia, este una dintre cele mai importante

336


isprãvi ale intelectului uman; el a fost venerat ºi onorat de contemporanii sãi ºi a fost preºedinte al Royal Society timp de 25 de ani. Cu toate acestea, a rãmas o persoanã timidã ºi modestã, lãsînd sã se întrevadã din ultimele sale cuvinte cã ar mai fi fost multe lucruri de fãcut. „Nu ºtiu cum par eu în ochii lumii. Însã eu mã privesc ca pe un copil ce se joacã pe malul mãrii ºi se distreazã uneori cînd descoperã o piatrã mai netedã sau o scoicã mai frumoasã decît cele obiºnuite, însã marele ocean al adevãrului se întinde nedescoperit în faþa mea.“

Se poate spune cã cel mai bun remediu pentru teama de moarte este acela de a o privi tot timpul în faþã, de a te obiºnui cu ideea morþii ºi de a o accepta. Aceasta este strategia susþinutã de multe dintre marile credinþe religioase ale lumii, fapt descris în capitolul 16. Se spune cã, într-un fel, moartea poate fi evitatã, deoarece spiritul tãu pãrãseºte corpul ºi intrã într-o Lume a Luminii sau în Conºtiinþa Universalã, stare asemãnãtoare celor descrise în experienþele de moarte clinicã (vezi capitolul 5). Probabil cã acest lucru este mai simplu în cazul în care o boalã gravã ne face sã acceptãm perspectiva morþii, cel puþin temporar. Mozart, într-o scrisoare cãtre tatãl sãu din 4 aprilie 1787, cînd avea 31 de ani, scria: „Avînd în vedere cã moartea (pentru a fi exact) este adevãratul scop final al vieþii, m-am strãduit în ultimii ani sã încerc sã cunosc acest adevãrat ºi cel mai bun prieten al omului într-o asemenea mãsurã, încît contemplarea sa nu numai cã nu mã mai sperie în nici un fel, dar mã relaxeazã ºi îmi oferã o liniºte sufleteascã deosebitã.“

Vederea cadavrului Cei care au vãzut un cadavru ºtiu cã acest lucru are un efect puternic asupra psihicului. Numai cã puterea de a stîrni emoþii scade pe mãsurã ce cadavrul se descompune. Natural cadavrul are cea mai mare capacitate de a readuce în memorie persoana decedatã. Sentimentele sînt stîrnite cu uºurinþã de aceastã priveliºte, iar în secolele trecute vederea cadavrului juca un rol important în viaþa familialã ºi religioasã. Dupã ce mortul era spãlat ºi îmbrãcat, uneori ºi îmbãlsãmat, puterea influenþei sale devenea chiar mai mare. Ne aflãm în prezenþa persoanei decedate. Mumificarea aduce o notã de distanþare, dar factorul personal este în continuare prezent. În Egiptul roman (secolul IV d.Hr.), sicriele aveau un capac care glisa înapoi pentru a se putea observa corpul mumificat. În continuare, în acest ºir al activãrii sentimentelor personale se plaseazã mãºtile mortuare sau efigiile în mãrime naturalã, care reprezintã surse de amintire artificiale. Sculpturile sau picturile au un impact similar, în timp ce o fotografie, mai ales în cazul în care persoana priveºte direct spre


337

obiectiv, are un efect mai puternic, deoarece surprinde un moment de viaþã efectivã. Ne priveºte chiar persoana realã. Fotografiile chipurilor moarte au un efect diferit: ne miºcã mai mult deoarece ºtim cã persoana este moartã; ochii sînt închiºi, iar omul are un aspect liniºtit. Faþa ºi capul au un impact mai puternic decît alte pãrþi ale corpului. Chipul este cel care dã individului unicitatea. Întîmplãtor, capul este în acelaºi timp o parte a corpului a cãrei îndepãrtare pune automat capãt vieþii, fapt speculat cu o eficienþã admirabilã de doctorul Guillotine. Urechile, amprentele digitale ºi urmele tãlpilor au de asemenea un caracter unic, dar numai în cazul în care sînt examinate de un expert, ºi nu produc sentimente puternice. Tocmai din cauza impactului pe care-l au faþa ºi capul, capetele criminalilor executaþi erau expuse public ca o lecþie pentru restul comunitãþii. Capetele intacte fãceau mai multã impresie decît craniile, acestea putînd fi înmuiate în saramurã ca pãsãrile sã nu ciuguleascã toatã carnea, fapt ce le-ar fi transformat în niºte obiecte cu caracter anonim. Indiferent de circumstanþe, capul retezat are un efect unic, ca în cazul lui Ioan Botezãtorul sau Oliver Cromwell (vezi capitolul 13). Alte pãrþi ale corpului se recunosc mai greu, prin urmare au un impact emoþional mai redus. Oamenii sînt adesea capabili sã-ºi recunoascã partenerii chiar în cazul în care sînt vizibile doar zonele de la genunchi în jos, dar, în general, cea mai multã atenþie i se acordã chipului. Inima, mîinile ºi pãrul creeazã un efect emoþional – dupã cum am observat, inima era uneori îngropatã separat (vezi capitolul 14) –, dar aceste pãrþi ale corpului nu pot fi identificate cu uºurinþã ca aparþinînd decedatului. Restul corpului, printre care muºchii, intestinele, plãmînii ºi rinichii, are un caracter anonim. Acestea pot avea un impact puternic în cazul în care ºtim cã aparþin unei persoane deosebite, dar într-o mãsurã mult mai micã decît chipul sau cadavrul cuiva care a murit cu cîteva zile în urmã. Pe mãsurã ce din cadavru rãmîne doar scheletul, capul îºi pãstreazã supremaþia. Craniul nu are un impact atît de personal, dar reprezintã un simbol al morþii ºi o amintire deosebitã a persoanei decedate. Acest fapt este reflectat de locul de cinste ocupat de cranii în osuare ºi în practicile vînãtorilor de capete (vezi capitolul 9). Din restul scheletului, probabil cã pe locul al doilea în aceastã clasificare se aflã mîinile, iar alegerea se opreºte cam aici în cazul oaselor: sînt semnificative dacã se ºtie cui aparþin, nu ºi în caz contrar. Se spune despre un rege englez, aflat pe patul morþii, cã le-ar fi cerut urmaºilor sã-i poarte oasele cu ei în timp ce mãrºãluiesc, deoarece inamicii nu ar putea suporta sã-l vadã mort sau viu. Totuºi, oasele, pentru cã sînt rezistente în timp, reprezintã un simbol cu o semnificaþie deosebitã a celui care a fost. Pînã în aceastã fazã, modificãrile suferite de cadavru pot fi considerate cantitative, în sensul cã rãmîne din ce în ce mai puþin din structura iniþialã. Cu toate acestea, scheletul sau un fragment care poate fi identificat

338


este în continuare vizibil. Preocuparea extraordinarã pentru relicve ºi moaºte (vezi capitolul 12) certificã puterea de ordin psihologic a rãmãºiþelor umane vizibile ºi tangibile. Abia dupã urmãtoarea fazã a descompunerii, dupã incinerare sau dizolvarea completã a cadavrului în pãmînt, putem vorbi de o modificare calitativã a atitudinii noastre. Nu mai existã aºadar nici oase, nici alte rãmãºiþe care sã poatã fi identificate. Cenuºa nu are individualitate decît în cazul în care ºtim cui aparþine. Procesul de distrugere este complet, iar persoana a rãmas exclusiv o amintire. Cenuºa însã ne aminteºte de persoana respectivã, avem în continuare anumite sentimente în acest sens, iar legãtura dintre cei vii ºi cel mort este încã prezentã. Împrãºtierea cenuºii are probabil un impact mai redus decît o înmormîntare clasicã în sicriu, dar rãmîne o ceremonie emoþionantã. Dacã nu ar fi existat cenuºa, iar corpul ar fi dispãrut complet în crematoriu, familia ºi prietenii ar fi fost privaþi de o eliberare naturalã a sentimentelor. Ar fi meritat, în acest caz, utilizarea unei cenuºi false. O datã cu împrãºtierea cenuºii, totul dispare. În aceastã fazã nu mai existã nici o rãmãºiþã palpabilã. Cadavrul ºi-a pierdut atît locaþia, cît ºi consistenþa, iar elementele constituente ale corpului reintrã în ciclul natural.

Cadavrele ºi evitarea morþii În arta europeanã din secolele XIV–XVI, moartea era reprezentatã prin imagini macabre, de mare impact. Printre temele frecvente ale sculpturii monumentelor funerare se regãseau cadavre pe jumãtate descompuse, numite „transi“, iar corpurile în putrefacþie apar în picturile din aceastã perioadã, dupã cum se poate observa în fresca lui Masaccio din biserica Santa Maria din Florenþa. Picturile secolului XV cu „dansuri macabre“ reprezentau bãrbaþi care dansau în drum spre mormînt într-o confruntare cu propria moarte. Mesajul transmis era cã, din moment ce avem cu toþii acelaºi destin, ar trebui sã ne pregãtim pentru el. Scheletele curãþate prezentate în secolele ulterioare par atrãgãtoare în comparaþie cu cadavrele de la sfîrºitul evului mediu, cu carnea lor putredã. Craniile cu oase încruciºate erau imagini acceptabile în secolele XVII–XIX ºi apãreau ca „memento mori“ pe inele, vase, linguri, casete de tutun ºi chiar pe obiecte de mobilier. Moartea era reprezentatã printr-un craniu sau un schelet, însoþit ca marcã distinctivã de o coasã sau o clepsidrã. În perioada victorianã, oamenii erau obsedaþi de moarte. Mortalitatea infantilã înregistra cote ridicate, iar majoritatea oamenilor mureau înainte de a îmbãtrîni din cauza unor boli, rãni sau infecþii. Moartea ºi muribunzii erau întîlniþi atît în mediul familial, cît ºi în cadrul comunitãþii. Spre sfîrºitul secolului XIX, în albumele foto ale familiei puteau fi regãsite fotografii ale unor copii morþi. În schimb, în epoca victorianã, subiectul sexului era tabu ºi înconjurat de prohibiþii. Nu se putea vorbi despre acest


339

lucru. În prezent, dupã cum au observat unii cercetãtori, aceastã stare a lucrurilor s-a inversat în societãþile occidentale. Aproape orice este permis în privinþa sexului, în timp ce moartea e ocolitã cu abilitate ºi hotãrît. Oamenii mor în spitale ºi în aziluri, iar societatea este scutitã de întîlnirea permanentã cu moartea. La ora actualã, în Marea Britanie, aproximativ 80% din totalul deceselor se produc în spitale, iar jumãtate din restul cazurilor, în azilurile de bãtrîni. Cei mai mulþi dintre noi nu au vãzut niciodatã un muribund, iar unii nici mãcar un cadavru. Moartea trebuie adusã din nou în centrul vieþii. Ar trebui sã fie un fapt recunoscut ºi acceptat, nu un subiect tabu, deoarece în acest fel ia naºtere o teamã artificialã faþã de moarte. Probabil cã Ziua Mexicanã a Morþii, o zi din anul în care toatã lumea sãrbãtoreºte moartea, împinge lucrurile mai departe decît este necesar, dar o acceptare deplinã a morþii ar fi ceva sãnãtos pentru societatea modernã. Cei mai mulþi dintre noi nu sînt pregãtiþi sã facem faþã morþii ºi doliului, ºi chiar mai puþin pregãtiþi sã înfruntãm propria dispariþie. Totuºi, cunoºtinþele despre moarte sînt la fel de necesare ca ºi cunoaºterea metodelor de prim-ajutor, care se predau în cadrul unor cursuri speciale. Ar trebui sã ne îndreptãm cãtre atitudinea budistã ºi, în special, cea tibetanã faþã de moarte. Potrivit Cãrþii Tibetane a Morþilor, meditaþia asupra morþii duce la familiarizarea ºi la acceptarea acesteia, astfel încît nu va mai reprezenta un ºoc ºi o teribilã ameninþare. Ar trebui sã ne depãºim teama naturalã, de origine animalicã. Moartea nu trebuie sã fie neapãrat cel mai mare dezastru personal, iar înþelegerea conceptului de moarte reprezintã cheia pentru bunãstare spiritualã.

Compararea morþii cu somnul Este o comparaþie care apare frecvent, mulþi poeþi asemãnînd Moartea cu fratele sãu, Somnul. Cuvîntul cimitir este derivat dintr-un termen grecesc care înseamnã loc de odihnã sau de somn. Ne putem imagina cã somnul reprezintã starea normalã, pe care o experimentãm la începutul vieþii (în uter), ºi, din nou, la bãtrîneþe, perioadã dominatã de somn întrerupt de stãri de veghe. Dacã dezvoltãm aceastã idee, asemãnînd non-existenþa cu somnul, atunci, dupã cum a spus William Hazlitt, însãºi viaþa poate fi privitã drept o insulã de vise într-un ocean al somnului. Poemul lui Shelley, Viaþã funerarã, rãmas neterminat, este profund ºi plin de semnificaþii: Viþã prosperã, ai cãrei ciorchini strãlucesc Sub soarele toamnei, nimeni nu vrea sã te guste Frunzele tale-s giulgi – o ruinã înveselesc Osemintele – antichitãþi auguste.“

340


Întîmplãtor, între somn ºi viaþã existã o legãturã semnificativã din punct de vedere medical. Un om poate fi privat de tipul special de somn în care se manifestã visele, miºcãrile oculare rapide ºi activitatea electricã ce caracterizeazã creierul. Acest lucru se poate face prin trezirea persoanei respective de fiecare datã cînd începe un astfel de somn. Dupã un timp, respectivul ar putea avea halucinaþii ºi tulburãri psihiatrice grave. Cu alte cuvinte, acest tip de somn este necesar pentru sãnãtatea psihicã a individului. Cei ce nu pot dormi normal din cauza unor afecþiuni medicale care le afecteazã somnul se plîng cã boala lor este mai gravã ºi calitatea vieþii mai proastã decît cei ce suferã de aceeaºi afecþiune, dar pot dormi normal. Shakespeare lãuda calitãþile somnului în Macbeth (actul II, scena 2): Nevinovatul somn, cel ce desface Fuiorul încîlcit al grijii – somnul: E moartea vieþii fiecãrei zile, El, scalda grelei trude ºi balsamul Durerii sufleteºti ºi-a doua manã A marii firi, iar la ospãþ viaþã Cel mai de seamã fel.* Este posibil ca omul sã simtã nevoia de a dormi fiindcã simte nevoia de a visa? Sigmund Freud (1856–1939), „inventatorul“ subconºtientului, era sigur de aceastã interacþiune ºi insista asupra faptului cã: „Interpretarea viselor este calea nobilã cãtre înþelegere a activitãþilor inconºtiente ale minþii“. Cu alte cuvinte, visarea este o parte esenþialã a metabolismului psihic. Necesitatea de a visa ºi a dormi a fost subliniatã ºi de poetul, dramaturgul ºi filozoful german Goethe (1749–1832), cel care a afirmat: „Omul nu poate rezista mult timp într-o stare de conºtienþã, el trebuie sã se arunce înapoi în inconºtienþã, deoarece acolo se aflã rãdãcinile sale“. Ce se poate spune despre vise? Oamenii au interpretat visele timp de secole, considerîndu-le pe rînd îngrijorãtoare, îngrozitoare sau amuzante, dar, de cele mai multe ori, privindu-le cu o teamã superstiþioasã. Visele sînt luate ºi acum în serios, oamenii întrebîndu-se ce semnificaþii au. Tînãra care ºi-a visat soþul fãcînd dragoste cu alta s-a înfuriat. Amintindu-i-se cã a fost doar un vis, ea a replicat: „Dacã el face aºa ceva în visul meu, cine ºtie ce face de capul lui?“ Visele îi fascineazã de mult timp pe antropologi ºi pe psihanaliºti. Cartea lui Freud, Interpretarea viselor, este deja clasicã, iar opiniile lui Jung (exprimate, de exemplu, în lucrarea Omul modern în cãutarea unui suflet) au avut o mare influenþã. Mitologia este plinã de vise. *

Shakespeare, Opere, trad. Ion Vinea, vol. 9, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1961.


341

Pãrerea tuturor e cã somnul este necesar în parte pentru a ne recupera în urma uzurii zilnice, în parte pentru a ne conserva energia ºi a ne îngriji de procesele fiziologice de bazã. Diviziunea ºi creºterea celularã înregistreazã niveluri maxime în timpul somnului. Ce putem învãþa din somnul animalelor? Aceste lucruri sînt descrise în casetã. Animale care dorm, cascã ºi hiberneazã Fiecare specie de animal pare sã-ºi adapteze necesitãþile de somn în funcþie de viaþa pe care o trãieºte în sãlbãticie. S-a sugerat cã animalele care nu sînt atacate prea des (liliecii, felinele) au tendinþa de a dormi foarte mult (între 15 ºi 20 de ore pe zi), în timp ce animalele aflate permanent în pericol de a fi atacate (oile, porcii, vacile) dorm mai puþin (între 3 ºi 4 ore pe zi) – probabil deoarece stau de veghe. Oamenii care au nevoie de opt ore de somn zilnic se aflã undeva la mijloc. Ar mai exista însã o explicaþie pentru aceste diferenþe. Animalele ierbivore, mai ales rumegãtoarele, trebuie sã petreacã foarte mult timp mîncînd ºi nu-ºi pot permite sã doarmã prea mult. În schimb, animalele carnivore, atacatorii, sînt obiºnuite cu mesele neregulate. Iar cînd nu vîneazã, în cea mai mare parte a timpului dorm. Sîntem obiºnuiþi somnoroºii cu lei, tigri, pisici ºi cîini, la fel cum ne-am obiºnuit cu imaginea vacilor, a oilor ºi a cailor care mãnîncã încontinuu. Carnivorul ce moþãie pare fãrã îndoialã relaxat, leneº. Aceasta aduce în discuþie cãscatul. Cãscãm atunci cînd sîntem plictisiþi sau obosiþi, iar un cãscat sãnãtos, la fel ca ºi un rîs puternic, poate fi contagios. De asemenea, cãscãm atunci cînd ne trezim. Acea inspiraþie puternicã, asociatã cu întinderea mîinilor ºi a picioarelor, stimuleazã miºcarea sîngelui din vene cãtre inimã, îmbunãtãþeºte circulaþia ºi pregãteºte corpul pentru a intra în funcþiune. Cãscatul este un obicei util pentru aceia care dorm profund, iar dintre animale, cascã pisicile ºi cîinii carnivori, nu vacile sau oile ierbivore. Faptul cã noi, oamenii, cãscãm poate însemna cã avem o naturã fundamental carnivorã. Cãscatul a fost interpretat în toate felurile. G.K. Chesterton a sugerat cã un cãscat este un „urlet în tãcere“, iar alþii au mers ºi mai departe, afirmînd cã semnificã agresiune, o încercare simbolicã de a-þi mînca victima. Indiferent de teoriile inventate în privinþa somnului, trebuie sã se þinã seama de faptul cã acesta le este necesar ºi animalelor. În lipsa somnului, ºi ele devin nervoase ºi pot chiar sã se ia la bãtaie. Somnul tipic asociat cu visele poate fi observat la pisici, ºobolani, capre, miei, iepuri, pãsãri ºi cimpanzei. Animalele viseazã, aºa cum ºtie oricine care a observat cum îºi miºcã o pisicã mustãþile ºi coada în timpul somnului sau cum dã din picioare, îºi miºcã nasul sau chiar latrã un cîine. Forma extremã a somnului, deºi nu este chiar acelaºi lucru, ar fi hibernarea, întîlnitã la hamsteri, arici, lilieci, marmote ºi veveriþe. Hibernarea reprezintã o adaptare biologicã profundã, ce-i permite animalului sã supravieþuiascã într-un anotimp rece ºi în condiþiile unei cantitãþi insuficiente de hranã. Are loc o încetinire generalã a activitãþilor fiziologice, iar animalul

342


se transformã temporar într-un organism cu sînge rece. Hibernarea reprezintã o adaptare utilã la condiþiile de iarnã (hibernus este termenul latin pentru iarnã, asemãnãtor cuvîntului sanscrit hima = zãpadã, care se alãturã lui alaya = reºedinþã, pentru a se obþine Himalaya), existînd dispozitive interne de siguranþã. În cazul îngheþãrii, corpul ar muri, aºa cã, dacã temperatura se apropie de punctul de îngheþ, animalul se trezeºte ºi începe sã genereze cãldurã corporalã.

Cîteva detalii despre narcolepsie Cei mai mulþi dintre noi sîntem obiºnuiþi cu insomnia ºi ar fi interesant de cercetat ºi fenomenul opus. Narcolepsia este o tulburare rarã a obiceiurilor de somn, ce pare a fi de origine geneticã ºi a avea legãturã cu sistemul imunitar. Persoana afectatã adoarme brusc chiar de patru sau cinci ori pe zi (deºi se poate întîmpla chiar de treizeci de ori), fiecare astfel de episod de somn durînd între cîteva minute ºi una-douã ore. Desigur, oricine poate adormi într-o încãpere cãlduroasã, de plictisealã sau dupã o masã mai grea. Numai cã narcolepticii sînt stranii din cauzã cã pot adormi în timp ce mãnîncã sau stînd în picioare sau chiar în timpul actului sexual. Nevoia de a dormi este irezistibilã, iar aceºti oameni renunþã adesea sã iasã în oraº cu prietenii, la un film sau la o piesã de teatru. Dorm mai puþin în timpul nopþii, astfel cã timpul total petrecut dormind (ºi visînd) într-o perioadã de 24 de ore este comparabil cu cel al oamenilor obiºnuiþi. Aceastã afecþiune se trateazã cu stimulatoare, o metodã destul de eficientã. Din pãcate însã, mulþi dintre ei sînt predispuºi la atacuri ce provoacã paralizie.

Credinþa într-o viaþã de apoi ºi teama de moarte Credinþa în viaþa de apoi reduce teama de moarte? Poate cã mulþi atei înfruntã moartea cu seninãtate. Este concluzia naturalã, toatã lumea trebuie sã moarã, iar faptul cã sînt ºi eu implicat nu ridicã o problemã. Acest lucru nu înseamnã cã moartea este bine venitã, mai ales în cazul în care survine prematur (adicã înaintea finalizãrii duratei naturale de viaþã, vezi capitolul 4). ªi, dupã cum am observat mai sus, adesea teama se manifestã mai ales faþã de procesul morþii decît de moartea însãºi. Majoritatea oamenilor se agaþã de viaþã, indiferent cît de neplãcutã ar fi aceasta, ºi ar accepta cuvintele lui Shakespeare din piesa Mãsurã pentru mãsurã, actul III, scena 1: Cea mai urîtã ºi chinuitoare viaþã La care vîrsta, chinul, sãrãcia


343

ªi-ntemniþarea pot supune firea E-un rai faþã de groaza morþii.* Tennyson, în „Cele douã voci“, era de aceeaºi pãrere: Oricît de grea ar fi durerea Nici o respiraþie a vieþii N-a fost vreodatã mai prejos ca moartea. Totuºi, perspectiva nemuririi ne apare aproape la fel de rea ca însãºi moartea. Sentimentul cã o viaþã perpetuã nu ar fi prea atractivã e susþinut de faptul cã moartea este o cerinþã a naturii (vezi capitolul 1). Titon, din mitologia greacã, era iubit pentru frumuseþea sa de Eos (zeiþa zorilor de zi), care a reuºit sã-l convingã pe Zeus sã-l facã nemuritor. Numai cã zeiþa a uitat sã cearã ºi tinereþe veºnicã pentru el, iar atunci cînd Titon a ajuns bãtrîn ºi hidos, Eos l-a transformat într-o lãcustã. Alþii sînt atît de îngrijoraþi de perspectiva morþii, încît cad pradã unor gînduri negre. De exemplu, în poezia „Atacurile stranii ale pasiunii“, William Wordsworth, în drum spre iubita sa (care este „proaspãtã precum un trandafir în luna iunie“), ajunge la uºa casei ei ºi este copleºit de o neliniºte inexplicabilã: Ce gînduri iubitoare ºi stranii se strecoarã În mintea agitatã a celui-ndrãgostit! „O, milã!“ în mine strigã sufletu-ntr-o doarã „De Lucy va sã fi murit!“ Moartea a devenit un subiect abordat în sute de poezii ºi zeci de cãrþi. Atitudinile variazã însã foarte mult. Probabil cea mai înþeleaptã dintre ele e cã ne temem de moarte fiindcã este un tãrîm necunoscut. De exemplu, poetul englez John Dryden (1631–1700) scria: Moartea, ea însãºi, nimic nu este; însã noi Ne temem, cãci nu ºtim ce-i lumea de apoi. Frederick Cummings (1889–1919), naturalist englez, expert în pãduchi, ºi-a exprimat în Jurnalul unui om dezamãgit o acceptare biologicã, realistã. El scria, sub pseudonimul W.N.O. Barbellion: „Decembrie 1912. Paleontologia foloseºte o serie de cuvinte foarte reconfortante... M-a eliberat de acea dorinþã chinuitoare de a trãi... Am descoperit cã sînt o musculiþã, cã sîntem toþi doar niºte musculiþe ºi cã nimic nu *

Shakespeare, Opere complete, vol. 6, trad. Leon Leviþchi, Ed. Univers, 1987 (n. t.).

344


conteazã. Acest lucru mi-a uºurat mult viaþa... deoarece nimic nu poate schimba faptul cã am trãit; am fost eu însumi, chiar dacã pentru o perioadã atît de scurtã.“ În continuare, mediteazã la reciclarea propriilor molecule, care îi conferã un fel de nemurire: „Iar dupã ce mor, materia ce-mi compune trupul va fi indestructibilã ºi veºnicã, astfel încît, indiferent ce se va întîmpla cu Sufletul meu, colbul ce voi fi eu va merge mai departe, fiecare atom din mine jucîndu-ºi rolul individual – ºi voi avea în continuare un deget în Plãcintã. Cînd voi muri, mã poþi fierbe, arde, îneca, împrãºtia – dar nu mã vei putea distruge; micii mei atomi ar lua cel mult în rîs aceste stîngace rãzbunãri. Moartea nu poate face mai mult decît sã te ucidã.“ Jurnalul lui Cummings descrie evoluþia bolii sale (sclerozã în plãci) foarte deschis. Cititorul îl compãtimeºte, iar Jurnalul, a cãrui prefaþã este semnatã de H.G. Wells, reprezintã una dintre marile revelaþii ale lucrãrilor autobiografice britanice. Mulþi poeþi au fost de pãrere cã moartea reprezintã finalul, dupã care nu mai urmeazã nimic. Poetul englez A.C. Swinburne (1837–1909), în „Grãdina Proserpinei“, pãrea convins de acest lucru: Îi mulþumim cu recunoºtinþã pioasã Oricãrui zeu posibil,bãnuit Cã nici o viaþã nu e veºnicã; Cã morþii nu se întorc printre cei vii Dupã cum rîurile nu-ºi mai recunosc vreodatã mãrile. Acelaºi mesaj se regãseºte ºi în Biblie, Eccleziastul 9: „Pentru toþi cei vii este o nãdejde, cãci un cîine viu este mai de preþ decît un cîine mort. Cei vii ºtiu cã vor muri, dar cei morþi nu ºtiu nimic ºi parte de rãsplatã nu mai au, cãci numele lor a fost uitat. ªi dragostea lor, ura lor ºi pizma lor a pierit de mult ºi nu se vor mai bucura niciodatã de ceea ce se face sub soare.“

Moartea din perspectiva copiilor Copiii, se spune, devin conºtienþi de moarte în jurul vîrstei de 5 ani, deºi la început ar putea fi vorba numai despre o conºtientizare parþialã. Pentru un copil este simplu sã creadã cã o persoanã moartã doarme; o altã variantã ar fi cã decedatul doar „a plecat“, informaþie acceptatã dacã copilului i se spune cã respectiva persoanã trãieºte, de fapt, în continuare


345

ºi se va întoarce cîndva. În lucrarea Interpretarea viselor, Freud face referire la un copil de 8 ani care se întoarce acasã dupã o vizitã la Muzeul de Istorie Naturalã din Londra ºi îi spune mamei sale: „Te iubesc atît de mult, mami; dupã ce mori, o sã te împãiez ºi o sã te pãstrez în camera asta, ca sã te pot vedea tot timpul“. Copiii au o reacþie extrem de indiferentã faþã de moarte, posibil din cauzã cã nu-i înþeleg pe deplin semnificaþia. Pãrinþii mei au murit amîndoi pe cînd aveam doar 6 ani ºi îmi amintesc de adulþii înlãcrimaþi care se foiau în jurul nostru, iar noi nu voiam decît sã ne continuãm jocul. Mami ºi tati au plecat, ºi ce-i cu atîta agitaþie? O conºtientizare mai clarã a morþii se manifestã de obicei în jurul vîrstei de 9 ani, iar moartea este consideratã, de obicei, ca fiind o persoanã sau o figurã înspãimîntãtoare. Probabil cã la aceastã vîrstã ei înþeleg mai degrabã omorul decît moartea. În cazul în care chiar copilul este pe moarte, principala teamã este cea a separãrii implicite. Aceºti copii au o imagine mai clarã despre moarte decît cei sãnãtoºi, deoarece au suferit din cauza bolii, au fost separaþi de pãrinþi ºi, poate, chiar au observat moartea altor copii în spital. În general, ºcolarii înþeleg cã moartea este un fenomen ºi cã are un caracter final, dar cel mai adesea considerã cã acest lucru li se poate întîmpla doar bãtrînilor, nu ºi lor. În imaginaþia lor, în care violenþa ºi moartea observate la televizor abundã, moartea nu este realã. Acolo, moartea survine mai repede decît în realitate, iar morþii sînt reînviaþi firesc în jocurile cu poliþiºti ºi infractori. Adolescenþii înþeleg mai bine moartea, dar nu conºtientizeazã întotdeauna iminenþa propriei morþi. Incapacitatea de a accepta moartea este surprinzãtoare dintr-un punct de vedere. În perioada victorianã, oamenii aveau o probabilitate mai mare de a vedea moartea ºi persoane decedate reale, dar în prezent sîntem saturaþi de imagini cu moarte ºi omoruri în filme, la televizor ºi în ziare. Probabil cã o persoanã obiºnuitã, fie ea adult sau copil, ia contact prin intermediul mass-media cu sute de decese ºi omoruri în fiecare an. Dar impactul este redus de familiaritatea cu aceste imagini. Decesele au devenit simple simboluri, separate de lumea realã a morþii ºi a persoanelor ce au murit.

Bãtrînii ºi moartea: sanatoriile ºi îngrijirea muribunzilor Bãtrînii nu-ºi mai fac iluzii cã sînt nemuritori; lor le-au murit pãrinþii ºi unii prieteni ºi au asistat la mai multe înmormîntãri. S-a spus cã femeile sînt mai pregãtite pentru bãtrîneþe, poate chiar pentru moarte, datoritã menopauzei, un fenomen ce le aminteºte mai dramatic de înaintarea în vîrstã ºi de apropierea morþii decît simpla pierdere a pãrului sau apariþia unor riduri, ca în cazul bãrbaþilor. Indiferent cum stau lucrurile, în general,

346


bãtrînii acceptã moartea mai uºor. Aceastã acceptare provine probabil din faptul cã vîrsta îi face sã aibã o altã atitudine faþã de moarte, nu numai pentru cã „ºi-au trãit traiul“ ºi sînt pregãtiþi sã pãrãseascã aceastã lume. Însã se gîndesc mult la viaþa pe care au dus-o, la succesele ºi la eºecurile înregistrate. Dacã îºi pot analiza trecutul cu satisfacþie ºi cu puþine regrete fiindcã au dus o viaþã plinã ºi au avut cîteva reuºite, atunci ei acceptã moartea mai uºor. Pe de altã parte, dacã descoperã cã au ratat prea multe ºanse ºi au avut prea multe nenorociri, moartea le pare o ameninþare mai serioasã. Înfiinþarea sanatoriilor (vezi caseta) s-a bucurat de un succes remarcabil, fãcîndu-le multora moartea mai demnã ºi bãtrîneþea mai confortabilã. Bolnavii incurabili în stadiu terminal refuzã adesea sã-ºi accepte moartea, mulþi cerînd sã fie eutanasiaþi nu atît din cauza durerilor insuportabile, ci de teamã sã nu fie abandonaþi, sã nu devinã o povarã ºi sã-ºi piardã controlul. Bãtrînii sînt copleºiþi de imaginile negative prezentate de mass-media. La ora actualã, în Marea Britanie, tinereþea este sãrbãtoritã, în timp ce bãtrîneþea este denigratã. Se pune un accent pe nemurire, iar vîrstnicii se pot simþi cu uºurinþã neapreciaþi ºi neglijaþi. Persoanele care au trecut de vîrsta tinereþii îºi gãsesc mai greu de lucru. Prin prisma acestui mod de abordare, ei se simt probabil jenaþi atunci cînd li se cere sã accepte moartea ca pe un eveniment natural. Poate cã va veni ºi vremea bãtrînilor, avînd în vedere cã proporþia vîrstnicilor din totalul populaþiei este în creºtere, iar importanþa lor în calitate de consumatori ºi alegãtori începe sã fie recunoscutã din ce în ce mai mult. Mulþi pacienþi, cînd li se spune cã boala de care suferã este în stadiu terminal, refuzã sã accepte acest lucru. Primul lor gînd este sã consulte ºi alþi medici, pentru a afla ºi alte opinii ºi tratamente alternative. Multe dintre aceste tratamente sînt inofensive, cautã sã îmbunãtãþeascã starea generalã de sãnãtate ºi dau senzaþia cã se întîmplã ceva pozitiv. Alte tratamente au un caracter mai agresiv ºi folosesc metode neconvenþionale sau alternative. Cancerul a atras în mod deosebit atenþia, punîndu-se accentul pe o abordare holistã. Organismul este purificat ºi dezintoxicat prin spãlãturi ale intestinului gros, iar necesitãþile nutriþionale sînt satisfãcute printr-un aport de vitamine, enzime ºi minerale. Imunoterapia a cîºtigat teren, cancerul fiind atribuit unei reacþii slabe a sistemului imunitar, care poate fi restabilit prin tratament. Printre abordãrile psihologice se numãrã stimularea pacientului de a adopta o atitudine pozitivã, iar metodele spirituale se pot concentra asupra armonizãrii pacientului cu natura. Dar unele tratamente alternative pot fi chiar nocive, ca în cazul utilizãrii Krebiozenului în anii 1960 ºi a Laetrilului în anii 1970. Pacientul condamnat ar apela la orice metodã, iar un tratament mai mult sau mai puþin netestat poate da speranþã. Faptul cã medicina convenþionalã îl respinge este aproape irelevant. Tratamentele alternative


347

Sanatoriile ºi îngrijirea muribunzilor În Marea Britanie au existat sanatorii încã din secolul XIX, dar sanatoriile particulare moderne au apãrut în momentul în care Cicely Saunders a fondat sanatoriul St. Christopher în Anglia, în 1967. Ea ºi-a început cariera ca asistentã medicalã, ulterior devenind medic, ºi a subliniat rolul jucat de controlul durerii fizice în tratamentul pacienþilor aflaþi în stare terminalã, fapt neglijat în trecut. Considera cã pacientul ºi familia acestuia trebuie trataþi ca un tot unitar. Au fost angajaþi voluntari ºi s-a înfiinþat un program de consiliere psihologicã pentru membrii familiei dupã moartea unui pacient. Pînã atunci, asistenþa în ultimele momente ale vieþii nu era importantã în medicinã. Într-adevãr, existã în continuare în literatura medicalã mai multe articole referitoare la moartea celularã decît la moartea persoanelor. Ca rezultat al exemplului ei de pionierat, la ora actualã, prevenirea permanentã a durerii este adoptatã pe scarã largã, iar în Marea Britanie existã aproximativ 70–80 de sanatorii, multe dintre ele sponsorizate de fundaþii de caritate împotriva cancerului. Un sanatoriu îºi poate alege personalul dintre specialiºtii în asistenþã medicalã pentru bolnavii în stadiu terminal. Aceºtia sînt obiºnuiþi cu pacienþi muribunzi, le acordã afecþiune ºi acceptã situaþia în care se aflã. În prezent se încearcã înfiinþarea mai multor centre de zi în care pacienþii sã beneficieze de asistenþã specializatã sã poatã lua parte la diverse activitãþi sociale, rãmînînd pe cît posibil în cadrul comunitãþii, ºi sã nu mai fie mutaþi prematur într-un pat de sanatoriu. Una dintre cele mai mari temeri într-o asemenea situaþie este sentimentul cã nu mai eºti dorit, iar întoarcerea muribunzilor acasã îi liniºteºte în aceastã privinþã. Nu au fost pãrãsiþi ºi se aflã într-un mediu familiar. Dacã familia este de acord cu acest aranjament ºi dacã îºi permite financiar, atunci aceasta este adesea soluþia optimã. Primul sanatoriu particular american a fost înfiinþat în Connecticut în 1973, la început pe bazã de voluntariat, cu un personal alcãtuit în cea mai mare parte din asistenþi sociali ºi membri ai clerului. La scurt timp dupã aceea a atras ºi medici, iar aceastã formã de manifestare a intrat în asistenþa medicalã obiºnuitã. În prezent, în SUA existã peste 2 500 de sanatorii pentru bolnavii în stadiu terminal. Pentru a fi acceptat, pacientul trebuie sã mai aibã de trãit cel mult ºase luni ºi sã accepte sã beneficieze de un tratament paliativ, nu de unul curativ. Programele de asistenþã de acest tip se pot desfãºura în spitale, dintre care unele au secþii speciale pentru bolnavii terminali, sau în sanatorii private, însã 80% dintre pacienþi beneficiazã de asistenþã la domiciliu. Acest tratament este considerat standardul de aur în privinþa asistenþei medicale a bolnavilor aflaþi în stadiu terminal ºi este finanþat prin sistemul Medicare. Scopul, la fel ca în orice alt sanatoriu, este asigurarea unui tratament permanent de alinare a durerii ºi a unei morþi demne, confortabile, precum ºi a asistenþei adecvate pentru pacient ºi familie ca tot unitar. Aceastã nouã atitudine în privinþa muribunzilor cîºtigã tot mai mult teren. În 1994, filantropul George Soros a înfiinþat Proiectul privind Moartea în America, iar pînã în prezent a donat peste 15 milioane de dolari diferitelor programe de asistenþã pentru muribunzi.

348


au cu siguranþã capacitatea de a ridica moralul pacientului, deºi în cazul cancerului nu existã nici o dovadã acceptabilã din punct de vedere medical cum cã vreunul dintre acestea ar da rezultate; în schimb, agãþarea de astfel de soluþii în ultimul moment nu face altceva decît sã amîne acceptarea morþii. Unei persoane îi este greu sã accepte cã va muri curînd. Aºa ceva li se întîmplã altora, de exemplu rãnirea gravã sau decesul partenerului, dar nu propriei persoane, decît într-un fel teoretic, îndepãrtat. Probabil cã persoanele aflate pe moarte din cauza unei boli suferã mai mult, în afarã de durerile fizice, datoritã neacceptãrii faptului cã vor muri. Confruntarea directã cu aceastã problemã poate fi amînatã temporar de iluziile în privinþa unei reveniri, dar, pânã la urmã, ea trebuie sã aibã loc. Epicur a spus cîteva lucruri foarte înþelepte despre moarte (vezi caseta). Epicur ºi moartea Filozoful grec Epicur (341–270 î.Hr.) dorea sã taie moartea de pe lista frãmîntãrilor noastre. Îºi dorea ca oamenii sã se bucure de plãcerile vieþii, mai ales de cele spirituale, ºi sã îndure pãrþile neplãcute cu optimism. Fericirea omeneascã este bunul cel mai de preþ, iar ceea ce nu se poate preveni trebuie suportat. Cu mai puþine aºteptãri sînt ºi mai puþine regrete. Zeii se bucurã de o fericire perfectã, care ar fi întreruptã dacã s-ar implica în problemele omenirii. Prin urmare, zeii n-au nici o influenþã! Printr-o logicã similarã, el a ajuns la concluzia cã „Moartea, cea mai teribilã nenorocire, nu este nimic pentru noi, deoarece atît timp cît existãm, moartea nu ne însoþeºte; iar cînd vine, noi nu mai existãm. Astfel, moartea nu-i preocupã nici pe cei vii, nici pe cei morþi, deoarece pentru primii ea nu este, iar ceilalþi nu mai existã“. Epicur pleda pentru o viaþã simplã ºi echilibratã, dar, mai tîrziu, romanii au adãugat acestei concepþii ºi alte atribute, astfel încît „epicureismul“ a ajuns sã-i reprezinte pe cei care se abandonau plãcerilor senzuale.

Ne întoarcem astfel la aceeaºi concluzie. Este preferabil sã acceptãm elegant moartea, deºi mulþi se împotrivesc ºi luptã împotriva acestei idei pînã la sfîrºit. În momentul în care vor muri, ei pot avea de înfruntat un zbucium interior dureros. Acceptarea morþii cu calm, resemnare ºi supunere este susþinutã de unii dintre marii predicatori religioºi indieni. Aceeaºi atitudine e exprimatã într-un mod memorabil în Biblia creºtinã, în Evanghelia dupã Luca 2:29: „Acum, slobozeºte pe robul Tãu, Stãpîne, dupã cuvîntul Tãu, în pace“.


349

Doliul ºi jelirea morþilor În societãþile noastre dezvoltate, relativ sigure, moartea ºi în special moartea prematurã reprezintã un factor neaºteptat. În secolele trecute, ea avea un caracter familiar, în primul rînd pentru cã decesele premature erau frecvente, iar în al doilea rînd fiindcã aveau loc de obicei în casele oamenilor. În prezent, aproape toatã lumea ajunge într-un spital sau într-o altã instituþie asemãnãtoare, iar mulþi oameni n-au vãzut niciodatã cum moare un om. Decesele „publice“ obiºnuite sînt accidentele rutiere ºi atacurile de cord. Impactul emoþional este profund atunci cînd vedem un om cum moare, chiar dacã este vorba de un strãin, ºi despre acest lucru ne vom ocupa în continuare. Moartea unui prieten apropiat sau a unui membru al familiei, poate chiar foarte îndrãgit, provoacã o serie de reacþii puternice, separate. ªocului morþii i se adaugã ºi tristeþea personalã, iar situaþia este ºi mai greu de suportat atunci cînd eºti martor la eveniment. Existã cîteva stadii recunoscute ale jelirii ºi trebuie parcurse toate sau cel puþin unele dintre ele înainte ca pierderea sã fie absorbitã complet, iar viaþa sã-ºi continue cursul. Deºi separarea acestor stadii pare artificialã, ele dau o idee despre reacþiile complexe ale omului în momentul în care le moare o persoanã apropiatã. Stadiul 1: Amorþealã, ºoc. Senzaþia resimþitã este cã lumea îºi continuã mersul, dar tu nu mai faci parte din ea. Neîncrederea ºi negarea iniþialã se manifestã în majoritatea cazurilor: Nu mi se poate întîmpla mie aºa ceva. Este o greºealã, un vis din care mã voi trezi în curînd ºi îmi voi da seama cã totul e în ordine. Acest stadiu poate dura cîteva zile. Pentru a accepta realitatea crudã a morþii, poate fi importantã vederea cadavrului. Dacã acest lucru nu este posibil pentru cã moartea s-a datorat unui accident sau cadavrul a dispãrut, poate apãrea o stare de neliniºte ºi procesul de jelire se poate prelungi. Dupã o boalã îndelungatã, sentimentul iniþial este adesea unul de uºurare cã suferinþele bolnavului au fost curmate, iar acest sentiment se poate transforma într-unul de vinovãþie la gîndul cã moartea respectivului, în loc sã întristeze, a produs o uºurare. Stadiul 2: Tristeþe. Pe mãsurã ce caracterul ireversibil al evenimentului devine evident, se instaleazã o stare de tristeþe care se suprapune peste ºocul iniþial. În aceastã fazã se manifestã nevoia de a se exprima durerea, de a plînge, de a împãrtãºi acest sentiment ºi cu alþii, dacã acest lucru este posibil. În acelaºi timp se poate manifesta un alt episod de vinovãþie. Ai fi putut face mai mult pentru cel decedat, ai fi putut sã fii mai amabil cu el. Dacã moartea s-a produs pe neaºteptate, poate cã nu ai fost suficient de drãguþ în ultima vreme. O boalã este întotdeauna stresantã pentru cei

350


apropiaþi ºi poate cã nu ai fost întotdeauna suficient de rãbdãtor. Ai fi putut face mai mult pentru bolnav? Îi promiþi lui Dumnezeu cã te vei rãscumpãra ºi vei fi mai bun dacã s-ar putea sã te trezeºti ºi sã decoperi cã a fost doar un vis urît. Aceste sentimente pot fi depãºite vorbind cu ceilalþi despre moarte ºi despre cel decedat. Revederea corpului sau vizitarea mormîntului ar putea sã ajute. Astfel începe procesul adesea îndelungat al acceptãrii, în timp ce tristeþea acutã se transformã într-o durere ºi un sentiment de vinovãþie cu un caracter cronic, ce poate dura foarte mult. Stadiul 3: Mînie, furie. Aceasta include mînia faþã de Dumnezeu sau faþã de soartã pentru cã a permis aºa ceva. Se poate transforma într-o mînie faþã de prieteni ºi familie fiindcã nu suferã la fel de mult ca tine sau fiindcã nu au înþeles. Este expresia dorinþei umane naturale de a învinovãþi pe cineva sau ceva pentru un fapt pe care nu-l înþelege. Pentru indigenii din unele zone din Papua Noua Guinee de acum 40 de ani, majoritatea deceselor se datorau evident vrãjitoriei, iar pasul urmãtor consta în identificarea vinovatului. Crimele din rãzbunare erau obiºnuite. Acest stadiu este adesea însoþit de agresiune ºi de furie nejustificate ºi poate dura zile sau chiar luni. Stadiul 4: Acceptarea morþii. Furia a scãzut, iar în acest moment se înþelege ce s-a întîmplat ºi se resimte durerea adevãratã cauzatã de moartea persoanei respective. Lumea s-a schimbat ºi va trebui sã o accepþi în noua variantã. Adesea existã o anumitã apatie, o reþinere de a face ceva sau de a lua vreo hotãrîre. Acest lucru poate constitui o problemã într-un asemenea moment, cînd trebuie rezolvate atîtea chestiuni de ordin practic. Sentimentul poate fi însoþit ºi de teama cã nu vei putea face faþã. Atunci cînd acceptarea provoacã o depresie, ea constituie încã un handicap pentru rudã, iar depresia poate necesita tratament medical. Stadiul 5: Revenire ºi determinare. Partea cea mai grea a trecut ºi începi sã-þi canalizezi energiile cãtre roluri ºi relaþii noi. Înfrunþi iar lumea ºi începi o nouã viaþã. Acestea sînt reacþiile psihice ºi emoþionale tipice la moartea unei persoane dragi. Fiecare om reacþioneazã în moduri uºor diferite ºi de aceea nu toþi trecem prin toate etapele sau, uneori, le amestecãm, fãcîndu-le imposibil de deosebit. Efectele doliului dureazã uneori destul de mult. Dupã cum se poate bãnui, moartea copiilor este deosebit de traumatizantã, iar morþile subite provoacã o suferinþã mai mare decît morþile care survin dupã o suferinþã îndelungatã. Emily Dickinson (1830–1886), în poezia „Distanþa ce-au parcurs-o morþii“, propune un punct de vedere pe cît de original, pe atît de tulburãtor:


351

Distanþa ce-au parcurs-o morþii Dintîi nu o zãrim ªi ispitiþi suntem, mulþi ani, Sã credem cã revin. Cînd îi gîndim mai ispitiþi De-o bãnuialã suntem Cu amintirea lor fiind Deodat-atît de intimi.“ Este interesant cã se parcurg aceiaºi paºi (negare, mînie, depresie, apatie) ºi în situaþia în care individul este pus faþã în faþã cu propriul deces. Muribundul suferã nu numai pentru cã se teme de moarte, se simte înºelat ºi nu-ºi mai poate controla soarta, ci ºi din cauzã cã simte cum cei din jurul sãu se retrag inconºtient de lîngã el, considerîndu-l deja mort. A fost tãiat de pe listã ºi lãsat sã-ºi îndure soarta singur. Poate, de asemenea, sã simtã cum cei din jurul sãu se vor descurca foarte bine ºi fãrã el ºi cã nu va fi jelit multã vreme. La ora actualã, suferinþa sa psihicã este înceþoºatã de sedative ºi analgezice. Doliul poate fi deosebit de dureros în cazul morþii unui nou-nãscut. Anual, în Marea Britanie, se înregistreazã aproape 8 000 de cazuri de fetuºi nãscuþi morþi sau de nou-nãscuþi care mor în prima lunã de viaþã. Sînt ºi ei jeliþi, iar acest sentiment poate dura mai mult decît în cazul vãduvelor sau al vãduvilor. Se naºte ideea cã bebeluºul nu a avut ocazia sã fie recunoscut ca o persoanã adevãratã. În trecut, mama era sedatã, corpul copilului luat repede din preajmã ºi toate obiectele care-i aparþineau (cãruciorul, pãtuþul ºi hainele) îndepãrtate. În prezent, mamele sînt adesea încurajate sã-ºi þinã copilul mort în braþe ºi chiar sã-l spele ºi sã-l îmbrace. Suveniruri precum o ºuviþã de pãr sau o urmã a palmei sau a tãlpii copilului ajutã la atenuarea senzaþiei de pierdere. Confruntaþi cu un deces neaºteptat, oamenii (se) întreabã adesea „De ce?“ La aceastã întrebare încearcã sã rãspundã marile religii ale lumii, dar pentru un ateu ea nu are o semnificaþie realã. În general, se poate stabili ce a cauzat moartea, dar sã întrebi de ce acea persoanã a murit tocmai atunci este ca ºi cum ai întreba de ce o anumitã persoanã a cîºtigat la loterie sau s-a nãscut într-o anumitã zi, ori chiar de ce existã. Într-adevãr, întrebarea presupune participarea unei entitãþi necunoscute la eveniment, din anumite motive, ºi nu numai o serie de cauze ºi efecte cuplate cu puþin hazard.

Obiceiuri de plîngere a mortului Din cele mai vechi timpuri, fiecare societate ºi-a avut propriile credinþe, obiceiuri ºi ritualuri pe care le respecta dupã moartea cuiva. În comunitãþile creºtine se practicã ceremonia religioasã urmatã de incinerare sau

352


înmormîntare. Este o manifestare publicã în care moartea e recunoscutã drept realã ºi finalã. Ceremonia încurajeazã susþinerea celor îndoliaþi ºi omagierea defunctului ºi, de asemenea, uneºte familiile. Evenimentul ca atare reprezintã o parte importantã a procesului de jelire ºi îi ajutã pe cei ce sînt în viaþã sã accepte ºi sã înþeleagã moartea, pãstrînd în acelaºi timp în suflet memoria celui dispãrut. Parastasele ºi vizitele la cimitir au rolul de a le reaminti celor vii de persoana care a murit. Diferitele religii au ritualuri diferite, caracteristice: de exemplu shiva, o perioadã tradiþionalã de 7 zile de doliu total în unele comunitãþi evreieºti, urmatã de o lunã de doliu parþial; sau priveghiul catolic, care constã într-un ritual la mormînt ºi slujbe speciale. Bocitoarele de la înmormîntãrile musulmane sînt adesea ºi mai expresive decît cele de la înmormîntãrile creºtine, þipînd ºi bãtîndu-se cu pumnii în piept. Uneori sînt folosite ºi bocitoare profesioniste pentru a încuraja exprimarea durerii. Moartea este acceptatã ca fiind dorinþa lui Allah, iar cei îndoliaþi se consoleazã supunîndu-se acestei dorinþe. Ritualurile religioase dau anumite semnificaþii morþii ºi-i ajutã pe cei rãmaºi, care sînt deosebit de vulnerabili în acea perioadã. Avînd în vedere cã ritualul se desfãºoarã în cadrul familiei, moartea devine mai acceptabilã ºi, în acelaºi timp, sînt fixate anumite limite ale doliului. Priveghiurile erau manifestãri obiºnuite în rîndul celor sãraci din Þara Galilor, Scoþia ºi Irlanda în secolul XIX ºi aveau în mare parte un caracter social. Aceastã funcþie socialã s-a dezvoltat pe mãsurã ce a devenit o obiºnuinþã ca dupã înmormîntare sã se organizeze o masã pentru cel decedat. În epoca victorianã, moartea fãcea parte din construcþia societãþii, iar ritualurile asociate reprezentau ocazii de afirmare a statutului social. Cum a apãrut ºi cum a evoluat antreprenorul de pompe funebre este descris în capitolul 5: acesta furniza, contra unei sume, „o înmormîntare respectabilã“. Detaliile de genul numãrului ºi decorãrii cailor, calitãþii sicriului ºi amplorii procesiunii funerare depindeau de suma de bani pe care o primeau. O serie de reguli stricte impuneau îmbrãcarea în negru, precum ºi ce trebuie purtat ºi cît timp trebuie purtat. Era stipulat ºi momentul în care cei îndoliaþi îºi puteau relua activitãþile sociale normale. În Anglia s-au purtat banderole negre la braþ pînã acum 50 de ani. Într-o vreme, bijuteriile purtate la înmormîntare erau donate, iar calitatea acestora varia în funcþie de nivelul social al celui care le primea. Samuel Pepys a adãugat în testamentul sãu ºi distribuirea a 128 de inele de valori diferite, unele dintre acestea costînd peste 100 £. Uneori, în inele erau montate mici ºuviþe din pãrul defunctului.

Boala fizicã produsã de tristeþe Se ºtie de multã vreme cã unele afecþiuni fizice pot fi provocate de mîhnirea profundã care urmeazã dupã decesul unei persoane dragi. Supravieþuitorii (vãduvele, vãduvii, surorile, fraþii) prezintã simptome destul


353

de bine definite, printre care migrene, stãri de ameþealã, slãbiciune, greaþã, dispnee, pierderi în greutate ºi cãderea pãrului. Acestea nu sînt probleme grave, dar cei foarte apropiaþi persoanei decedate pot sã manifeste ºi alte stãri, cum ar fi: colitã ulceroasã, artritã ºi boli dermatologice. Acestea sînt suferinþe fizice, dar au ºi o puternicã laturã psihologicã. În 1943 a avut loc un incendiu de mari proporþii la restaurantul Coconut din Boston, SUA. S-au înregistrat atunci multe victime, iar cîþiva dintre îndoliaþi au manifestat hemoragii rectale abundente în timpul înmormîntãrii, datorate unor atacuri acute de colitã ulceroasã. S-a înregistrat, de asemenea, o mortalitate ridicatã în rîndul supravieþuitorilor din cauza aºa-numitului fenomen al „inimilor frînte“. Într-un studiu efectuat pe 4 486 de vãduvi în vîrstã de peste 54 de ani, s-a descoperit cã mortalitatea acestora în primele 6 luni dupã decesul soþiei a fost mai mare cu 40 de procente. Moartea persoanei iubite poate declanºa de asemenea ºi afecþiuni psihice sau depresii. Cei ce ºi-au pierdut partenerul de viaþã în ultimele 6 luni sînt mult mai predispuºi sã consulte un psihiatru decît restul populaþiei. Legãtura dintre boalã ºi stres este acceptatã în prezent de medici, iar afecþiunile din timpul doliului fac parte din reacþia la stres.

354


16 Viaþa de apoi þi viitorul îndepþrtþrii cadavrelor Poezia istoriei rezidã în faptul cvasimiraculos cã, odatã, pe acest pãmînt, în aceste locuri familiare, trãiau alþi bãrbaþi ºi alte femei, la fel de reali cum sîntem noi acum, cu gînduri proprii, cu propriile pasiuni, dar au dispãrut toþi, generaþiile apunînd una dupã alta, dispãrînd la fel de irevocabil cum vom dispãrea curînd noi înºine, asemenea fantomelor în zori. Din autobiografia lui G. M. Trevelyan (1876–1962)

Viaþa de apoi ºi sufletul Cu timpul, oamenii au aflat ce se întîmplã cu organismul uman dupã trecerea în nefiinþã, cum putrezeºte ºi cum se descompune. Au vãzut moartea ºi i-au apreciat caracterul final. Poeþii, în special, au reuºit sã reflecteze la scurtimea vieþii ºi la certitudinea morþii ºi a descompunerii organice. Însã mintea umanã, conºtientã de ea însãºi ºi de individualitatea sa, nu doreºte sã-ºi contemple dispariþia definitivã. Reacþia la posibilitatea ca întreaga activitate psihicã, inclusiv sufletul sau spiritul, sã fie suprimatã definitiv o datã cu moartea creierului a fost inventarea unei sorþi mai bune. Drept urmare, oamenii ºi-au creat, prin ingeniozitate ºi imaginaþie, diferite credinþe într-o viaþã de apoi. Aceste credinþe, împletite cu precepte etice valoroase ºi cu o cantitate apreciabilã de mituri ºi de magie, constituie marile religii ale lumii. Un zeu sau o galerie de zeitãþi ale cãror acþiuni controleazã lumea ºi îi dau sens joacã un rol important în majoritatea religiilor, dar nu în toate. Cînd privim un cadavru, ne gîndim cã acesta este sfîrºitul, cel puþin în privinþa corpului. ªi atunci, ce se întîmplã cu sinele, cu sufletul sau cu

Viaþa de apoi ºi viitorul îndepãrtãrii cadavrelor

355

spiritul? Apare necesitatea de a se propune o variantã care sã poatã fi înþeleasã de oamenii obiºnuiþi. Din acest motiv au fost create destine care implicã raiul ºi iadul sau transmigrarea sufletelor ori, mai complicat, uniunea spiritului personal cu o entitate cosmicã de origine divinã. Fiinþele umane, spre deosebire de alte specii, îºi înmormînteazã morþii; înhumarea a precedat incinerarea. În momentul în care oamenii aºazã în mormînt, alãturi de mort, aºa-numitele bunuri funerare (alimente, unelte, arme) pare evident cã ei cred în existenþa unei vieþi ulterioare. În aceastã categorie intrã omul paleoliticului, deºi este practic imposibilã stabilirea precisã a credinþelor oamenilor preistorici. Încã de la începutul istoriei scrise ºi încã în cadrul tuturor religiilor iniþiale a existat ideea unei forme de suflet. Oamenii aveau tot felul de vise, îºi aminteau unele lucruri timp de mai mulþi ani ºi puteau formula gînduri proprii; aºadar, trebuie sã fi fost ceva mai mult în privinþa existenþei umane decît simplul corp fizic. La început s-a crezut cã acest lucru incert ºi imaterial este o substanþã rarefiatã, precum respiraþia, ºi era denumit printr-un termen grecesc pneuma, care înseamnã respiraþie sau spirit. Mai tîrziu, experþii au încercat sã fie mai practici ºi sã localizeze sufletul într-un organ special atît timp cît locuieºte în corp (vezi caseta). Ca pregãtire pentru viaþa de apoi, cadavrele erau lãsate de obicei intacte, ba chiar conservate, dar oamenii credeau în continuare în suflet chiar dupã ce cadavrul era distrus complet prin incinerare. La prima vedere, se pare cã sumerienii din antichitate fãceau excepþie. Ei credeau cã unicul rol al fiinþelor umane este acela de a construi temple ºi de a aduce ofrande zeilor care creaserã totul. Dupã moarte, ei nu-i mai puteau servi pe zei, prin urmare nu aveau nici un motiv sã-ºi continue existenþa. Nu se punea problema de recompensã în cazul unui comportament corespunzãtor sau de pedeapsã în cazul unuia nepotrivit. Totuºi, în ciuda faptului cã ºtiau cã nu mai au nici un rol dupã moarte, ei credeau într-o viaþã de apoi. Dupã ce se transformau într-un fel de stafie (etimmu), urmau sã ajungã pe un tãrîm întunecat, respingãtor, fãrã întoarcere. În Anglia, cetãþeanul obiºnuit din secolul XVIII se simþea mai liniºtit dacã, înainte de culcare, recita urmãtoarele versuri, scrise de un anonim: Acum mã întind sã dorm; Îl rog pe Domnul sã-mi pãzeascã sufletul. Iar dimineaþa de n-o voi apuca Îl rog pe Domnul sã ia sufletul meu. Un secol mai tîrziu au început sã se punã tot felul de întrebãri. Filozoful ºi istoricul francez Joseph Renan (1823–1890) a vorbit probabil în numele unui grup de sceptici plini de speranþã cînd a spus: „O, Doamne, în cazul

356


Unde se aflã sufletul? Toate miturile ºi poveºtile inventate în privinþa sinelui, a sufletului ºi a vieþii de apoi aveau ºi un aspect realist. Învãþaþii se întrebau care era amplasarea exactã a sufletului în timpul în care acesta se afla în corp. Întrebarea era de naturã practicã, comparabilã cu cea privind descrierea ºi locaþia exactã a iadului. Una dintre primele sugestii a fost cã sufletul este localizat în ficat, organ care, la vremea aceea, pãrea sã nu aibã nici o altã funcþie. Ulterior, unii dintre grecii antici, printre care ºi Aristotel, au început sã favorizeze inima, în timp ce alþii (Galenus, Pitagora ºi Platon) preferau creierul. Creierul a rãmas cel mai popular sediu, iar anatomistul grec Herophilus (300 î.Hr.) a mers ºi mai departe, concentrîndu-se asupra unei mici regiuni (ventriculul al IV-lea) deasupra trunchiului cerebral. Imaginea era neclarã, deoarece fiecare filozof era de altã pãrere în privinþa naturii exacte a sufletului. S-a stabilit însã cã sufletul uman nu controleazã numai fiziologia, ci trebuie sã aibã ºi un caracter „raþional“, baza conºtiinþei ºi a gîndirii raþionale umane. Atunci cînd sufletul pãrãsea corpul, persoana murea. Despre suflet s-a vorbit în manualele de anatomie pînã în secolul XVII, iar filozoful ºi matematicianul francez René Descartes (1596–1650) credea cã sufletul se aflã în epifizã, un mic corp de forma unei alune, aflat deasupra mezencefalului. Aici, primind informaþii de la ochi ºi membre, putea interacþiona cu corpul ºi îl putea controla. În cazul vertebratelor primitive, epifiza avea forma a doi ochi plasaþi în vîrful capului, urmãrind existenþa unor posibile primejdii prin gãurile din craniu, dar în cazul fiinþelor umane pãrea sã nu aibã nici o sarcinã. Descartes dorea sã priveascã sufletul din punct de vedere practic, fiziologic. Descartes avea într-o oarecare mãsurã dreptate, deoarece în prezent se ºtie cã multe dintre activitãþile superioare ale creierului depind de impulsurile provenite dintr-o regiune a trunchiului cerebral aflatã puþin mai jos de epifizã. Cînd aceasta nu mai funcþioneazã, se instaleazã starea de „moarte a trunchiului cerebral“ sau, în termeni cartezieni, „sufletul s-a pãrãsit pe el însuºi“.

în care exiºti, mîntuieºte-mi sufletul, în cazul în care existã“. Cuvîntul „suflet“ a dispãrut din terminologia psihologilor în secolul XIX, devenind un termen teologic. Acum însã, biserica nu ne mai dominã vieþile ca pe vremuri, iar majoritatea oamenilor nu mai sînt interesaþi de vechile argumente filozofice ºi dispute religioase. Pentru ei, cuvîntul „suflet“ este doar ceva ce însoþeºte corpul fizic. Dacã organismul este o maºinãrie, atunci sufletul este restul: spiritul, mintea, conºtienþa sau conºtiinþa ºi, la fel cum afirmau ºi anticii, pleacã (sau moare) o datã cu moartea trupului. Sufletul nu este simplu de definit. Gînditorii medievali îºi petreceau întreaga viaþã discutînd aceastã idee ºi întorcînd-o pe toate feþele. Nouã, celor de astãzi, ne vin în ajutor imaginile poetice, prin versuri elocvente precum cele ale lui Shelley din „Prometeu descãtuºat“:


357

Mi-e sufletul o luntre fermecatã Ce ca o lebãdã pluteºte Pe undele-argintii ale doinirii tale. Evident, pînã în zilele noastre, oamenii au fost incapabili sã conceapã moartea ca pe o distrugere definitivã a sinelui, existînd o dorinþã universalã pentru o existenþã dupã moarte, într-o formã sau alta. Dar este aceasta o nevoie realã, o caracteristicã inevitabilã a biologiei umane? În prezent, oamenii încep sã accepte ideea de moarte. Existã posibilitatea ca marile religii ale lumii, care au avut un rol atît de important în fazele timpurii ale istoriei umanitãþii, sã disparã pînã la urmã, dupã ce ºi-au servit scopul. Deja, unii dintre noi sînt pregãtiþi sã trãiascã fãrã promisiunea (sau ameninþarea) unei vieþi de apoi, precum ºi fãrã Dumnezeul ce o însoþeºte în majoritatea cazurilor. Aceastã idee are sens din punct de vedere biologic ºi logic ºi este chiar potrivitã pentru oamenii din secolul XXI. O putem formula direct, cu cuvintele unui poet anonim: Cînd mori, Pricepe bine, Eºti terminat, sfîrºit. Nu existã nici spirit, nici suflet, Ci doar o gaurã neagrã. Þi se observã poza, Þi se citesc scrisorile, Dar tu nu eºti acolo, Te-ai topit în eter, Ai dispãrut definitiv, Indiferent Ce þi s-ar spune. Dumnezeu ar putea rãmîne, desigur, într-o formã sau alta. Dar acceptarea în continuare a ideii de viaþã dupã moarte ar implica compromisuri dificile într-o lume a raþiunii ºi a ºtiinþei. Cînd Lev Tolstoi (1828–1910) era pe moarte, a fost rugat sã revinã la credinþa Bisericii Ortodoxe ruse. El a replicat: „Nici chiar în valea umbrelor morþii doi ºi cu doi nu fac ºase“. Totuºi, indiferent dacã credem sau nu în Dumnezeu ºi în viaþa de apoi, rãmîne neschimbat faptul cã nu vrem sã murim. Jean-Jacques Rousseau (1712–1778) a scris: „Cel ce pretinde cã priveºte moartea în faþã fãrã teamã, minte. Toþi se tem de moarte, aceasta este marea lege a fiinþelor simþitoare, fãrã de care întreaga specie umanã ar fi curînd distrusã“.

358


Religia ºi viaþa de apoi Este imposibil ºi ar fi chiar o dovadã de aroganþã dacã aº încerca sã descriu într-un spaþiu atît de scurt credinþele marilor filozofi ºi învãþãtori religioºi. De altfel, nici nu sînt calificat în acest sens. Fiecare dintre religiile principale are mai multe variante, mai multe ramuri. Urmãtoarea descriere succintã nu se vrea decît o prezentare imperfectã ºi incompletã a acestui subiect. Din timpuri preistorice, oamenii au creat zei, necesari pentru a justifica misterele vieþii, succesiunea anotimpurilor, focul, fulgerele, naºterea, moartea. Descartes a spus cã, dacã Dumnezeu nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Moartea nu era sfîrºitul, iar zeii erau importanþi în viaþa de apoi. În Grecia, pînã în secolul VI î.Hr., existau mii de zei diferiþi, atît de mulþi, încît se organiza „Ospãþul Zeilor Necunoscuþi“ pentru a se asigura cã nu fusese uitat nimeni. Monoteismul este mai simplu, iar marile religii ale lumii ºi-au recunoscut un Zeu sau o Fiinþã Supremã proprie. De asemenea, fiecare religie avea propria sa versiune în privinþa vieþii de apoi. În prezent, multora le vine greu sã creadã cã „persoana“ îºi continuã existenþa dupã moarte sub forma unui suflet sau spirit. Aceºtia considerã cãutarea continuã a „sensului“ morþii ca fiind zadarnicã. Totuºi, propria incapacitate de a accepta cã ei vor dispãrea definitiv într-o zi îi face pe mulþi sã nu fie mulþumiþi cu statutul de necredincioºi absoluþi. În plus, existã speranþa naturalã cã toate marile nedreptãþi din aceastã lume vor fi rãzbunate într-o altã lume, cã pãcãtoºii vor fi pedepsiþi, iar cei corecþi vor fi recompensaþi la Judecata de Apoi. Aceste credinþe au fost parodiate de Rupert Brook în poemul intitulat „Fishes’ Heaven“. Se considerã cã lumea de dincolo se aflã undeva în subteran, într-un loc întunecat ºi neprimitor, probabil din cauzã cã înmormîntarea era modul cel mai folosit de îndepãrtare a cadavrelor. Acel loc era un depozit sinistru al sufletelor morþilor, iar în mitologia greceascã clasicã, Hades era zeul care primea spiritele care pãrãsiserã trupurile, într-un loc sumbru, dar nu neapãrat plin de pedeapsã sau torturã. Mai tîrziu, ca ºi în mitologia creºtinã, a apãrut iadul, locul de desfãºurare al unor torturi înfiorãtoare, unde cei osîndiþi sufereau pentru pãcatele din timpul vieþii (vezi caseta). Totuºi, zeii erau în general fericiþi în înaltul cerurilor senine. În cazul religiilor în care se aplicau rãsplate ºi pedepse dupã moarte, fiecare urma sã aibã soarta pe care ºi-o merita. Cei buni puteau ajunge în ceruri alãturi de îngeri sau într-o insulã superbã („Insula Binecuvîntaþilor“), iar pãcãtoºii erau exilaþi în lumea de jos. În cazul iadului creºtin exista ºi tortura fizicã a focului. Focurile iadului însemnau durere, nu cãldurã, deºi aceasta ar fi fost poate bine venitã, de exemplu, în viaþa de apoi a unui eschimos. Pãcãtoºii


359

erau arºi de vii cu cîteva secole în urmã, iar flãcãrile eterne din iad fãceau ca acesta sã fie considerat un loc îngrozitor. Egiptenii din antichitate, dupã cum am arãtat în capitolul 9, credeau într-o resuscitare magicã a morþilor ºi într-o judecatã a comportamentului lor pe pãmînt. Mumificarea era modul prin care se asigurau cã corpul era pregãtit pentru aceastã întîlnire. Dupã ce conceptul de viaþã de apoi a fost stabilit, practicile de mumificare egiptene s-au dezvoltat logic – mai ales în cazul faraonilor. Un pasaj dintr-un text egiptean din antichitate spune: „O, carne a regelui, sã nu te descompui, sã nu putrezeºti, sã nu miroºi neplãcut“. Mormintele erau construite din timpul vieþii, tot atunci fiind numiþi preoþii ce trebuiau sã oficieze ceremonia funerarã, aceste mãsuri fãcînd parte din pregãtirea minuþioasã pentru moarte ca formã sigurã de tranzit cãtre lumea de dincolo. Cea mai mare temere a egiptenilor era aceea cã vor fi uitaþi definitiv. În prezent, cunoaºtem atît de multe detalii referitoare la viaþa egiptenilor din antichitate tocmai datoritã credinþei lor în viaþa de apoi, a mumificãrilor ºi a construirii mormintelor înzestrate cu obiecte de uz cotidian. Zoroastrismul, religia anticã a Iranului, care a fost modificatã de Zoroastru prin anul 800 î.Hr., supravieþuieºte acum în India ca religie a parþilor. Adepþii parsismului cred într-un sistem de recompense ºi pedepse: dupã moarte trebuie traversat un pod care este larg pentru cei fãrã pãcate, dar atît de îngust pentru cei rãi, încît ei cad de pe el direct în iad. Doctrina creºtinã originarã spune cã fiinþele umane au renunþat la nemurire din momentul în care Adam ºi Eva au abuzat de libertãþile de care se bucurau în Grãdina Raiului. Prin prisma prezentului, Adam ºi Eva par doar doi pionieri nevinovaþi, numai cã ei au fost supuºi unui test crucial fãrã sã ºtie. Ei au dat greº (au pãcãtuit). Au fost dizgraþiaþi, iar de atunci Pãcatul Originar ni s-a transmis tuturor (pe nedrept) din generaþie în generaþie. Dupã cum spune Biblia, „plata pãcatului este moartea“, astfel cã moartea este soarta noastrã. În urmãtorii 2 000 de ani, teologii s-au strãduit sã gãseascã metode pentru a evita sau a explica povara pãcatului originar. Dacã luãm în considerare Învierea ºi Judecata de Apoi, se presupune cã Dumnezeu va învia într-o zi toþi morþii, dupã care va stabili cine ajunge în rai ºi cine în iad. Însuºi Hristos s-a ridicat din mormînt, iar credinþa într-o viaþã de apoi este fundamentalã pentru creºtinãtate. Biserica creºtinã s-a opus incinerãrii timp de mai multe secole din cauza dificultãþii pe care ar fi avut-o Dumnezeu de a-i învia pe aceºti morþi. Întrebarea logicã ce se pune este de ce nu poate fi judecat individual fiecare om imediat dupã ce moare? De ce trebuie sã aºtepte toþi, poate timp de mii de ani, o înviere în masã ºi un proces public gigantic, în care sã se acorde sentinþe pentru rai sau iad? Evident, acest aranjament ar fi incorect pentru cei fãrã pãcate, care ar trebui sã-ºi aºtepte atît timp recompensa binemeritatã.

360


Viaþa de apoi în viziunea creºtinã: detalii medievale În vocabularul universal, termenii care descriu lucruri bune sau plãcute sînt mult mai puþini la numãr decît cei ce descriu suferinþa ºi durerea. În mod evident, lucrurile neplãcute beneficiazã de un vocabular mai bogat. Cu siguranþã în artele vizuale (de exemplu în picturile lui Hieronymus Bosch), agonia iadului este descrisã în detalii infinit mai clare decît plãcerile raiului, care în multe cazuri constau doar din cîþiva îngeraºi, sfinþi ºi heruvimi ce stau întinºi pe niºte nori sau cîntã. Iadul ºi diavolul au fost descriºi cu o atenþie meticuloasã de iezuiþi, dar ºi de alþii, în secolul XIV. Trãsãturile diavolului, inclusiv anatomia sa genitalã, erau bine detaliate. Se spunea cã diavolul practicã acte sexuale interzise credincioºilor, cum ar fi sodomia, ºi are un penis bifurcat, prin intermediul cãruia poate comite adulter ºi sodomie simultan. Demonii, locotenenþii ºi ceilalþi subordonaþi ai sãi au fost apreciaþi ca ajungînd la un numãr de 7405926. Cu ritualuri, bisericã, discipoli, putere ºi cunoºtinþe proprii, aceasta era din multe puncte de vedere o imagine reflectatã a lui Dumnezeu. Unii teologi susþineau cã iadul avea topografie, florã ºi faunã, climat ºi o lungime de 200 de mile italiene. În cãutarea unor detalii de ordin practic, aceºtia au stabilit cã o milã cubicã era suficientã pentru a conþine 100 miliarde de suflete, dacã erau bine îngrãmãdite. În prezent, credinþele creºtine au un caracter mult mai rezonabil, astfel încît este foarte posibil sã fii în acelaºi timp un bun om de ºtiinþã ºi un bun creºtin.

Purgatoriul era o complicaþie post-mortem suplimentarã pentru catolici. Chiar dacã cineva moare într-o stare de graþie, cu cele mai grave pãcate („pãcatele de moarte“) spãlate prin iertare, trebuie sã sufere o vreme dacã nu a plãtit pentru alte pãcate minore. Purgatoriul (în limba latinã înseamnã loc de purificare) este locul unde el suferã (deoarece nu-l poate vedea pe Dumnezeu, în ciuda dragostei pe care i-o poartã) ºi este iertat de aceste pãcate. În Ziua Tuturor Sufletelor (2 noiembrie), catolicii încearcã, prin intermediul rugãciunilor ºi al ofrandelor, sã aline sufletele care suferã în purgatoriu. Toþi catolicii (cu excepþia sfinþilor) trebuie sã petreacã un timp în purgatoriu, numai cã acest interval poate fi scurtat sau chiar suprimat prin acordarea de indulgenþe ºi iertãri. Indulgenþele erau în evul mediu o sursã profitabilã de venit pentru biserici. Credincioºii puteau cumpãra tablouri religioase, mãtãnii sau obiecte binecuvîntate de Papã ori puteau plãti slujbe pentru cei morþi. Puteau beneficia, de asemenea, de indulgenþe dacã spuneau anumite rugãciuni sau vizitau anumite altare. Ideea purgatorului a fost condamnatã de biserica anglicanã. Creºtinismul s-a diversificat într-un numãr mare de secte ºi este, sub o formã sau alta, religia oficialã a unei mari pãrþi a lumii. Încercãrile de a o suprima în fosta URSS au eºuat, iar Lenin a remarcat cîndva cã „Religia asta blestematã este ca un cui. Cu cît îl loveºti mai tare, cu atît


361

mai adînc intrã în lemn!“ În prezent, potrivit majoritãþii sondajelor, mai puþin de jumãtate din populaþia britanicã mai crede într-o viaþã de apoi, ºi chiar mai puþini cred cã ºi ceea ce s-ar întîmpla într-o astfel de viaþã ar fi influenþat în vreun fel de comportamentul nostru pe pãmînt. Valoarea acestui procent variazã în þãrile creºtine, dar nu trebuie pierdut din vedere cã vremurile se schimbã neîncetat. Religia iudaicã are idei mai puþin precise în privinþa vieþii de apoi ºi a nemuririi. Este posibil ca raiul sã fie o recompensã pentru o viaþã dusã conform legilor lui Dumnezeu, dar în Vechiul Testament nu se povestesc prea multe despre acest lucru. Dupã moarte, sufletul petrece aproximativ un an într-o stare intermediarã, numitã uneori „sînul lui Avraam“, timp în care îºi viziteazã corpul ºi locurile familiare. Viaþa de apoi nu ocupã un loc important în concepþiile iudaice moderne. În prezent, islamul este cea mai rãspînditã religie necreºtinã din lume, cu sute de milioane de adepþi. Cartea sacrã a musulmanilor este Coranul. Cu mult timp în urmã, cînd unele regiuni din Orientul Mijlociu erau fertile ºi ocupate de populaþii numeroase, aceastã parte a lumii a dat mari civilizaþii ºi a reprezentat un centru de comerþ ºi de efervescenþã intelectualã. Numai cã deºertul arab a fost dintotdeauna un loc ostil prin el însuºi, unde cei fragili sînt uciºi de soare, nisip ºi uscãciune. Existau mulþi zei tribali ºi, cu mult timp înainte de apariþia creºtinismului, exista un zeu mai mare numit Allah. Mahomed, profetul lui Allah, s-a nãscut la Mecca în anul 570 d.Hr. El a devenit predicator ºi avea cîþiva discipoli, dar la început a fost persecutat ºi alungat din Mecca. Propovãduia abþinerea de la furt, de la adulter, defãimare ºi uciderea nou-nãscuþilor ºi le cerea oamenilor sã-l urmeze. În anul 622 d.Hr., acesta a întemeiat Islamul (în limba arabã, „predare“), iar musulmanii („cei ce se supun“ dorinþei lui Allah) s-au bucurat de un succes imediat. Islamismul s-a rãspîndit în lume pe mãsurã ce aveau loc convertiri, dacã se putea de bunã voie, dar dacã nu, cu ajutorul sabiei. Existã multe asemãnãri interesante între aceastã religie ºi creºtinism. Musulmanii au multe credinþe ºi multe îndatoriri; în privinþa temei abordate aici, ei susþin cã în viaþa urmãtoare va avea loc o judecatã finalã, urmatã de recompensele ºi pedepsele potrivite. Moartea este asemãnatã cu somnul, iar sufletul se ridicã în gît înainte de a pãrãsi corpul. Cei drepþi intrã în Grãdina Plãcerilor, care avea în descrierea iniþialã caracteristici tipice gusturilor masculine. Necredincioºii ajung în iad, unde li se toarnã apã fiartã în cap. Allah a aranjat ca pielea distrusã sã fie înlocuitã mereu de o altã piele, astfel ca pedeapsa sã poatã fi resimþitã în continuare. Martirii islamului, cei ce au murit într-un rãzboi sfînt sau au fost alungaþi din propriile case, beneficiazã de o iertare imediatã a tuturor pãcatelor ºi intrã automat în Grãdina Plãcerilor. De-a lungul secolelor, doctrinele

362


originare au fost adaptate ºi reinterpretate ºi existã diferenþe între diversele ramuri, cum ar fi ºiiþii ºi sunniþii. Hinduºii cred în existenþa unei vieþi de apoi, sufletul renãscîndu-se (reîncarnîndu-se) iarãºi ºi iarãºi în alte corpuri, dupã cum este descris mai jos. Eliberarea din acest ciclu se poate obþine doar prin atingerea unui anumit nivel de înþelegere, atunci cînd iluzia lucrurilor lumeºti poate fi depãºitã. Pentru hinduºi existã 4 ashrame sau niveluri principale ale vieþii: 1. Copilãria. 2. Viaþa adultului activ. 3. Vîrsta mijlocie, cînd omul începe sã se elibereze de constrîngerile lumeºti, îºi gãseºte un lider spiritual ºi o disciplinã. 4. Nivelul sannyasa, care este adevãrata împlinire a vieþii. Acum, deºi el poate pãrea din exterior un cerºetor bãtrîn, pe jumãtate dezbrãcat, pe dinãuntru este la fel de liber precum vîntul, stãpînul lumii, un înþelept. Dar numai foarte puþini hinduºi ating acest nivel final sau îºi doresc acest lucru! ªi budiºtii cred într-un ciclu al naºterii ºi al renaºterii, dar metoda de evadare diferã. Ei acceptã „Cele Patru Adevãruri Nobile“: 1. 2. 3. 4.

Toate formele de existenþã implicã suferinþã. Toatã suferinþa este provocatã de acceptarea dorinþelor. Prin suprimarea dorinþelor, suferinþele înceteazã. Suprimarea dorinþelor poate fi obþinutã prin credinþele corecte, deciziile corecte (renunþarea la plãcerile carnale, evitarea rãnirii fiinþelor vii), limbajul corect etc.

Acest gen de comportament va permite evadarea în non-existenþã sau starea de nirvana. Nirvana este un termen sanscrit care înseamnã „extincþie, stingere“ ºi presupune sfîrºitul existenþei unei persoane, cu dorinþele ºi pasiunile sale, ºi atingerea unei liniºti interioare perfecte. Spiritul este în sfîrºit eliberat de ciclul nesfîrºit al dorinþei, al existenþei ºi al morþii. Pentru adeptul budismului, înþelegerea morþii ºi a naturii trecãtoare a omului este esenþialã pentru bunãstarea spiritualã. Însuºi Buddha afirma: „Din toate urmele de tãlpi, cea a elefantului este supremã. Similar, dintre toate meditaþiile mentale, cea asupra morþii este supremã.“ În mod ideal, budistul ar trebui sã mediteze la moarte în fiecare zi. Budismul Zen a fost întemeiat de un cãlugãr chinez prin anul 1187. Aceastã credinþã este o ramificaþie japonezã a budismului ºi, aºa cum este practicatã la ora actualã, reprezintã un amestec de budism, taoism ºi misticism. Perspectiva din care aceastã credinþã priveºte viaþa de apoi este una foarte popularã, respingînd reîncarnarea, precum ºi ideea budistã


363

referitoare la karma, suma acþiunilor unei persoane care-i determinã destinul din existenþa urmãtoare. Din pãcate pentru cei neiniþiaþi, învãþãturile budismului zen, la fel ca ºi cele ale multor religii, sînt pline de afirmaþii evidente ºi de paradoxuri. Uneori este descrisã metaforic ca fiind calea fãrã balustradã. Credinþa zen te învaþã cã, în loc sã cauþi unele lucruri, ar trebui sã încerci sã deduci ceea ce nu poate fi cunoscut. Aceastã noþiune nu este definitã foarte clar, folosindu-se multe alte cuvinte pentru a o descrie: Abisul, Spaþiul Gol, Vidul, Lumina Clarã, Nimicul, Conºtiinþa Universalã sau chiar Împãrãþia Raiului. Acest lucru, Lumina Clarã sau cum vreþi sã-l numiþi, este pretutindeni, dar oamenii sînt prea absorbiþi de luptele cu demonii ºi zeii pe care ºi-i creeazã singuri pentru a-l descoperi. Filozofii ºi înþelepþii din antichitate ºtiau de existenþa lui, iar experienþele de moarte clinicã (vezi capitolul 4 ºi secþiunea de mai jos) sînt dovezi elocvente ale existenþei acestei lumini clare ºi binefãcãtoare. Pãrerile antice privind renunþarea ºi abordarea vieþii de apoi ca fiind o „abandonare a corpului“ au persistat mai ales în budismul tibetan. Datoritã izolãrii fizice într-o regiune muntoasã, viaþa modernã nu a afectat aproape deloc Tibetul. Tibetanii scriau, studiau, meditau ºi construiau mãnãstiri încã de acum 1 000 de ani. Literatura tibetanã referitoare la moarte este reprezentatã de mii de texte, dintre care multe au fost, din pãcate, distruse de chinezi. Prima lucrare de acest gen care s-a tradus în limba englezã, în 1927, a fost Cartea Tibetanã a Morþilor. Aceasta constã în principal din texte ritualice care se citesc pentru a ajuta un muribund sau un mort. S-a acceptat faptul cã unii oameni se pot întoarce din morþi înainte de a fi incineraþi sau îngropaþi, iar în literatura tibetanã existã mii de povestiri despre astfel de întîmplãri. În Tibet, poate într-o mãsurã mai mare decît în orice alt loc, oamenii au reuºit, prin meditaþie, sã experimenteze fazele morþii cu mult înainte de momentul decesului efectiv. Aceasta este cea mai remarcabilã izbîndã în privinþa conºtientizãrii morþii. Cea mai interesantã caracteristicã a acestor religii în care se renunþã la lucrurile lumeºti ar consta în afirmaþia cã, în principiu, dacã te detaºezi de viaþã în timpul vieþii, moartea nu va mai reprezenta o problemã. Într-un fel, vei fi murit deja. Se crede cã aºa gîndea Jung atunci cînd a spus: „Ca medic, sînt convins cã ar fi igienic sã descoperim un mod de identificare a morþii cu un þel pe care sã ne strãduim sã-l atingem; iar sustragerea de la moarte este ceva anormal ºi nesãnãtos, ce-i rãpeºte scopul celei de-a doua jumãtãþi a vieþii“. Credinþa mea personalã este cã experienþele religioase ale profeþilor, budiºtilor zen sau ale celor ce practicã contemplaþia sînt produse probabil la nivel fiziologic în creier. Experienþele sînt susceptibile de a fi fost induse de substanþe chimice sau de diverse privaþiuni ºi, potrivit acestei variante, n-au nici o formã de existenþã obiectivã, nici o existenþã în afara creierului celui care le trãieºte. Mulþi au pãreri contrare, iar controversele apar din cauza diferenþei imense dintre imaginea creierului

364


perceputã de un neurofiziolog, cu milioanele de celule aranjate într-o structurã de o complexitate inimaginabilã, ºi experienþa conºtienþei individului – diferenþa dintre reþeaua densã, tridimensionalã de terminaþii nervoase microscopice care-ºi trimit mesajele chimice ºi sentimentul „Cuget, deci exist“. Dupã cum spunea Henry James (1843–1916), „experienþa nu este niciodatã limitatã ºi nici completã; aceasta este o imensã sensibilitate, un fel de pînzã uriaºã de pãianjen alcãtuitã din cele mai fine fire de mãtase, suspendatã în încãperea conºtienþei, care capteazã orice particulã rãtãcitã“. Poate cã într-o zi aceastã diferenþã se va reduce, dar, deocamdatã, ne vedem nevoiþi sã acceptãm cã ºtiinþa nu poate explica starea conºtientã. Aºa stînd lucrurile, este totuºi posibil sã credem, pe de o parte, cã individul îºi înceteazã existenþa în momentul în care creierul moare, dar în acelaºi timp sã ne imaginãm cã o parte, care nu este sinele ºi este greu de definit, supravieþuieºte. Iar dacã, în ciuda nenumãratelor dovezi cã sîntem muritori, putem experimenta aceastã atemporalitate, aceastã non-existenþã prin meditaþie, atunci diferenþa se va fi anulat atît cît este posibil în prezent.

Reîncarnarea Reîncarnarea reprezintã renaºterea sufletului în una sau mai multe forme succesive. Sufletul sau spiritul transmigreazã ºi ocupã o nouã fiinþã umanã, un animal sau chiar o plantã. Se crede cã sufletul pãrãseºte corpul pe gurã sau pe nãri ºi intrã, de exemplu, într-un fluture sau într-un alt om. Dacã existã un suflet care sã pãrãseascã trupul, atunci ideea reaºezãrii sale într-un alt loc nu este lipsitã de sens. În povestirile contemporane ºtiinþificofantastice, una dintre temele frecvente este aceea în care sufletul (mintea) unui extraterestru intrã în corpul unui om ºi îl preia. Romancierul ceh Franz Kafka (1883–1924) a scris o povestire ce pare destul de realistã, în care un om se trezeºte într-o dimineaþã ºi descoperã cã a fost transformat într-o lãcustã uriaºã (Metamorfoza). Reîncarnarea apare în multe religii vechi, inclusiv maniheismul, gnosticismul, ºi în misterele orfice ale Greciei antice. O regãsim ºi în credinþele moderne, precum teozofia. Aceste religii, la fel ca majoritatea, afirmã cã acþiunile din aceastã viaþã au influenþã asupra celei urmãtoare. Teozofia are o origine mixtã ºi propovãduieºte credinþa într-o zeitate supremã, dar incomprehensibilã, iar reîncarnarea este unul dintre principiile sale majore. Omul trebuie sã parcurgã mai multe vieþi înainte de a atinge perfecþiunea spiritualã ºi echivalentul teozofic al stãrii de nirvana. Societatea Teozoficã a fost fondatã în 1875 de o prinþesã rusã, Helena Petrovna Blavatsky. Hinduºii cred cã naºterea ºi renaºterea constituie un ciclu perpetuu, întrerupt în momentul în care se descoperã cã spiritul individual (atman) ºi spiritul universal (brahman) au devenit unul ºi acelaºi lucru. Abia atunci


365

individul este eliberat de ciclul etern sau samsara naºterii ºi renaºterii. Sikhismul adaugã cã sufletele sînt absorbite într-un final în Dumnezeu. ªi budiºtii considerã cã o parte a sufletului, definit poate cel mai bine drept caracter, se poate reîncarna într-o nouã persoanã. Pentru ei, modul de pãrãsire a ciclului naºtere–renaºtere este prin disciplinã ºi meditaþie ºi prin atingerea unei stãri în care nu mai existã dorinþe lumeºti.

Experienþele de moarte clinicã Fenomenele care au loc în timpul unei astfel de stãri au fost considerate dovezi ale existenþei unei vieþi dupã moarte. Experienþele de moarte clinicã au loc în momentul în care o persoanã este pe punctul de a muri, fie din cauza unei boli, în timpul unei operaþii, fie în urma unui atac de cord sau a unui accident. Toate aceste experienþe au în comun cîteva caracteristici de bazã. Detaliile variazã, dar apar aspecte similare în cazul unor oameni din þãri diferite sau care fac parte din grupuri etnice sau rasiale diferite. Fundamentul comun este extraordinar. Probabil cã peste trei sferturi dintre cei ce s-au aflat în pragul morþii au avut aceste experienþe. De-a lungul secolelor, filozofii ºi misticii au adus în discuþie fenomenele de acest tip. Se pot diferenþia cinci faze: 1. O fazã de împãcare ºi un sentiment de bunãstare. 2. Senzaþia separãrii de corp, adesea privindu-l de undeva de sus. Acest amãnunt apare în aproximativ jumãtate dintre cazurile cercetate ºi este însoþit adesea de o detaºare emoþionalã ºi de o conºtientizare mai profundã. 3. Sentimentul intrãrii în beznã, de exemplu de coborîre într-un tunel întunecat. 4. Observarea luminii, care este de obicei de un alb strãlucitor, aurie sau, uneori, albastrã. 5. Intrarea în luminã ºi cãpãtarea unei senzaþii de frumuseþe, iubire ºi armonie extraordinare. În faza a cincea apare de cele mai multe ori sentimentul unei bariere, iar subiecþii simt cã dacã ar fi depãºit-o, ar fi murit. Unii povestesc detalii fizice (peisaje, oameni, flori, copaci, muzicã) ale unei lumi de o frumuseþe extraordinarã, fiind convinºi cã aceasta era viaþa de dupã moarte, iar uneori sînt iritaþi de faptul cã au fost aduºi înapoi. Bolile grave, ca, de exemplu, pneumonia, reprezintã cauzele unui procent important din totalul cazurilor de experienþe de moarte clinicã. Dintr-un motiv necunoscut, fazele 4 ºi 5 sînt mai rar povestite în cazul tentativelor de suicid. Experienþa de moarte clinicã este una realã, nu doar un vis sau o

366


halucinaþie. Persoana respectivã vede ºi simte totul cu o claritate remarcabilã, nu ca ºi cum ar fi într-o stare de semiconºtienþã, iar experienþa produce un efect profund. Dupã recuperare, acestor oameni le este uneori mai puþin teamã de moarte ºi devin mai afectuoºi ºi mai miloºi. Toþi afirmã cã experienþa le-a schimbat definitiv viaþa, iar aproximativ 75% sînt convinºi cã existã o viaþã dupã moarte. Unii pacienþi încep sã aibã puteri de percepþie extrasenzorialã (telepatie, clarviziune), care se presupune cã au fost declanºate de experienþa de moarte clinicã. (Experienþele de acest tip nu survin în urma medicamentelor administrate pacienþilor aflaþi într-o fazã terminalã, deoarece se presupune cã se manifestã ºi la oameni cãrora nu li s-a administrat nimic.) O micã parte din experienþele de moarte clinicã sînt neplãcute („negative“), pacientul relatînd senzaþii de fricã, panicã, suferinþe psihice, neajutorare ºi o însingurare profundã. Aceºtia se aflã într-un mediu întunecos ºi trist, poate pe marginea unei prãpastii, simþindu-se uneori traºi în jos de o forþã maleficã. Unii dintre ei conºtientizau cã se aflã la marginea iadului, care emana un miros dezgustãtor de descompunere. Unul dintre primele studii ale experienþelor de moarte clinicã a fost fãcut în secolul XIX de cãtre un geolog ºi alpinist elveþian, profesorul Albert Heim. El suferise cîteva cãzãturi aproape fatale ºi a adunat mãrturii ºi de la alte persoane implicate în accidente de alpinism. În 1982, un cardiolog de la Facultatea de Medicinã a Universitãþii Emory, Michael Sabom, a publicat mãrturiile a 116 supravieþuitori ai acestui tip de experienþe. El considera cã fiecare fenomen are o explicaþie logicã, iar în urma studiului pe care l-a efectuat a ajuns la concluzia cã experienþele de moarte clinicã n-au nici o explicaþie satisfãcãtoare din punct de vedere medical. Cardiologii, datoritã experienþei cu atacurile de cord ºi resuscitãrile, sînt mai în mãsurã sã studieze fenomenele manifestate în timpul morþii clinice, iar în 1978 un alt cardiolog, Maurice Rawlings, a descris cazuri de experienþe extrem de neplãcute, în care pacientul era îngrozit, convins cã vizitase iadul. Experienþele de moarte clinicã au fost mai bine fundamentate din punct de vedere ºtiinþific atunci cînd George Gallup, folosind resursele Organizaþiei de Sondaje Gallup ºi metode riguroase de sondare ºi analizã, a descoperit cã aceste experienþe nu erau tocmai neobiºnuite. Aproximativ un procent dintre ele semãnau cu vizitarea iadului, iar multe altele erau neutre, cu alte cuvinte nici foarte plãcute, nici neplãcute, ci nedemne de reþinut; unii supravieþuitori ai unor stãri de moarte clinicã au declarat cã nu au avut nici o astfel de experienþã. Alþii ºi-au suprapus evident credinþele ºi unele imagini de naturã personalã peste experienþele de moarte clinicã, declarînd cã au avut viziuni ale unor rude decedate, cã l-au vãzut pe Hristos sau pe îngerii pãzitori. Fenomenele se aseamãnã cu cele trãite de misticii creºtini, yoghini sau alþi oameni sfinþi, ºi descrise în The Cloud of Unknowing, o carte scrisã de un celebru mistic englez, contemporan cu


367

Chaucer. Senzaþiile trãite în aceste experienþe erau de uimire, groazã, luminã, comunicare cu divinitatea sau o conºtiinþã cosmicã ºi unire cu o entitate supremã, fiind adesea obþinute prin meditaþie ºi prin controlul respiraþiei. Existã vreo explicaþie simplã de naturã medicalã, fiziologicã pentru aceste experienþe sau trebuie acceptat cã reprezintã viziuni reale ale unei vieþi dupã moarte?

Explicarea experienþelor de moarte clinicã din punct de vedere fiziologic Se poate avansa ideea cã experienþele trãite în timpul stãrii de moarte clinicã se datoreazã anoxiei cerebrale, adicã privãrii de oxigen a centrilor nervoºi superiori. Pe mãsurã ce fluxul sanguin cãtre creier scade, se manifestã o serie de fenomene paralele ce provoacã experienþele menþionate. Este o problemã legatã de substanþe chimice ºi de celule nervoase. Argumentul pare rezonabil, iar mulþi medici considerã subiectul închis. Se ºtie cã anoxia poate provoca senzaþii bizare chiar ºi în cazul în care viaþa nu este pusã în primejdie. O explicaþie alternativã ar fi cã experienþele se datoreazã unor mici „atacuri“ cerebrale, prin care supraactivitatea lobului temporal (zona de sub tîmplã) al cortexului cerebral provoacã senzaþiile caracteristice. Este bine cunoscut cã activitatea anormalã a lobului temporal induce halucinaþii ºi experienþe „extracorporale“. O altã posibilitate este cã, atunci cînd simþim apropierea morþii, reacþia noastrã ancestralã la accidente ºi stres intrã în acþiune. Cînd are de-a face cu un eveniment grav ºi stresant, corpul rãspunde într-un fel caracteristic. Dupã o rãnire bruscã ºi foarte gravã a unui braþ, a unui picior sau a pieptului, pe cîmpul de luptã sau în urma unui accident rutier, este posibil ca victima sã nu manifeste decît o acceptare calmã a evenimentului. Nu apare durerea, ci doar o amorþealã, iar dacã rana nu este foarte gravã, persoana respectivã ar putea sã continue sã meargã, sã se lupte sau sã fugã din locul respectiv, în funcþie de situaþie. Durerea începe sã aparã dupã cîteva ore. Acesta este felul naturii de a aborda traumatismele. Într-o fazã mai timpurie a evoluþiei fiinþelor umane, dacã o victimã care rãmînea în locul unde a survenit trauma, þipa ºi încerca sã-ºi îngrijeascã rana, avea o ºansã mai micã de supravieþuire, indiferent dacã leziunea fusese produsã de un animal de pradã sau în urma unui accident. Amorþeala ºi calmul îi permit individului sã reacþioneze optim în urma leziunii, pentru a-ºi salva viaþa. Acest lucru este logic, avînd în vedere originile omului. Mecanismul este urmãtorul: într-un interval de cîteva secunde se transmite un flux de mesaje prin nervii simpatici cãtre piele ºi muºchi, precum ºi un val de

368


adrenalinã din glanda suprarenalã, de deasupra rinichilor; acestea provoacã o reacþie numitã „fugi sau luptã“, prin care inima îºi accelereazã bãtãile, fluxul sanguin este redirecþionat dinspre piele ºi alte organe cãtre muºchi, iar senzaþia de durere este redusã: exact reacþiile necesare pentru ca rãnitul sã poatã fie sã fugã, fie sã lupte. ªtim toþi cã, pe durata unei asemenea situaþii, rãnile abia sînt observate. Acesta este modul prin care natura ne protejeazã. În acelaºi timp, în creier are loc un alt tip de reacþie, prin producþia localã de substanþe analgezice ºi calmante, numite endorfine. Ele sînt substanþe endogene (produse de propriul corp), asemãnãtoare morfinei, ºi sînt create în diferite zone ale creierului în cazul multor tipuri de stres, de exemplu în alergãrile pe distanþe lungi ºi, poate, ºi în timpul unei ºedinþe de acupuncturã. Ele altereazã capacitatea senzorialã ºi te fac sã te simþi capabil sã rezolvi situaþia. Este posibil ca acea conºtienþã detaºatã a experienþelor de moarte clinicã sã se bazeze pe aceste reacþii?

Alte explicaþii: o experienþã de naturã religioasã sau spiritualã Misticii ºi yoghinii ne spun cã nu trebuie sã fii în pragul morþii pentru a trãi o astfel de experienþã. Se ºtie cã prin meditaþie se pot suprima mesajele senzoriale cãtre creier, ceea ce poate provoca o pierdere a simþului realitãþii, precum ºi alte efecte. Cei care au avut experienþe de moarte clinicã afirmã cã au avut un simþ al realitãþii superior stãrii normale. Poate fi un caz de autohipnozã? Sau este vorba despre experienþa unei imagini arhetipale, comune tuturor fiinþelor umane? Nici una dintre aceste explicaþii nu pare pe de-a-ntregul plauzibilã, ceea ce ne dã senzaþia cã ºtim prea puþine lucruri despre acest subiect pentru a ajunge la o concluzie. Prin urmare, experienþele de moarte clinicã nu sînt pe deplin înþelese sau explicate decît în termeni religioºi ºi spirituali. În acest caz, o asemenea experienþã reprezintã o viziune misticã a naturii universului. Ar trebui însã sã fim rezervaþi ºi sã aºteptãm ºi alte dovezi înainte de a explica fenomenul drept unul de naturã strict paranormalã sau strict fiziologicã. În SUA ºi în Marea Britanie existã asociaþii ºi institute de studii ale fenomenelor care se petrec în apropierea morþii, iar cercetarea acestui domeniu dificil ne va ajuta, poate, într-o zi sã le înþelegem. Pînã atunci, putem citi melancolia veselã a Rubaiyatelor lui Omar Khayyam din Naishapur (poet, astronom ºi matematician persan, mort pe la 1123): „Vai, cerul ce-ar vrea sã priveascã mormîntul – meu ºi al tãu Urãºte ºi sufletul ºi legãmîntul – meu ºi al tãu. Aºazã-te în iarbã, deºi nu mi-e dat prea mult timp, Cãci iarbã va creºte curînd din pãmîntul – meu ºi al tãu.


369

Cînd voi muri, cu vin curat sãpaþi-mã ªi doar bînd vinul, binecuvîntaþi-mã, De ziua învãþãturii, cãutaþi-mã ª-atunci din praful crîºmei, adunaþi-mã. Cînd pieri-vor trupul ºi cuvintele – meu ºi al tãu Cãrãmizi s-or pune pe mormîntul – meu ºi al tãu ªi de-or trebui noi cãrãmizi pe noi morminte Ele se vor face din pãmîntul – meu ºi al tãu.”

Fantome, spectre, bîntuiri O fantomã, aºa cum este prezentatã în situaþia de faþã, înseamnã spiritul unei persoane decedate, deºi poate însemna ºi orice prezenþã invizibilã, precum Duhul Sfînt sau spiritul lui Dumnezeu. Fantomele pot fi bune sau rele. O fantomã care bîntuie este, în general, una care îi agreseazã pe cei vii. Am adus aici în discuþie fantomele deoarece, dacã ele existã, iar un mort poate fi uneori vãzut sau auzit vorbind, ºi aceste fenomene constituie dovezi ale vieþii de dupã moarte – atît timp cît nu este vorba despre o halucinaþie, o simplã imaginaþie a observatorului. Aproape toate civilizaþiile, încã din cele mai vechi timpuri, au crezut în fantome, spectre sau apariþii. Acestea constituie însuºi fundamentul religiei ºi se spune cã pot comunica cu cei vii, cã îi pedepsesc sau îi recompenseazã. În timpurile moderne, o mare putere de convingere au în special povestirile despre casele bîntuite. În Anglia existã mii de locuri bîntuite. Trebuie spus cã fantomele sînt observate aproape în exclusivitate în timpul zilei. Ele sînt în cea mai mare parte femei (o femeie îmbrãcatã într-o rochie cenuºie etc.), ºi pot fi ºi mirosite (sulf ars, tãmîie) sau auzite. În multe cazuri se povesteºte despre zgomote de paºi ºi þipete; Tedworth House din Hampshire, Anglia, era celebrã în 1661 pentru un toboºar-fantomã. Fantomele sînt simple iluzii, imagini create de minþile rãtãcite sau chiar existã în realitate? În urmã cu un secol, aproape toatã lumea credea în fenomenele supranaturale ºi inexplicabile. Spiritismul a apãrut în SUA prin anul 1848 ºi, la scurt timp, s-a rãspîndit în toatã lumea. Se presupune cã prin spiritism se poate comunica cu lumea nevãzutã a celor morþi. Comunicarea cu lumea umbrelor are loc într-o adunare numitã ºedinþã, de obicei în jurul unei mese. În prezenþa unei persoane speciale numite mediu, care se aflã de obicei într-o stare de transã, se petrec întîmplãri cu caracter supranatural. Obiectele se miºcã fãrã a fi atinse sau mediul transmite informaþii furnizate de cei morþi. Uneori se pare cã mediul construia o formã umanã vizibilã dintr-un material numit ectoplasmã, scos pe gurã. În prima jumãtate a secolului XX, spiritismul avea milioane de adepþi,

370


iar în 1882 s-a fondat la Londra Societatea de Cercetãri Psihice pentru investigarea ºtiinþificã a fenomenelor de naturã spiritualã. Printre aceste fenomene se numãrau telepatia, clarviziunea, cazurile de poltergeist ºi vindecãrile prin credinþã, precum ºi fantomele obiºnuite. Printre membri se numãrau mulþi oameni de ºtiinþã celebri, iar ulterior au apãrut societãþi similare ºi în Franþa ºi SUA. Aceastã societate a editat multe volume în care erau descrise cercetãrile asidue ale fenomenelor de naturã psihicã. Multe dintre acestea s-au dovedit false sau forme de fraudã, dar uneori se întîmplau lucruri greu de explicat prin intermediul legilor fizicii. De exemplu, scoþianul Daniel Danglas Homes (1833–1886), bine cunoscut spiritist, crescut în SUA, care organiza ºedinþe de spiritism încã de la vîrsta de 17 ani, a fost excomunicat de Biserica Romano-Catolicã din cauza activitãþilor sale în domeniul paranormalului. Societatea, în urma investigãrii riguroase a lui Holmes, nu i-a putut justifica realizãrile prin intermediul legilor cunoscute ale fizicii. Vînãtorii de fantome sînt sceptici prin naturã ºi folosesc camere video, reportofoane, termometre ºi alte metode de detecþie mult mai sofisticate. La începutul secolului XXI, oamenii au început sã creadã din ce în ce mai puþin în fantome, dar continuã sã audã despre toate acestea sau au chiar experienþe personale de transfer de gînduri sau alte fenomene inexplicabile. Probabil cã majoritatea oamenilor cred în incidente supranaturale de un fel sau altul, numai cã, din pãcate, acestea nu pot fi reproduse la cerere într-un laborator ºi, prin urmare, sînt greu de studiat. Convingerea mea personalã este cã, deºi fantomele obiºnuite sînt produse ale imaginaþiei, în privinþa celorlalte fenomene „paranormale“ încã nu se poate da un verdict clar.

Tranziþia cãtre viaþa de dupã moarte De-a lungul istoriei apare frecvent ideea referitoare la niºte cãlãtorii pe care morþii trebuie sã le facã pentru a ajunge în lumea de dincolo, adesea într-o luntre, precizîndu-se cã aceastã cãlãtorie poate fi periculoasã. Unele popoare primitive considerau curcubeul drept o punte pe care morþii urcau la cer, în timp ce alþii credeau cã morþii urcã prin fumul rugului funerar. Egiptenii din antichitate credeau cã faraonul mort urca la ceruri în barca sa solarã, pentru a i se alãtura zeului-soare, Ra. Cãlãtoria cãtre lumea de dincolo era primejdioasã ºi se povestea despre monºtri înfricoºãtori ºi luntraºi siniºtri. Erau necesare formule magice. Zeiþa Ishtar, potrivit legendelor antice mesopotamiene, ºi-a fãcut intrarea în lumea de dincolo într-un fel cu totul neobiºnuit. Ea a descoperit cã intrarea era blocatã de mai multe porþi, iar la fiecare poartã i se lua cîte o hainã înainte de a fi lãsatã sã treacã mai departe. Cînd a reuºit sã treacã de toate porþile, era complet dezbrãcatã. Morþii greci ºi romani erau echipaþi


371

practic, avînd asupra lor bani pentru a-l plãti pe luntraºul Caron, ca sã-i traverseze Styxul, rîul mitic al lumii de jos, precum ºi prãjituri cu miere pentru Cerber, fiorosul cîine ce pãzea poarta spre Infernul patronat de Hades, tãrîmul morþilor.

Viitorul îndepãrtãrii cadavrelor Avînd în vedere cã aceastã carte a debutat cu o serie de statistici privind numãrul în continuã creºtere al cadavrelor ºi cu problema îndepãrtãrii lor, pare potrivit sã se încheie cu cîteva sugestii cu privire la felul în care poate fi abordatã aceastã problemã pe viitor. Spiritismul îºi scoate personalitãþile la înaintare În 1876, un mediu spiritist celebru, dr. Henry Slade, a fost dat în judecatã de Edwin Ray Lankester, un tînãr zoolog ce avea sã devinã directorul Muzeului Britanic de Istorie Naturalã. Slade pretindea cã poate demonstra cã spiritul soþiei sale i-a trimis mesaje pe tãbliþe de ardezie, iar Lankester dorea sã dovedeascã cã omul nu este decît un escroc ordinar. Detaliile procesului au fost descrise pe larg în The Times. Lui Slade i-au luat apãrarea Arthur Conan Doyle, un spiritist în ciuda logicii necruþãtoare a personajului sãu, Sherlock Holmes, precum ºi celebrul biolog Alfred Henry Wallace, coautor al teoriei evoluþioniste împreunã cu Darwin. În schimb, Lankester era susþinut de Charles Darwin, precum ºi de Thomas Henry Huxley ºi de marele magician Maskelyne, care a afirmat cã putea sã reproducã fenomenul invocat chiar în sala de proces. În final, Slade a fost condamnat la trei luni de muncã silnicã, dar, dupã apel, condamnarea a fost anulatã din cauza unui viciu de procedurã. Wallace susþinea adesea cauze radicale, printre care pacifismul, drepturile femeilor ºi conservarea resurselor naturale. Fiind cercetãtor al procesului evoluþiei umane, sugerase cã, avînd în vedere capacitatea creierului de a rezolva ecuaþii matematice ºi de a compune simfonii, speciei umane trebuie sã i se fi adãugat pe parcursul evoluþiei ceva suplimentar, ceva special. Însã Darwin se opunea total acestei idei. Ca urmare a acestor intervenþii, Wallace a pierdut sprijinul multor savanþi, iar atunci cînd, într-o fazã ulterioarã, Darwin a încercat sã-i obþinã o pensie modestã, s-a vãzut nevoit sã-i scrie personal primului ministru Gladstone. Dupã ce scrisoarea a ajuns la regina Victoria i s-a acordat pensia solicitatã.

Istoria înmormîntãrilor în Anglia ºi Franþa a fost descrisã pe scurt în capitolul 6. Este povestea umplerii unui spaþiu disponibil cu cadavre, redirecþionarea cãtre un alt spaþiu, umplerea acestuia etc. Dupã ce, iniþial, au fost gãzduite chiar în bisericã, trupurile au fost mai întîi mutate în curþile acestora, iar apoi, pe mãsurã ce populaþiile au devenit din ce în ce mai numeroase ºi cimitirele din curþile bisericilor au fost închise, înmormîn-

372


tãrile au fost direcþionate cãtre cimitire amplasate la periferia oraºelor. La rîndul lor, acestea au devenit neîncãpãtoare, iar multe dintre ele au fost înghiþite de oraºele în plinã dezvoltare. Pe mãsurã ce populaþia globului creºte uluitor de repede, devin necesare cimitire din ce în ce mai întinse, precum cele de la Genova (Italia), Santos (Brazilia), Shenhu (China) ºi Rookwood (Australia), menþionate în capitolul 6. Din fericire, s-a constatat cã incinerarea devine o metodã din ce în ce mai folositã, ceea ce echivaleazã cu necesitatea unui spaþiu mai redus: în spaþiul ocupat de un sicriu se pot depozita între 50 ºi 100 de urne funerare. Dacã, aºa dupã cum pare probabil, credinþele religioase vor începe sã disparã în loc sã renascã, îndepãrtarea cadavrelor va sfîrºi prin a fi exclusiv problema autoritãþilor care se ocupã cu sãnãtatea publicã. Acestea se vor orienta în funcþie de aspecte ca igiena, conservarea resurselor naturale, eficienþa ºi, cel mai important, sentimentele ºi nevoile umane. Majoritatea oamenilor vor ajunge în crematorii gigantice, sfîrºind ca cenuºã fie în urne, fie împrãºtiatã. Dacã ideea „compostoriului“ (vezi capitolul 8) se va concretiza vreodatã într-o aplicaþie pe scarã largã, atunci cadavrele îºi vor pierde caracterul individual la intrare, fiind preluate într-un proces de reciclare. Necesitatea unor ceremonii ºi a unor simboluri simple care sã aminteascã de cel mort se va pãstra, deoarece aceasta este piatra de temelie a firii umane ºi nu are legãturã cu credinþa într-o viaþã de apoi. Simbolurile vor lua forma unor mici plãci sau tãbliþe comemorative, care ar putea fi înlãturate dupã douã sau trei generaþii. Detaliile referitoare la arborii genealogici ºi la istoria familiilor, pãstrate într-un sistem central de înmagazinare, ar putea fi apelate dupã dorinþã pe ecranul computerului. Vremurile mormintelor, monumentelor funerare ºi ritualurilor religioase vor pãrea la fel de perimate ca tramvaiul cu cai în zilele noastre. În 1728, omul de stat, editorul, savantul ºi scriitorul Benjamin Franklin (1706–1790) ºi-a scris un epitaf care ne dã speranþã tuturor: Corpul lui Benjamin Franklin, editor, (Precum coperta unei cãrþi vechi, Cu conþinutul uzat ªi ale cãrei titlu ºi poleialã au cãzut) Zace aici, hranã pentru viermi! Însã munca nu i se va pierde, Cãci, aºa cum credea, ea va reapãrea Într-o ediþie nouã, Mai frumoasã, Corectatã ºi îmbunãtãþitã Chiar de autor!


373

Mormîntul contelui de Arundel; mîinile sînt împreunate. Subiectul unei poezii scrise de Phillip Larkin (1922–1985). Înmormîntarea prematurã a unui bolnav de holerã. Fotografie a unui tablou pictat de Anton Joseph Wiertz (1816–1865); expus la Muzeul Wiertz, Bruxelles. Temerile privind înmormîntarea prematurã erau obiºnuite în timpul epidemiilor de holerã.

374

Enciclopedia moþii

Schelet þinînd o banderolã, alãturi de scene de înmormîntare. Gravurã de prin 1600.


În secolele XVII–XVIII, craniile erau simboluri sumbre ale morþii. Aceastã gravurã a autorului foloseºte craniul pentru construirea unei fantezii amuzante.

375

376

Enciclopedia moþii

O prinþesã hindusã comite sati (este arsã pe rugul funerar al soþului sãu). Tablou indian în guaºã ºi foiþã de aur (1610).


377

Cadavru uscat în nisip, înconjurat de artefacte. Din Gebelein, aprox. 3300 î.Hr.

Reconstituirea unui mormînt-cãruþã excavat la Garton-in-the-Woods (comitatul englez North Humberside), în 1985.

378

Enciclopedia moþii Scene ale epidemiei de ciumã din Londra; înmormîntarea pe timp de noapte a victimelor ciumei. Desen în cretã de Edward Matthew Ward (1816– 1879).

Disecþia unei femei, condusã de J. Ch. G. Lucae (1814–1885). Desen în cretã de Hasselhurst, 1864. Parte dintr-un curs pentru studenþii la anatomie ºi artã; cadavrul este cel al unei sinucigaºe în vîrstã de 18 ani.


379

Osuarul din cripta bisericii St. Leonard, Hythe, provincia englezã Kent. Cripta conþine circa 2 000 de cranii ºi 8 000 de femure, exhumate din cimitirul bisericii ºi datînd dinainte de anul 1500.

Un chirurg se luptã sã salveze o femeie dezbrãcatã din îmbrãþiºarea morþii. Gravurã de Ivo Saliger (1894–1986).

O femeie furã dinþii unui spînzurat. Gravurã în acvatintã, de Goya (1797). În secolul XVIII ºi începutul secolului XIX, dinþii falºi se obþineau adesea ilegal prin aceastã metodã.

380

Enciclopedia moþii

Figurã jumãtate moartã, jumãtate vie. Metodã folositã în arta europeanã a secolelor XVIII–XIX; o jumãtate a persoanei din imagine este vie ºi bine îmbrãcatã, iar cealaltã este moartã ºi descompusã. Picturã în ulei pe cupru din secolul XVIII.


381

Cuprins Prefaþã ............................................................................................................ 5 Partea I Moartea ºi cauzele care o provoacã 1. Ce este moartea? .................................................................................... 11 Moartea celulelor ..................................................................................... 11 Necesitatea morþii: o strategie a naturii ................................................... 12 De ce nemurirea ar crea probleme ........................................................... 13 Moartea unei specii: extincþia ................................................................. 15 2. Principalele cauze ale morþii ................................................................ 17 Imaginea de ansamblu ............................................................................. 18 Cît trãim? ................................................................................................. 18 Calitatea vieþii ......................................................................................... 19 Din ce cauze murim? ............................................................................... 20 Mãsurarea impactului morþii ºi al suferinþei............................................ 22 Cauzele morþii: principalii ucigaºi .......................................................... 24 Moartea provocatã de om: rãzboiul, masacrele, înfometarea ............. 24 Bolile infecþioase ºi parazitare ............................................................ 28 Accidentele ºi dezastrele naturale ....................................................... 31 Bolile cardiovasculare ........................................................................ 37 Cancerul .............................................................................................. 37 3. Sinuciderea, eutanasia, omuciderea ..................................................... 39 Sinuciderea .............................................................................................. 39 Cum se sinucid oamenii? .................................................................... 40 Sinuciderea în diferite þãri .................................................................. 43 Cine se sinucide? ................................................................................ 43 De ce o fac? ........................................................................................ 45 Care sînt perioadele propice sinuciderilor? ........................................ 51 Atitudinile religioase ºi culturale faþã de sinucidere ........................... 52 Prevenirea sinuciderii ......................................................................... 54 Eutanasierea............................................................................................. 55 „Dreptul la moarte“............................................................................. 56

382

Enciclopedia moþii

Care sînt alternativele? ....................................................................... 58 Omuciderea ............................................................................................. 62 Sã omori oameni reprezintã întotdeauna o greºealã? ......................... 62 Executarea criminalilor ....................................................................... 63 Pruncuciderea ..................................................................................... 69 Avortul ................................................................................................ 72 Eugenia ............................................................................................... 76 Sacrificarea ......................................................................................... 82 Crima cu premeditare ......................................................................... 82 Omorul involuntar .............................................................................. 91 4. Îmbãtrînirea ºi moartea ........................................................................ 92 Speranþa de viaþã ºi durata de viaþã ......................................................... 92 Îmbãtrînirea la animale ºi la oameni ....................................................... 95 Îmbãtrînirea în eprubetã .......................................................................... 99 Ce se întîmplã cu oamenii în timpul îmbãtrînirii normale? .................. 100 Modificãrile produse de vîrstã .......................................................... 101 Ce provoacã îmbãtrînirea normalã? ...................................................... 104 Viteza cu care se deruleazã viaþa ...................................................... 107 Acumularea de reziduuri ................................................................... 108 Modificãrile din proteine .................................................................. 109 Radicalii liberi .................................................................................. 109 Modificãri ale sistemului imunitar.................................................... 110 Comportamentul anormal al genelor ................................................ 110 Celulele noastre nu se mai divid ....................................................... 111 Ordinea face loc dezordinii ............................................................... 114 Cum putem înºela moartea .................................................................... 114 Ne-ar plãcea sã înºelãm moartea? ..................................................... 116 Povara longevitãþii ................................................................................. 117 Partea a II-a. Ce se întîmplã cu cadavrele? 5. Corpul dupã moarte ............................................................................ 123 În ce perioadã a zilei murim? ................................................................ 124 Moartea ca eveniment fizic ................................................................... 124 Moartea ºi legea..................................................................................... 126 Cînd a survenit moartea? ....................................................................... 127 Ideea morþii cerebrale ....................................................................... 129 Decesul unei persoane ...................................................................... 131 Experienþele de moarte clinicã .......................................................... 131 De la rigor mortis la procesul de putrefacþie ......................................... 132 Descompunerea cadavrului ................................................................... 133 Cum se descompune cadavrul ............................................................... 135 Fosilele ºi petrificarea ........................................................................... 136


383

Cadavrele pot reprezenta un pericol? .................................................... 137 Necesitatea naturii de a recicla cadavrul ............................................... 138 Tratamentul preliminar al cadavrului .................................................... 138 Comemorarea morþilor...................................................................... 139 Pregãtirea cadavrului ........................................................................ 141 Vizitarea ............................................................................................ 141 Tratarea ulterioarã a cadavrului ºi îmbãlsãmarea ............................. 142 6. Înmormîntarea ..................................................................................... 144 Religia creeazã diferenþe ....................................................................... 144 Civilizaþiile antice ............................................................................. 145 Iudaismul .......................................................................................... 145 Creºtinismul ...................................................................................... 146 Islamismul......................................................................................... 147 Budismul ........................................................................................... 147 Hinduismul ºi sikhismul ................................................................... 147 Este înhumarea naturalã? ...................................................................... 148 Înhumarea într-o groapã obiºnuitã ......................................................... 149 Gropile comune ..................................................................................... 150 Ciuma ................................................................................................ 150 Rãzboiul ............................................................................................ 150 Masacrele .......................................................................................... 152 Înmormîntãri ºi palate regale ............................................................ 152 Giulgiuri ºi sicrie ................................................................................... 153 Giulgiuri ............................................................................................ 153 Sicrie ................................................................................................. 154 Teama de a fi îngropat de viu ................................................................ 156 Înmormîntarea întîrziatã ºi reînmormîntarea ......................................... 158 Funeraliile .............................................................................................. 162 Înmormîntãrile în mare .......................................................................... 165 Cavouri ºi monumente .......................................................................... 167 O varietate de morminte stranii ........................................................ 170 Cimitire, catacombe ºi columbare .................................................... 171 Înmormîntãrile din oraºe: probleme cu mirosurile ºi spaþiul ............ 173 Cultul monumentelor ºi columbarele................................................ 175 Cimitirele moderne ........................................................................... 175 Personalizarea memoriei ................................................................... 179 Morminte goale ................................................................................. 180 Înmormîntãrile ecologice....................................................................... 180 7. Expunerea ºi incinerarea .................................................................... 182 Expunerea la fenomenele naturale ........................................................ 182 Parþii ºi vulturii ................................................................................. 183 Rechini, hiene ºi broaºte þestoase ..................................................... 184

384

Enciclopedia moþii Incinerarea ........................................................................................ 184 Incinerarea hindusã ........................................................................... 186 Sati-ul ................................................................................................ 187 Arderea vrãjitoarelor, a ereticilor ºi a martirilor ............................... 188 Arderea victimelor de rãzboi ............................................................ 190 Evoluþia incinerãrii în Europa ........................................................... 190 Crematoriile moderne ....................................................................... 193 Îndepãrtarea cenuºii .......................................................................... 195

8. Metode neobiºnuite de îndepãrtare a cadavrelor ............................. 198 Canibalismul.......................................................................................... 198 De ce se mãnîncã oamenii între ei? .................................................. 198 Canibalismul ca stil de viaþã ............................................................. 199 Canibalismul pentru supravieþuire .................................................... 200 Baia acidã .............................................................................................. 202 Compostoriul ......................................................................................... 202 Metode excentrice de dispariþie ............................................................. 203 9. Îmbãlsãmarea ºi mumificarea ............................................................ 204 Îmbãlsãmarea ......................................................................................... 205 Îmbãlsãmarea despoþilor moderni ..................................................... 208 Mumificarea .......................................................................................... 209 Mumificarea în stilul Egiptului antic ................................................ 210 Despachetarea unei mumii ................................................................ 214 Ce se întîmpla cu organele interne .................................................... 216 Înmormîntarea ºi ceremoniile funerare ............................................. 217 Lupta permanentã cu jefuitorii de morminte .................................... 217 Mumificarea animalelor .................................................................... 220 Cîte mumii existã? ............................................................................ 220 Mumiile din alte regiuni ale lumii .................................................... 221 Mumificarea naturalã ........................................................................ 222 Capete uscate .................................................................................... 223 10. Îngheþarea ºi alte metode de conservare .......................................... 224 Îngheþarea naturalã ................................................................................ 224 Copii îngheþaþi .................................................................................. 225 Omul de gheaþã: un cadavru neobiºnuit în Alpi ............................... 225 O fecioarã de gheaþã ......................................................................... 226 Crioconservarea: viaþa suspendatã ........................................................ 227 Oamenii smîrcurilor .............................................................................. 230 Alcoolul, formaldehida ºi alþi conservanþi ............................................ 231 Alcoolul ............................................................................................ 231 Formaldehida .................................................................................... 232 Sãrurile de mercur ............................................................................. 232 Gelul siliconic ................................................................................... 232


385

Metode excentrice de conservare .......................................................... 233 Autoimaginea lui Jeremy Bentham ................................................... 233 Un vagabond excentric ..................................................................... 233 Placarea electroliticã a morþilor ........................................................ 233 Conservarea în aur ............................................................................ 233 Tãierea corpului uman în felii ........................................................... 234 Conservarea ADN-ului .......................................................................... 234 Clonarea ............................................................................................ 235 Partea a III-a. Utilizarea ºi abuzarea cadavrelor 11. Cadavrul în laborator: disecþia ........................................................ 241 Cine este proprietarul unui cadavru? ..................................................... 241 Autopsia ................................................................................................ 242 Autopsiile de-a lungul istoriei .......................................................... 242 Autopsia modernã ............................................................................. 243 Beneficiile medicinei de pe urma studierii cadavrului ..................... 244 Folosirea cadavrului pentru preziceri .................................................... 245 Viitorul, potrivit mãruntaielor ºi pãsãrilor ........................................ 245 Studiul istoriei ºi evoluþiei umane ......................................................... 246 Sîntem descendenþii Omului de Neanderthal? .................................. 247 Viaþa ºi starea sãnãtãþii în Egiptul antic ............................................ 248 Reconstituirea figurii pornind de la craniu ....................................... 250 Mesaje ADN din rãmãºiþe umane ..................................................... 251 Probleme de eticã în ce priveºte rãmãºiþele pãmînteºti umane ............. 252 Disecþia ºi pregãtirea doctorilor ............................................................ 255 Infractori executaþi ............................................................................ 256 Cadavre exhumate dupã înmormîntare: hoþii de cadavre ................. 257 Cadavre nerevendicate ale celor sãraci ºi deposedaþi ....................... 261 Cadavre nerevendicate ale celor care mor în spitale ......................... 261 Cadavre importate din alte þãri ......................................................... 262 Cadavre donate de posesori înaintea survenirii morþii ..................... 262 Alternativele disecþiei ............................................................................ 264 Alte utilizãri ale cadavrelor întregi ........................................................ 264 Proiectul Omului Vizibil ................................................................... 265 12. Folosirea unor pãrþi din corp: transplantul .................................... 266 Oase, dinþi, placentã, pãr ....................................................................... 266 Oase .................................................................................................. 266 Dinþi .................................................................................................. 268 Placentã ............................................................................................. 268 Pãr ..................................................................................................... 269 Transplanturile de organe ºi þesuturi ..................................................... 269 Începuturile istorice .......................................................................... 269

386

Enciclopedia moþii

Transplanturile moderne ................................................................... 270 Pãstrarea organelor în stare optimã ................................................... 272 Problemele medicale pe care le implicã transplantul ............................ 272 De unde provin organele transplantate? ............................................ 274 Cadavrele, principala sursã de organe .............................................. 275 Cine este proprietarul unui cadavru? ................................................ 277 Starea vegetativã persistentã ............................................................. 278 Organe recoltate de la rudele în viaþã ............................................... 279 Organe recoltate de la donatori vii, fãrã grad de rudenie cu primitorul: problema traficului comercial ........................................ 280 Organe recoltate de la infractori executaþi ........................................ 282 Organele copiilor nãscuþi anencefalici .............................................. 282 Organe recoltate de la fetuºi ............................................................. 284 Etica ºi þesuturile fetale ..................................................................... 285 Problemele etice ale femeilor însãrcinate ......................................... 286 Viitorul þesuturilor fetale ................................................................... 286 Organe de la animale (transplanturi „exogene“) ............................... 289 Folosirea de material uman mort sau regenerabil.................................. 290 Pãrul .................................................................................................. 290 Sîngele .............................................................................................. 290 Mãduva osoasã.................................................................................. 291 Pielea................................................................................................. 291 Lichidul seminal ºi ovulele ............................................................... 292 Folosirea embrionilor sau a cadavrelor ca surse de ovule ................ 293 Utilizarea embrionului în tratamentele de fertilitate ......................... 294 Utilizãrile cadavrelor în scop medical ................................................... 295 Probleme cu hormonul de creºtere ................................................... 295 Uimitoarea lume a moaºtelor umane ..................................................... 296 Regi ºi regine .................................................................................... 296 Craniul – o relicvã miraculoasã ........................................................ 297 Moaºtele religioase ........................................................................... 297 13. Abuzarea cadavrelor ......................................................................... 301 Pedepsirea cadavrului ............................................................................ 301 Despre canibalism: o nouã abordare ..................................................... 303 Înþelegerea sacrificiului uman ............................................................... 304 De ce se practica sacrificiul? ............................................................ 304 Cine erau victimele sacrificiilor? ...................................................... 306 Folosirea cadavrelor ca îngrãºãminte, pentru grãsime ºi pentru piele ... 307 Necrofilia: erotismul macabru ............................................................... 309 14. Identificarea cadavrelor ºi a fragmentelor de cadavre .................. 310 Al cui este cadavrul? ............................................................................. 311 Amprentarea cu ajutorul ADN-ului .................................................. 313


387

Folosirea testelor de ADN în procesul de identificare a rãmãºiþelor umane .......................................................................... 315 Anchetarea crimelor ºi cadavrul ............................................................ 316 Examinarea locului morþii ................................................................ 316 Cît timp a trecut de la instalarea decesului? ..................................... 316 Autopsia ............................................................................................ 317 Cauza morþii ..................................................................................... 318 Cui aparþin celulele? .............................................................................. 324 Cine este proprietarul secvenþelor de ADN? ......................................... 325 Îndepãrtarea unor fragmente ale corpului .............................................. 326 Pentru prevenirea descompunerii sau ca fazã preliminarã a îmbãlsãmãrii ................................................................................... 326 Pãrþile corpului considerate moaºte .................................................. 327 Ca pradã de rãzboi ............................................................................ 328 Pentru îndeplinirea dorinþelor celor morþi sau pentru a-i onora ........ 328 Pentru transplanturi de organe .......................................................... 329 Pentru cercetare ................................................................................ 329 Partea a IV-a. Moartea ºi viaþa de apoi 15. Moartea ºi cadavrul: impactul emoþional ....................................... 333 Perspectiva morþii .................................................................................. 333 Vederea cadavrului ................................................................................ 336 Cadavrele ºi evitarea morþii ................................................................... 338 Compararea morþii cu somnul ............................................................... 339 Cîteva detalii despre narcolepsie ...................................................... 342 Credinþa într-o viaþã de apoi ºi teama de moarte ................................... 342 Moartea din perspectiva copiilor ........................................................... 344 Bãtrînii ºi moartea: sanatoriile ºi îngrijirea muribunzilor ..................... 345 Doliul ºi jelirea morþilor ........................................................................ 349 Obiceiuri de plîngere a mortului ....................................................... 351 Boala fizicã produsã de tristeþe ......................................................... 352 16. Viaþa de apoi ºi viitorul îndepãrtãrii cadavrelor ............................ 354 Viaþa de apoi ºi sufletul ......................................................................... 354 Religia ºi viaþa de apoi .......................................................................... 358 Reîncarnarea .......................................................................................... 364 Experienþele de moarte clinicã .............................................................. 365 Explicarea experienþelor de moarte clinicã din punct de vedere fiziologic ........................................................................................... 367 Alte explicaþii: o experienþã de naturã religioasã sau spiritualã ....... 368 Fantome, spectre, bîntuiri ...................................................................... 369 Tranziþia cãtre viaþa de dupã moarte ..................................................... 370 Viitorul îndepãrtãrii cadavrelor ............................................................. 371

enciclopedia mortii(2)

Recommend Documents