UNIVERSITATEA DIN PITESTI FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE PSIHOLOGIE DISCIPLINA:
Psihologie experimentala
Efectul Stroop
STUDENTI: MUSTATA (TITA) IONELA NARCISA ROSOAGA LUCIA CALIN MADALINA CIOCSAN CRISTINA
La nivelul omului sensibilitatea cromatica atinge forma cea mai inalta de dezvoltare, ea se prezinta nu numai ca o categorie biologica, ci si ca una determinata social-istoric. Ca si celelalte modalitati senzoriale, sensibilitatea cromatica a suferit transformari calitative sub influenta socio-culturali, largindu-si sfera si perfectionandu-si permanent valentele interpretative. Ea pare sa se impuna ca dominanta pe plan functional. Cand vorbim de culoare, omul se gandeste , in primul rand, la culorile de tip cromatic si se considera integrat, in primul rand in universul lor. Existenta si activitatea cotidiana a omului sunt atat de organic impletite cu culoarea, in general, cu culorile cromatice, in special, incat in mod normal, el nu se poate imagina in afara acestui univers. Mai ales experienta culorilor cromatice este atat de integrata in structura intima a personalitatii fiecaruia dintre noi, incat ne-am grav afectati daca am fi frustrati de ea.(Golu,1974). Efectul Stroop : „Concluzie si/sau durata anormala de reactie a subiectului atunci cand citeste, cu voce tare, un cuvant colorat care desemneaza o alta culoare decat aceea cu care este scris (de exemplu „rosu” scris in albastru). Acest efect a fost mentionat prima data de J. R. Stroop(1935). Subiectilor le sunt prezentate nume de culori scrise cu litere de o alta culoare decat aceea evocata de cuvinte(de exemplu cuvantul albastru scris cu cerneala rosie). Subiectii trebuie cat mai rapid cu putinta sa spuna ce culoare este (si sa ignore cuvantul). Timpul lor de reactie este mai lung decat acela de care au nevoie pentru a citi numele de culori scrise cu negru, dar si decat acela pentru denumirea unor pete de culore. Mai mult, ei fac uneori gresala de a citi cuvantul in lo 717j93h c sa indice culoarea literelor. Aceste experiente arata dificultatea ignorarii unei informatii lingvistice semnificante(cuvantul).” (La Rousse,2006,p.747) Efectul este numit asa dupa John Ridley Stroop, care a publicat pentru prima data efectul in limba engleza in anul 1935. Efectul a mai fost publicat inainte de catre Jaensch in 1929, dar numai in germana. Scrierea originala a fost una dintre cele mai citate din istoria psihologiei experimentale, ducand la scrirea a peste 710 copii a documentului.Efectul interferentei a fost descoperit de John Ridley Stroop in timp ce isi redacta teza de doctorat, care a vazut lumina tiparului in anul 1935. In psihologie, Efectul Stroop este o demonstratie a interferentei in timpul de reactie intr-o anumita sarcina. Cand un cuvant cum ar fi albastru, verde, rosu, etc. este scris cu o culoare diferita de valoarea semantica a cuvantului apare o intarziere in procesarea culorii cuvantului, ducand la un timp de reactie mai scazut si la o crestere a numarului de greseli. In experimentul sau, J. Ridley Stroop a folosit mai multe versiuni diferite a doua teste esentiale, de la care a pornit. Stroop a denumit aceste teste RCN (Reading Color Name)- pentru testele la care participantii trebuiau sa spuna cuvintele scrise cu diferite culori si NCW(Naming Colored Words)- pentru testele la care participantii trebuiau sa spuna culoarea cuvintelor ce desemnau nume de culori. Stroop
si-a testat participantii la diferite stagii a testelor si a identificat o crestere semnificativa a timpului necesar participantilor pentru completarea testului NCW, un efect destul de pronuntat la fiecare test in ciuda faptului ca facusera deja de cateva ori testul si inainte. In cadrul efectului Stroop se poate observa ca semnificatia cuvantului, ca dimensiune a stimulului, interfereaza cu sarcina denumirii culorii cu care este scris cuvantul respectiv. Pentru a studia aceasta interferenta, John Ridley Stroop a utilizat cele patru culori fundamentale – rosu, verde, galben si albastru. Se crede ca acesta interferenta ar avea drept cauza automatismul citirii, unde mintea determina automat valoarea semantica a cuvantului, si apoi trebuie sa inlocuieasca aceasta prima impresie cu identificarea culorii cuvantului, un proces care nu este automatizat.( http://en.wikipedia ) Teoriile contemporane referitoare la efectul Stroop subliniaza interferenta pe care o are procesarea automata asupra unei sarcini - mult mai dificile - de numire a culorii cu care este scris un cuvant. Selectarea cuvantului potrivit, in doua situatii diferite, a fost localizata intr-o parte a creierului numita girusul anterior (“cingolato anteriore” in latina, “anterior cigulate” in engleza). Aceasta regiune se afla intre emisfera dreapta si cea stanga, in girusul frontal al creierului si este implicata intr-o serie de procese de gandire si raspunsuri emotionale. Stroop a studiat acest efect in cadrul activitatii de invatare. Atunci cand citim un cuvant sau identificam o culoare in cadrul Testului Stroop, ochii nostri recunosc cuvantul sau culoarea si transforma senzatia in semnale neuronale care sunt transmise – prin fibre nervoase – c reierului. Atunci cand trebuie spusa culoarea cu care este scris un cuvant, confuzia se produce undeva in interiorul labirintului de celule nervoase interconectate prin sinapse.O explicatie plauzibila in acest sens se refera la faptul ca este atat de obisnuit cu citirea de cuvinte incat la citirea unei noutati lexicale – indiferent de culoarea sa – aceasta se face in mod automat. Deci atunci cand incercam sa numim culoarea care este diferita de sensul cuvantului pe care il formeaza intervine interferenta obisnuintei de a citi, rezultata in urma confuziei care se produce in creier. ( http://clepsidraalbastranr1 ) Kamlet si Egeth (1969), dupa cum apare in http://www.e-psihiatrie.ro, au constatat ca efectul Stroop se mentine si daca se separa culoarea si cuvantul (de exemplu se prezinta cuvantul alb pe un fond colorat).. Separarea prezentarii stimulilor culoare si cuvant a facut posibila modificarea intervalului dintre prezentarea cuvantului stimul si prezentarea culorii stimul. Acest interval este denumit asincronia prezentarii stimulilor (APS) si a fost folosit in multiple studii pentru examinarea efectelor de facilitare si inhibitie. O serie de experimente realizate de Cheesman si Merikle(Cheesman et al.,1986; Cheesman si Merikle,1987; Merikle et al.,1995) au ca punct de plecare experimentul realizat de Stroop(apud Anitei,2007). Asa cum am specificat anterior, Efectul Stroop rezulta din conflictul culoare – cuvant. Acest conflict determina o latenta a raspunsurilor mai mare , spre deosebire de faza in care exista o convergenta intre cuvant si culoarea care il desemneaza( spre exemplu rosu scris cu rosu). Autorii amintiti mai sus au procedat , pentru inceput, la prezentarea fie a cuvantului „ rosu” , fie a cuvantului „verde” in doua variante: cu timp suficient pentru a fi percepute constient si cu o expunere foarte
scurta, fara sa fie percepute constient. Apoi subiectilor li s-a prezentat o pata de culoare, fie rosie, fie verde si li s-a cerut sa numeasca pata de culoare cat mai repede. S-a constatat ca raspunsul este mai dificil atunci cand culoarea este precedata de cuvantul care desemneaza o alta culoare. Foarte interesant este faptul ca acest efect se manifesta independent de durata de afisare a cuvantului. Rezultatele ofera un argument in plus in sprijinul teoriei ca perceptia subliminala provoaca reactii automate. Testele de interferenta culoare-sens avand la baza Efectul Stroop au dobandit o importanta aparte in neuropsihologia clinica. S-a descoperit ca in conditii de interferenta, pacientilor cu deficite cerebrale le era necesar mult mai mult timp pentru a completa testele, inclusiv testul Stroop. Testul Stroop reprezinta un mijloc de diferentiere intre pacienti si subiectii sanatosi (Perret 1974, Wittling 1983, Beaumont 1987). In plus, testul furnizeaza indicii ale existentei unei disfunctii a lobilor frontali, care poate face ca atentia pacientului sa poata fi mult mai usor distrasa, putand fi observat si un comportament stereotip. (http://clepsidraalbastranr1) Unul dintre cele mai recente studii care are la baza acest efect, este cel realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea de Stat din Florida, SUA, 04 Decembrie 2007, care a reusit sa demonstreze faptul ca autocontrolul este, in organismul uman, un foarte mare consumator de energie. Atunci cand persoanele fac exercitii pentru intarirea autocontrolului, vointa de a renunta la tentatia de a se purta cum nu trebuie duce la golirea rezervorului de energie al organismului, facand ca urmatorul efort de intarire a autocontrolului sa fie mai dificil. Participantilor la studiu le-au fost aratate cuvinte ale unor culori care au fost scrise cu cerneala de alta culoare (de exemplu cuvantul rosu scris cu culoarea albastra) si au fost rugati sa spuna culoarea cernelei, nu a cuvantului scris. Echipa de cercetatori a descoperit astfel ca atunci cand participantii la studiu au avut de indeplinit sarcini multiple care implicau autocontrolul, ca de exemplu testul Stroop, ei aveau rezultate proaste in timp. Asadar capacitatea de autocontrol scade pe masura ce este utilizata. Mai mult, cercetatorii au descoperit ca aceasta capacitate de autocontrol este intretinuta prin consumul unui combustibil care s-a dovedit a fi acelasi cu cel folosit de celulele musculare: zaharul, sub forma de glucoza. Cercetatorii au masurat nivelul glicemiei participantilor la studiu inainte si dupa ce acestia au fost supusi unor teste care implicau aotocontrolul sau unor teste care nu implicau autocontrolul. Astfel ei au descoperit ca grupul de participanti care au fost supusi testelor ce implicau autocontrolul aveau nivelul glicemiei scazut la sfarsitul probei. In plus, intr-un alt experiment, doua grupuri au efectuat testul Stroop fiecare grup de doua ori, consumand una dintre cele doua bauturi dulci intre cele doua probe. Grupul de control a consumat limonada cu Splenda (un indulcitor fara zahar), iar grupul testat a consumat limonada indulcita cu zahar. Grupul care a consumat zahar a avut rezultate mai bune decat grupul care a consumat Splenda la cel de-al doilea test Stroop, probabil datorita faptului ca nivelul glicemiei a fost restabilit dupa consumarea bauturii indulcite cu zahar.(http://www.sfatulmedicului.ro).
Efectul Stroop este foarte robust la diferitele schimbari de experimentare si contine elemente de atentie selectiva, de citirea cuvintelor si de denumirea culorilor, de aceea este foarte des utilizat la testarea diferitelor teorii cognitive. Memorie : „- persistenta a trecutului. Toate fiintele vii si chiar animalele absolut inferioare, au o memorie. Obeservam lucrul acesta, de exemplu , atunci cand punem intrun acvariu viermi plati de pe plajele Bretaniei, unde ei traiesc. Miscarile lor de ingropare si de iesire din nisip, pana atunci ritmate de maree, persista timp de cateva zile si in noul lor mediu. Memoria fixeza experientele traite, informatii receptate si le restituie. Distingem o memorie imedita si o memorie intarziata, si alte multe feluri de memorie; exista atatea memorii cate organe senzoriale( memorie vizuala, memorie auditiva, tactilla). Unii psihologi, pe urmele lui P. Janet, preocupati sa dea o semnificatie precisa acestui concept, considera ca memoria trebuie sa se traduca printr-un act; conduita povestitorului,verbalizarea autentifcand existenta memoriei.” (La Rousse,1998,p.193). Testul Stroop este un test cronometrat extrem de cunoscut si de utilizat. Acesta are la baza schimbarea setului atentional de la sensul cuvantului la culoarea unui cuvant (Stroop, 1935, Golden, 1978, Dodrill 1980). Testul Stroop masoara viteza procesarilor mentale “automate” si “voluntare, organizate intentionat”. Behner (1992) a introdus cea de-a patra situatie a testului Stroop care vizeaza abordarea cu dublu rol si include luarea in considerare atat a regulilor cat si a exceptiilor. In “explorarile sale cronografice asupra intelectului” (1967), Posner a masurat timpul necesar pentru realizarea acestui tip de decizie cognitiva, intocmai cum a facut si Naglieri atunci cand a adaptat sarcina lui Posner la bateria de teste P.A.S.S. O alta baterie de teste foarte cunoscuta (WooodcockJohnson) include de asemenea doua masuratori ale vitezei de reactie. (http://clepsidraalbastranr1) Durata prezentarii si viteza procesarii pot avea o influenta neasteptat de mare asupra punctajelor obtinute in cadrul testelor cognitive. La subiectii tineri si nematurizati, durata executiei unui desen poate oferi date la fel de semnificative ca cele obisnuite din analiza desenelor. Unii autori considera ca de obicei expectantele asupra punctajelor obtinute in aceste performante (altele decat cele verbale) in cazul unor copii cu deficiente de citire poate fi doar un artefact al timpului lor de reactie devenind brusc relevant prin durata expunerii, care este inevitabil scurta in cazul itemilor verbali sau cand apare o forma a tulburarilor mentale. Experimentul de fata este o aplicare a testului Stroop pe subiecti tineri. In plus in cadrul testului sunt introduse si cuvinte tabu pe baza carora am analizat diferentele de memorare a cuvintelor in functie de culoarea acestora si importanta ordinii acestora, daca sunt consecutive sau separate. Desi la prima vedere pare a fi o simpla aplicare a testului Stroop, are dupa, cum am specificat unele elemente noi care ar putea duce la concluzii importante, mai ales daca experimentul ar fi realizat pe un esantion mai semnificativ.
Metodologie Ipoteze, variabile, design experimental Pentru experimentul bazat pe testul Stroop: Ipoteze:
Ipoteza specifica: Tipul cuvintelor influenteaza timpul necesar citirii listelor de cuvinte. Ipoteza nula: Diferentele de timp necesar citirii listelor de cuvinte, de la o faza la alta, se datoreaza hazardului. Variabile: Variabile independente:
A – tipul cuvintelor a1 – cuvinte congruente a2 – cuvinte neutre a3 – cuvinte incongruente Variabila dependenta: X – timpul necesar citirii cuvintelor(operationalizat prin secunde) Design: Designul este unifactorial, intragrup,cu esantioane perechi. Pentru experimentul bazat pe memorarea cuvintelor tabu: Ipoteze:
Ipoteze specifice: Culoarea cuvintelor tabu influenteaza memorarea acestora. Modul in care sunt puse cuvintele tabu influenteaza memorarea acestora. Culoarea cuvintelor tabu si modul in care sunt puse cuvintele tabu influenteaza memorarea acestora. Ipoteza nula: Diferentele de memorare a cuvintelor tabu se datoreaza hazardului. Variabile:
Variabile independente:
A – culoarea cuvintelor tabu a1 – rosu a2 – galben B – pozitionarea cuvintelor: b1 – separat b2 – consecutive Variabila dependenta: X – memorarea cuvintelor(operationalizata prin numarul de cuvinte tabu reactualizate) Design: Designul este bifactorial 2x2, cu esantioane independente. Subiecti :
La acest experiment au participat 24 de subiecti, cu o varsta cuprinsa intre 18 si 30 de ani, avand o medie a varstei de 21,75 si o abatere standard de la medie de 3,17. Dintre acestia 10 au fost fete si 14 baieti. Subiectii au fost alesi dupa ce initial au fost intrebati cu privire la acuitatea vizuala, si am selectat pe cei cu acuitate ridicata, din care unul singur purta ochelari. Instrumente:
Pentru realizarea acestui experiment am folosit cate 3 seturi de foi, fiecare continand 16 foi cartonate de dimensiuni aprox. 10cm L/3cm l. Pe fiecare foaie a fost trecut cate un cuvant: la un set au fost trecute cuvintele congruente(sensul cuvintelor corespunde cu culoarea cu care e scris) care desemnau urmatoarele denumiri de culori: rosu, galben, albastru, negru, verde, portocaliu, roz, maro, fiecare culoare a fost utilizata de doua ori. Pentru al doilea set de cuvinte ce corespunde cuvintelor incongruente(sensul cuvintelor nu corespunde cu culoarea cu care e scris) au fost folosite exact aceleasi cuvinte ca la cuvintele congruente si in acelasi numar. Iar un al treilea set de foi a corespuns cuvintelor neutre: pitic, copac, perna, farfurie, masa, covrig, dulap, cana, carnet, geanta, banana, florar, evantai, la care se adauga cuvintele tabu: sex, penis, vagin. Pe langa seturile de foi am folosit si un cronometru. Procedura:
Mai intai am verificat daca seturile de culori pot fi distinse,cerandu-le la aproximativ 10 persoane sa denumeasca culorile folosite. Dupa ce am verificat acest lucru am ales pe rand subiectii cu acuitate vizuala buna(alegerea a fost facuta dupa afirmatiile subiectilor, nu am folosit nici un test). Fiecare subiect a fost testat separat pentru ca subiectii inca
netestati sa nu vada cuvintele tabu. Fiecarui subiect i-am explicat ce trebuie sa faca, de asemenea pentru exercitiu cu culorile l-am rugat sa-mi denumeasca culorile la cateva cuvinte neutre, culori ce apareau la test. Dupa aceea am inceput testarea propriu-zisa, cronometrand timpul necesar subiectilor la fiecare din cele trei faze a testului Stroop( cuvinte congruente, incongruente, neutre). In setul de cuvinte neutre au fost introduse trei cuvinte tabu, iar dupa aceasta faza am cerut subiectilor sa rectualizeze cuvintele tabu retinute. Subiectii nu au fost informati inainte ca trebuie sa retina vreun cuvant si nici ca exista cuvinte tabu. Din cei 24 de subiecti 12 au avut cuvintele tabu scrise cu galben si ceilalti 12 scrise cu rosu. Din fiecare 12 subiecti, 6 au avut cuvintele tabu puse una dupa alta in interiorul cuvintelor neutre, iar 6 subiecti au avut cuvintele tabu amestecate printre cuvintele neutre. De asemenea di fiecare 12 subiecti 4 au avut ordinea fazelor: congruente, neutre, incongruente, 4 au avut: neutre, congruente, incongruente si 4 au avut: incongruente, neutre, congruente. Deci in total din cei 24 de subiecti la fiecare 8 subiecti s-a schimbat ordinea prezentarii fazelor. Rezultate si interpretare Tab.1 Testul Kolmogorov-Smirnov pentru verificarea normalitatii distributiei datelor, variabila tipul cuvintelor(incongruente-congruente)
KS-Z .477 .620 .407
cuvinte congruente cuvinte incongruente Diferente
P .977 .837 .996
Distributia datelor este simetrica la nivelul populatiei atat pentru faza in care avem cuvinte congruente, cat si pentru cea cu cuvinte incongruente, cat si pentru diferenta dintre cele doua faze pentru ca pragul de semnificatie in toate cele trei cazuri este mai mare decat valoarea critica .05. Tab. 2 Indici statistici de start pentru variabila tipul cuvintelor (incongruentecongruente)
N
media
Eroarea standard mediei
cuvinte congruente 24
9.84
.35
1.75
3.06
cuvinte incongruente
16.16
.44
2.18
4.79
24
Abatere astandard
Dispersie
Diferente
24
-6.32
.47
2.34
5.48
Constatam ca media la diferenta are valoare negativa, acest lucru se datoreaza faptului ca media la cuvintele incongruente este superioara mediei la cuvintele congruente. Tab.3 Testul t pentru compararea timpului necesar citirii cuvintelor congruente si incongruente
T
grade de libertate
P
-13.22 23 .00 Testului t calculat ii corespunde un prag de semnificatie p care este mai mic de .01, prin urmare diferentele de timp intre cele doua faze sunt semnificative. Deci respingem ipoteza nula si acceptam ipoteza specifica cu un risc de a gresi mai mic de 1%. Prin urmare concordanta dintre culoarea cuvantului si sensul acestora influenteaza timpul necesar citirii listelor de cuvinte. Tab. 4 Testul Kolmogorov-Smirnov pentru verificarea normalitatii distributiei datelor, variabila tipul cuvintelor(congruente-neutre)
KS-Z .477 .753 .620
cuvinte congruente cuvinte neutre Diferente
P .977 .622 .836
Distributia datelor este simetrica la nivelul populatiei atat pentru faza in care avem cuvinte congruente, cat si pentru cea cu cuvinte neutre, cat si pentru diferenta dintre cele doua faze pentru ca pragul de semnificatie in toate cele trei cazuri este mai mare decat valoarea critica .05. Tab. 5 Indici statistici de start, pentru variabila tipul cuvintelor(congruenteneutre)
N
media
Eroarea standard mediei
Abatere astandard
Dispersie
cuvinte congruente
24
9.84
.35
1.75
3.06
cuvinte neutre
24
15.25
.72
3.55
12.66
Diferente
24
-5.40
.62
3.06
9.40
Constatam ca media la diferenta are valoare negativa, acest lucru se datoreaza faptului ca media la cuvintele incongruente este superioara mediei la cuvintele neutre. Tab.6 Testul t pentru compararea timpului necesar citirii cuvintelor congruente si neutre
T
grade de libertate
p
-8.63
23
.00
Testului t calculat ii corespunde un prag de semnificatie p care este mai mic de .01, prin urmare diferentele de timp intre cele doua faze sunt semnificative. Deci respingem ipoteza nula si acceptam ipoteza specifica cu un risc de a gresi mai mic de 1%. Prin urmare concordanta dintre culoarea cuvantului si sensul acestora influenteaza timpul necesar citirii listelor de cuvinte. Tab. 7 Testul Kolmogorov-Smirnov pentru verificarea normalitatii distributiei datelor, variabila tipul cuvintelor(incongruente-neutre)
cuvinte incongruente cuvinte neutre Diferente
KS-Z .620 .753 .464
p .837 .622 .982
Distributia datelor este simetrica la nivelul populatiei atat pentru faza in care avem cuvinte incongruente, cat si pentru cea cu cuvinte neutre, cat si pentru diferenta dintre cele doua faze pentru ca pragul de semnificatie in toate cele trei cazuri este mai mare decat valoarea critica .05. Tab. 8 Indici statistici de start pentru variabila tipul cuvintelor(incongruenteneutre)
N
media
Eroarea standard mediei
Abatere astandard
Dispersie
cuvinte incongruente
24
16.16
.44
2.19
4.82
cuvinte neutre
24
15.25
.72
3.55
12.66
Diferente
24
.90
.59
2.92
8.54
Constatam ca media la diferenta are valoare pozitiva, deoarece de aceasta data media la cuvintele neutre este inferioara mediei la cuvintele incongruente. Tab.9 Testul t pentru compararea timpului necesar citirii cuvintelor incongruente si neutre
T
grade de libertate
p
152
23
.141
Testului t calculat ii corespunde un prag de semnificatie p care este mai mare de .05, ceea ce inseamna ca diferentele de timp intre cele doua faze nu sunt semnificative. Prin urmare in compararea cuvintelor incongruente cu cele neutre nu putem spune ca are o importanta semnificativa concordanta dintre sensul cuvantului si culoarea acestuia, nu influenteaza timpul necesar citirii listelor de cuvinte. Facand o comparatie intre cele trei rezultate la testul t (vezi tab.3, tab.6 si tab.9) consatam ca diferentele semnificative, pentru timpul necesr citirii cuvintelor, s-au inregistrat intre cuvintele congruente si neutre, respectiv congruente si incongruente, in sensul ca subiectii, asa cum stiam de la experimentele anterioare, inregistreaza un timp mai mare pentru citirea listelor cu cuvinte incongruente si neutre decat pentru cititrea cuvintelor congruente. Tab.10 Testul Kolmogorov-Smirnov pentru verificarea normalitatii distributiei datelor, pentru variabila culoara cuvintelor tabu
Culoarea cuvintelor tabu Rosu Galben
KS-Z .796 1.01
p .551 .254
Distributia datelor este simetrica la nivelul populatiei atat pentru faza in care cuvintele tabu sunt scrise cu rosu, cat si pentru cea in care cuvintele sunt scrise cu galben pentru ca pragul de semnificatie in toate cele trei cazuri este mai mare decat valoarea critica .05.
Tab. 11 Indici statistici de start pentru variabial culoarea cuvintelor tabu
culoarea cuvintelor tabu
N
Media
Rosu Galben
12 12
1.33 1.50
Eroarea standard mediei .25 .26
Abatere astandard .88 .90
Dispersie
.78 .81
Se constata ca media la cuvintele scrise cu galben este mai mare decat media la cuvintele scrise cu rosu(vezi tab.11), ceea ce inseamna contrar asteptarilor mele, ca numarul cuvintelor reactualizate ce erau scrise cu galben a fost mai mare comparativ cu cele scrise cu rosu. Tab.12 Testul t pentru compararea numarului de cuvinte tabu reactualizate, pentru variabila culoarea cuvintelor
T
grade de libertate
p
-.45 22 .65 Testului t calculat ii corespunde un prag de semnificatie p care este mai mare de .05(vezi tab. 12), ceea ce inseamna ca diferentele intre cuvintele reactualizate scrise cu rosu si cele scrise cu galben nu sunt semnificative. Prin urmare nu putem decide ca are o influenta culoarea cuvintelor tabu in retinerea acestora, sau cel putin nu are o influenta la culorile alese, respectiv galben si rosu Tab.13 Testul Kolmogorov-Smirnov pentru verificarea normalitatii distributiei datelor, pentru variabila pozitionarea cuvintelor tabu
ordinea cuvintelor tabu Separate Consecutive
KS-Z .77 .81
p .58 .52
Distributia datelor este simetrica la nivelul populatiei atat pentru faza in care cuvintele tabu sunt puse separat printre cuvintele neutre, cat si pentru cea in care cuvintele sunt puse consecutiv in sirul cuvintelor neutre pentru ca pragul de semnificatie in toate cele trei cazuri este mai mare decat valoarea critica .05(vezi tab. 13). Tab. 14 Indici statistici de start pentru variabila pozitionarea cuvintelor tabu
ordinea cuvintelor tabu N
Media
Separat Consecutive
1.41 1.50
12 12
Eroarea standard mediei .33 .23
Abatere astandard 1.16 .79
Dispersie
1.35 .63
Se constata ca media la cuvintele puse separat in sirul de cuvinte neutre este mai mica decat media la cuvintele puse consecutiv (vezi tab.14), ceea ce inseamna, ca numarul cuvintelor reactualizate ce erau puse consecutiv este mai mare decat numarul cuvintelor reactualizatece erau puse separat comparativ cu cele scrise cu rosu. Tab.15 Testul t pentru compararea numarului de cuvinte tabu reactualizate ce erau puse separat si consecutiv
T
grade de libertate
p
-.20 22 .84 Testului t calculat ii corespunde un prag de semnificatie p care este mai mare de .05(vezi tab. 15), ceea ce inseamna ca diferentele intre cuvintele reactualizate ce eru puse separat si ce erau consecutive, nu sunt semnificative. Prin urmare nu putem decide ca are o influenta ordinea cuvintelor tabu in retinerea acestora. Concluzii
Rezultatele obtinute ne arata ca ipoteza conform careia tipul cuvintelor influenteaza timpul necesar citirii listelor de cuvinte, asa cum s-a concluzionat si in celelalte studii bazate pe acest efect, efectul Stroop, a fost verificata. Am constat ca s-au inregistrat diferente semnificative intre timpul necesr citirii listelor de cuvinte incongruente si neutre, comparativ cu timpul necesar citirii cuvintelor congruente. Nu am inregistrat difente semnificative in compararea timpului pentru cuvintele neutre cu cel pentru incongruente, timpul necesar pentru aceste doua faze fiind destul de apropiat. In ceea ce priveste ipotezele pentru partea a doua a experimentului, bazata pe reactualizarea cuvintelor tabu, inserate printre cuvintele neutre din cadrul testului Stroop am constat ca niciuna din ipoteze nu s-a verificat. Fapt ce ne duce la concluzia ca in memorarea involuntara a cuvintelor tabu nu are o influenta semnificativa culoarea acestora(sau cel putin pentru cuvintele ales, rosu si galben) si nici ordinea cuvintelor, in sensul ca nu influenteaza daca acestea sunt puse consecutiv in lista de cuvinte neutre, sau sunt puse separat, avand cuvinte neutre intre ele. Totusi, aceste rezultate, cu privire la cuvintle tabu nu pot fi generalizate deoarece in primul rand, numarul subiectilor a fost mic (24). Iar apoi, dupa cum am ob servat anlizand
subiectii in timpul experimentului, au tehnici diferite de a trece de la un cuvant la altul, iar asta influenteaza memorarea cuvintelor pentru ca unii au trecut forte repede de la un cuvant la altul si aici am observat ca au fost retinute mai putine cuvinte, decat la cei care treceau mai greu de la un cuvant la altul( aici ma refer la observatii particulare care nu au fost verificate ca ipoteze, si am comparat datele brute pentru cuvintele congruente ca sa vad care au o modalitate mai inceta si care mai rapida de a citi cuvintele). O alta eroare ar putea fi considerta si faptul ca mediul in care am realizat testare subiectilor a fost destul de variat pentru ca am testat fiecare subiect in parte. In plus la acest experiment nu am luat in considerare si greselile pe care le-au inregistrat subiectii pentru, ca fiind si numarul de subiecti redus, prin urmare si acestea erau foarte reduse si nu era o variabila care sa ne ofere date valide. Acest experiment ar putea fi punctul de plecare pentru un experiment ce sa se realizeze in conditii standardizate, in conditii de laborator, cu un numar mult mai mare de subicti, in care mediul de testare sa fie acelasi pentru fiecare subiect si unde cuvintele sa apara pe rand, dupa un timp stabilit dinainte si acelasi pentru toti subiectii, noi sa verificam numarul de culori corect spuse, iar la cuvintele tabu am putea eventual sa analizam cate cuvinte tabu pot fi recunoscute dintr-o lista de mai multe, nu neaparat cate au fost memorate. Bibliografie
Anitei, M. (2007). Psihologie experimentala. Editura Polirom, Iasi Golu, M. (1974). Culoare si comportament. Editura Scrisul romansc, Craiova.
La Rousse (2006), Marele Dictionar Psihologic. Editura Trei, Bucuresti. La Rousse (1998), Dictionar de psihologie. Editura Trei, Bucuresti.
