Fericire

Vizitaþi site-urile PAVCON eDucational

w w w.pavcon.r o w w w. p rofesordefericir e . r o w w w.lifestar. r o w w w.universitateasuccesului.r o http://pavcon.successuniversity.com http://profesordefericire.blogspot.com http://fankiyosaki.blogspot.com

Vizitaþi site-urile PAVCON eDucational

w w w.pavcon.r o w w w. p rofesordefericir e . r o w w w.lifestar. r o w w w.universitateasuccesului.r o http://pavcon.successuniversity.com http://profesordefericire.blogspot.com http://fankiyosaki.blogspot.com

ÎNTÂMPINARE...

Marile decizii

Î

n viaþa fiecãrui om vin vin zile în care care trebuie sã sã ia mari decizii. Ce-i drept, mereu e nevoie sã ne asumãm unele hotãrâri, dar în unele zile ne trezim puºi în faþa unora de-a dreptul capitale. ªi ne dãm brusc seama cã acea decizie este una atât de importantã încât ne va schimba cursul vieþii! Am ajuns însã într-un punct în care, dacã nu am lua decizia, oricare ar fi ea, n-am mai putea merge mai departe! E ca atunci când ajungem la o intersecþie de drumuri, cunoaºtem unde dorim sã ajungem la finalul cãlãtoriei, dar nu ºtim dacã drumul care ni se aºterne înainte va fi sau nu plin de peripeþii. ªi totuºi, trebuie sã alegem! Îmi aduc aminte cum anul trecut, prin noiembrie, am susþinut un curs la Bãile Felix Fel ix ºi am plecat pleca t cu maºina din d in Bucureºti Bucureºti cãtre cãtre Oradea. Oradea. La La un moment dat, în Alba-Iulia, din cauza unor lucrãri la carosabil, m-am trezit pus în situaþia de a alege dintre douã drumuri pe care nu le cunoºteam, dar care duceau amândouã la Oradea. Nu m-am oprit sã analizez situaþia, nu mi-am luat informaþii în plus, ci am lãsat lãsat intuiþia sã aleagã o cale. cale. A fost un drum cu adevãrat superb, pe Valea Ampoiului, prin Munþii Bihorului, pe unde nu mai fuses fusesem em niciod niciodatã, atã, însã spre searã se arã a început sã ningã, nin gã, iar maºina noastrã n oastrã nu era echipatã cu cauciucuri de iarnã... De-aici, o serie de peripeþii, al cãror preþ l-am plãtit luni ºi luni de zile dupã aceea... Deciziile noastre au întotdeaun î ntotdeaunaa urmãri. Bune sau rele, rele, au urmãri. urmãri. Pornind Pornind de la aceastã aceastã axiomã, axiomã, cum cum putem sã facem alegerea aleg erea cea mai m ai bunã pentru noi, când nu avem suficiente informaþii despre drumul care ni se aºterne înainte?

1 Profesor de... Fericire nr . 7 © PAVCON, 2008

Nu cu mult timp în urmã, am fost pus în situaþia de a face o alegere foarte importantã ºi, în urma acestei experienþe, cred cã am descoperit rãs punsul la întrebarea de mai sus. Aºa cã m-am gândit sã þi-l împãrtãºesc ºi þie, poate cândva îþi va fi de ajutor. Am avut de ales între a urma o cale veche, cunoscutã, cunoscutã, bãtãtoritã, care care nu îmi ofeof erea însã prea multã satisfacþie interioarã ºi nici prea multe alternative, ºi una neºtiutã încã, plinã de mistere ºi de emoþii noi. ªi fiecare are la capãtul ei aceeaºi recompensã. Pe una urma sã fiu însoþit de companioni curioºi, inovatori, îndrãzneþi, capabili sã se bucure de fiecare pas al cãlãtoriei, pe cealaltã de companioni înverºunaþi sã ajungã la capãtul cãlãtoriei în orice fel, prin orice mijloace, dar numai sã ajungã! Am stat ºi m-am gândit ce sã aleg ºi cea mai bunã metodã de a alege mi s-a pãrut a fi cea bazatã pe principiile în care cred cel mai mult! Primul ºi cel mai important principiu, pe care am cãutat sã-l respect mereu ºi sã-i ofer un loc de cinste în viaþa mea este libertatea! Îmi place sã fiu ceea ce vreau sã fiu ºi sã fac ceea ce sunt, fãrã a uita vreodatã sã iubesc cu adevãrat cãlãtoria ºi pe toþi cei care fac parte din ea, pe drumul vieþii mele. Sunt unic ºi îmi aleg singur calea, întotdeauna! Pentru cã sunt liber ! Fiecare va ajunge exact unde îºi doreºte, va deveni ce-ºi doreºte sã devinã, va face ce ºi-a propus sã facã! Ceea ce conteazã însã este încãrcãtura emoþionalã cu care ajungem la destinaþie! Ce vom purta în suflet când vom trece linia de sosire? Cine ne va fi alãturi atunci, oameni liberi sau simple marionete fãrã voinþã? Cât de mult ne vom bucura de final? Eu am ales sã fac aceastã cãlãtorie însoþit de prieteni, de oameni liberi, de voi toþi. ªi sper din tot sufletul ca drumul sã fie încãrcat de minunãþii, sã vedem locuri extraordinare, sã trãim experienþe de neuitat ºi sã simþim mereu, la fiecare pas, liantul veºnic care leagã oamenii: iubirea! Al vostru, întotdeauna, Constantin D. Pavel


DEBUT

Despre success în marketingul relaþional DE

ECATER ECATERINA INA POPESC POPESCU U

C

unosc oportunitatea ºi mediul de lucru în marketingul relaþional nal de pest pestee trei trei ani. ani. ªi în în tot tot acest timp mi-am format o pãrere foarte bunã despre aceastã concepþie de marketing, am ajuns sã cred cu tãrie în viabilitatea sa, datoritã consumului mic de timp pe care îl solicitã, a sumei mici care trebuie investitã la pornire ºi, mai ales, datoritã vitezei de dezvoltare, prin propagarea exponenþialã a informaþiei. Ni se pune la dispoziþie un sistem extraordinar, poate cel mai rapid sistem de creare a bogãþiei inventat vreodatã de om, dar, cu toate acestea, foarte puþini reuºesc sã dezvolte propria reþea, chiar dacã îºi doresc asta. De ce? Voi încerca sã dau un rãspuns în cele ce urmeazã. Pentru cã sunt foarte multe lucruri noi de cunoscut, de învãþat, de practicat, de greºit ºi de îndreptat. Numai dupã ce treci prin toate acestea, sistemul va începe sã funcþioneze ºi pentru tine. Afacerea aceasta nu se face dupã ureche. Robert T. Kiyosaki spune aºa, în cartea sa, „ªcoala de Afaceri“: „Cei mai bogaþi oameni din lume construiesc reþele. Toþi ceilalþi au fost educaþi sã caute un loc de muncã.“ Sistemul de marketing în reþea e mult mai corect decât sistemele anterioare de dobândire a bogãþiei. Afacerile de acest tip sunt, în primul rând, o ºcoalã de afaceri pentru oamenii care vor sã dobândeascã abilitãþile unui în-


treprinzãtor, nu ale unui angajat. În lumea network marketingului eºti încurajat sã înveþi fãcând greºeli, corectându-le ºi devenind mai inteligent atât din punct de vedere mental, cât ºi emoþional. Suprinzãtor, am descoperit aici cã nu educaþia intelectualã primeazã în atingerea succesului în viaþã, ci cea emoþionalã. Nu cei mai inteligenþi oameni reuºesc, ci cei mai hotãrâþi, cei care ºtiu sã îºi stabileascã scopuri în viaþã, sã-ºi planifice drumul pânã la îndeplinirea lor ºi sã treacã la acþiune. Informaþia pe care am acumulat-o în aceastã perioadã din cãrþi, CD-uri, filme, seminarii ale unor oameni de succes ºi din experienþa personalã, mã determinã sã fiu un elev activ ºi sã pun în aplicare ceea ce învãþ. Am aflat cã dacã voi continua sã fac ceea ce am fãcut pânã acum, voi avea aceleaºi rezultate. Cu trei ani în urmã nu ºtiam cum sã schimb rezultatele. Îmi dãdeam seama cã totul þinea de mine, dar nu ºtiam cum sã fac asta. În cele din urmã am aflat cauza: pentru cã gândeam la scarã micã; mã întrebam Cum?, în loc sã mã întreb De ce? Am cunoscut acest sistem prin persoana dlui Constantin Pavel, care, cu delicateþe, m-a direcþionat cãtre acest mediu al dezvoltãrii personale, m-a adunat când tindeam sã mã risipesc ºi mi-a oferit calea cãtre creºterea personalã. ªtiþi cum se spune: „Profesorul vine întotdeauna când elevul este pregãtit.“ Cine e pregãtit sã accepte profesori ca Robert Kiyosaki, Allan Pease, Donald Trump, Napoleon Hill, Dale Carnegie ºi alþii, îºi va schim ba, în cele din urmã, programul mental, ajungând sã treacã de la gândirea la scarã micã la gândirea la scarã mare. ªi pe drum va afla ºi cum sã facã asta! În primul rând, citiþi! Nu ocoliþi revistele de dezvoltare personalã (cum e aceasta), cãrþile, programele educaþionale, lãsând diversele prejudecãþi sau nepãsarea sã vã tragã înapoi. Cãci educaþia este calea spre reuºitã. ªi nu educaþia de o sãptãmânã sau o lunã! Educaþia continuã, durabilã, este singura care vã poate conduce la finalizarea procesului de reprogramare mentalã, care va crea din dumneavoastrã o persoanã de succes, aºa cum nici în visele dumneavoastrã cele mai frumoase nu visaþi cã veþi fi! Gândiþi pozitiv, învãþaþi, aplicaþi zilnic ceea ce învãþaþi ºi nu vã opriþi niciodatã din educaþie. ªi atunci, pe nebãgate de seamã, succesul va apãrea ºi în viaþa dumneavoastrã... „Profesor de... Fericire este sprijinul pe care îl aºteptam în afacerea mea. Îmi dã sfaturi, îmi aratã cum au fãcut alþii, dar cel mai important, îmi dã energia de care am nevoie ãn fiecare zi! Mulþumesc, Profesor de... Fericire!“ (Mihai Dobre, Bucureºti)


BALANÞA

Cutia cu piersici DE

S

FLORENTINA PAVEL

e spune cã un profesor a dat la un moment dat fiecãrui student, ca temã pentru lecþia de peste o sãptãmânã, sã ia o cutie de carton ºi, pentru fiecare persoanã care îi supãra, pe care nu puteau s-o sufere ºi s-o ierte, sã punã în ea câte o piersicã, iar pe fiecare fruct sã lipeascã o etichetã cu numele persoanei respective. Timp de o sãptãmânã, studenþii au avut obligaþia sã poarte permanent cutia cu ei: în casã, în maºinã, pe stradã, la cursuri, chiar ºi noaptea, sã o punã la capul patului. Tinerii au fost amuzaþi de lecþie la început ºi fiecare a scris cu ardoare o mulþime de nume pe piersicile din cutiile lor. Apoi, încetul cu încetul, pe mãsurã ce zilele treceau, studenþii adãugau alte ºi alte nume ale oamenilor pe care îi întâlneau ºi despre care considerau cã au un comportament de neiertat. Fiecare a început atunci sã observe cum cutia devine din ce în ce mai grea. Piersicile puse în ea la începutul sãptãmânii începuserã sã se descom punã într-o masã lipicioasã, cu miros dezgustãtor, iar stricãciunea se întindea foarte repede ºi la celelalte. O problemã dificilã mai era ºi faptul cã fiecare era dator sã poarte cutia permanent cu el, sã aibã grijã de ea, sã nu o uite prin magazine, în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masã, la baie, mai ales cã numele ºi adresa fiecãrui student, ca ºi tema experimentului, erau scrise pe cutie. În plus, cartonul acesteia se stricase ºi ajunsese într-o stare jalnicã. Cu mare greutate mai putea sã facã faþã sarcinii de a duce piersicile. În cele din urmã, fiecare a înþeles, cât se poate de clar, lecþia pe care dorise profesorul sã le-o serveascã.


Dupã o sãptãmânã, cutia cu piersici devenise de nesuportat, extrem de dificil de cãrat ºi, mai ales, foarte urât mirositoare. Ea reprezenta, de fapt, expresia greutãþii spirituale pe care o purtãm cu noi atunci când strângem în interior urã, invidie, rãcealã ºi lipsã de înþelegere faþã de alte persoane. De cele mai multe ori credem cã a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. În realitate însã, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face nouã înºine! Studiile medicale au demonstrat fãrã echivoc faptul cã ura poate declanºa o serie întreagã de boli în organism, prin menþinerea unui stress constant la nivel psihic; astfel, cel care urãºte va purta tot timpul cu el sursa propriilor boli ºi, ceea ce e mai grav, la un moment dat va rãspândi în jurul sãu rãul din suflet, distrugând relaþiile cu cei apropiaþi ºi dragi lui, ceea ce va hrãni ºi mai mult ura din interiorul sãu ºi va aduce ºi mai multã boalã ºi suferinþã. De cealaltã parte, tot medicii au arãtat, prin studii ºtiinþifice, cã iertarea are capacitatea aproape miraculoasã de a vindeca! Atunci când iertãm sau ne împãcãm, pur ºi simplu, cu situaþia, stressul acumulat la nivelul psihicului este îndepãrtat încetul cu încetul, lãsând un generos spaþiu de dezvoltare ºi creºtere stãrilor de împãcare, de bunã-înþelegere, de bine ºi respect pentru propria persoanã ºi pentru ceilalþi, ceea ce va aduce cu sine liniºte sufleteascã, pace interioarã ºi fericire. În asemenea condiþii, evident, ºi organismul va începe sã funcþioneze la parametri normali, rezultatul fiind o bunã sãnãtate a psihicului ºi a fizicului. Gândeºte-te numai un pic, dragã cititorule, la ce stare ai când eºti împãcat cu tine însuþi ºi cu ceilalþi – ºi apoi analizeazã ce fel de stare ai când nu îþi convine ceva sau te supãrã cineva... ªi totul vine din felul în care alegi ce sã faci cu... piersicile tale! Te bucuri de ele tot timpul, pãstrându-le tari ºi bune sau le laºi sã putrezeascã?...


FAMILIA

V alorile a lorile adolescenþilor , V alorile a lorile pãrinþilor DE

ALEXANDRU CHIRICÃ

S

e vorbeºte mereu despre „rãzboiul sau conflictul dintre generaþii“, „divergenþele dintre pãrinþi ºi adolescenþi“, „pãrinþii trebuie sã se înarmeze cu rãbdare“ etc. De regulã, în astfel de termeni este exprimatã relaþia dintre pãrinþi ºi copiii lor adolescenþi. Se folosesc termeni negativi, ca ºi cum ar exista douã tabere, una a adulþilor ºi alta a adolescenþilor, ºi ambele luptã pentru sco puri diferite. Psihologii sunt de pãrere cã aceastã concepþie pe care o au atât pãrinþii, cât ºi tinerii este total eronatã. ªi gândind astfel, se ajunge la mari dezechilibre în relaþia adolescenþi-pãrinþi, la lipsa de comunicare, izolarea tinerilor ºi, în cele mai nefericite cazuri, la refugiul adolescentului în alcool sau droguri. Pe de altã parte, pãrinþii manifestã prejudecãþi în legãturã cu aceastã perioadã a vieþii, spunând cã dacã pe vremea lor era bine cu o educaþie, va fi bine cu ea ºi acum. Principala explicaþie a arhicunoscutului conflict între generaþii este cã, în cele mai multe cazuri, existã o diferenþã între viteza cu care se petrec transformãrile în viaþa tânãrului ºi ritmul schimbãrilor de atitudine din partea pãrinþilor. La vârsta adolescenþei, interesele se redistribuie; aderenþa la grupul familial scade în favoarea ieºirilor cu prietenii. De asemenea, nu tre buie sã ne minunãm dacã bãieþelul, care era blond ºi drãgãlaº, s-a vopsit deodatã brunet, ºi-a fãcut


creastã ºi ºi-a mai prins ºi un „piercing“ în sprânceanã, deoarece gusturile, la aceastã vârstã, sunt dintre cele mai ciudate. „Comunicarea, regulile negociate împreunã, toleranþa ºi înþelegerea sunt principiile de bazã ale unei relaþii armonioase. Însã toate acestea trebuie sã porneascã încã din copilãrie. Felul în care pãrinþii îi educã pe cei mici e foarte important, deoarece lipsa de comunicare în copilãrie se prelungeºte în adolescenþã ºi, mai târziu, la maturitate“, susþine Cristina Vameºu, psiholog în cadrul Asociaþiei pentru Promovarea Psihologiei ºi Serviciilor Psihosociale. Procesul construirii personalitãþii începe încã din primele zile ale copilãriei ºi continuã toatã viaþa, producându-se nu întotdeauna uniform ºi continuu, ci cu anumite discontinuitãþi. Este o evoluþie cu perioade inegale de dezvoltare, ale cãrei resurse sunt nu numai valorizate pozitiv, ci ºi cu posi bile conduite negative ºi, în unele cazuri, chiar deviante. „Trecerea de la statutul de copil spre cel de adult, responsabilitãþile, se realizeazã de cele mai multe ori cu dificultate, sub imperiul nesiguranþei, al confuziei, al sentimentului de teamã, care poate determina serioase conflicte ºi probleme. Adolescenþa este o vârstã de graniþã între copilãrie ºi maturitate, ºi tocmai din aceastã cauzã apar diverse conflicte, determinate de neconcordanþa între ce vrea ºi ce crede adolescentul cã poate sã facã, ºi ceea ce-i este îngãduit de cãtre adult sã facã“, a mai spus Cristina Vameºu. Secretul armoniei într-o familie cu adolescenþi nu este unul extraordinar, atâta timp cât ºi de o parte ºi de cealaltã existã înþelegere ºi toleranþã. Lipsa de toleranþã din partea pãrinþilor poate transforma un tânãr normal într-un adolescent cu probleme de integrare sau care „evadeazã“ în alcool sau dro-


guri. Dupã ce scapã de restricþiile pãrinþilor, tinerii simt cã pot face ce vor ºi, neavând o idee foarte clarã despre valorile care trebuie respectate, cad în capcana „libertãþii exagerate“. La polul opus se situeazã adolescenþii care beneficiazã de o toleranþã excesivã din partea pãrinþilor. Sunt tinerii care au întotdeauna tot ce îºi doresc, au mânã liberã sã facã ce vor, încã de la cele mai mici vârste. ªi în acest caz se poate ajunge la situaþii nefericite: asocierea cu un grup de prieteni nepotriviþi, consum de droguri etc. Cheia este o relaþie deschisã între pãrinþi ºi tineri, dublatã de o toleranþã moderatã, bazatã pe respectarea unor reguli. Atunci când adolescentul simte cã nu este înþeles nici de pãrinþi, nici de profesori, în multe cazuri el poate înregistra rezultate slabe la învãþãturã ºi, în final, chiar eºecul ºcolar. Soluþia nu este ca adulþii sã apeleze la ameninþãri ºi constrângeri pentru a-l determina sã înveþe, pentru cã efectul va fi exact invers. Cel mai indicat este ca pãrinþii sã-l sprijine pe tânãr, sã-l încurajeze ºi sã-l motiveze sã înveþe. A fi mamã este una din cele mai mari responsabilitãþi pe care le are o femeie. Din prea multã dragoste, unele mame tind sã-ºi sufoce copilul, urmãrindu-i fiecare miºcare, fiecare pas. Altele, dimpotrivã, sunt prea exigente, poate din dorinþa de a-ºi pregãti mai bine copiii sã înfrunte greutãþile vieþii. Între aceste douã extreme existã un alt tip de mamã, ºi anume mama perfectã. Din aceastã ultimã categorie cred cã face parte ºi mama mea. De când eram copil ºi, apoi, când am devenit adolescent, ea m-a învãþat cum sã fac anumite lucruri, spunându-mi mereu ce e bine sã fac ºi ce nu e bine. În prima parte a copilãriei, cum eram un bãieþel ascultãtor, am fãcut tot ce mi-a zis ea, indiferent cã era vorba de ºcoalã sau de timpul liber. Când am mai crescut, valorile noastre au început sã difere. Ea ar fi vrut sã învãþ mai mult ºi sã nu stau cu orele în faþa calculatorului, pentru cã, dupã cum spunea, acest lucru putea sã-mi afecteze vederea, dar pentru mine asta era cea mai bunã distracþie ºi nu o prea ascultam, cu toate cã, în sinea mea, ºtiam cã are dreptate.


La fel se întâmpla ºi în restul zilei. Dacã mã jucam, iar mama observa cã ceva nu e în regulã ºi îmi atrãgea atenþia sã nu fac acel lucru, eu nu prea þineam cont de sfat... ºi din aceastã cauzã am umblat de mai multe ori cu mâna în ghips ºi am colecþionat o mulþime de cicatrici. ªi când veneam de la spital, îmi mai explica o datã (dar nu înainte de a mã certa!) unde am greºit, în speranþa cã data viitoare n-o sã mai fac aºa. Când am crescut ºi am devenit adolescent, mama mi-a spus în continuare ce e bine sã fac ºi ce nu, bazându-se pe propria experienþã. La liceu am început sã mã transform un pic. Mama susþine cã unele transformãri sunt bune, iar altele nu. Printre cele bune se numãrã prietenii. Acum am mai mulþi, cu toate cã socializez mai greu, dar disperarea cea mare a mamei este cã stau încã prea mult în faþa calculatorului, în loc sã stau afarã, în aer liber. Ea ar vrea sã ies mai mult cu prietenii în parc, la film, la distracþii, neînþelegând cã tot cu prietenii sunt ºi atunci când stau la calculator... Un alt aspect bun e acela cã am devenit mai responsabil. Nu atât de mult cât ar vrea mama, dar e totuºi un început încurajator... Printre transformãrile mai puþin bune se numãrã aspectul fizic. Eu consider cã actualul meu „look“, cu pãrul mai lung, mã prinde mai bine. Ea, care ºtie cât am tras cu sãnãtatea din cauza pãrului lung, ar vrea sã mã tund. ªtiu cã are dreptate, dar dacã m-aº tunde, nu aº mai avea aspectul acesta care mã avantajeazã ºi îmi dã mai multã încredere în mine. Un alt lucru mai puþin bun e cã acum îmi e mult mai greu (ruºine...) sã vorbesc cu mama despre viaþa mea amoroasã, cu toate cã ea mi-a explicat aspectele pe care ar trebui sã le cunosc. Mama ar dori sã fiu mai deschis, comunicativ, ar vrea sã-mi cunoascã prietenele, sã-i povestesc aventurile mele. Eu, însã, nu pot face acest lucru, fiindcã nu vreau sã-i creez alte griji. Cu toate acestea, realizez cã mama a fost foarte tolerantã cu mine. Mi-a trecut foarte multe cu vederea. A încercat, ºi cred cã aproape a reuºit, sã aibã o relaþie deschisã cu mine. Mama mã înþelege în foarte multe privinþe ºi mi-a lãsat suficientã libertate de miºcare, ºi pentru asta îi sunt tare recunoscãtor! Ea a ºtiut exact cum sã se poarte cu mine, când ºi cum trebuie sã mã pedepseascã, când ºi cum trebuie sã mã recompenseze. Sunt sigur cã pentru ea, prioritarã este fericirea mea. ªi asta mã face sã simt cã sunt iubit... „Programul Educaþional Lunar de la PAVCON eDucational mi-a schimbat viaþa! Am aflat atâtea lucruri folositoare ºi m-am schimbat atât de mult în bine, încât colegii de la serviciu nici nu mã mai recunosc...“ (Andreea Horean, Braºov)


ÞËLURI

Despre ce suntem ºi ce am putea fi DE

ROXANA GRIGOREAN

,,Dacã crezi cã eºti în stare sã faci ceva sau nu, ai întotdeauna dreptate.“

D

e la aceastã zicere a lui Henry Ford (foto) ar trebui sã plecãm atunci când vorbim despre realizãrile fiecãruia dintre noi, implicit de realizãrile unui popor. Apare adeseori întrebarea: de ce alte þãri cu un potenþial mult mai scãzut au reuºit sã se ridice, iar noi am ajuns sã importãm de la grâne pânã la pieliþe de pui? Rãspunsul poate fi aparent facil ºi sigur: nu avem puterea necesarã sã valorificãm ceea ce existã. Dar de unde vine aceastã putere ºi cum sã facem sã o cãpãtãm ºi noi? Consider cã e vorba de gândirea pozitivã – nu în sensul de optimism incurabil ºi prostesc, ci de încrederea continuã cã atunci când într-adevãr îþi doreºti ceva, dacã vei persevera, vei reuºi. Nu neagã nimeni cã va fi nevoie de sacrificii ºi nimeni nu promite cã totul va avea sfârºitul unui basm sau happy end-ul unei telenovele cât ai bate din palme. Dar se poate... În plus, mai existã un secret: ,,nu lucrurile se schimbã, noi ne schimbãm“, dupã cum spunea Henry David Thoreau. Aºa cã, unde vei ajunge ºi în cât timp vei ajunge depinde de cât de bine ºi de repede vei reuºi sã te schimbi. Nu este însã o pledoarie pentru duplicitate, ci pentru perfecþionare. Pe zi ce trece trebuie sã devenim tot mai mult noi înºine.


Se vorbeºte de multe ori de mentalitatea la români, cel mai greu lucru de schimbat dintre toate. Ne este mai uºor sã adoptãm forme, dar în fond pare destul de greu sã îmbunãtãþim ceva. Este clar cã tradiþiile trebuie menþinute ºi cã fãrã ele ne pierdem pe noi înºine. Dar tocmai la tradiþii suntem în stare sã renunþãm cu uºurinþã, iar de ideile preconcepute þinem cu dinþii. Românul – filosof ºi poet cum pretinde cã este – pare cã le face pe toate de-a-ndoaselea... De aceea, atunci când o ducem prost, ne complacem ºi ne plângem de milã, dar nu luãm nici o atitudine constructivã. Sã încercãm sã înþelegem aceastã atitudine...

Influenþa mediului: trãim în subsisteme, dar le putem schimba Cel mai uºor este sã te molipseºti de lipsa de iniþiativã din jur, de gândul cã oricum nu ai sã reuºeºti, aºa cã e mai bine nici sã nu încerci. Cât de mult conteazã sã faci parte dintr-o familie sau dintr-un grup de oameni care s-au realizat! Aºa, vei avea mereu implantatã convingerea cã prin muncã îþi vei atinge þelurile. Nu e o prostie faptul cã existã oameni predispuºi eºecului sau succesului. De obicei, ne construim ideea despre viaþã în funcþie de ceea ce vedem în jur. Nu-i de mirare cã un copil care aude într-o proporþie mai mare de 50% cuvinte de genul: nu se poate, imposibil , prea greu, nu e de noi, lasã cã e bine ºi-aºa , va ajunge un adult mediocru. Este vorba însã de predispoziþie , nu de siguranþã. Nimic nu e bãtut în cuie ºi – chiar dacã este – cuiele pot fi scoase! Oamenii puternici pot schimba ideile preconcepute: ,,Werde wer du bist“ sau fii stãpânul tãu – era ideea de bazã a filosofiei lui Nietzsche. Tot aºa, mai existã o vorbã: cel care reuºeºte sã se conducã pe sine, va ajunge în curând sã-i conducã ºi pe alþii. Ai grijã: nici mãcar sã nu încerci sã faci ca ei ºi sã spui ca tine. Faptele sunt sãgeata care se înfige în þintã, vorbele doar strategia. Nici cealaltã atitudine nu e de dorit, întrucât conteazã mult ºi ce mesaje îi transmiþi creierului tãu. E mai bine sã spui ºi sã faci doar ceea ce te reprezintã cu adevãrat!


Þi se pare cã în mediul în care trãieºti e imposibil sã te realizezi? Întrea bã-te de ce! Poate pentru cã pãrinþii sau prietenii tãi nu au reuºit sã facã ceea ce îºi doreau, poate cã nivelul de trai este foarte scãzut ºi îþi lipsesc resursele financiare, poate ceea ce vezi este doar o mulþime de oameni care se plâng mereu, dar nu fac nimic în acest sens... Se întâmplã deseori ca într-o þarã micã, mai mult poate, chiar într-un orãºel de provincie, oamenii cu potenþial sã-ºi bage ca struþul capul în nisip, doar pentru cã toatã lumea le spune cã dacã ºi-l vor scoate, le va fi tãiat...

Frica de eºec: dacã ºi cu parcã... Prin definiþie fataliºti convinºi, trãim mereu cu frica de a nu întoarce forþele nemiloase asupra noastrã. Aºa cã preferãm sã stãm la pãmânt, pentru cã de acolo nu mai avem unde sã cãdem. E un pãcat sã încerci sã te autodepãºeºti? Se zice deseori în spaþiul mioritic: nemulþumitului i se ia darul. Dar de pilda talanþilor ce spuneþi? Cui i se ia ºi cui i se dã? Cel care are un talant, îl îngroapã de teamã sã nu-l piardã, pe când cel cu doi ajunge la patru, cel cu cinci la zece ºi, de ce nu, la mai mult. Când vine stãpânul, îºi cere partea lui ºi le lasã lor câºtigul. Dar ce profit poate fi la un talant rãmas doar un talant? Aºa cã spune: „Luaþi-i acestuia talantul ºi daþii-l celui care are zece“... O sã dau un singur exemplu. Românii obiºnuiesc sã-ºi þinã banii la saltea sau sã-i investeascã doar atunci când li se promite marea cu sarea. Ori exagerat de sceptici, ori exagerat de creduli. Nu îþi bagã nimeni în sac ºi nici nu te poþi îmbogãþi peste noapte, dacã-þi depui banii la Caritas... Nu degeaba se oferã tot felul de avantaje pentru IMM-uri (Întreprinderi Mici ºi Mijlocii), dar e greu sã convingi un om sã-ºi deschidã o afacere, dacã el porneºte de la ideea cã oricum nu va reuºi...


Ia aminte: nu existã eºecuri, ci numai rezultate... Alternanþa deal-vale prin care explicã Blaga specificul românului s-a transformat într-o vale perpetuã, de frica rostogolirii. Nu înþeleg de unde atât de multã fricã. Doar ºtii cum e la poalele dealului, de ce sã nu ºtii ºi cum e în vârf? Þi-e fricã sã nu te transformi în Sisif? Sisif era fericit în absurdul situaþiei sale... Iar dacã vei descoperi cã ai luat-o pe o cale greºitã, nu înseamnã cã ai ratat. Din n variante posibile, ai ajuns la n–1, deci ai eliminat o eroare. Dupã cum spunea Popper cu a sa teorie, trebuie sã cãutãm greºelile pentru a putea învãþa din ele. Pentru mulþi pare un mit povestea colonelului Sanders, dar ea s-a întâm plat pentru cã el nu a crezut în eºecuri. Pensionarul cu o reþetã de gãtit pui s-a urcat în maºinã ºi a început sã caute pe cineva care sã-l susþinã financiar pentru a-ºi deschide o afacere. Dupã ce a fost refuzat de 1009 ori, cineva a spus „Da“ ºi aºa s-a nãscut KFC (Kentucky Fried Chicken). Cu alte cuvinte, 1009 rostogoliri pânã când colonelul Sanders a ajuns pe vârful potrivit...

V ecinul e cinul are casã? Sigur a furat materialele de construcþie... Cam aºa gândeºte majoritatea românilor învãþatã sã fure pe timpul comunismului. Voiai cartofi? Pãi, îþi luai frumuºel sacul la spinare, noaptea, ºi bãgai în el cât încãpea... Erai prost plãtit ca mãcelar? Mai tãiai câteva bucãþi de carne pentru tine ºi deveneai negustor cu marfa altuia. Vrei bani mai mulþi? Te duci în strãinãtate ºi te faci... hoþ profesionist. Sunt încã mulþi români care trãiesc cu ideea cã nu se poate sã ai suficient dacã rãmâi onest. Greºit! Se poate, dar nu ai tu puterea sã încerci! Nu e decât o altã scuzã – doar suntem experþi în scuze – pentru a ne justifica nereuºitele. Încã se continuã furturile, încã e plin de oameni fãrã neuroni dar plini de miliarde... însã numai la noi este aºa? ªi dacã este, ce?


Preferi sã devii sclav cu acoperire în Italia sau Spania, te mulþumeºti cu o viaþã de nimic sau încerci, pur ºi simplu, sã faci ceva? Numai la noi se fac gardurile lãsând distanþã de un deget între pari, sã poþi vedea ce face ºi cum face vecinul... ªi nu m-aº lega de toate obiceiurile astea, dacã atunci când ai vedea cã celãlalt furã, ai þipa în gura mare ºi nu l-ai vorbi pe la colþuri. Nu aº avea nimic cu asta dacã ai încerca sã-i arãþi cã poþi sã ai casã ºi fãrã sã furi, decât sã-þi plângi de milã ºi sã te umpli de ranchiunã.

Un, doi, trei... îþi faci pile dacã vrei... Foarte puþini au reuºit fãrã pile, însã cuvântul pile are înþelesul pe care i-l dãm noi. Sã ai pile poate însemna uneori sã ai atât de mulþi bani încât sã cumperi orice post, altãdatã sã ai relaþii ºi sã faci tot ce doreºti chiar dacã nu ai pregãtirea necesarã. Mai existã ºi un alt fel de pile: sã le arãþi celorlalþi ce poþi ºi sã-i faci sã te aprecieze pentru ceea ce eºti. Adicã sã ai capacitatea de a comunica, sã ºtii sã construieºti poduri. Replici de genul „Naiba sã-i ia de oameni!“ sunt de-a dreptul distructive, iar mizantropia – chiar dacã de multe ori e justificatã, egoismul fiind o trãsãturã esenþialã a omului – nu aduce nimic bun. E foarte greu sã deschizi singur o poartã, iar apoi e imposibil sã construieºti singur un imperiu. Asta nu înseamnã sã faci compromisuri în sensul de renegare, ci sã înveþi sã te promovezi ºi sã ceri. Lasã-i pe miºei cu miºeliile lor, spunea cineva. Nu-þi irosi energia judecându-i, mai degrabã încearcã tu sã fii corect, iar dacã o sã ai vreodatã ocazia sã împiedici matrapazlâcurile lor, fã-o. Dar pânã atunci încearcã sã dobândeºti puterea necesarã ºi sã nu intri în jocuri din care nu mai poþi ieºi, cel puþin nu cu faþa curatã. Secretul este cã energia oricum existã ºi o purtãm în noi atâta timp cât trãim, numai cã unii se folosesc de ea sã ajungã la deprimare, iar alþii sã se autostimuleze pentru a învinge.


,,Parã mãlãiaþã în gura lui nãtãfleaþã“ sau „Da’ s moi posmagii?“ Într-adevãr, salariile sunt mici, cheltuielile din ce în ce mai mari, dar hai sã fim serioºi, nu o ducem noi cel mai prost dintre toþi ºi nici nu suntem o þarã sãracã. Existã chiar ºi o glumã bunã pe tema asta: România e o þarã bogatã pentru cã s-a furat atât de mult ºi încã mai e de furat... Revenind la situaþia actualã, problema cea mai mare este – ºi repet a nu ºtiu câta oarã – lipsa iniþiativei. Oamenii ºi-au pierdut, în perioada comunistã, capacitatea ºi voinþa de a lucra cu conºtiinciozitate. Apariþia concurenþei presupune o adaptare permanentã – perfecþionare ºi reorientare. Pentru a reuºi nu trebuie numai sã fii , ci trebuie sã fii eficient . Chiar ºi fãrã un salariu care sã stimuleze acest lucru, dacã nu adoptãm o atitudine pozitivã, nu vom reuºi niciodatã sã schimbãm ceva. În Germania, de exemplu, oamenii au muncit ani de-a rândul pentru un salariu cu care nu reuºeau sã acopere nici mãcar mâncarea. În câþiva ani, însã, statul ºi-a revenit, iar nivelul de trai a crescut ºi el. Oamenii erau însã orientaþi spre viitor. ªtiau cã nimic nu se obþine fãrã un efort controlat ºi de multe ori îndelungat. Sunt românii dispuºi sã facã acest sacrificiu? În aproape douã decenii de libertate, au demonstrat cã nu...

Lasã-i Lasã-i pe alþii sã facã, de ce sã mã obosesc eu? Aceasta e încã o replicã pe care o aud deseori ºi care aratã o altã faþã a mentalitãþii. Ea exprimã vãdit neîncrederea în forþele proprii ºi refulare în neopþiune, determinatã de lipsa unei gândiri pozitive (a se citi constructive). Oamenii se plâng din cauza mizeriei ºi câþiva privesc mustrãtor la cei care aruncã hârtiile pe jos, dar mulþi dintre ei nu se sfiesc sã facã acelaºi lucru. „Aºa face toatã lumea“ este scuza perfectã care se transformã automat în acuzaþie. Sã luãm alt exemplu: procentajul în care stimaþii cetãþeni români merg la vot. Cred cã mai mult de 90% dintre români sunt nemulþumiþi de actuala


guvernare, iar excepþie fac cei care sunt în partidul care se aflã la conducere sau cei care ºtiu sã profite de pe urma situaþiei. Totuºi, prea puþini fac efortul de a se interesa cât de cât de problemele actuale ºi de a lua o hotãrâre justificatã. Cei mai mulþi nu o iau deloc, stau acasã când ar trebui sã voteze ºi continuã sã se plângã...

„Ai grijã ce îþi doreºti... cã s-ar putea sã se întâmple...“ Multe persoane ajung sã aibã tot ce ºi-au dorit, dar fãrã pregãtirea psihicã necesarã nu numai cã nu reuºesc sã se bucure de ceea ce au obþinut, dar ajung chiar sã piardã totul, în ignoranþa lor. De cealaltã parte, existã oameni care s-au nãscut sau au dobândit deficienþe fizice sau care au pierdut totul în câteva clipe. Dar unii ºtiu sã valorifice chiar ºi aceste impedimente. Peter Strudwick s-a nãscut fãrã mâini ºi picioare, dar el ºi-a dorit sã devinã maratonist ºi a reuºit sã facã asta ºi sã alerge nu mai puþin de... 43.000 km. Un alt exemplu. Sã zicem cã aveþi doar 1,52 m ºi vã doriþi sã câºtigaþi întrecerea de aruncare a mingii de baschet, direct cu mâna, de deasupra coºului. Ce faceþi în acest caz? O idee ar fi sã învãþaþi sã mergeþi pe picioroange... Cel puþin aºa a fãcut Spud Webb, care a reuºit sã-ºi împlineascã visul... Existã însã ºi multe exemple gen Marilyn Monroe, care pãrea sã aibã totul, dar, cu toate acestea, a sfârºit prin a se distruge de una singurã. Nu era ea oare pregãtitã pentru o asemenea viaþã? A luat-o pe nepregãtite succesul ºi nu a mai putut sã-i facã faþã? Un rãspuns ar putea fi cel oferit de binecunoscutul motivator Anthony Robbins: „Cei care reuºesc nu au probleme mai puþine decât cei care nu reuºesc. Singurii fãrã probleme sunt cei din cimitire. Nu prin ceea ce ni se întâm plã se separã eºecurile de succese. Ceea ce conteazã este felul în care percepem ºi ceea ce facem legat de ceea ce ni se întâmplã.“


De aceea, þara în care ne naºtem sau capacitãþile fizice sau financiare limitate nu ar trebui sã constituie obstacole. Dimpotrivã, drumul va fi cu siguranþã mai palpitant, iar satisfacþia mai mare. În final, e doar o problemã a viziunii ºi nu în van se afirmã frecvent cã românii ar trebui sã-ºi schimbe mentalitatea. Dacã avem cu adevãrat un scop ºi dacã suntem cu adevãrat dispuºi sã facem sacrificiile aferente cerute de scopul nostru, nimeni ºi nimic nu ne poate opri, în nici un fel ºi în nici o situaþie, sã ajungem la þintã! Nu existã limite, iar ceilalþi nu au dreptul sã ne impute nimic. Nu putem sã eludãm riscurile, dar dacã îndrãznim sã credem cu toatã puterea noastrã în ceva ºi sã acþionãm, sigur vom putea schimba multe! ªi sã nu uitãm cã „pentru a fi învingãtori trebuie, mai întâi, sã începem!“ „La începutul cursului am fost scepticã vis-a-vis de nivelul de energie pe care îl voi simþi la terminarea lui. Felicitãri! Aþi avut dreptate. Mã simt cu totul alt om acum, am mai multã încredere în mine ºi ºtiu cã ºi eu pot reuºi. Aº vrea sã pot transmite ºi celor din jurul meu acest sentiment, aceastã energie. Aveam nevoie de aceastã zi! A fost o zi superbã! Mulþumesc!“ (Olimpia Brânduº, Oradea)

IA-ÞI GRATUIT PROPRIUL MP3 PLAYER SANSA SHAKER

www.pavcon.ro


INTERVIU

Ce e o zi din viaþa ta? DE

U

GELU FILIP

n om care trãieºte 75 de ani, trãieºte, de fapt, cu ceva mai puþin de 27.400 de zile. E mult? E puþin? Sunt întrebãri care, probabil, ºi-ar gãsi cu greu rãspuns... Dar poate cã nu rãspuns existã, ci... rãspunsuri. Întotdeauna altul, pentru fiecare om. Ce înseamnã, însã, o zi? Eu cred cã o zi este, de fapt, o viaþã la scarã mai micã. Dimineaþa e ca Naºterea ºi Copilãria, prânzul ºi dupã-amiaza e ca Maturitatea, iar seara ºi noaptea ca Bãtrâneþea ºi Uitarea... Oricum, o viaþã de om e formatã, în medie, din aceste 27.400 de vieþi care se succed una dupã alta, într-o ordine inefabilã ºi parcã oarecum programatã. Astfel, nu ºtii ce se va întâmpla în ziua pe care o începi decât într-o oarecare mãsurã. ªi probabil cã e mai bine aºa, pentru cã dacã ai ºti de dimineaþã, cu exactitate, ce va conþine aceastã fãrâmã de 24 de ore din viaþa ta, existenþa ºi-ar pierde tot farmecul ºi n-ar mai prea merita sã trãieºti. Fãrã surprize, fãrã jocuri al cãror final e o enigmã, ar fi o mare plictisealã... Obiºnuim sã spunem: „Am avut o zi bunã“ sau „Am avut o zi proastã“ ºi... cam atât. Mult prea rar facem o analizã a celor întâmplate, pentru a putea înþelege ºi a ne îmbunãtãþi calitatea zilelor ce vor veni. Cei care o fac ajung, în general, sã aibã o viaþã interesantã ºi sã se bucure în fiecare dimineaþã: „Ura, începe o nouã zi!“. Marea majoritate, însã, întâmpinã noua zi cu: „Off, încã o zi...“. Ce face oare diferenþa între cele douã situaþii? Vom încerca, în continuare, sã gãsim un rãspuns la aceastã întrebare.


E

luni, ziua „neplãcutã“ în care omul îºi reia munca, dupã un weekend de odihnã. Majoritatea celor ce muncesc se simt destul de inconfortabil în aceastã zi. Poate fi o scuzã, dar... ne poate satisface o astfel de scuzã când suntem clienþi? Trebuie sã merg la poºtã, sã ridic o recomandatã ºi sã expediez un pachet. De cum intru, observ cã ceva nu e în regulã. E coadã mare ºi oamenii sunt deja nervoºi. Dupã o aºteptare de 15 minute în micuþa salã a oficiului poºtal, îmi vine rândul. De partea cealaltã a ghiºeului, o funcþionarã plictisitã, cu o faþã acrã ca o lãmâie, mã ºi apostrofeazã: — N-am terminat cu domnul (clientul de dinaintea mea), aºteptaþi sã vã vinã rândul!!! Într-adevãr, domnul se întoarce cu buletinul, îl aratã funcþionarei ºi, dupã vreo douã minute de cãutãri plictisite într-o cutie, primeºte o scrisoare cu care pleacã, lãsându-mi în sfârºit locul la mult doritul ghiºeu. Am învãþat lecþia, aºa cã scot urgent buletinul ºi i-l dau funcþionarei odatã cu avizul. Femeia începe sã caute în cutie, la fel de plictisitã, ºi dupã un minut lung cât un an, scoate un plic. Dupã ce semnez, îl primesc. Urmeazã calvarul expedierii coletului. — N-aþi scris conþinutul!!! Dupã ce-mi îndrept, spãºit, greºeala, urmeazã altã apostrofare: — N-aþi scris codul strãzii!!! — Dar lipsesc paginile din catalog la strada asta! Funcþionara nu mai comenteazã ºi în câteva secunde obþine codul din calculatorul din faþa ei... Mi-l comunicã, dar cu o acrealã care mã face sã mã lipsesc pe viitor... Scap, cu chiu cu vai, de la oficiul poºtal, dar trebuie sã mai merg ºi la Banca C. Încerc sã mã binedis pun, sã mã gândesc la ceva vesel, ºi reuºesc dupã vreun sfert de orã, timp în care am ºi ajuns la bancã. Aici nu e coadã. Doar o persoanã care terminã repede. Mã adresez funcþionarei: — Doresc sã scot... atâþia lei. — Spuneþi-mi numãrul contului! zice ea plictisitã.


Nu e o plãcere sã scotocesc prin mulþimea de lucruri din geantã, ca sã descopãr agenda, sã caut numãrul de cont ºi sã i-l comunic funcþionarei. Dar trebuie! Dupã câteva operaþiuni, femeia îmi comunicã de la ce ghiºeu îmi pot ridica banii. Plec de la biroul ei simþind o mare uºurare... Odatã, când n-aveam agenda la mine, i-am spus: — Îmi pare rãu, dar nu ºtiu numãrul contului pe dinafarã... Sunt 24 de cifre ºi litere, ºi n-am apucat sã le memorez... Cu o atitudine de lehamite sorã cu scârba, angajata bãncii mi-a obþinut codul IBAN din calculator în mai puþin de zece secunde... De fiecare datã când intru în Banca C îmi creºte pulsul ºi devin nervos. ªtiu cã atitudinea funcþionarei mã va indispune, aºa cã, fãrã sã vreau, ajung mereu la ghiºeu gata indispus. E evident cã dupã astfel de întâlniri mã simt fãrã chef tot restul zilei. ªi degeaba îmi tot spun cã nu e normal sã mã simt aºa... Merg destul de des la bancã ºi la oficiul poºtal, pentru cã am nevoie de ele, nu le pot evita... Aºa cã am parte frecvent de atitudinea care mã indispune...

ª

i totuºi, viaþa e plinã de surprize... Printr-un concurs de împrejurãri, am ajuns într-o zi la o altã bancã, sã-i zicem Banca L. Condiþionat deja de cei câþiva ani de tratament primit la Banca C., „m-am pregãtit“ pentru a primi ceea ce eram obiºnuit sã primesc; adicã mi-a crescut tensiunea, pulsul, glicemia ºi... am intrat. Surprizã!!! Aici am descoperit cu totul alte feþe. Incomparabil mai vesele ºi mai pline de viaþã. Imediat am fost preluat de o funcþionarã care m-a ghidat rapid printre birouri ºi, în numai câteva minute, doleanþa mea era rezolvatã! Nici n-am avut timp sã mã enervez! Ba, culmea, am ieºit de acolo chiar bine dispus ºi mulþumit!... Evident, primul gând dupã ce am ieºit a fost: „Aici se petrece ceva dubios! De ce n-am întâlnit niºte feþe acre, care sã-mi strice toatã ziua?! Cã doar aºa trebuie sã fie la bancã! Oare sigur asta e o bancã?“ Era. Când am revenit, dupã câteva zile, la Banca L, aproape cã uitasem cu totul de „mi-


nunea“ de data trecutã, aºa cã „m-am pregãtit“ din nou. Pãºind pe uºã, mi-am amintit experienþa trecutã dar, sincer, nu mã aºteptam ca ea sã se mai repete... Surpriza a fost ºi mai mare! Am fost recunoscut ºi întâmpinat într-un mod ºi mai familiar, ca ºi când aº fi fost prieten cu toþi de-acolo. Asta chiar era prea de tot! Spre deosebire de Banca C, aici cuvântul de ordine nu era „o sã vedem ce putem face... vom încerca“, ci „rezolvãm imediat!“. Culmea, aici orice problemã pãrea sã aibã o soluþie. ªi chiar directoarea bãncii în persoanã, d-na Daniela Z., era dispusã sã intervinã ºi sã ajute la rezolvarea problemelor care apãreau la deservirea clienþilor, astfel încât aproape ca nu fãceai diferenþa între ea ºi funcþionarele bãncii. Evident, m-am convins cã „minunea“ era realitate ºi mi-am transferat toatã activitatea financiarã la Banca L. De prisos sã mai spun cã acum merg cu vãditã plãcere la bancã...

S

unt clientul Bãncii L de aproape doi ani ºi lucrul aceasta m-a ajutat mult în afacere. De fapt, când eºti bine dispus, ai mai mult spor în tot ce faci!... Am observat cã între funcþionarii bãncii existã o comunicare eficientã, ca ºi cum fiecare ar fi o parte a unui întreg perfect funcþionabil. N-am observat niciodatã o pasare de sarcini sau o sustragere de la muncã a vreunui anga jat al bãncii. Tocmai de aceea, am îndrãznit sã-i propun d-nei directoare sã-mi rãs pundã la câteva întrebãri, iar acceptul dânsei nu m-a surprins... — V-aº ruga sã-mi spuneþi de când existã Banca L ºi de când are sucursalã în Oradea? — Banca a luat fiinþã în 2001, an în care a apãrut ºi în Oradea. Eu am devenit directoare în ianuarie 2005. A început ca o bancã micã, dar a cunoscut o dezvoltare rapidã, fiind, la ora actualã, cunoscutã în toatã þara. — Impresia mea, în calitate de client al bãncii, e extrem de pozitivã, vin cu plãcere aici. V-aº ruga sã-mi spuneþi care e secretul acestei atmosfere plãcute cu care vã rãsfãþaþi clienþii? — Nu e vorba de vreun secret. Cred cã dictonul „Omul sfinþeºte locul“ explicã cel mai bine starea pozitivã a lucrurilor.


— Înainte de a deveni directoare, ce fel de muncã aþi avut? — Am lucrat tot în domeniul bancar, în alte bãnci, unde am acumulat multã experienþã, de care am avut mare nevoie aici. — Dacã ar trebui sã constituiþi un colectiv nou, pe ce principiu aþi face acest lucru ºi cum aþi selecta oamenii? — Cu acestã problemã a selecþiei mã confrunt mereu, deoarece existã o foarte mare fluctuaþie de personal. În primul rând mã intereseazã atitudinea persoanei. Pun întrebarea: „De ce doriþi sã lucraþi în bancã?“. De obicei, rãspunsurile sunt de genul: „Pare frumos, promiþãtor, interesant“. Dacã din afarã lucrurile par aºa, din interior perspectiva se schimbã destul de mult. Eu le spun cã se va lucra în condiþii de stres ºi nu va fi chiar aºa cum pare... — Eu, în calitate de client, mã simt foarte bine aici. Mediul de aici e mult mai plãcut decât în alte pãrþi... — Da, dar sã ºtiþi cã acest mediu e creat de oameni. Existã un spirit care se transmite de la un angajat la altul. Este un loc în care fiecare învaþã foarte mult ºi în care existã ºi multe lucruri mai puþin plãcute. — Trebuie sã mã declar surprins, deoarece nu mi-am dat seama de asta pânã acum. Niciodatã vreun angajat nu mi-a transmis vreo stare de stres... — Dupã cum am spus, consider atitudinea oamenilor deosebit de importantã. Am avut, de exemplu, douã cazuri de tineri care s-au prezentat la interviul de angajare în blugi... Acest lucru a fost descalificant din start pentru ei... În fond, un interviu e ca un turneu cu multe probe eliminatorii. Þinuta e foarte importantã, iar persoana trebuie sã dea dovadã de mult respect de sine. Cel care candideazã pentru un post la banca noastrã trebuie sã fie deschis, dar mai ales comunicativ, sã ºtie sã fie aproape de client. Iar aceste lucruri nu se pot învãþa, ele sunt în interior. Mediul de aici doar le scoate la ivealã... — Sã înþeleg cã nu oricine poate fi acceptat aici? — Absolut. Dacã cineva ar încerca sã fie aºa în mod forþat, n-ar rezista prea mult. Este necesar acest tip de talent... — Existã probleme mai dificile care apar în relaþiile cu angajaþii? — Da... mai existã. Fiecare are propriul caracter, propriul mod de comunicare ºi mai apar uneori disensiuni. Oamenii sunt diferiþi...


— Cum acþionaþi dv. în cazul disensiunilor dintre doi angajaþi? — În primul rând evit sã intervin pripit, aºtept sã se calmeze spiritele ºi apoi putem vedea despre ce e vorba, cine are dreptate, cine nu. De cele mai multe ori dreptatea e undeva la mijloc, iar rolul meu e sã fac lucrurile sã meargã bine, în interesul tuturor. Conflicte personale însã nu existã, doar pe linie profesionalã mai apar unele neînþelegeri. La serviciu, conflictele sunt absolut interzise. Dacã doi angajaþi au neînþelegeri personale, trebuie sã ºi le rezolve în afara orelor de serviciu. — Cum faceþi ca angajaþii sã aibã o atitudine respectuoasã faþã de clienþii bãncii? Faceþi o pregãtire specificã, specialã, pentru aceasta? — Nu facem nici o pregãtire specialã cu angajaþii, unii sunt ei deschiºi, de felul lor, ºi se adapteazã rapid conduitei cerute, alþii învaþã de la cei care ºtiu deja sã se comporte prietenos ºi amabil, dar fiecare trebuie sã se conformeze cât mai rapid acestei cerinþe. — Ce recomandãri aþi face unui lider care are o activitate asemãnãtoare cu a dv., pentru a avea un colectiv perceput în mod plãcut de clienþi ºi pentru a obþine performanþe ridicate în activitate? — Astfel de recomandãri nu prea existã. Trebuie sã ai în tine aceste calitãþi, sã te naºti cu ele. Nu oricine poate fi lider cu adevãrat. Dar, evident, conteazã ce faci cu aceste calitãþi. Trebuie sã ai abilitãþi manageriale, sã þi le îmbunãtãþeºti, sã acumulezi ex perienþã ºi apoi sã aplici ce înveþi. E important sã te instruieºti permanent, citind zilnic, dar ce conteazã cu adevãrat e flerul, modul în care te descurci pe moment, atunci când apare o pro blemã. Ori, pentru aceste momente, e necesar sã ai ºi sã poþi da din tine acele valori necesare. — Deci credeþi cã e vorba de o selecþie naturalã a liderilor? — Da, cred cã sunt extrem de rare cazurile liderilor care nu s-au nãscut sã fie lideri ºi totuºi au devenit. Aceºti oameni trebuie sã facã o muncã uriaºã, poate de 20-30 de ani, ca sã poatã ajunge acolo, la acel nivel de lider. Timp în care ar putea face altceva de succes. În viaþa unui om, aceastã perioadã e una foarte mare... — De ce în alte bãnci tratamentul aplicat clienþilor e altul? De ce oamenii nu merg acolo cu plãcere?


— Cred cã liderii de-acolo nu sunt destul de buni. Chiar dacã au oameni bine pregãtiþi, influenþa liderului e importantã ºi se reflectã adesea în com portamentul angajaþilor. ªi mai e o problemã... Auzim frecvent conceptul de „muncã în echipã“ ºi asta duce adesea la credinþa cã subalternii sunt egali cu ºeful. Eu nu cred în aºa ceva, pentru cã angajaþii au tendinþa sã interpreteze greºit aceastã familiaritate, iar activitatea nu se mai poate desfãºura corect când existã mai mulþi ºefi... Am încercat ºi eu ºi de aceea ºtiu cã e obligatoriu sã se respecte ierarhia ºi autoritatea. Iar asta e în avantajul tuturor. Deci, spiritul de echipã trebuie nuanþat. Merge pânã la un anumit nivel, dar cineva trebuie sã ia decizii ºi sã ºi le asume, iar acesta nu poate fi decât liderul. — Deci consideraþi cã liderul trebuie sã fie recunoscut ca atare... — Nu doar sã fie recunoscut pentru cã aºa trebuie... Liderul trebuie sã fie lider, sã fie un exemplu bun de urmat pentru angajaþi, care trebuie sã ºi simtã lucrul acesta. El trebuie sã aibã cunoºtinþele necesare poziþiei sale ºi sã fie capabil sã le aplice corect ºi la momentul oportun. — Consideraþi cã, în cazul dv., ca lider, trebuie sã cunoaºteþi toate operaþiunile care se fac în bancã? — Nu, liderul trebuie sã ºtie sã se ocupe eficient de management. Eu nu cunosc toate operaþiunile care se efectueazã. De aceea, trebuie sã ai oameni-cheie în echipã, care sã fie buni în grupele de activitãþi la care sunt delegaþi. Altfel, liderul se va risipi în tot felul de activitãþi secundare rolului lui ºi activitatea nu se va mai putea desfãºura în bune condiþii. — Cu alte cuvinte, trebuie aplicat principiul delegarii sarcinilor. — Evident, una din atribuþiile de bazã ale liderului e sã delege sarcinile unei echipe. — Dar dacã angajatul care se ocupã de o anumitã problemã lipseºte? Ce face directorul? — Aºa ceva nu trebuie sã se întâmple. Liderul trebuie sã-ºi formeze echipa în aºa fel încât rolul unui angajat sã poatã fi preluat, la nevoie, de altul sau chiar de mai mulþi. Fiecare om trebuie sã


ºtie sã facã ºi altceva, astfel încât, când unul pleacã în concediu sau lipseºte, sã poatã fi înlocuit. Liderul tre buie sã asigure continuitate activitãþii în orice situaþie. — De ce credeþi cã în alte bãnci, mai mari, cu nume mai cunoscut, relaþiile cu clienþii nu sunt chiar atât de bune? — Cred cã e mai greu sã faci sã funcþioneze un colectiv mai mare decât unul mai mic. Ai mai multe verigi intermediare, ceea ce îngreuneazã activitatea ºi reduce eficienþa. — Aveþi angajaþi care au fost de la început cu dv. ºi v-au rãmas alãturi? — Da. ªi am observat cã persoanele mai în vârstã sunt mai conservatoare ºi, cumva, mai stabile. Sunt ºi mai serioase ºi cu mai multã experienþã. Tinerii... sunt entuziaºti, dar... adesea le trece repede. Se supãrã repede, cum nu le convine ceva, pleacã... Nu doresc sã-ºi construiascã o poziþie stabilã. Maturizarea, însã, e un proces care, pentru unii, dureazã mai mult...

A

ceasta a fost discuþia purtatã cu doamna directoare a Bãncii L ºi cred cã am aflat de la dânsa elemente esenþiale ale succesului ºi ale eficienþei în conducerea unei echipe. M-am gândit adesea cã lucrurile simple, verificate ºi aplicate, pot aduce succesul în orice loc. Dar e nevoie de voinþã ºi consecvenþã. Ceea ce un lider adevãrat are din belºug. Aºa poþi recunoaºte un lider adevãrat, dupã rezultatele pe care le obþine cu echipa lui. De-a lungul secolelor, liderii au fost cei ce au determinat marile schim bãri. Bineînþeles cã rolul celor mulþi, care au acþionat pentru materializarea viselor acestora, nu e cu nimic mai prejos. ªi totuºi, posteritatea îºi va aminti doar numele liderilor, nu pe al celor mulþi... Acum, în acest moment al istoriei þãrii noastre, cred cã e nevoie de mai mulþi lideri. De mai mulþi oameni care sã aibã curajul de a împinge societatea înainte, de mai mulþi întreprinzãtori. ªi, evident, de o schimbare a atitudinii într-una de iubire ºi respect faþã de cei cu care venim zilnic în contact. În felul acesta, fiecare zi din viaþa ta, a mea ºi a tuturor celorlalþi, poate deveni mult mai veselã ºi mai fericitã. Cenuºiul poate fi înlocuit de un alb


strãlucitor, care sã ne lumineze clipele. ªi viaþa pe care o trãim ar fi mult mai împlinitã. Astfel, cele 27.400 de zile ar putea deveni 27.400 de vieþi frumoase, pentru fiecare dintre noi. Oare ar fi posibil? Probabil cã da, cu condiþia renunþãrii la orgoliu, la egoism ºi la celelalte tare care se interpun în calea dezvoltãrii noastre personale. Cine ar trebui sã înceapã procesul? Eu... tu... noi... voi... ei... Fiecare are propria responsabilitate în acest proces. Cãci nu existã om neimportant, ci doar oameni care n-au aflat încã de importanþa existenþei lor. Poate mai au timp... Doar au 27.400 de vieþi la dispoziþie...

Cum sã plãteºti mai puþin masa la restaurant încã o masã acasã, pe care ai plãtit-o deja.

Sã ieºi în oraº sã iei masa poate fi scump, mai ales atunci când ai cinci guri de hrãnit. Dar o familie trebuie sã mãnânce! Experþii financiari au descoperit însã câteva metode prin care putem reduce cheltuielile mesei în oraº chiar ºi pânã la jumãtate! Haideþi sã vedem, în continuare, cum putem face asta.

4. Plãteºte cu banii jos, nu cu cardul de credit. În toate cazurile, dobânzile la plãþile cu cardul sunt foarte mari, ceea ce va mãri, evident, valoarea notei de platã.

1. Adu-þi bãutura cu tine. Cum pãrã o sticlã de vin de la magazinul alimentar, înainte sã mergi la restaurant. Astfel, vei face o economie de pânã la 100% din preþul de restaurant al vinului, fiindcã, e ºtiut, restaurantele cresc preþul bãuturilor cu pânã la 200%. (Atenþie! Unele restaurante îþi vor percepe o taxã ca sã-þi poþi bea vinul la ei, însã meritã.) 2. În loc de antreu, comandã aperitiv. De cele mai multe ori, aperitivele sunt la fel de consistente ca ºi antreurile, dar la preþuri vizibil mai mici. 3. Cere chelnerului sã îþi punã la pachet jumãtate din porþii, înainte de a le aduce la masã. În felul acesta, vei mânca mai puþin la restaurant ºi îþi vei asigura

5. Comandã bãuturile la masã, nu la bar. Avem prieteni barmani care ne-au mãrturisit cã atunci când un client consumã o bãuturã de la bar, plãteºte, de obicei, cu pânã la 20% mai mult decât dacã ar comanda la masã. 6. Ia desertul la o cofetãrie, nu în restaurant. ªtim cã la finalul unei mese e bun ceva dulce, însã la cofetãria de lângã restaurant e cu mult mai ieftin (cu pânã la 50% în unele cazuri) ºi, de cele mai multe ori, la fel de bun. 7. Împrieteneºte-te cu chelnerii ºi barmanii. Fã-le mici cadouri. Vei primi mereu mai mult decât plãteºti!... Poftã bunã!


LECÞII DE MARKETING

Piaþa în miºcare DE

S

RADU RÃDOI

unt un vânzãtor! ªi sunt mândru de asta! Pentru cã tot ce am devenit, acestei activitãþi i se datoreazã. La început mi-a fost foarte greu ºi mã simþeam stigmatizat de eticheta de „vânzãtor“. Dar când am vãzut care sunt beneficiile reale, am început sã mã simt din ce în ce mai bine în pielea mea ºi sã fiu tot mai mândru de ceea ce sunt. Poate aþi remarcat cã nu spun „ceea ce fac“, ci „ceea ce sunt“, iar asta o spun pentru cã aºa e legea firii! De obicei, în orice industrie existã un procent mic de persoane care au cu adevãrat succes; ºi acestea sunt, întotdeauna, cele care sunt propria lor meserie, nu care fac acea meserie. Am început sã fiu vânzãtor când am început sã simt cã îmi place aceastã activitate. Iar activitatea în sine a început sã-mi placã atunci când am privit-o ca pe un nesfârºit ºir de provocãri. Citeam ceva despre vânzãri, participam la un seminar de profil sau ascultam un material audio, apoi ieºeam „în piaþã“ (cum spunem noi) pentru a aplica ceea ce aflasem. E adevãrat, aveam un plan de fãcut, un „target“ de vânzãri de realizat, altfel nu-mi luam salariul, dar de la un coleg cu experienþã am „furat“ câteva tehnici care m-au ajutat enorm: la fiecare client la care mergeam, aplicam mai întâi tehnica pe care trebuia sã o probez ºi abia dupã aceea treceam la modurile obiºnuite de lucru, pentru a încheia vânzarea, dacã tehnica cea nouã nu funcþiona. În felul acesta, puteam aprecia comparativ ce anume merge ºi ce nu. Însã nimic nu este bãtut în cuie. Nu existã tehnici infailibile sau metode sutã la sutã câºtigãtoare. Mereu este ceva nou de învãþat în vânzãri, fiindcã


oamenii se schimbã neîncetat ºi, mai nou, odatã cu explozia informaþionalã din ultimele decenii, clienþii au devenit mai informaþi ca vânzãtorii, în multe privinþe! Nu de puþine ori, în ultimii ani, am ajuns în faþa unor persoane care, ºtiind cã vin sã le prezint produsul „cutare“, s-au informat extrem de bine, uimindu-mã cu câtã încãpãþânare s-au documentat. A trebuit, tocmai de aceea, sã trec eu însumi la un alt nivel de pregãtire a vânzãrii, de cunoaºtere a produselor pe care le vând ºi, mai ales, a oamenilor în faþa cãrora mã aflu. Piaþa este într-o continuã miºcare, din ce în ce mai rapidã ºi mai ameþitoare, zi dupã zi, fãcând din aceastã profesie un domeniu foarte dur. La început, acest adevãr are tendinþa de a speria, dar dacã îl întorci pe partea cealaltã, vei putea vedea faþa lui pozitivã: acolo unde competiþia este acer bã, acolo unde numai puþini ajung în vârf, acolo, da, acolo se gãseºte concentraþia cea mai mare de... premii! Ce fel de premii? Bani! Bani mulþi, asezonaþi cu multã satisfacþie, recunoaºtere ºi prietenie! Ce atitudine trebuie, deci, sã adopte vânzãtor care doreºte sã ajungã în vârf, acolo unde sunt cei mai mulþi bani, cea mai multã satisfacþie, cea mai multã recunoaºtere ºi prietenii cei mai mulþi? Una de elev-permanent , de învãþãcel continuu, de pregãtire neîntreruptã. Un vânzãtor de succes face cinci lucruri prin care îºi pregãteºte sau, dupã caz, îºi susþine locul fruntaº: 1. Citeºte! 2. Ascultã CD-uri ºi MP3-uri motivaþionale ºi de dezvoltare a abilitãþilor personale! 3. Merge la seminarii ºi la cursuri de profil! 4. Iese în fiecare zi „în piaþã“ ºi aplicã ce învaþã! 5. Se bucurã ºi sãrbãtoareºte zilnic, fiecare pas nou pe care îl face! Sã le luãm pe rând: 1. Cititul e tot ceea ce vei fi. Brian Tracy afirmã, pe CD-ul sãu „Secolul gândirii“* ), cã oamenii care citesc constant sunt singurii care îºi îmbunã* „ Secolul gândirii“ , CD audio de Brian Tracy, poate fi achiziþionat împreunã cu Programul Educaþional Lunar oferit de PAVCON eDucational . Detalii pe www.pavcon.ro.


tãþesc modul de gândire; prin creºterea numãrului de cuvinte asimilate ºi a corelaþiilor pe care învaþã sã le facã între ele, aceºtia îºi dezvoltã, de fapt, gândirea ºi sunt în stare sã creeze lucruri noi ºi sã le foloseascã pe cele deja create la întreaga lor capacitate. Concluzia: cei care citesc constant au ºanse evident mai mari de a atinge succesul în viaþã! 2. A asculta CD-uri ºi MP3-uri motivaþionale ori înregistrate cu diverse cursuri sau seminarii conduce la alimentarea minþii ºi a sufletului cu acea beneficã stare de exaltare, de mulþumire de sine, atât de necesarã pentru autodepãºire. Mai mult decât atât, e posibil ca din punct de vedere financiar ori al timpului sã nu poþi merge personal la un curs sau un seminar, CD-ul reprezentând, astfel, singura sursã de a accesa informaþia preþioasã îm pãrtãºitã acolo. Pe mine, ascultarea unor materiale audio motivaþionale mã face sã trec la acþiune, mã determinã sã iau iniþiativa ºi, pur ºi simplu, sã fac lucrurile sã se întâmple în viaþa mea! 3. Participarea la cursuri ºi seminarii de dezvoltare personalã nu poate fi echivalatã cu nimic altceva! Poþi citi o carte de Brian Tracy, poþi asculta un CD cu Brian Tracy, însã aceste lucruri nu se comparã cu a fi împreunã cu Brian Tracy în aceeaºi salã, a sta de vorbã cu el, a lua de la el, pe viu, tot ceea ce un astfel de titan al dezvoltãrii personale îþi poate oferi. În plus, al doilea mare beneficiu al participãrii la astfel de seminarii este networkingul pe care îl poþi face acolo; mediul acela îþi dã posibilitatea sã iniþiezi ºi sã menþii vii contactele cu cei din breaslã – iar acest lucru are, crede-mã, o valoarea cu adevãrat inestimabilã! 4. „Ieºirea în piaþã“, în aceastã profesie, este egalã cu supravieþuirea. A construi un portofoliu de clienþi stând în birou, la cãlduricã, e o utopie; dacã vei crede cã telefonul ºi internetul te va ajuta sã faci asta, te înºeli amarnic. Nimic nu înlocuieºte relaþia directã dintre doi oameni! Piaþa e vie, schimbãtoare ºi mereu flexibilã, în miºcare. Iar dacã tu nu eºti aºa, mai devreme sau mai târziu vei fi eliminat din lumea vânzãrilor sau, mai rãu, vei ajunge sã îngroºi rândul celor care muncesc mult pentru beneficii puþine... 5. A te bucura de reuºite înseamnã a te bucura de viaþã, de tot ce îþi aduce fiecare zi! Aºa cã, bucurã-te ºi trãieºte la maximum! O meriþi! „Te aºteptam de mult timp, dragã Profesore... ªi deºi la început nu prea ºtiam ce vreau de la tine, acum sunt gata sã îþi cer totul: schimbã-mi viaþa! Fii sprijinul meu! Dã-mi vorba ta, fapta ta, sfatul tãu... ªi zi-mi în fiecare zi cã sunt o învingãtoare! Am atâta nevoie sã te cred...“ (ªtefana Soare, Bucureºti)


M O T I V A A Þ I O N AA L ªTIINÞA ÎMBOGÃÞIRII partea a III-a

Wallace Delois Wattles (1860-1911), a fost un autor american, pionier al unor scrieri de succes în domeniul dezvoltãrii personale. Cea mai cunoscutã lucrare a sa, publicatã în 1910 ºi intitulatã „ªtiinþa îmbogãþirii“, explicã modul în care poþi deveni bogat. Wattles susþine cã a „testat“ personal principiile descrise în carte, care au funcþionat, chiar dacã el ºi-a trãit majoritatea vieþii în sãrãcie. În ultimii sãi ani, însã, aplicând aceste principii, a devenit un om foarte prosper. Puþinele lucruri care se ºtiu despre viaþa lui Wattles vin din textul unei scrisori pe care fiica sa, Florence, a scris-o dupã moartea lui, autoarei „noii gândiri“, Elizabeth Towne. Din scrisoarea Florencei aflãm cã Wattles s-a nãscut în SUA, cu puþin timp înainte de rãzboiul civil american, a avut multe nereuºite în tinereþe ºi, mai târziu, a început sã studieze diversele credinþe ºi filozofii ale lumii, precum cele ale lui Descartes, Spinoza, Gottfried Leibniz, Schopenhauer, Hegel, Swedenborg, Ralph Waldo Emerson º.a. Cea mai mare influenþã asupra gândirii lui Wattles, în afara cãrþilor citite, a avut-o întâlnirea sa cu George Davis Herron, în 1896, la Chicago, când a participat la o „Convenþie a reformiºtilor“. Astfel, Wattles a devenit un vizionar social ºi a început sã contemple ceea ce Florence a numit „minunatul mesaj social al lui Iisus“. A ocupat o vreme o poziþie înaltã în biserica metodistã, dar a fost concediat pentru... „erezie“. Wattles a fost asociat cu „ªcoala Noii Gândiri“ din Chicago, centrându-se pe învãþãturile Emmei Curtis Hopkins. Prin studiile ºi experimentele personale, autorul a descoperit adevãrul principiilor „noii gândiri“ ºi le-a pus în practicã în viaþa sa personalã, scriind mai apoi cãrþi despre aceste principii. Wattles a practicat tehnica vizualizãrii creative, aºa cum fiica sa Florence a relatat: „A scris constant, aproape în fiecare zi. Atunci ºi-a format ºi imaginea sa mentalã de învingãtor. S-a vãzut ca un scriitor de succes, o personalitate puternicã, un om care avanseazã continuu ºi a început sã lucreze pentru a-ºi realiza viziunea. A trãit fiecare paginã... Viaþa sa a fost cu adevãrat o viaþã plinã de putere.“


You're Reading a Preview Unlock full access with a free trial.

Download With Free Trial

oamenilor. Dacã locuieºti în Maine, e posi bil ca o persoanã sa vinã din Texas ori din Japonia ca sã facã niºte tranzacþii, în urma cãrora tu vei primi ce îþi doreºti. Lucrurile se vor întâmpla astfel încât schimbul va aduce avantaje atât þie, cât ºi celeilalte persoane. Nu uita nici o clipã cã Substanþa Gânditoare este prin toþi, în toþi, comunicând cu toþi ºi influenþându-i pe toþi. Dorinþa Substanþei Gânditoare este sã îm plineascã viaþa, iar dacã pentru a trãi mai bine a fost nevoie sã creeze toate maºinile de cusut care au fost create, va face sã fie create alte ºi alte milioane – ºi o va face de fiecare datã când o persoanã o va aºeza în destinul ei, fãcând lucrurile în acel anumit mod. Poþi avea, cu siguranþã, o maºinã de cusut în casa ta; ºi este la fel de sigur cã poþi avea orice alt lucru sau lucruri pe care le vrei ºi care vã vor ajuta, pe tine ºi pe ceilalþi, sã trãiþi mai bine.

„Este plãcerea T atãlui a tãlui de a vã da regatul.“ Nu trebuie sã eziþi în a întreba mai multe. „Este plãcerea Tatãlui de a vã da regatul“ , a spus Iisus. Substanþa Originalã vrea sã trãiascã atât cât de mult poate în tine ºi vrea ca tu sã ai tot ce poþi sau vei folosi pentru a trãi cea mai abundentã viaþã. Dacã îþi fixezi în conºtiinþã faptul cã dorinþa ta de deþinere de bogãþii este una ºi aceeaºi cu dorinþa de Omnipotenþã pentru o exprimare mai completã, credinþa ta va deveni invincibilã. Odatã am vãzut un bãieþel stând la un pian ºi încercând în van sã scoatã armonie din clape; am vãzut în el sentimentul de tristeþe ºi neputinþa pricinuite de faptul cã nu putea sã cânte la pian. L-am întrebat care era cauza tristeþii sale ºi mi-a rãspuns: „Pot

sã simt muzica în mine, dar nu-mi pot convinge mâinile sã facã ce trebuie“. Muzica din el era dorinþa Substanþei Originale, care conþinea toate posibilitãþile vieþii; tot ce se poate numi muzicã îºi cãuta exprimare prin acel copil. Dumnezeu, acea Unicã Substanþã , încearcã sã trãiascã, sã facã ºi sã se bucure de lucruri prin omenire. El spune: „Vreau mâini care sã construiascã structuri minunate, sã cânte melodii divine, sã picteze tablouri glorioase; vreau picioare sã îmi alerge pe plaiuri; vreau ochi sã îmi vadã frumuseþile, limbi care sã spunã adevãruri mãreþe ºi sã cânte cântece minunate“... ªi aºa mai de parte. Tot ce poate exista cautã sã se exprime prin oameni. Dumnezeu vrea ca cei care pot cânta muzicã sã aibã piane ºi orice alte instrumente ºi sã deþinã mijloacele prin care îºi pot cultiva talentele cât pot de mult; El vrea ca cei care pot aprecia frumuseþea sã se poatã înconjura de lucruri frumoase; El vrea ca cei care pot discerne adevãrul sã poatã cãlãtori ºi sã observe; El vrea ca cei care pot aprecia hainele sã fie îmbrãcaþi frumos ºi ca cei care apreciazã mâncarea bunã sã fie hrãniþi bine. El îºi doreºte toate acestea pentru cã, astfel, El însuºi se bucurã ºi va aprecia aceste lucruri; Dumnezeu vrea sã se joace, sã cânte, sã se bucure de frumuseþe, sã spunã adevãruri, sã se îmbrace în haine fine ºi sã mãnânce cele mai bune mâncãri. „Dumnezeu este Acela care a muncit în interiorul tãu ca sã gândeºti ºi ca sã faci“ , a spus apostolul Pavel. Dorinþa pentru bogãþie pe care o simþi e infinitul cãutând sã se exprime, aºa cum a cãutat exprimare în bãieþelul aºezat la pian. Aºa cã tu nu trebuie sã eziþi sã întrebi mai multe. Treaba ta este sã te concentrezi ºi sã îþi expui dorinþa lui Dumnezeu. Iar asta e dificil pentru multe persoane; ei îºi pãstreazã vechea idee cum cã sãrãcia ºi


sacrificiul de sine îl mulþumesc pe Dumnezeu. Ei privesc sãrãcia ca o parte din plan, o necesitate a naturii. Ei cred cã Dumnezeu ºi-a terminat munca ºi cã a fãcut tot ce putea face; cred cã majoritatea oamenilor trebuie sã rãmânã sãraci pentru cã, pur ºi simplu, nu existã destul pentru toþi. Cred atât de mult în asta, cã le este ruºine sã cearã bogãþii; ei încearcã sã nu cearã mai mult de o viaþã foarte modestã, destul cât sã trãiascã la limita confortului.

mãreþe. S-a întâmplat cum ºi-a dorit, ºi aºa þi se va întâmpla ºi þie ºi nouã, tuturor.

Rãmâi Rãmâi permanent conectat

Formeazã-þi imaginea exactã a ceea ce vrei! Îmi amintesc de cazul unui student cãruia i s-a spus sã-ºi formeze în minte imaginea clarã a ceea ce îºi doreºte, astfel încât acel gând sã intre în mintea Substanþei Fãrã Formã. Era o persoanã foarte sãracã, trãia într-un apartament închiriat ºi vieþuia din ce câºtiga de la o zi la alta; ºi nu ºi-a putut închipui cã toate bogãþiile ar putea fi ale lui. Astfel, dupã ce s-a gândit o vreme, a decis cã ar fi rezonabil sã cearã un covor nou pentru cea mai bunã camerã din casã ºi o sobã pentru zilele mai reci de iarnã. Urmând instrucþiunile date în aceastã carte, a obþinut aceste lucruri în câteva luni; abia atunci s-a gândit cã poate nu a cerut destul. A mers prin casa în care locuia ºi i-a adãugat, mental, toate îmbunãtãþirile pe care ºi le-ar fi dorit; a pus un geam la baie, încã o camerã acolo, pânã când a avut imaginea mentalã a casei ideale; apoi, ºi-a planificat cum avea sã o mobileze. Având imaginea finalã în minte, a înce put sã trãiascã în acel anumit mod ºi sã se îndrepte cãtre ceea ce ºi-a dorit; acum deþine acea casã ºi o reconstruieºte dupã forma pe care o avea în imaginea sa mentalã. ªi, cu ºi mai multã credinþã, continuã pe aceastã linie, pentru a crea ºi a dobândi lucruri ºi mai

Informaþiile oferite în capitolul anterior au dat cititorului ideea cã primul pas cãtre îmbogãþire e acela de a-þi împãrtãºi dorinþa Substanþei Fãrã Formã. E adevãrat, dar pentru a face asta, va trebui sã te conectezi mai întâi la Inteligenþa Fãrã Formã . A te asigura cã aceastã relaþie rãmâne armonioasã e o chestiune primarã de o importanþã atât de vitalã, încât voi aloca un spaþiu generos pentru discutarea ei în acest capitol ºi voi oferi instrucþiuni care, dacã sunt urmate exact, vor duce la o perfectã legaturã mentalã cu Dumnezeu. Acest întreg proces de ajustare se poate concentra într-un singur cuvânt: recunoºtinþã. În primul rând, trebuie sã crezi cã existã o Substanþã Inteligentã din care se trag toate lucrurile; în al doilea rând, trebuie sã crezi cã aceastã Substanþã îþi dã tot ce-þi doreºti; ºi în al treilea rând, tu trebuie sã te conectezi la un adânc, profund sentiment de recunoºtinþã. Multe persoane care trãiesc cum trebuie în toate aspectele vieþii rãmân sãrace din cauza lipsei de recunoºtinþã. Dupã ce primesc un dar de la Dumnezeu, ei rup legãtura cu El, deoarece nu Îi mulþumesc. E uºor de înþeles cã cu cât stai mai aproa pe de sursa de bogãþii, cu atât mai multe vei primi; ºi este la fel de uºor de înþeles cã sufletul care e mereu recunoscãtor e mai apropiat de Dumnezeu decât unul care nu se gândeºte sã fie aºa. Cu cât te gândeºti la Suprem cu mai multã recunoºtinþã atunci când þi se întâmplã lucruri bune, cu atât mai multe lucruri bune


vei primi ºi cu atât mai repede vor veni ele; ºi simplul motiv e acela cã aceastã atitudine mentalã de a mulþumi îþi aduce mintea mai aproape de sursa acelor binecuvântãri. Recunoºtinþa îþi aduce mintea în armonie cu energiile creative ale universului. Ia acest lucru ca atare ºi vei vedea cã este adevãrat. Lucrurile bune pe care deja le ai þi-au venit pentru cã ai respectat anumite reguli. Gratitudinea îþi va îndrepta mintea spre calea prin care toate lucrurile ajung la tine; ºi te va þine în armonie cu gândirea creativã, departe de cea competitivã. Gratitudinea, de una singurã, te va face sã priveºti cãtre Tot ºi te va opri sã gândeºti cã rezervele sunt limitate, cãci acest lucru ar fi fatal pentru visele tale.

Legea Recunoºtinþei Existã o Lege a Recunoºtinþei ºi e absolut necesar sã o respecþi, dacã vrei sã ai rezultatele pe care le doreºti. Legea Recunoºtinþei spune cã acþiunea ºi reacþiunea sunt întotdeauna egale ºi opuse. Mulþumirile care ies din mintea ta printr-o rugãciune de gratitudine adresatã Supremului este o eliberare a forþei de extindere; ea nu poate eºua în a ajunge la Cel cãruia îi este adresatã, iar reacþia opusã este o miºcare instantanee cãtre tine. „Dacã te apropii de Dumnezeu, El se va apropia de tine.“ Aceasta este o declaraþie a unui mare adevãr. ªi dacã gratitudinea ta va fi puternicã ºi constantã, reacþia din partea Substanþei Fãrã Formã va fi ºi ea puternicã ºi constantã; lucrurile pe care le vrei se vor miºca întotdeauna în direcþia ta. Observã atitudinea de recunoºtinþã a lui Iisus; El pãrea mereu cã spune: „Îþi mulþumesc Þie, Tatã, cã Mã asculþi“ . Poþi exercita multã putere prin intermediul recunoºtinþei, pentru cã aceasta te conecteazã direct la Putere.

Valoarea gratitudinii nu constã doar în aducerea mai multor binecuvântãri. Fãrã gratitudine, ai avea o mentalitate nesatisfãcutã în legaturã cu ceea ce este. Iar din momentul în care îþi laºi mintea sã aibã gânduri de insatisfacþie, începi sã pierzi teren. Începi sã-þi fixezi atenþia pe lucrurile obiºnuite, ordinare, sãrace, murdare, rele; ºi mintea ta ia forma acelor lucruri. De acolo vei trimite mai departe imaginea acelor lucruri cãtre Substanþa Fãrã Formã, iar apoi lucrurile ordinare, sãrace, murdare, rele, vor ajunge înapoi la tine. A te gândi la lucruri inferioare înseamnã a deveni inferior ºi a te lãsa înconjurat de lucruri inferioare. Pe de altã parte, a-þi fixa atenþia pe cele mai bune lucruri, înseamnã a te înconjura de cele mai bune lucruri ºi a deveni cel mai bun. Puterea Creatoare din noi ne transformã în ceea ce gândim. Noi suntem Substanþã Gânditoare ºi substanþa gânditoare preia mereu forma gândurilor sale. Mintea plinã de recunoºtinþã se fixeazã constant pe ce e mai bun; astfel, omul tinde sã devinã cel mai bun; preia cea mai bunã formã de caracter ºi primeºte cele mai bune lucruri.

Speranþa se naºte din Recunoºtinþã Speranþa se naºte din Recunoºtinþã . Mintea plinã de mulþumiri se aºteaptã la lucruri bune, iar aºteptãrile se transformã în speranþã. Reacþia de recunoºtinþã din mintea cuiva produce speranþã; ºi fiecare val de mulþumire pe care îl emanãm creºte speranþa. Cel care nu are nici un sentiment de mulþumire nu îºi poate pãstra credinþa; ºi fãrã credinþã, nu te poþi îmbogãþi prin metoda creativã, aºa cum vom vedea în cele ce urmeazã.


E necesar sã îþi cultivi obiceiul de a mulþumi de fiecare datã, pentru fiecare lucru bun pe care îl primeºti; ºi sã mulþumeºti continuu. ªi pentru cã Totul a contribuit la creºterea ºi reuºita ta, ar trebui sã incluzi totul în mulþumirea ta. Nu pierde vremea gândindute sau vorbind despre greºelile marilor magnaþi. Modul în care au organizat ei lumea þi-a creat oportunitatea; tot ce primeºti vine, de fapt, mulþumitã lor. Nu te înfuria pe politicienii corupþi; dacã nu ar exista ei, am cãdea în monarhie ºi oportunitãþile ar scãdea cu mult. Dumnezeu a muncit mult timp ºi cu rãbdare ca industria ºi guvernarea noastrã sã ajungã unde este acum, iar El nu greºeºte niciodatã. Nu trebuie sã ai nici cea mai micã îndoialã cã El va scãpa numaidecât de plutocraþi, de magnaþii trusturilor, de cãpitanii industriilor ºi de politicieni, imediat ce nu va mai fi nevoie de ei; dar între timp, reþine cã ei sunt foarte buni. Þine minte cã toþi ajutã la aranjarea liniilor de transmisie pe care toate bogãþiile ajung la tine ºi trebuie sã le mulþumeºti tuturor. Asta îþi va asigura o relaþie armonioasã cu ce e bun în tot ºi tot ce e bun se va apropia de tine.

Nu poþi sã dai ce nu ai Citeºte iar povestea omului care ºi-a format imaginea mentalã a casei dorite ºi vei înþelege care este primul pas cãtre îmbogãþire. Trebuie sã-þi formezi o imagine mentalã clarã a ceea ce îþi doreºti; nu poþi transmite o idee, dacã nu o ai. Trebuie sã o ai, înainte sã o dai; ºi mulþi oameni nu reuºesc sã-i dea Substanþei Gânditoare o idee, pentru cã ei au în minte doar un concept înceþoºat ºi vag a ceea ce îºi doresc sã facã, sã aibã, sã devinã.

Nu ajunge sã ai dorinþa generalã de a avea bogãþii „pentru a face bine cu ele“; toþi au aceastã dorinþã. Nu ajunge sã-þi doreºti sã cãlãtoreºti, sã vezi locuri, sã trãieºti mai intens etc.; toatã lumea are astfel de dorinþe. Dacã ai vrea sã-i trimiþi unui prieten un mesaj, nu i-ai trimite alfabetul, ca sã-ºi com punã el mesajul; ºi nici nu ai alege cuvinte aleator din dicþionar. I-ai trimite o frazã coerentã, una care sã aibã semnificaþie. Când vrei sã-i dai o idee Substanþei , ea trebuie sã fie coerentã; trebuie sã ºtii ce vrei ºi sã fii sigur de ce vrei. Nu te poþi îmbogãþi, nu poþi face puterea creatoare sã acþioneze, dacã ai idei fãrã formã ºi dorinþe vagi. Revizuieºte-þi dorinþele aºa cum omul pe care l-am descris mai devreme s-a plimbat prin casã; vezi ce doreºti cât mai exact ºi fã-þi o imagine clarã a felului în care vrei sã arate ceea ce vei primi. Trebuie sã ai continuu în minte acea imagine clarã, aºa cum marinarul are în minte portul cãtre care merge. Trebuie sã fii mereu orientat cu faþa spre scopul tãu. Trebuie sã nu-þi pierzi þelul din vedere, aºa cum cârmaciul unei nave trebuie sã nu piardã din vedere busola. Nu e nevoie sã faci exerciþii de concentrare sau sã-þi rezervi timp pentru rugãciuni ºi afirmaþii, nici „sã te cobori în tine“ sau sã faci cine ºtie ce cascadorii oculte. Toate aceste lucruri sunt bune, însã tu trebuie doar sã ºtii ce vrei ºi sã vrei atât de tare încât sã-þi rãmânã permanent viu în minte. Petrece cât mai mult timp liber contem plând imaginea a ceea ce-þi doreºti. Nu ai nevoie de exerciþii ca sã te concentrezi pe ceea ce vrei cu adevãrat; vei face efort doar când va trebui sã-þi îndepãrtezi atenþia de pe lucrurile pe care nu þi le doreºti. Dacã nu-þi doreºti sã te îmbogãþeºti – iar gândurile tale sunt legate continuu de asta, precum polul magnetic þine acul busolei orientat spre nord – vei încerca în zadar sã urmezi instrucþiunile din aceastã carte.


Metodele de aici sunt pentru oamenii a cãror dorinþã de îmbogãþire e atât de puternicã încât înving lenea mentalã ºi atracþia pentru lucruri uºoare, fãcându-i sã munceascã potrivit dorinþei lor. Cu cât e mai clarã imaginea din mintea ta ºi cu cât vei munci mai mult la ea, aducând la suprafaþã toate detaliile minunate, cu atât mai puternicã va fi dorinþa ta; ºi cu cât mai puternicã va fi dorinþa, cu atât mai uºor va fi sã-þi fixezi mintea pe imaginea a ceea ce vrei.

ªi þine minte ce am spus mai înainte des pre gratitudine; mulþumeºte la fel de mult pentru lucrurile din mintea ta, pe cât ai mulþumi dacã ele ar avea formã materialã. Persoana care poate sã-i mulþumeascã sincer lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le posedã numai în imaginaþia sa este cu adevãrat un om credincios. El se va îmbogãþi cu siguranþã; va duce la crearea tuturor lucrurilor pe care ºi le doreºte.

Nu repeta în van

Crede în ceea ce vrei Mai trebuie sã faci ceva, nu doar sã vezi imaginea clarã. Dacã doar asta faci, nu eºti mai mult decât un visãtor ºi nu vei avea nici un fel de putere sã-þi îndeplineºti visele. În spatele imaginii clare trebuie sã fie un scop pentru care vrei ca acea imagine sã devinã realitate. Iar în spatele acelui scop tre buie sã fie credinþa invincibilã cã acel lucru e deja al tãu; cã trebuie doar sã întinzi mâna ca sã-l ai. Trãieºte în noua ta casã, mental, pânã când aceasta se formeaza fizic în jurul tãu. Bucurã-te pe deplin de lucrurile pe care þi le doreºti, înainte de a le avea, iar ele vor veni. „Orice lucru ceri când te rogi, trebuie sã crezi cã îl vei primi ºi îl vei avea“ , a spus Iisus. Trebuie sã vezi lucrurile pe care le vrei ca ºi cum le ai în jurul tãu mereu; trebuie sã te vezi deþinându-le sau folosindu-le. Imagineazã-þi cum le foloseºti aºa cum le vei folosi când vor fi tangibile, în posesia ta. Lucreazã la imaginea mentalã pânã când e clarã ºi distinctã, iar apoi creeazã ºi menþine o Atitudine Mentalã de Posesie asupra a tot ce e în acea imagine. Ia în posesie lucrurile în mintea ta ºi crede cu toatã fiinþa ta cã deja îþi aparþin. Þine cu dinþii de aceastã posesie mentalã; nu te îndoi nici o clipã cã totul e adevãrat.

Nu trebuie sã te rogi în repetate rânduri pentru lucrurile pe care þi le doreºti; nu e necesar sã-i spui lui Dumnezeu în fiecare zi despre asta. „Nu folosiþi repetiþii în van“ , le-a spus Iisus elevilor sãi, „pentru cã Tatãl ºtie cã aveþi nevoie de aceste lucruri înainte sã I le cereþi“. Sarcina ta e sã formulezi inteligent dorinþele tale de lucruri care îþi pot intensifica viaþa ºi sã combini aceste dorinþe într-un tot unitar; ºi apoi, sã-i dai Substanþei Fãrã Formã ideea acestui Tot , pentru cã Substanþa are puterea ºi voinþa de a-þi oferi ce-þi doreºti. Nu îi dai aceastã idee repetând ºiruri de cuvinte, ci deþinând viziunea cu un scop de nezdruncinat de a obþine ce vrei ºi cu credinþa de nestrãmutat cã l-ai obþinut deja. Rãspunsul la rugã nu vine în conformitate cu credinþa pe care o ai în momentul în care vorbeºti, ci cu cea din momentul în care munceºti. Nu poþi sã bagi o idee în mintea lui Dumnezeu doar rezervându-þi o zi specialã – precum Sabatul – în care sã Îi spui ce îþi doreºti ºi apoi sã uiþi cu totul de El în restul sãptãmânii. Nu vei reuºi nici dacã îþi vei alege anumite ore speciale, în care sã mergi la altar ºi sã te rogi, ca apoi sã nu te mai gândeºti deloc la asta pânã la urmãtoarea orã de rugãciune.




calea corectã. Foloseºte-þi voinþa sã gândeºti ºi sã acþionezi în modul corect. Nu încerca sã-þi proiectezi voinþa ori gândurile sau mintea ta în spaþiu, „acþionând“ pe lucruri sau oameni. Þine-þi mintea acasã. Poate realiza mai multe acolo, decât în oricare altã parte. Foloseºte-þi mintea sã formezi o imagine mentalã a ceea ce-þi doreºti ºi sã pãstrezi acea viziune cu credinþã ºi scop; ºi foloseºte-þi voinþa ca sã þii mintea ocupatã cu lucrul pe calea dreaptã. Cu cât mai echilibratã e voinþa ta ºi conþine credinþa ºi scopul tãu, cu atât vei ajunge bogat mai rapid, pentru cã vei lãsa numai impresii pozitive asupra Substanþei ; ºi nu le vei neutraliza sau dezechilibra cu impresii negative.

Fiecare moment pe care îl petreci ascultându-þi îndoielile ºi fricile, fiecare orã pe care o petreci fãcându-þi griji, fiecare orã în care sufletul tãu e posedat de îndoialã, sta bileºte un curent care îndepãrteazã de tine întregul domeniu al inteligenþei Substanþei Fãrã Formã. Credinþa ta interioarã îþi va expune gândurile; pe mãsurã ce idealurile tale vor fi modelate ºi transformate în lucrurile la care te gândeºti, va trebui sã înveþi sã îþi controlezi atenþia. Iar aici te va ajuta voinþa ta; fiindcã voinþa ta va determina asupra a ce anume se va fixa atenþia ta.

Conteazã doar leacul

Forþele Universului în miºcare Imaginea dorinþelor tale, þinute cu credinþã ºi scop, e luatã de Substanþa Fãrã Formã ºi înãlþatã la distanþe mari, în tot universul. Pe mãsurã ce aceastã impresie se împrãºtie, toate lucrurile sunt puse în miºcare spre realizarea lor; fiecare vietate, fiecare obiect, inclusiv lucrurile care încã nu au fost create, vor fi îndreptate spre realizarea a ce vrei tu. Toate forþele încep sã fie exercitate în acea direcþie; toate lucrurile încep sã se îndrepte spre tine. Minþile oamenilor de pretutindeni sunt influenþate spre crearea lucrurilor necesare îndeplinirii dorinþelor tale; ºi ei vor lucra pentru tine, fãrã sã o ºtie. Dacã vei lãsa însã impresiile negative sã impregneze Substanþa Fãrã Formã , scopul tãu se va îndepãrta de tine. Îndoiala ºi neîncrederea îi fac pe oamenii care încearcã sã foloseascã ºtiinþa mentalã sã dea greº în tentativa lor de a se îmbogãþi.

Dacã vrei sã te îmbogãþeºti, nu studia sãrãcia. Lucrurile nu sunt create dacã te gândeºti la opusul lor. Sãnãtatea nu e niciodatã obþinutã studiind bolile ºi gândindu-te la ele; dreptatea nu e promovatã studiind crimele ºi gândind la pãcate; ºi nimeni nu se poate îmbogãþi studiind sãrãcia ºi gândinduse la sãrãcie. Medicina – ºtiinþa cunoaºterii bolilor – a crescut numãrul bolilor; religia, studiind pãcatele ºi vorbind despre ele, a promovat pãcatele; economia, studiind mecanismele sãrãciei, a umplut lumea de inechitate. Nu vorbi despre sãrãcie. Nu o investiga. Sã nu te intereseze nimic despre ea. Nu conteazã care sunt cauzele ei, tu nu ai de-a face cu ele. Pe tine trebuie sã te intereseze doar leacul. Nu-þi irosi timpul fãcând muncã de caritate; fiindcã orice muncã de caritate va duce la perpetuarea sãrãciei ºi a nedreptãþilor pe care ea urmãreºte sã le stârpeascã. Nu spun cã ar trebui sã ai inima de piatrã ºi sã refuzi sã auzi strigãtele disperate de ajutor. Dar nu încerca sã eradichezi sãrãcia. Las-o în urmã. Lasã în urmã orice are legãturã cu ea ºi fã ce trebuie sã faci pentru a te îmbogãþi!




Ignorã sãrãcia! E-adevãrat, e posibil sã existe un numãr mare de lucruri pe lumea asta ale cãror condiþii sunt dezagreabile; dar ce rost are sã le studiem ºi sã ne adâncim în ele, când oricum vor trece? Studierea lor, însã, le va îm piedica sã treacã aºa de repede ºi le va pãstra mai mult timp în apropierea noastrã. De ce sã acordãm timp ºi atenþie unor lucruri pe care evoluþia fireascã a vieþii le va elimina oricum? Nu-i mai bine sã acordãm timpul ºi atenþia noastrã pentru a amplifica evoluþia umanã ºi nu involuþia ? Oricât de oribilã ar pãrea condiþia unei þãri, a unei regiuni ori a unui loc la un moment dat, nu-þi irosi timpul ºi nu-þi distruge ºansele gândindu-te la asta. Ar trebui sã te interesezi cum poþi îmbogãþi lumea. Ar tre bui sã te gândeºti la bogãþiile cãtre care ea se îndreaptã, nu la sãrãciile din care vine. ªi þine minte cã singura metodã prin care poþi ajuta lumea sã se îmbogãþeascã este ca tu însuþi sã te îmbogãþeºti, printr-o metodã creativã, nu competitivã. Fii atent doar la bogãþie. Ignorã sãrãcia! Oricând te gândeºti sau vorbeºti despre sãraci, gândeºte ºi vorbeºte despre ei ca des pre cei care se vor îmbogãþi, ca despre cei care trebuie felicitaþi, nu ca despre unii de care trebuie sã ne fie milã. În felul acesta, ei se vor simþi îmboldiþi ºi inspiraþi sã caute o cale de a ieºi din sãrãcie. Fiindcã, îþi spun, dacã îþi vei dãrui mintea, gândurile ºi timpul tãu bogãþiilor, nu înseamnã cã eºti un om rãu. Sã devii un om foarte bogat este cel mai nobil þel pe care-l poþi avea în viaþã, fiindcã acesta le include pe toate celelalte pe care le mai ai. Dacã, însã, vei alege planul competitiv, lupta pentru atingerea bogãþiei va fi o învãlmãºealã fãrã Dumnezeu, pentru a cãpãta putere asupra altor oameni. Dacã vei alege însã planul creator, toate se vor schimba în bine.

Bogãþia aduce cu sine dãruire, serviciu spre folosul celorlalþi ºi face posibilã calea spre mãreþie. Dacã îþi lipseºte sãnãtatea, vei descoperi cã obþinerea ei depinde de îmbogãþirea ta. Vei constata cã cei fãrã griji financiare, care deþin mijloacele unei existenþe în abundenþã, au posibilitatea unei vieþi cu adevãrat igienice ºi, astfel, îºi pot pãstra sãnãtatea. Mãreþia moralã ºi spiritualã e posibilã doar pentru cei situaþi deasupra unei vieþi competitive, eliberaþi de influenþele degradante ale competiþiei, liberi sã creeze bogãþie. Dacã sufletul tãu se hrãneºte cu fericirea familiei, aminteºte-þi cã iubirea înfloreºte numai acolo unde existã un înalt nivel de gândire rafinatã, departe de influenþele corupãtoare ale competitivitãþii; iar fericirea ºi iubirea vin numai acolo unde existã gândire creativã, fãrã certuri ºi rivalitãþi. Tot ce poþi face mai mãreþ ºi mai nobil pe lumea asta este sã te îmbogãþeºti. ªi pentru aceasta e nevoie sã-þi fixezi atenþia doar pe imaginea mentalã a bogãþiilor, excluzând toþi factorii care þi-ar putea obtura ori distorsiona aceastã imagine. Trebuie sã vezi adevãrul ascuns în tot. Trebuie sã vezi dedesubturile Mãreþei Sin gure Vieþi , care se îndreaptã mereu înainte, spre expresii mai pline, spre o fericire mai completã.

Existã doar bogãþie! Adevãrul este cã nu existã sãrãcie. Existã doar bogãþie! Unii rãmân sãraci pentru cã ignorã faptul cã e suficientã bogãþie ºi pentru ei; ºi le poþi arãta asta prin exemplul personal, prin ceea ce faci tu în profesia ta. Alþii sunt sãraci pentru cã, deºi simt cã existã o scãpare, sunt prea leneºi ca sã de punã efortul de a pãºi pe acea cale ºi de a o


parcurge. Pentru aceºtia, cel mai bun lucru pe care îl poþi face este sã le inciþi dorinþa de îmbogãþire, arãtându-le calea obþinerii bogãþiei cinstite. Iar alþii sunt încã sãraci fiindcã, deºi au aflat calea ºtiinþificã de îmbogãþire, s-au pierdut în labirintul metafizicii ºi în teoriile oculte într-atât încât nu mai ºtiu pe ce drum s-o apuce. Ei încearcã tot timpul un amestec de mai multe sisteme ºi dau greº în toate. Pentru aceºtia, încã o datã, cel mai bine e sã le arãþi exemplul tãu personal. Cãci un grãunte de acþiune echivaleazã cu un kilogram de teorie. Cel mai bun lucru pe care îl poþi face pentru toþi aceºtia este sã le arãþi cum se face prin exemplul personal. Cel mai bun mod prin care îl poþi servi pe Dumnezeu ºi pe oameni este sã devii bogat. ªi sã o faci mergând pe calea creativitãþii, nu a competiþiei. ªi încã ceva... Aceastã carte îþi oferã în detaliu toate principiile ºtiinþifice prin care poþi deveni bogat; iar dacã acest lucru e adevãrat, înseamnã cã nu vei mai avea nevoie sã citeºti o altã carte pe aceeaºi temã. Poate suna egoist ºi îngust, însã gândeºte-te numai puþin: ce altã metodã de a introduce un om în ºtiinþa matematicii existã în afarã de învãþarea adunãrii, scãderii, înmulþirii ºi îm pãrþirii? Nici una. Existã doar o singurã cale scurtã între douã puncte. Existã doar o singurã cale prin care poþi gândi ºtiinþific des pre îmbogãþire, iar aceastã cale te va duce repede ºi direct la þelul tãu. Nici un om nu a descoperit ºi nu a formulat un sistem mai scurt ºi mai rapid de a ajunge la bogãþie decât cel prezentat în aceastã carte. Sistemul acesta a fost golit de toate lucrurile neesenþiale, aºa cã, dacã începi cu acesta, dã-le deoparte pe toate celelalte, scoate-le din mintea ta! Citeºte aceastã carte în fiecare zi. Ia-o cu tine oriunde mergi. Învaþ-o pe de rost ºi nu mai cãuta alte sisteme ºi teorii, cãci dacã le

vei cãuta, vei începe sã te îndoieºti, iar în gândurile tale va apãrea nesiguranþa. ªi atunci vei începe sã faci greºeli. Dupã cei vei face ceea ce trebuie ºi vei deveni bogat, poþi studia câte sisteme vrei, cât de mult vrei. Dar pânã când nu eºti sigur cã ai obþinut ceea ce doreai sã obþii, nu citi o altã carte în afarã de aceasta. Nu citi decât veºtile bune despre ce se petrece în lume. Acceseazã doar informaþiile care sunt în armonie cu imaginea ta despre viaþã. Amânã investigaþiile în lumea ocultului. Nu rãtãci prin teologie, spiritism sau religie. Este foarte posibil ca morþii sã trãiascã încã ºi sã fie aproape, dar dacã sunt, lasã-i în pace ºi vezi-þi de treaba ta. Oriunde ar fi spiritele celor morþi, au propria lor treabã de fãcut ºi propriile probleme de rezolvat; iar noi nu avem nici un drept sã intervenim în ele. Nu-i putem ajuta cu nimic pe cei morþi ºi e îndoielnic cã ei ne pot ajuta cu ceva pe noi; în plus, nu avem acest drept, de a încãlca tim pul, chiar dacã am putea s-o facem. Lasã-i, deci, pe morþi în pacea vieþii de apoi ºi concentreazã-te pe þelul tãu, acela de a deveni bogat! Dacã vei începe sã-þi amesteci gândurile cu ocultul, vei porni curenþi care se vor încruciºa cu ceea ce este în mintea ta, iar speranþele tale de îmbogãþire vor ajunge la naufragiu.

Recapituleazã Nu uita ce ai învãþat pânã acum: existã o Substanþã Gânditoare din care toate lucrurile sunt fãcute ºi care, în starea ei originalã, pluteºte, penetreazã ºi umple toate spaþiile universului. Un gând imaginat în aceastã substanþã produce în realitate lucrurile care sunt imaginate de acel gând. Omul poate forma gânduri în mintea lui ºi, prin impresionarea acelor gânduri asupra


Substanþei Fãrã Formã , poate cauza crearea lucrului la care s-a gândit. Ca sã poatã face acest lucru, omul trebuie sã treacã de la o gândire bazatã pe competiþie, la una bazatã pe creativitate. Trebuie sã-ºi formeze o imagine mentalã cât mai clarã cu ceea ce vrea cu adevãrat, sã-ºi formeze o credinþã neclintitã în realizarea acelui þel ºi, din acel moment, sã-ºi închidã definitiv mintea la orice informaþii care i-ar putea zdruncina þelul, care i-ar putea umbri viziunea sau stinge credinþa. ªi în plus, aºa cum vom vedea în continuare, va trebui sã acþioneze ºi sã-ºi trãiascã viaþa în acel anumit mod de care am amintit pânã acum.

Gândurile ºi acþiunile Gândul este puterea creatoare, el e forþa care te împinge la acþiune; gândind în acel anumit mod, vei putea aduce bogãþii în viaþa ta, dar asta nu depinde numai de gândurile tale, ci trebuie sã fii atent ºi la acþiunile tale. Aici eºueazã cei mai mulþi oameni, nu îºi conecteazã gândurile cu acþiunile personale. Nu am atins încã stadiul – presupunând cã ar exista acel stadiu – în care sã putem crea lucruri direct din Substanþa Fãrã Formã, fãrã a procesa natura, fãrã a interveni asupra ei; nu e suficient ca omul doar sã gândeascã, ci sã-ºi suplimenteze gândul cu acþiune! Cu ajutorul gândului poþi atrage cãtre tine aurul din inime munþilor, dar minele nu se vor sãpa singure, aurul nu se va rafina singur, monezile nu se vor bate singure ºi nu se vor rostogoli singure în buzunarul tãu. Puterea enormã a Spiritului Suprem va face ca afacerile oamenilor sã se ordoneze în aºa fel încât unii vor sãpa mina în locul tãu, alþii vor tranzacþiona aurul ºi-l vor aduce mai aproape de tine, iar tu nu va trebui decât

sã-þi aranjezi propriile afaceri astfel încât sã-l poþi primi când ajunge la tine. Gândul tãu va face toate acestea ºi atât cele cu viaþã, cât ºi cele fãrã de viaþã vor conlucra sã-þi aducã ceea ce vrei. Acþiunea ta personalã va trebui sã fie, însã, atât de corectã, încât sã nu existe nici un regret atunci când primeºti ceea ce vrei. Nu face lucru de caritate, dar nici nu fura; doar dã-i fiecãrui om mai mult în valoare materialã decât îþi dã el în valoare financiarã. Folosirea într-un mod ºtiinþific a gânditului constã în formarea unei imagini mentale clare a ceea ce vrei, în a þine calea dreaptã cãtre þel ºi în realizarea lui cu ajutorul credinþei ºi recunoºtinþei. Nu încerca sã-þi „proiectezi“ gândul folosind o cale misticã sau ocultã, în ideea de a obþine ce vrei punând pe altul sã facã lucrurile în locul tãu; acel efort e irosit în van ºi-þi va slãbi puterea de a gândi normal.

V ei e i obþine ce vrei, dând în schimb ce se vrea În cele ce vor urma se va explica încã o datã modul de a acþiona pentru a deveni bogat: credinþa în scopul tãu îºi va imprima pozitiv viziunea asupra Substanþei Fãrã Formã, care, la fel ca ºi tine, îºi doreºte mai multã viaþã, în mai multã bogãþie. Primind viziune de la tine, va pune la muncã toatã creaþia, prin canalele obiºnuite de acþiune, îndreptând, în cele din urmã, rezultatele cãtre tine. Treaba ta nu este, deci, sã conduci sau sã supervizezi procesul de creaþie. Tot ce tre buie sã faci tu este sã-þi menþii vie viziunea, sã te þii strâns de þelul tãu ºi sã-þi menþii credinþa ºi recunoºtinþa pentru tot ceea ce primeºti. Trebuie sã acþionezi în acel anumit mod, astfel încât sã-þi poþi da seama de ceea ce


este al tãu, atunci când vine la tine; sã poþi recunoaºte lucrurile primite ºi sã le aºezi la locurile lor, în imaginea de ansamblu a viziunii tale, odatã ce ajung la tine. ªi atunci vei putea sã vezi adevãrul din interiorul acestor lucruri. Ele vor ajunge la tine, dar se vor afla în mâinile altor oameni, care vor cere ceva echivalent în locul lor. ªi vei putea obþine ceea ce este al tãu doar dându-le celorlalþi ce li se cuvine.

Gândul ºi acþiunea personalã Portofelul tãu nu se va transforma dintr-o datã în „portmoneul norocos“, mereu plin cu bani, fãrã nici un efort din partea ta. Acesta este punctul crucial în ºtiinþa de a deveni bogat: gândul trebuie sã se combine cu acþiunea personalã . Sunt foarte mulþi oameni care, conºtient sau inconºtient, pun forþa creatoare în acþiune prin puterea ºi persistenþa dorinþelor lor, dar rãmân sãraci fiindcã nu trec la producerea lucrurilor pe care ºi le doresc. Gândurile îþi vor aduce lucrurile dorite de tine, însã de primit, le vei primi doar prin acþiune. Oricum ai acþiona, e clar cã trebuie sã acþionezi acum! Nu poþi acþiona în trecut, iar ca sã-þi poþi pãstra viziunea clarã, e vital sã nu te mai gândeºti niciodatã la trecut. Nu poþi acþiona în viitor, pentru cã viitorul nu este încã aici. Nu poþi ºtii cum vei acþiona în anumite situaþii din viitor, pentru cã acele situaþii nu au sosit încã. Dacã astãzi nu te afli în afacerea sau în mediul potrivit, asta nu înseamnã cã trebuie sã-þi amâni acþiunile pentru momentul când te vei afla în afacerea sau în mediul potrivit. Nu-þi petrece prezentul gândindu-te la momentul în care vei rezolva urgenþele din viitor; ai încredere în abilitãþile tale de a întâm pina ºi rezolva urgenþele atunci când apar.

Dacã acþionezi în prezent, iar gândurile tale sunt în viitor, acþiunile tale vor avea prea puþinã forþã ºi vor deveni, astfel, ineficiente. Acþioneazã în prezent folosindu-þi toatã mintea ºi toate gândurile pentru ceea ce faci acum.

Acþioneazã acum! Nu-i da impulsuri Subtanþei Creatoare, ca mai apoi sã stai ºi sã aºtepþi rezultate; fãcând astfel, vei aºtepta mult ºi bine ºi nu le vei primi niciodatã. Acþioneazã acum! Nu existã alt timp în afarã de acum ºi nu va exista niciodatã altul! Dacã va fi vreodatã cazul sã începi sã te pregãteºti pentru ceea ce vei primi, trebuie sã începi de acum! Iar acþiunea ta, oricare ar fi ea, se va petrece, mai mult ca sigur, în afacerea ºi mediul din prezent, acþionând asupra oamenilor ºi lucrurilor din mediul de acum. Poþi acþiona doar unde eºti acum! Nu poþi acþiona unde ai fost ºi nu poþi acþiona unde vei fi. Nu te întreba dacã munca de ieri a fost bine sau prost fãcutã; fã bine munca de azi! Nu încerca sã faci munca de mâine; va fi timp destul sã o faci când îi va veni vremea! Nu aºtepta sã þi se modifice mediul ca sã acþionezi; schimbã-þi tu mediul, acþionând! ªi poþi acþiona asupra lui doar într-un fel: sã fii transferat chiar tu într-un mediu mai bun! Pãstreazã cu credinþã ºi scop imaginea ta într-un mediu mai bun, dar acþioneazã asu pra mediului din prezent cu tot sufletul, cu toatã puterea ºi cu toatã mintea ta! Nu-þi pierde timpul visând cu ochii deschiºi sau construind „castele de nisip“; þine-te bine de imaginea a ceea ce vrei ºi acþioneazã acum! Nu cãuta sã faci lucruri noi sau sã treci la acþiuni neobiºnuite, ca sã faci primul pas spre bogãþie. Este foarte probabil ca acþiunile tale, cel puþin pentru o vreme, sã fie aceleaºi


ca ºi pânã acum. Dar trebuie sã începi sã le faci într-un anumit mod, care te va duce, cu siguranþã, la bogãþie!

cã – ºi vei ajunge, cu siguranþã, la locul de muncã dorit. Viziunea ºi credinþa ta vor trezi Forþa Creatoare, care îl va aduce spre tine, iar acþiunile tale vor face forþele din mediul înconjurãtor sã te mute în locul dorit.

Nu aºtepta afacerea potrivitã

Crezul nostru

Dacã te afli într-o afacere care simþi cã e nepotrivitã pentru tine, nu aºtepta pânã când Iatã cum aratã acum Crezul nostru: te vei afla în afacerea potrivitã, ca sã acþio Existã o Substanþã Gânditoare din care nezi. Nu te descuraja, nu te arunca la pãtoate lucrurile sunt fãcute ºi care, în starea mânt ºi nu plânge cã ai ajuns într-un loc ne sa originalã, permeazã, penetreazã ºi umple potrivit. Nimeni, niciodatã, nu a fost aºezat toate interspaþiile universului. într-un loc atât de rãu încât sã nu-ºi poatã Un gând în aceastã substanþã produce gãsi în cele din urmã un loc mai bun; ºi nilucrul care a fost imaginat în acel gând. meni n-a lucrat vreodatã într-o afacere aºa Omul poate forma lucruri în mintea sa ºi, de rea, cã n-a putut sã-ºi gãseascã în cele din transferându-ºi gândul în substanþa fãrã forurmã una mai bunã. mã, poate determina ca lucrul la care s-a Pãstreazã în minte imaginea ta în aface gândit sã fie creat. rea corectã, odatã cu scopul pentru care vrei Pentru a face asta, omul trebuie sã treasã fii acolo, precum ºi credinþa cã vei ajuncã de la gândirea competitivã la gândirea ge acolo, cã eºti acolo. creativã; el trebuie sã-ºi formeze în minte Dar acþioneazã în afacerea în care te afli imaginea clarã a ceea ce îºi doreºte, sã îºi în prezent! Foloseºte afacerea din prezent You're Reading a Preview pãstreze imaginea în minte cu scopul bine ca mijloc prin care vei ajunge într-o afacere fixat pentru care îºi doreºte ceea ce îºi doUnlockca full access with a free trial. mai bunã; foloseºte mediul din prezent reºte, ºi cu o credinþã de nezdruncinat cã va mijloc de a ajunge într-un mediu mai bun. primi ce vrea, închizându-ºi mintea împoViziunea ta cu afacerea corectã, Download dacã e With Trialcelor care vor sã-i distrugã trivaFree tuturor vãzutã cu credinþã ºi scop, va determina scopul, sã-i diminueze viziunea sau sã-i Supremul sã miºte afacerea corectã spre înece credinþa. tine; iar dacã acþiunile tale vor fi fãcute în Ca sã primeascã ce îºi doreºte, omul treacel anumit mod, te vor miºca pe tine spre buie sã acþioneze acum asupra oamenilor ºi afacerea corectã. lucrurilor din mediul sãu prezent. Dacã acum eºti un simplu angajat, un om care munceºte pe un salariu lunar, ºi simþi cã trebuie sã schimbi locul pentru a câºtiga ceea Cum avanseazã lumea ce vrei de la viaþã, nu-þi proiecta gândul în spaþiu, pentru ca apoi sã te bazezi pe el ca Fã tot ce poþi, acolo unde te afli acum. sã-þi iei altã slujbã. E foarte probabil sã nu-þi Cãci poþi avansa doar atunci când eºti prea dea ceea ce vrei. mare pentru locul în care te afli în prezent; Pãstreazã în minte viziunea cu tine la noul ºi nici o persoanã nu poate fi prea mare penloc de muncã, în timp ce treci la acþiune cu tru locul în care se gãseºte, dacã lasã o treacredinþã ºi scop, la actualul tãu loc de mun bã, cât de micã, nefãcutã.










Fericire

Recommend Documents