FIGURI DE STIL Figură de stil - procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele, în aşa fel încât, înţelesurile lor capătă un spor de expresivitate, -constă în combinaţii neobişnuite între cuvinte cu sens propriu sau sens figurat prin care se creează imagini artistice, se sugerează idei, gânduri, sentimente. -conferă originalitate, frumuseţe şi expresivitate comunicării, impresionând cititorul. -provoacă plăcerea lecturii prin solicitarea intelectului, prin surprinderea imaginaţiei şi a sensibilităţii cititorului. EPITETUL constă în atribuirea unor însuşiri deosebite obiectelor prezentate ( fiinţe, lucruri, fenomene, stări, acţiuni,însuşiri), acţiuni,însuşiri), punându-le într-o lumină nouă, după intenţia şi sensibilitatea sensibilitatea autorului. autorului. Pot fi : a) antepuse b) simple c) personificatoare personificatoare postpuse duble hiperbolice hiperbolice multiple metaforice cromatice adverbiale Exemple: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,…'' ,,…Să plutim cuprinşi de farmec /Sub lumina blândei lune…'' ,,…Şi clopote de alarmă răsună răguşit…'' ,,…De treci codri de aramă, de departe departe vezi albind…'' albind…'' M. Eminescu COMPARAŢIA constă în alăturarea a doi termeni ( unul mai cunoscut, altul mai puţin cunoscut), pe baza unei însuşiri însuşiri comune;termenii comune;termenii se leagă prin :ca, cum, cât, asemenea, precum, precum, întocmai, aidoma, ca şi cum…; locul termenilor comparaţi nu este fix; prin comparaţie se poate asocia un termen concret cu unul abstract. Exemple: ,,…Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecându-l, Orizontu-nt unecându-l, vin săgeţi de pretutind pretutindeni…'' eni…'' ,,…În zadar striga împăratul ca şi leul în turbare…'' ,,…Şi lovind în faţă, în spate, ca şi crivăţul crivăţul şi gerul…'' M. Eminescu PERSONIFICAREA constă în atribuirea unor însuşiri şi manifestări omeneşti fiinţelor necuvântătoare, necuvântătoare, obiectelor, fenomenelor; fenomenelor; apare frecvent în fabule,în balade,în basme, sau în descrierile literare. Exemple :,,…Pare că şi trunchii veşnici poartă suflete sub coajă Ce suspină printre printre ramuri cu a glasului glasului lor vrajă…'' M. Eminescu METAFORA constă în înlocuirea unui termen cu sens propriu ( obişnuit şi aşteptat în enunţ) printr-un termen cu sens figurat, pe baza unei comparaţii anterioare, realizându-se un transfer de sens. Exemple :,,…Mii de fluturi mici,albaştri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline…''' M. Eminescu ,,…Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună…'' M. Eminescu HIPERBOLA constă în exagerarea intenţionată a proporţiilor proporţiilor sau a însuşirilor însuşirilor obiectelor prezentate (fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări…); poate apărea singură sau în cadrul altor figuri de stil. Exemple: ,,…Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri râuri-râuri,, Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi …'' M. Eminescu ALEGORIA constă într-o suită de comparaţii, personificări personificări şi metafore prin care o idee ( o noţiune abstractă) este exprimată printr-o printr-o imagine ( prin mijloace mijloace concrete); stă la baza oricărei fabule. Exemple : alegoria moarte-nuntă din balada populară ,,Mioriţa''
PROCEDEE DE SINTAXĂ POETICĂ REPETIŢIA constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte pentru a impune atenţiei o imagine, o idee, un sentiment, o acţiune. Exemple: ,,…Care vine, vine,vine, calcă totul în picioare…'' ,,…De-o fi una, de-o fi alta…'' ,,…Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine…'' M. Eminescu ENUMERAŢIA constă în înşiruirea mai multor termeni de acelaşi fel cu scopul de a atrage atenţia asupra obiectelor prezentate ( fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări, însuşiri). Exemple: ,,…Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium…'' ,,…Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul… Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul…" M. Eminescu INVERSIUNEA constă în schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze cu scopul de a obţine efecte poetice , prin accentuarea aspectului sau a caracteristicii înfăţişate.În versuri, este folosită adesea pentru realizarea ritmului şi a rimei. Exemple: ,,…Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier…" ,,…Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!..." ,,…Acum iată că din codru şi Călin mirele iese Care ţine-n a lui mână mâna gingaşei mirese…" M. Eminescu ANTITEZA constă în punerea în opoziţie ( contrast) a doi termeni (cuvinte, idei, situaţii, personaje, obiecte, fenomene), cu scopul de a reliefa unul din termeni prin celălalt. Exemple :,,…Mi-e prieten numai mie, iar ţie duşman este…" ,,…Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război…" M. Eminescu Personajele Mircea şi Baiazid din ,,Scrisoarea III '' de M. Eminescu INVOCAŢIA RETORICĂ constă în adresarea directă către o persoană absentă sau imaginară, de la care nu se aşteaptă nici un răspuns. Impresia de adresare directă se realizează prin: construcţii în vocativ, pronume şi verbe la persoana a-II-a, interjecţii, verbe la imperativ. Exclamaţie retorică Interogaţie retorică Exemple: ,,…Voi sunteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!...'' ,,…Cum nu vii tu, Ţepeş- Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete în smintiţi şi în mişei,…'' M. Eminescu OXIMORONUL constă în asocierea neaşteptată, surprinzătoare, a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificaţii opuse. Exemple: ,,…Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.'' L. Blaga PROCEDEE FONETICE ALITERAŢIA constă în repetarea unor consoane sau grupuri de consoane, de obicei în rădăcina cuvântului, pentru obţinerea unui efect onomatopeic. Exemple :,,…Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…'' M. Eminescu ,,…Îi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii…'' M.Eminescu ASONANŢA constă în repetarea aceleiaşi vocale accentuate pentru sugerarea unei imagini artistice. Exemple: ,,…Iată craiul, socru-mare, rezemat în jilţ cu spată, El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată…'' M. Eminescu