Zig Ziglar – Atitudinea face diferenţa
Acum câţiva ani, Lori Majors, asistenta meu executivă, a primit un telefon de la o doamnă din Birmingham, Alabama. La sfârşitul conversaţiei, ea a spus „Zig, cred că această femeie crede că această doamnă crede că are o problemă imposibilă dar cred că tu poţi rezolva această problemă cu ea în doar câteva minute dacă îţi vei petrece acel timp cu ea”. Am spus „ Bine, Lori, spune-i că ne întâlnim în culise. Voi ajunge acolo cu 10 minute mai devreme”. Programul meu era în aşa fel încât atâta timp aveam aproximativ. Ei bine, am ajuns acolo şi eram în culise în spatele cortinei , într-o parte, ea m-a văzut din partea cealaltă şi apoi a mers pe scenă înspre mine şi nu am mai văzut atât de multă furie într-o fiinţă umană aşa cum am văzut în ea. Aproape a început să plângă când m-a văzut. A spus „Aşa mă bucur să te văd. Am această slujbă oribilă. O urăsc. Urăsc tot ce ţine de ea. Îi urăsc pe toţi de acolo.” Adică, ea vorbea numai despre lucruri negative. Ea a spus „Mă poţi ajuta?” Am înţeles atunci că am doar 10 minute. Aşa că m-am uitat la ea şi un singur lucru am învăţat. Eu nu fac consiliere, dar vorbesc cu multe persoane care fac, şi psihologii, psihiatrii mi-au spus că toţi cei care vin la tine cu o problemă, nu caută neapărat o soluţie. Nu am înţeles asta pentru o lungă perioadă de timp. De ce vin la tine cu o problemă dacă ei nu vor să o rezolve? Să vă spun de ce. Ei vor să îţi spună ţie despre ea, şi ţie, şi ţie, şi ţie, şi dacă rezolvă problema, nu îţi mai pot spune încă o dată. Ei vor atenţia care vine odată cu problema şi fiecare companie are doar despre acest tip de individ. Ei vor atenţia care li se dă atunci când se plâng. M-am uitat la doamnă şi i-am spus ferm „Ştii doamnă, mă tem că problema va deveni mai gravă.” „Ce vrei să spui?”, a spus ea. Am spus „Cred că te vor concedia”. A fost uimită. Nu aş fi putut-o şoca mai tare decît dacă aş fi lovit-o în faţă cu o găleată de apă rece. Ea a spus: „Să mă concedieze? De ce m-ar concedia?” Inflexiunea vocii ei a spus clar: „Ei sunt cei răi, eu sunt cea bună, de ce să nu îi concedieze pe ei şi să mă păstreze pe mine?” Aţi observat vreodată că oamenii care sunt problema, nu recunosc niciodată că sunt? Sunt într-o negare completă. Ei cred ca „Negarea” (Denial) este doar un râu în Egipt! „De ce m-ar concedia?” I-am spus „Doamnă, nu cred că există companie în America destul de mare să conţină atât de multă otravă într-un loc mic.” Aţi observat vreodată că atunci când cineva este pe cale să piardă ceva de care s-au plâns, indiferent dacă este o maşină, o casă, un loc de muncă sau orice altceva, când dintr-o dată sunt pe cale să le piardă, le trebuie o nouă valoare. S-a uitat la mine şi a spus „Ce pot să fac?”. I-am spus „Chiar vrei să ştii?”. Mi-a răspuns „Da, vreau, acesta este motivul pentru care am venit la tine, am venit după ajutor dar până acum nu am primit nimic.” I-am spus „Doamnă, am o idee şi îţi garantez că va funcţiona cu siguranţă, dacă vei face cum îţi spun”. Ea a spus „Voi încerca orice”. I-am spus „Ok. Când ajungi diseară acasă, toate sarcinile casnice sunt terminate, e ora de culcare, mergi într-o cameră unde să fii singură, ia o foaie de hârtie şi în partea de sus scrie „Îmi place jobul meu pentru că..”. M-a
întrerupt şi a spus „Asta vafi uşor, nu-mi place nimic la acel job, nu-mi place de persoanele de acolo!” şi eu am spus „Doar din curiozitate..lucrezi acolo ca voluntar sau te plătesc pentru ceea ce faci?” Ea a spus „Trebuie să recunosc că mă plătesc”. „Şi nu îţi place să fii plătită?” „Ba îmi place”, a spus ea. „Ok, îţi voi spune ce să faci, deschide agenda acum şi vom începe lista cu lucrurile care îţi plac la slujba ta. Ei te plătesc pentru munca ta acolo şi îţi place asta, nu?” Ea a spus „Absolut”, dar continua să stea acolo. I-am spus „Acum deschide agenda şi ne vom apuca de listă”. Ea pur şi simplu stătea acolo. I-am spus „Doamnă, lasă-mă să îţi spun cum a fost experienţa mea de viaţă, am descoperit că în 100% din cazuri, fără excepţie, oamenii care nu parcurg primul pas, niciodată nu vor ajunge la cel de-al doilea. Aţi văzut că a venit la mine cu un vis imposibil. Visul ei era ca Dl Ziglar o să îi rezolve toate problemele şi ea va trăi fericită până la adânci bătrâneţi. Ei bine, am veşti pentru voi. Eu nu pot rezolva problemele ei, cum nu le pot rezolva nici pe ale voastre. Dar vă voi da nişte sfaturi care cu siguranţă vor merge pentru voi, aşa cum au mers şi pentru ea. I-am spus „Doamnă, lasă-mă să îţi spun ceva, dacă nu vrei să parcurgi acum primul pas, atunci..mi-a părut bine de cunoştinţă.” Şi-a deschis nervoasă agenda. Până la sfârşit, erau 22 de lucruri care îi plăceau la slujba ei. Nu doar că o plăteau pentru munca ei, dar o plăteau peste medie, avea 3 săptămâni de concediu cu plată, avea un program de pensionare, participa la beneficii, avea asigurare de sănătate, asigurare de viaţă şi asigurare în caz de accident, locuia la mai puţin de 10 minute de locul de muncă, se implica în deciziile de management, compania o trimitea la 3 seminarii pe an, toate plătite de companie, avea propriul birou şi loc de parcare, 22 de lucruri care îi plăceau la locul de muncă. Atunci i-am spus „Doamnă, când ajungi diseară acasa, totul este terminat, mergi într-o cameră unde să fii singură, închide uşile, schimbă un cuvânt din „Îmi place slujba mea” la „Îmi iubesc slujba”. Mergi în faţa oglinzii şi..nu pot spune asta sufient de convingător, dar voi încerca. „Ochii sunt fereastra sufletului”. Uită-te înăuntrul tău şi spune cu entuziasm „Îmi iubesc slujba pentru că mă plătesc pentru munca mea; îmi iubesc slujba pentru că mă plătesc peste medie; îmi iubesc slujba pentru că beneficiez de asigurări; îmi iubesc slujba..” pentru fiecare motiv. Vei dormi mai bine la noapte. Este ceva ascuns în ceea ce vă spun, când ea spunea „Îmi place slujba mea”, de fapt spunea „Sunt recunoscătoare pentru slujba mea”. Şi din toate emoţiile pe care le putem avea, potrivit lui Hans Selye, cel mai bun specialist în stres din America, cea mai sănătoasă emoţie este recunoştinţa. I-am spus, „mergi mai departe cu acea listă, îmi place slujba mea, îmi iubesc sluba mai degrabă. Aceasta este o modalitate de recunoştinţă. Vei dormi mai bine în prima noapte. A doua zi dimineaţă, când te trezeşti, mergi în faţa oglinzii chiar înainte de a merge la lucru, mergi în faţa oglinzii şi repetă acest proces cu entuziasm „Îmi iubesc munca pentru că..” şi ia şi lista cu tine. Deoarece realitatea este în felul următor..Vei schimba defectele cu lucruri bune..Şi unii oameni se pricep să găsească defectele de parcă ar primi şi un premiu. Chiar fac asta. Ia acea listă cu tine, pentru că vei putea adăuga la aceas listă, absolut. Fă asta în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară şi vei avea o recuperare uimitoare din acest caz de gândire greşită. Nu i-am spus ei, dar vă spun vouă. Asta a fost. Un caz avansat de gândire greşită. 6 săptămâni mai târziu m-am întors în Birmingham, Alabama. Susţineam un seminar de vânzări. Doamna nu lucra în vânzări, dar mi-a ascultat casetele, m-a ascultat la universitate şi şi-a dat
seama că toată lumea vinde. Toţi cei care aud asta, vând. Chiar dacă eşti profesor, muncitor, personal militar, secretar executiv, nu contează ce eşti, tu vinzi în fiecare zi. Era acolo, la seminarul de vânzări, aşezată în primul rând, rânjind atât de larg că ar fi putut mânca o banană din lateral. Vă spun, vorbim de cineva care era entuziasmat. Era pornită. Am întrebat-o ce mai face. A rânjit chiar şi mai larg şi mi-a spus „Domnule Ziglar, fac foarte bine, mulţumesc de întrebare. Nu vă puteţi închipui cum toţi cei de la muncă s-au schimbat.” Trebuie să vă spun că nu veţi putea schimba pe nimeni dacă nu vă schimbaţi întâi voi. Totul începe cu tine.Vedţi voi, lucrul nefericit este că doamna era crescută într-un mediu negativ. Prima data, părinţii îi spuneau că nu e bună de nimic. Îi spuneau „Ştii, eşti întotdeauna în întârziere, întotdeauna neglijentă, de ce nu poţi fi ca fratele tău sau sora ta?” Când s-a măritat, soţul ei a continuat şi aşa ea a devenit negativistă. Tot ce spunea despre sine era negativ. „Cum spunea tata, nu sunt bună de nimic, sau soţul meu spunea că nu pot face nimic bine.” Dar când a început să îşi schimbe gândirea, unele schimbări radicale au avut loc.
