Nuvela fantastică Nuvela este o specie a genului epic, în proză, cu acţiune mai puţin dezvoltată decât a romanului, dar
cu o intrigă complexă, gradat construită pe un singur fir narativ, surprinzând o înlănţuire de episoade semnificative pentru destinul personajului/personajelor principale, într-o naraţiune unitară. Accentul cade asupra complexităţii personajului şi nu asupra acţiunii autorul tinde spre o!iectivitate. "pecia poate suporta clasificări, după natura su!iectului, după temele şi motivele a!ordate etc. Nuvela fantastică presupune un su!iect straniu, dezvoltă teme desprinse din mituri şi credinţe străvec#i sau specific romantice, are un conflict puternic $produs de o pertur!are a logicii sau a cronologiei% care generează o evoluţie spectaculoasă a acţiunii construite prin pendularea sau prin suprapunerea celor două planuri& real / fantastic are un final enigmatic, însoţit adesea de victimizarea protagonistului. '(iteratura fantastică se spijină pe plăsmiurile imaginaţiei, pe #imere, năzuind să concureze realul prin imagini stranii, a căror verosimilitate e pusă su! semnul îndoielii. )antasticul reprezintă * după cum se ştie * calitatea artei literare de a transpune in imagini artistice un orizont ce nu există decât in puterea imaginatiei imaginatiei,, inexplica!il inexplica!il si necontrola!i necontrola!ill raţional, raţional, +un soi de pariu cu invizi!il invizi!ilul ul in care nimeni nimeni nu crede $z. odorov odorov%. %. stetic vor!ind, el se caracterizeaz caracterizeazăă prin aceea ca presupune& presupune& subiecte stranii, conflicte generat generatee de deregl dereglări ările le provoc provocate ate prin prin încălc încălcare area a logici logicii, i, a ordinii ordinii crono cronologi logice ce, acţiuni pline de suspans, care declanşeaza emoţii puternice, alternarea sau suprapunerea de planuri ale exisţentei $ realfantastic / oniric %, metamorfoze spectaculoase, finaluri enigmatice, deschise etc. n ceea ce priveşte perspectiva fantastică, se o!servă permanenta srădanie a naratorului de a împrima neverosimilului impresia realităţii, oferind cititorului plăcerea de a gusta frica, îndoiala. fectul imediat al oricărui text fantastic este confuzia, senzaţia de mister, de o!scur. z. odorov îşi fondează teoria cu privire la fantastic pornind de la ezitarea personajului şi a cititorului cu privire la elementul pertur!ator al ordinii. zitarea joacă rolul esenţial, căci, dacă cititorul sau personajul ce o trăieşte optează pentru o soluţie raţională, intrăm în sfera straniului şi dacă, dimpotrivă, se acceptă o soluţie supranaturală se pătrunde în domeniul miraculosului. Aşadar, fantasticul durează atât cât ţine ezitarea comună a celui dinăuntrul acelui univers şi a cititorului din afară.0 n literatura noastră clasică, nuvela fantastică, foarte înrudită cu povestirea fantastică/magică, a valorificat teme şi motive romantice * ca la minescu, de exemplu * sau a avut filiaţie folclorică, apropi apropiind indu-s u-see mai mult mult de !asm !asm $categ $categori oriaa esteti estetică că circum circumscr scrisă isă acestui acestuiaa fiind fiind mirac miraculo ulosul sul%. %. 1roza 1roza fantastică eminesciană "ărmanul 2ionis $rod al contactelor nemijlocite ale autorului cu filosofia şi literatura europeană în perioada studiilor de la 3iena%, aduce în arealul literaturii române dimensiunea visului romantic şi cugetarea filozofică, turnate în lirismul unui stil descriptiv, metaforic. Astfel, minescu este creatorul, la noi, al nuvelei fantastice şi, alături de 4. (. 5aragiale $(a #anul lui 6ânjoală, 5alul dracului, 7ir 4anulea etc.%, un precursor al prozei fantastice a secolului al 88-lea& 9ala 9alaction * 6oara lui 5ălifar, 6ircea liade * (a ţigănci, 1odul 1odu l etc. sau 3. 3. 3oiculescu, 3oiculescu, ale cărui texte sunt mai curând povestiri. 'după 6. 2răgan este şi :un desc#izător de drumuri în proza lirică, pentru unii textul fiind mai mult poem decât nuvelă, date fiind& funcţia sim!olică a personajelor, personajelor, a numelor, numelor, ponderea pe care-o are descrierea poetică şi c#iar am!iguitatea mesajului textului şi implicaţiile meditative la care predispun temele cultivate0 5aracterul fantastic al nuvelei "ărmanul 2ionis rezidă, poate poate mai întâi, în problematică& tema romantică visului şi a metempsi#ozei $credinţa în transmigraţia sufletelor în avatari succesivi%, com!inate original cu tema du!lului, toate su!ordonate temei mai largi a condiţiei omului de geniu şi a cunoaşterii, limitate în fond, dar tocmai de aceea având tentaţia a!solutului. a!solutului. Compleului tematic îi corespund o serie de motive romantice de circulaţie universală& motivul um!rei, al vieţii ca vis, al cărţii de magie, al pactului cu diavolul, d iavolul, al cuplului adamic, al călătoriei selenare, al paradisului pierdut etc., acestea fiind reeditarea sincretică a unor mituri etern fundamentale& mitul oniric, mitul faustic, mitul androginului, mitul căderii luciferice, mitul orfic $şi nu doar în sensul puterii creatoare a poetului 2ionis care-şi transpune nemulţumirea în versuri satirice%. 5itaţi, comentaţi 2ar şi originalitatea artei compoziţionale se su!ordonează intenţiei de a o!ţine efectele am!iguităţii fantastic fantastice. e. Astfel, structura structura compoziţional compoziţionalăă a nuvelei nuvelei presupune presupune mai întâi un prolog teoretic de su!stanţă speculativ-filozofică, su! forma unui monolog, atri!uind personajului meditaţia asupra relativităţii timpului şi a spaţiului $:;i într-un spaţiu înc#ipuit ca fără margini, nu este o !ucată a lui... numai o picătură în raport <
cu nemărginirea= Asemenea, în eternitatea fără margini nu este orice !ucată de timp, oricât de mare sau oricât de mică, numai o clipă suspendată=%. rolul / funcţia prologului este de a genera atmosfera stranie şi de a incita imaginaţia lectorului, pregătindu-l să recepteze acţiunea insolită, plină de suspans, situând întreaga interpretare a faptelor su! semnul relativităţii $pregătind încă de acum ezitarea, criza de soluţii& :5ine ştie dacă nu trăim într-o lume microscopică şi numai făptura oc#ilor noştri ne face să o vedem în măsura în care o vedem=%. 4mportantă nu e valoarea de adevăr al reflecţiilor filosofice $autorul sintetizând ideile apriorismului din 7ant, cu concepţiile lui "c#open#auer din (umea ca voinţă şi reprezentare& :viaţa şi visele nu sunt decât paginile unei unice cărţi, sau din filosofia lui )ic#te%, ci caracterul fantastic al ipotezelor la care se ajunge ele sunt un pretext literar pentru ficţiune, pentru construirea fantasticului de tip oniric& :Am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui, :"ă trăiesc în vremea lui 6ircea cel 6are sau a lui Alexandru cel >un * este oare a!solut imposi!il= ... visăm călătorii în ?nivers, dar ?niversul nu este oare în noi=. Aspectul predominant interogativ al al acestor speculaţii are rolul de a anticipa că eroul nu se va mărgini la constatarea pur teoretică a faptului că timpul şi spaţiul nu există în mod o!iectiv, ci sunt percepţii su!iective ale eului, ci va căuta căi să şi-o demonstreze prin propria experienţă $:n faptă, lumea-i visul nostru. recut şi viitor e în sufletul meu ca pădurea într-un sâm!ure de g#indă şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă... şi :2acă lumea este vis * de ce n-am pute să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi= $aplicaţie& 1uneţi în relaţie acesată între!are a personajului cu finalul neprevăzut al destinului său după cădere...% 5eea ce urmează speculaţiilor filozofice, nuvela propriu-zisă, e o demonstraţie a ideilor teoretice din prolog. Acţiunea e construită pe alternanţa a două planuri de existenţă& cel real / realist care pare să-i aparţină lui 2ionis, erou al cărui nume, prezent şi în titlu, sugerează frenezia dionisiacă a setei de cunoaştere a!solută şi planul fantastic, imaginar care aparţine lui 2an, avatar din trecut al lui 2ionis, cu nedumeririle, aspiraţiile, împlinirile şi pră!uşirile sale. Acest al doilea plan narativ, care poate fi interpretat ca aventura în vis a lui 2ionis însuşi $căci, în momentul în care se revine în acest plan, personajul crede că a visatcălătoria în trecut%, conţine la rândul său, în raport de incluziune, un alt plan ce poate fin văzut ca vis în vis& scurta aventură fantastică în edenul selenar a lui 2an-2ionis $al cărui suflet sălăşluise cândva şi în pieptul lui @oroastru%, devenit ar#eu, deci parte a otului, după ce şi-a regăsit esenţa eternă în propria-i um!ră. 5ompoziţia se !azează deci pe am!iguitatea planurilor narative, a.î. cititorul ezită în ceea ce priveşte identitatea reală a eroului& cine pe cine visează= 2ionis pe 2an, proiectându-se în trecut sau 2an pe 2ionis pe o traiectorie viitoare= Acesta cu atât mai mult cu cât, în partea a doua a nuvelei, are loc o suprapunere a planurilor, autorul extrăgând efectele am!iguităţii fantastice prin motivul aiurării din cauza !olii / cloroformizării personajului care la rândul său confundă planurile de existenţă. 2eznodământul pare să clarifice situaţia& se revine, în urma unui rând format din puncte de suspensie $ce înc#ide în el sugestia unicului somn fără vise al persoanjului% la planul real al existenţei lui 2ionis, căruia destinul îi rezervă o răsturnare spectaculoasă de situaţie. !roza fantastică presupune şi o tipologie specifică , imaginată în acord cu necesităţile cadrului 'eroi mitici în !asme, integrându-se unei sc#eme tradiţionale, sta!ilite de 3l. 1ropp& eroul şi falsul erou / impostorul, adjuvanţii şi donatorii, opozanţii, trimiţătorul şi fiinţa căutată. n proza cultă, personajele sunt oameni aparent comuni, din realitatea imediată, dar care-şi relevă fie calităţi ieşite din comun, fie o !analitate care îi face să rămână confuzi faţă de situaţiile stranii în care sunt puşi, ca de ex. 9avrilescu, din nuvela lui 6ircea liade, (a ţigănci. )antasticul de tip romantic propune eroi excepţionali în împrejurări cu totul insolite, spectaculoase.0 "elatarea la persoana a treia de către un narator o!iectiv, cu accente doar rareori ironice, prilejuieşte portretizarea tipic romantică, a tânărului 2ionis& :)aţa era de acea dulceaţă vânătă al!ă ca marmura în um!ră, cam trasă fără a fi uscată, şi oc#i tăiaţi în forma migdalei erau de acea voluptate pe care o are catifeaua neagră. răsăturile fizionomice sugerează trăsături de caracter * melancolia, detaşarea solitară, predispoziţia sa spre visare $#pentru el visul era o viaţă şi viaţa un vis$% şi dorinţa imensă de a iu!i $:"ă iu!ească * ideea asta îi strângea adesea inima. 5um as fi ştiut el să iu!ească 5um ar fi purtat pe mâini, cum s-ar fi înc#inat unei copile care i-ar fi dat inima ei%. 5u un trecut enigmatic, provenind dintr-o legătură nelegitimă, 2ionis este orfan, :!ăiat sărac, ducând o existenţă !oemă, mizeră într-un mediu o!scur * străzi noroiase şi întunecate, crâşme şi cafenele sordide. (ociunţa sa vec#e cu treptele şi streşina putrede, cu ferestrele ale căror gratii se cur!ează su! apăsarea pereţilor B
mucegăiţi de ploi, aflată în mijlocul unei grădini pustii, năpădite de !uruieni, conturează imaginea unui &den păg'n. 2acă acesta este profilul social al lui 2ionis, portretul spiritual îi su!liniază preocupări ce sugerează setea titanică de cunoaştere&:lucruri mistice, su!tilităţi metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet. "pirit autodidact, cultivându-se :pe apucate, 2ionis e un :ateu superstiţios, pasionat de lectura cărţilor interzise de !iserică. 4nteriorul locuinţei sugerează pasiunea devoratoare de dăpăşire a limitelor& :într-un colţ... vo câteva sute de cărţi vec#i, multe din ele greceşti, aflate :într-o păgânească dezordine. ncăperea e dominată de portretul tatălui său * care sfârşise într-un spital de alienaţi * în care fiul îşi regăsea, ca într-o oglindă, propriile trăsături $exceptând culoarea oc#ilor& tatăl avea :oc#i al!aştri mari, de foc vânăt, 2ionis moştenise :oc#ii negri ai mamei, 6aria%. Caratorul creează treptat, prin vrecvente pauze descriptive, cadrul propice visării& noaptea, luna ce predispune la meditaţii, acordurile unui pian şi vocea lină a unei fecioare $:nou înger lunatic% ce răz!ate prin fereastra desc#isă a casei de vizavi la lumina lumânării 2ionis se străduie să descifreze cartea :vec#e legată cu piele şi roasă de molii * un manuscript de zodii, împrumutată de la anticarul Diven. 6otivul romantic al cărţii de magie, instrument al călătoriei în spaţiu şi timp, aminteşte de mitul faustic $!ătrânul )aust studiază cartea lui Costradamus%. Aventura fantastică începe în momentul în care 2ionis găseşte pe o pagină :o mulţime de cercuri ce se tăiau, atât de multe încât păreau un g#em de fire roş sau un păinjiniş zugrăvit cu sânge $amintind de o structură mandalică E un rezumat al manifestării spaţiale, o imagine a lumii, dar şi reprezentarea actualizării forţelor divine, desen utilizat în riturile de iniţiere% aşezând degetul în centrul cercurilor, acestea încep să se mişte :cumplit ca şerpi de jăratic. ot mai mai mare şi mai mare devenea păienjenişul ca un tunel al timpului. F voce din interior îl întrea!ă în ce epocă să co!oare călătoria, iar 2ionis alege perioada lui Alexandru cel >un. 2eşi caută voluntar o altă lume, pătrunderea într-un alt spaţiu şi timp se produce accidental, intuitiv. recerea presupune su!stituţia lui 2ionis cu 2an, călugăr şi discipol al dascălului Du!en, profesor de filosofie la Academia din "ocola, deţinător al tainelor / învăţăturilor ezoterice, ca mai toţi gânditorii vului 6ediu. "imetria şi legătura dintre cele două planuri prin intermediul cărţii lui (oroastru $căci 2an are :în mâna lui cartea astrologică% şi al visului sugerează că doar în vis eroul are acces la cel mai adânc plan al propriului suflet de aceea, în ciuda trăirii alternative în cele două planuri personajul îşi păstrează coerenţa. 3isul, fiind :metoda cea mai normală de :adormire a raţiunii, oniricul - su! toate formele * constituie un domeniu de predilecţie al fantasticului. n măsura în care visul se suprapune realităţii sau o su!stituie, ne aflăm în plin regim fantastic& :l nu mai era el. 4 se părea atât de firesc că s-a trezit în această lume. ;tia sigur că venise să citească, că citind adormise. Daportul dintre cele două lumi se răsoarnă, :semnele se sc#im!ă, realitatea fantastică se sunstituie celei realist-originare, atrăgând după ea inversarea cronologiei& trecutul revendică drepturile prezentului, tratându-l pe acesta ca o realitate viitoare, prefigurată în vis&5ălugărul 2an se visase mirean cu numele 2ionis... pare că se făcuse în alte vremi, cu alţi oameni. xperienţa aceasta se pare că-i confirmase eroului relativitatea timpului, căci şi 2an se mărturiseşte fascinat de aceeaşi idee& :în sufletul nostru este timpul şi spaţiul cel nemărginit şi nu ne lipseşte decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi. 3izita călugărului Du!en $un :!ătrân de o antică frumuseţă. F frunte naltă, pleşuvă, încreţită de gânduri, oc#i suri, !oltiţi adânc în capul înţelept... îi da arătarea unui înţelept din vec#ime% şi discuţia cu acesta introduce motivul metempsi#ozei& :Fmul are-n el numai în şir fiinţa altor oameni viitori şi trecuţi. 2-zeu le are deodată toate neamurile ce vor veni şi ce au trecut omul cuprinde un loc în vreme $ca un :fir de col! prins într-un loc pe o roată%. 2-zeu e vremea însăşi, cu tot ce se întâmplă în ea, dar vremea la un loc $e :roata în mişcare, existând simultan pretutindeni%, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuşi. "e relevă relaţia maestru iniţiator * novice, iar comparaţia din lecţia lui Du!en vine să-i clarifice discipolului său poziţia umanului în raport cu eternitatea, dar şi ca o ispită sădită în sufletul celui însetat de a!solutul cunoaşterii. 1artea eternă a omului este reprezentată de propria um!ră, care :fiind înzestrată cu veşnicie, determină do!ândirea unei părţi :din atotputernicia lui 2umnezeu. 2e aceea, între!at fiind dacă 2an ar putea să călătorească :într-un spaţiu zidit cu totul după voia sa, Du!en îi confirmă posi!ilitatea $eşti ca o vioară ce conţine în sine toate cântările% şi îl învaţă calea prin care o poate experimenta& :în om este un şir nesfârşit de oameni. 2in acest şir lasă pe unul să-ţi ţie locul pe câtă vreme vei lipsi din el su!stituţia cu propria um!ră e posi!ilă citind cartea de magie tot din şapte în şapte pagini. senţa demonică a personajului Du!en se va dezvălui cititorului după plecarea lui 2an, când are loc metamorfoza spectaculoasă a !ătrânului în diavol ju!ilând de pierderea sufletului G
ucenicului dus în ispită, a ateliarului său într-un mic infern alc#ilic, a cărţilor în fiole conţinând #omuncului diavoli. 2an însuşi are o esenţă demonică, fapt ilustrat de cuvintele aceluiaşi Du!en&Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. 5rezi c-ai pricepe ceea ce zic dacă n-ai fi de firea mea= 5rezi că te-aş fi ales de discipol al meu de nu te ştiam vrednic şi adânc= ?rmând sfaturile vicleanului maestru, 2an se su!stituie um!rei, iar dialogul imaginar cu aceasta este un dialog cu sine&u ştii * cugeta um!ra şi el îi auzea cugetările * ştii !ine că sufletul tău din începutul lumei şi până acum a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri din care azi nu a mai rămas decât praf. l singur n-o ştie, pentru că de câte ori s-a întrupat din nou, de atâtea ori a !ăut din apa fără gust şi uitătoare a (etei . 6aterializarea um!rei într-un om o!işniut determină metamorfoza lui 2an în om :etern, atotşiutor şi, cu ajutorul cărţii, atotputernic, în ar#eu, adică parte a otului. 4u!irea, adjuvant al geniului şi creaţiei, apare ca atare şi aici. 2an nu va pleca singur în fantastice sa călătorie selenară $călătoria în lună fiind iarăşi un motiv familiar mai ales romanticilor nordici%, ci însoţit de iu!ita sa 6aria, fiica spătarului udor 6esteacăn. Ciciodată eroul eminescian din opera de tinereţe nu va întreprinde o acţiune, nu va emite un gând înălţător fără să fie însufleţit de iu!ire, care este o forţă propulsatorie remarca!ilă& la plecare, sărutarea ei :îl umplu de geniu şi de-o nouă putere, trans-portând cuplul androginic în lună. roul romantic vrea să refacă şi spaţiul după propriile tipare ale frumuseţii şi, înzestrat cu elanuri demiurgice $compensatorii pentru existenţa lui terestră o!scură%, devine creatorul propriului său univers $paradisiac%& :;i ce frumos făcuse el în lună nzestrat de o înc#ipuire urieşească, el a pus doi sori şi trei luni în al!astra adâncime a cerului şi, dintr-un şir de munţi, a zidit domenicul său palat. 5olonade, stânci sure, streşine, un codru antic ce vine în nouri $...% 4nsule se înălţau cu scor!uri de tămâie şi cu prund de am!ră. 2um!răvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una şi aceeaşi rădăcină se înalţă un rai în lumina zorilor, altul se-adânceşte în fundul apei. 1eisajul are grandoarea !arocă şi fa!uloasa frumuseţe a imaginilor folclorice într-o geografie magică unică, iar descrierea realizează verita!ile sinestezii sim!oliste $avant-la-lettre% prin suprapunerea de senzaţii coloristice, sonore, mirositoare, tactile. oată construcţia fa!uloasă, demiurgică a unui paradis recuperat e înc#inată iu!itei-perec#e& ... dorit-am, de când sunt, ceva numai pentru mine= ... Cu. $...% 2in gândirea mea a lipsit ea= 6aria= F, nu 2e câte ori am dorit vreo putere extraordinară, numai pentru ea am dorit... în virtutea relativităţii tuturor dimensiunilor, 2an al cărui suflet sălăşluise cândva în pieptul lui @oroastru însuşi $iniţiat persan%, micşorează 1ământul pănâ la dimensiunile unui :mărgăritar al!astru stropit cu stropi de aur şi cu un miez negru $de răz!oaie şi ură%, atârnându-l în sal!a angelicei sale iu!ite. n fiecare noapte, 6aria şi 2an au acelaşi vis& călătoria fără limite, cu o excepţie&Cumai o poartă înc#isă n-au putut-o trece niciodată. 2easupra ei, în triung#i, era un oc#i de foc, deasupra oc#iului un prover! cu litere strâm!e ale întunecatei Ara!ii. ra doma lui 2umnezeu. 1rover!ul, o enigmă c#iar pentru îngeri. )ascinaţia teritoriului interzis este atât de puternică, încât 2an :îşi lua cu el în visul său cartea lui @oroastru şi căuta dezlegarea între!ărei. n van îngerii ce treceau ducând în poalele lor rugăciunile muritorilor se uitau semnificativ la el în van, unul îi spuse lin, aplecându-se la urec#e-i H2e ce cauţi ceea ce nu-ţi poate veni în minte=I. 2orinţa lui 2an de a vedea faţa lui 2umnezeu atrage un răspuns categoric& :2acă nu-l ai în tine, nu există pentru tine şi în zadar îl cauţi, zise îngerul serios. n acest răspuns este sintetizată natura duală a umanului& eroul, deşi posedă esenţă divină, natura lui demonică nu poate fi estompată crezând că armonia dintre gândurile proprii şi activităţile îngerilor este o certitudine, nu o iluzie onirică, 2an repetă scena !il!ică a căderii luciferice&Fare fără s-o ştiu nu sunt eu 2umne... Ceducând până la capăt cutezanţa luciferică $încălcarea totală a consemnului asupra căreia avertizează :semnul ara!%, 2an este pedepsit proporţional cu respectivul coeficient de vinovăţie. 5artea lui @oroastru nu mai răspunde la solicitările lui şi, drept urmare, realitatea fantastică se surpă vertiginos. rezirea din vis nu are loc însă în planul de plecare * în planul lui 2an - , ci o nouî suprapunere de planuri permite reintroducerea personajului 2ionis&)usese vis visul lui cel atât de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitatea omenească= Dealitatea sum!ră de la început e înlocuită acum de un adevărat paradis terestru $soarele se înălţa :ca un glo! de aur ...zădarnice lacrime%, părând că povestea aventurii fantastice, are drept efect purificarea lui 2ionis, eli!erarea sa de multitudinea complexelor& acela al o!ârşiei incerte pe linie paternă şi al mizeriei vieţii materiale $tatăl fetei !londe de vizavi află de originea lui no!iliară şi recuperează pentru erou moştenirea tatălui lui 2ionis%, dar şi acela al iremedia!ilei singurătăţi sau al imposi!ilei ajungeri la marea fericire prin iu!ire $căci fata de vizavi, tot J
6aria, vine travestită în !ăiat să-l îngrijească şi, în urma scrisorii prin care 2ionis îi mărturisea dragostea lui, îi împărtăşeşte şi împlineşte iu!irea%. 2erutant acest final, am!iguitatea sa ţinând de naura fantasticului& e ca şi cum Du!en ar fi fost un :diavol !un, purificându-l pe 2ionis de latura lui demonică, sau e acest final fericit o formă de pedeapsă a celui care a avut acces la cunoaşterea totală, dar pentru cutezanţa profanatoare de a se su!stitui divinului i se iau acum definitiv intrumentele ce i-au înlesni aventura fantastică $anticarul Diven, pe care eroul în delir îl ia drept învăţatul Du!en, vine să-i ia portretul şi cartea de magie%. F pedeapsă convertită, numai de puterea iu!irii, într-o existenţă umană împlinită& căsătoria cu 6aria şi fericirea lor stă su! semnul ec#ili!rului rezultat din atracţia contrariilor * :c#ipul unui tânăr demon lângă c#ipul unui înger ce n-a cunoscut niciodată îndoiala. 2upă episodul întâlnirii de-adevăratelea cu 6aria, 2ionis cade într-un adânc leşin pricinuit, în egală măsură de epuizanta odisee desfăşurată în cele două cercuri ale visului său $cel al :co!orârii în evul mediu românesc şi, respectiv al plonjării în inima nemărginirii cosmice% şi de marea emoţie resimţită la primirea primelor semne de răspuns din partea fiinţei iu!ite. 1rovocarea prin intermediul cloroformizării, a fenomenului de trecere din starea de leşin la aceea de adânc somn clinic, are drept scop topirea într-una singură, rezumându-le totodată, a celor două mari poveşti în vis ale eroului. 6area su!tilitate narativfantastică a episodului se !izuie pe confuzia mintal-delirantă a eroului care, potrivit cu strania logică a percepţiei sale, este incapa!il să facă distincţie între realitatea fantastică şi circumstanţele reale de viaţă în care se află. 2ionis rezistă cu super!ă şi stranie siguranţă la puternica presiune a realului. 3ăzând şi auzind tot ce se petrece şi se vor!eşte lângă patul său de !olnav, 2ionis nu este încă în stare a se trezi. Avem prilejul să evidenţiem încă o premieră a!solută a prozei româneşti moderne propusă de nuvela eminesciană& acela de a fi dus procedeul scindării eului uman până la limita în care :du!lul metafizic al eroului este pus în situaţia privilegiată de a avea o reprezentare a propriei morţi $:>olnavul auzea... fenomenal% şi de a-l străfulgera gândul că, mort fiind, a ajuns în infern, unde asistă neputincios la maca!rul ceremonial al :lecţiei de anatomie pe care Du!en o desfăşoară utilizând c#iar corpul lui. 2upă aceea, cursul naraţiunii este întrerupt printr-un rând marcat de la un capăt la celălalt cu puncte de suspensie. ste lesne de dedus că apelul la acest procedeu grafic are o explicaţie exactă& înc#ide în sine epica unicului somn fără vise al lui 2ionis. 5onstrucţia personajelor, sunt de părere unii, suferă de sc#ematism. 1ersonajul principal este o sumă de opoziţii, şi, în fapt singurul puternic individualizat. 5elelalte personaje, construite mai mult prin te#nici descriptive, pe principiul antitezei angelic-demonic. 1ersonajul feminin care asigură legătura dintre planuri, 6aria, are atri!utele angelicului, netul!urat de ispite şi patimi. 1esoanjul secundar, Du!en- Diven, construit pe acelaşi principiu al du!lului, în ciuda naturii demonice, determină cunoaşterea de sine a protagonistului.
K
* 5e-ţi doreşte inima pe ziua de azi= îl între!ă ea. F ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică... * Cu, o întrerupse 9avrilescu ridicând !raţul. Cu nemţoaică. * Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă !ătrâna. rei sute de lei, adăugă. 9avrilescu zâm!i cu gravitate. * rei lecţii de pian excalmă el începând să se caute prin !uzunare. )ără să mai socotim tramvaiul dus şi întors. >ătrâna sor!i din cafea şi rămase pe gânduri. * şti muzicant= îl între!ă ea deodată. Atunci are să-ţi placă. * "unt artist, spuse 9avrilescu '...0. 1entru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeuna, arta pură. răiesc pentru suflet... $6. liade * (a ţigănci%
: * 5e-ţi doreşte inima pe ziua de azi= îl între!ă ea. F ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică... * Cu, o întrerupse 9avrilescu ridicând !raţul. Cu nemţoaică. * Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă !ătrâna. rei sute de lei, adăugă. 9avrilescu zâm!i cu gravitate. * rei lecţii de pian excalmă el începând să se caute prin !uzunare. )ără să mai socotim tramvaiul dus şi întors. >ătrâna sor!i din cafea şi rămase pe gânduri. * şti muzicant= îl între!ă ea deodată. Atunci are să-ţi placă. * "unt artist, spuse 9avrilescu '...0. 1entru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeuna, arta pură. răiesc pentru suflet... $6. liade * (a ţigănci%
: * 5e-ţi doreşte inima pe ziua de azi= îl între!ă ea. F ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică... * Cu, o întrerupse 9avrilescu ridicând !raţul. Cu nemţoaică. * Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă !ătrâna. rei sute de lei, adăugă. 9avrilescu zâm!i cu gravitate. * rei lecţii de pian excalmă el începând să se caute prin !uzunare. )ără să mai socotim tramvaiul dus şi întors. >ătrâna sor!i din cafea şi rămase pe gânduri. * şti muzicant= îl între!ă ea deodată. Atunci are să-ţi placă. * "unt artist, spuse 9avrilescu '...0. 1entru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeuna, arta pură. răiesc pentru suflet... $6. liade * (a ţigănci%
L