Carl Sagan - Contact

CARL SAGAN CONTACT Traduc e r e din limba englez ă de RADU PAVEL GHEO Cont ac t Carl Sag a n, 1986

Nota autor ului Deşi am fost influenţ a t de oa m e nii pe care îi cunos c, dup ă cum era şi nor m al, nici unul dintr e pers o n aj el e din volu m nu repr ezint ă un portr e t fidel al vreu n ei pers o a n e reale. Cu toat e ace s t e a cart e a de faţă se dator e a z ă într- o mar e măs u r ă

comu nit ă ţii mon di al e a proiect ului SETI, un măru n t grup de

cerc e t ă t o ri şi oa m e ni de ştiinţ ă de pe tot întinsul măr u n t ei noas tr e plan e t e , care

au

conlucr a t,

uneori

înfrunt â n d

obst a c ol e

descur aj a n t e ,

pentr u

a

rece p ţio n a se m n al el e din spaţiu. Aş vre a să- mi exprim mulţu mirile în special faţă de iniţiatorii proiect ului SETI, Frank Drake, Philip Morrison şi regr e t a t ul I.S. Şklovski, căror a le sunt extr e m de îndat or a t . Căut a r e a fiinţelor intelige n t e din alte lumi a intrat rece n t într- o nou ă fază, avâ n d dou ă progr a m e import a n t e în plină desfă ş u r a r e : progr a m ul de supr a v e g h e r e a cerului META/Sentin el, care funcţion e a z ă

la Universit a t e a

Harvard

pe opt milioan e

de can al e

şi est e

spon s oriz a t de Societ a t e a Plane t a r ă cu sediul în Pas a d e n a , şi un progr a m şi mai compl ex desfă ş u r a t

sub patro n aj ul NASA, Administr a ţi a Spaţială şi de

Aeron a u tic ă a Stat elor Unite. Eu unul sper din toat ă inima ca volum ul de faţă să fie dep ă şit de ritmul desco p e ririlor ştiinţifice reale. Câţiva dintre priet e nii şi colegii mei au avut bun ă t a t e a

de a citi o

versiun e prelimin ar ă a cărţii şi/sa u au făcut unele obs erv a ţii pertin e n t e care au influen ţ a t form a actu al ă a rom a n ului. Le sunt profun d îndator a t tuturor şi mă refer aici la Frank Drake, Pearl Druya n, Lester Grinspo o n, Irving Grub er, Jon Lomb e r g, Philip Morrison, Nancy Palmer, Will Provine, Stuar t Shapiro, Stev e n Soter şi Kip Thorn e. Profes orul Thorn e şi-a asu m a t dificila sarcină de a an aliza

siste m ul de trans p o r t galactic descris în paginile cărţii, umpl â n d cincizeci de rând uri cu ecu a ţii de fizică gravita ţion al ă lega t e de ace a s t ă proble m ă . Alte sfaturi preţio a s e legat e de conţinu t ul sau de stilul cărţii mi- au fost oferite de Scott Meredith, Michael Korda, John Herm a n , Gregory Weber, Clifton Fadim a n şi de regr e t a t ul Theodor e Sturg e o n . În divers el e eta p e ale preg ă tirii volu mului pentr u publicar e Shirley Arden a muncit îndelun g şi ireproş a bil, motiv pentr u care îi sunt foart e recu no s c ă t o r atâ t ei, cât şi lui Kel Arden. Îi mulţu m e s c lui Joshua Lederb e r g pentr u că, acu m mulţi ani, mi- a sug er a t pentr u prima dat ă – poat e mai mult în glum ă – idee a că o formă de viaţ ă intelige n t ă extr e m de ava n s a t ă ar put e a locui în centrul galaxiei Calea Lacte e . Idee a nu est e cu totul originală, as e m e n e a tuturor ideilor, ceva as e m ă n ă t o r fiind – se par e – imagin a t prin jurul anului 1750 de cătr e Thom a s Wright, prima pers o a n ă care afirm ă explicit că galaxia noas t r ă ar put e a ave a un centr u. În interiorul coper t ei de titlu est e repro d u s ă o gravur ă în lemn apar ţin â n d lui Wright şi în care est e repr ez e n t a t centr ul galactic. Volumul de faţă s- a născ u t dintr- un proiect pentr u un film artistic, pe care l-am scris împre u n ă cu Ann Druya n în 1980- 1981. Lynda Obst şi Gentry Lee ne- au uşur a t munc a în ace a fază prelimin ar ă . În fiecar e eta p ă a scrierii aces t ei cărţi am ben eficiat extr a o r din a r de mult de ajutorul lui Ann Druya n, încep â n d

cu cea

dintâi schiţă

a subiect ului şi a pers o n aj elor centr al e

şi

ter min â n d cu form a finală din şpalturile tipogr afiei. Cee a ce apr eciez cel mai mult din munc a me a la scrier e a aces t ui volu m est e cee a ce am învăţ a t de la ea în tot aces t timp. Carl Sa g a n

De s p r e au t o r Cărţile faimos ului astro n o m

CARL SAGAN sunt cele mai citite lucrări

ştiinţifice de pe glob. Cos mo s , volum a cărui primă ediţie a apăr u t în 1980, est e cea mai bine vând u t ă scrier e ştiinţifică publicat ă în limba englez ă din toat e timp urile. Serialul de televiziun e inspirat de ea a fost distins cu pre miile Peabo d y şi Emmy şi a fost difuzat în şaizeci de ţări. Alte scrieri vestit e ale lui Sag a n sunt Dragonii Paradisului , volum distins cu pres tigios ul pre miu Pulitzer în 1978, Creierul lui Broca (volu m trad u s şi în limba rom â n ă – n.tr.) şi un alt bes t- seller, Com e t a , scris împr e u n ă cu Ann Druya n. Dr. Carl Sag a n a fost profun d implicat atât în explor ar e a altor plan e t e cu ajutorul

nav elor

spaţiale,

cât

şi în

căut a r e a

se m n al elor

de

intelige n ţ ă

extr a t e r e s t r ă în trans mi siu nile pe und e radio. Printre nu m e r o a s e l e pre mii şi distincţii care ştiinţifice

de

i-au fost acord a t e exce p ţi e

şi pentr u

aminti m

Medaliile NASA pentr u

contribu ţi a

sa

ineg al a bilă

realizări

la bun ă s t a r e a

naţiunii. Pre miul de astron a u tic ă John F. Kenn e d y, Pre miul Honda, Premiul Josep h

Priestle y,

acord a t

„pentr u

contribu ţiile sale

rem a r c a bile

în folosul

între gii ome niri”, şi Medalia Acade mi ei Naţion al e de Ştiinţe a SUA pentr u servicii de exce p ţi e

în folosul naţiunii. Fund a ţi a

Naţion al ă

pentr u

Ştiinţă

apr eciaz ă că „cerc e t ă rile sale au revoluţion a t ştiinţ a pe între a g a plan e t ă . ..” şi că „darurile pe care le- a oferit ome nirii sunt nepr e ţ uit e ”. Dr. Carl Sag a n a fost profes or de astron o mi e şi de ştiinţe spaţiale în cadrul cat e d r ei „David Dunca n” de la Universit a t e a Cornell, und e a îndeplinit şi funcţia de director al Labor a t or ului de Studii Plane t a r e în cadrul Centrului de Radiofizică şi Cercet a r e a Spaţiului Cos mic. A murit în anul 1996.

Su m a r Parte a I: MESAJUL Capitolul 1: Numer el e trans c e d e n t a l e Capitolul 2: Lumină cons t a n t ă

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

3: 4: 5: 6: 7: 8: 9:

Zgomo t ul alb Numer el e prime Algorit mul de decript a r e Palimps e s t Etanolul din W-3 Acces a r e direct ă Numinos ul

Parte a a II-a: MAŞINA Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

10: 11: 12: 13: 14: 15: 16: 17: 18:

Procesiun e a echinocţiilor Consorţiul Plane t a r al Mesajului Izomer ul Delta- Unu Babilon Oscilatorul armo nic Pivotul de erbiu Străb u nii ozonului Visul furnicilor Super u nificar e a

Parte a a III-a: GALAXIA Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

19: 20: 21: 22: 23: 24:

Infinitul pur Gara Centr al ă Cauzalita t e Ghilga m e ş Reprogr a m a r e a Semn ă t u r a Creat or ului

Part e a I MESAJUL „Inima- mi tre m ur ă ca o biată frunz ă.

În visele m el e plan e t el e se rostogole s c. Stelele se împing în ferea s tr a m e a. Eu mă rotes c în so m n . Patul m e u est e o plane t ă caldă.” Marvin Mercer, şcoala preg ă tit o a r e 153, clas a a 5- a, Harle m, New York City, N.Y., 1981 Capit ol u l 1 Nu m e r e l e tran s c e d e n t a l e „Gâză măru n t ă , Văratec u- ţi zbor Mâna- mi nătân g ă L-a frânt prea uşor. Nu- s eu o gâză Ase m e n e a ţie? Ori nu eşti tu om Ase m e n e a mie? Căci şi eu dans e z Şi beau şi cânt Şi-apoi un braţ orb Mă frâng e- n avân t.” (William Blake – Gâza , în volum ul Cânt ec el e exp erie n ţ ei , strofele 1- 3, 1795) După sta n d a r d e l e uma n e obiect ul n- ar fi avut cum să fie artificial, căci era de mări m e a

unei plan e t e .

Dar fuses e

mod el a t

atâ t

de stra niu şi de

complica t şi era atâ t de evide n t că ave a un rost import a n t , încât nu ar fi putut fi altcev a dec â t ma nife s t a r e a unei idei. Cum plut e a pe o orbită polară în jurul

imens ei stele albăs t r ui, se m ă n a cu un poliedr u gigan tic şi imperfe c t, acop e rit de milioan e de scoici în form ă de cup ă. Fiecar e cupă era îndre p t a t ă spre o anu mit ă part e a bolţii cere ş ti. Fiecar e const el a ţi e era supr a v e g h e a t ă . Lume a poliedric ă îşi desfă ş u r a enig m a tic a activita t e de sute de milioan e de ani. Era foart e răbd ă t o a r e . Îşi put e a per mit e să aşt e p t e o veş nicie. Când

a

fost

scoas ă

în lumin ă

n- a

plâns

deloc.

Îşi ţine a

strâ n s e

sprâ n c e n e l e ei delicat e . Apoi a desc his ochii larg. A privit luminile strălucito a r e , figurile îmbr ăc a t e în alb şi verd e, fem ei a care stăt e a întins ă pe ma s ă lâng ă ea. Zgomo t e oarec u m cunos c u t e i-au ajuns la urec hi. Faţa ei ave a o expr e si e ciuda t ă pentr u un nou- născu t... un fel de nedu m e rir e. * Când ave a doi ani îşi ridica tot timp ul mâinile de a s u p r a capului şi spun e a foart e miero s: „Tati, hopa- sus!”. Priete nii familiei au ră m a s surprinşi: copilul era politicos. „Asta nu- i politeţ e ”, le- a explicat tat ăl. „Când voia să fie ridicat ă se obişnuis e să urle. Aşa că o dat ă i-am spus: «Ellie, nu- i nevoie să urli aş a. Spun e doar Tati, hopa- sus! ». Copiii sunt deş t e p ţi. Nu- i aş a, Presh?” Acum ea era deja sus , la o înălţim e am e ţito a r e , cocoţ a t ă tat ălui său şi cu mâinile încleşt a t e

pe umerii

în părul rar al aces t ui a. Viaţa era mai

frumo a s ă la înălţim e , era mult mai sigur ă dec â t atu nci când se târa printr- o pădur e de picioar e. Când erai jos pute ai fi călcat ă oricân d. Te put e ai rătă ci... Fetiţa se încleş t ă mai te m ei nic. După ce au plec a t de la cuşc a mai m u ţ el or nici n- au făcut bine colţul şi au nimerit pes t e un anim al cu picioar e lungi şi subţiri, cu gâtul înalt şi acop e rit cu pet e, cu nişte coarn e micuţ e pe cap. Făptur a îi domin a net. „Au gâtul atâ t de lung, încât vorbele nu pot să iasă din el”, i-a spus tat ăl ei. Iar fetiţei i-a păru t rău de biat a crea t u r ă cond a m n a t ă la muţ e ni e . Dar i-a păru t şi bine că în lume exist ă astfel de minun ă ţii şi s- a simţit plină de bucurie. * „Dă- i înaint e, Ellie”, a înde m n a t - o ma m a

cu blând e ţ e . Vocea atâ t de

familiară ave a un ton ghiduş. „Citeş t e .” Sora ma m e i sale nu cred e a că, la doar trei ani, Ellie put e a să cite a s c ă . Era convins ă că învăţ a s e pe de rost pove ş tile din cărţile pentr u copii. Şi într- o zi răcoro a s ă de marti e, pe când se plimb a u pe

Stat e Stre e t, s- au oprit în faţa unei vitrine. Dincolo de ge a m

o piatr ă de

culoar e a vinului de Burgun di a sclipe a în razele soar elui. Ellie citi rar „Bijutier”, pronu n ţ â n d cuvâ n t ul în patru silab e. * Se strec u r ă în cam e r a nefolosit ă, în ciuda senti m e n t ul ui de vinovă ţi e. Învechitul radio Motorola era pe raftul de care- şi amint e a bine. Radioul era masiv şi foart e greu. Când îl luă în braţ e fu cât pe- aci să- l scap e . Pe carca s a din spat e scria: „Pericol. Nu deschid e ţi”. Dar ea ştia că dac ă radioul nu era în priză, atu nci nu exist a nici un pericol. Ţinând u- şi limba între buze, de mo n t ă conc e n t r a t ă

carca s a şi privi în interior. Era aş a cum bănuis e: acolo nu se

găs e a u nici orch e s t r e de pitici, nici crainici miniat u r ali care să- şi trăia s c ă în linişte vieţile lor măru n t e în aşt e p t a r e a

mo m e n t ul ui în care buton ul să fie

comu t a t pentr u a- i pun e în acţiun e . În locul aces t or a se aflau nişte tuburi de sticlă minu n a t e ce se m ă n a u puţin cu becurile. Unele îi amint e a u de bisericile din Moscov a, pe care le văzus e într- o cart e cu poze. La baz ă ave a u nişte proe mi n e n ţ e făcut e să se potrive a s c ă perfect în orificiile în care era u aş ez a t e . Lăsân d carca s a

deop a r t e

şi buto n ul în poziţie de funcţion a r e , fetiţa cuplă

apar a t ul la o priză din pere t el e cel mai apro pi a t. Ar put e a s- o răn e a s c ă şi dac ă nu- l ating e a ? Dacă nu se apro pi a deloc de ap ar a t ? După cât ev a secu n d e tuburile încep u r ă să luminez e cald, dar nu se auzi nici un sun e t. Radioul era „defect” şi se renu n ţ a s e la el acu m câţiva ani, când fuses e înlocuit cu unul mult mai mod e r n. Dar unul dintr e tuburi nu lumin a. Ellie scoa s e apar a t ul din priză şi des prins e tubul îndăr ă t nic din orificiul lui. Înăun tr u mai era un pătr a t met alic legat prin nişte sâr m uliţe. „Electricita t e a trec e prin fire”, gân di ea ned efinit. Dar mai întâi treb ui a să ajung ă în tub. Una dintre acele proe mi n e n ţ e păr e a îndoită, şi fetiţa se munci puţin pân ă să reuş e a s c ă so îndrep t e . După ce potrivi tubul la locul lui şi cuplă apar a t ul din nou, fu încânt a t ă să vad ă lamp a resp e c tiv ă lucind, în timp ce electricita t e a static ă o învălui, înălţâ n d u- se în jurul fetei. Aruncâ n d o privire rapid ă spre uşa închis ă, tres ă ri şi redu s e volu mul. Apoi depla s ă scala de frecve n ţ ă şi nimeri pes t e o voce agita t ă care vorbe a – din cât e put e a înţele g e fetiţa – des pr e o ma şin ă ri e de- ale ruşilor care se afla pe cer şi se învârt e a la nesfârşit în jurul Păm â n t ul ui. „La nesfâr şit”, se gândi ea. Deplas ă scala, căut â n d alte post uri. După o vre m e ,

când o cuprins e tea m a că ar put e a fi găsit ă acolo, scoa s e radioul din priză, înşuru b ă în pripă carca s a şi – lucrul cel mai greu dintr e toat e – ridică apar a t ul şi-l aş ez ă înapoi pe raft. Chiar când ieşi din cam e r a liberă, res pirâ n d puţin mai greu, tres ă ri încă o dat ă văzâ n d- o pe ma m a sa apăr â n d u - i în dru m. – Ellie, s- a întâ m pl a t ceva? – Nu, ma mi. Îşi luas e un ton deg aj a t, dar inima îi zvâcn e a greu, iar palm el e îi erau ude de sudo a r e . Se dus e în micuţ a curte din spat e , se aş ez ă în locul ei favorit şi, ghe m ui n d u- se cu gen u n c hii la bărbie, me dit ă la interiorul acelui radio. Oare chiar era u nece s a r e toat e tuburile alea? Ce s- ar întâ m pl a dacă le- ai scoa t e unul cât e unul? Tatăl ei le numis e odat ă tuburi electro nic e cu vid. Ce se întâ m pl a în interiorul unui tub electro nic? Chiar nu ave a u nici un strop de aer în interior? Cum se făce a că muzica orche s t r elor şi vocile crainicilor ajung e a u în apar a t ul de radio? Ei spun e a u de obicei „emit e m pe frecv e n ţ a . ..”. Ce era frecve n ţ a ? Ce se întâ m pl ă în ap ar a t atu nci când schimbi posturile? De ce treb ui e să pui ap ar a t ul în priză ca să me a r g ă ? Şi nu s- ar pute a face un fel de hart ă und e să se arat e cum trec e electricita t e a

prin apar a t ? Ai put e a să- l

de m o n t e zi fără să te răn e ş ti? Şi-ai put e a să- l mon t e zi dup ă ace e a la loc? – Ellie, ce pui la cale? o întreb ă ma m a ei, în timp ce se apuc ă să întind ă rufele pe frâng hie. – Nimic, ma mi. Mă gând e s c . Pe când ave a zece ani se dus e să- şi facă vaca n ţ a de vară la doi verişori pe care îi det e s t a şi care locuiau într- o căs uţ ă cum mai erau mult e altele îngră m ă d i t e de- a lungul unui lac din nordul penins ul ei Michigan. De ce nişte inşi care locuies c lâng ă un lac din Wisconsin s- ar apuc a să me a r g ă cinci ore cu maşin a pân ă la un alt lac din Michigan, ast a nu put e a să price a p ă . Mai ales când urm a să întâln e a s c ă doi muco şi răut ă cioşi, care abia împliniser ă unul zece şi celălalt uns pr e z e c e ani. Doi ticăloşi. Cum era posibil ca tat ăl ei, care era atâ t de înţele g ă t o r cu ea în alte privinţe, să vre a ca ea să se joace cât era ziua de lung ă cu nişte jigodii? Fetiţa şi-a petr e c u t vara ocolindu- i pe cei doi. Într- o noa p t e mohor â t ă şi fără lună Ellie a ieşit imedia t dup ă cină şi a încep u t să se plimb e singur ă pe deb a r c a d e r ul din lemn. O barc ă cu motor abia

trecu s e pe- acolo, aş a că barc a cu vâsle a unchiului ei se balan s a delicat în ap a lucitoar e ,

priponit ă

de chei cu o sfoar ă.

Fata

privi cerul spuzit de stele

sclipitoar e şi simţi că inima îi băt e a tar e de tot. Fără a- şi cobor â privire a, ci doar întinzâ n d mâ n a în faţă pentr u a se orient a , găsi un petic moale de iarbă und e se aş ez ă. Cerul radia de atâ t e a stele. Erau mii de stele, unele strălucind neîntr er u p t , iar altele, cele mai mult e, clipind inter mit e n t . Dacă prive ai cu ate n ţi e put e ai disting e mici deos e biri de culoar e. Cea lumino a s ă , aia de- acolo, nu era cumv a albă s tr ui e? Pipăi iar pă m â n t ul pe care stăt e a : era solid, stabil... liniştitor. Se ridică prec a u t ă , apoi se uită în stân g a şi în dre a p t a , de- a lungul şi de- a latul ţăr m ul ui. Pute a disting e amb el e maluri ale lacului. „Lume a doar par e plat ă”, se gândi ea. „De fapt e rotun d ă . E o ming e uriaş ă şi se rosto g ol e ş t e

prin mijlocul

cerului...

rotindu- se

o rotaţie

pe

zi.” Încerc ă

să- şi imagin ez e

plan e t a

şi

milioan el e de oa m e ni lipiţi pe supr af a ţ a ei vorbind limbi diferite, purt â n d hain e cara g hio a s e , dar pân ă la urm ă ag ă ţ a ţi cu toţii de ace e a ş i ming e. Se mai întins e puţin şi se stră d ui să simt ă rotire a. Poat e că ave a să simt ă, măc a r un pic. O ste a lumino a s ă clipi de a s u p r a lacului, printre cele mai înalte crengi ale copacilor. Dacă strâ n g e a i puţin pleo a p el e şi prive ai printr e gen e

put e ai să faci razele de lumin ă să dans e z e

în jurul tău. Dacă mai

strâ n g e a i puţin gen el e razele îşi schimb a u supu s e lungim e a şi forma. Dar... oare i se păre a sau... ste a u a ace e a era acu m exac t de a s u p r a copacilor. Acum cât ev a minut e se tot strec ur a printr e cren gi. Fără îndoială că acu m se afla mai sus. „Asta vrea să înse m n e

când spui că răs ar e o ste a ”, îşi spus e fetiţa.

Păm â n t ul se rote a în direcţia opus ă. Atunci la un cap ă t al cerului răs ăr e a u stelele. Direcţia ace e a

era numit ă „est”. În spat el e ei, la celălalt cap ă t al

cerului, stelele apu n e a u . Part e a ace e a se num e a „vest”. În fiecar e zi Păm â n t ul făce a o rotire comple t ă şi acele a şi stele răs ăr e a u mer e u în acelaşi loc. Dar dacă un lucru atâ t de mar e cum era Păm â n t ul se rote a în jurul lui într- o singur ă zi, atu nci treb ui e că se mişc a cara g hios de rep e d e . Deci toţi cei pe care îi ştia se învârt e a u cu ace a viteză incredibilă. Se gân di că acu m ar put e a simţi mai uşor cum se roteş t e Păm â n t ul, adică nu doar să- şi închipuie, ci să o simt ă cu ad ev ă r a t , în adâ n c ul sto m a c ul ui. Era ca şi cum ai fi cobor â t un lift rapid. Ellie îşi lăsă capul şi mai mult pe spat e , astfel încât ved er e a să nu- i

fie pân g ă rit ă de nici un lucru de pe Păm â n t , şi ajuns e să nu mai vad ă altcev a dec â t cerul întun e c a t şi stelele strălucind. Satisfăc u t ă , se lăsă cuprins ă de un gând buim ă citor: că, dacă nu se va ag ă ţ a de smoc urile de iarbă din jur şi nu se va ţine zdrav ă n de ele, va căd e a în cer chiar în acel mo m e n t , iar trupul său măr u n t se va rostog oli insignifiant pe lâng ă imens a şi întun e c a t a sfer ă de sub ea. Practic ţipas e înaint e să apuc e să- şi înăbu ş e ţipăt ul cu palm a . Aşa au reuşit verişorii ei s- o găs e a s c ă . În timp ce se căţ ăr a u pe pant ă , ei desco p e rir ă pe chipul fetei un am e s t e c neobiş n uit de surpriză şi stâ nj e n e al ă şi reţinur ă expr e si a ace e a , dornici să le poat ă pove s ti părinţilor fetei ceva de care ei nu ştiau. * Carte a era mai bun ă dec â t filmul. În primul rând cart e a ave a mai mult e lucruri în ea. Şi apoi unele dintr e des e n e era u cu mult diferite faţă de film. Dar în amb el e Pinocchio, băieţ elul făcut din lemn şi însufleţit printr- un proce d e u ma gic, purt a un fel de bret el e şi păr e a să aibă şurub u ri la încheie t u ri. Când Gepp e t t o ter min ă construir e a lui şi se întoarc e cu spat el e la păpu ş ă e arunc a t imedia t cu nas ul în pod e a de un picior bine plas a t . În acel mo m e n t vine şi priet e n ul tâ m pl ar ului şi îl între a b ă ce caut ă pe pode a . Gepp e t t o îi răsp u n d e cu de m nit a t e : „Învăţ furnicile să cite a s c ă ”. Replica i s- a păru t fetei extr e m

de iste a ţ ă

şi-i făce a plăc er e s- o tot

pove s t e a s c ă priet e nilor. Dar ori de cât e ori o rep e t a o între b a r e neex pri m a t ă îi plute a neb ulos prin mint e: Oare chiar ai put e a învăţ a furnicile să citea s c ă ? Şi ar fi oar e plăcut? Să stai und e v a sub pă m â n t , laolalt ă cu sut e de insect e vier muit o a r e care ţi s- ar plimb a pe tot corpul sau poat e chiar te- ar muş c a ? Păi ce- ar şti ele? * Uneori se treze a în toiul nopţii ca să me a r g ă la toale t ă şi acolo dăd e a pes t e tat ăl ei, care, nu m ai în pant alo ni de pijam a şi cu gâtul dat pe spat e , îşi păs tr a pe chip un fel de dispr e ţ patrician care se asocia cu cre m a de bărbierit de pe buza de sus. „Salut, Presh”, îi zicea el. Ăsta era dinimu tivul de la „nepr e ţ uit ă ” şi ei îi plăc e a când o striga aş a. De ce se bărbier e a însă noap t e a , când nime ni nu ştia dac ă ave a barb ă sau nu? „Fiindcă ma m a ta ştie”, zâmb e a

el. Abia dup ă mulţi ani Ellie şi-a dat sea m a că nu înţeles e s e cu totul rem a r c a lui jucăuş ă . Părinţii ei se iube a u . * Când ieşi de la şcoală porni cu biciclet a pân ă la un părcule ţ de lâng ă lac. Scoas e

dintr- un rucs ac

Manualul radioa m a t or ului şi Un yank e u

la curtea

regelui Arthur . După ce se gândi o clipă, se opri la cel din urm ă. Eroul lui Twain încas a s e o rang ă în căp ă ţ â n ă

şi se trezis e în Anglia de pe vre m e a reg elui

Arthur. Pute a fi un vis sau o iluzie. Dar pute a fi şi ad ev ă r a t . Oare chiar se put e a călători înapoi în timp? Cu genu n c hii strâ n şi sub bărbie, răsfoi cart e a în căut a r e a frag m e n t ul ui prefer a t. Era acela und e eroul lui Twain est e prins mai întâi de un bărb a t în arm ur ă pe care îl cred e fugit dintr- un spital de nebu ni. Şi când ajung pe culme a

unui deal zăre s c

un oraş ce se întind e a

înaint e a

privirilor. „– Bridge p or t ? am între b a t . – Nu, Camelo t, mi- a răs p u n s insul.” Fetiţa răm a s e

cu privire a pierdu t ă

în ad â n c u rile albas t r e

ale lacului,

încerc â n d să- şi imagin ez e cum ar fi un oraş care poat e fi luat în acela şi timp drep t Bridge p or t- ul secolului al 19- lea şi Cam elot- ul secolului al şas el e a . În acel mo m e n t ma m a ei apăr u agita t ă şi se rep ezi spre ea. – Te- am căut a t pes t e tot. De ce nu eşti niciod a t ă acolo und e te caut? Oh, Ellie! şopti apoi ma m a . S-a întâ m pl a t ceva îngrozitor. * În clas a a şapt e a

studia u nu m ă r ul „pi”. Era o literă grec e a s c ă ,

dar

se m ă n a cu un triliton de la Ston e h e n g e , din Anglia: doi stâlpi verticali şi unul trans v e r s al

dea s u p r a

lor:  .

Dacă

măs u r ai

lungim e a

unui

cerc

şi apoi

împăr ţ e ai num ă r ul cu dia m e t r ul cercului obţin e ai pi. Ajuns ă aca s ă , Ellie luă cap ac ul de pe un borc a n cu maion e z ă , încolăci o sforicică în jurul lui, apoi luă sfoar a şi o măs u r ă cu o riglă. Făcu acela şi lucru cu dia m e t r ul şi se apuc ă să facă împăr ţir e a . Obţinu 3,21. Păre a o tre a b ă des t ul de simplă. În ziua urm ă t o a r e profes or ul lor, dom n ul Weisbro d, le spus e că  era egal cu aproxi m a tiv 22/7, adică 3,141 6. Dar de fapt, dac ă voiau să ştie exact, era o zecim al ă care continu a la infinit fără să se rep e t e . „La infinit”, se gân di Ellie, apoi ridică mâ n a . Era încep u t ul anului şcolar şi ea nu pus e s e încă nici o

între b a r e . – De und e se poat e şti că zecim al el e continu ă aş a, la infinit? – Ăsta est e ad ev ă r ul, îi răs p u n s e profes or ul, un pic pre a dur. – Dar de ce? De und e ştiţi? Puteţi calcula dum n e a v o a s t r ă zecim al el e pân ă la infinit? Profes or ul arunc ă o privire pe cat alo g: – Domniş o a r ă Arroway, ast a est e o întreb a r e prost e a s c ă . Cons u mi din timpul orei. Ellie izbucni în lacrimi, fiindcă pân ă atu nci nime ni nu- i mai spus e s e că e proa s t ă . Billy Horst m a n , care stăt e a alături, se întins e blând şi-şi pus e mâ n a pes t e a ei. Tatăl lui fuses e acuz a t de curân d că ar fi falsificat nişte kilome t r aj e la ma şinile pe care le vinde a la mâ n a a doua, aş a că Billy ştia ce înse a m n ă să fii umilit în public. Ellie fugi din clas ă sus pin â n d . După

ore îşi luă biciclet a

şi porni spre

bibliotec a

unui colegiu

din

apro pi er e cu gând ul să se uite prin cărţile de ma t e m a t i c ă . Atât cât a înţele s din ce a citit acolo i-a fost suficient să- şi dea sea m a că între b a r e a ei nu era chiar prost e a s c ă . În Biblie se spun e a că vechii iudei îşi închipuia u că  era egal

cu

trei.

Grecii şi rom a nii,

care

ştiau

o groaz ă

de

lucruri

des pr e

mat e m a t i c ă , nici nu- şi imagin a u că zecim al el e din  continu ă la infinit fără să se rep e t e . Asta s- a desco p e rit abia cu vreo 250 de ani în urm ă. De und e era să ştie ea dac ă n- ave a voie să pun ă între b ă ri? Dar dom n ul Weisbro d avus e s e totuşi drept a t e în legă t u r ă cu primel e câte v a zecim al e. Pi nu era 3,21. Poat e cap ac ul de la borc a n fuses e puţin turtit şi nu închipuia un cerc perfect. Sau poat e greşis e ea când mă s u r a s e sforicica. Dar şi dac ă ar fi fost de o mie de ori mai ate n t ă , nu i se put e a cere să calculez e un nu m ă r infinit de zecim al e. Totuşi mai exist a o posibilitat e . Îl put e ai calcula pe ace s t pi cu oricât de mult ă precizie voiai. Dacă ave ai hab a r de ceva nu mit calcul, put e ai găsi formule care îţi per mit e a u să- l calculezi pe  cu atât e a zecim al e cât e ave ai tu chef. Carte a înşira formule pentr u pi împăr ţit la patru. Pe unele dintr e ele nu le înţele g e a delor. Dar mai era ceva care a uimit- o: în cart e se spun e a că / 4 era egal cu 1- 1/3 + 1 / 3- 1/7 + ... + . .., căci fracţiile continu a u şi ele la infinit. Fetiţa încerc ă imedia t să facă aces t e calcule, adun â n d şi scăz â n d alter n a tiv fracţiile. Sum a era când mai mar e, când mai mică dec â t  / 4, dar dup ă o vre m e îţi

dăd e ai sea m a că toat ă seria de nu m e r e mer g e a în linie dre a p t ă spre răsp u n s ul exac t. Nu ajung e ai niciod a t ă la rezult a t ul exac t, dar put e ai să ajungi cât de apro a p e dore ai de el, dacă erai foart e răbd ă t o r. Fetei i se păru un miracol că forma fiecărui cerc din lume era lega t ă de ace a s t ă serie de fracţii. De und e ştiu cercurile des pr e fracţii? Şi se decis e să înveţ e calculul mat e m a t i c. În cart e mai scria ceva: că  era numit nu m ă r „tran s c e d e n t a l ”. Nici o ecu a ţi e cu nu m e r e obişnuit e nu dăd e a rezult a t ul  dec â t dac ă ecu a ţi a era infinită. Ellie învăţ a s e deja puţin ă alge br ă şi ştia ce înse a m n ă ast a. Iar  nu era singur ul num ă r

trans c e d e n t a l.

De fapt exist a

o infinitat e

de num e r e

trans c e d e n t a l e . Mai mult dec â t atâ t, nu m e r el e tran s c e d e n t a l e erau infinit mai nu m e r o a s e dec â t cele obişnuit e, chiar dac ă  era singur ul de care auzis e ea.  era lega t de infinitat e în mai mult e feluri. Apucas e să arunc e o privire la ceva ma g nific. Printre toat e num e r el e obişnuit e

stăt e a u

ascu n s e

o infinitat e

exist e n ţ ă

n- ai put e a- o băn ui

de num e r e

nicioda t ă

dac ă

nu

trans c e d e n t a l e te

adâ n c e a i

a căror

în studiul

mat e m a t i cii. Din când în când unul dintr e ele se ivea pe nea ş t e p t a t e în viaţa de zi cu zi, aş a cum se întâ m pl a s e cu  . Dar cea mai mar e part e dintre ele – un nu m ă r infinit, îşi rea min ti ea – se ascu n d e a u , îşi ved e a u de tre a b a lor şi cu sigur a n ţ ă nu fuses e r ă nicicân d rem a r c a t e de ţâfnos ul dom n Weisbrod. * Pe John Stau g h t o n l-a citit din prima clipă. Era un mist e r că ma m a ei a fost în star e chiar să se gând e a s c ă la căs ă t o ria cu el. Asta fără a mai pun e la socot e al ă că trecu s e r ă doar doi ani de când tat ăl ei muris e. Tipul arăt a des t ul de bine şi, dac ă se stră d ui a, îţi put e a da impre si a că îi păs a de tine. Numai că era atâ t de tiranic! Îşi obliga stud e n ţii să vină la fiecar e sfârşit de săpt ă m â n ă ca să plivea s c ă de buruie ni grădin a noii cas e în care se mut a s e r ă , iar dup ă ce aceş ti a plec a u îşi băt e a joc de ei. Lui Ellie îi spus e s e că era abia la încep u t ul liceului şi că n- ave a drep t ul să se uite lung dup ă nici unul dintre sclipitorii săi discipoli. Era un ins foart e

plin de sine. Ellie era

profes or ul din el îl dispr e ţ ui a

pe săr m a n ul

come r ci a n t . Stau g h t o n îi spus e s e

ei tat ă,

convins ă care

că în secr e t

fuses e

doar un

în faţă că inter e s ul pentr u electro nic ă şi

und e radio nu era potrivit unei fete şi nici n- o să- i aduc ă

vreun soţ, iar

pret e n ţi a ei de a înţele g e fizica era o idee prost e a s c ă şi iraţion al ă. El spus e s e

că era snoa b ă . Ea nu put e a ave a ace a s t ă cap a cit a t e . Era un ad ev ă r obiectiv cu care era cazul să se obişnuia s c ă . I-o spun e a nu m ai pentr u binele ei. Mai târziu era sigur că ea îi va mulţu mi. La urm a urm ei era profes or la universit a t e . Profes or de fizică. Ştia mai bine dec â t ea. Toat e predicile ast e a o scot e a u din sărite ori de câte

ori le auz e a ,

chiar dacă

– în ciuda a cee a

ce cred e a

Stau g h t o n – nu se gândis e nicioda t ă la o carier ă ştiinţifică. Stau g h t o n nu era nici tandr u, aş a cum fuses e tat ăl ei, şi nici nu ave a vreu n strop de simţ al umorului. De cât e ori era luat ă drep t fiica lui Stau g h t o n se simţ e a grav jignită. Nici ma m a ei, nici tat ăl ei vitreg nu i-au sug er a t măc a r vreod a t ă

să- şi schimb e nu m el e în Stau g h t o n , fiindcă ştiau care i-ar fi fost

răsp u n s ul. Ocazion al insul ăst a ma nife s t a oar ec a r e căldur ă suflet e a s c ă , ca atu nci când Ellie şi-a scos amigd al el e, iar el a venit la ea la spital imedia t dup ă oper a ţi e şi i-a adus un caleidos co p minu n a t . – Când au de gân d să mă oper ez e ? a întreb a t ea somn or o a s ă . – Te- au oper a t deja, i-a răsp u n s Stau g h t o n . O să te faci bine. Ellie s- a înfricoş a t la idee a că bucă ţi între gi din timpul ei put e a u fi furat e fără ca ea să ştie, şi atunci l-a învinov ă ţit tot pe el. Asta deşi ştia că se poart ă copilăre ş t e . Era însă de necr ez u t că ma m a ei l-ar put e a iubi cu ad ev ă r a t . Proba bil că s- a recă s ă t o rit din cauz a singur ă t ă ţii, sau din slăbiciun e. Avea nevoie de cinev a care s- o prot ej ez e . Ellie a jurat în sine a sa că ea n- o să acce p t e nicioda t ă să fie dep e n d e n t ă de cinev a. Tatăl ei muris e, ma m a ei se purt a cu răce al ă, iar ea se simţ e a exilat ă în cas a unui tiran. De- acu m nime ni n- o să- i mai spun ă Pres h... Îşi dore a să eva d e z e . „– Bridge p or t ? am între b a t . – Nu, Camelo t, mi- a răs p u n s insul.” Capit ol u l 2

Lumin ă co n s t a n t ă „De

când

am

încep u t

să- mi

folos e s c

mint e a

înclinaţia

mea

spre

învăţă t ur ă a fost atât de put er nică, încât nici ocările altora... nici propriile m el e gând uri n- au fost în stare să mă împie dic e să- mi urm e z aces t imbold natural venit de la Dum n e z e u . Nu m ai El Unul ar put e a şti de ce; şi El ştie şi că L-am implorat să- mi ia lumina înţeleg erii şi să- mi lase doar atât cât să- I ur m e z legea, fiindcă după părer e a m ultor oa m e ni orice altce v a est e prea mult pentru o fe m ei e . Iar alţii zic că est e chiar vătă m ă t or .” (Juan a Ines de la Cruz – Răspu n s pentru episco p ul din Puebla (1691) care îi cond a m n a s e activita t e a intelect u al ă ca fiind nepo trivit ă cu sexul ei) „Aş vrea să supu n judecăţii bine v oitoar e a cititorului o doctrină care mă te m

că ar pute a să pară teribil de parado x ală şi subv er siv ă. Doctrina în

discuţie est e urm ă t o ar e a: nu est e reco m a n d a bil să cred e m o afirma ţi e atât tim p cât nu există nici un argu m e n t pentru a pres u p u n e că ea est e ade v ăr at ă. Trebuie, bineînţ el e s , să ad mit că, dacă o astf el de conving er e

ar dev e ni

populară, ea ar transfor m a com pl e t atât viaţa noas tră socială, cât şi siste m ul nostru politic; deoar ec e în prez e n t am b el e sunt neatins e , proba bil că acea s t ă situaţie reprezintă un argu m e n t împotriva ei." (Bertr a n d Russ el – Eseuri scep tic e , I (1928) Orbita ecu a t o rială a stelei albă s tr ui era înconjur a t ă de inele ma siv e de ast er oizi – stâ nci şi ghe a ţ ă , met al e şi mat e rii orga nic e – care form a u un cerc în mişcar e , roşiatic la periferii şi tot mai alba s tr u în apropier e de ste a. Giganticul poliedr u pluti greoi printr- o trec ă t o a r e între inele şi se strec ur ă dincolo. Cât timp stăt u s e în cadrul acelui inel fuses e mer e u umbrit de blocuri de ghe a ţ ă sau de mun ţi de piatr ă ce se rosto g ol e a u haotic. Dar acu m se plas ă pe o traiect orie ce îl duc e a într- un punct situa t exac t dea s u p r a polului opus al stelei şi lumina solar ă făcu să- i sclipe a s c ă milioan el e de cup e ce- l acop e r e a u . Dacă prive ai cu foart e mar e ate n ţi e put e ai ved e a cum una dintr e ele face o uşoar ă corecţi e de orient a r e . Dar n- ai fi putut ved e a explozia de und e radio izbucnind din cup ă şi pătru nz â n d în adâ n c u rile spaţiului.

* Pentru toţi locuitorii Pămâ n t ul ui cerul nopţii era din totd e a u n a un tovar ă ş şi o surs ă de inspiraţie. Stelele lumina u liniştito a r e . Păre a u să dove d e a s c ă faptul că bolta cere a s c ă

fuses e

crea t ă

spre câştigul şi instruire a

fiinţelor

uma n e . Aceas t ă trufie jalnică se tran sfor m a s e într- o judec a t ă conve n ţio n al ă univers al acce p t a t ă . Nici o cultur ă nu scăp a s e de ea. Unii au găsit în înaltul cerului un imbold pentr u credinţ a în zei. Mulţi s- au simţit şoca ţi şi umiliţi de imensit a t e a

şi măr e ţi a

Cos mo s ului. Iar alţii au simţit impulsul de a- şi da

dru m ul celor mai nes ă b uit e avâ n t u ri ale imagin a ţi ei. În mo m e n t ul

în care oa m e nii au dev e nit conştie n ţi de dime n siu nile

univers ului şi au înţeles că fant ezi a lor dezlăn ţ uit ă era de fapt dep a r t e de a se put e a

măs u r a

cu dime n siu nile reale

ale spaţiului sau măc a r

ale galaxiei

noas tr e , ei au şi încep u t să se asigur e că urm a şii lor nu vor ave a posibilitat e a de a ajung e la stele. Vreme de un milion de ani ome nir e a s- a dezvolt a t avâ n d o imagin e deja forma t ă des pr e bolta cere a s c ă . În ultimel e câte v a mii de ani au încep u t să cons tr ui a s c ă oraş e şi să se mut e în ele. În ultimel e dec e nii cea mai mar e part e a popula ţiei plan e t ei a ab a n d o n a t stilul de viaţ ă rustic. Pe măs u r ă ce teh n olo gi a a ava n s a t şi oraş el e au dev e nit tot mai poluat e noa p t e a nu se mai zăre a nici o ste a. Noile gen e r a ţii au cresc u t fără să aibă hab a r de cerul care îi înspăi m â n t a pe stră m o ş ii lor şi care stimul a s e dezvolt ar e a ştiinţei şi teh nicii din epoc a mod e r n ă . Chiar atunci când astro n o mi a ajuns e la vârst a de aur cei mai mulţi oa m e ni îşi pierdu s e r ă inter e s ul pentr u cerurile de de a s u p r a lor, şi ast a fără să- şi de a măc a r sea m a , într- un izolaţionis m cos mic care a luat sfârşit doar o dat ă cu apariţia explorărilor spaţiale. * Ellie prive a în sus la plan e t a Venus şi-şi imagin a ade s e a că acolo exist a o lume as e m ă n ă t o a r e Păm â n t ul ui, o lume popula t ă cu anim al e şi plant e şi cu tot felul de fiinţe civilizat e, dar fiecar e dintre ele diferită de se m e nii lor de aici. Stân d la margin e a oraş ului ea scrut a de mult e ori bolta cere a s c ă imedia t ce se lăsa întun e ricul şi-şi opre a privire a asu pr a acelui punct de lumină const a n t ă . Păre a gălbui prin comp a r a ţi e cu norii de de a s u p r a ei, nori care – mult mai apro pi a ţi de Păm â n t – încă mai reflect a u ultimel e raze de soar e. Ellie încerc a să- şi imagin e z e ce se put e a întâ m pl a acolo sus. Se ridica pe vârfuri şi se holba

lung înspre plan e t ă . Uneori era apro a p e convins ă că reuşis e să vad ă ceva: un val de ceaţ ă gălbuie se împră ş ti a brusc şi atu nci ea disting e a un oraş imens , parc ă împodo bit cu nes t e m a t e sclipito ar e . Automo bile zbur ă t o a r e circulau cu viteze am e ţito a r e printr e turle de cristal. Câte o d a t ă îşi închipuia că reuş e ş t e să arunc e o privire într- unul dintr e acele vehicule şi apuc ă să- l vad ă pe unul dintr e ei . Sau îşi imagin a că unul dintre tinerii de acolo se uita şi el înspre cerul lui şi, fixîndu- şi privire a la strălucitorul punct albas t r u de de a s u p r a , se ridica pe vârfuri şi se întreb a cum or arăt a locuitorii Păm â n t ul ui. Idee a era fascin a n t ă : o plan e t ă tropicală, fierbint e, debor d â n d de viaţă intelige n t ă şi doar la doi paşi de noi. La şcoală s- a obişnuit să înveţ e mec a nic, me m o r â n d cee a ce i se cere a , dar ştiind că în cel mai bun caz ast a înse m n a doar o carca s ă goală de conţinu t. Învăţ a doar cât era nec e s a r ca să obţină not e bun e la ore şi apoi îşi urm ă r e a propriile ei inter e s e . Şi-a rezolva t să- şi petr e a c ă pauz el e dintr e curs uri şi orele de studiu opţion al în cee a ce era nu mit „atelier” şi care era de fapt un fel de făbricuţ ă înghe s uit ă şi prăfuit ă, construit ă în perioa d a în care şcoala îşi dedica mai mult efort dec â t acu m pentr u „educ a ţi a practic ă”. „Educ a ţi a practic ă” înse m n a

în primul rând că făce ai lucruri cu propriile tale mâini. Acolo se

găs e a u strun g u ri, ma şini de găurit şi alte ap ar a t e de care nu i se per mit e a să se apropie fiindcă, oricât de pricep u t ă s- ar fi dove dit, era totuşi doar „o fată”. După mult e şovăieli i s- a per mis să lucrez e la propriile ei proiect e în secţia de electro nic ă a „at elier ului”. Ellie făcu o vre m e radiouri din mai nimic, iar apoi găsi alte lucruri mai inter e s a n t e . Construi o maşin ă cu cifruri. Era rudim e n t a r ă , dar funcţion a. Prelua orice mes aj din limba englez ă şi-l tran sfor m a printr- un cifru de subs titu ţi e ban al în ceva care sun a păs ă r e ş t e . Fetei i-a fost mai greu să facă o maşin ă care să acţion ez e invers: să tran sfor m e un mes aj cifrat într- unul nor m al atunci când nu ştiai codul de subs titu ţi e. O posibilitat e ar fi fost ca ma şin a să rulez e toat e înlocuirile posibile (A pentr u B, A pentr u C, A pentr u D...). O altă posibilitat e era să ţină cont că în englez ă unele litere sunt folosite mai des, iar altele mai rar. Pute a să facă o apre ci er e aproxi m a tiv ă uitân d u- se în tipogr afia de alăt uri, und e fiecar e sert ăr a ş pentr u litere era fie mai plin, fie mai gol, dup ă frecv e n ţ a cu care era folosită litera resp e c tiv ă. Băieţii din tipogr afie obişnuia u să spun ă

„ETAOIN SHRDLU”, dând

astfel apro a p e

cu exactit a t e

ordine a

celor mai

frecve n t e dou ă s p r e z e c e litere din englez ă . Deci la descifrar e a unui me s aj mai lung litera cel mai des întâlnit ă înlocuia apro a p e sigur un E. Anumit e conso a n e obişnui a u să apar ă des împr e u n ă . Ellie mai desco p e ri că vocalele se distribuia u oarec u m la întâ m pl a r e şi că cel mai folosit cuvâ n t de trei litere era articolul „the”. Dacă într- un astfel de cuvâ n t exist a o literă necu n o s c u t ă între un T şi un E, ace a literă era apro a p e sigur H. Dacă nu, atunci era fie R, fie o vocală. Mai dedu s e şi alte reguli şi îşi petr e c u mult timp calculâ n d frecv e n ţ a literelor dup ă ma n u al el e de la şcoală pân ă când află că astfel de tab el e cu litere exist a u deja, fuses e r ă făcut e şi chiar publicat e . De fapt cons tr uis e ma şin a de cifruri pentr u propria sa plăc er e. Nu o folose a ca să le adr e s e z e priet e nilor me s aj e secr e t e . Nici măc a r nu ştia cui ar put e a să- i împărt ă ş e a s c ă fără tea m ă ace s t e preoc u p ă ri: electro nic ă şi criptogr afie. Băieţii se sup ăr a u rep e d e sau dev e n e a u gălă gioşi, iar fetele o prive a u într- un mod ciudat. * Soldaţii Stat elor Unite lupt a u într- un loc înde p ă r t a t numit Vietn a m . Lună de lună parc ă tot mai mulţi tineri era u adun a ţi de pe stra d ă sau de la ferm el e lor şi era u exp e di a ţi acolo. Cu cât afla mai multe des pr e cauz ele războiului şi ascult a

mai mult e

discurs uri ale cond uc ă t o rilor naţiunii, cu atâ t

era mai

revolta t ă . În sine a ei îşi zicea că preş e di n t el e şi Congre s ul am e ric a n minţ e a u şi ucide a u , în timp ce apro a p e toţi oa m e nii din jur îi apro b a u prin tăc er e . Poziţia i-a fost întărit ă de faptul că tat ăl ei vitreg adop t a s e opiniile oficiale des pr e resp e c t a r e a

trat a t elor

de

alianţ ă ,

jocuri

politice

şi

des pr e

agr e siu n e a

neruşin a t ă a comu niş tilor. A încep u t să particip e la adun ă rile şi mitingurile de prot e s t de la colegiul din apropier e . Oam e nii pe care îi întâln e a acolo păre a u mai intelige n ţi, mai priet e n o şi, mai vii dec â t nes ă r a ţii ei colegi de liceu. John Stau g h t o n i-a atr a s ate n ţi a asu pr a comp or t a m e n t u l ui ei, apoi i-a interzis cu totul să- şi piard ă vre m e a

printr e stud e n ţii colegiului. El spun e a că n- o vor

resp e c t a , ci vor profita de ea. Ellie minţi cu neruşin a r e , spun â n d că ea nu face aş a ceva. Se îmbr ăc a tot mai neglijent. Stilul milităr e s c era nepo trivit pentr u o fată şi ar fi părut un fel de trav e s ti, o ipocrizie din part e a cuiva care pretind e a să se opun e interv e n ţi ei am e ric a nilor în sud- estul Asiei. În afar ă de rugă mi n ţile pioas e de a încet a să se „înfrunt e ”, ma m a fetiţei

nu particip a apro a p e deloc la discuţiile dintr e Ellie şi Stau g h t o n . Când era nu m ai ea cu Ellie o rug a să fie „drăg u ţ ă ” şi să i se supu n ă tat ălui ei vitreg. Dar acu m fata băn ui a că Stau g h t o n s- a căs ă t o rit cu ma m a ei din cauz a asigur ă rii pe viaţ ă a tat ălui. Ce alt motiv ar fi avut? Era evide n t că el nu dăd e a nici un se m n de iubire, el era de fapt cel care nu voia să fie „dră g u ţ”. Într- una dintr e zile ma m a ei a ruga t- o, oarec u m stânj e nit ă , să facă ceva de drag ul lor: să me a r g ă la orele de religie. Pe când trăia tat ăl ei, care fuses e scep tic în tot cee a ce era legat de revela ţii divine, nici nu se pun e a proble m a orelor de religie.

Cum

de- a putut

ma m a

ei să

se

mărit e

cu unul ca Stau g h t o n ?

Întreb a r e a i se ivi în mint e pentr u a mia oară? Iar ma m a ei continu a spun â n d că orele de religie o vor ajut a să- şi inculce valorile tradiţion al e şi – cee a ce era mai import a n t – îi vor arăt a lui Stau g h t o n că Ellie era dispus ă să facă unele conc e sii. A acce p t a t , din milă şi din drag o s t e pentr u ma m a ei. Astfel că timp de apro a p e un an şcolar Ellie mer s e în fiecar e du minic ă la unul dintr e obişnuit el e cercuri de religie, ţinut la biserica din vecină t a t e . Era una

dintr e

acele

congr e g a ţii

prot e s t a n t e

resp e c t a bil e,

nep â n g ă rit e

de

turbul e n ţ el e eva n g h e lis m ul ui. Printre cei prez e n ţi se num ă r a u câţiva elevi de liceu, un nu m ă r oarec a r e de adulţi – în majorita t e femei de vârs t ă mijlocie – şi instruc tor ul, care

era

soţia preot ului. Până

acu m

Ellie nu citise Biblia şi

înclinas e să acce p t e judec a t a poat e nedr e a p t ă a tat ălui ei dup ă care ace a s t ă cart e era „jum ă t a t e istorie primitivă şi jumă t a t e bas m e ” . Astfel că la sfârşitul de săpt ă m â n ă de dinaint e a primei sale ore de religie citi pe fugă părţile care i se păre a u import a n t e din Vechiul Test a m e n t , stră d uin d u- se să fie obiectiv ă. Îşi dădu sea m a

imedia t că primel e dou ă capitole din Genez ă conţin e a u dou ă

pove ş ti diferite des pr e Creaţia divină, pove ş ti care se contr a zic e a u una pe alta. Nu înţele g e a cum put e a u exist a lumin ă şi zile înaint e de facer e a soar elui şi avu greu t ă ţi când încerc ă să price a p ă cu cine se căs ă t o ris e de fapt Cain. Răm a s e uimită de pove s t e a lui Lot şi a fiicelor lui, de cea des pr e Sara h şi Abrah a m în Egipt, de logodn a lui Dinah, Iacov şi Esau. Ştia că în lume a reală se întâ m pl ă ticăloşii: fii care îşi dez a m ă g e s c sau îşi escroc h e a z ă tat ăl, inşi care acce p t ă cu laşita t e ca soţia să le fie sed u s ă de reg e sau care ajung chiar să încur aj ez e violul asupr a propriilor lor fiice. Dar în toat ă ace a cart e sacr ă nu exist a nici un cuvâ n t de prot e s t împotriva unor astfel de ne m e r nicii. Se păre a

că, în loc de ast a, infracţiu nile era u aprob a t e şi chiar lăud a t e . La încep u t ul orei de religie Ellie era dornică să discut e des pr e aces t e contr a dicţii strigăt o a r e la cer. Voia să aibă o revela ţi e asupr a Ţelului Divin care s- o linişte a s c ă sau să i se de a cel puţin o explicaţie pentr u faptul că acele crime nu era u dez a p r o b a t e de autor (sau Autor). Cu blând e ţ e , soţia preot ului îi tăie avâ n t ul. Toate ace s t e istorii n- au intrat în discuţiile ce au urm a t . Când Ellie a întreb a t cum a fost posibil ca servito ar el e fiicei farao n ului să recun o a s c ă doar dintr- o privire că băiat ul găsit în hăţiş uri era evre u instruc to a r e a a roşit put er nic şi a ruga t- o pe Ellie să nu pun ă între b ă ri necuviincio a s e (în secu n d a urm ă t o a r e Ellie a şi găsit răsp u n s ul). Când au ajuns la Noul Test a m e n t nelinişt e a fetei a cresc u t. Matei şi Luca tras a s e r ă arbor el e gen e alo gic al lui Iisus pân ă la reg ele David. Dar la Matei între Iisus şi David era u dou ăz e ci şi opt de gen e r a ţii, iar la Luca patruz e ci şi trei. Şi apro a p e că nu exist a u num e care să ap ar ă pe amb el e liste. Cum era posibil ca Luca şi Matei să tran s mi t ă am â n d oi cuvâ n t ul Domn ului? Cele dou ă gen e al o gii contr a dict orii i-au păru t fetei o încerc ar e străv e zi e de ad a p t a r e la profeţia lui Isaia dup ă ce eve ni m e n t ul se produ s e s e , dat elor”,

cum

i se

spun e a

în labor a t o r ul

de

chimie.

adică o „mă sluire a Ellie a fost

foart e

emo ţio n a t ă de Predica de pe Munte şi foart e dez a m ă g i t ă de reco m a n d a r e a de a da Cezarului ce est e al Cezarului, iar când instruc to a r e a a ignor a t întreb ă rile ei des pr e înţele s ul propoziţiei „am venit nu ca să vă aduc pac e a , ci sabia” a izbucnit în lacrimi. În disper a r e de cauz ă i-a spus ma m e i că a făcut tot ce era posibil, dar nu mai mer g e la vreo altă oră de religie dec â t dac ă or s- o ducă lega t ă . * Era o noa p t e fierbint e de vară. Stăt e a întins ă pe pat şi Elvis cânt a „O noap t e

cu tine e tot ce- ţi cer”. Băieţii din liceul ei păre a u

îngrozitor de

ne m a t u riz a ţi şi era greu să se apro pi e pre a mult de vreun ul dintre tinerii de colegiu cu care se întâln e a la cursuri şi mitinguri, mai ales că era supus ă restricţiilor şi interdicţiilor lui Stau g h t o n . Deşi i-a fost greu, a treb uit să ad mit ă că în ace a s t ă privinţa John Stau g h t o n ave a drep t a t e : apro a p e în toat e cazurile tinerii ave a u o înclinaţie spre explo a t a r e sexu al ă. În acela şi timp păr e a u mult mai uşor de rănit şi mult mai sensibili dec â t ar fi crezut. Poat e că ast e a dou ă

era u legat e . Nu era sigur ă că o să urm ez e colegiul, deşi era decis ă să plec e de acas ă . Stau g h t o n

nu

ave a

de

gân d

să- i de a

bani

ca

să

plece

altun d e v a ,

iar

interv e n ţiile sfioas e ale ma m ei nu- i era u de nici un folos. Doar că la exa m e n e l e stan d a r d de ad mit e r e în colegiu Ellie s- a desc urc a t extr a or din a r de bine şi a răm a s uimit ă mai ales când profes orii săi au anun ţ a t- o că ar fi putut obţin e burs e

la cele

mai

ves tit e

universit ă ţi.

Nimeris e

un

nu m ă r

oarec a r e

de

răsp u n s u ri corect e la test el e–grilă şi apr ecie că avus e s e mult noroc. Se gân d e a că dac ă ştiai ceva, suficient ca să excluzi toat e răs p u n s u rile în afar ă de dou ă (cele mai prob a bile) şi dac ă apoi încerci să ghice ş ti răs p u n s ul la zece între b ă ri de genul ăst a exist ă o şans ă la o mie să le nimer e ş ti pe toat e zece. La dou ăz e ci de întreb ă ri şans el e era u deja de una la un milion. Dar prob a bil că vreu n milion de puşt a ni dăd e a u conco mit e n t acela şi tes t. Cineva treb ui a să aibă noroc. Universit a t e a Cambrid g e din Mass ac h u s e t t s păre a suficient de dep a r t e ca să scap e de influenţ a lui John Stau g h t o n şi suficient de apro a p e ca să poat ă veni în vaca n ţ ă să- şi vizitez e ma m a , care ved e a în tot aces t ara nj a m e n t un compr o m o s dificil pentr u ea, o soluţie incomo d ă ca să nu- şi ab a n d o n e z e fiica şi nici să nu- l irite pre a mult pe noul ei soţ. Ellie a fost ea însăşi surprins ă de propria- i aleg e r e când s- a decis pentr u Institut ul de Tehnologie din Harvar d în locul celui din Mass ac h u s e t t s . Când a sosit acolo pentr u perioa d a preg ă tit o a r e arăt a deja a fem ei e, foart e tân ăr ă însă, drăg u ţ ă , nu pre a înaltă, cu părul negru, cu un zâmb e t strâ m b şi o poftă de a învăţ a de toat e . S-a apuc a t să- şi dezvolt e cunoş tinţ el e şi, în afar ă de preocu p a r e a sa stabilă pentr u mat e m a t i c ă , fizică şi inginerie, mai asist a la o gră m a d ă de curs uri, atâ t cât îi per mit e a timpul. Dar apăr u s e o proble m ă în dom e niile sale de inter e s . A desco p e rit că era greu să discut e şi cu atâ t mai mult să se contr azic ă pe subiec t e de fizică, fiindcă majorit a t e a colegilor ei erau bărb a ţi. Când încep e a să vorbe a s c ă îi ascult a u opiniile cu un fel de nea t e n ţi e selectiv ă. Urma un scurt mo m e n t de tăc er e şi apoi ei se dep ă r t a u

nep ă s ă t o ri, ca şi cum n- ar fi auzit nimic. Uneori îi recun o ş t e a u

juste ţ e a opiniei, chiar o lăud a u, dup ă care continu a u să- şi vad ă de tre a b ă nea b ă t u ţi. Ellie era des t ul de convins ă de faptul că rem a r c el e ei nu era u întru

totul tâ m pit e şi nu- i plăce a să nu fie luat e în sea m ă şi nici să fie când ignor a t e , când acce p t a t e cu cond e s c e n d e n ţ ă . Ştia că ast a se dator e a z ă în part e vocii sale slab e. Dar num ai în part e. Aşa că şi-a impus să folos e a s c ă o voce de fizician, o voce profesionis t ă: clară, sigură pe cee a ce spun e şi cu mulţi decib eli pes t e nivelul conver s a ţio n al obişnuit. Cu o astfel de voce nu ave a voie să greş e a s c ă în afirm a ţii. Trebuia să alea g ă mo m e n t e l e potrivite, fiindcă îi ven e a greu să vorbe a s c ă mult timp cu voce a ace e a fără să simt ă impuls ul de a izbucni în râs. Deci s- a specializat în interv e n ţii verb al e rapid e, une ori tăioa s e şi de obicei suficient e pentr u a atr a g e ate n ţi a asupr a ei. După ace e a îşi put e a per mit e să continu e cel puţin o vre m e cu un ton mult mai norm al. Ori de cât e ori se trez e a într- un grup nou treb ui a să se impun ă încă o dat ă pentr u a se put e a strec ur a în conv er s a ţi e . Iar băieţii nici măc a r nu băg a u de sea m ă că ar fi fost vreo proble m ă . Uneori, când particip a la o lucrar e de labor a t o r sau era la vreu n se min a r profes or ul le spun e a „Domnilor, haid e ţi să încep e m ” şi dup ă ace e a , simţind ne m ulţ u mir e a fetei, adă u g a „Mă scuza ţi, dom niş o a r ă Arroway, dar îmi vine să te iau drep t unul dintre băieţi”. Cel mai măr e ţ complim e n t de care era u în star e minţile lor era să- i spun ă că nu se comp o r t a ca o femei e. Ellie a treb uit să se stră d ui a s c ă să nu devin ă pre a comb a tiv ă şi să nu se transfor m e într- o miza n tr o p ă . Şi-a dat sea m a brusc că „miza n tr o p” est e cinev a care urăş t e pe toat ă lume a , nu doar bărb a ţii. Iar pentr u cinev a care urăş t e doar fem eile exist ă cu sigur a n ţ ă un cuvâ n t anu m e : „misogin”. Dar lexicogr afii mas c uli au uitat – nu se ştie cum – să cre ez e un cuvâ n t pentr u cei care nu- i plac pe bărb a ţi. „Lexicogr afii ăştia au fost apro a p e toţi bărb a ţi”, se gân di ea, „şi de ace e a n- au fost cap a bili să vad ă rostul unui astfel de cuvâ n t.” Cât stăt u s e acas ă avus e s e mult mai multe restricţii impus e de părinţi dec â t majorita t e a colegilor ei. Libert ă ţile pe care abia le desco p e r e a – cea intelect u al ă, perioa d ă inform e

cea socială şi cea sexu al ă

– o am e ţ e a u

când mult e dintr e fetele de vârst a care reduc e a u

difere n ţ el e

ei purt a u

dintr e sexe

de- a drep t ul. Într- o tot mai des hain e

ea aspira spre o eleg a n ţ ă

simplă a îmbrăc ă mi n t ei şi a mac hi ajului care îi diminu a cu mult bug e t ul ei limitat. Îşi dădu sea m a că exist a u căi mai eficient e pentr u a face declar a ţii politice. Îşi creă un cerc restr â n s de priet e ni apro pi a ţi şi îşi făcu un nu m ă r de

duş m a ni

ocazion ali, care nu o plăc e a u

fie din cauz a

mod ului în care se

îmbr ăc a , fie din cauz a conving e rilor sale politice şi religioa s e sau din cauz a hot ăr â rii

cu

care

îşi apăr a

propriile- i păr eri.

Multe

fem ei

tiner e,

altfel

intelige n t e , îi reproş a u comp e t e n ţ a în ştiinţ el e exac t e şi faptul că îi plăc e a cee a ce face. Dar unele dintre ele o prive a u ca pe o teor e m ă exist e n ţi al ă – o dova d ă clară că o femei e poat e să excelez e în studiul ştiinţific – şi chiar şi-o luau ca mod el. Când revoluţia sexu al ă ajuns e la apog e u aces t gen cu un ent uzia s m

ea încerc ă exp e ri m e n t e

cresc â n d , însă îşi dădu sea m a

de

că îşi intimid a

posibilii iubiţi. Legăt u rile sale dura u cel mult câte v a luni. Soluţia cea mai bun ă era să- şi disimul ez e preocu p ă rile ştiinţifice şi să îşi înăbu ş e spiritul pole mic, lucru pe care refuza s e să- l facă încă din liceu. Ellie era însp ăi m â n t a t ă de cee a ce

ajuns e s e

ma m a

ei:

o

fem ei e

cond a m n a t ă

la

încarc er a r e

familială,

res e m n a t ă şi placid ă. A încep u t să se inter e s e z e de oa m e nii din afar a vieţii aca d e m i c e şi ştiinţifice. S-ar fi zis că unele fem ei era u cu totul inocen t e şi îşi ofere a u drag o s t e a fără să ste a să chibzuia s c ă măc a r o clipă. Altele, în schimb, încep e a u prin a pun e în aplicar e o cam p a ni e de tipul celor militar e, cu atac u ri pe mai mult e flancuri şi cu poziţii de retr a g e r e , toat e aces t e a pentr u a „pun e mâ n a ” pe un bărb a t

eligibil. Ellie îşi dăd u sea m a

că „eligibil” era un cuvâ n t

revela t or.

Săr m a n ul ins nu era de fapt cel ales, ci num ai „eligibil”, adică un obiect pe care l-ar fi putut aleg e celelalt e fem ei, din pricina căror a se desfă ş u r a toat ă ace a s t ă ma n e v r ă jalnică. Bănuia totuşi că majorita t e a fem eilor era u plas a t e pe und e v a pe la mijloc, căut â n d să- şi împac e pasiun e a cu pote n ţi al el e ava n t aj e pe ter m e n lung. Poat e că între iubire şi autoc o n s e r v a r e erau nişte legăt uri accide n t al e care scăp a u gân dirii raţion al e. Idee a unei atr a g e ri în capc a n ă , calculat e dinaint e , o făce a totuşi să se cutre m u r e . A decis că, cel puţin în aces t dom e ni u, prefer a spont a n ei t a t e a . Şi atu nci l-a întâlnit pe Jess e. * Tipul cu care se întâln e a

o dus e s e

la un bar dintr- un subs ol lâng ă

Kenmor e Squar e. Jess e cânt a rhyth m and blues şi era chitaris tul trup ei. Felul în care cânt a şi se mişca a făcut- o pe Ellie conş tie n t ă de cee a ce- i lipse a. În noap t e a urm ă t o a r e a reve nit. Singur ă. S-a aş ez a t la mas a cea mai apro pi a t ă şi

au schimb a t priviri toat ă noap t e a . Două luni mai târziu locuiau deja împr e u n ă . Ellie nu mai munc e a dec â t atunci când contr a c t el e lui Jess e îl obligau să plec e la Hartford sau la Bangor. Zilele şi le petr e c e a cu ceilalţi stud e n ţi, tipi cu rigle de calcul ultimul tip atâr n â n d u - le de cure a as e m e n e a

unor trofe e, tipi

exac ţi, sup erficiali, cu râs e t e nervo a s e şi cu trus e din plas tic pentr u pixuri şi stilouri înfipte în buzun a r ul de la piept, tipi serioşi care îşi petr e c e a u tot timpul stră d uin d u- se să devin ă oa m e ni de ştiinţă. Absorbiţi de încerc a r e a lor de a sond a

adâ n c u rile

lumii, ei era u

apro a p e

nep u tincioşi în faţa

proble m el o r

obişnuit e ale oa m e nilor, şi atu nci, cu toat e cunoş tinţ el e lor, păre a u jalnici şi găun o şi. Poat e că o carier ă dedic a t ă ştiinţ ei era atâ t de aca p a r a n t ă şi cere a atâ t spirit de comp e tiţi e, încât nu- ţi mai răm â n e a timp să devii o fiinţă uma n ă bine echilibra t ă . Sau poat e că incap a cit a t e a de a se integr a în societ a t e i-a orient a t

spre

dom e nii und e

ace a s t ă

lipsă nu era

rem a r c a t ă .

Dacă

făce a

abs tr a c ţi e de ştiinţa în sine, Ellie nu se simţ e a bine laolalt ă cu ei. Noapt e a în schimb era cu Jesse, care săre a şi se tâng ui a melodios, ca un fel de forţă a nat urii ce încep u s e să- i controlez e viaţ a. În anul cât au stat împr e u n ă nu- şi amint e ş t e să fi fost măc a r o noap t e în care el să- i propu n ă să me a r g ă la culcar e. Jess e nu ave a hab a r nici de fizică, nici de mat e m a t i c ă , dar era tot timpl conect a t la ritmul viu al univers ului, aş a cum era şi ea. Cel puţin pentr u o vre m e . Ea visa să împac e cele dou ă lumi în care trăia. Avea fant ezii în care muzicienii şi fizicienii se asocia u într- un concer t de armo nii. Dar petr e c e rile pe care le orga niza aca s ă era u stâ nj e nito a r e şi se ter min a u rep e d e . Într- o zi el i-a spus că- şi dore ş t e un copil. Voia să se linişte a s c ă , să se aş ez e la cas a lui, să- şi ia o slujbă norm al ă . Se gân d e a chiar şi la căs ă t o ri e. – Un copil? l-a între b a t Ellie. Dar eu treb ui e să- mi ter min şcoala. Şi mai am câţiva ani buni pân ă atu nci. Dacă aş face un copil s- ar put e a să nu o mai ter min nicioda t ă ! – Mda, zise el, dar am ave a un copil. N-ai mai ave a şcoală, dar ai ave a altcev a . – Jess e, treb ui e să studiez! i-a răsp u n s ea. Jesse a dat din ume ri şi ea a avut senz a ţi a că ved e cum povar a vieţii lor împr e u n ă alun e c ă în acel mo m e n t de pe umerii lui. Poves t e a a mai durat doar

cât ev a luni, dar în acel scurt dialog se sta bilise deja totul. S-au des p ă r ţit relativ uşor, iar el a plec a t în California. Ellie nu i-a mai auzit voce a nicioda t ă . * La sfârşitul anilor ’60 Uniun e a Sovietică a reuşit să trimită cât ev a nav e spaţiale care au cobor â t pe Venus. Ele au fost primel e nav e crea t e de specia uma n ă

care au ajuns pe supr af a ţ a

altei plan e t e

şi au răm a s

în star e de

funcţion a r e . Cu apro a p e un dec e niu mai înaint e astro n o mii am e ric a ni, deşi lega ţi de Pămâ n t , desco p e ris e r ă că Venus era o surs ă inten s ă de emisii radio. Explicaţia cea mai popular ă fuses e că at m o sf e r a imen s ă a plan e t ei Venus capt a căldur a printr- un efect de seră la scar ă plan e t a r ă . Din ace a s t ă cauz ă supr af a ţ a plan e t ei era înăbu şitor de fierbint e , mult pre a fierbint e pentr u a ave a oraş e de cristal şi venu si e ni iscoditori. Ellie îşi dore a o explicaţie diferită şi a încerc a t în van să găs e a s c ă alte mod alit ă ţi prin care emisia radio ar fi putut veni de pe supr af a ţ a unei plan e t e Venus mult mai blând e . Unii astron o mi de la Harvar d şi de la ITM au emis idee a că nici o altă ipotez ă în afar a celei des pr e o Venus în flăcări n- ar put e a explica und el e radio. Idee a unei plan e t e care s- a lăsat în aş a hal prad ă ma sivului efect de seră i se păre a tiner ei improb a bilă şi într- un fel lipsită de gust. Dar când nav a spaţială „Vener a ” a cobor â t pe plan e t ă şi a plas a t un ter mo m e t r u în ext erior te m p e r a t u r a pe care aces t a o arăt a era des t ul de ridicat ă pentr u a topi tabla sau plumb ul. Atunci ea şi-a închipuit că oraş el e de cristal se top e s c (deşi Venus nu era chiar aş a de fierbint e) şi că supr af a ţ a ei e scăld a t ă de lacrimi de siliciu. Era o rom a n tic ă . Ştia ast a de ani de zile. În acela şi

timp

însă

nu

s- a

putut

stăp â ni

să

nu

apr eciez e

forţa

radio a s t r o n o mi ei. Astrono mii stăt e a u la ei aca s ă , îşi orient a u radiot el e s c o a p e l e spre Venus şi măs u r a u te m p e r a t u r a plan e t ei la fel de precis cum a făcut- o şi „Vener a ” dup ă treispr e z e c e ani. De când se ştia, Ellie fuses e fascin a t ă de electricita t e şi de electro nic ă. Dar atunci, pentr u prima dat ă, a fost adâ n c impr e sion a t ă de radioa s t r o n o mi e . Să stai în sigur a n ţ ă pe propria ta plan e t ă şi să- ţi orient e zi telesc o p ul spre cer, iar inform a ţiile des pr e alte lumi să cobo a r e în zbor prin reţe a u a electro nic ă. Idee a o făce a să se minun e z e . Ellie a încep u t să tre ac ă pe la mod e s t ul radiot el e s c o p al universit ă ţii, plas a t în apropier e de Harvard, în stat ul Mass ac h u s e t t s , şi a obţinu t în cele din

urm ă o propu n e r e de a ajuta la obs erv a ţiile astron o mic e şi la an aliza de dat e. A fost acce p t a t ă

ca asist e n t ang aj a t pe perioa d a

de vară la Observ a t o r ul

Radioas tr o n o mi c Naţion al din Gree n Bank, West Virginia şi, înaint e de a ajung e acolo, a ad mir a t extazia t ă radiot el e s c o p ul original al lui Grote Reber, cons tr uit de aces t a în curt e a din spat el e cas ei sale din Whe a t o n , Illinois, în anul 1938. Acum radiot el e s c o p ul serv e a

doar ca exe m pl u

a cee a

ce poat e

reuşi un

am a t o r pasion a t . Reber fuses e în star e să det e c t e z e emisia radio din centr ul galaxiei,

dar

num ai

dac ă

nime ni

nu- şi

porn e a

maşin a

în

apropi er e a

teles co p ul ui şi dac ă apar a t ul diat e r mic din josul străzii nu era pus în funcţiun e . Centrul Galactic era cu mult mai put er nic, însă apar a t ul diat e r mic era de un milion de ori mai apro a p e . Atmosf er a cre a t ă de inves tig a ţi a răbd ă t o a r e

şi de rarele reco m p e n s e

oferite de câte o desco p e rir e mod e s t ă fură foart e plăcut e tiner ei stud e n t e . Cei de acolo încerc a u să calculez e proporţia în care se reduc e a num ă r ul de surs e radio extr a g al a c tic e

înde p ă r t a t e

pe mă s u r ă

ce pătr u n d e a u

mai ad â n c

în

spaţiu. Ellie încep u să se gând e a s c ă la met o d e mai eficient e de det e c t a r e a se m n al elor Harvar d

radio

slab e.

şi se dus e

La timpul

pentr u

cuve nit

specializar e

abs olvi

cu m

în celălalt cap ă t

lauda e

institut ul

al ţării, adică la

Institut ul de Tehnologie din California. * Timp de un an i se oferi ca discipol lui David Drumlin. Individul ave a o faimă de ins sclipitor şi se ştia că nu suport ă pre a bucuro s proştii, dar în es e n ţ ă era unul dintre acei oa m e ni pe care îi găs e ş ti în vârf, orice profesie şiar

aleg e,

şi care

trăies c

per m a n e n t

cu ap ă s a r e a

spai m ei

că

altcinev a ,

altun d e v a , s- ar put e a dove di mai bun decâ t ei. Drumlin a învăţ a t- o pe Ellie cât ev a dintr e tain el e dom e ni ului şi mai ales bazele lui teor e tic e. Deşi zvonuri inexplicabile îl cate g o ris e a u drept un mar e cuceritor, Ellie şi-a dat sea m a că de fapt era ad e s e a comb a tiv şi în primul rând preoc u p a t de sine. El îi spun e a că e pre a roma n tic ă . Univers ul est e orga niz a t foart e strict confor m propriilor sale legi.

Idee a

est e

să

gân d e ş ti

as e m e n e a

lui, nu

să- ţi pierzi

vre m e a

cu

predis p oziţii rom a n tic e (şi cu doruri feciorelnice, cum a spus el o dat ă) lega t e de univers. Citând u- l pe un coleg, a asigur a t- o în timp ce se plimb a u pe hol că tot ce nu est e interzis de legile naturii est e obligatoriu. Numai că, a continu a t

el, apro a p e totul ne est e interzis. Ea îl prive a lung în timp ul cursului, încerc â n d să- şi

facă

o

imagin e

unitar ă

a

pers o n alit ă ţii

profes or ului

din

ace a s t ă

combin a ţi e stra nie de trăs ă t u ri. Vede a un bărb a t ben eficiind de o star e fizică excele n t ă , cu părul încăru n ţit pre m a t u r , zâmb e t sardo nic, ochel ari de citit cu lentile îngus t e as e m e n e a jumă t ă ţilor de lună şi întotd e a u n a sprijiniţi pe vârful nas ului, maxilar e pătr a t e , crav a t ă cu nod şi reminisc e n ţ e ale acce n t ului nazal de Monta n a . Pentru

el distr ac ţie

înse m n a

să invite

la cină

câţiva

stud e n ţi

care

absolvis er ă şi câţiva boboci din anii mici (spre deos e bir e de tat ăl ei vitreg, căruia îi plăce a să fie înconjur a t de stud e n ţi, dar consid e r a extr av a g a n t să- i invite la cină). Drumlin se dove d e a o gazd ă care impun e a o at mo sf e r ă extr e m de intelec t u aliza t ă , dirijând discuţia spre subiect el e în care era recu no s c u t ca specialist şi apoi de m ol â n d

cu rep eziciun e

părerile

opus e .

După

cină îşi

supu n e a ad e s e a oas p e ţii unui spec t a c ol cu diapozitive repr ez e n t â n d u - l pe dr. D. pe când făce a explorări sub m a ri n e în Conzu m el, Tobag o sau în Marele Recif de Corali. Des e ori salut a cu mâ n a sau zâmb e a înspre apar a t ul de fotogr afiat, chiar şi în fotogr afiile luat e sub apă. Uneori apăr e a o panor a m ă a spaţiului sub m a rin făcut ă de colegul său de cat e d r ă , dr. Helga Bork. (Soţia lui Drumlin se opun e a întotd e a u n a mai ales ace s t o r diapozitive, susţin â n d cu juste ţ e că majorita t e a privitorilor le văzus e r ă deja la unele dintre petr e c e rile ant e rio ar e . Adevăr ul est e că invitaţii văzus e r ă deja toat e diapozitivele. Drumlin răs p u n d e a prin proslăvire a calităţilor atletic ei dr. Bork şi astfel spor e a umilinţa soţiei sale.) Mulţi dintre stud e n ţi intrau în joc amuz a ţi, căut â n d să disting ă imagini pe care le pierdu s e r ă dăţile trecu t e printr e corali şi arici de mar e plini de ţepi. Cei mai mulţi se vânzole a u plictisiţi sau se prefăc e a u absorbiţi de pah a r ul cu suc de avoc a d o . O dup ă- amiaz ă incitan t ă înse m n a pentr u stud e n ţii care absolvis er ă cu el să fie invitaţi, în grup uri de doi sau trei, şi să- l ducă pân ă pe vârful stâncii sale favorite

de lâng ă

Palisad el e

Pacificului. Agăţa t

neglijent

de planorul său,

Drumlin săre a de pe culme în oce a n ul liniştit care se întind e a la cât e v a sut e de picioar e mai jos. Sarcina stud e n ţilor era să me a r g ă cu ma şin a în jocul coas t ei oce a n ul ui şi apoi să- l recup e r e z e . El plan a vijelios pe dea s u p r a lor, radiind de fericire. I-a invitat şi pe alţii să- l însoţ e a s c ă , dar puţini au acce p t a t . El ave a

ava n t aj ul comp e tiţion al şi era încânt a t . Unii profes ori îi prive a u pe abs olv e n ţi ca

pe

viitoar el e

res urs e

ale

ştiinţ ei,

purt ă t o rii torţ ei

intelect u al e

pentr u

gen e r a ţi a urm ă t o a r e . Dar Ellie simţ e a că Drumlin ave a o altă viziune. Pentru el stud e n ţii era u nişte pistolari. Nu put e ai să ştii care dintre ei îl va provoc a vreod a t ă pentr u nobilul titlu de „Cel mai rapid pistolar din Vest”. Trebuia să- i pui la locul lor. Nu încerc a s e nicioda t ă să se de a la ea, dar era sigură c, mai devr e m e sau mai târziu, o va face. Era inevit a bil. În timp ul celui de- al doilea an petr e c u t de ea la Cal Tech, Peter Valerian s- a întors în ca mp u s ul universit ar dup ă un an sab a tic petr e c u t în străin ă t a t e . Era un bărb a t bun şi nep ă r tinitor. Nimeni nu consid er a că ar fi avut o mint e sclipitoar e şi cu atâ t mai puţin el. Totuşi ave a un dos ar zdrav ă n cu realizări rem a r c a bile în dom e ni ul astro n o mi ei, şi ast a fiindcă – îţi explica el dac ă insist ai – „se ţinus e de tre a b ă ”. Un singur asp e c t din carier a sa ştiinţifică îi alter a puţin imagin e a :

era

fascina t

de

posibilitat e a

exist e n ţ ei

unor

fiinţe

intelige n t e

extr a t e r e s t r e . S-ar fi zis că fiecar e me m b r u al facultă ţii ave a câte o ciudă ţ e ni e : Drumlin ave a delta pl a n ul, iar Valerian viaţ a pe alte plan e t e . Alţii era u atra şi de barurile

sexy,

de

plant el e

carnivor e

sau

de

ceva

numit

me dit a ţi e

trans c e d e n t a l ă . Valerian se ocup a de intelige n ţ el e extr a t e r e s t r e (pres c ur t a t ETI) de mai multă vre m e şi cu mai multă râvn ă decâ t oricine altcinev a . Şi o făce a cu foart e mar e prec a u ţi e . Pe măs u r ă ce ajung e ai să- l cunoş ti mai bine îţi dăd e ai sea m a că ETI înse m n a pentr u el ceva ma gic, rom a n tic, într- un contr a s t tot al cu ban alita t e a de care era încărc a t ă viaţa sa pers o n al ă . Preocu p a r e a ast a pentr u făpturile din alte lumi nu înse m n a munc ă , ci distrac ţi e. Imagin a ţi a lui îşi lua zborul liberă. Lui Ellie îi era drag să- l ascult e. Era ca şi cum ai fi pătru n s în Ţara Minunilor sau în Oraş ul de Smar ald. De fapt era mai plăcut fiindcă, atu nci când el îşi încheia specula ţiile, pe und e v a răm â n e a

gând ul că toat e aces t e a

ar

put e a fi adev ă r a t e , că lucrurile pom e ni t e s- ar put e a întâ m pl a. Tânăr a se gândi că poat e într- o zi unul dintr e marile radiot el e s c o a p e ar primi cu ad ev ă r a t un mes aj din spaţiu. Dar pe de altă part e era mai rău, fiindcă Valerian rep e t a mer e u – aş a cum făce a şi Drumlin în faţa altor ascult ă t o ri – că specul a ţiile treb ui e să fie confrun t a t e cu serioa s a realita t e obiectiv ă. Era ca un fel de sită ce sep a r a rarele specula ţii folosito ar e de toren t el e de stupize nii. Extrat e r e ş t rii

şi mijloac el e lor teh n olo gic e treb ui e să se supu n ă cu strict e ţ e legilor naturii. Ăsta

era

un

adev ă r

care

dăr â m a

cu

severit a t e

multe

pers p e c tiv e

ade m e n i t o a r e . Însă cee a ce ră m â n e a în sită şi supr a vie ţ ui a celor mai scep tic e analize de fizică şi astro n o mi e

put e a

să fie în ultimă

insta n ţ ă

ad ev ă r a t .

Bineînţ el e s , nu put e ai fi sigur. Întotd e a u n a exist ă posibilităţi pe care nu le- ai luat în calcul şi pe care inşi mai deş t e p ţi dec â t tine le vor afla într- o zi sau alta. Valerian scot e a

mer e u

în evide n ţ ă

faptul că oa m e nii sunt prinşi în

capc a n a propriului lor timp, a propriei lor culturi şi biologii şi arăt a că, prin definiţie, sunt e m limitaţi de aces t e a atunci când încerc ă m să imagin ă m fiinţe sau civilizaţii diferite în mod fund a m e n t a l de noi. Evoluînd sep a r a t de noi şi în lumi foart e diferite, ei trebuie să fie diferiţi. Era posibil – şi, de altfel, Valerian put e a gara n t a ast a – ca fiinţe mult mai evolua t e dec â t noi să aibă mijloac e teh n olo gic e la care noi nici nu ne pute m gândi şi chiar alte legi ale fizicii. Ar treb ui să fii formid a bil de îngus t la mint e, spun e a el în timp ce se plimb a u pe sub nişte bolţi împod o bit e în stuc ce amint e a u de picturile lui de Chirico, ca săţi imagin e zi proble m a ,

că,

toat e

atunci

când

gen e r a ţi a

legile import a n t e

noas tr ă

a

încep u t

ale fizicii fuses e r ă

să

analizez e

deja desco p e rit e . Va

exist a o fizică a secolului al 21- lea şi una a secolului al 22- lea şi chiar o fizică a Mileniului Patru. Am fi teribil de ridicoli dac ă am încerc a să ghicim cum ar comu nic a o civilizaţie foart e diferită de noi din punct de ved e r e teh n olo gic. Cu toat e ace s t e a el nu uita nicioda t ă să se asigur e iarăşi că extr a t e r e ş t rii treb ui e să ştie cât sunt e m de înapoia ţi. Dacă am fi ceva mai ava n s a ţi ei ar şti deja des pr e noi. Iată- ne, abia am încep u t să stă m în dou ă picioar e, mierc ur e a trecu t ă am desco p e rit focul şi abia ieri am dat de dina mic a lui Newton, de ecu a ţiile lui Maxwell, de radiot el e s c o a p e

şi băn ui m

că ar exist a

o teorie

unificat ă a fizicii. Valerian era sigur că ei nu ne vor lua tar e. Va treb ui să ne ia uşor fiindcă dac ă dores c să comu nic e cu prost ă n a cii vor fi nevoiţi să fie îngăd uitori cu ei. De ace e a se gând e a că ar ave a prima şans ă în cazul în care am primi vreu n mes aj. Lipsa lui de geniu era de fapt forţa lui. Avea încred e r e în faptul că ştia ce treb ui e să ştie prost ă n a cii. În deplin acord cu specializar e a sa, Ellie îşi ales e ca subiect pentr u teza de doctor a t prez e n t a r e a unei perfecţion ă ri a sensibilităţii rece p t o a r el or folosite la

radiot el e s c o a p e .

Subiect ul

îi

per mit e a

să- şi

etalez e

pricep e r e a

în

electro nic ă, o eliber a

de Drumlin – care era mai mult teor e ticia n

– şi îi

per mit e a să continu e discuţiile cu Valerian, dar fără a se pun e în pericol din punct de ved er e profesion al prin asocier e a cu el şi cu dom e ni ul intelige n ţ el or extr a t e r e s t r e . Ar fi fost un subiect pre a haz ar d a t pentr u o te m ă de doctor a t . Tatăl ei vitre g şi-a per mis să- i apr eciez e

divers el e preoc u p ă ri ca fiind fie

ner e alist de ambiţio a s e , fie ucigă t or de ban al e. Când au ajuns şi la el zvonurile des pr e subiec t ul tezei (fiindcă de acu m ea nu- i mai vorbe a deloc) a catalo g a t- o drep t neint er e s a n t ă . Ellie lucra la un ma s e r , un amplificator cuan tic cu rubin. Rubinul se face în mar e part e din oxid de aluminiu, care est e apro a p e perfec t trans p a r e n t . Culoar e a

roşie

distribuit ă

provine

în cristalul

dintr- o cantit a t e de

oxid

de

infimă

aluminiu.

de

Când

impurit a t e asupr a

de

rubinului

crom est e

direcţion a t un câm p ma g n e tic put er nic ato mii de crom îşi măr e s c ener gi a sau, cum spun fizicienii, sunt adu şi într- o star e de excitar e . Fetei îi plăce a imagin e a minus c ulilor ato mi de crom care era u aduşi cu toţii într- o star e de agita ţie în fiecar e amplificator, înneb u niţi pentr u o cauz ă bun ă: să amplifice un se m n al radio pre a slab. Cu cât câm p ul ma g n e tic era mai put er nic, cu atâ t ato mii de crom dev e n e a u mai agita ţi. Astfel amplificator ul put e a fi reglat atâ t de fin, încât put e a

dev e ni sensibil la o frecve n ţ ă

radio anu m e .

Ellie desco p e ri o

met o d ă de prod uc e r e a rubin elor prin ad ă u g a r e a unor impurit ă ţi de lant a nid e pe lâng ă ato mii de crom, astfel încât amplificator ul cuan tic să poat ă fi reglat pe o serie de frecv e n ţ e mai îngus t e şi să det e c t e z e se m n al e mult mai slab e dec â t amplificato a r el e de tip vechi. Detec t or ul ei treb ui a să fie scufun d a t în heliu lichid. După ce făcu toat e ace s t e a îşi instal ă noul său instru m e n t pe unul dintr e radiot el e s c o a p e l e institut ului Cal Tech din Owens Valley şi desco p e ri pe nişte frecve n ţ e cu totul noi cee a ce astro n o mii nu m e s c radiaţi a de fund al a unui corp întun e c a t de grad ul trei, adică răm ă şiţ el e în spec tr ul radio ale unei explozii gigan tic e din care s- a născu t aces t univers. Big Bang- ul. „Hai să ved e m dac ă am înţeles bine”, îşi zise ea. „Am luat un gaz inert care se găs e ş t e în aer, l-am lichefiat, am pus nişte impurit ă ţi într- un rubin, iam ata ş a t un ma g n e t şi aş a am det e c t a t focurile cre a ţiei.” Apoi scutur ă din cap uimită. Oricărui cunos c ă t o r al fund a m e n t e l o r fizicii toat ă pove s t e a i-ar fi părut cel mai trufaş şi mai pret e n ţio s act de necro m a n ţ i e .

Cum le- ai put e a explica toat e ast e a celor mai buni oa m e ni de ştiinţă de acu m o mie de ani, care auzis er ă des pr e aer şi rubin e şi miner e u ri impur e, dar nu şi des pr e heliu lichid, emisie stimul a t ă sau pomp e de flux sup erc o n d u c t o a r e ? De fapt, îşi rea mi n ti ea, acei oa m e ni nu ave a u nici măc a r cea mai vag ă noţiun e des pr e spectr ul radio. Nici măc a r nu ştiau ce est e un spec tr u ori îşi făcus e r ă cel mult o păr er e foart e neclar ă când ad mir a s e r ă curcu b e ul. Nu ştiu că lumina est e o und ă. Şi atu nci, cum put e m sper a să înţeleg e m realizările unei civilizaţii cu o mie de ani mai ava n s a t e decâ t noi? Era nevoit ă să produc ă rubinele în num ă r mar e , deo a r e c e num ai câte v a dintr- o şarjă urm a

să aibă proprie t ă ţile cerut e . Nici unul nu era chiar de

puritat e a pietr elor preţio a s e şi cele mai mult e erau foart e mici. Însă a decis să poart e ca podo a b e cât ev a dintre rebu t u rile mai mari. Se asort a u bine cu ten ul ei întun e c a t . Chiar dac ă era şlefuită cu grijă, o piatr ă de ace s t gen mon t a t ă într- un inel sau într- o broş ă obs erv a ,

de exe m pl u, dup ă

put e a

fi rem a r c a t ă

felul ciuda t

prin stra nie t a t e .

în care capt a

lumina

Asta se

în anu mit e

unghiuri din cauz a unei reflecţii produ s e pe nea ş t e p t a t e în interiorul rubinului sau dup ă o pat ă de culoar e a piersicii det e c t a bilă în miezul roşu al pietr ei. Ellie le spun e a priet e nilor nes p e ci alişti că îi plăce a u mult rubinele, dar nu şi le put e a

per mit e .

desco p e rit

Se comp o r t a

în pre mi er ă

as e m e n e a

tras e ul

unui natur alist

biochimic

al fotosint e z ei

care,

dup ă

plant elor,

ce a poart ă

mer e u la rever ul hainei ace de pin sau un mă n u n c hi de pătru nj el. Colegii tiner ei, din res p e c t pentr u realizar e a ei, consid er a u că ast a era o ţicne al ă nes e m n ificativ ă. * Marile

radiot el e s c o a p e

de

pe

plan e t ă

sunt

construit e

în

locuri

îndep ă r t a t e din acele a şi motive pentr u care Paul Gauguin s- a dus în Tahiti: treb ui a să fie dep a r t e de civilizaţie ca să poat ă lucra bine. Pe măs u r ă ce activitat e a

radio civilă şi militar ă s- a inten sificat radiot el e s c o a p e l e

au fost

nevoit e să se ascu n d ă ; când izolat e în – să zice m – o văioa g ă uitat ă din Puerto Rico, când exilat e în vast el e deş er t u ri pline de arbu ş ti din New Mexico sau Kazahs t a n . Din mo m e n t ce interfer e n ţ el e radio au dev e nit tot mai frecv e n t e a părut logic ca teles co a p el e să fie cons tr uit e und e v a în afar a lumii civilizat e. Oam e nii de ştiinţă care lucrau în ace s t e obs erv a t o a r e izolat e era u de obicei

încăp ă ţ â n a ţ i şi hot ăr â ţi. Soţiile îi ab a n d o n a u , copiii lor pleca u în lume cu prima ocazie, dar astron o mii le îndur a u pe toat e . Rareori îşi imagin a u că ar put e a fi consid er a ţi nişte idealişti. În echip ele de cerc e t a r e sta bile de la obs erv a t o a r el e astro n o mic e se găs e a u de obicei oa m e ni practici, exp e ri m e n t a t o ri, specialişti care cunoş t e a u

o mulţim e de lucruri des pr e proiect a r e a

ant e n ei şi des pr e

analiza de dat e, însă mai puţin e des pr e quas a ri ori puls ari. În gen e r al aceş ti a era u inşii care în copilărie nu visas e r ă la stele fiindcă fuses e r ă pre a ocup a ţi să rep ar e carbur a t o r ul de la maşin a familiei. După ce şi-a dat exa m e n u l de doctor a t Ellie a acce p t a t să fie numit ă cerc e t ă t o r asocia t la obs erv a t o r ul Arecibo, un castro n imens cu dia m e t r ul de 305 me tri, fixat în solul unei văi cars tic e de la poalele de alurilor din nordves tul

oraş ului

Puerto

Rico.

Având

astfel

la

dispoziţie

cel

mai

mar e

radiot el e s c o p de pe Păm â n t , put e a să folos e a s c ă det e c t o r ul său mas e r (cu amplificar e cuan tic ă) pentr u a studia toat e obiectivele astro n o mic e pe care şi le dore a: plan e t e sau stele apropia t e , centr ul galaxiei, puls ari sau qua s a ri. Fiind me m b r u cu drept u ri deplin e al colectivului de cerc e t a r e de la obs erv a t o r, i s- a rep a r tiz a t o buca t ă bun ă din timpul de obs erv a r e . Acces ul la unul dintre marile

radiot el e s c o a p e

era

un

ava n t aj

extr a o r din a r,

deo a r e c e

ofere a

posibilitat e a mult mai multor proiect e de cerc e t a r e valoro a s e dec â t put e a u fi realizat e efectiv. De ace e a acce s ul prefer e n ţi al la teles c o p, oferit cerce t ă t o rilor stabili, repr ez e n t a o favoar e nepr e ţ uit ă . Pentru mulţi astro n o mi aces t a era şi singur ul motiv care îi făce a să se împac e cu traiul în as e m e n e a locuri uitat e de Dumn e z e u . Ellie mai sper a că va ave a

ocazia să studiez e

cât ev a

dintr e stelele

apro pi a t e şi să caut e posibilele se m n al e ale unei intelige n ţ e străin e. Siste m ul de det e c t a r e realizat de ea per mit e a rece p t a r e a und elor radio de pe o plan e t ă de mări m e a Păm â n t ul ui chiar dac ă ace a s t a s- ar fi aflat la o dista n ţ ă de câţiva ani- lumină. Iar o civilizaţie ava n s a t ă care ar dori să comu nic e cu noi treb ui a să poat ă realiza trans mi sii de o put er e cu mult mai mar e dec â t a noas tr ă . Dacă Arecibo, folosit ca un telesc o p rad ar, put e a să emit ă cu un me g a w a t t ener gi e

de

într- un loc precis din spaţiu, atunci o civilizaţie nu cu mult mai

ava n s a t ă dec â t a noas tr ă ar treb ui să fie în star e de trans mi sii cu o put er e de o sută de me g a w a ţi sau chiar mai mult. Şi dac ă ei ar trans mi t e vreu n me s aj

spre Păm â n t cu un teles co p la fel de mar e ca Arecibo, dar cu un emiţ ă t o r de o sută de me g a w a ţi, atu nci teles co p ul din Arecibo i-ar put e a det e c t a oriund e în galaxia Calea Lacte e. Gândind u- se la ast a în mod siste m a t ic, Ellie fu surprins ă că cee a ce se pute a face pentr u a desco p e ri fiinţe intelige n t e de pe alte lumi dep ă ş e a cu mult cee a ce se făcus e cu adev ă r a t . Înţeles e că fondurile des tin a t e aces t ui subiect fuses e r ă

neglijabil de mici. Şi-i ven e a

greu să găs e a s c ă

o

proble m ă ştiinţifică mai import a n t ă . Construc ţia de la Arecibo era nu mit ă de cătr e localnici „El Radar”. Scopul său nu le era pre a clar, însă ofere a pes t e o sută de locuri de munc ă de care oa m e nii ave a u

o nevoie

disp er a t ă .

Femeile din zonă

fuses e r ă

izolat e

de

astro n o mii mas c uli, dintr e care unii put e a u fi văzuţi la apro a p e orice oră din zi şi din noap t e

făcâ n d

jogging, plini de en er gi e,

pe pote c a

circular ă

care

înconjur a farfuria radiot el e s c o p ul ui. Din aces t motiv complim e n t el e îndre p t a t e spre

Ellie imedia t

dup ă

ce sosis e

şi care

nu- i displăc e a u

cu totul s- au

transfor m a t în curâ n d într- o piedică pentr u studiul ei. Locul era deos e bit de frumo s . Tânăr a prive a înspre apu s, prin feres tr el e sălii de obs erv a ţi e, şi ved e a norii întun e c a ţi plutind pes t e cealalt ă mar gin e a văii, dincolo de unul dintre cei trei stâlpi imen şi de care erau susp e n d a t e pâlniile de alime n t a r e şi proa s p ă t instala t ul siste m mas e r. În vârful fiecărui stâlp sclipe a o lumină roşie care avertiza orice avion care s- ar fi rătă cit cumv a pe dea s u p r a ace s t ei locaţii izolat e. În fiecar e dimin e a ţ ă la ora 4 ieşe a afar ă să respire puţin aer proa s p ă t şi se stră d ui a să înţele a g ă corul îngră m ă d i t a mii de broa ş t e de usca t, nu mit e „coqui” dup ă sun e t ul plâng ă r e ţ pe care îl scot e a u . Unii astro n o mi

locuiau

în

apropier e a

obs erv a t o r ul ui,

dar

izolare a ,

combin a t ă cu necu n o a ş t e r e a spa niolei şi lipsa de exp e ri e n ţ ă în cont a c t el e cu alte

culturi,

îi împing e a

pe

ei

şi

pe

soţiile

lor

înspr e

însingur a r e

şi

nesocia bilitat e . Câţiva se hot ăr â s e r ă să locuias c ă la Baza Aerian ă a Armat ei America n e din Ram e y, care se lăud a cu singur a şcoală de limba englez ă din împr ejurimi. Dar şi cele nou ăz e ci de minut e cu maşin a de la bază la obs erv a t o r acce n t u a u senti m e n t ul de izolare. Ameninţ ă rile rep e t a t e ale sep a r a ti ş tilor din Puerto Rico, care erau convinşi că obs erv a t o r ul repr ez e n t a un obiectiv militar import a n t

(şi persist a u

în conving e r e a

nervozit a t e abia controlat ă .

lor eron a t ă ),

spore a u

senz a ţi a

de

După mai multe luni Valerian a venit în vizită. Oficial era aici ca să ţină o prele g e r e , dar Ellie ştia că printr e ţelurile sale era şi acela de a ved e a cum se descurc ă ea şi de a- i oferi un fel de sprijin mor al. Cerce t ă rile ei mer g e a u foart e bine. Descop e ris e

ceva

ce se m ă n a

cu o aglo m e r a r e

inters t el a r ă

de nori

moleculari şi obţinus e cât ev a dat e precis e, la un timp de rezoluţie foart e scurt, des pr e puls ar ul din centrul neb ulo a s ei Crabului. În plus reuşis e să ter min e o foart e minuţio a s ă trec e r e în revist ă a câtorv a zeci de stele mai apro pi a t e în căut a r e a se m n al elor radio, însă fără nici un rezult a t pozitiv. Exista u pe ici, pe colo

una

sau

dou ă

regularit ă ţi

intriga n t e .

A exa mi n a t

din

nou

stelele

resp e c tiv e, dar n- a putut găsi nimic neobiş n uit. După ce ţi-ai petr e c u t cev a timp studiind o gră m a d ă de stele, mai devr e m e sau mai târziu interfer e n ţ el e se m n al elor ter e s t r e sau înlănţuire a unor zgomo t e de fond îţi va face inima să tres alt e. Atunci treb ui e să te calm ezi şi să verifici din nou. Dacă regularit a t e a nu se rep e t ă , o poţi consid e r a o eroar e . Ţinând cont de cee a ce căut a, rigoar e a era nec e s a r ă ca să- şi păs tr e z e echilibrul psihic. Ellie era decis ă să fie cât mai raţion al ă, dar să nu renu n ţ e la simţ ul miracolului, care o adu s e s e aici. Din puţin ele ei alime n t e exist e n t e în frigider ul comu n Ellie preg ă ti un prânz rudim e n t a r şi se dus e împre u n ă aş ez a r ă

und e v a

la mar gin e a

cu Valerian la un fel de picnic. Se

farfuriei telesc o p ului. În dep ă r t a r e

se zăre a u

muncitorii care rep a r a u sau înlocuia u plăci şi care se deplas a u încălţ a ţi cu pant ofi speciali pentr u zăp a d ă ca nu cumv a să sfâşie foliile de alu miniu şi să tre a c ă prin ele, zdrobind u- se de sol. Valerian era încânt a t de progr e s el e făcut e de tân ăr ă . Mai întâi o pus e la curen t cu zvonurile din lume a ştiinţ ei şi cu bârfele care circulau în prez e n t. Apoi conv er s a ţi a alun e c ă încep u s e

să

fie

abr evia t

proiect ul

de

căut a r e

a

spre SETI, cum

fiinţelor

intelige n t e

extr a t e r e s t r e . – Ellie, te- ai gândit vreod a t ă să faci aş a ceva tot timpul? o între b ă el. – Nu pre a mult. Dar nici nu- i posibil, aş a- i? Din câte ştiu eu, nu exist ă nici o instal a ţie import a n t ă din lume care să fie folosită num ai pentr u SETI. – Nu, dar s- ar pute a

să fie. Există

posibilitat e a

ca zeci de farfurii

suplime n t a r e să fie ad ă u g a t e Marelui Lanţ şi să- l transfor m e într- un obs erv a t o r special

pentr u

proiect ul

SETI. Bineînţ el e s

că

se

va

face

şi un

pic

de

radio a s t r o n o mi e obişnuit ă. Va exist a un interfero m e t r u minun a t . Asta e doar o

posibilitat e , fiindcă est e costisitor, cere voinţ ă politică şi în cel mai bun caz vor trec e ani buni pân ă atu nci. Dar ai pute a să te gând e ş ti la ast a. – Peter, eu toc m ai am analizat mai mult de patruz e ci de stele apro pi a t e şi toat e cu un spectr u as e m ă n ă t o r celui solar. Am supr a v e g h e a t band a de hidrog e n de 21 de centi m e t ri, des pr e care se spun e că ar fi cea mai prob a bilă frecve n ţ ă de se m n aliz ar e, fiindcă hidrog e n ul e cel mai răsp â n di t ele m e n t din univers şi aş a mai dep a r t e . Şi am făcut ast a cu mai mult ă precizie decâ t oricine altcinev a . N-am găsit nici măc a r o umbr ă de se m n al. Poat e că nu mai e nime ni acolo, doar noi. Şi-atu nci toat ă pove s t e a e pierd e r e de vre m e . – Cum a fost cu viaţ a pe Venus? Acum ai luat poziţia pesimis t ului. Venus e o lume de iad, dar e doar o plan e t ă . În galaxie sunt sut e de miliard e de stele. Tu te- ai oprit la câte v a . Nu ţi se pare că- i un pic ca m devr e m e să renu n ţi? Practic ai rezolvat a miliard a part e din proble m ă . Proba bil mai puţin, dac ă iei în calcul şi alte frecv e n ţ e . – Ştiu, ştiu... Dar n- ai impre si a că dacă ei ar fi und e v a ar treb ui să fie pes t e tot? Dacă nişte inşi într- adev ă r mai ava n s a ţi ar locui la dista n ţ ă de vreo mie de ani- lumin ă, nu şi-ar fi plas a t un ava n p o s t în prag ul nostru? Altfel poţi să- ţi petr e ci toat ă viaţ a cu proiect ul SETI, şi tot n- o să fii nicioda t ă convins că ai ter min a t . – Of, începi să vorb e ş ti ca Dave Drumlin. Dacă nu îi put e m găsi atâ t timp cât el mai e în viaţă, atu nci nu e inter e s a t . Abia am încep u t cu SETI. Tu ştii cât e posibilităţi exist ă. A venit vre m e a să lăsă m desc his e toat e căile. E timpul să fim optimiş ti. Dacă am fi trăit cu cât ev a secole în urm ă ne- am fi frăm â n t a t toat ă viaţ a şi n- am fi putut face nimic să găsim un răsp u n s . Este prima dat ă când cinev a, oricine , est e în star e să caut e fiinţe extr a t e r e s t r e . Tu ai făcut un det e c t o r pentr u a căut a alte civilizaţii pe plan e t el e a milioan e de alte siste m e solar e. Nimeni nu gar a n t e a z ă reuşit a. Dar ai put e a să găs e ş ti o proble m ă mai import a n t ă decâ t ast a? Închipuie ş t e- ţi că ei sunt acolo şi ne trimis se m n al e , iar pe Păm â n t nime ni nu- i ascult ă. Ar fi ca o fars ă, o glum ă proas t ă . Dacă am fi cap a bili să ascult ă m şi nu am face- o nu ţi-ar fi ruşine de civilizaţia noas t r ă ? * Două sute cincizeci şi şas e de imagini ale lumii de la stâ n g a trecur ă prin stân g a

ei. Două sute cincizeci şi şas e de imagini ale lumii de la dre a p t a

alun e c a r ă

prin dre a p t a .

Ellie unifică toat e

cele 512 imagini într- o ved er e

panor a mi c ă a împrejurimilor. Era în adâ n c u rile unei păd uri cu frunz e mari, unduito a r e , unele verzi, altele veş t ejit e, dar apro a p e toat e mai mari dec â t ea. Dar nu i-a fost pre a greu să se caţăr e pe ele iar şi iar, clătinâ n d u- se une ori într- un echilibru prec a r pe vreo frunză îndoită, căzâ n d pe pern a moale a pat ului din frunz e de ded e s u b t şi apoi continuînd u- şi ne a b ă t u t ă călătoria. Era sigur ă că se afla pe dru m ul cel bun. Era proas p ă t şi ispititor. Nu- i păs a că treb ui a să se caţ ăr e pes t e obst a c ol e de o sut ă sau de o mie de ori mai mari dec â t ea, dac ă urm el e o duce a u pe- acolo. Nu- i treb ui a nici frâng hii, nici pitoni; era deja echip a t ă . Solul de dinaint e a ei era înmire s m a t de aro m a de marc aj u pe care un alt cerce t a ş din clan treb ui e că o lăsas e de curâ n d . Drumul o va conduc e la mâ n c a r e , cum se întâ m pl a apro a p e tot timp ul. Hran a apăr e a dintro dat ă. Cercet a ţii o desco p e r e a u şi apoi marc a u dru m ul. Câteo d a t ă hran a era o crea t u r ă

foart e

as e m ă n ă t o a r e

ei; alteori era doar o mas ă

amorf ă

sau

cristalin ă. În puţin e cazuri era atâ t de mar e , încât atunci era nevoie ca mai mulţi inşi din clanul ei să munc e a s c ă laolalt ă, s- o ridice şi s- o târ a s c ă pes t e stra t u rile de frunz e usca t e . O duce a u aca s ă şi acolo... Îşi clănţ ă ni ma n dib ul el e anticip â n d ce urm a . * – Cee a

ce mă

îngrijore a z ă

cel mai

mult,

continu ă

ea,

est e

exac t

contr ariul: posibilitat e a ca ei să nu încerc e. În ordine, ar put e a comu nic a şi cu noi. Dar n- o fac pentr u că nu li se par e că ar ave a sens. Cumv a... Se întrer u p s e o clipă şi arunc ă o privire în jos spre faţa de ma s ă pe care o întins e s e pe iarb ă. – E cumv a ca şi cu furnicile. Ocupă acela şi teritoriu ca şi noi. Au des t ul e de făcut,

au cu ce să- şi umple

timp ul. La un anu mit

nivel sunt

foart e

conş tie n t e de lume a ce le înconjoar ă . Dar nu încerc ă m să intră m în cont a c t cu ele. Şi cred că ele nici nu au hab a r de noi. O furnică mai mar e şi mai îndrăzn e a ţ ă decâ t tovar ă ş el e ei se ave n t u r ă pe faţa de ma s ă şi înaint ă sprint e n ă pe diago n al a unuia dintre carourile albe şi roşii. Înăbu şin d u- şi repulsia, Ellie o împins e cu delicat e ţ e înapoi în iarbă, acolo und e îi era locul.

Capit ol u l 3 Zgo m o t u l alb „Dulci sunt cântările auzite, dar mai dulci acelea care nu se- aud.” John Keats – Odă unei urne grece ş ti (1820) „Minciunile mai crude se spun des pe tăcut e.” Robert Louis Ste v e n s o n – Virginibus Puerisqu e (1881) Ani de zile vibraţiile au călătorit prin valul de întun e ric dintre stele. Din când în când în cale a lor nimer e a un nor de gaz sau de pulberi stelar e, şi atu nci o mică part e din ener gi e era abs or bit ă ori disipat ă . Fluxul principal îşi relua apoi direcţia iniţială. În faţă, cresc â n d tot mai mult printr e alte lumini stabile, exist a o sclipire galb e n ă , slab ă. Iar acu m ace a sclipire era de dep a r t e cel mai strălucitor obiect de pe cerul întun e c a t , deşi pentr u ochiul uma n nu înse m n a mai mult dec â t un punct. Vibraţiile se ciocniră de o ma s ă de bulgări gigan tici de zăp a d ă . Dacă ai fi intrat în clădire a ad ministr a ţi ei din Argus ai fi dat pes t e o fem ei e zveltă, trecu t ă bine pes t e treizeci de ani. Ochii ei mari şi dep ă r t a ţi unul de celălalt îi îmblânz e a u durita t e a feţei osoa s e , forma t e parc ă din linii drep t e . Părul lung şi negru era strâ n s cu neglijenţ ă într- o agraf ă de păr şi atâr n a mo al e pe ceafă. Era îmbrăc a t ă simplu, cu un tricou împletit şi o fustă kaki, şi se plimb a alen e de- a lungul coridorului de la primul etaj. Femei a intră într- un birou pe a cărui uş ă scria „E. Arroway, Director”. În mo m e n t ul în care şi-a des prins deg e t ul din orificiul siste m ul ui electro nic de control s- a putu t ved e a că fem ei a purt a pe mâ n a dre a p t ă un inel cu o piatr ă roşie şi lăpto a s ă , des t ul de ciuda t ă ,

mont a t ă

de un nes p e ci alist. Aprins e lumina, scotoci îndelun g

printr- un sert ar şi scoas e în cele din urm ă o per ec h e de căşti. Lumina căzu o clipă pe un pere t e de lâng ă birou, und e se disting e a un citat din Parabolele lui Kafka:

„Acu m siren el e au o armă şi mai distrugă t o ar e decât cânt e c ul lor, şi-ace e a e tăcer e a... Unii s- ar fi putut salva din vraja cântării lor, dar nu din a tăcerii; asta niciodat ă.” Fem ei a stins e lumina cu o mişc ar e a mâinii, apoi ieşi pe holul aflat în se miînt u n e ric. Ajungâ n d în cam e r a de obs erv a ţi e, se asigur ă dintr- o privire că totul era în ordine. Dacă se uita pe fere a s t r ă put e a ved e a o part e dintre cele 131 de radiot el e s c o a p e care se înşirau pe zeci de kilome t ri în deş er t ul ţepos din New Mexico, radiot el e s c o a p e ce se m ă n a u cu un fel de flori mec a nic e dintr- o specie ne m aiînt âl nit ă, aţintit e spre bolta cere a s c ă . Era dup ă- amiaz a devr e m e , dar fem ei a nu dor mis e toat ă noa p t e a trecu t ă . Radioa s tr o n o mi a se put e a face şi la lumina zilei, fiindcă aerul nu disipa und el e radio venite dinspr e soar e, aş a cum se întâ m pl a

cu lumina

obişnuit ă.

Pentru

orice radiot el e s c o p

care

nu era

orient a t pre a mult înspre soar e cerul era negru ca tăciun el e. Nu exist a u dec â t radios ur s el e . Dincolo de at mo sf e r a

Pămâ n t ul ui, de cealalt ă

part e

a bolţii cereş ti,

exist ă o lume înţes a t ă de emisii radio. Dacă studie m und el e radio put e m afla o mulţim e

de lucruri des pr e

alte plan e t e ,

stele şi galaxii, des pr e

struct u r a

masivilor nori de molecule orga nic e care plute s c printr e stele sau des pr e origine a , evoluţia şi des tinul univers ului nostru. Dar toat e ace s t e emisii radio sunt nat ur al e. Ele sunt provoc a t e de proce s e fizice, de rota ţi a electro nilor în câ mp ul ma g n e tic al galaxiei sau de particulele inters t el a r e ciocnind u- se între ele. Pot fi ecourile îndep ă r t a t e ale Big Bang- ului originar deplas a t e spre roşu şi transfor m a t e din razele ga m m a ivite la naş t e r e a univers ului în und el e radio blând e şi reci care umplu spaţiul şi timpul nostru. În puţin el e nicioda t ă

dec e nii de când

oa m e nii se ocup a u

adâ n c u rile spaţiului nu au adu s

de radio a s t r o n o mi e

un me s aj ade v ă r a t ,

produ s

de

cinev a, un se m n al artificial conce p u t de o intelige n ţ ă străin ă. Au exist a t nişte alar m e false. S-a ava n s a t cu timidita t e ipotez a că emisiile radio venind dinspr e

quas a ri şi mai ales dinspr e puls ari, emisii care se rep e t a u la perioa d e de timp regula t e , ar put e a fi un fel de se m n al e ale altor fiinţe sau un fel de faruri de radion a vig a ţi e pentr u nav el e străin e care plut e a u printr e stele. Dar s- a dove dit că era u altcev a , ceva poat e la fel de stra niu ca şi un mes aj din part e a unor fiinţe

din

noa p t e a

stelar ă.

Quas a rii

păre a u

nişte

surs e

de

en er gie

extr a o r din a r e şi ar fi putu t ave a legă t u r ă cu imens el e găuri negr e din centr el e galaxiilor. Mulţi dintre ei era u plas a ţi într- o perioa d ă de timp eg al ă cu jumă t a t e din istoria univers ului. Pulsarii sunt nucle e ato mic e de mări m e a unui oraş, care se rotes c foart e rapid în jurul propriei lor axe. Şi au mai fost şi alte me s aj e consist e n t e şi mist e rio a s e care s- au dove dit a ave a o raţiun e a lor, dar în nici un caz una artificială, extr a t e r e s t r ă .

Cerul era împâ n zit cu siste m e

rad ar

militar e foart e secr e t e şi cu sat eliţi de radioco m u nic a ţi e căror a nu le păs a de rugă mi n ţile câtorv a radio a s t r o n o mi civili. Uneori aceş ti a era u cu totul în afar a legii, ignorâ n d acord urile intern a ţio n al e privind teleco m u nic a ţiile. Nu exist a u nici refugii şi nici ped e p s e . Uneori guver n el e tuturor naţiunilor îşi derog a u respo n s a bilita t e a .

Însă

un se m n al

extr a t e r e s t r u

cu sigura n ţ ă

artificial nu

fuses e rece p t a t niciod a t ă . Totuşi apariţia vieţii păre a acu m un proce s atâ t de simplu, încât era greu de crezut că galaxia nu debor d a de viaţă intelige n t ă . Doar exist a u atâ t e a siste m e plan e t a r e , atâ t e a lumi şi atâ t e a miliard e de ani la dispoziţia proc e s el or de evoluţie biologică. Proiect ul Argus era cea mai mar e instala ţie din lume care

fuses e

des tin a t ă

cerce t ă rii

radios ur s elor

extr a t e r e s t r e

pentr u

desco p e rir e a fiinţelor raţion al e din alte lumi. Undele radio călător e a u cu vitez a luminii, cea mai mar e vitez ă posibilă cunos c u t ă . Erau uşor de prod u s şi uşor de det e c t a t . Chiar şi civilizaţiile teh n olo gic e mai puţin dezvolt a t e , aş a cum era Păm â n t ul, treb ui a să desco p e r e emisia radio des t ul de devr e m e în proce s ul lor de explor ar e a lumii fizice. Chiar şi cu teh nic a rudim e n t a r ă pe care o ave a u la dispoziţie la doar cât ev a dec e nii dup ă inven t a r e a radiot el e s c o p ul ui oa m e nii ar fi putu t

comu nic a

relativ uşor cu o civilizaţie identic ă

plas a t ă

în centr ul

galaxiei. Proble m a era că exist a u o mulţim e de zone din spaţiu care treb ui a supr a v e g h e a t e şi o mulţim e de frecv e n ţ e pe care ar fi putu t emit e o civilizaţie extr a t e r e s t r ă . De ace e a era nevoie de un progr a m de cerce t a r e siste m a tic ă şi meticulo a s ă .

Argus funcţion a

integr al de patru ani şi cev a. De atu nci se

petr e c u s e r ă

mult e:

alar m e

false,

păc ăl eli,

greş eli

de

rece p ţi e

sau

de

interpr e t a r e . Dar nu ap ăr u s e nici un mes aj. * – ’nă sear a , dr. Arroway. Inginerul de serviciu îi zâm bi cu simp a ti e şi femei a dăd u din cap în se m n de răs p u n s . Toat e cele 131 de telesc o a p e ale proiect ului Argus era u controla t e de

comp u t e r e .

Siste m ul

explor a

spaţiul

încet ul

cu încetul,

indep e n d e n t ,

supr a v e g hi n d totul. El verifica dac ă nu ap ăr u s e r ă defec ţiu ni teh nic e sau căd eri de tensiun e şi comp a r a dat el e primit e de la diferite comp o n e n t e ale lanţului de telesc o a p e . Femei a arunc ă o privire la analizorul de dat e cu un miliard de can al e (care era de fapt o mas ă de echip a m e n t electro nic ce acop e r e a un între g pere t e ) şi apoi se uită la expu n e r e a vizuală oferită de spectro m e t r u . În timp ul în care şirul de telesc o a p e scan a cerul de- a lungul anilor, cu încetin e al ă şi me ticulozita t e , astro n o mii şi teh nicienii nu pre a ave a u multe de făcut. Dacă era det e c t a t ceva inter e s a n t , se declan ş a o alar m ă auto m a t ă care îi alert a pe oa m e nii de ştiinţ ă implicaţi în proiect, trezind u- i chiar din somn. Atunci Ellie Arroway se rep ez e a să sta bile a s c ă dac ă nu era vorb a de o eroar e a apar a t el or ori vreo alar m ă falsă provoc a t ă de sat eliţi am e ric a ni sau sovietici. Tot ea, împre u n ă cu echip a de ingineri, conce p e a met o d e de îmbu n ă t ă ţir e a sensibilităţii echip a m e n t ul ui. Verifica dacă tran s mi sia rece p t a t ă

ave a vreun

mod el rep e titiv, vreo urm ă de regularit a t e . Decide a ca unele radiot el e s c o a p e să cerce t e z e obiect el e astro n o mic e neobiş n uit e care fuses e r ă desco p e rit e de curâ n d de alte obs erv a t o a r e . Îşi ofere a ajutorul atât celor din echip a sa, cât şi celor veniţi din afar ă pentr u proiect e ce nu ţine a u de SETI. Se duce a cu avionul la Washing t o n pentr u a lua legăt ur a cu Fund a ţi a Naţion al ă pentr u Ştiinţă, care finanţ a proiect ul, şi se stră d ui a să le me n ţin ă inter e s ul tre az. Din când în când ţine a preleg e ri cu public des pr e proiect ul Argus – astfel fuses e în Socorro, la Rotary Club sau în Albuqu e r q u e , la Universit a t e a din New Mexico. Îi prime a cu braţ el e deschis e pe report e rii curioşi care sos e a u , uneori şi nea n u n ţ a ţ i, în îndep ă r t a t ul New Mexico. Ellie treb ui a să nu se lase cuprins ă de rutină. Oam e nii cu care lucra era u des t ul de plăcuţi, dar ast a nu ave a voie s- o ducă în ispita unor relaţii pre a intime. Ca să nu mai vorbim de incorectitu din e a unei legăt uri intime cu unul

dintr e subord o n a ţi. Ellie a avut totuşi câte v a ave n t u ri scurt e şi înflăcăr a t e cu câţiva bărb a ţi localnici care nu erau implicaţi în proiect ul Argus, însă toat e au fost pur întâ m pl ă t o a r e . Şi ace a s t ă part e a vieţii ei era stăp â ni t ă de un fel de plictise al ă, de indifere n ţ ă . Se aş ez ă în faţa uneia dintre console şi-şi cuplă căştile. Ştia că era inutil. Ar fi dove dit o îngâ mf a r e prost e a s c ă dac ă ar fi crezut că, ascult â n d num ai pe unul sau dou ă can al e, va reuşi să det e c t e z e o regularit a t e pe care un imens siste m de monitorizar e prin comp u t e r , cu un miliard de can al e, nu reuş e a s- o obs erv e . Dar ges t ul îi dăd e a o măru n t ă senz a ţi e de implicar e. O făce a să se simt ă

utilă. Se lăsă pe spat e

visăto a r e

îi învălui

contur u rile

cu ochii pe jumă t a t e feţei.

„Chiar

închişi şi o expr e si e

că- i drăg u ţ ă ” ,

îndrăz ni

să

gând e a s c ă inginer ul. Ca de obicei, se auze a un fel de încărc ă t u r ă static ă, un zgo mo t ale a t o r, continu u, rever b e r a n t . Ellie ascult a s e o dat ă o part e a cerului care includ e a ste a u a AC + 7 9. 3 8 8 8 din Cassiop e e a şi i se părus e că aud e un fel de cânt e c care se pierd e a şi apoi reve n e a chinuitor, un cânt e c care fuses e apro a p e gat a să o conving ă de faptul că acolo exist a într- ad ev ă r ceva. Era ste a u a pe lâng ă care urm a să tre a c ă în cele din urm ă nav a spaţi al ă Voyag er I, ajuns ă acu m în apro pi er e a orbitei lui Neptu n. Nava duce a la bordul ei un disc de aur pe care era u înregis tr a t e salut uri, imagini şi cânt e c e de pe Păm â n t . Oare în timp ce noi le trimit e m pe ace a s t ă cale muzica noas t r ă pot ei s- o trimit ă pe a lor cu vitez a luminii, adică de zece mii de ori mai rep e d e ? Alteori – cum se întâ m pl a acu m – câ mp ul electro s t a tic era evide n t lipsit de regularit a t e . Atunci Ellie îşi aduc e a amint e

de teoria inform a ţi ei şi de faimo a s a

maxi m ă

a lui Shan n o n , care

spun e a că me s aj ul cel mai încifrat nu pute a fi deos e bit de zgo mo t dec â t dacă deţin e ai dinaint e cheia cifrului său. Apăs ă cu iuţe al ă pe câte v a tast e de pe cons ola din faţa ei şi contr a p u s e dou ă frecv e n ţ e de pe ban d a îngus t ă , câte una în fiecar e rece p t o r al căştii. Nu auzi nimic. Se uită la cele dou ă planuri de polarizar e ale und elor radio şi apoi la contr a s t ul dintr e polarizar e a circular ă şi cea liniară. Avea de ales între un miliard de can ale. Îţi put e ai pierd e toat ă viaţ a încerc â n d să întreci comp u t e r ul şi ascult â n d cu urechile şi cu mint e a uma n ă , jalnic de limitat e , în sper a n ţ a că vei det e c t a vreo regularit a t e . Ştia că oa m e nii se desc urc ă foart e bine dac ă treb ui e să recun o a s c ă

mod el e ordon a t e foart e subtil atunci când ele exist ă, dar mai ştia că sunt la fel de buni şi când nu exist ă nici un mod el regula t şi ei ajung să îşi închipuie unul. Pute a u

apăr e a

unele

grup uri de vibraţii, unele

electro s t a tic care forma u pentr u o secu n d ă melodie.

Comu t ă

căş tile

şi încep u

configur a ţii ale câ mp ului

un ritm sincop a t sau o scurt ă

să ascult e

sun e t el e

capt a t e

de

două

radiot el e s c o a p e orient a t e spre o cunos c u t ă surs ă radio galactic ă. Auzi un fel de alun e c a r e pe frecve n ţ el e radio, un gen de fluiera t dator a t disipării und elor radio

din

cauz a

electro nilor

din

gazul

galactic

rarefiat

de

plute a

între

radios ur s ă şi Pămâ n t . Cu cât fluierat ul era mai put er nic, cu atâ t era u mai mulţi electro ni în cale a radioe misi ei şi cu atâ t mai mar e era dista n ţ a dintre surs ă şi Păm â n t . Ellie făcus e ast a de atâ t e a ori, încât ar fi fost în star e să ascult e un fluiera t radio pentr u prima dat ă şi să- ţi apre ci ez e apoi cu mar e precizie la ce dista n ţ ă era surs a. Cel pe care îl ascult a acu m era – dup ă opinia ei – cam la o mie de ani- lumin ă, adică mult mai dep a r t e de stelele din imedia t a vecină t a t e , dar totuşi încă mult în interiorul Căii Lacte e . Ellie reve ni la progr a m ul de supr a v e g h e r e spaţială al proiect ului Argus. Nici o regularit a t e .

Parcă

ar

fi fost

un

comp ozitor

ce

ascult a

tun e t el e

îndep ă r t a t e ale unei furtuni. Obişnuit el e frânt uri apar e n t regula t e o urm ă r e a u obs e d a n t şi i se fixau în mint e cu atâ t a put er e , încât uneori se simţ e a obligat ă să verifice benzile cu înregistr a r e a unei anu mit e perioa d e de obs erv a r e ca să vad ă dac ă acolo nu exist a ceva pe care ea îl rem a r c a s e şi comp u t e r e l e nu. În decur s ul vieţii ei cei mai buni priet e ni pe care îi avus e s e erau visele. Visele lui Ellie era u neobiş n uit de am ă n u n ţit e , bine orga niza t e şi mai ales colora t e . De exe m pl u, era în star e să se uite de apro a p e la chipul tat ălui ei sau, altăd a t ă , în interiorul unui apar a t de radio învechit, iar visul îi furniza det alii virtuale

precis e.

Excep t â n d

mo m e n t e l e

când

era

extr a o r din a r

de

surm e n a t ă , ca atunci când se des p ă r ţis e de Jesse sau înaint e de exa m e n ul oral pentr u doctor a t, era întotd e a u n a cap a bilă să- şi rea min t e a s c ă în cele mai fine det alii visele avut e. Acum ave a din nou proble m e cu rea min tir e a viselor. Mai mult, îşi dădu sea m a cu surprind e r e că încep u s e să viseze sun e t e , aş a cum fac oa m e nii care sunt orbi din naş t e r e . În primel e ore ale dimin e ţii mint e a ei, subco n ş ti e n t ul, produc e a câte o linie muzicală sau vreun cânt e c el scurt pe care nu- l mai auzis e niciod a t ă . Atunci se treze a , dăd e a o com a n d ă sonor ă

luminii de pe noptier a sa, lua stiloul pe care şi-l pus e s e prin pre aj m ă în ace s t scop, îşi apro pi a o ma p ă şi pun e a muzica pe note. Uneori, mai ales dup ă o zi de munc ă mai lung ă, ascult a cânt e c ul înregistr a t pe band ă şi se întreb a und e îl auzis e: poat e în const el a ţi a Ophiucus (Şerpilor) sau în Capricorn. În sine a ei îşi spun e a cu trist e ţ e că era mer e u bânt uit ă de electro nii şi de găurile mişc ă t o a r e care locuiau în rece p t o a r e şi în amplificato a r e , de câ mp u rile ma g n e tic e şi de particulele cu sarcin ă din interiorul norului de gaz rece şi subţire care se întind e a printre stelele pâlp âind înde p ă r t a t . De dat a ace a s t a era o singur ă not ă, rep e t a t ă , ascu ţit ă şi apoi mai grav ă spre gfinal. Nu i-a treb uit dec â t o clipă ca s- o recu n o a s c ă . Era sigur ă că n- o mai auzis e de treizeci şi cinci de ani. Era sun e t ul scripe t elui de me t al de la frâng hi a de rufe, care scârţ âi a jalnic ori de cât e ori ma m a ei îl trăg e a ca să pun ă la uscat în băt ai a soar elui vreun vraf de rufe proas p ă t spăla t e . Când era mică se îndră g o s tis e de arm a t a de cârlige de rufe mărş ăl uind pe frâng hi e, iar când

ved e a

cearş af u rile

că

nu

proas p ă t

se

afla

usca t e .

nime ni

prin

jur fetiţa

Mirosul lor reav ă n

îşi îngrop a şi aro m a t

faţa

între

o pătr u n d e a

insta n t a n e u , uimind- o. Să fie ast a o adier e a trecu t ului? Îşi put e a aminti şi că, atu nci când ma m a o ridica pân ă la cer – cum i se păre a ei –, cu o mişcar e graţio a s ă , şi apoi o duce a pe braţ ca şi cum ar fi fost ea însăşi o legăt uric ă de rufe gat a să fie net ezit ă cu grijă şi pus ă în lada cu sert a r e din dormitor ul părinţilor, Ellie izbucn e a în râs. Râde a încă de când era desco p e rit ă şi încerc a să se dep ă r t e z e cu paşi şovăielnici dintre cearş af u rile parfu m a t e . * – Dr. Arroway? Dr. Arroway? Inginerul se apropi a s e şi o prive a îngrijorat. Pleoa p el e femeii căd e a u grele şi se ridicau, iar respira ţi a îi dev e nis e mai rară. Ellie clipi de dou ă ori, îşi scoa s e căştile şi îi zâmbi puţin vinova t ă . Câteo d a t ă colegii ei treb ui a să strige la ea dac ă

voiau să se facă auziţi pes t e

zgomo t ul venit din Cos mo s

şi

amplificat. Ea comp e n s a volum ul sun e t ului din căşti ţipân d la interlocut o ri, căci ura să- şi scoat ă căş tile pentr u un ban al schimb de replici. Un spect a t o r neav e r tiz a t care ar fi asist a t la un schimb de am a bilităţi obişnuit prod u s în timpul în care Ellie era profund captiva t ă de radios ur s e ar fi crezut că asist ă la o ceart ă

înfiorăt o a r e

şi ne mo tiv a t ă

care

a izbucnit brusc

în tăcer e a

din

gigan tic a instal a ţie radio. Dar de dat a ace a s t a ea spus e doar: – Îmi pare rău. Cred că m- am lăsat luat ă de val. – V-a sun a t dr. Drumlin. E în biroul lui Jack şi zice că ave a fixată o întâlnire cu du mn e a v o a s t r ă . – La dracu’, uite c-am uitat de ast a! Deşi

anii

trec e a u ,

intelige n ţ a

sclipito ar e

a

lui

Drumlin

răm ă s e s e

nealt er a t ă . Pe de altă part e Drumlin ave a câte v a ma nii pers o n al e în plus sau pe care ea nu le obs erv a s e în perioa d a în care studia s e la Cal Tech, imedia t dup ă absolvire. De exe m pl u, ave a obiceiul şoca n t de a verifica dac ă nu are şliţul desc h ei a t atunci când cred e a că nu- l ved e nime ni. Şi o dat ă cu trec e r e a timpului a dev e nit tot mai convins că extr a t e r e ş t rii nu exist ă sau, dac ă totu şi exist ă, sunt pre a puţini şi pre a dep a r t e de noi pentr u a- i put e a det e c t a . Acum venis e la Argus pentr u a ţine preleg e r e a

ştiinţifică săpt ă m â n a l ă . Dar Ellie

desco p e ri că venis e şi cu un alt scop. Scrise s e un me m o riu pentr u Fund a ţi a Naţion al ă pentr u Ştiinţă und e insist a ca Argus să îşi întreru p ă asu pr a

fiinţelor

extr a t e r e s t r e

şi să

se

dedice

integr al

cerc e t ă rile

radio a s t r o n o mi ei

obişnuit e. Acum scoa s e scrisoar e a dintr- un buzun a r al hainei, insistâ n d ca ea s- o cite a s c ă . – Dar lucră m la ast a de num ai patr u ani şi jumă t a t e , obiect ă Ellie. Am analizat mai puţin de o treim e din secţiun e a nordică a cerului. Ăsta est e primul proiect care poat e să verifice între g spectr ul radio pe toat e frecv e n ţ el e de und ă. De ce să- ţi dore ş ti blocar e a lui? – N-ai drept a t e , Ellie. Proiect ul nu are cap ă t. Vor trec e câte v a zeci de ani şi nu veţi găsi nici un se m n al de la nime ni. Atunci veţi cere să fie construit un alt Argus în Australia sau Argentin a , ca să supr a v e g h e z e secţiun e a sudică, iar noul proiect va mai înghiţi sute de milioan e de dolari. Şi când nici ace s t a nu va da rezult a t e veţi pretind e construir e a unui para b oloid cu auto alim e n t a r e pe orbita

Păm â n t ul ui pentr u

a put e a

capt a

şi und el e

milime t ric e.

O să fiţi

întotd e a u n a gat a să găsiţi un gen de cerce t a r e care n- a fost încă făcut ă . Şi o să inven t a ţi întotd e a u n a o explicaţie lega t ă de faptul că fiinţele intelige n t e din alte lumi trans mi t exact acolo und e noi nu le ascult ă m . – Of, Dave, doar am mai discut a t ast a de o mie de ori. Dacă vom eşu a , măc a r vom şti că fiinţele intelige n t e sunt foart e puţin răsp â n di t e , cel puţin acel

gen de fiinţe intelige n t e care gân d e s c as e m e n e a

oa m e nilor şi îşi dore s c să

intre în legăt ur ă cu civilizaţii înapoiat e cum est e a noas tr ă . Iar dacă vom reuşi, atu nci am dat o lovitură măr e a ţ ă .

Tu îţi poţi imagin a

o desco p e rir e

mai

impr e sion a n t ă dec â t ast a? – Există

proiect e

de inter e s

major care

nu ben eficiaz ă

de timp

la

teles co p. Se fac studii legat e de evoluţia qua s a rilor, de puls arii binari, de cromo sf er el e stelelor apropi a t e , chiar şi proiect e de cerc e t a r e

asupr a aş a-

ziselor prot ein e inters t el a r e . Toat e ace s t e proiect e sta g n e a z ă într- o fază sau alta fiindcă instala ţi a de aici, care est e printre altele cel mai bine sincroniza t grup de teles co a p e din lume, se folos eş t e apro a p e integr al în proiect ul SETI. – Nu chiar, Dave. 75 de proc e n t e pentr u SETI şi 25 de proce n t e pentr u radio a s t r o n o mi a clasică. – N-o nu mi clasică. Avem posibilitat e a să privim înapoi în timp pân ă în perioa d a în care s- au forma t galaxiile. Sau poat e şi mai mult. Pute m exa mi n a miezul norilor moleculari gigan tici şi găurile negr e

din centr el e

galaxiilor.

Astrono mi a e pe cale să fie revoluţion a t ă şi tu te opui revoluţiei. – Dave, ce- ar fi să încerci să eviţi me n ţion a r e a unor pers o a n e ? Argus nar fi fost construit nicioda t ă dac ă n- ar fi fost sprijinit de o majorita t e . Idee a aces t ui proiect nu- mi ap arţin e mie. Ştii bine că am fost numit ă director când încă se mai lucra la ultimel e patr uz e ci de farfurii. Fund a ţi a Naţion al ă est e în între gi m e . .. – Nu în întregi m e şi nu înaint e de a- mi spun e şi eu cuvâ n t ul. Proiect ul ăst a e o prostie gran dio a s ă . Îi poat e excita pe ţicniţii cu farfuriile zbură t o a r e şi pe puşt a nii neco p ţi cu benzile lor des e n a t e des pr e omule ţii verzi. Acum Drumlin era cel care apro a p e

că striga şi Ellie simţi o nevoie

irepre sibilă să întoarc ă un comu t a t o r şi să- l opre a s c ă . Prin nat ur a muncii ei şi a poziţiei pe care o ave a fuses e des e o ri pus ă în situa ţii în care, cu exce p ţi a celor care aduc e a u cafe a u a sau sten o g r afi a u discuţiile, era singur a femei e prez e n t ă . În ciuda efortului ei de- o viaţ ă, întotd e a u n a se form a un grup de bărbaţi de ştiinţă care discut a u num ai unul cu altul, încăp ă ţ â n â n d u - se s- o întrer u p ă sau ignor â n d u- i spus el e atu nci când aces t lucru era posibil. Mai întâln e a cât e o d a t ă şi inşi as e m e n e a lui Drumlin, care îi arăt a u o antip a ti e reţinu t ă . Dar cel puţin el o trat a aş a cum făce a de obicei şi cu bărb a ţii. Izbucnirile lui Drumlin era u

de m o cr a tic e şi se ma nifes t a u în eg al ă mă s u r ă asu p a r oa m e nilor de ştiinţă de amb el e sexe. Chiar printr e colegii de la Argus pre a puţini era u cei care nu se ma nife s t a u artificial şi stâ n g a ci atu nci când apăr e a ea. Îşi zise că ar treb ui săşi petr e a c ă

mai mult timp cu ei. Cu inşi ca şi Kenne t h der Heer, biologul

molecular de la Salk Institut e , care fuses e numit de curâ n d consilier ştiinţific prezid e n ţi al. Şi, bineînţ el e s , cu Peter Valerian. Ellie ştia că mulţi astro n o mi împăr t ă ş e s c opinia lui Drumlin. După primii doi ani un fel de mela n c olie pătru n s e s e în perim e t r ul proiect ului. În ca m e r a de coma n d ă sau în timpul lungilor şi neistovito a r el or servicii de supr a v e g h e r e se purt a u discuţii anim a t e de inten ţiile posibililor extr a t e r e ş t ri. Nu pute m să ne dă m

sea m a

cât de diferiţi sunt ei faţă de noi. Rareori put e m

inten ţiile depu t a ţilor aleşi de noi pentr u

Washing t o n.

să ghicim

Şi-atu nci, care ar fi

inten ţiile unor fiinţe cu totul diferite trăind pe lumi cu totul diferite de a noas tr ă şi aflat e la dista n ţ e de sute sau mii de ani- lumin ă? Unii cred e a u că se m n al el e nu vor fi tran s mi s e în nici un caz în spec tr ul radio, ci în spectr ul infraroş u sau în cel vizibil, dac ă nu pe und e v a prin zona radiaţiilor ga m m a . Sau că extr a t e r e ş t rii ne trimite a u mes aj e pes t e mes aj e , dar folose a u o teh nic ă pe care noi o vom invent a abia pes t e vreo mie de ani. Astrono mii din alte centr e de cerce t a r e făce a u desco p e riri extr a o r din a r e lega t e de stele şi de galaxii, select â n d acele obiect e care gen e r a u und e radio put er nic e

oricar e ar fi fost mec a nis m ul produc e rii lor. Alţi radioa s t r o n o mi

publica u studii ştiinţifice, particip a u la conferinţ e şi simpozio a n e , se simţ e a u înnobilaţi de senti m e n t ul progr e s ul ui şi de finalitat e a muncii lor. Astrono mii de la Argus ave a u tendinţ a să nu publice pre a mult şi de obicei erau trecu ţi cu ved er e a atunci când se făce a u invitaţiile pentr u lucrări şi listele cu particip a n ţii la întâlnire a anu al ă a Societ ă ţii Astrono mic e America n e sau la simpozio a n el e trien al e şi la sesiunile plen ar e ale Uniunii Intern a ţio n al e a Astrono milor. Astfel că factorii de decizie din proiect ul Argus, dup ă ce au discut a t cu cei de la Fund a ţi a Naţion al ă pentr u Ştiinţă, au dedica t 25 de proc e n t e din timpul de obs erv a r e unor alte proiect e , indep e n d e n t e de căut a r e a fiinţelor extr a t e r e s t r e . Au fost

făcut e

cât ev a

desco p e riri

import a n t e

lega t e

de

unele

obiect e

extr a g al a c tic e care, par a d o x al, păr e a u să se depla s e z e cu o viteză sup e rio a r ă vitezei

luminii, dar

şi alte

desco p e riri,

des pr e

te m p e r a t u r a

la supr af a ţ a

sat elitului princip al al plan e t ei Neptu n, Triton, sau des pr e mat e ri a întun e c a t ă din spaţiile dintr e galaxiile apro pi a t e , acolo und e nu pute a fi văzut ă nici o ste a. Moralul oa m e nilor a încep u t să se îmbu n ă t ă ţ e a s c ă . Echipa de cerce t a r e de la Argus

simţ e a

desco p e riri

de

că

îşi aduc e

ultimă

oră.

contribu ţi a Este

la

adev ă r a t

dezvolt ar e a că

perioa d a

astro n o mi ei nece s a r ă

prin

pentr u

cerc e t a r e a siste m a tic ă a între gii bolţi cere ş ti se prelun gis e , dar acu m carier el e lor de specialişti ave a u ceva la baz ă. Era posibil să nu desco p e r e mes aj e venit e de la alte fiinţe intelige n t e , dar put e a u să smulg ă naturii alte secr e t e . Căut a r e a fiinţelor extr a t e r e s t r e , presc u r t a t ă în mod univers al SETI (ast a dac ă face m abs tr a c ţi e de cei care vorb e a u cu mult mai mult optimis m chiar des pr e comu nic a r e a cu extr a t e r e ş t rii, adică des pr e CETI), era în es e n ţ ă un proce s de supr a v e g h e r e obişnuit ă, o preoc u p a r e mono t o n ă pentr u care fuses e cons tr uit ă

cea mai mar e

part e

a instala ţi ei. Dar un sfert din timp, când

instala ţia se folos e a pentr u alte proiect e, put e ai fi sigur că ai la dispoziţie în ved er e a realizării lor cel mai put er nic lanţ de radiot el e s c o a p e de pe plan e t ă . Trebuia doar să te obişnuie ş ti cu part e a

plictisito ar e . Obs erv a t o ri din alte

institut e de cerce t a r e ben eficia u şi ei de o mică part e din aces t timp. Pe măs u r ă ce mor alul oa m e nilor s- a îmbun ă t ă ţi t, num ă r ul celor care era u de ace e a ş i păr er e

cu Drumlin a crescu t simţitor. Aceştia se uitau cu jind la

miracolul tehn ologic repr ez e n t a t

de cele 131 de teles co a p e

ale proiect ului

Argus şi îşi imagin a u că le- ar ave a num ai în folosul lor şi al propriilor lor proiect e, fără îndoială de m n e de inter e s . Ellie îl trat ă pe Drumlin când cu înţele g e r e , când cu intra n sig e n ţ ă , dar nici una dintre atitudini nu- i folosi la nimic. Drumlin nu era într- o dispoziţie conciliant ă . Preleg e r e a

lui Drumlin era parţial o încerc a r e de a de mo n s t r a că nu

exist ă extr a t e r e ş t ri nicăieri în univers. Dacă noi, oa m e nii, am realizat atâ t de mult e lucruri în doar o mie de ani de ştiinţ ă raţion al ă, câte ar fi treb uit să realizez e o specie cu adev ă r a t ava n s a t ă ? Era între b a r e a pe care o pun e a de obicei. Ar treb ui să poat ă depla s a stelele şi să schimb e configur a ţi a galaxiilor. Cu toat e aces t e a , din toat e cerc e t ă rile astro n o mic e nu s- a desco p e rit nici măc a r un singur feno m e n care să nu fie explicabil prin proc e s e natur al e, fără să ave m nevoie de prez e n ţ a fiinţelor extr a t e r e s t r e . De ce Argus n- a det e c t a t nici pân ă acu m un mes aj radio de la ei? Se ştie cât e miliard e de stele au fost

deja exa mi n a t e şi an alizat e ? Experi m e n t ul a fost rem a r c a bil şi a merit a t să- l face m, dar acu m s- a ter min a t . Nu mai est e nec e s a r să exa min ă m şi restul bolţii cere ş ti.

Răspu n s ul

e

aici. Nu exist ă

nici un

se m n

de

intelige n ţ ă

extr a t e r e s t r ă nici în adâ n c u rile spaţiului, nici pe Păm â n t . Ei pur şi simplu nu exist ă. În timpul dedic a t întreb ă rilor unul dintre astro n o mii din proiect ul Argus îl între b ă pe Drumlin des pr e Ipotez a Zoo, care pretin d e a că extr a t e r e ş t rii exist ă, dar au hotăr â t să nu- şi dezv ăluie exist e n ţ a pentr u a le ascu n d e oa m e nilor faptul că mai sunt şi alte fiinţe intelige n t e în univers, în acela şi fel în care un cerc e t ă t o r care studiaz ă comp or t a m e n t u l prima t el or şi-ar dori să ste a ascu n s într- un tufiş pentr u a obs erv a comp or t a m e n t u l unei tur m e de cimp a n z ei, dar sar stră d ui să nu se am e s t e c e în activitat e a aces t or mai m u ţ e . În loc de răsp u n s Drumlin pus e şi el o între b a r e : cum est e posibil ca dintr- un milion de civilizaţii din galaxia noas tr ă – aces t a fiind nu m ă r ul care se pom e n e a des la Argus – să nu fie nici măc a r una care să încalce o astfel de regulă? Cum se face că toat e civilizaţiile din galaxie se supu n ace s t ei legi a nonint e r v e n ţi ei? Este posibil ca nici una dintr e ele să nu fie inter e s a t ă de Păm â n t ? Nici una nu încalcă regulile? – Numai

că

pe

Pămâ n t ,

îi replică

Ellie,

cei

care

supr a v e g h e a z ă

resp e c t a r e a legilor şi cei care le încalcă au ca m acela şi nivel teh n olo gic. Dacă supr a v e g h e t o rii ar fi num ai puţin mai ava n s a ţi şi ar ave a , să zice m, rad ar e şi elicopt e r e rapid e, atunci infractorii ar răm â n e fără slujbă. Replica a fost salut a t ă cu căldur ă de câţiva dintr e me m b rii proiect ului, dar Drumlin i-a răsp u n s sec: – Nici tu nu mai ai mult, Ellie. Nu pre a mult. * Când singur a tic e

voia să se des tind ă

Ellie obişnuia

la volanul unui Thund e r bird

să plece

din 1957,

în lungi călătorii

o maşin ă

foart e

bine

întreţinu t ă , cu nişte ge m ul e ţ e mici de aerisire la feres tr el e din spat e şi cu acop e riş ul det a ş a bil. Era singur a ei extr a v a g a n ţ ă . sup e rio ar ă a acop e riş ului şi apoi gon e a noap t e a feres tr el e cobor â t e

Ades e a de mo n t a

part e a

prin deş er t ul dezola n t, cu

şi cu părul ei negru fluturâ n d în băt ai a vânt ului. De- a

lungul anilor a ajuns să cuno a s c ă

fiecar e

orăş el prăfuit, fiecar e

culme

şi

văioa g ă şi apro a p e pe toţi ag e n ţii de circulaţie de la sud- vest de New Mexico.

După o tură de noa p t e la obs erv a t o r îi plăce a să tre ac ă în viteză de punct ul de control al Argus ului (ast a se întâ m pl a înaint e de agra v a r e a neînţ el e g e rilor), dup ă care schimb a rapid viteza şi accel er a , pornind spre nord. Când se apropia de Sant a Fe put e a zări dea s u p r a mun ţilor Sangr e de Cristo prima izbucnire palidă a zorilor. Legat de acei mun ţi, Ellie s- a întreb a t des e o ri de ce o religie hot ăr a să- şi num e a s c ă teritoriile folosind cuvint e legat e de sân g el e , trup ul, inima sau pancr e a s ul celei mai ven er a t e figuri a ei? De ce nu se lega u de creier, ast a printr e alte orga n e import a n t e şi niciod a t ă amintit e ? De dat a ace a s t a se îndrep t a spre sud- est, cătr e mun ţii Sacra m e n t o . Se între b a dac ă Dave nu ave a cumv a drep t a t e . Era oare posibil? Oare SETI şi Argus ar put e a fi un fel de auto a m ă g ir e colectivă a unor astro n o mi care nu- şi văd lungul nas ului? S-ar fi putu t rece p ţio n e z e

vreun

mes aj,

ca, indifere n t

proiect ul

posibilităţi prin care am put e a

să

câţi ani trec e a u

continu e ,

invent â n d

fără

mer e u

găsi un se m n al artificial şi noi me t o d e

să noi de

inves tig a r e , tot mai costisito a r e ? Care ar fi dova d a certă a eş ec ului? În ce situa ţie ar fi ea dispus ă să renu n ţ e şi să se reorien t e z e spre ceva mai sigur şi cu rezulta t e mai uşor de obţinut? Cei de la obs erv a t o r ul din Nobeya m a , din Japonia, anu n ţ a s e r ă de curân d că desco p e ris e r ă într- un nor molecular foart e dens particule de ad e n ozin ă , o moleculă orga nic ă comple x ă form a t ă în mar e part e din ADN. Ellie era sigură că şi-ar fi umplut timpul cu ceva folositor dac ă s- ar fi apuc a t să caut e în spaţiu molec ul e orga nic e înrudit e cu cele vii, chiar dac ă ar fi renu n ţ a t la căut a r e a fiinţelor din alte lumi. Urcând pe şos e a u a abru p t ă de mun t e , se uită spre orizont, în part e a sudică, şi zări pentr u o clipă cons t el a ţi a Cent a u r ul ui. Vechii greci ved e a u în ace a aglo m e r a r e de stele o cre a t u r ă himeric ă, jumă t a t e om, jumă t a t e cal, care îl învăţ a s e pe Zeus ce est e înţelep ciun e a . Numai că Ellie nu pute a să disting ă nici măc a r cev a apro pi a t de forma unui cent a u r . Acolo era şi Alpha Cent a u ri, ste a u a cea mai strălucito a r e din cons t el a ţi a noas t r ă şi favorita tiner ei femei. Era şi ste a u a cea mai apropia t ă de noi, la doar 4,25 de ani- lumin ă de Păm â n t . De fapt Alpha Cent a u ri era un siste m stelar triplu, cu doi sori orbitâ n d strâ n s unul în jurul celuilalt şi cu un al treile a, mult mai îndep ă r t a t , care îi înconjur a pe primii. De pe Păm â n t cele trei stele se ved e a u împre u n ă , un singur punct strălucitor pe cerul nopţii. Uneori, mai ales în nopţile foart e senin e cum era

ace a s t a , put e a să- l vad ă plutind pe und e v a dea s u p r a Mexicului. Alteori, când aerul era îmbâc sit de praful deş er t ul ui dup ă cât e v a zile în care furtunile de nisip se iscau neîntr er u p t , urca sus pe munt e pentr u a profita de altitudin e şi de at mo sf e r a mai clară de acolo. Atunci se uita îndelun g la cel mai apro pi a t siste m stelar. Acolo put e a u exist a plan e t e (deşi ast a era greu de det e c t a t ) care să orbitez e foart e apro a p e de oricar e dintre cele trei stele. O orbită mult mai inter e s a n t ă , avâ n d şi o oar ec a r e sta bilitat e în mec a nic a ace a s t a celes t ă , ar fi fost o orbită în form a cifrei opt, care se încruciş a în timpul rota ţi ei sale printr e cele dou ă stele mai apropi a t e . Oare cum ar fi să trăieş ti pe o plan e t ă cu trei sori pe cer? se întreb ă ea şi-şi răsp u n s e : prob a bil şi mai toropitor dec â t în New Mexico. * Ellie re m a r c ă încân t a t ă că cele dou ă benzi întun e c a t e ale şos el ei erau împâ nzit e cu iepuri. Îi re m a r c a s e şi înaint e, mai ales atu nci când ieşirile sale motorizat e o dus e s e r ă pân ă în vestul Texas ului. Îi ved e a , cu picioar el e lor lungi şi cara g hio a s e , şi i se păre a că mer g de- a buşilea pe marginile dru m ului. Dar în clipa

în

care

erau

ilumin a ţi

de

noile

faruri

cu

cuarţ

ale

ma g nificului

Thund e r bird se ridicau pe rând pe picioar el e din spat e , în timp ce labele din faţă le răm â n e a u pironit e în aer de parc ă ar fi fost paralizat e . Ellie trec e a cu zgo mo t prin noap t e , iar ace ş ti a păr e a u că forme a z ă o gard ă de ono ar e a iepurilor deş er t ul ui, gard ă ce se înşira pe dista n ţ e

de mile. Când năv ăle a

printr e ei iepurii prive a u în sus şi Ellie rem a r c a mii de năs uc uri roz frem ă t â n d , mii de ochi luminoşi sclipind în bezn a nopţii. „Poat e că şi ast a- i o formă de exp erie n ţ ă mistică”, se gândi ea. Cei mai mulţi păre a u să fie iepuri tineri. Proba bil că nu mai văzus e r ă nicioda t ă faruri de ma şin ă. Trebuie să fi fost des t ul de şoca n t să vezi două raze put er nic e de lumină alerg â n d cu apro a p e 200 de kilome tri pe oră. Totuşi, deşi mar ginile dru m ul ui erau înţes a t e cu mii de iepuri, niciod a t ă nu văzus e vreu n ul în mijlocul şos elei sau măc a r apro a p e de marc aj. Nici unul dintr e ei nu se strec ur a buima c pe asfalt, nici un trup pără sit nu zăce a mort, cu urechile alungit e pe part e a caros a bilă. De ce se înşirau doar pe mar gin e a şos el ei? Ellie se gândi că poat e era ceva legat de te m p e r a t u r a asfaltului. Sau poat e că îşi caut a u hran a în veg e t a ţi a sărăc ă cio a s ă de pe lâng ă şos e a şi erau curioşi să vad ă cele dou ă

lumini orbito ar e . Totuşi era norm al ca nici unul dintre ei să nu facă nişte salturi ca să- şi vizitez e verişorii de pe cealalt ă part e a dru m ului? Ce cred e a u

ei

des pr e şos e a ? Li se păr e a cumv a un fel de prez e n ţ ă străin ă construit ă de nişte cre a t u ri pe care cei mai mulţi dintre ei nu le văzus e r ă niciod a t ă şi ale căror scopuri erau de neînţ el e s ? Se îndoia însă că vreu n ul dintre anim al e îşi băt e a capul cu aş a ceva. Vâjâitul cauciucurilor pe şos e a u a zgo mo t alb. Îşi dăd u sea m a

uscat ă

era

pentr u

Ellie un fel de

că pân ă şi aici ascult a involunt a r, căut â n d

o

regularit a t e a sun e t ul ui. Avuses e ocazia să ascult e mult pre a multe surs e de zgo mo t alb: motor ul unui frigider ce porn e a brusc în mijlocul nopţii, apa ce- i curg e a la baie, zgo mo t ul maşinii de spălat în zilele când îşi spăla hain el e în mica încăp e r e pentr u rufe de lâng ă bucă t ă ri e, vuietul oce a n ului din timp ul scurt ei sale excursii de scufun d ă ri cu costu m de scafa n d r u în insula Cozu m el de lâng ă Yucata n. Excursia ace e a

şi-o întreru p s e s e

dintr- o dat ă din cauz a

ner ă b d ă rii de a se întoarc e la tre a b ă . Asculta mer e u ace s t e surs e zilnice de zgo mo t

ale a t or

şi încerc a

să- şi de a

sea m a

dac ă

ele

ave a u

mai

puţin e

regularit ă ţi apar e n t e decâ t zgomo t ul inters t el a r. Anul trecu t

în aug u s t

fuses e

la

o întâlnire

a

URSI (pres c ur t a r e a

franc ezilor pentr u Uniune a Intern a ţio n al ă a Oam e nilor de Ştiinţă din dom e ni ul Radio). I se spus e s e

că me tro u rile şi staţiile sunt locuri periculoa s e ,

dar

zgo mo t ul alb era irezistibil. În sun e t ul de clacka- clacka al metr o ului i se părus e că întrev e d e o sug e s ti e. Renu n ţ a s e hotăr â t ă la jumă t a t e de zi de conferinţ e, plec a s e de pe Strad a 34 pe Coney Island, se întors e s e în mijlocul Manh a t t a n ului, apoi o pornis e pe o linie diferită pân ă la cap ă t ul aces t ei a, în Que e n s . Schimb a s e tren urile la o staţie în Jamaica şi apoi se întors e s e la hotelul und e se ţine a întâlnire a, îmbujora t ă şi cu răsuflar e a tăiat ă . Dar la urm a urm ei, îşi zises e ea, era o zi toridă din augu s t. În me tro u, atu nci când tren ul lua o curb ă mai brusc ă , luminile din interior se sting e a u şi Ellie put e a obs erv a o înşiruire de străluciri regula t e ,

luminâ n d

într- un fel de alba s tr u

electric. Sclipirile

resp e c tiv e îi fuge a u de sub ochi, ră m â n â n d în urm ă , ca şi cum ea s- ar fi aflat într- o

fant a s m a g o ric ă

nav ă

spaţială

hiperr el a tivist e , şi se îngh e s ui a u

inters t el a r ă

într- un ghe m

circulân d

cu

vitez e

de stele tiner e, alba s tr e

şi

extr a o r din a r de mari. Apoi, când tren ul reintr a pe o linie dre a p t ă , luminile

dinău n t r u se aprind e a u

iar şi Ellie dev e n e a

din nou conş tie n t ă de miros ul

neplăc u t, de îngh e s ui al a pe care o cre a u călătorii ce stăt e a u în picioar e, de ca m e r el e video miniat ur al e supr a v e g hi n d me tro ul (care era u închis e în cutii blind a t e şi ave a u ecra n el e acop e rit e cu spra y- uri colorat e , deci nu folose a u la nimic), de hart a stilizat ă şi multicolor ă ce prez e n t a între g ul siste m de tran s p o r t subt e r a n din oraş ul New York şi mai ales de scrâş n e t ul ascuţit al frân elor atu nci când garnitur a opre a în staţii. Ştia imagin a ţi e

că

se

bog a t ă .

comp o r t a s e

puţin

ciuda t.

Dar

avus e s e

În ordin e,

poat e

că exa g e r a s e

puţin

întotd e a u n a în pove s t e a

o cu

ascult a t ul zgomo t ul ui. Dar nu făcus e nici un rău. Nimeni nu păru s e să- şi de a sea m a de ast a. Şi oricu m cee a ce făcus e era lega t de munc a ei. Dacă ar fi fost atâ t de deş t e a p t ă ar fi putut – prob a bil – să- şi scad ă cheltuielile excursiei în Conzu m el din impozitul pe venit, şi ast a din cauz a zgomo t ul ui valurilor. Ţinea la slujba ei. Ei da, poat e că dev e n e a tot mai obs e d a t ă . Tres ări brusc când îşi dăd u sea m a că ajuns e s e la Centrul Rockefeller. În timp ce cobor a grăbit ă, împră ş tiind cu picioar el e un vraf de ziare rece n t e aba n d o n a t e pe pod e a u a garniturii de tren, ochii îi căzur ă pe un titlu mar e din ”News- Post”: LUPTĂTORII DE GHERILĂ AU PUS MÎNA PE POSTUL DE RADIO JOBURG. Uite, îţi zise fem ei a: dac ă ne place de ei îi numi m luptă t ori pentr u libert a t e . Dacă nu ne place le zice m terorişti. În situa ţi a improb a bilă în care nam reuşit încă să ne decid e m răm â n te m p o r a r luptă t ori de gherilă. Pe un alt petic de ziar se ved e a fotogr afia unui ins plin de sine şi roşu în obraji, iar alături titlul anu n ţ a CUM VA VENI SFÎRŞITUL LUMII. FRAGMENTE DIN NOUA CARTE

A

REVERENDULUI

BILLY JO

RANKIN.

EXCLUSIVITATE PENTRU ”NEWS POST”. Apucas e

SĂPTĂMÎNA să cite a s c ă

ACEASTA

ÎN

dintr- o privire

amb el e titluri şi acu m încerc ă să le uite imedia t. În timp ce se mişc a greu prin mulţim e a îmbulzită se gân di că încă ar put e a ajung e la hot el ca să ascult e comu nic ar e a lui Fujita des pr e proiect ul radiot el e s c o p ului homo m o rfic. * Pest e vâjâitul cauciucurilor se supr a p u n e a un zdu m p ăi t periodic provoc a t de deniv el ările asfaltului care fuses e rep ar a t pe bucă ţi de divers e echip e de muncitori din New Mexico în diferite epoci. Un alt gân d o făcu să tres a r ă . Ce- ar fi fost dac ă proiect ul Argus deja merg e a şi radiot el e s c o a p e l e rece p ţio n a u un

mes aj inters t el a r, însă unul foart e lent? Dacă inform a ţiile sos e a u pe bucă ţ el e mici, să zice m una pe oră sau pe săpt ă m â n ă ori – de ce nu? – una pe dec e niu? Poat e

că exist ă

deja şoa p t e

venind

din spaţiu, mur m u r e

foart e

vechi şi

stăr uito a r e trans mi s e de vreo civilizaţie care nu are cum să ştie că oa m e nii se plictise s c să caut e un mod el rep e titiv dup ă câte v a secu n d e sau minut e de aşt e p t a r e ?

Să

pres u p u n e m

vooooo o or b e e e e e s c

că

ei

trăies c

foooooo a a a a a r t e e e e

zeci

de

mii

de

ani.

Şi

că

rrra a a a a a r r r r. Comp u t e r ul nu şi-ar

da sea m a . Dar cum ar pute a să exist e fiinţe cu o viaţ ă atâ t de lung ă? Nu ne put e m da sea m a nici dac ă în istoria univers ului ar fi fost suficient timp ca astfel de cre a t u ri, care s- ar şi înmulţi foart e lent, să ajung ă la un grad înalt de civilizaţie.

Oare

posibila

des tr ă m a r e

a legă t u rilor

chimice

şi det erior ar e a

corpurilor fizice în confor mit a t e cu lege a a dou a a ter mo din a mi cii nu i-ar obliga să se reprod u c ă la fel de des cum o fac oa m e nii? Nu era sigur nici că ei trăies c la fel de mult ca noi. S-ar put e a să locuias c ă pe vreo plan e t ă îmbă tr â nit ă şi îngh e ţ a t ă ,

und e

chiar

şi ciocnirile

ato milor

se

produc

cu

extr a o r din a r ă

încetin e al ă, una pe zi, să zice m. Ellie îşi închipui o stâ nc ă de me t a n îngh e ţ a t pe care era plas a t un radio e mi ţ ă t o r cu o form ă familiară, uşor recog n o s cibilă, în timp ce în dep ă r t a r e , la poalele stâncii, valurile unui oce a n de amo ni a c se izbe a u fără întreru p e r e de ţăr m, provoc â n d accid e n t al un zgomo t alb identic cu cel auzit de ea în Cozu m el. Ar fi putut fi şi invers: fiinţe mici şi agit a t e care comu nic a u cu rapidit a t e şi se deplas a u cu mişc ări iuţi şi smucit e, al căror mes aj radio comple t să fie trans mi s într- o nano s e c u n d ă , dar pentr u civilizaţia uma n ă să aibă echivale n t ul a sute de pagini de text scris. Normal că dacă ave ai o ban d ă de ascult ar e foart e îngus t ă şi rece p t o r ul tău te obliga să asculţi doar un nu m ă r restr â n s de frecve n ţ e ,

atunci erai obligat

să acce p ţi perioa d a

lungă

drep t

const a n t ă .

Oricum nu vei put e a să det e c t e zi niciod a t ă o mod ul a ţi e rapid ă. Era o urm a r e logică a teor e m e i integr al ei lui Fourier, înrudită înde a p r o a p e

cu principiul

incertitu dinii al lui Heisen b e r g . De exe m pl u, dacă ave ai o ban d ă de rece p ţi e de un

kilohertz

nu

put e ai

să

perc e pi

un

se m n al

mod ula t

mai

rapid

de

o

milisec u n d ă . Ar ieşi un fel de hârâit sonor. Benzile de rece p ţi e de la Argus era u mai îngus t e de un hertz, deci posibilii emiţ ă t o ri de se m n al e treb uia să le mod ul ez e foart e lent, la mai puţin de o unitat e de inform a ţi e pe secu n d ă . Însă

mod ul a ţiile mai lent e – să zice m c-ar fi dep ă şit o oră – put e a u

fi totuşi

det e c t a t e cu uşurinţ ă , cu condiţia ca tu să fii dornic să- ţi îndrep ţi teles c o p ul spre acel punct şi să- l me n ţii aţintit asu pr a surs ei toat ă ace a perioa d ă de timp. Ar fi treb uit să fii foart e răbd ă t o r. Erau atât e a colţuri de cer la care treb uia să fii ate n t , atâ t e a mii de milioan e de stele care treb ui a cerc e t a t e , încât nu- ţi put e ai pierd e timp ul fixîndu- te doar pe cât ev a dintre ele. Ellie era îngrijorat ă că, în grab a lor de a face o panor a m a r e compl e t ă a cerului într- o perioa d ă mai scurt ă dec â t o viaţ ă de om şi de a ascult a pe un miliard de frecv e n ţ e tot ace s t vas t spaţiu, s- ar put e a să- i fi aba n d o n a t cu totul atâ t pe vorbitorii grăbiţi, cât şi pe leneşii laconici. Dar se reasig ur ă în sine a ei că acele fiinţe ar treb ui să ştie mai bine dec â t noi ce mod ula ţii de frecv e n ţ ă sunt mai prob a bile. Ei treb ui e să aibă exp erie n ţ ă

în comu nic a ţiile inters t el a r e şi în cont a c t el e cu civilizaţiile nou-

apăr u t e . Dacă civilizaţia care încerc a să rece p t e z e mes aj e ar fi putu t adop t a o serie largă de frecve n ţ e , cei care emit e a u prob a bil şi-ar fi dat sea m a de aces t lucru şi ar fi utilizat acele frecve n ţ e . Modulaţii de micros e c u n d e sau mod ul a ţii de ore. Cu ce i-ar fi dera nj a t ? După sta n d a r d e l e pă m â n t e n e dispu n ă

de tehnici sup e rio ar e

şi de resurs e

ener g e tic e

ei treb uie să

enor m e .

Toţi sau

apro a p e toţi. Dacă ar dori să comu nic e ar aleg e cale a cea mai simplă pentr u noi. Ar trimit e se m n al e pe frecv e n ţ e diferite. Ar folosi diferite perioa d e de mod ul ar e a me s aj ului. Ar şti cât sunt e m de înapoiaţi şi ar fi înţele g ă t o ri. Şi-atu nci de ce n- am primit nici un se m n ? Să aibă Dave drep t a t e ? Să nu exist e

nicăieri

vreo

civilizaţie

extr a t e r e s t r ă ?

Şi toat e

miliard el e

de

lumi

exist e n t e vor răm â n e lipsite de viaţ ă, sterp e , fără sens ? Era posibil ca fiinţele intelige n t e

să se fi dezvolt a t

inima gin a bilei

întind eri

a

num ai în colţişorul ace s t a

Univers ului?

Oricât

de

mult

obscur, în ciuda se

stră d ui a

să- şi

imagin e z e o astfel de posibilitat e, Ellie nu put e a s- o ia în serios. Se potrive a pre a bine cu spai m el e şi infatu a r e a oa m e nilor, cu ned e m o n s t r a b il el e credinţ e des pr e viaţa de dup ă mo ar t e sau cu pse u d o ş tiinţ el e de genul astrologiei. Era încarn a r e a mod e r n ă a ideii solipsist e geoc e n t ric e. Îngâ mf a r e a care îi stă p â n e a şi pe stră m o ş ii noştri, idee a că noi sunt e m

centrul univers ului. Numai din

aces t e motiv e şi argu m e n t e l e lui Drumlin tot dev e n e a u susp e c t e . Prea dorim să ne cred e m buricul lumii.

„Ia stai un pic”, îşi zise ea dintr- o dat ă. „De când a încep u t proiect ul Argus n- am studiat zona nordică a cerului nici măc a r o dat ă. Dacă pes t e şapt e sau opt ani încă nu vom fi auzit nimic, atunci va fi mo m e n t ul să ne pun e m între b ă ri neliniştito a r e . Pentru prima dat ă în istoria ome nirii ave m ocazia să căut ă m locuitorii unor alte lumi. Dacă eşu ă m înse a m n ă că măc a r ne- am făcut o păr er e des pr e rarita t e a şi valoar e a imen s ă a vieţii pe o plan e t ă , un fapt – dac ă poat e fi numit aş a – care merit ă să fie ştiut. Iar dac ă vom reuşi, vom schimb a cursul istoriei speciei uma n e , vom sfărâ m a cătu ş el e provincialis m ului nostr u. Pentru astfel de ţeluri merit ă să fii gat a să- ţi asu mi anu mit e riscuri profesion al e”, îşi încheie ea prele g e r e a cătr e sine. Frân ă brusc pe mar gin e a dru m ul ui, întoars e maşin a în trom b ă , schimb ă vitez el e de dou ă ori şi apoi acceler ă , pornind înapoi spre siste m ul de radiot el e s c o a p e al proiect ului Argus. Iepurii, care

mai stăt e a u

încă aliniaţi pe margin e a

dru m ului, îşi ridicar ă

cap e t el e pentr u a- i urm ă ri plec ar e a , iar blan a lor păr e a acu m roză în lumin a palidă a răs ăritului. Capit ol u l 4 Nu m e r e l e prim e „Chiar nu există nici un mora via n pe Lună de nu s- a găsit până acu m nici un misionar care să vizitez e acel săr m a n astru păgân de- al nostru, să civilizez e civilizaţia şi să creştin e z e creştină t a t e a?” Herm a n Melville – Cojocelul alb (1850) „Nu m ai tăcer e a est e măr e a ţ ă; orice altce v a est e slăbiciun e.” Alfred de Vigny – Moarte a lupului (1864) Vidul negr u şi înghe ţ a t răm ă s e s e acu m în urm ă . Vibraţiile se apropia u de o ste a micuţ ă şi galbe n ă şi încep u s e r ă deja să se împră ş ti e pes t e alaiul de lumi din ace s t siste m solar măru n t. Au plutit pes t e plan e t e de hidrog e n , au intrat în sat eliţi înghe ţ a ţi, au pen e t r a t norii orga nici ai unei lumi friguro a s e în care se agita u precur s ori ai vieţii biologice şi apoi au mă t u r a t

o plan e t ă

al cărei

apog e u

se cons u m a s e

cu mai mult de un miliard de ani în urm ă. Acum

vibraţiile se îndre p t a u spre o lume caldă, albă cu albas t r u, care se rote a în decorul maie s t u o s al spaţiului înstel a t. Pe ace a s t ă lume exist a viaţă, extr a o r din a r de divers ă şi de nu m e r o a s ă în forme. Exista u păianj e ni săritori ce trăia u pe vers urile îngh e ţ a t e ale celor mai înalţi munţi şi viermi cons u m a t o ri de sulf trăind

în izvoar el e

fierbinţi ce

izbucn e a u printr e crev a s el e din adâ n c ul oce a n el or. Exista u fiinţe care era u otrăvit e de oxige n şi fiinţe care nu put e a u supr a vie ţ ui fără oxige n fiindcă de fapt ast a respir a u. În special

o anu mit ă

formă

de

viaţ ă,

cu o intelige n ţ ă

me di e,

se

răsp â n di s e rece n t pe supr af a ţ a plan e t ei. Aveau deja ava n p o s t u ri pe fundul oce a n el or şi pe orbite de joas ă altitudin e. Viermui a u prin fiecar e colţişor, prin fiecar e ungh e r al măru n t ei lor lumi. Graniţ a care marc a trec er e a de la noa p t e la zi se depla s a înspr e ves t şi milioan e de fiinţe din ace s t e a

îşi încep e a u

ritualurile dimin e ţii urm â n d- o. Îşi put e a u pe ei palto a n e şi pelerin e, be a u bere sau cafe a, ceai sau răcorito ar e , mer g e a u în auto m o bile, pe biciclet e sau cu căruţ e şi me dit a u grăbit e la sarcinile şcolar e, la proiect el e cons tr uirii unei fabrici ori la des tin ul plan e t ei lor. Primele

vibraţii

ale

lanţului

de

und e

radio

s- au

insinu a t

deja

în

at m o sf e r ă , au trecu t printr e nori, s- au ciocnit de peis ajul plan e t ei şi au fost parţial reflect a t e înapoi în spaţiu. Pe măs u r ă ce Păm â n t ul se rote a ded e s u b t alte şi alte vibraţii sos e a u înghiţind nu doar plan e t a , ci şi întreg ul siste m solar. Doar o mică part e din ener gi e fuses e interc e p t a t ă de alte lumi. Cea mai mar e part e pătr u n s e s e aici nes tin g h e rit ă, în timp ce micuţ a ste a galbe n ă şi lumile ce o însoţ e a u se afund a u în bezn a adâ n c ă , plutind într- o direcţie cu totul diferită. Ofiţerul de serviciu purt a o jache t ă Dacron pe care se put e a citi cuvâ n t ul „Marau d e r s ” scris de a s u p r a unei plas e de volei stilizat e. Se apro pi e de clădire a sălii de com a n d ă , preg ă tin d u- se să intre în tura de noap t e . Un grup zgo mo t o s de radioa s t r o n o mi toc m ai se preg ă t e a să plec e la cină. – De cât timp tot îi căut a ţi pe omule ţii verzi, măi băieţi? întreb ă unul dintr e ei. De mai bine de cinci ani, mi se pare. Nu- i aş a, Willie? Astrono mii îl ironizau priet e n e ş t e , dar el simţi că dep ă şis e r ă o limită cu

zefle m e a u a . – Ia să ne mai scut e a s c ă , Willie, zise un altul. Cercet a r e a luminozit ă ţii quas a rilor e un proiect de milioan e . Dar n- o să- l ter min ă m niciod a t ă cu nu m ai dou ă proce n t e din timpul de teles c o p. – Bine, Jack, bine. – Willie, noi urm ă ri m să ajung e m chiar la origine a univers ului. Ăsta e un obiectiv măr e ţ al proiect ului nostr u, iar noi ştim că există un univers. Voi hab a r n- aveţi dacă veţi găsi măc a r un singur omule ţ din ăla verd e. – Discut ă ast a cu dr. Arroway! îi replică acru cel apos tr of a t. Sunt sigur că se va bucur a când îţi va auzi opinia. Ofiţerul de serviciu intră în cam e r a de supr av e g h e r e . Aruncă o privire scurt ă

pe cele

progr a m ul ui

de

câte v a

zeci de ecra n e

urm ă rir e.

Tocm ai

TV care

ter min a s e r ă

monitoriza u de

desfă ş u r a r e a

obs erv a t

const el a ţi a

Hercule s. Se uitas e r ă cu ate n ţi e în inima unui roi imens de galaxii foart e îndep ă r t a t e

de Calea Laptelui, în Roiul Hercules , aflat la un milion de ani-

lumină de noi. Acolo erau îngră m ă d i t e circa 300.0 0 0 de stele, poat e cât ev a mai multe sau mai puţine, şi toat e erau legat e una de alta de gravit a ţi e. Roiul se învârt e a în jurul Căii Lacte e pe o orbită aflat ă la 26.00 0 de ani- lumină. Exa min a s e r ă Ras Algethi, un siste m dublu, şi Zeta şi Lamb d a Herculis şi alte, alte stele, unele diferite de Soar el e nostr u, altele des t ul de as e m ă n ă t o a r e . Cele mai mult e dintr e stelele care se văd cu ochiul liber sunt la doar cât e v a mii de ani- lumin ă dep ă r t a r e . Ei urm ă ris e r ă cu minuţiozit a t e sut e de secto a r e mici ale bolţii cere ş ti, pe miliard e de frecve n ţ e diferite, şi nu auzis er ă încă nimic. În anii ant eriori studia s e r ă

cons t el a ţiile

plas a t e

în part e a

vestic ă

a Roiului

Hercule s: Şarp el e, Coron a Borealis, Boarul Boötes , Cane s Venatici... şi nici acolo nu auzis er ă nimic. Din cât e

put e a

ved e a

ofiţerul

de

serviciu,

câte v a

teles co a p e

erau

implicat e total în culeg e r e a unor dat e des pr e Hercule s care fuses e r ă uitat e . Celelalt e era u orient a t e

spre o parc el ă alătur a t ă

a bolţii, parc ă sfred elind

cerul, cătr e urm ă t o a r e a const el a ţi e de la est de roiul stelar Hercules . Pentru oa m e nii care locuiau acu m câte v a mii de ani pe ţăr m ul orient al al Mediter a n e i ace a

const el a ţi e

se m ă n a

cu un instru m e n t

muzical cu coard e

şi fuses e

asociat ă unui erou al culturii grec e ş ti: Orfeu. Era cons t el a ţi a Lira, cons t el a ţi a

Lirei. Comp u t e r el e au deplas a t telesc o a p e l e în aş a fel, încât să poat ă urm ă ri stelele din Lira de la răs ăritul pân ă la apu s ul lor, au capt a t fotonii radio, au controlat star e a

telesc o a p e l o r şi au proc e s a t

dat el e într- o formă ad ecv a t ă

pentr u a fi înţele s e de oper a t o rii uma ni. De fapt chiar şi un singur ofiţer de serviciu era mai mult dec â t nec e s a r . Willie trecu pe lâng ă o sticlă cu dulciuri în ea, pe lâng ă un auto m a t de cafe a, pe lâng ă o propoziţie scrisă în run e ma gic e de

Tolkien,

de

la Labor a t or ul

de

Cercet a r e

a Intelige n ţ ei

Artificiale

din

Stanfor d, şi, dup ă ce dep ă şi un abţibild lipit pe care scria „Găurile negr e nu se au în ved e r e ”, ajuns e lâng ă cons ola de coma n d ă . Îl salut ă am a bil pe ofiţerul de serviciu

de

dup ă- amiaz ă ,

iar

ace s t a

se

apuc ă

să

îşi

strâ n g ă

hârtiile,

preg ă ti n d u- se să plece la cină. Deoar e c e dat el e acu m ul a t e în rest ul zilei erau rezu m a t e

foart e bine în cipurile de me m o ri e ale siste m ul ui şi le ave a

la

dispoziţie oricân d, Willie nu se mai oste ni să întreb e cum au decur s orele de supr a v e g h e r e ant e rio ar e . – După cum vezi, nu s- au petr e c u t pre a multe, îi spus e celălalt. A fost o căd er e mo m e n t a n ă de tensiun e la 49, sau cel puţin ast a păre a să fie, arăt ă el cu mâ n a într- o direcţie oarec a r e spre fere a s t r ă . Grupul cu qua s a r ul a eliber a t 110- le şi 111- le ca m acu m o oră. S-ar păre a că au obţinut nişte inform a ţii foart e inter e s a n t e . – Mda, mi s- au lăud a t şi mie. Ei nu pricep... Vocea i se stins e brusc în mo m e n t ul în care lumina alar m ei clipi regula t pe consola din faţa lor. Pe un ecra n sub care scria „Inten sit a t e /Fr e c v e n ţ ă ” se înălţă un se m n al vertical as e m e n e a unei săg e ţi. – Hei, ia uită- te aici! Un se m n al mon ocr o m a ti c. Un alt ecra n, sub care scria „Inten sit a t e /Ti mp ”, ofere a ved e rii un grup de vibraţii sau impuls uri ce se deplas a u de la stâ n g a la dre a p t a şi apoi ieşe a u de pe ecra n. – Astea- s cifre, rosti Willie cu voce slab ă. Cinev a trans mi t e cifre. – Proba bil că- i vreo interfer e n ţ ă cu Forţele Aerien e. Am văzut că era un avion AWACS la vreo mie şas e sut e de ore. Cred că vine din Kirtland. Sau poat e că vor să- şi bat ă joc de noi. Se sta biliser ă nişte înţeleg e ri sole m n e ca măc a r câte v a frecv e n ţ e să fie

păs tr a t e exclusiv pentr u astron o mi e . Însă exac t pentr u că aces t e frecve n ţ e era u can al e de trans mi si e nea glo m e r a t e militarii nu put e a u rezist a să nu le folos e a s c ă

din când în când. Dacă ar izbucni vreod a t ă

alt război mon di al

prob a bil că astron o mii ar fi primii care ar afla, căci feres tr el e lor spre Cos mo s ar fi umplut e cu ordine legat e de depla s a r e a trup elor, cu tran s mi siile sat eliţilor progr a m a ţ i să evalu e z e distrug e rile de pe orbita geosincro n ă şi cu emit e r e a unor ordine de atac codificat e Chiar dac ă

n- ar fi exist a t

cătr e

ava n p o s t u rile strat e gic e

comu nic a ţiile militar e

îndep ă r t a t e .

astro n o mii treb uia

să se

aşt e p t e la unele disfuncţion alit ă ţi, din mo m e n t ce ascult a u simult a n pe o mie de frecve n ţ e . Fulger el e, siste m e l e de pornire ale auto m o bilelor sau sat eliţii de televiziun e

era u doar cât e v a

Numai

toat e

că

ace s t e a

dintr e posibilele surs e de interfer e n ţ ă

era u

cunos c u t e

de

comp u t e r ,

iar

radio.

sat eliţii

şi

comu nic a ţiile radio obişnuit e ave a u num e r el e lor, pe care comp u t e r ul le ignor a siste m a tic. Pentru se m n al el e cu o origine mai nesigur ă comp u t e r ul ascult a cu foart e mar e ate n ţi e şi verifica dac ă ace s t e a nu se potrive a u cu vreu n a dintre listele de inform a ţii pe care era progr a m a t să le înţele a g ă . Din când în când pe dea s u p r a lor mai zbur a cât e o nav ă aerian ă controla t ă prin comp u t e r , avâ n d cât e o d a t ă

chiar şi o ant e n ă rad ar para b olică deg hiza t ă sfios într- o farfurie

zbur ă t o a r e cu tren ul de aterizar e desc his, iar în aces t e cazuri Argus det e c t a imedia t şi fără să greş e a s c ă se m n el e vieţii intelige n t e . Numai că întotd e a u n a se dove d e a că era un anu mit gen de viaţă, mai degr a b ă lâncezin d ă , oarec u m intelige n t ă

şi în nici un caz extr a t e r e s t r ă .

Acum cât ev a

luni un F-29E cu

prot e c ţi e electro nic ă de ultimul tip trecu s e pe de a s u p r a lor la o altitudin e de 80.00 0 de picioar e şi făcus e să se decla n ş e z e alar m a tuturor celor 131 de teles co a p e . Pentru ochii necaz o ni ai astro n o milor se m n al ul radio fuses e des t ul de comple x pentr u a put e a fi luat drept un prim mes aj de la o civilizaţie extr a t e r e s t r ă . Dar când au rem a r c a t că telesc o p ul aflat la margin e a ves tică rece p t a s e se m n al ul cu un minut înaint e a celui aflat la extr e mi t a t e a estică au înţele s imedia t că fuses e un obiect care trecu s e prin învelişul subţire de aer care înconjur a Păm â n t ul şi în nici un caz o tran s mi siu n e de la o civilizaţie inima gin a bil de diferită de noi, aflat ă în dep ă r t ă rile univers ului. Era apro a p e sigur că şi acu m se întâ m pl a la fel. *

Îşi ţine a deg e t el e de la mâ n a dre a p t ă

în cele cinci rece p t a c ul e eg al

distribuit e dintr- o cutie des t ul de plat ă aflat ă pe birou. De când ben eficia de apar a t ul resp e c tiv reuş e a să econo mis e a s c ă jumă t a t e de oră pe săpt ă m â n ă . Dar nu pre a pute a face mar e lucru cu o jumă t a t e de oră în plus. – Iar eu i-am spus doa m n e i Yarborou g h tot ce ştia m des pr e ast a. Ea stă acu m în pat ul alăt ur a t , de când a murit doa m n a Werth ei m e r . Nu vre a u să- mi fac singur ă recla m ă , dar sunt foart e bine privită din cauz a a cee a ce faci tu. – Da, ma m ă . Se uită la luciul unghiilor şi hot ăr â că mai treb uia ţinut e la cutie un minut, cel mult un minut şi jumă t a t e . – Mi-am amintit de atunci când erai în clas a a patr a... ţii mint e? Când plou a cu găle a t a şi tu nu voiai să mer gi la şcoală? Voiai să scriu un bilet pentr u a doua zi în care să spun că ai lipsit pentr u că ai fost bolnav ă . Şi eu n- am vrut. Ţi-am spus: „Ellie, dac ă lăsă m la o part e frumu s e ţ e a , educ a ţi a est e cel mai import a n t lucru în viaţa unui om. Nu pre a poţi face mar e lucru dacă nu eşti frumo a s ă , dar poţi rezolva proble m a cu educ a ţi e. Du- te la şcoală. N-ai de und e să ştii ce- o să ţi se pred e a ast ă zi”. N-a fost aş a? – Ba da, ma m ă . – Nu, adică vre a u să zic nu- i aş a că ast a ţi-am spus atu nci? – Ba da, ma m ă , îmi amint e s c. Patru dintre cele cinci unghii ave a u

un luciu perfect, dar cea de la

deg e t ul mar e păre a încă mat ă şi aspr ă. – Şi-atu nci ţi-am adus galoşii şi hain a de ploaie, îmi amint e s c că era o pelerin ă din ace e a galb e n ă şi erai foc de nostim ă când o pun e ai, iar dup ă ast a ţi-am spus s- o ştergi spre şcoală. Asta a fost în ziua în care n- ai ştiut să- i răsp u nzi dom n ului Weisbrod la o între b a r e în ora de mat e m a t i c ă , nu- i aş a? Teai înfuriat aş a de tar e, că te- ai dus la bibliotec a de la colegiu şi ai citit pân ă ai ajuns

să ştii mai multe

des pr e

proble m a

ace e a

dec â t

ştia chiar domn ul

Weisbro d. L-ai impr e sion a t tar e mult. Aşa mi- a spus. – Ţi-a spus el ast a ? N-am ştiut. Când ai vorbit cu domn ul Weisbro d? – La o şedinţ ă cu părinţii. Mi-a spus: „Fat a dumit al e, ştii, e iute ca focul” sau ceva de genul ăst a. „S- a en erv a t aş a de tare pe mine, încât s- a făcut un exp er t în proble m a aia.” Expert, chiar aş a a spus. Ştiu că ţi-am vorbit des pr e

ast a. Ellie se sprijine a cu picioar el e într- un sert a r al biroului şi se balan s a pe scau n ul

pivot a n t.

Îşi păs tr a

echilibrul num ai

datorit ă

deg e t elor

fixate

în

apar a t ul de şlefuit unghiile. Aproa p e că simţi siren a alar m ei cu o clipă înaint e de a o auzi. Se ridică imedia t. – Mamă, treb ui e să plec. – Sunt sigur ă că ţi-am mai spus pove s t e a ast a. Numai că tu nu bagi în sea m ă ce- ţi spun. Domn ul Weisbrod a fost un om foart e cums e c a d e . N-ai fost nicioda t ă în star e să- i vezi part e a bun ă. – Mamă, chiar treb uie să plec. Am prins un fel de speriet o a r e . – Ce sperie t o a r e ? – Ei, ma m ă , ştii, ceva ce ar put e a fi un se m n al. Am mai vorbit noi des pr e ast a. – Frumo a s ă tre a b ă , şi tu şi eu cred e m că cealalt ă nu ne ascult ă. Aşchia nu sare dep a r t e de trunc hi. – La reve d e r e , ma m ă . – Te las să te duci dac ă- mi pro miţi că mă suni imedia t ce se ter min ă pove s t e a cu speriet o a r e a . – Bine, ma m ă , pro mit. Pe tot timp ul convorbirii singur ă t a t e a şi trist e ţ e a ma m ei sale au stârnit în Ellie nevoia să încheie cât mai rep e d e discuţia şi să fugă de acolo. Se urâ pentr u gân d u rile ei. * Intră rep ezit ă

în cam e r a

de supr a v e g h e r e

şi se apro pi e de cons ola

princip al ă. – Bună, Willie, Stev e. Hai să ved e m dat el e. Bun. Acum pe und e- aţi pus graficul cu amplitudin e a ?

Bun. Aveţi şi poziţia interfero m e t ric ă ? În ordine.

Acum hai să ved e m dac ă în câ mp ul ăst a vizual exist ă vreo ste a mai apropi a t ă . Oho, ajung e m la Vega. E-un vecin des t ul de apropia t. În timp ce vorbe a , deg e t el e ei tas t a u apă s a t pe buto a n e . – Uite, nu- i dec â t la 25 de ani- lumină de noi. A mai fost urm ă rit ă, dar rezult a t el e au fost mer e u neg a tiv e. Şi eu m- am uitat la ea pe când era m la Arecibo cu primul me u proiect de cerce t a r e .

Care- i inten sit a t e a

abs olut ă ?

Sfinte Sisoe! Sute de jansky. Practic îl poţi prind e şi cu radioul tău pe FM. Se gândi puţin. – Bine. Deci ave m

o sperie t o a r e

foart e

apro a p e

de Vega, în planul

cerului. Are o frecve n ţ ă de aproxi m a tiv 9,2 giga h e r t zi şi se m n al ul nu e chiar monocro m a t ic. Lăţime a benzii de emisie est e de cât ev a sut e de hertzi. Este polariza t linear şi trans mi t e un grup de vibraţii mobile ce se limite az ă la dou ă amplitudini diferite. Ca

urm a r e

a

com e n zilor

tas t a t e

de

Ellie

ecra n ul

prez e n t a

acu m

direcţion a r e a tuturor radiot el e s c o a p e l o r. – A fost rece p ţion a t de 116 teles c o a p e diferite. În mod sigur nu e vorba de o defecţiu n e a unuia dintre ele. Stă m bine. Avem o mulţim e de dat e de la care să porni m. Se deplas e a z ă o dat ă cu stelele? Sau ar put e a fi vreu n avion sau un sat elit ELINT? – Pot confirm a deplas a r e a astr al ă, dr. Arroway. – OK, ast a- i des t ul de conving ă t o r. Nu vine nici de pe Păm â n t , nici de la vreu n sat elit artificial de pe orbita Molniya, deşi ar treb ui să verifică m şi acolo. Willie, când ai puţin timp sun ă la NORAD şi vezi ce zic ei de varian t a cu sat elitul. Dacă vom put e a elimin a sat eliţii ne mai ră m â n dou ă posibilităţi: fie e o însce n a r e , fie am reuşit în cele din urm ă să rece p ţion ă m un me s aj. Stev e, fă o trec e r e

în revist ă a teles co a p el o r. Încearc ă la cât ev a

dintr e ele, fiindcă

put er e a se m n al ului est e suficient de mar e, şi vezi ca m care ar fi posibilitat e a unei însce n ă ri, ştii tu, o glum ă efectiv ă a cuiva care vrea să ne arat e cum ne put e m păc ăli cu propriile noas t r e me t o d e . Un alt grup de ingineri şi cerce t ă t o ri, alert a ţi la telefo a n el e

lor de

comp u t e r ul Argus ului, se îngră m ă d i s e r ă în faţa consolei de coma n d ă . Pe faţa fiecăruia se disting e a un încep u t de zâm b e t . Nici unul dintr e ei nu se aşt e p t a în mod serios să le sos e a s c ă deja un mes aj din altă lume, dar erau cuprinşi de senti m e n t ul

chiulului regula m e n t a r ,

bucur â n d u - se

de

ace a s t ă

spar g e r e

a

obosito a r ei rutine cu care se obişnuis e r ă . Şi poat e că simţ e a u şi un suflu palid de sper a n ţ ă . – Dacă vreun ul dintre voi se poat e gân di la vreo altă explicaţie în afar ă de

cea

a intelige n ţ ei

extr a t e r e s t r e

acce p t â n d u - le astfel prez e n ţ a .

aş

vre a

să- l aud

acu m!

spus e

Ellie,

– Dr. Arroway, nu poat e fi în nici un caz Vega. Siste m ul nu est e mai bătr â n de cât ev a sute de milioan e de ani. Planet el e lui treb ui e să fie încă în proce s de form ar e . Viaţa intelige n t ă n- ar fi avut timp să se dezvolt e. Trebuie să fie vreo altă ste a din spat el e ei. Sau o altă galaxie. – Dar atu nci put er e a

de emisie

treb ui e

să fie îngrozitor

de mar e ,

răsp u n s e un cerc e t ă t o r din grupul celor cu qua s a r ul, care se întors e s e să vad ă ce se întâ m pl ă . Trebuie să pun e m

la punct o cerc e t a r e

adecv a t ă

asu pr a

traiect oriei surs ei ca să ved e m dac ă se depla s e a z ă o dat ă cu Vega. – Da, Jack, ai drep t a t e cu deplas a r e a sincron ă , răsp u n s e Ellie. Dar mai exist ă o posibilitat e . S-ar put e a ca ei să nu fi apăr u t pe Vega. Poat e doar o vizite az ă . – Nici ast a nu- i uşor de crezut. Siste m ul est e plin de ast er oizi. E un siste m solar degr a d a t sau aflat încă în primel e faze de dezvolt ar e . Dacă ar ave a de gând să ste a mai mult acolo nav a lor spaţi al ă ar fi făcut ă ţăn d ă ri. – Deci au sosit de curâ n d . Sau poat e vaporize a z ă met e o riţii din jurul lor. Sau porn e s c pe o rută de ocolire ori de cât e ori un ast er oid intră pe o traiect orie de coliziune. Sau nici nu sunt în planul inelar, ci pe orbita polară, astfel încât să reduc ă la minimu m riscul ciocnirilor cu ast er oizii. Există un milion de posibilităţi. Dar aici ai drep t a t e : n- are rost să ghicim dac ă radios urs a est e sau nu în siste m ul Vega. O put e m afla. Cât timp ar lua studiul ăla asupr a traiect oriei corect e ? Apropos, Stev e, ştii că nu- i tura ta? Cel puţin anun ţ- o pe Consu el a că o să întârzii la cină. Willie, care vorbis e la telefon de la cons ola alătur a t ă , se apropie cu un zâmb e t slab: – Ei bine, am reuşit să vorbe s c cu maiorul Braintr e e de la NORAD. El jură pe ce are mai scu m p că nimic din ce pos e d ă ei n- ar put e a gen e r a un astfel de se m n al şi în nici un caz la nou ă gigah e r t zi. Bineînţ el e s că ne spun ast a ori de cât e ori îi sun ă m . Oricu m mi- a mai spus că n- au det e c t a t nici un fel de ap ar a t de zbor care să fie la înălţim e a şi declina ţi a potrivită, în direcţia stelei Vega. – Şi sat eliţii „acop e riţi”? În ace a vre m e exist a u o mulţim e de sat eliţi „sub acop e rir e”, cu o arie de supr a v e g h e r e vre m u ri

mai

rad a r grele,

des t ul pân ă

de

restr â n s ă ,

atu nci

orbitâ n d

care

fuses e r ă

conc e p u ţi

în jurul plan e t ei

pentr u

ne a n u n ţ a ţi

şi

ned e t e c t a ţi de nime ni. Ei urm a să fie folosiţi ca rezerv e în cazul unui război nucle a r, sarcin a lor fiind să det e c t e z e

atac urile lans a t e

de ina mic sau să

interc e p t e z e comu nic a ţiile ace s t ui a dacă sat eliţii militari cre a ţi pentr u ace s t scop şi plas a ţi în prima linie ar fi fost distruşi sau ar fi dispăr u t. Accident al cât e unul dintre siste m el e rad ar ale marilor obs erv a t o a r e astro n o mic e det e c t a un sat elit „acop e rit”, toat e ţările neg a u veh e m e n t posibilitat e a ca sat elitul să le apar ţin ă, şi atu nci izbucn e a u specul a ţiile năucito a r e lega t e de o nav ă spaţi al ă extr a t e r e s t r ă care ar fi fost, chipurile, det e c t a t ă pe orbita plan e t ei. O dat ă cu apro pi er e a

sfârşitului

de

mileniu

sect el e

şi

cultul

farfuriilor

zbură t o a r e

înflore a u iarăşi cu puter e . –

Interfero m e t r el e

care

au

măs u r a t

lungim e a

de

und ă

elimină

posibilitat e a unei orbite tip Molniya. Dr. Arroway... – Din ce în ce mai bine. Acum hai să ne uită m mai cu ate n ţi e la vibraţiile capt a t e . Presu p u n â n d că ast a e arit m e tic ă în baza binar ă, n- a încerc a t nime ni s- o tre a c ă

în bază

haid e ţi... put e m

zecim al ă ?

Ştim care

est e

ordine a

cifrelor? În ordine,

s- o face m în me m o ri e... 59, 61, 67... 71... Aste a nu sunt

cumv a nu m e r e prime? Un uşor zumz e t de neră b d a r e trecu prin cam e r a de supr a v e g h e r e . Chiar şi pe chipul lui Ellie se obs erv a o uşoar ă fluturar e din ceva ascu n s în adâ n c u rile sufletului ei. Dar imedia t ea îşi reluă obişnuit a figură serioa s ă , cuprins ă fiind de tea m a că se lăsa s e luat ă de val şi ar put e a să par ă cara g hio a s ă şi lipsită de spirit ştiinţific. – Bun, hai să încerc ă m să face m un mic rezu m a t . O s- o fac în cel mai simplu limbaj posibil. Vă rog să mă corect a ţi dac ă uit ceva. Am prins un se m n al extr a or din a r de put er nic şi nu chiar monocr o m a ti c. Cum ieşim de pe band a de emisie a ace s t ui se m n al toat e celelalt e frecve n ţ e nu oferă nimic altcev a dec â t zgo mo t . Semn al ul nostru est e polarizat linear, ca şi cum ar fi trans mi s de un radiot el e s c o p . Are în jur de nou ă giga h e r tzi, adică apro a p e minimu m

în raport

cu zgomo t ul radio galactic de fund al. Este frecv e n ţ a

potrivită pentr u oricine ar dori să fie auzit la dista n ţ e

foart e mari. Ni s- a

confirm a t şi depla s a r e a astr al ă a surs ei, adică faptul că se mişc ă de parc ă ar veni de und e v a dintre stele, nu de la un emiţ ă t o r local de pe plan e t ă . Cei de la NORAD ne- au spus că ei nu det e c t e a z ă nici un sat elit al nostru sau al oricui

altcuiva

care

interfero m e t ric

să

se

afle

exclud e

în

ace e a ş i

posibilitat e a

poziţie

cu

exist e n ţ ei

surs a. unei

Oricu m surs e

pe

calculul orbita

Păm â n t ul ui. Ellie tăcu o clipă, apoi continu ă : – Stev e tocm ai a verificat dat el e cu mâ n a lui şi s- ar păre a că nu e vorba de un progr a m fals strec ur a t în calculat or de cinev a cu un simţ perv er s al umor ului. Secţiun e a de cer care ne inter e s e a z ă acu m includ e şi Vega, care est e o ste a pitică din clas a A-zero. Nu est e chiar as e m ă n ă t o a r e soar elui nostr u, dar e la num ai 26 de ani- lumin ă de noi şi are un inel de ast er oizi gravit â n d în jur. Nu ştim să exist e plan e t e acolo, dar s- ar put e a ca ele să exist e fără ştiinţa noas tr ă . Acum pun e m la punct un studiu asu pr a traiect oriei corect e , şi atunci o să ne dă m sea m a dac ă surs a se află pe linia noas t r e de obs erv a ţi e cu Vega. Răspu n s ul o să- l ave m în cât ev a săpt ă m â n i dac ă ne bază m doar pe forţele noas tr e şi în câte v a ore dac ă aşt e p t ă m

întâin işte calcule interfero m e t ric e

am ă n u n ţit e . În fine, cee a ce s- a trans mi s pare a fi un lung şir de num e r e prime, nu m e r e între gi care nu pot fi împăr ţit e decâ t cu unu sau cu ele însele. Nu exist ă nici o posibilitat e ca vreu n proc e s astrofizic să gen e r e z e un astfel de şir. Trebuie să fim cu băg a r e de sea m ă , dar eu aş îndrăzni totuşi să afirm că, orice me t o d ă de analiză am lua în consid e r a r e , de dat a ace a s t a s- ar pute a să fi dat pes t e un mes aj adev ă r a t . Cerce t ă t o rii şi inginerii strâ n şi în jurul ei o ascult a u fără să scoa t ă un mur m u r. – Ar mai fi o proble m ă lega t ă de posibilitat e a ca mes aj ul să fi venit din part e a unor fiinţe care s- au dezvolt a t pe o plan e t ă în jurul Vegăi. Fiinţele acele a ar fi treb uit să evolu ez e extr a or din a r de rapid, fiindcă ste a u a res p e c tiv ă are o vechi m e de abia patru sut e de milioan e de ani. Nu e un loc pre a potrivit pentr u un vecin foart e apropia t. De ace e a studiul traiect oriei corect e est e deos e bit de import a n t . Înaint e de toat e însă aş vre a să mai controlez o dat ă cu propriile forţe dac ă posibilitat e a unei fars e urât e est e cu totul exclus ă. – Ia uitaţi- vă! sări unul dintre astro n o mii din grupul de cerc e t a r e

a

quas a r ul ui, înălţâ n d u- se und e v a în spat el e celor strâ n şi acolo. Apoi arăt ă cu o mişcar e a capului spre part e a vestic ă a orizont ului. Un uşor halou roz arăt a cu certitudin e locul und e apus e s e soar el e.

– Vega urm e a z ă să apu n ă în vreo dou ă ore, continu ă el. N-am put e a să sun ă m la Sidne y, acolo und e prob a bil a şi răs ărit ste a u a ast a, şi să le spun e m să- şi aţint e a s c ă teles co a p el e spre ea în acela şi timp cu noi? – Bună idee. Acolo e abia dup ă- amiaz a devr e m e . Şi împre u n ă cu ei vom ave a suficient e dat e de pornire pentr u an aliza ace e a a traiect oriei corect e . Dămi o copie cu rezu m a t ul dat elor noas tr ă şi o să trimit un fax în Australia de la mine din birou. Cu un calm controla t, Ellie plecă din mijlocul grupului adun a t în jurul cons olelor comp u t e r ul ui. Se întoars e în biroul ei şi, ajuns ă acolo, închis e uşa cu grijă. – Sfinte Sisoe! mur m u r ă ea. * – Alo. Cu Ian Broderick, vă rog. Elean or Arroway, de la proiect ul Argus. Este ceva

urge n t .

Mulţum e s c ,

o să aşt e p t ...

Alo? Ian? Poat e

te alar m e z

deg e a b a , dar ave m aici o sperie t o a r e şi voia m să te între b dac ă n- ai put e a să verifici şi tu poves t e a . Are în jur de nou ă gigah e r t zi şi o lăţim e a unei de emisie de câte v a sute de hertzi. Îţi trimit para m e t rii prin fax chiar acu m... Cum, deja aţi prins pe telesc o p un se m n al zdrav ă n de nou ă gigah e r t zi? Ce noroc... Da, Vega e exact în mijlocul câ mp ului vizual. Şi cee a ce rece p ţio n ă m

par a fi

vibraţii formâ n d un şir de num e r e prime... Chiar aş a. Bine, o să aşt e p t pe fir. Se

gân di

iarăşi

ce

înapoia t ă

era

totuşi

comu nit a t e a

mon dială

a

astro n o milor. Nu exist a încă nici un siste m de baz e de dat e comu n care să fie folosit de toţi cei inter e s a ţi. Numai pentr u tran s mi siile asincro n e prin reţ e a valoar e a sa ar fi... – Ascultă, Ian, pân ă ce telesc o p ul se reorien t e a z ă n- ai put e a să arunci o privire la raport ul amplitu din e/ ti m p ? Hai să numi m vibraţiile cu amplitu din e joas ă „punct e ” şi pe cele cu amplitudin e ridicat ă „linii”. Ne apropie m ... Da, exac t ăst a- i mod elul la care ne uită m

de vreo jumă t a t e

de oră... Poat e.

Oricum, e cel mai bun candid a t pe care l-am avut în ultimii cinci ani, dar nu pot să nu- mi amint e s c cât de tar e ne- a pros tit Uniune a Sovietică atunci, prin ’74, în incide n t ul cu sat elitul ăla, Păs ăroiul. Ei da, dar dup ă cum am înţeles eu toat ă pove s t e a , Stat el e Unite făce a u o cerc e t a r e altim e t ric ă rad a r asu pr a Uniunii Sovietic e,

pentr u

dirijare a

rach e t el or

de croazier ă.

Da, o carto gr afier e

a

tere n ului. Iar sovieticii i-au prins pe ant e n el e omnidirecţion al e . Nu- şi put e a u da sea m a din ce part e a cerului ven e a se m n al ul. Tot ce ştiau era că în fiecar e dimine a ţ ă , la ace e a ş i oră, rece p t a u acela şi şir de impulsuri. Oam e nii lor i-au asigur a t că nu era în nici un caz o comu nic a ţi e militar ă, aş a încât au crezut, cum

era

şi nor m al, că au dat

pes t e

extr a t e r e ş t ri... Nu, deja am

exclus

posibilitat e a unei tran s mi siu ni prin sat elit. Tăcu o clipă, apoi reve ni. – Ian, te- ar der a nj a dac ă te- am ruga să- l urm ă r e ş ti în perioa d a în care se află în part e a voas tr ă de cer? O să discut cu tine mai târziu des pr e VLBI. Încerc să văd dacă pot lua legăt ur a şi cu alte obs erv a t o a r e

care să urm ă r e a s c ă

se m n al ul pân ă ajung e din nou la noi. Da, ar treb ui să fie distribuit e des t ul de uniform pe longitu din e... Da, şi acolo, dar nu ştiu cât mi- ar fi de simplu să dau un telefon direct pân ă în China. Mă gân d e s c să le trimit o telegr a m ă

cu

prioritat e ... Excele n t. Şi, Ian... mii de mulţu miri. Ellie se opri în prag ul uşii de la cam e r a spun e a u

aş a

cu o ironie

supr a v e g h e r e a

evide n t ă ,

deo ar e c e

era în cea mai mar e mă s u r ă

încăp e r e . Nu putu să nu prive a s c ă

de supr a v e g h e r e ,

căreia îi

cel mar e

de

efect u a

fapt

comp u t e r ul plas a t într- o altă

o clipă micul grup de cerce t ă t o ri care

discut a u plini de ent uzia s m şi ener gi e, exa mi n a u cu ate n ţi e dat el e afişat e pe ecra n e şi se implicau în dialoguri uşor ironice des pr e origine a prob a bilă a se m n al ului. Îşi zise că nu erau pers o a n e foart e bine educ a t e , nici nu arăt a u eleg a n ţi în mod ul conve n ţio n al. Cu toat e ace s t e a ave a u ceva care îi făce a inevit a bil atr ac tivi. Cu toţii excel a u în cee a ce făce a u şi erau cu totul absorbiţi de munc a lor, mai ales când era u pe cale să desco p e r e ceva. Când se apro pi e tăcur ă

cu

toţii

şi o priviră

între b ă t o ri.

Pe

ecra n

cifrele

era u

auto m a t

transfor m a t e din baza 2 în baz a 10 şi se înşiruiau... 881, 883, 887, 907... şi fiecar e se dove d e a a fi num ă r prim. – Willie, dă- mi o hart ă a Globului. Şi sun ă- l, te rog, pe Mark Auerb a c h de la Harvar d, mes aj ul

Mass ac h u s e t t s .

ăst a

obs erv a t o a r el e ,

şi

spun e- i că dar

în

La ora ast a e

special

o

treb ui e

telegr a m ă

pentr u

cu

să fie aca s ă . priorita t e

radioob s e r v a t o a r e l e

comu nic ă- i

pentr u

toat e

mari.

Foart e

urge n t ă . Şi vezi dac ă nu poat e să de a num ă r ul nostr u de telefon pentr u Observ a t o r ul Radio din Beijing. Apoi fă- mi legă t u r a cu consilierul ştiinţific al

preş e din t el ui. – Vrei să treci pes t e Fund a ţi a Naţion al ă pentr u Ştiinţă? –

Ţi-am

zis:

dup ă

Auerb a c h

dă- mi- l

pe

consilierul

ştiinţific

al

preş e din t el ui. I se păru că în mint e a ei un strigă t voios se ridica de a s u p r a unei mulţimi de voci gălă gio a s e . * Acea telegr a m ă astro n o mic e

într- un singur para g r af a fost exp e di a t ă

de pe toat ă

în centr el e

plan e t a . Cu biciclet el e, cu dubiţele poşt al e, prin

poşt a şi obişnuiţi sau prin telefon. La câte v a obs erv a t o a r e radio import a n t e cum sunt cele din China, India, Uniune a Sovietic ă şi Oland a mes aj ul a fost trans mi s

prin

teleim pri m a t o r.

După

cum

era

de

bănuit,

telegr a m a

era

obs erv a t ă fie de vreu n astro n o m în trec er e , fie de vreu n ofiţer de securit a t e , apoi hârtia era rupt ă din apar a t şi dus ă în biroul alătur a t , însoţită de o privire plină de curiozitat e . Mesajul Argusului era urm ă t o r ul: SURSĂ RADIO NEOBIŞNUITĂ INTERMITENTĂ LA ÎNĂLŢIMEA 18h3 4 m DREAPTA

DECLINAŢIA PLUS

38

GRADE

41

MINUTE.

DESCOPERITĂ

DE

PROGRAMUL DE CERCETARE SISTEMATICĂ A CERULUI ARGUS. FRECVENŢA 9,241 7 6 6 8 4 GIGAHERTZI. UNDĂ CU LĂŢIMEA DE APROXIMATIV 430 HERTZI. AMPLITUDINI BIMODALE DE APROXIMATIV 174 şI 179 JANSKY. AMPLITUDINILE REPREZINTĂ COD ŞIR DE NUMERE PRIME. NEVOIE URGENTĂ DE ACOPERIRE INTEGRALĂ PE LONGITUDINE. VĂ RUGĂM SUNAŢI PENTRU FURNIZAREA DE INFORMAŢII SDUPLIMENTARE PENTRU OBSERVAŢII COORDONATE. E. ARROWAY, DIRECTOR, PROIECTUL ARGUS, SOCORRO, NEW MEXICO, SUA. Capit ol u l 5 Alg orit m u l d e d e cri p t a r e „O, înger lumino s, vorbe ş t e - mi încă...” (William Shak e s p e a r e – Rom e o şi Julieta )

Came r el e des tin a t e cerce t ă t o rilor invitaţi te m p o r a r era u toat e ocup a t e şi acolo se îngh e s ui a u la propriu nu m e dintr e cele mai cunos c u t e ale comu nit ă ţii SETI. Când au încep u t să sos e a s c ă şi deleg a ţiile oficiale de la Washing t o n, me m b rii ace s t o r a

n- au mai găsit nici o posibilitat e

de cazar e

dec e n t ă

în

clădirile des tin a t e Argus ului şi au fost nevoiţi să facă rezerv ă ri la mot elurile din Socorro, aflat din fericire în apro pi er e . Singur a exce p ţi e o repr ez e n t a Kenne t h der Heer, consilierul ştiinţific prezid e n ţi al. El sosis e chiar a dou a zi dup ă desco p e rir e,

ca urm a r e

urm ă t o a r e l e

cât e v a

a unui telefon

zile au încep u t

urge n t

să ap ar ă

de la Eleanor

Arroway. În

şi oficialităţi de la Fund a ţi a

Naţion al ă pentr u Ştiinţă, de la NASA şi Depar t a m e n t u l Apărării, de la Comit e t ul Ştiinţific Cons ut a tiv al preş e di n t el ui SUA, de la Consiliul pentr u Securit a t e Naţion al ă şi de la Agenţia pentr u Securit a t e

Naţion al ă. Mai era u şi câţiva

funcţion a ri guver n a m e n t a li a căror apar t e n e n ţ ă ră m ă s e s e nelă m u rit ă . Cu o sear ă înaint e câţiva dintr e aceş ti a stăt u s e r ă la baz a teles co p ului 101 şi li se oferis e posibilitat e a de a ad mir a ste a u a Vega pentr u prima oar ă. Lumina alb- albă s tr ui e a stelei a clipit plăcut, parc ă am a bilă. Unul dintr e cei prez e n ţi a rem a r c a t : – De fapt am mai văzut- o eu şi înaint e, dar n- am ştiut nicioda t ă cum se nu m e ş t e . Pe cer Vega păre a mai strălucito a r e dec â t alte stele, dar în nici un caz nu atră g e a ate n ţi a în mod special. Era doar unul dintr e cele cât ev a mii de aştri care se ved e a u cu ochiul liber. Cerce t ă t o rii caract e r ul ui,

iniţias e r ă

originii

şi

un

se min a r

pote n ţi al elor

de

studiu

înţele s u ri

ale

per m a n e n t impuls urilor

asu pr a radio

rece p ţio n a t e . Biroul de relaţii cu publicul al proiect ului – care era mult mai dezvolt a t

dec â t

la alte obs erv a t o a r e

din cauz a largului inter e s

stârnit de

cerc e t a r e a posibililor extr a t e r e ş t ri – a primit sarcin a de a se ocup a de primire a şi plas ar e a

oficialităţilor de rang ul doi. Fiecar e

nou ă

apariţie

impu n e a

o

întâlnire cu între g pers o n al ul proiect ului, iar Ellie era frânt ă de obos e al ă . Ea treb ui a să- i întâ m pi n e pe funcţion a rii şi oficialităţile cu ad ev ă r a t import a n t e , să supr a v e g h e z e desfă ş u r a r e a cerce t ă rilor şi să răsp u n d ă tuturor intero g a ţiilor scep tic e (şi uneori justificat e ) pe care colegii ei i le plas a u neînc e t a t . Pentru ea desfăt a r e a oferită de o noa p t e între a g ă de somn neîntr er u p t dev e nis e de la

desco p e rir e încoac e un lux inacc e p t a b il. La încep u t au făcut o tent a tiv ă de a păs tr a tăcer e a asupr a desco p e ririi lor. La urm a urm ei nici nu era u întru totul siguri că era vorba des pr e un mes aj extr a t e r e s t r u . O declar a ţi e oficială grăbit ă sau eron a t ă ar fi fost un deza s t r u pentr u imagin e a Argusului. Cel mai rău lucru era că an alizele de dat e ar fi avut şi ele de suferit. Dacă ar încep e să ap ar ă report e rii ştiinţa s- ar ca m ter min a . Şi cei de la Washing t o n, ca şi cerce t ă t o rii de la Argus, era u încân t a ţi să păs tr ez e tăcer e a .

Însă

cerce t ă t o rii

şi-au

anun ţ a t

familiile,

telegr a m a

Uniunii

Intern a ţio n al e a Astrono milor circulas e în jurul între gii plan e t e , iar siste m el e de baz e de dat e astro n o mic e din Europ a, Japonia şi America de Nord, deşi încă rudim e n t a r e , făce a u să circule ştiri lega t e de desco p e rir e. Deşi exist a s e r ă o serie de planuri teor e tic e lega t e de acce s ul publicului la orice desco p e rir e pote n ţi al ă, situa ţia actu al ă îi prins e s e apro a p e cu totul nepr e g ă ti ţi. Încerc a u să conce a p ă o declar a ţi e cât mai inofensiv ă şi o făce a u publică num ai dacă erau nevoiţi s- o facă. Şi atu nci bineînţ el e s că declar a ţi a făce a senz a ţi e. Au ap el a t la răbd a r e a şi îngă d uin ţ a pres ei, însă ştiau că nu va trec e pre a mult şi repr ez e n t a n ţii ei vor ateriza în deş er t. Au încerc a t să desc ur aj ez e report e rii care voiau să vizitez e ampla s a m e n t u l, explicâ n d u- le că se m n al el e pe care

le prime a u

nu conţin e a u

inform a ţii concre t e ,

ci era u

doar şiruri de

nu m e r e prime, rep e t â n d u - se pân ă la plictise al ă. Report e rii era u însă neliniştiţi de lipsa unor inform a ţii explozive. „Cam cât e par a g r af e crezi că se pot scrie des pr e ce est e un nu m ă r prim?” i-a explicat un report e r lui Ellie la telefon. Echipe înar m a t e

cu ca m e r e

de televiziun e

au încep u t

să tre a c ă

pe

dea s u p r a între gii instala ţii în taxiuri aerie n e sau elicopt e r e chart e r zbur â n d la joas ă înălţim e, provoc â n d uneori interfer e n ţ e

radio put er nic e, dar uşor de

det e c t a t de cătr e teles c o a p e . Unii report e ri îi pân d e a u pe funcţion a rii de la Washing t o n sear a , când se întorc e a u la mot elurile lor, şi se ţine a u dup ă ei tot dru m ul. Câţiva dintr e cei mai întreprinz ă t o ri au încerc a t să intre neob s e r v a ţi în perim e t r ul proiect ului, care pe motociclet e , care prin apă, unul chiar călar e. Ellie fuses e nevoit ă să se inter e s e z e de rezist e n ţ a gard ului de prot ec ţi e. De îndat ă ce a sosit, van Heer a fost primul căruia i s- a prez e n t a t o versiun e a cee a ce de acu m dev e nis e discurs ul inform a tiv stan d a r d al lui Ellie:

inten sit a t e a surprinz ă t o r de mar e a se m n al ului, plas ar e a aces t ui a într- o zonă a cerului foart e apro pi a t ă de ste a u a Vega, caract e r ul vibraţiilor tran s mi s e . – E-adev ă r a t că sunt consilier ştiinţific al preş e din t el ui, i-a spus el lui Ellie, dar nu- s dec â t un biolog. Deci treb ui e să- mi explici totul rar şi răspica t. Înţeleg că, dac ă radios ur s a se află la 26 de ani- lumin ă de noi, mes aj ul treb ui e să fi fost trimis acu m 26 de ani. Cam prin anii ’60 nişte crea t u ri cara g hio a s e , cu urechi ascuţit e, s- au gân dit că am vre a să ştim cum că lor le plac nu m e r el e prime. Dar num e r el e prime nu sunt ceva pre a complica t. N-ar ave a de ce să se laud e cu ast a. E ca şi cum ne- ar trimit e un fel de arit m e tic ă de întreţin e r e . Poat e ar treb ui să ne simţim insult a ţi. – Ei, nu! zâmbi Ellie. Hai să privim lucrurile şi altfel. Asta est e un fel de baliză, un se m n al de avertiz ar e me nit să ne atr a g ă ate n ţi a. Primim se m n al e de o oarec a r e regularit a t e şi de la quas a ri, de la puls ari, de la radiog al a xii şi de la alte

bazac o nii...

Dar

nu m e r el e

prime

sunt

diferite,

fiindcă

sunt

foart e

artificiale. De exe m pl u, nici un num ă r par nu est e şi prim. Ar fi greu să- ţi imagin e zi nişte radiaţii plas m a tic e sau o galaxie care explod e a z ă trimiţ â n d înspr e noi un şir regula t de se m n al e ma t e m a t i c e cum sunt aces t e a . Numer el e prime treb ui a să ne atr a g ă ate n ţi a. – Da, dar pentru ce ? între b ă consilierul, vădit încurca t. – Nu ştiu. Într- o situa ţie ca ast a treb ui e să fim foart e răbd ă t o ri. Poat e că dup ă o vre m e vor întrer u p e trans mi t e r e a num e r el or prime şi o vor înlocui cu altcev a , ceva foart e încărc a t de inform a ţi e , adică adev ă r a t ul mes aj. Noi nave m altcev a de făcut dec â t să ascult ă m în continu a r e . Acest a era lucrul cel mai greu de explicat report e rilor: că în es e n ţ ă se m n al el e acele a nu ave a u nici un conţinu t, nici un înţele s, fiindcă erau doar primel e cât ev a sut e de num e r e prime tran s mi s e în ordin e şi apoi relua t e , un fel de repr ez e n t a r e a calculului binar în form a cea mai simplă: 1, 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31... Ellie le explica aces t or a că 9 nu era un nu m ă r prim, fiindcă era divizibil cu 3 (pe lâng ă 9 şi 1, bineînţ el e s ). Nici 10 nu era un num ă r prim pentr u că put e a fi împăr ţit şi cu 2 şi cu 5 (pe lâng ă 10 şi 1, nor m al). 11 însă era un num ă r prim pentr u că singurii lui divizori erau 1 şi el însuşi. Dar de ce tran s mi t num e r e prime ? Asta îi rea min t e a de unul dintr e acei idioţi geniali, inşii care ave a u tot felul de proble m e în viaţ a de zi cu zi din cauz a ne a d a p t ă rii

sau care articulau cu greu cuvint el e, dar care put e a u în schimb să facă isprăvi de arit m e tic ă me n t al ă care te lăsa u mas c ă , de exe m pl u să calculez e, dup ă un mo m e n t de gândire, în ce zi a săpt ă m â n ii va căd e a întâi iunie în anul 11.97 7. N-o făce a u cu un scop anu m e ; o făce a u pentr u că le plăce a s- o facă şi pentr u că erau în star e s- o facă. Deşi era

conştie n t ă

că

trecu s e r ă

doar

cât ev a

zile de

la primire a

mes aj ului, Ellie era în acela şi timp însufleţit ă şi profun d deza m ă g i t ă . După toţi aceş ti ani primis er ă în sfârşit un se m n al. Un fel de- a zice. Deoar e c e conţinu t ul lui era sec, vid, gău n o s . Ea îşi imagin a s e că vor primi Enciclope dia Galactică . Ţinu să- şi rea mi n t e a s c ă sieşi că ome nir e a reuşis e să ajung ă la folosire a radio a s t r o n o mi ei num ai de cât ev a dec e nii, şi ast a într- o galaxie und e vârst a me die a unei stele est e de un miliard de ani. Posibilitat e a de a primi un mes aj de la o civilizaţie exac t la fel de ava n s a t ă ca şi a noas tr ă era insignifiant ă . Dacă

ei ar fi doar

cu puţin în urm a

noas tr ă ,

atu nci le- ar lipsi cu totul

posibilitat e a tehnică de a comu nic a, cu noi sau cu altcin ev a . Deci est e mult mai prob a bil ca se m n al el e să ne vină de la o civilizaţie mult mai ava n s a t ă . Şi atu nci ar put e a să emit ă integr al şi sonor un fel de simfonie, o fugă în oglind ă, und e contr a p u n c t ul va fi te m a scris ă invers. Totuşi decis e că de fapt nu era aş a, fiindcă, deşi ace a s t a era fără nici o îndoială o formă a geniului şi oricu m cu mult pes t e cap acit ă ţile sale, era doar o extr a p ol ar e măr u n t ă ce porn e a iarăşi de la fiinţa uma n ă

luat ă ca mod el. Bach şi Mozart măc a r reuşis er ă

cât ev a lucruri me m o r a bile. Încerc ă să facă un salt mai mar e, să pătr u n d ă în mint e a cuiva care era mult

mai

intelige n t,

de

mii de

ori mai

intelige n t,

enor m

de

intelige n t

comp a r a tiv cu ea sau – să zice m – cu Drumlin, sau poat e cu Eda, tân ă r ul fizician nigeria n care toc m ai primis e pre miul Nobel. Însă ast a îi era imposibil. Pute a să- şi închipuie cum s- ar de mo n s t r a ultima teor e m ă

a lui Ferm a t sau

ipotez a Goldba c h prin doar câte v a zeci de ecu a ţii. Era în star e să- şi imagin ez e proble m e care ne dep ă ş e s c extr a or din a r de mult put er e a de înţele g e r e şi care pentr u ei ar fi floare la urec h e . Însă nu era în star e să pătru n d ă în minţile lor, nu- şi put e a

imagin a ce fel de gân dir e ar treb ui să aibă cinev a mult mai

intelige n t dec â t o fiinţă uma n ă . Era nor m al. N-ave a de ce să se mire. La ce se aşt e p t a ? Era ca şi cum ar fi vrut să- şi vizualizez e o nou ă culoar e prima r ă sau

ca şi cum ar încerc a să- şi imagin ez e o lume und e ar recun o a ş t e câte v a sute de priet e ni şi rude doar dup ă miros... Pute a discut a des pr e aş a ceva, dar nu ave a cum

s- o înţele a g ă .

Prin definiţie

treb uia

să- ţi fie foart e

greu

să înţele gi

comp o r t a m e n t u l unei fiinţe mult mai intelige n t e dec â t tine. Dar chiar şi aş a, totuşi de ce? De ce doar nu m e r e prime? * În ultimel e

zile

radioa s t r o n o mii

de

la

Argus

înregistr a s e r ă

câte v a

progr e s e . Vega ave a o viteză de deplas a r e pe care o ştiau, comp u s ă din vitez a cu care se apropia sau se dep ă r t a de Păm â n t şi dintr- o comp o n e n t ă later al ă, ce trav e r s a cerul pe fund alul unor stele mai îndep ă r t a t e . Lucrân d în colabor a r e cu obs erv a t o a r e l e

radio

din

West

Virginia

şi din

Australia,

teles co a p el e

Argus ului au stabilit că surs a se depla s a o dat ă cu ste a u a Vega. Măsur â n d cu maxi m u m de precizie posibilă, au ajuns la concluzia că se m n al ul ven e a întradev ă r din zona und e se afla ste a u a Vega, ba chiar mai mult: aces t se m n al se supu n e a

tuturor depla s ă rilor caract e ris tic e sau particular e ale stelei. Surs a

vibraţiilor de nu m e r e prime era într- ad ev ă r siste m ul Vega, dac ă nu cumv a ave a u de- a face cu o însce n a r e de o anv er g u r ă extr a or din a r ă . Nu exist a nici un fel de efect Doppler adiţion al dator a t deplas ă rii emiţ ă t o r ului care ar fi treb uit să se afle într- o poziţie fixă, pe o plan e t ă a stelei Vega. Poat e era un fel de politeţ e inters t el a r ă . – Este cel mai al drac ului de minun a t lucru de care am auzit vreod a t ă ! afirma s e un înalt funcţion a r de la Agenţia de Cerce t a r e a Proiect elor Avans a t e pentr u Apărar e. Şi n- are nimic de- a face cu proiect el e noas tr e , mai ad ă u g ă el, ast a înaint e de a se întoarc e la Washing t o n. De îndat ă ce aflas e de desco p e rir e a teles co a p e

care

să

supr a v e g h e z e

Vega

se m n al elor Ellie ales e s e pe

o

serie

de

alte

câte v a

frecve n ţ e .

Telesco a p e l e au dat cu des t ul ă uşurinţ ă pes t e acela şi se m n al, pes t e ace e a ş i succe siu n e mono t o n ă

de nu m e r e prime ţiuind în continu a r e şi pe linia de

hidrog e n de 1420 de me g a h e r t zi şi pe linia de hidroxil de 1667 de me g a h e r t zi şi pe mult e, mult e alte frecv e n ţ e . De- a lungul şi de- a latul spectr ului radio Vega se folos e a de o orche s t r ă electro m a g n e t ic ă şi piuia fără încet a r e num e r e prime. – N-are nici o logică, spus e Drumlin, pipăind u- şi ap ar e n t întâ m pl ă t o r

cat ar a m a curelei de la pant alo ni. Ar fi treb uit să- l rece p ţio n ă m dinaint e. Toat ă lume a s- a uitat înspr e Vega. Ani între gi. Arroway a studia t- o acu m zece ani la Arecibo. Şi dintr- o dat ă mierc ur e a trecu t ă Vega încep e să trans mi t ă num e r e prime ? De ce acu m ? Ce se întâ m pl ă atâ t de import a n t exact acu m? Cum de sau apuc a t

să tran s mi t ă

la doar câţiva

ani dup ă

ce Argus a încep u t

să

supr a v e g h e z e cerul? Valerian îi sug er ă un posibil răs p u n s : – Poat e că emiţ ă t o r ul lor a fost defec t cât ev a sut e de ani şi de- abia acu m au reuşit să- l rep ar e . Poat e că perioa d a în care s- au ang aj a t să emit ă înspre noi est e de doar un an la un milion. Ştii că mai sunt o gră m a d ă de alte plan e t e care ar put e a fi locuite. Poat e că nu sunt e m singurul copil din bloc. Însă Drumlin scutur ă din cap, profun d ne m ulţ u mi t. Deşi caract e r ul lui era unul refract a r la orice fel de cons pir a ţi e, Valerian avu impr e si a că ultima între b a r e a lui Drumlin ascu n s e s e un sub â n ţ el e s . Parcă ar fi vrut să spun ă : oare toat ă ace a s t ă disper a t ă

şi nes ă b uit ă

pove s t e nu est e doar o încerc a r e

a celor de la Argus

de a împiedica

întrer u p e r e a

pre m a t u r ă a între g ului proiect? Nu era imposibil. Valerian dăd u din cap. În mo m e n t ul în care intră, van Heer desco p e ri astfel că se află în faţa a doi înalţi exp er ţi în proble m e SETI care tăc e a u şi scut ur a u din cap unul cătr e celălalt. Oam e nii de ştiinţ ă şi cei de la birou simţ e a u întotd e a u n a între ei un fel de ap ă s a r e , un disconfort reciproc, un dez ac or d în proble m el e fund a m e n t a l e . Unul

dintre

inginerii

electro niş ti

o

numis e

„inad e c v a r e a

impe d a n ţ e i”.

Cercet ă t o rii era u pre a puţin prag m a t ici, pre a neglijenţi şi pre a inter e s a ţi de cantit a t e . Birocra ţii era u pre a lipsiţi de imagin a ţi e, pre a neco m u nic a tivi şi pre a inter e s a ţi de calitat e , sau cel puţin aş a cred e a u cei mai mulţi cerc e t ă t o ri. Ellie şi mai ales van Heer se stră d ui a u din greu să clăde a s c ă un pod care să tre a c ă pes t e ace s t e dez ac or d u ri, dar ponto a n el e erau tot timpul înghiţite de apele ne m ulţ u mirilor. În noa p t e a ace e a put e ai găsi pes t e tot mucuri de ţigări şi ceşti de cafe a. Cercet ă t o ri îmbr ăc a ţi neglijent, funcţion a ri de la Washing t o n cu costu m el e lor lejere şi chiar un ofiţer sup erior nimerit din întâ m pl a r e se adun a s e r ă cu toţii în ca m e r a de supr a v e g h e r e , în sala de se min a r, în micuţ ul auditoriu m/ s al ă de conferinţ e . Ieşe a u afară în valuri, iar acolo, în lumina stelelor şi a jarului de la

ţigări, unele dintr e discuţii continu a u cu îndârjire. Dar nervii oa m e nilor era u la pă m â n t . Erau se m n el e obos elii. * – Dr. Arroway, aces t a est e Michael Kitz, secre t a r adjunct la Apărar e , din part e a C3I. Preze n t â n d u - i-l pe Kitz şi plas â n d u- se doar la un pas în spat el e lui, der Heer

voia să- i comu nic e...

ce? Un am e s t e c

neplăc u t

de emo ţii. Uimire a

înăbu şit ă de prud e n ţ ă ? Parcă i-ar cere să fie reţinu t ă . Dar ce, o cred e a o nechibzuit ă? „C3I”, pronu n ţ a t „ce- trei- i”, adică o dat ă Coma n d ă , Control şi Comu nic a ţii, iar apoi Inform a ţii, toat e patru respo n s a bilită ţi import a n t e într- o perioa d ă în care Stat el e Unite şi Uniune a Sovietică făce a u reduc e ri major e, dar eş alon a t e , în ars e n al el e lor nucle ar e stra t e gic e . C3I... Era o slujbă pentr u un om prec a u t . Kitz se aş ez ă pe unul dintr e cele dou ă scau n e din faţa biroului lui Ellie, apoi se întins e puţin în faţă şi privi citatul din Kafka. Citatul nu- l impre sio n ă cu nimic. – Dr. Arroway, o să intru direct în subiect. Sunt e m îngrijoraţi din cauz ă că inform a ţi a desco p e rit ă de dum n e a v o a s t r ă a ajuns cunos c u t ă de toat ă lume a . Nu ştim dac ă nu ar put e a dăun a Stat elor Unite. Trebuie să recu no s c că n- am sărut în sus de bucurie fiindcă dum n e a t a ai trimis telegr a m a ace e a în toat e colţurile plan e t ei. – Vrei să spui în China? În Rusia? Sau în India? răs p u n s e Ellie. În ciuda eforturilor evide n t e , voce a ei anu n ţ a o iritar e acut ă . – Voiaţi să păs tr e z secr e t e primel e 261 de num e r e prime? Domn ul e Kitz, du mn e a t a

îţi imagin e zi cumv a că extr a t e r e ş t rii inten ţion e a z ă

să comu nic e

doar cu am e ric a nii? Nu ţi se pare că un mes aj de la o altă civilizaţie ap arţin e de fapt între gii uma nit ă ţi? – Ai fi putut să ne ceri păr er e a . – Aş fi riscat să pierd se m n al ul. Înce arc ă să pricepi: din câte ştim noi dup ă ce Vega a fost rece p ţion a t ă trans mi t ă

ceva

es e n ţi al,

ceva

aici, în New Mexico, ea ar fi putu t să

unic, dar

ast a

mai

târziu,

când

ajuns e s e

dea s u p r a Beijingului. Semn al el e ast e a nu sunt chiar o convorbir e particular ă cu Stat el e Unite ale Americii. Nu sunt nici măc a r un apel pentr u Păm â n t . Se

comu nic ă de la o staţie la alta şi mes aj ul e des tin a t oricăr ei plan e t e siste m ul

solar.

Noi am

fost

mai

noroco şi

fiindcă

am

reuşit

să

din

ridică m

rece p t o r ul. Der Heer voia să- i spun ă iarăşi ceva. Ce încerc a să- i sug er e z e prin figura aia a lui? Că îi plăcus e ace a an alogi e ban al ă, dar că ar treb ui s- o lase mai mo al e cu Kitz? – Oricum, continu ă ea, acu m e pre a târziu. Acum toat ă lume a ştie că în siste m ul Vega exist ă un fel de viaţ ă intelige n t ă . – Nu sunt sigur că- i pre a târziu, dr. Arroway. Pari a fi convins ă că va mai exist a o trans mi si e, un me s aj mult mai bog a t în inform a ţii, pe care îl aşt e p ţi. Doctor der Heer... Kitz făcu o pauz ă, surprins de ne a ş t e p t a t a sonorit a t e a nu m el ui, apoi reluă: – Doctor der Heer mi- a spus că tu consid e ri num e r el e ast e a prime drep t un fel de anun ţ, ceva care să ne atra g ă ate n ţi a. Dacă va exista vreun mes aj şi va fi ceva complica t, ceva pe care alte ţări n- ar fi în star e să- l rece p ţion e z e imedia t, atu nci noi am dori să păs tr ezi tăcer e a

o vre m e , pân ă când vom

discut a ce treb uie făcut. – Fiecar e om îşi dore ş t e ceva, domn ul e Kitz, se trezi Ellie spun â n d cu o voce dulce, în ciuda sprâ n c e n e l or încrun t a t e a avertis m e n t ale lui der Heer. Era ceva en erv a n t , apro a p e provoc a t o r în atitudin e a lui Kitz. Dar Ellie bănuia că nici atitudin e a ei nu era mai paş nic ă. Zise: – Eu, de exe m pl u, mi- aş dori să pricep care est e sens ul ace s t ui me s aj, ce se întâ m pl ă acolo, pe Vega, şi care est e se m nificaţi a sa pentr u Păm â n t . S-ar put e a ca cerce t ă t o rii din celelalt e ţări să ne poat ă oferi rezolvar e a proble m e i. Sau poat e că vom ave a nevoie de dat el e rece p ţio n a t e de ei. Ori de minţile lor. Mă gând e s c că ast a s- ar put e a să fie o proble m ă mult pre a comple x ă pentr u o ţară, oricât de mar e ar fi ea. Der Heer păru uşor alar m a t . – Of, dr. Arroway, zise el. Suge s ti a dom n ului secr e t a r Kitz nu est e cu totul ner ezo n a bilă. Este foart e prob a bil că vom implica şi alte ţări în cerce t a r e . Tot cee a ce ţi se cere est e ca mai întâi să discuţi cu noi. Şi ast a num ai în cazul în care va exist a vreun mes aj.

Tonul său era calm, dar nu onctu o s . Ellie îl privi din nou, mai cu ate n ţi e. Der Heer nu era frumu s e ţ e a înnăs c u t ă , dar ave a un chip blând şi intelige n t . Purta un costu m alba s tr u şi o că m a ş ă fină în ace e a ş i culoar e. Seriozita t e a şi încre d e r e a în sine afişat e pe chip era u îmblânzit e de căldur a zâmb e t ul ui său. Atunci de ce îi cânt a în strun ă ticălos ului ăla? Era cumv a de datoria sa? Sau poat e că aces t Kitz ştia ce spun e . – Oricum est e o posibilitat e înde p ă r t a t ă , conchis e fem ei a. Văzu cum Kitz ofte a z ă uşur a t şi se ridică în picioar e. – Secr e t a ri a t ul Apărării va apr ecia colabor a r e a du mn e a v o a s t r ă , încerc ă el să- i forţez e mâ n a . Deci s- a făcut? – Trebuie să mă mai gân d e s c puţin la ast a, replică fem ei a, strâ n g â n d u - i mâ n a cu prec a u ţi e, ca şi cum s- ar fi atins de un peş t e mort. – Vin şi eu în cât e v a minut e, Mike! rosti der Heer plin de ves elie. Ajuns în prag ul uşii, Kitz păru că- şi amint e ş t e ceva ce uitas e. Se întoars e , scoa s e o hârtie oficială din buzun a r ul de la piept şi o aş ez ă cu băg a r e de ma s ă pe colţul biroului lui Ellie. – Ah, era să uit de ast a! Este o copie a Hotăr â rii Hadd e n . Proba bil că ai auzit des pr e ea. Se refer ă la drept ul guv er n ului feder al de a declar a secr e t e orice mat e ri al e de care depind e sigur a n ţ a Stat elor Unite. Chiar dac ă dat el e nu privin de la un proiect secr e t. – Vrei să declari nu m e r el e prime secr e t de stat? întreb ă Ellie, iar ochii i se deschis e r ă larg, de parc ă nu- i ven e a să cre a d ă . – Ken, ne ved e m afară, spus e Kitz. Fem ei a încep u să vorbe a s c ă imedia t ce- l văzu pe Kitz ieşind. – Ce vre a ăst a? Razele morţii adu s e de pe Vega? Cred e că vin invad a t o rii sau ce? Ce urm ă r e ş t e el de fapt? – E doar prev ăz ă t o r, Ellie. Văd că nu mă crezi. Ai impr e sia că e mai mult de atâ t. Bine, dar hai să pres u p u n e m că exist ă un mes aj, unul adev ă r a t , ştii, cu un conţinu t concr e t, şi că în me s aj ul acela exist ă cev a jignitor la adre s a mus ul m a nilor, să zice m. Sau a met o diş tilor. N-ar fi mai înţele p t să- l face m public trept a t , cu grijă, astfel încât să nu plăti m noi oalele spart e ? – Ken, nu mă lua pe mine cu rah a t u ri din ast e a . Omul acela est e secr e t a r adjunct în Depar t a m e n t u l Apărării . Dacă le- ar fi păs a t de mus ul m a ni sau de

met o diş ti mi- ar fi trimis un secr e t a r de guver n sau... ce ştiu eu? vreun ul dintre fanaticii aceia mistici care stau în capul me s ei la dejunurile prezid e n ţi al e cu rugăciuni. Tu eşti consilierul ştiinţific al preş e din t el ui. Tu ce ai sfătuit- o? – Încă n- am sfătuit- o nimic. De când sunt aici n- am apuc a t să discut cu ea dec â t o dat ă, la telefon, şi atunci pe fugă. Şi o să fiu sincer cu tine. O să- ţi dezv ălui un mic secr e t: mie nu mi- a spus nimic des pr e instituire a secre t ului de stat asupr a inform a ţiilor de aici. Am băn uit că afirma ţiile lui Kitz erau puţin haz ar d a t e . Chiar mă gând e s c dac ă nu cumv a acţion e a z ă pe cont propriu. – Cine e el ? – Din câte ştiu eu, e avoc a t . A fost unul dintr e înalţii funcţion a ri exec u tivi din indus tria electro nic ă înaint e de a intra în guver n. Se pricep e foart e bine la C3I, dar ast a nu înse a m n ă că se mai pricep e şi la altcev a. – Ken, uite, în tine am încre d e r e . Sunt convins ă că tu n- ai plănuit să fiu am e nin ţ a t ă cu Hotăr â r e a Hadd e n . Flutură hârtia cu un ges t nervo s şi apoi continu ă , căut â n d să- l prive a s c ă în ochi: – Ştiai că Drumlin bănuie ş t e exist e n ţ a unui alt me s aj în polarizar e ? – Nu înţele g. – Acum cât e v a ore Dave a încheia t un studiu statis tic aproxim a tiv asu pr a polarizării. A repr ez e n t a t

grafic par a m e t rii Stoke s prin sfere Poincar e şi a

obţinut o mişc ar e inter e s a n t ă a ace s t o r a , dep e n d e n t ă de timp. Der Heer o privi inexpr e siv şi ea se între b ă dac ă biologii nu folos e a u totuşi lumin ă polariza t ă la microsco a p e l e lor. – Când o rază de lumină vine spre tine, fie că e lumină vizibilă, und ă radio sau orice fel de und ă, ea vibre a z ă în unghiuri drept e pe axa ta vizuală. Dacă ace a vibraţie se roteş t e , atu nci se spun e că est e polarizat ă eliptic. Dacă se rote ş t e

în sens ul acelor de ceas o r nic, atu nci se nu m e ş t e

polarizar e de

dre a p t a ; în sens invers acelor de cea s or nic ave m polarizar e de stâ n g a . Ştiu că sunt denu miri stupid e. Oricum, poţi trans mi t e inform a ţii oscilân d între ace s t e dou ă tipuri de polarizar e . Un pic de polarizar e pe dre a p t a înse a m n ă „zero”, apoi un pic de polarizar e pe stâ n g a şi ave m un „unu”. Pricepi? Este foart e posibil. Noi folosim mod ul a ţi a de amplitu din e şi mod ul a ţi a de frecve n ţ ă , dar printr- o conve n ţi e nescris ă civilizaţia uma n ă nu s- a folosit de mod ula ţi a de

polarizar e . – Şi atu nci? – Ei bine, se m n al ul de pe Vega par e a ave a o mod ul a ţi e de polarizar e . Chiar acu m ne ocup ă m de ast a. Dar Dave a desco p e rit că aces t e dou ă tipuri de polarizar e nu ap ar în proporţii egale. Sem n al ul nu est e polarizat pe stân g a la fel de mult cât est e

polarizat

pe dre a p t a .

Şi atu nci s- ar put e a

ca în

polarizar e să mai exist e un me s aj pe care noi nu l-am băg a t în sea m ă . De ace e a se îngrijore az ă priet e n ul tău. Kitz nu ţine ne a p ă r a t să- mi ofere sfaturi binevoito a r e şi grat uit e. Ştie că s- ar put e a să fi dat pes t e ceva nou. – Linişte ş t e- te, Ellie. De patr u nopţi n- ai mai dormit ca lume a . Tu te ocupi de pres ă, de primire a oas p e ţilor, de cerc e t a r e , de ad minis tr a ţi e. N-ar treb ui s- o iei mai uşor? Deja ai făcut una dintre cele mai import a n t e desco p e riri ale secolului şi, dac ă am înţele s eu bine, s- ar pute a să fii pe cale de a desco p e ri ceva

şi mai

import a n t .

E norm al

să

fii cu nervii puţin

la pă m â n t .

Iar

am e nin ţ a r e a cu militarizar e a proiect ului a fost o pros tie din part e a lui Kitz. Înţeleg foart e bine de ce ţi-a trezit unele bănuieli. Dar treb ui e să recu no ş ti că e şi ceva ad ev ă r a t în tot ce a spus. – Tu îl cunoş ti bine pe tip? – Am participa t la cât e v a conferinţ e împre u n ă cu el. Abia am schimb a t dou ă vorbe. Totuşi, Ellie, dacă ar exist a într- adev ă r un mes aj, unul real, n- ar fi o idee bun ă să ţine m mulţim e a deop a r t e măc a r un timp? – Bineînţ el e s .

Iar

tu

pun e- mi

o

vorb ă

bun ă

la

pacos t e a

aia

de

Washing t o n. – În ordine. Şi să ştii că dac ă laşi hârtia aia de la Kitz pe birou cinev a o să intre, o s- o vad ă şi o să trag ă o concluzie greşit ă. De ce n- o pui und e v a bine? – Ai de gând să mă ajuţi? – Atât timp cât lucrurile nu se schimb ă radical, da. N-o să fim în star e să face m o tre a b ă pre a bun ă dac ă toat ă pove s t e a devin e secr e t de stat. Zâmbito a r e , Ellie se aplec ă spre seiful încas tr a t în birou a ş ul ei şi form ă combin a ţi a de şas e cifre a codului: 3141 5 9. Mai arunc ă o ultimă privire la docu m e n t u l care ave a titlul înscris cu litere negr e şi mari: STATELE UNITE contra HADDEN CYBERNETICS , apoi încuie hârtia în seif. *

Grupul era

form a t

din aproxi m a tiv

treizeci de pers o a n e :

ingineri şi

cerc e t ă t o ri de la proiect ul Argus, câţiva înalţi funcţion a ri guver n a m e n t a li şi printr e ei, în hain e civile, director ul deleg a t al Agenţiei pentr u Securit a t e şi Apărar e. Din grup făce a u part e Valerian, Drumlin, Kitz şi der Heer. Ellie era singur a fem ei e. Preg ă tis e r ă un siste m imens de proiecţie televiza t ă cu un ecra n de doi me tri pe doi plas a t pe per e t el e cel mai îndep ă r t a t . Ellie se ocup a simult a n de grupul căruia îi vorbe a şi de progr a m ul de decript a r e , iar deg e t el e îi alerg a u pe tas t a t u r ă înaint e a cuvint elor. – De- a lungul anilor ne- am preg ă tit mult pentr u a descifra cu ajutorul comp u t e r ul ui mult e tipuri de me s aj e posibile. Am aflat de curân d din an aliza profes or ului dr. Drumlin că mod ul a ţi a de polarizar e ar conţin e unele inform a ţii. Toat ă ace a deplas a r e fren e tic ă dinspr e stân g a spre dre a p t a şi înapoi înse a m n ă de fapt ceva. Nu est e un zgomo t haotic. Ca să fac o analogie, est e ca şi cum ai arunc a o mon e d ă în aer. În mod nor m al te aşt e p ţi ca ea să cad ă de acela şi nu m ă r de ori şi pe o faţă şi pe cealalt ă. Şi „cap” şi „pajură”. Dar în loc de ast a o să obţii de dou ă ori mai multe „pajuri” dec â t „cap”. Deci tragi concluzia că mon e d a e mă sluit ă sau, în cazul nostru, că mod ul a ţi a de polarizar e nu est e accide n t al ă , ci are un conţinu t se m nificativ... O, şi uitaţi- vă la ast a. Cee a ce tocm ai a ieşit din comp u t e r . E un lucru mult mai inter e s a n t . Ordine a exac t ă de „cap” şi „pajur ă” se rep e t ă . Este un şir lung şi ast a înse a m n ă că cei care emit vor să fie siguri că am înţele s. Arătă într- un loc anu m e : – Aici, ved e ţi? Acest a est e mes aj ul rep e t a t . Sunt e m acu m la prima sa rep e t a r e . Fiecar e unitat e de inform a ţi e sau fiecar e „punct” şi „linie” – dac ă vă est e mai uşor să le spun e m aş a – est e identic cu cel din ultimul grup de dat e. Acum an aliză m nu m ă r ul tot al de unită ţi rece p ţion a t e . Bun, ast a- i! Este un produ s de trei num e r e prime. Cu toat e că şi Drumlin şi Valerian radiau de bucurie, Ellie avu impre si a că motiv el e fiecăr ui a era u cu totul altele. – Şi ce? Ce înse a m n ă încă un grup de nu m e r e prime? întreb ă unul dintre oas p e ţii de la Washing t o n. – Ar put e a să înse m n e că ni s- a tran s mi s o imagin e. Vedeţi, mes aj ul est e forma t dintr- un num ă r imen s de unită ţi de inform a ţi e . Să pres u p u n e m

că

nu m ă r ul ace s t a mar e est e produ s ul a trei nu m e r e mai mici; est e un num ă r supr a un num ă r supr a alt nu m ă r . Deci exist ă trei dime n siu ni ale mes aj ului. Bănuie s c că est e fie o singur ă imagin e static ă, tridim e n sio n al ă , as e m e n e a unei hologr a m e

imobile, fie o imagin e bidim e n sio n al ă care se schimb ă în timp,

adică un film. Să pres u p u n e m

că est e un film. Asta fiindcă dac ă ar fi o

hologr a m ă ne- ar lua mult mai mult timp s- o pun e m pe ecra n. Iar pentr u film am obţinut algorit m ul de decript a r e ideal. Pe ecra n ap ăr u un mod el neclar şi dina mic forma t din zone perfect albe şi zone perfec t negr e . – Willie, pun e,

te rog, puţin progr a m u l

de inser a r e

a griului. Ceva

rezon a bil. Şi înce arc ă să roteş ti imagin e a cu nou ăz e ci de grad e în sens contr ar acelor de ceas . – Dr. Arroway, s- ar păr e a că exist ă şi un can al cu o band ă later al ă auxiliară. Poat e că est e sun e t ul asociat imaginilor. – Pune- l şi pe ăst a! Singur a explicaţie practică diferită a nu m e r elor prime la care s- a putu t gândi Ellie a fost criptogr afier e a cu grile care era deja folosită pe scar ă largă în tranz a c ţiile com e rciale şi în cont e x t e ce ţine a u de securit a t e a naţion al ă. Una dintr e aplicaţiile practice era să faci ca un mes aj să fie înţele s de pros t ă n a ci, iar cealalt ă era să ascu nzi mes aj ul de cei suficient de intelige n ţi. Ellie an aliză chipurile celor din jur. Kitz păre a îngrijorat de ceva. Poat e că se aşt e p t a la vreo invazie extr a t e r e s t r ă sau mai rău, la planurile de cons tr uc ţi e a unei arm e pre a periculoa s e şi pre a secr e t e pentr u a pute a ave a încred e r e în cerc e t ă t o ri. Willie îşi luas e o figură înţele a p t ă , însă înghiţe a tot timpul în sec. O imagin e nu ete totu n a cu un şir de nu m e r e . Posibilitat e a apariţiei unui mes aj vizual făce a ca în inimile multor a dintre privitori să se işte spai m e şi băn ui eli ne m aiînt âl nit e. Pe faţa lui der Heer se disting e a o expr e si e minun a t ă : în acel mo m e n t arăt a pre a puţin a funcţion a r guver n a m e n t a l, a birocra t şi consilier prezid e n ţi al şi mai mult a om de ştiinţă. Imagin e a , încă neclar ă, era însoţită de un mur m u r profun d şi curg ă t o r de sun e t e oscilân d mai întâi în part e a sup erio ar ă a spectr ului audio şi apoi în cea inferioar ă , pân ă când ajuns e să se sta bilizez e pe und e v a , cam la o octav ă mai jos de nota do. Grupul privitorilor perc e p u

încetul cu încetul muzica încă

îndep ă r t a t ă , dar pomp o a s ă . Aglomer a r e a de pet e se roti, fu corect a t ă şi apoi focalizat ă. Ellie se trezi holbâ n d u- se la o imagin e zgrun ţ u r o a s ă , în alb şi negru, imagin e a unei tribun e oficiale giga n tic e împodo bit e cu un imens vultur art deco. Iar ghe a r el e reliefat e ale vulturului strâ n g e a u în ele... – O păc ăl e al ă ! Asta- i o păc ăle al ă! se auziră strigăt e exprim â n d uimire a, neîncr e d e r e a , amuz a m e n t u l sau isteria paş nic ă. – Nu- ţi dai sea m a !

îi zise atunci profes or ul Drumlin pe un ton de

conv er s a ţi e cotidian ă . Cineva te- a tras pe sfoar ă! Toat ă pove s t e a e o glum ă foart e bine pus ă la punct. Şi tu ne faci pe toţi să ne pierd e m vre m e a aici, concluzion ă el zâm bin d. Ellie reuşi acu m să disting ă clar că în ghe a r el e put er nic e ale vulturului se afla o zvas tică. Cam e r a de filmat se deplas ă dea s u p r a vulturului pentr u a prind e faţa zâm bito a r e a lui Adolf Hitler, care îşi flutur a mâ n a spre o mulţim e măr ş ăl uind ritmic. Uniform a

sa, lipsită de podo a b e

sau decor a ţii militar e,

dăd e a impre si a unei simplită ţi mod e s t e . Vocea profun d ă , de bariton, a unui crainic umplu ca m e r a cu sun e t el e puţin spart e , dar inconfun d a bil e, ale limbii ger m a n e . Der Heer se apropi e de tân ăr a fem ei e. – Ştii cumv a ger m a n a ? îi şopti ea. Ce zice? – Führer ul, trad u s e

el încet, ure az ă

între gii lumi bun venit în patria

ger m a n ă cu ocazia desc hid e rii oficiale a Jocurilor Olimpice din 1936. Capit ol u l 6 Palim p s e s t „Iar dacă Paznicii nu sunt fericiţi, atunci cine altcine v a o să fie?” (Aristot el – Politica , cart e a a dou a, capitolul 5) În timp ce avionul lua altitudin e , iar Albuqu e r q u e răm ă s e s e deja la mai bine de o sută de kilome tri în urm ă , Ellie se uita alen e la plăcuţ a

albă,

drep t u n g hi ul ar ă , imprim a t ă cu litere alba s tr e , care fuses e caps a t ă pe biletul ei de avion. În acela şi limbaj, neschi m b a t de când luas e pentr u prima dat ă un

avion com e rcial, pe plăcuţ ă

scria: „Acest a

nu est e

tichet ul pentr u

bag aj

(controlul bag aj elor) descris în articolul 4 al Conve n ţi ei de la Varşovia”. Se între b ă uimit ă de ce ar fi comp a niile aerien e atâ t de îngrijorat e pentr u că pas a g e rii lor ar put e a confun d a ace a plăcuţ ă de plastic cu tiche t ul Conve n ţi ei de la Varşovia? Şi în orice caz ce era un tiche t al Conve n ţi ei ăst ei a de la Varşovia? De ce ea nu văzus e nicioda t ă aş a cev a? Cine şi und e le ţine a ? Proba bil în vreun inciden t–ch ei e, dar rep e d e uitat, din istoria aviaţiei, vreo comp a ni e aerian ă mai neglijent ă va fi uitat să tipăr e a s c ă aces t avertis m e n t pe drep t u n g hi u rile de plastic şi va fi fost acţion a t ă în justiţie, iar apoi adu s ă la falime n t de cătr e pas a g e rii enerv a ţi şi munciţi de greş e al a pe care o făcus e r ă consid er â n d

că ace s t a

era tichet ul

Varşovia. Fără îndoială că exist a u

de bag aj

impus

de Conve n ţi a

nişte motive econo mic e

de la

(deşi nicioda t ă

nime ni nu le făce a cunos c u t e ) care provoc a u o preocu p a r e plan e t a r ă asu pr a tipurilor

de

plăcuţ e

de

plas tic

care

nu

erau

confor m e

acelei

conv e n ţii

varşovie n e . Oare ce s- ar întâ m pl a, îşi zise ea, dac ă tot ace s t şir inutil de eforturi birocra tic e ar fi dedica t unei istorii a explor ărilor plan e t ei sau, să zice m, a desco p e ririlor accid e n t al e din ştiinţ ă ori fie şi unui calcul statis tic asu pr a nu m ă r ului me diu de mile făcut de un pas a g e r

pân ă la prăb u şir e a

avionului? Dacă ar fi acce p t a t ofert a lui der Heer de a lua un avion militar ar fi avut de imagin a t alte asocia ţii de ace s t gen. Dar, pe lâng ă faptul că ar fi dove dit o pre a mar e como dit a t e , ges t ul ei ar fi putu t sug er a o eve n t u al ă militarizar e a proiect ului. Aşa că au prefer a t

să călător e a s c ă

la bordul unui avion

de

trans p o r t u ri come r ci al e. Valerian a închis ochii imedia t ce a reuşit să se instalez e

în scau n ul

alăt ur a t .

Nu ave a u

nici un motiv special ca să se

grăb e a s c ă , chiar şi dup ă ce s- au ocup a t de rezolvar e a det aliilor de ultimă oră asu pr a an alizei inform a ţiilor, făcân d o aluzie cum că sunt pe cale de a decoji al doilea stra t al cep ei. Reuşis er ă să urce la bordul unui zbor com e rcial care urm a să sos e a s c ă la Washing t o n cu des t ul timp înaint e a întâlnirii de a dou a zi şi în plus mai ave a u şi o noa p t e în faţă în care pute a u să doar m ă şi ei nes ting h e riţi. Ellie arunc ă o privire la siste m ul telefax închis cu grijă într- o cutie de piele şi aş ez a t sub scau n ul din faţă. Telefax ul aces t a era mai rapid decâ t mod elul învechit pe care îl ave a Peter cu cât ev a mii de kilobiţi pe secu n d ă şi

ave a o prez e n t a r e grafică mult mai îngrijită. Ei, şi poat e că mâin e va fi nevoit ă să- i explice preş e din t el ui Stat elor Unite ce caut ă Hitler pe Vega. În sine a ei recun o s c u totuşi că întâlnire a de a dou a zi îi crea oar ec a r e nelinişt e. Nu mai avus e s e nicioda t ă ocazia să se întâln e a s c ă faţă în faţă cu preş e di n t el e . Dacă ar gân di confor m sta n d a r d e l or ultimei părţi a secolului al dou ăz e cile a ast a i-ar fi păru t part e a bun ă. Parte a proa s t ă era că nu apuc a s e să se coafez e şi cu atâ t mai puţin să- şi facă un trat a m e n t facial. Dar, la dracu’! doar nu mer g e a la Casa Albă ca să fie ad mir a t ă . Ce- ar zice acu m tat ăl ei vitre g? Ar mai îndrăz ni să spun ă că nu ave a ce căut a în dom e ni ul ştiinţ elor exact e ? Sau ma m a ei, imobilizat ă într- un scau n cu rotile la o cas ă de odihn ă pentr u bătr â ni? Ea ce- ar cred e ? De la desco p e rir e a făcut ă acu m o săpt ă m â n ă reuşis e s- o sun e nu m ai o dat ă şi nu vorbis er ă pre a mult, dar Ellie îşi pro mis e că mâin e va sun a din nou. Îşi fixă privire a pe gea m , aş a cum mai făcus e de sut e de ori în avion, şi îşi imagin ă ce impr e si e şi-ar face un extr a t e r e s t r u des pr e Păm â n t dac ă l-ar obs erv a de la ace a s t ă altitudin e de 12 sau 14 kilome t ri. Asta pres u p u n â n d că ar ave a

ochi as e m ă n ă t o ri cu ai noştri. Într- o part e

se disting e a u

vas t el e

teritorii din Midwes t, împăr ţit e foart e grijuliu de cătr e cei cu aplec ă ri spre agricultur ă sau spre urba niz a r e în figuri geo m e t ric e distinct e: cercuri, pătr a t e , drep t u n g hi u ri. În cealalt ă part e, aş a cum se ved e a de aici, era u largile spaţii din Southw e s t und e singurul se m n de viaţ ă intelige n t ă era cât e o linie dre a p t ă apăr â n d ocazion al, întinzâ n d u- se printr e mun ţi şi de- a lungul deş e r t u rilor. Oare lumile civilizaţiilor mai ava n s a t e

sunt

cu totul geo m e t riz a t e

sau

au fost

reclădit e din te m elii de cătr e locuitorii lor? Ori poat e că urm el e unei civilizaţii cu ade v ăr a t ava n s a t e

ar fi exac t lipsa oricăror urm e, a oricăr ei interv e n ţii

asu pr a plan e t ei? Oare ar pute a ei, doar arunc â n d o privire fugar ă asupr a Păm â n t ul ui, să- şi dea sea m a cu exac tit a t e în ce eta p ă a dezvolt ării cos mic e şi a dezvolt ării noas tr e ca fiinţe intelige n t e ne situă m noi acu m ? Şi ce- ar mai put e a afla? Ar put e a să facă o estim a r e aproxim a tiv ă a nu m ă r ului lui Losch mid t, adică un calcul al nu m ă r ului de molec ul e într- un centi m e t r u cub de aer la nivelul mării, dup ă inten sit a t e a alba s tr ului cerului. Cam 3*101 9. Şi-ar put e a da sea m a imedia t de înălţim e a la care plut e s c norii pe cer, dup ă lungim e a umbr elor ace s t o r a pe pă m â n t . Dacă şi-ar da sea m a că

norii sunt de fapt apă cond e n s a t ă scad e

te m p e r a t u r a

at m o sf e r ei

ar put e a calcula cu aproxi m a ţi e şi cum

dup ă

altitudin e,

fiindcă

la înălţim e a

und e

evolu a u cei mai înalţi nori pe care Ellie put e a să- i vad ă treb uia să fie mai mult de minus

patruz e ci de grad e

Celsius. Apoi eroziun e a

formelor

struct urile ramificat e şi albiile sec a t e ale râurilor, exist e n ţ a vulcanilor stinşi, toat e vorbe a u

des pr e o luptă străv e c h e

de relief,

lacurilor sau a

între eroziun e şi

forma r e a pă m â n t u rilor. Era clar dintr- o privire că ave ai de- a face cu o plan e t ă îmbă tr â nit ă pe care se ivise o civilizaţie nou- nouţ ă . Multe dintre plan e t el e galaxiei treb ui e să fi fost străv e c hi, pret e h nic e , poat e chiar lipsite de viaţ ă. Doar câte v a ad ă p o s t e a u poat e civilizaţii mult mai vechi dec â t a noas t r ă . Iar lumile în care civilizaţiile de tip tehn ologic abia au încep u t să se dezvolt e treb ui e să fie extr a or din a r de rare. Asta ar fi fost singur a calitat e cu totul specifică Pămâ n t ul ui. Înspre prânz peis ajul pă m â n t e a n

încep u să arat e tot mai înverzit pe

măs u r ă ce se apro pi a u de Mississippi Valley. Ellie era de păr er e că trans p o r t ul aerian mod e r n era apro a p e cu totul lipsit de simţul depla s ă rii fizice. Se uită la siluet a încă ador mit ă pers p e c tiv a

a lui Peter, care res pins e s e

cu un soi de indign ar e

unui prânz la bordul avionului. Dincolo de culoar, în scau n ul

alătur a t , se afla o fiinţă uma n ă foart e frag e d ă , de vreo trei luni sau mai puţin, care se cuibăris e confort a bil în braţ el e tat ălui său. Oare care era părer e a unui copilaş des pr e călătoriile prin aer? Mergi într- un loc special, intri într- o ca m e r ă mar e , plină de fotolii, şi te aş ezi. Cam e r a zumz ăi e şi se balan s e a z ă timp de vreo patru ore. Apoi te dai jos şi pleci. Dar, ca într- o pove s t e , ai ajuns într- un alt loc. Mijloacele de trans p o r t sunt încă ceva nelă m u rit pentr u un beb elu ş, dar idee a de bază nu est e greu de înţele s şi nime ni nu pretin d e pentr u ast a o înţele g e r e a ecu a ţiilor Navier- Stokes . Se făcus e dea s u p r a obs erv a

deja

dup ă- amiaz a

târziu, dar avionul încă zbura

Washingt o n- ului, aşt e p t â n d un grup mar e

per misiun e a

să aterizez e .

de oa m e ni între Washing t o n

Monu m e n t

în cerc

Ellie putu şi Lincoln

Memorial. Citise abia cu o oră în urm ă pe telefax ul ziarului „Time s” că era un mar ş

ma siv

de

prot e s t

al

afro- am e ric a nilor

care

de mo n s t r a u

împotriv a

ineg alită ţilor econo mic e şi a discrimin ă rii din siste m ul educ a ţio n al. Fem ei a îşi zise că, dac ă luai în consid er a r e justeţ e a reve n dic ă rilor lor, grup ul păre a foart e

liniştit. Se mai între b ă cum va răsp u n d e preş e din t a atâ t la marş ul de prot e s t , cât şi la trans mi siu n e a de pe Vega, ştiind că a dou a zi treb uia să facă unele declar a ţii publice oficiale asu pr a amb elor eve ni m e n t e . * – Ken, ce vre a să- nse m n e ast a: „S- au dus”? – Asta înse a m n ă că se m n al el e noas tr e de televiziun e au păr ă sit plan e t a , doa m n ă preş e di n t ă . Au ieşit în spaţiu. – Şi cât de dep a r t e s- au dus în spaţiu? – Cu tot resp e c t ul, doa m n ă

preş e din t ă ,

dar treb ui e

să vă spun

că

lucrurile nu stau chiar aş a. – Ei, şi cu m stau lucrurile? – Pe măs u r ă ce se dep ă r t e a z ă de Păm â n t , se m n al el e se prop a g ă în und e sferice, cumv a as e m ă n ă t o r valurilor dintr- un lac. Călător e s c cu viteza luminii, adică 300.0 0 0 de kilome t ri pe secu n d ă , şi în es e n ţ ă se împr ă ş ti e la infinit. Cu cât rece p t o a r el e unei civilizaţii sunt mai bun e, cu atâ t mai uşor pot să capt ez e se m n al el e noas tr e TV, oricât ar fi de dep a r t e . Chiar şi noi am put e a det e c t a o trans mi siu n e TV foart e put er nic ă făcut ă pe o plan e t ă ce se roteş t e în jurul stelei mai apropia t e de Păm â n t . Preş e din t a răm a s e ţea p ă n ă pentr u câte v a secu n d e , privind îndelun g pe feres tr el e franc ez e ce dăd e a u înspr e Rose Gard e n. Apoi se întoars e spre der Heer: – Vrei să spui că rece p ţi a lor... adică prind totul? – Da. Totul. – Adică toat e progr a m e l e alea TV de doi bani? Ciocnirile de auto m o bile? Luptele de catch? Canal el e porno? Emisiunile de ştiri? – Totul, doa m n ă preş e di n t ă , înclină din cap der Heer cu o expr e si e de cons t e r n a r e înţeleg ă t o a r e . – Der Heer, poat e nu am înţele s eu corect. Asta înse a m n ă

că toat e

conferinţ el e de pres ă şi dezb a t e rile pe care le- am avut sau toat e discurs urile de inaug u r a r e , toat e ast e a sunt acolo, în spaţiu? – Asta ar fi part e a bun ă, doa m n ă preş e di n t ă . Parte a proas t ă est e că tot acolo sunt şi toat e ap ariţiile televiza t e ale pred e c e s o r ului dum n e a v o a s t r ă . Şi cele ale lui Dick Nixon sau ale liderilor sovietici. Dar şi o mulţim e de lucruri

oribile pe care

contr a c a n di d a ţii din cam p a ni a

elector al ă

le- au afirm a t

în

legă t u r ă cu dum n e a v o a s t r ă . Asta- i un fel de binec uv â n t a r e blest e m a t ă . – O, Doa m n e ! ... Ei bine, să continu ă m . Preş e din t a se întoars e cu spat el e la feres tr el e franc ez e şi păru brusc preoc u p a t ă să studiez e mai înde a p r o a p e un bust de mar m u r ă al lui Tom Paine, recup e r a t rece n t din subs olul Institut ului Smiths o ni a n , und e fuses e depu s de fostul locat a r al Cas ei Albe. – Hai să luăm în calcul şi ipotez a urm ă t o a r e : Cele câte v a minut e de imagini televizat e

de pe Vega

au fost tran s mi s e

la origine

în 1936,

la

deschid e r e a Jocurilor Olimpice de la Berlin. Chiar dac ă au fost difuzat e nu m ai în Germ a ni a , a fost totuşi prima emisiun e televiza t ă de pe Păm â n t care a fost trans mi s ă

la

o put er e

de

trans mi siile radio obişnuit e

emisie

cel

puţin

din anii ’30, acele

me di e.

Spre

se m n al e

deos e bir e

de

TV au trecu t

de

ionosfer ă şi s- au strec ur a t în spaţiul cos mic. Încerc ă m să află m ce s- a mai trans mi s în ace a perioa d ă , însă ne va lua prob a bil mai mult timp. Poat e acel salut al lui Hitler era doar un frag m e n t al trans mi siu nii pe care am reuşit s- o rece p t ă m noi din tot ce a emis Vega. Deci din punct ul lor de ved e r e Hitler repr ezint ă primul se m n de activita t e intelige n t ă al Păm â n t ul ui. Nu vre a u să fiu sarc a s tic. Ei nu ave a u de und e să ştie ce înse a m n ă resp e c tiv a emisiun e , deci au înregis tr a t- o şi ne- au trans mi s- o înapoi. E ca şi cum ne- ar fi spus „Salut, vam auzit”. Mie mi se par e că a fost un ges t des t ul de priet e n e s c . – Vrei să spui că înaint e de al doilea război mon dial nu a exist a t nici o trans mi siu n e TV. – Nici una care să cont ez e . În Anglia s- a făcut o trans mi si e locală cu ocazia încoron ă rii reg elui Georg e al VI-lea şi au mai fost cât e v a măr u n ţiş uri din ast e a . Televiziun e a s- a dezvolt a t pe scar ă largă abia la sfârşitul anilor ’40. Şi toat e acele progr a m e au păr ă sit plan e t a cu viteza luminii. Der Heer ges ticulă larg în timp ce continu ă : – Imagin a ţi- vă că Pămâ n t ul

est e

aici... iar aici exist ă

o mică

und e

circular ă care se depla s e a z ă cu vitez a luminii şi se dep ă r t e a z ă de Pămâ n t încep â n d cu 1936. Ea se extind e şi se dep ă r t e a z ă tot mai mult de plan e t a noas tr ă . Mai devr e m e sau mai târziu ajung e la cea mai apro pi a t ă civilizaţie, care par e a fi surprinz ă t o r de apro a p e de noi, la doar 26 de ani- lumin ă, pe o

plan e t ă a stelei Vega. Fiinţele de acolo înregistr e a z ă trans mi si a res p e c tiv ă şi ne- o trimit înapoi. Dar pân ă când deschid e r e a Jocurilor Olimpice ajung e înapoi pe Păm â n t mai trec 26 de ani. Deci celor de pe Vega nu le- a treb uit de fapt dec e nii ca să price a p ă cum stau lucrurile. Trebuie că au stat foart e ate n ţi, preg ă tiţi să rece p ţion e z e şi să emit ă. Aştept a u doar primele se m n al e TV de la noi. Le-au rece p ţio n a t , le- au înregistr a t şi dup ă o vre m e ni le- au exp e di a t înapoi. Însă n- ar fi avut de und e să afle că noi era m pe cale să invent ă m televiziun e a decâ t dac ă au fost deja aici, înţele g e ţi? Vreo misiun e de explor ar e care s- a aflat în zonă acu m vreo sută de ani. De ace e a dr. Arroway cred e că ace a s t ă civilizaţie supr a v e g h e a z ă toat e siste m e l e plan e t a r e apropia t e pentr u a ved e a dac ă apar unii vecini care reuş e s c să îşi perfec ţion e z e tehn ologia. – Ken, aici sunt multe lucruri la care treb uie să me dit ă m . Este nec e s a r ă o analiză serioa s ă . Eşti sigur că ace ş ti... veg a ni... eşti deci sigur că nu pot înţele g e des pr e ce est e vorb a într- un progr a m televizat? – Doa m n ă preş e di n t ă , nime ni nu poat e pun e la îndoială faptul că veg a nii sunt foart e intelige n ţi. Sem n al ul din 1936 a fost unul foart e slab. Detec t o a r el e lor treb uie să fi fost extr a or din a r de sensibile ca să îl poat ă capt a. Dar nu văd nici o posibilitat e ca ei să price a p ă înţele s ul lui. Proba bil că sunt foart e diferiţi de noi. Cu sigura n ţ ă că au avut o altă istorie şi au cu totul alte obiceiuri. Nu exist ă nici cea mai mică şans ă ca ei să ştie cine a fost Adolf Hitler sau ce est e o zvas tică. – Adolf Hitler! Ken, ast a mă enerv e a z ă îngrozitor . Patruz e ci de milioan e de oa m e ni a treb uit să moar ă pentr u ca me g alo m a n u l ăla să poat ă fi învins, şi acu m devin e starul primei noas tr e emisiun e rece p ţion a t e de o altă civilizaţie? El ne repr ezint ă ? Am impre si a că asist la ma t e ri alizar e a visului unui para n oic. Preş e din t a răm a s e o clipă tăcut ă , apoi continu ă cu o voce mai calmă: – Ştii, am fost întotd e a u n a de păr er e că Hitler nu- i în star e să facă salutul hitlerist aş a

cum treb ui e. Nu îl făce a

niciod a t ă

direct, drep t

în faţă, ci-l

den a t u r a tot timp ul în cât e un unghi strâ m b . Şi mai făce a şi salutul ăla penibil, cu cotul îndoit. Oricine altcinev a ar fi salut a t cu atât a neînd e m â n a r e ar fi fost trimis pe frontul rus e s c. – Dar nu exist a totuşi o difere n ţ ă ? Hitler doar răs p u n d e a la saluturile altor a. Se spun e a „Heil Hitler!”. Însă el era acel Hitler.

– Da, el era acela, îi răs p u n s e preş e din t a şi apoi, cu un ges t, îi dăd u de înţele s consilierului că voia să discut e cu el între patru ochi. Îl condu s e spre uş ă, apoi porniră împre u n ă pe coridor. Brusc ea se opri şi-l privi pe der Heer. – Şi dacă naziştii n- ar fi avut televiziun e în 1936? Ce s- ar fi întâ m pl a t atu nci? îl între b ă . – Ei, pres u p u n că atunci am fi asist a t la încoron a r e a lui Georg e al VI-lea sau la una dintre tran s mi siile de la Târgul Intern a ţio n al din New York din 1939, în ipotez a că trans mi siu nile res p e c tiv e ar fi fost suficient de put er nic e ca să fie rece p ţio n a t e de pe Vega. Sau vreun progr a m oar ec a r e din anii ’40- ’50. Ştiţi: Howdy Doody, Milton Berle, anch e t el e cu ar m a t a

şi McCarth y, toat e acele

se m n e încânt ă t o a r e care arăt a u că aici exist ă viaţă intelige n t ă . – Uf, progr a m e l e

ast e a

bles t e m a t e !

Au ajuns

amb a s a d o rii noştri în

Cos mo s . Ele sunt Solia Pămâ n t ul ui! Tăcu un mo m e n t ca să savur ez e expr e si a toc m ai născocit ă. – Se pres u p u n e că un amb a s a d o r repr ezint ă part e a cea mai bun ă pe care o ai, iar noi de patruz e ci de ani trimite m în spaţiu apro a p e num ai guno ai e din ast e a . Aş vrea să- i văd pe funcţion a rii de la audiovizu al şi să mă încaier puţin cu ei. Şi nebu n ul ăla, Hitler... el repr ezint ă prima inform a ţi e pe care o au ei des pr e Păm â n t ? Ce- or să crea d ă des pr e noi? * În mo m e n t ul în care der Heer şi preş e din t a Stat elor Unite intrar ă în Biroul Oval, cei care se grup a s e r ă şi discut a u aprins tăcur ă, iar cei care se aş ez a s e r ă ici şi colo se grăbir ă să se ridice. Cu un ges t neglijent, preş e di n t a îşi arăt ă preferinţ a pentr u o discuţie deg aj a t ă , nepro t o c ol ar ă , şi-i salut ă în trec e r e pe secr e t a r ul de stat şi pe unul dintr e secr e t a rii adjuncţi de la Depar t a m e n t u l Apărării. Dar privire a ei trecu încet şi scrut ă t o r pes t e fiecar e figură din grup. Unii îi întoar s e r ă privire a, aşt e p t â n d ceva. Alţii distins e r ă pe faţa ei o uşoar ă expr e si e de iritare şi îşi plec ar ă ochii. – Ken, und e- i astro n o m ul ăla al tău, Arrows mith, Arrowroot? A venit? – Arroway,

doa m n ă

preş e di n t ă .

A sosit azi- noap t e

Valerian. Poat e că n- au reuşit să stră b a t ă aglo m e r a t e .

împre u n ă

cu dr.

pân ă aici. Şos elele sunt foart e

Un tân ă r spilcuit şi am a bil sări să explice: – Doa m n a a spus că a primit unele inform a ţii noi pe telefax şi că ar vrea să le aduc ă la ace a s t ă întâlnire. Cred că ar treb ui să încep e m în lipsa ei. Michael Kitz se aplec ă în faţă şi rosti pe un ton băn uitor: – Trans mit inform a ţii rece n t e legat e de proble m a asta printr- un telefon public, cu totul nesigur, dintr- o ca m e r ă de hot el din Washing t o n ? Der Heer îi răsp u n s e atâ t de încet, încât Kitz treb ui să se aplec e şi mai tare în faţă ca să poat ă auzi: – Mike,

mi se

pare

că

telefax ul

lor are

cel puţin

un

siste m

de

criptogr afier e come r ci al ă. Însă amint e ş t e - ţi şi că nu s- au stabilit măs u ri stricte de securit a t e în proble m a de care discut ă m . Sunt sigur că, dac ă se vor impu n e unele reguli de aces t gen, dr. Arroway va fi întru totul înţeleg ă t o a r e . – Bine, atu nci să încep e m , spus e preş e di n t a . Aceas t a est e o întâlnire neoficială reunit ă a Consiliului pentr u Securit a t e Naţion al ă şi a cee a ce am nu mit provizoriu Grupul Special pentr u Situa ţii de Urgen ţ ă . Vreau să vă fie clar tuturor că nimic din cee a ce va fi rostit în salonul ace s t a – rep e t, nimic din ce se va spun e – nu poat e fi discut a t decâ t cu pers o a n el e care sunt prez e n t e aici sau cu secr e t a r ul Depart a m e n t u l ui Apărării şi cu vicepr e ş e di n t el e stat ului, care sunt acu m în străin ă t a t e . Dr. der Heer v-a inform a t rezu m a tiv pe cei mai mulţi dintr e voi des pr e incredibilul progr a m TV tran s mi s de pe ste a u a Vega. Părer e a domn ul ui der Heer şi a altor câtorv a pers o a n e – preş e din t a arunc ă o privire în jurul mes ei – est e

că „doar o întâ m pl a r e

a făcut ca prima

emisiun e

de

televiziun e care a ajuns pe Vega să- l aibă ca pers o n aj princip al pe Adolf Hitler”. Totuşi est e... jenan t. I-am cerut şefului Biroului Centr al de Inform a ţii să facă o evalu ar e a posibilelor implicaţii pe care le- ar put e a ave a ace s t fapt asu pr a securit ă ţii naţion al e. Vreau să ştiu dac ă exist ă vreo am e nin ţ a r e direct ă din part e a oricui o fi trimis ace s t bles t e m a t de progr a m . Se pun e şi întreb a r e a dac ă am pute a ave a proble m e în cazul în care va ap ăr e a un nou me s aj şi altă ţară ar reuşi să- l descifrez e înaint e a noas t r ă . Dar mai întâi aş vre a ca Marvin să- mi spun ă dac ă pove s t e a are ceva de- a face cu farfuriile zbur ă t o a r e . Directorul Biroului de Inform a ţii era un om cu o alură autorit a r ă , trecu t de vârst a me di e, şi purt a ochelari cu ram e me t alic e. El făcu o prez e n t a r e su m a r ă a proble m ei. Obiect el e Zbur ă t o a r e Neiden tificat e , spus e el, numit e

gen e ric OZN-uri, au fost o preoc u p a r e nu foart e const a n t ă a Forţelor Aerien e şi a CIA, cele mai mult e cerce t ă ri desfă ş u r â n d u - se în anii ’50- ’60, şi ast a mai mult din cauz a unor zvonuri care sug e r a u că farfuriile zbură t o a r e ar ap arţin e unei put eri ostile care le folose ş t e pentr u a naş t e nesigur a n ţ ă printr e cet ă ţ e ni şi pentr u

a

supr aînc ă r c a

toat e

can alel e

de

comu nic a ţi e.

Câtev a

dintr e

inciden t el e mai veridice s- au dove dit a fi intruziuni în spaţiul aeria n al SUA sau zboruri ne a u t o riz a t e pes t e bazele am e ric a n e din străin ă t a t e , zboruri efect u a t e de avioa n e de înaltă perfor m a n ţ ă care ap arţin e a u Uniunii Sovietice sau Cubei. Asem e n e a

survolări aerien e

sunt

de

altfel met o d e

clasice

de

tes t a r e

a

cap acit ă ţii de reacţie a posibililor adv er s a ri. Stat el e Unite au efect u a t şi ele atac u ri simulat e sau survolări ale teritoriului Uniunii Sovietic e. Concre t, un MIG cuba n e z reuşis e să pătru n d ă 200 de mile în sus ul bazinului Mississippi înaint e de a fi det e c t a t de noi, dar NORAD a consid e r a t că relat a r e a eve ni m e n t ul ui nu ne- ar face o imagin e pre a grozav ă . Reacţia stan d a r d a Forţelor Aerien e era să neg e că vreun ul dintre avioa n el e sale ar fi fost implicat într- o întâlnire cu un OZN şi în acelaşi timp să nu pom e n e a s c ă

nimic des pr e

violare a

spaţiului

nostr u aerian. Astfel s- a perp e t u a t şi chiar întărit ace a s t ă mistificar e publică. Auzind aces t e afirm a ţii, şeful pers o n al ului Forţelor Aerien e s- a simţit uşor stânj e nit, dar n- a scos nici un sun e t. – Marea majorita t e a OZN-urilor, a continu a t director ul Biroului Centr al de Inform a ţii, au fost feno m e n e natur al e interpr e t a t e eron a t de cătr e privitori. Aparat e

de zbor neco nv e n ţi o n al e

sau exp e ri m e n t a l e , faruri de auto m o bile

reflect a t e pe cerul înnora t, baloa n e , păs ări, insect e lumine s c e n t e , chiar şi stele sau plan e t e văzut e în condiţii at mo sf e ric e neobiş n uit e, toat e ace s t e a au fost declar a t e OZN-uri. Un nu m ă r se m nificativ de mar e dintr e inform ă rile asu pr a OZN-urilor s- a dove dit a fi rezulta t ul unor fars e gros ola n e sau al unor obs e sii ma nia c al e . De la sfârşitul dece niului al cincilea, când a fost inven t a t ter m e n ul de „farfurie zbură t o a r e ” , au fost înregis tr a t e

pes t e un milion de declar a ţii

lega t e de întâlniri sau det e c t ă ri de OZN-uri pe toat ă supr af a ţ a plan e t ei, dar nici una dintr e ele nu aduc e a dovezi credibile care să facă o legă t u r ă cu o posibilă viaţ ă extr a t e r e s t r ă . Idee a a stârnit totuşi emo ţii put er nic e, au exist a t tot felul de grup ul e ţ e şi revistu ţ e pe subiect şi s- au găsit chiar unii oa m e ni de ştiinţă care au perp e t u a t mitul legăt urii dintr e OZN-uri şi viaţ a pe alte plan e t e .

O doctrin ă milen a ris t ă de dat ă rece n t ă includ e şi credinţ a în extr a t e r e ş t rii mâ n t uit ori veniţi cu farfuriile zbură t o a r e . Inves tig a ţi a oficială, efectu a t ă

de

Forţele Aerien e şi nu mit ă în form a sa finală Proiectul Blue Book, a fost sista t ă încă din dec e niul al şapt el e a oarec a r e

inter e s ,

din lipsă de rezulta t e . Asta cu toat e

mult mai redus ,

s- a me n ţin u t

atâ t

din part e a

că un Forţelor

Aerien e, cât şi din part e a CIA. Comu nit a t e a ştiinţifică era atâ t de convins ă că toat ă pove s t e a nu înse m n a nimic, încât, atu nci când Jimmy Carter a cerut ca NASA să facă un studiu avizat asupr a obiect elor zbură t o a r e neide n tificat e , aceş ti a au refuza t să răsp u n d ă

cererii preş e din t el ui. Lucru neobiş n uit, dar

relev a n t . – De fapt, interv e ni unul dintr e cerc e t ă t o rii din jurul mes ei, mai puţin obişnuit cu regulile implicite în astfel de întâlniri, toat ă poves t e a cu OZN-urile ne- a făcut greu t ă ţi când am pornit serios la proiect ul SETI. – În ordine, oftă preş e di n t a . Există vreo pers o a n ă de la ace a s t ă ma s ă care consid e r ă că ar put e a exist a o conexiun e între OZN-uri şi se m n al ul venit de pe Vega? Der Heer îşi studia unghiile. Toţi ceilalţi tăcur ă. – Lucrurile nu s- au schimb a t . Iarăşi o să se aud ă o mulţim e de „v- am spus eu” de la toţi zăna t e cii ăia cu OZN-urile. Marvin, te- aş rug a să continui. – Da, doa m n ă preş e di n t ă . În 1936 un post TV foart e primitiv trans mi t e imagini de la cere m o ni a de deschid e r e a Jocurilor Olimpice pentr u o mâ n ă de abon a ţi TV din oraş ul Berlin. Este de fapt o încerc ar e de a impre sion a lume a . Arată progr e s ul şi sup eriorita t e a tehnicii ger m a n e . Au mai exist a t şi înaint e cât ev a trans mi sii televizat e , dar toat e au fost extr e m de slab e. De fapt o făcus e m şi noi, chiar înaint e a ger m a nilor. Secr e t a r ul come r ci al Herb er t Hoover avus e s e o scurt ă apariţie la televiziun e pe... 27 aprilie 1927. În fine... Deci se m n al el e ne m ţilor păr ă s e s c plan e t a , îndep ă r t â n d u - se cu viteza luminii, şi sos e s c pe Vega 26 de ani mai târziu. Cei de acolo, oricine ar fi ei, au studia t se m n al ul

câţiva

ani, apoi ni l-au

trimis

înapoi,

însă

put er nic

amplificat.

Capacit a t e a lor de a capt a un se m n al atâ t de slab est e impr e sion a n t ă . Şi tot impr e sion a n t ă est e şi cap acit a t e a de a ni- l retra n s mi t e cu o put er e de emisie atâ t de mar e. Aici sunt cu sigur a n ţ ă cât ev a proble m e de resort ul securit ă ţii stat ului. Oricine lucre az ă în dom e ni ul inform a ţiilor şi electro nicii ar vre a să

ştie, de exe m pl u, cum pot fi det e c t a t e se m n al e foart e slab e cum au fost ale noas tr e . Oam e nii aceia sau orice ar fi cei care trans mi t de pe Vega sunt cu certitu din e mult mai ava n s a ţi decâ t noi. Poat e doar cu cât ev a dec e nii, dar poat e cu mai mult, cu mult mai mult de atâ t. Toată lume a ascult a cu ate n ţi e mărit ă. Marvin continu ă: – Cu exc e p ţi a faptului că la anu mit e frecv e n ţ e se m n al ul tran s mi s de ei nu are efectul Doppler provoc a t de mişcar e a plan e t ei lor în jurul stelei Vega, nu ave m alte inform a ţii des pr e exp e ditorii me s aj ului. Dar faptul că au elimin a t ace a mişc ar e pentr u a ne simplifica toat e calculele dove d e ş t e că sunt... să zice m „coop e r a n ţi”. Până acu m nu s- a primit nimic care să inter e s e z e din punct de ved er e stra t e gic. De fapt din nici un punct de ved er e . Tot cee a ce neau dat de înţeles est e că sunt buni la astro n o mi e , că le plac num e r el e prime şi că sunt în star e să ne înapoiez e prima noas tr ă tran s mi siu n e televizat ă . N-aş put e a jura că sunt e m singur a ţară care a aflat ast a. Toat e ţările care au un obs erv a t o r rece p ţion e a z ă acela şi clip de trei minut e cu Hitler la deschid e r e a Jocurilor. Îl rece p ţion e a z ă iar şi iar, dar prob a bil că nu şi-au dat încă sea m a cum treb ui e să- l citea s c ă . Mai devr e m e sau mai târziu est e foart e posibil ca ruşii sau ne m ţii sau oricine altcinev a

să ajung ă

şi la ace a

mod ul a ţi e

de

polarizar e . Părer e a me a pers o n al ă , doa m n ă preş e din t ă , est e că ar fi mai bine dac ă ne- am face publică desco p e rir e a înaint e de a fi acuz a ţi că ascu n d e m ceva import a n t . Nu ştiu dac ă şi ceilalţi funcţion a ri guv er n a m e n t a li vor fi de ace e a ş i păr er e . Dar eu cred că, dac ă situa ţi a răm â n e la fel, dacă nu se vor petr e c e schimb ă ri dra m a tic e faţă de sta diul în care sunt e m acu m, ar treb ui să ne gândi m la un comu nic a t oficial public sau chiar la tran s mi t e r e a pe reţelele noas tr e a filmului de trei minut e cu Hitler şi deschid e r e a Jocurilor. Din păc a t e nu am reuşit să găsim în arhivele ger m a n e nici o înregis tr a r e sau măc a r o me n ţiu n e sunt e m

lega t ă absolut

de conţinut ul integr al al resp e c tiv ei tran s mi siu ni TV. Nu siguri că fiinţele

acele a

de

pe

Vega

au

lăsat

imaginile

neschi m b a t e . Poat e că au făcut unele modificări în conţinu t ul emisiunii înaint e de a ne retra n s mi t e totul. Dar nu ave m nici o posibilitat e să află m ast a, chiar dac ă în realita t e

în mo m e n t ul res p e c tiv Hitler îşi scărpin a

mus t a ţ a

şi nu

zâmb e a , aş a cum am văzut în film. În ace a clipă Ellie dădu buzn a în salon, respirâ n d precipita t şi urm a t ă

înde a p r o a p e de Valerian. Ei încerc ar ă să se aş ez e într- un loc mai ferit, apro a p e de per e t e , pentr u a trec e neob s e r v a ţi, dar fură văzuţi de der Heer, care îi atra s e ate n ţi a preş e din t el ui asu pr a lor. – Dr. Arrooo...w a y? ezită ea. Mă bucur că aţi reuşit să ajung e ţi cu bine. În primul rând aş vre a să vă felicit pentr u splen did a du mn e a v o a s t r ă desco p e rir e. Într- ad ev ă r splen did ă . Ăăă, Marvin... – Eu am cam ter min a t ce ave a m de spus, doa m n ă preş e di n t ă . – Perfect. Dr. Arroway, ni s- a dat a înţele g e că aţi venit cu ceva nout ă ţi. N-ai vrea să ni le faci cunos c u t e şi nouă ? – Doa m n ă preş e di n t ă , în primul rând treb ui e să ştiţi că- mi par e rău de întârzier e, dar cred că toc m ai am dat mar e a lovitur ă spaţială. Noi... de fapt e... Nu, haid e ţi să vă explic aş a: în vre m u rile de de m ult, acu m mii de ani, pe când perg a m e n t u l era o marf ă rară, oa m e nii scriau pe o fâşie de perg a m e n t deja scris ă, adică pes t e scrisul mai vechi, pe care se stră d ui a u să- l şte a r g ă . Cee a ce rezult a est e nu mit azi de noi „palimp s e s t ”. Adică scris pes t e scris pes t e alt scris. Iar se m n al ul ace s t a de pe Vega est e unul foart e put er nic. După cum ştiţi, el conţin e num e r e prime, iar cumv a sub ele, în cee a ce est e nu mit mod ula ţi a de polarizar e, se află ace a ches ti e stra ni e cu Hitler. Dar de sub stra t ul de nu m e r e prime şi retra n s mi si a emisiunii de la deschid e r e a Jocurilor Olimpice am reuşit să scoa t e m la iveală un alt me s aj, şi chiar unul incre dibil de consist e n t . Asta am aflat rece n t şi sunt e m apro a p e siguri că est e vorb a de un mes aj. Tot ce put e m spun e deoc a m d a t ă est e că el a fost acolo şi pân ă acu m. Noi abia acu m l-am det e c t a t . Mă simt ruşina t ă că n- am fost în star e să- l desco p ă r mai devr e m e . E adev ă r a t că se m n al ul său est e mai slab dec â t cel al se m n al ului de avertizar e , cel cu num e r el e prime. – Şi ce se spun e în el? între b ă preş e din t a . Despr e ce est e vorb a? – N-ave m nici cea mai vag ă idee des pr e ast a, doa m n ă preş e din t ă . Câţiva dintr e

cerce t ă t o rii

proiect ului

Argus

au

dat

pes t e

el azi- dimin e a ţ ă ,

ora

Washing t o n- ului. Ne- am chinuit cu el toat ă noap t e a . – La un telefon neprot ej a t ? se alar m ă iar Kitz. – Dar folosind un cifru com e rcial stan d a r d , îi răsp u n s e Ellie, privindu- l şi înfierb â n t â n d u - se puţin. Apoi îşi desc his e

cutia

telefax ului

şi scoa s e

înde m â n a t ic ă

o folie

trans p a r e n t ă , imprim a t ă . Cu un proiect or fixat de a s u p r a , fixă imagin e a mărit ă pe un ecra n. – Iată, ast a e tot ce ştim pân ă acu m. Am obţinut o mas ă de inform a ţii ce conc e n t r e a z ă în ea cam o mie de biţi. Există un mo m e n t de pauz ă, iar apoi acela şi bloc de inform a ţii se rep e t ă bit cu bit, fără nici o modificar e. După ast a urm e a z ă o nou ă pauz ă şi se trec e la noul bloc de inform a ţii. Şi aces ta est e rep e t a t .

Proba bil că rep e t a r e a

reduc ă la minimu m

fiecăr ui grup de inform a ţii are me nir e a

orice eroar e de trans mi si e. Asta înse a m n ă

să

că ei s- au

gândit serios şi că est e foart e import a n t ca noi să rece p ţio n ă m cu maxi m ă exac tit a t e orice ne tran s mi t. Eu m- am gândit că fiecar e bloc de inform a ţii ar put e a fi nu mit „pagin ă ”, pentr u a simplifica explicaţia. Ei bine, Argus găs e ş t e în fiecar e zi câte v a zeci de astfel de pagini. Doar că nu ştim ce înse a m n ă . Nu mai est e un cod simplu de imagin e, ca acela cu Jocurile Olimpice. Este ceva mult mai profun d şi mult mai plin de inform a ţii. Pentru prima dat ă dă m pes t e ceva ce pare a fi inform a ţi e produ s ă de ei . Singur a indicaţie pe care am ave a- o pân ă acu m ar fi că paginile acele a par a fi num e r o t a t e . La încep u t ul fiecăr ei a exist ă un num ă r în aritm e tic ă binar ă. Îl ved e ţi, aici pe pagin ă? Şi de fiecar e dat ă când apar e o per ec h e nou ă de pagini identic e ele sunt nu m e r o t a t e cu acela şi nu m ă r , urm ă t o r ul dup ă cel al paginilor duble ant erio a r e . Acum am ajuns

toc m ai

la pagin a... 10.41 3.

Ni s- a trimis un tom

masiv. Calculân d

retro a c tiv, s- ar păr e a că me s aj ul a încep u t ca m cu trei luni în urm ă . Am avut noroc că am reuşit să- l prind e m atâ t de rep e d e . Kitz se întins e pes t e ma s ă pân ă la der Heer: – Am avut drep t a t e , nu- i aş a? Ăsta nu e genul de me s aj pe care ai dori să- l oferi ruşilor sau chinezilor, nu? – Cred e ţi că va fi uşor de descifrat?

întreb ă

preş e din t a ,

acop e rin d

mur m u r ul lui Kitz. – Noi vom face toat e eforturile, aş a cum e şi nor m al. Bineînţ el e s că ar fi bine

şi util dacă

Agenţia

pentr u

Securit a t e

Naţion al ă

ar lucra

şi ea

la

descifrar e . Părer e a me a est e însă că fără nici o explicaţie sosită de pe Vega, fără un punct de pornire, n- o să reuşi m mar e lucru. Mesajul ăst a nu est e scris în nici un caz în englez ă, ger m a n ă sau în orice altă limbă de pe Pămâ n t . Noi sper ă m în primul rând că Mesajul nu se va sfârşi în curâ n d , poat e pe la pagin a

20.00 0 sau 30.00 0, şi dup ă ace e a se va derula din nou de la cap ă t, astfel încât să pute m prind e şi part e a de încep u t . Ne- am mai gândit că am put e a ave a norocul să dă m pes t e o cheie de decod a r e înaint e ca Mesajul să se rep e t e . Mă gând e s c la nişte indicaţii de lectur ă care să ne per mit ă să citim Mesajul. – Dacă- mi per mit e ţi, doa m n ă preş e din t ă ... – Doa m n ă preş e di n t ă , zise cinev a, dâns ul est e dr. Peter Valerian de la Institut ul Tehnic din California, unul dintr e iniţiatorii ace s t ui gen de cerce t a r e . – Aveţi cuvâ n t ul, domn ul e Valerian. – Mesajul aces t a al veg a nilor est e special pentr u noi. Ei ştiu că sunt e m aici. Când au interc e p t a t

ace a

tran s mi sie din 1936 şi-au făcut o imagin e

asu pr a nivelului nostr u teh n olo gic şi asupr a intelige n ţ ei pă m â n t e n ilor. Eu cred că nu s- ar fi dera nj a t atât dac ă nu ar fi vrut ca noi să înţele g e m Mesajul lor. Pe und e v a pe acolo treb ui e să exist e şi cheia care să ne facă să înţele g e m totul. Până la urm ă est e o proble m ă de acu m ul a r e de inform a ţii şi de analiză cât mai minuţio a s ă . – Ei bine, şi la ce cred e ţi că se refer ă Mesajul? – Nu văd cum aş put e a spun e ceva des pr e ast a, doa m n ă preş e din t ă . Nu pot dec â t să rep e t cele spus e de dr. Arroway: est e un me s aj compl ex şi des t ul de încâlcit. Civilizaţia emiţ ă t o a r e est e dornică să ne inform e z e şi ţine ca noi săl rece p ţion ă m . Ar put e a să fie un volum a ş din Enciclope dia Galactică . Ste a u a Vega est e ca m de trei ori mai mar e decâ t soar el e nostr u şi aproxi m a tiv de cincizeci de ori mai lumino a s ă . Din cauz ă că îşi cons u m ă comb u s ti bilul nucle ar aş a de rep e d e , are o durat ă de viaţă mult mai scurt ă decâ t Soar ele... – Da. Poat e

că acolo, pe Vega,

se întâ m pl ă

ceva

grav,

se rep ezi

director ul Biroului Centr al de Inform a ţii, întreru p â n d u - l pe Valerian. Poat e că plan e t a lor va fi distru s ă . Şi s- ar put e a să- şi dore a s c ă acu m ca cinev a să afle des pr e civilizaţia lor cât mai multe lucruri înaint e ca ea să fie şte ar s ă de pe supr af a ţ a plan e t ei. – Sau poat e îşi caut ă un alt loc în care să se mut e , pres u p u s e Kitz. Iar Păm â n t ul s- ar put e a să le convin ă perfect. Şi atu nci decizia lor de a ne trimit e o imagin e a lui Adolf Hitler nu a fost chiar accide n t al ă. – Staţi puţin, se am e s t e c ă Ellie, sunt multe explicaţii posibile, dar nu toat e explicaţiile sunt posibile. Civilizaţia emiţ ă t o a r e nu are de und e să ştie că

noi am rece p ţion a t

Mesajul şi cu atâ t mai puţin dacă reuşi m sau nu să- l

descifră m. Dacă vom desco p e ri că Mesajul est e agre siv, nu sunt e m obligaţi să le răsp u n d e m . Şi chiar dacă le- am răsp u n d e , ast a ar face să mai tre a c ă 26 de ani pân ă ca ei să prime a s c ă replica şi alţi 26 de ani pân ă să ne poat ă răsp u n d e din nou. Lumina circulă cu o viteză uriaş ă, dar nu infinită. Sunt e m des t ul de bine izolaţi de Vega. Iar dac ă în Mesaj o să găsi m ceva care ne- ar put e a îngrijora, ave m totuşi dec e nii la dispoziţie ca să decid e m ce treb ui e să face m. Să nu intră m încă în panic ă. În timp ce enun ţ a ace s t e ultime cuvint e, ea zâmbi cu drăg ăl ă ş e ni e spre Kitz. Preş e din t a răs p u n s e : – Apreciez rem a r c el e du mn e a v o a s t r ă , dr. Arroway, dar lucrurile se petr e c pre a rep e d e . Şi sunt pre a mulţi „poat e ”. N-am făcut încă nici o declar a ţi e publică lega t ă de Mesaj. Nici măc a r des pr e num e r el e prime, ca să nu mai pom e n e s c de rah a t ul ăla cu Hitler. Acum treb ui e să ne gândi m ce est e ace a s t ă „cart e” pe care spun e ţi că ne- o exp e di az ă . Iar din cauz ă că voi, oa m e nii de ştiinţă, nici nu vă gân diţi să vorbiţi unul cu celălalt, zvonurile umplu lume a . Phylis, und e- i dos ar ul ăla? Iată, uitaţi- vă puţin la titlurile de aici! Toţi cei prez e n ţi forma r ă

un cerc, apro piind u- se la mai puţin de un

metr u, şi citiră titlurile care purt a u toat e acela şi me s aj, cu variaţii insignifiant e ce ţine a u de măie s t ri a jurnaliştilor: „Cerce t ă t o r al spaţiului declar ă că exist ă un

show

exist e n ţ a

radio

al

omule ţilor

extr a t e r e ş t rilor”,

verzi”,

„Voci

din

„Telegr a m ă

astro n o mic ă

cer?”

„Vin

sau

sug er e a z ă

extr a t e r e ş t rii!

Vin

extr a t e r e ş t rii!”. Preş e din t a arunc ă tăiet u rile din ziare pe biroul său. – Cel puţin nu s- a aflat încă de pove s t e a cu Hitler. Să ved e ţi atunci titluri! „Hitler e bine- mersi în spaţiu, spun Stat el e Unite”. Şi mai rău. Mult mai rău. Cred că ar fi bine să scurt ă m ace a s t ă întâlnire şi să ne întruni m din nou mai târziu. Der Heer se rep ezi, întrer u p â n d - o pe preş e di n t ă : – Dacă- mi per mit e ţi, zise el ezitâ n d îndelun g... V-aş ruga să mă ierta ţi că o spun, dar cred că exist ă unele implicaţii intern a ţio n al e des pr e care consid er că ar fi mai bine să discut ă m chiar acu m. Preş e din t a pufni uşor nervo a s ă , dar dădu din cap. Der Heer continu ă: – Dr. Arroway, contr a zic e ţi- mă dac ă greş e s c. Vega răs ar e

în fiecar e

dimine a ţ ă

de a s u p r a

deş e r t ului

New

Mexico

şi

în

acele

mo m e n t e

du mn e a v o a s t r ă obţine ţi n- are import a n ţ ă câte pagini din ace a trans mi siu n e complica t ă sau orice o fi ea. Rece p ţion a ţi paginile care se întâ m pl ă să ajung ă la plan e t a noas tr ă în ace a perioa d ă . Apoi, dup ă vreo opt ore, ste a u a Vega apun e . Până aici e bine? În ordin e. În ziua urm ă t o a r e ste a u a răs ar e din nou la est, dar în perioa d a în care nu aţi avut posibilitat e a să staţi cu teles co a p e l e asu pr a ei, adică dup ă ce ste a u a a apu s, aţi pierd u t deja cât ev a pagini. Am drep t a t e ? Deci s- ar put e a zice că primiţi paginile de la 30 la 50, apoi de la 80 la 100 şi aş a mai dep a r t e . Oricât de ate n ţi am urm ă ri Vega, va exist a o imen s ă cantit a t e de inform a ţii pe care noi le vom pierd e. Vor exist a goluri chiar dac ă mes aj ul se rep e t ă . – Ai întru totul drep t a t e , îl aprob ă Ellie, ridicân d u- se şi apropiindu- se de un imens glob repr ez e n t â n d plan e t a Păm â n t . Era clar pentr u oricine că poziţia oblică a plan e t ei nu era acce p t a t ă de Casa Albă, căci axa care trav e r s a globul fuses e făcut ă sfidător pe verticală. De curiozitat e , Ellie îi dăd u un impuls. – Păm â n t ul

se

învârt e ş t e ,

spus e .

Avem

nevoie

de

radiot el e s c o a p e

distribuit e la dista n ţ e eg al e pe mai multe longitu dini. Asta dac ă doriţi să nu ave m

goluri în mes aj. Fiecar e

ţară care rece p ţion e a z ă

me s aj ul nu m ai pe

teritoriul său apuc ă o halcă din mes aj şi pierd e o alta, care ar put e a fi part e a cea

mai

inter e s a n t ă .

întâ m pin a t ă

de

De

nav ele

fapt

spaţiale

est e

o

proble m ă

interpla n e t a r e

as e m ă n ă t o a r e

ale

Stat elor

cu

Unite.

cea

Ele îşi

trans mi t desco p e ririle pe Păm â n t atu nci când trec de vreo plan e t ă , dar în ace a perioa d ă

de timp s- ar put e a

ca Stat el e

Unite să fie orient a t e

într- o altă

direcţie. De ace e a NASA a pus la punct un siste m incluzâ n d trei staţii radio care

det e c t e a z ă

se m n al el e

rach e t elor.

Iar cele

trei staţii sunt

distribuit e

proporţion al în jurul globului, la longitu dini diferite. S-au comp or t a t excele n t de- a lungul a zeci de ani. Vocea ei tre m u r ă puţin şi Ellie se uită cu timidita t e , dar direct, la P.L. Garrison, director ul exec u tiv al NASA, un bărb a t priet e n o s , slab şi palid, care clipi jenat. – Uh... mulţu m e s c ,

doa m n ă .

Da. Siste m ul

est e

numit

Deep

Spac e

Network şi sunt e m extr e m de mâ n d ri de el. Avem staţii în deş e r t ul Mojave, în

Spania şi în Australia. Bineînţ el e s că fondurile alocat e sunt insuficient e , dar sunt convins că, doar cu puţin ajutor, o să put e m face faţă. – Spania şi Australia? între b ă preş e di n t a . – Numai pentr u proble m e strict ştiinţifice, spus e secr e t a r ul de stat. Sunt sigur că nu e nici un fel de proble m ă . Totuşi, dacă ace s t progr a m de cerc e t a r e ar ave a implicaţii politice, proble m a ar dev e ni puţin cam delicat ă. În ultimul timp relaţiile am e ric a nilor cu ace s t e dou ă ţări se cam răcis er ă. Preş e din t a replică, puţin nervo a s ă : – Bineînţ el e s că pove s t e a ast a are şi implicaţii politice! – Dar nu e ne a p ă r a t ă nevoie să răm â n e m dep e n d e n ţ i de solul plan e t ei! sug e r ă

un

gen e r al

de

aviaţie.

Am

pute a

scăp a

de

proble m a

rotaţiei

Păm â n t ul ui. Nu ne treb ui e dec â t un radiot el e s c o p mai mar e plas a t pe orbita plan e t ei. Preş e din t a arunc ă din nou o privire în jur şi decis e: – E în ordine. Avem vreun radiot el e s c o p spaţial? Nu? Şi cât timp ne- ar lua să plas ă m unul acolo sus? Cine se pricep e la ast a ? Dr. Garrison? – Ăăă... nu chiar, doa m n ă

preş e di n t ă .

La NASA noi am

înaint a t

o

propu n e r e pentr u obs erv a t o r ul Maxwell, şi ast a în fiecar e dintre ultimii trei ani financiari, dar de fiecar e dat ă proiect ul a fost elimin a t din bug e t . Am efect u a t şi un studiu de fezabilitat e , am realizat şi proiect ul, cum era şi nor m al, dar near treb ui ani, cel puţin trei ani ca să- l put e m urca pe orbită. Şi consid er de datoria me a să le rea min t e s c celor prez e n ţi că pân ă în toa m n a trecu t ă ruşii ave a u un telesc o p cu und e milime t ric e şi sub milime t ric e care funcţion a pe orbită. Nu ştim de ce s- a defect a t , dar ar fi mult mai simplu ca ei să trimit ă nişte astro n a u ţi să- l rep ar e dec â t să ne apuc ă m

să cons tr ui m unul şi să- l

plas ă m pe orbită, mai ales că noi porni m de la zero. – Aşa stau lucrurile? între b ă preş e din t a . NASA are un teles co p în spaţiu, însă nu un radiot el e s c o p şi nici suficient de mar e. Deci n- ave m acolo sus nimic care ar put e a

fi folosit pentr u mes aj? Nici serviciile secr e t e

nu au ceva?

Agenţia pentr u Securit a t e Naţion al ă ? Nimeni? Der Heer încerc ă să lămur e a s c ă lucrurile: – Deci, mer g â n d pe ace e a ş i idee, ştiţi că ave m de- a face cu un se m n al foart e put er nic care est e rece p ţion a t pe o mulţim e de frecve n ţ e . După ce Vega

apun e dea s u p r a Stat elor Unite, mai sunt totuşi cel puţin şas e ţări dot a t e cu radiot el e s c o a p e care det e c t e a z ă şi înregis tr e a z ă se m n al ul. Nu sunt atâ t de sofisticat e

ca proiect ul Argus şi s- ar put e a

să nu- şi fi dat încă sea m a

se m nifica ţi a mod ula ţi ei de polarizar e . Dar dacă aşt e p t ă m

pân ă

pun e m

de la

punct un radiot el e s c o p spaţial şi îl lans ă m în spaţiu, est e posibil ca pân ă atunci mes aj ul să fie deja ter min a t , şi atu nci l-am pierdu t. În cazul ace s t a nu ar fi logic să colabor ă m cu alte cât ev a naţiuni? Dr. Arroway... – Părer e a me a, spus e Ellie, est e că nici o ţar ă nu va reuşi să facă singur ă toat ă tre a b a . Este nevoie de mai multe naţiuni împră ş ti a t e pe longitu din e, de pe

întreg

globul

radio a s t r o n o mi e

pă m â n t e s c . care

a

Va implica

fost

pus

în

fiecar e

dispozitiv

funcţiun e

pân ă

import a n t acu m,

de

din la

radiot el e s c o a p e l e mari din Australia, China, India şi Uniune a Sovietică pân ă la cele din Orientul Mijlociu şi din Europ a de Vest. Mi se pare o greş e al ă să riscă m şi să ne trezim cu goluri în spaţiul de acop e rir e, fiindcă s- ar pute a ca unele părţi

import a n t e

din me s aj

să

fie tran s mi s e

exact

asu pr a

acelor

locuri

neac o p e rit e . De ace e a va treb ui chiar să ved e m ce face m cu zona Pacificului de Est şi cu part e a centr al ă a Atlanticului. – În aces t caz, spus e director ul Biroului de Inform a ţii, am put e a să ne înţele g e m cu sovieticii. Ei au câte v a nav e care urm ă r e s c sat eliţii ce emit din band a S pân ă în ban d a X, cum sunt de exe m pl u „Akad e mik Keldiş„. Sau „Mareş al ul Nedelin”. Dacă i-am cont a c t a , le- am put e a cere să staţion e z e cu nav el e fie în Atlantic, fie în Pacific şi să umple acele goluri. Sunt nişte nav e foart e bun e, încheie el înciud a t. Ellie deja desc his e s e gura, dar preş e di n t a i-o luas e înaint e: – Bine, Ken. Poat e că ai drep t a t e . Dar mai spun încă o dat ă că situa ţi a se modifică al dracului de rep e d e . Acum eu mai am unele lucruri de rezolva t. Trebuie să particip la diferite ches tii. Aş fi foart e mulţu mi t ă dac ă director ul Biroului de Inform a ţii şi cond uc e r e a Agenţiei de Securit a t e ar analiza ace s t e proble m e pân ă mâin e dimine a ţ ă . Aş vrea să ştiu dac ă ave m vreo alter n a tiv ă la colabor a r e a cu alte ţări şi mai ales cu ţări care nu ne sunt aliat e. De as e m e n e a aş dori ca secr e t a r ul de stat împr e u n ă cu cerce t ă t o rii să alcăt uia s c ă o listă cât mai comple t ă cu naţiunile şi oa m e nii pe care să- i cont a c t ă m în eve n t u alit a t e a colabor ă rii. M-ar inter e s a şi o evalu ar e aproxim a tiv ă a cons e cinţ elor ace s t ei

colabor ă ri. Să ştim şi noi dac ă s- ar sup ăr a vreo ţară căreia nu i-am cere colabor a r e a , dac ă am put e a fi şant aj a ţi de cinev a care ne pro mit e dat el e şi apoi nu- şi res p e c t ă

pro misiun e a ,

dacă

n- ar fi mai bine

să încerc ă m

să

cont a c t ă m mai multe ţări pentr u ace e a ş i longitudin e . Gândiţi- vă serios la toat e implicaţiile posibile. Şi, ad ă u g ă ea, privindu- i în ochi pe toţi cei adun a ţi în jurul mes ei lungi şi lucioas e , nu vorbiţi cu nime ni. Nici dum n e a t a , dr. Arroway. Avem şi-aş a des t ule proble m e . Capit ol u l 7 Etan ol u l din W- 3 „Nu se cuvin e să acordă m nici un pic de încred er e părerii după care... de m o nii acţion e a z ă ca m e s a g e ri şi inter m e di ari între divinitat e şi oa m e ni sau că aceş tia le trans m i t zeilor toat e rugă mi n ţile noas tr e şi prin ei ne vine după ace e a sprijinul ceres c. Din contră, sunt e m obligaţi să consid er ă m că ei sunt spirite mult mai dornice de a face rău, fiind cu totul străine de cinst e, exa g er a t de mân dr e , pline de invidie, pricep u t e în înşelăciuni...” (Augus tin – Cetat e a lui Dum n e z e u , VIII, 22) „Că noile erezii se vor ivi pe faţa pă m â n t ul ui o ştim din profeţia lui Hristos, dar nu cunoaş t e m

nici o prezicer e care să spună că trebuie să le

nimici m pe cele vechi.” (Thom a s Brown e – Religio Medici , I, 8- 1642) Ellie plănuis e să ajung ă la avionul lui Vayga y în Albuqu e r q u e şi apoi să- l aduc ă pe aces t a cu maşin a ei, faimos ul Thund e r bir d, pân ă la corpul de clădiri al proiect ului Argus. Restul deleg a ţi ei sovietice ar fi putu t veni cu maşinile obs erv a t o r ul ui. I-ar fi plăcut să gon e a s c ă pe dru m ul de la aero p o r t în aerul răcoros al zorilor, salut a t ă poat e de o altă gard ă de ono ar e form a t ă dintr- o gloat ă de iepuri. Şi mai sper a s e că pe dru m ar fi avut ocazia unei discuţii lungi şi fructu o a s e cu Vayga y, o discuţie între patru ochi. Numai că pers o n al ul de paz ă proas p ă t instala t de cătr e Administr a ţi a Serviciilor Publice se opus e s e

ideii. Din cauz a

inter e s ului

preş e din t el ui la conferinţ a

pres ei

şi mai

de pres ă

ţinut ă

ales acu m

dup ă dou ă

declar a ţi a

sobr ă

a

săpt ă m â n i , izolat a

aş ez a r e din deş e r t fuses e invad a t ă de mulţimi imens e de curioşi, iar Ellie a fost inform a t ă că exist a riscul unor act e de violenţ ă . Aşa că din acel mo m e n t nu mai ave a voie să circule dec â t în auto m o bile ale guver n ului şi chiar şi atu nci doar cu o escort ă discret ă , dar înar m a t ă . Micul lor convoi îşi croia dru m spre Albuqu e r q u e într- un ritm atâ t de lent şi cu atâ t a seriozita t e , încât Ellie îşi imagin ă

cum

piciorul

ei

drep t

slăb e ş t e

ap ă s a r e a

închipuit ă

de

pe

un

acceler a t o r inexist e n t , relaxînd u- se pe preş ul de cauciuc din faţa ei. I-ar fi plăcut să- şi mai petr e a c ă puţin timp cu Vayg a y. Ultima dat ă îl întâlnis e la Moscova în urm ă cu trei ani, în timpul uneia dintre acele perioa d e în care lui îi fuses e interzis să călător e a s c ă în Occiden t. Drept ul de a călători în străin ă t a t e îi era când anulat, când oferit, şi ast a de- a lungul dec e niilor, în funcţie de modificările în situa ţi a politică sau de comp o r t a m e n t u l imprevizibil al lui Vayga y. După cât e o declar a ţi e cu subs tr a t politic de la care nu put e a să se abţin ă i se interzice a u plec ările în străin ă t a t e , iar apoi, când autorit ă ţile nu put e a u găsi pe nime ni altcinev a care să aibă comp e t e n ţ a nec e s a r ă pentr u a comple t a vreo dele g a ţi e de oa m e ni de ştiinţ ă, i se per mit e a din nou să plec e pes t e

hot ar e .

Prime a

din toat e

colţurile

lumii invitaţii pentr u

conferinţ e,

se min a rii, colocvii, curs uri, grupuri de cerc e t a r e mixte şi comisii intern a ţio n al e. Fiind laure a t al pre miului Nobel pentr u fizică şi me m b r u plin al Acade mi ei Sovietic e de Ştiinţe, îşi put e a per mit e să fie puţin mai inde p e n d e n t dec â t mulţi dintr e colegii lui. De altfel dăd e a mer e u senz a ţi a că se joacă inconş tie n t cu răbd a r e a şi cu limitele impus e de cerinţ el e nescris e ale guv er n ului sovietic. Numele

său

ad ev ă r a t

era

Vasili Gregorovici

Lunac e a r s ki,

însă

era

cunos c u t de între a g a comu nit a t e a oa m e nilor de ştiinţ ă din dom e ni ul fizicii dup ă

iniţiala primului nu m e

şi cea a patro ni m ului: Vayga y. Relaţiile sale

ambig u e şi fluctu a n t e cu regimul sovietic pus e s e r ă mult e proble m e colegilor săi din Occide n t. Şi lui Ellie. Vayga y era o rudă îndep ă r t a t ă

a lui Anatoli

Vasilievici Lunac e a r s ki, un vechi tovar ă ş bolşevic al lui Gorki, Lenin şi Troţki. Tatăl lui fuses e odinioar ă Comis ar al Poporului în dom e ni ul educ a ţi ei şi apoi amb a s a d o r în Spania pân ă în 1933, când muris e. Mama lui Vayga y fuses e evreică. Se spun e a că muncis e în cerce t a r e la produc e r e a arm elor nucle a r e

sovietic e, deşi pe atu nci era cu sigur a n ţ ă mult pre a tân ă r ă ca să fi avut vreun rol pre a import a n t în produc e r e a primei explozii ter m o n u cl e a r e a sovieticilor. Institut ul lui Vayga y ave a atâ t ap ar a t u r ă mod e r n ă , cât şi specialişti de pres tigiu în dom e ni u, iar produc tivita t e a ştiinţifică a sav a n t ul ui era enor m ă , deşi dăd e a

impre si a

că uneori era sâc âit de Comit e t ul pentr u

Sigura n ţ a

Stat ului. În ciuda şirului incons t a n t de interdicţii şi conc e sii legat de călătoria în străin ă t a t e , sav a n t ul sovietic participa s e cu regularit a t e la cele mai import a n t e întâlniri

şi

„Roche s t e r ”,

congr e s e al căror

ştiinţifice subiect

intern a ţio n al e, era

inclusiv

fizica particulelor

la

simpozio a n el e

cu ener gi e

mar e,

la

întâlnirile „Texa s” lega t e de astrofizica relativist ă sau la adun ă rile neoficiale, dar

des t ul

de

influent e ,

intitulat e

”Pugw a s h ”,

care

reuş e a u

să

reduc ă

tensiu n e a exist e n t ă la nivel mon di al. Ellie aflas e că în dec e niul al şas el e a Vayga y fuses e la Berkeley şi vizitas e Universit a t e a

din

California,

und e

răm ă s e s e

fascina t

de

proliferar e a

sloga n u rilor irever e n ţio a s e , scatologice şi scan d aliza n t e din punct de ved er e politic, sloga n u ri imprim a t e pe nas t u ri supr a di m e n s i o n a ţi. Îşi aduc e a amint e cu nost algie

că atunci reuş e ai dintr- o singur ă

privire să afli cele mai acut e

preoc u p ă ri sociale ale unui individ. Şi în Uniune a Sovietic ă nas t u rii erau foart e populari şi com e r ci alizaţi cu înfocar e , num ai că inscripţiile de pe ei ridicau de obicei în slăvi echip a de fotb al Dina m o sau una dintre exp e diţiile spaţi al e reuşit e din seria „Luna”, adică prima nav ă spaţi al ă care cobor â s e pe Lună. Nasturii de la Berkele y era u cu totul altfel. Vayga y cump ă r a s e zeci de astfel de nas t uri, însă îi făce a o plăcer e deos e bit ă în special când purt a unul anu m e . Acest a era de mări m e a palm ei sale şi pe el scria „Rugă pentr u sex”. Îl purt a pân ă şi la întâlnirile oa m e nilor de ştiinţ ă. Când era între b a t des pr e me s aj ul sug e r a t , el răsp u n d e a : „La voi în ţară est e ofens a t o r într- un singur sens. Dar în ţara me a el repr ezint ă o dublă ofens ă ”. Dacă ar fi fost ruga t să dea am ă n u n t e , el ar fi răs p u n s num ai că faimo a s a lui rud ă bolş evică scrise s e o cart e des pr e locul religiei într- o societ a t e socialist ă. De atu nci englez a pe care o vorb e a se îmbun ă t ă ţi s e

consid er a bil, mult mai mult decâ t reuşis e Ellie cu rus a, însă

înclinaţia sav a n t ul ui de a purt a la rever nas t uri mari şi cu me s aj e ofens a t o a r e scăzu s e , din păc a t e , consid e r a bil. O dat ă, în timp ce discut a u aprins des pr e calităţile relativ e ale celor dou ă

siste m e politice, Ellie se lăud a s e că avus e s e drep t ul să de m o n s t r e z e în faţa Casei Albe şi să prot e s t e z e împotriv a implicării am e ric a nilor în războiul din Vietna m . Vayga y îi replicas e că în ace e a ş i perioa d ă de m o n s t r e z e

în

faţa

Kremlinului

şi

să

prot e s t e z e

ave a şi el drep t ul să împotriva

implicării

am e ric a n e în războiul din Vietn a m . El nu simţis e nicioda t ă nevoia să fotogr afiez e cont ain e r el e umplut e pân ă la refuz cu guno ai e puturo a s e sau pesc ă r u şii care ţipau ascu ţit şi se buluc e a u în faţa Stat uii Libert ă ţii, aş a cum făcus e un alt sava n t sovietic, pentr u a se distra, atunci când vizitas e Stat el e Unite şi Ellie îl condu s e s e pe un feribot în Stat e n Island în pauz a unei întâlniri desfă ş u r a t e la New York. Nu fotogr afias e nici cocioa b el e strâ m b e şi colibele din tablă ruginit ă ale săr acilor din Puerto Rico, aş a cum se apuc a s e să facă un alt coleg al său, stâ n d pe plaja din faţa unui hot el luxos şi luînd insta n t a n e e cu pasiun e . Asta se întâ m pl a s e în timpul unei excursii cu auto b u z ul de la obs erv a t o r ul din Arecibo pân ă în oraş. Ellie se între b a s e

cui urm a

să- i fie oferite acele fotogr afii. Îşi imagin a s e

atu nci o

imens ă bibliotec ă a KGB-ului dedica t ă în între gi m e nefericirii, nedr e p t ă ţilor şi contr a dicţiilor de care era plină societ a t e a capitalist ă. Oare în mo m e n t e l e în care îi cuprind e a nefericire a din cauz a insucc e s elor societ ă ţii sovietice, aceş ti age n ţi

îşi

găs e a u

linişte a

şi

cons olar e a

răsfoind

fotogr afiile

neclar e

repr ez e n t â n d u - i pe se m e nii lor păc ă t o şi din America? În Uniune a Sovietică exist a u mulţi oa m e ni de ştiinţă geniali căror a, din pricina unor vini necu n o s c u t e , nu le fuses e per mis ă timp de dec e nii ieşire a din Europ a de Est. Un exe m pl u bun era Konst a n tin ov, care nu fuses e în Occiden t pân ă

pe

la

mijlocul

anilor

’60.

O dat ă,

la

o conferinţ ă

intern a ţio n al ă

desfă ş u r a t ă la Varşovia, în timp ce stăt e a u la o ma s ă încărc a t ă cu zeci de sticloa n ţ e

de rachiu azer b ai dj a n mai mult goale dec â t pline, Konsta n tin o v

fuses e între b a t de ce suferis e ace a interdicţie. El răsp u n s e s e sincer: „Fiindcă ticăloşii ştiau că, dac ă mă vor lăsa dincolo, n- o să mai vin nicioda t ă înapoi”. Totuşi în timpul dezgh e ţ ul ui politic în relaţiile dintr e cele două ţări, adică prin anii

’60- ’70,

atu nci

când

îmbun ă t ă ţi s e r ă , îl lăsas e r ă

şi

legă t u rile

dintr e

oa m e nii

de

ştiinţă

se

şi pe Konst a n tin ov să plec e fără a- i face mari

proble m e . Iar el reve nis e în ţară de fiecar e dat ă. Acum interdicţia de ieşire din ţară reintr a s e în vigoar e, iar sav a n t ul mai trimit e a doar cărţi poşt al e pentr u

colegii săi din Occiden t, cărţi poşt al e în care era repr ez e n t a t chiar el, călar e pe o sferă sub care se put e a citi ecu a ţi a Schw arzs c hild pentr u raza unei găuri negr e . În imagin e Konst a n tin ov cel de pe sferă stăt e a cu picioar el e încruciş a t e , cu capul plec a t şi cu o figură foart e

nenor ocit ă. Celor care trec e a u

prin

Moscov a şi-l vizitau le spun e a , folosind met afor el e din fizică, că se afla în groa p a de pot e n ţi al. Iarăşi i se interzis e s e ieşire a în străin ă t a t e . Răspu n z â n d la întreb ă rile curioşilor, Vayga y spun e a tot timpul că poziţia oficială a Uniunii Sovietic e era de a consid e r a revoluţia ma g hi a r ă din 1956 drep t o revolt ă orga niza t ă de criptofa s ciş ti, iar Primăv a r a de la Prag a din 1968 drep t

o mişc ar e

stârnit ă

de un grup

antisocialist

şi nere p r e z e n t a ti v

din

conduc e r e a ţării. Dar ad ă u g a întotd e a u n a că, dacă cee a ce i se spus e s e nu era adev ă r a t , dac ă ace s t e dou ă revolte fuses e r ă cu adev ă r a t revolt e ale poporului, atu nci ţar a sa făcus e o greş e al ă atu nci când le înăbu şis e. În cazul războiului din Afganist a n nici măc a r nu se mai dera nj a să citez e justificările oficiale ale sovieticilor. O dat ă, pe când se afla în biroul Institut ului, insista s e să- i arat e lui Ellie propriul său radio pe und e scurt e pe care se aflau scrise clar, cu litere chirilice, frecve n ţ el e post urilor de radio din Londra, Paris şi Washing t o n. El i-a spus că era liber să ascult e prop a g a n d a tuturor naţiunilor. Într- o perioa d ă

mulţi dintr e

retorica naţion alist ă îndre p t a t ă chiar i-a spus

colegii lui Vayg a y

fuses e r ă

cuceriţi de

împotriva pericolului galbe n. Unul dintre ei

lui Ellie, pun â n d u- i imagin a ţi a

la încerc a r e :

„Ima gin e a z ă - ţi

între a g a frontier ă dintre China şi Uniune a Sovietic ă ocup a t ă de soldaţi chinezi stân d umăr la umăr, o mulţim e comp a c t ă de invad a t o ri înar m a ţi”. Ellie îşi amint e a

că stăt e a u

în biroul director ului institut ului, strâ n şi în jurul unui

sa m o v a r. – Cu creş t e r e a de mo g r afic ă actu al ă a chinezilor, cât va mai dura pân ă când se vor năp u s ti cu toţii pes t e graniţ ă ? întreb a s e cerce t ă t o r ul. Răspu n s ul îi fuses e dat pe un ton ce combin a presi mţiri sum br e cu un deliciu mat e m a t i c: – O veş nicie. William Randolp h Hears t s- ar fi simţit ca acas ă . Dar nu şi Lunac e a r s ki. El a adus argu m e n t u l confor m căruia staţion a r e a atâ t o r soldaţi chinezi pe graniţ a cu Uniune a Sovietic ă va reduc e auto m a t rata naş t e rilor, şi de ace e a calculele

făcut e de ceilalţi era u eron a t e . Lunac e a r s ki vorbis e des pr e ast a ca şi cum subiec t ul criticii sale ar fi fost folosire a greşit ă a mod el elor mat e m a t i c e , însă puţini fuses e r ă cei care nu pricep u s e r ă ce voia să spun ă . Din câte ştia Ellie, Lunac e a r s ki nu se lăsas e nicioda t ă înghiţit de para n oi a end e mi c ă şi de rasis m, nici măc a r în mo m e n t e l e de maxi m ă tensiu n e între chinezi şi sovietici. Ellie era îndră g o s tit ă de sa m o v a r şi put e a înţeleg e cu uşurinţ ă afecţiun e a ruşilor pentr u ace s t obiect. I se păre a că şi „Luna h o d ”- ul sovietic, vehiculul lunar fără echip aj uma n care reuşis e în misiun e a sa pe Lună, se m ă n a cu o cad ă de baie pe roţi sâr mo a s e , dar ave a pe und e v a la origini şi ceva din teh n olo gi a sa m o v a r ului. Vayga y o luas e o dat ă, într- o minun a t ă dimin e a ţ ă de iunie, şi o dus e s e să vad ă un mod el al „Luna h o d ”- ului într- un parc de distr ac ţii imens

situ a t

în afar a

Moscov ei. Acolo, alături de o clădire

în care

era u

prez e n t a t e bun ă t ă ţ u rile şi frumu s e ţile din Republica Autono m ă Tadjikă, se afla o sală

imens ă

plină

pân ă

în tava n

cu mod el e

în mări m e

natur al ă

ale

vehiculelor spaţiale civile produ s e de Uniune a Sovietică. Ellie le văzu unul dup ă altul: „Sputnik 1”, prima nav ă spaţi al ă orbitală, „Sputnik 2”, prima nav ă care avus e s e la bord o fiinţă vie, pe căţ eluş a Laika, care a murit în spaţiu, apoi „Luna 2”, prima rach e t ă care a ajuns la un alt obiect cere s c, „Luna 3”, prima nav ă

care

a fotogr afiat

faţa întun e c a t ă

a Lunii, „Vener a

7”, prima

nav ă

spaţială care a cobor â t cu vine pe o altă plan e t ă , şi mai ales „Vostok 1”, prima nav ă spaţi al ă cu echip aj uma n, cea care l-a dus pe eroul Uniunii Sovietice, cos mo n a u t u l Iurii A. Gag arin, pe o orbită unică în jurul Păm â n t ul ui. În afar a nav ei copiii folos e a u aripioar el e de la ramp a de lans ar e ale „Vostok”- ului drept tobog a n e , iar părul lor blond cârlionţ a t şi crav a t el e roşii le flutura u în avâ n t ul cobor ârii, în mijlocul unei gălă gii şi a unui amuz a m e n t

dezlăn ţ uit, pân ă ce

ajung e a u pe pă m â n t , „ze mlia”, cum i se spun e a în rus ă. Cea mai mar e insulă a sovieticilor din Marea Arctică fuses e nu mit ă Novaia Zemlia, adică Noul Păm â n t . Acolo fuses e deto n a t ă , în 1961, o bomb ă ter m o n u cl e a r ă sovietic ă de 58 de me g a t o n e , cea mai put er nic ă explozie imagin a t ă şi realizat ă de specia uma n ă pân ă în prez e n t. Dar în ace a zi de primă v a r ă , când vânz ă t o rii de înghe ţ a t ă îşi lăud a u marfa, îngh e ţ a t a de care mos coviţii era u atât de mâ n d ri, când familii ves el e se plimb a u liniştite şi un bătr â n ştirb zâmb e a la Ellie şi la Lunac e a r s ki ca şi cum cei doi ar fi fost îndră g o s tiţi, bătr â n ul pă m â n t păr e a un loc des t ul de

plăcut. În rarele vizite pe care Ellie le făce a la Leningr a d sau Moscova, Vayga y era cel care se ocup a cel mai des de sava n ţii occide n t ali, făcâ n d u- le progr a m ul pentr u serile libere. Un grup de şas e sau opt pers o a n e merg e a la balet ul de la Teatrul Bolşoi sau Kirov. Lunac e a r s ki reuş e a întotd e a u n a să facă rost de bilet e, într- un fel sau altul. Ellie le mulţu m e a gazd elor sale, iar aces t e a îi mulţu m e a u la rând ul lor, explicân d u- i că doar aflând u- se în comp a ni a unor oas p e ţi din străin ă t a t e reuş e a u şi ei să ajung ă la ace s t e spec t a c ol e. Doar Vayg a y zâm b e a mer e u . Nu- şi aduc e a nicioda t ă nev a s t a cu el, iar Ellie nu o întâlnis e nici măc a r din întâ m pl a r e . Vayga y îi spus e s e că soţia lui era un me dic foart e devot a t pacie n ţilor. Ellie îl întreb a s e odat ă care era lucrul pe care îl regr e t a cel mai mult, deo a r e c e ştia că părinţii lui renu n ţ a s e r ă să emigr e z e în America, deşi se gândis e r ă s- o facă. Sava n t ul îi răsp u n s e s e pe un ton foart e grav: – Nu regr e t decâ t un singur lucru. Fiica me a s- a mărit a t cu un bulgar. O dat ă

Vayga y

le rezerv a s e

o mas ă

pentr u

cine

la un rest a u r a n t

cauc azia n din Moscova. Pentru ace a sear ă fuses e ang aj a t şi un fel de ma e s t r u de cere m o nii profesionis t, respo n s a bil cu toas t u rile şi întreţin e r e a at m o sf e r ei, un „ta m a d a ” – cum li se spun e a acolo – nu mit Kaladze. Insul era un ma e s t r u al aces t ei form e de artă, însă Ellie ştia pre a puţin ă rus ă şi era nevoit ă să cear ă să- i fie trad u s e cele mai mult e dintr e toas t u rile rostit e de Kaladze. Insul se întors e s e spre ea şi făcus e o re m a r c ă se m nificativ ă pentr u între a g a sear ă : – Celor care be a u fără să toas t e z e noi le spun e m alcoolici. Sear a s- a încheia t devr e m e cu un toas t relativ me diocru comp a r a tiv cu cele ant erio a r e : „Pentr u pac e pe toat e plan e t el e ”. Vayga y îi explicas e că în limba rus ă „mir” înse m n a în acela şi timp „lum e”, „pac e” şi un anu mit tip de comu nit a t e

auto n o m ă

de gos po d ă rii ţără n e ş ti ale cărei origini se pierd în

negur a timpului. Au mai discut a t apoi o vre m e dac ă lume a nu fuses e mai paş nică atu nci când cele mai mari siste m e de orga niz ar e politică nu dep ă ş e a u mări m e a unui sat. Lunac e a r s ki spus e s e , ridicân d pah a r ul: – Fiecar e sat e o plan e t ă . Iar ea răs p u n s e s e : – Şi fiecar e plan e t ă – un sat. Petrec e rile de aces t gen erau întotd e a u n a puţin ca m zgomo t o a s e . Se

cons u m a u cantit ă ţi enor m e de rachiu şi de votc ă, dar nime ni nu păr e a să fie extr a o r din a r de cherc h elit. Ieşe a u gălăgioşi din vreun rest a u r a n t la ora 1 sau 2 noap t e a şi încerc a u , ad e s e a fără succ e s , să găs e a s c ă măc a r un taxi. De cât ev a ori el o însoţis e pe jos câte cinci- şas e kilome t ri de la rest a u r a n t pân ă la hotelul und e fuses e caza t ă . Era prev e nitor, uneori chiar afect u o s , tolera n t în opiniile politice, dar tăios în judec ă ţile legat e de ştiinţă. Deşi esca p a d e l e sale erotic e dev e nis e r ă

lege n d a r e

în rând ul

colegilor,

faţă

de

Ellie

nu- şi per mis e s e

nicioda t ă nici măc a r un sărut de noa p t e bun ă. Atitudin e a sa o întrist a puţin pe Ellie, deşi afecţiun e a lui faţă de ea era evide n t ă . În comu nit a t e a ştiinţifică din Uniune a Sovietic ă exist a u mult e femei, întro proporţi e chiar mai ridicat ă dec â t în Stat el e Unite. Însă ele ave a u tendinţ a de a se plas a pe poziţii mod e s t e , cel mult de nivel me diu, astfel că sav a n ţiimas c uli din Uniune a

Sovietică erau la fel de ned u m e riţi ca şi colegii lor

am e ric a ni când se ciocne a u de o femei e drăg u ţ ă şi cu o comp e t e n ţ ă ştiinţifică evide n t ă care le impun e a propriile ei opinii fără să ad mit ă să fie ignora t ă . Unii încerc a u s- o întreru p ă sau se prefăc e a u că n- au auzit. Atunci Lunac e a r s ki se aplec a puţin în faţă şi între b a cu un glas mai puter nic dec â t obişnui a: „Ce- aţi spus? Aţi pute a rep e t a , vă rog, dr. Arroway? Nu sunt sigur că v-am auzit”. Ceilalţi amu ţ e a u ,

iar ea îşi continu a

expu n e r e a

des pr e

ars e nid ul de galiu

satur a t sau des pr e conţinu t ul în eta n ol al norului galactic W-3. În acel nor galactic inters t el a r se afla o cantit a t e de alcool cu o conce n t r a ţi e de 200, dar ace a

cantit a t e

era atâ t

de mar e,

încât ar fi putu t

să satisfac ă

între a g a

popula ţie a plan e t ei de- a lungul între gii exist e n ţ e a siste m ul ui solar, şi ast a chiar dac ă fiecar e adult de pe Păm â n t ar fi fost alcoolic învet e r a t . Kaladze, „ta m a d a ”

acelei

petr e c e ri,

apr ecia s e

re m a r c a .

În

toas t u rile

urm ă t o a r e

făcus e r ă tot felul de spec ula ţii: dac ă alte form e de viaţă ar fi intoxica t e cu eta n ol, dac ă alcoolis mul n- ar fi cumv a o proble m ă de inter e s galactic şi dac ă mai exist ă pe vreo altă plan e t ă un ma e s t r u al toas t u rilor la fel de pricep u t ca Trofim Sergh e e vici Kaladze al nostru. * Când au sosit la aero p or t ul din Albuqu e r q u e au desco p e rit că, printr- un miracol, zborul com e rcial de la New York, la bordul căruia se afla dele g a ţi a sovietic ă, ateriza s e cu o jumă t a t e de oră mai devr e m e . Ellie îl desco p e ri pe

Vayga y în ma g a zin ul de suve niruri al aerop o r t ului, negociind poat e preţ ul vreu n ui bibelou. Proba bil că şi el o văzus e cu coad a ochiului, căci ridică un deg e t şi spus e, fără să se întoarc ă : – O clipă, Arroway. 19,95? între b ă el, adr e s â n d u - i-se vânz ă t o r ului, care abord a s e o figură fals dezint e r e s a t ă . Ieri în New York am văzut un set identic care cost a doar 17 dolari şi 50 de cenţi. Ellie se apro pi e mai mult şi obs erv ă că Vayga y întins e s e pe mas ă un set de cărţi de joc pe care tron a u nuduri de amb el e sex e în nişte poziţii care ar fi scan d aliza t

gen e r a ţi a

ant erio a r ă ,

dar

care

acu m

era u

consid e r a t e

doar

inad e cv a t e . Vânzăt or ul încerc a fără pre a multă trag e r e de inimă să strâ n g ă cărţile la loc în pach e t , în timp ce Lunac e a r s ki făce a eforturi serioa s e şi de altfel eficient e să acop e r e cu ele între a g a tejgh e a . – Îmi pare rău, dom n ul e, se plâns e vânz ă t o r ul. Nu eu fixez preţ urile. Eu doar vând. – Vezi care sunt defec t el e adr e s â n d u - i-se

lui Ellie,

dar

unei econo mii planificat e , spus e

întinzâ n d u- i în acela şi

timp

Vayga y,

vânz ă t o r ului

o

banc n o t ă de dou ăz e ci de dolari. Într- un siste m de piaţ ă cu ad ev ă r a t liberă prob a bil aş fi reuşit să cump ă r ast e a cu 15 dolari. Poat e chiar cu 12,95. Şi nu te uita aş a la mine. Nu le- am cump ă r a t pentr u mine. Aici am 54 de cărţi împr e u n ă

cu jokerii. Fiecar e dintr e ele repr ezint ă

un cadou plăcut pentr u

cerc e t ă t o rii de la institut ul me u. Fem ei a zâmbi şi-l luă de braţ. – Mă bucur să te revă d, Vayga y. – E-o plăc er e rară, drag a me a . * Printr- un fel de înţele g e r e neros tit ă , dar sub â n ţ el e a s ă , au discut a t nu m ai des pr e lucruri plăcut e pe tot dru m ul pân ă la Socorro. Pe scau n el e din faţă stăt e a u Valerian şi şoferul, unul dintre oa m e nii noi din echip a de pază. Peter, care în condiţii norm al e nu era un om foart e volubil, se mulţu m e a să ste a întins

şi să

proble m a

ascult e

conv er s a ţi a

celor

doi, care

ating e a

doar

tan g e n ţi al

pe care sovieticii venis er ă să o discut e, adică al treile a nivel al

palimp s e s t ul ui, Mesajul, part e a cea mai comple x ă şi mai elabor a t ă pe care o rece p ţio n a u cu toţii şi care răm ă s e s e încă ned e s cifra t ă . Cu des t ul de multe

ezitări,

guver n ul

Stat elor

Unite

ajuns e s e

sovieticilor era es e n ţi al ă. Judeca t a

la

concluzia

lor se dove di corect ă

că

participar e a

şi din cauz ă

că

se m n al el e de pe Vega erau atâ t de put er nic e, încât put e a u fi det e c t a t e chiar şi cu un radiot el e s c o p mai mod e s t . Iar sovieticii, foart e prud e n ţi, desfă ş u r a s e r ă încă de mulţi ani o reţe a de teles co a p e mai mici de- a lungul şi de- a latul între gii supr af e ţ e a Eurasiei, o reţe a ce se întind e a pe 9000 de kilome t ri din supr af a ţ a plan e t ei. Ba chiar încheia s e r ă rece n t lucrările la un obs erv a t o r radio de dime n siu ni mari lâng ă Sam a rk a n d . În plus nav ele Marinei militar e sovietic e, dot a t e cu instala ţii de det e c t a r e a sat eliţilor, patrula u atât în Ocea n ul Atlantic, cât şi în Ocea n ul Pacific. Unele

dintr e

dat el e

obţinut e

de

sovietici

se

supr a p u n e a u

cu

cele

înregis tr a t e de obs erv a t o a r el e din Japonia, China, India sau Irak. Însă num ai unele. Este adev ă r a t că fiecar e radiot el e s c o p import a n t de pe plan e t ă care ave a Vega în zona obs erv a bilă urm ă r e a radioe mi si a stelei. În Marea Britanie, Franţ a, Oland a, Suedia, Germ a ni a sau Cehoslov a ci a, în Cana d a , Venezu el a sau Australia astro n o mii înregistr a u părţi redus e din faimos ul Mesaj şi se stră d ui a u să urm ă r e a s c ă

Vega

de la răs ăritul pân ă

la apus ul ei pe cer. În unele

obs erv a t o a r e echip a m e n t u l de radior ec e p ţi e nu era suficient de sensibil şi nu reuş e a

să capt ez e nici măc a r vibraţiile de bază, dar şi acolo era ascult a t

zgo mo t ul de fond ce se auz e a în loc. Fiecar e dintre aces t e ţări deţin e a cât e o buc a t ă din imens ul moz aic al Mesajului, şi ast a din cauz ă că – aş a cum îi rea mi n tis e Ellie lui Kitz – Păm â n t ul se rote a tot timp ul. Fiecar e ţară încerc a să desco p e r e sens ul ascu n s al impulsurilor rece p ţio n a t e . Însă proble m a era dificil de rezolvat. Nimeni nu pute a spun e cu certitu din e nici măc a r dacă Mesajul era scris cu caract e r e simbolice sau era în imagini codificat e . Cel mai logic raţion a m e n t

era acela că nime ni nu va put e a descifra

Mesajul pân ă ce nu va fi emis din nou de la prima pagin ă şi va încep e iarăşi cu introdu c e r e a , cu alfab e t ul sau cheia de deco d a r e . Dar nu era sigur că ast a se va mai întâ m pl a . În timp ce Vayga y comp a r a în tihn ă deş er t ul arid cu taig a u a de acas ă , Ellie se gân di că mes aj ul era prob a bil foart e lung şi că s- ar pute a să nu se derulez e din nou decâ t dup ă vreu n secol. Sau că alfab e t ul nec e s a r înţele g e rii lui nu exist a. Poat e că Mesajul (pe care toţi oa m e nii de pe plan e t ă încep u s e r ă să- l scrie cu majus c ul ă) era un test de intelige n ţ ă , astfel încât acele

lumi care

era u

pre a

idioat e

ca să- l poat ă

descifra

vor fi de as e m e n e a

incap a bile să îi folose a s c ă în mod greşit conţinu t ul. Şi brusc ea înţele s e ce umilinţă

ar fi pentr u

recun o a s c ă

nep u tinţ a

specia uma n ă

dac ă

lor de a pricep e

am e ric a nii şi sovieticii decis e s e r ă

pân ă

la urm ă

vor fi nevoiţi să

Mesajul. Căci în mo m e n t ul în care

să colabor e z e

şi înţeleg e r e a

oficială de

part e n e ri a t fuses e se m n a t ă în cadru sole m n , toat e celelalt e ţări care deţin e a u fie şi un singur radiot el e s c o p căzus e r ă de acord să coop er e z e . Se crea s e un fel de Consorţiu Planet a r al Mesajului şi toţi oa m e nii îl num e a u deja aş a. Aveau nevoie unii de alţii, de intelige n ţ a şi de dat el e rece p ţio n a t e , dac ă voiau să descifrez e vreod a t ă ace s t Mesaj. Ziarele abia dac ă mai pom e n e a u de alte eve ni m e n t e . Jalnic de puţin ele fapt e concr e t e care erau cunos c u t e – adică num e r el e prime, trans mi siu n e a de la Jocurile Olimpice şi exist e n ţ a cert ă a unui me s aj foart e compl ex – era u reluat e pân ă la satur a ţi e. Era greu să mai găs e ş ti vreo fiinţă uma n ă care să nu fi auzit în vreun fel sau altul des pr e Mesajul sosit de pe Vega. Sect el e religioas e , fie ap arţin â n d unor rituri cu tradiţie, fie mar gin al e, dar şi unele proa s p ă t

inven t a t e

cu ocazia apariţiei Mesajului, se pornis er ă

să

analizez e minuţios implicaţiile teologic e ale ace s t ui a. Unii spun e a u că vine de la Dumn e z e u ,

alţii că de la diavol. Uimitor era faptul că o part e

dintre

credincioşi oscilau între amb el e variant e . Se iscas e şi o nefericită ren a ş t e r e a inter e s ului asupr a lui Hitler şi a nazis m ului, iar Vayg a y îi spus e s e lui Ellie că în recla m el e publicat e în suplim e n t ul de du minică New York Tim e s Book Revie w desco p e ris e în tot al opt zvas tici. Ea i-a răsp u n s că opt era un nu m ă r dec e n t , dar că oricu m ştie că priet e n ul ei exa g e r e a z ă ; în unele săpt ă m â n i nu ved e ai mai mult de dou ă sau trei. Exista şi un grup care se auto n u mi s e „Spaţio arie nii” şi care ofere a dovezi indubit a bile confor m căror a farfuriile zbur ă t o a r e fuses e r ă invent a t e în Germ a ni a hitlerist ă. De fapt, dup ă ei, pe Vega s- ar fi dezvolt a t o nou ă ras ă de nazişti „necorciţi” care acu m era u gat a să facă ordine şi pe Păm â n t . Exista u şi inşi care prive a u

me s aj ul ca pe o mon s tr u ozit a t e

şi care

înde m n a u la încet a r e a rece p ţion ă rii lui sau alţii care îl consid e r a u drep t un se m n al Revenirii lui Iisus şi care cere a u construir e a unor radiot el e s c o a p e încă şi mai mari, unele dintr e ele chiar în spaţiu. Unii avertiza u asu pr a pericolului

de a lucra cu inform a ţii dat e de sovietici, în idee a că ar put e a fi falsificat e sau greşit e, cu toat e că pe longitu dinile und e se supr a p u s e s e r ă cu Irakul, China şi Japonia dat el e rece p ţio n a t e

erau apro a p e

identic e. Mai erau şi aceia care

simţ e a u o schimb a r e în clima t ul politic mon di al şi care susţin e a u că însăşi exist e n ţ a

Mesajului, chiar dac ă

aces t a

nu va fi nicioda t ă

înţele s, era un

ele m e n t ce exercit a o influenţ ă susţinu t ă asu pr a comp o r t a m e n t u l ui unor stat e cu ten dinţ e războinic e. De vre m e ce era clar că ace a lume care tran s mi t e a mes aj ul

era

mai

ava n s a t ă

dec â t

a noas t r ă

şi cu toat e

aces t e a

nu

se

auto dis tr u s e s e , cel puţin pân ă acu m 26 de ani, atunci rezulta – dup ă cum argu m e n t a u unii oa m e ni – că o civilizaţie teh nolo gic ă nu ajung e ne a p ă r a t să se auto dis tr u g ă . Între a g a popula ţie a găsit în Mesaj un motiv de sper a n ţ ă , mai ales într- o lume în care se exp eri m e n t a u mer e u arm e nucle ar e cu încărc ă t u ri tot mai mari şi cu siste m e Mesajul repr ezint ă

de lans ar e tot mai evolu a t e . Mulţi cred e a u

prima ştire îmbucur ă t o a r e

că

din ultimii ani, căci timp de

dec e nii la rând tinerii încerc a s e r ă să nu se gân d e a s c ă pre a mult la ziua de mâin e. Acum însă se păre a că în cele din urm ă ap ăr u s e şi o sper a n ţ ă pentr u viitor. Indivizii care ave a u tendinţ a de a lua în consid e r a r e în special astfel de progn oz e optimis t e ajung e a u să- şi dea sea m a că se îndre p t a u spre opinii nu foart e

mulţu mi t o a r e

ce se as e m ă n a u

izbitor cu cele anun ţ a t e

în ultimul

dec e niu de mişc ar e a milen a ris t ă . Unii dintr e milen a riş ti susţin e a u că sosire a iminen t ă a mileniului al treile a va fi însoţit ă de întoarc e r e a lui Iisus sau a lui Buddh a, a lui Krishna sau a Profet ului, şi cel care va veni – oricar e ar fi ace s t a – va

institui

pe

plan e t ă

o teocr a ţi e

îngăd uito a r e ,

dar

aspr ă

în judec a r e a

greş elilor făcut e de muritori. Proba bil Mesajul pove s t e a Urcar e a la Ceruri a ome nirii. Sau Judec a t a de Apoi. Însă alţi milen a riş ti, mult mai mulţi dec â t cei pom e niţi mai înaint e, susţin e a u

că, aş a cum se prezis e s e

fără putinţ ă de

tăg a d ă în mult el e, deşi contr a dict oriile scrieri profetic e din vechi m e , o condiţie indisp e n s a bilă pentr u a dou a venire a lui Iisus era distrug e r e a fizică a lumii noas tr e . Milenariştii Apocalips ei era u îngrijoraţi de det e n sio n a r e a at m o sf e r ei de pe plan e t ă şi îi nelinişt e a cantit a t e a tot mai scăzu t ă de arm e stra t e gic e din depozit el e de arm a m e n t

ale ome nirii. Mijlocul cel mai la înde m â n ă

pentr u

îndeplinire a dog m ei de baz ă a doctrin ei lor era de a distru g e totul cât mai

rep e d e .

Alte

cat a s t r of e

posibile,

cum

erau

supr a p o p ul a r e a ,

poluar e a

indus trial ă, cutr e m u r el e , exploziile vulcanic e, efect ul de ser ă, o nou ă epoc ă glaciar ă sau impact ul unei come t e cu plan e t a , erau fie pre a lent e, fie pre a improb a bile sau insuficient de apoc aliptic e pentr u scopul urm ă rit de ei. Unii dintr e conduc ă t o rii milen ariş tilor îi convins e s e r ă pe credincioşii lor în mitinguri şi adun ă ri ma siv e că, exce p t â n d anu mit e accide n t e , asigur a r e a pe viaţ ă era un se m n al ezitărilor întru credinţ ă şi că, în afar a celor foart e bătr â ni, cei

care

îşi cump ă r a u

înmor m â n t a r e

un

loc

de

fără a fi nea p ă r a t

veci

sau

nec e s a r e

îşi făce a u

se făce a u

alte

planuri

de

vinova ţi de act e de

necr e din ţ ă . Toţi adev ă r a ţii credincioşi îşi vor înălţa trupurile la ceruri şi în nu m ai câţiva ani se vor afla în faţa scau n ului lui Dumn e z e u . Ellie cunoş t e a faptul că ace a rud ă vestit ă a lui Lunac e a r s ki fuses e un caz extr e m de rar întâlnit: un revoluţion a r bolşevic care era inter e s a t din punct de ved er e ştiinţific de religiile uma nit ă ţii. Însă la el în ţară ate n ţi a pe care Vayga y o acord a s e ferve n t ei dezvolt ări a mişcărilor religioa s e pe plan mon di al fuses e trecu t ă sub tăc er e . Vayga y spus e s e : – În ţara me a principala proble m ă

religioas ă va fi dac ă veg a nii l-au

anun ţ a t pe Leon Troţki, aş a cum era de datoria lor. * Pe mă s u r ă ce se apropia u de ampla s a m e n t u l Argusului marginile şos elei dev e n e a u

tot mai aglo m e r a t e

vehicule parc a t e

din cauz a auto m o bilelor, rulotelor şi a altor

acolo, a corturilor, a turiştilor şi vilegiat uriş tilor. Noapt e a

câ mpiile odinioar ă

liniştite

din San Augustin era u

ilumin a t e

de focuri de

tab ăr ă . Era evide n t că oa m e nii înşiraţi de- a lungul autos t r ă zii nu era u toţi pre a bog a ţi. Ellie rem a r c ă

dou ă

cupluri tiner e. Bărb a ţii purt a u

tricouri şi blugi

strâ n şi pe talie, mer g e a u puţin ţanţ o şi, aş a cum fuses e r ă învăţ a ţi de cei din anii mai mari când intra s e r ă la liceu, şi discut a u cu aprind e r e . Unul dintr e ei împing e a un cărucior dără p ă n a t în care stăt e a un băieţ el lipsit de griji în vârst ă de vreo doi ani. Femeile ven e a u în urm a soţilor lor. Una dintre ele ţine a în mâ n ă un ţânc care abia se iniţia în arta uma n ă a mer s ului pe picioar e, iar cealalt ă umbla balan s â n d u - se uşor din cauz a burţii proe mi n e n t e din care într- o lună sau dou ă insignifiant ă .

urm a

să ap ar ă

o nou ă

fiinţă născu t ă

pe ace a s t ă

plan e t ă

Aici se găs e a u călug ări din comu nit ă ţile izolat e din afara Taos- ului, care folos e a u psilocibina halucino g e n ă pentr u tain a împăr t ă ş a n i ei, dar şi călug ă riţ e de la o mă n ă s tir e din apropi er e a oraş ului Albuqu e r q u e care se folose a u de eta n ol pentr u acele a şi scopuri. Pute ai ved e a inşi cu piele a tăb ă cit ă şi faţa ridat ă care îşi petr e c u s e r ă între a g a viaţă sub cerul liber, dar şi stud e n ţi cu feţele palide de la Universit a t e a Arizona din Tucson. Se ved e a u crav a t e de măt a s e şi crav a t e- şiret strâ n s e în insign e de argint şlefuit care era u vând u t e de antr e p r e n o rii Navajo la preţuri exorbit a n t e , ca un fel de reva n ş ă măru n t ă în cadrul

istoricelor

legăt uri

come r ci al e

America. Militarii de la baz a aeria n ă

dintr e

albi şi indienii

am e ric a n ă

originari

Davis- Month a n

ven e a u

din în

învoiri sau per misii şi vinde a u cu îndârjire gu m ă şi tutun de am e s t e c a t . Iată şi un bătr â n cu părul alb, îmbrăc a t într- un costu m foart e eleg a n t de 900 de dolari şi cu o pălărie Stets o n asort a t ă la costu m. Insul păr e a să fie foart e bine un simplu fermier. Mai erau mulţi oa m e ni care locuiau în bară ci şi zgârie- nori, în cocioab e din chirpici, în dormito a r e comu n e sau în parcuri pentr u rulot e. Unii venis er ă aici pentr u că nu ave a u altcev a mai bun de făcut, alţii pentr u că voiau să le poat ă pove s ti nepo ţilor că fuses e r ă în aces t loc. Unii sper a u să asist e la un eş ec, alţii era u convinşi că vor fi mart orii unui miracol. În lumin a strălucito a r e a soar elui de dup ă- amiaz ă mulţim e a frem ă t a

şi se disting e a u

sun e t e expri m â n d încred e r e nes tr ă m u t a t ă , ves elie răut ă cio a s ă , ext az mistic şi aşt e p t a r e calm ă. Câţiva au întors cap e t el e şi au arunc a t o privire indifere n t ă dup ă carav a n a de auto m o bile care trec e a pe lâng ă ei, fiecar e auto m o bil avâ n d înscris pe el „Agenţia de Inter m e di e r e şi Trans p o r t a Guvern ului SUA”. Oam e nii strâ n şi de- a lungul dru m ului se apuc a s e r ă întins e s e r ă

ma s a

pe pano u rile

deschis e

să prânz e a s c ă

ale rulotelor. Unii se duc e a u

studiez e mărfurile vânz ă t o rilor amb ul a n ţi ale căror ma g a zin e

şi să

pe roţi era u

inscripţion a t e cu litere mari: „Snack m o bil” sau „Suve niruri spaţiale”. În faţa unor constru c ţii mai mici, dar zdrav e n e , în care put e a intra doar o singur ă pers o a n ă , se făcus e r ă cozi lungi. Cei care lucrau la Argus se gân dis e r ă să le ofere şi ace a s t ă facilitat e vizitatorilor sosiţi acolo. Copiii se fugăr e a u printre maşini, saci de dormit, păt uri şi mes e pliant e de picnic, iar adulţii nu- i cert a u dec â t rare ori, atunci când micuţii ajung e a u pre a apro a p e de autos tr a d ă sau de gardul ce înconjur a telesc o p ul 61, und e un grup de tineri mat uri, raşi în cap şi

îmbr ăc a ţi în robe galb e n e ca şofra n ul îngen u n c h e a u şi inton a u cu sole m nit a t e silaba sacr ă „om”. Tot acolo se put e a u ved e a post e r e mari cu repr ez e n t ă ri imagin a r e ale fiinţelor extr a t e r e s t r e , mult e dintr e ele deja cunos c u t e din filme sau din cărţile de benzi des e n a t e . Undev a scria: „Printre Noi Există Fiinţe Extrat e r e s t r e ” . Un bărb a t

cu cercei de aur se bărbier e a ,

folosind oglind a

retrovizo ar e a unei ca mion e t e , şi o fem ei e cu un poncho mexica n ridică o ceaş c ă de cafe a, salut â n d convoiul care trecu în vitez ă pe lâng ă ea. În timp ce se apropia u de nou a intrar e principală, lâng ă teles co p ul 101, Ellie reuşi să obs erv e un tân ă r ridicat pe o platfor m ă improviza t ă şi şubr e d ă , care vorb e a unei mulţimi des t ul de mari. Tânăr ul purt a un tricou pe care Păm â n t ul era repr ez e n t a t ca fiind lovit de un fulger venit din ceruri. Fem ei a rem a r c ă faptul că mai erau unii inşi din mulţim e care purt a u acela şi înse m n enig m a tic. O dat ă ce trecur ă de poart a princip al ă, Ellie ceru să opre a s c ă . Tras er ă

maşin a

la mar gin e a

dru m ul ui,

ascult ar ă . Vorbitorul era cu spat el e mulţim e .

După

chipurile

lor

cobor âr ă

ge a m u rile

portier elor

spre ei, dar Ellie îi ved e a

înţeles e

că

oa m e nii

aceia

şi

pe cei din

era u

profun d

impr e sion a ţi de cee a ce auz e a u . Vorbitorul era în mijlocul discurs ului: „...iar alţii zic că s- a făcut un pact cu diavolul şi că oa m e nii de ştiinţ ă şi-au vând u t suflet el e. În fiecar e dintr e aces t e teles co a p e se găs e s c pietr e preţio a s e ” . Şi vorbitorul arăt ă cu mâ n a spre telesc o p ul 101. „Asta o recun o s c chiar şi cerce t ă t o rii care lucre az ă aici. Unii oa m e ni spun că ast a est e part e a diavolului în afac er e a încheia t ă .” – Huliganis m

religios,

mur m u r ă

întun e c a t

Lunac e a r s ki,

iar

ochii

îi

alun e c a r ă neră b d ă t o ri spre dru m ul ce duce a la telesc o p . – Nu, nu. Hai să mai stă m puţin! răs p u n s e ea. Un surâ s de uimire i se ivi pe buze. Oratorul continu a: „Există unii oa m e ni, cei credincioşi, oa m e ni cu frica lui Dumn e z e u , care cred că Mesajul vine de la alte fiinţe din spaţiu, de la nişte entită ţi sau cre a t u ri ostile, duş m a ni ai Omului, străini care vor să ne distrug ă ”. Ultima frază fuses e apro a p e urlat ă, dup ă care vorbitorul păs tr ă un mo m e n t de tăc er e se m nificativ ă. „Însă voi, voi toţi, sunt e ţi sătui, sunt e ţi dezgu s t a ţi de corup ţi a şi dec ă d e r e a societ ă ţii de azi, o decă d e r e

adu s ă de nes ă b ui n ţ a , nes t ă p â n ir e a

şi necr e din ţ a oa m e nilor de

ştiinţă. Eu nu ştiu care dintr e voi are drept a t e a de part e a lui. Nu vă pot spun e

nici care est e înţele s ul Mesajului sau de la cine vine el. Am bănuielile mele. În curâ n d vom şti sigur. Dar cee a ce ştiu cu sigur a n ţ ă est e că oa m e nii de ştiinţă, politicienii şi birocra ţii refuză să ne spun ă ad ev ă r ul. Nu ne- au spus tot ce au aflat. Continu ă să ne înşele, aş a cum au făcut- o dintot d e a u n a . Prea mult timp am îndura t, Doa m n e , minciunile pe care ni le- au vârât pe gât şi corup ţi a pe care ne- au impus- o.” Spre uimire a femeii, din mulţim e s- a ridicat un cor de zgomo t e profun d e şi aprob a t o a r e . Insul făcus e să ţâş n e a s c ă un izvor al ne m ulţ u mirilor uma n e de care Ellie abia dac ă fuses e conş tie n t ă . „Aceşti oa m e ni de ştiinţă nici nu cred că noi sunt e m fiii lui Dumn e z e u . Ei cred că sunt e m

prog e nit urile unor mai m u ţ e . Printre ei sunt o mulţim e de

comu niş ti notorii. Şi acu m sunt e m noi de acord ca astfel de oa m e ni să decid ă soart a uma nit ă ţii?” Mulţime a răs p u n s e cu un „Nu!” bubuitor, ca un tun e t. „Vreţi voi ca o haită

de

necr e dincioşi să ajung ă

să vorb e a s c ă

cu

Dumn e z e u ? ” „Nu!” urlă din nou mulţim e a . „Sau să vorb e a s c ă

cu diavolul? Ei stau şi negoci az ă

şi ne hotăr ă s c

viitorul împr e u n ă cu mon ş trii din ad â n c u rile spaţiului. Fraţii mei, surorile mele, în aces t loc s- a cuibărit Răul.” Ellie crezus e că orator ul nu ştia de prez e n ţ a lor acolo, în spat el e lui. Dar în acel mo m e n t el se întoar s e pe jumă t a t e şi arăt ă prin gard ul anticiclon în direcţia

convoiului încre m e ni t:

„Ei nu vorb e s c

în nu m el e

nostru!

Nu ne

repr ezint ă pe noi! Nu au nici un drept să hotăr a s c ă pentr u noi!”. Câţiva inşi din mulţim e , care se aflau mai apro a p e de ampla s a m e n t , încep ur ă să se împing ă şi se scutur e ritmic gardul ce înconjur a teles co p ul. Atât Valerian, cât şi şoferul se alar m a r ă . Motoar el e fuses e r ă lăsat e în funcţiun e , aş a că într- o clipă şoferii ap ă s a r ă pe accel er a ţi e şi se dep ă r t a r ă de poart ă , luînd- o înspr e clădire a ad minis tr a ţi ei proiect ului Argus, pân ă la care mai ave a u mulţi kilome t ri de mer s prin deş er t ul plin de măr ă cini. Pe când se dep ă r t a u , în sun e t ul scos de cauciucul roţilor de m a r â n d pe cime n t şi de mulţim e a vuind ă, Ellie reuşi să aud ă voce a orator ului articulân d clar: – Răul cuibărit în aces t loc va fi distru s. Jur că aş a va fi.

Capit ol u l 8 Acc e s a r e dire c t ă „Un teolog îşi poat e per mit e

să se lase atras de plăcuta sarcină a

descrierii Religiei ca şi cu m ea ar coborâ direct din ceruri, înveş m â n t a t ă în inocen ţ a ei înnăsc u t ă. Istoricului i se pretind e o atitudin e mult mai pesi mis t ă. El est e dator să desco p er e am e s t e c ul inevitabil de greş eli şi corupţie pe care aceas t a l-a căpăta t în lunga sa şed er e pe Pămân t în mijlocul unei rase de făpturi slabe şi deg e n e r a t e .” (Edwar d Gibbon – Declinul şi căder e a Imperiului Rom a n , vol. XV) Ellie nu luă în sea m ă siste m ul de acce s a r e direct ă a progr a m e l o r TV şi trecu în revist ă unul dup ă altul toat e post urile de televiziun e. Pe dou ă can al e învecin a t e se tran s mi t e a Cum trăiesc ucigaşii în mas ă , resp e c tiv Pune- ţi curu’ la bătaie . O singur ă

privire

era

suficient ă

ca să- ţi dai sea m a

că ofert a

me dia tic ă era nes a tisf ăc ă t o a r e . Pe alt can al se desfă ş u r a un meci de basch e t foart e disput a t între Johnson City Wildcats şi Union- Endicott Tigers, în care tinerii jucători şi jucăto a r e îşi dăd e a u sufletul pentr u victorie. Pe urm ă t o r ul can al se ţine a o predic ă în pers a n ă des pr e restricţiile şi obligaţiile rituale ale Ram a d a n u l ui. Urma unul dintr e acele can al e coda t e , care păr e a să fie dedica t unor practici sexu al e cu totul dezgu s t ă t o a r e . Apoi Ellie nimeri pe un can al princip al cuplat pe comp u t e r , specializat în jocurile inter a c tiv e fant a s m a t i c e în care intrai în piele a unui erou, şi care acu m nu o duce a pre a bine. Dacă îl acce s ai prin comp u t e r ul pers o n al, ţi se ofere a o singur ă intrar e într- o ave n t u r ă nou ă. Cea din ziua de azi se nu m e a parc ă Ghilga m e ş Galactic şi – ca în toat e jocurile de tipul ăst a – se sper a că oa m e nii vor consid e r a res p e c tiv a ave n t u r ă imagin a r ă

suficient

de

inter e s a n t ă

pentr u

a

com a n d a

discul

floppy

cores p u n z ă t o r pe unul dintre can al el e de vânz a r e . Se luau şi măs u rile de prec a u ţi e

nec e s a r e

în astfel de cazuri, astfel încât

să nu poţi înregis tr a

resp e c tivul progr a m în perioa d a unicei sale derulări. Ellie consid er a că cele mai mult e dintr e aces t e jocuri video erau doar încerc ă ri disper a t e şi ineficient e

de a- i preg ă ti pe adole s c e n ţi pentr u un viitor oricu m incert. Atenţia îi fu atr a s ă de un crainic cu o figură serioa s ă de pe unul dintre can al el e de televiziun e clasice, care discut a cu o îngrijorar e vădit ă des pr e cee a ce păre a să fie un atac ne m o tiv a t asu pr a Flotei a şapt e a am e ric a n e din Golful Tonkin de cătr e nişte nav e torpiloar e nord- vietn a m e z e . Preş e din t el e Stat elor Unite

cerus e

răsp u n d e

să

fie autoriza t

să

provoc ă rii. Progra m ul

prefer a t el e

ia „toat e

resp e c tiv,

lui Ellie şi el relua progr a m e

măs u rile

nec e s a r e ”

Ştirile de ieri , era

pentr u

a

unul dintr e

şi emisiuni de ştiri ale can alului

realizat e cu câţiva ani în urm ă. A dou a part e a emisiunii const a din disec a r e a meticulo a s ă , punct cu punct, a greş elilor de inform a r e

din prima part e şi

scoa t e r e a în evide n ţ ă a credulită ţii îndăr ă t nic e a can al elor inform a tiv e în faţa oricăror

ştiri

auto elo gio a s e

oferite ar

de

fi fost

orice ele.

oficialitat e ,

Era

unul

oricât

dintre

cele

de

nefond a t e

câte v a

şi

de

progr a m e

de

televiziun e produ s e de o reţe a ma s s- me di a numit ă REALI-TV, cum erau şi emisiuni gen Vorbe, vorb e... , care era dedic a t ă unor an alize post- factu m a pro misiunilor elector al e neînd e plinite la nivel local, de stat şi naţion al, sau emisiun e a Aiureli şi păcăleli , în care era u de mol a t e fără cruţ ar e opinii larg răsp â n di t e cum sunt prejud e c ă ţile, miturile şi sloga n el e prop a g a n di s tic e. Pe ecra n ul televizorului se put e a citi în colţul de jos dat a de 5 augu s t 1964. Un val de amintiri – căci „nost algie” nu era un cuvâ n t potrivit aici – o învălui pe Ellie, rea d u c â n d u - i în me m o ri e

zilele sale în liceu. Apăs ă pe buto n şi schimb ă

can alul. Tot sărind de pe un progr a m pe altul, trecu rep e d e pes t e o emisiun e de reţe t e culinar e orient al e care în săpt ă m â n a resp e c tiv ă se ocup a de prep a r a r e a hibachi- ului, pes t e

o recla m ă

lung ă

la prima

gen e r a ţi e

de roboţi casnici

univers a ri prod u şi de Hadd e n Cyber n e tics , pes t e ştirile în rus ă de la Amba s a d a Sovietic ă, cât ev a progr a m e

de ştiri şi pentr u copii, un can al specializat în

mat e m a t i ci care prez e n t a o orbito a r e realizar e grafică pe comp u t e r a noului curs de geo m e t ri e analitică Cornell, pes t e progr a m ul local pentr u vânz ă ri de tere n u ri şi locuinţ e

şi, în fine, pes t e

un şir nesfârşit de seriale cotidien e

execr a bile. Ajuns e în cele din urm ă pe can alel e de emisiuni religioas e und e se discut a cu o ardo a r e ne m ă r gi nit ă şi una ni m împărt ă ş it ă des pr e Mesajul din spaţiu.

În toat ă

America

nu m ă r ul

celor

care

merg e a u

la biserică

extr a o r din a r de mult. Ellie era de părer e că Mesajul repr ez e n t a

sporis e

un fel de

oglind ă în care fiecar e om îşi ved e a periclitat e sau confirm a t e propriile sale conving e ri. Era o justificar e comu n ă pentr u doctrin e religioas e apoc aliptic e sau esh a t olo gic e

care

altfel

se

exclud e a u

reciproc.

Zimb a b w e , Ecuad or sau la popula ţiile Hopi, pes t e

În Peru,

Algeria,

tot se ţine a u

Mexic,

dezb a t e ri

publice serioa s e pe te m a venirii din spaţiu a civilizaţiilor de care ap arţin e a u . Părerile

care

sprijine a u

idee a

fuses e r ă

atac a t e

pentr u

colonialis m ul

lor.

Catolicii discut a u des pr e star e a de graţie extr a t e r e s t r ă . Prote s t a n ţii dezb ă t e a u posibilitat e a unor misiuni mai rece n t e ale lui Iisus pe plan e t el e apropia t e şi, bineînţ el e s , des pr e reve nir e a Lui pe Păm â n t . Musulm a nii se între b a u îngrijoraţi dac ă Mesajul nu contr a v e n e a Kuweit un bărb a t

cumv a interdicţiei de a- ţi face chip cioplit. În

s- a auto p r ocla m a t

Ima m ul Ascuns al Şiiţilor. Fervoar e a

mesia nic ă i-a cuprins pân ă şi pe hasidiţii Soss af er. În unele congr e g a ţii ale evreilor ortodoc şi a ren ă s c u t

inter e s ul

pentr u

Astruc, un fana tic care

se

te m u s e că ştiinţ a ar put e a să sub min e z e put er e a credinţ ei şi care în 1305 îl convins e s e pe rabinul Barcelon ei, liderul clerului evreie s c din ace a vre m e , să le interzică pers o a n e l or sub 25 de ani studiul ştiinţ elor şi al filosofiei, sub am e nin ţ a r e a cu tortur a sau exco m u nic a r e a . Tendinţ e similar e se disting e a u tot mai put er nic în cadrul Islamului. Un filosof din Salonic, numit pe bun ă drep t a t e Nikolas Polyde m o s , a atra s ate n ţi a publicului cu un set de argu m e n t e susţinu t e pasion a t în favo ar e a a cee a ce el nu m e a „reu nificar e a ” religiilor, guv er n elor şi popo a r elor de pe plan e t ă . Criticile au încep u t prin pun e r e a sub îndoială a particulei „re”. Grupuri de ade p ţi ai OZN-urilor au orga niz a t gărzi per m a n e n t e , ziua şi noap t e a , la baza aerian ă am e ric a n ă Brooks de lâng ă San Antonio, und e se spun e a

că s- ar afla cong el a t e

în taină trupurile perfec t păs tr a t e

a patru

ocup a n ţi ai unei farfurii zbură t o a r e care s- ar fi prăb u şit în 1947. Se spun e a chiar că extr a t e r e ş t rii res p e c tivi ar fi fost înalţi de un me tr u şi că ar fi avut dinţi măr u n ţi şi fără cusur. În India s- au anun ţ a t apariţii ale lui Vishnu, iar în Japonia ale lui Amida Buddh a, la Lourde s s- au petr e c u t sute de vindec ă ri miraculo a s e şi în Tibet s- a auto p r ocla m a t un nou Bodhis a t t v a . Un nou cargoc ult a fost adu s din Noua Guine e în Australia: propov ă d ui a cons tr uir e a unor cópii dup ă un

radiot el e s c o p pentr u a atra g e gen e r ozit a t e a extr a t e r e ş t rilor. Uniun e a Mondială a Libercug e t ă t o rilor a consid er a t Mesajul drept o dova d ă a inexist e n ţ e i lui Dumn e z e u . Biserica Mormo n ă l-a declar a t drept a dou a revela ţi e dup ă îngerul Moroni. Diferite grupuri şi orga niz a ţii au văzut în Mesaj o dova d ă a exist e n ţ ei mai multor zei sau a unuia singur ori, dimpo triv ă, a nici unuia. Milenaris m ul înflore a. Unii prezice a u Milleniu m- ul, sfârşitul lumii, în 1999, deo ar e c e era o inversiu n e cab alistică a lui 1666, an ales odinioar ă de Sabb a t a i Zevi pentr u „milleniu m”- ul său. Alţii se opris er ă la anii 1996 sau 2033, adică la pres u p u s a aniver s a r e a dou ă mii de ani de la naş t e r e a sau de la mo ar t e a lui Iisus. Pe de altă part e Marele Ciclu al vechilor maya urm a să se încheie în 2011, când – potrivit ace s t ei conce p ţii tradiţion al e

indep e n d e n t e

– cos mo s ul îşi va afla

sfârşitul. Ames t e c ul prezicerii ma ya cu milen a ris m ul creş tin a născu t în Mexic şi în America Centr al ă un fel de fren ezie apoc aliptică. Unii dintr e milen a riş tii care cred e a u în dat el e mai apropia t e încep u s e r ă deja să- şi dăruias c ă aver e a săracilor, în part e din cauz ă că oricu m în curân d bunurile nu vor mai ave a nici o valoar e, dar şi ca un fel de inves tiţie înţele a p t ă în Dumn e z e u , un fel de mită pentr u Judec a t a de Apoi. Zelul rugăciunile

religios,

fanatis m ul,

tăcu t e ,

reev alu ă rile

tea m a ,

sper a n ţ a ,

istovito a r e ,

dezb a t e rile

dăruire a

de

sine

înflăcăr a t e , exe m pl a r ă ,

bigotis m ul îngus t şi un inter e s dra m a tic pentr u ideile noi, toat e ace s t e a erau molipsito a r e , însufleţind cu febrilitat e între a g a

supr af a ţ ă

a micuţ ei plan e t e

Păm â n t . Deta ş â n d u - se cu greu din ace a s t ă ma s ă eferv e s c e n t ă şi puter nic ă, Ellie crezu că poat e să vad ă zorile unei recun o a ş t e ri a lumii drept un unic firicel în imen s a

tapis e ri e a Cos mo s ului. În tot ace s t

timp Mesajul însuşi

continu a să rezist e tent a tiv elor de a- l descifra. Pe

can al ele

de

bârfe

denigr a t o a r e ,

prot ej a t e

şi

ele

de

Primul

Amen d a m e n t al Constituţiei, ea, Vayga y, der Heer şi – într- o mă s u r ă mai mică – Peter Valerian era u aspr u acuz a ţi de o mulţim e de delicte, printr e care se aflau ateis m ul, comu nis m ul şi păs tr a r e a Mesajului în folosul propriu. Ellie nu- l consid er a pe Vayga y pre a comu nis t, iar în cee a ce- l prive a pe Valerian ştia că aces t a cred e a în Dumn e z e u , fiind un creş tin profund şi rafina t care nu făce a tap aj de credinţ a lui. Dacă vor ave a suficient noroc să găs e a s c ă vreo cale de

decodificar e a Mesajului, ea se declar ă gat a să i-l prezint e pers o n al acelui nimic făţarnic ce se cred e a com e n t a t o r de televiziun e. Pe de altă part e David Drumlin era prez e n t a t ca un fel de erou, omul care decodificas e cu ade v ă r a t pentr u prima dat ă mist er ul nu m e r elor prime şi tran s mi siu n e a de la Olimpiad ă . Drumlin ap ăr e a

drep t gen ul de sava n t de care ave m nevoie. Ellie oftă şi

schimb ă din nou can alul. Ajuns e s e

la TABS, Siste m ul de Trans misie America n Turner, singurul

supr a vie ţ uit or al unei mari reţele TV com e rciale care domin a s e Stat el e Unite pân ă la apariţia şi răs p â n dir e a tran s mi siu nilor direct prin sat elit şi a cablului TV cu 180 de can ale. Pe aces t post Palmer Joss era în mijlocul uneia dintr e rarele sale apariţii televizat e . Ca majorit a t e a

am e ric a nilor, Ellie recun o s c u

dintr- o privire voce a sa put er nic ă, ţinut a impre sio n a n t ă şi uşor nonco nfor mi s t ă şi uşoar el e cearc ă n e de sub ochi, ce te făce a u să crezi că omul nu dor mis e nicioda t ă cu grija noas t r ă a tuturor. – Ce- a făcut de fapt ştiinţa pentr u noi? decla m a el. Chiar sunt e m mai fericiţi dec â t înaint e ? Nu mă refer num ai la rece p t o a r el e de imagini hologr afice şi la strug u rii fără se minţ e . Sunt e m noi fericiţi în adâ n c u rile sufletului? Sau poat e că sav a n ţii ne păc ăl e s c cu nişte jucării, ne dau tot felul de fleacuri teh n olo gic e şi în ace s t timp ne sub min e a z ă credinţ a ? Ellie văzu în ace s t ins un om care tânj e a dup ă o epoc ă mai simplă, un om care îşi petr e c u s e

între a g a

viaţă încerc â n d să concilieze ireconciliabilul. El

cond a m n a s e exce s el e cele mai flagra n t e ale religiei pop şi cred e a că astfel îşi justifică şi atac u rile asupr a evoluţionis m ul ui şi relativită ţii. De ce n- ar atac a exist e n ţ a electro n ului? Palmer Joss nu văzus e nicioda t ă aş a cev a, iar Biblia nu pom e n e a nimic de electro m a g n e t i s m . De ce să cred e m în electro ni? Cu toat e că nu- l mai ascult a s e nicioda t ă vorbind, Ellie era sigur ă că mai devr e m e sau mai târziu Palmer va ajung e şi la Mesaj. Şi aş a se întâ m pl ă . – Oam e nii de ştiinţ ă îşi ţin desco p e ririle doar pentr u ei, iar nou ă ne dau doar frag m e n t e

şi răm ă şiţ e , atâ t cât consid er ă

nec e s a r

pentr u a ne ţine

liniştiţi. Ei cred că sunt e m pre a proşti ca să înţele g e m ce fac. Ne dau concluzii fără să ne ofere şi dovezi, ne prezint ă desco p e ririle lor ca şi cum ar fi literă de eva n g h e li e, şi nu simple spec ul a ţii, teorii şi ipotez e, adică cee a ce oa m e nii obişnuiţi ar numi băn ui eli. Nu se între a b ă niciod a t ă dac ă vreun a dintre noile

lor teorii est e la fel de bun ă pentr u oa m e ni ca şi credinţ a pe care se stră d ui e s c s- o înlocuias c ă . Pun pre a mult preţ pe cee a ce ştiu ei şi pre a puţin preţ pe cee a ce ştim noi. Când le cere m explicaţii ne spun că ne- ar lua ani ca să înţeleg e m . Ştiu ast a pentr u că şi în religie sunt lucruri care cer ani de studiu pentr u a fi înţele s e . Îţi poţi cons u m a între a g a viaţ ă fără să reuş e ş ti a ajung e mai apro a p e de înţeleg e r e a naturii Dumn e z e ul ui Atotpu t e r nic. Dar n- o să- i ved e ţi pe sava n ţi să vină la cond uc ă t o rii religioşi şi să- i între b e des pr e anii lor de studiu, de me dit a ţi e interioar ă şi rug ăciun e . Ei nu ne acord ă nici un pic de ate n ţi e dec â t atu nci când ne înşală şi ne duc pe căi greşit e. Insul tăcu o clipă, apoi reluă: – Acum ei zic că au un mes aj de pe ste a u a Vega. Dar o ste a nu poat e trimit e mes aj e. Cineva îl trimit e. Cine? Mesajul ăst a are un ţel divin sau de m o nic? Când vor descifra me s aj ul, ce va scrie la sfârşit: „Al du mn e a v o a s t r ă , Dumn e z e u ” sau „Cu sincerit a t e , Sat a n a ” ? Şi atu nci când aceş ti sava n ţi vor ajung e să ne spun ă ce conţin e Mesajul ne vor spun e ei tot adev ă r ul? Sau poat e vor omite ceva din cauz ă că vor cred e iar că nu sunt e m în star e să înţele g e m sau poat e din cauz ă că nu se potriveş t e cu cee a ce cred ei ? Nu sunt ei cei care ne- au învăţ a t cum să ne distrug e m unii pe alţii? Palme r continu ă ne a b ă t u t : – Asculta ţi- mă bine, priet e ni, ştiinţa est e pre a import a n t ă pentr u a o lăsa pe mâ n a sav a n ţilor. Se cuvine ca la proc e s ul de descifrar e să ia part e şi repr ez e n t a n ţi ai credinţ elor major e ale uma nit ă ţii. Se cuvine să arunc ă m şi noi o privire la inform a ţiile nepr elucr a t e . Căci aş a le spun oa m e nii de ştiinţ ă: „nepr elucr a t e ” . Altfel... altfel ce se va întâ m pl a cu noi? Ei ne vor spun e ceva des pr e Mesaj. Poat e ne vor spun e cee a ce cred ei cu adev ă r a t . Sau poat e că nu. Şi, orice ne- ar spun e , noi va treb ui să acce p t ă m . Există unele lucruri pe care le ştiu doar oa m e nii de ştiinţă. Dar sunt şi unele lucruri – şi vă rog să mă cred e ţi pe cuvâ n t – des pr e care ei nici măc a r nu au hab a r. Poat e că au rece p ţio n a t un me s aj venit de la o altă fiinţă din ceruri. Poat e că nu. De und e pot fi ei siguri că Mesajul nu e de fapt un Viţel de Aur? Nu cred că l-ar recun o a ş t e dac ă l-ar ved e a . Gândiţi- vă că aceş ti a sunt cei care ne- au adus bomb a cu hidrog e n . Iartă- mă, Doa m n e , că nu pot fi mai recu n o s c ă t o r ace s t o r suflet e gen e r o a s e !

Vocea i se înălţă tot mai sus: – Eu L-am văzut pe Dumn e z e u . Eu Îl ador, cred în El. Îl iubes c cu tot sufletul, cu între a g a me a fiinţă. Nu cred că cinev a ar put e a ave a o credinţ ă mai put er nic ă dec â t am eu. Nu văd nici cum ar pute a sava n ţii să crea d ă în ştiinţa lor mai mult dec â t cred eu în Domn ul. Atunci când o idee nou ă răs ar e în ştiinţă ei sunt gat a să renu n ţ e la toat e „ad ev ă r u rile” în care cred e a u . Şi sunt mâ n d ri de ast a! Li se pare că nu exist ă nici o limită pentr u ştiinţ ă. Îşi închipuie că noi ne- am închist a t în ignora n ţ ă pân ă la sfârşitul vre milor şi că nicăieri în nat ur ă nu exist ă nimic sigur. Newton l-a detro n a t pe Aristot el. Einst ein l-a detro n a t pe Newton. Mâine altcinev a îl va detro n a şi pe Einst ein. Abia ce apuc ă m să pătr u n d e m înţeles ul unei teorii, că şi apar e alta în loc. Nu m- ar der a nj a atâ t de tare dac ă ne- ar avertiza că vechile idei sunt provizorii. Ei vorbe s c des pr e legea lui Newton asu pr a gravita ţi ei. O num e s c tot aş a şi acu m. Dar, dac ă ar fi o lege a naturii, cum ar put e a fi greşit ă ? Cum s- o arunc ă m la gunoi? Numai Dumn e z e u poat e revoc a legile naturii. Nu sava n ţii. Ei doar le înţele g greşit. Dacă Albert Einst ein a avut drep t a t e , atunci Isaac Newton a fost un am a t o r şi un cârp a ci. Amintiţi- vă, sav a n ţii nu au drep t a t e întotd e a u n a . Vor să ne ia credinţ a şi evlavia şi nu ne oferă în schimb nimic care să aibă valoar e spiritu ală. Nici nu- mi trec e prin cap să- l las pe Dumn e z e u nu m ai pentr u că nişte oa m e ni de ştiinţă scriu o cart e şi spun că ave m un me s aj venit de pe Vega. Nu voi dev e ni un ador a t o r al ştiinţei. Nu voi încălca prima porunc ă şi nu mă voi închina viţelului de aur. * Pe când era foart e tân ă r, mult înaint e de a ajung e cunos c u t şi ad mir a t de o mulţim e de oa m e ni, Palme r Joss fuses e un fel de om bun la toat e la un circ amb ul a n t . Nu era nici un secr e t, oricine put e a citi ast a în profilul făcut de revist a New s w e e k . Tot atunci luas e o hart ă a Păm â n t ul ui în proiecţie cilindrică şi pus e s e să- i fie tatu a t ă pe tors, îndur â n d durer e a oper a ţiu nii în sper a n ţ a că va face bani din ast a. Îşi expu n e a bus tul la târgurile şi spec t a c ol el e dat e de trup a sa amb ul a n t ă din Oklaho m a pân ă la Mississippi, ca o răm ă şiţ ă des prins ă , rătă cit ă, dintr- o perioa d ă mult mai fertilă pentr u trup el e itiner a n t e din zonele rurale, as e m e n e a altor câţiva ca el. Pe întind e r e a oce a n ului albas t r u se put e a u ved e a cei patru zei ai vânt urilor cu obrajii umflaţi şi suflând mai ales înspr e

ves t şi nord- est, iar când Palmer îşi flexa pector alii îl put e a face pe Boreus să se umfle o dat ă cu zona me di a n ă a Atlanticului. Apoi obişnuia să le decla m e privitorilor uimiţi cât e v a

vers uri din cart e a

a şas e a

a Meta m orfo z elor lui

Ovidiu: „Monarh al violenţ ei, rosto g olind la nori, Eu zgud ui ape- adâ n ci, prăv al giga n tici arbori... Şi, stă p â nit de urlet de de mo ni, eu pătru n d Cele mai tăinuit e caver n e sub Păm â n t , Mă- ncord şi, din ad â n c u ri de nime n e a pătru n s e , Împrăş tii umbr e pline de spai m el e din iad Sau mâ n ucigă t o a r e cutr e m u r e în lume!” Flăcări şi pucioa s ă venite din vech e a Romă. Cu puţin efort al braţ elor, el de m o n s t r a practic alun e c a r e a contin e n t el or, împing e a Africa de Vest înspr e America de Sud şi aces t e a se une a u ca pies ele unui puzzle, apro a p e exac t pe longitu din e a buricului. Oam e nii îl num e a u „Geo, Omul- Planet ă ”. Joss era un cititor pasion a t

şi, deo ar e c e

nu fuses e

îngreu n a t

de o

educ a ţi e form al ă oferită altor a de şcoala ele m e n t a r ă , nu aflas e că pentr u oa m e nii obişnuiţi ştiinţ a şi scriitorii clasici era u o hran ă ruşino a s ă a spiritului. Ajutat

de

ţinut a

sa

vag

neglijent ă ,

dar

protocol ar ă ,

intra

în

graţiile

bibliotec a rilor din oraş el e prin care trec e a o dat ă cu circul său amb ul a n t şi între b a

ce cărţi serioa s e

des ă v â r ş e a s c ă

educ a ţi a.

ar treb ui să cite a s c ă . Plin de râvn ă,

citea

Le spun e a

des pr e

cum

că voia să- şi se pot câştig a

priet e ni sau cum se fac inves tiţiile în afac e ri imobiliare şi chiar des pr e mod ul în care se pot intimid a cunoş tinţ el e fără ca ele să- şi dea sea m a , dar simţ e a că aces t e

cărţi era u cumv a

lipsite de subs t a n ţ ă .

Prin contr a s t, i se păru că

desco p e r ă calitat e a în cărţile de ştiinţă mod e r n e şi în litera t u r a scriitorilor din vechim e . Ori de cât e ori popos e a u und e v a , Joss porn e a în căut a r e a bibliotecii oraş ului sau a districtului. A învăţ a t ceva geogr afie şi istorie, care era u lega t e de profesie, dup ă cum i-a spus Elvirei, Fata- Elefant, când ace a s t a l-a între b a t curioas ă des pr e plec ările sale. Ea îl sus p e c t a de viciul unor distrac ţii dev e nit e regulă, chiar spus e o dat ă ceva des pr e un bibliotec a r în fiecar e port, dar treb ui să ad mit ă că pres t a ţi a lui se îmbu n ă t ă ţ e a tot mai mult. Subs t a n ţ a era ca m pret e n ţio a s ă , însă rezult a t ul se dove d e a familiar. În mod surprinz ă t o r, micul

nu m ă r al lui Joss încep u să aduc ă bani buni trup ei amb ul a n t e . Într- o zi, stâ n d cu spat el e la spect a t o ri, prez e n t a ciocnire a Indiei cu Asia avâ n d ca rezult a t înălţar e a şi încreţir e a munţilor Himalaia. Tocm ai atunci din cerul înnour a t, dar fără ploaie, un fulger ivit pe neş tiut e scăp ă r ă şi-l izbi în plin. Joss căzu jos, mort. În sud- estul Oklaho m ei erau furtuni des e, dar astfel de vre m e era neobiş n uit ă pentr u sud. Joss Palmer simţi cu o luciditat e uimito a r e cum îşi pără s e ş t e trup ul năruit jalnic pe pod e a u a acop e rit ă cu rum e g u ş , în timp ce oa m e nii îl prive a u cu tea m ă şi cu un senti m e n t înrudit cu resp e c t ul. Simţi apoi cum se ridică, cum se înalţă ca printr- un tun el întun e c a t şi lung, cum se apropie încetul cu încet ul de o lumină sclipitoar e . Iar în haloul de lumină

distins e

tot

mai

clar

o figură

de

proporţii

eroice,

cu

adev ă r a t

du mn e z ei a s c ă . Când se trezi simţi că o part e din el e ne m ulţ u mi t ă din cauz ă că a răm a s în viaţ ă. Fuses e întins pe un pat de ca mp a ni e într- un dor mitor mod e s t mobilat. Deas u p r a sa stăt e a aplec a t rever e n t ul Billy Jo Rankin, nu actu alul deţin ă t o r al nu m elui, ci tat ăl lui, un surog a t de predica t o r ven e r a bil din a dou a jumă t a t e a secolului

al

20- lea.

Joss

avu

impre si a

că

ved e

pe

fund al,

în

spat el e

rever e n d ul ui, vreo zece siluet e cu glugi pe cap, care cânt a u „Kyrie Eleison”. Dar nu era sigur de ast a. – O să trăies c? şopti tân ăr ul. – O să le faci pe am â n d o u ă , băiet e , îi răsp u n s e rever e n d ul Rankin. În curân d Joss fu copleşit de un senti m e n t put er nic desco p e rin d exist e n ţ a lumii. Dar cumv a , într- un fel pe care- i era greu să- l pun ă în cuvint e, ace s t senti m e n t intra în conflict cu imagin e a divină pe care o cont e m p l a s e şi cu bucuria nesfâr şit ă pe care o pro mit e a ace a viziun e. Pute a simţi cum cele două senti m e n t e contr a dictorii i se lupt a u în adâ n c ul sufletului. În divers e situ a ţii dev e n e a conştie n t în mijlocul unei propoziţii că una sau cealalt ă dintr e cele dou ă ten dinţ e opus e îi influenţ a

cuvint el e sau fapt el e. După o vre m e

s- a

mulţu mi t să acce p t e să trăias c ă împăc â n d u- le pe am â n d o u ă . Fuses e cu ade v ăr a t mort, i s- a spus dup ă o vre m e . Un me dic îl declar a s e dec e d a t . Însă oa m e nii se ruga s e r ă pentr u el, cânt a s e r ă imnuri religioas e şi încerc a s e r ă chiar să- i read u c ă viaţ a în trup făcân d u- i ma s aj e corpor al e (în special în apro pi er e a Maurita niei). Şi îl rea d u s e s e r ă la viaţ ă. Joss ren ă s c u s e în

adev ă r a t ul sens al cuvâ n t ul ui. Din mo m e n t ce relat a r e a cores p u n d e a atâ t de bine cu propria sa imagin e asu pr a exp e ri e n ţ ei suferit e, a acce p t a t bucuros între a g a

istorisire.

Deşi nu discut a

apro a p e

niciod a t ă

des pr e

res p e c tivul

eve ni m e n t , dev e n e a tot mai convins de se m nifica ţi a lui. Nu fuses e trăs nit sau ucis deg e a b a . Şi nu fuses e read u s la viaţă fără nici un motiv. Sub tut el a patro n ului său, Joss a încep u t să stud e z e în mod serios Sfânt a Scriptur ă . Idee a Reînvierii şi doctrin a mâ n t uirii l-au impr e sion a t profun d. A încep u t să- l asist e pe rever e n d ul Rankin, mai întâi ajut â n d u- l cu treb uri mai măr u n t e , iar apoi chiar înlocuind u- l, mai ales în ang aj a m e n t e l e pentr u predici ce era u pre a apă s ă t o a r e sau pre a dep a r t e pentr u bătr â n . Făce a ast a tot mai des dup ă

ce tân ăr ul Billy Jo Rankin a pleca t

în stat ul Texas, în Odes s a ,

răsp u nz â n d la che m a r e a Domn ului. În curân d Joss şi-a găsit un stil propriu de a predic a, nu atâ t mor alizat or, cât mai curâ n d explicativ. Într- un limbaj simplu, brod a t

cu met afor e

ban al e, el explica taina bot ez ului şi a vieţii de dup ă

mo ar t e , legă t u r a dintre revela ţia creş tin ă şi miturile Greciei şi Romei antice. Idee a planului divin aplicat lumii pă m â n t e n e şi concord a n ţ a dintr e ştiinţ ă şi religie atu nci când amb el e sunt înţele s e aş a cum treb ui e. Modul său de a predic a nu era cel obişnuit şi pentr u gust urile multor a păre a pre a ecu m e n ic. Dar s- a dove dit că era incont e s t a bil un stil ce dev e n e a popular. Bătrâ n ul Rankin îi spus e s e : – Joss, tu ai ren ă s c u t . Aşa că s- ar cuve ni să- ţi schimbi num el e . Pe de altă part e Palme r Joss e un num e atâ t de potrivit pentr u un predic a t or, încât ar treb ui să fii pros t să nu ţi-l păs tr e zi. Joss a rem a r c a t că, as e m e n e a me dicilor sau avoc a ţilor, cei care vinde a u religie rareori îşi criticau me t o d el e şi ideile unul altuia. Însă într- o noap t e a asist a t la slujba de la nou a Biserică a Domn ului Cruciat pentr u a- l ascult a pe tân ăr ul Billy Jo Rankin, care urm a să predic e mulţimii dup ă ce se întors e s e din Odes s a aure ol a t de glorie. Billy Jo a prez e n t a t o doctrin ă rigidă legat ă de ped e a p s ă , de răs plat ă şi de înălţar e a la ceruri. Noapt e a ace e a urm a să fie o noap t e

tă m ă d ui t o a r e .

Credincioşilor

adu n a ţi

li s- a

spus

că

instru m e n t ul

vindec ă t o r era cea mai sfânt ă dintr e moa ş t e , mult mai sfânt ă dec â t o aşchie din Sfânt a Cruce sau chiar decâ t osul coaps ei Sfintei Terez a din Avila, os pe care

gen e r alissi m ul

Francisco

Franco

îl ţine a

în

biroul

său

pentr u

a- i

impr e sion a pe credincioşi. Cee a ce adus e s e

Billy Jo Rankin era adev ă r a t ul

lichid amniotic care învăluis e şi prot ej a s e trup ul Domn ului nostru Iisus Hristos. Lichidul fuses e păs tr a t cu grijă într- un vas antic de pă m â n t ars care se spun e a că odihioar ă apar ţinu s e Sfintei Ana. Billy Jo a pro mis că un măru n t strop din acel lichid va vindec a orice suferinţ ă uma n ă , printr- o interv e n ţi e specială a Graţiei Divine. În ace a noap t e cel mai sacru dintre toat e lichidele sacr e era acolo, în mijlocul credincioşilor. Joss a fost îngrozit nu atâ t de faptul că Rankin încerc a să folos e a s c ă un truc atât de naiv, cât de posibilitat e a ca vreu nii dintr e me m b rii congr e g a ţi ei să fie atâ t de cred uli încât să acce p t e înşelăciun e a . În viaţ a sa ant erio a r ă fuses e mart or la mult e încerc ări de a păcăli publicul. Dar acolo era altcev a . Iar aici era vorba de religie. Religia era pre a import a n t ă pentr u a răst ăl m ă ci ad ev ă r ul şi cu atâ t mai puţin pentr u a fabrica miracole. Aşa că a decis să urce în amvo n şi să denu n ţ e înşelăt oria. Pe măs u r ă ce zelul său creş t e a , Joss încep e a să încline spre alte forme devia n t e

de fund a m e n t a lis m

creş tin, inclusiv acel cult reptilianofil ai cărui

ade p ţi îşi tes t a u credinţ a jucân d u- se cu şerpii, dup ă prec e p t ul biblic confor m căruia aceia care au suflet ul curat nu treb uie să se tea m ă de veninul şerpilor. Într- una dintre predicile sale faimo a s e (poa t e cea mai citat ă) Joss îl parafr az ă pe Voltaire. El spus e că nu şi-ar fi imagin a t niciod a t ă că ar put e a găsi preoţi atâ t de stricaţi încât să îi sprijine pe blasfe mi a t o rii care zic că primul preot ar fi fost primul pung a ş care l-a întâlnit pe primul prost ă n a c . Astfel de religii erau religii dău n ă t o a r e , a spus el, arăt â n d cu deg e t ul înspr e cer într- un ges t plin de graţie. Joss susţin e a că fiecar e religie are o limită doctrin al ă dincolo de care orice exa g e r ă ri sunt insulte la adre s a intelige n ţ ei practic a n ţilor acelei religii. Oam e nii cu judec a t ă se pot contr azic e asu pr a limitei exact e , a locului und e treb ui e tras a t ă ace a limită, însă religiile care trec zdrav ă n dincolo de limită îşi pun în pericol însăşi fiinţa lor. Joss era convins că oa m e nii nu sunt proşti. Bătrâ n ul Rankin i-a trimis însă vorb ă cu o zi înaint e de a muri, atunci când îşi pun e a toat e treb u rile în ordine, că nu mai vrea să de a nicioda t ă ochii cu el. În ace a perioa d ă Joss încep u s e să predice pe idee a că nici ştiinţ a nu deţin e a

toat e

răsp u n s u rile.

El

desco p e ri

incons e c v e n ţ e

în

teoria

evoluţionis m ului. Spun e a că exist ă desco p e riri stânj e nito a r e şi fapt e care nu se potrives c teoriei, pe care sava n ţii le ascu n d prin sert ar el e lor. Nici ei nu put e a u şti cu ad ev ă r a t că Păm â n t ul are 4,6 miliard e de ani, aş a cum nici arhiepisco p ul Ussher nu ştia cu certitu din e că plan e t a apăr u s e abia acu m 6000 de ani. Nimeni nu văzus e proce s ul evoluţiei şi nime ni nu calculas e timpul care trecu s e de la Creaţi e. Odinioar ă îşi şi imagin a s e cu voce tar e cum ar inton a răbd ă t o r ul socotitor al timp ului, num ă r â n d secu n d el e de la naş t e r e a

lumii:

„Două sute de catr alioa n e , ap ar e Mississippi...”. Nici teoria relativită ţii, cea a lui Einst ein, nu put e a fi de m o n s t r a t ă . Orice ar fi spus Einstein, tot nu pute ai călători mai rep e d e dec â t lumin a. Şi atu nci de und e să ştim ad ev ă r ul? Cât de apro a p e de vitez a luminii ajuns e s e Einst ein ca să poat ă şti? De fapt relativita t e a era doar un mod de a ved e a lume a . Einst ein nu put e a să prev a d ă ce va face ome nir e a în viitorul îndep ă r t a t . Şi mai ales nu ar fi avut cum să impu n ă limite asu pr a a cee a ce put e a face Dumn e z e u . Dacă El ar vre a, ar pute a călători cu o viteză mai mar e dec â t a luminii? Dacă Dumn e z e u ar dori ast a, ne- ar put e a face El pe noi să călători m cu o viteză mai mar e dec â t a luminii? Aşa cum exist a u exce s e în religie, exist a u exc e s e şi în ştiinţă. Un om cu mint e a limpe d e nu va fi înspăi m â n t a t nici de unele, nici de celelalt e. Şi Evang h elia şi lume a înconjur ă t o a r e era u interpr e t a t e şi explicat e în mai mult e feluri. Amând o u ă fuses e r ă crea t e de Dumn e z e u , deci treb ui a ca am â n d o u ă să se împac e una cu alta. Ori de cât e ori apar e cât e o discre p a n ţ ă est e sigur că fie un teolog, fie un sav a n t – dac ă nu cumv a am â n d oi – nu şi-a făcut tre a b a cum treb ui e. Palme r Joss îşi combin a ace a s t ă critică nep ă r tinito a r e asupr a religiei şi ştiinţei

cu

o pledo a ri e

susţinu t ă

resp e c t ului pentr u intelige n ţ a

în favoar e a

corectit u dinii

mor ale

şi a

credincioşilor pe care îi păs tor e a . Încetul cu

încet ul a ajuns să- şi câştig e o repu t a ţi e la nivel naţion al. În toat e dezb a t e rile publice legat e de pred a r e a în şcoli a „cre a ţionis m ul ui ştiinţific”, de stat u t ul etic al avortului şi al emb rionilor cong el a ţi sau în proble m a acce p t ă rii ingineriei gen e tic e, el a încerc a t în felul său să păs tr e z e reconcilieze

carica t u rile

ştiinţ ei

o poziţie echilibra t ă

şi religiei. Ambele

tab er e

şi să

comb a t a n t e

se

simţ e a u jignite de interv e n ţiile sale, iar popularit a t e a predic a t or ului creş t e a neînc e t a t .

Deveni

confide n t ul

preş e di n ţilor.

Frag m e n t e

din

predicile

sale

apăr e a u pe primel e pagini ale ziarelor import a n t e şi cu tradiţie. Dar el refuz a mult e dintre invitaţiile făcut e, cum fuses e ofert a linguşito a r e de a fonda o biserică

prin comp u t e r .

cazurilor în care prime a

Continu ă

să trăias c ă

invitaţii din part e a

simplu, retr a s

şi – în afar a

preş e din ţilor sau participa

la

congr e s el e ecu m e nic e – rareori pleca din zona rurală din Sud. Deşi afişa un patriotis m

conv e n ţio n al, hotăr â s e

ca din principiu să nu se am e s t e c e

în

politică. Într- un dom e ni u în care ap ăr e a u tot timp ul pers o n alit ă ţi de succe s , dintr e care mult e păre a u a ave a o moralit a t e dubioa s ă , Palmer Joss, prin erudiţia şi autorit a t e a sa mor ală, dev e nis e cel mai import a n t predic a t or creş tin fund a m e n t a lis t din ace a perioa d ă . * Der Heer între b a s e

dac ă nu ar put e a cina und e v a într- un loc liniştit.

Sosis e cu avionul pentr u sesiun e a rezu m a tiv ă asu pr a ultimelor realizări lega t e de interpr e t a r e a

Mesajului, laolaltă cu Vayga y şi rest ul dele g a ţi ei sovietic e.

Însă part e a de sud şi de centr u a oraş ului New Mexico păre a să colcăie de ziarişti din toat ă lume a şi pe o rază de o sut ă de kilome t ri nu se afla nici un rest a u r a n t în care ar fi putu t discut a fără a fi văzuţi sau auziţi. Astfel că Ellie preg ă ti ea însăşi o cină în mod e s t ul ei apar t a m e n t de lâng ă clădirile des tin a t e oas p e ţilor la ampla s a m e n t u l

Argus. Aveau multe

de vorbit. Uneori ave a u

impr e sia că soart a între g ului proiect atâr n a de un fir de păr prezid e n ţi al. Dar fem ei a era cumv a conştie n t ă că măr u n t ul tre m u r de neră b d a r e

pe care îl

simţis e înaint e de sosire a lui Ken fuses e provoc a t de mai mult dec â t atâ t. Joss Palmer nu era chiar în centr ul ate n ţi ei lor, aş a că au vorbit des pr e el în timp ce aş ez a u farfuriile murd a r e în auto m a t u l de spăla t. – Omul ăst a e speriat de moar t e , zise Ellie. Vede lucrurile aş a de limitat! Îşi închipuie că Mesajul va fi un com e n t a riu inacc e p t a bil la adr e s a Bibliei sau că îi va zdruncin a credinţ a într- un fel oarec a r e . Habar n- are de mod ul în care o nou ă para dig m ă ştiinţifică le includ e pe cele ant e rio ar e ei. Vrea să ştie ce- a făcut pentr u el ştiinţ a în ultimul timp. Şi unii cred că el ar fi voce a raţiunii... Der Heer replică: – Dacă îl comp a r ă m cu Milenariştii Apocalips ei sau cu Primii Păm â n t e ni, Palmer Joss est e întruchip a r e a mod e r a ţi ei. Poat e că noi n- am fost în star e să explică m aş a cum treb ui e care sunt me t o d el e ştiinţelor exac t e . Zilele ast e a

gând ul nu mi- a dat deloc pac e. Şi apoi, Ellie, eşti sigură că Mesajul nu vine de la...? – De la Dumn e z e u ? Sau de la Sat a n a ? Ken, doar nu vorbe ş ti serios! – Bine, dar ce- ai zice de nişte cre a t u ri ava n s a t e ca civilizaţie care sunt domin a t e fie de bine, fie de rău în sens ul uma n al cuvâ n t ului, fiinţe pe care cinev a ca Joss le- ar consid er a identice cu Dumn e z e u sau cu diavolul? – Ken, oricine ar fi acele fiinţe din siste m ul stelei Vega, îţi gar a n t e z că nu ele au crea t univers ul. Şi nu sea m ă n ă în nici un caz cu Dumn e z e ul din Vechiul Test a m e n t . Aminte ş t e- ţi că Vega, Soarel e nostr u şi toat e celelalt e stele din vecină t a t e sunt und e v a în fundul unei galaxii dintr e cele mai ban al e. De ce EuSunt- Cel- Care- Sunt s- ar plimb a nu m ai prin zona ast a? Sunt convins ă că are lucruri mult mai import a n t e de făcut. – Ellie, adev ă r ul e că sunt e m la strâ m t o a r e . Ştii că Joss are o influen ţ ă foart e mar e. A fost priet e n

apropia t a trei preş e di n ţi, inclusiv al actu al ei

preş e din t e . Preş e din t a tinde să- i facă unele conc e sii, deşi nu cred că ar ajung e să- l pun ă, pe el şi încă o mâ n ă de predic a t o ri, în Comit e t ul de Descifrar e Prelimin ar ă laolalt ă cu tine, cu Valerian şi cu Drumlin, ca să nu mai vorbim de Vayga y şi de colegii lui. Fiindcă e greu de imagin a t că ruşii ar lucra într- un comit e t

împr e u n ă

cu

nişte

preoţi

fund a m e n t a liş ti.

S-ar

put e a

ca

toat ă

încurc ă t u r a să se rezolve din aces t motiv. Şi atu nci de ce n- am merg e să vorbim cu el? Preş e din t a spun e că Joss est e cu totul fascina t de ştiinţă. Să pres u p u n e m că am reuşi să- l conving e m . .. – Vrei să merg e m şi să- l conv er ti m pe Palme r Joss ? – Nu îmi imagin e g că o să- l face m să- şi schimb e religia. Dar am put e a săl face m să price a p ă cu ce se ocup ă de fapt proiect ul Argus, să- i explică m că nu sunt e m obligaţi să răs p u n d e m la Mesaj dacă nu ne convin e conţinut ul lui şi că dista n ţ el e inters t el a r e ne ap ăr ă foart e bine de Vega. – Ken, tipul ăst a nu cred e nici măc a r că vitez a luminii est e o limită de viteză în Cos mo s . O să vorbim fiecar e pe limba lui. Mai mult, eu am trecu t prin mult e eş ec u ri încerc â n d

să mă ada p t e z la religiile conv e n ţio n al e . Aşa am

căp ă t a t tendinţ a de a răs p u n d e des t ul de dur la incons e c v e n ţ a şi la ipocrizia lor. Nu cred că ţi-ai dori ca eu să dau nas în nas exac t cu Joss Palme r. Nici preş e din t a n- ar fi încânt a t ă .

– Ellie, îi răs p u n s e el, ştiu pe cine mă bazez eu . Nu văd cum o simplă întâlnire cu aces t om ar put e a înrăut ă ţi situa ţi a. Zâmbi. Iar Ellie îşi luă libert a t e a de a- i răs p u n d e , zâmbin d la rând ul ei. * Din mo m e n t ul

în care

nav el e

de supr av e g h e r e

a sat eliţilor au fost

orient a t e spre Vega şi s- au mai instala t şi câte v a radiot el e s c o a p e mici, dar eficient e ,

în locuri

cum

ar

fi Reykjavik

sau

Djakart a,

pe

fiecar e

linie

longitu din al ă supr af a ţ a era mai mult dec â t acop e rit ă şi se m n al ul de pe Vega era

rece p ţio n a t

per m a n e n t .

Întreg

Consorţiul

Plane t a r

al

Mesajului

îşi

progr a m a s e o conferinţ ă import a n t ă ce urm a să aibă loc la Paris. În timpul preg ă tirilor fiecar e dintr e naţiunile care deţin e a u o part e mai import a n t ă din dat el e rece p ţio n a t e

a consid e r a t nor m al să orga nizez e o discuţie ştiinţifică

prelimin a r ă . Ei se tot întâlnis er ă pe apro a p e între a g a perioa d ă de patr u zile, cât dura s e colocviul, iar scopul acelei sesiuni rezu m a tiv e era să- i pun ă în mişcar e

pe cei as e m e n e a

lui der Heer, care slujea u ca inter m e di a ri între

oa m e nii de ştiinţă şi oa m e nii politici. Deleg a ţi a sovietic ă, deşi formal era condu s ă de Lunac e a r s ki, includ e a câţiva sava n ţi şi teh nicieni cu o preg ă tir e şi un pres tigiu as e m ă n ă t o a r e . Printre ei se afla Genrik Arhang h el s ki, care fuses e nu mit rece n t în funcţia de cond uc ă t o r al orga niza ţi ei spaţi al e intern a ţio n al e condu s e de sovietici şi nu mit e Intercos m o s , şi Timofei Goţridze, care figura ca Ministru al Indus triei Grele şi ca me m b r u al Comit e t ului Centr al al PCUS. Vayga y se simţ e a foart e tension a t , şi ast a se ved e a clar: încep u s e să fumez e ţigar ă de la ţigar ă. Ţinea ţigar a între deg e t ul mar e şi arăt ă t o r, o răsuc e a spre căuş ul palm ei şi vorbe a . – Sunt longitu din e

de acord est e

cu voi, spus e

realizat ă

ad ecv a t ,

el, când dar

spun e ţi

redu n d a n ţ a

că acop e rir e a

mă

îngrijore a z ă .

pe O

defecţiun e la siste m ul de lichefier e a heliului de la bordul Mareşalului Nedelin sau o căd er e de tensiu n e la Reykjavik ar pun e imedia t în pericol continuit a t e a Mesajului. Să pres u p u n e m că ar trec e doi ani pân ă când Mesajul s- ar derula pân ă la cap ă t şi ar reînc e p e . Dacă vom pierd e o buca t ă din el va treb ui să aşt e p t ă m încă doi ani ca să umpl e m golul. Şi ar fi bine să vă amintiţi că nu sunt e m siguri dac ă Mesajul se va rep e t a sau nu. Dacă nu se va rep e t a , atu nci nu vom mai umple nicioda t ă golurile apăr u t e . Eu consid er că ne- ar treb ui un

plan care să ia în consid e r a r e chiar şi accide n t el e foart e improb a bile. – Şi la ce te- ai gân dit? îl întreb ă der Heer. La nişte gen e r a t o a r e de curen t pentr u

situa ţii

de

urg e n ţ ă

care

să

fie plas a t e

şi amplificatori

de

en er gi e

la fiecar e

obs erv a t o r

al

Consorţiului? – Da,

dar

autocor el a t o ri,

disk

driver e

şi aş a

mai

indep e n d e n ţ i,

dep a r t e .

Toat e

spectro m e t r e ,

ast e a

la fiecar e

obs erv a t o r. Şi unele siste m e de furnizar e rapid ă, pe cale aeria n ă , a heliului lichid pentr u obs erv a t o a r el e îndep ă r t a t e , în caz de nec e sit a t e . – Ellie, eşti de acord? – Bineînţ el e s . – Altcev a? – Cred că ar treb ui să continu ă m să supr a v e g h e m

ste a u a Vega pe o

ga m ă de frecve n ţ e cât mai largă, spus e Vayga y. Poat e că mâin e ne trezim cu un alt me s aj care va fi tran s mi s doar pe una dintr e frecv e n ţ el e Mesajului actu al. Ar treb ui să mai supr av e g h e m şi alte regiuni ale cerului. Poat e că ace a cheie pentr u Mesajul nostru nu va veni de pe Vega, ci din cu totul altă part e ... – Staţi să vă spun de ce cred că opinia lui Vayga y est e import a n t ă , interv e ni

Valerian.

La ora

actu al ă

sunt e m

într- un

impa s

istoric,

fiindcă

rece p ţio n ă m un mes aj, dar n- am progr e s a t nici un pic în descifrar e a lui. Nu ave m nici un fel de exp erie n ţ ă în astfel de situ a ţii. Trebuie să ne asigur ă m din toat e părţile. N-am vrea să ne pierd e m un an sau doi cert â n d u- ne unii cu alţii pentr u că am uitat să luă m nu ştiu ce măs u r ă de prec a u ţi e ele m e n t a r ă sau fiindcă am trecu t cu ved er e a

vreu n calcul simplu. Idee a că Mesajul se va

rep e t a de la sine e num ai o pres u p u n e r e . Din cât e am văzut eu nimic din Mesaj nu ne arat ă că el s- ar rep e t a . Orice ocazie pierd u t ă acu m ar put e a fi pierdu t ă pentr u vecie. Sunt de acord şi cu faptul că treb ui e să ne îmbun ă t ă ţi m part e a tehnică. Din cee a ce am aflat pân ă acu m palimp s e s t ul are şi un al patrule a nivel. – Mai e şi proble m a oa m e nilor cu care lucră m, continu ă Vayga y. Haideţi să pres u p u n e m că Mesajul va fi tran s mi s nu de- a lungul unui an sau a doi ani, ci că va dura cât ev a dec e nii. Sau să pres u p u n e m că ace s t a e nu m ai primul dintr- o lungă serie de me s aj e pe care le vom capt a din între g spaţiul. Pe glob exist ă cel mult câte v a sute de radioa s t r o n o mi cu adev ă r a t cap a bili. În situa ţi a

noas tr ă , când miza e atâ t de ridicat ă, num ă r ul ăst a est e foart e mic. Ţările indus trializat e treb ui e să înce a p ă deja preg ă tir e a unui num ă r cât mai mar e de radio a s t r o n o mi şi ingineri radioelec t r o niş ti cu o preg ă tir e de cea mai înaltă ţinut ă. Ellie re m a r c ă faptul că Goţridze, care nu scos e s e nici o vorbă, not a cu minuţiozita t e tot ce se vorb e a . Fu din nou uimită de cât de bine ştiau ruşii englez a în comp a r a ţi e cu am e ric a nii şi jalnicele lor cunoş tinţ e de rus ă. Pe la încep u t ul secolului toţi sava n ţii de pe plan e t ă vorb e a u – sau cel puţin cite a u – în limba ger m a n ă . Înaint e de ast a fuses e perioa d a franc ez ei şi mai înaint e a latinei. Într- un secol viitor ar fi putu t apăr e a o altă limbă obligat ori e pentr u sav a n ţi, poat e chinez a. Dar deoc a m d a t ă limba univers al folosită era englez a şi toţi sav a n ţii de pe glob se stră d ui a u să- i înveţ e ner e g ul a rit ă ţile şi să- i înţele a g ă ambig uit ă ţile de exprim a r e . Aprinzân d u- şi

o

nou ă

ţigar ă

de

la

cap ă t ul

incan d e s c e n t

al

celei

prec e d e n t e , Vayga y continu ă: – Mai treb ui e spus şi altcev a . Dar ast a e doar o spec ul a ţi e. Nu est e nici măc a r la fel de plauzibil ca idee a reluării Mesajului de la cap ă t, idee pe care profes or ul Valerian a nu mit- o cum nu se poat e mai bine „pres u p u n e r e ” . În mod nor m al n- aş fi amintit de o supoziţie atâ t de improb a bilă într- un sta diu atâ t de pre m a t u r . Dar dac ă specul a ţi a me a ar căp ă t a contur, atu nci va treb ui să ne gândi m imedia t la anu mit e mă s u ri care să fie între prins e ulterior. Dacă aca d e m i cia n ul Arhang h el s ki n- ar fi ajuns la ace e a ş i concluzie nici n- aş fi avut curajul să amint e s c de ace a s t ă proble m ă . Eu m- am contr a zis cu dâns ul în proble m a

cuan tificării depla s ă rilor spre

roşu

ale qua s a rilor, în explicar e a

surs elor de lumină sup e rlu mi nic e, asu pr a ma s ei de rep a u s a unui neutrino, asu pr a fizicii quarc ului în stelele neutr o nic e... de fapt ne- am contr azis în mai mult e

proble m e .

Am impre si a

că, într- un as e m e n e a

sta diu de încep u t

şi

specul a tiv al unei proble m e , nu am căzut de acord mai niciod a t ă . Dar de dat a ace a s t a sunt e m de ace e a ş i păr er e . Genrik Dmitrici, ai vre a să ne explici cum stau lucrurile? Arhang h el s ki păr e a

tolera n t

şi chiar amuz a t

de situ a ţie.

Între el şi

Lunac e a r s ki exist a o rivalitat e pers o n al ă ce dura de mulţi ani şi născ u s e deja disput e ştiinţifice aprins e şi o controv e r s ă faimo a s ă asupr a nivelului la care ar

fi prud e n t să se me n ţin ă sprijinul pentr u cerce t ă rile sovietic e în dom e ni ul fizicii nucle a r e . – Noi bănui m, spus e Arhan g h els ki, că Mesajul conţin e instrucţiuni pentr u a cons tr ui o maşin ă . Bineînţ el e s că nu ştim cum să deco difică m conţinut ul aces t ui Mesaj. Dovad a exist ă însă în referinţ el e intern e ale lui. Să vă dau un exe m pl u. aici, la pagin a 1544 1, exist ă o referire clară la o pagin ă ant erio a r ă , 1309 7,

pe

care

din

fericire

o ave m .

Ultima

pagin ă

me n ţion a t ă

a

fost

rece p ţio n a t ă de aici, din New Mexico, iar cealalt ă de obs erv a t o r ul nostr u de lâng ă Taşke n t. La pagin a 1309 7 exist ă o altă trimiter e , de dat a ast a spre o perioa d ă în care nu acop e ris e m toat e liniile de longitu din e. Şi mai sunt mult e cazuri de astfel de trimiteri şi referiri. În gen e r al – şi ăst a est e lucrul cel mai import a n t

– paginile

mai

rece n t e

conţin

instrucţiuni

mai

complicat e ,

iar

paginile mai vechi, mai de la încep u t, au instrucţiu ni mai simple. Într- un caz am găsit chiar opt trimit eri la ma t e ri al e rece p ţio n a t e

ant e rior şi toat e pe

ace e a ş i pagin ă. – Băieţi, ăst a nu e un argu m e n t teribil de conving ă t o r, spus e Ellie. Poat e că ave m de- a face cu un set de exerciţii ma t e m a t i c e şi cele mai complica t e se baz e a z ă pe acele a mai simple, de la încep u t. Poat e că e un rom a n foart e lung în care eve ni m e n t e l e ulterio ar e sunt pus e în legăt ur ă cu amintirile copilăriei sau cu ce au ei acolo pe Vega când sunt tineri. Şi treb uie să aibă nişte vieţi foart e lungi pentr u un astfel de rom a n volumino s ... – Cele zece miliard e de porunci, râs e der Heer. – Poat e, spus e Lunac e a r s ki, învăluit într- un nor de fum şi cu privire a fixat ă spre cadrul feres tr ei, înspre telesc o a p e . Se păr e a că îşi pierd e des t ul de mult timp ad mir â n d cerul. Dar apoi rosti: – Dacă o să vă uitaţi la mod el el e trimit erilor încruciş a t e , cred că o să ajung e ţi totuşi la ace e a ş i concluzie ca şi noi. O să ved e ţi că Mesajul arat ă mai mult ca un ma n u al cu instruc ţiu ni de construir e a unei maşini. Dar ce fel de maşin ă o fi ast a, Dumn e z e u ştie... Capit ol u l 9

Nu m i n o s u l „Miracolul stă la baza adoraţiei.” Thom a s Carlyle – Sartor Resartu s , 1833- 1834 „Sus ţin că senti m e n t ul religios cos mic est e cel mai put er nic şi cel mai nobil impuls pentru cerce t ar e a ştiinţifică.” Albert Einstein – Idei şi opinii , 1954 Ellie reuşi să- şi rea mi n t e a s c ă

mo m e n t ul exac t când, într- unul dintr e

mult el e ei dru m u ri la Washingt o n , desco p e ris e că era îndră g o s tit ă de Ken der Heer. Prep ar a tiv el e nec e s a r e pentr u întâlnire a cu Palme r Joss păr e a u să nu se mai ter min e. Apare n t Joss şovăia să vizitez e instal a ţiile proiect ului Argus şi acu m

afirm a

că

nu- l inter e s a

interpr e t a r e a

pe

care

sav a n ţii

o dăd e a u

Mesajului, ci impiet a t e a comis ă de ace ş ti a. Mai spun e a că ave a nevoie de un teritoriu

ceva

mai neutr u

pentr u

a put e a

judec a

caract e r ul

lor. Ellie se

declar a s e gat a să me a r g ă oriund e, iar un secr e t a r special al preş e di n t el ui se afla în negocieri cu Joss. Nu ave a u să fie acolo alţi astro n o mi, căci preş e di n t a voia doar prez e n ţ a lui Ellie. Ellie mai aşt e p t a şi ziua – aflat ă încă la mult e săpt ă m â n i în viitor – când urm a să me a r g ă la Paris pentr u prima întâlnire oficială a tuturor oa m e nilor implicaţi direct în Consorţiul Plane t a r al Mesajului. Ea coordo n a progr a m u l de culeg e r e

şi strâ n g e r e

a dat elor glob al e împre u n ă

cu Vayg a y. Capt a r e a

şi

înregis tr a r e a se m n al elor dev e nis e acu m o simplă rutină, iar în ultimel e luni nu se se m n al a s e dec â t un singur gol în acop e rir e a supr af e ţ ei de rece p ţi e. Astfel Ellie află cu surprind e r e că dispu n e a de foart e puţin din timpul său. Şi-a pro mis să aibă

o discuţie

politicoa s ă

mai lungă

cu ma m a

ei şi să răm â n ă

priet e n o a s ă

chiar dac ă va fi provoc a t ă . Era nevoit ă să tre ac ă

şi

în revist ă o

mulţim e imen s ă de docu m e n t e şi me s aj e sosite prin poşt a electro nic ă (şi nu era u doar felicitări sau critici de la colegii din bran ş ă , ci şi poveţ e religioas e , specul a ţii pseu d o ş tiinţifice susţinu t e cu o încred e r e oarb ă sau scrisori de la fanii de pe toat ă plan e t a ) . În schimb nu mai citise nici ea nu ştia de cât e luni

Revista de Astrofizică , deşi era autor principal al unui articol de dat ă rece n t ă care

era

cu

sigur a n ţ ă

cel

mai

percu t a n t

studiu

publicat

vreod a t ă

în

pres tigio a s a revist ă. Semn al ul de pe Vega era atâ t de put er nic, încât mulţi radio a m a t o ri, sătui de rece p t o a r el e

lor, încep u s e r ă

să- şi facă propriile lor

radiot el e s c o a p e , împr e u n ă cu apar a t el e de analiză a se m n al ului. În prima fază a colect ă rii „paginilor” Mesajului aceş ti radioa m a t o ri oferis er ă nişte inform a ţii folosito a r e , iar de atunci Ellie era tot mai as alt a t ă de unii dintr e ei cu dat e des pr e care aceş ti a cred e a u că scăp a s e r ă din ved er e a specialiştilor SETI. Ellie se simţ e a obligat ă să le scrie cât ev a rând uri de încur aj ar e. De as e m e n e a la staţia Argus mai era u şi alte progr a m e

de radio a s t r o n o mi e

import a n t e

şi

aces t e a treb uia să fie la rând ul lor urm ă rit e înde a p r o a p e , aş a cum era studiul quas a rilor. Totuşi, în loc să se ocup e de toat e ace s t e lucruri, Ellie desco p e ri că îşi petr e c e a apro a p e tot timpul cu der Heer. De fapt Ken. Bineînţ el e s că datoria ei era să- l implice cât de mult put e a în proiect ul Argus pe consilierul ştiinţific al preş e di n t el ui, fiindcă preş e din t a treb ui a să deţin ă inform a ţii compl e t e şi corect e . Tânăr a se gân d e a că ar fi bine dac ă şi conduc ă t o rii altor stat e ar fi la fel de siste m a tic puşi la cure n t cu ultimel e nout ă ţi des pr e Vega, aş a cum era preş e di n t a Stat elor Unite. Ea nu ave a cine ştie ce cunoş tin ţ e ştiinţifice, dar îi plăc e a cu adev ă r a t dom e ni ul şi era dispus ă să sprijine studiile ştiinţifice nu nu m ai pentr u foloas el e practice, dar şi – măc a r în part e – pentr u bucuria de a şti. Acelaşi lucru fuses e valabil şi la alţi câţiva foşti preş e din ţi am e ric a ni de la Jame s Madison şi John Quincy Adams încoac e. Cu toat e ace s t e a era uimitor cât de mult timp îşi petr e c e a la Argus Ken der

Heer.

Este

ad ev ă r a t

trans mi siu nilor pe und ă

că

îşi dedica

lungă

adr e s a t e

o oră

pe

zi, une ori

Serviciului Strat e gic

mai

mult,

de Ştiinţe

şi

Tehnologie din vechiul ampl a s a m e n t al Biroului Executiv din Washing t o n. Dar, din cât e obs erv a s e Ellie, în rest ul timp ului el se afla mer e u ... pe- apro a p e . Îşi vâra nas ul în mec a nis m ul de funcţion a r e a reţelei de comp u t e r e sau vizita fiecar e

radiot el e s c o p

în part e.

Uneori ave a

cu el vreu n

funcţion a r

de la

Washing t o n, dar de cele mai mult e ori era singur. Îl ved e a mer e u în biroul care îi fuses e oferit: stăt e a întotd e a u n a cu uşa deschis ă , cu picioar el e întins e pe birou, citind vreu n raport sau vorbind la telefon. Când o ved e a , îi făce a ves el cu mâ n a şi se cufund a iar în lucru. Uneori îl ved e a discut â n d cu Drumlin sau cu

Valerian, dar şi cu tehnicie nii obişnuiţi sau cu funcţion a rii de la birouri, care declar a s e r ă des pr e el nu o dat ă că est e un ins „fer m e c ă t o r ”. Cel puţin ast a auzis e ea. Dar der Heer o ches tion a

şi pe ea de nen u m ă r a t e

ori. La încep u t

între b ă rile lui fuses e r ă pur tehnice, adre s a t e pe un ton oficial, dar nu trecu mult pân ă ce ele alun e c a r ă spre tot felul de planuri referito a r e la o variet a t e largă de eve ni m e n t e posibile în viitor şi apoi spre specul a ţii gratuit e. În acele zile ave a impr e sia că discuţiile lega t e de proiect erau un simplu pret e x t pentr u a petr e c e mai mult timp împr e u n ă . Într- o dup ă- amiaz ă frumo a s ă de toa m n ă preş e din t a a fost nevoit ă să am â n e una dintre întâlnirile Grupului Special pentr u Situaţii Neprev ă z u t e din cauz a crizei Tyron e Free. După un zbor de noap t e

de la New Mexico la

Washing t o n, Ellie şi der Heer desco p e rir ă astfel că au câte v a ore libere şi se hot ăr â r ă să vizitez e Memorialul Vietn a m , proiect a t de Maya Ying Lin pe când era încă stud e n t ă la arhit ec t u r ă , înaint e de a absolvi Universit a t e a Yale. Der Heer păr e a nepo trivit de ves el în mijlocul răm ă ş iţ elor jalnice şi întun e c a t e ale unui război stupid, aş a că Ellie încep u iar să facă spec ul a ţii asu pr a defect elor sale de caract e r. În urm a lor păş e a u cu discreţie doi paznici din Administr a ţi a Publică, îmbrăc a ţi civil, dar cu microfoa n e de culoar e a pielii plas a t e în urechi şi cu un mer s rutina t. Der Heer încerc a să conving ă o omid ă de un albas t r u sup er b să se caţ ăr e pe o ră mu ric ă. Omida se depla s a vioaie, iar trupul său lung iriza în unduirile provoc a t e

de mişc ar e a

celor patru s p r e z e c e

per ec hi de picioar e. Ajuns ă la

cap ă t ul rămu ricii omid a răm a s e agă ţ a t ă , iar cu ultimel e cinci seg m e n t e ale corpului bâjb âi prin aer plină de te m e rit a t e , încerc â n d să găs e a s c ă

un alt

punct de sprijin. Nu găsi nimic, aş a că se întoars e cu isteţi m e şi porni înapoi. Der Heer apuc ă rămu ric a de celălalt cap ă t, astfel încât atu nci când omida urm a să ajung ă la punct ul de plec ar e să nu găs e a s c ă nici acu m o altă cale. Omida făcu astfel mai multe dru m u ri dus- întors, as e m e n e a

unor ma mif er e

carnivor e închis e în cuşc ă, dar Ellie avu impr e si a că ultimel e dru m u ri fură făcut e cu o res e m n a r e

tot mai evide n t ă . Simţi deod a t ă că îi est e milă de

săr m a n a crea t u r ă , chiar dac ă ar fi aflat că est e, să zice m, larva care provoc a ma n a orzului.

– Ce progr a m minu n a t exist ă în capul tipului ăstuia! excla m ă der Heer. Funcţion e a z ă ireproş a bil, ca un siste m de supr avi e ţ uir e perfect. Vezi, ştie cum să se me n ţin ă . Mă gând e s c că răm uric a ast a e efectiv sus p e n d a t ă în aer, iar omida nu are astfel de exp e ri e n ţ e în mod natur al, fiindcă în natur ă cren gile sunt întotd e a u n a lega t e sau sprijinite de ceva. Ellie, tu te- ai întreb a t vreod a t ă cum ar funcţion a un astfel de progr a m în capul tău? Adică ai impr e si a că, atu nci când ai ajung e la cap ă t ul aces t ei creng u ţ e , ai şti cu certitu din e ce ai de făcut? Ai ave a senz a ţi a că judeci bine? Nu te- ai întreb a măc a r de und e ştii că treb ui e să- ţi bala n s e zi prin aer cele zece picioar e din faţă, dar că treb ui e să te ţii strâ n s de cre a n g ă cu celelalt e opts pr e z e c e ? Ellie înclină uşor capul şi se uită scrut ă t o r mai mult la el dec â t la omidă. Ken păr e a să nu întâ m pi n e pre a multe proble m e imagin â n d u - şi-o în chip de insect ă . Încerc ă să- i răs p u n d ă pe un ton neutr u, amintin d u- şi că pentr u el proble m a ave a un inter e s strict profesion al. – Şi-acu m ce- o să faci cu ea? – Păi, cred c-o s- o pun înapoi în iarbă. Ce altcev a aş mai put e a face? – Unii ar omor ă- o. – E greu să omori o cre a t u r ă dup ă ce te- a făcut să înţele gi că raţion e a z ă . Se mai plimb a r ă un timp în tăc er e printr e cele apro a p e 55.00 0 de nu m e grav a t e în plăci de granit negr u, lucios. Der Heer încă mai ţine a în mâ n ă răm uric a şi omida de pe ea. – Fiecar e guv er n ce se preg ă t e ş t e de război îşi descrie adv er s a rii ca pe nişte mon ş tri, spus e Ellie. Nu vor să te gând e ş ti că şi celălalt est e uma n. Dacă ina micul poat e simţi şi gândi, atunci s- ar put e a să eziţi când treb ui e să- l omori. Iar omor ul est e foart e import a n t aici. E mai bine să fie monş t ri. – Hei, ia uită- te la frumu s e ţ e a ast a! îi răs p u n s e el dup ă o clipă. Chiar că- i frumo a s ă . Priveş t e- o mai de- apro a p e . Fem ei a îl ascult ă. Înfrân g â n d u - şi un uşor tre m u r de repulsie, încerc ă să vad ă omida cu ochii bărb a t ului. – Uită- te ce face, continu ă el. Dacă ar fi la fel de mar e ca mine sau ca tine i-ar îngrozi de mo ar t e pe toţi. Ar fi un mons t r u ade v ăr a t , aş a- i? Numai că e mică. Mănânc ă frunze, îşi ved e de tre a b a ei şi mai ad a u g ă un pic de frumu s e ţ e lumii ăst ei a.

Ellie îl luă de mâ n a răm a s ă liberă şi apoi se plimb ar ă îndelun g, fără să mai

scoa t ă

vreu n

cuvâ n t,

printr e

şirurile

de

num e

înscris e

în

ordine

cronologică, dup ă dat a morţii. Erau, bineînţ el e s , num ai victimel e am e ric a n e . Nicăieri pe plan e t ă nu exist a vreu n me m o ri al as e m ă n ă t o r închina t celor dou ă milioan e de asiatici care muris er ă în acel conflict. Poat e doar în inimile rudelor şi priet e nilor celor căzuţi. În Stat el e Unite cel mai des întâlnit com e n t a riu lega t de aces t război era unul care vorbe a

de par alizia politică în care intras e

put er e a militar ă, o judec a t ă înrudit ă psihologic – sau cel puţin aş a gân d e a Ellie – cu explicaţia de tipul „cuţitul înfipt pe la spat e ” pe care o dăd e a u fana ticii belicoşi din Germ a ni a în legă t u r ă cu înfrâng e r e a din primul război mon dial. Pentru conş tiinţ a naţion al ă a am e ric a nilor războiul din Vietna m era o bub ă cu puroi pe care pân ă acu m nici un preş e din t e nu avus e s e curajul s- o sparg ă , iar ten dinţ el e

politice

uşur a s e r ă

deloc

ulterioar e

lucrurile.

din

Repu blica

Îşi aminti

Democr a tic ă

cu cât ă

uşurinţ ă

Vietn a m e z ă

pom e n e a u

nu

soldaţii

am e ric a ni de acei „mai m u ţ oi galbe ni”, „cap e t e teşit e”, „ochi oblici” şi alte denu miri, chiar mai jignitoar e . Cum să trec e m cu bine în urm ă t o a r e a eta p ă a istoriei uma nit ă ţii dac ă nu reuşi m mai întâi să scăp ă m de ace a s t ă ten dinţ ă de dezu m a n iz a r e a adv er s a r ului? * În conver s a ţiile pe care le purt a în mod obişnuit der Heer nu vorbe a ca un universit ar. Dacă l-ai fi întâlnit la chioşcul de ziare din colţ pe când îşi cump ă r a vreu n ziar sau vreo revist ă, n- ai fi crezut că e om de ştiinţă. Nu- şi pierdu s e acce n t ul de stra d ă new- yorkez ă . La încep u t ap ar e n t a necon c or d a n ţ ă dintr e limbajul său şi calitat e a activită ţii ştiinţifice i-a amuz a t pe colegii din cerc e t a r e . Pe mă s u r ă ce studiile făcut e de el şi ca urm a r e şi pers o a n a sa au dev e nit

mai cunos c u t e ,

acce n t ul a dev e nit

un simplu se m n

particular

al

sav a n t ul ui. Dar, ca să dă m un exe m pl u, atu nci când pronu n ţ a „trifosfat de gua n ozin ă”, ace a s t ă moleculă paş nic ă păre a să cap e t e proprie t ă ţi explozive. Ellie şi Ken der Heer au avut nevoie de ceva timp ca să- şi dea sea m a că s- au îndră g o s tit unul de altul. Mulţi alţii treb ui e să fi re m a r c a t

ast a

mai

devr e m e . Cu cât ev a săpt ă m â n i înaint e, pe când Lunac e a r s ki se afla încă la Argus, se lans a s e

într- una

dintre

tirad el e

lui ocazion al e

asupr a

lipsei de

raţion alita t e a limbajuuli. De dat a ace a s t a luas e în obiectiv englez a am e ric a n ă .

– Ellie, spun e- mi de ce zic oa m e nii „să faci din nou ace e a ş i greş e al ă ” ? De ce mai ad a u g ă şi „din nou”? Sau... corect e a z ă - mă dac ă greş e s c... nu- i aş a că la voi „burn

up” şi „burn

down” înse a m n ă

acela şi lucru, adică

„a ard e

comple t ”? Iar când îi spun e ţi cuiva să încetin e a s c ă sau s- o ia mai uşor, ziceţi "slow up” ori „slow down” şi iar înse a m n ă acela şi lucru. Atunci de ce, când vaţi sătur a t de cinev a, ziceţi doar „screw up”, şi nu şi „screw down”? Asta lăsân d la o part e sens urile licenţio a s e . Ellie dăd u din cap, aprob â n d plictisită. Îl auzis e nu o dat ă pe Vayga y plâng â n d u - li-se colegilor lui ruşi des pr e

incons e c v e n ţ e l e

limbii rus e şi era

sigur ă că la conferinţ a de la Paris va ave a ocazia să ascult e şi variant a cu franc ez a .

Ea era

mulţu mi t ă

să ştie că, deşi toat e

limbile ave a u

des t ule

incons e c v e n ţ e şi inadv e r t e n ţ e , ele se folose a u totu şi de multe căi şi res urs e pentr u a evolua şi a elimina micile lipsuri. Ar fi fost de mirar e ca limbajul să fie perfec t coer e n t şi auto s uficien t. Însă Vayga y păr e a să se distrez e atâ t de bine văitâ n d u- se asupr a subiect ului, încât nu ave a inima să se contr azică acu m cu el. – Ce să mai vorbim de o expr e si e cum e „he a d over he els in love”, continu ă el, adică îndră g o s tit de parc ă ai ave a capul de a s u p r a tălpilor. E o expr e si e foart e folosită, nu? Dar lucrurile sunt exac t pe dos. Adică, mai exact, cu sus u- n jos. Oam e nii au capul dea s u p r a tălpilor în mod nor m al . Şi-atu nci când eşti îndră g o s tit ar treb ui să fii cu tălpile dea s u p r a capului. Nu- i aş a, Ellie? Tu eşti cea care ar treb ui să ştie cel mai bine. Dar cel care a invent a t expr e si a ast a hab a r n- ave a ce- i aia iubire. Şi-a imagin a t că mer gi aş a, ca orice om, în loc să plut e ş ti prin aer cu capul în jos, ca în crea ţiile pictorului aceluia franc ez... cum îl che m a oare? – Era rus, replică Ellie. Marc

Chag all

îi furnizas e

o cale

de

ieşire

neînd e m â n a t i c ă

dintr- o

conv er s a ţi e încâlcită şi des t ul de incomid ă . Mai târziu se întreb ă dac ă Vayga y o tachin a s e pur şi simplu sau voise să vad ă cum reac ţion e a z ă . S-ar fi putut ca, inconş ti e n t , să băn ui a s c ă relaţia tot mai strâ n s ă dintr e ea şi der Heer. Dar cel puţin era evide n t pentr u oricine că der Heer ave a unele reţineri. Iată- l, consilierul petr e c u s e

o part e

ştiinţific imens ă

al

preş e di n t el ui

Stat elor

Unite,

iată- l cum

îşi

din timp ul său: implicat într- o relaţie delicat ă ,

nes ă b uit ă

şi de neiert a t . Implicar e a

emo ţio n al ă

în relaţiile cu unul dintr e

directorii proiect ului cre a un risc imens . Era evide n t că preş e di n t el e ţine a la obiectivita t e a judec ă ţilor consilierului său. El treb ui a să fie apt de a reco m a n d a anu mit e căi de acţiun e , chiar dacă Ellie s- ar fi opus, sau treb ui a să susţin ă ca propu n e rile ace s t ei a să fie respins e . La un anu mit nivel drago s t e a pentr u Ellie ar fi compro mi s eficacita t e a lui der Heer. Cu Ellie lucrurile era u şi mai încurc a t e . Înaint e de a- şi cuceri un anu mit grad

de

resp e c t a bilita t e

radioob s e r v a t o r

import a n t

sta bilă avus e s e

în

funcţia

mai

mulţi

de

cond uc ă t o r

part e n e ri.

Deşi se

al

unui

simţis e

îndră g o s tit ă şi chiar o declar a s e de cât e v a ori, căs ă t o ri a nu o ispitise nicioda t ă cu adev ă r a t . Îşi amint e a vag vers urile (parc ă ale lui William Butler Yeats) cu care încerc a să- i împac e pe foştii săi iubiţi atu nci când aceş ti a se am ă r a u fiindcă

întotd e a u n a

ea era

cea

care

hotăr a

să sfârş e a s c ă

o pove s t e

de

drag o s t e : „Iubire a me a, tu- mi spui că nu- i iubire Decât dac ă dure a z ă- o veşnicie, Dar e abs ur d; doar noi am trăit clipe Mai bun e dec â t tot ce- ar fi să vie.” Îşi adu s e amint e ce ferm e c ă t o r era John Stau g h t o n faţă de ea în vre m e a în care îi făce a curt e ma m e i sale şi cu cât ă uşurinţ ă renu n ţ a s e la falsa lui bun ă v oinţ ă dup ă ce îi dev e nis e tat ă vitreg. După ce te măriţi cu un bărb a t vezi cum din el se iveşt e ade s e a o făptur ă nou ă, necu n o s c u t ă şi mons t r u o a s ă , pe care pân ă atu nci abia dac ă ai întrez ă rit- o. Ellie băn ui a că predis p oziţia sa rom a n tic ă o făce a vulner a bilă. Dar nu ave a de gând să facă ace e a ş i greş e al ă ca şi ma m a ei. Iar und e v a în ad â n c ul suflet ului îi stăr ui a şi tea m a de a se îndră g o s ti fără rezerv e, de a se dărui cuiva care apoi i-ar put e a fi smuls de alături. Sau pur şi simplu ar pără si- o. Deşi, dacă nu te- ai îndră g o s tit nicioda t ă cu totul, nu ai de und e şti ce poţi pierd e . Numai că Ellie nu iubis e niciod a t ă profund şi era vag conş tie n t ă că idee a resp e c tiv ă nu sun a pre a veridic. Pe de altă part e, din mo m e n t ce nu fuses e niciod a t ă cu ad ev ă r a t îndrăg o s tit ă , nici nu trăd a s e

pe cinev a – în adev ă r a t ul sens al cuvâ n t ul ui, aş a cum simţ e a

în

străfun d ul inimii că făcus e ma m a ei, trăd â n d u- l pe tat ăl său dup ă ce aces t a muris e. De el, de tat ăl ei, încă îi era dor, groaz nic de dor.

Cu Ken der Heer lucrurile părea u altfel. Sau poat e că pret e n ţiile sale scăzu s e r ă tot mai mult o dat ă cu trec e r e a anilor? Spre deos e bir e de mulţi alţi bărb a ţi pe care îi cunoş t e a ea, Ken scot e a la iveală o latur ă a sa mai blând ă şi mai miloas ă

atu nci când era sub tensiu n e

sau când se simţ e a

provoc a t.

Înclinaţia lui spre compro mi s şi înde m â n a r e a în abord a r e a ştiinţifică a politicii făce a u part e dintr e calităţile cerut e de slujbă, dar sub ace s t e carac t e ris tici Ellie simţ e a că se put e a întrez ări ceva stabil şi sigur. Îl resp e c t a pentr u felul în care ştius e să facă din ştiinţă o part e a vieţii lui şi pentr u sprijinul curajos acord a t cerc e t ă rii ştiinţifice, atitudin e pe care tot el încerc a s e s- o impun ă celor dou ă ad ministr a ţii sub care funcţion a s e . Ellie şi Ken locuiau de câtă v a vre m e des t ul de mult timp împre u n ă , încerc â n d să fie cât mai discreţi în ace a s t ă privinţ ă. Convers a ţiile lor, în care ideile zbur a u de la unul la altul precu m mingile de tenis, ave a u un farm e c savuro s. Uneori îşi răs p u n d e a u unul altuia la gân d u ri încă ne ex p ri m a t e , cu o intuiţie apro a p e vizionar ă . Ken era un iubit tandr u şi inven tiv, iar ei îi plăce a u oficum fero m o nii em a n a ţi de el. Uneori Ellie răm â n e a ea însăşi uimită de ce era în star e să facă şi să zică atu nci când era cu el şi simţ e a că se iubes c. Ajuns e s e atât de îndră g o s tit ă, încât iubire a îi afect a s e încred e r e a în forţele proprii şi, pe de altă part e, se plăc e a mai mult din cauz a lui. Mai exist a şi un fel de evoluţie a iubirii şi a resp e c t ului reciproc care stăt e a la baza relaţiei lor, mai ales că şi Ken simţ e a acele a şi lucruri ca şi ea. În prez e n ţ a multor a dintr e priet e nii ei Ellie simţ e a pe und e v a cum se strec o a r ă singur ă t a t e a . Dar cu Ken singur ă t a t e a dispăr e a . Se simţ e a bine când îi descria visurile ei, când îi pove s t e a frânt uri din viaţ a trecut ă sau taine ruşino a s e ale copilăriei. Ken nu păre a doar inter e s a t , ci de- a drep t ul fascina t. O făce a să- i vorb e a s c ă ore în şir des pr e anii copilăriei. Întreb ă rile

lui

cerc e t ă t o r ul ui,

erau dar

întotd e a u n a niciod a t ă

direct e ,

triviale.

Ellie

câte o d a t ă încep u

să

îndră g o s tiţii ajung e a u să- şi vorb e a s c ă uneori as e m e n e a

pus e

cu

înţele a g ă

aerul de

ce

copiilor mici, parc ă

prostind u- se. În societ a t e nu exist a u circu m s t a n ţ e acce p t a bile în care să- i dai voie copilului ascu n s în tine să se ma nife s t e . Dacă pers o a n a iubită pare să aibă afinită ţi cu copilul de un an, de cinci ani, de doispr ez e c e ani şi chiar cu tân ăr ul sau tân ăr a de dou ăz e ci de ani, toţi aceş ti a ascu n şi în tine, atu nci exist ă

o şans ă ca toat e aces t e fiinţe de sub ma s c a ta să fie fericită alături de cealalt ă fiinţă. Iubire a pun e cap ă t lungii lor izolări. S-ar put e a ca profunzi m e a iubirii să poat ă fi calculat ă dup ă nu m ă r ul de eu- ri proprii care se implică într- o legă t u r ă senti m e n t a l ă dat ă. Se păre a că în cazul part e n e rilor pe care- i avus e s e ant erior abia

una

dintr e

comp a ti bilitat e

ace s t e

Ellie

şi înţele g e r e ;

interio ar e

fuses e

celelalt e ipost az e

în

star e

să

găs e a s c ă

ale sale răm ă s e s e r ă

simpli

chibiţi ne m ulţ u mi ţi. * În du minica de dinaint e a întâlnirii pe care o progr a m a s e r ă cu Joss Palme r stăt e a u am â n d oi întinşi pe pat, scăld a ţi în lumina soar elui de dup ă- amiaz ă , care se strec u r a jucău ş printre stinghiile jaluzelelor ven e ţi e n e şi crea mod el e geo m e t ric e pe formel e trup urilor lor îmbră ţiş a t e . – Într- o discuţie obişnuit ă, zise Ellie, pot să vorb e s c des pr e tat a fără să simt dec â t... aş a, o uşoar ă înţep ă t u r ă de trist e ţ e . Dar dac ă mă las cu ade v ăr a t în voia amintirilor şi o fac cu am ă n u n ţi m e , amintin d u- mi de simţ ul umor ului pe care- l ave a sau, să zice m, de... o anu m e pasiun e pentr u sincerit a t e , atu nci toat ă ma s c a me a cad e şi-mi vine să plâng fiindcă el nu mai est e. – Nu încap e nici o îndoială: limba ne ajut ă să ne eliber ă m de senti m e n t e apă s ă t o a r e . .. sau cel puţin o face uneori, replică der Heer. O mâ n g âi e pe umă r, continuînd: – Poat e că ast a e una dintr e funcţiile ei: să ne facă să înţeleg e m lume a fără să dev e ni m cu totul copleşiţi de comple xit a t e a ei. – Dacă- i aş a, atunci inven t a r e a limbajului nu e num ai o binecu v â n t a r e . Ştii, Ken, aş da orice – adică orice sunt în star e să dau – nu m ai să- mi mai pot petr e c e câte v a minut e cu tat a. Ellie îşi închipui cum ar arăt a raiul, plin de taţi şi de ma m e , toţi frumo şi şi plutind sau zburâ n d cu aripile lor lungi pe dea s u p r a vreun ui nor ce le ieşe a în cale. Trebuia să fie un loc încăp ă t o r pentr u a- i put e a primi pe toţi, zeci de miliard e de oa m e ni care trăis er ă şi apoi muris er ă de când apăr u s e specia uma n ă . Ellie se gândi că era norm al să fie un loc foart e aglo m e r a t , dac ă nu cumv a cerul creş tin nu era construit la o scar ă comp a r a bil ă cu cea a cerului astro n o mic. Fiindcă în ace s t caz ar fi loc din belşug. – Trebuie să fie vreu n calcul care să măs o a r e totalul populaţi ei de fiinţe

intelige n t e din Calea Lacte e, spus e ea. Tu câţi crezi că sunt? Dacă ar fi, să zice m, vreu n milion de civilizaţii şi fiecar e dintre ele ar ave a ca m un miliard de locuitori, ast a ar fi cam... 10 la puter e a 15. Numai fiinţe intelige n t e . Dar dacă cele mai multe civilizaţii sunt mai ava n s a t e dec â t noi, atunci poat e că însăşi idee a de individ devin e în cazul lor inad e c v a t ă . Poat e că ast a e doar o altă formă de şovinis m pă m â n t e a n . – Desigur. Şi atunci ai put e a

calcula volu mul de produc ţi e

la nivel

galactic pentr u ţigările Gaulois e s şi pentr u Twinkies, pentr u Volgile tip Sed a n şi pentr u emiţ ă t o a r el e Sony de buzun a r. După ace e a put e m calcula şi produ s ul galactic brut. O dat ă

ce l-am

aflat, put e m

să ne apuc ă m

de calcular e a

Produs ului Cos mic... – Îţi baţi joc de mine, îl întrer u p s e fem ei a, zâmbin d uşor, fiindcă nu se simţ e a chiar ne m ulţ u mi t ă . Dar gân d e ş t e - te la nu m e r e de as e m e n e a mări m e . Vreau să spun că treb ui e să te gân d e ş ti într- ade v ăr ce înse a m n ă . Toat e acele plan e t e , popula t e cu fiinţe mult mai ava n s a t e

ca noi. Nu te înfioar ă puţin

idee a ? Ar fi putut spun e la ce se gân d e a el, dar continu ă grăbit ă: – Ia uită- te puţin la ches ti a ast a. M-am preg ă tit din ea pentr u întâlnire a cu Joss. Se întins e şi căut ă cu mâ n a pe poliţa de la capul pat ului, apuc â n d de acolo volum ul al 16- lea dintr- o ediţie mai vech e din Encyclopa e dia Britannica Macropa e dia , volum intitulat „de la Rube n s la Somalia”, apoi desc his e la o pagin ă und e pus e s e ca se m n de cart e o fâşie dintr- o cart el ă de comp u t e r . Îi arăt ă cu deg e t ul articolul intitulat „Sacru sau Sfânt”. – Se pare că teologii au det e r mi n a t un anu mit asp e c t lega t de simţul sacrului al au divinului, un asp e c t special, nera ţio n al – deşi eu i-aş zice mai degr a b ă iraţion al. L-au numit „nu min o s ”, adică un fel de plan al spiritului. Term e n ul a fost folosit pentr u prima dat ă de... ia să ved e m ... de un anu m e Rudolph Otto într- o cart e apăr u t ă în 1923, Ideea de Sacru . Acest ins cred e a că fiinţele uma n e

sunt predis p u s e la a det e c t a şi a ven e r a numino s ul. A dat

feno m e n u l ui num el e de „mys t e riu m tre m e n d u m ” . Chiar şi latina pe care o ştiu eu

mi- e

suficient ă

ca

să

înţeleg

ast a.

În prez e n ţ a

ace s t ui

„mys t e riu m

tre m e n d u m ” , fior al mist e r ului iraţion al, oa m e nii se simt îngrozitor de măr u n ţi,

dar – dac ă am citit eu bine – nu ajung cu totul alien a ţi. Otto a conc e p u t nu mino s ul ca fiind cev a „cu totul altfel”, iar reacţi a uma n ă la numino s a nu mito „uluire absolut ă ”. Ei, dac ă ast a vor să spun ă credincioşii atunci când vorb e s c des pr e sacru sau des pr e divin, atunci sunt şi eu de ace e a ş i păr er e . Şi eu simt ceva comp a r a bil num ai când ascult un se m n al, chiar dac ă nu îl rece p ţio n e z în realitat e .

Doar

îl ascult.

Şi cred

că

întreg

dom e ni ul

ştiinţ elor

exac t e

e

susc e p ti bil de un astfel de resp e c t. Şi-acu m ascult ă aici. Ellie îi citi din text ul cărţii: „De- a lungul ultimelor câte v a sute de ani un nu m ă r mar e de filosofi şi de sociologi au sug e r a t ipotez a dispariţiei sacrului şi au prezis moar t e a religiei. Un studiu

asupr a

istoriei

religiilor

ne

arat ă

că

formel e

de

ma nifes t a r e

a

senti m e n t ul ui religios sunt în continu ă schimb a r e şi că nu a exist a t niciod a t ă o opinie una ni m ă în cee a ce priveş t e caract e r ul şi forma ma nifes t ă a religiei. Omul...” Ellie se întrer u p s e . – Omul! Bărba t ul, nu? Bineînţ el e s că sexiştii scriu şi edite a z ă şi articole des pr e religie. Apoi reve ni la text: „Omul ar pute a fi acu m într- o situa ţie inedită în care să dezvolt e struct u ri sau valori fund a m e n t a l e radical diferite de cele furnizat e în cadrul conş tiinţ ei tradiţion al e a sacrului. Dacă lucrurile stau sau nu aş a est e o proble m ă de import a n ţ ă vitală.” – Deci? întreb ă Ken. – Deci

eu

cred

că

religiile

de

tipul

acela

birocr a tic

înce arc ă

să

instituţion alizez e perc e p ţi a uma n ă a nu mino s ului în loc să ofere mijloac el e şi căile cele mai potrivite pentr u a perc e p e direct numino s ul, aş a cum perc e pi lucrurile direct când priveş ti printr- un teles co p

de şas e

inci. Dacă simţul

nu mino s ului est e cel care stă la baza religiei, atu nci nu e nor m al să te între bi cine est e mai credincios: insul care urm e a z ă religiile aces t e a instituţion aliza t e şi birocra tic e sau omul care se auto e d u c ă în spiritul ştiinţ ei? – Hai să ved e m dac ă am înţeles bine, îi replică der Heer. Asta era o frază de- a ei pe care o adop t a s e şi el. – Este o dup ă- amiaz ă tihnită de sâ m b ă t ă şi în ca m e r a ast a stă o per ec h e

dezbr ă c a t ă care zac în pat şi-şi citesc unul altuia din Encyclopa e dia Britannica , discut â n d dacă nu cumv a galaxia Andro m e d a are mai mult „nu mino s ” dec â t Misterul Învierii. Tipii ăştia doi chiar că ştiu să se distr ez e , nu- i aş a? Parte a a II-a MAŞINA „Atotp u t er nicul Învăţăt or, atunci când a aşez a t

principiile ştiinţ ei în

structur a univer s ului, l-a che m a t pe om la studiu şi la urm ar e a căii Sale. Este ca şi cu m El le- ar fi spus locuitorilor globului pe care îl nu mi m «al nostru»: «Eu am făcut pă m â n t ul pentru ca om ul să sălăşluiască pe faţa lui şi am clădit cerurile înstelat e şi uşor de văz u t, toat e aces t e a pentr u a- l învăţa pe om ştiinţa şi artele. Acu m el se poat e îngriji de starea lui şi poat e învăţa din bună ta t e a Mea pentru toat e creat urile că trebui e să fie înţele g ă t or cu se m e n ii său».” (Thom a s Paine – Epoca raţiunii , 1794) Capit ol u l 10 Proc e s i u n e a ec h i n o c ţ i il o r „Chiar dacă socoti m că zeii există, put e m să ne înşelă m pe noi înşine cu vise străv e zii şi cu minciuni, în vre m e

ce lum e a est e stăpâ nită nu m ai de

schi m b ar e şi de norocul orb şi nepă s ă t or?” (Euripide – Hecuba ) Lucrurile au decur s într- un mod ciuda t. Ellie îşi închipuis e că Palmer Joss va veni la ampla s a m e n t u l Argusului, va privi cum se rece p ţio n e a z ă se m n al ul prin radiot el e s c o a p e şi cum se stoch e a z ă inform a ţi a şi va rem a r c a imedia t ca m e r a imen s ă şi plină de discuri şi benzi ma g n e tic e în care erau stoca t e dat el e de câte v a luni înaint e. Cred e a că insul va pun e câte v a între b ă ri cu caract e r ştiinţific şi apoi va exa mi n a câte v a dintr e imprim a t el e de comp u t e r cu

multiplicitat e a

lor de zerouri şi unităţi din mald ă r el e

Mesajul

indes cifra bil.

încă

Nu- şi

închipuia

că- şi

va

de hârtie conţin â n d pierd e

ore

în

şir

contr azic â n d u- se pe te m e de teologie sau filosofie. Însă Joss refuza s e să vină la Argus. Spun e a că nu are inten ţi a să analizez e benzile ma g n e tic e , ci suflet ul uma n

implicat acolo. Pentru o astfel de discuţie Peter Valerian ar fi fost

part e n e r ul ideal. El era nepr e t e n ţio s , put e a să- şi exprim e ideile cu claritat e şi era prot ej a t cumv a de credinţ a sa înnăs c u t ă în Hristos, pe care şi-o reafirm a în fiecar e zi. Se păr e a că preş e din t a nu acce p t a s e variant a aces t ui a. Ea voise o întâlnire restr â n s ă şi cerus e explicit ca Ellie să participe la ea. Joss fuses e cel care insista s e ca întâlnire a să aibă loc aici, la Muzeul şi Institut ul de Cercet a r e Ştiinţifică asupr a Bibliei din Modes t o, California. Ellie arunc ă o privire pes t e der Heer, dincolo de para v a n ul de sticlă ce sep ar a bibliotec a de supr af a ţ a expoziţiei. Exact în faţa ei se afla o ampr e n t ă din ghips luat ă dintr- un banc de nisip de pe Red River, ampr e n t ă în care se ved e a u urm el e picioar elor unui dinoza ur am e s t e c a t e cu cele ale unui om încălţa t în san d al e , fapt ce dove d e a , dup ă cum explica tăbliţa inform a tiv ă, că oa m e nii şi dinoza urii fuses e r ă cont e m p o r a n i. Cel puţin în stat ul Texas. Se păre a că erau implicaţi şi pantof arii din mezozoic. Concluzia la care ajung e a text ul din tăbliţa inform a tiv ă era că evoluţionis m ul susţin e a un ne a d e v ă r . Ellie obs erv a s e încă de acu m dou ă ore că opinia multor paleo n t olo gi – cum că de fapt ampr e n t a din banc ul

de

nisip

era

truc a t ă

– nu

era

me n ţio n a t ă

în text.

Ampre n t el e

am e s t e c a t e ale picioar elor cons titui a u unul dintr e expo n a t e l e unei serii vast e intitulat e „Înşelăciu n e a lui Darwin”. În stâ n g a se afla un pen d ul al lui Fouca ult ce de m o n s t r a as er ţiun e a ştiinţifică a rotaţiei Păm â n t ul ui. Apare n t ace a s t ă idee nu era

cont e s t a t ă

aici. În dre a p t a

Ellie rem a r c ă

un ans a m bl u

hologr afic

Matsus hit a de dime n si u ni imen s e , plas a t pe podiu m ul unui mic tea tr u şi în care imagini tridim e n sio n al e ale celor mai renu mi ţi clerici put e a u comu nic a direct cu credincioşii. Dar Ellie comu nic a acu m mult mai direct cu rever e n d ul Billy Jo Rankin. Până în ultimul mo m e n t ea nu aflas e că Joss îl invitas e pe Rankin şi vest e a o luas e prin surprind e r e . Între ei doi exist a u disen siu ni per m a n e n t e

pe te m e

teologic e, dintre care mai import a n t e erau cele lega t e de funcţia miracolelor în cadrul slujbelor sau dac ă se apro pi a a dou a venire a lui Iisus şi dac ă ace a s t ă a

dou a pogor âr e divină treb ui a să fie însoţită de Apocalips ă. Însă de curân d cei doi ajuns e s e r ă la o reconciliere put er nic me di a tiz a t ă şi făcut ă , din cât e se spun e a , pentr u binele întregii comu nit ă ţi fund a m e n t a lis t- creş tin e din America. Semn el e de îmbun ă t ă ţir e a relaţiilor dintr e Uniune a Sovietică şi Stat el e Unite au iscat tot felul de ramificaţii sociale la nivel mon di al în dom e ni ul reconcilierii divers elor disput e . Proba bil faptul că întâlnire a ave a loc aici era preţ ul pe care Joss a treb uit să- l plăt e a s c ă pentr u reconcilier e. Era de pres u p u s şi că, în cazul unei disput e axat e pe proble m e ştiinţifice, Rankin se baz a pe expo n a t e ca sprijin concre t în favo ar e a poziţiei sale. Iar acu m, dup ă ce discuţia dura de vreo dou ă ore, Rankin oscila între critici dure şi rug ă mi n ţi pat e tic e adr e s a t e celor de faţă. Purta un costu m

croit impec a bil, unghiile îi era u

proa s p ă t

ara nj a t e de un mac hi e u r, iar zâmb e t ul său strălucitor contr a s t a oarec u m cu ţinut a neglijent ă , boţită şi mai uzat ă a lui Joss Palmer. Pe chipul lui Joss încre m e n i s e cel mai vag zâmb e t posibil, ochii îi erau pe jumă t a t e închişi şi capul plec a t într- o atitudin e

ce se m ă n a

foart e

mult cu poziţia clasică de

rugăciun e . El nu vorbis e pre a mult. Ellie apre ci e că, dac ă făce a abs tr a c ţi e de ţipet el e ext a tic e, rem a r c el e lui Rankin de pân ă acu m nu se put e a u difere n ţi a doctrin ar de discurs ul televizat al lui Joss. – Voi, sav a n ţii, sunt e ţi atâ t de timizi! spun e a Rankin. Vă plac e să vă ascu n d e ţi lumin a ştiinţ ei sub un obroc. Din titlurile articolelor voas tr e nu se poat e ghici nicioda t ă conţinu t ul lor. Prima lucrar e a lui Einst ein legat ă de teoria relativită ţii a fost intitulat ă Electrodina m ic a corpurilor în mişcar e . Nu scria sus E= mc 2 . Nu, domn ul e, doar Electrodina m ic a corpurilor în mişcar e . Cred că, dac ă însuşi Domn ul Dumn e z e u ar apăr e a în faţa unui întreg cârd de oa m e ni de ştiinţă, poat e chiar la una dintr e acele adu n ă ri import a n t e

ale

Asociaţiei voas tr e , ei s- ar apuc a să scrie ceva des pr e ast a şi ar pun e un titlu gen Despr e com b u s tia spont a n ă den dritofor m ă în at m o s f er ă . Sava n ţii au o mulţim e de ecu a ţii şi vorbe s c des pr e „ipotez a minim ă ”, dar nu pom e n e s c nicioda t ă nici un cuvâ n t des pr e Dumn e z e u . Din cât e înţele g, voi, sav a n ţii, sunt e ţi pre a scep tici. După felul cum dăd u din cap vorbitorul, cu un aer de bătr â n înţele p t, Ellie ded u s e că der Heer era şi el inclus în ace a s t ă evalu ar e . – Voi vă îndoiţi de orice! continu ă Rankin. Sau cel puţin încerc a ţi. Nu

păr e ţi să fi auzit des pr e expr e sii ca „Lasă lucrurile aş a cum sunt” sau „Dacă nu- i nimic stricat, nu încerc a să rep ari”. Vreţi întotd e a u n a să verificaţi dacă un lucru est e, dup ă cum sun e ţi voi, „ade v ă r a t ”. Iar „ad ev ă r a t ” la voi înse a m n ă doar inform a ţii empirice, oferite de simţuri, lucruri pe care le put e ţi ved e a şi ating e . În lume a voas tr ă nu exist ă loc pentr u inspiraţie sau revela ţi e. Voi exclud e ţi încă de la încep u t apro a p e orice ar put e a ave a legă t u r ă cu religia. Nu am

încred e r e

în oa m e nii de ştiinţă

pentr u

că oa m e nii de ştiinţ ă

nu au

încre d e r e în nime ni şi nimic. Împotriva voinţei sale, Ellie recun o s c u în sine a ei că Rankin prez e n t a s e lucrurile bine. Şi se zicea că el era cel mai năt â n g dintre video e v a n g h e liş tii mod e r ni! De fapt nu, se corect ă ea, nu năt â n g : el era cel care îi consid er a năt â n gi pe credincioşii din turm a sa. Din cât e îşi dăd e a sea m a fem ei a, el păre a să fie foart e intelige n t . Într- ade v ă r. Dar oar e treb ui a să- i răsp u n d ă la toat e ast e a ? Discuţia era înregis tr a t ă atâ t de oa m e nii muz e ului, cât şi de der Heer, iar Ellie se te m e a ca nu cumv a să vorb e a s c ă dup ă cum cred e a ea de cuviinţ ă, şi astfel să o facă pe preş e di n t ă de râs. Sau să stânj e n e a s c ă desfă ş u r a r e a proiect ului. Totuşi amb el e tab e r e căzus e r ă de acord ca înregistr ă rile să nu fie făcut e publice. Iar rem a r c el e lui Rankin dev e n e a u

tot mai insuport a bile, în

timp ce nici Joss, nici der Heer nu păr e a u să aibă inten ţi a să intervin ă. Parcă fără să vre a, Ellie se auzi vorbind: – Pres u p u n că vrei un răs p u n s . Nu o să auzi acu m o poziţie „oficială” a oa m e nilor de ştiinţ ă în legăt ur ă cu proble m el e amintit e şi nu am pret e n ţi a de a vorbi în num el e tuturor cerce t ă t o rilor ştiinţifici. Nici măc a r în num el e celor de la proiect ul Argus. Eu o să fac doar câte v a rem a r c e în nu m el e me u, dac ă nu te der a nj e a z ă . Rankin o aprob ă , dân d din cap cu put er e şi zâmbin d încuraj a t o r. Joss aşt e p t a placid. – Aş vrea să înţele g e ţi că eu nu atac credinţ a nici unei fiinţe. În cee a ce mă priveş t e aveţi drep t ul să vă dedica ţi oricăr ei doctrin e voiţi, chiar dac ă s- ar put e a dove di că e greşit ă. Iar multe dintr e lucrurile pe care le susţin e ţi atâ t du mn e a t a , cât şi rever e n d ul Joss – pe care l-am văzut predicâ n d acu m cât ev a săpt ă m â n i la televizor – nu pot fi neg a t e din start, pur şi simplu. Este nevoie de puţin ă trud ă. Dar o să încerc să vă explic de ce cred eu că ideile voas tr e

sunt improb a bile, ast a dac ă- mi per mit e ţi. „Până acu m”, îşi zise ea, „am fost ca pâine a caldă.” – Vă dera nj e a z ă scep ticis m ul ştiinţei. Dar el a apăr u t din cauz ă că lume a est e foart e comple x ă . Şi mai ales subtilă. De ace e a prima idee care se iveşt e în mint e a cuiva nu est e ne a p ă r a t şi cea corect ă . Mai mult, oa m e nii au ten dinţ a de a se păc ăli singuri. O au şi sava n ţii. De- a lungul istoriei tot felul de doctrin e sociale res ping ă t o a r e au fost susţinu t e şi de sava n ţi, unii chiar de renu m e , al căror num e era cunos c u t de toat ă plan e t a . Politicienii au susţinu t şi ei astfel de doctrin e. Dar şi unii cond uc ă t o ri religioşi resp e c t a bili. Pute m lua exe m pl ul nazis m ului şi al rasis m ului tipic, sau pe cel al sclaviei. Şi sava n ţii greş e s c, şi teologii greş e s c

uneori. Toat ă

lume a

face greş eli. Eroar e a

face part e

din

caract e r ul uma n . O spun e ţi şi voi: „a greşi e ome n e s c ”. Ellie privi o clipă în jur, apoi continu ă : – Atunci soluţia prin care put e m evita să greşi m sau cel puţin pute m reduc e

posibilitat e a

de a face

erori est e

de a fi scep tici. Ideile treb ui e

verificat e . Şi se verifică dup ă nişte stan d a r d e riguro a s e impus e de nec e sit a t e a de m o n s t r a ţi ei. Eu pers o n al nu cred că ad ev ă r ul revela t exist ă cu ad ev ă r a t . Dar dac ă est e ad mis ă pun e r e a în discuţie a opiniilor contr a s t a n t e şi dac ă orice ins scep tic poat e să exp e ri m e n t e z e pe cont propriu pentr u a verifica un anu mit punct de ved er e , atunci ade v ă r ul are şans e să iasă la iveală. Asta ne- a arăt a to exp e ri e n ţ a între gii istorii a ştiinţ ei. Nu est e o abord a r e perfec t ă , dar pare a fi singur a care dă rezult a t e . Iar acu m, dac ă încerc să analizez religia, obs erv că exist ă

o groaz ă

de păr eri contr a dictorii. Spre

exe m pl u,

creş tinii cred

că

Univers ul a apăr u t în urm ă cu un num ă r finit de ani. Din expo n a t e l e pe care leam văzut aici e clar că unii creş tini (dar şi evreii sau mus ul m a nii) cred că univers ul a apăr u t abia acu m 6000 de ani. Pe de altă part e hinduşii – căci pe lume exist ă şi o mulţim e de credincioşi hindu şi – cred că Univers ul are o vechim e ime m o r a bilă şi că de fapt pe parcur s ul istoriei sale a exist a t un num ă r infinit de crea ţii şi distru g e ri ale lumii. Nu e posibil ca amb el e afirm a ţii să fie adev ă r a t e . Fie univers ul are o vârst ă anu m e , finită, fie el est e eter n. Priete nii voştri de aici – Ellie arăt ă cu mâ n a spre uşa de sticlă dincolo de care se ved e a u câţiva muz e o g r afi plimb â n d u- se ag al e prin zona „Înşelăciu nii lui Darwin” – ar treb ui să discut e

proble m a

cu hinduşii. S-ar zice că Dumn e z e u

le- a spus

altcev a faţă de ce v-a spus vouă. Însă voi vreţi să discut a ţi nu m ai între noi. „Poat e am fost cam pre a dură”, îşi zise ea în sine. Dar continu ă: – Cele mai import a n t e religii ale plan e t ei se contr azic una pe alta în dre a p t a şi-n stân g a . Nu se poat e să aibă toat e drep t a t e . Dar ce- ar fi dac ă toat e

ar fi greşit e ? Vedeţi, şi ast a

est e

posibil. Trebuie să vă inter e s e z e

adev ă r ul, aş a- i? Ei bine, singur a cale de a aleg e adev ă r ul de ero ar e în toat ă ace a s t ă diversit a t e de credinţ e est e să fim sceptici. Eu una sunt la fel de scep tic ă şi în cee a ce priveş t e conving e rile voas tr e religioa s e , dar şi asu pr a fiecăr ei noi idei adus e în ştiinţă şi des pr e care aud pentr u prima dat ă. Însă în dom e ni ul me u

ace s t e

idei sunt

numit e

ipotez e ,

nu inspira ţi e

divină

sau

revela ţi e. De dat a ace a s t a Joss se agită puţin, însă cel care răs p u n s e fu tot Rankin: – Există mii de revela ţii şi de preziceri trimis e de Dumn e z e u şi confirm a t e de realitat e , şi în Vechiul şi în Noul Test a m e n t . Venire a Izbăvitorului est e prev e s tit ă în Isaia 53, în Ezechiel 14, în Prima Cart e a Croniciloe 17. În Mica 5 se găs e ş t e profeţia care spun e că El se va naş t e în Betle e m . La Matei 1 stă scris că El va fi desc e n d e n t al lui David şi... – Şi la Luca de as e m e n e a . Dar pentr u voi ast a ar treb ui să fie o piedică, nu o profeţie împlinită. Matei şi Luca trans mi t gen e alo gii diferite ale lui Iisus. Mai grav, ei urm ă r e s c linia gen e al o gic ă de la David la Iosif, nu de la David la Maria. Sau poat e că nu cred e ţi în Dumn e z e u Tatăl? Rankin continu ă netulb ur a t . Poat e că fem ei a ace a s t a nu pricep u s e pre a bine ce voia el să spun ă ... – ...sfinţ e ni a lui Iisus şi patimile Sale sunt prev e s tit e la Isaia 52 şi 53 şi în Psalmul 21. La Zaharia 11 stă scris clar că El va fi trăd a t pentr u treizeci de mon e d e de argint. Un om cinstit nu poat e ignora dovezile oferite de aces t e profeţii împlinite. Ba mai mult, Biblia vorbe ş t e şi des pr e vre m u rile noas t r e . Israelul şi ara bii, Gog şi Magog, America şi Rusia, războiul nucle a r, toat e sunt scris e în Biblie. Orice om care are un grău n t e de bun simţ îşi poat e da sea m a de ast a. Nu- i nevoie ne a p ă r a t să fii vreun am ă r â t de profes or de liceu. Ellie replică rece: – Proble m a voas tr ă est e lipsa imagin a ţi ei. Aproap e toat e profeţiile de care ai pom e nit sunt vagi, ambig u e , neclar e şi per mit interpr e t ă ri eron a t e sau

ten d e n ţio a s e .

Toat e acele text e

se pret e a z ă

la o mulţim e

de interpr e t ă ri

posibile. Chiar şi profeţiile de bază, cele de care nu vrei să amint e ş ti acu m, aş a cum e pro misiu n e a lui Iisus cum că Împăr ă ţi a lui Dumn e z e u ar fi urm a t să vină încă din timpul vieţii unor a dintre cei care l-au văzut şi ascult a t . Şi să nu- mi spui acu m că Împăr ă ţi a Domn ului est e în sufletul omului. Credincioşii lui Iisus iau luat vorbele în sens ul literal. Iar voi vă folosiţi doar de ditat el e care par să fie profeţii înde plinit e, ignorâ n d restul Bibliei. Asta fără a mai aminti că exist ă o dorinţ ă neos t oit ă a oa m e nilor de a ved e a profeţii împlinite. Schimb â n d puţin tonul, Ellie reluă: – Dar imagin a ţi- vă doar că gen ul de du mn e z e u în care cred e ţi – unul atot p u t e r nic, ato a t e ş ti u t o r şi ato a t ei e r t ă t o r – ar dori cu adev ă r a t să lase un se m n pentr u gen e r a ţiile viitoar e şi să arat e fără putinţ ă de îndoială că el exist ă cu ad ev ă r a t . Să zice m că ar lăsa aces t se m n pentr u urm a şii lui Moise dintr- un viitor îndep ă r t a t . I-ar fi atât de simplu, apro a p e ban al! Doar nişte fraze, acolo, nişte

propoziţii enig m a tic e

şi vreo

porunc ă

aspr ă

care

să

fie tran s mi s ă

nealt er a t ă . .. Joss se aplec ă apro a p e imperc e p ti bil şi mur m u r ă : – Cum ar fi...? – Cum ar fi o propoziţie de genul „Soar el e est e o ste a ”. Sau „Mart e est e o plan e t ă îmbă tr â ni t ă , plină de deş er t u ri şi vulcani, as e m e n e a Sinaiului”. Sau „Un corp în mişcar e are tendinţ a de a răm â n e în mişc ar e ”. Sau, dac ă stă m să socotim... Ellie mâzg ăli rep e d e nişte cifre pe un petic de hârtie. – ...să zice m „Păm â n t ul est e de un milion de milioan e de milioan e de ori mai greu decâ t un copil”. Şi apoi, deşi văd că voi am â n d oi ave ţi retice n ţ e în cee a ce priveş t e cazul special al relativită ţii, măc a r că teoria est e confirm a t ă cu regularit a t e în fiecar e zi fie în acceler a t o a r el e de particule, fie în an aliza razelor cos mic e, deci ce- aţi zice de „Nu exist ă cadr e de referinţ ă privilegiat e ”? Ori chiar „Nu se cad e ca voi să dru m e ţi ţi mai rep e d e dec â t raza de lumin ă”. Lucruri de aces t gen, orice inform a ţii ştiinţifice care nu ar fi putu t fi cunos c u t e cu trei mii de ani înurm ă . – Mai ai şi alte exe m pl e ? întreb ă Joss. – Păi exist ă un num ă r indefinit de posibilităţi sau cel puţin câte una

pentr u ascu n s e

fiecar e

principiu din fizică. Ce- ar mai fi? „Căldur a

chiar şi în cea mai măr u n t ă

şi lumin a

sunt

piatr ă.” Ori chiar, să zice m, „Legile

Păm â n t ul ui fac cât dou ă, dar legile pietr elor ma g n e tic e fac cât trei”. Propoziţia ar face

aluzie

la faptul că forţa

gravit a ţion al ă

urm e a z ă

lege a

invers ului

pătr a t ului, pe când forţa ma g n e tic ă de dipol urm e a z ă lege a invers ului cubului. Sau în biologie (şi, pom e ni n d de ast a, Ellie înclină capul spre der Heer, care păr e a să fi depu s un legă m â n t al tăc erii), cum ar sun a „Taina vieţii e lega t ă de dou ă şuviţe întreţ e s u t e ” ? – Ei, ast a e o propoziţie inter e s a n t ă ! spus e Joss. Te referi, bineîn el e s , la ADN. Dar ştii care e simbolul me dicin ei, ches tia aia specifică doctorilor? Medicii militari o poart ă pe peltiţe sau epole ţi. Se num e ş t e caduc e u . Acolo sunt doi şerpi înlănţuiţi. De fapt e o axă elicoidală

dublă perfec t ă .

Acest a

a fost

simbolul salvării vieţii încă din vre m u ri străv e c hi. Nu ar fi exac t tipul de conexiun e pe care ai sug er a t- o? – Totuşi, eu o ved e a m ca pe o spirală, nu ca pe o elice. Dar pe de altă part e cred că, dac ă exist ă o mulţim e de simboluri şi de profeţii şi o cantit a t e zdrav ă n ă de mituri şi de folclor, atu nci în cele din urm ă unele dintr e ele vor ajung e

să

se

potrive a s c ă

printr- un

simplu

accide n t

conc e p ţi ei

ştiinţifice

cure n t e . Nu pot fi sigur ă de ast a. S-ar put e a să ai drept a t e . Poat e imagin e a caduc e ul ui chiar est e un me s aj de la Dumn e z e u . Bineînţ el e s că nu e totu şi un simbol creş tin şi nici nu e simbolul nici uneia dintr e religiile import a n t e ale zilelor noas tr e . Nu cred că te- ai put e a gândi la faptul că zeii le vorbe a u nu m ai vechilor greci. Cee a ce vrea u să spun est e că, dacă Dumn e z e u voia să ne lase un me s aj, iar scrierile vechi erau singur a cale la care s- a gân dit pentr u ast a, atu nci ar fi putut să o facă mult mai bine. De fapt nici măc a r n- ar fi treb uit să se limitez e la scrieri. De ce n- a lăsat un crucifix giga n tic care să orbitez e în jurul Păm â n t ul ui? De ce n- a acop e rit supr af a ţ a

Lunii cu text ul celor Zece

Porunci? De ce a treb uit ca Dumn e z e u să se exprim e atâ t de clar în Biblie şi atâ t de neclar în lume? Joss toc m ai păru s e preg ă tit să răsp u n d ă cu câte v a propoziţii bine ales e, căci pe chip îi răs ăris e o satisfacţie ne a ş t e p t a t ă şi net ăin uit ă , însă şuvoiul de cuvint e al fem eii îl făcu să piard ă mo m e n t ul şi se gândi poat e că ar fi fost nepoliticos din part e a lui să o întrer u p ă .

– Mai mult, de ce aţi cred e că Dumn e z e u ne- ar fi ab a n d o n a t ? Voi sunt e ţi convinşi că el sta bilise obiceiul de a sta de vorb ă cu patriarhii şi cu profeţii în fiecar e zi de marţi. Spun e ţi că est e omniscie n t şi omnipot e n t . Deci pentr u el nar fi fost un efort pre a mar e să ne rea mi n t e a s c ă

direct şi clar care sunt

dorinţ el e sale, măc a r de cât ev a ori la fiecar e gen e r a ţi e . Deci cum vine ast a, dragilor. De ce nu- l ved e m curat ca şi cristalul? – Ba Îl ved e m ! interv e ni Rankin şi propoziţia fu spus ă cu o încord a r e enor m ă . El se află pretu tin d e ni în jurul nostru. Ne răs p u n d e la rugăciuni. Zeci de milioan e de oa m e ni din ace a s t ă bun ă t a t e a

maie s t u o a s ă

ţară au ren ă s c u t şi au fost martori la

a Domn ului. Biblia ne vorbe ş t e

şi nou ă la aces t e

vre m u ri la fel de clar cum a făcut- o şi în vre m e a lui Moise sau a lui Iisus. – Ei, hai să fim serioşi. Ştii ce vrea u să spun. Unde sunt tufişurile în flăcări, stâlpii de foc, voce a din înalturi care să tun e asupr a noas tr ă , spun â n d une „Eu Sunt Cel Ce Sunt”? De ce Dumn e z e u îşi face simţit ă prez e n ţ a prin met o d e atâ t de subtile şi discut a bile când ar pute a să se ma nifes t e într- un mod cu totul clar şi de net ă g ă d ui t ? – Dar tocm ai tu eşti cea care a desco p e rit o voce din înalturi, come n t ă Joss cu ap ar e n t ă

det a ş a r e

în mo m e n t ul

în care

Ellie se opri să- şi trag ă

răsuflar e a . Se priviră ochi în ochi pentr u cât ev a clipe. De cealalt ă part e Rankin prins e imedia t idee a : – Absolut. Chiar ast a voia m să spun. Nici Avraa m, nici Moise nu ave a u radiouri sau teles co a p e . N-ar fi putut să- L aud ă pe Atotput e r nic vorbind u- le pe und e lungi. S-ar put e a ca ast ă zi Dumn e z e u să ne vorbe a s c ă prin alte mijloac e şi să ne dea voie să acce d e m la un alt gen de cuno a ş t e r e . Sau poat e că nu Dumn e z e u , ci... – Da, Sat a n a . I-am auzit pe unii vorbind des pr e ast a. Dar sun ă aiure a. Hai să ne oprim puţin doar la posibilitat e a de care vorb e a ţi, dac ă nu ave ţi nimic împotrivă. Voi cred e ţi că Mesajul ar put e a fi Glasul lui Dumn e z e u , al Dumn e z e ul ui în care cred e ţi voi. Când s- a mai întâ m pl a t în cadrul religiei voas tr e ca Dumn e z e u să răsp u n d ă la o rugăciu n e prin rep e t a r e a rugăciunii, as e m e n e a unui ecou? – Eu pers o n al n- aş zice că un jurnal de actu alit ă ţi al naziştilor est e o

rugăciun e , spus e Joss. Tu ai spus că rolul lui era de a ne face ate n ţi. – Atunci cum explicaţi faptul că Dumn e z e u s- a hotăr â t să le vorbe a s c ă sav a n ţilor, nu predica t o rilor, aş a cum sunt e ţi voi? Rankin se lovi cu arăt ă t o r ul în piept, scoţ â n d un bufne t surd. – Domn ul vorb e ş t e tot timp ul cu min e , zise el. Iar rever e n d ul Joss, aici de faţă, aud e şi el glas ul Domn ului. Domn ul mi- a spus că ne află m în prag ul unei revela ţii. Când sfârşitul lumii va fi apro a p e ,

asupr a

noas t r ă

se va aba t e

judec a t a păc ă t o şilor, ochii noştri vor ved e a pe Dumn e z e u şi cei aleşi se vor înălţa la ceru... – V-a spus el că are de gând să facă un anu n ţ al judec ă ţii folosind u- se de spectr ul radio? Aţi înregistr a t und e v a discuţia voas tr ă cu Dumn e z e u , ca să put e m verifica dacă lucrurile s- au întâ m pl a t cu ad ev ă r a t aş a? Sau treb ui e să vă cred e m pe cuvâ n t ? De ce s- ar fi hot ăr â t Domn ul Dumn e z e ul vostru să- i anun ţ e mai întâi pe radio a s t r o n o mi, nu pe bărb a ţii şi femeile credincioşi lui? Nu vi se pare puţin ciuda t că, dup ă dou ă mii de ani sau poat e mai mut, primul mes aj pe care îl primim de la Dumn e z e u est e un şir de num e r e prime... şi imagin e a lui Adolf Hitler la deschid e r e a Jocurilor Olimpice din 1936? S-ar zice că Dumn e z e ul în care cred e ţi are un simţ al umorului des t ul de pronu n ţ a t . – Domn ul Dumn e z e ul me u poat e ave a orice simţ doreş t e El să aibă. Der Heer se alar m ă evide n t la ace s t prim se m n de animozit a t e . – Ăăă, poat e ar fi cazul să vă rea min t e s c tuturor care est e scopul cu care ne- am adun a t aici, încep u el. „Iată- l pe Ken în post ur a de împăciuitor”, gândi Ellie. „În unele situ a ţii e curajos, dar de cele mai multe ori ast a se întâ m pl ă când nu are nici un fel de răsp u n d e r e asu pr a acţiunilor sale. Este un comb a t a n t straş nic... în discuţiile între patru ochi. Dar în politica ştiinţifică şi mai ales când o repr ezint ă pe preş e din t ă , devin e foart e conciliant şi est e gat a să facă compr o mi s u ri şi cu diavolul.” Se stăp â ni să continu e , căci limbajul teologic păr e a s- o fi prins şi pe ea. – Asta- i cu totul

altcev a ,

spus e,

întreru p â n d u - şi şirul gân d u rilor

şi

totod a t ă şi pe cel al vorb elor lui der Heer. Dacă se m n al ul ace s t a vine de la Dumn e z e u , atunci de ce est e emis doar dintr- un anu mit loc de pe cer, din apro pi er e a unei stele des t ul de strălucito a r e şi nu foart e dep ă r t a t e de noi? De

ce nu vine din tot cerul în acela şi timp, revărs â n d u- se ca şi radiaţi a cos mic ă de fund al a corpurilor întun e c a t e ? Din mo m e n t ce vine din direcţia altei stele, par e a fi un se m n al de la o altă civilizaţie. Dacă ar fi venit din toat e direcţiile, atu nci ar fi fost mult mai as e m ă n ă t o r cu un astfel de me s aj de la Dumn e z e ul creş tin. – Dumn e z e u poat e să facă astfel încât un se m n al să vină şi din oişte a Carului Mare dacă ast a est e voinţa Lui, se precipită Rankin, iar faţa lui se înroşi put er nic. Iartă- mă, dar m- ai enerv a t teribil. Dumn e z e u poat e face orice . – Orice est e dincolo de înţele g e r e a du mit al e, dom n ul e Rankin, par e să cad ă în sarcin a Domn ului. Pentru du mn e a t a

Dumn e z e u

est e locul în care

îngh e s ui toat e mist er el e lumii, tot cee a ce ne provo a c ă intelige n ţ a şi raţiun e a . Dumn e a t a îţi decu pl ezi pur şi simplu creier ul şi spui că Domn ul a făcut şi a dres. – Doa m n ă , n- am venit aici ca să fiu insult a t! – Ai venit aici? Eu cred e a m că aici locuieş ti . – Doa m n ă ... încep u Rankin. El dădu impre si a că est e gat a să spun ă răzg â n di. Se abţinu cu greu. Tras e ad â n c

ceva, dar dup ă o clipă se

aer în piept şi reluă subiect ul

ant erior: – Noi ne află m într- o ţar ă creş tin ă. Creştinii ad ev ă r a ţi deţin ad ev ă r a t a cuno a ş t e r e asupr a proble m ei în discuţie şi au sfânt a resp o n s a bilita t e de a se asigur a că sfintele cuvint e ale Domn ului sunt înţele s e şi... – Eu sunt creş tin ă, dar tu nu vorb e ş ti în num el e me u. Te- ai încâlcit singur într- un gen de ma ni e misticoid ă de m n ă de secolul al cincilea. Dar de atu nci a exist a t şi o Rena ş t e r e , a trecu t şi Iluminis m ul. Tu und e- ai fost? Joss şi der Heer se ridicas e r ă pe jumă t a t e din scau n el e în care şed e a u . – Vă rog, imploră Ken, uitân d u- se direct la Ellie. Dacă nu ne limită m mai strict la ordine a

subiect elor în discuţie nu văd cum am put e a

ajung e

la

rezult a t el e cerut e de preş e di n t e . – Da, dar voi aţi avut un schimb direct de păreri... – E-apro a p e ora prânzului, rem a r c ă Joss. Ce- ar fi să luă m o pauz ă pentr u mas ă ? După ce ieşiră din sala de conferinţ e a bibliotecii, Ellie se reze m ă pe

balus tr a d a ce înconjur a pend ulul lui Fouca ult şi încep u un schimb de cuvint e mur m u r a t e rapid cu der Heer. – Tare mi- ar plăce a să- i ard un pum n în nas atotş tiut o r ului ăla ţanţ o ş cu sfinţe ni a lui sup e rio ar ă ... – De ce, Ellie? Chiar, de ce? Neştiinţ a şi persis t e n ţ a în eroar e nu sunt suficient de durer o a s e ? – Ba da, dac ă şi-ar ţine gura. Dar el corup e milioan e de oa m e ni. – Drag a me a, şi el gând e ş t e la fel des pr e tine. * Când se întoars e de la mas ă împr e u n ă cu der Heer, Ellie obs erv ă imedia t că ace s t a luas e o figură umilă, în timp ce Joss, care deschis e primul discuţia, păr e a

voios şi cu sigura n ţ ă

mult mai primitor dec â t

ar fi cerut- o simpla

cordialita t e . – Dr. Arroway, încep u el, din cât e am înţeles eu sunt e ţi neră b d ă t o a r e să ne

prez e n t a ţi

desco p e ririle

dum n e a v o a s t r ă

disput el e teologice. Totuşi vă rugă m

şi

nu

sunt e ţi

inter e s a t ă

să mai aveţi puţin ă răbd a r e

de

cu noi.

Dumn e a v o a s t r ă aveţi o limbă foart e ager ă . Nici nu mai ţin mint e când l-am văzut ultima dat ă atât de nervos pe părint el e Rankin din cauz a proble m el o r credinţ ei religioas e . Cred că de- atu nci au trecu t mulţi ani. Joss arunc ă o privire scurt ă spre colegul său, care mâzg ăl e a cu un aer trân d a v pe un dos ar galbe n şi care îşi desc h ei a s e gulerul de la că m a ş ă şi îşi slăbis e nodul crav a t ei. – Am fost izbit de cât ev a

dintr e

lucrurile

dimine a ţ ă . Aţi spus că sunt e ţi creş tin ă. Aş put e a

de care

aţi amintit

azi-

să vă întreb în ce sens

consid er a ţi că sunt e ţi creş tin ă ? – Ştiţi, când am acce p t a t funcţia de director al progr a m ul ui Argus n- am găsit me n ţio n a t asp e c t ul în cadrul sarcinilor de serviciu, spus e ea cu un aer nep ă s ă t o r . Mă consid e r creş tin ă în sens ul că îl consid e r pe Iisus Hristos o figură istorică ad mir a bilă. Sunt de păr er e că Predica de pe Munte est e una dintre cele mai măr e ţ e declar a ţii etice şi unul dint er cele mai reuşit e discurs uri din istorie. Mai cred că înde m n ul „Iubeş t e- l pe duş m a n u l tău” ar put e a fi o soluţie cu băt ai e lung ă în proble m a războiului nucle ar. Mi-aş dori ca el să trăia s c ă în zilele noas t r e . Ar fi spre binele fiecărui om de pe plan e t ă . Dar mai cred şi că

Iisus a fost doar o fiinţă uma n ă . Un om mar e , un om curajos, un om care a văzut cu clarita t e adev ă r u ri inconfort a bile. Nu cred că el a fost Dumn e z e u sau fiul Domn ului sau nepo t ul lui Dumn e z e u . – Dumn e a t a nu vrei să crezi în Dumn e z e u . Joss o spus e cu aerul că face o afirm a ţi e evide n t ă . Continu ă: – Dumn e a t a îţi imagin e zi că poţi să fii creş tin ă fără să crezi în Dumn e z e u . Dă- mi voie să te întreb direct: crezi sau nu crezi în Dumn e z e u ? – Întreb a r e a dumit al e are o struct u r ă ciudat ă . Dacă aş spun e „nu”, ast a ar înse m n a că sunt sigură că Dumn e z e u nu exist ă sau că nu sunt sigură că Dumn e z e u

există ? Fiindcă ave m

de- a face astfel cu două afirma ţii foart e

diferite una de alta. – Hai să ved e m dac ă sunt chiar atâ t de diferite, dr. Arroway. Îmi daţi voie să vă spun „doctor”? Ei, cred că sunt e ţi de acord cu „briciul lui Occa m”, aş a- i? Dacă ai dou ă explicaţii diferite şi al fel de bun e pentr u acela şi feno m e n , atu nci o alegi pe cea mai simplă. Dumn e a t a spui că între a g a istorie a ştiinţei sprijină un astfel de comp or t a m e n t . Atunci, dac ă ai îndoieli serioa s e asupr a faptului că există un Dumn e z e u , îndoieli des t ul de puter nic e ca să te împiedic e să te dedici necon diţion a t Credinţ ei, atu nci treb ui e să fii cap a bilă să- ţi imagin ezi o lume fără Dumn e z e u , o lume care se naş t e fără contribuţia lui Dumn e z e u şi care îşi urm e a z ă curs ul de zi cu zi în abs e n ţ a Lui, o lume în care oa m e nii mor fără Domn ul. Nu exist ă ped e a p s ă .

Nu exist ă reco m p e n s ă .

Ar înse m n a

că

du mn e a t a ai consid er a că toţi sfinţii şi profeţii, toţi credincioşii care au trăit pe lume au fost nişte năt â n gi din cauz a a tot ce au făcut. Ai spun e , prob a bil, că sau autoiluzion a t. Ar fi o lume în care n- ar exist a nici un motiv serios pentr u care ne- am afla pe Pămâ n t , adică nu am ave a nici un rost aici. Totul s- ar reduc e la nişte coliziuni ato mic e complicat e . Am drept a t e sau nu? Incluzâ n d şi ato mii care sunt în constitu ţi a fiinţelor uma n e . Pentru mine ast a ar fi o lume insuport a bilă, inum a n ă . Nu mi- aş dori să trăies c în ea. Dar dac ă du m n e a t a eşti în star e să- ţi imagin e zi o astfel de lume, atunci de ce mai stai la îndoială? De ce te me n ţii în dubiu? Dacă deja crezi toat e ast e a , n- ar fi mult mai simplu să spui că de fapt nu exist ă Dumn e z e u ? Pentru că aş a nu res p e c ţi briciul lui Occa m. Părer e a me a est e că dum n e a t a du mn e a t a

nu vrei să vorbe ş ti deschis. Dacă

poţi măc a r să- ţi imagin e zi o lume lipsită de Dumn e z e u , cum ar

put e a un sava n t scrup ulos şi corect cu el însuşi să fie agno s tic? Nu cred e ţi că trebuie să fiţi atei dac ă gân diţi astfel? – Cred e a m că ai de gând să- mi argu m e n t e zi că Dumn e z e u est e ipotez a cea mai simplă, spus e Ellie, dar ai abord a t proble m a dintr- o pers p e c tiv ă mult mai eficac e. Şi aş fi de acord cu opinia du mit al e, rever e n d Joss, dac ă ar fi doar un

subiect

de

discuţii

ştiinţifice.

Preocu p a r e a

de

bază

a

ştiinţ ei

est e

exa mi n a r e a şi corect a r e a ipotez elor. Atât timp cât legile naturii explică toat e eve ni m e n t e l e exist e n t e fără a fi nec e s a r ă o interv e n ţi e supr a n a t u r a l ă sau cel puţin le explică la fel de bine ca şi ipotez a exist e n ţ ei lui Dumn e z e u , atunci eu mă voi consid e r a ate e pân ă la prob a contr a ri e. Însă dac ă ulterior se desco p e r ă un singur fapt care nu se potrive ş t e legilor amintit e, atunci mă voi dep ă r t a de ateis m. Acum sunt e m suficient de cap a bili ca să det e c t ă m unele goluri în legile nat urii. Există unele incons e c v e n ţ e . Motivul pentr u care nu mă declar ate e est e

că în mar e

măs u r ă

proble m a

nu est e

de natur ă

ştiinţifică. Este

o

proble m ă religioa s ă şi politică. Caract e r ul exp eri m e n t a l al ipotez elor ştiinţifice nu se extind e şi asu pr a dom e niilor de care am amintit. Nu vorbim des pr e Dumn e z e u ca des pr e o ipotez ă ştiinţifică. Dumn e a t a crezi că ai atins ad ev ă r ul, iar cee a ce încerc eu să lămur e s c est e că s- ar put e a să fi scăp a t din ved er e unele lucruri. Însă dac ă mă între bi mă bucur să- ţi pot răs p u n d e : nu pot fi sigură că am drep t a t e . – Eu am fost întotd e a u n a de păr er e că un agno s tic est e un ate u fără curajul conving e rilor sale. – La fel de bine ai put e a spun e că un agno s tic est e o pers o a n ă profund religioas ă căreia îi lipseş t e cea mai rudim e n t a r ă urm ă de cunoş tinţ e des pr e imperfe c ţiu n e a uma n ă . Când spun că sunt agno s tic ă vre a u să spun de fapt că nu exist ă dova d a clară. Nu ave m o dova d ă indubit a bilă că Dumn e z e u exist ă, cel puţin pentr u Dumn e z e ul în care crezi dum n e a t a .

Dar nu ave m

nici o

dova d ă indubit a bilă că el nu exist ă. De vre m e ce mus ul m a nii, creş tinii şi evreii nu repr ezint ă nici jumă t a t e din popula ţia globului, aş spun e că nu pot găsi argu m e n t e riguro a s e pentr u exist e n ţ a tipului vostru de divinita t e . Dacă ar fi fost altfel, atunci toţi oa m e nii de pe Păm â n t s- ar fi conver tit. Repet, dac ă Dumn e z e ul în care cred e ţi ar fi vrut să ne conving ă , ar fi putu t face o tre a b ă mult mai bun ă dec â t a făcut- o. Apoi rem a r c a ţi cât de clar şi de aut e n tic est e

Mesajul.

Este

rece p ţion a t

pe

tot

globul

pă m â n t e s c .

Radiot el e s c o a p e l e

rece p ţio n e a z ă se m n al ul în ţări cu istorii diferite, cu limbi diferite, cu siste m e politice şi religii diferite. Cu toţii rece p ţio n e a z ă acele a şi inform a ţii din acela şi loc din spaţiu, pe acele a şi frecv e n ţ e şi cu ace e a ş i mod ul a ţi e de polarizar e . Şi mus ul m a nii şi hinduşii şi creş tinii, chiar şi ateii rece p ţio n e a z ă acela şi me s aj. Orice scep tic ar put e a să- şi cons tr ui a s c ă propriul lui radiot el e s c o p – care nici nar treb ui să fie pre a mar e – şi ar rece p ţio n a inform a ţii identice. – Doar nu încerci să sug e r e zi că me s aj ul tău radio est e de la Dumn e z e u , se oferi Rankin. – În nici un caz. Vreau doar să sug er e z că civilizaţia de pe Vega, care are put eri infinit mai redus e dec â t cele pe care voi i le acord a ţi lui Dumn e z e u , a fost cap a bilă

să facă

lucrurile foart e

clare.

Dacă

Dumn e z e u

voia să ne

trans mi t ă ceva pes t e miile de ani care au trecu t fără să se folose a s c ă de mijloac e nesigur e cum sunt cele orale, folclorice, sau cum sunt scrierile vechi, atu nci ar fi putut s- o facă în aş a fel, încât să nu mai încap ă nici o îndoială asu pr a exist e n ţ ei sale. Ellie se opri, dar nici Joss, nici Rankin nu rostiră vreu n cuvâ n t, aş a că ea încerc ă din nou să aduc ă discuţia la dat el e rece p ţion a t e de pe Vega. – N-aţi vrea totuşi să nu ne pripim cu judec ă ţile măc a r o vre m e , pân ă ce reuşi m să progr e s ă m ceva mai mult în descifrar e a Mesajului? Nu v-ar inter e s a să ved e ţi cât ev a dintre dat el e rece p ţion a t e ? De dat a ace a s t a cei doi predica t o ri consimţir ă, şi încă des t ul de rep e d e . Însă tot ce el put e a arăt a erau mald ăr e de zero şi unul, şiruri care nu lămur e a u şi nici nu inspira u nimic. Ellie le explică meticulo a s ă cum stăt e a u lucrurile cu pres u p u s a pagin a ţi e a Mesajului şi cu cheia pe care sper a u s- o desco p e r e . Printr- o înţele g e r e

tacită nici ea, nici der Heer nu pom e nir ă nimic des pr e

ipotez a sovieticilor confor m căreia Mesajul ar constitui planurile unei ma şini, fiindcă idee a era în cel mai bun caz o supoziţie oarec a r e şi nici nu fuses e făcut ă publică de cătr e sovietici. Ca şi cum gân d ul i-ar fi venit mai târziu, Ellie încep u să explice unele lucruri des pr e ste a u a Vega: mas a stelei, te m p e r a t u r a la supr af a ţ ă , culoar e a , dista n ţ a pân ă la Păm â n t , dura t a vieţii aces t ei a, inelul de ast er oizi care se rote a în jurul ei şi care fuses e desco p e rit de Sat elitul de Observ a ţi e Astrono mic ă în Infraroş u în anul 1983.

– Dar în afar ă de faptul că est e una dintr e cele mai strălucito a r e stele de pe cer, nu mai exist ă şi altcev a special lega t de Vega? vru să ştie Joss. Sau ceva care ar ave a legă t u r ă cu Păm â n t ul? – Păi nu cred că pot găsi ceva, dac ă mă gân d e s c la propriet ă ţile stelar e specifice sau la alte lucruri de genul ăst a. Dar exist ă un am ă n u n t nee s e n ţi al, mai degr a b ă accid e n t al: acu m dou ă s p r e z e c e mii de ani Vega a fost ste a u a polar ă a Păm â n t ul ui şi va red ev e ni ste a polar ă ca m pes t e patru s p r e z e c e mii de ani. Rankin, care încă mai not a alen e ceva pe o foaie de hârtie, spus e fără a ridica privire a: – Eu cred e a m că ste a u a polar ă a plan e t ei est e chiar Ste a u a Polară. – Aşa şi est e, de vreo câte v a mii de ani. Dar nu dintot d e a u n a . Păm â n t ul est e as e m e n e a unui titirez. Axa lui se deplas e a z ă încet într- un cerc. Ellie le arăt ă

cum se petr e c

lucrurile, folosindu- şi creion ul pentr u

a

vizualiza axa Pămâ n t ul ui. – Proces ul est e nu mit de astro n o mi „proc e siu n e a echinocţiilor”. – A fost desco p e rit de Hiparch u s din Rhodos, adă u g ă Joss. În secolul al doilea dup ă Hristos. Era

surprinz ă t o r

ca

o astfel

de

inform a ţi e

să- i ste a

la înde m â n ă

predic a t o r ului fund a m e n t a lis t şi Ellie spus e doar: – Exact. Apoi continu ă: – Deci în aces t mo m e n t o săg e a t ă imagin a r ă pornind din centr ul plan e t ei spre Polul Nord ar arăt a în direcţia unei stele numit e Polaris din cons t el a ţi a Carului Mic, sau Ursa Mică. Îmi amint e s c , domn ul e Rankin, că aţi amintit de ace a s t ă const el a ţi e înaint e de prânz. În depla s a r e a sa lent ă, axa Păm â n t ul ui est e îndre p t a t ă

spre cer pe direcţii diferite şi nu întotd e a u n a

spre ste a u a

Polaris. Zona din cer spre care est e direcţion a t ă ace a axă ce trec e prin Polul Nord descrie un cerc comple t într- o perioa d ă de 26.00 0 de ani. La ora actu al ă Polul Nord est e orient a t foart e mult spre Polaris, oricu m des t ul de apro a p e de ace a ste a pentr u a put e a fi folosit ca rep er în navig a ţi e. Accident al, acu m dou ă s p r e z e c e mii de ani orient a r e a axei plan e t a r e era spre ste a u a Vega. Însă nu exist ă nici o legă t u r ă concr e t ă . Faptul că axa Păm â n t ul ui est e înclinat ă cu

23 de grad e şi jumă t a t e nu are nimic de- a face cu mod ul în care sunt ara nj a t e stelele din Calea Lacte e . – Totuşi acu m

dou ă s p r e z e c e

mii de ani era anul 10.00 0 înaint e

de

Hristos, adică o perioa d ă în care abia lua naş t e r e civilizaţia uma n ă . Greş e s c cumv a ? întreb ă Joss. – Nu, dac ă nu cumv a eşti de păr er e că Păm â n t ul a fost crea t în anul 4004 înaint e de Hristos. – Nu, noi nu cred e m aş a ceva. Nu- i aş a, frate Rankin? Noi pur şi simplu nu cred e m că vârs t a plan e t ei poat e fi cunos c u t ă cu atâ t a precizie, aş a cum afirma ţi voi, oa m e nii de ştiinţă. În proble m a vârst ei Păm â n t ul ui noi sunt e m cee a ce aţi numi „agno s tici”. Spun â n d ast a, Joss îşi afişă zâmb e t ul său cel mai atr ă g ă t o r. – Deci dacă oa m e nii de acu m zece mii de ani navig a u pe ap e şi dac ă ar fi plutit prin Marea Mediter a n ă sau, să zice m, prin Golful Persic, ei s- ar fi orient a t dup ă ste a u a Vega? – Asta se întâ m pl a în ultima perioa d ă glaciar ă. Cred că era puţin ca m devr e m e pentr u navig a ţi e pe ape. Însă vân ă t o rii care trav er s a u pă m â n t u rile nordice prin strâ m t o a r e a Behring spre America treb ui e să se fi folosit de ea. O ste a atâ t de strălucito a r e orient a t ă exac t spre nord le- o fi păru t un fel de dar surprinz ă t o r sau provide n ţi al, dac ă vă sun ă mai bine. Pun pariu că o mulţim e de oa m e ni şi-au salvat vieţile datorit ă ace s t ei coincide n ţ e . – Ei, ast a est e tare inter e s a n t . – N-aş vre a să cred e ţi că am folosit cuvâ n t ul „provid e n ţi al” în alt sens dec â t met aforic. – Nici nu mi- ar trec e prin cap, stima t ă doa m n ă . Joss dăd e a se m n e care sug er a u că întâlnire a din ace a dup ă- amiaz ă se apro pi a de sfârşit şi s- ar fi zis că nu păr e a ne m ulţ u mi t de rezult a t. Dar pe age n d a de discuţii a lui Rankin mai ră m ă s e s e r ă , dup ă toat e apar e n ţ el e , câte v a proble m e de discut a t . – Sunt uimit când văd că nu vă gândiţi la Înţelepciun e a Divină când spun e ţi că Vega a fost odat ă

Ste a u a

Polară. Credinţ a

me a

est e

atât

de

put er nic ă, încât nu are nevoie de dovezi, însă de câte ori se desco p e r ă cât e ceva, acel ceva nu face dec â t să- mi confirm e credinţ a în Dumn e z e u . Ei bine,

cred că aţi ascult a t cu foart e mar e ate n ţi e cuvint el e pe care le- am spus azidimine a ţ ă . Nu- mi plac e idee a că ne- am afla aici într- un fel de comp e tiţie a credinţ ei şi că voi sunt e ţi înving ă t o rii mărinimo şi. Din cât e ştiu eu, pân ă acu m voi nu v-aţi pus credinţ a la încerc a r e . Este vreun ul dintre voi gat a să- şi rişte viaţ a în num el e credinţ ei? Eu sunt dornic să mi- o risc pe a me a . Numai uitaţivă puţin pe fere a s t r ă . Afară se află un pend ul al lui Fouca ult, unul imen s. Greut a t e a lui treb ui e să cânt ă r e a s c ă vreo 300 de kilogra m e . Credinţ a me a îmi spun e că, oricât de mult ai bala n s a greu t a t e a pend ulului din poziţia verticală, amplitudin e a mişcării sale nu va creş t e niciod a t ă , ci va scăd e a per m a n e n t . Eu sunt gat a să ies afară, să mă aş ez cu faţa exac t în faţa greu t ă ţii pen d ulului, săi dau dru m ul şi să- l împing în faţă. Iar apoi voi aşt e p t a ne miş c a t să se întoarc ă la mine. Dacă opiniile mele sunt greşit e, atunci voi primi drept în faţă o lovitur ă de 300 de kilogra m e . Ei, ce ziceţi? Vreţi să- mi pun e ţi credinţ a la încerc ar e ? – Nu, ai drep t a t e , nu- i nevoie. Eu te cred, îi răs p u n s e Joss. Totuşi Rankin îşi susţinu

idee a

în continu a r e .

Ellie pres u p u s e

că îşi

imagin a cum ar arăt a faţa ei dup ă o astfel de încerc a r e . Aşa că zise: – Ai fi însă în star e să stai doar cu jumă t a t e de metr u mai apro a p e de acela şi pend ul şi să te rogi lui Dumn e z e u ca să scurt ez e curs a greu t ă ţii? Dacă în acel mo m e n t se dove d e ş t e că ai înţele s lucrurile greşit şi că predicile tale nu conţin în nici un caz voia Domn ului? Poat e că sunt de fapt oper a Sat a n ei. Sau poat e că sunt simplă imagin a ţi e uma n ă . Cum poţi să fii cu ade v ăr at sigur? – Prin credinţ ă , inspiraţie, revela ţi e şi devoţiun e , răs p u n s e Rankin. Nu- i judec a şi pe ceilalţi dup ă propria- ţi exp erie n ţ ă mărginit ă. Simplul fapt că tu Îl respingi pe Domn ul nu- i poat e împiedic a pe ceilalţi oa m e ni să Îi recun o a s c ă măr e ţi a. – Ascultă- mă. Toţi oa m e nii sunt înset a ţi de miracol. Este o carac t e ris tic ă profund uma n ă . Şi ştiinţ a şi religia sunt dep e n d e n t e de miracol. Vreau să spun că nu- i nevoie să inven t a ţi tot felul de istorii şi nu- i nevoie nici să exa g e r a ţi. În lume a reală exist ă şi miracole şi devoţiu n e , şi încă din belşu g. Natur a se pricep e cu mult mai bine dec â t noi la inven t a r e a minunilor. – Poat e că sunt e m cu toţii dru m e ţi porniţi pe cale a ade v ă r ul ui, replică Joss.

Der Heer se strec ur ă cu abilitat e în discuţie şi, în nota optimist ă sug er a t ă de ultima replică, spus e că ar fi cazul să plece, deşi spiritele erau încă încins e. Ellie se întreb ă dac ă reuşis er ă să realizez e ceva folositor. „Valerian ar fi fost mult mai eficient şi mult mai puţin provoc a t o r”, îşi spus e ea. Acum îşi dore a să se fi stă p â nit mai bine. – Am avut o zi extr e m de inter e s a n t ă , dr. Arroway, şi vă mulţu m e s c pentr u ocazia oferită, zise Joss, care dăd e a iarăşi impr e si a de det a ş a r e , dincolo de politeţ e a afişat ă . Totuşi îi strâ n s e mâ n a cu căldur ă, iar Ellie nu putu să nu rem a r c e ast a. În dru m spre ieşire, cătr e ma şin a guv er n a m e n t a l ă care îi aşt e p t a , trecur ă pe lâng ă un expon a t tridim e n sio n al de o mări m e res p e c t a bilă care repr ez e n t a „Eroar e a teoriei exp a n si u nii Univers ului” şi und e Ellie rem a r c ă o tăbliţă. Citi: „Domn ul Dumn e z e ul Nostru Este Viu şi Săn ă t o s . Ne Pare Rău de al Vostru”. Femei a îi şopti în urech e lui der Heer: – Iartă- mă. Ţi-am îngre u n a t misiun e a . – Nu, Ellie, în nici un caz, răs p u n s e el. Te- ai comp or t a t bine. – Palmer Joss ăst a e un bărb a t plin de farm e c . Nu cred că am vreo şans ă să- l conv er t e s c . Dar cred e- mă că era m gat a să mă las eu conv er tit ă . Bineînţ el e s că glum e a . Capit ol u l 11 Con s o r ţ i u l Plan e t a r al Me s aj u l u i „Aproap e toată lum e a est e divizată, iar ceea ce a răm as în afară est e pe cale de a fi împărţit, cucerit şi colonizat. Să mă gând e s c la stelele pe care le ved e m noapt e a deas u pr a cape t elor noas tr e, la acele lumi vast e pe care nu le vo m ating e niciodat ă. Dacă aş pute a, aş ane x a plan e t el e; mă gând e s c de m ult e ori la asta. Când le văd atât de limp e zi şi totuşi atât de înde părt a t e mă întriste z .” (Cecil Rhode s – Testa m e n t u l şi ultim a dorinţă , 1902) Stân d la mas a de la fere a s t r a cam e r ei lor, Ellie put e a să vad ă ploaia care

căd e a din cer în şuvo ai e, împroş c â n d caldar â m u l. Un trec ă t o r ud leoarc ă , cu gulerul hain ei ridicat, se grăb e a voiniceş t e , trec â n d prin faţa ei. Propriet a r ul localului ma n e v r a prin buto ai el e cu stridii folosindu- se de o sită dung a t ă , din pânz ă groas ă , şi oferind un fel de publicitat e stra d al ă pentr u specialita t e a cas ei. Ellie simţ e a căldur a şi confortul dină u n t r ul rest a u r a n t ul ui Chez Dieux, ves titul loc de întâlnire al artiştilor. Nu ave a cu ea nici umbr el a, nici hain a de ploaie, căci met e o r olo gii progn oz a s e r ă vre m e frumo a s ă . La fel de deg aj a t ca întotd e a u n a , Vayga y desc his e un nou subiect de discuţie. – Priet e n a me a , Meera, est e o ecdyzias t ă , anun ţ ă el. Aşa se spun e, nu? Atunci când dă spect a c ol e în ţara voas tr ă

o face doar pentr u grupuri de

specialişti, la întâlnirile oficiale şi la conv e n ţii. Meera zice că atu nci când îşi dă jos hain el e în faţa clas ei muncito a r e ,

la congr e s e

ale sindicat elor şi alte

întâlniri de felul ăst a, toţi inşii din sală parc ă înne b u n e s c . Încep să- i strige ofert e indec e n t e , unii chiar vor să se urce la ea pe scen ă . Dar când dă exac t acela şi gen de spec t a c ol în faţa unor me dici sau avoc a ţi, toţi sta u ne mişc a ţi pe scau n el e lor. De fapt ea zice că unii dintr e ei îşi mai ling buzele. Întreb a r e a me a est e: sunt avoc a ţii mai virili dec â t oţelarii? Se ştius e dintot d e a u n a că Vayga y ave a cunoş tin ţ e feminin e din cele mai divers e me dii. Modul în care abord a fem eile (cu exce p ţi a lui Ellie, din motive care o enerv a u şi în acela şi timp o făce a u să se simt ă bine) era întotd e a u n a unul direct şi extr a v a g a n t , astfel încât ele put e a u spun e „nu” fără să se simt ă vreod a t ă stânj e nit e. Cele mai mult e spun e a u „da”. Dar nout ă ţile lega t e de Meera ven e a u cumv a pe nepr e g ă ti t e . Îşi petr e c u s e r ă toat ă dimine a ţ a făcân d o comp a r a ţi e de ultimă oră a înregis tr ă rilor exist e n t e şi încerc â n d interpr e t ă ri ale noilor dat e rece p ţion a t e . Trans mit e r e a neîntr e r u p t ă a Mesajului ajuns e s e la o eta p ă nou ă şi import a n t ă . De pe Vega se trans mi t e a u diagr a m e în mod ul în care se tran s mi t fotogr afiile pentr u

ziar

prin

telegr af.

Fiecar e

imagin e

se

cons titui e

dintr- o mulţim e

ordon a t ă de şiruri. Număr ul măru n t elor punct ul e ţ e albe şi negr e care forma u imagin e a era prod u s ul a două num e r e prime. Din nou nu m e r el e prime intrau în comp o n e n ţ a

tran s mi siei.

Se rece p ţion a s e

un

set

imen s

de

astfel

de

diagr a m e dispus e una dup ă alta şi toat e erau indep e n d e n t e de text. Nu exist a

nici o interc al ar e . Era un fel de secţiun e

cu ilustr a ţii lucioas e

an ex a t ă

la

sfârşitul unui volu m. După trans mi t e r e a unui şir lung de astfel de diagr a m e , textul

ininteligibil

continu ă .

Însă

cel

puţin

câte v a

dintre

diagr a m e l e

rece p ţio n a t e arăt a u clar că Vayga y şi Arhan g el ski avus e s e r ă drept a t e şi că măc a r o part e din Mesaj conţin e a instrucţiunile şi planurile pentr u construir e a unei maşini. Scopul ei răm â n e a încă necu n o s c u t . Ellie împr e u n ă cu Vayga y urm a să prezint e pentr u prima oar ă cât ev a

dintr e am ă n u n t e l e

ace s t e a

la

sesiun e a plen a r ă a Consorţiului Planet a r al Mesajului care urm a să aibă loc a dou a zi la palat ul Elyse e, und e se vor adu n a şi repr ez e n t a n ţi ai altor naţiuni inclus e în Consorţiu. Dar ipotez a lega t ă de planurile unei ma şini ajuns e s e pe nesim ţit e la urec hile tuturor celor inter e s a ţi. În timpul prânz ului Ellie făcus e o prez e n t a r e sum a r ă a întâlnirii ei cu Rankin şi Joss. Vayga y fuses e foart e ate n t, dar nu pus e s e nici o întreb a r e . Ellie se simţi ca şi cum şi-ar fi mărt urisit nişte înclinaţii pers o n al e neru şin a t e şi poat e gân d ul resp e c tiv îi decla n ş a s e şirul de asocia ţii, făcâ n d- o să între b e : – Vayga y, tu ai o priet e n ă pe num e Meera, care face stript e a s e ? O artist ă cu ang aj a m e n t e intern a ţio n al e, nu? – De vre m e ce Wolfgan g Pauli a desco p e rit principiul excluziunii în timp ce se uita la un spect a c ol la Folies Berg er e , am consid e r a t că datoria me a profesion al ă de fizician îmi impun e să vizitez Parisul cât mai mult posibil. Consid er ast a ca un fel de oma giu adu s lui Pauli. Dar nu ştiu cum se face că nu reuş e s c să conving oficialităţile din ţara me a să- mi apro b e călătoriile num ai pentr u ace s t motiv. De obicei sunt obligat să mă ocup şi de asp e c t e mai prozaic e ale fizicii. Însă în as e m e n e a locuri, cum est e cel în care am întâlnit- o pe Meera, sunt un învăţ ă c el al naturii, aşt e p t â n d să fie izbit de o iluminar e interioar ă . Brusc voce a sa îşi schimb ă ton alita t e a de la pasion al la prag m a t ic: – Meera zice că specialiştii am e ric a ni din toat e dom e niile sunt inhibaţi sexu al şi sunt măcin a ţi de senti m e n t e de îndoială şi vinov ă ţie. – Chiar aş a. Şi ce zice Meera des pr e specialiştii ruşi din toat e dom e niile? – A, din cate g o ri a de care ai amintit nu mă cuno a ş t e dec â t pe mine. Deci e nor m al să aibă o păr er e bun ă. Mă gând e s c că aş face mai bine dac ă mâin e aş ieşi cu Meera.

Dar toţi priet e nii tăi vor fi la întâlnire a

Consorţiului, spus e

Ellie cu

apar e n t ă nep ă s a r e . – Da, aş a- i. Mă bucur că veţi fi acolo, replică rusul moroc ă n o s . – Ei, Vayga y! Ce te îngrijore a z ă aş a de tare? Până ce Vayga y se hot ăr â să răs p u n d ă mo m e n t ul de tăc er e se prelun gi nefires c de mult şi, când desc his e gura, sava n t ul rus avu o ezitar e apro a p e neob s e r v a bilă, dar care nu- i stăt e a în obicei. – Nu ştiu dac ă e vorb a de îngrijorar e. Dar sunt câte v a lucruri care mă preoc u p ă . Dacă Mesajul chiar est e un plan de cons tr uir e a unei ma şini? O să cons tr ui m ace a ma şin ă ? Şi cine o s- o construi a s c ă ? Toţi laolaltă? Consorţiul? Naţiunile Unite? Mai multe ţări concur â n d u- se una pe alta? Mă între b ce se va întâ m pl a dac ă pentr u cons tr uir e a maşinii va treb ui nişte su m e de bani imens e . Cine o să plăt e a s c ă ? Şi ce s- ar put e a pretind e pentr u banii daţi? Ce- o să se întâ m pl e dac ă ma şin a nu va funcţion a ? S-ar put e a ca unele ţări să fie afect a t e econ o mic de cons tr uir e a ace s t ei maşini sau, cine ştie, ar put e a fi afect a t e din alte punct e de ved e r e . Fără să îşi întreru p ă toren t ul de între b ă ri Lunac e a r s ki goli vinul răm a s în sticlă în pah a r el e de pe mas ă . Iar discurs ul său continu ă: – Chiar dac ă Mesajul est e trans mi s pân ă la cap ă t şi apoi relua t şi chiar dac ă reuşi m să- l descifră m integr al, cât o să fie de bun ă trad uc e r e a noas t r ă ? Ştii ce spun e a Cerva n t e s ? Că lectur a unei trad u c e ri est e as e m e n e a studierii dos ului unei tapis e rii. S-ar put e a să nu fim în star e să face m o trad uc e r e perfec t ă

a Mesajului. În cazul aces t a

exac tit a t e

nici nu vom reuşi să construi m

maşin a ace e a . Mai mult, sunt e m

atâ t de siguri că ave m

cu

toat e

inform a ţiile tran s mi s e ? Poat e că pe o altă frecve n ţ ă pe care nu am desco p e rito încă nu s- au trans mi s alte inform a ţii es e n ţi al e. Ştii, Ellie, m- am gân dit că oa m e nii vor fi foart e suspicioşi când vor afla de cons tr uc ţi a aces t ei maşini. Dar s- ar put e a să ap ar ă chiar mâin e unele păr eri care să cear ă încep e r e a imedia t ă a lucrărilor, adică imedia t dup ă ce primim cheia de descifrar e şi decript ă m Mesajul, dac ă vom face ast a vreod a t ă . Ce are de gând să propu n ă dele g a ţi a am e ric a n ă ? – Nu ştiu, îi răsp u n s e Ellie cu o voce slab ă. Însă

îşi aminti

că, la scurt

timp

dup ă

ce capt a s e r ă

ma t e ri alul

cu

diagr a m e l e , der Heer se apuc a s e s- o între b e care era prob a bilitat e a ca ma şin a resp e c tiv ă

să

dep ă ş e a s c ă

posibilităţile

tehn ologic e

şi

econo mic e

ale

Păm â n t ul ui. Iar ea nu pute a să- i dea nici un răsp u n s foart e sigur în nici una dintr e privinţ e. Îşi mai aminti că în ultimel e săpt ă m â n i der Heer arăt a s e foart e preoc u p a t

şi une ori

chiar

irascibil la culme.

Bineînţ el e s

că,

dac ă

ave a

respo n s a bilită ţi serioa s e lega t e de proble m ă . .. – Dr. der Heer şi Kitz sta u în acela şi hotel cu tine? auzi ea. – Nu, ei s- au instala t la Amba s a d ă . Aşa stăt e a u

lucrurile. Din cauz a caract e r ul ui econo mi ei sovietic e şi a

nec e sit ă ţii primor di al e de a cump ă r a tehn ologie militar ă în loc de bunuri de larg

cons u m

în schimb ul

puţin ei

valut e

de

care

dispun e a u ,

ruşii ave a u

întotd e a u n a puţini bani de cheltuială ori de cât e ori ajung e a u în Occiden t. Erau obligaţi să ste a la hot ăluri de mâ n a

a dou a sau a treia, une ori chiar să

închirieze cam e r e . Asta în timp ce colegii lor din ţările vestice locuiau în condiţii de lux, dac ă stăt e ai să faci comp a r a ţi a . Toat ă pove s t e a constituia o surs ă

per m a n e n t ă

de stingh e r e a l ă

pentr u

sava n ţii din amb el e

ţări. Chiar

simplul act al chitării notei pentr u ace a s t ă ma s ă relativ mod e s t ă ar fi fost un fleac pentr u Ellie şi o povar ă pentr u Vayga y, în ciuda poziţiei sale privilegiat e în ierarhia oa m e nilor de ştiinţă sovietici. Totuşi ce voia Vayga y... – Vayga y, spun e- mi drep t, ce te frăm â n t ă ? Ce vrei să zici? Crezi că Mike Kitz şi Ken au de gând să facă ceva fără noi? – Ai zis „drep t”. Ăsta- i un cuvâ n t

inter e s a n t :

nici la stân g a ,

nici la

dre a p t a , ci tot înaint e. Mă îngrijore a z ă faptul că în urm ă t o a r e l e câte v a zile vom auzi tot felul de discuţii pre m a t u r e des pr e construir e a unui lucru pe care nu ave m drep t ul să- l cons tr ui m. Politicienii cred că ştim totul, când de fapt noi nu ştim apro a p e nimic. O astfel de situa ţi e ar put e a dev e ni periculo a s ă . În cele din urm ă în creierul lui Ellie se făcu lumin ă şi ea înţeles e că Vayga y se consid e r a pers o n al res po n s a bil pentr u că desco p e ris e carac t e r ul Mesajului. Dacă lucrurile s- ar fi încheia t cu o cata s t r of ă el ar fi consid er a t că est e vinov a t de ea. Mai ave a şi cât ev a motive pers o n al e, cum era norm al. – Vrei să vorb e s c cu Ken? întreb ă femei a. – Dacă tu crezi că se cuvine. Ai multe ocazii să vorbe ş ti cu el? Vayga y încheia s e ast a pe un ton nonş al a n t .

– Vayga y, doar nu eşti gelos! Cred că ţi-ai dat sea m a de cee a ce simt pentr u Ken înaint e să aflu eu. Ştii, atunci când te- ai întors la Argus. Ken şi cu mine era m mai mult sau mai puţin împre u n ă de vreo dou ă luni. Ai vreun el e reţineri? – Nu, Ellie, deloc. Nu sunt nici tat ăl tău, nici vreun am a n t gelos. Aş vre a să ai part e de toat ă fericire a din lume. Numai că mi- e tea m ă să văd că exist ă atâ t de mult e posibilităţi neplăc u t e . Nu spus e mai mult de atâ t. Discuţia a reve nit la interpr e t ă rile prelimin a r e dat e de ei unora dintre diagr a m e l e şi schiţel e tran s mi s e şi pân ă la urm ă aces t e a au ajuns să acop e r e cu totul mas a . Pentru a nu căd e a în mono t o ni e, au mai vorbit puţin şi des pr e politică, axîndu- se pe discuţiile din Stat el e Unite asu pr a Principiilor lui Mand el a ca mijloc de rezolvar e a crizei din Africa de Sud şi pe războiul declar a ţiilor dintr e Uniun e a Sovietică şi Repu blica Democr a t ă Germ a n ă , război care luas e amplo a r e în ultimel e zile. Aşa cum erau obişnuiţi, Arroway şi Lunac e a r s ki s- au distra t den u n ţ â n d u - şi unul altuia practicile politice ext er n e ale propriilor lor ţări. Era mult mai inter e s a n t dec â t să critice fiecar e politica exter n ă a ţării celuilalt şi era la fel de uşor de făcut. În miezul disput ei lor dev e nit e ritual, lega t e de proble m a împărţirii res po n s a bilită ţii şi a controlului mon dial, Ellie obs erv ă că toren t el e de ploaie se transfor m a s e r ă într- o burniţ ă măr u n t ă . * În scurt timp vest e a des pr e Mesajul de pe Vega pătru n s e s e în fiecar e colţişor şi în fiecar e cotlon locuit de oa m e ni de pe plan e t ă . Oam e ni care hab a r nu ave a u de radiot el e s c o a p e

şi care nu auzis er ă în viaţ a lor de num e r el e

prime au aflat des pr e o poves t e ciuda t ă cu o voce venit ă din stele şi cu fiinţe necu n o s c u t e – diferite de oa m e ni, dar care nu era u nici zei –, fiinţe des pr e care se spun e a că trăiau în noa p t e a stelar ă . Fiinţele acele a nu era u de pe Păm â n t . Casa lor dintre stele put e a fi zărită cu uşurinţ ă chiar şi când era lună plină. În mijlocul ace s t ei neîntr er u p t e fren ezii de come n t a rii sect a r e dev e nis e evide n t că pe

tot

întinsul plan e t ei

ren ă s c u s e

un simţ

al miracolului şi chiar

al

ven er a ţi ei. Se petr e c e a ceva miraculos, se simţ e a o transfor m a r e major ă. Era o at m o sf e r ă pro miţ ă t o a r e ce dăd e a senz a ţi a unui nou încep u t. Un

editorialist

al

unui

mar e

cotidian

am e ric a n

crea s e

o

frază

me m o r a bilă: „Ome nir e a a ajuns la verst a liceului”. În Univers exist a u şi alte fiinţe intelige n t e , iar noi put e a m comu nic a cu ele. Fiinţele acele a era u, prob a bil, mai în vârst ă dec â t ome nir e a şi n- ar fi fost de mirar e să fie mai înţelep t e . Ne trimit e a u tone de inform a ţii comple x e . Pest e tot globul se instala o senz a ţi e gen e r al ă de anticipar e a unei revela ţii secular e iminen t e . Din ace s t motiv specialiştii din fiecar e dom e ni u al societ ă ţii uma n e au încep u t

să fie îngrijoraţi. Mate m a ticie nii au încep u t

desco p e riri ele m e n t a r e

le- ar fi putut scăp a

să se întreb e

ce

din ved er e . Liderii religioşi se

te m e a u ca nu cumv a valorile gândirii veg a n e , oricât de străin e ar fi fost ele, să nu găs e a s c ă Astrono mii

ad e p ţi erau

nes oc o tiţi, mai

îngrijoraţi

de

ales

posibila

în rând u rile exist e n ţ ă

tinerilor a

unor

ne e d u c a ţi. proble m e

fund a m e n t a l e lega t e de stelele din apropier e a noas t r ă şi pe care ei le- ar fi putut

interpr e t a

greşit. Oam e nii politici şi liderii guver n el or

naţion al e

se

te m e a u că o civilizaţie sup erio ar ă ar put e a apre ci a pozitiv alte siste m e de guv er n a r e , poat e dintr e cele mult diferite de formel e de guv er n ă m â n t aplicat e în perioa d a cont e m p o r a n ă . Oricar e ar fi fost cunoş tinţ el e veg a nilor, ele nu era u în nici un caz influenţ a t e

de istoria, biologia sau instituţiile specifice

uma nit ă ţii. Ce s- ar întâ m pl a dacă cele mai mult e dintr e lucrurile pe care noi le consid er ă m corect e n- ar fi dec â t cazuri particular e , greş eli de interpr e t a r e sau chiar erori grosola n e

de logică?

Experţii au încep u t

să- şi reev alu e z e

cu

îngrijorar e fund a m e n t e l e dom e niilor în care lucra u. Dincolo de ace a s t ă îngrijorar e specifică divers elor ştiinţ e şi orga niza ţii sociale exist a senz a ţi a unei măr e ţ e şi avâ n t a t e ave n t u ri pentr u specia uma n ă . Era ca şi cum ai lăsa trecu t ul în urm ă şi ai năv ăli într- o nou ă epoc ă, iar simbolis m ul ace s t ei perc e p ţii era put er nic amplificat de apropier e a celui de- al treilea mileniu. Încă mai exist a u conflicte politice, iar unele dintr e ele – cum era criza neîntr e r u p t ă din Africa de Sud – se dove d e a u des t ul de grav e. Totuşi în multe colţuri ale plan e t ei se făce a simţit un declin serios al retoricilor şovinist e şi al naţion alis m ului autola u d a tiv şi pueril. Toat e aces t e a era u pre a puţin import a n t e

în comp a r a ţi e cu senti m e n t ul de ap art e n e n ţ ă

la între a g a

specie uma n ă : miliard e de crea t u ri măru n t e împră ş ti a t e pe tot globul, crea t u ri căror a li se oferis e o şans ă ne m aiînt âl nit ă sau care put e a u fi am e nin ţ a t e de un pericol imens ,

pericol ce îi va afect a

pe toţi. O dat ă

născu t

aces t

simţ

comu nit a r, multor a li se păr e a abs ur d ca stat el e şi naţiunile aflat e în conflict să- şi continu e

certurile lor nimicito ar e

de vieţi atunci când

ome nir e a

se

confrunt a cu o civilizaţie extr a t e r e s t r ă cu cap a cit ă ţi mult mai măr e ţ e dec â t noi. În aer se simţ e a un suflu de sper a n ţ ă . Unii oa m e ni, nefa miliariza ţi cu o astfel de senz a ţi e, au confun d a t- o cu altcev a : confuzie sau, poat e , laşitat e . După 1945 dec e nii de- a rând ul depozit el e de arm e nucle ar e stra t e gic e au sporit const a n t . Liderii politici erau înlocuiţi, siste m e l e militar e se schimb a u şi se mod e r niz a u , stra t e giile era u modificat e , însă num ă r ul ar m elor stra t e gic e creş t e a mer e u . Într- o perioa d ă se ajuns e s e la un num ă r de 25.00 0 pe între a g a plan e t ă ,

adică

zece

dispozitive

nucle ar e

pentr u

fiecar e

oraş

împort a n t .

Tehnologia lor se îmbu n ă t ă ţ e a mer e u în privinţa scurt ării timp ului de zbor prin sporire a vitez ei, în crear e a de siste m e de desco p e rir e şi lovire a ţintei şi în det e c t a r e a , cel puţin „de facto”, a unui atac ina mic. Numai un pericol atâ t de gran dios put e a să comb a t ă o stupize ni e atâ t de mar e susţinu t ă de atât de mulţi lideri ai atâ t or ţări şi pe o perioa d ă de timp aş a lung ă. Totuşi în cele din urm ă exist e n ţ a veg a nilor a făcut ca lume a să- şi revin ă din par a n oi a războinică (cel puţin în ace a s t ă

privinţă) şi Stat el e

Unite, Uniune a

Sovietică, Marea

Britanie, Franţ a şi China au se m n a t un acord prin care îşi anu n ţ a u inten ţi a de a scăp a

lume a

de

arm e

nucle ar e .

Prea

puţini oa m e ni

se

aşt e p t a u

să

se

trez e a s c ă trăind într- o astfel de lume utopică. Însă am e ric a nii şi ruşii şi-au pus în aplicar e decizia de a- şi reduc e ars e n al el e lor strat e gic e pân ă la o mie de arm e nucle ar e de fiecar e part e . Detaliile proce s ului au fost analizat e cu grijă, astfel încât nici una dintr e sup er p u t e ri să nu fie simţitor dez av a n t aj a t ă în nici o eta p ă a proce s ului de de m o n t a r e a arm a m e n t u l ui stra t e gic. Marea Britanie, Franţ a şi China au fost de acord să înce a p ă reduc e r e a propriilor lor ars e n al e din mo m e n t ul în care cele dou ă sup er p u t e ri vor ajung e la un num ă r de arm e nucle a r e mai mic de 3200 de unită ţi. Spre bucuria între gii plan e t e , au fost se m n a t e Acordurile de la Hiroshi m a şi exac t lâng ă acel loc s- a aş ez a t o plac ă come m o r a tiv ă dev e nit ă faimo a s ă , în me m o ri a victimelor din primul oraş şters de pe faţa plan e t ei de o explozie nucle a r ă . Pe ace a plac ă stă scris: „Odihniţi- vă în pace, fiindcă astfel de lucruri nu se vor mai petr e c e nicioda t ă ”. În fiecar e zi focoa s el e nucle a r e nu m ă r

identic

pentr u

Stat el e

Unite

de la un anu mit num ă r de rach e t e , şi

pentr u

Uniune a

Sovietică,

era u

trans o r t a t e

pân ă

la o instala ţie

specială

cond u s ă

de

teh nicieni

ruşi

şi

am e ric a ni. Plutoniul extr a s din ar m el e nucle a r e era împac h e t a t , sigilat şi apoi trans p o r t a t de echip e speciale comu n e la centr al el e ener g e tic e nucle ar e , und e era cons u m a t şi tran sfor m a t în ener gi e electrică. Acest aranj a m e n t , cunos c u t sub nu m el e

de Planul Gayler, dup ă nu m el e

unui amir al am e ric a n, a fost

acla m a t pe plan intern a ţio n al ca fiind un pas es e n ţi al în aş a- zisa tran sfor m a r e a săbiilor în pluguri. De vre m e ce fiecar e stat îşi mai păs tr a încă o cap a cit a t e distruc tiv ă dev a s t a t o a r e , pân ă la urm ă şi com a n d a m e n t e l e militar e au ajuns să acce p t e

Planul Gayler.

Gener alii, as e m e n e a

oa m e nilor

obişnuiţi, nu- şi

dore a u nici ei ca fiii lor să mo ar ă în război, iar războiul nucle a r era neg a ţi a oricăror virtuţi militar e conv e n ţio n al e , căci e greu de găsit ceva eroic într- o ban al ă

ap ă s a r e

pe

buton.

Prima

cere m o ni e

de

distru g e r e

a

rach e t el or

nucle a r e , trans mi s ă în direct şi apoi reluat ă de mai multe ori pe can al el e de televiziun e , îi arăt a pe teh nicienii am e ric a ni şi sovietici îmbrăc a ţi în costu m e de prot e c ţi e albe şi rostog olind dou ă obiect e met alice de culoar e gri- întun e c a t , mari cât nişte can a p el e , fiecar e dintre ele împod o bit diferit: unul cu dungile şi stelele am e ric a n e , celălalt cu secerile şi ciocan el e sovietice. Eveni m e n t ul a fost urm ă rit de un num ă r

imen s

de locuitori ai plan e t ei. Ştirile de sear ă

ale

post urilor de televiziun e încep u s e r ă să nu m e r e mer e u cât e ar m e stra t e gic e fuses e r ă de m o n t a t e de fiecar e part e şi cât e mai era u de distrus . Oricu m şi aces t e

inform a ţii urm a să ajung ă

pe Vega pes t e

ceva mai mult de dou ă

dec e nii. În urm ă t o rii ani de mo n t a r e a arm elor stra t e gic e a continu a t apro a p e fără piedici. La încep u t au fost acce p t a t e reduc e rile în bug e t ul de înar m a r e , dar fără pre a lumt e schimb ă ri în stra t e gi a folosită. Mai târziu însă reduc e rile de fonduri

s- au

făcut

simţit e

şi

s- a

trecu t

la

de m o n t a r e a

celor

mai

des t a bilizato a r e siste m e de arm a m e n t stra t e gic. O astfel de situa ţie fuses e consid er a t ă

imposibilă

de

cătr e

exp er ţi,

care

o

consid e r a u

„contr a r ă

caract e r ul ui uma n ”. Dar, dup ă cum scria Sam u el Johnson, o cond a m n a r e la mo ar t e stimul e a z ă extr a or din a r mint e a uma n ă . în urm ă t o a r e l e şas e luni, în ciuda

dez a p r o b ă rilor

coma n d a m e n t e l e

şi ma nifes t ă rilor

militar e

ale

amb elor

publice naţiuni,

nucle a r de cătr e Stat el e Unite şi Uniune a

de

îngrijorar e

distrug e r e a

stârnit e

de

arm a m e n t u l ui

Sovietic ă a continu a t

în salturi

uriaş e, implicân d şi echip e de control inopin a t care urm a să fie instala t e de fiecar e dintre cele dou ă sup er p u t e ri pe teritoriul celeilalt e. Naţiunile Unite au desco p e rit

că

sunt

nea ş t e p t a t

de

eficient e

în

me dia tiz ar e a

disput elor

intern a ţio n al e, reuşind să pun ă cap ă t atâ t războiului din ves tul Iranului, cât şi celui de la graniţ a dintre Chile şi Argentin a. Mai mult, deja se zvonis e – şi nu cu totul ne m o tiv a t – că se preg ă t e a un pact de nea gr e s iu n e între NATO şi ţările Trata t ului de la Varşovia. Astfel deleg a ţii care ven e a u

la prima sesiun e

plen ar ă

a Consorţiului

Planet a r al Mesajului era u înclinaţi spre o cordialita t e ne m aiînt âl nit ă într- un as e m e n e a gra de mult e dec e nii. * Era repr ez e n t a t ă

fiecar e naţiun e care deţin e a fie şi doar o mâ n ă de

frag m e n t e din Mesaj. Toat e îşi trimis e s e r ă dele g a ţi politici şi oa m e ni de ştiinţ ă, iar un nu m ă r surprinz ă t o r de mar e deleg a s e r ă

şi repr ez e n t a n ţi ai forţelor

arm a t e . În des t ul e cazuri dele g a ţiile erau condu s e de miniştrii de Extern e ai stat elor resp e c tiv e sau chiar de şefi de guver n e . Deleg a ţi a Marii Britanii îl includ e a pe vicont el e Boxforth, Lord al Sigiliului Secr e t, un titlu onorific pe care Ellie îl consid er a s e în sine a ei drept cara g hios . Deleg a ţi a URSS era cond u s ă de B.Ia. Abukimov, preş e din t el e Acade mi ei Sovietice de Ştiinţe, şi îi includ e a în poziţii import a n t e pe Goţridze, ministrul Industriei Grele, şi pe Arhang h el s ki. Preş e din t a Stat elor nite insista s e ca deleg a ţi a am e ric a n ă să fie cond u s ă de Ken der Heer, deşi ea îl mai includ e a pe subs e c r e t a r ul de stat Elmo Honicutt şi, printr e alţii, pe Micha el Kitz, de la Dep ar t a m e n t u l Apărării. O

hart ă

imens ă

şi

det aliat ă ,

proiect a t ă

în

secţiuni

eg al e,

arăt a

dispu n e r e a tuturor radiot el e s c o a p e l or de pe supr af a ţ a plan e t ei, incluzâ n d şi nav el e de det e c ţi e sovietice care patrul a u pe oce a n e . Ellie arunc ă o privire prin sala de conferinţ e

rece n t

finisat ă

şi care se învecin a

cu birourile şi

reş e din ţ a preş e di n t el ui Franţ ei. Deşi se afla abia în al doilea an al ma n d a t ul ui său de şapt e ani, preş e di n t el e făcus e toat e eforturile pentr u a gar a n t a reuşit a întâlnirii. Pe supr af a ţ a lucioas ă a me s elor lungi şi arcuite, lucrat e în lemn de ma h o n , şi pe per e ţii tap e t a ţi cu oglinzi se reflect a u mulţimi de chipuri, drap el e şi îmbrăc ă mi n t e cu specific naţion al. Femei a recun o s c u pre a puţine pers o a n e din rând ul militarilor şi politicienilor, dar în fiecar e deleg a ţi e văzu cel puţin un

chip familiar, al unui sava n t sau al unui inginer: Annunziat a şi Ian Broderick din Australia, Fedirka din Cehoslov a cia, Braud e, Crebillon şi Boileau din Franţ a , Kumar Chandr a p u r a n a

şi Devi Sukh av a ti din India, Hirona g a

şi Matsui din

Japonia... Ellie se gândi că majorit a t e a deleg a ţilor, în special cei japon e zi, erau mai degr a b ă tehnicie ni valoroşi dec â t radioa s t r o n o mi recun o s c u ţi. Modificările de ultimă

oră în struct u r a

deleg a ţiilor fuses e r ă

motiva t e

de idee a

că pe

ordine a de zi a aces t ei întâlniri ar put e a fi proble m a construirii unei maşin ă rii gigan tic e. Îi mai recun o s c u pe Malat e s t a din Italia, pe Bede n b a u g h , un fizician care se implicas e în politică, pe Clegg, care sporov ăi a cu ven er a bilul Sir Arthur Chato s în spat el e

unui steg ul e ţ

al Marii Britanii, acel Union Jack care se

găs e ş t e pe mes el e tuturor rest a u r a n t e l o r din staţiunile euro p e n e . Mai erau şi Jaime Oriz din Spania, Prebula din Elveţia (lucru de mirar e, de vre m e ce – din cât e ştia ea – Elveţia nici măc a r descurc a s e

minun a t

la

nu avea vreun teles c o p), Bao, care se

coordo n a r e a

lanţului

de

telesc o a p e

din

China,

Winterg a d e n din Suedia. Deleg a ţiile din Arabia Saudit ă, Pakista n şi Irak era u surprinz ă t o r de mari, cum era – bineînţ el e s – şi cea a Uniunii Sovietice, în care se obs erv ă cum Nadia Rojdes t v e n s k ai a şi Genrik Arhan g h els ki împăr t ă ş e a u un mo m e n t de amuz a m e n t pur. Ellie îl căut ă din ochi pe Lunac e a r s ki şi reuşi în cele din urm ă să îl desco p e r e

printr e me m b rii dele g a ţi ei chinez e. Tocmai dăd e a

mâ n a

cu Yu

Renqion g, director ul Radioobs e r v a t o r ul ui din Beijing. America nc a îşi aminti că cei doi era u priet e ni şi colegi încă de pe vre m e a colabor ă rii chino- sovietice. Însă mai apoi neînţ el e g e rile dintre cele dou ă stat e au făcut ca orice legăt ur ă între cei doi bărb a ţi să fie întreru p t ă , căci restricţiile impus e de chinezi cu privire la călătoriile în străin ă t a t e ale sav a n ţilor de valoar e din ţară era u şi acu m cel puţin la fel de sev er e ca şi constr â n g e rile impus e de sovietici. Ellie înţele s e că era mart or ă la prima lor întâlnire dup ă apro a p e un sfert de secol. – Cine- i bătr â n ul acela chinez care dă mâ n a cu Vayga y? întreb ă Kitz. Pentru el ast a era o încerc a r e de apro pi er e. În ultimel e zile făcus e tot felul de mici tent a tiv e de ace s t gen, dar Ellie consid er a nou a lui atitu din e drept lipsită de pers p e c tiv e. – Yu, director ul obs erv a t o r ului din Beijing.

– Eu cred e a m că ruşii şi chinezii s- ar strâ n g e mai degr a b ă de gât unul pe altul. – Micha el, răs p u n s e femei a, lume a e şi mai bun ă, şi mai rea decâ t crezi tu. – S-ar pute a să mă baţi la part e a cu „mai bun ă”, îi replică Kitz, dar pun pariu că nu- mi faci faţă la part e a mai rea. * După discurs ul de bun venit ţinut de preş e din t el e Franţ ei (care, spre uimire a tăcut ă a celor prez e n ţi, a răm a s să aud ă şi prez e n t ă rile de deschid e r e ) şi dup ă o discuţie asu pr a proc e d u rilor şi a ordinii de zi, discuţie susţinu t ă de cei doi copre ş e di n ţi ai conferinţ ei, der Heer şi Abukimov, a venit vre m e a ca Ellie şi Vayga y să prezint e împre u n ă un rezu m a t al dat elor acu m ul a t e . ei au făcut prez e n t ă rile de dat e numit e de acu m „sta n d a r d ”, lega t e de mod ul de funcţion a r e

a radiot el e s c o a p e l o r,

apro pi a t e şi de poves t e a

de

distribuţi a

în spaţiu

a stelelor

mai

palimp s e s t ul ui din Mesaj. Au evitat det aliile pre a

specializat e din cauz a politicienilor şi militarilor aflaţi în num ă r mar e în sală. Preze n t a r e a în tan d e m a fost încheia t ă de o trec e r e în revist ă a mat e ri alului diagr a m e l o r rece p ţio n a t rece n t dinspr e Vega, iar imaginile au fost prez e n t a t e pe monito a r e pentr u fiecar e deleg a ţi e. Ellie a avut grijă să prezint e mod ul în care mod ul a ţi a de polarizar e a fost tran sfor m a t ă în şiruri de zero şi unu şi felul în care aces t e dou ă cifre se combin a u pentr u a form a o imagin e, specificâ n d că în cele mai mult e cazuri nu ave a u nici cea mai vag ă idee des pr e cee a ce expri m a imagin e a rece p ţion a t ă . Inform a ţiile mai import a n t e au fost rear a nj a t e pe ecra n el e comp u t e r el or. Ellie distins e

în sala aflat ă

acu m

în se miînt u n e ric chipurile celor prez e n ţi

lumina t e de monito a r e în alb, verd e şi chihlimb a riu. Diagr a m e l e prez e n t a u reţele cu ramificaţii comple x e , forme de viaţ ă asim e t ric e, apro a p e indec e n t e , apoi un dod e c a e d r u regula t schiţa t cu măie s t ri e. Un şir lung de pagini fuses e reorg a niz a t minuţiozita t e

într- un

fel

de

constru c ţi e

tridim e n sio n al ă

în cele mai mici det alii şi care se rote a

reprod u s ă

lin. Fiecar e

cu

dintr e

obiect el e enig m a tic e prez e n t a t e era însoţit de o lege n d ă ininteligibilă. Vayga y pus e şi mai mult acce n t dec â t ea pe incertitu dinile Mesajului. Cu toat e aces t e a el era de păr er e că, fără nici o îndoială, Mesajul repr ez e n t a un

ma n u al cu instruc ţiu ni de construir e a unei maşini. În prez e n t a r e a sa omis e să me n ţion e z e că idee a confor m căreia Mesajul ar fi o schiţă a aş a ceva fuses e iniţial a lui şi a lui Arhan g h els ki, dar Ellie nu pierdu ocazia de a rectifica ace a s t ă scăp a r e a sav a n t ul ui sovietic. În ultimel e luni Ellie Arroway discut a s e

des t ul de mult des pr e

ace s t

subiec t şi ştia că atâ t publicul specializat, cât şi cel profa n era de multe ori fascin a t de det aliile desc âlcirii sens ului Mesajului, dar şi obs e d a t de conce p t ul încă nelă m u rit al unei chei de decript a r e . Dar nu ştia care va fi reac ţi a unui public sobru, cum era de aşt e p t a t să fie cel din ace a zi. Alături de Vayga y îi fuses e uşor. Reuşis er ă să se comple t e z e unul pe altul în prez e n t ă rile făcut e şi, în mo m e n t ul în care au ter min a t , sala a vuit de aplauz e susţinu t e . Deleg a ţiile sovietic e şi est- europ e n e aplau d a u la unison, ritmic, cu o frecve n ţ ă de unadou ă băt ăi din palm e

pe secu n d ă .

America nii, ca şi mulţi alţii, aplau d a u

indep e n d e n t , iar aplauz el e lor dezorg a niz a t e răsu n a u în mulţim e ca o mar e de zgo mo t alb. În timp ce o neobiş n uit ă senz a ţi e de însufleţire o cuprind e a pe dea- ntre g ul, Ellie nu putu să nu se gând e a s c ă

la deos e birile exist e n t e

între

caract e r el e divers elor popo a r e , la individu alis m ul am e ric a n şi la implicar e a ruşilor într- un efort colectiv. Mai mult, rem a r c ă mod ul în care am e ric a nii aflaţi într- o mulţim e înce arc ă să- şi spor e a s c ă dista n ţ a r e a faţă de tovar ă şii lor, în timp ce sovieticii înclinau să se piard ă în grup ul lor cât mai mult posibil. Ambele tipuri de apla uz e o încânt a u , deşi am e ric a nii era u evide n t domin a n ţi. Pentru o clipă gând u rile îi răt ăcir ă spre tat ăl ei vitreg. Şi spre tat ăl ei ad ev ă r a t . După prânz a urm a t un între g şir de alte prez e n t ă ri pe baza interpr e t ă rii şi culeg e rii de inform a ţii. David Drumlin a prez e n t a t o lucrar e extr a or din a r de incita n t ă asupr a an alizei statis tic e pe care o aplicas e de curân d asupr a tuturor paginilor din Mesaj care

făce a u

referire

la diagr a m e l e

primit e

rece n t

şi

nu m e r o t a t e . El susţin e a că Mesajul nu conţin e doar planul de cons tr uir e a unei maşini, ci şi o descrier e a tuturor me t o d elor şi mijloac elor de fabricar e a comp o n e n t e l or

şi subco m p o n e n t e l o r

nec e s a r e .

Bănuia

că în multe

cazuri

exist a u acolo prez e n t ă ri ale unor teh nici cu totul noi, încă necu n o s c u t e de pă m â n t e n i. Ellie, care răm ă s e s e cu gura căsc a t ă , îl mus tr ă cu deg e t ul de la dista n ţ ă pe Drumlin, apoi îl întreb ă în şoap t ă pe Valerian dac ă avus e s e hab a r des pr e ipotez a ava n s a t ă . Valerian îşi muş c ă buzele şi dădu din ume ri, ridicân d

palm el e spre cer a mirar e. Tânăr a arunc ă o privire în jur, în primul rând pentr u a det e c t a emo ţiile celorlalţi deleg a ţi, dar reuşi să rem a r c e că majorit a t e a celor prez e n ţi

dăd e a u

se m n e

evide n t e

de

obos e al ă .

Profunzim e a

ma t e ri al elor

ştiinţifice şi nece sit a t e a , mai mult sau mai puţin urge n t ă , de a lua decizii politice crea s e r ă o star e de încord ar e . După sesiun e a de comu nic ări îl felicită pe Drumlin pentr u interpr e t a r e a

sa şi îl între b ă de ce nu- i spus e s e

nimic

des pr e ast a pân ă acu m. Drumlin îi răs p u n s e în timp ce se dep ă r t a : – O, dar nu m- am gândit c-ar fi ceva des t ul de import a n t ca să- mi per mit să te der a nj ez. A fost un fleac cu care mi- am pierd u t vre m e a în timp ce tu te cons ult ai cu fanaticii religioşi. Ellie îşi spus e că dac ă Drumlin ar fi fost îndru m ă t o r ul lucrării ei de doctor a t, prob a bil că încă ar mai fi lucrat la ea. Insul n- o plăcus e niciod a t ă pe deplin. Nicioda t ă net ulb ur a t ă .

n- ar fi ajuns să împăr t ă ş e a s c ă

Oftân d, se înreb ă

dacă

măc a r

cu el o relaţie colegială

Ken ştius e

ceva des pr e

nou a

lucrar e a lui Drumlin. Numai că der Heer era copre ş e di n t el e întâlnirii şi stăt e a pe podiu m împr e u n ă cu omolog ul său sovietic, faţă în faţă cu dele g a ţii aş ez a ţi în potco a v a form a t ă de şirurile de scau n e din sală. Era la fel de inacce sibil cum fuses e şi în ultimel e câte v a săpt ă m â n i . Bineînţ el e s că Drumlin nu era obligat să- i comu nic e şi ei ultimel e sale desco p e riri, iar Ellie ştia că fuses e la fel de ocup a t ă ca şi der Heer în zilele pre m e r g ă t o a r e conferinţ ei plen a r e . Totuşi de ce întotd e a u n a când discut a cu Drumlin era atâ t de conciliant ă şi dev e n e a decis ă num ai în cazuri extr e m e ? Eviden t, o part e din ea încă se te m e a că acord a r e a

doctor a t ului

şi posibilitat e a

de

a- şi continu a

studiile

în viitor

depind e a u şi acu m de deciziile lui Drumlin. * În dimine a ţ a celei de- a dou a zile a întâlnirii a luat cuvâ n t ul unul dintr e dele g a ţii sovietici pe care Ellie nu- l cunoş t e a . Vitagr aficele care ap ăr e a u pe ecra n ul

comp u t e r ul ui

ei form ar ă

num el e

şi funcţia

dele g a t ul ui:

„Ştefa n

Alexeivici Barud a, director ul Institut ului de Studii pentr u Pace din Moscova din cadrul Acade mi ei Sovietic e de Ştiinţe, me m b r u în Comite t ul Centr al al PCUS”. – Ei, acu m încep e m să jucă m dur! îl auzi ea pe Kitz şoptind u- i lui Elmo Honicutt, subs e cr e t a r în Dep art a m e n t u l de Stat al Apărării. Barud a

era un ins îngrijit, care purt a

un costu m

de om de afac e ri

occide n t al la mod ă , costu m croit impec a bil şi eleg a n t , prob a bil de un design e r italian. Vorbe a o englez ă cursivă şi apro a p e fără acce n t . Se născu s e într- una dintr e repu blicile baltice, păr e a ca m pre a tân ă r pentr u a ajung e cond uc ă t o r ul unei astfel de instituţii (instituţi e care fuses e crea t ă pentr u a studia implicaţiile pe ter m e n lung ale unei stra t e gii politice de reduc e r e a arm a m e n t u l ui nucle ar) şi era un exe m pl u strălucit al asce n siu nii „noii gen e r a ţii” în struct urile de conduc e r e sovietic e. – Hai să fim sinceri, spun e a Badur a. Din dep ă r t ă rile spaţiului cos mic ni sa trimis un Mesaj. Cea mai mar e part e a inform a ţiilor au fost rece p ţion a t e şi siste m a tiz a t e de Stat el e Unite şi Uniune a Sovietic ă. Alte ţări au contribuit şi ele

cu

frag m e n t e

import a n t e

de

Mesaj.

Toat e

aces t e

ţări

au

trimis

repr ez e n t a n ţi la ace a s t ă conferinţ ă . Orice stat care ar fi acţion a t singur, cum ar fi spre exe m pl u Uniun e a Sovietic ă, ar fi treb uit să aşt e p t e pân ă ce Mesajul se va fi rep e t a t de cât ev a ori – aş a cum sper ă m că se va întâ m pl a – şi astfel să umple multele goluri care ar fi exist a t în rece p ţi e. Poves t e a ar fi durat mulţi ani, poat e chiar dec e nii, iar noi sunt e m puţin cam ner ă b d ă t o ri. Aşa că ne- am folosit cu toţii de dat el e obţinu t e în comu n . Orice ţară ar put e a plas a pe orbita Păm â n t ul ui acord a t e

radiot el e s c o a p e

de

mari

dime n si u ni,

cu

rece p t o a r e

sensibile

pe frecv e n ţ el e de trans mi t e r e a Mesajului. Iarăşi aş da exe m pl ul

Uniunii Sovietic e. Dar la fel de bine o put e a u face şi am e ric a nii. Poat e şi Japonia sau Franţ a sau Agenţia Spaţială Europ e a n ă . În ace s t caz o singur ă ţară, oricar e ar fi fost ea, ar fi putu t rece p ţio n a singur ă toat e dat el e Mesajului, fiindcă în spaţiu un radiot el e s c o p poat e sta orient a t spre Vega tot timpul. Dar o astfel de acţiun e put e a fi interpr e t a t ă şi ca un se m n de ostilitat e. Nu mai e nici un secr e t că Stat el e Unite şi Uniune a Sovietic ă au mijloac el e nec e s a r e pentr u a distru g e astfel de sat eliţi. Deci s- ar put e a ca şi aces t a să fi fost un motiv pentr u care am ben eficiat cu toţii de inform a ţiile integr al e rece p ţion a t e . După o pauz ă, dele g a t ul sovietic continu ă : – Este mai bine să coop er ă m . Sava n ţii noştri dores c să le împărt ă ş e a s c ă celorlalţi nu num ai dat el e cules e, ci şi spec ul a ţiile, ipotez el e lor, chiar... visele lor. Din ace a s t ă pers p e c tiv ă voi toţi, oa m e nii de ştiinţă, sunt e ţi la fel. Eu nu sunt om de ştiinţ ă. Profesiun e a me a est e guver n a r e a , conduc e r e a . Astfel eu ştiu că şi popo a r el e sunt as e m ă n ă t o a r e . Fiecar e popor est e prec a u t . Fiecar e

popor est e

suspicios. Nici unul dintre

noi nu şi-ar ava n t aj a

un pot e n ţi al

adv er s a r dac ă ar şti că nu est e nevoit s- o facă. De ace e a au exist a t două păr eri – de fapt poat e mai multe, dar cel puţin dou ă –, iar una dintre ele susţin e a schimb ul tot al de inform a ţii, în timp ce cealalt ă prop u n e a ca fiecar e stat să caut e să iasă în ava n t aj faţă de alte stat e . ltimii spun e a u : „Fiţi siguri că şi ceilalţi caut ă să obţină un ava n t aj asu pr a noas tr ă ”. Lucrurile stau la fel în cele mai multe dintre ţările lumii. Urmă o nou ă pauz ă, poat e strat e gic ă . – Până la urm ă sav a n ţii au câş tig a t confrun t a r e a

de opinii, conchis e

Barud a. Astfel, spre exe m pl u, Stat el e Unite şi Uniune a

Sovietică au făcut

schimb cu apro a p e toat e dat el e rece p ţion a t e de unul sau altul dintr e stat e . Precizez: aproap e toat e , nu toat e . Iar cele mai mult e dintre dat el e capt a t e de alte ţări au circulat pe tot globul pă m â n t e s c . Sunt e m fericiţi că am luat o astfel de hotăr â r e . Ellie îi şopti lui Kitz: – Asta nu pre a îmi sun ă a „joc dur”. – Fii pe fază! răs p u n s e Kitz, tot în şoa p t ă . Barud a trecu la o altă tonalita t e a vocii: – Există însă şi alte feluri de pericole. Noi am dorit să me n ţion ă m unul dintr e ele, spre judec a t a Consorţiului. Vocea lui Barud a îi aminti femeii de tonul adop t a t de Vayga y la prânzul din ziua trecu t ă . Ce- o fi oar e în mint e a sovieticilor ăstor a ? – Am înţeles că acad e mi ci a n ul Lunac e a r s ki, dr. Arroway şi alţi câţiva sav a n ţi de renu m e au fost cu toţii de acord cu idee a că rece p ţio n ă m nişte instruc ţiu ni

pentr u

construir e a

unei

ma şin ă rii

complica t e .

Haideţi

să

pres u p u n e m că, dup ă cum s- ar păre a că se aşt e a p t ă cu toţii, va sosi şi sfârşitul Mesajului, că Mesajul va fi reluat de la încep u t şi că vom primi şi noţiunile introdu c tiv e

sau

– care- i cuvâ n t ul

englez e s c,

„cheia”?

–, deci

cheia

de

decript a r e care ne va per mit e să citim ace s t Mesaj. Să mai pres u p u n e m că vom continu a să coop er ă m

cu toţii fără reţin eri. Ne vom împărt ă şi dat el e

rece p ţio n a t e , dar şi fant eziile şi visele. În cee a ce priveş t e fiinţele de pe Vega, e clar că nu ne trimit aces t e instrucţiuni doar pentr u a se distra. Ele dore s c ca noi să construi m maşin a . Poat e că ne vor spun e şi la ce folose ş t e ma şin ă ri a

resp e c tiv ă. Dar poat e că n- o vor face. Şi chiar dac ă ne vor spun e , ce motiv e ave m să- i cred e m ?

După cum ved e ţi, vă des t ăin ui propriile mele fant ezii,

propriul me u vis. Şi nu est e unul feeric. Maşina de care vorbim ar put e a fi un fel de cal troian. Noi cons tr ui m maşin a cu mari eforturi şi cheltuieli, o porni m şi dintr- o dat ă din ea se revar s ă o arm a t ă invad a t o a r e . Sau ce- ar fi dac ă e o Maşină a Apocalips ei? O construi m, o pornim şi tot Păm â n t ul sare în aer. Poat e că ace a s t a est e met o d a lor de suprim a r e a civilizaţiilor care încep să iasă în spaţiul cos mic. Nici nu i-ar cost a pre a mult: ei plăt e s c doar telegr a m a , iar civilizaţiile care vor să parvin ă se auto dis tr u g din obedie n ţ ă şi neş tiinţ ă. Iată care era proble m a ce- l frăm â n t a pe deleg a t ul sovietic. – Cee a ce mi- aş îngăd ui să vă supu n apro b ă rii est e o simplă sug e s ti e, o te m ă de discuţie. O prop u n judec ă ţii voas tr e obiectiv e. Aş vre a să fie una cons tr uc tiv ă, fiindcă proble m a

li se adre s e a z ă

tuturor. Locuim pe ace e a ş i

plan e t ă şi ave m acele a şi inter e s e . Fără îndoială că voi ridica proble m a fără me n aj a m e n t e . Iată care est e înterb a r e a me a : n- ar fi mai bine să ard e m toat e hârtiile cu dat el e rece p ţion a t e şi să distru g e m radiot el e s c o a p e l e ? Au urm a t o gălăgie şi o vânzole al ă de ned e s c ris. Mai mult e dele g a ţii au cerut simult a n drept ul la cuvâ n t. În loc de ast a, copr e ş e di n ţii confe d e r a ţi ei au găsit mult mai import a n t să le rea mi n t e a s c ă tuturor deleg a ţiilor că discuţiile nu pot fi înregis tr a t e nici video, nici audio. Au rea min tit şi că nu treb ui e să fie acord a t e interviuri în legă t u r ă cu discuţiile Consorţiului, deo a r e c e vor exist a comu nic a t e de pres ă zilnice asu pr a conţinut ului căror a vor căd e a de acord copr e ş e di n ţii

împre u n ă

cu

liderii

dele g a ţiilor

prez e n t e .

Deci

nici

măc a r

come n t a riile la discurs ul ant e rior nu treb ui a să ajung ă dincolo de sala de conferinţ e . Câţiva deleg a ţi au cerut Preş e din ţiei sesiunii să clarifice lucrurile. Unul dintr e deleg a ţii oland e zi a striga t: – Dacă Barud a are drep t a t e

când pom e n e ş t e

de calul troian sau de

Maşina Apocalips ei, nu est e de datoria noas tr ă să inform ă m popula ţi a? Însă microfon ul său nu fuses e activa t, căci nu i se dăd u s e drep t ul la cuvâ n t. S-a trecu t la alte proble m e , mult mai pres a n t e . Ellie a tas t a t rep e d e pe ter min alul comp u t e r ul ui coordo n a t o r din faţa ei pentr u a obţin e drep t ul la interv e n ţi e, căci se cre a s e deja o coad ă imen s ă .

Descop e ri că reuşis e totuşi să fie progr a m a t ă

a doua, dup ă Sukha v a ti şi

înaint e a unuia dintre deleg a ţii chinezi. Nu o cunoş t e a

pre a bine pe Devi Sukh av a ti. Indianc a era o femei e

robus t ă , trecu t ă bine de 40 de ani, care îşi coafas e părul în stil occide n t al, purt a nişte pant ofi delicaţi cu tocuri înalte şi cu bar e t ă în spat e şi un sari de măt a s e foart e eleg a n t . Deşi iniţial studia s e pentr u a dev e ni me dic, ulterior dev e nis e unul dintr e cei mai buni exp e r ţi ai Indiei în biologia molec ul ar ă şi acu m îşi împăr ţ e a timpul între Colegiul Regal de la Cambrid g e şi Institut ul Tata din Bomb a y. Devi era unul dintr e puţinii me m b ri indieni ai Societ ă ţii Regale din Londra, me m b r u cu drept u ri deplin e, şi se zicea des pr e ea că ar fi foart e bine plas a t ă

din punct

de

ved er e

politic. Ellie o întâlnis e

ultima

oar ă

la un

simpozion intern a ţio n al desfă ş u r a t la Tokio cu câţiva ani în urm ă, înaint e ca primire a Mesajului să fi elimin a t obligat oriile se m n e de între b a r e exist e n t e în titlurile unor a dintr e lucrările lor ştiinţifice. Simţis e atunci un fel de afinita t e reciproc ă, dator a t ă nu m ai în part e faptului că era u printr e puţin el e fem ei care particip a u la întâlnirile ştiinţifice lega t e de proble m a vieţii extr a t e r e s t r e . – Trebuie să recun o s c, încep u Devi Sukh av a ti, că aca d e mi ci a n ul Barud a a ridicat

o proble m ă

import a n t ă

şi delicat ă .

Ar fi o prostie

să ignoră m

posibilitat e a unui Mesaj–cal troian înaint e de o an aliză serioa s ă . Ţinând cont de istoria cont e m p o r a n ă a plan e t ei, ipotez a est e una nor m al ă şi mă mir num ai că a durat atâ t pân ă să fie sug er a t ă . Totuşi eu aş vrea să vă pun în gard ă asu pr a aces t or spai m e . Este apro a p e cu totul imposibil ca fiinţele de pe ace a plan e t ă a stelei Vega să fie exact ştiinţifică.

Nici măc a r

pe

la nivelul nostru plan e t a

noas t r ă

de dezvolt a r e

diferitele

teh n olo gic ă

culturi nu

şi

evolu e a z ă

sincroniza t. Unele încep mai devr e m e , altele mai târziu. În vre m e a când India, China, Egiptul şi Irakul ave a u civilizaţii foart e dezvolt a t e , Europ a şi Rusia se aflau în cel mai bun caz în epoc a de fier şi în perioa d a nom a d ă , iar culturile Americii, abia în epoc a de piatr ă. Iar în circu m s t a n ţ e l e actu al e difere n ţ el e teh n olo gic e sunt mult mai mari. Extrat e r e ş tii ar treb ui să fie cu mult mai ava n s a ţi dec â t noi. Cu sigur a n ţ ă au mai mult de câte v a sute de ani în faţa pă m â n t e n ilor, dar s- ar put e a să fie vorb a de mii de ani sau chiar de milioan e. Şi atunci ce- ar fi să comp a r ă m

puţin situa ţi a lor cu ritmul de dezvolt ar e a

teh n olo gi ei uma n e din ultima sut ă de ani?

„Pune foart e bine proble m a ” , îşi spus e Ellie. – Eu am crescu t într- un sat micuţ din sudul Indiei, continu ă Sukha v a ti. În acele vre m u ri ma şin a de cusut cu ped al ă era o minun ă ţi e tehnic ă. De câte lucruri ar fi cap a bile nişte fiinţe care sunt cu câte v a mii de ani în ava n s faţă de noi? Sau cu câte v a milioan e de ani? Odinioar ă un filosof din ace a par e t a lumii a

spus:

„Artefac t el e

realizat e

de

o civilizaţie

extr a t e r e s t r ă

suficient

de

ava n s a t ă nu s- ar deos e bi în ochii noştri de arta ma giei”. Deci, orice ar fi, noi nu put e m repr ez e n t a o am e ni n ţ a r e pentr u ei. Nu au de ce să se tea m ă de noi, iar aces t lucru va răm â n e valabil pentr u foart e mult timp. Nu ave m de- a face cu o confrunt a r e între greci şi troieni, popo a r e care se aflau ca m în acela şi stadiu de evoluţie. Nu est e nici un film scienc e- fiction în care fiinţe venite de pe alte plan e t e se înfrunt ă cu arm e as e m ă n ă t o a r e alor noas t r e . Dacă şi-ar dori să ne distrug ă , ar fi în star e să o facă şi cu sigura n ţ ă n- ar ave a nevoie de colabor a r e a noas... – Dar cu ce preţ? o întrer u p s e cinev a din sală. Nu înţeleg e ţi? Exact ast a est e proble m a ! Barud a spun e că emisiunile noas t r e de televiziun e tran s mi s e prin steliţi sunt se m n ul pe care îl aşt e p t a u ca să ne distrug ă , iar Mesajul est e mijlocul pe care îl folos es c. Expediţiile de ped e p sir e sunt costisito ar e . Mesajul cost ă mai puţin. Ellie nu reuşi să- şi de a sea m a cine interv e nis e cu atâ t a forţă. I se păru că fuses e cinev a din dele g a ţi a brita nic ă. Opiniile sale nu fuses e r ă răs p â n di t e prin siste m ul de amplificar e audio al sălii, fiindcă vorbitorul nu cerus e nici de dat a ace a s t a per misiu n e a copre ş e di n ţilor pentr u a lua cuvâ n t ul. Totuşi acus tic a sălii de conferinţ e era suficient de bun ă şi individul se auzis e cu clarita t e . Din scau n ul

său

prezid e n ţi al,

der Heer

se stră d ui a

să rest a bile a s c ă

ordine a .

Abukimov se aplec ă într- o part e şi îi şopti ceva unuia dintre consilieri. – Deci cred e ţi că exist ă un pericol ascu n s în construir e a ace s t ei maşini, replică Sukh av a ti. Eu cred că exist ă un pericol dac ă nu vom construi ma şin a. Mi-ar fi ruşin e de plan e t a

noas t r ă dacă vom ajung e să întoarc e m

spat el e

propriului nostru viitor. Stră m o şii dumit al e, apă s ă ea pe cuvint e, fixîndu- l cu deg e t ul pe interlocut o r, n- au fost atâ t de timizi atu nci când au pornit prima dat ă pe mări în căut a r e a Indiei sau a Americii. „Întâlnire a se arat ă plină de surprize”, îşi zise Ellie, deşi se îndoia că

Raleigh sau Clive ar fi fost cele mai bun e mod el e pentr u luare a unei decizii în situa ţia

actu al ă.

Poat e

că

Sukh av a ti

arunc a s e

doar

o ironie

la adr e s a

brita nicilor pentr u nec az u rile pricinuite în perioa d a colonială a Imperiului. Dar am e ric a n c a

aşt e p t ă

răbd ă t o a r e

pân ă

ce pe consola sa se aprins e

lumin a

verd e, care arăt a că primis e drep t ul la cuvâ n t şi că microfon ul îi fuses e activat. – Domn ul e preş e di n t e , încep u ea. Fu puţin surprins ă când îşi dădu sea m a că i se adr e s a lui der Heer în ace a s t ă postur ă formal ă şi oficială, dup ă ce abia dacă îl mai văzus e în ultimel e cât ev a zile. Hotăr â s e r ă ca a dou a zi dup ă- amiaz ă să- şi petr e a c ă împr e u n ă timpul liber oferit de o pauz ă în lucrările conferinţ ei plen ar e . Gândind u- se la ce şi-ar fi putu t spun e unul altuia, fem ei a simţi o uşoar ă tea m ă . „Hopa, gând e s c aiure a!” îşi dădu sea m a , aş a că reve ni: – Domn ul e preş e di n t e , cred că aş put e a clarifica într- o oarec a r e măs u r ă cele dou ă am e nin ţ ă ri posibile: cea a calului troian şi cea a Maşinii Apocalips ei. Iniţial voia m să pun proble m a în discuţia de mâin e dimin e a ţ ă , dar cu sigura n ţ ă ea va fi mult mai relev a n t ă acu m. Dege t el e ei acţion a r ă pe cons ola comp u t e r ul ui, formâ n d cât ev a num e r e de cod, pentr u a găsi schiţel e şi planş el e pe care şi le preg ă tis e . Imens a sală cu oglinzi se întun e c ă . – Iată, spus e ea. Dr. Lunac e a r s ki şi cu mine sunt e m convinşi că toat e aces t e a

sunt proiecţii diferite ale aceleia şi configur a ţii tridime n sio n al e. Am

prez e n t a t ieri între a g a configur a ţi e într- o rota ţi e simula t ă pe comp u t e r . Nu sunt e m cu totul siguri, dar noi cred e m că schiţele de faţă ne arat ă cum va arăt a interiorul ma şinii. Până acu m nu am găsit nici o indicaţie clară a scalei de

mări m e

folosite.

Poat e

că

est e

una

kilome tric ă

sau

poat e

că

est e

sub micro s c o pic ă. Dar vă rog să rem a r c a ţi aces t e cinci obiect e plas a t e uniform în jurul periferiei ca m e r ei interio ar e centr al e, înăun t r ul dod ec a e d r ul ui. Unul dintr e

ele se închide

aici. Cam

ast e a

sunt

singur el e

lucruri din cam e r a

resp e c tiv ă care par cât de cât recog n o s cibile. Cel de aici pare a fi un fotoliu obişnuit, dar exc e siv de capiton a t , şi cu o formă ad a p t a t ă perfec t corpului uma n. Este greu de imagin a t că nişte fiinţe extr a t e r e s t r e care au evolu a t pe o altă plan e t ă , mult diferită de Pămâ n t , ne- ar put e a se m ă n a atâ t de mult încât să aibă acele a şi preferinţ e cu noi în cee a ce priveş t e mobila de sufra g e ri e.

Totuşi fiţi ate n ţi la închider e a de aici! Sea m ă n ă cu ceva ce exist a în cam e r a de oas p e ţi din cas a ma m ei în vre m e a în care tocm ai cresc u s e m mai măricică. Într- adev ă r, obiect ul apro a p e dăd e a impr e si a că est e învelit în hus e cu mod el e

florale. Ellie avu, fără nici o legă t u r ă ,

o scurt ă

străfulg er a r e

de

rem u ş c a r e . Înaint e de a plec a în Europ a uitas e s- o sun e pe ma m a ei şi, ca să fie sincer ă pân ă la cap ă t , treb ui a să recun o a s c ă şi că, de când încep u s e să lucrez e la Mesaj, nu o sun a s e decâ t o dat ă sau de dou ă ori. „ Cum ai putut face aş a ceva?” se dojeni în sine a ei. Apoi îşi arunc ă din nou ochii pe schiţele prez e n t a t e de comp u t e r . Cele cinci aripi

ale

dod ec a e d r ul ui

se

reflect a u

sime tric

în cele

cinci scau n e

interioar e , fiecar e scau n fiind plas a t în faţa unei supr af e ţ e pent a b o n a l e . – Astfel controv e r s a între b a r e a

dac ă

dintre

mine

cele cinci scau n e

şi dr. Lunac e a r s ki

sunt cre a t e

pentr u

a pornit

noi. Pentru

de la fiinţele

uma n e . Asta ar înse m n a că toat ă cam e r a interio ar ă a maşinii măs o a r ă doar câţiva me tri, iar ext eriorul ei în jur de zece sau dou ăz e ci de me tri în diam e t r u . Fără îndoială că tehnica lor est e formid a bilă, dar nu cred e m că est e cazul să vorbim des pr e o constru c ţi e apropi a t ă de dime n siu nile unui oraş. Sau de una la fel de complicat ă ca o aeron a v ă de călători. Dacă ne unim forţele laolalt ă, vom put e a cons tr ui cu uşurinţ ă obiect ul aces t a , orice ar fi el. Încerc să vă sug e r e z că nu se obişnuie ş t e să se pun ă scau n e în interiorul bom b elor. Nu cred că est e vorba de vreu n cal troian sau de vreo Maşină a Apocalips ei. Sunt cu totul de acord cu spus el e doa m n ei dr. Sukh av a ti sau cu cee a ce a vrut ea să spun ă : idee a că ma şin a ar fi un fel de cal troian est e ea însăşi o sug e s ti e pentr u cât de dep a r t e put e m să merg e m . În sală se auzi iar un strigăt. Dar de ace a s t ă dat ă der Heer nu făcu nici un

efort

să

stăp â n e a s c ă

situ a ţia,

ci

pur

şi

simplu

activă

ne m ulţ u mi t ului gălă gios. Era acelaşi deleg a t care o întrer u p s e s e

microfon ul cu câte v a

minut e în urm ă şi pe Sukha v a ti, adică Philip Bede n b a u g h , din Partidul Laburist, ministru într- un fragil guv er n din Marea Britanie. – ...pur şi simplu nu pricep care est e de fapt inter e s ul vostru. Dacă ar fi cu ad ev ă r a t un cal de lemn nici măc a r n- am fi tent a ţi să aduc e m cons tr uc ţi a străin ă în interiorul cetă ţii. Noi ni l-am citit pe Homer. Dar nu m ai ce ved e m că- i împod o bit cu nişte tapis eri e, şi toat e suspiciunile noas tr e se sting. De ce?

Pentru că ne simţi m flataţi. Sau mituiţi. Mai est e implicat ă şi o ave n t u r ă de dime n si u ni istorice. Există şi pro misiun e a unor noi tehn ologii, ba chiar şi o aluzie de acce p t a r e în rând u rile unor... cum să le zice m? ... unor fiinţe mai măr e ţ e . Însă eu spun că, oricar e ar fi fant eziile trufaş e pe care le nutr e s c radio a s t r o n o mii, atâ t timp cât exist ă şi cea mai mică posibilitat e ca maşin a ace e a să fie un mijloc de distrug e r e , ar fi mult mai bine să n- o cons tr ui m. Sau şi mai bine, aş a cum a propu s dele g a t ul sovietic, să distrug e m dat el e

rece p ţion a t e

şi să declar ă m

constr uir e a

benzile cu

radiot el e s c o a p e l o r

drept

o

infracţiun e major ă. Întâlnire a oficială se tran sfor m ă într- un haos. Zeci de deleg a ţi stăt e a u la rând, făcâ n d apeluri electro nic e pentr u autorizar e a de a lua cuvâ n t ul. Gălăgia cresc u pân ă ajuns e la un zgo mo t surd şi neîntr er u p t ce- i aminti lui Ellie de anii în care ascult a zgo mo t el e de fond radioa s t r o n o mic e . Nu se întrev e d e a u şans e să se ajung ă la vreu n cons e n s , cel puţin pentr u un timp, iar copre ş e di n ţii era u practic puşi în imposibilitat e de a- i stă p â ni pe dele g a ţi. În timp ce unul dintre deleg a ţii chinezi se ridicas e pentr u a lua cuvâ n t ul, Ellie rem a r c ă lipsa inform a ţiilor des pr e individ pe ecra n ul comp u t e r ul ui său şi căut ă pe cinev a din pre aj m ă care s- o ajute. Habar nu ave a cine era vorbitorul resp e c tiv, dar Nguye n „Bobby” Bui, me m b r u în Consiliul pentr u Securit a t e a Naţion al ă şi rep ar tiza t ca asist e n t al lui der Heer, se aplec ă pes t e mas ă şi-i spus e: – Se num e ş t e Xi Qiao m u. Se scrie cu „x” şi cu „i”, dar se pronu n ţ ă „şi”. Un tip dur. Născut în timp ul Marşului cel Lung. Ca ado els c e n t s- a dus volunt a r în Coree a .

Funcţion a r

guv er n a m e n t a l

Revoluţia Culturală apro a p e Centr al.

Foart e

influen t.

cu sarcini în primul

că- l mă t u r a s e .

Recen t

implicat

rând

Acum e me m b r u

în pove s t e .

politice.

în Comit e t ul

Mai coordo n e a z ă

şi

săp ă t u rile arh e olo gic e ale chinezilor. Xi Qiao m u era un bărb a t înalt şi lat în umeri. Păre a să aibă în jur de şaizeci de ani. Ridurile care- i brăz a u faţa îl făce a u parc ă mai bătr â n , însă ţinut a sa şi alura atletic ă îi dăd e a u un aer apro a p e tiner e s c. Purta acel gen de tunică încheia t ă pân ă la guler în stilul obligat oriu pentr u liderii politici chinezi, aş a

cum

pentr u

înalţii funcţion a ri din guver n ul

am e ric a n

era

obligatoriu

costu m ul cu crav a t ă şi ves t ă . Cu exc e p ţi a preş e din t el ui SUA, bineînţ el e s ... Pe

ecra n ul comp u t e r ul ui apăr u r ă în sfârşit inform a ţiile legat e de vorbitor şi Ellie îşi aminti că citise rece n t un lung articol des pr e Xi Qiao m u într- una dintr e revist el e video de inform a ţii. Liderul chinez toc m ai spun e a : – Dacă sunt e m înfricoş a ţi nu vom fi în star e de nimic. Şi nici nu vom face nimic. Asta le va am â n a puţin planurile. Dar nu uitaţi că ei ştiu de noi, ştiu că sunt e m aici. Progr a m e l e noas tr e de televiziun e ajung pân ă pe plan e t a lor. Astfel îşi vor aminti de noi zilnic. Voi v-aţi uitat la progr a m e l e noas t r e de televiziun e ? N-o să ne uite niciod a t ă . Dacă nu vom acţion a, iar ei îşi vor face proble m e din cauz a noas t r ă , atu nci o să vină pes t e noi, cu maşin ă sau fără maşin ă .

Nu ne

proble m ă

put e m

ascu n d e .

N-am

fi avut

de

înfrunt a t

o as e m e n e a

dac ă am fi păs tr a t tăc er e a . Dacă am ave a doar televiziun e prin

cablu şi n- ar exist a rad ar e militar e mari, atunci poat e nici n- ar fi aflat de noi. Acum însă e pre a târziu. Nu mai put e m da înapoi. Drumul pe care s- o apuc ă m est e deja tras a t. Xi Qiao m u atac a s e proble m a direct şi era greu să vezi lucrurile altfel. La fel de tranş a n t , el trecu la propu n e ri concr e t e : – Dacă vă te m e ţi atâ t de mult că ma şin a ace e a mist e rio a s ă ar distrug e plan e t a , atunci n- o construiţi pe Păm â n t . Construiţi- o altun d e v a . După ace e a , dac ă est e într- ad ev ă r o Maşină a Apocalips ei şi va arunc a în aer lume a ... ei, nu va fi lume a noas t r ă . Numai că soluţia ast a ar fi costisito a r e . Proba bil pre a costisito ar e . Iar dacă nu sunt e m chiar atât de speria ţi, haid e ţi s- o construi m într- un

deş er t

izolat.

În Pustiul

Takopi

din

provincia

Xinjing

o explozie

extr a o r din a r de put er nic ă tot n- ar ave a pe cine să ucidă. În fine, dac ă nu ne te m e m

deloc de ma şin a

veg a nilor, o put e m

cons tr ui

la Washing t o n.

La

Moscov a. Sau la Beijing. Ori în aces t minu n a t oraş. Bătrâ n ul Xi Qiao m u se preg ă ti să încheie: – În Veche a Chină Vega împr e u n ă cu cele dou ă stele mai apropia t e era u nu mit e Chih Neu. Asta înse a m n ă „tân ă r a cu roat a de tors”. Este un simbol de bun augur, o ma şin ă care va face haine noi pentr u locuitorii Păm â n t ul ui. De fapt noi am primit o invitaţie. O invitaţie cu totul neobiş n uit ă. Poat e că sunt e m che m a ţi la un banch e t . Până acu m Păm â n t ul n- a fost nicioda t ă invitat la un banc h e t şi eu zic că ar fi nepoliticos din part e a noas tr ă să refuză m .

Capit ol u l 12 Izom e r u l Delt a - Unu „Atunci când ad mir stelele încep întotd e a u n a să visez, aşa cu m visez când mă uit la punct el e negr e care reprezint ă oraş ele şi satele pe o hartă. Şi atunci mă întreb de ce punct el e strălucitoar e de pe cer n- ar fi la fel de acce sibile ca şi punct el e negr e de pe harta Franţei?” Vincent van Gogh Era o dup ă- amiaz ă

minu n a t ă

de toa m n ă ,

totuşi neobiş n uit de caldă

pentr u acel anoti m p . Devi Sukh av a ti chiar renu n ţ a s e plimb a

împre u n ă

cu

Ellie

de- a

lungul

la hain ă şi acu m se

aglo m e r a t e l or

Cha m p s- Elyse e s ,

îndre p t â n d u - se spre Place de la Concord e . Diversita t e a de ras e şi naţii rivaliza doar cu Londra, Mannh a t t a n şi alte câte v a oraş e de pe glob. Nu era nimic neobiş n uit

să

vezi

dou ă

fem ei

plimb â n d u- se

împr e u n ă ,

una

dintr e

ele

îmbr ăc a t ă într- o fustă şi un pulover, în timp ce cealalt ă purt a un sari. În faţa unei tutun g e rii se profila o coad ă lungă, ordon a t ă şi poliglot ă, forma t ă

din oa m e ni atra şi de prima săpt ă m â n ă

vânz ării de

ţigări aro m a t e

cu cann a bis

de intrar e în legalita t e

produ s e

franc ez ă nu per mit e a vânz a r e a şi cons u m a r e a

în Stat el e

Unite.

a

Lege a

lor dec â t pentr u pers o a n el e

trecu t e de opts pr e z e c e ani. Cei mai mulţi dintr e inşii post a ţi la coad ă erau de vârst ă me die sau mai bătr â ni. Unii dintr e ei păre a u maroc a ni sau algerie ni nat ur aliza ţi. În California şi Orego n fuses e r ă cultivat e variet ă ţi de cann a bi s extr e m

de

put er nic e,

des tin a t e

în special

export ului,

iar

în tutu n g e ri a

resp e c tiv ă era prez e n t a t ă o variet a t e nou ă şi mult pre a lăud a t ă . Cultivat ă la lumină

ultraviolet ă ,

cann a bi n oizi

variet a t e a

în izome r ul

 - 1.

res p e c tiv ă Se

nu m e a

tran sfor m a „Sărut ul

câţiva

Soar elui”.

dintr e

Ambalajul,

prez e n t a t într- un cadru de sticlă din vitrină, la o dime n si u n e de un metr u şi jumă t a t e

înălţim e, ave a înscris în franc e z ă sloga n ul „Un extr a s din contul

du mn e a v o a s t ă r ă din Para dis”. Vitrinele ma g a zin elor înşirat e de- a lungul bulev ar d ul ui afişau o explozie

de culori. Cele dou ă femei şi-au cump ă r a t nişte cas t a n e de la un vânz ă t o r amb ul a n t şi s- au delect a t cu gustul şi consist e n ţ a aces t or a . Din cine ştie ce cauz ă, ori de cât e ori ved e a cât e un înscris cu recla m ă pentr u BNP, Banca Naţion al ă Parizian ă , Ellie îl citea ca şi cum ar fi fost „biir”, cuvâ n t ul rus e s c pentr u

ber e,

Resp e c tiv el e

cu litera se m n e

din mijloc invers a t ă

dev e nis e r ă

pentr u

ea

dinspr e

stân g a

spre

„BERE”, fuses e r ă

dre a p t a .

smuls e

din

resp e c t a bil el e şi obişnuit el e lor înclinaţii fiduciar e şi păr e a u s- o înde m n e : BERE RUSEASCĂ. Nepotrivire a

o amuz a

şi dup ă

ace e a

cu greu mai reuşi să- şi

conving ă ace a part e a creierului însărcin a t ă cu cititul că ave a în faţa ochilor alfab e t latin, nu chirilic. Continuîn d u- şi plimb a r e a , cele dou ă femei au ad mir a t Obeliscul, un mon u m e n t militar antic furat cu mari cheltuieli pentr u a dev e ni un mon u m e n t militar mod e r n . Hotăr âr ă să- şi prelun g e a s c ă periplul. Der Heer anula s e întâlnire a pe care o ave a cu Ellie, sau cel puţin aş a dădu s e de înţeles . O sun a s e în dimine a ţ a acelei zile, spă şit, dar nu foart e disper a t . Fuses e r ă pre a mult e proble m e politice care se ridicas e r ă în sesiun e a plen ar ă . Secr e t a r ul de Stat am e ric a n urm a să sos e a s c ă pe aero p or t în ziua urm ă t o a r e , întrer u p â n d u - şi o vizită în Cuba. Der Heer nu mai dispun e a de el însuşi şi sper a că Ellie o să- l înţele a g ă . Ea îl înţeles e . Se det e s t ă pe sine însăşi pentr u că se culcas e cu el. Şi, pentr u a scăp a de o dup ă- amiaz ă petr e c u t ă în singur ă t a t e , osun a s e pe Devi Sikhav a ti. – Unul dintre cuvint el e sans crit e pentr u victorie est e „abhijit”. Este şi nu m el e pe care îl purt a Vega în India antic ă. Abhijit. Zeităţile hindu s e , eroii culturii noas tr e , i-au înfrânt pe asur a s , zeii Răului, sub influenţ a ben efic ă a stelei Vega. Ellie, mă asculţi?... Ei, acu m vine o proble m ă curioas ă . Şi în Persia exist a u asur a s , dar acolo ace ş ti asur a s erau zei ai Binelui. Religiile care s- au născu t în cele din urm ă acolo ave a u un zeu supr e m , zeul luminii, zeul soar elui, şi el se nu m e a

Ahura- Mazda. Aşa era, spre exe m pl u, pant e o n ul ad e p ţilor

zoroa s t ris m ul ui. Şi cel al mitrais m ului. Ahura şi Asura sunt de fapt acela şi nu m e . Zoroas tris m ul mai exist ă şi ast ă zi, iar mitraiş tii le- au pus proble m e serioa s e creş tinilor. Însă în ace e a ş i istorisire acele a şi zeităţi hindu s e – care, printr e altele, era u în mar e part e fem ei – se nu m e a u Devis. Este origine a propriului lor num e . În India Devis sunt zei ai Binelui. În Persia, Devis devin divinităţi ale Răului. Unii lingvişti cred că pân ă la urm ă de aici vine şi cuvâ n t ul

englez e s c pentr u diavol, „devil”. Simetria est e compl e t ă . Toat ă istoria de careţi spun est e prob a bil o relat a r e apro a p e uitat ă a invaziei arienilor, care i-au împins pe stră m o ş ii mei, dravidie nii, înspr e sud. Deci Vega est e fie de part e a lui Dumn e z e u , fie de part e a Sat a n ei, depind e pe ce coas t ă a Munţilor Kirthar ai ajuns să locuieş ti. Aceas t ă pove s tio a r ă nosti m ă i-a fost relat a t ă lui Ellie ca un fel de cadou din part e a indienc ei, care auzis e cu sigur a n ţ ă cât e ceva des pr e peripe ţiile religioas e

pe

care

am e ric a n c a

le trăis e

în California

în urm ă

cu

dou ă

săpt ă m â n i . Ellie îi fu recu no s c ă t o a r e . Dar îşi aminti astfel că nici nu- i pom e ni s e lui Joss de posibilitat e a ca Mesajul să conţin ă schiţel e şi planurile unei ma şini al cărei scop est e necu n o s c u t . În curâ n d Joss va afla toat e ace s t e inform a ţii din pres ă sau de la televizor. Îşi spus e decis ă că ar treb ui ne a p ă r a t să sun e pes t e oce a n

şi să- i explice predica t o r ului cum evolua s e r ă

lucrurile. Dar apoi îşi

aminti că auzis e cu că Joss s- ar fi izolat de lume. După întâlnire a lor din Modes t o nu făcus e nici un fel de declar a ţii publice. În schimb Rankin anun ţ a s e într- o conferinţ ă de pres ă că, atât timp cât pericolele era u doar pot e n ţi al e, el nu se opun e a rece p ţion ă rii integr al e a Mesajului de cătr e oa m e nii de ştiinţă. Dar trad uc e r e a lui era cu totul altcev a. Acolo se impun e a un control periodic făcut de toat e seg m e n t e l e societ ă ţii şi mai ales – spun e a el – de cătr e cei căror a li se încre dinţ a s e perp e t u a r e a valorilor mor al e şi spiritu ale. Cele dou ă

fem ei

se apropia u

de grădinile

Tuileries,

und e

nua n ţ el e

stride n t e ale toa m n e i acop e r e a u totul. Undev a se iscas e o disput ă viguro a s ă între nişte bărb a ţi delicaţi şi mai în vârs t ă, pe care Ellie îi consid er ă drept originari din sud- ves tul Asiei. Porţile negr e, de fier forjat, erau decor a t e cu baloa n e multicolore expu s e spre vânz ar e . O Amphitrit ă de mar m u r ă tron a în mijlocul unui bazin cu apă. În jurul stat uii se întrec e a u nişte bărcuţ e de jucărie încur aj a t e

de o cea t ă

zgomo t o a s ă

de copii mici cu aspira ţii de Magellan.

Oglinda apei fu spart ă brusc de un drac- de- mar e care scufun d ă barc a din frunt e, în timp ce băieţ eii şi fetiţele fură înmăr m u riţi şi subjug a ţi de apariţia cu totul ne a ş t e p t a t ă a anim alului. Soar ele cobor â s e mult spre apu s şi Ellie simţi o trec ă t o a r e pală de răco a r e . S-au apro pi a t de L’Orang e ri e. Într- o an ex ă a ei se orga niz a s e o expoziţie specială

căreia

îi făce a

recla m ă

un

post e r

uriaş:

„Imag e s

Martien n e s ” .

Expediţia mixtă am e ric a n o- franco- sovietic ă spre Marte lans a s e pe supr af a ţ a plan e t ei

roşii vehicule

de

ter e n

auto n o m e

impr e sion a n t ă

de fotogr afii colo. Unele

funcţion alit a t e

ştiinţifică, dev e nin d

care

realizas e r ă

îşi dep ă ş e a u

mos tr e

de art ă.

cu mult

o cantit a t e simpla

lor

Poster ul expoziţiei cu

imaginile marţi e n e înfăţiş a un peis aj fotogr afiat în vas tul podiş Elysium. În prim plan se ved e a o pira mid ă în tre colţuri, net e d ă , doart e erod a t ă şi cu un crat e r provoc a t de me t e o riţi exac t la baz a sa. Eroziun e a fuses e prod u s ă de milioan el e de ani în care sălb a tic el e vânt uri marţi e n e proiect a s e r ă cu forţă trom b e

de nisip asupr a

pira mid ei. Aşa explicas e r ă

geologii. Un al doilea

vehicul de tere n, care fuses e des tin a t explorării Cydoniei, pe cealalt ă faţă a plan e t ei Marte, se scufun d a s e într- o dun ă de nisip mişcă t or şi cei care îl dirijau din Pas a d e n a nu reuşis er ă pân ă acu m să răs p u n d ă strigăt elor de ajutor ale păr ă sitului explor a t o r mec a nic. Ellie desco p e ri că se apuc a s e să studiez e cum arat ă Sukh av a ti: cu ochii ei negri, imenşi, cu ţinut a dre a p t ă şi avâ n d pe ea un alt sari ma g nific. Îşi spus e: „Eu nu sunt deloc graţio a s ă ” . Ştia că de obicei era în star e să poart e o conv er s a ţi e obişnuit ă în timp ce mint e a ei era preoc u p a t ă Astăzi însă i se păre a

greu să urm ă r e a s c ă

de alte lucruri.

pân ă la cap ă t o singur ă idee,

dar ă mit e dou ă. În timp ce come n t a u calităţile unora dintr e opiniile legat e de cons tr uir e a Maşinii, mint e a am e ric a n c ei se întoars e în timp la imagin e a acelor Devi din timpul invaziei arien e din India, cu 3500 de ani în urm ă : un război între dou ă naţiou ni şi în care fiecar e se declar a s e

victorioa s ă , exa g e r â n d

relat ă rile istorice din pre a mult patriotis m. În cele din urm ă între a g a istorie s- a transfor m a t într- un război între zei. Bineînţ el e s că tab ăr a „noas t r ă ” est e cea mai bun ă. Şi e nor m al ca tab ă r a celorlalţi să fie cea rea. Şi-l închipui pe diavolul occide n t alilor cu ţăcălia lui, cu coad a în formă de frunz ă cu peţiolul exce siv de lung şi cu copitele lui des pic a t e evoluînd cu paşi lenţi pe scar a istoriei timp de mii şi mii de ani de la vreun stră m o ş hindus care, din cât e ştia Ellie, ave a cap de elefa n t şi era vopsit în alba s tr u. – Calul troian al aces t ui Barud a, spus e ea pe neg â n dit e . Poat e că nu e o idee cu totul tâ m pit ă . Dar Xi a spus clar cum sta u lucrurile şi nici eu nu cred că ave m de ales. Dacă vor, ei pot să ajungă aici pes t e vreo dou ăz e ci de ani. Ajuns e s e r ă la un arc mon u m e n t a l cons tr uit în stil roma n , în vârful căruia

era

plas a t ă

o stat ui e

eroică, cu ad ev ă r a t

apot e o tic ă,

repr ez e n t â n d u - l pe

Napoleo n în post ur a de conduc ă t o r de car. Cât de jalnică era totuşi ace a s t ă post ur ă dintr- o pers p e c tiv ă ate m p o r al ă sau extr a t e r e s t r ă ! Cele dou ă fem ei se aş ez a r ă pe o banc ă din apropi er e pentr u a se odihni, iar umbr el e lor prelun gi se

întins er ă

dea s u p r a

unui

stra t

de

flori plant a t e

în culorile

drap el ului

Repu blicii Franc ez e . Ellie tânj e a să discut e des pr e încurc ă t u r a ei senti m e n t a l ă , însă discuţia ar fi putu t

căp ă t a

implicaţii politice. Sau, în cel mai bun caz, ar fi fost

indiscre t ă . N-o cunoş t e a atâ t de bine pe Sukh av a ti. În loc de ast a o încur aj ă pe tovar ă ş a

ei de

plimb ar e

să

vorbe a s c ă

des pr e

proble m el e

ei pers o n al e .

Sukh av a ti consi mţi cu des t ul ă uşurinţ ă. Devi Sukha v a ti se născ u s e într- o familie de brah m a ni, însă una săr ac ă şi cu tendinţ e matriar h al e, und e v a în part e a de sud din Tamil Nadu. Gospod ă riile de tip ma triar h al mai era u şi acu m un lucru obişnuit în tot sudul Indiei. Reuşis e să fie ad mis ă la Universit a t e a Hindu din Benar e s . În timpul cât se afla la studii me dic al e în Anglia îl întâlnis e pe Suridar Ghosh, un coleg de la facult a t e a de me dicin ă, şi se îndră g o s tis e orbeş t e de el. Dar Suridar era un „Harijan”, un paria. Făce a part e dintr- o cast ă atâ t de rău fama t ă , încât simpla ved er e a me m b rilor ei era consid e r a t ă de cătr e brah m a n ii ortodoc şi drept o pâng ă rir e a ved erii. Stră m o şii lui Surind a r fuses e r ă obligaţi să duc ă o exist e n ţ ă noctur n ă , as e m e n e a liliecilor şi bufniţelor. Familia fetei a am e ni n ţ a t- o că, dac ă se vor căs ă t o ri, ea va fi ren e g a t ă . Tatăl lui Devi a anu n ţ a t- o că o fiică ad ev ă r a t ă nici nu s- ar put e a gân di la o astfel de legăt ur ă . Dacă se va mărit a cu Ghos h el o so jeleas c ă şi o s- o consid er e mo ar t ă . Cu toat e ace s t e a fata s- a căs ă t o rit cu ales ul ei. – Eram pre a îndră g o s tiţi, explică ea. Nu pute a m face altfel. După un an el muri dintr- o septic e mi e

făcut ă

în timp ce efectu a

o

auto p si e cu nişte asist e n ţi nepric e p u ţi. Totuşi moar t e a lui Surind a r nu a făcut- o pe Devi să se împac e cu familia ei, ci dimpo triv ă, astfel că dup ă ce a abs olvit faculta t e a şi a dev e nit me dic tân ăr a a decis să răm â n ă în Anglia. Acolo şi-a desco p e rit o înclinaţie parc ă înnăs c u t ă pentr u biologia molec ul ar ă şi a consid er a t că o continu a r e a studiilor sale me dic al e ar fi pierd e r e de vre m e . Nu dup ă mult timp desco p e ri că ave a

un talent deos e bit în nou a şi meticulo a s a ei disciplină. Cunoş tinţ el e des pr e replicaţia acidului nucleic au condu s- o în direcţia studierii originii vieţii şi apoi la idee a ap ariţiei vieţii pe alte plan e t e . – Ai put e a cred e că între a g a

me a carier ă ştiinţifică a fost un şir de

asociaţii involunt a r e . Fiecar e lucru m- a condu s la urm ă t o r ul, explică ea. De cât ăv a vre m e lucra la an aliza ma t e ri ei orga nic e de pe Marte, ma t e ri e det e c t a t ă în câte v a zone ale plan e t ei roşii de acele a şi vehicule teleg hid a t e care realizas e r ă şi uimito a r el e ma t e ri al e fotogr afice prez e n t a t e în expoziţia pe lâng ă

care

tocm ai

trecu s e r ă

şi-i ad mir a s e r ă

recla m a .

Devi

nu

se

mai

recă s ă t o ris e nicioda t ă , deşi îi spus e s e lui Ellie că exist a u unii bărb a ţi care îi făce a u propu n e ri. În ultimul timp se întâln e a cu un cerc e t ă t o r din Bomb a y pe care îl descria drep t un „comp u t e r wallah”, adică un om- maşin ă . După ce mai mer s e r ă puţin se treziră în Cour Napoleo n, curt e a interio ar ă a muz e ului Luvru. În centrul curţii se afla o intrar e pe sub o pira mid ă rece n t ter min a t ă şi foart e controv e r s a t ă , iar în nişele înalte ce înconjur a u curte a se găs e a u

repr ez e n t ă ri

sculpt a t e

ale eroilor civilizaţiei franc e z e .

Pe tăbliţele

prins e sub fiecar e dintr e stat uile cât e unuia dintr e acei bărb a ţi onor a bili – căci acolo erau pre a puţin e exe m pl a r e de femei onor a bile – se afla scris nu m el e resp e c tivului ins. Din loc în loc unele litere era u roas e fie de inte m p e rii, fie de trec ă t o rii ofens a ţi, care în unele cazuri răzuis er ă puţin la vreun a dintre tăbliţe. La una sau dou ă dintre stat ui dev e nis e dificil să descifrezi num el e sav a n t ul ui repr ez e n t a t . Pe o stat ui e răm ă s e s e r ă

doar literele LTA, care dove d e a u

că

resp e c tivul fuses e lovit de cea mai puter nic ă antip a ti e a publicului. Deşi soar el e se preg ă t e a să apu n ă , iar Luvrul nu era desc his dec â t pân ă dup ă- amiaz a devr e m e , Ellie şi Devi nu intrar ă în muz e u. Au prefer a t să se plimb e ag al e pe malurile Sen ei, urm â n d curs ul fluviului de- a lungul ves titului Quai d’Ors ay. Propriet a rii chioşcurilor de ziare trăg e a u obloa n el e , fiindcă era timpul să închid ă. Fem eile mai colindar ă o vre m e , merg â n d braţ la braţ, în stilul europ e a n . Puţin în faţa lor văzur ă o pere c h e de franc e zi. Ieşiser ă să se plimb e cu fetiţa lor, pe care fiecar e dintre ei o ţine a de câte o mâ n ă . Fetiţa păr e a să aibă în jur de patru ani şi găs e a o plăcer e deos e bit ă în a se arunc a periodic pe caldar â m u l străzii. Era evide n t că în scurt a sa perioa d ă de plutire la zero g

micuţ a trăia o senz a ţi e înrudit ă cu ext az ul. Părinţii în schimb discut a u des pr e Consorţiul Planet a r al Mesajului. Nu era nici un fel de coincide n ţ ă , de vre m e ce în ziare abia dac ă mai încăp e a u şi alte inform a ţii. Bărba t ul era de acord cu cons tr uir e a Maşinii, fiindcă ar fi putut cre a noi tehn ologii şi ar fi sporit nu m ă r ul de locuri de munc ă din Franţ a. Femei a era mult mai prec a u t ă şi te m ă t o a r e , dar

îi era

greu

să găs e a s c ă

argu m e n t e .

Fetiţa

se zben g ui a

cu codiţele

fluturâ n d u- i în urm ă şi era cu totul indifer e n t ă în privinţ a folosului unor planuri venit e din stele. * În dimine a ţ a

urm ă t o a r e

adun a r e

foart e

ma tin al ă

ved er e a

vizitei Secr e t a r ul ui

der Heer, Kitz şi Honicutt

la Amba s a d a de

Stat

America n ă , care

urm a

pentr u să

au progr a m a t

o

a se preg ă ti în

sos e a s c ă

în ace a

zi.

Întâlnire a ave a un carac t e r secr e t şi ave a să se ţină în Came r a Întun e c a t ă a amb a s a d e i, o sală decu pla t ă electro m a g n e t i c de lume a ext erio ar ă şi und e era imposibilă

supr a v e g h e r e a

sau

spion ar e a

discuţiilor

chiar

şi cu cele

mai

sofisticat e mijloac e electro nic e exist e n t e . Cel puţin aş a se pretind e a . Ellie era de păr er e că se put e a u crea instru m e n t e care ar face ca toat ă vâlva din jurul mist e rio a s ei prot e c ţii electro nic e să se sfârş e a s c ă lame n t a bil. După ce şi-a petr e c u t între a g a dup ă- amiaz ă cu Devi, Ellie primi un mes aj la hotel şi încerc ă să- l sun e pe der Heer. Dădu în schimb nu m ai pes t e Kitz şi îl anun ţ ă că nu era de acord ca o adun a r e avâ n d aces t subiec t să aibă carac t e r secr e t. Era o proble m ă de principiu. Kitz i-a replicat că cel puţin am e ric a nii nu ascu n s e s e r ă nici un fel de dat e faţă de restul lumii şi că întâlnire a lor era una mai mult cons ult a tiv ă, urm â n d să ajute Stat el e Unite în dificilul proce s de negocieri care va urm a . Kitz ap el ă la patriotis m ul ei, la propriul ei inter e s şi ajuns e în cele din urm ă şi la invocar e a acelei Hotăr â ri Hadd e n . Înde m n ul lui a fost urm ă t o r ul: – Din câte

ştiu eu hârtia

resp e c tiv ă

încă mai stă necitită

în seiful

du mit al e. Citeşt e- o. Ellie încerc ă din nou să- l găs e a s c ă pe der Heer, dar nu reuşi. Asta era. Mai întâi tipul ap ar e adul m e c â n d

la ampl a s a m e n t u l

Argus ului şi se învârt e

pes t e

tot,

ca un câine. Se mut ă în ap art a m e n t u l tău, împr e u n ă cu tine.

După o gră m a d ă de ani eşti pentr u prima dat ă sigur ă că ai întâlnit mar e a

drag o s t e . Şi-apoi trec nişte zile şi te trez e ş ti că nici măc a r nu- ţi mai răsp u n d e la telefon. Ellie luă hotăr â r e a să particip e la adu n a r e a de la amb a s a d ă . Măcar va ave a ocazia să- l vad ă pe Ken şi să- l prive a s c ă în ochi. Kitz era înne b u nit de bucurie la idee a că ar put e a construi Maşina şi pled a entuzias t în favo ar e a

ei. Şi Drumlin era de acord, deşi ave a unele

rezerv e . Der Heer şi Honicutt nu afişa u nici un fel de opinie. În fine, Peter Valerian

se

zbăt e a

într- o indecizie

apă s ă t o a r e .

Kitz şi Drumlin

deja

se

apuc a s e r ă să discut e und e să construia s c ă ma şin ă ria. Variant a ma n uf a c t u r ă rii sau fie şi a as a m bl ă rii ace s t ei a pe faţa întun e c a t ă costisito ar e ,

aş a cum sug er a s e

a Lunii era exce siv de

şi Xi, chiar dac ă se luau în calcul num ai

cheltuielile de tran s p o r t. Bobby Bui făcu o propu n e r e : – Dacă am folosi frân ar e a aerodin a mi c ă ne- ar ieşi mai ieftin să trimit e m un kilogra m de ma t e ri al pe Phobos ori Deimo s dec â t dac ă l-am trimit e pe part e a întun e c a t ă a Lunii. Kitz vru să ştie und e dracu’ se afla Fobos or Demo s . – Sunt sat eliţii lui Marte, i se răs p u n s e . Phobos şi Deimos . Vorbe a m des pr e frân ar e a aero din a mi c ă în at m o sf e r a de pe Marte. – Şi ca m cât ar lua un dru m pân ă

la Phobos sau Deimos ? întreb ă

Drumlin, în timp ce învârt e a linguriţ a în cea ş c a lui de cafe a. – În jur de un an, dar din mo m e n t ul în care vom ave a o flotă de vehicule pentr u tran sf e r ul interpla n e t a r şi conduc t e de comb u s ti bil suficient e pentr u aprovi... – Asta în comp a r a ţi e

cu trei zile, cât ar lua dru m ul pân ă

la Lună?

bolborosi Drumlin. Bui, ne faci să pierd e m vre m e a deg e a b a ! – Era doar o sug e s ti e, prot e s t ă cel interp el a t. Ştiţi, o idee pe care să o luaţi în calcul. Der Heer păr e a agita t şi ne a t e n t . Nu era greu de văzut că îl apă s a o grijă prost ascu n s ă . Din câte rem a r c ă Ellie, Ken îi evita privire a, plec â n d ochii, iar în clipa urm ă t o a r e o prive a cu furie, parc ă încerc â n d să- i comu nic e ceva. Ellie consid er ă că atitudin e a lui era dăt ă t o a r e de sper a n ţ ă . Drumlin toc m ai spun e a : – Dacă vă treb ui e un motiv ca să vă îngrijoraţi în legă t u r ă cu Maşinile Apocalips ului

de

care

vorbiţi, atu nci

ar fi cazul să

vă pun e ţi

proble m a

resur s elor de en er gi e. Dacă n- o să dispun ă de resurs e gigan tic e de ener gi e, atu nci n- o să fie nici o Maşină din ast a apoc aliptică. Eu cred că, atâ t timp cât instruc ţiu nile nu pretin d prez e n ţ a unui react or nucle a r de nu ştiu câţi gigaw a ţi, nu e cazul să ne face m proble m e cu ma şin ă ria sup er dis tr uc tiv ă. – De ce bărb a ţii sunt atât de grăbiţi să se apuc e de cons tr uire a Maşinii? între b ă Ellie, adre s â n d u - li-se conco mit e n t lui Ktiz şi lui Drumlin. Bărb a ţii intero g a ţi se plas a s e r ă unul lâng ă altul şi ave a u pe ma s ă , exact între ei, o farfurie plină cu croas a n t e . Înaint e de a răsp u n d e , Kitz se uită la Honicutt, apoi la der Heer. În fine rosti: – Întâlnire a ace a s t a est e strict secr e t ă . Ştim cu toţii că nimic din cele ce se vor discut a aici nu va fi trans mi s priet e nilor voştri din Rusia. Lucrurile stau în felul urm ă t o r: nu ştim ce va face Maşina resp e c tiv ă, dar din an alizele lui Drumlin reies e clar că ea ascu n d e teh n olo gi e nou ă şi prob a bil şi tehnici sau cunoş tinţ e

necu n o s c u t e

oa m e nilor. De ace e a

construir e a

ma şinii va ave a

nea p ă r a t şi o valoar e econo mic ă , ţinân d cont de cee a ce vom învăţ a din ast a. S-ar put e a să aibă şi valoar e militar ă. Cel puţin la aş a ceva se gând e s c ruşii. Vedeţi voi, ruşii sunt în groa p ă . Aici exist ă o cantit a t e

imens ă şi cu totul

necu n o s c u t ă de tehn ologie foart e ava n s a t ă pe care ruşii treb ui e să pun ă mâ n a dac ă vor să ţină pas ul cu Stat el e Unite. Poat e că Mesajul conţin e inform a ţii des pr e nişte arm e imba t a bile sau des pr e obţiner e a unor ava n t aj e econo mic e de neim a gi n a t . Ei n- au de und e să ştie. Vor fi nevoiţi să încerc e să afle, chiar dac ă îşi vor da pes t e cap toat ă econ o mi a . N-aţi băg a t de sea m ă că Barud a insist a pe idee a eficienţ ei şi a cheltuielilor? Dacă toat ă ches ti a cu Mesajul s- ar duc e de râp ă, adică am ard e dat el e şi am distru g e teles c o a p e l e , atunci ruşii ar put e a me n ţin e echilibrul militar. Din cauz a ast a sunt atâ t de prec a u ţi. Şi, nor m al, din cauz a ast a noi treb ui e să- i dă m băt ai e! încheie el, zâmbin d. Ellie îşi spus e că Michael Kitz era un ins fără vlag ă; te m p e r a m e n t a l păre a lipsit de sân g e în ven e. Dar în nici un caz nu era prost. Atunci când se purt a rece sau stăt e a retra s lume a ave a tendinţ a să- l ocole a s c ă . De ace e a îşi crea s e o mas c ă

pers o n al ă

de am a bilitat e

urb a n ă

pe care o folose a

oricân d

era

nec e s a r. Doar că pentr u ochii astro n o a m e i ma s c a res p e c tiv ă era cât un strat mono m ol e c ul ar de subţire. Kitz îşi reluă discurs ul: – Ei, şi-acu m daţi- mi voiă să vă întreb pe voi ceva. Aţi auzit aluzia lui

Barud a des pr e nu ştiu ce dat e sau inform a ţii tăinuit e ? Există astfel de dat e ? – Numai din prima perioa d ă , replică fem ei a. Bănuie s c că e vorba de primel e cât e v a săpt ă m â n i, fiindcă nu la mult timp dup ă ace e a au exist a t şi nişte goluri se m nificativ e în reţ e a u a de acop e rir e a chinezilor. Ambele părţi mai deţin un nu m ă r nu pre a mar e de dat e care nu au fost schimb a t e de la una la alta. Dar nu văd în ast a nici un se m n serios de îngrijorar e . Oricu m vom capt a toat e frag m e n t e l e pe care le- am scăp a t atunci când Mesajul va fi reluat. – Dacă va fi reluat, mor m ăi Drumlin. Der Heer coordo n a o adu n a r e ale cărei planuri se baza u pe pres u p u n e ri: ce vor face când şi dac ă vor primi cheia de decript a r e ,

care ram uri ale

indus triei din America, Japonia şi Germ a ni a ar treb ui anu n ţ a t e din timp asupr a unor

posibile

proiect e

major e

de

dezvolt ar e ,

cum

să

ale a g ă

sava n ţii,

cerc e t ă t o rii şi inginerii care să lucrez e la cons tr uire a Maşinii dac ă se va hot ăr â să se me a r g ă înaint e cu ast a şi, în es e n ţ ă , cum să acţion e z e pentr u a trezi ent uzia s m u l

popula ţi ei am e ric a n e

şi al Congr e s ul ui faţă

de ace s t

posibil

proiect. Der Heer se grăbis e să ad a u g e că toat e ace s t e a nu sunt dec â t planuri ipote tic e, că nu s- a luat încă nici o decizie finală şi că îngrijorar e a sovieticilor din cauz a ideii cu calul troian era cel puţin parţial îndre p t ă ţi t ă . Kitz între b ă care ar fi comp oziţia „echip aj ului”: – Veganii ne

cer

să

plas ă m

cinci oa m e ni

în nişte

scau n e

frumo s

capito n a t e . Bine, dar ce fel de oa m e ni? Cum hotăr â m ast a ? Proba bil că se va impun e un echip aj intern a ţio n al. Câţi vor fi am e ric a ni şi câţi ruşi? Va mai intra şi altcin ev a ? Nici nu ştim ce- o să se întâ m pl e cu cei cinci inşi care se vpr aş ez a în scau n el e alea, dar vre m să- i ave m acolo pe cei mai buni oa m e ni de care dispu n e m . Ellie nu muş c ă din mo m e a l ă , aş a că Micha el Kitz continu ă : – O între b a r e de import a n ţ ă capitală ar fiurmă t o a r e a : cine şi ce plăt e ş t e , cine

şi ce

construie ş t e ,

cine

va

fi însărcin a t

cu coordo n a r e a

glob al ă

a

activităţilor? Cred că aici am put e a face o afac e r e bun ă ced â n d câte ceva în schimb ul unei repr ez e n t ă ri am e ric a n e cât mai zdrav e n e în acel echip aj. – Totuşi vre m să trimit e m oa m e nii cei mai buni pe care- i ave m, re m a r c ă der Heer, puţin pre a băt ă t o r la ochi. – Normal, i-a întoar s e Kitz, dar ce înţele g e m prin ‘cei mai buni”? Oam e ni

de ştiinţă? Sau oa m e ni cu o instrucţi e militar ă te m ei nic ă? Inşi put er nici şi rezist e n ţi? Patrioţi?... ăst a nu- i un cuvâ n t obsc e n, să ştiţi... Şi apoi, mai zise el, înmuin d u- şi un croas a n t într- un sos uns uro s şi arunc â n d o privire direct spre Ellie, mai e şi proble m a sexului. Vreau să spun a sex elor. Să trimite m num ai bărb a ţi? Fiindcă, dac ă sunt şi bărb a ţi şi fem ei, atu nci unul dintr e sex e va ave a mai mulţi repr ez e n t a n ţi dec â t celălalt. Sunt cinci locuri, nu m ă r impar. Mă între b şi dacă toţi me m b rii echip ei vor reuşi să munc e a s c ă serios împre u n ă . Da, o să fie o groaz ă de negocieri dure dac ă îi dă m înaint e cu proiect ul. – Mie toat ă discuţia ast a nu- mi sun ă bine, zise Ellie. Aici nici vorb ă de vreo

funcţie

într- o amb a s a d ă ,

pe

care

ţi-o cump e ri

finanţ â n d

cam p a nii

elector al e. Asta- i o tre a b ă foart e serioa s ă . Pe de altă part e aţi vrea să trimit e ţi acolo vreun tănt ăl ă u plin de muş c hi, vreun puşti de dou ă’ş’cev a de ani care nu ştie nimic des pr e rosturile lumii, ci se pricep e doar să scoa t ă un timp bun la 100 de me tri- gard uri şi să se supu n ă orbe ş t e ordin elor? Aveţi poat e chef de vreo căzăt u r ă de politician? Călătoria de care vorbim nu are nimic în comu n cu aş a ceva! – Ai drept a t e , n- are, zâm bi Kitz. Cred că vom găsi nişte oa m e ni care să satisfac ă pret e n ţiile tuturor. Der Heer declar ă şedinţ a închis ă. Acum arăt a ca un sălba tic, cu nişte pungi mari sub ochi şi cu faţa supt ă de obos e al ă . Reuşi să- i arunc e femeii un zâmb e t furişat, dar abia îl schiţă din vârful buzelor, fără să- şi dezv el e a s c ă dinţii, cum făce a de obicei. Limuzinel e amb a s a d e i aşt e p t a u afa ăr şi-i dus er ă înapoi la palat ul Elyse e. * – Să- ţi spun de ce ar fi mai bine să trimite m ruşi, explica Vayga y. Pe vre m e a

când voi, am e ric a nii, cucer e a ţi teritoriile ţării voas tr e

cu pionierii,

vân ă t o rii, cerc e t a ş ii indieni şi toţi ăialalţi, nu aţi găsit pe nime ni care să vi se pun ă împotriv ă. Sau cel puţin pe nime ni cu acela şi nivel tehn ologic. Aţi gonit pe contin e n t ul vostru de la Atlantic pân ă la Pacific. După o vre m e aţi ajuns să cred e ţi că totul va fi uşor de făcut. Cu noi lucrurile sta u altfel. am fost cuceriţi de mon g oli. Nivelul lor de dezvolt a r e era mult sup erior celui rus e s c, mai ales în privinţ a cailor. Atunci când ne- am extins spre est am făcut- o cu mar e grijă. Ori de câte ori am trav er s a t sălb ă ticiile nu ne- am aşt e p t a t să ne fie uşor. De ace e a

sunt e m

obişnuiţi cu condiţiile grele,

dac ă

ne comp a r ă m

cu voi. În plus

am e ric a nii s- au obişnuit să fie mai ava n s a ţi din punct de ved er e tehn ologic. Noi ne- am obişnuit să recup e r ă m ava n s ul vostru. La ora actu al ă toţi oa m e nii de pe plan e t ă sunt ruşi. Înţele gi, vorbe s c de poziţia noas t r ă istorică faţă de veg a ni. Misiune a ast a are mai mar e nevoie de sovietici dec â t de am e ric a ni. Simplul fapt că ei doi se întâln e a u implica des t ul e riscuri pentr u Vayg a y, dar şi pentr u ea, lucru pe care Kitz i-l rea mi n tis e într- un mod care nu- i era caract e ris tic. Din când în când, în timpul vreu n ei întâlniri ştiinţifice desfă ş u r a t e în Europ a sau în America, lui Vayg a y i se mai ad mit e a să- şi petr e a c ă o dup ăamiaz ă cu Ellie Arroway. De cele mai multe ori era însoţit de colegii său sau de cât e

o „doică” KGB, care

era un individ prez e n t a t

drep t

tran sl a t o r, deşi

englez a lui era evide n t inferioar ă celei vorbite de Vayga y. Alteori însoţitorul era un cerce t ă t o r de la nu ştiu care comisie acad e mi c ă , măc a r că se ved e a de la o poşt ă cât de sup erficiale îi sunt cunoş tin ţ el e în proble m e ştiinţifice. De cât e roi era întreb a t des pr e ei Vayga y dăd e a din cap. În gen e r al însă el era de păr er e că aces t e „doici” făce a u part e din joc şi erau preţ ul care treb ui a plătit pentr u a ţi se per mit e să vizitezi Occiden t ul. Nu o dat ă Ellie a avut impre si a că disting e în voce a lui Vayga y o not ă de duioşie atu nci când pom e n e a de „doica” sa. La urm a urm ei treb ui a să fie des t ul de frustr a n t să mer gi într- o ţară străin ă şi să te dai drept exp e r t într- un dom e niu de care abia dac ă ai auzit. Poat e că în adâ n c ul sufletului lor „doicile” îşi urau sarcinile de serviciu de ace s t gen la fel de mult ca şi Vayga y. Acum ei doi stăt e a u la ace e a ş i ma s ă de la Chez Dieux, lâng ă gea m . În aer se simţ e a un val de aer rece, un fel de prev e s tir e a iernii ce ven e a , iar pe stra d ă un tân ăr trec e a cu paşi mari pe lâng ă buto ai el e cu stridii înghe ţ a t e din faţa feres tr ei. Tânărul purt a un fular lung şi alba s tr u, singur a conc e si e pe care o făcus e frigului ce se instal a s e în oraş. Din rem a r c el e neîntr er u p t e ale lui Lunac e a r s ki (atitudin e ce nu- i stăt e a în obicei) Ellie ded u s e că în deleg a ţi a sovietic ă se produ s e s e oar ec a r e dezordin e. Sovieticii se te m e a u că Maşina ar put e a spori în vreu n fel ava n t aj ul strat e gic al Stat elor Unite dup ă o comp e tiţi e plan e t a r ă ce dura s e cinci dece nii. De fapt Vayga y fuses e şoca t de idee a lui Barud a de a ard e dat el e rece p ţion a t e şi de a distrug e radiot el e s c o a p e l e . Nu ştius e nimic des pr e poziţia pe care urm a s- o ia ace s t a . Vayg a y ţine a la idee a

că sovieticii jucas e r ă un rol capital în rece p t a r e a Mesajului, fiindcă ave a u cea mai mar e acop e rir e în longitu din e de pe plan e t ă

şi în plus mai ave a u

singur el e

pe

radiot el e s c o a p e

serioa s e

care

plut e a u

oce a n e .

Orice

şi

s- ar

întâ m pl a , orice s- ar hot ăr â , ei se aşt e p t a u să aibă un cuvâ n t greu de spus. Ellie l-a asigur a t că, în cee a ce o prive a, era de acord cu orice cuvâ n t ar fi voit ruşii. – Gând e ş t e - te,

Vayga y,

ei au

dedu s

din tran s mi siu nile

noas tr e

de

televiziun e că Păm â n t ul se rote ş t e şi că pe plan e t ă sunt mai mult e naţiuni. Numai tran s mi siu n e a de la Jocurile Olimpice era suficient ă ca să- i inform e z e de ast a. urm ă t o a r e l e tran s mi siu ni, venite şi de la alte naţiuni, n- au făcut dec â t să le întăr e a s c ă pres u p u n e r e a . Aşa că, dac ă sunt atâ t de buni pe cât cred e m , ar fi fost în star e să- şi sincronizez e tran s mi sia Mesajului atâ t de precis în raport cu mişcar e a de rota ţi e a Păm â n t ul ui, încât Mesajul să ajung ă num ai la o naţiun e . Au hot ăr â t să nu facă aş a ceva. Au vrut ca Mesajul lor să fie rece p ţion a t de întrea g a

plan e t ă .

Se aşt e a p t ă

ca şi Maşina să fie cons tr uit ă

de între a g a

ome nir e. Proiect ul ăst a nu poat e fi nu m ai am e ric a n sau num ai rus e s c. Nu ast a vre a... client ul nostru. Totuşi i-a spus lui Vayga y că nu ştia dac ă va juca sau nu vreun rol înhot ăr â rile lega t e de cons tr uir e a Maşinii şi de aleg e r e a „echip ajului”. Urma să se întoarc ă în Stat el e Unite chiar a dou a zi, în primul rând pentr u a ajung e să vad ă

noile dat e

radio rece p ţion a t e

în ultimel e

cât ev a

săpt ă m â n i.

Acest e

sesiuni plen a r e ale consorţiului păre a u să nu se mai sfârş e a s c ă . Nici măc a r nu se sta bilise o zi pentr u încheier e a discuţiilor. În schimb lui Vayga y i se cerus e să mai ste a

măc a r o vre m e , fiindcă de curân d

sosis e Ministrul Afacerilor

Extern e şi ace s t a prelu a s e conduc e r e a deleg a ţi ei sovietice. Vayga y oftă: – Mă te m că toat e ast e a se vor sfârşi rău. Sunt atâ t e a lucruri care pot da greş. Defecţiu ni tehnice. Neînţele g e ri politice. Greş eli ome n e ş ti. Şi chiar dac ă trec e m cu bine de toat e ast e a , dac ă nu ajung e m la un război din cauz a Maşinii veg a nilor, dac ă reuşi m s- o cons tr ui m cum treb uie şi nu ne auto dis tr u g e m cu ea, eu tot mă mai te m. – Din ce cauz ă? Ce vrei să spui? – Lucrul cel mai bun care se poat e întâ m pl a est e să ne face m de râs. – Cine să se facă de râs? – Arroway, tu chiar nu- nţele gi? se înfurie Vayga y şi Ellie văzu cum îi

zvâcn e ş t e o ven ă de la gât. Mă surprind e că nu pricepi cum sta u lucrurile. Păm â n t ul e... un ghe o u. Da, un ghet o u , o ma h al a. Toat e fiinţele uma n e sunt captiv e aici. Am auzit vag de nişte oraş e mari care s- ar afla und e v a dincolo de ghet o u , oraş e cu bulev ar d e largi şi spaţio a s e , pline de caleş ti şi de femei frumo a s e , parfu m a t e , îmbr ăc a t e în blănuri. Numai că oraş el e acele a sunt pre a dep a r t e , iar noi sunt e m pre a săraci fie şi ca să ajung e m acolo. Nici cei mai bog a ţi dintr e noi nu sunt în star e de ast a. De altfel ştim că indivizii de acolo nu ne vor. Care ar put e a fi motivul pentr u care ne- au pără sit în sătuc ul ăst a jalnic încă de prima dat ă? Vezi tu alt motiv? Vayga y respiră adâ n c. – Şi-acu m ap ar e invitaţia. Exact cum a spus Xi. Elega n t ă , tent a n t ă . Ne- au trimis o cart e de vizită cu blazon şi o cale a ş c ă goală. Noi treb ui e să aleg e m cinci pârliţi şi să- i trimit e m cu cale a ş c a spre... cine ştie? Varşovia. Sau spre Moscov a.

Poat e

chiar

Paris. Bineînţ el e s

că unii sunt

tent a ţi

să

me a r g ă .

Întotd e a u n a vor exist a oa m e ni care vor fi mă g uliţi de o invitaţie sau care îşi vor imagin a că pot găsi o cale să scap e din sătuc ul lor prăp ă dit. Şi ce crezi c-o să se întâ m pl e când vor ajung e acolo? Crezi că Marele Duce o să- i invite să cinez e cu el? Sau că preş e din t el e Acade mi ei o să le pun ă câte v a între b ă ri inter e s a n t e

des pr e

traiul zilnic din jego a s a

noas t r ă

aş ez a r e ?

Crezi că un

cet ă ţ e a n dintr- o ditai metr o p ol ă rus e a s c ă ortodox ă o să se apuc e să ne ţină un discurs sava n t des pr e comp a r a tivis m ul în studiul religiilor? Nu, Arroway, în nici un caz! O să ne holbă m ca viţeii la mar el e oraş, iar ei vor râd e în pum ni pe la spat el e nostru. O să ne expu n ă curiozită ţii publice. Cu cât vom fi mai înapoia ţi, cu atâ t mai bine se vor simţi ei. Se vor linişti mai bine dacă ne vom dove di mai primitivi. Un fel de siste m de comp e n s a r e , pricepi? La fiecar e cât ev a sute de ani cinci dintre noi merg să- şi petr e a c ă un week- end pe Vega. Fiţi milostivi cu provincialii şi asigur a ţi- vă că au înţele s cine le sunt sup eriorii. Capit ol u l 13 Babil o n „Cu cei mai josnici tovarăşi, am colindat uliţele Babilonului...”

(Augus tin – Confesiu ni , II, 3) Cray 21, comp u t e r ul centr al de pe Argus, fuses e progr a m a t să comp a r e dat el e rece p ţio n a t e în fiecar e zi dinspr e Vega cu cele mai rece n t e înregis tr ă ri de pe nivelul 3 al palimp s e s t ul ui. Astfel o înşiruire lungă şi ininteligibilă de zero şi unu era comp a r a t ă auto m a t cu o altă înşiruire, rece p ţion a t ă mai devr e m e , dar as e m ă n ă t o a r e . Progra m ul făce a part e dintr- o comp a r a ţi e statis tic ă de largi proporţii a divers elor seg m e n t e din text ul încă ned e s cifra t. S-au găsit unele şiruri mai scurt e , dar identice, cu cifrele zero şi unu rep e t a t e de nenu m ă r a t e ori, şiruri pe care analiştii le- au numit, plini de sper a n ţ ă , „cuvint e”. Dar multe dintr e secv e n ţ el e rece p ţio n a t e ap ăr e a u nu m ai o dat ă la o mie de pagini de text sau chiar mai rar. Genul aces t a de abord a r e statis tică a unui mes aj cifrat îi era cunos c u t lui Ellie încă din liceu. Însă subrutin el e furnizat e de exp er ţii de la Agenţia pentr u Securita t e Naţion al ă, pus e la dispoziţia lor doar ca urm a r e a unei

directiv e

auto dis tr u g e r e

prezid e n ţi al e

şi

chiar

şi

în cazul unei

exa mi n ă ri

aş a

dot a t e

minuţio a s e

cu

instrucţiuni

a lor, ei bine,

de

acela

subru tin e era u geniale. „Câte minuni ale inven tivit ă ţii uma n e s- au irosit nu m ai pentr u ca să ne citim unul altuia cores p o n d e n ţ a ” , îşi spus e Ellie. Confrunt a r e a plan e t a r ă dintr e Stat el e Unite şi Uniun e a Sovietică, deşi se mai domolis e în ultima vre m e , încă îngrijora

între a g a

des tin a t e ajung e a u

ome nir e.

orga niza ţiilor la apro a p e

Nu era

ar m a t e

ale

vorb a tuturor

nu m ai

de

stat elor

resur s el e lumii,

financiar e

deşi

ace s t e a

trei mii de miliard e de dolari pe an şi nu m ai ele se

dove d e a u costisito ar e pân ă la ruină când exist a u atâ t de multe nevoi mult mai urge n t e

pentr u

fiinţele

de pe plan e t ă .

Dar cel mai dăun ă t o r

era

efortul

intelect u al des tin a t curs ei înar m ă rilor şi Ellie ştia ast a. Se estim a s e că apro a p e jumă t a t e dintr e oa m e nii de ştiinţă de pe plan e t ă era u ang aj a ţi de una dintr e cele apro a p e două sut e de orga niz a ţii militar e de pe între a g a supr af a ţ ă a Pămâ n t ul ui. Şi nu era vorba de me diocrit ă ţile de la progr a m e l e

de doctor a t în fizică sau mat e m a t i c ă . Unii dintre colegii ei se

cons ola u cu o astfel de idee ori de cât e ori se pom e n e a u în încurcă t u r ă aflând că unul dintr e tinerii candid a ţi la doctor a t era solicitat de labora t o a r el e din produc ţia de arm a m e n t (ast a pentr u a da un exe m pl u ban al). Ellie îşi aminti că

într- o astfel de situa ţi e îl auzis e pe Drumlin spun â n d : „Dacă ar fi fost bun de ceva, i s- ar fi oferit un post de asist e n t la Stan d o r d ”. Nu era aş a. Era nevoie de un anu mit tip de creier şi caract e r pentr u a te simţi atr a s de aplicaţiile militar e ale ma t e m a t i cii sau ştiinţ elor de alt gen, cum ar fi indivizii căror a le plăc e a u , de exe m pl u, exploziile put er nic e sau cei care nu ave a u nici o înclinaţie spre lupta corp la corp şi care, pentr u a- şi răzbu n a nedr e p t ă ţil e suferit e în curt e a şcolii, aspira u

la com a n d a

militar ă.

Ori indivizii obs e d a ţi

de

rezolvar e a

ghicitorilor şi a scrierilor codificat e, cei care visau să descifrez e cele mai comple x e me s aj e exist e n t e . Uneori impuls ul era de nat ur ă politică, avâ n d u- şi origine a în disput el e intern a ţio n al e , în politicile de imigrar e ale unor stat e, în ororile din perioa d a vreu n ui război, în brut alita t e a politică sau în prop a g a n d a naţion al ă a unui stat sau a altuia, şi era un imbold a cărui origine se găs e a la dec e nii în trecu t. Fem ei a ştia că mulţi dintre cerc e t ă t o rii aceş ti a era u cu adev ă r a t

talen t a ţi,

chiar

dac ă

ave a

des t ul e

rezerv e

în cee a

ce

prive a

motiv a ţiile acţiunilor lor. Încerc ă să- şi imagin ez e cum ar fi fost dacă toat ă cantit a t e a

de

intelige n ţ ă

folosită

astfel

ar fi fost

cu ade v ă r a t

des tin a t ă

bun ă s t ă rii speciei uma n e şi a plan e t ei. În cele din urm ă se cufund ă în studiile care se acu m ul a s e r ă în timpul cât lipsis e. Cu toat e că analizele statis tic e stăt e a u acu m îngră m ă d i t e într- un vraf de hârtie de vreun metr u înălţim e , nu se făcus e apro a p e nici un progr e s în descifrar e a Mesajului. Toat ă poves t e a era extr e m de descur aj a n t ă . Îşi dori să fi avut pe cinev a aici la Argus, de preferinţ ă

o priet e n ă

apro pi a t ă căreia să- i fi putu t des t ăin ui toat ă mâ ni a şi am ă r ă ciu n e a provoc a t e de comp or t a m e n t u l lui Ken. Dar nu era nime ni şi Ellie nu ave a chef să se folos e a s c ă de telefon în astfel de scopuri. Reuşi să- şi petr e a c ă un week- end în Austin cu Becky Ellenbo g e n , priet e n a ei din colegiu, însă Becky – ale cărei apr ecieri asu pr a bărb a ţilor oscilau pe und e v a între dezg u s t şi an a t e m iz a r e – fu de ace a s t ă dat ă surprinz ă t o r de îngă d uito a r e în criticile ei. – Gând e ş t e - te că est e consilierul ştiinţific al preş e din t el ui şi are de- a face cu cea mai uimito a r e desco p e rir e din istoria ome nirii. Aşa că nu fi pre a aspr ă cu el! o înde m n ă Becky. O să- şi revină. Numai

că

Becky

era

încă

una

dintre

cei care

îl găs e a u

pe

Ken

„fer m e c ă t o r ”, căci îl întâlnis e o dat ă, la inaug u r a r e a Obs erv a t o r ului Naţion al

pentr u Neutrini. Proba bil că mai ave a şi ten dinţ a să acce p t e acţiunile put erii. Dacă der Heer ar fi trat a t- o aş a pe Ellie pe vre m e a când era un biet profes or de biologice molec ul ar ă pe und e v a prin ţară, Becky l-ar fi fript de viu şi l-ar fi pus la sara m u r ă . După ce se întors e s e de la Paris der Heer se mobilizas e într- o ca mp a ni e de penit e n ţ ă

şi devot a m e n t

dus ă

dup ă

toat e

regulile. I-a spus iubitei că

trecu s e printr- o perioa d ă de presiu ni extr a o r din a r e şi că fuses e copleşit de mulţim e a

de respo n s a bilită ţi ce îl prive a u , incluzâ n d aici ches tiuni politice

dificile, cu totul neobiş n uit e.

I-a explicat

că însăşi poziţia sa de lider al

dele g a ţi ei am e ric a n e şi de copre ş e di n t e al sesiunii plen a r e ar fi fost afect a t ă dac ă lume a ar fi aflat des pr e legă t u r a dintre ei. Iar Kitz fuses e pur şi simplu insuport a bil. Ken trecu s e prin pre a mult e nopţi cons e c u tiv e în care avus e s e pre a puţin e ore de somn. Ellie apr ecia s e că, luat e laolalt ă, erau pre a multe explicaţii. Totuşi acce p t ă să continu e relaţia cu der Heer. * Atunci când s- a întâ m pl a t , cel care a obs erv a t primul a fost tot Willie, doar că de dat a ast a era în tura de noap t e . Mai târziu Willie a apr ecia t că viteza

cu care

se făcus e

desco p e rir e a

se dator a

mai puţin comp u t e r ul ui

sup e rr a pid sau progr a m e l o r ANS, cât noilor circuite Hadd e n de recun o a ş t e r e a cont e x t ului. În orice caz, în mo m e n t ul în care comp u t e r ul a decla n ş a t alar m a parţială Vega cobor a spre apu s şi mai ave a apro a p e o oră pân ă să disp ar ă . Destul de enerv a t , Willie a lăsat cart e a pe care o cite a (un nou ma n u al de spectr o s c o pi e

rapid ă

Fourier

Transfor m)

şi a re m a r c a t

cuvint el e

care

se

imprim a u pe ecra n: REPRINT TEXT PAG. 4161 7–4 1 6 1 9 ; DIFERENŢĂ BIŢI: 0/22 7 1. COEFICIENT DE CORELARE: 0,99 + În timp ce se uita pe ecra n, 4161 9 dev e ni 4162 0 şi apoi 4162 1. Număr ul de dup ă bar a oblică creş t e a mer e u , dând impr e sia că ar fi o pat ă în mişcar e. Willie prive a,

iar cifrele

se modificau

atâ t

la num ă r ul

paginii, cât

şi la

coeficient ul de corelar e , un coeficient care măs u r a prob a bilita t e a (sau mai bine zis improb a bilitat e a ) ca o anu m e corelaţie să fie întâ m pl ă t o a r e ). Până să ajung ă Willie la telefon ul cu fir direct spre ap art a m e n t u l lui Ellie mai trecur ă dou ă pagini.

Fem ei a dorm e a rep e d e

lamp a

ad â n c şi pentr u mo m e n t

fu buimă cit ă . Însă aprins e

de lâng ă pat şi, dup ă o clipă, dăd u ordin ca toţi me m b rii

import a n ţi din echip a Argus ului să se strâ n g ă la sala de com a n d ă . – Eu îl voi căut a pe der Heer, spus e . E pe und e v a prin zonă. Nu era ceva pre a greu de făcut. Ellie se întoar s e spre Ken şi-l scutur ă de umăr: – Ken, trez e ş t e- te! Sunt cuvint e care se rep e t ă ! – Ce? – Mesajul se reia de la cap ă t . Sau cel puţin ast a mi- a spus Willie. Eu o iau într- acolo. Ce- ar fi să aşt e p ţi vreo zece minut e şi să vii şi tu, ca să put e m pretin d e că ai fost în ca m e r a ta din BSQ? Aproa p e că ajuns e s e la uşă când îl auzi strigâ n d în urm a ei: – Cum să se rep e t e deja? Încă nu am dat pes t e cheia de decript a r e ! Pe ecra n e alerg a u şiruri de pere c hi de zero şi unu într- o comp a r a ţi e în timp real a dat elor abia rece p ţio n a t e cu dat el e dintr- o pagin ă ant erio a r ă a textului, primit e la Argus cu un an înaint e. Progr a m ul terb ui a să select e z e orice difere n ţ ă

ar fi apăr u t.

Până

în acel mo m e n t

nu apăr u s e

Verificar e a îi asigur ă încă o dat ă că nu trans cris e s e r ă

nici una.

greşit text ul, că nu

exist a u erori evide n t e de trans mi si e şi că, dac ă se va fi întâ m pl a t ca vreu n măr u n t

şi des

nor inters t el a r

plas a t

între

Vega

şi Păm â n t

să fi înghiţit

accide n t al vreu n zero sau vreu n unu, atu nci fuses e doar o întâ m pl a r e nu pre a frecve n t ă . De acu m Argus ajuns e s e teles co a p e

care

reluării trecu s e

ap arţin e a u

în comu nic ar e direct ă cu zeci de alte

Consorţiului Planet a r

la urm ă t o a r e l e

California, în Hawaii, pe nav a

staţii de

al Mesajului, iar ves t e a

obs erv a r e

din zona

„Mareş al ul Nedelin”, aflat ă

vestică,

acu m

în

în sudul

Pacificului, şi apoi în Sidne y. Dacă desco p e rir e a ar fi fost făcut ă când Vega era orient a t ă

dea s u p r a altui radiot el e s c o p al reţ el ei, Argus ul ar fi fost anun ţ a t

imedia t. Lipsa cheii de decript a r e cre a s e o dez a m ă g ir e împov ă r ă t o a r e , însă nu fuses e unica surpriză. Numer el e paginilor Mesajului au sărit alea t o riu, fără nici o continuit a t e , de la 40.00 0 la 10.00 0, lăsâ n d la o part e o zonă în care Mesajul nu mai fu reluat. Acum era clar că cei de la Argus desco p e ris e r ă tran s mi siu n e a de pe Vega apro a p e în mo m e n t ul în care încep u t ul Mesajului atins e s e plan e t a

noas tr ă . Sem n al ul era extr a or din a r de put er nic şi ar fi putu t fi det e c t a t chiar şi de micile telesc o a p e omnidirec ţio n al e. Dar a fost o coincid e n ţ ă surprinz ă t o a r e ca

tran s mi siu n e a

să

ajung ă

pe

Păm â n t

exac t

în

mo m e n t ul

în

care

radiot el e s c o a p e l e Argus ului erau orient a t e spre Vega. Şi mai era ceva: care era sens ul unui text care încep e a cu o pagin ă de ordinul zecilor de mii? Se pierdu s e r ă cumv a chiar zece mii de pagini? Sau nu m e r o t a r e a paginilor unei cărţi încep â n d cu cifra 1 era o practic ă învechit ă a provincialilor de pe Păm â n t ? Poat e că aces t e şiruri de num e r e succe siv e nu era u num e r el e paginilor, ci cu totul altcev a. Pe Ellie o îngrijora cel mai mult ipotez a că exist a o deos e bir e fund a m e n t a l ă în mod ul în care judec a u lucrurile oa m e nii spre deos e bir e de extr a t e r e ş t ri. Dacă ar fi fost aş a, atu nci ar fi apăr u t nişte implicaţii teribil de îngrijorăt o a r e

în cee a

ce priveş t e

cap a cit a t e a

Consorţiului de a descifra

Mesajul primit, cu cheia sau fără cheia mult- pom e ni t ă . Mesajul s- a rep e t a t cu precizie, toat e golurile din el au fost umplut e , dar nime ni nu pute a citi o iotă din el. Era cu totul improb a bil ca ace a civilizaţie care îl trans mi s e s e şi care se dove dis e me ticulo a s ă în toat e celelalt e privinţ e să fi uitat de nec e sit a t e a

unei chei de decript a r e . Cel puţin tran s mi t e r e a

imaginilor de la Jocurile Olimpice şi schiţa interiorului Maşinii păr e a u proiect a t e exac t pentr u oa m e ni. Veganii nu s- ar fi apuc a t să- şi bat ă capul cu orga nizar e a şi trans mi t e r e a Mesajului fără a se asigur a cumv a că oa m e nii vor fi în star e săl cite a s c ă . Deci era clar că oa m e nilor le scăp a ceva. În curân d toat ă lume a căzu de acord că exist a pe und e v a încă un nivel al palimp s e s t ul ui, al patrul e a la rând. Dar und e ? Diagr a m e l e au fost publicat e într- o ediţie de lux în opt volu m e vând u t ă într- un tiraj compl e t şi apoi rep e d e ree dit a t ă pe între a g a plan e t ă . Oam e ni din toat e colţurile lumii încerc a u să dedu c ă ce repr ez e n t a u imaginile şi schiţele de acolo. În special dod e c a e d r ul şi formel e cvasibiologice din schiţe păre a u foart e sug e s tiv e, aş a că o mulţim e de inşi au găsit tot felul de explicaţii şi au făcut tot felul

de

prop u n e ri

de

interpr e t a r e .

Propun e rile

mai

ingenio a s e

au

fost

select a t e cu grijă de pers o n al ul de la Argus. Exista u, bineînţ el e s , o imensit a t e de explicaţii aiuristice pus e

la dispoziţia oricui era inter e s a t ,

mai ales în

publicaţiile săpt ă m â n a l e . Autorilor Mesajului nici nu le trecu s e prin mint e ce fel de noi preoc u p ă ri va naş t e aces t a şi ce met o d e de înşelar e a publicului vor

folosi ca mo m e a l ă diagr a m e l e tran s mi s e de ei. Se înfiinţa s e Ordinul Mistic şi Originar al Dodec a e d r ul ui. Maşina era de fapt un OZN. Maşina era Carul lui Iezechiel. Un înger s- a pogor â t şi a revela t sens ul Mesajului unui om de afac e ri brazilian care şi-a distribuit propria interpr e t a r e în toat ă lume a , la încep u t pe banii lui, iar apoi contr a cost. La atâ t e a diagr a m e mist e rio a s e care se cere a u interpr e t a t e o mulţim e de religii au ajuns inevita bil să recu n o a s c ă ele m e n t e ale

iconogr afiei

lor în Mesajul venit ale

dinspr e

trans v e r s al e

princip al e

Maşinii se m ă n a

similitudin e a

a stârnit un val de entuzias m

stele.

Una dintr e

oarec u m

secţiunile

cu o crizant e m ă

şi

printr e japon e zi. Dacă s- ar fi

întâ m pl a t ca printr e toat e diagr a m e l e res p e c tiv e să ap ar ă şi imagin e a unei feţe uma n e , prob a bil că zelul mesia nic ar fi ajuns la paroxis m. Chiar şi aş a se găsis e un nu m ă r surprinz ă t o r de mar e de inşi care se apuc a s e r ă

să- şi

rezolve

toat e

proble m el e

şi

să- şi

lichidez e

afac e rile,

preg ă ti n d u- se pentr u a dou a venire a lui Iisus şi pentr u Judec a t a de Apoi. Toat ă plan e t a înregis tr a o scăd e r e dra m a tic ă a activită ţii indus triale. Au fost des t ui cei care şi-au dăruit aver e a şi bunurile celor săr aci şi care, din cauz ă că sfârşitul lumii s- a am â n a t , au fost nevoiţi să cear ă ajutorul asocia ţiilor de carita t e . Iar unii dintre filantropii resp e c tivi au ajuns să fie ajut a ţi din propriile lor averi, deo a r e c e asociaţiile carita bile îşi obţine a u resurs el e în mar e part e tocm ai din astfel de cadouri şi dona ţii. Tot felul de dele g a ţii li s- au adre s a t liderilor de guv er n e , înde m n â n d u - i să pun ă cap ă t fie biliarzisului, fie foa m e t e i de pe plan e t ă , fie altui flagel cunos c u t, fiindcă, dacă proble m e l e nu se vor rezolva pân ă la Judec a t a de Apoi, cine ştie ce ni s- ar put e a întâ m pl a . Alţii sug e r a u sfătoşi, dar mai puţin zgomo t o s , că dac ă se prev e s t e a un dec e niu de adev ă r a t ă neb u ni e la nivel mon di al, atu nci treb ui e să exist e şi nişte ava n t aj e naţion al e sau mon e t a r e consid e r a bile care ar put e a fi obţinut e de und e v a . Unii zicea u că nu exist ă nici o cheie de descifrar e a Mesajului şi că între a g a poves t e ave a rolul de a ne învăţ a să fim umili sau că treb ui a să ne ia minţile. Editorialele unor ziare explica u că nu sunt e m atâ t de deş t e p ţi pe cât ne cred e m şi îşi vărs a u frustr ările în capul sav a n ţilor şi cerc e t ă t o rilor care, dup ă tot sprijinul pe care li-l acord a u şi încă îl acord ă guver n el e, ne- au făcut de râs eşuînd atunci când ave a m mai mar e nevoie de ei. Alţii sug e r a u că fiinţele uma n e sunt mai idioat e dec â t au crezut veg a nii sau că poat e în Mesaj

exist a un „cev a” care le păru s e evide n t tuturor civilizaţiilor nou- ap ăr u t e pe care le cont a c t a s e r ă

fiinţele de pe Vega, ceva pe care pân ă acu m nici o

civilizaţie din istoria Galaxiei nu- l scăp a s e din ved er e . Destui com e n t a t o ri ai eve ni m e n t e l or au adop t a t cu un ad ev ă r a t entuzia s m ace a s t ă pers p e c tiv ă a unei umilinţe de nivel cos mic, fiindcă de m o n s t r a cee a ce ei susţinu s e r ă de atâ t a vre m e în legă t u r ă cu specia uma n ă . După o vre m e Ellie a hotăr â t că ave a nevoie de ajutor. * S-au strec ur a t în tain ă prin Poart a Enlil, urm a ţi de o escort ă trimis ă de propriet a r . Detaliile siste m e l or de securit a t e

de la Administr a ţi a Serviciilor

Publice excel a u prin minuţiozita t e în ciuda (sau poat e că din cauz a) prot e c ţi ei suplime n t a r e exist e n t e . Deşi lumina soar elui gat a să apu n ă se mai strec ur a puţin printr e clădiri, străzile murd a r e erau lumin a t e de vas e de ma n g al, lămpi de ulei şi, din loc în loc, de lumâ n ă ri groa s e de cear ă. Două amfor e suficient de mari ca să poat ă ascu n d e fiecar e câte un bărb a t adult în interiorul său stăt e a u de o part e şi de alta

a intrării unui local pentr u

vânz ar e a

cu de- am ă n u n t ul

a uleiului de

măsline. Recla m a dugh e n e i era făcut ă cu carac t e r e cuneifor m e . Pe o clădire publică învecin a t ă

se zăre a

un basor elief ma g nific din timpul dom ni ei lui

Assurb a ni p al, înfăţiş â n d o vân ă t o a r e de lei. În timp ce se apro pi a u de Templul lui Assur în mulţim e se iscă o încăier a r e şi escort a fem eii fu deru t a t ă . În cercul care o înconjur a apăr u o spărt ur ă larg ă prin care putu ad mir a nes t â nj e nit ă Ziggur a t ul de- a lungul unui bulev a r d larg şi lumina t de torţ e. Ziggur a t ul era mult mai impu n ă t o r dec â t în fotogr afii; ţi se tăia res pira ţi a. Undev a se auze a u nişte acord uri marţi al e iscat e dintr- un instru m e n t de ala m ă necu n oîcu t; pe lâng ă ei trecur ă în zdră n g ă ni t de roţi trei inşi şi un cal înhă m a t . vizitiul purt a o cuş m ă

frigian ă.

Vârful

Ziggur a t ul ui

era

învăluit

în

norii

cobor â ţi

ai

crep u s c ulului, de parc ă totul se petr e c e a într- o tran s p u n e r e me di ev al ă a unei par a b ol e mor alizat o a r e din Genez ă . Au pără sit Drumul zeiţei Ishtar şi au intrat în Ziggur a t printr- o stra d ă later al ă. În asc e n s o r ul particular al proprie t a r ul ui paznicul

ei

apă s ă

pe

buton ul

pentr u

ultimul

etaj.

Lângă

buton

scria

„patr uz e ci”. Fără cifre. Numai cuvâ n t ul. Imedia t dup ă ace e a , pentr u a nu lăsa nici urm ă de ambig uit a t e , un pano u a ş de sticlă lumină scurt. Pe el se putu citi:

„Zeii”. Da, nor m al, dom n ul Hadd e n va sosi imedia t. Dore a cumv a ceva de băut în timp ce- l aşt e p a t ? Luînd în calcul reput a ţi a locului în care ajuns e s e , Ellie şovăi. Babilonul se întind e a

ded e s u b t ,

la picioar el e ei, plin de măr e ţi e

fascin a ţi e, aş a cum spun e a

oricine îl ved e a ,

o rest a u r a r e

şi

izbutită a unor

vre m u ri şi locuri de mult apus e . În timpul zilei auto b uz e încărc a t e cu am a t o ri de muz e e , cât ev a şcoli (des t ul de puţin e) şi age n ţiile de turis m îşi trimite a u încărc ă t u r a

uma n ă

la Poart a zeiţei Ishtar, und e oa m e nii îşi pun e a u

pe ei

hain el e specifice epocii şi călător e a u înapoi în timp. Într- un ges t bine gân dit, Hadd e n don a toat e câştigurile obţinut e de la client el a sa din timp ul zilei unor instituţii de caritat e din New York City şi din Long Island. Tuturile de oraş din timpul zilei erau extr a or din a r de popular e, fapt dator a t în part e şi ocaziei gran dio a s e oferite celor care nici n- ar fi visat să ajung ă vreod a t ă să vad ă Babilonul noap t e a şi se mulţu m e a u cu vizitele diurn e. De fapt săr m a nii poat e că şi-ar fi visat şi aş a ceva... După

lăsar e a

întun e ricului

Babilonul

dev e n e a

ceva

nu mit

parc

de

distrac ţii pentr u adulţi. Era de o opule n ţ ă , măr e ţi e şi risipă de imagin a ţi e care dep ă ş e a u cu mult locuri as e m e n e a – să zice m – cunos c u t ei Reep e r b a h n din Hamb u r g . Fără nici o urm ă de îndoială Babilonul nopţii era cea mai import a n t ă atrac ţie

turistică

din

zona

metr o p olit a n ă

a

New

York- ului

şi

aduc e a

incont e s t a bil cele mai mari venituri brut e. Toat ă lume a ştia cum de reuşis e Hadd e n să- i conving ă pe resp o n s a bilii oficiali ai oraş ului- ma m ă al Babilonului, New York- ul, şi să- i facă să acce p t e

nu doar şoca n t a

cons tr uc ţi e, ci şi o

„îmblâ nzir e” a legilor locale şi stat al e legat e de prostitu ţi e. Acum o călătorie cu tren ul din inima Manha t t a n ul ui pân ă la Poart a Ishtar dura jumă t a t e de oră. În ciuda rugă mi n ţilor stăr uito a r e ale oa m e nilor din trup el e de securit a t e , Ellie insist a s e să me a r g ă cu tren ul şi astfel desco p e ris e că apro a p e o treim e dintr e vizitatorii Babilonului erau femei. Rem a rc ă de as e m e n e a că aici nu se ved e a u graffiti, că pericolul jafurilor era apro a p e inexist e n t , dar şi că zgomo t ul alb pe care

îl disting e a

era

de o marc ă

mult inferioar ă

celui din siste m el e

de

trans p o r t din me tro u rile oraş ului New York. Deşi Hadd e n era me m b r u al Acade mi ei Naţion al e de Inginerie, Ellie află că

el nu

participa s e

nicioda t ă

la vreun a

dintre

întâlnirile

sau

şedinţ el e

aca d e m i c e , aş a că fem ei a nu reuşis e să- l vad ă nicioda t ă faţă în faţă. Totuşi chipul său dev e nis e

cunos c u t

milioan elor de am e ric a ni încă de mulţi ani

datorit ă unei cam p a nii împotriva sa dus e de Depart a m e n t u l de Publicitat e . Îşi aminti de plăcuţ a prins ă sub un portr e t care îl prez e n t a pe Hadd e n într- o atitudin e puţin mă g ulito ar e : „Nea m e ric a n ul”, cum scris sub fotogr afie. Chiar şi aş a Ellie tot fu surprins ă atunci când fu smuls ă din gând u rile sale şi-şi abă t u privire a de la per e t el e de sticlă înclinat spre făptur a micuţ ă şi grăs ulie care îi făcu se m n cu mâ n a . – O, scuză- mă, îl auzi ea. N-o să pricep niciod a t ă cum de pot speria pe cinev a. Vocea sa era surprinz ă t o r de muzicală. De fapt chiar dăd e a impr e si a că vorbe ş t e într- o ga m ă diato nic ă, de cinci not e. Nu se gândis e nici o clipă că ar fi nevoie să se prezint e , ci înclină din nou capul în direcţia uşii pe care o lăsas e larg deschis ă . Ellie n- ave a nici cel mai mic motiv să- şi imagin e z e că în ace s t e condiţii ar pute a dev e ni brusc victim a unei crime pasion al e, aş a că trecu în ca m e r a cealalt ă, dând curs invitaţiei mut e fără să rost e a s c ă la rând u- i vreun cuvâ n t. Hadd e n o condu s e înspre o mac h e t ă instala t ă pe o mas ă , o realizar e măia s t r ă şi migălo a s ă care repr ez e n t a un oraş antic cu un asp e c t mai puţin impr e sion a n t dec â t Babilonul. – Pomp ei, spus e el pe un ton de explicaţie. Stadion ul ăst a est e cheia. De când cu noile restricţii impus e boxului s- a mai răm a s nici un sport sân g e r o s mai de Doa m n e - ajut ă în toat ă America. E foart e import a n t . Mai sug e cev a din otrăv urile am e s t e c a t e

în sân g el e

naţiunii. Toată

pove s t e a

ast a

est e

gat a

proiect a t ă , autoriza ţiile sunt în ordine şi acu m ap ar e ast a. – Care „ast a”? – Fără lupt e de gladiat ori. Tocm ai m- au anu n ţ a t de la Sacr a m e n t o . Există o cart ă gladiat ori

dintr- o legislat ur ă din

California.

ant erio a r ă Zic că- s

care

pre a

pun e

în afar a

violent e .

legii lupt el e

de

autorizaţia

de

Au dat

cons tr uc ţi e pentr u un nou zgârie- nori şi nu ştiu că acolo vor fi vreo doi- trei muncitori constru c t o ri care vor muri. Sunt accide n t e de munc ă . Sindicat el e ştiu,

cons tr uc t o rii

ştiu

şi totul

se

face

pentr u

a

construi

nişte

birouri

comp a niilor de petrol sau avoc a ţilor din Beverly Hills. Normal, şi noi am pierd e

nişte oa m e ni. Dar ne- am axat mai mult pe tride n t şi pe plas ă decâ t pe spad a scurt ă. Numai legiuitorii ăia nu ştiu clar care sunt priorităţile. Zicând ace s t e a , bărb a t ul îi arunc ă o privire de bufniţă şi îi propu s e să bea ceva, iar Ellie refuză a dou a oar ă. – Aşa, conchis e Hadd e n . Deci vrei să discuţi des pr e Maşină cu mine, iar eu aş vre a să vorb e s c des pr e Maşină cu tine. Încep e tu. Ţi-ai dori să ştii und e e cheia cifrului? – Noi cere m ajutorul num ai câtorv a pers o a n e import a n t e des pr e care cred e m că ar put e a ave a ceva idei. Ne- am gândit că dum n e a v o a s t r ă deţin e ţi un

nu m ă r

mar e

de

inven ţii

proprii

şi

că

circuitul

dum n e a v o a s t r ă

de

recun o a ş t e r e a cont e x t ului a jucat un rol import a n t şi în desco p e rir e a reluării Mesajului. De ace e a cred e m că v-aţi put e a pun e în locul veg a nilor şi aţi ave a o idee des pr e locul în care ar fi plas a t ei ace a cheie. Ştim că sunt e ţi foart e ocup a t şi îmi par e rău că eu... – A, nu! Nu- i nici o proble m ă . E ad ev ă r a t , am foart e mult de lucru. Încerc să fac ordine în afac e rile mele fiindcă am de gând să- mi schimb radical viaţ a... – Din cauz a Apocalips ei? Ellie încerc ă imedia t să şi-l imagin e z e pe bărb a t ul din faţa ei renu n ţ â n d la S.R. Hadd e n and Co., la firma de tranz a c ţii bursier e de pe Wall Stre e t, la Gene tic Engine e rin g Inc., la Hadd e n Cyber n e tics şi la Babilon. Cum ar fi fost să le dăruias c ă pe toat e săracilor? – Nu chiar. Nu. Deşi mă amuz ă să- mi imagin ez cum ar fi. Mă simt bine acu m, că m- ai între b a t . Ştii, m- am uitat pes t e diagr a m e . Spun â n d

ast a, Hadd e n

arăt ă

neglijent cu mâ n a

înspr e setul de opt

volum e , care stăt e a u împră ş ti a t e în dezordin e pe ma s a lui de lucru. – Acolo am văzut nişte lucruri minun a t e , zise el, dar nu cred că est e locul und e se ascu n d e cheia voas tr ă . Nu în diagr a m e . Habar n- am ce v-a făcut să cred e ţi că algorit m ul de decript a r e treb ui e să se găs e a s c ă în cadrul Mesajului. Poat e că veg a nii au lăsat cheia pe und e v a pe Marte sau pe Pluton sau chiar pe Norul Oorth, şi atunci o vom desco p e ri pes t e câte v a secole. În prez e n t nu ştim dec â t că exist ă ace a s t ă minun a t ă Maşină, pe lâng ă care ni s- au dat şi schiţele, proiect ul ei, laolaltă cu treizeci de mii de pagini de instruc ţiu ni de folosire. Dar nu ştim dac ă am fi în star e să construi m ciudă ţ e ni a aia, chiar dac ă am put e a

citi text ul. Aşa că o să mai aşt e p t ă m cât ev a secole, o să mai ava n s ă m un pic cu tehnic a, fiindcă vom fi siguri că mai devr e m e

sau mai târziu o să vină

mo m e n t ul când vom fi preg ă tiţi pentr u construir e a Maşinii. Faptul că nu ave m cheia ne leag ă de gen e r a ţiile care vor veni, fiindcă fiinţelor uma n e li s- a trimis o proble m ă care nu poat e fi rezolva t ă dec â t în câte v a gen e r a ţii. Nu cred că ăst a e un lucru aş a de rău. S-ar put e a dove di chiar ben efic. Poat e că faceţi o greş e al ă când căut a ţi nea p ă r a t cheia de descifrar e . Poat e că e mai bine să n- o găsiţi. – Nu, se sup ă r ă Ellie, nu- i aş a! Vreau să găsi m cheia cât mai rep e d e ! Nu ştim dac ă vom pute a aşt e p t a la infinit. Dacă fiinţele de acolo închid telefon ul fiindcă noi nu ne învred nici m cu un răs p u n s va fi mai rău dec â t dac ă nu ne- ar fi sun a t nicioda t ă . – Mda, poat e că ai şi tu oar e ş c a r e drept a t e . Oricum eu m- am gân dit la o mulţim e de posibilităţi. O să- ţi sug e r e z cât e v a variant e mai ban al e şi apoi una mai neobiş n uit ă. Întâi cele mai norm al e : cheia se află în Mesaj, dar e plas a t ă într- un ritm te m p o r al foart e diferit de el. Presu p u n â n d că în interiorul text ului ar exist a un alt mes aj trans mi s în ritm de un bit pe oră, crezi că l-ai pute a det e c t a ? – Fără îndoială. Oricu m de obicei controlă m orice depla s a r e pe ter m e n lung a rece p t o rilor. Dar şi în cazul unui bit pe oră am ave a cam... să ved e m . .. ca m zece- dou ăz e ci de mii de biţi diston a n ţi pân ă când Mesajul să ajung ă la cap ă t şi să fie reluat. – Deci varian t a de care am pom e ni t ar ave a sens nu m ai dac ă resp e c tiv a cheie ar fi mult mai simplă dec â t Mesajul în sine. Tu crezi că nu- i aş a. Şi eu cred la fel. Bun, atu nci ce- ai zice de o trans mi t e r e a lui mai rapid ă, cu un ritm mai acceler a t dec â t al Mesajului? De und e ştii că sub fiecar e bit al Mesajului des pr e

Maşină

nu se ascu n d

milioan e

de

biţi din me s aj ul

cu cheia

de

descifrar e ? – Pentru că ar prod uc e nişte lărgiri mons t r u o a s e ale benzii de emisie. Neam da sea m a imedia t. – În ordine. Şi cum sta u lucrurile cu inform a ţiile trans mi s e acceler a t şi plas a t e

din loc în loc? Gând e ş t e - te că ai de- a face cu echivale n t ul unui

microfilm. Există o buc ă ţic ă minus c ul ă de microfilm ascu n s ă

în rep e tiţiile,

vre a u să spun în părţile rep e titive ale Mesajului. Îmi imagin ez cev a ca o cutiuţ ă care

spun e

urm e a z ă

într- un limbaj obişnuit

imedia t

„Eu sunt

cheia

un punct. Iar în acel punct ule ţ

Mesajului”, dup ă

măru n t

care

se află sute de

milioan e de biţi tran s mi şi foart e rapid. Ar treb ui să ved e ţi dac ă n- ave ţi astfel de cutiuţ e. – Cred e ţi- mă că le- am fi rem a r c a t de mult. – Bun. Şi-acu m ce zici de mod ul a ţi a de fază? Pe Păm â n t o folosim la rad ar e şi în tele m e t ri a spaţi al ă şi apro a p e că nu interfer e a z ă cu spectr ul. Ai dat de vreun corelat o r de fază? – Nu. Asta e o idee folosito ar e . O să verific. – Bun, şi-acu m vine şi idee a mai neobiş n uit ă: dac ă Maşina va fi vreod a t ă cons tr uit ă şi dac ă oa m e nii noştri se vor aş ez a în interiorul ei, la un mo m e n t dat cinev a va treb ui să ape s e pe un buto n şi toţi cei cinci inşi o să plec e und e v a . N-are import a n ţ ă încotro. Acum ar mai fi o între b a r e inter e s a n t ă , şi anu m e dac ă cei cinci oa m e ni se vor întoarc e vreod a t ă înapoi. Poat e că nu. Îmi plac e să mă gân d e s c că tot proiect ul Maşinii ăst ei a a fost invent a t de hoţii de trup uri de pe Vega. Mă-nţele gi, stud e n ţii lor de la me dicin ă, antro p ologii sau ca m aş a ceva. Le treb ui a cât ev a corpuri de uma n oizi de pe Terra. Ca să ajungi pe Păm â n t ai mult ă băt ai e de cap, ştii, îţi treb ui e per misiu n e a de aterizar e , vize de tranzit de la autorit ă ţi... e- al dracului de mult de lucru faţă de rezulta t. Dar cu puţin, foart e puţin efort, poţi trimite un Mesaj în direcţia Păm â n t ul ui şi atu nci pă m â n t e nii îşi vor bat e capul cu toat e proble m e l e ca să trimit ă cinci trup uri spre Vega. E ca şi cum ai colecţion a timbr e . Când era m copil îmi plăce a să colecţion e z aş a ceva. Trimiţi o scrisoar e cuiva dintr- o altă ţar ă şi în cele mai mult e cazuri prime ş ti şi răsp u n s . N-are import a n ţ ă ce- ţi scriu sau ce le scrii. Nu te inter e s e a z ă decâ t timbr ul de pe plic. Deci cam aş a îmi imagin e z eu că sta u lucrurile: pe Vega exist ă câţiva colecţion a ri de trupuri. Când au chef, se apuc ă şi trimit timbr e în afar a graniţ elor şi atu nci de pe tot cuprins ul spaţiului încep să le sos e a s c ă

în zbor răsp u n s u ri cu corpuri de fiinţe intelige n t e . Nu ţi-ar

plăc e a să le vezi colecţia? se inter e s ă jucăuş Hadd e n . Zâmbi şi o privi o clipă pe Ellie, apoi reluă: – OK, dar ce- are ast a a face cu desco p e rir e a cheii de care tot vorbim? Nimic. Are import a n ţ ă num ai dac ă eu mă înşel. Dacă pres u p u n e r e a

me a e

greşit ă, dac ă cei cinci oa m e ni se vor întoarc e înapoi pe Păm â n t , atu nci ne- ar fi de mar e ajutor să fi invent a t deja zborul spaţial. Oricât de intelige n ţi ar fi veg a nii, tot le- ar veni foart e greu să trimit ă aici o Maşină care să aterizez e perfec t. Sunt pre a mult e obiect e în mişc ar e prin spaţiu. Numai Dumn e z e u ştie ce siste m de propulsie se folose ş t e . Dacă te rep ezi din spaţiu cu num ai cinci metri mai jos dec â t ar treb ui, ai încurc a t- o. Şi ce înse a m n ă

cinci me tri în

comp a r a ţi e cu dou ăz e ci şi şas e de ani- lumină ? Nu, e pre a riscan t. Când Maşina o să se întoarc ă , ea se va mat e ri aliza – sau orice va face ca ea să ajung ă aici – und e v a în spaţiul cos mic, în apro pi er e a Păm â n t ul ui. În nici un caz pe Pămâ n t sau în el. Deci ei treb ui e să se asigur e că ne pricep e m la zborurile spaţi al e, astfel ca acei cinci oa m e ni să se poat ă salva. Dar se grăb e s c şi nu pot să ste a liniştiţi să aşt e p t e pân ă când ştirile de sear ă din 1957 vor ajung e pe Vega. Şi ce fac? Aranje az ă lucrurile în aş a fel, încât o part e din Mesaj să nu poat ă fi det e c t a t ă dec â t din spaţiu. Ce part e e ace e a ? Exact alfab e t ul lor, cheia de decod a r e

a Mesajului. Dacă

sunt e m

în star e

să det e c t ă m

cheia

ace a s t a

înse a m n ă că am desco p e rit zborul spaţi al şi atunci cei cinci oa m e ni se pot întoarc e

în sigur a n ţ ă

aca s ă .

Aşa că eu îmi închipui cheia

de descifrar e

trans mi s ă altfel, pe frecv e n ţ a absorb ţiilor de oxigen în spectr ul microu n d elor sau apro a p e de infraroş u, oricu m într- o zonă a spectr ului care nu poat e fi det e c t a t ă dec â t dup ă ce am ajuns des t ul de dep a r t e de at m o sf e r a plan e t ei noas tr e ... – Am orient a t

telesc o p ul

Hubble

spre

Vega

şi l-am

progr a m a t

să

supr a v e g h e z e în tot spectr ul vizibil, în ultraviolet e şi înspr e infraroş u. N-a găsit nici urm ă

de ceva

concre t.

Ruşii şi-au rep a r a t

instru m e n t ul

lor pe und e

milime t ric e. Aproa p e că nu se mai uită la nimic altcev a în afar ă de Vega, şi totuşi nici ei n- au desco p e rit nimic. Vom continu a să supr a v e g h e m spectr ul, nor m al. Alte posibilităţi? – Sigur nu vrei ceva de băut? Eu unul nu bea u, dar sunt mulţi oa m e ni care o fac. Ellie refuză din nou ofert a. – Bine... Nu, nu mai văd alte posibilităţi. E rând ul me u? Da. Vezi, eu chiar voia m să- ţi cer ceva. Dar nu mă pricep să cer. Nu m- am pricep u t nicioda t ă . Imagin e a pe care o au oa m e nii des pr e mine est e a unui ins bog a t, cu o figură

cara g hio a s ă şi lipsit de scrup ul e. Un tip care caut ă slăbiciunile şi defect el e siste m ul ui pentr u a se rep ezi să obţină nişte profituri de pe urm a lor. Să nu- mi spui acu m că tu nu crezi nimic din toat e ast e a . Toat ă lume a cred e aş a sau cel puţin cred e o part e a lucrurilor ce se zvon e s c în legă t u r ă cu Hadd e n . Presu p u n că ai auzit câte ceva din cele ce- ţi voi spun e acu m, dar ai răbd a r e vreo zece minut e şi-o să îţi pove s t e s c cum a încep u t totul. Aş vrea să ştii unele lucruri des pr e mine. Ellie se lăsă pe spăt a r ul fotoliului, întreb â n d u - se ce şi-ar fi putu t dori de la ea insul bog a t şi influent din faţa sa. Alungă însă rep e d e fant eziile lenevo a s e care am e s t e c a u Templul lui Ishtar cu însuşi Hadd e n şi cu o umplut ur ă de doi sau trei vizitii pentr u un plus de culoar e locală. Cu mulţi ani în urm ă

Hadd e n

invent a s e

un mod ul care se ata ş a

la

televizor şi care anula cu totul sonorul ori de câte ori pe ecra n apăr e a câte o recla m ă . La încep u t nu fuses e un mec a ni s m de recu no a ş t e r e a cont e x t ul ui. În loc de ast a monitor ul controla pur şi simplu amplitu din e a und ei purt ă t o a r e . Cei care implant a u

recla m el e

TV decis e s e r ă

să le tran s mi t ă

cu un sun e t mai

put er nic şi cu mai puţin zgo mo t de fond în comp a r a ţi e cu emisiunile în cadrul căror a ap ăr e a u . Veste a des pr e mod ulul lui Hadd e n s- a răsp â n dit din gură în gură. Oam e nii au declar a t că simţ e a u un fel de uşur a r e , ca şi cum li s- ar fi luat o povar ă de pe suflet, ba chiar un fel de bucurie ghiduş ă dator a t ă eliber ă rii de bar ajul publicitar care îi en erv a în cele şas e pân ă la opt ore pe zi, cam cât îşi petr e c e a

am e ric a n ul

me diu

în faţa

ap ar a t ului

TV. Înaint e

ca

dom e ni ul

publicităţii televizat e să ajung ă la o reacţi e conc er t a t ă , Adnix- ul dev e nis e deja extr e m de răs p â n di t. Apara t ul res p e c tiv i-a obligat pe produc ă t o rii de recla m e şi pe cei din reţ el el e de televiziun e să caut e noi variant e şi noi me t o d e de folosire a und ei purt ă t o a r e de se m n al. Dar la fiecar e nou ă stra t e gi e Hadd e n contr a a t a c a prin cre ar e a unei noi inves tiţii. De cât e v a ori imagin a s e circuite de comb a t e r e

a unor stra t e gii pe care age n ţiile de publicitat e

şi reţelele de

televiziun e nu le desco p e ris e r ă încă. În astfel de cazuri spun e a că îi scut e a de o băt ai e de cap, fiindcă nu mai era u nevoiţi să se gân d e a s c ă la acele invenţii şi să caut e stra t e giile resp e c tiv e, cheltuind astfel pe deg e a b a banii acţion a rilor. Fiindcă – spun e a el – oricu m acele strat e gii era u sortite eş ec ului. Pe mă s u r ă ce volum ul vânz ărilor sale spor e a Hadd e n reduc e a tot mai mult preţurile, intrâ n d

într- un fel de război electro nic. Iar războiul era câş tig a t tot de el. Au încerc a t să- l acţion ez e în justiţie. L-au che m a t în insta n ţ ă în legăt ur ă cu o cons pira ţi e fant ezis t ă ce urm ă r e a limitar e a com e r ţ ul ui. Au avut suficient ă put er e politică pentr u a- i resping e moţiun e a în care se plâng e a de judec a t a su m a r ă , dar nu des t ul ă pentr u a câştig a proc e s ul pân ă la cap ă t . Proces ul inten t a t l-a obligat pe Hadd e n să inves tig h e z e codurile legislative relev a n t e . Nu

mult

dup ă

binecu n o s c u t ă

ace e a de

pe

a

dep u s

Madison

o

cerer e

Avenu e ,

printr- o

age n ţi e

ag e n ţi e

în care

publicitar ă

deţin e a

part e a

majoritar ă a acţiunilor la ad ă p o s t ul anoni m a t ul ui. Cere a pur şi simplu să- şi facă recla m ă propriului său produ s pe can al ele televiziunilor com e rciale. După cât ev a săpt ă m â n i de controv e r s e cerer e a i-a fost refuz a t ă . Atunci Hadd e n a dat în judec a t ă toat e cele trei reţele de televiziun e com e rcială şi în aces t proce s

a

reuşit

să

dove d e a s c ă

vina

de

cons pir a ţi e

în ved er e a

limitării

come r ţ ul ui liber. A obţinu t o des p ă g u bir e uriaş ă care în ace a vre m e repr ez e n t a un record în proce s el e de ace s t gen şi care a contribuit într- o oarec a r e mă s u r ă la declinul şi falime n t ul reţelelor implicat e. Bineînţ el e s că au exist a t şi vor exist a întotd e a u n a oa m e ni căror a le face plăc er e să prive a s c ă recla m el e TV şi pentr u ei nu era nevoie de un Adnix. Numai că astfel de inşi repr ez e n t a u o minorita t e insignifiant ă . Prin măc el ărire a recla m el or televiza t e Hade e n a reuşit să facă o gră m a d ă de bani. A reuşit totod a t ă să- şi facă şi o mulţim e de duş m a ni. În perioa d a în care circuitel e de recun o a ş t e r e a cont e x t ului se găs e a u deja pe piaţ ă Hadd e n ter min a s e

şi Prednix- ul, un sub m o d ul care put e a

fi

cuplat la Admix. Prednix- ul schimb a pur şi simplu can alul dac ă se întâ m pl a ca post ul

res p e c tiv

să

difuzez e

chiar

atu nci

un

progr a m

doctrin ar

religios.

Privitorul put e a select a dinaint e anu mit e cuvint e- cheie cum ar fi „răstignir e” sau „apoc alips ă ” şi să face salturi zdrav e n e prin progr a m e l e TV dispo nibile. Prednix- ul a fost un fel de ma n ă cere a s c ă pentr u o minorita t e aflat ă de mult în suferinţ ă şi des t ul de mar e în raport cu num ă r ul spec t a t o rilor TV. Deja se zvone a , mai în glum ă , mai în serios, că urm ă t o r ul sub m o d ul pe care- l va cre a Hadd e n

se

va

numi

„Flecar nix”

şi

că

va

acţion a

auto m a t

num ai

în

trans mi siu nile discurs urilor publice ale preş e di n t el ui, pre mi e r ului şi ale altor înalţi funcţion a ri.

Pe mă s u r ă înţele g e a precu m

ce îşi dezvolt a

circuitel e

de recun o a ş t e r e

a cont e x t ului

tot mai clar că ele ave a u aplicaţii mult mai largi, de la dom e nii educ a ţi a,

ştiinţele

teor e tic e

sau

me dicin a

pân ă

la serviciile

de

inform a ţii şi spion aj militar sau indus trial. Din ace a s t ă cauz ă s- a ajuns pân ă la urm ă la apariţia faimos ului proce s „Stat el e Unite contr a Hadd e n Cybern e tics ”. Unul dintre circuitele prod u s e de Hadd e n a fost consid e r a t pre a bun pentr u a fi folosit

de

publicul

larg

şi, la

reco m a n d a r e a

Agenţiei

pentr u

Securit a t e

Naţion al ă, instala ţiile şi ang aj a ţii de baz ă folosiţi în scopul produc e rii celui mai ava n s a t circuit de recu n o a ş t e r e a cont e x t ului au fost prelu a ţi de guver n. Pur şi simplu

era

mult

pre a

import a n t

să

poat ă

citi

cores p o n d e n ţ a

ruşilor.

Invent a t o r ul ui i s- a spus că s- ar put e a întâ m pl a lucruri îngrozito ar e dac ă ruşii ar reuşi să cite a s c ă scrisorile şi poşt a am e ric a nilor. Hadd e n a refuza t să colabor e z e la ace a s t ă prelu ar e şi şi-a jurat să- şi diversifice activita t e a în dom e nii care nu vor put e a fi legat e în nici un caz de securit a t e a

naţion al ă.

Declar a s e

că guver n ul se apuc a s e

să naţion alizez e

indus tria. Pretind e a u cu toţii că sunt capitalişti, că trăim într- un stat capitalist, dar când se ved e a u la strâ m t o a r e îşi arăt a u ad ev ă r a t ul chip socialist. Mai zicea că el găsis e o cerer e a publicului care nu fuses e satisfăc u t ă şi atunci folosis e o teh n olo gi e nou ă, legală şi care exist a în com e r ţ pentr u a le oferi oa m e nilor cee a ce- şi dore a u . Era un exe m pl u de capitalis m clasic. Pe de altă part e exist a u des t ui capitalişti res p e c t a bili care ţi-ar fi spus că Hadd e n deja mers e s e pre a dep a r t e cu Adnix- ul şi că decla n ş a s e o ad ev ă r a t ă am e ni n ţ a r e la adr e s a stilului de viaţă am e ric a n. Într- un articol tăios se m n a t de un oar ec a r e V. Petrov „Pravd a ”

nu mis e

poves t e a

„un

exe m pl u

concre t

al

contr a dicţiilor

capit alis m ului”. „Wall Stre e t Journal” contr a a t a c a s e , deşi nu chiar la subiec t, şi afirma s e că „Pravd a ” est e un exe m pl u concr e t al contr a dicţiilor comu nis m ul ui fiindcă num el e ziarului înse m n a ”ade v ă r ”. Hadd e n băn ui a că prelu a r e a de cătr e guv er n fuses e doar un pret e x t şi că adev ă r a t a

sa vină era ace e a

de a fi atac a t

eva n g h e lis m ul televiza t. El a argu m e n t a t Prednix

erau

es e n ţ a

ant e r p r e n o ri a t ul ui

progr a m e l e

de publicita t e

şi

în mai mult e ocazii că Adnix şi capit alist,

căci

idee a

de

baz ă

a

capit alis m ului ar fi treb uit să fie ace e a de a le furniza oa m e nilor altern a tiv e . – Vezi tu, abs e n ţ a recla m el or est e tot o alter n a tiv ă. Le-am spus ast a.

Progra m e l o r de publicitat e li se afect e a z ă sum e imens e nu m ai atunci când nu exist ă nici o difere n ţ ă între un produ s şi altul. Dacă produ s el e ar fi cu ade v ă r a t diferite

oa m e nii

l-ar cump ă r a

pe

cel care

est e

mai

bun

dec â t

celălalt.

Publicitat e a îi învaţ ă pe oa m e ni să fie tâ m piţi. O ţar ă put er nic ă are nevoie de oa m e ni deş t e p ţi. Deci Adnix- ul me u est e patriotic. Produc ă t o rii ar face mai bine

să

folose a s c ă

îmbun ă t ă ţ e a s c ă

o

part e

din

bug e t ul

pentr u

publicitat e

ca

să- şi

produ s el e. Beneficiul va fi al cons u m a t o r ul ui, afac erile cu

ziare, revist e şi servicii de pres ă direct ă vor pros p e r a . Astfel se va uşur a şi situa ţia ag e n ţiilor de publicita t e . Nu văd care ar fi proble m a aici. Adnix a dus direct reuşind

cee a

inten t a t e

la disp ariţia

ce nu putu s e r ă

să facă

reţelelor de televiziun e nenu m ă r a t e

proce s e

com e rcială, de

calo mni e

aces t or a . O perioa d ă de timp put e ai întâlni pes t e tot o măr u n t ă

arm a t ă de directori de publicita t e răm a şi fără slujbă, foşti ang aj a ţi ai reţelelor de televiziun e şi foste ved e t e văduvit e de aura gloriei lor de odinioar ă . Toţi îşi juras e r ă cu o ură neîmblâ n zit ă să vers e cu mâ n a lor sâng el e lui Hadd e n . Pe lâng ă ace ş ti a Hadd e n mai ave a şi un num ă r de duş m a ni mult mai teribili, nu m ă r

care

spor e a

mer e u .

Ellie îşi spus e

că Hadd e n

era

indubit a bil un

pers o n aj extr e m de inter e s a n t . – Deci mi- am închipuit că ar cam fi timpul s- o întins und e v a . Am făcut mult mai mulţi bani dec â t aş put e a cheltui vreod a t ă , nev a s t ă - me a nu mă poat e suferi şi am duş m a ni pes t e tot. Vreau să fac ceva import a n t , ceva care să simt că merit ă făcut. Vreau să fac ceva atâ t de gran dios , încât sut e de ani de acu m înaint e oa m e nii să se gând e a s c ă la trecu t şi să se bucur e că am exist a t. – Adică vrei... – Vreau să constr ui e s c Maşina. Gând e ş t e - te, mă potrives c perfec t cu tre a b a ast a. Am cea mai bun ă calificare în cibern e tic ă , în cibern e tic a aplicat ă , folosită în afac eri, mai bun ă dec â t Carn e gi e- Mellon, mai bun ă dec â t MIT, mai bun ă chiar dec â t o diplo m ă Stanford sau Sant a Barbar a . Şi dacă est e cev a clar în planurile pe care le ave ţi e faptul că tre a b a ast a nu- i deloc potrivită pentr u un produc ă t o r învechit de scule şi unelt e. Mai mult, o să aveţi nevoie şi de ceva gen inginerie gen e tic ă . Nu veţi găsi pe nime ni atâ t de dornic să facă aş a ceva. În plus vrea u s- o fac cu orice preţ.

– Vedeţi, dom n ul e Hadd e n , ad ev ă r ul est e că proble m a cons tr uc t orilor Maşinii – dac ă se va ajung e vreod a t ă la decizia ast a – nu depind e în nici un caz de mine. Este o decizie la nivel mon dial. Aici sunt implicat e toat e gen urile de ara nj a m e n t e politice. La Paris încă se mai discut ă dacă să cons tr ui m sau nu ches tia resp e c tiv ă, ast a când vom descifra Mesajul şi, nor m al, dacă îl vom descifra vreod a t ă . – Crezi că nu ştiu ast a ? Ce Crezi că fac de- o vre m e încoac e ? Bineînţ el e s că recurg şi la obişnuit el e can al e de influen ţ ă şi la corup ţi e. Vreau totuşi să fie cinev a care să pun ă o vorbă bun ă pentr u mine şi din motiv e ones t e , de part e a îngerilor. Pricepi ce zic? Şi, fiindcă veni vorba de îngeri, să ştii că i-ai scutur a t zdrav ă n pe Palmer Joss şi pe Billy Jo Rankin. Nu i-am mai văzut atâ t de agit a ţi din vre m e a scan d al ului pe care l-a iscat pove s t e a cu apa Fecioar ei Maria. Şi Rankin tot zice că i-au fost răst ăl m ă ci t e cuvint el e şi a fost înţeles greşit când a pom e nit de sprijin pentr u Maşină. Vai, vai... Ellie văzu cu surprind e r e că Hadd e n îi strâ n g e mâ n a şi afişe az ă o uimire comică. Proba bil că exist a o duş m ă ni e pers o n al ă şi de lungă durat ă între aceş ti eva n g h e liza t ori dina mici şi inven t a t o r ul Prednix- ului, o duş m ă ni e des t ul de dura bilă ca să- l facă pe Hadd e n să reacţion e z e astfel. Ellie fu înduioş a t ă şi le luă apăr a r e a celor doi: – Să ştii că am â n d oi sunt mult mai intelige n ţi dec â t ai cred e . Iar Palmer Joss e... ei bine, exist ă în el ceva genuin, ceva înnăs c u t . Tipul nu e un farsor. – Eşti sigur ă că nu- i vorba de o altă ma s c ă simp a tic ă a lui? Iartă- mă, dar e

foart e

import a n t

ca

oa m e nii

să

înţele a g ă

care

sunt

ad ev ă r a t e l e

lor

senti m e n t e legat e de pove s t e a cu Maşina. E pre a import a n t ca să nu se ştie. Eu îi cunos c pe clovnii ăştia. Sub apar e n ţ a lor blând ă se ascu n d nişte şac ali care se ivesc cum îi prinzi la înghe s ui al ă. O mulţim e de oa m e ni cred că religia est e atr ac tiv ă, ştii, din punct de ved e r e pers o n al, sexu al... Ar treb ui să vezi ce se petr e c e în Templul Zeiţei Ishtar. Ellie îşi înăbu şi un mic tre m u r de repulsie. – Cred că vreau totuşi să be a u ceva, spus e ea. Privind în jos de la ma n s a r d a

und e se afla, femei a rem a r c ă

etaj ele

Ziggur a t ul ui ara nj a t e în strat uri, und e fiecar e stra t era îmbr ăc a t în flori, unele nat ur al e,

altele

artificiale, în funcţie

de anoti m p .

Acolo era u

recon s t r uit e

grădinile sus p e n d a t e ale Babilonului, una dintr e cele şapt e minuni ale lumii antice. Ellie fu uimit ă să vad ă că totul fuses e aranj a t într- un fel mirac ulos astfel încât să nu se m e n e pre a tare cu un hotel Hyatt. Jos de tot se disting e a o proce siu n e

de torţe care se întorce a

de la Ziggur a t, îndre p t â n d u - se spre

Poart a Enlil. Procesiun e a ave a în frunt e un fel de lectică purt a t ă de patr u bărb a ţi vânjoşi şi cu bus turile dezgolite. Nu reuşi să- şi dea sea m a cine sau ce era aş ez a t în lectică. – E o cere m o ni e în cinst e a lui Ghilga m e ş , unul dintr e eroii culturii antic e a Sum e r ului, îi spus e Hadd e n . – Am auzit de el. – Se ocup a cu ne m u rir e a . Spus e cuvint el e pe un ton neutr u, ca un fel de explicaţie, apoi se uită la ceas . – Poat e

nu

ştiai,

dar

regii

obişnuia u

să

me a r g ă

sus,

pe

culme a

Ziggur a t ul ui, ca să prime a s c ă instruc ţiu ni de la zei. Mai ales de la Anu, zeul cerurilor. Apropos, am căut a t să văd cum num e a u

ei Vega. Tirann a, aş a- i

zicea u. Tirann a, adică viaţ a Cerului. Nu- i ca m ciuda t? – Şi tu ai primit vreod a t ă instruc ţiu ni? – Nu, ele au ajuns la palat ul tău, nu la al me u. Dacă te inter e s e a z ă , pe la ora nou ă va mai fi o proce siu n e a lui Ghilga m e ş . – Mă te m că nu pot sta atât de mult, îi răs p u n s e ea. Dar dă- mi voie să te mai întreb a ceva: de ce Babilonul? Şi Pomp ei... Uită- te la tine! Eşti unul dintre cei mai inven tivi oa m e ni

de prin jur. Ai cre a t

cât ev a

ramu ri indus triale

import a n t e şi ai bătu t indus tria publicitar ă cu propriile ei arm e . Bine, ai fost lovit serios de hotăr â r e a guver n a m e n t a l ă lega t ă de circuitul de recu n o a ş t e r e a cont e x t ului. Dar mai sunt o mulţim e de lucruri pe care le- ai fi putu t face. De ce... ast a? În dep ă r t a r e proce siu n e a se zăre a tot mai greu. Ajuns e s e la Templul lui Assur. – De ce nu ceva mai... de m n de laud ă ? între b ă la rând ul lui Hadd e n . Eu încerc doar să satisfac nişte nevoi ale societ ă ţii, pe care guver n ul le ignor ă sau nici nu le cuno a ş t e . Ăsta- i capit alis m ul. E legal. Face fericiţi o mulţim e de oa m e ni. Şi eu cred că e şi o sup a p ă

de sigura n ţ ă

pentr u

cât ev a

dintr e

nebu niile pe care le naş t e per m a n e n t orice societ a t e . Dar în primul mo m e n t nu m- am gândit la toat e cu precizie. Nu, e mult mai simplu. Îmi amint e s c exact clipa în care idee a Babilonului mi- a răs ărit în mint e. Eram la Walt Disney World şi călător e a m pe o nav ă cu zbaturi pe Mississippi împr e u n ă cu nepo t ul me u, Jason. Pe atunci Jason ave a

ca m patru- cinci ani. Mă gân d e a m

ce soluţie

intelige n t ă au găsit oa m e nii ăia de la Disne y World când au renu n ţ a t la biletele individu al e pentr u fiecar e călătorie sau orice altcev a şi le- au înlocuit cu un per mis de o zi care îţi per mit e a să mergi oriund e şi să faci orice. Au econo misit şi nişte salarii, cum ar fi de exe m pl u cele pentr u încas a t o a r el e de la ghiş e ul de bilet e. Însă cea mai intelige n t ă

găs elniţ ă a fost ast a: şi-au dat sea m a

că

oa m e nii au ten dinţ a să- şi supr a e v al u e z e pofta de distr ac ţii. Aşa că ei plăt e s c ceva în plus ca să aibă acce s pes t e tot şi apoi se simt mulţu mi ţi cu mult mai puţin. Ellie recun o s c u în sine a ei că Hadd e n ave a drep t a t e , iar aces t a continu ă : – Ei bine, chiar lâng ă mine şi Jason stăt e a un băieţ el de opt ani cu o privire pierd u t ă und e v a în dep ă r t a r e . De fapt nu ştiu exac t câţi ani ave a. Am zis opt, dar put e a u fi şi zece. Tatăl lui îl între b a tot felul de lucruri şi el îi răsp u n d e a mon o sila bic. Băiatul mâ n g âi a încărc ă t o r ul unei puş ti de jucărie pe care o sprijinis e de şezlong ul în care stăt e a . Între picioar e ţine a strâ n s patul arm ei. Nu voia altcev a dec â t să fie lăsat în pac e şi să- şi mâ n g âi e puşc a lui de jucărie. În urm ă se ved e a u turnurile şi cren elurile din Tărâ m ul Vrăjit şi atu nci idee a mi- a apăr u t clar în mint e. Termin â n d de pove s tit, îşi umplu un pah a r înalt cu Cola diet e tic ă şi îl ciocni de pah a r ul ei: – Încurc ă t u ri duş m a nilor tăi! toas t ă el binevoitor. O să le spun paznicilor să te scoa t ă din oraş pe la Poart a Ishtar. Din cauz a proce siu nii dru m ul spre Poart a Enlil o să fie cam aglo m e r a t . Ca prin minu n e am â n d oi inşii din trup el e de pază apăr u r ă lâng ă ei şi Ellie înţele s e

că întâlnire a se ter min a s e . Nici ea nu- şi dore a pre a mult să mai

zăbov e a s c ă . – Ocupă- te de mod ula ţi a de fază şi verifică liniile oxigen ului! îi rea min ti Hadd e n . Şi chiar dac ă n- o să am drep t a t e în privinţa cheii de descifrar e , nu uita: sunt singurul om care treb uie să cons tr ui a s c ă Maşina!

Poart a Ishtar era lumina t ă ca ziua de şuvo ai e de lumini sclipito ar e . Era acop e rit ă cu repr ez e n t ă ri în ţiglă em aila t ă ale unui anim al albas t r u. Arheologii îi numis e r ă drago ni. Capit ol u l 14 Oscila t o r u l arm o n i c „Scep ticis m ul est e nevino v ă ţia intelec t ului şi est e ruşinos să renun ţi la el prea devr e m e sau în favoar e a prim ului venit; există o nobleţ e a m e n ţi n erii lui, cu de m nit a t e şi răceală, de- a lungul unei lungi perioad e de tiner eţ e până când în cele din ur m ă, atunci când instinct el e şi libertat e a de decizie vor fi stăpâ nit e de mat uritat e , el va pute a fi cedat fără riscuri în schi m b ul fidelităţii şi fericirii.” Georg e Sant a y a n a – Scep ticis m ul şi credinţa anim ală , IX Se afla într- o misiun e

de

reb eliun e

şi sabot a r e .

Duş m a n ul

era

de

dime n si u ni mult mai mari şi ave a o forţă mult sup e rio a r ă . Dar el ştia care erau punct el e slab e ale duş m a n u l ui. Pute a prelu a conduc e r e a guver n ului străinilor şi astfel ar fi folosit res urs el e lor pentr u realizar e a

propriilor sale scopuri.

Acum, avâ n d milioan e de age n ţi devot a ţi în poziţii... Preş e din t a stră n u t ă şi încerc ă să găs e a s c ă un şerv e ţ el de hârtie curat în buzun a r ul umflat al halat ului prezid e n ţi al flauş a t . Nu era mac hi a t ă , însă buzele ei crăp a t e şi uscat e ave a u urm e evide n t e de bals a m me n t ol a t . – Doctorul mi- a zis că treb ui e să stau la pat, altfel voi ajung e să fac o pne u m o ni e

virală. I-am

cerut

un antibiotic şi mi- a răs p u n s

că nu exist ă

antibiotice pentr u viruşi. Dar de und e ştie el că am cont a c t a t un virus? Der Heer deschis e s e

gura, gat a să- i răsp u n d ă , dar nici nu apuc ă să

ter min e ges t ul, fiindcă preş e din t a i-l tăie scurt, zicân d rep e d e : – Nu, nu cont e a z ă .

O să începi să- mi explici des pr e

ADN şi des pr e

recun o a ş t e r e a gazd ei şi-atunci o să am nevoie de toat e res urs el e de ate n ţi e pe care le mai deţin ca să- ţi ascult pove s t e a . Dacă nu ţi-e tea m ă de virusul me u, trag e- ţi un scau n mai apro a p e . – Mulţum e s c , doa m n ă

preş e din t ă . Eu am venit să vă vorb e s c des pr e

cheia ace e a de descifrar e. Am adu s şi raport ul cu mine. Există acolo o secţiun e teh nic ă mai lung ă care est e inclus ă ca un ap e n dic e la sfârşitul raport ului. Mam gân dit că aţi pute a fi inter e s a t ă şi de part e a resp e c tiv ă. Pe scurt, am ajuns să citim şi să înţele g e m clar toat ă ches tia apro a p e fără nici o proble m ă . Este un progr a m

educ a tiv

al dracului de intelige n t

conc e p u t !

Când

spun

„al

dracului” nu mă refer la nici un sens literal, vă daţi sea m a . Până acu m cred că am ajuns să ave m un voca b ul ar de vreo trei mii de cuvint e. – Nu pot să pricep cum de aţi reuşit. Îmi dau sea m a cum au proce d a t ca să vă înveţ e num el e cifrelor pe care le folose s c ei. Se face un punct şi sub el se scrie cu litere „unu”, apoi dou ă punct e sub care se scrie „doi” şi aş a mai dep a r t e . Îmi pot imagin a şi că vi se dă cumv a des e n ul unei stele sub care scriu dup ă ace e a cuvâ n t ul „ste a ”. Dar nu- mi trec e prin cap cum ar pute a repr ez e n t a verb el e, timpurile trecu t e sau condiţion al el e lor. – O part e

dintr e

lucrurile

ast e a

sunt

explicat e

prin filme.

Filmele,

imaginile în mişc ar e , sunt perfect e pentr u explicar e a verb elor. Iar mult e dintre proble m el e

limbajului

lor

sunt

explicat e

chiar

prin

nu m e r e .

Până

şi

abs tr a c ţiu nile, vă daţi sea m a ? Ne pot comu nic a abs tr a c ţiu ni folosind u- se de nu m e r e . Siste m ul funcţion e a z ă cam în felul urm ă t o r: mai întâi ne înşiră cifrele în limbajul lor, dup ă care introdu c cu ajutorul lor unele cuvint e noi, cuvint e pe care nu le înţele g e m . Uitaţi, o să vă dau un exe m pl u. Ca să fie mai simplu o să înlocuies c cuvint el e culiter e. Deci ave m de citit ceva de gen ul 1A1B2Z 1A2B3Z 1A7B8Z Vă rea min t e s c că literele înlocuies c cuvint e şi simboluri nou- introdu s e de veg a ni. Ce cred e ţi că înse a m n ă şirul ăst a? – Sea m ă n ă

cu carn e t ul

me u

de note

din liceu.

Cee a

ce- mi ziceai

înse a m n ă că în loc de A exist ă o combin a ţi e de linii şi punct e din Mesaj şi că pentr u B ave ţi o altă combin a ţi e de linii şi punct e şi tot aş a? – Exact. Ştim ce înse a m n ă

„unu” şi „doi” fiindcă le- am învăţ a t de la

încep u t, dar nu ştim ce înse a m n ă A sau B. Ce vă spun e du mn e a v o a s t r ă un şir ca ace s t a ? – Păi A înse a m n ă „plus” şi B înse a m n ă „eg al”. Aici voiai să ajungi?

– Corect. Totuşi încă nu ştim ce înse a m n ă Z, aş a- i? Ei, dup ă şirul aces t a urm e a z ă ceva ca m aş a: 1A2B4Y Aţi înţele s ? – Poat e Mai dă- mi un exe m pl u care să se ter min e cu Y. – 2000A40 0 0BOY. – în ordine, cred că m- am prins. Atât timp cât nu mă apuc să citesc ultimel e trei simboluri ca un cuvâ n t în sine. Z înse a m n ă

„ad ev ă r a t ”

şi Y

înse a m n ă „fals”. – Exact. Foart e corect. Destul de bine pentr u un preş e di n t e atac a t de un virus şi cu o criză sud- african ă pe cap. Deci din cât e v a şiruri de text ne- au învăţ a t deja patru cuvint e: plus, eg al, adev ă r a t , fals. Patru cuvint e extr e m de folosito a r e . După ace e a se apuc ă să ne înveţ e împăr ţir e a , îl împar t pe 1 cu zero şi ne dau echivale n t ul lor pentr u „infinit” şi „infinitat e ”. Deşi ar pute a fi echivale n t ul veg a n

pentr u

„ned e t e r m i n a t ” .

Ori, un alt exe m pl u,

ne spun

„Sum a unghiurilor interioar e ale unui triung hi est e egală cu dou ă unghiuri drep t e ”. După ace e a fac un com e n t a ri u în care specifică ad ev ă r ul propoziţiei dac ă spaţiul est e un plan şi falsitat e a ei dac ă spaţiul est e curb a t. Iată că am învăţ a t şi cum să spun e m „dac ă” şi... – Eu nu ştia m că spaţiul est e curb a t. Ken, des pr e ce dracu’ te- ai apuc a t să vorb e ş ti? Cum să fie spaţiul curb a t? Nu, nu cont e a z ă , zău că nu cont e a z ă . Oricum ast a n- are nimic de- a face cu proble m a cu care ne confrun t ă m . – De fapt... – Sol Hadd e n mi- a spus că tu ai venit cu idee a locului în care ar treb ui să căut ă m cheia de descifrar e. Nu te uita aş a la mine, der Heer! Eu ţin să discut cu toat e gen urile de oa m e ni. – N-am vrut să spun... mm m ... nu că... Din cât e am înţele s eu, dom n ul Hadd e n a oferit de bun ă voie câte v a sug e s tii care fuses e r ă făcut e deja şi de cerc e t ă t o rii noştri. Dr. Arroway le- a verificat şi a dat lovitur a noroco a s ă cu una dintr e ace s t e ipotez e . Se num e ş t e mod ula ţi e de fază sau se m n al de fază. – Da, aş a- i. Ei, Ken, aş a sta u lucrurile? Până la urm ă Mesajul conţin e a în el ches tia care era împr ă ş ti a t ă pe tot cuprins ul lui, nu? Şi se tot rep e t a , de o gră m a d ă de ori. A exist a t un fel de alfab e t sau cheie a comu nic ă rii tran s mi s ă

imedia t dup ă ce Arroway a capt a t se m n al ul pentr u prima dat ă. – De fapt imedia t dup ă ce a rece p ţio n a t al treilea nivel al palimp s e s t ul ui, adică schiţele Maşinii. – Şi sunt o mulţim e de ţări care au tehn ologia nec e s a r ă pentr u a citi cheia ast a, nu- i aş a? – Păi au nevoie de un dispozitiv numit corelat or de fază. Dar în principiu e- ad ev ă r a t . Ţările care cont e a z ă îl au oricu m. – Atunci am drept a t e când spun că ruşii ar fi putu t citi cheia încă de acu m un an? Ruşii sau chinezii sau japon e zii. De und e ştim noi că la ora actu al ă nu sunt pe cale să ter min e de cons tr uit Maşina? – M-am gândit şi la ast a, dar Marvin Yang mi- a spus că- i imposibil. Fotogr afiile luat e din sat elit, supr a v e g h e r e a electro nic ă, oa m e nii implicaţi în contr ainfor m a ţii, toţi şi toat e ne- au confirm a t că nu exist ă nici un se m n al vreu n ui proiect de cons tr uc ţi e import a n t , aş a cum ar cere construir e a Maşinii veg a nilor. Nu, toţi am fost pros tiţi în acelaşi fel. Ne- am lăsat vrăjiţi de idee a că ace a s t ă cheie de lectur ă treb ui e să fie plas a t ă la încep u t ul Mesajului şi în nici un caz n- ar fi sădit ă ici şi colo pe parcurs ul lui. Abia dup ă ce Mesajul s- a încheia t şi a fost reluat, iar noi ne- am dat sea m a că nu era nimic la încep u t ul lui, abia atunci ne- a dat prin cap să căut ă m şi alte varian t e posibile. Toată activitat e a s- a desfă ş u r a t în strâ n s ă colabor a r e cu ruşii şi cu toat e celelalt e stat e implicat e . Pe de o part e nu cred e m că exist ă cinev a care să aibă vreu n ava n s faţă de noi, dar pe de altă part e la ora actu al ă toat ă lume a are cheia de descifrar e a Mesajului. Din aces t mo m e n t mă te m că nu mai ave m nici o şans ă să dă m un curs unilat er al eve ni m e n t e l o r. – Nici nu vreau ca am e ric a nii să acţion e z e unilat e r al. Vreau doar să mă asigur că nici altcine v a nu va acţion a unilat e r al. Bun, dar hai să ne întoarc e m la descifrar e a Mesajului. Aţi aflat cum să spun e ţi „ad ev ă r a t – fals”, „dac ă – atu nci” şi „spaţiul est e curb a t ”. Cum să cons tr ui e ş ti Maşina num ai cu ast a? – Ştiţi, nu cred că răce al a ast a sau ce- o fi boala pe care aţi contr a c t a t- o are de gând să vă lase în pac e... Uitaţi, toat ă poves t e a abia încep e de la primel e cuvint e pe care le- am înţeles . De exe m pl u, ei ne des e n e a z ă un tab el periodic al ele m e n t e l or

şi de acolo obţin e m

nu m el e

tuturor

ele m e n t e l or

chimice, apoi idee a de ato m, dup ă care ajung e m la nucle u, proto ni, neutr o ni,

electro ni. După ace e a veg a nii ne dau cât ev a noţiuni de mec a nic ă cuan tic ă pentr u a se asigur a că ne păs tr ă m ate n ţi a tre az ă . Să ştiţi că deja am găsit nişte căi noi de cerce t a r e pornind de la proble m el e ast e a , pus e mai mult pentr u a ne verifica. Abia dup ă ace e a Mesajul încep e să se fixeze asu pr a mat e ri al elor specifice de care ave m nevoie pentr u constru c ţi a propriu- zisă. De exe m pl u, din cine ştie ce motive, ave m nevoie de dou ă ton e de erbiu, aş a că ne- au tran s mi s şi o met o d ă grozav de eficient ă pentr u extr ac ţi a erbiului. Din pietr el e cele mai obişnuit e. Der Heer ridică mâ n a cu palm a întins ă înspre preş e di n t ă , într- un ges t de liniştire: – Să nu mă între b a ţi de ce ave m nevoie de tone de erbiu. Nu am nici cea mai vag ă idee. – Nici n- ave a m de gând să te între b aş a cev a. Voiam să ştiu cum v-au explicat cât cânt ă r e ş t e o tonă. – Ne- au calculat- o în unită ţi de ma s ă Planck. Ştiţi, o unita t e de mas ă Planck est e... – Nu cont e a z ă cât est e. Las- o balt ă. Bănuies c că e cev a cunos c u t de toţi fizicienii de pe plan e t ă . Iar eu n- am auzit nicioda t ă de aş a ceva. Acum hai să trag e m

o concluzie. Înţeleg e m

des t ul de bine limba lor? Le ştim alfab e t ul

suficient de bine ca să ne apuc ă m

de citit Mesajul? O să fim în star e să

cons tr ui m maşin ă ri a aia sau nu? – S-ar păr e a că răs p u n s ul est e afirma tiv. Da. Deşi am găsit cheia de descifrar e abia acu m câte v a săpt ă m â n i , sunt capitole întregi din Mesaj care pot fi citite fără nici o proble m ă . Proiect ul maşinii est e făcut cu minuţiozit a t e , e plin de explicaţii suplime n t a r e şi pe ans a m bl u est e extr a or din a r de redu n d a n t . Până joi, când va ave a loc întâlnire a pentr u select a r e a echip aj ului, o să vă pun e m la dispoziţie un mod el tridime n sio n al al Maşinii. Sper ca pân ă atunci să fiţi în star e să particip a ţi. Deoca m d a t ă

încă nu ne- am dat sea m a

ce face

Maşina şi n- ave m nici cea mai vag ă idee la ce- ar folosi ea. În proiect ul tran s mi s se găs e s c şi nişte comp o n e t e chimice orga nic e des t ul de ciuda t e care nu par a- şi ave a locul în cons tr uc ţi a unei maşini. Totuşi apro a p e toat ă lume a est e de păr er e că vom reuşi s- o construi m. – Cine nu cred e ast a ?

– Păi Lunac e a r s ki şi ruşii, în gen e r al. Şi Billy Jo Rankin, cum era de aşt e p t a t . Mai sunt încă des t ui care cred că Maşina o să arunc e plan e t a în aer sau o să- i schimb e axa de rota ţi e, pove ş ti de gen ul ăst a. Dar cei mul mulţi cerc e t ă t o ri au răm a s impr e sion a ţi de acur a t e ţ e a

cu care au fost întoc mit e

instruc ţiu nile şi de nenu m ă r a t e l e mod uri în care s- au gândit veg a nii să ne explice de mai multe ori acelaşi lucru. – Şi ce zice de ast a Eleanor Arroway? – Ea zicea că, dac ă veg a nii ar vrea să pun ă mâ n a pe noi, oricu m o să ajung ă aici pes t e vreo dou ăz e ci şi cinci de ani şi în dou ăz e ci şi cinci de ani nu put e m face mai nimic ca să ne salvă m. Sunt mult pre a ava n s a ţi faţă de noi. Aşa că spun e

şi ea „Cons truiţi- o, iar dac ă

vă te m e ţi

de vreu n

accid e n t

impr evizibil, cons tr uiţi- o într- un loc izolat”. Iar profes or ul Drumlin spun e a că, din part e a lui, put e m s- o cons tr ui m şi în centr ul Pas a d e n e i. De fapt mai spun e a şi că va fi acolo tot timpul cât va dura cons tr uir e a Maşinii, astfel încât să fie primul care să crap e dac ă toat ă şandr a m a u a explod e a z ă . – Drumlin... nu- i cumv a tipul care şi-a dat sea m a pentr u prima dat ă că ni se tran s mi t e un proiect pentr u o Maşină? – Nu, nu chiar. El... – O să citesc toat e ma t e ri al el e inform a tiv e pân ă la întâlnire a de joi. O să mă pun la punct. Mai ai ceva să- mi spui? – Chiar vă gân diţi să- l lăsaţi pe Hadd e n să cons tr uia s c ă Maşina? – Da, dar ştii că ast a nu mai depind e de mine. Trata t ul acela care se tot elabor e a z ă la Paris ne dă nouă, am e ric a nilor, un sfert din put er e a de decizie. Ruşii au şi ei un sfert, chinezii şi japon e zii au împr e u n ă al treile a sfert, iar restul ţărilor au la un loc ultimul sfert. Cam aş a stau lucrurile pe ans a m bl u. O mulţim e de ţări vor să construia s c ă ele Maşina sau cel puţin unele părţi din ea. Toat e

se gând e s c

la pres tigiul lor, dar şi la noi ra mu ri indus triale

şi la

cunoş tinţ el e ştiinţifice afer e n t e . Mie îmi sun ă foart e bine atât timp cât nime ni nu ne- o ia înaint e. S-ar put e a ca şi Hadd e n să prime a s c ă o part e din proiect ul de constru c ţi e. Ar fi vreo proble m ă ? Crezi că n- ar fi suficient de comp e t e n t ? – Ba cu sigura n ţ ă că est e. Numai că... – Ei, dac ă nu mai ai nici o proble m ă , drag ă Ken, atunci ne vom ved e a joi, cu per misiun e a virus ului.

În mo m e n t ul în care der Heer închis e uşa în urm a lui şi pătru n s e în sala de aşt e p t a r e alătur a t ă , se auzi un stră n u t prezid e n ţi al exploziv. Ofiţerul de serviciu pe ace a zi, care stăt e a

eap ă n pe o can a p e a , tres ă ri brusc, vizibil

speria t. Valiza de la picioar el e sale era împă n a t ă cu codurile de autorizar e pentr u rach e t el e nucle ar e . Der Heer reuşi să îl linişte a s c ă tăcut, întinzâ n d mâinile în faţă cu palm el e întoar s e spre pod e a într- un ges t rep e t a t şi blând. Ofiţerul zâmbi încurc a t, parc ă dezvinov ă ţi n d u- se. * Preş e din t a era vădit dez a m ă g i t ă . Se simţ e a din tonul vocii ei. – Asta- i Vega? între b ă ea. Din cauz a ast a s- a iscat toat ă teva t u r a ? Timpul acord a t pres ei pentr u fotogr afii se ter min a s e , iar ochii preş e di n t ei dev e nis e r ă apro a p e ada p t a ţi la întun e ric dup ă as altul la care fuses e r ă supu şi de bliţurile fotogr afilor şi luminile cam e r elor de filmat. Fotogr afiile publicat e a dou a zi în ziare şi care o prez e n t a u privind cu ochi de vultur prin teles co p ul obs erv a t o r ul ui Marinei erau, bineînţ el e s , o înşelă t ori e nevinov a t ă . În realitat e fem ei a nu reuşis e să disting ă nimic prin teles co p decâ t dup ă ce fotogr afii au plec a t şi ca m e r a a red e v e ni t întun e c o a s ă . – Şi de ce se bălăn g ă n e ? întreb ă din nou şefa stat ului. – Este din cauz a turbule n ţ ei at m o sf e ric e, doa m n ă preş e din t ă , îi explică der Heer. Particulele de aer cald trec prin faţa teles c o p ului şi distorsion e a z ă imagin e a . – A, e ca atu nci când mă uita m la Si pes t e mas a întins ă la micul dejun şi prăjitorul de pâin e stăt e a între noi. Îmi aduc amint e că am văzut cum i se prăb u şis e jumă t a t e din faţă, zise femei a pe un ton afect u o s , adr e s â n d u - i-se cons ort ului prezid e n ţi al, care se afla prin pre aj m ă şi discut a cu com a n d a n t ul obs erv a t o r ul ui, un ins îmbrăc a t în unifor m ă . Fraza fu rostit ă des t ul de tar e, astfel ca soţul primei doa m n e să poat ă so aud ă . – Mda, zilele ast e a nu- i nici un prăjitor pe ma s ă la micul dejun, răsp u n s e el cu am a bilitat e . Înaint e de a se pen sion a , Seym o u r Lasker fuses e un me m b r u de rang înalt în Sindicat ul Intern a ţio n al al Muncitorilor din Indus tria de Confecţii pentr u Femei. O întâlnis e pe actu al a lui soţie cu multe dec e nii în urm ă , în vre m e a

când ea era repr ez e n t a n t a comp a ni ei New York Girl Coat, şi se îndrăg o s tis e r ă unul de altul în perioa d a unui congr e s sindical prelun git. Dacă ţine m cont de ineditul situa ţiei prez e n t e

a ambilor soţi, trăinicia evide n t ă

a legă t u rii lor

merit a toat e laud el e. – Nu mă pot descurc a fără micul dejun, apr ecie preş e din t a , dar nu mai apuc pre a multe dejunuri cu Si. Zicând ace s t e a , făcu o mică strâ m b ă t u r ă comic ă în direcţia aproxi m a tiv ă a soţului ei, apoi se întoars e la instru m e n t ul monoc ul ar: – Arată ca o amib ă alba s tr ă şi e toat ă ... cumv a turtit ă. După

ce

scăp a s e

de

dificila

întâlnire

pentr u

aleg e r e a

echip ajului,

preş e din t a se simţ e a extr e m de bine- dispu s ă , de parc ă i s- ar fi luat o piatr ă de pe inimă. Răce al a ei apro a p e că se vindec a s e . – Şi dacă n- ar exist a nici un pic de turbule n ţ ă , Ken? Ce- aş ved e a atu nci? – Atunci ar fi ca un teles co p

spaţi al

plas a t

dincolo

de

at m o sf e r a

Păm â n t ul ui. Aţi ved e a un punct de lumină fixă, nep âlp âito a r e . – Numai ste a u a ? Numai pe Vega ast a? Fără plan e t e , fără inele, fără staţii de luptă cu laser e ? – Fără, doa m n ă preş e di n t ă . Toat e ast e a sunt mult pre a măr u n t e şi pre a puţin lumino a s e şi nu le- aţi put e a ved e a nici cu un teles c o p foart e mar e. – Ei, măc a r sper că sava n ţii voştri au hab a r de ce fac, rosti fem ei a apro a p e şoptit. Ne face m o groaz ă de obligaţii şi ang aj a m e n t e pentr u cev a ce nu se poat e ved e a . Der Heer fu puţin surprins. – Dar am văzut treizeci şi una de mii de pagini de text! Imagini, cuvint e, plus un dicţion a r imens ascu n s în cheia de descifrar e . – După judec a t a me a ast a nu- i acela şi lucru cu văz ut ul . Totul e puţin cam pre a... inductiv. Nu- mi mai aminti că toţi cerc e t ă t o rii de pe toat ă plan e t a au rece p ţio n a t acele a şi inform a ţii. Ştiu toat e ast e a . Şi nu- mi spun e nici cât de clare şi lipsite de ambig uit a t e sunt schiţel e proiect ului pentr u Maşină. Ştiu şi ast a.

Sunt conş tie n t ă

că, dacă

noi dă m

înapoi, altcin ev a

tot va cons tr ui

Maşina. Sunt la cure n t cu toat ă situa ţia. Totuşi sunt neliniştită. Suita prezid e n ţi al ă o porni ag al e înapoi, de la Observ a t o r ul Marinei spre reş e din ţ a vicepr e ş e di n t el ui. În ultimel e săpt ă m â n i la Paris se încerc a s e r ă tot

felul de înţeleg e ri în privinţ a aleg e rii echip elor de lucru şi astfel se cons u m a s e mult ă ener gi e şi diplom a ţi e. Stat el e Unite şi Uniun e a Sovietic ă au pretins fiecar e câte dou ă locuri în echip aj ul de cinci pers o a n e al Maşinii, iar în ace a s t ă privinţ ă cele dou ă ţări s- au dove dit aliaţi de năd ej d e . Dar în Consorţiul Planet a r al Mesajului era foart e greu să susţii o astfel de idee în faţa celorlalte naţiuni implicat e. În acele zile Stat el e Unite şi Uniun e a Sovietică, deşi era vorb a de proble m e în care amb el e căzus e r ă de acord, au întâ m pi n a t mult mai mult e dificultă ţi

să- şi susţin ă

punct el e

de

ved er e

înaint e a

celorlalte

ţări dec â t

avus e s e r ă odinioar ă în situa ţii mult mai încord a t e . Proiect ul era de- acu m cunos c u t pes t e tot ca o activita t e comu n ă întregii specii uma n e . Numel e de „Cons orţiul Plane t a r al Mesajului” era pe cale să fie schimb a t

în „Cons orţiul

Planet a r

al Maşinii”. Toat e

ţările

care

deţin e a u

frag m e n t e din Mesaj încerc a u să folose a s c ă aces t argu m e n t ca pe o me t o d ă de acce s pentr u unul dintr e cona ţio n alii lor din rând ul me m b rilor echip aj ului. Chinezii au argu m e n t a t cu calm că pe la mijlocul secolului urm ă t o r pe plan e t ă vor fi un miliard şi jumă t a t e de cetă ţ e ni de- ai lor, şi ast a în condiţiile în care în China cele mai multe naş t e ri erau ale unor copii unici la părinţi şi stat ul chinez susţin e a încă exp eri m e n t ul de control al nat alită ţii. Când vor fi mari, acei copii urm a să fie – dup ă păr er e a oficialităţilor chinez e – mult mai intelige n ţi dec â t copiii altor ţări care nu ave a u

reguli aş a de strict e în privinţ a nu m ă r ului

copiilor. De vre m e ce în urm ă t o rii cincizeci de ani chinezii vor ajung e astfel să joace un rol mult mai import a n t în proble m el e intern a ţio n al e , ei consid er a u că merit ă cel puţin unul dintr e cele cinci locuri din Maşină. Era un argu m e n t care dev e nis e subiect de discuţie al politicienilor din mult e ţări lipsite de orice put er e de decizie asu pr a Mesajului sau Maşinii. Ţările euro p e n e şi japon ezii au renu n ţ a t la repr ez e n t a r e a lor în echip aj ul Maşinii în schimb ul acord ă rii unui rol import a n t în produc e r e a comp o n e n t e l or ei, activitat e din care cred e a u că vor obţin e ben eficii econ o mic e rem a r c a bile. Până la urm ă Stat el e Unite, Uniun e a Sovietică, India şi China au primit câte un loc dintr e

cele

cinci exist e n t e ,

iar ultimul loc liber a ră m a s

în rezerv ă .

Rezulta t ul final s- a dator a t unor lungi şi dificile trat a tiv e multilat e r al e, und e au fost adu s e în discuţie num ă r ul de locuitori, put er e a econo mic ă, indus trială şi militar ă, siste m ul politic al ţărilor implicat e şi chiar argu m e n t e legat e de istoria

speciei uma n e . Pentru ultimul loc ră m a s liber Brazilia şi Indon ezia şi-au pretins fiecar e drep t ul pe baz a nu m ă r ului de locuitori şi a echilibrului geogr afic; Suedia s- a oferit

ca

arbitru

în cazul

apariţiei

unor

disput e

politice;

Egiptul,

Irakul,

Pakist a n ul şi Arabia Saudit ă au pretins locul pe baz a unei egalizări religioa s e . Alţii au sug er a t totuşi ca măc a r aces t ultim loc răm a s liber să fie atribuit pe baz a unor merit e individu al e şi nu în funcţie de naţion alita t e . Deoc a m d a t ă hot ăr â r e a a fost lăsat ă în băt ai a vânt ului, ca un pot e n ţi al măr al discordiei pentr u mai târziu. Cele

patru

naţiuni

select a t e

au

încep u t

un

proc e s

de

aleg e r e

a

candid a ţilor în care s- au implicat oa m e ni de ştiinţ ă, liderina ţio n ali şi tot felul de alţi inşi care îşi susţin e a u propriile lor propu n e ri. În Stat el e Unite s- a ajuns la un fel de dezb a t e r e la nivel naţion al. Cu mai mult sau mai puţin entuzia s m , în statis tici şi în sond aj e

de opinie era u

prop u şi şi susţinu ţi lideri religioşi,

ca mpio ni ai feluritelor sport uri, astro n a u ţi, câştig ă t o ri ai Medaliei de Onoar e a Congr e s ului am e ric a n, oa m e ni de ştiinţă, actori de cine m a , o fostă soţie de preş e din t e SUA, realizatori de emisiuni de dezb a t e ri televiza t e şi crainici TV renu mi ţi, preş e din ţi

me m b ri de

ai Congr e s ul ui

fund a ţii,

cânt ă r e ţi

am e ric a n , de

muzică

milionari rock

cu sau

ambiţii politice, country,

rectori

universit ari şi chiar jucăuş a Miss America pe anul în curs. După o tradiţie păs tr a t ă de mult ă vre m e , încă de când reş e din ţ a oficială a vicepr e ş e d i n t el ui Stat elor Unite fuses e depla s a t ă pe tere n ul Obs erv a t o r ului Marinei, pers o n al ul de serviciu era form a t din subofiţeri filipinezi ang aj a ţi în cadrul

Marinei

am e ric a n e .

Ei purt a u

nişte

saco uri

sport

pe

care

scria

„Vicepr e ş e di n t el e Stat elor Unite”. Acum serv e a u cafe a u a unui cerc restr â n s de oas p e ţi, fiindcă cei mai mulţi dintre particip a n ţii la întâlnire a pentr u aleg e r e a echip aj ului nu fuses e r ă invitaţi la ace a s t ă şedinţ ă noctur n ă neoficială. Soart a ne miloa s ă făcus e ca Seym o u r Larkin să devin ă unicul Prim Domn al Americii. Îşi purt a

povar a

pe

sea m a

căreia

se

amuz a u

carica t u riş tii

cotidian elor şi suport a glum el e ustur ă t o a r e sau ironiile care mer g e a u pân ă la o limită încă nea tins ă de oa m e ni, dar o făce a cu atât a nat ur al e ţ e şi cu atâ t de mult bun- simţ, încât America se simţis e nevoit ă să- l ierte că se căs ă t o ris e cu o fem ei e care ave a suficient ă put er e şi imagin a ţi e pentr u a cond uc e jumă t a t e de

glob. Lasker, nev a s t a

vicepr e ş e d i n t el ui şi cu fiul ace s t ui a,

un adoles c e n t

simp a tic, izbucniră într- un hohot de râs zgo mo t o s chiar când preş e din t a îl îndru m a pe der Heer întro anex ă a bibliotecii, o că m ă r ui e lipită de sala cu cărţi. – În ordine, încep u ea. Astăzi nu treb ui e luat ă nici o decizie oficială şi nici nu treb ui e să anun ţ ă m public rezult a t ul dezb a t e rilor noas tr e . Dar hai să ved e m dac ă am pute a încropi un rezu m a t al situ a ţiei. Nu ştim ce va face afurisita aia de Maşină, dar est e logic să pres u p u n e m că va porni spre Vega. Nimeni nu are nici cea mai palidă idee des pr e mod ul în care va funcţion a sau des pr e dura t a călătoriei. Mai spun e- mi o dat ă: cât de dep a r t e e Vega? – Douăz e ci şi şas e de ani lumină, doa m n ă preş e din t ă . – În cazul aces t a , dacă Maşina ar fi nu ştiu ce nav ă spaţială şi ar călători cu viteza luminii... da, am hab a r că nu se poat e călători cu viteza luminii, ci nu m ai apro a p e de viteza ast a, aş a că nu mă întrer u p e . .. deci în cazul ace s t a ar fi nec e s a ri douăz e ci şi şas e de ani pentr u ca ea să ajung ă acolo. Douăz e ci şi şas e de ani, dar num ai în timpul real de pe Pămâ n t . Am drept a t e , der Heer? – Da, aveţi perfect ă drept a t e . Mai adă u g a ţi în jur de un an pentr u a acceler a pân ă la viteza luminii şi încă un an pentr u dec eler a ţi e în mo m e n t ul intrării în siste m ul Vega. Însă din punct ul de ved e r e al me m b rilor echip ajului va trec e mult mai puţin. Un an sau poat e doi, depind e de cât de mult se apro pi e nav a de viteza luminii. – Der Heer, ai ajuns să ştii foart e mult ă astro n o mi e pentr u un biolog. – Mulţu m e s c , doa m n ă preş e di n t ă . Am făcut tot posibilul să mă afund în proble m ă . Fem ei a se uită la el fix, dar nu m ai o clipă, dup ă care reluă: – Deci atâ t timp cât Maşina va călători cu o viteză cât mai apropia t ă de cea a luminii nu va cont a pre a mult cât sunt de bătr â ni me m b rii echip ajului ei. Dar dacă ar trec e zece ani, dou ăz e ci sau chiar mai mult – iar tu mi- ai spus că nu e imposibil –, atunci ar treb ui să aleg e m pe cinev a mai tân ă r. Pe de altă part e ruşilor nu le pas ă de ace a s t ă posibilitat e . Am înţele s că deoc a m d a t ă oscileaz ă între Arhang h el s ki şi Lunac e a r s ki, care au am â n d oi pes t e şaizeci de ani. Citise nu m e r e cu oarec a r e şovăial ă de pe o foiţă pe care o ave a în faţă.

– Sunt e m apro a p e siguri că şi chinezii îl vor aleg e pe Xi. Şi el are pes t e şaizeci de ani. Deci, dac ă mi- aş închipui că ei ştiu mai bine ce vor să facă, aş fi tent a t ă să zic „Ei, dă- o dracului, hai să trimit e m şi noi pe cinev a de şaizeci de ani”. Der Heer îşi aminti că Drumlin ave a exact şaizeci de ani. – Pe de altă part e... încerc ă el să i se opun ă . – Ştiu, ştiu: doctor ul

indian.

Fem ei a

ace e a

care

abia

at

recut

de

patruz e ci... Într- un fel ăst a est e cel mai idiot lucru de care am auzit. Ne apuc ă m să aleg e m pe cinev a pentr u Jocurile Olimpice, dar hab a r n- ave m care vor fi prob el e de acolo. Nici nu ştiu de ce vorbim num ai de trimiter e a unor oa m e ni de ştiinţă. Mahat m a Gandhi da, pe ăst a ar fi treb uit să- l exp e di e m spre veg a ni. Sau, dac ă tot am ajuns aici, Iisus Hristos. Nu- mi aminti că nu sunt dispo nibili. Ştiu ast a, der Heer. – Atunci când nu ştii care vor fi prob el e de concurs trimiţi un cam pion la dec a tlo n. – Şi dup ă ace e a afli că de fapt concurs ul era unul de şah, de oratorie sau de sculpt ur ă şi te trez e ş ti că deca tlonis t ul tău iese pe ultimul loc. Bine, hai să zice m că ar treb ui să fie cinev a preocu p a t de intelige n ţ a extr a t e r e s t r ă şi care a fost implicat înde a p r o a p e în rece p ţion a r e a şi decript a r e a Mesajului. – O pers o a n ă de aces t gen ar fi cât de cât familiarizat ă cu stilul de gândire al veg a nilor. Sau cel puţin ar fi mai apro pi a t ă de cee a ce cred veg a nii că repr ezint ă judec a t a uma n ă . – Iar dac ă vorbim de oa m e nii care excel e a z ă în dom e ni u, tu erai de păr er e că sfera de selecţie s- ar restr â n g e la num ai trei pers o a n e . Preş e din t a îşi cons ult ă din nou foile cu notiţe înaint e de a rosti: – Ar fi Arroway, Drumlin şi... cel care cred e că e un gen e r al rom a n . – Dr. Valerian, doa m n ă preş e di n t ă . Nu ştia m că el cred e să fie gen e r al rom a n ; doar că poart ă num el e unui gen e r al rom a n . – Valerian nici măc a r n- a vrut să răs p u n d ă la ches tion a r ul Comit e t ului de Selecţie. N-a vrut să- l bag e

în sea m ă . .. fiindcă nu vre a să- şi păr ă s e a s c ă

nev a s t a ? Aşa sta u lucrurile? Nu, să ştii că nu- l deza pr o b . Nu- i un idiot. Ştie cum să me n ţin ă o relaţie cu cinev a. Nu- i din cauz ă că nev a s t ă- sa e bolnav ă sau ceva as e m ă n ă t o r ?

– Nu, din cât e ştiu eu soţia lui are o cons titu ţi e de fier. – E bine. Bine pentr u ei. Trimite- i, te rog, un me s aj pers o n al din part e a me a, cev a în care să scrie că treb ui e să fie o femei e formid a bilă dacă un astro n o m e în star e să renu n ţ e la întreg univers ul pentr u ea. Dar ai grijă la expri m a r e , der Heer, vezi cum alegi cuvint el e. Ştii la ce mă gând e s c . Şi bag ă acolo şi un citat. Poat e nişte vers uri. Dar să nu fie pre a siropo a s e . Preş e din t a îl avertiză cu deg e t ul pe biolog. – Valerianii ăştia ne pot da tuturor lecţii, zise ea. Ce- ar fi să- i invită m la un dineu oficial? Pest e vreo două săpt ă m â n i ne va vizita reg el e Nepalului. Cred că ar fi un mo m e n t bun. Der Heer not a cu furie. Se gândi că va treb ui să sun e la Secre t a r ul de Stat însărcin a t cu întâlnirile de la Cas a Albă. Urma să- l sun e acas ă imedia t ce va pleca de la ace a s t ă întâlnire. Şi mai ave a de dat un telefon şi mai urg e n t. Nu mai apuc a s e să ajung ă la un telefon de o gră m a d ă de cea s u ri. – Deci ar răm â n e Drumlin şi cu Arroway. Ea e cu vreo dou ăz e ci de ani mai tân ăr ă , dar ştiu că Drumlin e într- o form ă fizică exc el e n t ă . Zboar ă cu planor ul, face par a ş u tis m şi scufun d ă ri... est e şi un sav a n t strălucit. A fost de un

mar e

ajutor

contr azic â n d u- se

la sparg e r e a cu

toţi

codului

bătr â nii

Mesajului

ceilalţi.

N-a

şi se

va

lucrat

nici

simţi

minun a t

în

dom e ni ul

arm a m e n t u l ui nucle a r, nu- i aş a? N-aş vre a să trimit e m pe cinev a care s- a ocup a t de arm e nucle a r e . Pe de altă part e şi Arroway est e un sav a n t de geniu. Ea a fost la conduc e r e a proiect ului Argus, ştie toat e am ă n u n t e l e des pr e Mesaj şi are o mint e iscodito a r e . Toat ă lume a spun e că est e inter e s a t ă de o mulţim e de dom e nii dintre cele mai diferite. În plus ar fi purt ă t o a r e a unei imagini mai tiner e a Americii. Preş e din t a făcu o pauz ă strat e gic ă înaint e de a spun e: – Iar tu, Ken, o placi. Nu- i nimic rău în ast a. Şi mie îmi plac e Arroway. Dar uneori am impr e si a că o ia pe arăt ur ă . Ai ascult a t cu ate n ţi e răsp u n s u rile ei la ches tion a r ? – Cred că ştiu la ce pas aj vă referiţi, doa m n ă preş e din t ă . Însă Comit e t ul de Selecţie a ţinut- o apro a p e

opt ore num ai în întreb ă ri şi uneori ea se

enerv e a z ă când aud e cee a ce ei i se par a fi întreb ă ri cretin e. Şi Drumlin e la fel. Poat e că el a învăţ a t- o aş a cev a. Ştiţi că i-a fost stud e n t ă o vre m e .

– Mda, şi el a spus nişte ches tii idioat e. Uite, pe videoc a s e t o f o n ul ăst a sar zice că ni s- au select a t toat e replicile se m nifica tiv e. Mai întâi e ches tio n a r ul la care a fost supu s ă Arroway, dup ă care vine cel al lui Drumlin. Apas ă pe buto n ul de pornire, Ken. Ecran ul televizorului se lumină şi ap ăr u imagin e a lui Ellie, care fuses e interviev a t ă la biroul ei de la ampla s a m e n t u l proiect ului Argus. Der Heer reuşi să disting ă pân ă şi bucă ţic a de hârtie îngălb e nit ă cu citatul din Kafka. Dacă te apuc ai să judeţi toat e asp e c t el e proble m ei, poat e că Ellie ar fi fost mai fericită dac ă aştrii nu i-ar fi tran s mi s decâ t tăcer e a lor. Se ved e a că are ochii umflaţi şi că îi apăr u s e r ă nişte riduri în jurul gurii. Se mai disting e a u şi nişte şanţ uri verticale, neobiş n uit e, care porn e a u

de pe frunt e pân ă la puţin dea s u p r a

nas ului. Pe band a video Ellie arăt a îngrozitor de sur m e n a t ă şi der Heer simţi o und ă de vinov ă ţie. – Ce cred eu des pr e criza de supr a p o p ul a r e ? spun e a Ellie. Vreţi să ştiţi dac ă

sunt

pentr u

sau

împotriv ă?

Cred e ţi

că est e

una

dintre

întreb ă rile

es e n ţi al e la care va treb ui să răs p u n d pe Vega şi vreţi să vă asigur a ţi că voi da răsp u n s ul corect? Bine. Supr a p o p ul a r e a est e motivul pentr u care mă declar în favoar e a

homo s e x u a lit ă ţii

şi

a

preoţilor

celibat a ri.

Obligativita t e a

celibat a ris m ul ui la preoţi mi se pare chiar o idee foart e bine găsit ă, fiindcă tind e să supri m e orice înclinaţie eredit a r ă spre fanatis m. Ellie aşt e p t ă neclintită, de parc ă ar fi înghe ţ a t aş a, ate n t ă la urm ă t o a r e a între b a r e . Preş e din t a ap ă s ă pe buto n ul de „pauz ă”. – Ei bine, sunt de acord, unele între b ă ri s- ar put e a să nu fi fost foart e bine ales e, reluă ea. Dar n- am vre a să ne trezim că într- o poziţie atâ t de import a n t ă şi la un proiect care are într- adev ă r nişte implicaţii pozitive pe plan intern a ţio n al am ales pe cinev a care se dove d e ş t e ulterior un rasist încuiat. În proble m a de faţă vre m ca lume a dezvolt a t ă să fie de part e a noas t r ă . De ace e a între b a r e a de mai înaint e a fost pus ă cu un rost clar. Nu ţi se pare că răsp u n s ul ei dove d e ş t e puţin ă... lipsă de tact? Face puţin pe deş t e a p t a doctor Arroway a ta! Acum hai să arunc ă m o privire la Drumlin. Drumlin purt a un papion albas t r u cu picăţ el e, era bronz a t şi arăt a într- o formă fizică perfec t ă . – Da, ştiu că ave m cu toţii senti m e n t e , spun e a el, dar haid e ţi să judec ă m

puţin des pr e ce senti m e n t e est e vorba. Ele nu sunt altcev a dec â t justificări ale unui comp or t a m e n t

de ada p t a r e răm a s dintr- o epoc ă în care oa m e nii erau

pre a proş ti ca să poat ă raţion a asu pr a lumii. Însă pot să- mi dau sea m a că, dac ă o hait ă de hien e năv ăl e ş t e asu pr a me a, o să am proble m e serioa s e . Numi treb ui e nici un miligra m de adr e n alin ă în plus ca să înţeleg cum stau lucrurile. Pot să- mi dau sea m a şi că pentr u mine ar fi import a n t să contribui cu zestr e a me a gen e tic ă la form ar e a noii gen e r a ţii. Nu- i nevoie ne a p ă r a t de un flux de tes to s t e r o n care să mi se infuzez e în sâng e . Mă desc urc şi fără. Dar voi sunt e ţi siguri că o cre a t u r ă extr a t e r e s t r ă mult mai ava n s a t ă dec â t noi ar mai ave a

nevoie

de

povar a

senti m e n t e l o r?

Ştiu

că

exist ă

oa m e ni

care

mă

consid er ă pre a rece şi pre a dista n t. Dacă vreţi să- i înţele g e ţi cu ad ev ă r a t pe extr a t e r e ş t ri ar treb ui totuşi să mă trimit e ţi pe min e . Nu veţi mai găsi pe nime ni atâ t de as e m ă n ă t o r lor. – Ce mai aleg e r e ! zise preş e din t a . Unul e ate u şi celălalt deja se cred e pe Vega. De ce să fim obligaţi să trimit e m oa m e ni de ştiinţ ă? De ce n- am put e a trimit e pe cinev a... norm al? Nu, e doar o între b a r e retorică, adă u g ă ea rep e d e . Ştiu de ce sunt e m nevoiţi să trimite m oa m e ni de ştiinţă. Mesajul se refer ă la ştiinţă şi est e scris într- un limbaj ştiinţific. Ştiinţa est e ceva pe care sunt e m siguri că îl ave m în comu n cu cei de pe Vega. Nu, Ken, sunt motiv e des t ul de bun e. Ţin cont de ele. – Dar Ellie nu e ate e . Ea e agno s tic ă. Minte a îi est e deschis ă . Nu e nici măr ginit ă de dog m e . E intelige n t ă , hot ăr â t ă şi o foart e bun ă profesionis t ă . Are un bag aj de cunoş tinţ e vast din cele mai divers e dom e nii. Este exac t pers o a n a de care ave m nevoie într- o astfel de situ a ţie. – Ken, sunt încânt a t ă să văd cu câtă dăruir e susţii integrit a t e a aces t ui proiect. Dar oa m e nii neimplica ţi în discuţii, popula ţia plan e t ei şi a ţării e încă stăp â ni t ă de spai m e . Să nu crezi că nu m- am gân dit la popor şi la cât de multe a treb uit să acce p t e fără crâcnire pân ă acu m. Mai mult de jumă t a t e dintr e oa m e nii cu care am discut a t se gân d e s c că n- ave m nimic de câştig a t dacă ne apuc ă m să face m drăcia aia. Dacă nu mai ave m cum să dă m înapoi, cel puţin vre a u să trimite m pe cinev a de încred e r e . Proba bil că Arroway est e exac t aş a cum mi- ai descris- o, dar în nici un caz nu est e de încred e r e . Primes c tot felul de veşti şi avertis m e n t e dinspr e sen a t, de la Primii Păm â n t e ni, de la propriul

me u Comit e t Naţion al, de la cond uc ă t o rii bisericilor. Pres u p u n că Arroway l-a impr e sion a t pe Palme r Joss când cu întâlnire a din California, dar a reuşit să- l înfurie

grozav

preş e din t ă ”...

pe Billy Jo Rankin. M-a sun a t ştii, nu- şi poat e

ascu n d e

ieri şi mi- a spus

dezgu s t ul

când

treb ui e

„Doa m n ă să spun ă

„doa m n ă ” , „doa m n ă preş e din t ă ”... mi- a spus deci „Maşina ace e a o să zboar e direct la Dumn e z e u sau la Sat a n a . La oricar e dintr e ei ar ajung e , aţi face bine să trimite ţi un creş tin cu frica lui Dumn e z e u ”. Doa m n e sfinte, a încerc a t să se folos e a s c ă

de priet e ni a

lui cu Palmer

Joss ca să mă

forţez e

să acce p t .

Bănuie s c, ba chiar sunt apro a p e sigur ă ce vrea: îşi face recla m ă ca să plec e el . Pentru Rankin, Drumlin va fi un pers o n aj mult mai acce p t a bil dec â t est e Arroway. Recuno s c că Drumlin are cev a dintr- un peş t e , rece şi alun e c o s . Dar e de m n de încred e r e , e patriot şi e săn ă t o s . Referinţ el e des pr e activitat e a lui ştiinţifică sunt excele n t e . Mai şi vrea să plec e. Da, treb uie să- l aleg e m pe Drumlin. Cel mai bun lucru pe care ţi-l pot oferi est e s- o păs tr ă m pe ea ca rezerv ă . – Pot să- i spun ast a? – Nu, nu- i spun e nimic lui Eleanor Arroway înaint e să- l anun ţ ă m

pe

Drumlin. N-am drept a t e ? O să te anun ţ de îndat ă ce vom lua o hot ăr â r e irevoc a bilă şi dup ă ce- l vom anu n ţ a pe Drumlin... Of, Ken, înviore az ă- te! Nu vrei ca ea să răm â n ă aici, pe Păm â n t ? * Ellie îşi ter min ă inform a r e a asupr a „Tiger Tea m”- ului din dep a r t a m e n t u l de stat (cei care îi asist a u pe negocia t o rii am e ric a ni de la Paris) abia dup ă ora şas e. Der Heer îi pro mis e s e că o va sun a de îndat ă ce o să scap e din ace a şedinţ ă de selecţie a echip aj ului. Voia ca el şi nu altcinev a să fie cel care să o anun ţ e

dac ă

fuses e

sau

nu alea s ă .

Ellie ştia că nu fuses e

suficient

de

resp e c t u o a s ă cu exa mi n a t o rii şi că put e a să piard ă locul, din aces t motiv şi din alte cât ev a zeci. Cu toat e aces t a e îşi spus e că s- ar put e a să mai aibă unele şans e . La hot el o aşt e p t a un mes aj. Nu era obişnuitul formular roz de tipul „Cât ai fost plec a t ă te- a căut a t ...”, ci o scriso ar e adus ă de un comision a r, sigilat ă şi fără nici o şta m pilă. Pe plic scria: „Ne întâlnim la Muzeul Naţion al al Ştiinţei şi Tehnicii, ora 20.00, în sear a ast a. Palmer Joss”.

Nici un „bun ă ”, nici o explicaţie, nici un se m n des pr e subiect ul întâlnirii şi nici măc a r o formulă ban al ă, un „cu sincerit a t e , al dumit al e”, îşi spus e Ellie. „Individul ăst a chiar est e credincios.” Hârtia pe care era scris biletul şi plicul în care era închis purt a u ant e t ul hotelului ei. Nu exist a nici o adr e s ă pentr u răsp u n s . Din cât e pres u p u n e a ea, Joss treb uie să fi fost deja în oraş. Aflase de la secr e t a r ul de stat că ea era aici şi prob a bil se plimb a s e toat ă dup ă- amiaz a , aşt e p t â n d - o să se întoarc ă . Fuses e o zi extr e m de obosito a r e , iar fem ei a era der a nj a t ă

de idee a

că urm a

să- şi piard ă timp ul altfel dec â t descifrân d

şi

ara nj â n d Mesajul. Deşi o part e din ea o înde m n a să nu se ducă, mers e totuşi în ca m e r ă , făcu un duş, îşi schimb ă hain el e, apoi cobor â, cump ă r ă o cutie cu smochin e şi în patr uz e ci şi cinci de minut e se afla deja într- un taxi. Mai era în jur de o oră pân ă la închider e a muz e ului şi sălile era u apro a p e goale.

Rarii vizitatori

trec e a u

pe

lâng ă

maşin ă rii

imen s e

şi întun e c a t e

îngh e s uit e prin toat e colţurile unei săli largi de la intrar e . În ace s t muz e u se găs e a mâ n d ria ram urilor indus trial e din secolul al 19- lea cum era u indus tria încălţ ă mi n t ei, a textilelor sau a cărb u n el ui. O orgă cu aburi prez e n t a t ă

la

expoziţia mon dială din 1876 cânt a un cânt e c el ves el pentr u un grup de turişti din ves tul Africii. Ellie pres u p u s e că resp e c tiv ul cânt e c fuses e comp u s iniţial pentr u o fanfar ă. Dar nu reuşi să- l vad ă nicăieri pe Joss. Îşi înăbu şi impuls ul de a se întoarc e pe călcâie şi de a plec a fără să se mai uite în urm ă şi încerc ă să raţion ez e . Îşi spus e „Dacă ştii că treb uie să te întâln e ş ti cu Palme r Joss în aces t muz e u şi singurul lucru des pr e care ai discut a t vreod a t ă cu el a fost proble m a religiei în cazul Mesajului, und e crezi că l-ai put e a găsi?”. Proble m a se m ă n a oarec u m

cu cea a select ă rii frecve n ţ elor

în progr a m ul

SETI: încă nu s- a

rece p ţio n a t nici un mes aj de la vreo civilizaţie mai ava n s a t ă , dar treb ui e luat ă o hotăr â r e privind frecve n ţ el e pe care ace s t e fiinţe – des pr e care nu se ştie practic nimic, nici măc a r dac ă exist ă – s- ar put e a decid e să trans mi t ă mes aj e. Frecve n ţ a est e nea p ă r a t legat ă de unele cunoş tinţ e comu n e atât oa m e nilor, cât şi pres u p u şilor extr a t e r e ş t ri. Cu sigura n ţ ă că atâ t ei, cât şi noi ştim care est e ato m ul cel mai răsp â n di t în univers şi, în cons e cin ţ ă , unica frecve n ţ ă radio în care ace s t ato m emit e şi abs o a r b e und a radio în mod specific. Aşa s- a desfă ş u r a t lanţul dedu c ţiilor logice prin care frecve n ţ a de 1420 de me g a h e r t zi, caract e ris tic ă ato m ului neutr u de hidrog e n , a fost inclus ă în progr a m e l e de

cerc e t a r e SETI încă de la primel e tent a tiv e de ace s t gen. „Dar aici, în muz e u , care ar fi echivale n t ul hidrog e n ul ui?” gândi Ellie. „Telefonul lui Alexan d e r Grah a m Bell? Telegr aful? Radioul lui... A, dar era nor m al!’ – Există în muz e ul dum n e a v o a s t r ă vreu n pen d ul al lui Fouca ult? i se adr e s ă ea unui paznic. Tocurile pantofilor lui Ellie ţăcă n e a u pe pod el el e de mar m u r ă , iar sun e t ul acut ave a un ecou put er nic în sala goală. Ellie se apropie de roton d a în care Joss

stăt e a

reze m a t

de

balus tr a d ă ,

fixînd

cu privire a

o repr ez e n t a r e

a

punct elor cardin al e făcut ă în ţiglă moz aic a t ă . În jurul pend ulului se ved e a u nişte born e verticale care marc a u orele. Unele erau culcat e la pă m â n t , cu sigur a n ţ ă datorit ă greut ă ţii pend ulului care le ciocnis e mai devr e m e , iar altele stăt e a u încă drep t e . În jurul orei şapt e cinev a opris e balan s ul pend ulului, iar acu m greu t a t e a atâr n a ne mişc a t ă . Ellie şi Joss era u cu des ă v â r şir e singuri. El o auzis e apropiind u- se de cel puţin un minut, însă nu scos e s e nici o vorb ă. – Ai ajuns cumv a la concluzia că poţi opri pen d ulul prin rug ăciu n e ? între b ă fem ei a, zâmbin d. – Ar înse m n a să ultra gi ezi dre a p t a credinţ ă , replică predic a t o r ul. – Nu văd de ce. Ai reuşit să conv er t e ş ti o mulţim e

de oa m e ni. Lui

Dumn e z e u nu i-ar fi deloc greu să te ajute la aş a ceva, mai ales că – dacă- mi amint e s c eu bine – vorb e ş ti cu El des t ul de des... Nu- i vorb a de ast a, nu? De fapt vrei să- mi pui la încerc a r e credinţ a în fizica oscilato a r el or armo nic e? În ordine. Cu o part e a minţii Ellie se amuz a că Joss voia să o verifice astfel, dar era decis ă să tre a c ă oricu m cu succ e s prob a sug er a t ă . Îşi lăsă poş e t a să- i alun e c e de pe umăr şi îşi desc ălţ ă pant ofii. Palmer Joss trecu plin de agilitat e pes t e balus tr a d a de ala m ă ce prot ej a pend ulul şi o ajut ă şi pe ea să o sară. Mai mer g â n d , mai alun e c â n d pe pant a acop e rit ă cu moz aic, reuşiră să se streco a r e cu bine pân ă ajuns e r ă în ace e a ş i linie cu greut a t e a pen d ulului. Greut a t e a ave a un cap ă t turtit şi negr u, iar Ellie nu se răbd ă să nu se întreb e dac ă o fi fost din oţel sau din plumb. – Va treb ui să- mi dai o mâ n ă de ajutor, zise ea. Înconjur ă cu uşurinţ ă greut a t e a , cuprinzâ n d- o cu braţ el e, dup ă care o împins er ă am â n d oi cu put er e pân ă când formă un unghi des t ul de înclinat faţă

de verticală şi Ellie se plas ă în faţa ei, apuc â n d- o în braţ e. Joss se uita la pend ul cu foart e mar e ate n ţi e. Nu o între b ă dac ă era sigură de ce face, nu se îngriji s- o avertiz ez e în legă t u r ă cu bala n s ul în faţă şi n- o ajut ă nici cu vreun sfat, ca de exe m pl u, să nu- i imprim e greu t ă ţii o comp o n e n t ă de accel er a ţi e în mo m e n t ul în care se hot ăr a să- i dea dru m ul. În urm a ei, înaint e ca pode a u a să se încline într- o pant ă abrup t ă şi să devin ă un zid circular, mai ave a un metr u, poat e un me tr u şi jumă t a t e de ter e n drept sub picioar e. Fem ei a îşi spus e că, dac ă ţine a să mai facă pe şmec h e r a cu pend ulul, nu pre a ave a mult loc de întors. Era literal m e n t e la strâ m t o a r e . Îi dăd u dru m ul. Greut a t e a se dep ă r t ă de ea, balan s â n d u - se în direcţia opus ă . „Perioad a unui pend ul obişnuit”, gân di ea, puţin am e ţit ă de situ a ţie, „est e de 2  , răd ăcin ă pătr a t ă din L supr a g, und e L est e lungim e a pen d ulului şi g accel er a ţi a gravit a ţion al ă . În curs a lui pen d ulul înfrunt ă forţa de frecar e şi din cauz a ast a nu se poat e bala n s a niciod a t ă mai mult decâ t la poziţia lui iniţială. Deci atunci când greut a t e a o să facă curs a înapoi nu treb ui e decâ t să stau ne mişc a t ă şi să nu mă aplec în faţă”, îşi rea mi n ti sieşi. În apro pi er e

de

balus tr a d a

din part e a

opus ă

greu t a t e a

îşi încetini

mişcar e a şi ajuns e într- un punct mort. Se opri, apoi îşi reluă traiect ori a înapoi, depla s â n d u - se dintr- o dat ă mult mai rapid dec â t îşi închipuis e. I se păru că, pe măs u r ă

ce

înfricoş ă t o r

se de

îndre a p t ă mult.

Era

spre

ea,

enor m ă

greu t a t e a

şi se

îşi

prăv ăl e a

măr e ş t e

dime n siu n e a

asu pr a- i. Ellie îşi ţinu

răsuflar e a . .. – Am tres ă rit, zise ea ne m ulţ u mi t ă în timp ce greut a t e a pend ulului se îndep ă r t a din nou în direcţia opus ă . – Cea mai mică tres ă rir e posibilă. – Nu, m- am mişc a t, ast a- i. – Crezi. Crezi în ştiinţ ă. Abia dac ă ai o vag ă umbr ă de îndoială. – Nu, lucrurile nu stau aş a cum spui. Aici sunt implicaţi un milion de ani de raţiun e lupt â n d u- se cu un miliard de ani de instinct e anim alice. Din cauz a ast a slujba ta e cu mult mai uşo ar ă decâ t a me a . – De dat a ace a s t a slujbele noas t r e coincid, spus e Joss. E rând ul me u, adă u g ă , apuc â n d cu o mişc ar e rep ezit ă greu t a t e a pend ulului.

În traiect ori a sa greut a t e a

ajuns e s e

exact la punct ul cel mai înalt al

bala n s ului. – Dar nu verifică m credinţ a ta în cons e rv a r e a ener gi ei. Predicat o r ul zâmbi şi încerc ă să se ţină bine pe picioar e. În acel mo m e n t se auzi o voce stride n t ă : – Hei, ce faceţi voi acolo jos? Sunt e ţi ţicniţi? Unul dintre paznici, care se apuc a s e plin de zel să verifice dac ă toţi vizitatorii pără sis e r ă muz e ul dup ă ora închid erii, nimeris e pes t e o privelişt e nev er o si milă: un bărb a t, o fem ei e şi un pend ul, toat e cufun d a t e într- o groa p ă circular ă dintr- un cotlon cu totul pustiu al clădirii imen s e cu asp e c t de peş t e r ă multira mifica t ă . – Nu- i nici o proble m ă , dom n ul e gardia n, rosti Joss pe un ton ves el. Ne pun e a m la încerc ar e credinţ a . – N-aveţi voie să faceţi aş a cev a într- o instituţie publică, îi replică grav paznicul. Nu în Institut ul Smiths o ni a n. Ăsta est e un muz e u . Râzân d zgomo t o s , Joss şi Ellie se lupt ar ă cu greut a t e a pen d ulului pân ă o fixară la mijloc, într- o poziţie cât de cât staţion a r ă . După ace e a se căţ ăr a r ă înapoi pe pere ţii înclinaţi, plac a ţi cu ţiglă mozaic a t ă . – Totuşi ar treb ui să se per mit ă şi aş a ceva. Ar fi tre m uit me n ţion a t ă în primul am e n d a m e n t al Constituţiei, spus e Ellie. Iar Joss o secon d ă : – Sau în Prima Porunc ă. Ellie îşi strec ur ă picioar el e în pant ofi, îşi pus e poş e t a pe umă r şi porni spre ieşire a din roton d ă , ţinân d capul sus şi încadr a t ă de Joss şi de paznicul muz e ului. Până la urm ă reuşiră să- l conving ă pe paznicul vigilent să nu- i ares t e z e , fără a fi nevoiţi să- şi spun ă num el e . Însă pân ă la ieşire a din muz e u fură escort a ţi de o falang ă de ang aj a ţi ai paz ei şi prot ec ţi ei, care îi urm a u înde a p r o a p e de parc ă s- ar fi te m u t ca nu cumv a Ellie şi Joss să se streco a r e în orga cu aburi în căut a r e a unui Dumn e z e u ascu n s . * Stra d a era pustie, iar cei doi se plimb a u de- a lungul aleii fără să scoa t ă vreu n

cuvâ n t.

Noapt e a

era

senin ă,

încât

Ellie reuşi să disting ă

orizont ului cons t el a ţi a Lirei. Atunci desc his e gura şi rosti:

pe linia

– Ste a u a aia strălucito a r e . Uite acolo! E Vega. Joss se uită îndelun g spre cer, fixînd faimos ul astru cere s c. Într- un târziu fem ei a îl auzi spun â n d : – Decod a r e a Mesajului a fost o realizar e extr a or din a r ă . – Haide, fii serios! A fost ceva ban al. Era cel mai simplu me s aj pe care îl put e a conc e p e o civilizaţie ava n s a t ă . Ar fi fost o palm ă zdrav ă n ă pe obrazul civilizaţiei noas tr e să nu fi reuşit să- l înţeleg e m . – Am rem a r c a t că nu- ţi place să ţi se aduc ă laud e. Cred e- mă totuşi, ast a e una dintre acele desco p e riri care schimb ă faţa plan e t ei. Sau cel puţin ne schimb ă pers p e c tiv a asu pr a viitorului. De acu m ave m alte ţeluri, alte sper a n ţ e . O poţi comp a r a cu desco p e rir e a focului, a scrisului sau a agriculturii. Sau cu Buna Vestire. Predicat o r ul îşi ridică din nou privire a spre Vega. – Dacă ai reuşi să prime ş ti unul dintre locurile din Maşină şi ai put e a să faci dru m ul pân ă la exp e dit or ul Mesajului, ce- ţi imagin ezi că ai ved e a acolo? între b ă el. – Evoluţia e un proce s alea t oriu. Există pre a mult e posibilităţi ca să- ţi per miţi să faci pres u p u n e ri rezon a bile des pr e form el e de viaţă care ar put e a evolu a în alte lumi. Dacă ai fi avut ocazia să vezi Păm â n t ul înaint e de apariţia vieţii, ţi-ai fi imagin a t exist e n ţ a unor cre a t u ri ca girafa sau cos a ş ul? – Ştiu răs p u n s ul la ace a s t ă între b a r e . Presu p u n că dup ă mint e a ta inşii ca mine îşi imagin e a z ă unele ches tii, le citesc prin tot felul de cărţi sfinte sau le desco p e r ă me dit â n d şi rug â n d u- se în vreun şopro n. Să ştii că nu- i chiar aş a. Deţin cuno a ş t e r e a sigură şi de net ă g ă d ui t din propria me a exp e ri e n ţ ă . Nu am cum să ţi-o spun mai clar dec â t aş a: Am stat faţă în faţă cu Dumn e z e u . Profunzim e a credinţ ei şi a dăruirii sale nu mai ad mit e a u nici o umbr ă de îndoială. – Poves t e ş t e - mi cum a fost. El îi pove s ti. * Când ter min ă , îi spus e : – Bun, deci erai mort din punct de ved er e me dic al, dup ă care ai reînviat şi îţi amint e ş ti că te- ai înălţa t dintr e neguri înspre o lumină strălucito a r e . Ai

văzut o făptur ă radiind lumină şi avâ n d form ă uma n ă pe care ai luat- o drept Dumn e z e u . Dar nimic din exp erie n ţ a prin care ai trecu t nu îţi de mo n s t r a că ace a făptur ă lumino a s ă ar fi cre a t univers ul sau că ar fi impus lege a morală. Experien ţ a

ta e doar o exp e ri e n ţ ă .

Nu încap e

nici o îndoială

că ai fost

impr e sion a t profun d. Dar mai sunt şi alte explicaţii plauzibile. – Cum ar fi...? – Păi, cum ar fi naş t e r e a . Naşter e a est e o înălţar e printr- un tun el lung şi întun e c o s

înspre

o lumină

strălucito a r e .

Gând e ş t e - te cât de strălucito a r e

treb ui e să fie pentr u beb elu ş ul care şi-a petr e c u t nou ă luni în bezn ă . Naşter e a est e prima sa întâlnire cu lumin a. Gând e ş t e - te cât de şocat şi înfiorat ai fi la primul tău cont a c t cu culorile sau cu am e s t e c ul de umbr ă şi lumin ă sau cu forma

feţei

uma n e ,

recun o a ş t e m .

S-ar

pe

put e a

care ca

prob a bil în

că

mo m e n t ul

sunt e m în

care

prepro gr a m a ţ i eşti

apro a p e

s- o mort

kilome t r aj ul vieţii tale să revină pentr u un mo m e n t la zero. Înţele g e- mă, nu persist în idee a că ast a ar fi explicaţia reală. Nu est e dec â t una dintr e mult el e posibilităţi.

Încerc

să- ţi sug e r e z

că

s- ar

put e a

să- ţi fi interpr e t a t

greşit

exp erie n ţ a trăită. – Tu n- ai văzut ce- am văzut eu. Spun â n d aces t e a , Joss se mai uită o dat ă la lumina rece şi pâlp âind în alb- albă s tr ui care era Vega, dup ă care se întoar s e spre astron o a m ă . – Tu nu simţi nicioda t ă că eşti... pierd u t ă în univers ul tău? Cum să ştii ce treb ui e să faci sau cum să te comp or ţi dac ă nu exist ă Dumn e z e u ? Te supui legii doar pentr u a nu fi are s t a t ă ? – Pe tine te îngrijore a z ă senti m e n t ul pierd e rii, Joss. Tu te te mi că s- ar put e a să nu fii buricul univers ului, că nu eşti motivul pentr u care a fost cre a t univers ul. În univers ul văzut de mine ordin e a est e atot pr e z e n t ă . Gravita ţi a, electro m a g n e t i s m ul,

mec a nic a

cuan tic ă,

sup er u nificar e a ,

toat e

aces t e a

implică anu mit e legi. Iar în cee a ce priveş t e comp or t a m e n t u l, de ce n- am put e a să judec ă m chiar noi ce est e în inter e s ul nostr u ca specie? – Ellie, tu ai o pers p e c tiv ă nota bilă şi idealist ă asu pr a lumii. Sunt convins că lucrurile sta u aş a şi aş fi ultimul care ar neg a că inima omului ascu n d e mult ă bun ă t a t e . Dar câtă cruzim e nu a exist a t pe lume atu nci când a lipsit iubire a de Dumn e z e u ?

– Şi cât ă cruzim e

nu a adus iubire a de Dumn e z e u ?

Torqu e m a d a

şi

Savon a r ol a îl iube a u pe Domn ul sau cel puţin pretin d e a u că- l iubes c. Religia voas tr ă pleac ă de la idee a că toţi oa m e nii sunt nişte copíi care au nevoie de o sperie t o a r e ca să- i oblige să se poart e frumo s . Voi vreţi ca oa m e nii să crea d ă în Dumn e z e u pentr u a se supu n e legilor. Nu v-a trecu t prin cap altă met o d ă dec â t să imagin a ţi un fel de forţă de poliţie secular ă şi necru ţ ă t o a r e , plus am e nin ţ a r e a ped e p s ei venite de la un Dumn e z e u ato a t e v ă z ă t o r pentr u orice scăp a r e

a poliţiei voas tr e .

Aveţi o păr er e

proa s t ă

des pr e

fiinţele uma n e .

Palmer, tu ai impr e si a că, dac ă eu nu am exp e ri e n ţ a voas tr ă religioa s ă , nici nu pot înţeleg e măr e ţi a dum n e z e u l ui în care cred e ţi. Dar e exact invers. Te ascult şi-apoi îmi zic „Dumn e z e ul lui est e pre a măru n t ! O plan e t ă cât ev a

neîns e m n a t ă ,

mii de ani de exist e n ţ ă . .. abia dac ă ar merit a ate n ţi a unei zeită ţi

minor e, ce să mai vorbim de Creator ul ace s t ui univers!”. – Mă bagi în ace e a ş i oală sau poat e

că mă confunzi cu vreun

alt

predic a t o r. Muzeul în care ne- am întâlnit era pe teritoriul fratelui Rankin. Eu cred că ap arţin unui univers vechi de cât ev a miliard e de ani. Am spus doar că sav a n ţii n- au dove dit- o încă. – Iar eu am spus că n- ai înţeles cum sta u lucrurile. Dacă înţele pciu n e a conv e n ţio n al ă şi „ad ev ă r u rile” religioas e sunt mincino a s e , atu nci ar put e a ele să facă bine oa m e nilor? Dacă tu crezi cu adev ă r a t că oa m e nii sunt des t ul de mat uri, atunci treb ui e să le ţii o predic ă mult diferită. Urmă

un mo m e n t

de tăcer e

acce n t u a t

de zgo mo t ul

paşilor lui pe

caldar â m . – Îmi pare rău dac ă am fost pre a tăioas ă , spus e într- un târziu femei a. Mi se mai întâ m pl ă când şi când. – Dr. Arroway, îţi dau cuvâ n t ul me u că voi cânt ă ri cu mult ă grijă tot ce mi- ai spus în sear a ace a s t a . Ai pus nişte între b ă ri la care eu s- ar cuve ni să pot răsp u n d e . Dar, păs tr â n d acelaşi spirit, îmi dai voie să te între b şi eu câte ceva? Ellie dădu din cap afirma tiv şi Joss continu ă : – Gând e ş t e - te ce simt e în aces t mo m e n t raţiun e a ta, cum acţion e a z ă ea exac t acu m. O simţi as e m e n e a unor miliard e de ato mi măr u n ţ ei care se agit ă acolo, înăun tr u ? Iar dac ă mer g e m dincolo de ma şin ă ri a biologică, din ce ştiinţă poat e învăţ a un copil ce est e iubire a? Asta- i...

Pager ul fem eii sun ă scurt. Proba bil că era Ken, cu nout ă ţile pe care ea le tot aşt e p t a . Dacă era aş a înse m n a că pentr u el întâlnire a terbuie să fi fost una foart e lung ă. Totuşi put e a să aibă veş ti bun e. Se uită la literele şi cifrele ce se forma u pe cristalul lichid: num ă r ul lui Ken de la birou. Prin apropier e nu se găs e a nici un telefon public, dar reuşir ă dup ă vreo cât ev a minut e să opre a s c ă un taxi liber. – Îmi pare rău că treb ui e să plec atâ t de rep e d e , se scuză Ellie. Mi-a făcut plăc er e să discut ă m şi mă voi gân di foart e serios la întreb ă rile tale... Mai vrei să- mi pui vreun a în plus? – Da. Care dintr e principiile care sta u la baz a ştiinţei îi împiedică pe sav a n ţi să facă rău? Capit ol u l 15 Piv o t u l d e erbi u „Pămâ n t ul, atâta mi- ajung e , Nu- mi trebuie const elaţii oricât de apropiat e , Ştiu că ele se desc urcă acolo und e sunt, Ştiu că le sunt de- ajuns celor care le locuiesc.” Walt Whitm a n – Fire de iarbă Cânt ec pentr u calea deschis ă , 1855 Le-au fost nec e s a ri ani între gi. Era un vis al teh nicii şi un coş m a r al diplo m a ţi ei. Dar pân ă

la urm ă

au ajuns la decizia de a construi Maşina.

Proiectul urm a să cap e t e un nu m e . S-au propu s divers e neologis m e sau nu m e ce evoc a u mituri ale antichit ă ţii. Totuşi la încep u t toat ă lume a îi spus e s e simplu „Maşina” şi ace a s t a a dev e nit şi denu mir e a sa oficială. Neîntrer u p t el e negocieri intern a ţio n al e , inima gin a bil de complicat e şi de delicat e , au fost nu mit e de nişte editorialişti din Occide n t „Afacer e a Maşinii”. Iar când s- a făcut prima estim a r e avizat ă a cheltuielilor totale nece s a r e , pân ă şi titanii indus triei aeros p a ţi al e au încre m e n i t de uimire. În cele din urm ă s- a ajuns la 500 de miliard e de dolari pe an în situa ţia în care proiect ul urm a să durez e câţiva ani

buni, adică aproxi m a tiv o treim e din bug e t ul tot al aloca t arm a m e n t u l ui nucle ar şi conv e n ţio n al pe între a g a plan e t ă . Unii au încep u t să- şi expri m e te m e rile că proiect ul

de

cons tr uc ţi e

a Maşinii va ruina

econo mi a

mon dială.

„Război

econ o mic lans a t de Vega?” se întreb a u cei de la ziarul „Econo mis t” din Londra, iar titlurile zilnice din „The New York Times” era u mult mai stra nii dec â t cele folosite cu un dec e niu înaint e de un alt ziar, „Nation al Enquirer”, care acu m dispăr u s e de pe piaţ ă. Stra ni e t a t e a res p e c tiv elor titluri era evide n t ă pentr u orice obs erv a t o r det a ş a t şi cu simţul mă s u rii, dar aş a stăt e a u

lucrurile pe

ans a m b l u . Oam e nii se te m e a u încă. Bineînţ el e s că au exist a t mulţi inşi care au pretins că prev ă z u s e r ă cu clarita t e eve ni m e n t e l e viitorului, dar făcus e r ă greş e al a de a uita să le scrie sau anun ţ e dinaint e. Oricum docu m e n t e l e vre mii le pot arăt a celor inter e s a ţi că nici un me diu m , clarvăz ă t o r, profet sau ghicitor, nici un astrolog, nu m e r olo g sau vreo altă pers o a n ă

cu cap a cit ă ţi par a p sih ologic e declar a t e , nici măc a r

vreu n ag e n t publicitar al cărţii „Anul ce va urm a” nu prezis e s e r ă , măc a r în al doispr ez e c el e a ceas , nici Mesajul, nici Maşina, cu atâ t mai puţin poves t e a cu Vega, nu m e r el e prime, Adolf Hitler, Jocurile Olimpice şi tot ce a urm a t . De fapt prezicerile ce anticipe a z ă eve ni m e n t e surprinz ă t o a r e din viitor se dove d e s c întotd e a u n a mai exac t e atu nci când autorul lor nu are cum să dove d e a s c ă cu o hârtie scris ă dinaint e că se aflas e cu un pas înaint e a istoriei. Scan d alul post factu m al profeţiilor aş a- zis „împlinite” est e unul dintre eve ni m e n t e l e ce se rep e t ă cu o regularit a t e stra ni e în viaţa de zi cu zi. Multe dintre religii s- au încadr a t într- o cate g o ri e puţin mai deos e bit ă : o lectur ă minuţio a s ă şi mai ales inventiv ă a scrierilor lor sfinte va dove di, dup ă cum s- a tot spus, că toat e aces t e întâ m pl ă ri miraculo a s e au fost prezis e acolo cu claritat e . Alţi oa m e ni era u de părer e că Maşina repr ez e n t a o mină de aur pentr u indus tria aeros p a ţi al ă mon di al ă, care, de când Acordurile de la Hiroshim a intras e r ă în vigoar e , se afla într- un declin îngrijorăt or. De atu nci nu se mai lucra dec â t foart e rar la dezvolt a r e a unor noi siste m e de arm a m e n t stra t e gic. Crear e a unor zone locuibile în spaţiu se dove dis e o afac er e tot mai rent a bilă, dar ea nu reuş e a să comp e n s e z e dezint er e s ul pentr u staţiile de lupt ă orbitale dot a t e cu laser e şi pentr u alte echip a m e n t e

militar e de ap ăr a r e stra t e gic ă

luat e în calcul de guver n el e şi ad ministr a ţiile dinaint e. Astfel o part e dintr e cei

care se te m e a u pentr u sigur a n ţ a plan e t ei în cazul un care Maşina ar fi fost cons tr uit ă au renu n ţ a t

cu uşurinţ ă la scrup ul el e lor atu nci când şi-au dat

sea m a de implicaţiile proiect ului în dom e ni ul locurilor de munc ă , al câştigurilor financiar e şi mai ales în ved er e a ava n s ă rii în funcţie. Câţiva dintr e oa m e nii bine plas a ţi în societ a t e au venit cu argu m e n t u l confor m căruia nu s- ar fi putut găsi un stimul mai bun şi o pers p e c tiv ă mai strălucit ă în dezvolt a r e a ramu rilor indus trial e cu tehn ologie cât mai ava n s a t ă dec â t am e ni n ţ a r e a unei invazii din spaţiu. Astfel va treb ui crea t e siste m e de apăr a r e ,

rad ar e

de supr av e g h e r e

de o put er e

gigan tic ă,

poat e

şi unele

ava n p o s t u ri pe Pluton sau pe Norul Oorth. Vizionarii din ace a s t ă cate g o ri e nu put e a u fi intimid a ţi de nici un discurs referitor la difere n ţ el e militar e dintre pă m â n t e n i şi extr a t e r e ş t ri, oricât de logic le- ar fi argu m e n t a t . Ei se între b a u „Chiar dac ă nu ne- am put e a ap ăr a împotriva lor, n- aţi vre a să- i ved e m şi noi venind odat ă ? ”. Aici era vorb a de profituri mari şi unii oa m e ni simţ e a u ast a. Constr ui a u Maşina, bineînţ el e s , şi era vorb a de o maşin ă ce valora mii de miliard e de dolari; dar, dac ă ştiau cum să joace atu urile pe care le ave a u , Maşina urm a să fie doar încep u t ul. În urm a reale g e rii preş e din t el ui Lasker (de fapt a preş e din t ei Lasker) s- a coag ula t o alianţ ă politică nev er o si milă, fiindcă aleg e rile au dev e nit de fapt un refer e n d u m

naţion al

în proble m a

construirii sau

renu n ţ ă rii la cons tr uir e a

Maşinii. Advers a r ul preş e di n t ei se folos e a de avertis m e n t u l cu caii troieni şi cu Maşina Apocalips ei, ba chiar prev e d e a

o de m o r alizar e

a spiritului crea t or

am e ric a n în faţa străinilor de pe Vega care „deja inven t a s e r ă totul”. Preş e din t a s- a declar a t convins ă că teh nolo gi a am e ric a n ă va acce p t a provoc a r e a şi – deşi nu a spus- o clar, ci doar a sug e r a t- o – că de fapt cre a tivita t e a am e ric a nilor va ajung e în cele din urm ă la acelaşi nivel cu orice ave a u tipii de pe Vega. Astfel fu reale a s ă cu o majorita t e resp e c t a bilă, deşi în nici un caz nu obţinu cee a ce se che a m ă o victorie zdrobito a r e . Instrucţiu nile în sine fuses e r ă un factor hotăr â t o r. Veganii nu lăsas e r ă loc nici unei ambig uit ă ţi şi explicas e r ă

în det aliu atâ t

limbajul şi teh n olo gi a

prima r ă folosite în cadrul codului de descifrar e şi iniţiere, cât şi tehnica de cons tr uir e

a

Maşinii

prez e n t a t ă

în

Mesajul

propriu- zis.

Uneori

eta p el e

inter m e di a r e , care ar fi fost evide n t e pentr u oricine, era u explicat e cu det alii

plictisitoar e .

Un

exe m pl u

par al el

ar

fi cel

din

arit m e tic a

de

baz ă

a

pă m â n t e n ilor, und e li se explică elevilor că, dacă s- a dove dit că doi ori trei fac şas e, atu nci şi trei ori doi fac tot şas e. La fiecar e eta p ă a constr uc ţi ei Maşinii interv e n e a u punct e de control: erbiul prod u s prin proc e d e ul explicat de veg a ni treb ui a să aibă o purita t e de 96 de proc e n t e şi să nu conţin ă mai mult de o fracţiun e de proc e n t de impurita t e din celelalt e met al e rare. Când se obţin e comp o n e n t a 31 şi dup ă ce est e aş ez a t ă într- o soluţie de acid fluorhidric cu o conc e n t r a ţi e de 6 moli, ele m e n t e l e struct u r al e ră m a s e treb ui e să arat e ca în diagr a m a din figura alătur a t ă . După as a m bl a r e a comp o n e n t e i 408 aplicar e a unui câ mp ma g n e tic trans v e r s al de doi me g a g a u s s treb ui e să facă rotorul să se învârt e a s c ă cu un anu mit num ă r de rota ţii pe secu n d ă înaint e de a reve ni de la sine în star e de rep a u s . Dacă vreun ul dintr e test e nu dăd e a rezult a t el e cerut e treb ui a s- o iei de la cap ă t şi să refaci toat ă pove s t e a . După o vre m e

oa m e nii ajuns e r ă

să se obişnuia s c ă

cu test el e

şi cu

realizar e a comp o n e n t e l or în aş a fel, încât să nu mai de a greş. Proce s ul era înrudit cu învăţ a r e a elabor a t e

în uzine

mec a nic ă . Cea mai mar e part e a comp o n e n t e l o r erau speciale

cons tr uit e

din te m elii pe baz a

resp e c t ă rii ad

litter a m a instruc ţiu nilor din Mesaj. Pies ele obţinut e era u o provoc a r e la adre s a intelect ului uma n. Cu toat e aces t e a oa m e nii au reuşit. Chiar şi în astfel de situa ţii ajung e a u să găs e a s c ă aplicaţii practice ale noilor teh n olo gii. Din când în când se păre a că apar şi unele pers p e c tiv e pro miţ ă t o a r e pentr u folosire a lor în

teh nolo gi a

obişnuit ă,

de

exe m pl u

în

me t al ur gi e

sau

în

prod uc e r e a

se mico n d u c t o rilor orga nici. În unele cazuri veg a nii furnizas e r ă cât e v a tehnici de prod uc ţi e alter n a tiv e pentr u obţin er e a aceleia şi comp o n e n t e sau a uneia echivale n t e , ca şi cum extr a t e r e ş t rii n- ar fi fost siguri care dintr e me t o d e ar fi mai uşor de realizat la nivelul teh n olo gic al Păm â n t ul ui. După ce s- au construit primel e uzine şi aces t e a au ajuns să produc ă primel e

prototipuri, îndoielile privind

cap acit a t e a

uma n ă

de

a recons tr ui

teh n olo gi a extr a t e r e s t r ă

dup ă un Mesaj scris într- un limbaj necu n o s c u t au

încep u t

o senz a ţi e

să

scad ă .

Era

îmbă t ă t o a r e ,

ca

atu nci

când

te

duci

nepr e g ă ti t la un exa m e n la faculta t e şi desco p e ri că poţi găsi răs p u n s u rile corect e folosindu- te num ai de cultur a gen e r al ă şi de judec a t a raţion al ă sau de bunul simţ. Ca în toat e

exa m e n e l e

conc e p u t e

cu comp e t e n ţ ă ,

chiar dac ă

exa m e n ul în sine era o exp e ri e n ţ ă educ a tiv ă şi plină de noi cunoş tin ţ e . La încep u t au fost test el e care treb ui a trecu t e . Erbiul ave a purita t e a cerut ă . După ce ma t e ri alul anorg a nic a fost îndep ă r t a t

prin trat a r e a

cu acid fluorhidric

supr a s t r u c t u r a schiţa t ă în Mesaj a ap ăr u t aş a cum se cuve n e a . Rotorul s- a învârtit la vitez a cerut ă . Criticii zicea u că Mesajul îi flata pe sav a n ţi şi pe ingineri, făcâ n d u- i să nu se lase cu totul prinşi de latur a teh n olo gic ă şi să piard ă din ved e r e pericolele ascu n s e . Pentru obţiner e a uneia dintr e comp o n e n t e complica t e

de reacţii chimice

orga nic e

era u specificat e nişte serii

neobiş n uit e,

iar prod u s ul

rezult a t

treb ui a introd u s într- un am e s t e c mar e (ca m de cap a cit a t e a unui bazin de înot) care conţin e a formald e hid ă şi amo ni ac put er nic hidrat a t . Amest e c ul s- a umflat şi s- a sep ar a t

în comp o n e n t e

specializat e , dup ă

care a răm a s

aş a, de o

comple xit a t e extr a o r din a r ă , mult mai elabor a t dec â t orice şi-ar fi imagin a t oa m e nii că pot realiza sau dec â t ştiau ei să produc ă . Avea o reţ e a compl ex ramificat ă de tuburi delicat e, goale pe dină u n t r u , prin care se pres u p u n e a că urm a să circule cine ştie ce fluid. Era un produ s coloidal, cărno s, de culoar e roşie întun e c a t ă . Nu se reprod u c e a , nu făce a cópii ale sale, dar era suficient de biologic pentr u a băg a spai m a într- o mulţim e de oa m e ni. Au rep e t a t proce d e ul şi au obţinut ceva apar e n t identic. Răm â n e a un mist er cum se ajung e a la un produ s final mult mai complicat pornind de la nişte instrucţiu ni care erau relativ simple. Iar ace a ma s ă orga nic ă stăt e a gră m a d ă

pe platfor m a und e

fuses e aş ez a t ă fără să facă nimic altcev a . Cel puţin aş a se arăt a obs erv a ţiilor minuţio a s e ale cerce t ă t o rilor. Urma să fie introd u s ă în interiorul dod ec a e d r ul ui, exac t în zonele de dea s u p r a şi ded e s u b t ul spaţiului echip ajului. În Stat el e Unite şi în Uniune a Sovietic ă se încep u s e construir e a unor maşini identice. Ambele naţiuni se hot ăr â s e r ă să le construia s c ă în teritorii des t ul de izolat e şi înde p ă r t a t e , nu atât pentr u a prot ej a zonele cu densit a t e mar e de popula ţi e în cazul în care se dove d e a că au de- a face cu o Maşină a Apocalips ei, cât pentr u a împiedic a acce s ul ochilor indiscre ţi, al prot e s t a t a rilor şi al inşilor din ma s s- me di a. Stat el e Unite au încep u t cons tr uc ţi a în Wyomin g, iar Uniun e a Sovietic ă s- a decis pentr u un loc în Cauc az, în Repu blica Uzbek ă. În apro pi er e a res p e c tiv elor şantier e de as a m bl a r e au fost cons tr uit e fabrici noi. Acolo und e comp o n e n t e l e put e a u fi prod u s e prin proce d e e as e m ă n ă t o a r e

celor deja exist e n t e

în divers e

disper s a t ă

foart e

pe zone

ramu ri indus triale

mari. Spre

exe m pl u,

ma n uf a c t u r a r e a exist a

lor era

o filială de firmă

produc ă t o a r e din dom e ni ul opticii care făce a şi tes t a comp o n e n t e pe care le trimit e a apoi atâ t în America, cât şi în Uniune a Sovietică, dar totod a t ă şi în Japonia, und e fiecar e pies ă era exa mi n a t ă pân ă în cele mai mici det alii pentr u a înţeleg e , atâ t cât era posibil, mod ul ei de funcţion a r e . În afar ă de Hokkaido, nicăieri nu s- au pre a obţinu t succ e s e se m nificativ e. Apărus e şi preoc u p a r e a ca nu cumv a vreu n test la care ar fi fost supus ă oricar e dintre comp o n e n t e şi care nu ar fi fost autoriza t de Mesaj să fi ajuns să distrug ă

cine ştie ce simbioză subtilă dintr e divers el e

Maşinii atunci

când

ace a s t a

urm a

să

fie pus ă

pies e din struct ur a

în funcţiun e .

Una

dintre

subs tr u c t u rile import a n t e ale mec a nis m ul ui veg a n era form a t ă din trei cochilii sferice ext erio ar e , dispus e conce n t ric şi ara nj a t e pe trei axe perp e n dic ular e una pe alta, proiect a t e să se rote a s c ă la viteze foart e mari. În cele trei cochilii sferice treb ui a tăiat e nişte reţele foart e complica t e şi foart e delicat e . S-ar fi putut ca o astfel de cochilie să nu funcţion ez e ca lume a când va fi as a m bl a t ă în Maşină dac ă

oa m e nii ar fi supu s- o la nişte rota ţii în plus într- un tes t

nea u t o riz a t

veg a ni?

de

Iar

o

cochilie

test a t ă

mai

puţin

dec â t

cere a u

contr a c t

pentr u

instruc ţiu nile ar fi funcţion a t cumv a perfect? Prima

comp a ni e

am e ric a n ă

cu

care

s- a

făcut

un

cons tr uir e a Maşinii a fost Hadd e n Industrie s . Sol Hadd e n a insista t să nu se facă

nici un

comp o n e n t e l or

fel de altfel

tes t a r e decâ t

nea u t o riz a t ă în

ans a m bl ul

şi nici măc a r final

şi

în

vreo

mon t a r e

a

ordin e a

cerut ă

în

instruc ţiu ni. El ordon a s e ca instruc ţiu nile să fie urm a t e pân ă la ultimul bit (fiindcă în Mesaj nu exist a u litere propriu- zise, ci doar biţi de inform a ţi e). Angajaţilor săi li s- a cerut de fapt să se comp o r t e necro m a n ţi

me die v ali urm ă rin d

în det aliu toat e

ca şi cum ar fi nişte

cuvint el e

unui desc â n t e c

vrăjitor e s c. „Nici să nu vă gândiţi să pronu n ţ a ţi vreo silab ă în plus!” le- a spus Hadd e n . Toate aces t e a se întâ m pl a u cu doi ani înaint e de sosire a noului mileniu. Comport a m e n t u l oa m e nilor se deos e b e a în funcţie de atitudin e a lor asu pr a eve ni m e n t ul ui, de pers p e c tiv a

(calen d a ris tic ă

sau

esh a t olo gic ă)

prin care

ved e a u evoluţia lucrurilor. Din cauz ă că o mulţim e de oa m e ni se „retr ă s e s e r ă ”

şi aşt e p t a u luminoşi fie a dou a venire a lui Iisus, fie Judec a t a de Apoi, fie pe am â n d o u ă

o dat ă, în unele ra mu ri ale indus triei se înregis tr ă

o lipsă de

muncitori calificaţi. De ace e a pân ă în acel mo m e n t disponibilitat e a lui Hadd e n de a- şi restr uc t u r a întreprind e rile pentr u a îmbu n ă t ă ţi proce s ul de constru c ţi e a Maşinii şi de a acord a tot felul de facilităţi şi stimul e n t e ma t e ri al e firmelor asociat e

sau

filialelor

s- a

dove dit

un

factor

es e n ţi al

pentr u

succ e s ul

am e ric a nilor. Dar,

fapt

surprinz ă t o r

conc e p ţiile lui Hadd e n

pentr u

în legăt ur ă

cei

care

ave a u

cunoş tin ţ ă

des pr e

cu religia, inven t a t o r ul Prednix- ului se

„retr ă s e s e ” el însuşi und e v a . Hadd e n spus e s e cândv a „Milenariştii m- au făcut să devin ate u” şi cuvint el e sale era u des e o ri citat e. Acum deciziile es e n ţi al e era u

încă

în mâ n a

comu nic ar e a

sa, ori cel puţin

cu el se

făce a

aş a

printr- o reţe a

spun e a u

subor d o n a ţii lui, însă

electro nic ă

asincron ă

rapid ă.

Subordo n a ţii îi exp e di a u rapo a r t el e de activita t e pe ultima perioa d ă , cererile pentr u autorizaţii şi eve n t u al el e între b ă ri într- o cutie poşt al ă sigilat ă a unui serviciu de poşt ă electro nic ă pe te m e ştiinţifice foart e popular în ace a vre m e . Răspu n s u rile lui urm a să sos e a s c ă într- o altă cutie poşt al ă sigilat ă cu un cod electro nic. Era un mod de comu nic ar e ca m ciuda t, dar pân ă la urm ă se par e că funcţion a . Pe mă s u r ă ce primele şi cele mai dificile eta p e era u dep ă şit e cu succe s şi Maşina încep e a practic să cap e t e form a de ma şin ă, a încep u t să se aud ă tot mai puţin de S.R. Hadd e n . Veştile de la el erau tot mai rare, iar respo n s a bilii oficiali din Consorţiul Plane t a r al Maşinii s- au îngrijorat. Însă dup ă ce au efect u a t o vizită prelun git ă împre u n ă cu domn ul Hadd e n într- un loc răm a s necu n o s c u t de cătr e public, resp e c tivii res po n s a bili s- au întors liniştiţi. Domiciliul und e îşi făce a veac ul invent a t o r ul am e ric a n a răm a s necu n o s c u t pentr u toţi ceilalţi oa m e ni. Pentru prima dat ă de la mijlocul anilor ’50 invent a r ul arm elor strat e gic e de pe glob a scăzu t sub 3200 de dispozitive nucle ar e . Se înregistr a u progr e s e şi în discuţiile multilat e r al e

asupr a

unor eta p e

mai dificile în proce s ul de

dez ar m a r e , adică scăd e r e a num ă r ul ui arm elor stra t e gic e pân ă la un minimu m nu mit „de intimid a r e ”. Cu cât erau mai puţin e arm e la una dintre părţi, cu atâ t mai periculoa s ă

dev e n e a

păs tr a r e a

de cealalt ă part e a unui nu m ă r , fie şi

redus , de rach e t e nucle a r e . Iar atât timp cât num ă r ul siste m e l o r de lans ar e

scăd e a vertiginos (fapt mult mai uşor de verificat), când se realizas e r ă noi mijloac e de supr av e g h e r e electro nic ă în ved er e a res p e c t ă rii trat a t ul ui şi când se

încheia s e r ă

noi acord u ri

privind

autorizar e a

inspe c ţiilor la obiectivele

militar e ale celorlalţi, pers p e c tiv el e unor viitoar e reduc e ri ale arm a m e n t u l ui se dove d e a u

pro miţ ă t o a r e .

Proces ul

de dez ar m a r e

cre a s e

un fel de impuls

auto g e n e r a t atâ t în minţile exp er ţilor, cât şi în cele ale oa m e nilor obişnuiţi. Aşa cum se întâ m pl ă de obicei în orice curs ă a înar m ă rilor, cele două sup er p u t e ri se stră d ui a u să se ţină una de alta şi chiar să o ia înaint e a adv er s a r ului, dar de dat a ace a s t a în reduc e r e a num ă r ul ui de arm e strat e gic e . În ter m e ni militari concr e ţi nici una dintre ţările implicat e nu renu n ţ a s e la pre a mult e, fiindcă fiecar e deţin e a

încă suficient ă

put er e

nucle ar ă

pentr u a distru g e

între a g a

civilizaţie a Păm â n t ul ui. Totuşi în optimis m ul gen e r al cu care era privit viitorul şi cu sper a n ţ a prinzâ n d răd ăcini în me n t alit a t e a noii gen e r a ţii, put e m spun e că aces t încep u t fuses e deja o realizar e major ă. Număr ul conflictelor arm a t e de pe glob înregistr a t e între divers e naţiuni scăzus e în fiecar e an şi mai mult, influen ţ a t poat e şi de sărb ă t o rir e a inevita bilă la nivel plan e t a r a Mileniului, atâ t

a celui calen d a ris tic cât şi a celui religios. Arhiepiscop ul cardin al al

oraş ului Mexico City a den u mi t ace a s t ă ten dinţ ă „Pace a Domn ului”. În Wyoming şi în Uzbekist a n se dezvolt a u rapid noi ramu ri indus trial e şi apăr e a u

ca

din

pă m â n t

oraş e

între gi

care

nu

exist a s e r ă

pân ă

atu nci.

Cheltuielile au fost suport a t e în mai mar e măs u r ă de cătr e naţiunile put er nic indus trializat e , aş a cum era şi logic, dar costul me diu pe capul unui locuitor de pe Păm â n t fuses e esti m a t la aproxim a tiv o sut ă de dolari pe an. Pentru un sfert din populaţi a plan e t ei o sută de dolari înse m n a o part e des t ul de mar e din venitul anu al. Banii cheltuiţi pe cons tr uc ţi a Maşinii nu aduc e a u direct nici produ s e , nici servicii, adică nici un ben eficiu palpa bil pe ter m e n scurt. Dar prin faptul că stimul a dezvolt ar e a unor noi teh nici proiect ul a fost consid er a t o afac er e foart e bun ă, chiar dac ă Maşina n- ar fi ajuns să funcţion ez e . Au fost mulţi cei căror a li s- a părut că ritmul era pre a rapid şi care au consid er a t că fiecar e eta p ă parcurs ă treb ui a înţele a s ă înaint e de a se trec e la urm ă t o a r e a . Ei au argu m e n t a t că n- ar fi nimic rău în ast a, chiar dac ă pentr u a cons tr ui Maşina ar fi nevoie de cât ev a gen e r a ţii, fiindcă defalcar e a pe cât ev a dec e nii a cheltuielilor de dezvolt a r e a proiect ului ar uşur a povar a econo mic ă

pe care o suport ă

plan e t a

prin cons tr uire a

agre g a t ul ui veg a n . Sfatul era

înţele p t din mai mult e punct e de ved er e , dar era şi greu de pus în practică. Cum s- ar fi putut să produci şi să an alizezi num ai una dintre comp o n e n t e l e Maşinii, lăsâ n d u- le pe celelalt e patr u pe mai târziu? Asta când pe toat ă plan e t a cerc e t ă t o ri şi ingineri din cele mai divers e ram uri şi discipline ştiinţifice se căzn e a u

să obţină cât mai mult ă libert a t e

în studier e a

acelor asp e c t e

ale

Maşinii care se supr a p u n e a u cu dom e niile în care se specializas e r ă . Mai erau şi dintre cei care se te m e a u că, dac ă Maşina nu va fi cons tr uit ă rep e d e ,

nu

va

mai

fi cons tr uit ă

nicioda t ă .

Preş e din t a

Stat elor

Unite

şi

pre mi er ul sovietic îşi ang aj a s e r ă popo a r el e în aces t proiect al Maşinii veg a n e . Dar ast a nu repr ez e n t a o gara n ţi e în privinţa succe s o rilor lor pote n ţi ali. De as e m e n e a cei care fuses e r ă însărcin a ţi cu res p e c t a r e a proiect ului îşi dore a u să- l vad ă ter min a t atâ t timp cât încă se aflau în posturi de decizie, dar din motiv e pers o n al e uşor de înţeles . Unii chiar au declar a t că tran s mi t e r e a unui Mesaj pe atâ t de mult e frecve n ţ e ,

cu atât a

put er e

şi atâ t de mult timp

impun e a ca o urge n ţ ă de la sine înţele a s ă realizar e a celor cerut e în Mesajul din stele. Ei nu cere a u ca Maşina să fie constr uit ă atu nci când oa m e nii sunt preg ă tiţi pentr u ast a. Ei cere a u să fie cons tr uit ă pe loc. Ritmul de lucru s- a acceler a t . Toate

subsist e m e l e

realizat e

mai la încep u t

se baza u

pe teh n olo gii

ele m e n t a r e descris e oricu m în prima part e, adică în codul Mesajului. Test el e impus e aici fuses e r ă trecu t e cu des t ulă uşurinţ ă . Pe mă s u r ă ce se trec e a la verificar e a unor subsist e m e mai comple x e şi se ava n s a cu proiect ul, ap ăr e a u când şi când unele eş ec uri. Nu erau pre a des e, dar era u evide n t e în cazul amb elor naţiuni, deşi mult mai frecv e n t în Uniune a Sovietic ă. Din cauz ă că nime ni

nu

ştia

cum

funcţion a u

imposibil să se urm e z e

cale a

comp o n e n t e l e

invers ă ,

resp e c tiv e

de la rezult a t ul

de

obicei

test ului eşu a t

era la

identificar e a eta p ei und e se greşis e în proce s ul de produc e r e a comp o n e n t e i. În unele cazuri acele a şi comp o n e n t e au fost realizat e în paralel de cătr e doi produc ă t o ri diferiţi care

concur a u

în vitez a

cu care

lucrau

şi în precizia

exec u t ă rii come n zii. Dacă pân ă la urm ă ap ăr e a u dou ă comp o n e n t e şi amb el e trec e a u tes t el e cerut e în instruc ţiu ni, fiecar e naţiun e ave a ten dinţ a să alea g ă produ s ul fabrica t pe teritoriul ei. În ace s t fel Maşinile care se as a m bl a u în cele

dou ă ţări nu ave a u să fie absolut identice. În cele din urm ă cei din Wyomin g au ajuns şi ziua în care să înce a p ă integr a r e a tuturor siste m e l or, adică as a m bl a r e a comp o n e n t e l or sep a r a t e într- o Maşină compl e t ă . Ar fi treb uit să fie part e a cea mai uşo ar ă a întreg ului proiect. Se păre a că totul pute a fi ter min a t într- un an sau doi. Unii oa m e ni încă mai cred e a u că pun er e a în funcţiun e a Maşinii va aduc e sfârşitul lumii exact aş a cum fuses e progr a m a t : la Milleniu m. * Iepurii din Wyoming era u mult mai vicleni. Sau mai blegi. Era greu să- ţi dai sea m a

de

realitat e .

Farurile

auto m o bilului Thund e r bir d

prins e s e r ă

în

lumina lor cât e un iepur e răt ăcit pe margin e a dru m ul ui, dar num ai ocazion al. Apare n t obiceiul de a se orga niz a în şiruri de cât ev a sute exist a nu m ai în New Mexico şi nu se răsp â n dis e printr e iepurii din Wyomin g. Din alte punct e de ved er e Ellie desco p e ri că situa ţi a de aici nu se deos e b e a pre a mult de cea de la Argus. Şi aici exist a un ampla s a m e n t ştiinţific import a n t înconjur a t de zeci de mii de kilome tri pătr a ţi de peis aj e

încân t ă t o a r e

şi apro a p e

lipsite de

locuitori. De dat a ace a s t a nu ea conduc e a acţiun e a şi nici măc a r nu apar ţin e a echip ei. Dar era acolo şi munc e a

în cadrul unuia dintr e cele mai măr e ţ e

proiect e imagin a t e vreod a t ă de ome nir e. Cu sigura n ţ ă că desco p e rir e a făcut ă la Argus va fi consid e r a t ă un mo m e n t crucial în istoria uma nit ă ţii, indifere n t ce se va întâ m pl a dup ă ce Maşina va fi pus ă în star e de funcţion a r e . „Exact în mo m e n t ul în care se simţ e a nevoia unei forţe suplime n t a r e care să ne une a s c ă ap ar e şi aces t fulger ca din senin”, îşi zise ea, apoi se corect ă: „Nu din senin. Din bezn ă . De la o dista n ţ ă de dou ăz e ci şi şas e de ani lumină, adică de la 230 de trilioan e de kilome tri”. Într- adev ă r îţi ven e a greu să te mai gând e ş ti la conş tiinţ a ta naţion al ă prima r ă de scoţia n, de slove n sau de luxe m b u r g h e z când prime ai salut ări nediscri min a t o rii, ca simplu pă m â n t e a n , din part e a unei civilizaţii mai ava n s a t e dec â t noi cu cât ev a milenii. Diferen ţ a dintr e ţările mai puţin dezvolt a t e teh n olo gic de pe Păm â n t şi cele put er nic indus trializat e era cu sigur a n ţ ă mult mai redu s ă dec â t difere n ţ a dintre acele ţări foart e

dezvolt a t e

şi fiinţele de pe Vega. Dintr- o dat ă

deos e biri care

odinioar ă păru s e r ă ireconciliabile, cum erau cele rasiale, religioas e , naţion al e, etnice, lingvistice, econo mic e şi cultur ale, au încep u t să par ă mult mai puţin

import a n t e . „Sunt e m oa m e nii cu toţii.” Fraza ace a s t a se auze a tot mai des. Atunci sa văzut şi faptul se m nificativ că, în dec e niile ant erio a r e , senti m e n t e şi idei as e m ă n ă t o a r e fuses e r ă foart e rar expri m a t e , mai ales în pres ă şi la radio sau televiziun e . „Împăr ţi m ace e a ş i plan e t ă ”, se mai spun e a pes t e tot, „şi sunt e m , în mar e , ace e a ş i civilizaţie unitar ă.” Era greu de imagin a t că extr a t e r e ş t rii ar fi luat în serios o cerer e pentr u negoci eri prefer e n ţi al e şi sep ar a t e cu fiecar e dintr e repr ez e n t a n ţii uneia sau alteia dintr e facţiunile ideologice exist e n t e . Chiar dac ă se făce a abs tr a c ţi e de rolul său enig m a tic, prin ap ariţia sa Mesajul a repr ez e n t a t un mijloc de strâ n g e r e a legăt urilor între oa m e ni. Oricine put e a ved e a cu ochii lui cum evolu a unificar e a plan e t a r ă . Când aflas e că Ellie nu fuses e selecţion a t ă pentr u echip aj ul Maşinii prima între b a r e

a ma m ei sale fuses e: „Ai plâns?”. Da, plâns e s e . Era totu şi ceva

nor m al. Bineînţ el e s că o part e din ea îşi dore a mult să se afle la bordul maşin ă ri ei. Dar, aş a cum îi spus e s e şi ma m ei ei, Drumlin fuses e o aleg e r e de prima mâ n ă . În schimb sovieticii nu luas er ă nici o decizie în aleg e r e a omului lor. Nu- l elimin a s e r ă nici pe Arhan g h els ki, nici pe Lunac e a r s ki. Amân d oi se „antr e n a u ” pentr u misiun e , deşi era greu să- ţi dai sea m a ce fel de antr e n a m e n t

ar fi

potrivit pentr u ast a înaint e de a reuşi să înţele gi cât mai clar posibil rosturile Maşinii, lucru pe care nici ei şi nici altcin ev a nu îl reuşis e. Unii am e ric a ni i-au acuz a t

pe sovietici că de fapt

urm ă r e a u

să obţină

doi repr ez e n t a n ţ i

în

echip aj ul Maşinii, lucru pe care Ellie îl consid er ă un se m n de rea- voinţă din part e a conaţio n alilor ei. Ea ştia că atâ t Lunac e a r s ki, cât şi Arhan g h els ki erau extr e m de cap a bili. Se între b a num ai cum vor reuşi sovieticii să- l alea g ă doar pe unul dintr e ei. Lunac e a r s ki fuses e rece n t în Stat el e Unite, dar nu ajuns e s e pân ă în Wyomin g. Stăt u s e la Washing t o n împre u n ă cu o dele g a ţi e de înalţi de m nit a ri sovietici care venis er ă pentr u o întâlnire oficială cu secre t a r ul de stat al guver n ului am e ric a n şi cu Micha el Kitz, rece n t pro mo v a t în funcţia de secr e t a r

adjunc t

al Dep ar t a m e n t u l ui

Apărării. În schimb

Arhan g h els ki

se

întors e s e în Uzbekist a n . Noua me tro p ol ă care creş t e a tot mai tare în Wyomin g a primit nu m el e de Machine: oraş ul Machine din stat ul Wyoming. Gea m ă n ul său din Uniune a

Sovietic ă a primit acelaşi num e , dar în rus ă: oraş ul Makina. Fiecar e dintr e aces t e

oraş e

des tin a t e

era

cons tr uit

serviciilor

publice,

dintr- un zone

comple x

de

locuinţ e,

divers e

rezide n ţi al e,

instituţii

oficiale,

clădiri zone

come r ci al e şi – în cea mai mar e măs u r ă – fabrici şi uzine. Unele dintr e fabrici, cel puţin dac ă le prive ai din ext erior, nu păre a u cine ştie ce. Dar la altele put e ai să rem a r ci asp e c t ul lor bizar dintr- o singur ă arunc ă t u r ă de ochi, căci acolo se înălţa u dom uri, minar e t e sau kilome tr e întregi de reţele de cond uc t e ext erio a r e

şerpuin d

într- un siste m

America nii plas a s e r ă în pustiet a t e a

comple x

şi labirintic pe

lâng ă

clădiri.

din stat ul Wyomin g num ai uzinele care

fuses e r ă consid er a t e pote n ţi al periculoa s e , cum erau acele uzine produc ă t o a r e de comp o n e n t e orga nic e. Produs el e tehn ologic e cerut e de veg a ni şi care li se părus e r ă mai inteligibile oa m e nilor erau rep ar tiz a t e pe întreg globul. Centrul aces t ui roi de ram uri indus triale nova t o a r e era Syst e m s Integr a tio n Facility, un comple x

indus trial

cons tr uit

în

apro pi er e a

unui

oraş

numit

odinioar ă

Wagonw h e e l, tot în stat ul Wyomin g. Aici era u exp e di a t e toat e comp o n e n t e l e produ s e

şi test a t e

în alte părţi. Ades e a

Ellie ved e a

când sos e ş t e

cât e

o

comp o n e n t ă a Maşinii şi-şi dăd e a sea m a cu uimire că era prima fiinţă uma n ă care are ocazia să ad mir e pies a finisat ă , cunos c u t ă de restul ome nirii doar din schiţel e extr a t e r e ş t rilor. Se obişnuis e să se rep e a d ă

de fiecar e dat ă când

sos e a o nou ă comp o n e n t ă şi să asist e la des p a c h e t a r e a ei, inspe c t â n d - o cu ate n ţi e şi cu ad mir a ţi e. Pe mă s u r ă ce pies el e cons titu tiv e ale Maşinii erau depozit a t e una pes t e alta, iar subsist e m e l e trec e a u rând pe rând de tes t el e cerut e în instruc ţiu ni, Ellie simţ e a cum o învăluie un fel de lumină caldă şi blând ă . Pres u p u s e că era ceva înrudit cu mâ n d ria ma t e r n ă . * Ellie,

Drumlin

şi

Valerian

venis er ă

pentr u

o

întâlnire

de

rutin ă,

progr a m a t ă cu mult timp înaint e, al cărei scop era să verifice monitorizar e a se m n al ului de pe Vega. Deşi era acu m cu totul redu n d a n t ă , supr a v e g h e r e a stelei amintit e continu a , pentr u a nu ap ăr e a cine ştie ce surprize. Când sosiră acolo desco p e rir ă că subiect ul care se afla pe buzele tuturor era incen di er e a Babilonului. Incendiul izbucnis e în primel e ore ale dimine ţii, la o oră când locul era prob a bil bânt uit de cei mai nelegiuiţi şi mai periculoşi obişnuiţi ai locului. O echip ă de as alt, echip a t ă cu mici tunuri mortier e şi cu proiectile incen di ar e ,

năv ălis e simult a n prin Poart a Enlil şi prin Poart a Ishtar, dărâ m â n d

zidurile.

Ziggur a t- ul fuses e incen di a t pân ă la te m elii. Ziarele publicas e r ă fotogr afii în care se disting e a o mulţim e de oa m e ni îmbrăc a ţi sum a r şi cu tot felul de articole ciuda t e . Mulţime a se îngh e s ui a la ieşire a din Templul lui Assur. Era rem a r c a bil că nime ni nu fuses e ucis, deşi se înregis tr a s e un nu m ă r mar e de răniţi. Ziarul „New York Sun”, care era controla t de Primii Păm â n t e ni şi ave a expu s pe frontis piciu un glob pă m â n t e s c lovit de un fulger, primis e un telefon anoni m chiar înaint e a atac ului asupr a Babilonului. Cel care dădu s e telefon ul anun ţ a s e că atac ul urm a să aibă loc în curâ n d . Vorbitorul afirma s e plin de zel că era o ped e a p s ă inspira t ă de Dumn e z e u şi că cei care pornis er ă la atac o făce a u în num el e dec e n ţ ei şi a mor alită ţii am e ric a nilor, în nu m el e tuturor celor care

se

sătur a s e r ă

Preş e din t el e deplâ n g e a

pân ă

comp a ni ei

pes t e Babylon

cap

de

Inc.

atac ul resp e c tiv şi cond a m n a

murd ă ri a

dădu s e

şi corupţia

cât ev a

o pres u p u s ă

declar a ţii

de în

acolo. care

cons pir a ţi e criminală

împotriva firmei. În schimb pân ă în acel mo m e n t nu se înregis tr a s e nici o reacţi e din part e a lui S.R. Hadd e n , oriund e ar fi fost el atu nci. Câţiva dintre ang aj a ţii proiect ului, care ştiau că Ellie îl vizitas e odinioar ă pe Hadd e n în Babilon, au încerc a t să- i vad ă reacţiile la auzul veştilor. Până şi Drumlin era inter e s a t

de păr er e a

ei pers o n al ă asu pr a subiect ului, deşi se

put e a băn ui că el însuşi vizitas e oraş ul lui Hadd e n şi prob a bil că nu doar o dat ă. Oricum era evide n t că se familiariza s e foart e bine cu geogr afia locului. Ellie cel puţin nu întâ m pin a nici o dificultat e să şi-l imagin ez e pe profes or în chip de vizitiu în Babilon. Deşi poat e că fostul ei ma e s t r u doar citise des pr e oraş ul lui Hadd e n . Toat e revist el e săpt ă m â n a l e publicas e r ă hărţi fotogr afice ale aces t ui a. În cele din urm ă oa m e nii au reve nit la treb urile lor. În es e n ţ ă Mesajul continu a să fie retr a n s mi s pe acele a şi frecv e n ţ e şi benzi de und e radio, în acele a şi perioa d e de timp şi cu ace e a ş i mod ula ţi e de fază şi de polarizar e. Proiectul Maşinii şi codul de descifrar e şi iniţiere al Mesajului se reg ă s e a u sub nivelul cu num e r e

prime şi cu tran s mi sia Jocurilor Olimpice. Civilizaţia din

siste m ul stelei Vega păre a a fi foart e decis ă să ne atra g ă ate n ţi a. Sau poat e că pur şi simplu uitas e r ă să opre a s c ă emiţ ă t o r ul.

Valerian ave a o privire pierdu t ă . – Peter, de ce treb ui e să te uiţi în tava n când începi să gând e ş ti? se auzi voce a lui Drumlin. Se spun e a

că de- a lungul ultimilor câţiva

ani Drumlin

s- ar mai fi

îmblânzit, însă – aş a cum dove d e a şi interp el a r e a de acu m – transfor m a r e a lui nu era întotd e a u n a evide n t ă . Spun e a ade s e a că pentr u el era o mar e onoar e să fie ales

de preş e di n t el e

Stat elor

Unite

pentr u

a repr ez e n t a

naţiun e a

am e ric a n ă în faţa extr a t e r e ş t rilor. Apropiaţilor săi le spus e s e că pres u p u s a călătorie va fi încoron a r e a întregii sale vieţi. Soţia lui Drumlin, mut a t ă şi ea te m p o r a r în Wyomin g şi încă exa s p e r a n t de credincio a s ă , treb uia să suport e acele a şi spec t a c ol e cu vechile diapozitive ale soţului, prez e n t a t e acu m unui public nou, cel al cerce t ă t o rilor şi teh nicienilor care lucra u la construir e a Maşinii. Deoar e c e

aş ez a r e a

Machine se afla apro a p e

de oraş ul său nat al,

Monta n a , Drumlin merg e a din când în când în scurt e vizite acas ă . O dat ă Ellie îl dus e s e

cu maşin a

ei pân ă

în Missoula. Pentru prima

dat ă

de când se

cunoş t e a u Drumlin reuşis e să se poart e frumo s cu ea timp de mai multe ore cons e c u tiv. – Sst! replică Valerian. Mă gân d e s c . Folos es c o tehnică de supri m a r e a zgo mo t ului. Eu încerc să elimin din câ mp ul me u vizual tot ce mi- ar put e a distra g e ate n ţi a, iar tu vii şi mă bruiezi în spectr ul audio. Acum m- ai put e a între b a de ce nu mă holbez pur şi simplu la o foaie de hârtie albă. Singur a proble m ă e că foaia de hârtie est e pre a mică. În câm p ul vizual periferic încă se mai pot ved e a lucruri şi ast a m- ar dera nj a. Dar să lăsă m ast a... Uite la ce mă gând e a m : De ce ni se mai tran s mi t mes aj ul lui Hitler şi emisiun e a aia de la Jocurile Olimpice? Au trecu t des t ui ani. Până acu m treb ui e să fi ajuns la ei şi emisiun e a cu încoron a r e a reg elui Marii Britanii. De ce nu ne- au tran s mi s nişte prim- planuri cu coroa n a reg al ă şi scep tr ul, cu ma n ti a de her min ă ? Să auzim o voce inton â n d sole m n: „...încoro n a t azi sub num el e de Georg e al VI-lea, prin graţia divină reg e al Angliei şi al Irland ei de Nord, împăr a t al Indiei...”? Ellie întreb ă : – Eşti sigur că în timpul trans mi siu nii de la încoron a r e Vega era orient a t ă spre Anglia? – Da, am verificat ast a încă la câte v a săpt ă m â n i dup ă ce am rece p ţion a t

trans mi siu n e a de la Jocurile Olimpice. Iar inten sit a t e a tran s mi siei era mai mar e dec â t la poves t e a cu Hitler. Sunt sigur că fiinţele de pe Vega ar fi putu t prind e trans mi siu n e a încoron ă rii. – Te îngrijore az ă cumv a bănuiala că ei nu- şi dores c să află m tot ce ştiu des pr e noi? reve ni Ellie. – Se grăb e s c! articulă Valerian. Din când în când Peter era înclinat să facă tot felul de afirma ţii profetic e. – Ar fi mai prob a bil, sug er ă Ellie, ca ei să ţină să ne rea mi n t e a s c ă faptul că ştiu ce- i cu Hitler. – Asta- i cam acela şi lucru cu ce- am spus eu, replică Valerian. – În ordine. Ce- ar fi totuşi să nu ne mai pierd e m vre m e a hoinărind prin Ţara Fant eziei? se burzului Drumlin. Nu put e a să suport e când oa m e nii din jurul lui făce a u spec ula ţii asupr a motiv a ţiilor extr a t e r e ş t rilor. Spun e a întotd e a u n a

că discuţiile de genul ăst a

era u o pierd e r e de vre m e incont e s t a bilă, din mo m e n t ce vom afla în curâ n d cum sta u lucrurile cu ad ev ă r a t . Între timp el înde m n a pe toat ă lume a , fără exce p ţi e, să se conce n t r e z e asupr a Mesajului, care ave a inform a ţii import a n t e , redu n d a n t e , clar expri m a t e şi exce p ţio n al de bine struct u r a t e . – Ia fiţi ate n ţi puţin. Un pic de realitat e cred că v-ar aduc e pe am â n d oi la nor m al. De ce n- am merg e în zona de as a m bl a r e a Maşinii? Cred că acu m se ocup ă de integr a r e a siste m e l or cu pivoţii aceia de erbiu. Sche m a geo m e t ric ă a Maşinii era extr e m de simplă. Detaliile însă erau extr a o r din a r de complica t e . Cele cinci locuri, fotoliile în care urm a să ste a echip aj ul, se aflau în mijlocul maşin ă ri ei, în interiorul dod ec a e d r ul ui, şi anu m e în

locul

und e

ace s t a

ave a

cea

mai

proe mi n e n t ă

conv exit a t e .

Nu

se

ved e a u nic ăi e ri instala ţii pentr u hrănir e sau spaţii de dormit, nici alte facilităţi nec e s a r e funcţiilor fiziologice uma n e , de und e se dedu c e a clar că între a g a călătorie la bordul Maşinii – în cazul în care urm a să fie vreo călătorie – nu put e a să durez e pre a mult. Au exist a t şi alte păr eri, care spun e a u că sens ul simplităţii cons tr uc ţi ei era altul: cum că Maşina, o dat ă pornită, va decola spre un

loc de

întâlnire

cu un

vehicul

inters t el a r

din spaţiu,

aflat

acu m

în

vecină t a t e a plan e t ei noas tr e . Singur a obiecţie ce se aduc e a aici era ace e a că toat e cerce t ă rile minuţio a s e făcut e prin rad ar sau cu siste m e optice de înaltă

rezoluţie nu au putut desco p e ri nici o urm ă de astfel de nav ă inters t el a r ă . Pe de altă part e era pre a puţin prob a bil ca extr a t e r e ş t rilor să le fi scăp a t din ved er e faptul că oa m e nii au nişte nec e sit ă ţi fiziologice ele m e n t a r e . Dar poat e că Maşina nu urm a să plece nicăieri. Poat e că urm a să le facă ceva celor din echip aj. În zona echip aj ului nu exist a u nici un fel de instru m e n t e , nu se ved e a nimic cu care să fi condu s ipote tic a astro n a v ă , nici măc a r un buto n de pornire, ci doar cele cinci scau n e

dispus e în cerc, astfel încât cei cinci me m b ri ai

echip aj ului să se poat ă uita unul la altul. În plus se tran s mi s e s e şi o limită sup e rio ar ă sta bilită în det aliu pentr u greu t a t e a tot al ă a oa m e nilor de la bord şi a lucrurilor pe care şi le- ar fi luat cu ei. În practic ă limitar e a era în ava n t aj ul invidizilor de stat ur ă mică. Deas u p r a

şi ded e s u b t ul zonei echip ajului, în part e a

mai îngus t a t ă

a

dod ec a e d r ul ui, erau plas a t e mist erio a s e prod u s e orga nic e cu arhit ec t u r a lor comple x ă şi de neînţ el e s . De- a lungul ace s t ei laturi interioar e a dod e c a e d r ul ui se găs e a şi locul und e treb uia aş ez a ţi, apar e n t la întâ m pl a r e , pivoţii de erbiu. Apoi în jurul dod ec a e d r ul ui se găs e a u cele trei cochilii sferice conc e n t ric e, fiecar e repr ez e n t â n d cumv a una dintre cele trei dime n siu ni fizice. Cochiliile se aflau într- o star e de sus p e n s i e ma g n e tic ă evide n t ă , sau cel puţin instrucţiunile prev e d e a u şi includ er e a unui gen e r a t o r de câ mp ma g n e ti put er nic. În fine, spaţiul dintr e cochiliile sferice şi dod ec a e d r u urm a să fie un spaţiu vidat la presiun e înaltă. Mesajul nu dăd e a num e nici uneia dintre comp o n e n t e l e Maşinii. Erbiul era identificat drep t ato m ul cu şaizeci şi opt de protoni şi nou ăz e ci şi nou ă de neutro ni. Feluritele părţi comp o n e n t e ale Maşinii era u de as e m e n e a denu mi t e prin cifre: comp o n e n t a 31, comp o n e n t a 102... Aşa că cele trei cochilii sferice conc e n t ric e care urm a

să se rote a s c ă

în ans a m b l ul veg a n

fură denu mi t e

benz el e. Numele fuses e găsit de un inginer ceh care aflas e resp e c tiv ul num e în istoria teh nicii; era vorb a de Gust av Benzel, cel care inven t a s e în 1870 carus elul. Modelul şi mod ul de funcţion a r e

a Maşinii răm â n e a u

de neînţ el e s ,

impun e a u folosire a în cons tr uc ţi e a unor teh n olo gii cu totul noi, dar apar a t ul era totuşi făcut din ma t e ri e şi struct ur a Maşinii put e a fi descris ă prin schiţe şi diagr a m e ,

iar forma

sa

finală

a fost

vizualizat ă

cu uşurinţ ă .

Mai mult,

mijloac el e de inform a r e de pe toat ă plan e t a au publicat schiţel e teh nic e în secţiun e şi în det aliu, astfel încât oricine voia şi ave a cunoş tinţ el e nec e s a r e put e a să- şi facă o idee cât de cât onor a bilă des pr e proiect ul veg a n . Lume a trec e a printr- o star e de optimis m teh nolo gic net ulb ur a t . Drumlin, Valerian şi Arroway trecur ă prin obişnuitul filtru de identificar e (proce d u r ă care implica prez e n t a r e a

acre dit ă rilor şi legitim a r e a , verificar e a

ampr e n t e l or digitale şi vocale), dup ă care li se dăd u voie să pătru n d ă

în

imens a hală de mon t a r e a comp o n e n t e l o r. Macar ale susp e n d a t e cu cât e trei niveluri

aş ez a u

pivoţii

de

erbiu

în

matric e a

orga nic ă.

Câtev a

pano uri

pent a g o n a l e pentr u part e a ext erio a r ă a dod e c a e d r ul ui stăt e a u atâr n a t e pe o linie

sus p e n d a t ă

as e m ă n ă t o a r e

liniilor

de

tren.

Sovieticii

avus e s e r ă

de

înfrunt a t unele proble m e , în schimb am e ric a nii ajuns e s e r ă în sta diul în care toat e subsis t e m e l e lor trecu s e r ă de verificările cerut e şi acu m struct ur a de ans a m b l u a Maşinii ieşe a la iveală încet ul cu încetul. „Toat e îşi găs e s c locul und e treb ui e”, îşi spus e Ellie, privind înspr e locul und e urm a să fie mont a t e benz el el e. Când cons tr uc ţi a va lua sfârşit un spect a t o r din ext erior ar put e a as e m ă n a

sfera Maşinii cu una dintre acele sfere armilar e ale astro n o milor

ren a s c e n ti ş ti, repr ez e n t ă ri ale globului pă m â n t e s c stră b ă t u t e de inele met alice la ecu a t o r, la tropice şi prin alte zone de rep er. Ce- ar fi spus oar e Johan n Kepler să vad ă toat ă ace a s t ă maşin ă ri e? Parter ul halei de as a m bl a r e , precu m diferite înălţimi în imens a

clădire des tin a t ă

şi culoar el e circular e plas a t e

la

mon t ă rii Maşinii erau pline cu

teh nicieni, oa m e ni de ştiinţă, înalţi funcţion a ri guv er n a m e n t a li şi repr ez e n t a n ţi ai Consorţiului Plane t a r al Maşinii. Toţi urm ă r e a u curioşi activita t e a febrilă şi neobiş n uit ă ce se desfă ş u r a acolo. În timp ce Drumlin şi Ellie prive a u şi ei oper a ţiu nile

de

as a m bl a r e

Valerian

le spus e

că

preş e di n t a

încep u s e

să

cores p o n d e z e regula t cu soţia lui, iar ace a s t a nu voia să- i spun ă soţului ei nici măc a r des pr e ce îşi scriau. Îl anu n ţ a s e că are şi ea drept ul la confide n ţi alit a t e a cores p o n d e n ţ e i. Aşezar e a pivoţilor de erbiu în poziţiile cerut e era apro a p e încheia t ă şi acu m,

pentr u

verificar e

prima

dat ă,

urm a

a integr ă rii siste m e l or.

să se între prind ă Unii se gând e a u

un tes t

import a n t ,

că agre g a t ul

o

cons tr uit

confor m cerinţ elor veg a n e era un telesc o p de und ă gravit a ţio n al. În mo m e n t ul

în care test ul era gat a să înce a p ă toţi cei prez e n ţi s- au înde p ă r t a t de stâlpii de susţin e r e ai sălii pentr u a put e a obs erv a mai bine desfă ş u r a r e a ne m aiînt âlnit ei acţiuni. Şi dintr- o dat ă Drumlin se trezi plutind, susp e n d a t în aer. De fapt toat e lucrurile din jur îşi luas er ă şi ele zborul, ridicân d u- se smucit de la sol. Ellie îşi adus e amint e de urag a n ul care o luas e pe Doroth y din curte a ei şi o purt a s e pân ă în ţar a lui Oz. Drumlin plut e a înclinat pe o part e şi se îndre p t a spre ea lent, ca într- un film rulat cu încetinitorul. Ţinea braţ el e întins e în lături şi se azvârli cu brut alit a t e pes t e ea, arunc â n d- o la pă m â n t . Fem ei a se între b ă dacă, dup ă atâ ţia ani de exp erie n ţ ă , ast a era conce p ţi a lui des pr e un preludiu erotic. Fiindcă, dac ă lucrurile stăt e a u aş a, profes or ul mai ave a multe de învăţ a t . * Nu s- a aflat niciod a t ă

cine a făcut- o. Dintre orga niza ţiile care şi-au

asu m a t public res po n s a bilita t e a pentr u ate n t a t am put e a înşira cât ev a cum ar fi Primii Păm â n t e n i, Facţiun e a Armat ei Roşii, Jihadul Islamic, orga niz a ţi a – în prez e n t cland e s ti n ă – nu mit ă Fund a ţi a de Unificar e a Energiei, sep a r a tiş tii sikh, Calea Lumino a s ă , khm e rii verzi, Rena ş t e r e a Afgan ă, aripa radicală a Mamelor Advers a r e

ale

Maşinii,

Biserica

Reunit ă

a

Reunificării,

Omeg a

Şapt e ,

Milenariş tii Apocalips ei (deşi în aces t caz Billy Jo Rankin a neg a t orice legăt ur ă cu ate n t a t o rii şi a pretins că toat e necr e dincios, într- o încerc ar e

confesiunile fuses e r ă

blest e m a t ă

de a- l discre dit a

implicat e

de un

pe Dumn e z e u ) ,

Broed e r b o n d Group, El Catorc e de Febrero, Armat a Secre t ă a Kuomint a g- ului, Liga Sionist ă, Partidul Domn ului şi, în fine, rece n t ren ă s c u t ul Front de Eliberar e a Symbioni ei. Cele mai mult e

dintr e

aces t e

orga niza ţii nu dispun e a u

de

mijloac el e nec e s a r e pentr u a pun e în practică sabot aj ul, iar lungim e a listei era mai degr a b ă

un avertis m e n t

asu pr a

largii răsp â n diri pe care o căp ă t a s e

mişcar e a de resping e r e a Maşinii. Ku Klux Klan- ul, Partidul Nazist America n,

Partidul Naţion al- Socialist

Democr a tic şi alte câte v a orga niza ţii cu conc e p ţii as e m ă n ă t o a r e s- au abţinu t şi nu şi-au declina t respo n s a bilita t e a pentr u acţiun e a terorist ă din Machin e. O minorit a t e cu influenţ ă mar e în rând u rile me m b rilor ace s t o r partid e extr e mi s t e cred e a că Mesajul fuses e trans mi s chiar de Hitler. După una dintre varian t el e cunos c u t e , spiritul lui plec a s e de pe Păm â n t în mai 1945, folosindu- se de o

realizar e a teh n olo gi ei ger m a n e

în dom e ni ul rach e t el or, iar în anii care au

trecu t de atunci naziştii ar fi reuşit să ava n s e z e foart e mult în dom e ni u. Câtev a luni mai târziu preş e din t a declar a s e : „Nu ştiu und e urm a să plec e Maşina veg a nilor, dar dac ă treb ui a să ajung ă într- un loc măc a r pe jumă t a t e atâ t de păcă t o s pe cât est e plan e t a ast a, atu nci oricu m nici nu merit a să face m călătoria”. După cum a arăt a t recons tit uir e a făcut ă de comisia de anch e t ă , unul dintr e pivoţii de erbiu fuses e

des pic a t

în dou ă de o explozie. Cele dou ă

frag m e n t e în form ă de cutie de me dic a m e n t e s- au prăb u şit înspr e pod e a de la o înălţim e de dou ăz e ci de metri şi în acela şi timp au fost propuls a t e în later al cu o viteză consid er a bilă. Unul dintr e per e ţii de susţin e r e din interiorul halei fuses e izbit zdrav ă n şi se prăb u şis e sub impact. Unspr ez e c e oa m e ni au fost ucişi şi patruz e ci şi opt au fost răniţi. Un nu m ă r de comp o n e n t e import a n t e ale Maşinii au fost irem e di a bil distru s e . Mai mult, de vre m e ce în seturile de tes t e prez e n t a t e în Mesaj nu exist a nici o încerc ar e de aces t gen, s- ar fi putut ca explozia să fi distru s şi alte pies e ale Maşinii, care păr e a u ne af ec t a t e . Atunci când hab a r nu ai des pr e mod ul de funcţion a r e a ma şin ă riei treb ui e măc a r să fii foart e grijuliu când o cons tr ui e ş ti. În ciuda supr a a b u n d e n ţ e i de orga niz a ţii care apro a p e că implora u să li se acord e

ate n ţi e,

în Stat el e

Unite

bănuielile

în legă t u r ă

cu ate n t a t ul

s- au

conc e n t r a t imedia t asu pr a a dou ă dintre puţin ele grup uri care nu- şi asu m a s e r ă respo n s a bilita t e a : extr a t e r e ş t rii şi ruşii. Discuţiile des pr e Maşina Apocalips ei au ajuns din nou la ordine a zilei. Erau des t ui cei care explica u că extr a t e r e ş t rii progr a m a s e r ă Maşina în aş a fel încât să explod e z e atu nci când est e mont a t ă şi să provo a c e o cat a s t r of ă, dar că – din fericire – oa m e nii fuses e r ă neglijenţi la mont a r e a

ei şi astfel nu m ai o mică part e din încărc ă t u r ă

decla n ş a t o r ul Maşinii Apocalips ei explod a s e . cons tr uirii ma şin ă ri ei pân ă

nu era pre a

sau poat e doar

Aceştia înde m n a u

târziu şi cere a u

la stop a r e a

ca toat e

părţile

comp o n e n t e salvat e din explozie să fie îngrop a t e în mine de sare aflat e la mar e dep ă r t a r e unele de altele. Însă comisia de anch e t ă

a găsit dovezi suficient e pentr u a arăt a că

Dezas tr ul Maşinii – cum fuses e nu mit ate n t a t ul – ave a o origine mai degr a b ă pă m â n t e a n ă . Pivoţii ave a u în interior o cavita t e elipsoid al ă centr al ă al cărei

scop răm â n e a necu n o s c u t . Peret el e interior al cavită ţii era tap e t a t cu o reţ e a complica t ă de fire foart e subţiri de gadoliniu. Aceas t ă cavita t e fuses e umplut ă cu un exploziv plastic şi cu un ceas declan ş a t o r, ma t e ri al e care nu se aflau în invent a r ul

comp o n e n t e l or

tran s mi s

de

Mesaj. Locul und e

fuses e

realizat

pivotul, und e se tap e t a s e cavita t e a şi se tes t a s e şi sigilas e produ s ul final cerut era

o fabrică

Cyber n e tics .

din

Terre

Reţe a u a

Haut e,

fină de

Indian a ,

gadoliniu

era

care pre a

apar ţin e a

firmei

complica t ă

Hadd e n

pentr u

a fi

realizat ă ma n u al. Se impu n e a folosire a unor servo m e c a ni s m e robotiza t e care cere a u la rând ul lor cons tr uir e a unei fabrici des t ul de mari şi de compl ex e . Cheltuielile de cons tr uc ţi e pentr u ace a s t ă fabrică fuses e r ă suport a t e integr al de Hadd e n Cybern e tic s, dar pe de altă part e produ s el e care se realizau aici mai ave a u şi alte aplicaţii, de dat a ace a s t a profitabile pentr u firmă. Ceilalţi trei pivoţi de erbiu produ şi în acela şi lot fuses e r ă verificaţi şi nu conţin e a u nici urm ă

de plastic exploziv. La verificar e echip el e speciale ale

sovieticilor şi japon e zilor efect u a s e r ă un set de tes t ă ri delicat e de la dista n ţ ă înaint e de a îndrăzni să des pic e în dou ă resp e c tivii pivoţi. Era clar că, puţin înaint e de finalizar e a pivotului ce urm a să explod e z e , cinev a interv e nis e în linia de produc ţie

şi umplus e

cu grijă cavita t e a

de erbiu cu încărc ă t u r a

explozivă la care ata ş a s e cea s ul progr a m a t precis. O dat ă ce ieşise pe poart a fabricii pivotul incrimin a t, laolaltă cu alţii din divers e serii de prod uc ţi e, fuses e trans p o r t a t la Wyoming cu un tren special şi sub pază înar m a t ă . Progr a m a r e a precis ă a exploziei şi caract e r ul ate n t a t ul ui sug er a u că autor ul fuses e cinev a implicat serios în constru c ţi a ma şinii, cinev a dintr- o funcţie de răs p u n d e r e din interiorul progr a m u l ui guver n a m e n t a l. Totuşi cerc e t ă rile nu au ava n s a t pre a mult. Printre oa m e nii care ar fi avut ocazia să comit ă sabot aj ul (fiindc ă era mai greu să verifici cine ave a mijloac el e nece s a r e sau motiv el e de a o face) se includ e a u câte v a zeci de pers o a n e : tehnicie ni, ingineri, controlori de calitat e , insp ec t o ri care sigilau comp o n e n t e l e înaint e de a le pred a . Cei care eşu a u la tes t el e cu det e c t o r ul de minciuni ave a u nişte alibiuri de fier. Nici unul dintr e sus p e c ţi nu scăp a s e măc a r o aluzie, nu făcus e nici o mărt urisire involunt a r ă în vreu n ul dintre mo m e n t e l e de relax a r e petr e c u t e în vreun bar din vecin ă t a t e . Nici unul nu a încep u t să cheltuia s c ă mai mult dec â t îi per mit e a u veniturile regula t e şi nici unul nu a

ced a t la intero g a t o riu. În ciuda a cee a ce păr e a a fi eforturi viguro a s e ale dep a r t a m e n t e l o r

de

păs tr a r e

a

ordinii

şi

legalităţii,

mist e r ul

a

răm a s

ner ezolv a t. Cei care cred e a u că sovieticii ar fi respo n s a bili pentr u sabot aj spun e a u că motivul ruşilor era foart e clar: voiau să- i împiedic e pe am e ric a ni să fie primii care pun e a u nec e s a r e

Maşina în funcţiun e . Ruşii deţin e a u

pentr u realizar e a bomb ei cu decla n ş a r e

mijloac el e tehnic e

întârziat ă şi, bineînţ el e s ,

ave a u cunoş tin ţ e det aliat e asu pr a tehnicilor cerut e pentr u cons tr uir e a Maşinii, ba chiar dob â n dis e r ă

suficient ă

exp erie n ţ ă

practică pe amb el e

maluri ale

Pacificului. Imediat dup ă produc e r e a deza s tr ului Anatoli Goldm a n n , unul dintre foştii stud e n ţi ai lui Lunac e a r s ki şi care era acu m legăt ur a sovieticilor din Wyoming, sun a s e de urge n ţ ă la Moscov a şi le spus e s e să- şi de mo n t e z e toţi pivoţii pe care îi făcus e r ă . La prima ved er e ace a s t ă conv er s a ţi e (car e fuses e , ca de obicei, supr a v e g h e a t ă de Agenţia pentr u Securit a t e Naţion al ă) păr e a să de m o n s t r e z e că ruşii nu era u implicaţi în ate n t a t , dar s- au găsit des t ui care să argu m e n t e z e că telefon ul fuses e doar o fars ă me nit ă să ado ar m ă băn ui elile am e ric a nilor sau că lui Goldm a n n nu i se spus e s e dinaint e că urm a să aibă loc un ate n t a t . Opinia care îi făce a res po n s a bili pe sovietici era susţinu t ă mai ales de cei ne m ulţ u mi ţi de ultimel e acord u ri de pac e şi de se m n el e reconcilierii dintr e cele dou ă sup er p u t e ri nucle a r e . Cum era şi nor m al, Moscova s- a revolt a t la auzul unei astfel de bănuieli. În realita t e

sovieticii întâ m pin a u

mult mai multe proble m e

dec â t se

făcus e public în proc e s ul de cons tr uire a Maşinii lor. Folosindu- se de Mesajul descifrat,

ministrul

Indus triei

Grele

realizas e

progr e s e

consid e r a bile

în

extr a c ţi a de miner e u , în me t al ur gi e, în produc ţi a de maşini–un elt e şi în alte dom e nii de aces t gen. Însă noile ele m e n t e de micro el ec t r o nic ă şi cibern e tic ă era u mult mai dificil de aplicat, aş a că majorit a t e a comp o n e n t e l o r din ace a s t ă cat e g o rie nec e s a r e Maşinii sovieticilor erau produ s e sub contr a c t altun d e v a , în Europ a sau în Japonia. Pentru indus tria intern ă a sovieticilor o proble m ă şi mai greu de rezolva t s- a dove dit a fi chimia orga nic ă, und e cele mai multe dintre teh nicile de produc ţie ap arţin e a u dom e niului biologiei molecular e . Gene tic a sovietic ă avus e s e de suport a t o lovitur ă care era cât pe ce să- i fie fatală atu nci când Stalin a decis că gen e tic a me n d elia n ă mod e r n ă

era

inco mp a ti bilă ideologic cu linia partidului. Asta se întâ m pl a prin anii ’30. Stalin a dat atunci un decr e t prin care instituia drept corect ă din punct de ved er e ideologic gen e tic a exce n t ric ă a unui agricultor foart e vers a t din punct de ved er e

politic. Resp e c tivul agricultor–politician

se nu m e

aTrofim Lâsenko.

Două gen e r a ţii de stud e n ţi sovietici talen t a ţi n- au învăţ a t nimic din bazele ştiinţei eredit ă ţii. Iar acu m, dup ă şaizeci de ani, sovieticii erau cu mult în urm a altor

ţări

în

studiul

biologiei

molec ul ar e

şi

al

ingineriei

gen e tic e ,

iar

desco p e ririle import a n t e făcut e de sava n ţii sovietici în ace s t e dom e nii put e a u fi num ă r a t e

pe deg e t el e de la o mâ n ă . Ceva similar era cât pe ce să se

întâ m pl e şi în Stat el e Unite, und e din motive de ordin teologic se încerc a s e elimin ar e a

lecţiilor des pr e

evoluţionis m,

adică

idee a

centr al ă

a biologiei

mod e r n e , din progr a m e l e şcolilor de stat. Încerc ar e a , din fericire, eşu a s e , căci proble m a

fuses e

trat a t ă

fără

me n aj a m e n t e .

O

interpr e t a r e

de

tip

fund a m e n t a lis t a Bibliei era consid er a t ă în ochii opiniei publice ca neconfor m ă cu

proc e s ul

evoluţionist.

A

fost

un

mar e

noroc

al

am e ric a nilor

că

fund a m e n t a liş tii din Stat el e Unite nu ave a u atât a put er e de decizie cât ă ave a Stalin în Uniune a Sovietică. Raport ul Serviciului de Apărar e Naţion al ă, care fuses e preg ă tit pentr u preş e din t a

stat ului şi se refer e a

la sabot aj ul din Machin e, se încheia

cu

concluzia că nu exist a nici o dova d ă a implicării sovieticilor în sabot aj. Era mai logic ca aceş ti a să aibă motiv e serioa s e pentr u a sprijini Stat el e Unite în încerc ar e a am e ric a nii,

lor de a definitiva Maşina, din mo m e n t un

me m b r u

ale

chipajului

ales

din

ce ave a u

rând urile

şi ei, ca şi

lor.

Director ul

serviciului de contr ainfor m a ţii al stat ului explicas e : – Dacă tehn ologia ta se situe a z ă la nivelul Trei, iar adv er s a r ul tău te- a dep ă şit şi se află la nivelul Patru, atu nci e norm al să te bucuri când te trez e ş ti dintr- o dat ă că ţi se oferă tehn ologie ap arţin â n d nivelului Cincispr ez e c e . Mai ales când est e dove dit că atâ t tu, cât şi adv er s a r ul aveţi acce s în mod egal la teh n olo gi a res p e c tiv ă şi dispun e ţi am â n d oi de resur s el e potrivite. Prea puţini dintre înalţii de m nit a ri ai guv er n ului am e ric a n crezus e r ă că sovieticii ar fi răs p u nz ă t o ri de ace a explozie, iar preş e di n t a o spus e s e public nu num ai o dat ă. Însă e greu să înveţi un cal bătr â n să me a r g ă în buies tr u. Obiceiurile vechi se pierd cel mai greu.

– Nici un grup de trăs niţi, oricât de bine orga niz a t ar fi el, nu va aba t e ome nir e a de la ace s t ţel istoric! declar a s e preş e di n t a . Cu toat e realizez e

ace s t e a ,

un cons e n s

în realita t e

acu m

dev e nis e

mult mai dificil să se

la nivel naţion al. Sabot aj ul făcus e

să ren a s c ă

toat e

vechile obiecţii care fuses e r ă în vogă cu câtv a timp în urm ă , indifer e n t dac ă ele erau justificat e sau le lipse a şi cea mai mică fărâ m ă de logică. Numai credinţ a că sovieticii vor reuşi să definitivez e Maşina lor îi făce a pe am e ric a ni să- şi continu e propriul proiect. * Soţia lui Drumlin ar fi vrut ca funer aliile soţului ei să se desfă ş o a r e în cadrul restr â n s al familiei, dar şi aici, ca în multe alte situa ţii din viaţă, bun el e sale inten ţii au fost zăd ăr nicite. Fizicieni, navig a t o ri am a t o ri, delta pl a n o riş ti, înalţi de m nit a ri din guver n, fanatici ai scufun d ă rilor marin e, radio a s t r o n o mi, par a ş u tiş ti, scafa n d ri, comu nit a t e a mon dială SETI, toţi voiau să particip e la înmor m â n t a r e . O vre m e s- au gândit că slujba de înmor m â n t a r e ar treb ui să se ţină la cate d r al a Sf. Ioan Botez ă t o r ul din New York City, fiindcă era singur a biserică din ţară care ave a

cap acit a t e a

nec e s a r ă .

Cel puţin aici soţia lui

Drumlin înregistr ă o mică victorie, izbutind să ţină cere m o ni a religioa s ă în aer liber, în oraş ul nat al al profes or ului, Missoula din Monta n a . Autorităţile au acce p t a t idee a deo ar e c e Missoula simplifica proble m e l e de paz ă şi prot e c ţi e nec e s a r e . Cu toat e că Valerian nu fuses e grav rănit, me dicii săi l-au sfătuit să nu se duc ă la funer aliile lui Drumlin. În ciuda opiniei lor, Peter a ţinut una dintre cuvâ n t ă rile elogioa s e şi funebr e stân d într- un scau n cu rotile. Valerian a spus că talen t ul special al lui Drumlin fuses e acela de a şti ce între b a r e treb ui e pus ă. A mai amintit că aces t a abord a s e proble m a comu nic ării cu civilizaţiile extr a t e r e s t r e cu mult scepticis m, fiindcă scep ticis m ul stă la baz a ad ev ă r a t ei ştiinţe. După ce a dev e nit clar că ome nir e a prime a un Mesaj nime ni nu s- a dove dit mai devot a t descifrării lui şi mai plin de inven tivita t e în abord a r e a stra niului text. Secr e t a r ul adjunct al Depar t a m e n t u l ui Apărării, Micha el Kitz, repr ez e n t a n t u l preş e di n t ei Stat elor Unite, a acce n t u a t calităţile pers o n al e ale lui

Drumlin:

senti m e n t e l e

căldur a

sa

suflet e a s c ă ,

celorlalţi oa m e ni, intelige n ţ a

inter e s ul

pentr u

proble m e l e

şi

sa şi re m a r c a bilele sale calităţi

atletice. Dacă acel tragic şi miş ele s c ate n t a t n- ar fi avut loc, Drumlin ar fi intrat în istorie ca primul am e ric a n care a vizitat vreod a t ă o altă ste a. Ellie îi spus e s e lui der Heer că ea n- o să ţină nici un fel de discurs. Şi nici n- o să dea interviuri pentr u pres ă. Poat e cât ev a fotogr afii... Cu ast a era de acord, înţeleg e a import a n ţ a câtorv a fotogr afii. Dar nu ave a încre d e r e în ea însăşi, se te m e a că n- o să spun ă cee a ce se cuvine. De ani în şir servis e drep t un fel de purt ă t o r de cuvâ n t calificat pentr u SETI, pentr u Argus, apoi pentr u Mesaj şi pentr u Maşină. De dat a ast a era cu totul altcev a . Îi treb ui a şi ei ceva timp ca să- şi revin ă, să poat ă trec e pes t e toat e cele întâ m pl a t e . Din cât putu s e să- şi de a sea m a , Drumlin muris e salvâ n d u- i viaţa ei . El văzus e explozia mai înaint e ca alţii să o aud ă, apuc a s e să dedu c ă într- un fel că bolova n ul de erbiu de cât ev a sute de kilogra m e se îndre p t a în căd e r e asu pr a lor şi, cu reflex ele sale rapid e şi antr e n a t e , se azvârlis e asupr a lui Ellie şi o împins e s e în spat el e unui stâlp de susţin e r e . Ellie îi spus e s e lui der Heer varian t a ei, la fel de posibilă, asu pr a morţii lui Drumlin. Der Heer îi replicas e sec: – Proba bil că Drumlin plonjas e ca să- şi salvez e piele a, iar tu pur şi simplu te- ai nimerit în dru m ul lui. Rema r c a lui Ken era uşor nesimţit ă şi Ellie se întreb ă dac ă el chiar inten ţio n a s e să fie nepoliticos. După ace e a , simţind ne m ulţ u mir e a ei, der Heer continu a s e în acela şi ton, spun â n d că Drumlin fuses e pur şi simplu arunc a t în ea de explozia erbiului care se prăv ălis e pe pode a u a halei und e se strâ n s e s e r ă atâ ţia spect a t o ri. Dar Ellie era sigură că judec a s e corect. Ea văzus e cum se desfă ş u r a s e r ă lucrurile. Drumlin fuses e preocu p a t să- i salvez e viaţ a. Şi o făcus e. Dacă trec e a cu ved e r e a cât e v a zgâriet u ri sup erficiale, ea scăp a s e fără nici o ran ă. Valerian, care

fuses e

am â n d o u ă

cu ad ev ă r a t

prot ej a t

de stâlpii de susţin e r e ,

se ales e s e

cu

picioar el e rupt e din cauz a prăb u şirii unui per e t e . În schimb ea

avus e s e mai mult noroc decâ t ar fi crezut. Nici măc a r nu leşina s e . De îndat ă ce a pricep u t ce se întâ m pl a s e acolo, primul ei gân d nu a fost la bătr â n ul profes or David Drumlin, care zăce a strivit oribil chiar sub ochii ei; nu fuses e deloc uimit ă când înţeles e s e că Drumlin se sacrificas e pentr u a- i salva ei viaţa; nu se gân dis e nici la poticnire a între g ului proiect al Maşinii

veg a n e . Nu, deloc. Primul ei gân d, limpe d e precu m cristalul, fuses e „Acu m pot pleca, trebui e să mă trimită pe mine fiindcă nu mai e nim e ni altcine v a şi deci o să plec, eu, eu o să plec!” . După o clipă reuşis e să se controlez e. Îşi dădu sea m a de ce făcus e . Dar era deja pre a târziu. Răm ă s e s e şoca t ă de cât de inter e s a t ă pute a să fie şi ce egois m de m n de dispr e ţ ieşis e la iveală din ascu nziş urile suflet ului ei în acel mo m e n t de criză. Nu cont a că Drumlin părus e să aibă defect e as e m ă n ă t o a r e . Ellie era îngrozită la gând ul că se desco p e ris e , fie şi pentr u un mo m e n t , aş a cum nu se ştia, aş a de... decis ă, preoc u p a t ă , calculâ n d curs urile viitoar e ale eve ni m e n t e l or şi uitân d de orice altcev a cu exce p ţi a ei. Ce ura cel mai mult era lipsa totală de cunoş tin ţ ă faţă de ego- ul ascu n s în ea. Ego- ul ei tăinuit nu- şi făce a nici un repro ş, nu se milostive a nici de un câine şi îşi urm a dru m ul nea b ă t u t . Era imperf ec t şi bolnav. Ştia că i-ar fi imposibil să- l smulg ă din răd ă cini, să nu mai lase nici o urm ă din el. Trebuia să şi-l înfrâng ă cu răbd a r e , să discut e raţion al, să- i distra g ă ate n ţi a şi chiar să- l am e ni n ţ e . Când echip el e de inves tig a ţii au sosit la locul exploziei Ellie era lipsită de orice chef şi nu voia să vorbe a s c ă . Zises e doar: – Mă te m că nu vă pot spun e pre a mult e. Noi trei merg e a m alături înspr e zona de lucruşi dintr- o dat ă s- a produ s explozia. Totul a încep u t să plut e a s c ă prin aer. Îmi pare rău că nu vă pot ajut a mai mult. Aş vre a s- o fac. După ace e a le- a dat de înţeles şi colegilor săi, fără a lăsa loc vreu n ui dubiu,

că

nu

ave a

chef

să

vorb e a s c ă

des pr e

accid e n t .

S-a

închis

în

apar t a m e n t u l ei şi a stat acolo izolat ă atâ t de mult timp, încât ceilalţi au trimis o echip ă

de cerce t a r e

să vad ă

ce se întâ m pl ă

cu ea. Ellie încerc a

să- şi

rea mi n t e a s c ă fiecar e mo m e n t şi fiecar e det aliu al incide n t ului. Se stră d ui a să refac ă discuţia pe care o purt a s e r ă înaint e de a pătr u n d e în spaţiul rezerv a t vizitatorilor, să- şi amint e a s c ă ce vorbis e cu Drumlin când îl dus e s e cu maşin a ei în Missoula, voia să refac ă imagin e a lui Drumlin aş a cum îi apăr u s e prima dat ă, când îl întâlnis e atu nci, la încep u t ul carier ei sale ştiinţifice. Încet ul cu încet ul desco p e ri că exist a ceva în ea care îşi doris e ca Drumlin să moar ă , ast a chiar dinaint e ca ei doi să se înfrunt e pentr u locul am e ric a nilor din echip aj ul Maşinii. Îl urâs e pentr u că o ignor a s e în favo ar e a altor stud e n ţi din grup a lor, îl urâs e pentr u că se opus e s e proiect ului Argus şi pentr u cee a ce îi spus e s e

atu nci, de m ult, imedia t dup ă ce viziona s e r ă

filmul cu Hitler refăc u t dup ă

Mesajul de pe Vega. Încă de atu nci îşi doris e ca el să moar ă . Iar acu m el era mort. Urmâ n d un anu mit raţion a m e n t – pe care ea însăţi îl recun o s c u imedia t ca fiind întortoc h e a t şi abs ur d – s- ar fi putu t cred e răsp u n z ă t o a r e de mo ar t e a lui. Oare Drumlin ar fi ajuns să păţ e a s c ă aş a ceva dac ă n- ar fi fost ea ? Cu sigur a n ţ ă , îşi spus e femei a. Altcinev a tot ar fi desco p e rit Mesajul şi Drumlin sar fi implicat imedia t. Să zice m. Dar nu cumv a ea fuses e cea care, poat e prin propria ei neglijenţ ă ştiinţifică, îl provoc a s e şi îl făcus e să se implice şi mai mult în proiect ul Maşinii? Pas cu pas, Ellie trecu în revist ă toat e varian t el e posibile. Cu cât posibilităţile la care se gân d e a era u mai neplăc u t e , cu atâ t Ellie le analiza cu mai multă încăp ă ţ â n a r e , fiindcă era sigură că acolo se ascu n d e a cev a. Se gândi la bărb a ţi, la bărb a ţii pe care îi ad mir a s e dintr- un motiv

sau

altul.

Drumlin.

Valerian.

Der

Heer.

Hadd e n...

Joss.

Jesse...

Stau g h t o n ? ...Tat ăl ei. – Doctor Arroway? Ellie îi fu cumv a recun o s c ă t o a r e celei care o smuls e s e din gân d u rile ei nu pre a ves el e. Îşi ridică ochii. În faţa ei se afla o fem ei e blond ă şi zdrav ă n ă la vreo patruz e ci de ani, îmbrăc a t ă într- o rochie alba s tr ă cu imprim e u . Chipul său i se păr e a cunos c u t de und e v a . Pe ecus o n ul de identificar e din mat e ri al textil aplicat în drep t ul piept ului ei gen e r o s se put e a citi: „H. Bork, Göte b or g”. – Doctor

Arroway,

îmi

pare

rău

pentr u

du mn e a v o a s t r ă . ..

pentr u

pierd e r e a suferit ă de noi. David mi- a vorbit des pr e du mn e a t a . Bineînţ el e s !

Era

lege n d a r a

Helga

Bork,

part e n e r a

de

scufun d ă ri

sub m a rin e a lui Drumlin, pe care o văzus e în atât e a spec t a c ol e cu diapozitive care o plictisis er ă când era stud e n t ă . Pentru prima dat ă se între b ă mirat ă cine făcus e acele fotogr afii. Oare invitau câte un fotogr af care să- i însoţ e a s c ă în rend e z- vous- urile lor sub a cv a tic e ? – MI-a spus că eraţi foart e apro pi a ţi. „Ce

vrea

să

spun ă

fem ei a

ast a?

Oare

Drumlin

a

îndrăz nit

să- i

sug e r e z e . ..?” Ochii i se umplur ă de lacrimi. – Îmi pare rău, doctor Bork. Nu mă simt pre a bine zilele ast e a , articulă ea.

Apoi se grăbi să iasă, cu capul ad â n cit în piept. La funer aliile lui Drumlin venis er ă mulţi dintr e cei pe care Ellie ar fi vrut să- i întâln e a s c ă :

Vayga y,

Arhang h el s ki, Goţridze, Barud a ,

Yu, Xi, Devi. Şi

Abonn e m a Eda, des pr e care se vorbe a tot mai mult. Fiindcă dac ă naţiunile ave a u vreo import a n ţ ă , îşi zise ea, şi dac ă Maşina va fi realizat ă vreod a t ă de cătr e ome nir e, atu nci Abonn e m a echip aj ului.

Dar

rezist e n ţ a

sa

ar fi treb uit să fie al cincilea me m b r u al la prez e n ţ a

altor

oa m e ni

era

distrus ă

şi

deoc a m d a t ă ştia că n- ar fi putu t suport a întâlnirile lungi. În primul rând nu mai ave a încre d e r e în put er e a ei de a conver s a . Cât din cele pe care le- ar spun e ar fi în folosul proiect ului şi cât ar vorbi pentr u a- şi satisfac e nevoile ei? Ceilalţi era u buni la suflet şi înţele g ă t o ri. La urm a urm ei ea fuses e pers o a n a cea mai apro pi a t ă de Drumlin atunci când pivotul de erbiu îl izbise şi-l terciuis e pe pod e a . Capit ol u l 16 Stră b u n i i ozo n u l u i „Dum n e z e u l pe care îl recuno a ş t e ştiinţa trebui e să fie un Dum n e z e u nu m ai al legilor univer s al e, un Dum n e z e u care face lucrurile deoda t ă , nu unul câte unul. El nu îşi poat e adapt a acţiunile după inter e s el e indivizilor.” William Jame s – Diversitat e a exp erie n ţ ei religioas e , 1902 Dacă te afli la câte v a

sut e de kilome t ri altitudin e , Păm â n t ul umple

jumă t a t e din cerul vizibil, iar fâşia de albas t r u care se întind e de la Mindan a o pân ă la Bomb a y şi pe care ochiul tău o cuprind e dintr- o singur ă privire îţi poat e frâng e inima de atâ t a frumu s e ţ e . „Acolo e aca s ă ”, te gând e ş ti. „Acas ă. Acolo est e lume a me a. E locul din care am pleca t, locul de und e vin. Toţi cei pe care- i cunos c, toţi cei de care am auzit vreod a t ă au crescu t acolo jos, sub acel alba s tr u neîntr er u p t şi vrăjit.” Pluteş ti înspre est dintr- un orizont în altul, dinspr e un răs ărit înspre celălalt, înconjur â n d între a g a plan e t ă într- o oră şi jumă t a t e . După o vre m e atu n gi

s- o cunoş ti

atât

de

bine,

ajungi

să- i analizezi

particularit ă ţile

şi

ano m aliile. Poţi ved e a atâ t de mult e cu ochiul liber! În curân d vei ave a din nou sub ochi Florida. Oare furtun a tropicală pe care ai văzut- o dat a trecu t ă , rota ţi a trecu t ă , furtun a care se rostog ol e a şi gon e a dea s u p r a Mării Caraib elor o fi ajuns la Fort Lauder d al e ? Oare vara ace a s t a va lipsi zăpa d a de pe vreu n ul dintr e mun ţii Kush ai hinduşilor? Simţi nevoia să ad miri recifele alba s tr e- verzui din Marea

Coralilor.

Atunci o privire

la banc hiza

de

gheţ uri

din vest ul

Antarcticii şi te întrebi dac ă prăb u şir e a ei ar put e a într- ad ev ă r să inund e toat e oraş el e de coas t ă de pe plan e t ă . Totuşi la lumina zilei est e greu să distingi vreu n se m n uma n e .

În schimb noap t e a ,

exce p t â n d

al prez e n ţ ei

auror a bore al ă, tot ce se ved e se

dator e a z ă activită ţii oa m e nilor care zumz ăi e şi lumine a z ă de- a lungul şi de- a latul plan e t ei Păm â n t . Acea brazd ă de lumină est e part e a estică a Americii de Nord, întinzâ n d u- se neîntr e r u p t ă de la Boston pân ă la Washing t o n şi form â n d practic un me g alo p olis, chiar dac ă teor e tic nu est e numit aş a. Mai încolo se ved e flacăr a desc his ă a gazului natur al din Libia. Luminile orbito a r e ale flotei de pesc uit crev e ţi se depla s e a z ă înspre sudul Mării Chinei, E flota japon e z ă a micilor pesc a ri, care îşi urm e a z ă curs ul ne a b ă t u t . La fiecar e rotaţie în jurul Păm â n t ul ui îţi spun e alte şi alte pove ş ti. Poţi ved e a o erup ţi e vulcanic ă în Kamciatk a , o furtun ă de nisip pornit ă din Sah ar a şi care se apro pi e de Brazilia, vre m e a rece şi lipsită de anoti m p u ri din Noua Zeela n d ă . Începi să te îngrijorezi pentr u plan e t a ta, încep e să îţi pes e şi să- i dore ş ti binele. Graniţ el e naţion al e sunt la fel de invizibile ca şi meridia n el e de longitu din e sau ca şi Tropicul Racului şi cel al Capricorn ului. Graniţele sunt arbitr ar e . Plane t a însă est e reală. Din ace s t e motive zborul spaţial est e subv e r siv. Cei mai mulţi oa m e ni, dac ă sunt des t ul de noroco şi ca să ajung ă la o plimb a r e pe orbita Păm â n t ul ui, ajung

să aibă

gând u ri similar e

dup ă

num ai

un pic de me dit a ţi e

asupr a

lucrurilor. Naţiunile care au dezvolt a t zborurile spaţi al e au făcut- o cu atât avâ n t în primul rând din motiv e naţion alis t e , de ace e a est e o mică ironie faptul că

apro a p e

surprinz ă t o a r e

toţi

cei

care

ajung e a u

în

spaţiu

rece p ţion a u

o

imagin e

cu o pers p e c tiv ă tran s n a ţi o n al ă . Vede a u Păm â n t ul ca pe o

singur ă lume. Nu era greu să- ţi imagin e zi că va veni o vre m e când cee a ce va cont a va fi loialitat e a faţă de ace a s t ă plan e t ă alba s tr ă sau poat e chiar faţă de roiul de

plan e t e îngh e s ui n d u- se în jurul unei stele galbe n e şi măru n t e din apropier e a lor, o ste a pe care odinioar ă oa m e nii, fiindcă nu ştiau că fiecar e ste a est e un soar e, au răsplă tit- o cu articolul hot ăr â t: Soar e LE. Abia de curâ n d , de când tot mai mulţi oa m e ni ajung e a u în spaţiu, răm â n e a u acolo perioa d e mai mari de timp şi îşi îngăd ui a u mo m e n t e

a încep u t

un pic de răg az să se facă

simţită

pentr u forţa

me dit a ţi e,

abia din ace s t e

unei pers p e c tiv e

plan e t a r e ,

glob al e. S-a dove dit mai apoi că un num ă r des t ul de înse m n a t dintr e cei care se plimb a s e r ă

pe o orbită mai joas ă în jurul plan e t ei au ajuns să aibă o

influen ţ ă des t ul de mar e pe Pămâ n t . Mai pe la încep u t u ri, înaint e ca oa m e nii să ajung ă în spaţiul cos mic, au trimis acolo sus cât ev a anim al e. Amibe, mus c uliţe de oţet, şobola ni, câini, mai m u ţ e , toat e aces t e făpturi au dev e nit vet er a ni încerc a ţi ai zborului cos mic. Pe măs u r ă ce au dev e nit posibile zboruri de durat ă mai mar e s- a desco p e rit ceva cu totul ne a ş t e p t a t . Feno m e n u l nu ave a efect asu pr a microorg a ni s m e l o r şi ave a un efect foart e redus asupr a mus c uliţelor de oţet. În schimb se păre a că în cazul ma mif er elor expu n e r e a la spaţii cu gravita ţi e zero măr e a durat a de viaţ ă a crea t u rilor. Cu 10 sau chiar 20 de proc e n t e . Dacă oa m e nii ar trăi întrun câ mp zero g, atunci corpul lor ar cheltui mult mai puţin ă ener gi e lupt â n d use cu forţa de gravita ţi e, celulele uma n e s- ar oxida mai încet şi oa m e nii ar trăi mai mult. Unii dintr e me dicii specialişti au declar a t că efectul amintit ar put e a să fie mult mai acce n t u a t în cazul oa m e nilor comp a r a tiv cu cel al şobola nilor. În aer se simţ e a un parfu m foart e slab de ne m u rir e. Proporţia apariţiei canc er ului era mai scăzut ă

cu 80 de proce n t e

la

anim al el e de pe orbită comp a r a tiv cu un grup de control aflat pe Păm â n t . Leuce mi a şi carcino a m e l e limfatice scăd e a u chiar cu 90 de proce n t e . Exista u şi unele dovezi, poat e nu întru totul se m nificativ e din punct de ved e r e statis tic, care arăt a u că rata diminu ă rii spont a n e a afecţiunilor neopl a s mic e era mult mai ridicat ă în spaţiile cu gravit a ţi e zero. Cu cincizeci de ani în urm ă chimist ul ger m a n Otto Warbur g ava n s a s e ipotez a dup ă care oxidar e a celulelor stă la origine a multor cazuri de canc e r. Dintr- o dat ă cons u m ul mai redus de oxige n din celule în condiţiile lipsei de greu t a t e păru o posibilitat e foart e tent a n t ă . Indivizi care cu cât ev a dec e nii în urm ă ar fi pornit într- un pelerin aj spre Mexic pentr u a se curăţ a de păc a t e vocifer a u acu m pentr u a obţin e un bilet în spaţiul

cos mic. Numai că preţ ul unui bilet era exorbit a n t . Fie că era un me dic a m e n t curativ sau doar unul prev e n tiv, zborul spaţi al nu era pentr u toat ă lume a . Deod a t ă sum e de bani de care pân ă atu nci nu se mai pom e nis e dev e nir ă dispo nibile pentr u inves tiţii în staţii orbitale civile. Până la sfârşitul celui de al doilea mileniu exist a u deja cât ev a hoteluri rudim e n t a r e de refac e r e plas a t e la cât ev a sute de kilome tri în spaţiu. Pe lâng ă preţ ul extr a or din a r de mar e mai apăr u, cum era de băn uit, şi un alt dezav a n t a j serios: det erior ar e a progr e siv ă a siste m ul ui vascul ar şi a celui osos, inevita bilă în lipsa gravit a ţi ei, făce a imposibilă pentr u oricine reve nir e a la câm p ul gravit a ţion al de pe supr af a ţ a plan e t ei. Însă pentr u câţiva dintr e ma g n a ţii mai în vârs t ă proble m a

nu se

dove di un impe di m e n t pre a import a n t . În schimb ul unui dec e niu de viaţă în plus era u bucuroşi să se retra g ă la cer şi în cele din urm ă să mo ar ă acolo sus. Erau des t ul de mulţi cei care se te m e a u că as e m e n e a inves tiţii era u o impru d e n ţ ă şi că urm a să afect e z e bog ă ţi a limitat ă a plan e t ei. Ei spun e a u că lume a era pre a plină de nevoi urge n t e şi de plâng e ri justificat e ale celor săr aci şi lipsiţi de put er e şi că nu era cazul să cheltui m sum e imens e pentr u a- i cocoloşi pe cei bog a ţi şi put er nici. După părer e a lor era o nes ă b ui n ţ ă să i se per mit ă unei clas e elitiste să emigr ez e în spaţiu, în timp ce mas el e de oa m e ni obişnuiţi vor răm â n e lipite de Păm â n t , iar plan e t a va dev e ni în cele din urm ă o lume păr ă sit ă ai cărei stăp â ni vor fi abs e n ţi pentr u totd e a u n a . Acee a şi situa ţi e era consid e r a t ă de alţii drept un fel de dar dum n e z ei e s c : marii propriet a ri ai plan e t ei o vor pără si, plec â n d în cârduri, şi dup ă ace e a vor ajung e acolo sus, und e nu vor put e a face atât rău cât le stăt e a în put er e să facă aici jos. Aproa p e nime ni nu reuşis e să anticipez e principalul ben eficiu al situa ţi ei nou- apăr u t e , adică tran sf e r ul unei pers p e c tiv e globale vii de la idealiştii lipsiţi de mijloac e de pe Păm â n t la cei care pute a u face cel mai mult bine. După câţiva

ani printre

răm ă s e s e

cei care

trăiau

pe orbita

nici un naţion alist. Mai mult decâ t

plan e t ei

apro a p e

că nu mai

atâ t,

confrun t a r e a

nucle a r ă

plan e t a r ă le pun e a proble m e serioa s e celor care tinde a u spre ne m u rir e. Pe orbită se aflau indus tria şi japon e zi, ma g n a ţi ai comp a niilor maritim e grec e ş ti, prinţi ai coroa n ei din Arabia Saudit ă, un fost preş e din t e am e ric a n , un fost secr e t a r gen e r al al partidului comu nis t sovietic, un baron al contr a b a n d e i chinez e şi un lider al traficului cu heroin ă, actu al m e n t e retra s din afac eri. În

Occiden t, dac ă face m

abs tr a c ţi e de cât ev a

invitaţii cu scopuri publicitar e ,

funcţion a un singur criteriu pentr u a obţin e rezide n ţ a pe orbita Pămâ n t ul ui: treb ui a să fii în star e să plăt e ş ti. Locuinţ el e sovieticilor era u oar ec u m diferite. Ele se num e a u „staţii de studiu spaţiale”, iar fostul secre t a r gen e r al al PCUS se afla acolo, chipurile, pentr u „cerc e t ă ri gero n t olo gic e”. Totuşi pe ans a m b l u mas el e de oa m e ni nu era u ne m ulţ u mi t e , fiindcă îşi imagin a u că într- o zi vor ajung e şi ei acolo sus. Cei care locuiau pe orbita Păm â n t ul ui înclinau să fie circu m s p e c ţi, grijulii şi tăcuţi. Familiile şi ang aj a ţii lor ave a u

calităţi pers o n al e

as e m ă n ă t o a r e .

Aceştia se aflau în centrul inter e s ului, ma nife s t a t cu discreţie de alţi indivizi bog a ţi şi put er nici care se mai aflau încă pe Păm â n t . Nu făce a u nici un fel de declar a ţii publice, dar ideile lor se insinu a u trept a t în gândir e a liderilor politici şi militari de pe tot globul pă m â n t e s c . Neîntrer u p t a reduc e r e şi de m o n t a r e a arm elor nucle a r e de cătr e cele cinci puteri nucle a r e ale lumii era o decizie pe care o sprijine a u şi ven er a bilii de pe orbită. Cu discreţie, ei au susţinu t şi cons tr uir e a Maşinii veg a n e , deo a r e c e au văzut în ea o posibilitat e de a uni lume a . Din când în când orga niza ţiile naţion alis t e mai scriau cât e ceva des pr e o vast ă cons pir a ţi e ce se cre a s e pe orbita plan e t ei, cons pira ţi e forma t ă din boşoro gi

ramoliţi şi carita bili care

îşi vinde a u

cu naivita t e

patriile und e

cresc u s e r ă . Apărus e r ă pa mfle t e des pr e care se pretind e a că ar fi ste n o g r a m e

ale

unei întâlniri de la bordul staţiei „Methu s el a h ” şi la care se spun e a că ar fi particip a t repr ez e n t a n ţi ai tuturor celorlalt e staţii orbitale particular e . În ace s t scop res p e c tiv el e staţii s- ar fi apropia t, cică, de „Methu s el a h ”. A apăr u t în curâ n d şi o listă cu „direcţii de acţiun e ” astfel calculat e încât să stâr n e a s c ă spai m a în inimile celor mai indifere n ţi cet ă ţ e ni. „Time s w e e k ” a declar a t că pa mflet ul

era

o înşelăciu n e

lipsită

de

logică

şi l-a

nu mit

„Protoco al el e

Străb u nilor Ozonului”. * În zilele care au trecu t rep e d e în aşt e p t a r e a plecării Ellie a încerc a t să îşi petr e a c ă ceva din timpul său liber pe Cocoa Beach, mai ales dup ă răs ăritul soar elui. Închirias e un ap art a m e n t cu o ved er e splen did ă spre plajă şi spre largul Ocea n ului Atlantic. Îi plăc e a să îşi aduc ă la ea buc ă ţi de pâine şi se

amuz a arunc â n d u- le la pesc ă r u şi. Păs ările erau des t ul de bun e acrob a t e şi de mult e ori prind e a u din zbor buc ă ţile de pâine. Ellie calculas e că din ace a s t ă pers p e c tiv ă pesc ă r u şii obţin e a u o me di e comp a r a bilă cu cea realizat ă de un jucător de cricket care prind e a mingile. În unele mo m e n t e grupuri de câte dou ăz e ci sau treizeci de pesc ă r u şi se ridicau în aer şi plute a u la doar un metr u sau doi dea s u p r a capului ei. Băte a u din aripi cu put er e ca să se me n ţin ă în acela şi loc, iar ciocurile le stăt e a u larg deschis e , încord a t e , anticipâ n d apariţia mirac ulo a s ă a hran ei. Se strec ur a u unul pes t e altul într- o mişcar e apar e n t haotic ă, dar fem ei a rem a r c ă uimit ă că efect ul de ans a m b l u era al unui mod el identic, neschi m b a t . În ziua ace e a Ellie o luă înapoi spre ap art a m e n t şi, pe dru m ul de întoarc e r e , obs erv ă pe jos o frunză de palmier micuţ ă şi – în felul ei umil – perfect ă . Frunza zăce a la margin e a plajei, dar fem ei a o ridică din nisip şi o dus e în apar t a m e n t . Acolo o curăţ ă cu grijă de firele de nisip lipite de ea, net ezin d- o cu deg e t el e . Hadd e n o invitas e nu de mult să- l vizitez e la cas a lui dep a r t e de cas ă, în cast elul său din spaţiu, pe care îl numis e „Methu s el a h ”. Din pricina dorinţ ei lui Hadd e n de a sta dep a r t e de ochii lumii, Ellie nu avu voie să pom e n e a s c ă nimă n ui des pr e invitaţie, cu exce p ţi a funcţion a rilor guver n a m e n t a li care era u oricu m inform a ţi des pr e situa ţie. Adevăr ul era că deoc a m d a t ă nu ştiau pre a mulţi cum că Sol Hadd e n îşi cump ă r a s e o locuinţ ă pe orbită şi se retr ă s e s e în spaţiu.

Toţi inşii care

lucrau

la guv er n

şi pe

care

îi întreb a s e

cum

să

reacţion e z e la invitaţie au fost de păr er e că ar treb ui să se duc ă. Sfatul lui der Heer fuses e clar: – O schimb a r e de aer ţi-ar prind e tare bine! îi spus e s e el. Şi preş e din t a îşi exprim a s e acord ul în legăt ur ă cu vizita amintit ă, mai ales fiindcă la urm ă t o a r e a nav e t ă spaţială care urm a să fie lans a t ă în spaţiu, bătr â n a STS „Intre pid”, unul dintr e locuri se eliber a s e în ultimul mo m e n t . De obicei trans p o r t ul pân ă

la cas el e de odihn ă

de pe orbită era realizat cu

aero n a v e com e rciale. În ultima vre m e un num ă r des t ul de mar e de vehicule spaţiale cata p ult a t e trec e a u prin tes t el e finale pentr u a obţin e autorizar e a . Totuşi calul de băt ai e al tuturor activită ţilor militar e sau civile pe care le desfă ş u r a u în spaţiu Stat el e Unite ale Americii răm ă s e s e tot vech e a flotă de nav e t e spaţi al e.

Unul dintr e piloţii- astro n a u ţi îi explicas e : – Nu- i mar e lucru aici. Când ne vârâ m ’napoi în at m o sf e r ă ne zgoar ă o gră m a d ă de pen e şi dup- aia le lipim iar la loc înaint e să plec ă m din nou. Nu exist a u nici un fel de cerinţ e fizice specifice pentr u un astfel de zbor. Singurul lucru care se cere a era să fii săn ă t o s şi să nu suferi de nici o boală grav ă în mo m e n t ul plecării. Zborurile com e rciale pleca u de obicei încărc a t e şi reve n e a u

de pe orbită cu ma g a ziile goale. În schimb zborurile cu nav e t e

spaţiale ave a u locuri pline atâ t la plecar e , cât şi la întoarc e r e . Cu o săpt ă m â n ă înaint e, la ultimul zbor al lui „Intrepid”, nav e t a se întâlnis e în zborul ei cu staţia „Methu s el a h ” şi o abord a s e pentr u a lua doi pas a g e ri care se întorce a u pe Păm â n t . Ellie îi cunoş t e a siste m e

dup ă num e : unul dintre ei era proiect a n t de

de propulsie, iar celălalt se specializas e în criobiologie. Femei a se

între b ă ce- or fi căut a t pe „Methu s el a h ”. – O să vezi, continu ă pilotul cu explicaţiile, e ca şi cum am căd e a dintr- un copac. Aproap e nime ni n- a găsit c-ar fi neplăc u t şi la cei mai mulţi tipi le- a plăcut la nebu ni e. I-a plăcut şi ei. Stân d înghe s uit ă înăun tr ul nav e t ei, laolalt ă cu pilotul, doi specialişti în misiuni spaţiale,

un cadru

militar

cu buzele

strâ n s e

şi un

funcţion a r al Serviciului de Venituri Intern e, Ellie simţi cum se des prin d e lin de pod e a şi apoi trăi bucuria primei sale exp erie n ţ e în gravit a ţi e zero, mult mai lung ă dec â t atunci când lua liftul cu frân ar e accel er a t ă în World Trad e Cent er, faimo a s a clădire new- yorkez ă. După ce făcur ă o rota ţi e şi jumă t a t e în jurul plan e t ei se întâlniră cu staţia „Methu s el a h ”. Pest e două zile trans p o r t o r ul come r ci al „Narnia” urm a s- o preia pe Ellie şi s- o ducă înapoi pe Păm â n t . Cast elul, pe care Hadd e n insista să- l nu m e a s c ă astfel, se rote a încet în jurul axei, făcân d o rota ţi e comple t ă la aproxim a tiv nou ăz e ci de minut e . Astfel staţia era întotd e a u n a îndre p t a t ă spre Păm â n t cu ace e a ş i part e , în timp ce cealalt ă răm â n e a întun e c a t ă . Datorit ă stră d uin ţ ei lui Hadd e n staţia ofere a prin per e t el e

orient a t

cătr e

plan e t ă

o

panor a m ă

ma g nifică

asupr a

globului

alba s tr u. Nu era un ecra n de televizor, ci o fere a s t r ă trans p a r e n t ă , un hublou adev ă r a t .

Fotonii pe care

îi ved e a

femei a

fuses e r ă

reflect a ţi

pe culmile

înzăp ezit e ale Anzilor doar cu o fracţiun e de secu n d ă mai înaint e. În afar ă de mar ginile feres tr ei, und e grad ul de înclinaţie a stra t ului gros de polimer era

mai acce n t u a t , nicăieri nu se obs erv a vreo distorsiu n e evide n t ă a imaginii. Mulţi dintr e oa m e nii pe care îi cunoş t e a Ellie, chiar şi dintr e aceia care se consid er a u a fi credincioşi, consid e r a u că senti m e n t ul de ven er a ţi e era cev a stânj e nitor. „Totuşi”, gândi ea, „ar treb ui să fii de lemn ca să stai în faţa aces t ui hublou şi să nu simţi aş a cev a. Poat e ar fi bine să trimit e m aici poeţi tineri şi comp ozitori încă activi, artişti şi produc ă t o ri de filme, dar şi oa m e ni profund religioşi, dintre aceia care nu au ajuns supu şi cu totul sect a ris m el or birocr a tic e. O exp e ri e n ţ ă de gen ul ăst a ar pute a fi tran s mi s ă astfel cu mar e uşurinţ ă oricărui individ obişnuit de pe plan e t ă . Ce păc a t că nime ni nu s- a gândit serios să încerc e ceva măc a r comp a r a bil!” Senti m e n t ul care o învăluia era as e m ă n ă t o r ... nu mino s ului. * – Te obişnuie ş ti cu ast a, îi spus e Hadd e n . Dar nu te plictise ş ti niciod a t ă . Din când în când simţi cum te cuprind e ved e r a ţi a . La fel de abs tin e n t ca şi odinioar ă , bărb a t ul sug e a liniştit dintr- o cutie de cola diet e tic ă.Ellie refuz ă să acce p t e ceva mai tar e, zicând u- şi că pe orbită ada o s ul com e rcial la eta n ol treb ui e să fi fost foart e mar e. – Bineînţ el e s că- ţi lipses c des t ule lucruri, continu ă Hadd e n . Ţi-e dor de cât e ceva, de plimb ă rile lungi, de înotul în ap a oce a n ului, de vechii priet e ni care îţi pică în vizită nea n u n ţ a ţi. Dar oricu m lucrurile ast e a nu înse m n a u cine ştie ce. Şi, dup ă cum vezi, priet e nii tot mai pot să cre ac ă într- o vizită pe la mine. – Cu un preţ imens , răs p u n s e ea. – Pe vecinul me u de alături, un japon e z numit Yamagis hi, îl vizite az ă o fem ei e. În a dou a marţi din fiecar e lună, fie că plouă sau ning e, ea apar e la locuinţ a lui. O să ţi-l prezint mai târziu şi pe el. E un tip stra ş nic. A fost criminal de război. Gradul 1, dar nu m ai acuz a t, înţele gi? N-a fost cond a m n a t nicioda t ă . – Totuşi care- i farm e c ul? întreb ă Ellie. Nu eşti printr e cei care cred că vine sfârşitul lumii. Atunci ce cauţi aici sus? – Îmi place pers p e c tiv a pe care o am. Şi mai exist ă şi nişte chichiţe juridice care mă ava n t aj e a z ă . Fem ei a îl privi intrigat ă . – Vezi tu, o pers o a n ă aflat ă în poziţia în care sunt eu, cu inven ţii noi şi cu

noi ram uri indus triale în dezvolt ar e , se află întotd e a u n a la limita legalităţii şi e oricân d în pericol să încalce nu ştiu ce regle m e n t ă ri. Toat e se întâ m pl ă de obicei pentr u că vechile legi n- au ajuns să fie ad a p t a t e la nou a tehn ologie. Din cauz a

ast a

ajungi să- ţi pierzi o groaz ă

de timp prin judec ă ţi, proc e s e

şi

cont e s t a ţii. În cele din urm ă ţi se reduc e eficienţ a . În timp ce tot ce vezi aici... Hadd e n ges ticulă larg, cuprinzâ n d parc ă laolaltă Cast elul şi Păm â n t ul între mâini. – ...tot ce vezi aici nu apar ţin e nici unui stat. Acest Cast el îmi ap arţin e mie, lui Yama gis hi şi altor câţiva priet e ni de- ai noştri. Niciodat ă consid er a t

ilegal să fiu alime n t a t

cu mâ n c a r e

nu va fi

şi cu alte bunuri mat e ri al e

nec e s a r e . Totuşi, pentr u a fi cu totul siguri, folosim siste m e ecologice închis e. De fapt acu m le pun e m la punct. Şi nu exist ă nici un acord de extr ă d a r e între Cast elul nostru şi vreun ul dintre stat el e de pe plan e t ă . Pentru mine e mult mai... eficient să sta u aici, pe orbită. Bărb a t ul se opri o clipă şi o privi pe Ellie în ochi. Reluă apoi, pe un ton serios: – N-aş vre a să crezi că am făcut ceva cu ad ev ă r a t ilegal. Numai că atu nci când te ocupi cu atâ t de multe ches tii intelige n t e e mai bine să te asiguri dinaint e. De exe m pl u, ştii că sunt o mulţim e de indivizi care cred cu ad ev ă r a t că eu sunt cel care a sabo t a t Maşina, cu toat e că am cheltuit o cantit a t e ridicol de mar e din aver e a me a toc m ai încerc â n d s- o construie s c? Despr e Babilon şi cee a ce i-au făcut sunt sigur că ai auzit. Echipa de anch e t a t o ri de la comp a ni a und e sunt asigur a t cred e că şi la Babilon şi la Terre Haut e au acţion a t aceia şi oa m e ni. Nu înţele g de ce. S-ar păr e a că am o mulţim e de duş m a ni. Nici ast a nu pot s- o pricep. Eu cred că am făcut des t ul de mult bine oa m e nilor. Oricum, dac ă le pun la socot e al ă pe toat e , pentr u mine e mai bine să stau aici, pe orbită... Urmă un nou mo m e n t de tăc er e pe care îl întreru p s e tot Hadd e n : – Ei, de fapt eu voia m să- ţi vorb e s c des pr e Maşină. A fost îngrozitor! Mă gând e s c la cat a s t r of a ace e a cu pivotul de erbiu din Wyoming. Îmi par e tar e rău de Drumlin. Vorbes c serios. Era un tip dat dracului. Zdrav ă n şi hotăr â t . Şi pentr u tine treb uie să fi fost un şoc teribil. Sigur nu vrei cev a de băut? Dar Ellie se mulţu mi să prive a s c ă în continu a r e Păm â n t ul şi să- l ascult e

pe bărb a t ul micuţ care o invitas e la el. – Dacă eu nu sunt desc ur aj a t de accid e n t ul ăla cu Maşina, continu ă el, nu văd de ce ar treb ui să fii tu. Proba bil te îngrijore az ă idee a teribilă că nu va mai exist a nicioda t ă o Maşină am e ric a n ă din cauz ă că sunt pre a mulţi oa m e ni care îşi dore a u şi încă îşi mai dores c să eşu ă m . Şi preş e din t a est e îngrijorat ă din acele a şi motiv e. Mai sunt şi toat e fabricile pe care le- am cons tr uit, fiindcă acolo

nu

s- au

mont a t

linii de

produc ţie

obişnuit e.

Nu produc e a u

dec â t

comp o n e n t e l e specifice şi va fi foart e costisitor să înlocuim părţile distru s e . Dar în primul rând te gân d e ş ti că toat ă poves t e a a fost o greş e al ă încă de la încep u t. Îţi zici că s- ar pute a să ne fi comp o r t a t prost e ş t e fiindcă am vrut s- o face m atâ t de rep e d e . Şi chiar dacă tu nu gând e ş ti exact aş a, să ştii că preş e din t a o face. Dar ştii că, dac ă nu am fi făcut- o rep e d e , s- ar fi putu t să n- o mai face m niciod a t ă ? Pe mine ast a mă îngrijora. Pe lâng ă ast a ar mai fi ceva: eu unul cred că invitaţia nu va răm â n e valabilă pentr u totd e a u n a . – E ciuda t să te aud spun â n d aş a cev a. Exact des pr e ast a discut a m eu cu Drumlin şi cu Valerian cu puţin înaint e a accide n t ul ui. A sabot aj ului, se corect ă Ellie. Continu ă- ţi idee a , te rog. – Vezi tu, inşii credincioşi, adică cei mai mulţi dintr e noi, cred că plan e t a noas tr ă est e într- adev ă r un exp e ri m e n t . Aici ajung pân ă la urm ă ideile şi credinţ el e lor. Dintre toţi zeii pe care îi au întotd e a u n a exist ă unul care îşi bag ă

nas ul

pes t e

tot,

treb ălui e ş t e ,

rep ar ă ,

se

distre a z ă

cu

nev e s t el e

negu ţ ă t o rilor, dă nişte legi sau ţine nişte predici pe munţi, îţi ordon ă să- ţi mutilezi copiii, le spun e oa m e nilor ce cuvint e au voie să pronu n ţ e şi ce cuvint e sunt interzis e, îi face pe oa m e ni să se simt ă vinova ţi fiindcă se distre a z ă laolaltă şi tot felul de lucruri din ast e a . De ce n- ar put e a toţi zeii ăştia la fel de bine

să

ne

lase

în

pace ?

Toat e

interv e n ţiile

lor

sug e r e a z ă

de

fapt

inco mp e t e n ţ a . Dacă Dumn e z e u ar fi vrut ca soţia lui Lot să nu se uite în urm ă , atu nci de ce n- a făcut- o atâ t de supu s ă încât să ascult e fără crâcnire cee a ce- i spus e s e bărb a t ul ei? Sau dac ă nu l-ar fi făcut pe Lot atât de pap ă- lapte, atu nci poat e că ea ar fi fost mult mai supu s ă unui soţ autorit a r. Dacă Dumn e z e u est e atot p u t e r nic şi ato a t e ş ti u t o r, atunci de ce n- a făcut de la încep u t univers ul cum treb ui a, în aş a fel încât aces t a să evolu ez e dup ă dorinţ el e Sale divine? De ce treb ui e tot timp ul să se plâng ă şi să facă rep a r a ţii? Nu, cred e- mă, nu exist ă

dec â t un singur lucru care reies e clar din Biblie: Dumn e z e ul biblic est e un cons tr uc t or neînd e m â n a t i c. Nu se pricep e la proiect e şi se pricep e şi mai puţin la exec u t a r e a lor. Dacă ar fi avut vreun concur e n t ar fi dat falime n t imedia t. Hadd e n îşi încheie expoz e ul concluzion â n d : – Din cauz a ast a eu nu pot să cred că noi sunt e m un exp e ri m e n t . S-ar put e a ca univers ul să fie împă n a t cu plan e t e exp eri m e n t a l e , locuri special am e n aj a t e în care zeii- ucenici să fie nevoiţi să- şi dove d e a s c ă aptitu dinile. Ce păc a t că Rankin şi cu Joss nu s- au născu t pe o astfel de lume! Arătă iar cu un ges t larg spre hublou: – Dar pe acea s t ă plan e t ă nu exist ă nici un fel de microint e r v e n ţi e. Zeii nu se nimer e s c să vină la noi şi să rep ar e lucrurile atunci când noi face m tre a b ă de mâ n t ui al ă. Numai să arunci o privire pes t e istoria ome nirii şi-ţi dai imedia t sea m a că am fost de capul nostru. – Până acu m, replică Ellie. Deus ex mac hin a ? La ast a te gân d e ş ti? Îţi închipui cimva că în cele din urm ă zeii s- au milostivit de noi şi ne- au trimis Maşina? – Mai degr a b ă la ceva gen „Machin a ex deo” sau cum o sun a ast a mai bine în latină. Nu, eu nu cred că ome nir e a est e un exp eri m e n t . Cred că noi sunt e m

singurii care

ne

supr a v e g h e m ,

că

stă m

pe

o plan e t ă

care

nu

inter e s e a z ă pe nime ni altcin ev a , într- un loc în care nime ni, nicioda t ă , nu s- a der a nj a t să intervin ă. Sunt e m o lume- etalon care se sălbă tic e ş t e . Vezi, ast a se întâ m pl ă dac ă ei nu au chef să intervin ă. Păm â n t ul est e de fapt un obiect de studiu practic pentr u zeii- ucenici. Li se spun e la şcoală: „Dacă o să dai chix, atu nci o să faci o lume as e m e n e a Păm â n t ul ui”. Şi atunci bineînţ el e s că ar fi o pierd e r e import a n t ă să laşi să se distru g ă o lume atâ t de folosito ar e . De ace e a din când în când mai trec pe la noi, pentr u orice eve n t u alit a t e . S-ar put e a ca la fiecar e vizită să- i aduc ă dup ă ei şi pe zeii- ucenici care au dat greş. Ultima dat ă când au venit să ne verifice noi tocm ai ne distr a m prin sav a n e , încerc â n d să întrec e m în fugă antilop el e. „Bun, lucrurile merg de minun e ”, au zis ei. „Tipii ăştia n- o să ne dea nici o băt ai e de cap. O să mai trec e m pe- aici pes t e vreo zece milioan e de ani. Totuşi, ca să fim cu totul siguri, supr a v e g h e a ţ i- i pe frecve n ţ el e

radio.” După care într- o zi se treze s c cu o alar m ă . Un mes aj

dinspr e Păm â n t . „Cum? Deja au ajuns să aibă televiziun e ? Haideţi să ved e m cu

ce se mai ocup ă.” Văd stadion ul olimpic. Drap el ele naţion al e. Pas ăr e a

de

prad ă. Pe Adolf Hitler. Mii de oa m e ni care îl acla m ă . „O-ho- hoo!” zic ei. Fiindcă ei recun o s c se m n al el e de avertis m e n t .

Mai rep e d e

ca fulgerul, sar să ne

spun ă : „Măi băieţi, lăsaţi- o baltă! Voi aveţi acolo o lume extr a or din a r de folosito a r e . Cam dezorg a niz a t ă , dar funcţion al ă. Ia mai bine cons tr uiţi Maşina ast a şi lăsaţi- vă de prostii!” De dat a ace a s t a le pas ă de noi. Sunt îngrijoraţi. Îşi dau sea m a că sunt e m pe o pant ă desc e n d e n t ă . Părer e a lor est e că treb uie să ne grăbi m pentr u a rem e di a situa ţia. Iar ast a est e şi păr er e a me a . Trebuie să cons tr ui m Maşina. Ellie se gândi ce- ar fi spus Drumlin dacă ar fi auzit astfel de argu m e n t e . Ştia cum gând e a fostul ei profes or. Cu toat e că multe dintre cele spus e de Hadd e n

erau

specul a ţii inten ţio n a t

concord a n t e

pline

de

cu propria

încred e r e

ei opinie, era

şi ad e m e n i t o a r e

lega t e

sătul ă de

de as e m e n e a cee a

ce

ar

fi

de fapt fiinţele de pe Vega. Voia ca proiect ul să continu e, ca

Maşina să fie cons tr uit ă pân ă la cap ă t şi pus ă în funcţiun e , voia să vad ă cum încep e o nou ă eta p ă în istoria ome nirii. Încă nu ave a încred e r e în propriile ei motiv a ţii şi scopuri, încă era prud e n t ă , cu toat e că fuses e me n ţion a t ă ca unul dintr e pote n ţi alii me m b ri ai echip aj ului Maşinii. Dacă ace a s t a va fi vreod a t ă definitivat ă . Astfel am â n ă rile ce interv e n e a u în definitivar e a constru c ţi ei ave a u un scop care îi put e a u folosi şi ei. Îi pun e a u la dispoziţie timpul nec e s a r pentr u a se răfui cu ea însăşi. – O să luă m cina cu Yamagis hi. O să- ţi plac ă, să vezi. Numai că ne face m des t ul e griji în legăt ur ă cu el. Se încăp ă ţ â n e a z ă să păs tr ez e presiun e a parţială a oxigen ului la un nivel foart e scăzu t în timp ul nopţii. – Ce mai înse a m n ă şi ast a? – Cum să- ţi explic... cu cât exist ă mai puţin oxige n în aer, cu atâ t omul trăieş t e mai mult. Cel puţin aş a ne- au explicat me dicii. Aşa că noi ave m grijă cu toţii să ne verifică m cantit a t e a de oxige n din aerul exist e n t în ca m e r el e de aici. În timp ul zilei nu pre a poţi să scazi oxige n ul la mai puţin de dou ăz e ci de proce n t e , fiindcă ajungi să am e ţ e ş ti. În schimb noap t e a , când oricu m dormi, poţi să reduci presiu n e a parţială a oxigen ului. Totuşi şi aici exist ă un pericol. Dacă nu calculezi bine, o reduci pre a mult. Yamagis hi a ajuns zilele trecu t e s- o reduc ă

pân ă

la

paispr e z e c e

proc e n t e ,

fiindcă

vre a

să

trăia s c ă

veş nic.

Rezulta t ul? Omul nu mai est e lucid pân ă la ora de prânz. – Toat ă viaţ a me a eu am petr e c u t- o aş a, la dou ăz e ci de proce n t e de oxigen, râs e Ellie. – Acum Yamagis hi face nişte exp e ri e n ţ e cu me dic a m e n t e

nootro pic e.

Sper ă că ast e a o să- i facă să dispar ă star e a de am e ţ e a l ă şi leşinurile. Ştii, cam acela şi efect pe care- l are pirac e t a m u l. Sigur est e că me dic a m e n t e l e de tipul ăst a îmbu n ă t ă ţ e s c me m o ri a. Nu ştiu dac ă te fac cu adev ă r a t mai deş t e p t dec â t erai, dar aş a spun toţi. Aşa că Yamagis hi înghite acu m îngrozitor de mult e nootro pic e, iar noa p t e a nu respiră suficient oxigen. – Aşad ar tipul e cam ţicnit? – Ţicnit? Greu de zis. Nu cunos c pre a mulţi crimin ali de război de grad ul 1 şi ajunşi la 92 de ani. – Vezi, de ace e a orice exp eri m e n t treb ui e ţinut sub control, îi replică Ellie. Hadd e n zâmbi. * Chiar şi la vârs t a sa înaint a t ă , Yama gis hi îşi păs tr a s e ace a ţinut ă dre a p t ă şi impun ă t o a r e pe care o dob â n dis e de- a lungul îndelun g a t ei sale carier e în Armat a Imperială. Era un omule ţ mic de stat u r ă , comple t chel, cu o mus t a ţ ă albă apro a p e neob s e r v a bilă şi cu o expr e si e blând ă pe chip. – Mă aflu aici din cauz a

şoldurilor, le explică el. Ştiu pove s t e a

cu

canc er el e şi cu dura t a vieţii. Dar eu sunt aici din cauz a şoldurilor. La vârs t a me a oas el e se rup cu mar e uşurinţ ă . Baron ul Tsykym a a murit fiindcă a căzut din pat pe propriul lui tat a mi. Jumăt a t e de metr u, atât a căzut. Jumăt a t e de metr u. Şi i s- au rupt oas el e. La zero g şoldurile nu se mai rup. Păre a foart e logic. Se făcus e r ă câte v a compr o mi s u ri gas tro n o mi c e , însă cina a fost de un rafina m e n t

surprinz ă t o r. Fuses e

crea t ă

o între a g ă

teh nic ă, special pentr u

servire a mes ei în condiţiile lipsei de greut a t e . Usten silele pentr u servit ave a u folii prot ec t o a r e , pah a r el e de vin ave a u cap a c e şi paie. Mâncărurile de genul alun elor sau fulgilor de poru m b era u interzis e. Yama gis hi îi servi fem eii caviarul. Era unul dintr e puţin ele feluri de mâ nc a r e occide n t al ă care cost ă mai mult decâ t trans p o r t ul lui de pe Păm â n t .

El îi explicas e că un kilogra m de caviar cump ă r a t pe plan e t ă era mai scu m p dec â t cheltuielile de exp e diţie a kilogra m ul ui resp e c tiv pân ă pe orbită. Ellie se gândi că oa m e nii ave a u cu ad ev ă r a t noroc fiindcă exist a coeziun e a icrelor din caviar. Încerc ă să- şi imagin e z e miile de icre sep a r a t e , fiecar e în căd er e liberă, indep e n d e n t ă , înghe s uin d u- se şi plutind pe corido ar el e ace s t ui lăcaş de odihn ă orbital. Apoi îşi aminti dintr- o dat ă că şi ma m a ei se afla într- o cas ă de odihn ă, dar într- una cu câte v a stele mai mod e s t ă dec â t cea pe care o vizita ea acu m. „De fapt”, îşi zise ea, „dac ă m- aş orient a dup ă Marile Lacuri, care sunt vizibile în aces t mo m e n t de aici, de pe orbită, aş put e a să mă uit cu mult ă ate n ţi e prin hublou

şi să stabiles c

exac t

locul und e

se află ma m a . ”

O cuprins e

un

senti m e n t de vinovă ţie. Era în star e să- şi piard ă dou ă zile stân d la taclale cu nişte miliard ari cunos c u ţi drept „băieţi răi” şi retr a şi pe orbita Pămâ n t ul ui, dar nu găs e a nici un sfert de oră liber ca să- i dea un telefon ma m ei ei? Îşi pro mis e sole m n că de dat a ast a o să o sun e imedia t ce o să aterizez e la Cocoa Beach. Se gândi că o convorbir e de pe orbita plan e t ei ar fi fost totuşi o nout a t e pre a năucito a r e pentr u cet ă ţ e nii pension a ri de la cas a de odihn ă din Janesville, Wisconsin. Yama gis hi îi întreru p s e şirul gând u rilor pentr u a o inform a că el era cel mai în vârs t ă bărb a t din spaţiul cos mic. Cel mai în vârst ă om care ajuns e s e vreod a t ă în spaţiu. Până şi fostul vicepr e mi e r chinez era mai tân ă r dec â t el. Apoi îşi dădu jos hain a, îşi suflecă mâ n e c a dre a p t ă de la că m a ş ă , îşi încord ă bicepşii şi îi ceru să- i pipăie muş c hii. După puţin timp încep u să poves t e a s c ă des pr e acţiunile de caritat e la care contribuis e din plin, dând o mulţim e de det alii şi relat â n d cu vioiciun e şi pasiun e toat e ace s t e activităţi merituo a s e . Ellie încerc ă să me n ţin ă un nivel politicos de conv er s a ţi e . – E foart e multă tihnă şi linişte aici, pe orbită. Proba bil că vă bucur a ţi de retr a g e r e a dum n e a v o a s t r ă din activitat e . Aceas t ă rem a r c ă afabilă îi fuses e adr e s a t ă lui Yamagis hi, dar cel care răsp u n s e fu Hadd e n : – Locul nu est e cu totul lipsit de activitat e . Câteo d a t ă intervin e cât e o criză şi atunci treb ui e să ne mişcă m rep e d e . – Explozii solar e, foart e dăun ă t o a r e , se oferi Yamagis hi. Te fac steril. – Mda, zise Hadd e n, dac ă telesc o p ul det e c t e a z ă vreo furtun ă solar ă mai

put er nic ă, din acel mo m e n t mai ave m ca m trei zile pân ă când particulele de sarcin ă ajung să love a s c ă în Cast el. În astfel de mo m e n t e locuitorii sta bili ai Cast elului, cum sunt e m noi, Yamagis hi- san şi cu mine, merg e m în adă p o s t ul contr a furtunilor solar e. Un loc foart e spart a n , foart e mic. Dar est e suficient de bine prot ej a t în ext erior încât să ne aper e cât de cât de radiaţii. Se simt e o difere n ţ ă . Bineînţ el e s că mai sunt şi unele radiaţii secu n d a r e . Proble m a cea mai mar e est e că, dacă se întâ m pl ă aş a ceva, toţi cei aflaţi te m p o r a r aici, ca şi vizitatorii, treb uie să plec e înaint e de a trec e perioa d a ace e a de trei zile. O astfel de situa ţie poat e pun e la gre a încerc a r e flota come r ci al ă. Uneori treb ui e să- i che m ă m pe cei de la NASA sau pe sovietici ca să- i salvez e pe oa m e ni. Nici nu ţi-ar veni să crezi pe cine dă m afar ă în timp ul furtunilor solare: mafioţi, şefi ai serviciilor secr e t e , femei şi bărb a ţi ferm e c ă t o ri... – De ce am impre si a că sexul est e unul dintre cele mai cerut e produ s e de import de pe plan e t ă ? întreb ă femei a, dup ă o scurt ă ezitar e. – Ooo, bineînţ el e s că est e. Sigur. Şi din o mulţim e de motiv e. Gând e ş t e te la client el ă, la ampla s a r e a staţiilor. Dar principalul motiv est e gravit a ţi a zero. La zero g eşti în star e să faci la optze ci de ani lucruri pe care nu le- ai fi crezut posibile la dou ăz e ci. Ar treb ui să- ţi faci şi tu o vaca n ţ ă aici, la noi. Împre u n ă

cu priet e n ul tău, nor m al. Poţi să o consid eri ca pe o invitaţie

concr e t ă . – Nouăz e ci, spus e Yama gis hi. – Scuza ţi- mă, n- am înţele s. – Eşti în star e să faci la nouăz e ci de ani lucruri la care nici n- ai fi visat la dou ăz e ci. Asta vre a să spun ă Yamagis hi- san. Şi de ace e a toat ă lume a vrea să vină aici. Când ajuns e r ă

la cafe a,

Hadd e n

reve ni la subiec t ul care- l inter e s a :

Maşina. – Yama gis hi- san şi cu mine sunt e m part e n e ri de afac eri cu alţi câţiva inşi, zise el. El est e preş e din t e de ono ar e al consiliului de ad minis tr a ţi e de la Yamagis hi Indus trie s. După cum ştii, firma ace a s t a est e cel mai import a n t colabor a t o r în dom e ni ul tes t ă rii comp o n e n t e l or Maşinii, care se desfă ş o a r ă la Hokkaido. Acum înce arc ă să- ţi imagin e zi proble m a

noas t r ă . O să- ţi dau un

exe m pl u, ca să fiu mai clar. Există trei cochilii sferice de mari dime n si u ni,

introdu s e una în alta. Cochiliile sunt fabrica t e dintr- un aliaj de niobiu, au nişte şanţ u ri şi mod el e speciale tăiat e în ele şi sunt proiect a t e evide n t pentr u a se roti în vid cu o vitez ă foart e mar e şi în trei direcţii ortog o n al e . Li s- a dat nu m el e de benz el e. Ştii şi tu toat e ast e a , sunt convins. Dar ce se întâ m pl ă dac ă ne apuc ă m să cons tr ui m un mod el la ace e a ş i scar ă a celor trei benz el e şi le rotim cu o vitez ă foart e mar e ? Ce se întâ m pl ă atunci? Toţi fizicienii cu reput a ţi e cred că n- o să se întâ m pl e nimic. Numai că, bineînţ el e s , nime ni nu a făcut un astfel de exp e ri m e n t . Adică exact exp eri m e n t ul ăst a. Deci de fapt nime ni nu ştie cum sta u lucrurile. Să pres u p u n e m

că atu nci când pun e m

Maşina în funcţiun e se va întâ m pl a cev a. Acel „cev a” depind e de viteza de rotire a sferelor? Sau depind e de comp oziţia benz el elor? Poat e că cee a ce cont e a z ă est e mod elul şanţ u rilor săp a t e în ele. Sau poat e că est e vorb a de dime n si u n e a

exact ă a lor, Deci noi ne apuc ă m să cons tr ui m toat e pies el e

resp e c tiv e, dup ă care le verifică m. Şi mod el el e cerut e

în Mesaj şi copiile

identic e ale lor. Ambele. Noi am vrea să rotim la viteză mar e

versiun e a

noas tr ă dup ă benz el ele mari, pe cele care copiaz ă celelalt e comp o n e n t e ale celor dou ă Maşini. Pres u p u n e m că nu se întâ m pl ă nimic. După ace e a să ne gândi m că vre m să adă u g ă m şi alte comp o n e n t e suplim e n t a r e ale Maşinii. Am continu a să le ata ş ă m

acolo, una cât e una, făcân d un fel de integr a r e

a

siste m e l or mai puţin pret e n ţio a s ă , dar trep t a t ă . Şi apoi poat e că va sosi un mo m e n t

când vom ata ş a

una dintre pies e, nu ultima, ci doar una dintre

ultimel e. Iar Maşina va face cev a care ne va lăsa pe toţi muţi de uimire. De fapt cee a ce urm ă ri m noi est e să ne dă m sea m a cum funcţion e a z ă Maşina. Înţelegi und e vre a u să ajung? – Vrei să- mi spui că voi mont a ţi în Japonia o copie identic ă a Maşinii, o copie de care nu ştie nime ni? – Ei, nu- i chiar un secr e t. Noi verifică m comp o n e n t e l e individu al e ale Maşinii. Nimeni nu ne- a spus că n- ave m voie să le verifică m altfel dec â t una cât e una. Aşa că iată ce prop u n e m noi, Yama gis hi- san şi cu mine: noi o să modifică m progr a m a r e a exp eri m e n t e l or din Hokkaido. O să face m acu m tes t ul final de integr a r e a siste m e l or pe ans a m b l ul lor, iar dac ă nu iese nimic, atu nci o să face m dup ă ace e a şi test a r e a comp o n e n t e l or buca t ă cu buca t ă . Oricum banii pentr u ast a au fost deja aloca ţi. Ne- am gândit că vor mai trec e mult e luni

sau poat e chiar ani pân ă când am e ric a nii să ajung ă iar în sta diul la care ajuns e s e r ă . Şi ast a dup ă eforturi pe care acu m nu ştiu dac ă mai au chef să le facă. Cât des pr e ruşi, noi cred e m că n- o vor put e a face nici măc a r în câţiva ani. Unica posibilitat e est e Japonia. Nu treb ui e să luă m imedia t o astfel de decizie import a n t ă cum est e activar e a Maşinii fără întârzier e. Noi doar test ă m comp o n e n t e l e . – Şi voi doi put e ţi să luaţi o astfel de hot ăr â r e pe cont propriu? – Oho, aş a cev a abia acop e r ă o mică part e din cee a ce se num e ş t e „sfer a respo n s a bilită ţilor” afect a t e nouă. Noi cred e m că în maxi m u m şas e luni am put e a ajung e în stadiul în care era Maşina din Wyomin g. Bineînţ el e s că de dat a ast a va treb ui să ave m mult mai multă grijă la sabot aj e. Dar dac ă toat e comp o n e n t e l e o să fie în ordine, atunci eu mă gând e s c că şi Maşina o să fie în ordine. Hokkaido est e un loc în care- i ca m greu să pătru n zi. Apoi, când totul va fi controlat şi preg ă tit, o să- i put e m întreb a pe cei de la Consorţiul Plane t a r al Maşinii dac ă n- ar vrea să facă o încerc a r e . Şi dac ă echip aj ul va fi dornic s- o facă, pun pariu că şi Consorţiul va mer g e pe ace e a ş i idee. Ce părer e ai, Yamagis hi- san? Yama gis hi

nu auzis e

întreb a r e a .

Fredo n a

încetişor

„Free- Fall” şi se

delect a de unul singur. „Free- Fall” era unul dintr e ultimel e succ e s e de top şi subiec t ul cânt e c ul ui era cum să ced ezi ispitelor de pe orbita Păm â n t ul ui. Versurile era u pline de det alii, pline de vioiciun e, dar japon e z ul nu ştia toat e cuvint el e, dup ă cum explică el însuşi când Hadd e n îşi rep e t ă între b a r e a . Impert ur b a bil, Hadd e n continu ă : – Ar mai fi ceva. Unele dintre comp o n e n t e o să fie rotite sau scutur a t e sau altcev a as e m ă n ă t o r . Dar în orice caz va fi obligatoriu ca fiecar e dintr e ele să tre a c ă de tes t el e cerut e în instruc ţiu ni. Nu m- am gândit în nici un caz că ast a ar put e a să te sperie şi să te facă să renu n ţi. Adică eu, pers o n al, nu cred ast a. – Person al? Adică de ce ai cred e că am fost alea s ă ? În primul rând nime ni nu m- a întreb a t nimic şi apoi mai exist ă un num ă r de factori care au interv e nit rece n t . – Ascultă- mă, prob a bilitat e a ca acel Comite t de Selecţie a Echipajului săţi cear ă să pleci est e foart e ridicat ă , iar preş e din t a va fi cu totul de acord. Şi

încă va fi încânt a t ă . Haide, rânji Hadd e n, doar nu vrei să- ţi petr e ci toat ă viaţ a în cârje? Mare a Canalul

Nordului şi Penins ula

Mânecii

se

întrez ă r e a

Scandin a v ă printr- o

era u

ţes ă t u r ă

acop e rit e

de nori, iar

dant el a t ă

şi

apro a p e

trans p a r e n t ă de ceaţ ă . – Da, tu mer gi! zise şi Yama gis hi. Japon ez ul se ridicas e în picioar e şi-şi ţine a mâinile pe lâng ă corp. Avea o alură de m n ă şi cere m o nio a s ă . Făcu o plecăciun e ad â n c ă în faţa femeii şi-i spus e: – Vorbind în num el e celor dou ăz e ci şi dou ă de milioan e de ang aj a ţi ai corpor a ţi ei pe care o deţin, terb ui e să vă spun că a fost o ad ev ă r a t ă încânt a r e să vă cunos c. * Retra s ă în micul dor mitor pe care i-l oferis er ă cei doi, Ellie avu un somn agita t, trezind u- se din când în când. Patul din nişa îngus t ă care închipuia dor mitor ul

era

agă ţ a t

sup erficial

între

doi pere ţi

astfel

încât

să

nu

se

proiect e z e singur ă pes t e vreu n obst a c ol în eve n t u alit a t e a că s- ar fi zbăt u t în somn, uitân d – cum era de bănuit – că se află într- un spaţiu cu gravit a ţi e zero. Se trezi şi obs erv ă că toţi ceilalţi nu păr e a u să fi renu n ţ a t încă la somn, aş a că porni spre imen s ul hublou al staţiei orbitale, căut â n d u - şi singur ă nişte prize de susţin e r e şi depla s â n d u - se greoi, as e m e n e a

unui alpinist. În cele din urm ă

reuşi. Îşi conc e n t r ă privire a prin ge a m la plan e t a - ma m ă ce se zăre a „jos”. Staţia tocm ai trec e a prin part e a învăluită de noap t e a Păm â n t ul ui. Globul se ved e a întun e c a t şi negru, cu exce p ţi a unor petice şi punct ule ţ e de lumin ă care dove d e a u încerc ă rile curajoa s e ale fiinţelor uma n e de a înfrunt a opacit a t e a lumii lor în perioa d a

în care

emisfer a

plan e t ei

era

lipsită

de strălucire a

soar elui. După vreo dou ăz e ci de minut e , pe când jos soar el e tocm ai răs ăr e a , Ellie se hotăr â ca, în cazul în care va fi întreb a t ă , să acce p t e coopt a r e a ei în echip aj. Hadd e n ap ăr u brusc în spat el e ei şi o făcu să tres a r ă puţin. – E o privelişt e minu n a t ă , recu n o s c! zise el. Mi-am petr e c u t deja des t ui ani aici şi tot mi se par e că arat ă sup e r b. Dar nu te der a nj e a z ă că în jurul tău, învelindu- te ca pe un plod, se află o cons tr uc ţi e spaţială? Vezi, ast a ar fi o

exp erie n ţ ă pe care încă n- a încerc a t- o nime ni. Să stai într- un costu m spaţial, iar în apropier e a ta să nu fie nici o nav ă spaţi al ă, nimic de care să atâr ni. Poat e că Soar el e îţi stă în spat e şi eşti înconjur a t de stele din toat e părţile. Poat e că sub tine se ved e Păm â n t ul. Ori poat e vreo altă plan e t ă . Cumv a îmi imagin e z şi eu ca m cum ar fi Saturn. Gând e ş t e - te, eşti acolo, plute ş ti prin spaţiul cos mic ca şi cum ai fi cu ade v ă r a t una cu univers ul. Costu m e l e spaţi al e de acu m au suficient e rezerv e ca să- ţi ajung ă pentr u câte v a ore bun e. Nava spaţială care te- a arunc a t în spaţiu ar pute a să fi pleca t de mult. Poat e că te vei ciocni de ea pes t e o oră, când o să te ia înapoi. Sau poat e că nu. Cel mai bine ar fi dac ă nav a nu s- ar mai întoarc e . Ar fi ultimel e tale ore de viaţ ă. Le-ai petr e c e înconjur a t din toat e părţile de spaţiu, de stele şi de alte lumi. Dacă ai suferi de o boală incura bilă sau dac ă ai vrea să- ţi ispăş e ş ti păc a t el e într- un mod cu totul exce p ţio n al ce soluţie ai aleg e ca să- ţi încun u n e zi sfârşitul vieţii? – Vorbeş ti serios? Nu cumv a te gân d e ş ti să introd uci pe piaţ ă ace a s t ă . .. met o d ă ? – Ei nu, e încă pre a devr e m e să vorbim de lans ar e a pe piaţ ă. Poat e că nu e cel mai precis mod de definire a ideii. Hai să zice m nu m ai că îmi pun la punct nişte studii asu pr a fezabilităţii. Ellie se hot ăr â să nu- i spun ă lui Hadd e n la ce hotăr â r e ajuns e s e în sine a ei, dar nici el n- o întreb ă nimic des pr e ast a. Puţin mai târziu, când „Narnia” se apro pi e de punct ul de întâlnire cu „Methu s el a h ”

şi încep u

ma n e v r el e

de

andoc a r e , Hadd e n o luă deop a r t e pe cerce t ă t o a r e . – Tocm ai îţi spus e s e m că Yamagis hi est e cea mai în vârst ă pers o a n ă de pe orbită, zise el. Ei bine, dac ă

e să luă m

în calcul toţi inşii care sta u

per m a n e n t aici, adică nu ne gândi m la pers o n al ul de întreţin e r e , la ceilalţi ang aj a ţi, la cos m o n a u ţi sau la anim a t o a r e , atunci eu sunt cel mai tânăr bărb a t de- aici. Bineînţ el e s că sunt direct inter e s a t în aflar e a răs p u n s ului la proble m a ce i-a adus pe cei mai mulţi pe orbită, dar să ştii că exist ă cu adev ă r a t o posibilitat e acce p t a t ă şi de me dici: ca gravit a ţi a zero să mă păs tr e z e în viaţ ă pentr u câte v a secole. După cum vezi, m- am implicat într- un exp e ri m e n t legat de ne m u rir e. Ellie bănuia că ast a fuses e doar introd uc e r e a . Şi într- ad ev ă r Hadd e n reluă:

– Ştii, nu am pom e nit de idee a cu ne m u rir e a ca să mă laud. Nu, am amintit de ea dintr- un motiv practic. Dacă pân ă şi noi reuşi m să ne imagin ă m nişte me t o d e de prelun gir e a durat ei vieţii uma n e , gân d e ş t e - te la ce rezulta t e treb ui e

să fi ajuns crea t u rile acele a

de pe Vega. Proba bil că ei sunt

cu

ade v ăr a t ne m u ritori sau cel puţin pe- apro a p e . Eu unul sunt o fiinţă practică şi în ultimul timp m- am gândit mult la ne m u rir e. Cred că am me dit a t la subiect ul ăst a mai mult timp şi cu mai mult ă seriozita t e dec â t orice alt om de pe Păm â n t . Şi-ţi pot spun e un singur lucru lega t de ne m u rir e şi de care sunt sigur: fiinţele ne m u rito a r e sunt foart e prec a u t e . Nu lasă niciod a t ă lucrurile la voia întâ m pl ă rii. Au inves tit pre a

mult e

eforturi în încerc ar e a

lor de a dev e ni

ne m u ritori. Nu ştiu cum arat ă fiinţele acele a , nu- mi pot imagin a nici ce vor de la noi, dar dac ă ajungi vreod a t ă faţă în faţă cu ele ţine mint e singur ul sfat practic pe care ţi-l pot da: orice lucru care ţie ţi s- ar păre a floare la urech e , sigur şi lipsit de pericole, lor le va cre a impre si a unui risc inacc e p t a bil. Dacă vei ajung e acolo sus şi vor încep e cine ştie ce negocieri, nu uita ce ţi-am spus eu acu m! Capit ol u l 17 Vis ul furnicil or „Vorbirea um a n ă

est e

ase m e n e a

unei oale spart e

pe fundul căreia

bat e m cu palm el e , născocin d ritm uri sălbatice care fac urşii să dans e z e în tim p ce noi visă m să creă m m elo dii ce vor îmblân zi stelele.” Gust av e Flaub er t – Doa m n a Bovary , 1857 „Teologia

populară...

est e

o

adun ă t ur ă

masiv ă

de

incons e c v e n ţ e

prov e nit e din ignoranţ ă... Zeii există din cauză că natura însăşi a imprim a t în minţile oa m e nilor idee a exist e n ţ ei lor.” Cicero – De Natura Deoru m , I, 16 Ellie se afla în toiul preg ă tirilor de plecar e . Îşi împac h e t a

hârtiile şi

notiţel e, îşi ordon a benzile ma g n e tic e, printr e bag aj e se strec ur a o frunză de

palmier care urm a să fie şi ea tran s p o r t a t ă în Japonia cu restul lucrurilor, şi chiar în acele mo m e n t e he m o r a gi e

fem ei a

cere b r al ă . Aproa p e

privi vest e a

cum că ma m a

imedia t dup ă ace e a

ei suferis e o

curierul de la Argus îi

adus e o scriso ar e de la John Stau g h t o n . Scrisoar e a încep e a direct, fără nici un fel de introdu c e r e politicoa s ă : „Am discut a t ade s e a cu ma m a ta des pr e defec t el e şi des pr e greş elile tale. Conver s a ţi a pe aces t subiect era întotd e a u n a dificilă. Atunci când îţi lua m apăr a r e a (şi, cu toat e că n- o să- ţi vină să crezi, o făce a m ad e s e a ) ma m a ta îmi zicea că mă pros t e ai cu pre a mult ă uşurinţ ă şi că în faţa ta era m mo al e ca o cârp ă. Atunci când te critica m îmi spun e a să nu- mi bag nas ul în treb u ri care nu mă prives c. Totuşi am vrut să ştii că dezint e e r s ul tău faţă de ea şi faptul că nu te- ai arăt a t dornică s- o mai vizitezi de când a încep u t poves t e a cu Vega a fost pentr u ea o surs ă de neînc e t a t ă

durer e. Le spun e a

tot timpul vecinilor şi

tovar ă şilor ei de la azilul ăla jalnic und e tu ai insista t să se instalez e că o vei vizita cât de curâ n d . Le-a spus ast a an dup ă an. „În curân d.” Îşi făce a planuri des pr e cum o să se afişez e prin toat e colţurile azilului împre u n ă cu faimo a s a ei fiică, se gân d e a în ce ordin e să- ţi facă cunoş tinţ ă cu toat ă liota ace e a de boşoro gi. Proba bil că nu ai fi dorit să auzi aş a ceva şi ţi-o spun cu părer e de rău. Dar

est e

în

inter e s ul

tău.

Dintre

toat e

relele

ce

au

rănit- o

în

viaţ ă

comp o r t a m e n t u l fiicei ei i s- a părut cea mai groaznic ă lovitur ă, mai durero a s ă chiar dec â t

mo ar t e a

tat ălui tău. S-ar put e a

ca acu m

să fi ajuns dita m ai

celebrit a t e a . Hologra m a ta poat e fi văzut ă în toat e colţurile lumii şi tu te baţi pe burt ă cu politicienii şi alte ches tii as e m ă n ă t o a r e . Dar ca fiinţă uma n ă n- ai mai învăţ a t nimic de când erai în liceu...” Ellie încep u să rup ă scrisoar e a şi plicul în bucă ţi mici, în timp ce ochii îi şiroiau de lacrimi. Dege t el e i se poticniră pes t e o buc a t ă mai dură de hârtie aflat ă

înăun tr ul

plicului,

o

hologr a m ă

parţială

crea t ă

dintr- o

fotogr afie

bidime n sio n al ă vech e printr- o teh nic ă de extr a p ol ar e aplicat ă pe comp u t e r . Rezulta t ul era mulţu mi t or: privitorul ave a o impre si e vag ă, dar suficient de conving ă t o a r e , că reuş e ş t e să vad ă dincolo de marginile şi colţurile fotogr afiei.

Fotogr afia res p e c tiv ă era una pe care Ellie n- o mai văzus e nicioda t ă . În ea apăr e a ma m a ei pe când era încă des t ul de tân ă r ă şi arăt a drăg u ţ . Fem ei a zâmb e a şi-şi ţine a braţ ul cu nonş al a n ţ ă în jurul umerilor unui bărb a t, tat ăl lui Ellie, care afişa neglijent o figură nera s ă de cel mult o zi. Amând oi păre a u fericiţi

şi

rem u ş c a r e ,

radioşi.

Într- un

vinov ă ţie,

acce s

furie

la

de

senz a ţii

adre s a

lui

am e s t e c a t e Stau g h t o n

care şi

includ e a

un

pic

de

autoco m p ă ti mir e , Ellie cânt ă ri în mint e realita t e a incont e s t a bilă: nu- l va mai ved e a nicioda t ă pe nici unul dintr e oa m e nii din fotogr afie. * Mama ei stăt e a în pat, imobilă. Expresia feţei ei era ciuda t de det a ş a t ă , căci acolo nu se pute a u citi nici bucuria şi nici regr e t el e, ci mai degr a b ă . .. un soi de aşt e p t a r e . Singur a mişc ar e pe care o făce a din când în când era să clipe a s c ă din ochi. Nu ştia nime ni dac ă era sau nu în star e să aud ă ori să înţele a g ă cee a ce îi spun e a fiica ei. Ellie se gân di la codurile de comu nic ar e folosite în as e m e n e a situa ţii. Îi fu ciudă pe ea, dar nu se pute a stăp â ni să n- o facă. Dacă clipeai o dat ă spun e ai „da”. Dacă clipe ai de două ori spun e ai „nu”. Sau ar fi putut să o cuplez e la un enc ef alogr af cu un ecra n cu raze cato dic e pe care să- l poat ă ved e a

şi bătr â n a , iar apoi s- o înveţ e cum să- şi mod ul ez e

und el e bet a. Numai că în faţa ei nu se afla const el a ţi a Alpha Lyrae, ci ma m a ei , şi nu fuses e

che m a t ă

pentr u

vreun

alt algorit m

de decript a r e ,

ci din

drag o s t e . Ellie o luă pe ma m a sa de mâ n ă , i-o ţinu strâ n s într- a ei şi îi vorbi ore în şir. Sporov ăi vrut e şi nevru t e des pr e ea şi ma m a ei şi tat ăl ei care muris e, des pr e zilele din copilărie. Îşi aminti de mo m e n t e l e în care, fiind abia un ţânc, se strec u r a printr e cear ş af urile proa s p ă t spălat e şi era sălta t ă în sus pân ă apro a p e

de cer. Vorbi şi des pr e John Stau g h t o n . Îşi ceru iertar e pentr u o

mulţim e de lucruri. Plâns e puţin. Apoi rem a r c ă pe nea ş t e p t a t e că părul bătr â n ei era încâlcit. Căut ă o perie de păr şi încep u să i-l aranj ez e. În timp ce făce a ast a se uita cu ate n ţi e la chipul ridat al ma m e i pentr u ca să desco p e r e că era as e m e n e a chipului ei. Ochii ma m ei erau ad â n ci şi umezi şi ave a u o privire fixă de parc ă, deşi bolnav a mai clipe a din când în când, s- ar fi aflat deja und e v a dep a r t e . – Ştiu cine sunt, îi şopti Ellie cu tan dr e ţ e .

Mama ei îşi mişcă încet capul, o mişcar e apro a p e imperc e p ti bilă dintr- o part e în alta, dar nu ca şi cum ar fi refuz a t ceva, ci dân d impre si a că îi păre a rău dup ă toţi ace ş ti ani în care ea şi fiica sa se îndep ă r t a s e r ă , se înstrăin a s e r ă una de alta. Ellie strâ n s e încetişor mâ n a bolnav ei şi i se păru că simt e la rând ul ei o uşo ar ă ap ă s a r e din part e a bătr â n ei. I se spus e s e că viaţa ma m e i sale nu era în pericol. Medicii i-au pro mis că o vor sun a imedia t la biroul ei din Wyoming dac ă va interv e ni vreo schimb a r e în star e a bolnav ei. Părer e a lor era că în câte v a zile vor put e a să- i facă ieşire a din spital şi s- o trimită înapoi la cas a de odihn ă, und e condiţiile erau ad ecv a t e şi bătr â n a va put e a ben eficia de toat e îngrijirile nec e s a r e . O asigur a r ă pe Ellie că aş a stăt e a u lucrurile cu adev ă r a t şi că n- ave a de ce să se îngrijorez e. Stau g h t o n

păr e a

îngrijorat

şi Ellie rem a r c a s e

la el o profunzi m e

a

senti m e n t e l o r faţă de ma m a ei pe care n- o bănuis e nicioda t ă . Află mai apoi că ea îl sun a des e o ri la telefon şi că vorbe a u des t ul de mult. * Pe holul aus t e r, îmbr ăc a t în mar m u r ă , se afla o stat ui e ad ev ă r a t ă , nu o hologr a m ă oar ec a r e . Statuia păr e a puţin nelalocul ei şi repr ez e n t a o femei e goală sculpt a t ă în stilul lui Praxitel e s . Urcară într- un lift Otis- Hitachi und e Ellie obs erv ă că a dou a limbă folosită pe tăbliţe nu era limbajul orbilor, braille, cum ar fi fost norm al, ci englez a . Ieşind din lift, fem ei a fu cond u s ă într- o ca m e r ă imens ă ,

cam

de

dime n siu nile

unui

ha m b a r ,

în

care

oa m e nii

stăt e a u

îngră m ă d i ţi în jurul unor proc e s o a r e de cuvint e, un fel de trad uc t o ri auto m a ţ i, Principiul era relativ simplu: se put e a imprim a un cuvâ n t în Hirag a n a , alfab e t ul fonetic japon e z de cincizeci şi una de litere, iar pe ecra n apăr e a ideogr a m a chinez e a s c ă as e m e n e a

cores p u n z ă t o a r e ideogr a m e

în alfab e t ul

sau carac t e r e

Kanji. Exista u

depozit a t e

sut e

de

mii de

în me m o riile comp u t e r el or,

deşi pentr u a citi un ziar nu era u nec e s a r e de obicei dec â t trei sau patru mii de se m n e . Din cauz ă că exist a u mai multe caract e r e cu sens uri cu totul diferite, dar exprim a t e prin acela şi cuvâ n t rostit, toat e posibilele trad u c e ri ale aces t or cuvint e

din Kanji în japon e z ă

era u

imprim a t e

în me m o ri e

într- o ordin e

statis tică. Proces or ul de cuvint e ave a o subru tin ă cont e x t u al ă în care toat e caract e r el e inten ţio n a t

pot e n ţi al e

era u

în text, estim a r e

ordon a t e

ierarhic

dup ă

esti m a r e a

sens ului

făcut ă tot de comp u t e r . Rareori apăr e a

vreo

greş e al ă . Proces or ul ace s t a realiza acu m o revoluţie comu nic a ţio n al ă nu foart e apr ecia t ă de tradiţion alişti, într- un limbaj care pân ă de curân d nu avus e s e nici măc a r o formă tipărit ă. Ajunşi în sala de conferinţ e

s- au aş ez a t

pe nişte scau n e

joas e

– o

conc e si e clară făcut ă gust urilor occide n t al e –, în faţa unor mă s u ţ e la fel de joas e şi lăcuite. Li s- a oferit ceai. Dincolo de fere a s t r ă Ellie put e a să vad ă o panor a m ă

a oraş ului Tokio. Privind îndelun g la imagin e a

oraş ului, Ellie îşi

spus e că îşi pierd e a totuşi ca m pre a mult timp în faţa feres tr elor. Ziarul pe care- l văzus e mai înaint e se num e a Soar e- Răs ar e”, iar Ellie fuses e

„Asahi Shimb u n ”, adică „Ştirile de la

surprins ă

să vad ă că unul dintre jurnaliştii

specializaţi pe dom e ni ul politic era o fem ei e, caz rar dup ă stan d a r d el e pres ei am e ric a n e

şi ale celei sovietice.

Dar Japonia

se ang aj az e

într- o acţiun e

conc er t a t ă de reev alu a r e a rolului femeilor în societ a t e . Privilegiile tradiţion al e ale ma s c ulilor dispăr e a u încet ul cu încet ul într- un fel de luptă neoficială în care bărb a ţii ced a u redut ă dup ă redu t ă . Numai ieri preş e di n t el e unei firme nu mit e Nano ele c tr o nics i se plâns e s e că nu mai găs e ai în tot oraş ul Tokio vreo „fetiţă” care să aibă hab a r cum se leag ă un obi. La fel cum se întâ m pl a s e şi în cazul papio a n elor prins e cu caps e , un simulacru de obi uşor de produ s în serie reuşis e să aca p a r e z e piaţ a. Femeile japon e z e ave a u lucruri mai bun e de făcut dec â t să îşi piard ă jumă t a t e de oră în fiecar e zi împă t u rin d şi făcân d pliuri dup ă

vechiul obicei. Report e riţ a

resp e c tiv ă

era

îmbrăc a t ă

într- un costu m

sobru, de om de afac eri, iar tivul fustei îi ajung e a pân ă pes t e gen u n c hi. Pentru a asigur a prot e c ţi a zonei la ampla s a m e n t u l Hokkaido Machine nu era

per mis

acce s ul

oa m e nilor

din pres ă .

Pentru

a suplini aces t

ne ajun s

me m b rii echip ajului sau de m nit a rii res po n s a bili cu proiect ul Maşinii progr a m a u întotd e a u n a când sos e a u în insula mar e din Hons hu o serie de interviuri şi conferinţ e

de pres ă

la care era u che m a ţi atâ t cores p o n d e n ţ i de ştiri din

Japonia, cât şi report e ri din străin ă t a t e . Aşa cum se întâ m pl ă întotd e a u n a , între b ă rile era u previzibile. Report e rii de pe între a g a plan e t ă abord a u într- un mod apro a p e

identic proble m a

Maşinii veg a n e ,

dac ă face m

abs tr a c ţi e

de

cât ev a idiosincr azii pers o n al e care ap ăr e a u când şi când la unii dintr e oa m e nii de pres ă .

Ellie ştia ca m

ce fel de între b ă ri urm a

să aud ă

ea. Era oare

mulţu mi t ă de faptul că, dup ă „dez a m ă g irile” celelalt e, am e ric a n ă şi sovietic ă,

în Japonia se cons tr ui a o altă Maşină? Se simţ e a

cumv a

nordică

comp o n e n t e

din Hokkaido?

Era îngrijorat ă

că pies el e

izolat ă în insula ale Maşinii

folosite în Hokkaido fuses e r ă tes t a t e fără a resp e c t a cu strict e ţ e instrucţiu nile din Mesaj? Înaint e de 1945 ace a s t ă zonă a oraş ului apar ţinu s e Marinei Imperiale a Japoniei şi, într- ade v ă r, în imedia t a Observ a t o r ul ui

Marinei

cu

cele

sa apropier e

dou ă

dom uri

Ellie rem a r c ă

argint a t e

care

acop e riş ul adă o s t e a u

teles co a p e folosite şi acu m pentr u verificar e a orei exac t e şi pentr u alte scopuri calen d a ris tic e. Domurile luce a u în băt ai a soar elui de amiaz ă . De ce Maşina conţin e a

un dod ec a e d r u

şi trei cochilii sferice nu mit e

benz el e ? Da, report e rii înţele g e a u că ea n- are de und e să ştie. Dar ce cred e a des pr e ast a ? Ellie le explică pe un ton calm că în astfel de situ a ţii ar fi o prostie să- ţi face o părer e dup ă urech e în abs e n ţ a oricăror dovezi. Report e rii insist ar ă , iar ea făcu un pan e giric al virtuţilor toler a n ţ ei în faţa ambig uit ă ţii. Dar dacă exist a un pericol real, nu ar fi posibil să trimit ă roboţi în locul oa m e nilor,

aş a

cum

reco m a n d a s e r ă

specialiştii

în

dom e ni ul

intelige n ţ ei

artificiale din Japonia? Există anu mit e obiect e pers o n al e pe care şi-ar dori să şi le ia cu ea în Maşină? Care ar fi acele a ? Câtev a fotogr afii din albu m ul de familie? Microco m p u t e r e ? Un brice a g elveţia n ? Ellie obs erv ă dou ă siluet e care ap ăr ur ă pe acop e riş ul obs erv a t o r ului din vecină t a t e , strec ur â n d u - se printr- un chep e n g . Chipurile le erau ascu n s e de nişte căşti cu vizoar e de sâr m ă împletit ă. Erau înveş m â n t a ţ i în nişte armu ri grialbă s tr ui cu fusta n el e, de tipul celor din Japonia me di ev al ă . Flutur â n d nişte bât e de lemn mai mari dec â t ei, cei doi se aş ez a r ă unul în faţa celuilalt, făcur ă cât e o plec ăciun e cere m o nio a s ă , încre m e nir ă o clipă, cât să- ţi ţii răsuflar e a , dup ă care în urm ă t o a r e a jumă t a t e de oră se porniră cu bât el e unul asupr a altuia, burdu şin d u- se sau parâ n d loviturile adv er s a r ului. Fem ei a încep u să le răsp u n d ă report e rilor pe un ton bomb a s tic, pron u n ţ â n d cuvint el e mai rar dec â t de obicei. De fapt era captiv a t ă de spect a c olul pe care îl urm ă r e a pe fere a s t r ă şi pe care nime ni altcinev a nu păr e a să- l fi rem a r c a t . Cele dou ă bât e treb uie să fi fost grele, fiindcă cere m o ni al a luptă se desfă ş u r a lent, ca şi cum comb a t a n ţii ar fi fost nişte războinici plas a ţi pe fundul unui oce a n . Iar între b ă rile

continu a u .

Îi cunos c u s e

pe dr. Lunac e a r s ki şi pe dr.

Sukh av a ti cu mult timp înaint e de a rece p ţion a Mesajul? Dar pe dr. Eda? Şi pe dl Xi? Ce părer e ave a des pr e ei şi des pr e realizările lor? Cât de bine se înţele g e a u cei cinci împr e u n ă ? Adevărul era că Ellie încă se minun a în sine a ei cum de ajuns e s e să fie select a t ă într- un grup atâ t de distins. Care era u opiniile ei în legă t u r ă cu calitat e a comp o n e n t e l or japon ez e ? Ce le put e a spun e des pr e întâlnire a pe care o avus e s e r ă Cei Cinci cu împăr a t ul Akihito? Discuţiile pe care le purt a s e r ă cu cond uc ă t o rii mişc ărilor religioas e budist e

şi shintois t e

făce a u

part e

dintr- un efort de ans a m bl u

din cadrul

Proiectului Maşinii, avâ n d ca scop o cât mai bun ă cuno a ş t e r e a pers o n alit ă ţilor religioas e ale lumii înaint e de a pun e în funcţiun e Maşina şi, prob a bil, înaint e de a pleca? Sau fuses e doar un ges t de curto a zi e faţă de gazd el e lor din Japonia? Cred e a cumv a că mec a ni s m ul veg a n ar put e a fi un fel de cal troian sau o Maşină a Apocalips ei? Ellie se stră d ui ca răsp u n s u rile să fie politicoa s e , succint e şi lipsite de contr a dicţii. Funcţion a r ul ang aj a t de la serviciul de relaţii publice al Proiect ului Maşinii era evide n t mulţu mit de atitu din e a ei. Conferinţ a de pres ă se încheie brusc. Report e rii îi urar ă succ e s prin inter m e di ul editorului coordo n a t o r al conferinţ ei. Le urar ă succ e s şi colegilor ei. Sper a u cu toţii să mai aibă ocazia să o interviev e z e atunci când se va întoarc e . Îşi dore a u ca dup ă ace e a să o mai întâln e a s c ă în timpul vizitelor sale în Japonia, vizite pe care le sper a u cât mai des e. Gazdele îi zâmbir ă şi se înclinar ă cere m o ni o s . Între timp luptă t orii în fust a n el e de pe acop e riş ul obs erv a t o r ului se retr ă s e s e r ă prin acela şi chep e n g . Ellie văzu cum oa m e nii din corpul de pază care o prot ej a u stăt e a u cu ochii în patru în prag ul sălii de conferinţ e care acu m se deschis e s e . În timp ce- şi făce a dru m spre ieşire o între b ă pe report e riţ a japon e z ă des pr e făpturile acele a ieşite parc ă din Japonia me di ev al ă. – A, da! răs p u n s e

fem ei a. Sunt astro n o mii de la paza de coas t ă . În

fiecar e zi, la ora prânzului, fac exerciţii de Kendo. Ai put e a să- ţi potrive ş ti ceas ul dup ă apariţia lor. * Xi se născ u s e în timp ul Marşului cel Lung şi era încă tân ăr când luas e part e la revoluţia chinez ă , luptâ n d

cu Kuomint a g- ul. A fost apoi trimis în

Core e a , ca ofiţer de contr ainfor m a ţii, ajung â n d în cele din urm ă într- o funcţie

de import a n ţ ă naţion al ă ca însărcin a t cu tehn ologia stra t e gic ă a chinezilor. Totuşi în timpul Revoluţiei Cultur al e

a fost ostr aciz a t

în public şi a fost

cond a m n a t la domiciliu forţa t în interiorul graniţ elor ţării. Mai târziu a fost rea bilitat cu oarec a r e pom p ă . Cee a ce în ochii respo n s a bililor cu Revoluţia Culturală repr ez e n t a s e unul dintr e marile delicte ale lui Xi fuses e ad mir a ţi a aces t ui a pentr u cât ev a dintr e anticel e virtuţi confucianis t e

şi în special pentr u un frag m e n t

din „Mare a

Învăţ ă t u r ă ” pe care de secole fiecar e chinez cu o oarec a r e spoială de educ a ţi e îl ştia pe de rost. Sun Iat Sen spus e s e revoluţion a r ă

de

la încep u t ul

că propria sa mişc ar e naţion alist-

secolului al dou ăz e cile a

se baz a

pe

aces t

frag m e n t : „Când voiau să impu n ă mod el e de virtut e exe m pl a r ă pe întreg cuprins ul Rega t ului lor, cei din vechim e îşi pun e a u în ordine lucrurile în propriile lor dom e nii. Dorindu- şi să pun ă în ordine dom e niile care le ap arţin e a u , mai întâi îşi educ a u propriile lor familii. Pentru a- şi put e a educ a propriile lor familii, mai întâi se instruia u pe ei înşişi. Pentru a se educ a pe ei înşişi, mai întâi îşi purificau suflet el e. Pentru a- şi purifica suflet el e, mai înaint e ei căut a u să aibă gând u rile curat e . Pentru a ave a gân d u rile curat e , încerc a u mai înaint e de toat e

să- şi dezvolt e

la maxi m u m

cunoş tin ţ el e

des pr e

lume.

O astfel de

dezvolt ar e a cuno a ş t e rii se găs e ş t e în studier e a lucrurilor.” Astfel Xi era de păr er e că dezvolt a r e a cuno a ş t e rii uma n e era es e n ţi al ă pentr u bun ă s t a r e a Chinei. Dar Gărzile Roşii nu gând e a u la fel. În timp ul

Revoluţiei

Culturale

Xi fuses e

trimis

ca

muncitor

la

o

gos po d ă ri e colectiv ă foart e săr ac ă din provincia Ningxia, o regiun e aflat ă în apro pi er e a Marelui Zid şi cu o boga t ă tradiţie mus ul m a n ă . Aici, în timp ce se stră d ui a

să are

un pă m â n t

neroditor, a desco p e rit

un coif de bronz cu

orna m e n t e migălo a s e ap arţin â n d dinas tiei Han. Când şi-a recă p ă t a t locul în conduc e r e a

stat ului

şi-a

îndre p t a t

ate n ţi a

de

la

arm el e

stra t e gic e

la

arh e olo gi e. Revoluţia Cultur al ă încerc a s e să rupă o tradiţie cultur al ă chinez ă neîntr er u p t ă şi vech e de cinci mii de ani. Reacţia lui Xi a fost de a ajuta la clădire a unor arcuri spre trecut ul naţion al. Şi-a dedic a t tot mai mult timp şi inter e s săp ă t u rilor arh e olo gic e din oraş ul funer a r subt e r a n Xian. Acolo se făcus e ace a măr e a ţ ă desco p e rir e a unei arm a t e de soldaţi din

lut ars, arm a t ă apar ţin â n d împăr a t ul ui dup ă care îşi luas e nu m el e chiar stat ul China.

Numele

său

oficial

fuses e

Qin

Shi

Huang di,

însă

trec â n d

prin

incons t a n ţ el e tran slit er a ţi ei a dev e nit Ch’in, num e sub care est e recu n o s c u t de majorita t e a

stat elor din lume a occide n t al ă . În secolul al treilea î.Hr. Qin a

unificat ţara, a cons tr uit Marele Zid şi a decr e t a t

cu milost e ni e

ca dup ă

mo ar t e a sa me m b rii antur aj ului imperial, comp u s din soldaţi, servitori şi nobili, să fie înlocuiţi în mor min t e cu mod el e identice ale aces t or a , făcut e însă din lut ars. Astfel el a renu n ţ a t

la o tradiţie mai vech e

care cere a

ca me m b rii

ant ur aj ului împăr a t ul ui să fie îngrop a ţi de vii laolalt ă cu corpul său. Armat a solda ţilor de lut era forma t ă din 7500 de oa m e ni, cee a ce abia dac ă înse m n a o divizie. Fiecar e

solda t

ave a

trăs ă t u rile

feţei distinct e

faţă

de ceilalţi. Un

obs erv a t o r avizat îşi pute a da sea m a că erau repr ez e n t a ţ i oa m e ni de pe între g cuprins ul Chinei. Împăr a t ul reuşis e să sud ez e multele provincii sep a r a t e

şi

ade s e o ri duş m ă n o a s e , făcâ n d din ele o singur ă ţară. Un mor m â n t aflat în vecină t a t e conţin e a trupul apro a p e perfect conerv a t al Marchizei de Tai, un titlu de funcţion a r minor de la curte a imperial ă. Tehnica folosită la cons er v a r e a corpurilor era în mod evide n t sup e rio ar ă celei folosite în Egiptul antic. Aici put e ai

disting e

cu claritat e

chiar

trăs ă t u rile

sev er e

ale

Marchizei, poat e

rafina t e de dec e niile în care muş tr uluis e servitorii de la curt e. Qin simplificas e

scriere a ,

orga niza s e

siste m ul

juridic, impus e s e

legi,

cons tr uis e dru m u ri, definitiva s e Marele Zid şi unificas e ţar a. De as e m e n e a confisca s e şi arm el e . Deşi fuses e acuz a t că îi ma s a c r a s e pe cărtur a rii care îi criticas e r ă deciziile politice şi că le ars e s e cărţile din cauz ă că unele cunoş tin ţ e put e a u cre a tulbur ă ri în rând urile popula ţiei, el susţinu s e cu tărie că nu făcus e altcev a dec â t să elimin e corupţia ce se înstă p â ni s e în ţar ă şi că instituis e pac e a şi ordin e a . Asta i-a rea min tit lui Xi de Revoluţia Cultur al ă. Îşi imagin ă cum treb ui e să fi fost reconciliere a ace s t o r înclinaţii contr a dict orii în sufletul unei

singur e

fiinţe.

Arogan ţ a

lui

Qin

atins e s e

proporţii

cu

adev ă r a t

înspăi m â n t ă t o a r e . Pentru a ped e p si un munt e care îl jignis e, el poruncis e ca acel mun t e să fie curăţ a t de între a g a veg e t a ţi e şi să fie vopsit cu totul în roşu, culoar e a purt a t ă de infractorii cond a m n a ţ i. Qin fuses e un împăr a t măr e ţ, dar şi nebu n. Ar fi putu t totuşi să unifice o adun ă t u r ă de popo a r e diferite şi chiar ina mic e dac ă n- ar fi fost puţin neb u n ? Xi îi spus e s e lui Ellie, râzâ n d , că treb ui a

să fii nebu n nu m ai să încerci aş a cev a. Tot mai fascina t de dom e ni u, Xi reuşi să obţin ă acord ul pentr u săp ă t u ri arh e olo gic e de anv er g u r ă în oraş ul Xian. Cu timp ul dev e ni convins că însuşi împăr a t ul Qin zăce a pe und e v a în aşt e p t a r e , perfec t cons e rv a t , în vreo groa p ă aş ez a t ă

nu pre a

dep a r t e

de ar m a t a

de lut ars dezgro p a t ă

de arh e ologi.

Confor m docu m e n t e l o r vechi, pe und e v a prin apropier e , sub o movilă uriaş ă, treb ui a să se găs e a s c ă îngrop a t ă şi o mac h e t ă det aliat ă a stat ului China în anul 210 î.Hr., în care erau repr ez e n t a t e cu minuţiozita t e fiecar e te m plu şi pago d ă exist e n t e . Se mai spun e a că râurile erau făcut e din mercur şi că joaca miniat ur al ă

a

împăr a t ul ui

plut e a

veşnic

pe

ap el e

dom e ni ului

lui

subp ă m â n t e a n . Când se desco p e ri că pă m â n t ul din oraş ul Xian era cont a mi n a t cu mercur, agita ţi a lui Xi spori vizibil. Xi mai dezgro p a s e o relat a r e cont e m p o r a n ă acelor ani în care era descris un dom imens coma n d a t de împăr a t pentr u a acop e ri miniat ur alul ţinut. Se spun e a acolo că ţinut ul res p e c tiv fuses e nu mit, as e m e n e a celui real, Imperiul Celest. Deoar e c e chinez a scrisă nu se modificas e pre a mult în ultimii 2200 de ani, Xi fuses e cap a bil să citea s c ă relat a r e a istorică fără a apela la vreun exp e r t lingvist. O citise el însuşi. Un cronicar din timp ul împăr a t ului Qin i se adre s a direct lui Xi. Multe nopţi dup ă vizualizez e

măr e a ţ a

Cale

a

ace e a

Laptelui

Xi ador m e a care

în timp ce încerc a

înconjur a

bolta

cere a s c ă

să din

mor m â n t ul împăr a t ului şi noa p t e a scânt ein d de com e t el e care se ivea u când trec e a pe acolo, pentr u a- i cinsti me m o ri a. Căut a r e a mor m â n t ul ui lui Qin şi a mac h e t ei univers ului com a n d a t ă de aces t a a fost preoc u p a r e a care l-a aca p a r a t pe Xi tot dec e niul care trecu s e . Nu desco p e ris e

încă nimic, dar cerce t ă rile

lui captiva s e r ă

imagin a ţi a

între gii

Chine. Despr e el se spun e a : „În China sunt dou ă miliard e de oa m e ni, dar exist ă un singur Xi”, iar în cadrul unei naţiuni care renu n ţ a cu mar e greu t a t e la restricţiile impus e individului în faţa comu nit ă ţii, Xi dăd e a senz a ţi a că exercit ă o influenţ ă cons tr uc tiv ă. Era clar că împăr a t ul Qin fuses e obs e d a t de ne m u rir e. Omul care dădu s e nu m el e celei mai nu m e r o a s e popula ţii de pe plan e t ă , omul care cons tr uis e cee a ce pe atunci era cea mai mar e cons tr u c ţi e de pe glob se te m e a – şi ast a nu era greu de dedu s – să nu fie uitat. De ace e a a impus să fie cons tr uit e şi

mai mult e

clădiri mon u m e n t a l e ,

a cons e rv a t

sau

a reprod u s

trupurile şi

chipurile curt e nilor săi pentr u a fi păs tr a t e de- a lungul veac urilor, şi-a clădit propria mac h e t ă

a lumii şi mor m â n t ul încă de neg ă sit şi, în fine, a trimis

neînc e t a t exp e diţii pe Mare a Chinei pentr u a găsi elixirul vieţii. Ori de câte ori orga niza o nou ă exp e diţie se plâng e a cu am ă r ă ci u n e de cheltuielile la care era obligat. Fiecar e dintre ace s t e misiuni de explorar e implica zeci de jonci care porn e a u

pe mări cu echip aj e

Expediţiile nu se întorce a u

tot alizân d

vreo

3000

de bărb a ţi

nicioda t ă , iar soart a lor răm â n e a

şi fem ei.

necu n o s c u t ă .

Fabuloa s a apă a ne m u ririi nu put e a fi găsită. La nici cincizeci de ani dup ă ace e a în Japonia au apăr u t dintr- o dat ă culturile de orez în pă m â n t u ri ume d e şi teh nic a prelucr ă rii fierului, desco p e riri care au modificat profun d econo mi a japon e z ă şi au cre a t o clas ă de aristocr a ţi războinici. Xi era de părer e că şi nu m el e pe care îl dăd e a u japon e zii Japoniei reflect a cu clarita t e origine a chinez e a s c ă a culturii japon ez e : Ţara SoareluiRăsar e. Unde ar treb ui să stai pentr u ca să vezi soar el e răs ărind dea s u p r a Japoniei? Era între b a r e a favorită a lui Xi. Răspu n s ul era clar: pân ă şi nu m el e cotidian ului pe care Ellie tocm ai îl vizitas e era, dup ă părer e a lui Xi, o den u mir e evoc a t o a r e a vieţii şi vre m u rilor împăr a t ului Qin. Ellie se gândi că, dac ă te apuc ai să faci o comp a r a ţi e , Alexan d r u cel Mare păre a un biet şcolar băt ăio s pe lâng ă împăr a t ul Qin. Sau cev a de genul ăst a. Dacă împăr a t ul Qin fuses e obs e d a t de ne m u rir e, Xi era obs e d a t de Qin. Ellie îi pove s ti cum decur s e s e vizita ei pe orbita plan e t ei, la reş e din ţ a lui Sol Hadd e n , şi căzur ă am â n d oi de acord că, dac ă împăr a t ul Qin ar fi trăit în anii de declin ai secolului al dou ăz e cile a , locul lui ar fi fost cu sigura n ţ ă pe orbită. Apoi ea i-l prez e n t ă Englez a

pe Xi lui Hadd e n prin videofon şi-i lăsă să discut e singuri.

excel e n t ă

perfor m a n t ă

pe care

o vorb e a

ven e r a bilul chinez

dev e nis e

şi mai

datorit ă rece n t ei sale implicări în tran sf e r ul Coloniei Regale a

Hong Kong- ului de sub jurisdicţia britanic ă

sub cea a Repu blicii Popular e

Chinez e. Când staţia „Methu s el a h ” apus e cei doi încă mai discut a u şi de ace e a fură nevoiţi să continu e folosind u- se de reţ el el e de sat eliţi de comu nic a ţi e aflaţi pe orbita geosincro n ă . Proba bil că Hadd e n şi Xi se înţele g e a u de minu n e . La puţin timp dup ă încheier e a dialogului Hadd e n ceru ca pun er e a în funcţiun e a Maşinii să fie progr a m a t ă în aş a fel, încât în mo m e n t ul resp e c tiv el şi staţia

lui să se afle dea s u p r a zonei de lans ar e . El spus e că, atu nci când va veni vre m e a , voia să îşi poat ă fixa teles co p ul asupr a Japoniei, spre Hokkaido. * În timp ce se îndre p t a u spre locul de întâlnire cu star e ţ ul cu care urm a să ia ma s a , Ellie între b ă : – Budiştii cred sau nu în Dumn e z e u ? Vayga y îi replică cu un umor sec: – Din câte ştiu eu, ei cred că Dumn e z e ul lor est e atâ t de mar e , încât nici nu are nevoie să exist e. În timp ce maşin a întâlnirii, discut a u

acceler a

des pr e

pe dru m ul de ţară ce duce a

Utsu mi, star e ţ ul

spre locul

celei mai vechi mă n ă s tiri zen

budist e din Japonia. Acum câţiva ani, la o cere m o ni e care marc a cincizeci de ani de la distrug e r e a

Hiroshim ei, Utsu mi ţinus e

un discurs care atr ă s e s e

ate n ţi a între gii ome niri. Star e ţ ul era la cure n t cu viaţa politică a Japoniei şi serv e a ade s e o ri ca un fel de consilier spiritu al al partidului politic aflat la put er e , dar îşi petr e c e a cea mai mar e part e a timp ului cu activită ţile de la mă n ă s tir e , în rug ăciu n e şi alte preoc u p ă ri cucer nic e. Sukha v a ti aminti în trec e r e : – Şi tat ăl lui a fost tot star e ţ al unei mă n ă s tiri budist e . Ellie înălţă din sprâ n c e n e . – Nu te uita aş a de mirat ă . Aveau voie să se căs ă t o r e a s c ă , la fel ca şi preoţii ortodoc şi ruşi. Nu- i aş a, Vayga y? – Asta se întâ m pl a înaint e de a mă naş t e eu, răs p u n s e cel întreb a t , cu un aer uşor confuz. Rest a u r a n t ul

era

aş ez a t

într- o păd uric e

de

ba m b u ş i

şi se

nu m e a

Unget s u , adică „Luna Înnour a t ă ”. Vizitatorii obs erv a r ă că într- adev ă r un nor acop e r e a

faţa

lunii pe cerul întun e c a t

al înser ării. Gazdele

lor japon e z e

ara nj a s e r ă lucrurile în aş a fel, încât acolo să nu mai fie nici un alt oas p e t e . Ellie şi tovar ă şii ei îşi desc ălţ a r ă pant ofii şi, lipăind cu picioar el e în ciorapi, intrar ă într- o sufra g e ri e micuţ ă care dăd e a spre un crâng de ba m b u s . Star e ţ ul era ras comple t

pe cap şi purt a pe el o tunică ne a g r ă

cu

argintiu. Îi salut ă într- o englez ă conver s a ţio n al ă perfect ă . Mai târziu Xi le spus e colegilor săi că şi chinez a pe care o vorb e a călug ă r ul era la fel de corect ă .

Împrejuri mile era u liniştite, iar conv er s a ţi a se derula cu uşurinţ ă şi deg aj ar e . Fiecar e fel de mâ nc a r e era o micuţ ă oper ă de art ă, o nes t e m a t ă com e s ti bilă. Ellie înţeles e de ce noul spirit gas tro n o mi c îşi ave a originile în tradiţia culinar ă japon e z ă . Dacă obiceiul locului i-ar fi cerut să mă n â n c e totul lega t ă la ochi ea ar fi fost mulţu mit ă . Dacă în loc de ast a delicat e s el e ar fi fost adus e nu m ai pentr u a fi ad mir a t e şi nu ar fi avut voie să le mă n â n c e nicioda t ă , tot ar fi fost mulţu mi t ă . Dar să ad miri şi să mă n â n ci în acelaşi timp i se păr e a a fi un dar al cerului. Ellie se aş ez a s e vizavi de star e ţ şi îl ave a alături pe Lunac e a r s ki. Ceilalţi se inter e s a u de specia sau cel puţin de ţara din care prove n e a una sau alta dintr e bucă ţ el el e din me niu. Între sus hi şi nucile de gingko conv er s a ţi a se orient ă , dup ă cum era de aşt e p t a t , înspr e misiun e a celor cinci. – Dar de ce comu nic ă m ? între b ă star e ţ ul zen budist. – Pentru a se face schimb de inform a ţii, îi răs p u n s e Lunac e a r s ki, care păr e a să- şi îndre p t e toat e eforturile înspr e lupta sa cu recalcitr a n t el e beţig a ş e pe care le primis e drept tac â m u ri. – Dar de ce ne dorim să face m schimb de inform a ţii? – Pentru că ne alime n t ă m

cu inform a ţi e.

Inform a ţiile sunt nec e s a r e

pentr u a supr avi e ţ ui. Fără inform a ţii murim. Lunac e a r s ki îşi dedic a s e

ate n ţi a unei nuci de gingko care îi alun e c a

dintr e beţig a ş e ori de cât e ori încerc a s- o ridice pân ă la nivelul gurii. În cele din urm ă

rusul îşi plec ă

mai jos capul pentr u

a se întâlni cu beţig a ş el e

la

jumă t a t e a dru m ul ui. Abatele îşi continu ă idee a: – Părer e a me a est e că oa m e nii comu nic ă fie din iubire, fie din milă. Apoi apuc ă una dintre nucile de gingko din faţa sa cu deg e t el e şi i-o plas ă direct în gură. – Atunci du mn e a v o a s t r ă cred e ţi că Maşina est e o une alt ă a milei? întreb ă Ellie. Cred e ţi că nu exist ă nici un risc? Ca şi cum ar fi răs p u n s , ab a t el e continu ă imper t u r b a bil: – Eu pot comu nic a şi cu o floare. Pot vorbi cu o piatr ă. Voi n- o să aveţi nici o proble m ă când va treb ui să înţeleg e ţi fiinţele – sper că am ales cuvâ n t ul potrivit –, făpturile acele a din altă lume.

– Sunt perfec t preg ă tit să vă cred când spun e ţi că o piatr ă

poat e

comu nic a cu dum n e a v o a s t r ă , zise Lunac e a r s ki, mes t e c â n d nuc a de gingko. Până la urm ă urm a s e exe m pl ul ab a t el ui şi apuc a s e fructul cu mâ n a . – Dar mă întreb totuşi cum comu nic a ţi dum n e a v o a s t r ă

cu o piatr ă,

continu ă el. Lume a est e plină de confuzie. Cum vă pute ţi da sea m a că nu vă am ă giţi de unul singur? – A, faimos ul scep ticis m ştiinţific! Pe chipul star e ţ ul ui răs ări un zâmb e t pe care Ellie îl apr ecie drept absolut victorios. Era un zâmb e t inocen t, apro a p e de copil. – Pentru ca să comu nici cu o piatr ă treb ui e să devii mult mai puţin... preoc u p a t .

Nu ai voie să te gând e ş ti atât de mult, nu- ţi poţi per mit e

să

vorbe ş ti atât de mult. Când eu zic că am comu nic a t cu o piatr ă nu mă refer la cuvint e. Creştinii spun că „la încep u t a fost Cuvân t ul”. Dar eu vorb e s c des pr e un fel de comu nic ar e mult mai profund ă şi cu mult înaint e de ast a. – Numai în Carte a lui Ioan se pom e n e ş t e des pr e Cuvânt, come n t ă Ellie şi i se păru că tonul ei fuses e puţin ped a n t chiar în clipa în care rostis e cuvint el e. Cărţile scris e ant e rior celei a lui Ioan nu pom e n e s c nimic des pr e aş a ceva. Este de

fapt

un

ad a o s

târziu

sub

influenţ a

filosofiei

grec e ş ti.

La ce

fel de

comu nic ar e prev er b al ă vă referiţi dum n e a v o a s t r ă ? – Între b a r e a

dumit al e est e făcut ă din cuvint e. Dumn e a t a

îmi ceri să

folos es c iarăşi cuvint el e pentr u a descrie ceva ce nu are nimic de- a face cu vorbele.

Totuşi o să încerc. Există

o pove s tir e

japon e z ă

intitulat ă

„Visul

furnicilor”. Poves t e a se petr e c e în Rega t ul Furnicilor. Este o pove s t e lungă şi no să v-o spun

acu m

pe toat ă .

Dar cheia,

înţeles ul între gii pove ş ti est e

urm ă t o r ul: pentr u a înţele g e limba în care vorbe s c furnicile treb ui e să devii tu însuţi o furnică. – Limbajul

furnicilor

est e

în

realitat e

un

limbaj

chimic,

interv e ni

Lunac e a r s ki, privindu- l pe star e ţ cu insiste n ţ ă direct în ochi. Furnicile lasă pe tere n ul pe und e trec nişte urm e molecular e specifice care indică dru m ul pe care treb ui e să- l urm e z e ca să găs e a s c ă mâ nc a r e a . Pentru a înţeleg e limba furnicilor nu- mi treb ui e dec â t un crom a t o g r af cu gaz sau un spectr o m e t r u de mas ă . Nu sunt nevoit să devin şi eu furnică. – Proba bil că ast a e singur a met o d ă pe care o ştii pentr u a te transfor m a

în furnică, îi replică star e ţ ul. În timp

ce vorbe a

călug ăr ul

nu se uita

la cinev a

anu m e .

Aşa că

între b a r e a lui păru a- i viza pe toţi: – Aţi put e a să- mi spun e ţi de ce oa m e nii studiaz ă se m n el e pe care le lasă furnicile? – După păr er e a me a , se oferi Ellie, un ento m olo g ar pute a spun e că est e o plăc er e să înţele a g ă furnicile şi mod ul de orga niz ar e a societ ă ţii furnicilor. Cercet ă t o rilor le face plăc er e să cuno a s c ă , să înţele a g ă . – Acest a est e doar un alt fel de a spun e că ei iubes c furnicile. Ellie îşi înăbu şi un uşor tre m u r a t . Spus e: – O fi aş a, însă cei care îi finanţ e a z ă pe ento m olo gi spun cu totul altcev a. Ei sunt

de

păr er e

că

ace s t e

cerce t ă ri

le pot

folosi

pentr u

a

controla

comp o r t a m e n t u l furnicilor, pentr u a le put e a face să păr ă s e a s c ă o locuinţ ă pe care au invad a t- o (ast a ca să dau un exe m pl u concre t). Sau pentr u a înţeleg e particularit ă ţile solului pe care vor să- l folos e a s c ă în agricultur ă, cu tot cu ecosist e m u l specific dintr- o anu mit ă zonă. Le-ar pute a furniza o soluţie mai bun ă dec â t folosire a pes ticid elor. Presu p u n că aţi consid e r a că şi aici exist ă un fel de iubire pentr u furnici, cuge t ă femei a cu voce tare. – Dar est e şi în inter e s ul nostru, o comple t ă Lunac e a r s ki. Pesticid el e sunt toxice şi pentr u oa m e ni. – De ce vorbiţi des pr e pes ticide tocm ai când ne află m la o astfel de cină? le arunc ă sec Sukha v a ti, care stăt e a pe cealalt ă latur ă a me s ei. – O să visă m

altă dat ă

visul furnicilor, spus e

star e ţ ul cu blând e ţ e ,

uitân d u- se direct la Ellie, iar pe chipul lui apăr u din nou acel zâm b e t perfec t, lipsit de orice frăm â n t a r e . Ajutân d u- se de nişte limbi de pant ofi lungi de un me tr u, invitaţii se încălţ ar ă din nou la ieşire a din rest a u r a n t şi apoi se îndre p t a r ă spre micuţ a lor carav a n ă de auto m o bile. În tot ace s t timp propriet a r a localului şi cei care îi servis er ă la mas ă le zâmb e a u şi făce a u plecăciu ni cere m o ni o a s e . Ellie şi Xi văzur ă cum star e ţ ul intra într- o limuzin ă împre u n ă cu una dintr e gazd el e lor japon e z e . Xi îi spus e femeii: – L-am întreb a t şi eu ceva: „Dacă sunt e ţi în star e să comu nic a ţi cu pietr el e, n- aţi put e a comu nic a şi cu cei morţi?”.

– Şi ce ţi-a răsp u n s ? – Mi-a spus că nu- i nici o proble m ă . Cu morţii e uşor. Cel mai greu îi est e cu cei vii. Capit ol u l 18 Su p e r u n i f i c a r e a „O mar e aspră! Întinzâ n d u- se pes t e Sado Calea Lacte e .” Matsuo Basho (1644- 1694) – Poe m Poat e că Hokkaido fuses e ale a s ă datorit ă repu t a ţi ei sale nonco nfor mi s t e . Climat ul zonei impun e a

anu mit e

teh nici de cons tr uc ţi e care era u cu totul

necon v e n ţio n al e în comp a r a ţi e cu stan d a r d el e japon ez e , iar insula însăşi era consid er a t ă lăcaş ul nea m ul ui Ainu, o popula ţi e primitivă care era dispr e ţ uit ă şi acu m de mulţi dintr e japon e zi. Iernile erau la fel de aspr e ca şi cele din Minnes o t a

sau din Wyomin g. Hokkaido ridica anu mit e proble m e

lega t e de

trans p o r t şi aprovizion ar e , însă era des t ul de izolat ă. În cazul unei cat a s t r of e faptul că fizic Hokkaido era sep ar a t ă

de celelalt e insule japon e z e păr e a o

uşur a r e . Acum însă nu mai era în nici un caz atâ t de izolat ă de lume, căci un tun el lung de cincizeci şi unu de kilome t ri o lega de Hons hu. Tunelul fuses e cons tr uit şi dat în folosinţ ă de curâ n d şi era cel mai lung tun el sub m a rin din lume. Hokkaido păr e a a fi un loc suficient de sigur pentr u tes t a r e a individu al ă a comp o n e n t e l or

Maşinii. Cu toat e

ace s t e a

s- au

auzit

unele

voci care

îşi

expri m a u îngrijorar e a în legă t u r ă cu as a m bl a r e a Maşinii pe ace a s t ă insulă. Era o regiun e în care se înregistr a u periodic erup ţii vulcanice put er nic e, unele de dat ă rece n t ă , iar munţii care înconjur a u ampl a s a m e n t u l proiect ului prez e n t a u dovezi suficient de îngrijorăt o a r e . Unul dintr e munţi creş t e a ca m cu un metr u pe zi. Până şi sovieticii şi-au făcut cunos c u t e

te m e rile lega t e

de ace a s t ă

aleg e r e , deo a r e c e insula Sah alin, care le ap arţin e a , se afla la doar patruz e ci şi

trei de kilome tri dep ă r t a r e de Hokkaido, dincolo de Soya sau strâ m t o a r e a La Perous e . Dar und e merg e mia merg e şi suta; din câte putu s e r ă să- şi dea sea m a oa m e nii de ştiinţ ă, chiar dac ă ar fi construit Maşina pe faţa întun e c a t ă a Lunii, tot n- ar fi putut fi siguri că ace a s t a n- ar fi arunc a t în aer între a g a supr af a ţ ă

a Păm â n t ul ui atu nci când ar fi fost pus ă în funcţiun e . Factorul

es e n ţi al în prev e nir e a sau acce p t a r e a pericolelor era decizia cons tr uirii Maşinii; dac ă

se

hot ăr â s e r ă

s- o cons tr ui a s c ă ,

atunci

und e

se

construi a

între a g a

maşin ă ri e dev e n e a o ches tiun e cu totul secu n d a r ă . Pe la încep u t ul lunii iulie Maşina încep u s e

să cap e t e

din nou forma

cerut ă. În Stat el e Unite activita t e a încă se împletic e a din cauz a controv e r s el or politice sau religioa s e , iar Maşina ce se constr ui a în Uniune a Sovietic ă ave a într- adev ă r nişte proble m e teh nic e serioa s e . Însă aici, în Japonia, într- o uzină mult mai mod e s t ă dec â t cea din Wyomin g, pivoţii fuses e r ă deja mon t a ţi şi se încheia s e şi cons tr uc ţi a dode c a e d r ul ui, deşi nici una dintr e realizări nu fuses e făcut ă publică. De altfel vechii discipoli pitagor eici afirma s e r ă odinioar ă că însăşi exist e n ţ a dod ec a e d r ul ui, pe care ei îl desco p e ris e r ă pentr u prima dat ă, cons titui a un secr e t, iar ped e p s el e pentr u divulgar e a unui astfel de secr e t erau foart e sever e . Deci ar fi fost potrivit ca, dup ă 2600 de ani şi la o jumă t a t e de glob dista n ţ ă de vechii discipoli ai lui Pitagor a, secr e t ul dode c a e d r ul ui să fie cunos c u t doar de câţiva aleşi. Conduc ă t o r ul Proiectului din Japonia dăd u s e

un ordin confor m căruia

toat ă lume a urm a să- şi ia cât e v a zile de odihn ă. Cel mai apropia t oraş des t ul de mar e pentr u a pute a fi numit astfel era Obihiro, o aş ez a r e drăg u ţ ă plas a t ă la conflue n ţ a

râurilor Yubets u

şi Tokachi. Unii dintre

ang aj a ţi plec ar ă

să

schiez e pe pârtiile und e zăpa d a nu se topis e încă, pe munt el e Asahi. Alţii s- au dus să facă zăg az uri provizorii la izvoar el e ter m al e din apro pi er e, folosindu- se de bolova ni grei şi încălzindu- se în apele îmbiba t e de răm ă ş iţ el e desco m p u s e ale unor ele m e n t e radioac tiv e cre a t e cu miliard e de ani în urm ă din explozia vreu n ei sup er n o v e . Destul de mulţi dintr e ang aj a ţii Proiect ului au mers la curs ele dim Bamb a , und e nişte cai de tracţiun e ma sivi trăg e a u dup ă ei sănii încărc a t e cu greu t ă ţi de- a lungul unor benzi par al el e de pă m â n t băt ă t o rit. Dar echip a celor Cinci îşi dore a o sărb ă t o rir e adev ă r a t ă a eve ni m e n t ul ui şi zbur ă cu un elicopt e r la Sapp oro, cel mai mar e oraş al insulei Hokkaido, aflat la mai

puţin de dou ă sute de kilome tri dista n ţ ă . Se dove dir ă

des t ul de noroco şi, fiindcă

ajuns e r ă

exac t

în perioa d a

festivalului Tana b a t a . Pericolele care i-ar fi putut am e ni n ţ a era u consid er a t e des t ul de redus e

deo a r e c e

nu cei cinci oa m e ni, ci Maşina era mult mai

import a n t ă , chiar es e n ţi al ă pentr u reuşit a proiect ului. În afar ă de studier e a te m ei nic ă a Mesajului, a cons tr u c ţi ei Maşinii şi a instru m e n t e l o r miniat uriz a t e pe care urm a să le ia cu ei, me m b rii echip aj ului nu fuses e r ă supu şi nici unui progr a m de preg ă tir e special. Ellie se gândi că, într- o lume raţion al ă, ei ar fi fost uşor de înlocuit, cu toat e că impe di m e n t e l e politice pe care le implica select a r e a

altor cinci pers o a n e

care să fie acce p t a t e

de întreg Consorţiul

Planet a r al Maşinii erau consid er a bile. Xi şi Vayga y spus e s e r ă că treb ui a „să rezolve nişte afac eri” pe care nu le put e a u discut a decâ t la un pah a r de saké. Astfel Ellie, Devi Sukh av a ti şi cu Abonn e m a Eda se treziră condu şi de cătr e gazd el e lor japon e z e de- a lungul uneia dintr e străzile care dăd e a u înspre Odori Prome n a d e . Trecur ă pe lâng ă stan d u ri und e erau expu s e mod el e complicat e de serp e n tin e din hârtie viu colora t ă , lant er n e tot din hârtie, des e n e şi picturi de frunze, broa ş t e ţest o a s e , căpc ă u ni. Văzură o repr ez e n t a ţi e atrac tiv ă de păpu şi cu un bărb a t şi o fem ei e îmbr ăc a ţi în costu m e

me di ev al e . Între dou ă clădiri înalte fuses e

întins ă o

buc a t ă uriaş ă şi groas ă de pânz ă de in, pânz ă pe care cinev a picta s e un pău n plin de viaţ ă şi ţanţ o ş în pen aj ul său multicolor. Ellie arunc ă o privire la însoţitorii săi. Eda se îmbrăc a s e în roba lui lungă pân ă la călcâie, brod a t ă cu măie s trie, iar pe cap purt a o bon e t ă înaltă şi tare. Sukh av a ti îşi pus e s e pe ea un alt sari uluitor de frumo s . America n c a decis e că se simţ e a minun a t în comp a ni a lor. Până acu m Maşina cons tr uit ă în Japonia trecu s e de toat e verificările cerut e şi se căzus e de acord asu pr a unui echip aj care era repr ez e n t a t iv – deşi nu întru totul – pentr u popula ţi a plan e t ei şi care în plus includ e a

nişte indivizi integri, neinflue n ţ a ţi de căut ă t o rii oficiali de

noduri în papur ă ale celor cinci naţiuni de care apar ţin e a u . Într- un fel sau altul fiecar e dintr e cei cinci era un reb el. Eda era un exe m pl u bun. Iată- l: mar el e fizician, cel care desco p e ris e un principiu nu mit de el „sup e r u nificar e ”, o teorie eleg a n t ă în care era u inclus e toat e

cazurile speciale ale fizicii, toat ă

variet a t e a

de teorii pornind de la

gravit a ţi e şi ajung â n d pân ă la quarci. Era o realizar e comp a r a bilă cu cele ale lui Isaac

Newton

şi Albert Einstein,

iar Eda fuses e

des e o ri comp a r a t

cu

am â n d oi. Se născ u s e într- o familie mus ul m a n ă din Nigeria. Faptul în sine nu era ceva neobiş n uit, num ai că Eda era unul dintr e ad e p ţii unei facţiuni islamice neort o d o x e nu mit e Ahma diya h , facţiun e care se înrud e a teologic cu sufis m ul. După sear a petr e c u t ă cu star e ţ ul Utsu mi, Eda le explicas e că sufiştii era u pentr u

Islam

cee a

ce

era

Zen

pentr u

budişti.

Ahma diya h

procla m a s e

nec e sit a t e a unui „jihad al stiloului, nu al sabiei”. În ciuda comp or t a m e n t u l ui său liniştit şi cu ad ev ă r a t paş nic, Eda era un adv er s a r înfocat al conc e p t ul ui mai conve n ţio n al numit de mus ul m a ni „jihad”, adică „războiul sfânt”. În locul ace s t ui război religios Eda milita pentr u un schimb de idei liber şi cât mai bine dezvolt a t. Dintr- o astfel de pers p e c tiv ă pentr u

mulţi

dintr e

islamiş tii

cons er v a t o ri

Eda

repr ez e n t a

un

ele m e n t

stânj e nitor, de ace e a unele dintre stat el e islamic e s- au opus serios ca fizicianul nigeria n să fie ales ca me m b r u în echip ajul Maşinii. De altfel nici n- au fost singurii. Un negru laure a t al pre mi ului Nobel şi des pr e care se zicea uneori că ar fi cea mai intelige n t ă pers o a n ă de pe plan e t ă se dove d e a pre a mult pentr u cei care îşi ascu n d e a u rasis m ul de drag ul noilor schimb ă ri ben efic e produ s e în societ a t e . Acum patr u ani, când Eda îl vizitas e pe Tyron e Free în închiso ar e , negrii am e ric a ni reacţion a s e r ă imedia t, afişân d u- şi cu mâ n d rie calitat e a ras ei. Tot

atunci

Eda

dev e nis e

un

mod el

de

urm a t ,

un

ideal

pentr u

tinerii

afroa m e ric a ni. Faimos ul fizician reuşis e să scoat ă la iveală ce era mai rău la rasişti şi ce era mai bun la toţi ceilalţi oa m e ni de pe plan e t ă . Odinioar ă îi spus e s e lui Ellie: – Timpul pe care mi- l ocup cu fizica est e pentr u mine un lux. Pe lume exist ă o mulţim e de inşi care ar put e a face acela şi lucru ca şi mine dac ă ar ave a acele a şi posibilităţi. Însă dac ă eşti obligat să umbli pe străzi ca să cauţi de mâ n c a r e , atu nci nu vei ave a des t ul timp pentr u fizică. Obligaţia me a est e să fac tot ce pot ca să îmbun ă t ă ţ e s c condiţiile de viaţ ă ale cerce t ă t o rilor tineri din ţar a me a. În timp ce în Nigeria dev e n e a încetul cu încet ul un erou naţion al, vorb e a tot mai mult des pr e corup ţi e, des pr e dob â n dir e a pe cale necins tit ă a unor drep t u ri, funcţii, averi, des pr e import a n ţ a cinst ei şi a integrit ă ţii în cerce t a r e a

ştiinţifică, dar şi pes t e tot globul, des pr e mar e a şi put er nic a naţiun e care ar put e a fi Nigeria. Spun e a că Nigeria ave a cam ace e a ş i populaţie ca şi Stat el e Unite din anii ’20. Era o ţară bog a t ă în res urs e natur al e şi mult el e culturi exist e n t e acolo repr ez e n t a u o forţă. Eda argu m e n t a cu seriozita t e , spun â n d că, dac ă Nigeria ar reuşi să- şi rezolve proble m el e , ar pute a să devin ă un far călăuzitor pentr u tot restul ome nirii. În timp ce în toat e celelalt e dom e nii care îl inter e s a u căut a linişte a şi singur ă t a t e a , în proble m el e legat e de ţara sa se ma nife s t a în public. Mulţi dintr e bărb a ţii şi fem eile din Nigeria, fie că era u mus ul m a ni, creş tini sau animişti, tineri sau mai puţin tineri, îi luau în serios viziune a glorioa s ă . Dintre trăs ă t u rile de carac t e r ale lui Eda poat e că cea mai impr e sion a n t ă era mod e s ti a sa. Rareori îl auz e ai expri m â n d u- şi părerile. La cele mai direct e între b ă ri

răs p u n d e a

laconic,

la

obiect.

Nu

put e ai

să- ţi

dai

sea m a

de

profunzi m e a gân dirii sale dec â t dac ă îi cite ai scrierile sau, uneori, şi dup ă felul cum vorb e a , dar ast a num ai dup ă ce ajung e ai să- l cunoş ti suficient de bine. În miezul tuturor specul a ţiilor lega t e de Mesaj şi de Maşină, des pr e ce s- ar put e a întâ m pl a dup ă ce complica t ul agr e g a t veg a n va fi pus în funcţiun e , Eda se oferis e cu un singur com e n t a riu care sun a cam astfel: „Poves t e a spun e că în Moza m bic mai m u ţ el e nu vorbe s c fiindcă ştiu că, dac ă vor scoat e un singur cuvinţ el, o să vine vreu n om care să le ia şi să le pun ă să munc e a s c ă ” . Într- un echip aj atâ t de volubil era des t ul de stra niu să ap ar ă şi cinev a aş a de taciturn cum era Eda. Asem e n e a multor altor a, Eda era extr a or din a r de ate n t chiar şi în expr e siile sale cele mai obişnuit e. Îşi num e a ade s e a versiun e a prima r ă asu pr a teoriei sup er u nificării, o versiun e mai simplist ă şi num ai parţial reuşit ă, o „eroar e de pros t ă n a c ” . Nigerian ul ave a pes t e treizeci de ani şi era năucitor de atrac tiv. În ace a s t ă ultimă privinţă Ellie şi Devi ajuns e s e r ă să cad ă de acord dup ă o discuţie între patru ochi asu pr a calităţilor fizicianului. Ellie aflas e şi că bărb a t ul era căs ă t o rit, ave a o singur ă nev a s t ă şi era fericit cu ea. În acel mo m e n t soţia şi copiii lui Eda se aflau în Lagos, capitala Nigeriei. O estr a d ă din beţ e de ba m b u s care fuses e ampl a s a t ă special pentr u astfel de ocazii fuses e pavo az a t ă sufoca

sub

povar a

miilor

de

şi împodo bit ă cu ghirlan d e , ba chiar se

benzi

de

hârtie

colora t ă .

Printre

cei care

îmbog ă ţ e a u ciuda t ul frunziş cu noi şi noi culori se obs erv a u în special foart e

mulţi tineri şi tiner e. De altfel festivalul Tana b a t a est e unic în japonia pentr u mod ul său de a celebr a drag o s t e a . Pe toat e şirurile de pano uri cu des e n e simbolice, cât şi în repr ez e n t a ţiile ce se ţine a u pe scen e improviza t e în aer liber, era u prez e n t a t e pers o n aj el e pove ş tii originar e, care se refer e a la dou ă stele. Celd două stele se îndră g o s tis e r ă una de alta, însă era u des p ă r ţit e de Calea Lacte e . Cei doi îndră g o s tiţi au reuşit să găs e a s c ă o met o d ă pentr u a se întâlni, dar num ai o dat ă pe an, în cea de- a şapt e a zi a celei de- a şapt e a luni dup ă calen d a r ul lunar, şi ast a cu condiţia ca în ace a zi să nu plouă. Ellie arunc ă o privire la alba s tr ul cristalin al cerului de mun t e şi le ură noroc îndrăg o s tiţilor din poves t e . Iar lege n d a continu ă în zecile ei de repr ez e n t a ţii. Tânărul- astru era, dup ă tradiţie, un fel de cowboy japon e z şi era repr ez e n t a t de ste a u a pitică A7 din const el a ţi a Altair. Tânăr a- ste a era o ţes ă t o a r e şi era repr ez e n t a t ă de Vega. Lui Eliie i se păru cam ciuda t că ste a u a Vega era o figură centr al ă a unui festival japon e z cu num ai cât ev a luni înaint e de a pun e în funcţiun e Maşina veg a n ă cons tr uit ă aici. Dar mai ştia şi că, dac ă studiai cu ate n ţi e suficient e culturi tradiţion al e, ave ai să găs e ş ti des t ul e lege n d e inter e s a n t e des pr e mult e dintr e stelele vizibile de pe cer, dac ă nu des pr e toat e . Legen d a era de fapt de origine chinez ă şi la ea făcus e aluzie Xi cu câţiva ani în urm ă , atu nci când Ellie îl auzis e la prima întâlnire în plen a Consorţiului Plane t a r al Mesajului, întâlnire ţinut ă la Paris. În cele mai mult e dintre oraş el e mari ale Japoniei festivalul Tana b a t a era pe cale să disp ar ă . Căsă t oriile aranj a t e de familie încet a s e r ă să mai repr ezint e regula şi astfel suferinţ el e îndră g o s tiţilor des p ă r ţiţi nu mai ating e a u cu atâ t a put er e corzile sufletului, aş a cum o făcus e r ă odinioar ă . Totuşi în cât ev a locuri cum erau Sapp oro, Send ai şi alte cât e v a oraş e festivalul dev e n e a popular cu fiecar e

an ce trec e a .

tot mai

În Sappor o mai ales festivalul ave a

un

caract e r special, mai incitan t şi mai contr a ri a n t , tocm ai datorit ă opiniei încă des t ul

de

răsp â n di t e

dup ă

care

toat e

căs ă t o riile

între

japon e zi

şi ainu

repr ez e n t a u o încălcar e grav ă a norm elor societ ă ţii. Pe insulă mai subzist a încă o între a g ă reţ e a dom e s tic ă de det e c tivi particulari care, în schimb ul unei taxe,

erau

gat a

să

inves tigh e z e

origine a ,

rud el e

şi stră m o şii

posibililor

candid a ţi la căs ă t o ria cu fiii sau fiicele celor inter e s a ţi. O origine ainu era consid er a t ă şi acu m de mulţi părinţi drep t un motiv serios pentr u un refuz fără

come n t a rii. La aflare a unor astfel de det alii cea mai revolta t ă a fost Devi, care îşi aminti cât suferis e ea împr e u n ă cu soţul ei, cu mulţi ani înaint e, dar din acele a şi motive. Fără îndoială că şi Eda ştia o pove s t e sau dou ă în acela şi spirit, însă el prefer ă să tacă. Pentru oa m e nii care la ora actu al ă ave a u doar rareori ocazia să vad ă în realitat e cele dou ă stele, Altair şi Vega, festivalul Tana b a t a din oraş ul Send ai de pe insula Hons hu era acu m atr ac ţi a principală a ţării şi put e a fi urm ă rit ă la post ul naţion al de televiziun e . Ellie se întreb ă dac ă cei de pe Vega ar fi în star e să trans mi t ă

Păm â n t ul ui acelaşi Mesaj şi în continu a r e ,

la infinit. Oricu m

Maşina ben eficia de o ate n ţi e consid er a bilă în cadrul come n t a riului televiza t care însoţ e a trans mi siu n e a

din acel an de la festivalul Tana b a t a . Inter e s ul

acord a t se dator a în part e şi faptului că Maşina se cons tr uis e şi se definitivas e în Japonia. Pe de altă part e

Cei Cinci, cum era u des e o ri numiţi me m b rii

echip aj ului, nu fuses e r ă invitaţi să apar ă la televiziun e a japon ez ă , iar prez e n ţ a lor aici, în Sapp oro, cu ocazia festivalului Tana b a t a , nu era ceva de care să ştie pre a mulţi. Chiar şi aş a fură recu no s c u ţi cu uşurinţ ă pe când se plimb a u pe stra d ă . Reve nir ă toţi trei pe Obori Prom e n a n d e

în aco m p a n i a m e n t u l unor

apla uz e răzleţ e şi politicoa s e produ s e de trec ă t o ri. Mulţi dintre ei se şi înclinau în faţa lor. Un difuzor plas a t

în faţa unui ma g a zin de muzică izbucni pe

nea ş t e p t a t e , lans â n d în aer o melodie rock’n’roll pe care Ellie o recu n o s c u imedia t: era „Vrea u să ricoş ez din tine”, o pies ă cânt a t ă de grup ul de negri White Noise. În lumin a apu s ului se profila un câine bătr â n , cu ochii urduroşi, care se apropia de ei încet, dând din coad ă cu un aer trist. Come n t a t o rii

japon e zi

vorb e a u

des pr e

Machindo,

Calea

Maşinii,

o

pers p e c tiv ă comu n ă şi tot mai prob a bilă în care Păm â n t ul era consid er a t o singur ă plan e t ă unită, iar toţi oa m e nii ben eficia u de şans e şi drep t u ri egale la viitorul ei. Ceva as e m ă n ă t o r fuses e procla m a t de unele religii, dar nicioda t ă de toat e . Credincioşii apar ţin â n d acelor religii nu acce p t a u – cum era şi de înţele s – ca o astfel de pătru n d e r e în es e n ţ a uma nit ă ţii să fie atribuit ă unei Maşini a extr a t e r e ş t rilor. Ellie se gândi că, dac ă acce p t a r e a

unei noi imagini asupr a

locului nostr u în univers poat e fi consid er a t ă drep t o conv er tir e religioas ă , atu nci Păm â n t ul era invad a t de o revoluţie teologic ă. Până şi milen a riş tii din America şi din Europ a fuses e r ă influenţ a ţi de Machindo. Dar, se mai întreb ă

fem ei a, dac ă Maşina nu va funcţion a, iar Mesajul va disp ăr e a , atu nci cât timp va dura ace a s t ă

nou ă pers p e c tiv ă ? Fiindcă, îşi continu ă ea raţion a m e n t u l,

chiar dac ă am fi făcut unele greş eli când am descifrat planul de cons tr uc ţi e a Maşinii, chiar dacă n- am fi pricep u t nicioda t ă nimic în plus des pr e veg a ni, Mesajul de m o n s t r e a z ă oricu m fără nici o umbr ă de îndoială că în univers mai exist ă şi alte fiinţe raţion al e şi că ele sunt cu mult mai ava n s a t e dec â t noi. Ellie îşi spus e că ast a ar treb ui să fie suficient pentr u a păs tr a unitat e a plan e t ei, fie şi nu m ai pentr u o vre m e . Apoi îl întreb ă pe Eda dac ă avus e s e vreod a t ă vreo exp erie n ţ ă religioa s ă care să- l influenţ e z e . – Da, spus e el. – Când? Uneori treb ui a să- l încur aj ezi să vorb e a s c ă . – Atunci când am dat prima dat ă de Euclid. Şi când am înţeles pentr u prima oară lege a gravit a ţi ei a lui Newton. Şi la ecu a ţiile lui Maxwell, şi la teoria relativită ţii gen e r aliza t e . Şi în timpul când lucra m la teoria sup er u nificării. Am fost des t ul de noroco s să ben eficiez de mai mult e exp erie n ţ e religioas e . – Nu, îi replică Ellie. Ştii ce vre a u să spun. În afar ă de ştiinţ ă. – Niciodat ă , îi răsp u n s e el imedia t. Niciodat ă în afar a ştiinţei. Eda îi pove s tis e cât e ceva des pr e religia de care ap arţin e a prin naş t e r e . Zicea că nu se simţ e a lega t de toat e dog m el e şi riturile ace s t ei a , dar era mulţu mi t că nu- l stânj e n e a . De altfel, dup ă opinia lui, o astfel de religie ar fi putut

face mult bine. Era o sect ă

relativ nouă, cont e m p o r a n ă

cu Ştiinţa

Creştin ă şi cu Martorii lui Iehova, înte m ei a t ă în punja b de cătr e Mirza Ghula m Ahma d. Ellie află că şi Devi ştia cât e cev a des pr e Ahma diya h şi-i carac t e riz a s e drep t o sect ă care făce a conv er tiri şi-şi căut a prozeliţi. Originile religiei lui Eda se reg ă s e a u în ideile esh a t olo gic e. Ahma d pretins e s e că est e Mahdi, pers o a n a sfânt ă pe care mus ul m a nii o aşt e p t a u să ap ar ă la sfârşitul lumii. El susţin e a şi că ar fi Hristos reve nit pe Păm â n t , o încarn a r e a lui Krishna şi în acela şi timp un

„buruz”,

adică

o

nou ă

ap ariţie

milen a ris m ul creş tin influen ţ a s e

a

lui

Moha m m e d .

religia Ahma diya h ,

La

ora

actu al ă

astfel că reve nir e a

lui

Ahma d era dat ă drep t iminen t ă de câţiva dintr e credincioşii sect ei sale. Se consid er a că anul 2008, când se com e m o r a cent e n a r ul morţii lui Ahma d, era o dat ă

favor a bilă

pentr u

Ultima

Întoarc e r e

a lui în chip de Mahdi. Râvn a

mesia nic ă de care fuses e cuprins ă plan e t a , deşi se disipa, pe ans a m b l u dăd e a impr e sia că se extind e

în continu a r e ,

şi Ellie îi mărt urisi lui Devi că era

îngrijorat ă de înclinaţiile iraţion al e ale speciei uma n e . – La un festival al drag o s t ei, îi răs p u n s e indianc a, nu ar treb ui să fii atât de pesimis t ă . * În Sapp oro avus e s e loc o abun d e n t ă căd er e de zăpa d ă , astfel că obiceiul locului de a face sculpturi din ghe a ţ ă şi din zăpa d ă care să repr ezint e anim al e şi

pers o n aj e

meticulozita t e

mitologice

fuses e

puţin

un imen s dod e c a e d r u

dec ala t.

Cineva

care era prez e n t a t

sculpt a s e

cu

în mod regula t la

ştirile de sear ă , ca un fel de se m n de recu n o a ş t e r e . După zilele călduro a s e şi nepo trivit e anoti m p ului care interv e nir ă pe nea ş t e p t a t e sculptorii în ghe a ţ ă put e a u fi văzuţi cum solidificau ghe a ţ a , o ciople a u sau o finisau, încerc â n d să rep ar e distrug e rile provoc a t e de soar e. De acu m se auze a u tot mai multe voci care îşi ma nife s t a u spai m a că Maşina, o dat ă pus ă în funcţiun e, ar put e a decla n ş a într- un fel sau altul o apoc alips ă plan e t a r ă . Respo n s a bilii Proiect ului Maşina ripos t a u oferind ma s elor largi gar a n ţii că nu se va întâ m pl a nimic, asigur a u plini de încred e r e guv er n el e că situa ţi a era sub control şi luară hot ăr â r e a ca dat a pun erii în funcţiun e a Maşinii să răm â n ă secr e t ă . Unii oa m e ni de ştiinţă au propu s ca activar e a să aibă loc la 17 noie m b ri e, sear a ,

când se preco niz a

a ave a

loc cea mai

spect a c ulo a s ă ploaie de met e o riţi a secolului. Spun e a u că ar fi fost un fel de simbol de bun augur. Însă Valerian a ripost a t, zicând că, dac ă Maşina urm a să se lans ez e în spaţiu, pără sin d Păm â n t ul în acele mo m e n t e , atu nci ar fi fost nevoit ă să zboar e printr- un nor de frag m e n t e cos mic e care n- ar face altcev a dec â t să cre ez e un risc suplim e n t a r şi inutil. Aşa că dat a activării fu am â n a t ă cu cât ev a săpt ă m â n i, pân ă la sfârşitul ultimei luni din anul o mie nou ă sut e şi ceva. Măcar că ace a s t ă dat ă nu era cu ad ev ă r a t cea a intrării în Mileniul Trei, ci cu un an mai înaint e, cei care nu se dera nj a u să price a p ă

conve n ţiile

calen d a ris tic e sau cei are îşi dore a u să sărb ă t o r e a s c ă trec e r e a în noul mileniu de dou ă

ori cons e c u tiv

la sfârşiturile

lunilor dec e m b ri e

plănuir ă

cu toţii

petr e c e ri şi serb ă ri de dime n siu ni impr e sion a n t e . Extrat e r e ş t rii me n ţio n a s e r ă cu o minuţiozit a t e ce friza ped a n t e ri a mas a

fiecăr ei comp o n e n t e a maşin ă ri ei lor şi ma s a totală ad mis ă, cu toat e că nu ave a u

de und e

răm ă s e s e

să ştie cât va cânt ă ri fiecar e

me m b r u

al echip aj ului. Nu

decâ t foart e puţin loc pentr u echip a m e n t ul tehnic de produc ţie

tere s t r ă . Cu câţiva ani înaint e aces t fapt fuses e folosit ca argu m e n t pentr u cons tituire a unui echip aj form a t num ai din fem ei, deo ar e c e într- o as e m e n e a situa ţie cantit a t e a de echip a m e n t ad mis ă ar fi fost mai mar e . Până la urm ă idee a a fost respins ă şi cat e g o risit ă drep t frivolă. Nu exist a loc nici pentr u costu m e spaţi al e. Cei Cinci nu put e a u dec â t să sper e că veg a nii îşi vor aminti ten dinţ a acce n t u a t ă a pă m â n t e n ilor de a respira oxigen. Din cauz ă că nu ave a u practic nici un fel de dot ar e teh nic ă proprie, porn e a u difere n ţ e

spre o des tin a ţi e necu n o s c u t ă

şi urm a să se ciocne a s c ă

de nişte

cultur ale imen s e , era clar că me m b rii echip aj ului porn e a u

într- o

misiun e care implica riscuri imens e . În ma s s- me di a se discut a ade s e o ri des pr e ast a, dar Cei Cinci între ei n- o făce a u niciod a t ă . Echipajului i s- a oferit o diversit a t e miniat ur al e,

spectro m e t r e

de

de apar a t e :

dime n si u ni

redus e ,

apar a t e

de filmat

sup erc o m p u t e r e

supr a c o n d u c ti bile, biblioteci pe microfilme. Avea şi totod a t ă n- ave a rost. La bordul Maşinii nu exist a u instala ţii am e n aj a t e nici pentr u dor mit sau gătit, nici pentr u spăla t sau alte nevoi uma n e . Membrii echip aj ului urm a să- şi ia cu ei doar un minimu m de provizii, iar o mar e part e din ele ave a u să fie înghe s uit e în buzun a r el e salop e t elor. Devi treb ui a să aibă la ea o trus ă me dic al ă de strict ă nec e sit a t e . În cee a ce o prive a, Ellie îşi zise că n- ave a de ce să poart e dup ă ea mai mult decâ t o periuţ ă de dinţi şi poat e un schimb de lenjerie. Era convins ă că, dac ă extr a t e r e ş t rii o put e a u duce pe Vega într- un scau n, atunci cu sigura n ţ ă vor fi cap a bili să le ofere şi cele nec e s a r e unui trai como d. Le-a spus şi respo n s a bililor Proiect ului că, dac ă va ave a nevoie de un apar a t de filmat, o să le cear ă pur şi simplu veg a nilor să- i facă rost de unul. Exista o opinie răs p â n di t ă şi care se refer e a cu des t ul ă seriozita t e la un asp e c t ap ar e n t neimp or t a n t : Cei Cinci ar treb ui să plece dezbr ă c a ţi. Se spun e a că,

atâ t

timp

cât

în instruc ţiu ni

nu

fuses e r ă

me n ţio n a t e

articolele

de

îmbr ăc ă mi n t e , ele nici n- ar treb ui folosite, fiindcă ar fi posibil să pertur b e în vreu n fel bun a funcţion a r e a Maşinii. Ellie şi Devi, as e m e n e a multor altor inşi, s- au amuz a t mult pe ace a s t ă te m ă şi au arăt a t că nu exist a nici un fel de

indicaţie împotriva îmbrăc ă mi n ţii, care ţine a de un obicei uma n larg răsp â n di t şi de altfel evide n t în tran s mi siu n e a de la Jocurile Olimpice din Berlin. Xi şi Vayga y au prot e s t a t gălăgios, declar â n d că veg a nii ştiau că oa m e nii poart ă îmbr ăc ă mi n t e .

Singur el e

restricţii impus e

Revolt a ţi, cei doi întreb a r ă

se refer e a u

dac ă n- ar treb ui cumv a

la greut a t e a să- şi extr a g ă

tot al ă. şi dinţii

implan t a ţi sau să- şi lase acas ă ochii de sticlă. Imagin e a concr e t ă născocit ă de ei se răs p â n di rep e d e

şi echip ajul ieşi victorios, într- o oar ec a r e

mă s u r ă şi

datorit ă unor ţări care ezitau să fie asociat e cu un proiect care să ating ă tocm ai la final o culme a indec e n ţ ei şi cara g hio sl âc ului. Pole mic a însă stâr ni un val uşor de umor frust atâ t în rând ul pres ei şi al teh nicienilor de la Proiect, cât şi printr e me m b rii echip ajului. Lunac e a r s ki mai făcus e o rem a r c ă acidă: – Dacă vreţi să o luă m aş a, în Mesaj nici nu se specifică exac t cine treb ui e să plec e. Nu ni se spun e că acolo treb ui e nea p ă r a t să ste a oa m e ni. Poat e că pentr u veg a ni cinci cimp a n z ei ar fi la fel de satisfăc ă t o ri ca şi noi. Lui Ellie i se spus e s e că pân ă şi o singur ă fotogr afie bidim e n sio n al ă a unei ma şini extr a t e r e s t r e ar fi de o valoar e inesti m a bilă. Şi atunci cât ar valora o fotogr afie

în care

să

ap ar ă

chiar

extr a t e r e ş t rii?

N-ar

vrea

ea

să

se

răzg â n d e a s c ă şi să ia totuşi un ap ar a t de filmat sau chiar de fotogr afia t în Maşină? Dar der Heer, care se afla deja în Hokkaido împre u n ă cu o deleg a ţi e nu m e r o a s ă de am e ric a ni, îi spus e să fie serioa s ă . Miza era pre a mar e pentr u ca să... Sfatul fu întreru p t însă de Ellie, care îi arunc ă o privire atâ t de rece, încât der Heer nu mai reuşi să- şi încheie propoziţia. În mint e a

ei, fem ei a

ghicise deja ce voia să- i spun ă Ken: riscurile era u pre a mari pentr u ca ea să- şi per mit ă

să se poart e

copilăre ş t e .

Era uimitor (şi Ellie nu cont e n e a

să se

minun e z e ): Ken se comp or t a ca şi cum, dup ă toat e câte se întâ m pl a s e r ă între ei doi, el ar fi fost cel ofens a t . Simţind nevoia unei confesiu ni, fem ei a i se des t ăin ui lui Devi. Indianc a nu se arăt ă cu totul de part e a sa. Zicea că der Heer i se păru s e „foart e drăg u ţ ”. Până la urm ă Ellie acce p t ă să ia cu ea o ca m e r ă video ultra mi ni a t u riz a t ă . Pe

lista

cerut ă

de

res po n s a bilii

proiect ului,

la

secţiun e a

„Efect e

pers o n al e ”, Ellie trecu: „Frunz ă, palmier; 0.81 1 kilogra m e ” . Der Heer fu trimis să discut e cu ea. – Ştii că la trei sferturi de kilogra m ai put e a să iei cu tine un siste m de

fotogr afier e în infraroş u splen did. De ce ţii să duci acolo o ram ur ă de copac? între b ă el. – O frunz ă! preciză Ellie. Ştiu că ai cresc u t în New York, dar treb ui e să ştii ce- i ăla un palmier. Găs e ş ti toat e explicaţiile în „Ivanho e ”. Nu l-ai citit când erai în liceu? În vre m e a cruciad elor pelerinii care se întorce a u din lunga lor călătorie în Ţara Sfânt ă aduc e a u cu ei o frunză de palmier pentr u a le arăt a oa m e nilor că au fost într- ad ev ă r acolo. Eu o iau cu mine ca să- mi păs tr e z optimis m ul. Nu- mi pas ă cât de ava n s a ţi sunt cei de pe Vega. Păm â n t ul est e Ţara m e a Sfânt ă. Le voi duce o frunză de la noi pentr u a le arăt a de und e vin. Der Heer nu mai zise nimic, dar scutur ă din cap ne m ulţ u mi t. Când îi explică motiv el e ei şi lui Vayg a y, rusul îi răs p u n s e : – Asta o înţeleg şi eu foart e bine. Ellie îşi aminti de grijile pe care şi le făce a Vayg a y şi de pove s t e a pe care i-o spus e s e pe când era u la Paris. O impre sio n a s e mai ales imagin e a acelei caleş ti trimis e în satul cel nevoia ş. În acel mo m e n t îşi dăd u sea m a că frunz a de palmier mai ave a pentr u ea şi o altă se m nificaţie. Avea nevoie de ceva care să- i aduc ă amint e de Păm â n t . Se te m e a că o să fie tent a t ă să nu se mai întoarc ă . * Cu o zi înaint e ca Maşina să fie pus ă în funcţiun e Ellie primi un pach e ţ el care fuses e tran s mi s prin comision a ri, din mâ n ă în mâ n ă , de la apar t a m e n t u l în care stăt u s e

cât fuses e

în Wyomin g, şi care trecu s e

pes t e

oce a n

prin

inter m e di ul unui curier. Nu exist a nici o adr e s ă de retur, iar în interior nu se zăre a nici un bileţel sau se m n ă t u r ă care să- i deco n s pir e exp e ditor ul. Pach e t ul conţin e a un lanţ de aur cu me d alion. Dacă te gând e ai bine, pute a fi folosit şi ca pend ul. Pe amb el e părţi ale me d alion ului era grav a t ă o inscripţie cu litere foart e măr u n t e , dar uşor de citit. Ellie citi una dintre feţele me d alion ului: „Hera, regin ă sup e r b ă , cu rochiile ei aurite, L-a supus pe Argus ale cărui priviri furioas e cuprind între a g a lume”. Pe revers ul me d alion ului textul era mai lung, dar în proză:

„Acest a

est e

răs p u n s ul

pe

care

l-au

dat

apăr ă t o rii Spart ei

în faţa

coma n d a n t u l ui arm a t e i roma n e : «Dac ă eşti zeu, atu nci nu- i vei lovi pe cei care nu ţi-au făcut niciod a t ă vreun rău. Dacă eşti bărb a t, înaint e a z ă şi vei găsi des t ui bărb a ţi pe măs u r a ta». Şi femei”. Ştia cine îi trimis e s e pach e t ul. * În ziua urm ă t o a r e , Ziua Pornirii, se făcu un sond aj de opinie printr e conduc ă t o rii echip elor

din cadrul proiect ului. Întreb a r e a

se refer e a

la ce

cred e a u ei că ave a să se întâ m pl e cu Maşina. Mulţi era u de păr er e că nu se va întâ m pl a nimic, deo ar e c e Maşina nu va funcţion a . Un nu m ă r mai redus de pers o a n e cred e a că Cei Cinci vor ajung e cumv a în siste m ul stelei Vega, şi încă foart e rep e d e , nee xcluz â n d totuşi şi varian t a contr arie. Alţii au sug e r a t tot felul de alte varian t e : că Maşina ar fi un vehicul pentr u explor ar e a siste m ul ui solar, că de fapt ar repr ez e n t a cea mai costisito ar e fars ă izbutit ă din istorie, că era o sală de clas ă sau poat e o ma şin ă a timpului, dac ă nu cumv a o cabin ă telefonică

galactic ă.

Unul dintre

cerce t ă t o ri

scris es e :

„În scau n e

se

vor

mat e ri aliza încetul cu încetul cinci înlocuitori hidoşi, cu nişte solzi verzi şi cu dinţi foart e ascuţiţi”. Dintre toat e răs p u n s u rile aces t a fuses e cel mai apro pi a t de scen a riul calului troian de care se pom e nis e atâ t. Şi mai era cinev a, o singur ă pers o a n ă , care scris es e scurt „Maşina Apocalips ei”. A avut loc şi un fel de cere m o ni e. S-au ţinut discurs uri, s- au servit mâ nc ă r u ri şi băut u r ă . Oam e nii se îmbră ţiş a u

unul pe altul. Unii plâng e a u

înăbu şit. Numai o part e dintr e cei prez e n ţi îşi afişau desc his scepticis m ul. Îţi put e ai da sea m a că, orice s- ar fi întâ m pl a t în mo m e n t ul pornirii (sau, poat e , al Lans ării), reacţia celor din jur va fi cutre m u r ă t o r de puter nic ă. Pe mult e feţe se put e a u disting e se m n e de bucurie şi sper a n ţ ă . Ellie apuc a s e să sun e la cas a de odihn ă und e se afla ma m a ei şi îşi luas e răm a s bun de la ea. Roste a cuvint el e într- o galen ă telefonică din Hokkaido şi în Wisconsin se auze a u

acele a şi sun e t e .

Dar nu se auzi nici un răsp u n s .

Asiste n t a care ave a grijă de bătr â n ă îi spus e că abia acu m ma m a ei îşi vindec a unele dintre funcţiile motrice din part e a afect a t ă de paralizie te m p o r a r ă . Dar în curân d, o asigur ă ea, bătr â n a va put e a să articulez e cât ev a cuvint e. Pe la sfârşitul convor birii Ellie simţi încetul cu încet ul cum i se ia o piatr ă de pe

inimă. Se liniştis e apro a p e cu totul. Tehnicienii japon e zi ave a u în jurul cap e t el or nişte benzi de pânz ă care le acop e r e a u frunţile şi care se nu m e a u „Hachim a ki”. Hachim a ki se purt a u , dup ă cum spun e a tradiţia, în mo m e n t e l e în care individul treb ui a să se preg ă t e a s c ă pentr u un efort me n t al, fizic sau spiritu al deos e bit şi în special în luptă. Pe band e r ol el e

tehnicie nilor

era

imprim a t ă

o repr ez e n t a r e

conv e n ţio n al ă

a

globului pă m â n t e s c . Nici o naţiun e nu deţin e a vreun rol proe mi n e n t . Nu se făcus e nici pre a mult caz de discurs urile patriotice. Din cât e putu Ellie să- şi dea sea m a , nime ni nu a fost înde m n a t să se adu n e strâ n s în jurul drap elului ţării sale. Conduc ă t o rii de stat e şi de guver n e

au trimis scurt e

cuvâ n t ă ri înregis tr a t e pe benzi video. America n c a era de părer e că discurs ul preş e din t ei sale fuses e unul deos e bit de reuşit. „Aceas t a nu est e o cuvâ n t a r e şi nici un răm a s bun”, încep u s e preş e di n t a . „Fiecar e

dintr e voi face călătoria în num el e

a un miliard de suflet e. Voi

repr ez e n t a ţ i toat e popo a r el e de pe cuprins ul plan e t ei. Dacă se va întâ m pl a să fiţi trans p o r t a ţi altun d e v a , atu nci ţineţi ochii larg desc hişi pentr u noi toţi. Nu mă refer doar la ştiinţ ă, ci la tot ce aţi put e a învăţ a . Voi repr ez e n t a ţi între a g a specie uma n ă , cu trecu t ul, cu prez e n t ul şi cu viitorul ei. Orice s- ar întâ m pl a, voi v-aţi câştig a t un loc sigur în istorie. Voi sunt e ţi eroii plan e t ei noas t r e . Să vorbiţi în nu m el e nostr u, al tuturor. Să fiţi înţele p ţi. Şi.. să vă întoarc e ţi.” Câtev a ore mai târziu Cei Cinci intrar ă în interiorul Maşinii pentr u prima oară. Se strec ur a r ă unul cât e unul printr- o ecluză. În acel mo m e n t luminile interioar e instala t e în nişte orificii ad â n ci, deloc impu n ă t o a r e , se aprins e r ă . Chiar şi dup ă ce Maşina fuses e cons tr uit ă şi as a m bl a t ă pân ă la ultima pies ă, chiar şi în ziua în care toat e verificările se încheia s e r ă cu bine, conduc ă t o rii proiect ului se te m u s e r ă să- i lase pe Cei Cinci să- şi încerc e locurile înaint e de a veni mo m e n t ul potrivit. Unii dintr e ang aj a ţi se te m e a u ca nu cumv a simpla aş ez a r e pe scau n să pun ă Maşina în funcţiun e , chiar dac ă benz el el e erau ne mişc a t e . Dar acu m iată că se aflau toţi cinci înăun tr u şi deoc a m d a t ă nu se întâ m pl a s e

nimic extr a or din a r. Era pentr u

reze m a

spăt a r ul

de

scrobit

şi capito n a t

prima

dat ă

cu ma t e ri al

când Ellie se putu plas tic

al fotoliului,

întinzâ n d u- se totuşi cu oarec a r e prud e n ţ ă . Şi-ar fi dorit ca scau n el e să fi fost învelite în creto n. Husele de creto n ar fi fost perfect e pentr u astfel de scau n e .

Deşi pân ă şi ast a era o proble m ă de mâ n d rie naţion al ă, dup ă cum îşi dăd u ea sea m a dup ă un mo m e n t de reflecţie. Plasticul păr e a mult mai mod e r n, mai ştiinţific şi mai serios. Din cauz ă că se ştia de obiceiurile de fumă t o r neglijent ale lui Vayga y, se dădu s e ordin ca la bordul Maşinii să nu exist e nici un fum de ţigar ă. La auzul interdicţiei Lunac e a r s ki profer a s e bles t e m e şi ocări foart e colora t e şi cursive în zece

limbi ale

Păm â n t ul ui.

El intră

înăun t r ul

Maşinii în coad a

celorlalţi,

ter min â n d u - şi pe dru m ultima ţigar ă Lucky Strike. Când se aş ez ă lâng ă Ellie se simţi că respira ţi a bărb a t ul ui era puţin greo ai e, avâ n d un uşor hârâit tab a gic. Fiindcă în proiect ul extr a s din Mesaj nu exist a u nici un fel de centuri de sigur a n ţ ă , nici la bordul Maşinii japon e z e nu exist a vreu n a . Cu toat e ace s t e a unii dintre ang aj a ţii proiect ului afirma s e r ă că era o nebu ni e să omit ă aş a ceva. * „Maşina pleacă und e v a ” , îşi zise Ellie. Era doar un vehicul, un mijloc de trans p o r t, o deschid e r e spre altun d e v a . .. sau spre altcâ n d v a . Era un tren de marf ă care se clătina şi vâjâia în noap t e . Dacă te căţ ăr ai la bordul lui te pute a duc e dep a r t e de înăbu şito a r el e târg uri provinciale ale copilăriei. Pute ai ajung e la marile oraş e de cristal. Era o desco p e rir e şi o cale de scăp a r e , era un sfârşit al

singur ă t ă ţii.

Fiecar e

întârzier e

ad ministr a tiv ă ,

fiecar e

am â n a r e

a

cons tr uc ţi ei, fiecar e disput ă legat ă de cea mai potrivită interpr e t a r e a vreu n ui subp a r a g r a f al instrucţiunilor o azvârlis e în braţ el e disper ă rii. Nu gloria era ţelul urm ă rit de ea... nu era princip alul lucru, în orice caz... ci un fel de eliber a r e . Drogul ei era minu n e a , miracolul. Era dep e n d e n t ă de miracole. În mint e a ei Ellie se închipuia în mii de ipost az e : era un repr ez e n t a n t al unui trib primitiv, care stăt e a cu gura căsc a t ă în faţa ad ev ă r a t e i Porţi a lui Ishtar din Babilonul antic; era Doroth y în clipa în care zăre a pentr u prima dat ă turlele arcuite ale Oraş ului de Smar ald din Ţara lui Oz; era un băieţ a ş din cele mai sordid e cartier e ale Brooklynului, arunc a t direct în Coridorul Naţiunilor de la Târgul Mondial din 1939, cu Trylonul şi Perisfer a ade m e n i n d u - l de la dista n ţ ă ; era Pocah o n t a s navig â n d în susul estu a r ului Tamis ei şi văzâ n d Londra care i se întind e a înaint e a ochilor de la un orizont la celălalt. Inima ei cânt a de bucuria aşt e p t ă rii. Era sigur ă că ave a să desco p e r e ce

alte lucruri sunt posibile, ce a putut realiza o altă specie intelige n t ă , alte fiinţe, cre a t u ri măr e ţ e care apro a p e sigur călătoris e r ă printr e aştrii univers ului pe vre m e a când stră m o ş ii omului încă se mai sălta u de pe o crea n g ă pe alta în micile luciri de lumină solar ă care se strec u r a u prin acop e r ă m â n t u l verd e al pădurii. Drumlin o caract e riz a s e

drept

o rom a n tic ă

incura bilă, aş a

cum mai

făcus e r ă mulţi alţi oa m e ni pe care îi cunos c u s e de- a lungul anilor, iar Ellie îşi dădu sea m a că se mira din nou, ca şi în alte dăţi, de ce o astfel de trăs ă t u r ă era consid er a t ă de majorit a t e a indivizilor drept un handic a p de care treb ui a să te ruşinezi. În decur s ul vieţii sale roma n tis m ul îi fuses e un stimul put er nic şi în acela şi timp un izvor de plăceri. Avocat şi practic a n t al rom a n tis m ul ui, iată că ea plec a s e să- l vad ă pe Vrăjitorul din Oz. * Prin radio se trans mi s e un raport asu pr a situ a ţiei. Din cât se putu s e obs erv a cu mulţim e a de instru m e n t e

care fuses e r ă ampla s a t e în ext eriorul

Maşinii, nu exist a u nici un fel de defec ţiu ni evide n t e ale aces t ei a. Principalul inter e s al cerc e t ă t o rilor era să vad ă mod ul în care se va crea vidul dintr e benz el e şi din jurul aces t or a . Maşina ave a, se par e, un siste m de o eficienţ ă extr a o r din a r ă care pomp a afar ă tot aerul din zona benz el elor şi reuşi să cre ez e cel mai comple t spaţiu vid realizat vreod a t ă pe Pămâ n t . Ellie mai verifică o dat ă mod ul de amb al a r e a microc a m e r e i video pe care o primis e şi net e zi cu palm a frunza de palmier. În ext eriorul dod e c a e d r ul ui se aprins e r ă nişte lumini put er nic e. Două dintre cochiliile sferice se învârt e a u acu m cu o viteză pe care Mesajul o den u mi s e „vitez a critică”. Cei care le prive a u din afar ă nu mai disting e a u

dec â t o neb ulo a s ă , o pat ă rotito ar e . Într- un minut şi al treile a

benz el urm a să ating ă ace a vitez ă critică. În jur se creă o sercin ă electrică extr e m

de

put er nic ă.

Când

toat e

cele

trei

cochilii sferice

cu axele

lor

perp e n dic ul ar e una pe cealalt ă vor ajung e la ace e a ş i vitez ă numit ă „critică”, atu nci Maşina va fi pus ă în funcţiun e. Sau cel puţin aş a se spun e a în Mesaj. Ellie îi privi pe colegii săi. Chipul lui Xi arăt a o hot ăr â r e aprig ă, cel al lui Lunac e a r s ki, un calm deliber a t , Sukh av a ti desc his e s e ochii larg, iar Eda afişa nu m ai o atitu din e de conc e n t r a r e privire a şi zâmbi.

tăcut ă . Devi se uită spre Ellie, îi prins e

Ellie îşi dori să fi avut un copil. A fost ultimul ei gân d înaint e ca per e ţii să licăre a s c ă şi să devin ă tran s p a r e n ţi, înaint e de a ave a impre si a că Păm â n t ul se deschis e s e şi o înghiţ e a . Parte a a III-a GALAXIA „Astfel mă preu m bl u prin mun ţii fără de margini Şi ştiu că exist ă sper a n ţ ă Pentru Acela pe care Tu l-ai plă m ă dit din ţărâ n ă Ca să se însoţ e a s c ă cu lucrurile veşnice.” Din Manus cris el e de la Marea Moartă Capit ol u l 19 Infinit u l pur „...urcân d spre paradis Pe scara uimirii.” Ralph Waldo Emers o n – Merlin , în Poe m e , 1847 „Este posibil ca pentr u o fiinţă infinit sup erioară întreg univer s ul să nu fie mai mar e decât o câm pi e und e distanţ a dintre o plane t ă şi alta să fie cât porii dintr- un grăun t e de nisip şi spaţiile dintre un siste m stelar şi alt siste m stelar să nu fie mai mari decât

spaţiile dintre

un grăunt e

şi grăunt el e

dod ec a e d r ul ui

dev e nis e r ă

alăturat.” Sam u el Taylor Coleridg e – Omniania Căde a u .

Panourile

pent a g o n a l e

ale

trans p a r e n t e . La fel tava n ul şi pod e a u a . Ellie reuşi să disting ă de a s u p r a şi ded e s u b t ul ei dant el ă ri a de orga n o silicat şi pivoţii de erbiu implan t a ţi în corpul Maşinii. Pivoţii păr e a u

să se mişt e

rapid. Parcă

vibrau

sau se agita u

cu

vioiciun e. Iar cele trei benz el e disp ăr u s e r ă . Dodec a e d r ul se prăb u ş e a , gonind parc ă în josul unui tun el lung şi întun e c a t , un tun el abia atât de larg cât să per mit ă trec e r e a vehiculului în care se aflau cei cinci pă m â n t e n i. Acceler a ţi a era de aproxi m a tiv un g. Drept urm a r e Ellie, care se afla cu faţa în direcţia de mer s (sau mei degr a b ă

de prăb u şir e) era împins ă în spat e

şi strivită de

spăt a r ul scau n ului, în timp ce Devi, care stăt e a în faţa ei, se înclinas e în faţă, stân d puţin aplec a t ă din mijloc. Poat e că ar fi treb uit totuşi să pun ă nişte cent uri de sigur a n ţ ă . Era greu să rezist e gân d ului fant ezis t că se scufun d a s e r ă

în scoar ţ a

plan e t ei şi sălta u în jos spre miezul de fier topit al aces t ei a. Sau poat e că dru m ul

lor duce a

direct

la... Ellie se stră d ui să- şi imagin e z e

că ace a s t ă

călătorie ar put e a fi un fel de trav er s a r e cu feribot ul lumii mod e r n e pes t e miticul fluviu Styx, deşi varian t a fant a s tic ă născu t ă din imagin a ţi a şi lecturile fem eii era una mai greu de acce p t a t . Pereţii tun elului pe care îl trav er s a u ave a u o anu mit ă struct u r ă dup ă care, trec â n d pe lâng ă ei, put e a u dedu c e viteza cu care se depla s a u . Modelele ce se obs erv a u pe marginile per e ţilor era u pes triţ e şi nere g ul a t e , cu marginile moi şi rotunjite. Nici unul nu ave a o form ă bine definită. Pereţii nu era u rem a r c a bili dup ă felul cum arăt a u , ci num ai pentr u rolul lor. Doar era ştiut că la câte v a

sute

de kilome tri sub scoar ţ a

plan e t ei

toat e

rocile treb ui a

să

străluc e a s c ă roşiatic din cauz a te m p e r a t u rii ridicat e . Iar aici nu se ved e a nici urm ă de strălucire. Nici o echip ă de diavoli măru n ţi nu dirija circulaţia şi nici nu se ved e a u nicăieri dulap u ri pline cu borca n e de mar m e l a d ă . Astfel ave a u o dova d ă , oricât de fragilă ar fi fost ea, că nu se îndre p t a u înspre ad â n c u rile propriei lor plan e t e . Din când în când unul sau altul dintr e colţurile ascuţit e ale dode c a e d r ul ui se freca de pere t el e tun elului, răzuind şi jupuind frag m e n t e dintr- un mat e ri al necu n o s c u t . Din astfel de ciocniri dod e c a e d r ul păre a să iasă nea tins şi în curâ n d în urm a lor se întins e un nor des t ul de gros de particule fine care îi urm a credincios. De fiecar e dat ă când dod e c a e d r ul ating e a zidul Ellie simţ e a un fel de vălurire, ca şi cum cev a mo al e se retră s e s e uşor pentr u a mai reduc e din forţa impac t ului. Lumina din interiorul Maşinii, galb e n ă

şi discre t ă , se

împr ă ş ti a difuz şi unifor m pes t e cap e t el e lor. Câteo d a t ă tun elul făce a câte o

curb ă lină şi dode c a e d r ul era nevoit să urm e z e curbur a, virân d cu eleg a n ţ ă . Din cât e put e a să vad ă Ellie, pân ă în acel mo m e n t nici un alt obiect nu se îndre p t a înspr e ei, venind din direcţia opus ă . La as e m e n e a vitez e pân ă şi o ciocnire cu o vrăbiuţ ă ar fi avut ca rezult a t o explozie dev a s t a t o a r e . Nu era cazul. Dar dac ă nu făce a u altcev a decâ t să cad ă şi iar să cad ă şi iar să cad ă, într- o prăb u şir e nesfâr şit ă în ad â n c u rile unui puţ fără fund? Gândul aces t a o făce a pe Ellie să simt ă o star e per m a n e n t ă de spai m ă fizică, mat e ri alizat ă întrun fel de gol vibrân d u- i în sto m a c . Chiar dac ă ar fi fost aş a... Femei a nu îndrăz ni să se gân d e a s c ă mai dep a r t e . „O gaur ă nea gr ă ”, îşi zise brusc. „E o gaur ă nea gr ă . Mă prăb u ş e s c , am trecu t de limita gravita ţion al ă, de graniţ a unei găuri negr e care m- a prins şi-o să ne poart e într- o căd e r e infinită şi îngrozito ar e , fără cap ă t, fără sper a n ţ ă . Sau poat e că nici nu sunt e m într- o gaur ă nea gr ă . Poat e că mă îndre p t spre infinitul pur. Aşa îl num e s c fizicienii: infinitul pur, un punct în apropier e a căruia cauz alita t e a poat e fi încălca t ă , efect el e pot fi ant e rio ar e cauz elor, timpul poat e să curg ă invers, iar prob a bilita t e a de supr a vi e ţ uir e est e atâ t de redu s ă , încât nici nu merit ă luat ă în calcul. Cu atât mai puţin sper a n ţ a de a- ţi rem e m o r a exp erie n ţ a

trăit ă

în aces t

stra niu

loc infinit.”

Scotocind u- şi me m o ri a

în

căut a r e a cunoş tinţ elor acu m ul a t e cu mulţi ani în urm ă , Ellie îşi aminti că în cazul unei găuri negr e aflat e în rota ţi e nu exist a un simplu punct de aces t gen, ci un spaţiu circular sau poat e mult mai comple x pe care nu- l put e a u evita nicidec u m . Găurile negr e era u ne miloa s e . Forţele de atrac ţie gravit a ţion al ă dezlăn ţ uit e acolo erau atâ t de mari, încât, dac ă făce ai impru d e n ţ a de a te lăsa prins de una, put e ai fi torsion a t şi alungit pân ă să ajungi la forma unui fir subţire ca o aţă. Şi în acela şi timp ai fi fost strivit din părţile later al e. Din fericire nu simţ e a nimic as e m ă n ă t o r . Privind prin supr af a ţ a gri- tran s p a r e n t ă care repr ez e n t a acu m tav a n ul sau prin pod e a u a cu struct ur ă identic ă, femei a ved e a

tot felul de mişcări agita t e .

Într- o activitat e

neîntr er u p t ă ,

ma tric e a

orga n o silicică se des tr ă m a de la sine în unele zone şi se extind e a în altele, iar pivoţii de siliciu înlănţ uiţi în şiruri sime tric e, încas tr a ţi în matrice a puls â n d ă , se învârt e a u

şi

se

rostog ol e a u

nebu n e ş t e .

Tot

ce

se

afla

în

interiorul

dod ec a e d r ul ui, inclusiv ea şi tovar ă şii ei de călătorie, arăt a des t ul de ban al. Poat e că imagin e a era totuşi incita n t ă , dar deoc a m d a t ă nu se tran sfor m a s e r ă

în fire lungi şi subţiri de mat e ri e. Ellie era conştie n t ă că gând u rile îi erau doar de circu m s t a n ţ ă , ca să- ţi tre a c ă timp ul mai rep e d e . Fizica găurilor negr e nu era specialita t e a ei. Totuşi încă nu put e a pricep e ce legăt ur ă ave a exp e ri e n ţ a lor cu găurile negr e , dacă ave a vreu n a . Găurile negr e erau fie primor di al e, adică apăr u s e r ă o dat ă cu naş t e r e a univers ului, fie se iviser ă într- o perioa d ă mai târzie din colaps ul unei stele mult mai mari dec â t era Soar ele. După ace e a forţa de gravit a ţi e treb uia să fie atâ t de put er nic ă, încât, făcân d abs tr a c ţi e de efect el e secu n d a r e , nici măc a r lumina nu pute a să scap e din ghe a r el e ei. Numai câ mp ul gravit a ţion al ar mai fi rezist a t , ast a fără nici o îndoială. De aici ven e a num el e de „gaur ă ” şi de ace e a i se ad ă u g a s e şi adjectivul „ne a g r ă ”. Dar veg a nii nu făcus e r ă să explod ez e nici o ste a şi nici nu era uşor de imagin a t vreo me t o d ă prin care să fi capt ur a t o gaur ă nea gr ă primor di al ă. De altfel nime ni nu ştia und e s- ar put e a ascu n d e cea mai apropia t ă gaur ă ne a g r ă de gen ul aces t a . Oam e nii doar cons tr uis e r ă Maşina şi pus e s e r ă în mişcar e benz el el e rotito ar e . Fem ei a arunc ă

o privire spre Eda, care lucra ceva pe un comp u t e r

miniat ur al. De fiecar e dat ă când dod ec a e d r ul – sau dod e c ul, cum se apuc a s e să- l alint e – se ferca de un zid, simţ e a şi în acela şi timp auz e a un zgo mo t surd şi grav care i se trans mi t e a prin toat e oas el e. De ace e a , când i se adre s ă fizicianului, ridică puţin voce a pentr u a se face auzită. – Tu înţelegi cev a din ce se întâ m pl ă ? între b ă ea. – Deloc!

strigă

el

în

se m n

de

răs p u n s .

Aproa p e

că

pot

dove di

imposibilitat e a unui astfel de feno m e n . Ai auzit cumv a de coordo n a t e l e BoyerLindquist? – Nu, îmi pare rău. – Nu- i nimic. O să- ţi explic eu mai târziu. Ellie se simţi mai bine auzind că Eda cred e a într- un posibil „mai târziu”. Simţi dec eler a ţi a înaint e de a ved e a cum încetin e s c, ca şi cum ar fi trecu t de o pant ă abrup t ă pe care ar fi cobor â t nebu n e ş t e într- un tren ul e ţ gen „mon t a g n e russ e ” şi acu m s- ar fi oprit brusc la cap ă t ul pant ei desc e n d e n t e şi ar fi încep u t să urce încetiş or pe şinele tren ul e ţ ului, abord â n d o pant ă mult mai blând ă . Cu puţin înaint e de a simţi dec el er a ţi a obs erv a s e că în tun el se disting e a

un şir complica t de ghe m o t o a c e

şi urzeli stra nii. Nu re m a r c ă

în

schimb vreo modificar e evide n t ă nici în nua n ţ a şi nici în inten sit a t e a luminii din jur. Ellie pus e dista n ţ ă

mâ n a

pe ca m e r a

şi privi prin el drept înaint e, cât de dep a r t e

disting ă decâ t cotitur a urm ă t o a r e lentilele

video, reglă obiectivul pentr u

apar a t ul ui,

care

măr e a

filmar e

la

putu. Nu izbut e a să

din întortoc h e a t u l lor dru m. Văzut ă prin imagin e a ,

struct ur a

zidului păre a

foart e

complica t ă şi lipsită de orice regularit a t e . Pentru o clipă fem ei a avu impre si a că încurca t el e urzeli lumin a u slab din interior. Dodec a e d r ul îşi încetinis e mişc ar e a şi acu m păr e a că se târă ş t e . Nu se zăre a nici urm ă de cap ă t al tun elului. Ellie se întreb ă dac ă exist a vreun ul, indifere n t

de direcţia

în care

mer g e a u .

Ar fi fost posibil ca proiect a n ţii

extr a t e r e ş t ri să fi greşit ceva. Poat e că Maşina nu fuses e bine construit ă şi avus e s e

un mic defect. Poat e

cee a

ce în Hokkaido păru s e

un defect de

produc ţie se m nificativ să le fi se m n a t de fapt cond a m n a r e a la pieire, atât lor, cât şi misiunii care îi adu s e s e aici, în... indifer e n t ce loc o fi aces t a . Aruncâ n d o privire la norul de particule fine care îi urm ă r e a şi din când în când le- o mai lua înaint e, fem ei a îşi închipui că poat e Maşina se izbise de per e ţi puţin pre a des şi pierdu s e din impulsul iniţial mai mult dec â t calculas e r ă proiect a n ţii ei că ar fi fost ad misibil pentr u ca ap ar a t ul să rezist e. Deja spaţiul răm a s liber între dod ec şi per e t el e tun elului dev e nis e teribil de îngus t. Mai exist a şi o altă posibilitat e pe care şi-o imagin ă fem ei a: să ajung ă să se bloch ez e zdrav ă n între

pere ţii

tun elului,

într- o lume

a

nimă n ui,

păr ă sit ă

şi uitat ă,

şi să

lâncez e a s c ă aici toţi şas e pân ă în clipa când li se va ter min a oxigen ul. Era posibil ca veg a nii să se fi chinuit atâ t cu toat e det aliile Mesajului şi ale Maşinii, dar să fi uitat că oa m e nii au nevoie de aer ca să respire? Nu şi-au dat sea m a de ast a nici când i-au văzut pe toţi naziştii aceia urlân d? Vayga y şi Eda se afund a s e r ă în arca n el e tainice ale fizicii gravit a ţio n al e: twistorii, Killing,

renor m a lizar e a invarian ţ a

tran s mi ţ ă t o rilor

măs u r ă rilor

slabi,

non- ab elien e ,

vectorii

ps eu d o- te m p o r ali

rece n t r a r e a

geod e zic ă,

ma nife s t ă rile gravit a ţi ei în spaţiul cu uns pr ez e c e dime n siu ni Kaluza- Klein şi, bineînţ el e s , teoria originală şi inovat o a r e

a lui Eda asu pr a

sup er u nificării.

Oricine i-ar fi privit fie şi num ai pentr u o clipă şi-ar fi dat sea m a că cei doi fizicieni nu vor ajung e pre a curâ n d la o explicaţie clară. Ellie băn ui a că abia dup ă vreo cât ev a

ore colegii ei vor reuşi să facă unele progr e s e .

Teoria

sup e r u nificării

includ e a

practic

toat e

nivelurile

şi toat e

asp e c t el e

fizicii

cunos c u t e pe Păm â n t . Era greu de crezut că ace s t... tun el nu era şi el un fel de soluţie a ecu a ţiilor de câm p Eda, soluţie pân ă azi ned e s c o p e rit ă . Vayga y între b ă : – A văzut cinev a vreo zonă de infinit pur? – Nu ştiu cum arat ă aş a ceva, îi replică Devi. – Scuză- mă. De fapt prob a bil că n- ar fi chiar „pur”. N-aţi simţit nici unul vreo inversiun e a cauz alită ţii sau altcev a stra niu, cev a cu ade v ă r a t aiure a ? Poat e ceva în mod ul cum gân diţi, vreo ches tie amintin d de nişte ouă dintr- o omlet ă , care se sep ar ă , form â n d din nou albuş uri şi gălb e n u ş u ri...? Devi îşi îngus t ă privire a, uitân d u- se tăios spre Vayga y. – E-n ordine! interv e ni Ellie cu rep eziciun e, gândin d u- se că Vayga y est e cu sigura n ţ ă puţin agita t. Aste a sunt între b ă rile obişnuit e atu nci când e vorb a de găuri negr e . Chiar dac ă toat e sun ă cam ţicnit. – Nu, răsp u n s e atu nci Devi, rar şi ap ă s a t . N-am văzut şi n- am simţit nimic aiure a . Cu exce p ţi a întreb ă rii în sine. O secu n d ă mai apoi se înves eli totuşi şi zise: – De fapt a fost o excursi e minu n a t ă . Erau cu toţii de ace e a ş i părer e . Vayga y păr e a în ext az. – Aceas t a

est e o varian t ă

foart e dură a cenzurii cos mic e, spus e el.

Punct el e de infinit pur sunt invizibile chiar şi în interiorul găurilor negr e . – Nu luaţi totul de bun, adă u g ă Eda. Vayg a y glum e ş t e . Din mo m e n t ul în care ai pătru n s în sfera de atrac ţi e a unei găuri negr e , nu mai ai nici o şans ă de salvar e . În ciuda asigur ă rilor dat e de Ellie, Devi încă îi mai prive a neîncr ez ă t o a r e atâ t pe Vayga y, cât şi pe Eda. Fizicienii se simt obligaţi să inven t e z e cuvint e şi fraze pentr u conc e p t e mult deos e bit e de exp erie n ţ a cotidian ă . Le stă în obicei să evite neologis m el e pure şi să folose a s c ă altele care să amint e a s c ă , fie şi vag, de vreun loc comu n analog teoriilor lor sofisticat e . Şi mai ave a u o soluţie alter n a tiv ă: să de a ecu a ţiilor sau desco p e ririlor făcut e nu m el e unuia sau altuia dintr e ei. Asta o făce a u des t ul de des. Şi dup ă ace e a , dac ă nu îţi dăd e ai sea m a că oa m e nii ăştia vorb e a u des pr e fizică, încep e ai să- ţi faci proble m e în legăt ur ă cu ei.

Ellie se ridică pentr u a trav er s a spaţiul pân ă la Devi, dar exact în clipa ace e a Xi scoas e un strigăt care îi făcu să tres a r ă . Pereţii tun elului încep u s e r ă să

unduia s c ă ,

strâ n g â n d u - se

asupr a

dod e c a e d r ul ui

şi apoi

împing â n d u - l

înaint e. Înaint a r e a Maşinii continu a într- un ritm regula t sta bilit de acele mişcări ondula t o rii. De fiecar e dat ă când dod ec a e d r ul încetin e a

şi era gat a să se

opre a s c ă , pere ţii se strâ n g e a u şi-l mai împing e a u o dat ă în faţă. America n c a simţi cum i se face uşor gre a ţ ă din cauz a unei astfel de deplas ă ri. Avea un fel de rău de Maşină. În unele locuri depla s a r e a dev e n e a foart e chinuit ă, pere ţii se contr a c t a u şi-i împing e a u din greu, valuri de contr a c ţii şi dilat ări făce a u tun elul să puls ez e ritmic. În alte locuri, în special când ajung e a u pe porţiuni în linie dre a p t ă , dod e c a e d r ul alun ec a des t ul de uşor. Privind în faţa ei pe can alul îngus t al tun elului Ellie obs erv ă und e v a dep a r t e

o lucire slab ă de lumină care dev e n e a

încetul cu încetul tot mai

put er nic ă. O strălucire albăs t r ui e încep u să se scurg ă înăun t r ul dod ec a e d r ul ui, Pute a să o vad ă cum făce a să scân t ei ez e cilindrii negri de erbiu, care acu m arăt a u apro a p e imobili. Contr a s t ul dintr e lumin a slab ă şi blând ă din interiorul Maşinii, lumină care răm ă s e s e cons t a n t ă pe tot parcurs ul călătoriei, şi şuvoiul luminos care se ved e a în faţa lor era izbitor, cu toat e că între g ul periplu nu dura s e mai mult de zece sau cincispr ez e c e minut e . Acum se îndrep t a u cu iuţe al ă spre ace a năv al ă de lumin ă, gonind prin tun el cu viteza tun e t ul ui şi apoi ţâş nin d

afar ă,

und e v a

într- un loc din spaţiul cunos c u t.

În faţa

lor,

surprinz ă t o r de apro a p e , se afla un imen s soar e albă s tr ui, iar Ellie ştiu din prima clipă că era ste a u a Vega. * Ellie nu îndrăz n e a să se uite direct la ste a u a albăs t r ui e prin obiectivul apar a t ul ui, fixat pe dista n ţ ă focală mar e. Ar fi fost un ges t nes ă b uit chiar şi în cazul Soar elui, care era o ste a mai rece şi mai puţin strălucito a r e . Aşa că scoa s e o buc a t ă de hârtie albă, o pus e în aş a fel încât să fie în planul focal al obiectivului şi abia dup ă ace e a

luă cât ev a imagini ale strălucito a r ei stele.

Reuşi să disting ă dou ă grup uri de pet e solar e mari şi cee a ce i se păru a fi un fel de umbr ă de cev a în mat e ri a din zona inelului. Apoi pus e jos apar a t ul de filmat, întins e braţ ul în faţă cu palm a îndre p t a t ă în sus pentr u a acop e ri discul stelei Vega şi fu reco m p e n s a t ă

de imagin e a unei coroa n e solar e întins e şi

extr e m de lumino a s e care mai înaint e fuses e invizibilă, deo ar e c e o eclips a lumina orbito ar e deg aj a t ă de ste a . Ţinând în continu a r e palm a întins ă în faţă, se uită cu ate n ţi e la inelul de ast er oizi

care

înconjur a

ste a u a .

Încă

de

la

rece p ţion a r e a

Mesajului

cu

nu m e r el e prime nat ur a siste m ul ui solar veg a n fuses e un subiect care stâr nis e dezb a t e ri înfocat e pe toat ă întind e r e a plan e t ei. Ellie sper ă în sine a ei că nu va face

cine

ştie

ce greş eli de

ma n e v r a r e ,

căci acţion a

în num el e

între gii

comu nit ă ţi astro n o mic e de pe Păm â n t . Apoi se apuc ă să înregis tr e z e , fixînd ca m e r a video la divers e dista n ţ e focale şi folosind u- se de mai mult e viteze de filmar e. Maşina îi scos e s e din tun el pe und e v a prin zona inelului, într- un spaţiu circu m s t el a r lipsit de ast e r oizi. Inelul de ast e r oizi era extr a o r din a r de subţire în comp a r a ţi e cu gigan tic el e sale dime n si u ni pe later al e. Ellie putu să disting ă în cadrul divers elor inele nişte difere n ţ e de culoar e slab e, dar grad a t e . Nu se disting e a u

însă deos e biri între particulele individu al e ce form a u ans a m b l ul

inelar. Dacă ar fi fost cu totul identice inelelor lui Satur n, atunci o particulă cu dia m e t r ul de câţiva metri ar fi fost un giga n t. Poat e că inelele veg a n e era u toat e forma t e din grău n ţ e de praf, din fărâ m ă t u ri de stâ nci şi din cioburi de ghe a ţ ă . Fem ei a se întoars e şi privi în urm ă ca să vad ă locul pe und e ieşis er ă . Văzu o zonă

nea gr ă ,

circular ă,

o întun e ci m e

rotun d ă ,

mai nea gr ă

decâ t

catife a u a şi chiar mai nea gr ă decâ t cerul nopţii. Eclipsa o zonă din siste m ul inelar al Vegăi, zonă care de altfel era foart e uşor de văzut atunci când nu era acop e rit ă de ace a s t ă ap ariţie sumb r ă . Holbân d u- se cu mai mult ă ate n ţi e prin lentile şi apro piind şi mai mult imagin e a , Ellie avu impre si a că exact din centr ul acelei întun e ci mi ţâş n e s c când şi când raze palide de lumină. Pute a fi radiaţia Hawking? Nu, se contr a zis e ea, fiindcă lungim e a de und ă ar fi treb uit să fie mult mai mar e . Poat e că era lumin a venit ă de pe Păm â n t şi care ncă mai gon e a de- a lungul tubului, ajung â n d în cap ă t ul ace s t a ? La celălalt cap ă t se afla Hokkaido. Plane t el e . Unde era u

plan e t el e ?

Trecu în revist ă

folosindu- se de obiectivul fixat la dista n ţ ă

tot planul inelelor,

focală mar e şi uitân d u- se dup ă

plan e t e înlănţuit e sau cel puţin dup ă domiciliul fiinţelor care tran s mi s e s e r ă Mesajul. De fiecar e dat ă când dăd e a pes t e un gol în inelele de ast er oizi căut a

cu privire a o lume călăuzito a r e a cărei influen ţ ă gravit a ţion al ă să fi crea t acele cărări limpezi prin norii de praf din inelele de ast er oizi. Şi niciod a t ă nu reuşi să găs e a s c ă nimic. – N-ai reuşit să dai de nici o plan e t ă ? o întreb ă Xi. – Nici urm ă , răsp u n s e ea. Sunt câte v a come t e prin apropier e . Le pot ved e a cozile. Dar nu văd nimic care să se m e n e măc a r cu o plan e t ă . Cred că aici se află cât ev a mii de inele distinct e şi, din câte pot eu să- mi dau sea m a , toat e sunt forma t e din acela şi gen de frag m e n t e măru n t e . S-ar păr e a că gaur a nea gr ă a crea t un gol imens în interiorul inelelor. De ace e a sunt e m şi noi aici şi orbită m lent în jurul stelei Vega. Siste m ul Vegăi e foart e tân ăr, nu are dec â t cât ev a sut e de milioan e de ani, şi sunt unii astro n o mi care cred că e pre a devr e m e pentr u ca aici să se fi forma t vreo plan e t ă . Însă atu nci de und e ne- a venit ace a tran s mi siu n e ? – Poat e că nu sunt e m lâng ă Vega, se oferi Vayga y cu un răsp u n s . Poat e că doar se m n al ul radio pe care l-am capt a t ven e a de pe Vega, dar tun elul ne- a adus într- un alt siste m solar. – S-ar pute a , dar nu e o coincide n ţ ă stra nie că aces t alt siste m solar are ca m ace e a ş i nua n ţ ă de căldur ă ca şi Vega? Fiindcă poţi ved e a de aici că e albă s tr ui e. Şi pe dea s u p r a adev ă r a t

are şi un siste m de ast e r oizi as e m ă n ă t o r . Este

că nu pot verifica şi const el a ţiile care ne înconjo ar ă , din cauz a

luminozit ă ţii stelei. Dar tot sunt gat a să pariez cu tine zece contr a unu că ste a u a de lâng ă noi est e Vega. – Şi atu nci und e sunt ei? între b ă Devi. Xi, care ave a o ved e r e extr e m de ag er ă, se uită în sus, prin matric e a orga n o silicică, dincolo de pano urile pent a g o n al e şi tran s p a r e n t e ale Maşinii, obs erv â n d cu ate n ţi e cerul din zona îndep ă r t a t ă de dea s u p r a planului inelelor. Nu scoas e nici o vorb ă, iar Ellie îşi îndre p t ă şi ea privire a într- acolo. Iar acolo exist a cev a, într- ad ev ă r se afla ceva care luce a în lumina stelei şi care ave a o mări m e

unghiular ă

dista n ţ e

mari.

apr ecia bilă.

Reuşi

să

ellie privi prin obiectivul focalizat

disting ă

un

fel de

poliedru

giga n tic,

de

pentr u formă

ner e g ul a t ă , cu fiecar e dintre faţet e acop e rit ă cu... cu un fel de cerc? Un disc? O farfurie? Sau mai degr a b ă un fel de castro n? – Uite, Qiao m u , ia ăst a şi priveş t e pe aici, exac t în direcţia ace e a . Spun e-

ne şi nou ă ce vezi. – Da, văd... văd. Sunt nişte radiot el e s c o a p e , tovar ă ş el e alor noas t r e . Sunt câte v a mii, din câte îmi dau eu sea m a , şi fiecar e est e orient a t într- o altă direcţie. Nu est e o lume. E doar un mec a ni s m . Fiecar e dintr e ei luă ap ar a t ul de filmat şi se uită la rând u- i prin obiectiv. Ellie îşi stă p â ni ner ă b d a r e a , deşi abia aşt e p t a să se mai uite şi ea o dat ă. Principiul fund a m e n t a l

al unui radiot el e s c o p

era mai mult sau mai puţin

explicat de fizica und elor radio, dar fem ei a desco p e ri că est e deza m ă g i t ă fiindcă o civilizaţie care era în star e să cre ez e sau cel puţin să utilizez e găuri negr e

pentr u

un fel de călătorie

hiperr el a tivis t ă

se mai folos e a

încă de

radiot el e s c o a p e uşor de recun o s c u t dup ă form ă, indifer e n t de cât de masiv e era u ele. Asta dăd e a impre si a unui an acro nis m al veg a nilor sau mai degr a b ă a lipsei lor de imagin a ţi e. Înţeles e ce ava n t aj o a s ă fuses e plas ar e a telesc o a p e l or pe orbita polar ă în jurul stelei, fiindcă acolo – cu exce p ţi a a dou ă mo m e n t e la fiecar e mişcar e de revoluţie – mec a ni s m ul era ferit de ciocnirile cu frag m e n t e din inelul de ast er oizi. Dar radiot el e s c o a p e l e direcţiile

bolţii stelar e,

mii de

care era u orient a t e

radiot el e s c o a p e

fixat e

pe

în toat e

direcţii diferite,

sug e r a u un proiect cuprinză t o r de supr a v e g h e r e a cerului, ceva ce amint e a de un Argus pus pe fapt e mari. O mulţim e incalcula bilă de posibile lumi locuite era supr a v e g h e a t ă de aceş ti ochi care urm ă r e a u trans mi siu nile de televiziun e, rad ar el e militar e şi poat e tot felul de trans mi siu ni radiofonice primitive de care pă m â n t e n ii hab a r nu ave a u . Ellie se între b ă dac ă instala ţia ace a s t a nimer e a ade s e a pes t e se m n al e de la lumi locuite sau Păm â n t ul era prima lor reuşit ă dup ă vreu n milion de ani de obs erv a ţii. Nicăieri nu se ved e a nici urm ă de vreu n comit e t de primire a oas p e ţilor pă m â n t e n i. Oare o dele g a ţi e sosită din provincie era chiar atâ t de neîns e m n a t ă încât nime ni să nu fi fost însărcin a t fie şi să bifeze und e v a sosire a lor? Când cam e r a

de filmat îi fu înapoia t ă ,

Ellie verifică cu foart e mar e

ate n ţi e focalizar e a , dista n ţ a focală şi timp ul de expu n e r e . Îşi dore a să facă înregis tr ă ri cât mai bun e şi mai rezist e n t e în timp, pentr u a le dove di celor de la Fund a ţi a Naţion al ă pentr u Ştiinţă cât de serioa s ă era o activita t e precu m radio a s t r o n o mi a şi ce minuţiozit a t e pres u p u n e a ea. Şi-ar fi dorit să găs e a s c ă o met o d ă prin care să calculez e mări m e a acelei lumi poliedrice. Telesco a p e l e o

acop e r e a u as e m e n e a

unor scoici lipite de trup ul unei bale n e . În es e n ţ ă un

radiot el e s c o p plas a t în gravita ţi e zero put e a ave a orice dime n si u n e . Ellie ştia că,

dup ă

unghiular ă ,

ce

imaginile

care

put e a

vor fi dev elo p a t e , fi de cât ev a

se

minut e,

va

put e a

calcula

dar mări m e a

mări m e a

linear ă ,

adică

adev ă r a t e l e dime n siu ni ale constr uc ţi ei, era imposibil de sta bilit atâ t timp cât nu ştiau la ce dista n ţ ă se află ei de obiect ul resp e c tiv. Oricum îşi dăd e a sea m a că era cev a imens . – Dacă aici nu sunt nici un fel de lumi locuibile, se auzi deod a t ă voce a lui Xi, atunci nu sunt nici veg a ni. Aici nu locuieş t e nime ni. Vega e doar un corp de gard ă,

un loc în care

îngh e ţ a t e .

Iar

acele

patr ul a

de

graniţ ă

radiot el e s c o a p e ,

vine

continu e

să- şi încălze a s c ă el,

privind

mâinile

în sus,

acele

radiot el e s c o a p e sunt turnurile de paz ă ale Marelui Zid. Dacă eşti stăvilit de limita de viteză, de viteza luminii, atunci e greu să păs tr e zi unitat e a unui imperiu galactic. Ordoni unei garnizo a n e să înăbu ş e o revoltă und e v a . Abia pes t e zece ani afli ce s- a întâ m pl a t cu ei. Nu- i bine. E pre a lent. Aşa că le dai auto n o mi e şi libert a t e de decizie com a n d a n ţ ilor de garnizo a n ă . Iar atu nci nu mai ai un imperiu. Dar aces t e a , acce n t u ă întun e c a t ă

care

se înde p ă r t a ,

acop e rin d

el şi arăt ă

cu mâ n a

cerul în urm a

spre pat a

lor, aces t e a

sunt

dru m u rile imperiale. Perso a a avut aş a ceva. Şi Roma le- a avut. Şi China. Iar în cazul ace s t a nu mai depinzi de vitez a luminii, nu mai eşti îngră dit de ea. Dacă ai dru m u ri poţi să păs tr e zi unita t e a unui imperiu. Însă Eda, deşi dus pe gând u ri, clătin ă ne m ulţ u mi t din cap. Îl dera nj a ceva lega t de fizică. Gaura nea gr ă , dac ă era într- adev ă r aş a ceva, pute a

fi văzut ă acu m

orbitâ n d în jurul stelei Vega pe un coridor larg şi cu totul lipsit de frag m e n t e cos mic e. Atât inelele interioar e , cât şi cele ext erio a r e se retr ă g e a u din cale a ei, lăsân d u- i un spaţiu larg de ma n e v r ă . Pata res p e c tiv ă era inima gin a bil de nea gr ă , mai nea gr ă dec â t orice altcev a , mai nea gr ă dec â t hăurile iadului. În timp ce lua cât ev a imagini panor a mi c e în secv e n ţ e scurt e ale inelului de rest uri cos mic e din faţa ei, Ellie se întreb ă dac ă toat e aces t e frag m e n t e vor forma vreod a t ă un siste m plan e t a r inde p e n d e n t , dac ă particulele de aici se vor ciocni, se vor alipi una alteia, dev e nin d tot mai masiv e, pân ă când vor ap ăr e a cond e n s ă ri gravit a ţion al e şi în cele din urm ă se vor cre a, din toat ă mulţim e a

de ast er oizi măru n ţi din zonă, doar câte v a corpuri plan e t a r e mari care se vor roti în jurul stelei. Lucrurile erau des t ul de as e m ă n ă t o a r e cu imagin e a pe care o ave a u astro n o mii des pr e forma r e a plan e t elor din jurul Soarelui nostr u, care s- ar fi petr e c u t acu m cinci sut e de milioan e de ani. Acum reuşi să disting ă ici şi colo cât ev a neo m o g e n i t ă ţi în struct u r a inelelor, locuri und e se zăre a câte o umflăt ur ă

şi în care

ave a

impr e si a

că frag m e n t e l e

de stâ nc ă

şi ghe a ţ ă

cresc u s e r ă laolalt ă. Deplas a r e a găurii negr e în jurul Vegăi produ s e s e un frea m ă t vizibil în fâşiile de ast e r oizi imedia t alătur a t e . Şi dod ec a e d r ul produc e a un astfel de frea m ă t , dar indiscut a bil mult mai mod e s t . Fem ei a ar fi vrut să ştie dac ă aces t e pertur b a ţii gravit a ţion al e accide n t al e , ace s t e rarefieri şi cond e n s ă ri ce se prop a g a u acu m tot mai mult, vor ave a vreo cons e cinţ ă pe ter m e n lung şi dac ă vor schimb a cumv a struct u r a viitoar ei formă ri a plan e t elor. Dacă ar fi aş a, atu nci însăşi exist e n ţ a unei plan e t e la cât ev a miliard e de ani în viitor s- ar put e a dator a exact prez e n ţ ei aici a găurii negr e şi a Maşinii... prin urm a r e şi datorit ă Mesajului, deci şi datorit ă proiect ului Argus. Ştia că priveş t e ace a s t ă posibilitat e dintr- o pers p e c tiv ă mult pre a pers o n al ă. La urm a urm ei dac ă ea nar fi exist a t s- ar fi găsit vreun alt radio a s t r o n o m care, mai devr e m e sau mai târziu, ar fi rece p ţion a t cu sigura n ţ ă Mesajul. Atunci Maşina ar fi fost pus ă în funcţiun e într- un alt mo m e n t şi dod e c ul şi-ar fi croit dru m pân ă aici într- o altă zi din istoria Păm â n t ul ui. Totuşi nu era exclus ca vreo viitoar e plan e t ă din aces t viitor siste m stelar să- şi dator e z e exist e n ţ a

prez e n ţ ei ei. Pe de altă

part e, tot ea era ace e a care ret ez a s e drept ul la exist e n ţ ă al vreu n ei alte lumi care s- ar fi form a t aici în cazul în care Ellie n- ar fi exist a t. Lege a comp e n s a ţ i ei. Idee a

era

acţiunile

oarec u m tale

împov ă r ă t o a r e ,

nevinov a t e

depind e

să

o

fiindcă soart a

nu era unor

plăcut

să simţi că de

lumi necu n o s c u t e

şi încă

nen ă s c u t e . Încerc ă dod ec a e d r ul ui

şi

mai apoi

ia

imagin e

orient â n d

panor a mic ă ,

cam e r a

spre

pornind ext erior,

din spre

interiorul pano urile

pent a g o n a l e , trans p a r e n t e , trec â n d apoi spre acel spaţiu gol din inelele de ast er oizi, spaţiu în care se rote a u ei împre u n ă cu gaur a nea gr ă . Urmări golul aces t a delimita t de două inele de culoar e albăs t r ui e, depla s â n d ca m e r a tot mai dep a r t e . Deas u p r a cap e t el or lor se zăre a ceva puţin ca m ciuda t, ceva

as e m ă n ă t o r unei arca d e ce se bolte a în urm ă t o r ul inel interior. – Qiao m u, spus e ea, întinzâ n d u- i chinez ului apar a t ul. Uită- te în direcţia ace e a şi spun e- mi ce vezi. – Unde? Ellie îi arăt ă din nou direcţia. După o clipă Xi găsi cee a ce căut a . Femei a îşi dădu sea m a dup ă gura de aer pe care o tras e discre t în piept bătr â n ul. Era un ges t apar e n t insignifiant, dar de fapt des t ul de se m nificativ. – Încă o gaur ă ne a g r ă , rosti Xi. Una mult mai mar e . * Căde a u din nou. De dat a ace a s t a tun elul era mult mai încăp ă t o r şi se păr e a că scot e a u un timp mai bun. – Asta- i tot ? Ellie îşi dădu sea m a

că striga la Devi, dar nu putu să se abţin ă şi

continu ă : – Asta- i! Ne- au adu s pe Vega ca să se laud e cu găurile lor negr e ! Ne oferă o imagin e a radiot el e s c o a p e l or lor de la o mie de kilome tri dep ă r t a r e ! Ne petr e c e m

zece minut e pe Vega şi dup ă ace e a ne arunc ă într- o altă gaur ă

nea gr ă ca să ne exp e di ez e înapoi pe Păm â n t ! Pentru ast a am cheltuit noi trei mii de miliard e de dolari? – Poat e

că

ast a

est e

ceva

în plus

faţă

de

scopul

lor,

interv e ni

Lunac e a r s ki. Poat e că singurul lor scop real a fost de a face legă t u r a cu Păm â n t ul. Ellie îşi imagin ă nişte săp ă t u ri noctur n e pe sub porţile Troiei. Eda îşi întins e mâinile înspre ei cu toat e deg e t el e răşchira t e , făcâ n d un ges t de liniştire. – Staţi să ved e m , zise el. Acum sunt e m într- un cu totul alt tun el. De ce cred e ţi că duce înapoi, spre Păm â n t ? – Nu se pres u p u n e a că ar treb ui să ajung e m pe Vega? întreb ă Devi. – Metod a exp e ri m e n t a l ă . Staţi mai întâi să ved e m und e o să fim arunc a ţi de dat a ace a s t a . În tun elul aces t a

se freca u mai rar de pere ţi şi simţ e a u

mai puţine

unduiri ale Maşinii. Eda şi Vayga y discut a u aprins asupr a unei diagr a m e spaţiote m p o r al e pe care o tras a s e r ă pe coordo n a t e l e Kruskal- Szeker e s . Ellie hab a r

nu ave a des pr e ce era vorb a în dialogul celor doi. Etap a dec eler a ţi ei, part e a ace e a

a

călătoriei

în care

simţ e a u

că

parc ă

urcă

un

deal,

era

totuşi

buimă cito a r e . De dat a ace a s t a lumin a ce se zăre a la cap ă t ul tun elului era portoc alie. Ieşiră din el cu o vitez ă consid e r a bilă şi se văzur ă ajunşi într- un siste m stelar binar de cont a c t, cu doi sori care se ating e a u . Strat urile dinspr e supr af a ţ a unei stele roşii gigan tic e şi parc ă umflat e, o ste a de o vârs t ă apr ecia bilă, dăd e a u impr e sia că se revars ă în fotosfer a unei alte stele, micuţ e , zdrav e n e şi de culoar e galb e n ă , o ste a nu foart e bătr â n ă , des t ul de as e m ă n ă t o a r e Soar elui. Zona de cont a c t dintr e cele două stele era strălucito a r e , iradiind lumină. Ellie se uită să vad ă inele de ast e r oizi sau plan e t e sau poat e radioob s e r v a t o a r e orbitâ n d în jurul siste m ul ui dublu, dar nu văzu nimic de gen ul ace s t a . „Asta nu înse a m n ă totuşi pre a mult”, îşi spus e ea. „Siste m ul ar put e a să aibă un num ă r bunicel de plan e t e proprii, iar eu să nu le pot ved e a din cauz a ace s t ui apar a t drăg u ţ.” Ca şi în celălalt siste m stelar, proiect ă imagin e a stelei duble pe o foaie de hârtie albă şi fotogr afie imagin e a , fixînd apar a t ul pe o dista n ţ ă focală mică. Din cauz ă că aici nu exist a u inele sau cent uri de ast e r oizi, lumin a din aces t siste m stelar era mai puţin difuză dec â t în cel al stelei Vega. Privind prin obiectiv într- un unghi larg reuşi să det er mi n e , deşi nu fără puţin efort, o cons t el a ţi e care se m ă n a recun o a s c ă

şi celelalt e

suficient de bine cu Ursa Mare. Dar nu reuşi să cons t el a ţii din jur. Din mo m e n t

ce toat e

stelele

strălucito a r e din const el a ţi a Ursei Mari sunt la câte v a sute de ani- lumin ă de Păm â n t , Ellie tras e concluzia că saltul pe care îl făcus e r ă nu fuses e dec â t de câţiva ani- lumin ă. Îi spus e şi lui Eda la ce concluzie ajuns e s e , întreb â n d u - l ce păr er e ave a el. – Care- i părer e a me a ? Părer e a me a est e că ne află m într- un me tro u. – Metrou? Fem ei a îşi aminti senz a ţi a de căd e r e în adâ n c u rile Infernului pe care o simţis e

pentr u

cât ev a

mo m e n t e ,

imedia t

dup ă

ce Maşina fuses e

pus ă

în

funcţiun e . – Da, un metr o u . Un tren rapid subt e r a n . Iar toat e aces t e a sunt staţii. Opriri. Şi Vega şi siste m ul ăst a stelar şi altele as e m e n e a lor. Pas a g e rii urcă şi

cobo a r ă la fiecar e oprire. Aici se schimb ă tren urile. Spun â n d ast a, Eda arăt ă cu un ges t scurt spre siste m ul stelar dublu, iar fem ei a rem a r c ă mâinile sale care păr e a u că arunc ă dou ă umbr e , una pe fond galb e n şi cealalt ă pe fond roşu, de parc ă... şi ast a era singur a imagin e care îi apăr u în mint e... de parc ă ar fi fost într- o discot e c ă . – Dar noi, continu ă Eda, noi nu put e m cobor â. Noi sunt e m într- un tren cu uşile sigilat e. Ne îndrep t ă m spre staţia ter min u s , adică spre cap ă t ul de linie. Drumlin nu mis e spec ul a ţiile de ace s t gen jocuri din Ţara Fant eziei. Iar acu m Ellie îl ved e a pentr u prima dat ă pe Eda ced â n d unei as e m e n e a ispite. * Din tot grup ul lor, aş a- nu mit Cei Cinci, Ellie era singur a în poziţia de astro n o m obs erv a t o r, chiar dac ă specializar e a ei nu ţine a exact de dom e ni ul opticii. Iar ea simţ e a că era dato a r e să culea g ă cât mai multe inform a ţii era ome n e ş t e

posibil, atâ t în călătoriile lor prin tun ele, cât şi în continu u m u l

spaţio- te m p o r al cu patru dime n siu ni, cel obişnuit, în care pătr u n d e a u periodic cu Maşina. Pres u p u s a gaur ă ne a g r ă din care ieşe a u periodic era întotd e a u n a pe o orbită în jurul unei stele sau a vreun ui siste m stelar multiplu. Întotd e a u n a exist a u dou ă astfel de găuri negr e, amb el e împăr ţind ace e a ş i orbită. Una era cea din care erau împinşi în afar a tun elului, în spaţiul obişnuit, iar cealalt ă era cea în care căd e a u din nou. Nu văzus e dou ă siste m e stelar e care să se m e n e , nici măc a r vag, unul cu altul. Nici unul nu se m ă n a cu siste m ul nostr u solar. Toat e furnizau inform a ţii astron o mic e relev a n t e şi instructiv e, dar în nici unul dintr e ele nu se găs e a nimic care să se m e n e cu un artef a c t, vreun al doilea dod ec a e d r u sau vreun gigan tic proiect de inginerie spaţi al ă prin care o lume să fie desco m p u s ă în bucă ţi şi apoi reas a m b l a t ă în cee a ce Xi num e a „un mec a ni s m ” . De dat a ace a s t a

ieşiser ă

din tun el în apro pi er e a

unei stele care îşi

schimb a vizibil strălucire a , lucru pe care Ellie îl obs erv ă din cauz a reglaj elor diferite pe care le nec e sit a apar a t ul ei de filmat la dista n ţ a focală şi la timpul de expu n e r e . Poat e că era vorb a de una dintr e stelele RR din cons t el a ţi a Lirei, fiindcă în apropi er e se afla un siste m stelar cvintuplu, dup ă care urm a o pitică maro ni e ce lumin a slab în bezn a cos mic ă. Unele stele se disting e a u izolat e în spaţiul deschis, altele erau înlănţ uit e în câte o nebulo a s ă , iar altele erau

înconjur a t e de nori molec ul ari luminoşi. Îşi

rea min ti

neclar

o

recla m ă :

„Ăsta

est e

un

extr a s

din

contul

du mn e a v o a s t r ă din par a dis”. Din contul ei din par a dis nu se luas e nimic. În ciuda unui efort conş tie n t de a- şi păs tr a calmul profesion al, sufletul i se umplu de o bucurie năv alnică la ved er e a unei as e m e n e a bog ă ţii de stele. Sper ă în sine a ei că fiecar e dintr e aceş ti sori era un acas ă pentr u o fiinţă sau alta. Sau, dac ă nu, va fi aş a într- o zi. Totuşi dup ă al patrule a salt încep u să- şi facă griji. În timp subiectiv, dar şi dup ă cea s ul de mâ n ă pe care îl luas e cu ea, se par e că trecu s e aproxi m a tiv o oră de când „păr ă sis e r ă ”

Hokkaido. Dacă urm a

oa m e nii de la bordul Maşinii vor încep e

să durez e

să simt ă

lipsa

facilităţilor tipice pă m â n t e n ilor. Proba bil că exist a u uma n e

care nu put e a u

fi desco p e rit e

mult, atunci

confort ului şi a

asp e c t e

ale fiziologiei

nici dup ă o supr a v e g h e r e

ate n t ă

şi

minuţio a s ă a progr a m e l o r de televiziun e , chiar dac ă obs erv a t o rii apar ţin e a u unei civilizaţii foart e ava n s a t e . Şi apoi, se mai întreb ă Ellie, dac ă extr a t e r e ş t rii erau atâ t de deş t e p ţi, atu nci de ce îi pus e s e r ă cos mo s ?

pe pă m â n t e n i să facă atâ t de multe salturi prin

În ordin e, poat e

că săritur a

de pe Păm â n t

fuses e

făcut ă

cu un

echip a m e n t rudim e n t a r pentr u că nu m ai primitivii se depla s a u pe o singur ă direcţie în tun el. Dar dup ă ce ajuns e s e r ă la Vega? De ce n- au putut sări direct în locul acela în care treb ui a să îi ducă dod e c ul, oricar e ar fi fost acel loc? De fiecar e dat ă când ieşe a u rosto g olind u- se dintr- un tun el Ellie aşt e p t a cu ner ă b d a r e . Oare ce minu n ă ţii mai ave a u pentr u ei în rafturi? Totul îi dăd e a impr e sia unui parc de distr ac ţii de mar e anv er g u r ă şi şi-l imagin ă în acel mo m e n t

pe

Hadd e n

holbâ n d u- se

prin

periscop ul

lui înspr e

Hokkaido

în

mo m e n t ul în care Maşina fuses e pus ă în funcţiun e. Oricât de multe ar fi fost minun a t el e privelişti oferite de autorii Mesajului şi oricât de mult o bucur a senz a ţi a de autorit a t e subiec t ului ori de câte

ori le explica

unele

atots t ă p â n i t o a r e

asp e c t e

asu pr a

ale evoluţiei stelar e

celorlalţi tovar ă şi ai săi, totuşi dup ă un timp încep u să se simt ă deza m ă g i t ă . Trebui să munc e a s c ă o vre m e pentr u a- şi da sea m a de cauz ele dez a m ă g irii, dar le găsi rep e d e : extr a t e r e ş t rii se fălea u. Era ceva necuviincios şi dizgra ţios. Scot e a la iveală un anu mit defect de carac t e r .

În timp ce erau absor biţi într- un alt tun el şi plonjau în el, rem a r c â n d că era şi mai larg şi mai întortoc h e a t dec â t celelalt e, Lunac e a r s ki îi ceru lui Eda să- şi de a cu părer e a asu pr a unei proble m e : de ce staţiile de me tro u era u plas a t e în nişte siste m e stelar e atâ t de lipsite de pers p e c tiv e . – De ce nu în jurul unei singur e stele, o ste a tân ăr ă şi zdrav ă n ă , lipsită de ast er oizi? întreb ă el. – Pentru că, încep u Eda, ad ă u g â n d apoi rep e d e : Bineînţ el e s că e doar o opinie, aş a cum mi- ai cerut. Pres u p u n că toat e siste m el e de tipul pom e ni t de tine sunt locuite... – Şi nu vor ca turiştii să- i sperie pe băş tin a şi, replică Sukh av a ti. Eda zâmbi şi zise: – Sau invers. – Dar ast a

ai vrut să spui, nu- i aş a?

Că exist ă

un fel de etică

a

nonint e rf er e n ţ e i cu plan e t el e ne ev olu a t e . Ei ştiu că din când în când unii dintre băş tin a şii primitivi ar pute a ajung e să se folose a s c ă de metr o u ... – Proba bil că ei sunt des t ul de siguri în privinţ a ace s t o r făpturi primitive, îi continu ă Ellie idee a . Dar nu pot fi absolut siguri. La urm a urm ei primitivii sunt primitivi. Aşa că hai să- i lăsă m să călător e a s c ă doar cu metr o u rile care trec prin ma h al al e, prin fund ă t u ri. Constr uc t orii ăştia treb ui e să fie o gaşc ă foart e prec a u t ă . Dar în cazul aces t a de ce ne- au trimis un tren pers o n al şi nu un expr e s ? – Bănuie s c că le e mult pre a greu să cons tr ui a s c ă

un tun el pentr u

expr e s , spus e Xi, care ave a la activ mulţi ani de exp erie n ţ ă în săp ă t u ri. Ellie se gândi la tun elul Honsh u- Hokkaido, care ave a cu totul cincizeci şi unu de kilome tri în lungim e şi care era una dintr e mâ n d riile constru c t o rilor civili de pe Pămâ n t . Deja câte v a dintre curb e dev e nis e r ă des t ul de strâ n s e . Ellie îşi aminti dintr- o dat ă de ma şin a ei Thund e r bird şi apoi fu convins ă că o să i se facă rău. Decise să lupte împotriv a greţii cât o ţin put erile, căci dod ec a e d r ul nu fuses e utilat cu pungi pentr u răul de avion. Brusc se treziră parcur g â n d

dru m ul în linie dre a p t ă

şi apoi cerul se

umplu de stele. În orice part e s- ar fi uitat era u stele, şi nu măru n t el e luminiţe împr ă ş ti a t e pe cerul Păm â n t ul ui, adică cele cât ev a mii de stele care put e a u fi

văzut e şi nu mit e de orice obs erv a t o r uma n care le- ar fi privit cu ochiul liber. Nu, era o multitudin e imens ă . Aveai impre si a că mult e dintre ele se ating de cel mai apro pi a t vecin stelar. Ellie văzu că era înconjur a t ă din toat e părţile de stele avâ n d nua n ţ e de galb e n , de albas t r u sau de roşu, dar mai ales de roşu. Cerul ard e a de lumina aştrilor mai apropia ţi. Femei a reuşi să obs erv e un nor imens , spirala t, de praf stelar, un disc masiv care păre a să se scurg ă într- o gaur ă nea gr ă de o mări m e înfricoş ă t o a r e din care izbucn e a u scânt ei e ri de radiaţii lumino a s e as e m e n e a fulger elor viguro a s e zărite pe cer în nopţile de vară. Dacă, aş a cum bănuia ea, se aflau în inima galaxiei, atu nci locul treb ui e că era scăld a t în radiaţii sincrotro nic e. În sine a ei sper a că extr a t e r e ş t rii îşi vor aminti cât de fragili erau oa m e nii. Iar în câm p ul său vizual, înotâ n d prin spaţiu în timp ce dod e c ul se rote a, văzu... o minun e , un miracol, o splen d o a r e . Nici nu apuc a r ă să- şi dea sea m a când au ajuns la ea. Umple a jumă t a t e de cer şi acu m zbur a u dea s u p r a ei. La supr af a ţ a acelei cre a ţii minun a t e era u sute sau poat e mii de intrări ilumin a t e , fiecar e dintre ele avâ n d o formă diferită de a celorlalte. Multe dintre ele erau poligon al e sau circular e ori ave a u secţiun e eliptică, iar unele îşi întind e a u în afar ă nişte ape n dic e sau o serie de cercuri parţial supr a p u s e în afar a centr ului intrării. Ellie îşi dădu sea m a că ved e a nişte porturi, nişte dan e de acos t a r e , mii de astfel de dan e diferite, unele dintr e ele de doar câţiva metri, iar altele cu un dia m e t r u de câţiva kilome t ri sau chiar mai mari. Ajuns e la concluzia că fiecar e dintr e ele era pe mă s u r a unei maşin ă rii inters t el a r e as e m e n e a celei în care se găs e a u ei. Creat urile mai mari şi cu ma şini mult mai spaţio a s e ben eficia u de căi de acce s mai impoz a n t e . Creat urile măru n t e , cum era u oa m e nii, ave a u dan e micuţ e . Era o rând ui ală de m o cr a tic ă, care nu făce a nici cea mai mică aluzie la vreo civilizaţie privilegiat ă în mod special. Diversita t e a ace s t o r zone portu a r e sug er a puţin e difere n ţ e sociale între feluritele civilizaţii, dar pe de altă part e implica o şoca n t ă diversit a t e de fiinţe şi de civilizaţii. „Acum e vorb a de Gara Centr al ă” îşi zise Ellie. Viziune a unei galaxii popula t e , a unui univers frem ă t â n d de viaţ ă şi de intelige n ţ ă o făcu să simt ă o poftă de a striga de bucurie. Se apro pi a u de una dintre dan el e de ancor a r e , lumin a t ă în galb e n , care – din câte văzu Ellie – ave a exac t forma dod e c a e d r ul ui în care mai călător e a u ei.

Uitând u- se la o zonă de acos t a r e alătur a t ă femei a putu să vad ă ceva ca m de dime n si u n e a dod e c a e d r ul ui şi cu o formă as e m ă n ă t o a r e unei stele de mar e , care se insinu a cu delicat e ţ e într- o poart ă dup ă tiparul ei. Aruncă nişte priviri scurt e în sus şi în jos, la stân g a şi la dre a p t a , şi rem a r c ă curbur a apro a p e imperc e p ti bilă a aces t ei gări centr al e situa t e , dup ă supoziţiile ei, în chiar centr ul Căii Lacte e . Ce rea bilitar e pentr u specia uma n ă : să fie invitat ă în cele din urm ă aici! „Pute m sper a ”, îşi spus e Ellie, „put e m să sper ă m ! ” – Ei bine, nu- i chiar Bridge p or t, spus e cu voce tar e, în timp ce ma n e v r el e de acos t a r e se încheiar ă într- o linişte perfect ă . Capit ol u l 20 Gara Cen tr al ă „Toate

lucrurile

sunt

artificiale,

pentru

că

natura

est e

creaţia

lui

Dum n e z e u .” Thom a s Brown e – Despr e vise , în Religio Medici , 1642 „Îngerii au nev oi e de un trup fals, nu pentru ei înşişi, ci din pricina noas tră.” Thom a s Aquinas – Su m m a Theologica , I, 51, 2 „...Diavolul are puter e a Să- şi ia un chip plăcut...” William Shak e s p e a r e – Hamle t , II, 2, 628 Ecluza fuses e proiect a t ă în aş a fel, încât per mit e a ieşire a unei singur e pers o a n e o dat ă. Când se pus e s e r ă proble m e lega t e de priorita t e a acce s ului şi se discut a s e ce naţiun e va fi repr ez e n t a t ă

prima pe o plan e t ă dintr- un alt

siste m stelar, Cei Cinci au dat din mâini a leha mit e şi le- au spus respo n s a bililor proiect ului că ace a s t a nu era o misiun e de genul ăla . Au evita t cu încăp ă ţ â n a r e să discut e proble m a şi între ei. Atât intrar e a ext erio a r ă , cât şi cea interioar ă se deschis e r ă simult a n, fără

nici un fel de com a n d ă din part e a oa m e nilor dină u n t r u. Se păr e a că zona în care ajuns e s e r ă în interiorul Gării Centr al e era umplut ă cu oxigen în proporţiile şi la presiu n e a cores p u n z ă t o a r e . – Ei bine, cine vre a să iasă primul? încep u Devi. Ţinând în mâ n ă cam e r a video, Ellie aşt e p t ă răbd ă t o a r e să- i vină rând ul, dar apoi hotăr â că atu nci când va pun e piciorul pe solul ace s t ei noi lumi treb ui e să aibă la ea şi frunza de palmier. Pe când se întoars e ca să şi-o recup e r e z e , auzi un ţipăt de plăcer e venind din ext erior. Proba bil era Vayga y. Ellie se rep ezi şi ea în lumin a strălucito a r e a soar elui străin. Pragul ext erior al ieşirii era acop e rit cu nisip. Devi se bălăc e a în ap a adâ n c ă pân ă la glezn e şi împroş c a jucău ş ă în direcţia lui Xi. Eda zâmb e a larg şi deg aj a t. Se aflau pe o plajă. Valurile acop e r e a u leneş nisipul. Cerul alba s tr u era brăzd a t de câţiva nori cumulus care se mişca u lent. Puţin mai dep a r t e de malul ap ei se afla un pâlc de palmieri dispuşi nere g ul a t. Pe cer se ved e a un soar e. Unul singur. Galbe n. „Exact ca al nostr u”, îşi spus e Ellie. În aer plute a un parfu m slab, de scorţişo a r ă şi parc ă de cuişoar e . Aşa treb ui a să arat e o plajă din Zanzibar. Deci călătoris er ă prin spaţiu vreo 30.00 0 de ani- lumină ca să se plimb e pe o plajă. Ellie se gândi că put e a ieşi şi mai rău. Sufla un vânt plăcut şi în spat el e lor se iscă un micuţ vârt ej de nisip. Toat e aces t e a repr ez e n t a u doar o imitaţie minuţios realizat ă a unui loc de pe Pămâ n t , o recon s tr u c ţi e făcut ă pe baz a unor dat e adu s e de o exp e diţie de cerc e t a r e de rutin ă care avus e s e loc cu câte v a milioan e de ani în urm ă ? Sau toţi cinci trecu s e r ă prin fiorii aces t ei călătorii

istorice

doar

pentr u

a- şi

dezvolt a

cunoş tinţ el e

de

astro n o mi e

descriptivă, iar acu m vor fi fost arunc a ţi fără pre a multe politeţ u ri într- un colţişor relax a n t de pe Păm â n t ? Când se întoars e , fem ei a rem a r c ă imedia t că dod ec a e d r ul disp ăr u s e . Îşi lăsas e r ă la bordul lui sup erc o m p u t e r ul lor supr ac o n d u c tibil, mica bibliotec ă inform a tiv ă, precu m şi alte câte v a dintr e instru m e n t e l e pe care le ave a u cu ei. Pentru cât ev a minut e se simţiră îngrijoraţi. Dar la urm a urm ei erau cu toţii teferi

şi săn ă t o şi.

Supravie ţ uis e r ă

unei

călătorii

des pr e

care

merit a

să

pove s t e ş ti oricui. Vayga y arunc ă o privire la frunza pe care Ellie se lupta s e s- o aduc ă pân ă aici, apoi privi la cârdul de palmieri care se înşirau pe plajă şi

izbucni în râs. – Castr a v e ţi pentr u grădin a r, come n t ă Devi. Însă frunz a ei era altfel. Poat e că cei de aici ave a u

nişte specii de

palmieri diferite. Sau poat e că ace a s t ă variet a t e locală fuses e produ s ă de un mes e ri a ş nea t e n t . Ellie privi oce a n ul şi nu se putu abţin e să nu se gân d e a s c ă la imagin e a primei colonizări a solului plan e t ei ei, colonizar e care se petr e c u s e cu aproxi m a tiv 400 de milioan e de ani în urm ă. Oriund e s- ar fi aflat acu m, în Ocea n ul Indian sau în centrul galaxiei, ei cinci reuşis e r ă ceva ne m aiînt âlnit pân ă acu m. Ce- i drep t itiner a r ul şi punct el e de des tin a ţi e nu depins e s e r ă cu nimic de voinţa lor. Totuşi trav er s a s e r ă oce a n ul cos mic inters t el a r şi iniţias er ă cee a ce va înse m n a cu certitu din e o epoc ă nou ă în istoria ome nirii. Ellie se simţ e a foart e mâ n d r ă . Xi îşi dădu

jos boca n cii şi îşi suflec ă

pân ă

la gen u n c hi

pant alo nii

costu m ul ui–s alop e t ă încărc a t de înse m n e şi decor a ţii, un costu m de exp e diţie de prost gus t pe care guv er n el e pă m â n t e n e hot ăr â s e r ă că treb ui e să- l poart e toţi cinci. Apoi porni agale prin valurile calme ale apei. Devi se retra s e în spat el e unui palmier şi îşi scoa s e de und e v a sari- ul. Îl îmbr ăc ă şi apăr u astfel înveş m â n t a t ă , cu costu m ul exp e diţiei împă t u rit frumo s pe braţ. Imagin e a îi aminti lui Ellie de un film cu Dorothy Lamour. Eda îşi îmbrăc ă şi el veş m â n t ul său

carac t e ris tic

cu care

se

făcus e

cunos c u t

pe

tot

globul ca o figură

emble m a t ic ă a Africii. Ellie îi înregistr ă pe band ă în câte v a secv e n ţ e scurt e . Îşi spus e că, atu nci când vor ajung e aca s ă , imaginile ace s t e a vor păr e a scoa s e dintr- o înregistr a r e de familie. Dar porni să- i însoţ e a s c ă pe Xi şi pe Vayga y în plimb a r e a lor prin apa puţin ad â n c ă a malului. Apa era des t ul de caldă, era o dup ă- amiaz ă plăcut ă şi, dac ă pun e a u la socot e al ă toat e câte se petr e c u s e r ă , era o schimb a r e binev e nit ă faţă de iarn a din Hokkaido, de care se des p ă r ţis e r ă cu doar o oră în urm ă. – Toată lume a a adus ceva simbolic aici, rosti Vayga y. Toţi, cu exce p ţi a me a. – Ce vrei să spui? – Sukha v a ti şi Eda şi-au adus costu m el e lor naţion al e. Iar Xi a adu s un bob de orez. Într- adev ă r Xi ave a un grău n t e de orez într- o pung uliţ ă de plastic pe care

o ţine a între deg e t ul mar e şi arăt ă t o r ul mâinii drep t e . – Tu ai frunz a aia de palmier, continu ă Vayga y. Doar eu n- am adu s nici un simbol, nici un me m e n t o

al Păm â n t ul ui. Eu sunt

singurul mat e ri alist

adev ă r a t din tot grup ul şi tot ce am luat cu mine se află în mint e a me a . Ellie îşi ţinus e la gât me d alion ul primit înaint e de plecar e , ascu nz â n d u - i sub

costu m ul–s alo p e t ă .

Acum

însă

slăbi

strâ n s o a r e a

gulerului,

desc h ei e

nas t ur el e de sub guler şi scoa s e de a s u p r a me d alion ul. Vayga y o obs erv ă şi ea i-l întins e pentr u ca să cite a s c ă text ul. – Cred că e din Plutarh, zise rusul dup ă un mo m e n t de gân dir e. Au fost îndrăz n e ţ e vorbele spart a nilor aceia. Dar amint e ş t e - ţi că roma nii au câştig a t băt ălia. Din tonul de ad m o n e s t a r e pe care îl luas e Vayga y Ellie avu impre si a că aces t a

cred e a

că

me d alion ul

îi fuses e

dăruit

de

der

Heer.

O bucur ă

dez a p r o b a r e a tacit ă la adr e s a lui Ken, dez a p r o b a r e justificat ă fără îndoială de eve ni m e n t e , dar şi grija stator nic ă pe care i-o arăt a fizicianul. Se apro pi e de el şi-l apuc ă de braţ. – Aş face moar t e de om pentr u o ţigar ă, spus e el cu am a bilitat e şi îi strâ n s e mâ n a zdrav ă n , apropiind- o de el. * Se aş ez a s e r ă toţi cinci pe mar gin e a unui ochi de apă micuţ, alime n t a t din când în când de valuri. Zgomo t ul aces t or a , micile valuri spăr g â n d u - se de ţăr m, îi amint e a fem eii de proiect ul Argus şi de anii pe care şi-i petr e c u s e ascult â n d zgo mo t ul de fond al univers ului. Soar ele trecu s e deja binişor dincolo de zenit, parc ă dep ă şin d oce a n ul. Un crab trecu rep e d e pe lâng ă ei, mişcâ n d use cu abilitat e şi depla s â n d u- se later al. Ochii i se mişca u fren e tic pe lujerele und e era u plas a ţi. Pentru o vre m e

nucile de cocos, crabii şi proviziile de

mâ nc a r e

prin buzun a r el e

limitat e

pe care le ave a u

salop e t elor le put e a u

asigur a un trai confort a bil. Iar pe plajă nu se zăre a u alte urm e de picioar e în afar ă de ale lor. – Noi cred e m

că ei au făcut apro a p e

toat ă

explicâ n d u- le celorlalţi la ce concluzii ajuns e s e r ă

tre a b a ,

spus e

Vayga y,

el cu Eda în legă t u r ă cu

întâ m pl ă rile prin care trecu s e r ă . Din punct ul lor de ved e r e proiect ul Maşina nu treb ui a

să

facă

altcev a

dec â t

să

cre ez e

o încreţitur ă

cât

de

mică

în

continu u m ul spaţio- te m p o r al, astfel încât ei să aibă cev a de care să- şi ag a ţ e tun elul. În toat ă aglo m e r a ţi a ace e a de geo m e t rii tridime n sio n al e treb ui e să fi fost foart e greu să det e c t e z e o cută atâ t de măru n t ă în spaţiu- timp. Şi cu atâ t mai greu le- o fi fost să se aga ţ e de ea. – Ce spui tu acolo? Adică au schimb a t geo m e t ri a spaţiului? – Da. Noi spun e m de obicei că, din pers p e c tiv a topologiei, spaţiul est e un siste m de legăt uri non- simple. Ştiu că lui Abonn e m a n- o să- i plac ă an alogi a me a, dar imagin a ţi- vă că exist ă o supr af a ţ ă bidim e n sio n al ă, lume a deş t e a p t ă , care est e lega t ă

printr- un siste m

labirintic de can al e de o altă supr af a ţ ă

bidime n sio n al ă , care est e lume a tâ m piţilor. Singur a cale prin care poţi să ajungi într- o perioa d ă

de timp acce p t a bilă din lume a

deş t e a p t ă

în lume a

tâ m piţilor est e prin acele can al e. Şi acu m gân diţi- vă că oa m e nii din lume a deş t e a p t ă cobo ar ă un tub din aces t a cu un cârlig agă ţ a t la cap ă t. Astfel vor cre a

un tun el între cele dou ă

supr af e ţ e

plan e,

ast a

în cazul în care

se

dove d e ş t e că tâ m piţii coop er e a z ă la proiect şi cre e a z ă o încreţitur ă micuţ ă pe supr af a ţ a lor , astfel încât cârligul acela să se ag a ţ e imedia t. – Adică tipii cei deş t e p ţi

trans mi t

un me s aj

radio în care

le spun

prost ă n a cilor cum să facă o încreţitur ă . Bine, dar dacă sunt cu ad ev ă r a t într- o lume

bidime n sio n al ă ,

atu nci

cum

ar put e a

ăia

să facă

o încreţitur ă

pe

supr af a ţ a lumii lor? Vayga y spus e într- o doar ă: – Prin acu m ul a r e a unei mari cantit ă ţi de mat e ri e într- un singur loc. – Dar noi n- am făcut aş a ceva! – Ştiu, ştiu ast a! Dar au făcut- o cumv a benz el ele. – Vedeţi voi, încep u Eda să le explice cu calm, dacă tun el el e ar fi găuri negr e , ar interv e ni o mulţim e de contr a dicţii. Există un tun el interior în soluţia exac t ă pe care a dat- o Kerr ecu a ţiilor de câ mp Einst ein, dar e unul insta bil. Cea mai mică pertur b a ţi e ar bloca aces t tun el interior şi l-ar conver ti într- o zonă fizică de infinit pur prin care n- ar mai put e a trec e nimic. Eu am încerc a t să- mi închipui o civilizaţie sup e rio ar ă care ar reuşi să ţină sub control struct u r a intern ă a unei stele prăb u şit e în ea însăşi astfel încât să păs tr e z e sta bilitat e a tun elu uli interior. Dar ast a e ceva foart e greu de realizat. Civilizaţia resp e c tiv ă ar fi obligat ă să stabilizez e per m a n e n t

un as e m e n e a

tun el şi să- l ţină sub

supr a v e g h e r e veşnică, fără întrer u p e r e . Ar fi cu atâ t mai greu atu nci când prin el ar căd e a ceva atâ t de mar e precu m un dod ec a e d r u ca al nostru. – Chiar dac ă Abonn e m a ar desco p e ri o nou ă met o d ă de a ţine tun elul deschis, interv e ni Vayga y, tot ar mai exist a multe alte dificultă ţi. Prea mult e. Găurile negr e se umplu mai rep e d e de proble m e dec â t de mat e ri e. În primul rând exist ă forţele de atrac ţi e. Fluxul gravit a ţio n al. Într- un câm p gravita ţion al as e m e n e a celui dintr- o gaur ă ne a g r ă ar fi treb uit să fim făcuţi bucă ţi. Ne- am fi întins şi subţia t precu m oa m e nii din picturile lui El Greco sau din sculpturile italian ului ăla... cum îi zice oar e? Se întoars e spre Ellie ca pentr u a- i cere ajutor. – Giaco m e t ti, îi spus e era. Era elveţia n. – Da, ca la Giaco m e t ti. Mai sunt şi alte proble m e : dacă măs u r ă m dup ă timpul Păm â n t ul ui, ne- ar treb ui o perioa d ă de timp infinită pentr u a trav e r s a o gaur ă nea gr ă şi nu ne- am mai put e a întoarc e nicioda t ă pe Pămâ n t . Niciodat ă ! Poat e că aş a ceva s- a şi întâ m pl a t . Poat e că n- o să ne mai ved e m

cas a

nicioda t ă . Apoi în jurul unui punct de infinit pur ar treb ui să fie nişte radiaţii infern al e. Este vorb a de insta bilita t e a cuan t o- mec a nic ă ... – În fine, îi luă vorb a din gură Eda, un tun el de tipul celui propu s de Kerr ar duce la nişte încălcări grot e ş ti ale cauz alit ă ţii. E de- ajuns o modificar e măr u n t ă a traiect ori ei înăun tr ul tun elului şi ne- am put e a trezi la celălalt cap ă t, ieşind într- un mo m e n t îndep ă r t a t

vreţi

să

vă

foart e duce ţi

înde p ă r t a t cu

în trecu t ul univers ului, oricât de

imagin a ţi a:

chiar

– să

zice m

– la o

nano s e c u n d ă dup ă Big Bang. Ar fi un univers extr e m de dezorg a niz a t . – Ia ascult a ţi, băieţi! interv e ni Ellie. Eu nu sunt specialist ă în teoria relativită ţii gen e r aliza t ă . Dar n- am văz ut cu toţii nişte găuri negr e ? N-am căzut prin ele? N-am ieşit în spaţiu tot din ele? Poat e că un pic de obs erv a ţi e practic ă valore a z ă mai mult dec â t o tonă de teorii. – Ştiu, ştiu, rosti Vayga y cu o voce blând ă şi epuiza t ă . Trebuie să fie altcev a . Cunoş tinţ el e noas tr e de fizică nu pot fi atâ t de limitat e . Nu- i aş a? Ultima între b a r e i-o adre s a s e , pe un ton oar ec u m rugă t o r, lui Eda. Acest a îi răs p u n s e doar atâ t: – O gaur ă nea gr ă nat ur al ă nu poat e fi un tun el. Asem e n e a găuri negr e au în centr el e lor zone de infinit pur care nu pot fi dep ă şit e.

Folosindu- se de un sext a n t improvizat şi de ceas urile lor de mâ n ă , cei cinci pă m â n t e n i calcular ă mişc ar e a unghiular ă a soar elui care apu n e a . Era de 360 de grad e în dou ăz e ci şi patru de ore, dup ă sta n d a r d ul Păm â n t ul ui. Înaint e ca soar el e să apu n ă se apuc a r ă să de m o n t e z e ca m e r a video a lui Ellie şi se folosiră de lentile pentr u a aprind e un foc. Ellie îşi ţinu grijulie frunza de palmier la ea, de tea m ă ca nu cumv a vreun ul dintre tovar ă şii ei s- o arunc e din neglijenţ ă în foc. Xi se dove di un exp er t în a face focul. Îl poziţion ă în direcţia vânt ului şi păs tr ă flacăr a mică. Încetul cu încetul cerul se acop e ri de stele. Erau toat e

acolo, toat e

cons t el a ţiile familiare de pe Păm â n t . Ellie se oferi să ră m â n ă de vegh e pentr u o vre m e şi să aibă grijă de foc în timp ce ceilalţi dor m. Îşi dore a să vad ă cum răs ar e ste a u a Lira. După cât ev a ore o zări. Noapt e a era extr a or din a r de clară şi Vega străluc e a neclintită şi scânt ei e t o a r e . Din mişcar e a ap ar e n t ă a grup elor de aştri de- a lungul bolţii cereş ti, dup ă const el a ţiile emisfer ei sudice pe care reuşi să le disting ă şi din imagin e a Ursei Mari, care se zăre a apro a p e

de

orizont ul nordic, Ellie dedu s e că se aflau în zona tropicală. Înaint e de a aţipi, îşi zise că, dac ă toat e

ace s t e a

erau o simplă simular e, atu nci îi aşt e p t a u

o

mulţim e de greut ă ţi. * Avu un vis scurt şi ciuda t. Se făce a că ei cinci înota u und e v a sub ap ă, goi şi nes tin g h e riţi de goliciun e a lor, ba ad ă s t â n d lene ş lâng ă vreun colţ de coral singur a tic, ba alun e c â n d

printr e crăp ă t u ri care era u imedia t acop e rit e

de

ierburile de mar e ce plute a u sub ap ă. Deod a t ă se ridică la supr af a ţ ă . Pe lâng ă ea trecu o nav ă în formă de dod ec a e d r u , care plut e a puţin dea s u p r a ap ei. Pereţii nav ei era u trans p a r e n ţi, astfel că apuc ă să vad ă înăun tr u nişte oa m e ni îmbr ăc a ţi în saron g u ri şi togi, care conver s a u liniştiţi şi cite a u ziare. Apoi se scufun d ă înapoi în apă. Acolo und e era cas a ei. Deşi visul păre a să durez e o bun ă buca t ă de vre m e , nici unul dintr e ei cinci nu arăt a să aibă vreo proble m ă

cu lipsa de oxigen. Toţi inspira u şi

expira u ap ă. Nu simţ e a u nici un fel de apă s a r e , fiindcă într- adev ă r înota u precu m peş tii. Vayga y chiar se m ă n a

puţin cu un peş t e carnivor, ceva gen

biban ul- de- mar e . Ellie pres u p u s e că ap a treb ui e să fi fost grozav de oxigen a t ă . În mijlocul visului îşi aminti de un şoar e c e pe care îl văzus e odat ă într- un

labor a t o r de ana t o mi e .

Şoare c el e

era perfect mulţu mi t că se afla într- un

borc a n cu apă oxige n a t ă şi chiar, plin de sper a n ţ ă , vâsle a cu picioruş el e din faţă prin lichidul incolor. Coad a ver mifor m ă îi undui a în spat e . Încerc ă să- şi amint e a s c ă de cât oxige n era nevoie, ce conce n t r a ţi e ave a apa, dar era un efort pre a mar e . Îşi spus e că în ultima vre m e gând e a din ce în ce mai puţin. „Dar e în ordine. Serios, nu- i nici o proble m ă ! ” decis e ea. Şi ceilalţi ave a u acu m forme as e m ă n ă t o a r e peş tilor. Aripioar el e lui Devi era u tran slucid e. Era cev a inter e s a n t , deşi greu de explicat, ceva cu un vag aer senzu al. Ellie sper ă ca visul să continu e , ca să poat ă să găs e a s c ă vreo soluţie. Însă chiar întreb a r e a

la care voia să găs e a s c ă

răsp u n s ul îi scăp a

printr e deg e t e . „Oh”, îşi zise ea, „am ajuns să respiră m apă caldă. Ce- o să le mai tre a c ă prin cap dup ă ast a ? ” * Ellie se trezi cu o senz a ţi e de dezorien t a r e atât de acut ă , încât apro a p e că o apuc ă am e ţ e a l a . Unde se afla? În Wisconsin, în Puerto Rico, în New Mexico, Wyoming sau Hokkaido? Sau poat e în strâ m t o a r e a Malacca? Apoi îşi aminti. Ţinând cont de cei 30.00 0 de ani- lumin ă care o des p ă r ţ e a u de Pămâ n t , nu era pre a sigur ă în ce loc din Calea Lacte e se găs e a acu m. Îşi zise că prob a bil bătu s e record ul mon dial al tuturor timpurilor la dezorie n t a r e şi izbucni în râs, în ciuda migre n ei care o cuprins e s e . Devi, care dor m e a alături, se mişc ă agita t ă . Din cauz a adă p o s t ul ui crea t pe pant a înclinat ă a plajei soar el e încă nu ajuns e s e pân ă la ea. Ziua trecu t ă pleca s e r ă cu toţii într- o recun o a ş t e r e cale de vreu n kilome tr u şi nu găsis er ă nici o urm ă de aş ez a r e uma n ă sau neu m a n ă . Ellie stăt e a întins ă pe un val de nisip. Devi, care abia se treze a , dor mis e cu capul sprijinit pe costu m ul–s alop e t ă făcut sul. – Nu eşti de părer e că o civilizaţie care are nevoie de pern e şi aşt er n u t u ri moi are în ea ceva putr e g ăi o s ? o întreb ă Ellie. Cei care noap t e a îşi odihn e s c cap e t el e în juguri de lemn, ăia sunt ad ev ă r a ţii mes e ri a şi. Devi râs e şi îi ură o dimin e a ţ ă bun ă. Apoi auziră nişte strigă t e

venind din susul plajei. Cei trei bărb a ţi le

făce a u se m n e cu mâ n a şi le che m a u agita ţi. Ellie şi Devi se ridicar ă şi li se alătur a r ă tovar ă şilor lor. Pe nisip se afla o uşă

ridicat ă.

Uşa stăt e a

ţea p ă n ă ,

era

din lemn

lambris a t şi ave a o clanţ ă de ala m ă . Sau cel puţin arăt a ca ala m a . Avea dou ă bala m al e de met al vopsit e în negru şi păr e a fixată de doi uşori, un prag de sus şi unul de jos. Nu ave a nici o plăcuţ ă cu num el e inexist e n t ul ui proprie t a r. Nu ar fi fost cu nimic deos e bit ă . Pe Păm â n t . – Acum du- te în spat el e ei, îi zise Vayg a y. Privită din spat e , uşa nu se găs e a acolo. Nici nu exist a. Îi putu ved e a pe Eda, pe Vayga y, pe Xi, pe Devi – care stăt e a puţin mai dep a r t e – şi banc ul neîntr er u p t de nisip care se întind e a între ea şi tovar ă şii ei. Se dăd u puţin întro part e, simţind cum călcâiele i se umez e s c de la spu m a valurilor ce ajung e a u pân ă la mal, apoi privi dintr- o dung ă . Reuşi să disting ă o singur ă linie verticală, suţire cât o lamă de brici şi întun e c a t ă . Nu îndrăzni să o ating ă. Întorc â n d u- se din nou în spat el e uşii, fu mulţu mi t ă să obs erv e că în aerul din spat el e ei nu se ved e a u nici un fel de umbr e sau reflecţii ale sale. Apoi păşi înaint e, trec â n d prin uşă. – Bravo, râs e Eda. Ellie se întoars e şi se trezi în faţa uşii închis e. – Voi ce ved e ţi? între b ă ea. – O fem ei e drăg u ţ ă plimb â n d u- se printr- o uşă închis ă şi groa s ă de doi centi m e t ri. În ciuda lipsei de ţigări, Vayga y păr e a să se simt ă foart e bine. – Aţi încerc a t să desc hid e ţi uşa? între b ă ea. – Nu încă, o inform ă Xi. Ellie păşi din nou prin uşă, ad mir â n d năluc a ace e a atâ t de pă m â n t e a n ă . – Sea m ă n ă cu o cre a ţie de- ale lui... ăla... Cum îl che a m ă pe franc ez ul acela supr a r e alis t? întreb ă Vayg a y. – Rene Magritt e, răs p u n s e Ellie. Era belgian. – Din câte înţeleg, am căzut cu toţii de acord că aici nu est e Pămâ n t ul, ava n s ă Devi o idee, arăt â n d cu un ges t larg oce a n ul, plaja şi cerul de de a s u p r a lor. – Numai dac ă nu cumv a am ajuns în Golful Persic cu trei mii de ani în urm ă şi în toat ă pove s t e a sunt am e s t e c a ţ i djini, râs e Ellie. – Nu te impre sio n e a z ă grija cu care a fost proiect a t fiecar e det aliu? – În ordine, îi răsp u n s e Ellie, inşii sunt foart e buni. Sunt de acord cu ast a.

Dar care- i câştig ul lor? La ce folos eş t e toat ă însce n a r e a ? De ce să se chinuie atâ t a cu crea ţi a ast a atâ t de det aliat ă ? – Poat e că pur şi simplu simt plăcer e a de a face lucrurile exac t cum se cuvine. – Sau poat e că doar se fălesc. Devi îşi continu ă idee a: – Nu- mi dau sea m a de und e ştiu atât de bine cum sunt uşile la noi. Gândiţi- vă în câte feluri diferite poat e fi cons tr uit ă o uşă. De und e put e a u să ştie? – Poat e de la progr a m e l e TV, răsp u n s e Ellie. Vega a rece p ţio n a t se m n al e cu progr a m e l e televiziunilor de pe Păm â n t pân ă la cele din... ia să ved e m . .. pân ă la cele din 1974. Este clar că sunt în star e să trimit ă aici toat e imaginile inter e s a n t e prin teh nic a lor de trans mi si e insta n t a n e e . Presu p u n că între anii 1936 şi 1974 au apăr u t o mulţim e de uşi în progr a m e l e de televiziun e . Bun, continu ă ea ca şi cum n- ar fi schimb a t subiec t ul discuţiei, ce cred e ţi că s- ar put e a întâ m pl a dac ă am desc hid e uşa şi i-am trec e prag ul? – Dacă ne află m aici pentr u o verificar e, atu nci prob a bil dincolo de uşă ne aşt e a p t ă Testul, pres u p u s e Xi. Poat e că fiecar e dintr e noi va ave a part e de cât e un test, al lui. El se simţ e a preg ă tit. Ellie îşi dore a să fie şi ea la fel. Umbrele Oam e nii

se

celor mai apropia ţi palmieri căd e a u priviră

fără

să

scoat ă

o

vorb ă.

Toţi

deja pe nisipul plajei. ceilalţi

patru

păr e a u

ner ă b d ă t o ri să deschid ă uşa şi să tre a c ă dincolo. Ea era singur a care simţ e a un fel de... nesigur a n ţ ă . Şovăială. Îl între b ă pe Eda dac ă n- ar vre a să tre a c ă el primul. Se gând e a că e mai bine să înce a p ă cu drept ul. Cu unul din cei mai buni dintre ei. Eda îşi scoa s e tichia, făcu o rever e n ţ ă

scurt ă , dar cere m o nio a s ă , se

întoars e cu spat el e la ei şi se apro pi e de uşă. Ellie se rep ezi la nigeria n şi îl sărut ă pe am â n d oi obrajii. Îl îmbră ţiş a r ă şi ceilalţi. El se întoars e iar, deschis e uşa, intră şi disp ăr u în aerul rarefiat, făcâ n d un pas mar e cu piciorul, care îi dispăr u primul. Ultima îi dispăr u mâ n a ră m a s ă

în urm a corpului. Uşa larg

deschis ă dăd e a impr e si a că acel spaţiu era doar o continu a r e a plajei şi a oce a n ul ui vălurind în urm a sa. Apoi se închis e brusc. Ellie se rep ezi în spat el e

ei, dar nu mai văzu nici o urm ă din Eda. Următ o r ul

tercu

Xi. Ellie îşi dăd u

deod a t ă

sea m a

că erau

cu toţii

extr a o r d o n a r de docili, onorâ n d insta n t a n e u orice invitaţie anoni m ă ce le era făcut ă. Oam e nii... „Făpturile ast e a ne- ar fi putu t spun e und e au de gând să ne duc ă”, îşi zise ea, „şi ne- ar fi putut explica pentr u ce să face m toat e ast e a . Ar fi putut includ e în Mesaj cât ev a indicaţii sau inform a ţii orient a tiv e . Sau ne- ar fi putut oferi inform a ţiile dup ă ce Maşina a fost pus ă în funcţiun e . Nu- i der a nj a cu nimic să ne spun ă că vom acos t a pe un simulacru de plajă copiat dup ă cele de pe Păm â n t . Nici nu se întâ m pl a cev a dac ă ne pom e n e a u des pr e uş ă. E adev ă r a t că, oricât de ava n s a ţi ar fi, extr a t e r e ş t rii s- ar put e a să nu înţele a g ă perfec t englez a. La urm a urm ei singur ul educ a t o r le fuses e televiziun e a . Iar cunoş tinţ el e

lor de

rus ă,

hindu,

rudim e n t a r e . Dar ei invent a s e r ă

tanil

sau

hau s a

era u

prob a bil

şi mai

limbajul introd u s în cheia de decript a r e a

Mesajului. De ce nu se folos e a u de el? Voiau să- şi păs tr e z e ava n t aj ul surprizei? Vayga y o surprins e fixînd cu privire a uşa închis ă şi o întreb ă dac ă voia să fie urm ă t o a r e a . – Mulţum e s c , Vayga y. Mă gân d e a m . Ştiu că sun ă puţin nebu n e ş t e . Dar tocm ai m- a izbit o idee: de ce a treb uit să sărim prin orice inel ne- au întins ei? Ce s- ar întâ m pl a dac ă n- am face cee a ce ne cer? – Ellie, eşti atâ t de am e ric a n c ă ! Pentru mine toat e ast e a sunt ca aca s ă . Sunt obişnuit să fac cee a ce- mi propu n autorit ă ţile, mai ales când nu am de ales. Spun â n d ace s t e a , rusul zâm bi şi se răs uci şme c h e r pe călcâie, trec â n d dincolo. – Nu înghiţi orice rah a t dac ă vine de la- mp ăr a t , îi arunc ă ea în urm ă . Un pesc ă r u ş

ţipă scurt und e v a

sus, de a s u p r a

cap e t elor lor. Vayga y

lăsas e uşa larg desc his ă. Dincolo de ea se ved e a tot plaja. – Te simţi bine? o între b ă Devi. – Mă simt perfec t. Cred e- mă, vre a u doar să fiu o clipă singur ă. Vin dup ă voi. – Vorbes c serios, insistă Devi. Te întreb ca me dic. Chiar te simţi bine? – M-am trezit cu o durer e de cap şi am impr e si a că am avut nişte vise foart e bizar e. Nu m- am spăla t pe dinţi şi nici nu mi- am băut cafe a u a

de

dimine a ţ ă , cum fac de obicei. Nu m- aş sup ăr a nici dac ă aş put e a citi ziarul de dimine a ţ ă . În afar ă de ast e a , zău că mă simt perfec t... – Ei, atu nci par e a fi în ordine. Şi eu am o uşoar ă migr e n ă , din acele a şi motiv e. Ai grijă de tine, Ellie. Ţine mint e totul, ca să poţi fi în star e să- mi pove s t e ş ti şi mie... când ne întâlnim din nou. – Aşa o să fac, pro mis e Ellie. Se sărut a r ă şi îşi urar ă una alteia succ e s . Devi păşi pes t e prag şi dispăr u. Uşa se închis e în urm a ei. O clipă mai târziu Ellie avu impre si a că simt e un uşor parfu m de curry. Se spălă pe dinţi cu apă săra t ă . Întotd e a u n a

avus e s e nişte apuc ă t u ri

clare de mofturo a s ă . Făce a u part e din firea ei. Luă un mic dejun cu lapt e din nuc ă

de cocos. Curăţ ă

cu grijă praful şi nisipul care

se strâ n s e s e r ă

pe

supr af e ţ el e ext erio a r e ale minica m e r ei video şi făcu ace e a ş i oper a ţiu n e cu micuţul ei ars e n al de videoc a s e t e pe care înregis tr a s e toat e acele minun ă ţii. Îşi spălă în ap a oce a n ul ui frunza de palmier, aş a cum făcus e cu ea şi în ziua când

o găsis e

pe

Cocoa

Beach,

puţin

înaint e

de

a

porni

spre

staţia

„Methu s el a h ”. Aerul dimin e ţii deja se încălzis e. Ellie se hotăr â să facă o baie şi să înoat e puţin. Îşi împă t u ri cu grijă hain el e de a s u p r a frunzei de palmier şi se arunc ă plină de curaj în valurile oce a n ului. Îşi spus e că orice altcev a era posibil, dar în nici un caz nişte extr a t e r e ş t ri care să fie stârniţi la ved er e a unei femei goale, chiar dac ă e una care se ţine încă bine. Încerc ă să- şi imagin ez e un microbiolog pe care ved er e a unui para m e ci surprins în flagra n t delict în proc e s ul de mitoz ă l-ar incita la crime pasion al e. Se răs uci şi încep u să plute a s c ă alen e pe spat e , urcâ n d şi cobor â n d calm pe coas t a valurilor liniştite. Ritmul ei lent de depla s a r e se sincroniz a cu sosire a succe siv ă a cres t elor înspu m a t e . Încerc ă acu m să îşi închipuie mii de astfel de... încăp e ri, lumi simula t e sau orice altcev a vor fi fiind, fiecar e dintre ele repr ez e n t â n d o copie me ticulos realizat ă a celor mai frumo a s e locuri de pe plan e t a nat al ă a cuiva. Mii de as e m e n e a

lumi, fiecar e dintr e ele cu un cer

dea s u p r a , cu schimb ă ri de vre m e , cu oce a n e , pă m â n t , stânci, alte roci şi chiar cu form e

de viaţă

indige n ă

imposibil de deos e bit

de originale.

Păre a

o

extr a v a g a n ţ ă , dar pe de altă part e sug e r a că rezult a t ul era unul mulţu mi t or. Şi

îi inter e s a . Oricare ar fi posibilităţile cuiva, nu se apuc ă să construia s c ă un peis aj de as e m e n e a dime n siu ni pentr u cinci speci m e n e venite de pe o lume cond a m n a t ă . Cu

toat e

ace s t e a . ..

imagin e a

extr a t e r e ş t rilor–paz nici

într- o

grădin ă

zoologică la nivel cos mic dev e nis e un clişeu des t ul de ban alizat. Ce- ar fi dacă ace a s t ă

gar ă giga n tic ă, cu mulţim e a

ei de zone de acos t a r e

şi cu toat e

facilităţile ce o alcăt uia u , ar fi într- ade v ăr o grădin ă zoologică? Ellie îşi închipui imedia t o crea t u r ă cu cap de melc şi cu un glas ca de câine, lătrâ n d zgomo t o s : „Admiraţi anim al e exotice în me diul lor nat ur al!”. Turiştii put e a u veni aici din toat e colţurile galaxiei, în special în timp ul vaca n ţ elor de vară. Iar atu nci când are loc vreo verificar e, vreun test, ang aj a ţii mut ă anim al el e în alte cuşti, îi îndep ă r t e a z ă pe turişti, curăţ ă plaja de urm el e de picioar e sau labe şi îi lasă pe aborig e nii proa s p ă t sosiţi să se odihn e a s c ă o zi sau două, să se relax ez e o vre m e înaint e de a încep e să parcur g ă test el e nece s a r e . Sau poat e că ace s t a era mod ul lor de a orga niz a grădinile zoologice. Femei a îşi aminti de anim al el e din grădinile zoologice de pe Păm â n t , des pr e care se spun e a că sunt foart e greu de cresc u t în captivita t e şi că în cuştile care le erau afect a t e se înmulţ e a u greu şi ave a u der e gl ări comp or t a m e n t a l e . Cuprins ă

de

un

senti m e n t

de

stâ nj e n e a l ă

la

gân d ul

că

ar

put e a

fi

supr a v e g h e a t ă şi acu m, făcu o tum b ă şi se afund ă sub ap ă. Dădu din mâini cu put er e , îndre p t â n d u - se spre malul ap ei, şi, pentr u a dou a oară în ultimel e dou ăz e ci şi patr u de ore, îşi dori să fi avut un copil. Nu se zăre a nime ni prin pre aj m ă şi nici o pânz ă de cora bi e nu apăr u la orizont. Pe plajă se plimb a u agale câţiva pesc ă r u şi care păre a u să caut e crabi. Ellie ar fi vrut să- şi fi adus cu ea nişte pâine ca să- i hrăn e a s c ă . După ce se uscă îşi pus e hain el e pe ea şi studie din nou mist erio a s a uşă. Uşa păr e a să aşt e p t e răbd ă t o a r e , dar ea şovăia în continu a r e să intre. De fapt era mai mult dec â t şovăială. Poat e chiar un fel de spai m ă . Se dep ă r t ă , cu ochii aţintiţi la uşa de lemn. Apoi se aş ez ă sub un palmier, cu genu n c hii adun a ţi sub bărbie, şi se uită de- a lungul plajei nisipo a s e , întins e, de culoar e alb- gălbuie. După o vre m e se ridică şi se dez m o r ţi puţin. Ţinân d într- o mâ n ă ap ar a t ul de filmat şi frunza de palmier, se apro pi e de uşă şi ap ă s ă pe clanţ ă. Uşa se

deschis e

cu uşurinţ ă . Prin deschiz ă t u r a

ei Ellie put e a

să vad ă valurile cu

coa m el e lor albe de spu m ă ce năv ăl e a u ritmic spre ţăr m. Mai împins e o dat ă de uşă şi ace a s t a se deschis e larg fără nici un fel de scârţ âit. Plaja păre a că se uită la ea, calmă şi indifere n t ă . Femei a clătin ă din cap şi se întoars e sub copac ul und e stăt u s e pân ă atu nci, reve nin d la poziţia ei gândito a r e . * Se întreb ă ce s- o fi întâ m pl a t cu ceilalţi. Se aflau cumv a în vreo clădire îndep ă r t a t ă ,

afect a t ă

test elor

pentr u

străini,

şi comple t a u

cu

febrilitat e

ches tion a r e de între b ă ri cu soluţii alter n a tiv e ? Sau poat e că dăd e a u exa m e n e orale? Cine erau însă exa mi n a t o rii? Simţi din nou cum suflet ul îi e cuprins de îngrijorar e . O altă făptur ă intelige n t ă

care a evolu a t pe cine ştie ce lume

îndep ă r t a t ă în nişte condiţii cu totul diferite de cele de pe Păm â n t şi care a trecu t printr- o serie de mut a ţii gen e tic e accide n t al e cu totul diferite faţă de oa m e ni, o astfel de fiinţă nu ar se m ă n a nici pe dep a r t e cu nime ni şi nimic din ce ştia ea. Nici măc a r imagin a ţi a n- o put e a ajut a. Dacă ajuns e s e r ă într- o staţie de test a r e , atunci aici treb ui a să exist e nişte res po n s a bili exa min a t o ri, iar aceş ti exa mi n a t o ri şi cond uc ă t o ri ai staţiei de test a r e treb ui a să fie comple t non- uma ni, înfiorăt or de diferiţi de noi. Ştia că în ad â n c u rile ei era ceva care o făce a să se simt ă dera nj a t ă – sau chiar mai rău – când ved e a insect e , şerpi sau cârtiţe cu botul lucios. Era una dintr e pers o a n el e cuprins e de un uşor tre m u r a t – sau, ca să spun e m ad ev ă r ul adev ă r a t , de un frison de scârb ă – ori de cât e ori ave a

în faţă o fiinţă uma n ă

cu un cât de măr u n t

han dic a p

fizic sau cu

malfor m a ţii. Schilozii, copiii suferind de sindro m ul Down, chiar şi simpt o m e l e de parkins o nis m îi provoc a u un senti m e n t de dezg u s t şi o dorinţ ă acut ă să fugă de acolo, în ciuda judec ă ţii limpezi, raţion al e. De obicei fuses e în star e săşi stă p â n e a s c ă frica, deşi nu era sigură cu totul de ast a. Se întreb a dac ă nu jignis e vreod a t ă pe cinev a fără să- şi dea sea m a . Nu era un lucru la care să- i plac ă să se gân d e a s c ă pre a mult: îşi dăd e a sea m a imedia t de stâ nj e n e a l a ce o cuprind e a şi încerc a să schimb e subiect ul. De dat a ace a s t a însă se te m e a că nu va fi în star e nici măc a r să se confrunt e şi cu atât mai puţin să se înfrunt e de la egal la egal, în num el e speciei uma n e ,

cu o cre a t u r ă

extr a t e r e s t r ă .

Nimeni nu se gândis e

să îi

select e z e pe cei cinci me m b ri ai exp e diţiei în funcţie de ace s t criteriu. Nimeni

nu făcus e nici cel mai mic efort să afle dac ă vreu n ul dintre ei se te m e a de şoar e ci, de pitici sau de marţie ni. Comit e t el e de selecţie scăp a s e r ă

pur şi

simplu din ved er e proble m a , iar Ellie se miră cum de nu le trecu s e prin mint e la mo m e n t ul resp e c tiv, fiindcă acu m păr e a un impe di m e n t des t ul de evide n t . Făcus e r ă o greş e al ă când o trimis e s e r ă pe ea. S-ar put e a să fie pus ă în situa ţia de a sta faţă în faţă cu vreu n exa mi n a t o r galactic cu părul plin de şerpi, şi atu nci s- ar auto eli min a, s- ar face de ruşin e, ori poat e chiar mai rău, ar modifica calificativul oferit speciei uma n e în oricar e dintre test el e mist erio a s e care le- ar fi putu t

fi aplicat e .

Ar transfor m a

un calificativ de „ad mis” în

„res pins”. Se uită din nou lung, cu tea m ă şi în acela şi timp cu nea s t â m p ă r , la enig m a tic ă uşă al cărei prag de jos ajuns e s e acu m sub ap ă. Era ora fluxului. Apele se înălţa u. Pe margin e a apei, la câte v a sut e de metri de ea, se ved e a o siluet ă . Mai întâi crezu că era Vayga y. Poat e că ieşise mai devr e m e din sala de exa m e n şi se întors e s e să- i spun ă veş tile îmbuc ur ă t o a r e . Dar femei a obs erv ă că, oricine ar fi fost acela, nu purt a costu m ul–s alop e t ă impus în cadrul proiect ului Maşina. În plus păr e a să fie cinev a mai tân ăr şi mai voinic. Întins e mâ n a spre obiectivul ca m e r ei de filmat, apoi – din cine ştie ce motiv – ezită. Se ridică şi îşi pus e mâ n a stre a şi n ă la ochi pentr u a se feri de lumin a soar elui. Pentru o clipă avu impr e sia că... Dar era cu totul imposibil. Nu pute a u s- o ia prin surprind e r e cu atâ t a neru şin a r e . Totuşi nu reuşi să se abţin ă. Se rep ezi în goa n ă înspre el pe nisipul aspru de pe malul oce a n ul ui şi părul ei lung îi flutur ă în urm ă ca un drap el în vânt. Arăta aş a cum îl văzus e în ultima fotogr afie pe care o primis e: tân ăr, voinic şi fericit. Barb a îi cresc u s e puţin, ca şi cum nu se bărbieris e în ziua ace e a . O barb ă de o zi. Ellie zbură în braţ el e lui, suspin â n d . – Bună, Pres h, îi spus e el, mâ n g âi n d- o cu palm a mâinii drep t e pe ceaf ă. Era voce a lui. Şi-o aminti într- o clipită. Şi miros ul, şi mers ul, şi râsul erau aş a cum şi le amint e a de de m ult. Felul în care barb a lui aspr ă îi înţep a obrajii. Toat e se am e s t e c a u şi îi zdruncin a u încred e r e a în ea însăşi. Simţi cum un fel de giga n tic ă uş ă tăinuit ă, de piatr ă, se deschid e încetişor şi primele raze de lumină pătru n d într- un mor m â n t străv e c hi, apro a p e uitat. Fem ei a înghiţi în sec şi încerc ă să îşi revin ă, să se stăp â n e a s c ă . Însă

nişte valuri de suferinţ ă apar e n t inepuiza bile izbucniră din ad â n c u rile sufletului ei şi Ellie izbucni din nou în plâns. El stăt e a răbd ă t o r alăt uri de ea, făcâ n d- o să se simt ă mai sigură, privind- o la fel cum o făcus e , din câte îşi amint e a acu m, atu nci când se plas a s e la cap ă t ul de jos al scării din cas ă şi o privise în timpul primei ei exp e diţii solitar e pe trept el e imen s e . Îşi doris e să îl mai vad ă o dat ă, fuses e

dorinţ a

ei cea

mai

aprins ă ,

dar

pân ă

acu m

îşi înăbu şis e

aces t

senti m e n t , încerc a s e să şi-l smulg ă din ea fiindcă era atâ t de evide n t că lucrul aces t a nu mai era posibil. Acum plâng e a pentr u toţi anii care trecu s e r ă , toţi anii care îi des p ă r ţ e a u . În copilărie şi în tiner e ţ e visas e de nenu m ă r a t e ori că s- ar put e a întoarc e odat ă la ea şi i-ar spun e că mo ar t e a lui fuses e o greş e al ă . Era un om cu adev ă r a t minun a t . Ar fi sălta t- o iarăşi în braţ el e lui. Numai că Ellie plătis e pentr u toat e aces t e scurt e răg az u ri de fericire cu atâ t e a alte mo m e n t e când se dez m e tic e a durer o s de acut şi se ved e a într- o lume în care el nu mai exist a. Se bucur a s e de visele ei în ciuda tuturor suferinţ elor pe care le aduc e a trezire a şi plătis e de fiecar e dat ă exorbit a n t ul preţ al aces t ei a, în fiecar e dimin e a ţ ă în care era nevoit ă să desco p e r e pierd e r e a suferită şi să tre a c ă prin acele a şi chinuri suflet e ş ti, iar şi iar. Acele mo m e n t e

fanto m a tic e era u tot ce îi mai

răm ă s e s e din el. Iar acu m el era aici, nu ca fanto m ă sau imagin e de vis, ci în carn e şi oas e. Sau ceva as e m ă n ă t o r . O che m a s e din stelele îndep ă r t a t e şi ea venis e. Îl strâ n s e în braţ e din toat e put erile. Ştia că nu era dec â t un truc, o recons tr u c ţi e, un simulacr u, dar era un simulacru perfec t, fără cusur. îl ţinu cât ev a clipe de ume ri, dep ă r t â n d u - se la lungim e a braţ elor şi scrut â n d u - l cu privire a. Era perfect. Ca şi cum cu mulţi ani în urm ă tat ăl ei muris e şi se înălţas e

la ceruri

pentr u

ca

în cele

din

urm ă,

prin

ace a s t ă

proc e d u r ă

neort o d o x ă , ea să ajung ă să îl întâln e a s c ă din nou. Ellie suspin ă greu şi-l luă iarăşi în braţ e. Îi mai treb ui un minut ca să se recule a g ă . Se gân di că, dac ă l-ar fi avut în faţă pe Ken, atunci ar fi putu t cel puţin să se joace cu icee a că un alt dod ec a e d r u , poat e chiar Maşina sovieticilor, în cele din urm ă rep a r a t ă , ar fi putut face pe urm el e lor ace e a ş i călătorie de la Păm â n t spre inima galaxiei. Dar o astfel de eve n t u alit a t e nu era în nici un caz posibilă în cazul ap ariţiei de

faţă. Răm ă şiţ el e tat ălui lui Ellie se desco m p u n e a u într- un cimitir de pe malul unui lac. * Ellie se şters e la ochi, plâng â n d şi râzâ n d în acela şi timp. – Dar cui îi dator e z ace a s t ă ap ariţie? între b ă ea. Roboticii sau hipnoz ei? – Crezi că sunt un art ef a c t sau un vis? Ţi-ai put e a pun e ace e a ş i între b a r e în cazul oricui altcuiv a. – Până şi în ziua de ast ă zi nu trec e nici o săpt ă m â n ă în care să nu mă gând e s c că aş da orice, adică orice stă în put erile mele, nu m ai să mai pot sămi petr e c cât ev a minut e împre u n ă cu tat a... – Ei bine, iată- mă! zise el ves el, ridicân d mâinile şi întorcâ n d u- se pe jumă t a t e pentr u ca Ellie să se poat ă asigur a că şi spat el e lui se afla acolo, zdrav ă n şi real. Dar el era atâ t de tânăr ! Era cu sigura n ţ ă mai tân ă r dec â t ea. Nu ave a dec â t treizeci şi şas e de ani atu nci când muris e. Poat e că ace s t a era felul lor de a mai linişti spai m el e. Dacă era aş a, atu nci crea t u rile acele a erau foart e... socotit e. Îl cond u s e să- i arat e restr â n s ul ei dom e ni u tropical. Ţinân d u- l cu mâ n a pe dup ă talie, îşi zise că cel puţin îl simţ e a , fără nici o urm ă de îndoială, des t ul de concr e t, de mat e ri al. Dacă sub piele a lui exist a u

ceva angr e n aj e

sau circuite integr a t e ,

erau foart e

bine

mas c a t e . – Deci ce mai face m? între b ă ea. Între b a r e a era des t ul de ambig u ă , aş a că adă u g ă : – Vreau să zic... – Ştiu ce vrei, răsp u n s e el. Pentru tine au trecu t mulţi ani de la primire a Mesajului pân ă la sosire a ta aici. – Faci apr ecieri dup ă viteză sau dup ă precizie? – Nici una, nici alta. – Vrei să spui că încă n- am ter min a t test ul? El nu- i răsp u n s e . – Ei bine, explică- mi odat ă cum sta u lucrurile, spus e ea cu o uşoar ă iritar e în glas. Unii dintre noi şi-au pierd u t mulţi ani din viaţă încerc â n d să descifrez e Mesajul şi să construi a s c ă Maşina. N-ai de gând să- mi spui des pr e

ce est e vorb a? – Te- ai făcut o scan d al a gio aic ă pe cinst e! zise el, ca şi cum ar fi fost cu adev ă r a t tat ăl ei, ca şi cum ar fi comp a r a t ultimel e amintiri des pr e ea cu comp o r t a m e n t u l ei încă inco mpl e t relev a t din ace s t e mo m e n t e . Apoi îi ciufuli părul cu un ges t drăg ă s t o s . Ellie şi-l amint e a şi pe ace s t a din copilărie. Dar cum de era u în star e făpturile ast e a de la 30.00 0 de anilumină dep ă r t a r e de Păm â n t să ştie toat e ges t urile drăg ă s t o a s e ale tat ălui ei, ges t uri cons u m a t e cu multă vre m e în urm ă în îndep ă r t a t ul Wisconsin? Cum? Şi dintr- o dat ă înţeles e . – Visele, zise ea. Noapt e a trecu t ă , când dor m e a m şi visa m cu toţii, aţi pătru n s în minţile noas tr e , aş a- i? Ne- aţi abs or bit toat e cunoş tinţ el e . – Am făcut doar nişte cópii. Cred că tot ce se afla în cap e t el e voas tr e în mod obişnuit a răm a s acolo. Gând e ş t e - te puţin. Şi spun e- mi dac ă îţi lipseş t e ceva. Bărb a t ul zâmbi larg şi continu ă : – Erau

atâ t

de

multe

lucruri

des pr e

care

progr a m e l e

voas tr e

de

televiziun e nu pom e n e a u nimic. O, bineînţ el e s că ne- am putu t da sea m a cu des t ul ă uşurinţ ă de nivelul de dezvolt ar e teh n olo gic ă şi am aflat o mulţim e de alte inform a ţii! Dar mai sunt atâ t de mult e lucruri legat e de specia voas tr ă, mult mai mult de atât, lucruri des pr e care nu put e a m afla în mod indirect. Recun o s c că ai drept ul să simţi un oar ec a r e grad de încălcar e a spaţiului tău privat... – Glume ş ti. – ...dar ave m atâ t de puţin timp. – Vrei să spui că test ul a luat sfârşit? Am răsp u n s la toat e între b ă rile noap t e a trecu t ă , în timp ce dor m e a m ? Şi? Am trecu t sau am picat exa m e n ul ? – Nu- i chiar aş a, răsp u n s e el. Nu- i ca şi cum ai trec e în clas a a şas e a . Ellie trecu s e în clas a a şas e a atunci când tat ăl ei muris e. – Nu te gân di la noi ca la un fel de şerif inters t el a r care împuş c ă orice civilizaţie reb elă. Imagin e a z ă - ţi mai degr a b ă Recen s ă m â n t

Galactic. Noi strâ n g e m

ceva în genul unui Oficiu de

inform a ţii. Ştiu că, dup ă păr er e a

ta,

nime ni n- ar ave a nimic de învăţ a t de la voi fiindcă sunt e ţi o civilizaţie atâ t de înapoiat ă din punct de ved e r e tehn ologic. Dar o civilizaţie are şi alte calităţi.

– Ce fel de calităţi? – O, păi est e muzica. Apoi drago s t e a de bine (îmi place expr e si a ast a). Visele. Oam e nii se pricep foart e bine să viseze, deşi progr a m e l e de televiziun e nu ne- au spus mai nimic des pr e ast a. De- a lungul şi de- a latul galaxiei sunt civilizaţii care fac come r ţ cu vise. – Voi ad ministr a ţi un fel de schimb cultur al inters t el a r? Despr e ast a e vorba pân ă la urm ă ? Nu vă pas ă dac ă vreo civilizaţie aca p a r a t o a r e şi înset a t ă de sâng e desco p e r ă zborul inters t el a r ? – Ţi-am spus că ad mir ă m drag o s t e a de bine. – Dacă naziştii ar fi reuşit să spun ă stăp â nir e pe între a g a lume, pe lume a noas tr ă ,

şi dup ă

ace e a

ar fi desco p e rit zborul spaţi al inters t el a r, n- aţi fi

interv e nit? – Ai fi surprins ă dac ă ai afla cât de rar se întâ m pl ă ceva as e m ă n ă t o r . Pe ter m e n lung civilizaţiile agr e siv e se auto dis tr u g apro a p e întotd e a u n a . E cev a ce le stă în fire. Nu pot face altfel. Într- o as e m e n e a situ a ţie sarcin a noas t r ă est e să îi lăsă m în pac e. Să ne asigur ă m că nime ni nu o să- i stânj e n e a s c ă . Îi lăsă m să- şi îndeplin e a s c ă propriul lor des tin. – Şi atu nci de ce nu ne- aţi lăsat în pac e pe noi ? Nu mă plâng de ast a, îţi dai sea m a .

Sunt doar curioa s ă

să aflu cum funcţion e a z ă

Oficiul ăst a

de

Recen s ă m â n t Galactic. Primul lucru pe care l-aţi aflat des pr e noi a fost ace a trans mi siu n e cu Hitler. De ce aţi mai luat legă t u r a cu Păm â n t ul? – Recuno s c că imagin e a crea t ă a fost alar m a n t ă . Ne- am putu t da sea m a că ave ţi proble m e serioa s e pe cap. Dar muzica voas tr ă ne- a dat de înţele s altcev a .

Beeth o v e n

ne- a spus că pute ţi sper a .

Specialitat e a

noas tr ă

sunt

cazurile izolat e. Ne- am gândit că nu v-ar strica o mâ n ă de ajutor. Adevăr ul est e că nu vă put e m oferi pre a multe. Mă înţelegi, exist ă anu mit e limite clare impus e de cauz alit a t e . După ce spus e ace s t e a

se aplec ă pe vine, îşi trecu mâinile prin apa

oce a n ul ui şi apoi se şters e pe pant alo ni. – Noapt e a trecu t ă am privit în adâ n c ul minţilor voas tr e , reluă el. Ale tuturor. Toţi cei cinci ascu n d e ţi acolo o groaz ă de lucruri: senti m e n t e , amintiri, instinct e, comp or t a m e n t e dob â n dit e , nebu ni e, vise, iubiri. Iubire a est e foart e import a n t ă . Sunt e ţi un am e s t e c inter e s a n t .

– Toate ast e a pe timpul unei singur e nopţi? replică Ellie, ironizân d u- l puţin. – Trebuia să ne grăbi m. Avem un progr a m des t ul de strict. – De ce? Trebuie să se întâ m pl e...? – Nu, num ai că, dac ă nu prelucr ă m cu grijă o situa ţi e de cauz alit a t e logică, atu nci ea va evolua de la sine, fără s- o mai put e m controla. Şi dup ă ace e a lucrurile ies apro a p e întotd e a u n a mai prost. Ellie n- ave a nici cea mai mică idee des pr e ce era vorba. – Să prelucr a ţi o cauz alita t e logică. Tatăl me u nu vorb e a niciod a t ă în felul ăst a. – Bineînţ el e s că o făce a. Nu- ţi mai amint e ş ti cum vorbe a cu tine? Era un om educ a t şi încă de când erai fetiţă îţi vorbe a ... îţi vorb e a m de la egal la egal. Chiar nu ţii mint e ? Ba îşi amint e a . Îşi amint e a . Se gândi la ma m a ei şi la cas a de odihn ă în care era ea acu m. – Ce me d alion drăg u ţ, zise el, cu acel ton de circu m s p e c ţi e pat e r n ă pe care Ellie şi-l imagin ă că l-ar fi putu t ave a dacă ar fi apuc a t să o vad ă în timp ul adoles c e n ţ ei ei. Cine ţi l-a dat? – O, ăst a! excla m ă ea, fră m â n t â n d me d alion ul între deg e t e . De fapt l-am primit de la cinev a pe care nu- l cunos c chiar atâ t de bine. Mi-a pus la încerc ar e credinţ a ... El... Dar treb ui e să ştii deja toat ă pove s t e a . El afişă iarăşi acel zâmb e t larg. – Vreau să ştiu care est e opinia ta des pr e noi, spus e sec femei a. Adică ce crezi cu adev ă r a t . Bărb a t ul nu ezită nici o clipă: – Bine. Eu cred că est e uimitor să văd cât de bine aţi reuşit să vă descurc a ţi. Abia dac ă ave ţi nişte urm e de teorie a orga niz ării sociale, deţin e ţi nişte siste m e econo mic e extr a or din a r de primitive, nici un fel de înţeleg e r e a mec a ni s m e l or de predicţie istorică şi ştiţi foart e puţine des pr e

voi înşivă.

Ţinân d cont de vitez a cu care se tran sfor m ă civilizaţia voas tr ă , est e şoca n t că pân ă acu m încă nu v-aţi făcut buc ă ţi toat ă plan e t a . De ace e a nici nu vre m să vă şterg e m de pe listă, deoc a m d a t ă . Voi, uma nii, aveţi un talent deos e bit în a vă ada p t a , cel puţin pe ter m e n scurt.

– Asta est e proble m a , nu- i aş a? – Asta e una dintre proble m e . O să- ţi dai sea m a

că, dup ă o vre m e ,

civilizaţiile care au doar o pers p e c tiv ă pe ter m e n scurt pur şi simplu nu se descurc ă. Îşi încheie des tin el e de la sine. Ellie voia să- l întreb e care era părer e a lui sinceră des pr e fiinţele uma n e . Ce

simţ e a

el

faţă

de

oa m e ni?

Curiozitat e ?

Înţele g e r e ?

Nici un

fel de

senti m e n t e , ci doar sarcinile de serviciu de- a lungul unei zile obişnuit e? În adâ n c u rile inimii lui – sau orice alt orga n intern echivale n t pe care îl ave a făptur a – se gând e a la ea aş a cum se gând e a la... la o furnică? Nu fu însă în star e să- şi adu n e curaj şi să pun ă o astfel de între b a r e . Îi era pre a frică de răsp u n s . Din inton a ţi a vocii sale, din nua n ţ el e subtile ale discurs ului lui, Ellie se stră d ui să obţin ă un fel de imagin e a celui care stăt e a aici, cu ea, sub chipul tat ălui ei. Avea o cantit a t e enor m ă de exp e ri e n ţ ă în relaţiile cu oa m e nii, spre deos e bir e de supr a v e g h e t o rii din ace a s t ă Gară Centr al ă, care abia dac ă ave a u o zi de exp erie n ţ ă la activ. N-ar fi fost oar e ea în star e să disting ă cev a din adev ă r a t ul lor carac t e r , dincolo de mas c a ast a am a bilă şi inform a tiv ă ? Nu, nu reuş e a deloc. După cum o arăt a u şi cuvint el e lui, bărb a t ul aces t a nu era, bineînţ el e s , tat ăl ei şi nici nu pretind e a a fi el. Dar dup ă toat e celelalt e asp e c t e păr e a ciuda t de as e m ă n ă t o r cu Theod or e F. Arroway, 1924- 1960, vânz ă t o r de articole de me n aj şi apar a t e electrice de gospo d ă ri e, soţ şi părint e iubitor. Dacă n- ar fi făcut un efort continu u, dac ă voinţ a ei nu ar fi păs tr a t- o tre az ă, ar fi suspin a t pe umăr ul ace s t ui... aces t ei cópii. O part e din ea nu încet a să- şi dore a s c ă să îl întreb e cum mai merg e tre a b a de când a ajuns în para dis. Care era u acu m părerile lui des pr e a dou a venire a lui Iisus şi des pr e Înălţar e a la Ceruri? Exista ceva special în preg ă tirile pentr u Apocalips ă ? În unele culturi ale uma nit ă ţii se spun e a că dup ă mo ar t e cei binecu v â n t a ţi îşi vor petr e c e zilele pe culmi de mun t e sau printr e nori, în peş t e ri sau în oaze feerice, dar Ellie nu reuşi să- şi amint e a s c ă nici una în care să se spun ă că, dac ă erai un om foart e, foart e bun, atunci dup ă ce mur e ai ajung e ai pe o plajă însorită. – Mai ave m timp pentr u încă vreo cât ev a între b ă ri înaint e de... cee a ce va treb ui să face m dup ă ace e a ? – Bineînţ el e s . Cel puţin pentr u una sau dou ă.

– Poves t e ş t e - mi cev a des pr e siste m ul vostru de trans p o r t. – Pot face mai mult de atâ t, zise el. Îţi pot arăt a . Stai liniştită! O amib ă

întun e c a t ă

se

scurs e

de

la

zenit,

acop e rin d

soar el e

şi

întun e c â n d albas t r ul cerului. – Asta da şmec h e ri e! bolboro si Ellie. Sub picioar el e

ei se simţ e a

ace e a ş i plajă plină de nisip. Îşi afund ă

deg e t el e de la picioar e în el. Iar de a s u p r a ei... era Cosmo s ul. Din câte se păr e a , erau mult de a s u p r a galaxiei Calea Lacte e , privind în jos la struct ur a ei spirala t ă şi prăb u şin d u- se înspre ea cu o viteză absolut inima gin a bilă. Tatăl ei sau fiinţa care îl înlocuia îi explică concre t şi clar totul, folosindu- se de un limbaj ştiinţific cu care Ellie era familiarizat ă . O plimb ă prin imens a struct u r ă rotitoar e . Îi arăt ă braţul spiralei Orionului în care se afla încorpor a t în ace a perioa d ă Soar el e Păm â n t ul ui. Mai înăun tr ul galaxiei, în ordine descr e s c ă t o a r e şi în funcţie de se m nificaţia lor mitologic ă, se aflau cons t el a ţi a Săg e t ă t o r ul ui, cons t el a ţi a Norm a sau Scutu m şi braţul de trei kilopars e ci al galaxiei. Pe fund al

ap ăr u

o reţe a

de linii drep t e ,

repr ez e n t â n d

siste m ul

de

trans p o r t pe care îl folose a u ei. Sem ă n a cu hărţile electro nic e cu luminiţe din metr o ul parizian. Eda avus e s e drept a t e . Din cât e ded u s e Ellie, fiecar e staţie era plas a t ă într- un siste m solar cu o gaur ă ne a g r ă dublă de dime n siu ni redus e . Ştia că aces t e găuri negr e nu pute a u prove ni din prăb u şiri în sine ale unor stele, adică din evoluţia nor m al ă a unor siste m e stelar e gigan tic e, fiindcă erau pre a mici. Poat e că era u nişte găuri negr e primor di al e, răm a s e de pe urm a Big Bang- ului, capt ur a t e de vreo nav ă stelar ă inima gin a bilă şi remorc a t e pân ă la staţia de des tin a ţi e. Sau poat e că era u improvizat e , făcut e la întâ m pl a r e . Ar fi vrut să- şi între b e

ghidul des pr e

ele, însă turul continu a

înspr e

interiorul

galaxiei, şocâ n d- o şi mai mult. Aproa p e de centrul galaxiei exist a un disc strălucitor de hidrog e n care se rote a în jurul Căii Lacte e. În interiorul lui un inel de nori molec ul ari gon e a înspr e

exterior,

îndre p t â n d u - se

spre

periferia

galactic ă.

Bărba t ul

îi arăt ă

depla s ă rile ordon a t e ce se petr e c e a u în compl ex ul gigan tic de nori molec ul ari din cons t el a ţi a Săge t ă t o r ului, zona B 2, o const el a ţi e care fuses e timp de dec e nii zona favorită de vân ă t o a r e de molecule orga nic e comple x e pentr u toţi colegii ei radio a s t r o n o mi de pe Păm â n t . Mai apro a p e de centr u dădur ă pes t e

un alt nor molec ul ar gigan tic şi apoi pes t e Săg e t ă t o r, zona ves tică A, o surs ă radio put er nic ă pe care o rem a r c a s e Ellie pe când munc e a la Argus. Şi chiar alăt uri de ea, exact în inima galaxiei, înlănţ uit ă într- o îmbră ţiş a r e gravit a ţio n al ă păti m a ş ă , se afla o per ec h e de găuri negr e imen s e . Fiecar e dintr e ele ave a greut a t e a a cinci milioan e de sori. Râuri de gaz de mări m e a unor siste m e stelar e se scurg e a u în burţile lor nes ă ţio a s e . Două găuri negr e colos al e,

sup er gig a n tic e...

Ellie me dit ă

o clipă

la limitele

limbilor de

pe

Păm â n t ... două găuri negr e masiv e care se rote a u una în jurul celeilalt e în chiar centrul galaxiei. Despr e una ştiau şi ei sau cel puţin ave a u băn ui eli des t ul de zdrav e n e . Dar două ? Nu s- ar fi dove dit a fi de fapt un fel de deplas a r e Doppler a liniilor spectr al e ? Îşi imagin ă că pe una dintr e ele se afla o tăbliţă pe care

scria

„Intrar e ”

şi pe

cealalt ă

altă

tăbliţă,

pe

care

scria

„Ieşire”.

Deoc a m d a t ă nu se folose a dec â t intrar e a , ieşire a doar se afla şi ea acolo. Exact acolo era locul und e fuses e plas a t ă ace a s t ă gar ă, Gara Centr al ă, în centr ul galaxiei şi la o dista n ţ ă suficient de mar e de găurile negr e pentr u a fi în sigur a n ţ ă . Cerurile străluc e a u orbitor din cauz a milioan elor de stele tiner e din apro pi er e , însă toat e stelele, gazul şi praful stelar era u abs or bit e de gaur a nea gr ă de la intrar e . – Duce und e v a , nu- i aş a? între b ă Ellie. – Bineînţ el e s . – Ai put e a să- mi spui und e? – Sigur. Toat e ches tiile ale a se rosto g ol e s c spre Const el a ţi a Lebăd a A. Ellie ştia cât e cev a des pr e Lebăd a A. Dacă făce a abs tr a c ţi e de răm ă ş iţ el e unei

sup er n o v e

mai

apropi a t e

din

Cassiop e e a ,

ace a s t a

era

cea

mai

strălucito a r e surs ă radio capt a t ă pe cerul Păm â n t ul ui. Calculas e că Lebăd a A produc e într- o secu n d ă mai multă ener gi e dec â t produc e a Soar ele în 40.00 0 de ani. Acea radios urs ă se afla la o dista n ţ ă de şas e sut e de milioan e de anilumină, mult dincolo de Calea Lacte e , und e v a în afar a zonei galactice. Ca şi în cazul multor altor radios ur s e extr a g al a c tic e, dou ă jeturi de gaz enor m e care se depla s a u sep a r a t apro a p e cu viteza luminii crea u o reţe a compl ex ă de und e de şoc Rankin e- Hugoniot în pătur a subţire de gaz interg al a c tic, produc â n d

în

cadrul ace s t ui feno m e n o surs ă radio as e m e n e a unui far care lumina cu puter e apro a p e întreg ul univers. Toată mat e ri a din ace a s t ă struct u r ă enor m ă , cu o

lungim e

de aproxi m a tiv 500.0 0 0 de ani- lumină, se revăr s a

măr u n t , apro a p e

dintr- un punct

inobs er v a bil, aflat în spaţiu exac t la jumă t a t e a

dista n ţ ei

dintr e cele dou ă jeturi. – Voi produc e ţi Lebăd a A? Îşi aminti vag una dintre nopţile de vară petr e c u t e în Michiga n pe când era mică. Se te m u s e ca nu cumv a să cad ă în cer. – Nu, nu doar noi. Este un fel de proiect comu n al mai multor galaxii. De fapt ace a s t a est e ocup a ţi a noas tr ă de baz ă: constr uc ţiile. Numai o... num ai câţiva dintr e noi se ocup ă de civilizaţiile nou- ap ăr u t e . La fiecar e pauz ă pe care o făce a, Ellie simţ e a un fel de ţiuit în creier, pe und e v a prin lobul pariet al stân g. – Există proiect e comu n e ale mai multor galaxii? întreb ă ea. O mulţim e de galaxii, fiecar e dintre ele cu un fel de Administr a ţi e Centr al ă? Cu sute de miliard e de stele în fiecar e galaxie. Şi apoi ace s t e ad minis tr a ţii se asociaz ă, coop er e a z ă . Şi se apuc ă să trimită milioan e de sori în cons t el a ţi a Cent a u r ul ui... scuz e, în Lebăd a A. În... Iartă- mă, dar sunt ca m buimă cit ă de dime n si u nile proiect ului. De ce v-aţi apuc a t să faceţi ast a ? Pentru ce oare? – Nu treb ui e să te gân d e ş ti că univers ul e un fel de junglă. Nu mai est e aş a de miliard e de ani, îi spus e „tat ăl”. Imagin e a z ă - ţi-l mai degr a b ă ca pe un spaţiu... cultivat. Ea simţi din nou acela şi ţiuit în creier. – Dar cu ce scop? Ce se poat e cultiva acolo? – Motivul princip al est e uşor de explicat. Numai să nu te laşi înfricoş a t ă de scar a la care se desfă ş o a r ă totul. La urm a urm ei eşti astro n o m . Proble m a care se ridică est e ace e a

că univers ul se află în exp a n si u n e

şi nu exist ă

suficient ă ma t e ri el pentr u a- i put e a opri exp a n si u n e a . După o vre m e nu mai apar nici galaxii noi, nici stele noi, nici plan e t e noi sau forme de viaţă noi. Răm â n e m

tot cu ce- am avut înaint e. Totul tinde să dec a d ă . Totul devin e

plictisitor. Aşa că noi am ales Lebăd a A pentr u a ne verifica o tehnic ă de produc e r e a ceva nou. L-ai put e a nu mi un exp eri m e n t de înnoire urba n ă . Nu est e singurul nostr u exp e ri m e n t de aces t tip. Odat ă , într- un mo m e n t din viitor, am put e a încerc a să înţărc ui m o zonă a univers ului şi să împiedică m spaţiul să devin ă tot mai lipsit de ma t e ri e pe mă s u r ă ce eonii trec unul dup ă altul. Asta

se face, bineînţ el e s , prin sporire a den sit ă ţii locale a mat e ri ei. Este o munc ă cinstită şi folosito ar e . Ca şi ad minis tr a r e a unui ma g a zin cu articole de me n aj în Wisconsin. Dacă Lebăd a A se afla la şas e sut e de milioan e de ani- lumin ă dep ă r t a r e , atu nci astron o mii de pe Păm â n t sau oricar e alţi astro n o mi din Calea Lacte e care ar fi fost inter e s a ţi de proble m ă o ved e a u aş a cum arăt a cu şas e sute de milioan e de ani în urm ă. Dar ea ştia că acu m şas e sute de milioan e de ani pe Păm â n t abia apăr u s e

viaţ a şi nu exist a u dec â t cât e v a crea t u ri în oce a n ul

plan e t a r , fiinţe abia mai mari dec â t

un deg e t. Făpturile aces t e a

erau cu

adev ă r a t străv e c hi. Acum şas e sut e de milioan e de ani, pe o plajă identic ă cu ace a s t a . .. însă lipsită de crabi, de pesc ă r u şi, de palmieri. Încerc ă să- şi imagin ez e cum cine ştie ce plan e t ă micros co pic ă fuses e adu s ă de valuri la ţăr m şi se ţine a cu timidita t e de solul măt u r a t de ape, în timp ce aces t e cre a t u ri era u ocup a t e cu galact o g e n e z a şi cu unele proiect e instruc tiv e de inginerie cos mic ă. – Voi pomp a ţi mat e ri e înspr e Lebăd a A de şas e sute de milioan e de ani? – Ei bine, ad ev ă r ul est e că cee a ce aţi det e c t a t voi, radioa s t r o n o mii, sunt doar cât ev a dintr e ultimel e noas t r e verificări ale fezabilităţii. Acum sunt e m mult mai ava n s a ţi cu proiect ul. „Deci la timp ul potrivit”, se gân di Ellie, „adică pes t e alte cât ev a sut e de milioan e de ani, vreun ul dintre radio a s t r o n o mii de pe Păm â n t , dac ă va mai exist a aş a ceva, va det e c t a un progr e s simţitor în proce s ul de recon s t r uir e a univers ului în jurul Lebed ei A.” Sum e ţi n d u- se, încerc ă să se ţină tare în faţa unor posibile revela ţii viitoar e şi îşi jură că nu îi va lăsa s- o intimid ez e . Exista o ierarhie a fiinţelor intelige n t e la o scar ă pe care nu şi-o imagin a s e niciod a t ă . Însă şi Păm â n t ul îşi ave a locul şi import a n ţ a lui în ace a s t ă struct ur ă ierarhic ă, altfel extr a t e r e ş t rii nu s- ar fi stră d uit atâ t a cu ei pe deg e a b a . Punctul acela de bezn ă se depla s ă rep e d e înapoi spre zenit şi fu înghiţit, iar soar el e şi cerul alba s tr u ap ăr ur ă din nou. Decorul era acela şi: valurile, nisipul, palmierii, uş a á la Magritt e, apar a t ul de filmat miniat ur al, frunza de palmier pă m â n t e a n şi... tat ăl ei. – Inelele şi norii aceia inters t el a ri în mişc ar e din apro pi er e a centrului galaxiei... nu se dator e a z ă exploziilor periodice care se petr e c în zonă? Nu est e

ca m periculos să plas a ţi aici Gara Centr al ă? – Sunt explozii izolat e, nu periodic e. Se petr e c num ai la o scar ă redus ă , nici pe dep a r t e comp a r a bile cu cee a ce face m noi în Lebăd a A. Şi sunt uşor de evitat. Ştim când ap ar şi de obicei ne ferim din cale a lor. Dacă ave m de- a face cu una cu ad ev ă r a t periculoa s ă , atunci mut ă m staţia în altă part e pentr u o perioa d ă de timp. Îţi dai sea m a că e o munc ă de rutină. – Bineînţ el e s . Rutină. Voi aţi constr uit totul? Vreau să spun, căile de acce s , staţiile... Voi împr e u n ă cu ceilalţi... ingineri din alte galaxii? – O, nu! N-am cons tr uit nimic din toat e ast e a . – Cred că n- am pricep u t bine. Fă- mă să înţele g. – Lucrurile par să fie la fel pes t e tot. În cazul nostru, civilizaţia actu al ă s- a dezvolt a t cu multă vre m e în urm ă pe mai multe lumi diferite din galaxie. Primii dintr e noi au desco p e rit şi perfec ţion a t zborul spaţi al inters t el a r şi în cele din urm ă au nimerit întâ m pl ă t o r pes t e una dintre staţiile de tranzit. Bineînţ el e s că nu ştia m ce sunt. Nici nu era m siguri că sunt artificiale pân ă când unii dintr e noi au avut pentr u prima dat ă curajul să alun e c e printr- o astfel de trec er e . – Care „noi”? Vrei să spui stră m o ş ii tăi, ai... ras ei tale, ai speciei de care apar ţii? – Nu, nu- i chiar aş a. Sunt e m mai mult e specii prov e nit e din mai mult e lumi. În cele din urm ă am desco p e rit o mulţim e de tras e e subt e r a n e – ca să le zic aş a

–, de

divers e

vârst e ,

cu diferite

stiluri de

decor a ţiu ni,

şi toat e

aba n d o n a t e . Cele mai mult e erau încă în star e bun ă de funcţion a r e . N-a treb uit să face m dec â t unele mici rep ar a ţii şi îmbun ă t ă ţiri. – Şi n- aţi găsit şi alte ves tigii istorice? Nici un oraş mort? Nici un fel de relat ă ri asu pr a

celor întâ m pl a t e ?

N-a răm a s

nici unul dintr e

cons tr uc t orii

aces t or pas aj e ? Bărb a t ul clătină din cap. – Nici o plan e t ă indus trializat ă şi păr ă sit ă ? El rep e t ă ges t ul. – Deci a exist a t o civilizaţie ava n s a t ă răs p â n dit ă în între a g a galaxie şi ea a dispăr u t fără să lase vreo urm ă , în afar a staţiilor aces t or a ? – În mar e lucrurile stau aş a cum spui tu. Şi situa ţia est e identic ă şi în alte galaxii. Acum câte v a miliard e de ani au pleca t cu toţii und e v a . N-am nici cea

mai vag ă idee und e. – Dar und e ar fi putu t să se ducă? El clătin ă din cap pentr u a treia oară, dar de dat a ace a s t a mult mai lent dec â t înaint e. – Atunci voi nu sunt e ţi... – Nu, noi sunt e m doar supr a v e g h e t o rii, îi răs p u n s e el. Poat e că într- o zi ei se vor întoarc e . – Bine, atu nci încă una, se rugă ea, ridicân d în sus deg e t ul arăt ă t o r aş a cum, prob a bil, obişnuia să facă atunci când ave a doi ani. Încă o întreb a r e , una singur ă. – Fie, îi răs p u n s e el cu îngăd uinţ ă . Dar nu mai ave m dec â t câte v a minut e la dispoziţie. Ellie arunc ă din nou o privire înspre cadrul uşii de pe plajă şi îşi înăbu şi un fior slab care o cuprins e când zări un crab micuţ, apro a p e trans p a r e n t , mişcâ n d u- se pieziş prin faţa ei. * – Aş vrea să ştiu ceva des pr e miturile şi religiile voas tr e . Ce vă face pe voi să vă umple ţi de res p e c t religios? Ori cei care cre e a z ă nu mino s ul sunt incap a bili să- l simt ă ? – Şi voi cre a ţi numino s . Nu, am înţele s întreb a r e a ta. Evident că îl simţim şi noi. Trebuie să recun o ş ti că unele dintr e aces t e lucruri sunt greu de explicat şi nu le- ai înţeleg e . Dar o să- ţi dau un exe m pl u lega t de cee a ce m- ai întreb a t . Nu pretin d că est e exact cee a ce vrei, dar îţi voi oferi o mos tr ă de parfu m... Tăcu pentr u o clipă şi Ellie simţi din nou acela şi ţiuit, de dat a ace a s t a în lobul occipital stân g. Se distră puţin cu idee a că individul îi scor m o n e a prin neuro ni. Poat e că îi scăp a s e ceva din ved e r e noap t e a trecut ă . Dacă era aş a, atu nci ave a de ce să se bucur e. Înse m n a că nici ei nu erau perfec ţi. – ...parfu m de numino s . Din nu mino s ul nostr u. Se refer ă la pi, raport ul dintr e circu mf erin ţ a unui cerc şi dia m e t r ul lui. Îţi est e familiar, bineînţ el e s , şi ştii de as e m e n e a că nu poţi ajung e niciod a t ă la cap ă t ul ace s t ui num ă r. În tot univers ul nu exist ă nici o făptur ă , oricât de intelige n t ă ar fi ea, care să îl poat ă calcula pe pi pân ă

la ultima zecim al ă, pentr u că nu exist ă nici o ultimă

zecim al ă, ci doar un num ă r infinit de zecim al e. Mate m a ticie nii noştri s- au

stră d uit să- l calculez e folosind u- se de... Ea simţi din nou ţiuitul. – ...nimic din cee a ce se par e că ştii... Hai să zice m pân ă la zece miliard e de zecim al e. N-o să fii surprins ă dacă o să auzi că alţi mat e m a t i ci e ni au mer s şi mai dep a r t e . Ei bine, în cele din urm ă, să zice m că pe la o zecim al ă dintr- o poziţie de zece la put er e a a dou ăz e c e a , se întâ m pl ă brusc ceva. Zecim al el e variind la întâ m pl a r e dispar şi pentr u o perioa d ă de timp incre dibil de lungă nu apar dec â t cifre de unu şi zero. În timp ce vorbe a insul tras a alen e cu deg e t ul de la picior un cerc pe nisipul plajei. Ellie tăcu o clipă înaint e de a- i răs p u n d e . – Dar aces t şir de zero şi unu se ter min ă pân ă la urm ă ? Ne întoarc e m iarăşi la un şir de zecim al e variind întâ m pl ă t o r ? Rema r c â n d un se m n slab de încuraj ar e din part e a lui, continu ă: – Dar nu m ă r ul acelor zero şi unu? Este cumv a un produ s de num e r e prime ? – Da, din unspr e z e c e num e r e prime. – Vrei să spui că exist ă un mes aj în uns pr e z e c e dime n si u ni care est e ascu n s în adâ n c u rile nu m ă r ului pi? Există ceva în univers care comu nic ă prin... mat e m a t i c ă ? Dar... dă- mi o mâ n ă de ajutor. Îmi vine foart e greu să te înţeleg. Mate m a tic a nu est e arbitr ar ă . Vreau să zic că num ă r ul pi treb ui e să aibă pes t e tot ace e a ş i valoar e . Cum ai put e a să ascu nzi un me s aj înăun tr ul lui pi? Este un nu m ă r produ s în naş t e r e a univers ului. – Exact. Ellie se holbă la el. – Chiar mai mult dec â t atât, continu ă bărb a t ul. Hai să pres u p u n e m că şirul aces t a

de zero şi unu apar e

doar în aritm e tic a

zecim al ă, deşi o să

recun o ş ti că în orice altă bază aritm e tic ă se petr e c e ceva ciuda t cu el. Hai să mai

pres u p u n e m

că

fiinţele

care

au

făcut

pentr u

prima

dat ă

ace a s t ă

desco p e rir e ave a u zece deg e t e la mâini. Îţi dai sea m a cum sun ă ? Este ca şi cum pi ar fi aşt e p t a t

miliard e de ani apariţia unor mat e m a t i cie ni cu zece

deg e t e şi cu comp u t e r e ultrar a pid e . Îţi dai sea m a că Mesajul ne- a fost cumv a adr e s a t nou ă? – Dar de fapt ast a- i o me t af or ă , nu- i aş a? Nu est e vorba chiar de pi şi de

poziţia a zece a la put er e a a dou ăz e c e a ? În realitat e tu nu ai zece deg e t e . – Nu chiar, îi răsp u n s e el şi zâmbi iar. – Şi atu nci, pentr u num el e lui Dumn e z e u , ce se spun e în Mesaj? Insul tăcu o clipă, îşi înălţă deg e t ul arăt ă t o r şi apoi îl îndre p t ă spre uşă. Un mic grup de oa m e ni năv ăl e a agita t de dincolo de ea. * Erau cu toţii într- o dispoziţie plăcut ă , ca şi cum ar fi fost la o ieşire în nat ur ă, la un picnic îndelun g planificat şi mer e u am â n a t . Eda era însoţit de o tân ăr ă năucitor de frumo a s ă , care purt a o fustă şi o bluză viu colora t e şi îşi ţine a părul ara nj a t în şuviţe subţiri nu mit e „gelé”, o coafur ă foart e îndră git ă de fem eile mus ul m a n e din Yorubala n d. Se ved e a clar că ved er e a ei îl umple a de fericire. Din fotogr afiile pe care le văzus e odinioar ă, Ellie îşi dăd u sea m a că era soţia lui Eda. Sukh av a ti îşi ţine a mâ n a strâ n s ă pes t e palm a unui tân ăr cu o figură serioa s ă , cu ochi mari şi expr e sivi, care era, dup ă toat e prob a bilităţile, Surind a r Ghos h, soţul lui Devi, fost stud e n t la me dicin ă şi mort cu mult timp în urm ă . Xi discut a aprins cu un bărb a t micuţ şi viguros care ave a o ţinut ă milităro a s ă , purt a nişte mus t ă ţi lungi, răs ucit e şi pleoş tit e şi era înveş m â n t a t într- o ma n ti e bog a t împodo bit ă cu broc art u ri şi mărg el e . Ellie şi-l închipui supr a v e g hi n d pers o n al cons tr uir e a mod elului funer a r dup ă Rega t ul de Mijloc şi dând u- le indicaţii cu voce put er nic ă celor care turn e u mercur ul. Vayga y le prez e n t ă o tân ă r ă de uns pr e z e c e sau doispr ez e c e ani ale cărei plet e blond e se unduia u la fiecar e pas pe care îl făce a. – Ea est e... mai mult sau mai puţin nepo a t a

me a , Nina. Marea me a

Duces ă . Ar fi treb uit să vă fac cunoş tin ţ ă cu ea mai de m ult, pe când eraţi în Moscov a. Ellie o îmbră ţiş ă pe fetişca n ă . Se simţi uşur a t ă văzâ n d că Vayga y nu apăr u s e împr e u n ă cu Meera, ecdyzia s tr a . Rem a rc â n d tan dr e ţ e a

cu care se

purt a rusul faţă de Nina, decis e în sine a ei că el plăc e a tot mai mult pe fizicianul ăst a trăs nit. Îşi ţinus e ascu n s de toţi ceilalţi ace s t loc tainic din sufletul lui. Chiar şi faţă de ea, deşi se cunoş t e a u de atâ t a vre m e . – N-am fost un tat ă bun pentr u ma m a ei, mărt urisi Vayga y. Şi în ultima vre m e abia dacă am mai apuc a t s- o văd când şi când pe Nina. Ellie se uită în jur. Supra v e g h e t o rii staţiei crea s e r ă pentr u fiecar e dintr e

cei cinci pă m â n t e n i

o fiinţă care

înse m n a

pentr u

ei iubire a

lor cea mai

profund ă . Poat e că o făcus e r ă doar pentr u a distru g e barier el e de comu nic ar e cu o altă specie, îngrozitor de diferită de ei. Se bucur ă şi ea că nu- l ved e pe nici unul dintr e tovar ă şii ei conv er s â n d fericit cu o copie identică a lui însuşi. „Ce- ar fi dac ă am face ast a atu nci când ne vom întoarc e pe Pămâ n t ? ” se gândi ea deod a t ă . „Ce s- ar întâ m pl a dac ă, în ciuda tuturor form alit ă ţilor şi deghiz ărilor la care ne- am obişnuit să ne pret ă m , ar treb ui să ap ăr e m în public cu fiinţa pe care o iubim cel mai mult?” Îşi închipui că un astfel de ges t ar fi dev e nit o pre mis ă obligat ori e pentr u un discurs în public pe Păm â n t . Ar fi schimb a t totul. În mint e îi răs ări imagin e a unui grup de inşi de acela şi sex care înconjur a u o pers o a n ă singur ă de sex opus. Sau poat e că ar fi ap ăr u t lanţuri uma n e . Cercuri. Litere des e n a t e de trup uri, H sau Q. Opturi ondulâ n d lent. Ai put e a

desco p e ri

dintr- o

singur ă

privire

oa m e nilor, uitân d u- te doar la geo m e t ri a

iubirile

cele

mai

profun d e

ale

corpurilor. Un fel de relativit a t e

gen e r alizat ă aplicat ă în psihologia socială. Dificultă ţile practice ale unei astfel de orga niz ări ar fi, bineînţ el e s , consid er a bile, dar atunci nime ni n- ar mai put e a să mint ă când va fi vorb a de iubire. Suprav e g h e t o rii îi grăb e a u , politicoşi, dar cu hot ăr â r e . Nu ave a u pre a mult timp de stat la taclale. Intrar e a în ecluza dode c a e d r ul ui era acu m vizibilă, aproxim a tiv în acela şi loc und e fuses e când au ajuns prima dat ă aici. Din simţ al sime triei sau poat e din cauz a vreu n ei legi de cons e rv a r e interdi m e n s i o n al ă , uşa ace e a á la Magritt e disp ăr u s e . Fură cu toţii prez e n t a ţi unii altor a. Ellie se simţi neînchipuit de pros t încerc â n d să- i explice împăr a t ul ui chinez Qin cine fuses e tat ăl ei. Dar Xi trad u s e îndat oritor totul, dup ă care cei doi bărb a ţi– simulacr e îşi strâ n s e r ă mâinile cu sole m nit a t e , ca şi cum ar fi fost prima dat ă când se întâln e a u , cu ocazia unui imagin a r mic- dejun cu grăt a r în aer liber. Soţia lui Eda era de o frumu s e ţ e izbitoar e şi Surind a r Ghos h o studie de jos pân ă sus cu mai mult ă ate n ţi e dec â t ar fi cerut simpla curiozitat e . Lui Devi nu păr e a

să- i pes e sau poat e

că era pur şi simplu mulţu mi t ă

simulacr ului. Ellie o întreb ă încet: – Unde ai ajuns dup ă ce ai trecu t de prag ul uşii? – Pe Maiden h all Way, num ă r ul 416, îi răsp u n s e Devi.

de acur a t e ţ e a

Ellie o privi neînţ el e g ă t o a r e . – În Londra, 1973. Cu Surind ar. Spun â n d ast a, indianc a arăt ă cu capul în direcţia lui şi ad ă u g ă : – Înaint e ca el să moar ă . Ellie se între b ă und e ar fi ajuns ea dac ă ar fi trecu t prag ul uşii de pe plajă. Proba bil că în Wisconsin, la sfârşitul anilor ’50. Dar, fiindcă nu se confor m a s e progr a m u l ui, el a fost nevoit să vină aici. Nu o dat ă făcus e acelaşi lucru în Wisconsin. Şi lui Eda i se relat a s e o istorie des pr e un me s aj ascu n s în profunzimile unui num ă r trans c e n d e n t a l, dar la el nu fuses e vorb a des pr e  sau des pr e e, baz a logarit milor natur ali, ci des pr e o mulţim e de num e r e des pr e care ea nici măc a r nu auzis e. Având o infinitat e de nu m e r e trans c e d e n t a l e , nici n- or să ştie pe care să- l studiez e în am ă n u n ţi m e mai întâi atunci când se vor întoarc e pe Păm â n t . – Tânje a m să sta u liniştit şi să studiez num e r el e acele a , îi mărt urisi lui Ellie fizicianul nigeria n, şi am avut senz a ţi a că fiinţele ace s t e a au nevoie de ajutor, de cinev a care să le arat e vreo met o d ă de descifrar e la care ei n- au ajuns să se gân d e a s c ă . Însă părer e a me a est e că pentr u ei lucrul ăst a e cev a foart e pers o n al şi nu- şi dore s c să- l împăr t ă ş e a s c ă şi cu alţii. Ca să fiu realist, nici nu cred că sunt e m des t ul de deş t e p ţi pentr u a- i put e a ajuta vreun pic. Nu descifra s e r ă

nici me s aj ul ascu n s

în  ?

Supr av e g h e t o rii, stă p â nii

aces t ei staţii, proiect a n ţii şi cons tr uc t orii unor noi galaxii nu reuşis er ă înţele a g ă

un mes aj care le stăt e a

să

sub nas de una sau chiar dou ă rota ţii

galactic e? Era oare mes aj ul atâ t de complica t sau ei...? – E timp ul să mer g e m acas ă , îi spus e cu blând e ţ e tat ăl ei. Cuvintele lui îi frâns e r ă inima. Nu voia să plec e. Începu să fixeze cu privire a frunz a de palmier. Încerc ă să mai trag ă de timp, pun â n d alte între b ă ri. – Cum adică „să merg e m acas ă ” ? Vrei să spui că o să ap ăr e m dintr- o dat ă pe und e v a

prin siste m ul nostru solar? Cum o să ajung e m

înapoi pe

Păm â n t ? – O să vezi, îi răsp u n s e el. Va fi inter e s a n t de văzut. Zicând ast a, o luă de dup ă mijloc şi o condu s e înspre intrar e a desc his ă în dod ec a e d r u .

Era ca şi atu nci când ven e a ora de culcar e. Dacă erai ascult ă t o r şi dac ă erai în star e să pui între b ă ri intelige n t e , atunci poat e că cei mari te lăsa u să mai întârzii cât e v a minut e. De obicei met o d a reuş e a , cel puţin pentr u câtv a timp. – Păm â n t ul est e conec t a t şi el acu m, nu- i aş a? În am â n d o u ă direcţiile. Dacă noi put e m pleca direct acas ă înse a m n ă că şi voi put e ţi veni la noi cât ai zice peş t e . Ştii, ast a mă face să mă nelinişt e s c des t ul de mult. De ce n- aţi tăia pur şi simplu legă t u r a ? Încep â n d de aici. – Îmi pare rău, Pres h, îi răs p u n s e tat ăl ei, ca şi cum ea ar fi tras de timp cu neruşin a r e , dep ă şin d cu mult ora opt, ora când treb ui a să tre ac ă la culcar e. Îi păre a rău din cauz a orei de culcar e sau din cauz ă că nu put e a să decu pl ez e tun elul? – Cel puţin pentr u o vre m e va treb ui să- l ţine m desc his pentr u ca să nu aglo m e r ă m circulaţia, zise el. Dar nu cred că ne vom folosi de el. Lui Ellie îi plăce a izolare a Păm â n t ul ui faţă de Vega. Prefer a să aibă la dispoziţie cincizeci şi doi de ani între o pote n ţi al ă comp or t a r e inad e cv a t ă a pă m â n t e n ilor şi sosire a unei exp e diţii de ped e p s ir e . Legăt u r a prin ace a gaur ă nea gr ă era neliniştito a r e . Fiinţele acele a pute a u veni pes t e oa m e ni apro a p e insta n t a n e u . Poat e că ar fi ateriza t doar în Hokkaido sau poat e că put e a u ateriza oriund e pe cuprins ul globului. Oricu m era deja un pas înspr e cee a ce Hadd e n nu mis e „microint e r v e n ţi e ”. Oricât de multe asigur ă ri ar fi oferit, era evide n t că de acu m înaint e urm a u să supr a v e g h e z e Păm â n t ul cu mult mai mult ă ate n ţi e. Nu vor mai arunc a doar o privire în tre a c ă t , o dat ă la câte v a milioan e de ani. Îşi an aliză şi mai profun d star e a

de ne m ulţ u mir e şi nelinişt e. Felul...

teologic în care evolua s e r ă lucrurile. Aici se aflau nişte fiinţe care locuiau în ceruri, fiinţe cu nişte cunoş tinţ e şi nişte put eri inima gin a bil de mari, fiinţe inter e s a t e de supr a vi e ţ uir e a oa m e nilor şi care ave a u anu mit e opinii lega t e de mod ul în care ar treb ui să se comp o r t e pă m â n t e n ii. Pretind e a u că nu îşi asu m ă o astfel de respo n s a bilita t e , dar era evide n t că put e a u ped e p si şi răs plăti, put e a u

împăr ţi moar t e a

sau viaţa ne ajutor a ţilor locuitori ai Păm â n t ul ui. Şi

atu nci, se între b ă Ellie, cu ce sunt ei diferiţi de vechile zeită ţi ale oa m e nilor? Iar răsp u n s ul îi veni imedia t: totul depin d e a de dovezi. Pe cas e t el e video pe

care le înregis tr a s e şi din inform a ţiile pe care le obţinu s e r ă tovar ă şii ei reieş e a în mod clar că exist a u dovezi irefut a bile ale exist e n ţ ei ace s t ei Gări Centr al e sau orice ar fi fost constru c ţi a care îi ad ă p o s tis e , că exist a un siste m de tranzit prin găurile negr e;

astfel ar fi avut

cinci mărt u rii inde p e n d e n t e

care

se

susţin e a u reciproc şi care erau sprijinite de dovezi concre t e covârşito a r e . Erau fapt e, nu zvonuri sau sca m a t o rii. Fem ei a se întoars e spre tat ăl ei şi arunc ă frunz a de palmier. El se aplec ă fără să scoa t ă o vorb ă, o cules e şi i-o înapoie. – Ai fost foart e îndatoritor şi mi- ai răs p u n s la toat e între b ă rile, îi zise Ellie. Aş pute a să- ţi răsp u n s şi eu la vreu n a ? – Mulţu m e s c , dar voi ne- aţi dat toat e

răsp u n s u rile încă de noa p t e a

trecu t ă . – Asta- i tot? Nici o porunc ă ? Nici un fel de instruc ţiu ni pentr u provinciali? – Lucrurile

nu merg

aş a,

Presh.

De- acu m

sunt e ţi

mari. Sunt e ţi

pe

picioar el e voas tr e şi treb ui e să vă desc urc a ţi singuri. Insul îşi plecă capul, o privi cu acel zâmb e t larg şi atât de familiar, iar Ellie se arunc ă

în braţ el e

lui. Ochii i se umplur ă

din nou de lacrimi. Se

îmbr ă ţiş a r ă îndelun g. În cele din urm ă ea simţi cum braţ el e bărb a t ului îşi slăb e s c cu blând e ţ e strâ n s o a r e a , eliber â n d- o. Era timpul să me a r g ă la culcar e. Se gândi că ar pute a să înalţe deg e t ul arăt ă t o r şi să încerc e să pun ă încă o între b a r e . Dar nu voia să- l deza m ă g e a s c ă . – La reve d e r e , Presh, spus e el. Trans mit e- i ma m e i tale toat ă drago s t e a me a. – Ai grijă de tine, îi replică ea cu glas slab. Apoi arunc ă o ultimă privire la ţăr m ul oce a n ul ui din inima galaxiei. Două păs ă ri marin e plute a u ne mişc a t e în aer, de parc ă ar fi stat pe o coloa n ă de aer asce n d e n t ă . Păre a u a fi nişte păs ă ri ale furtunii. Răma s e r ă în aer, deşi abia dac ă cata dics e a u să bat ă din aripi. În mo m e n t ul în care ajuns e la intrar e a în dod ec a e d r u Ellie se întoars e şi îl strigă. – Ce spun e Mesajul vos tru ? între b ă ea. Cel cu nu m ă r ul pi. – Nu ştim, îi răsp u n s e el cu triste ţ e în glas, făcâ n d câţiva paşi înspr e pă m â n t e a n c ă . Poat e că e vreun fel de accid e n t statis tic. O întâ m pl a r e . Încă mai lucră m la el.

Vântul se înteţi brusc,

ciufulindu- i din nou

părul. Încerc â n d

să şi-l

ara nj ez e , ea spus e: – Bine, atu nci sun a ţi- ne atu nci când îi daţi de cap ă t . Capit ol u l 21 Cau z ali t a t e „Ca m uş t el e pentr- un copil zburdalnic, Aşa, pe lângă zei, sunt muritorii: Ne nimic e s c din joacă.” 1 William Shak e s p e a r e – Reg ele Lear , IV, 1, 36 „Cel ce- i atotp u t er nic de orice să se tea m ă ...” Pierre Corneille – Cinna , 1640, actul IV, scen a 2 Întoarc e r e a

aca s ă

îi adu s e s e

în culme a

bucuriei. Ţipau şi ovaţion a u

copilăre ş t e , plini de agita ţie şi ves elie. Se căţ ăr a u pe scau n e . Se îmbr ă ţiş a u unul pe altul şi se băt e a u

priet e n e ş t e

pe spat e .

Aproap e

că le dăd e a u

lacrimile. Reuşis er ă în misiun e a lor, ba mai mult dec â t atât, chiar trav e r s a s e r ă fără proble m e toat e tun elurile. Dintr- o dat ă, în mijlocul unei grindini de zgo mo t de fond, radioul încep u să trans mi t ă un raport asupr a evoluţiei Maşinii. Se spun e a că toat e trei benz el el e îşi încetinis er ă rota ţi a, iar sarcin a electrică pe care o cre a u se împră ş ti a. Din come n t a ri u îţi pute ai da sea m a că resp o n s a bilii proiect ului nu ave a u nici cea mai vag ă idee des pr e cele întâ m pl a t e . Ellie se între b ă cât timp trecu s e pe Păm â n t . Aruncă o privire la ceas ul ei de mâ n ă . Trecus e cel puţin o zi, cee a ce înse m n a că treb ui a să sos e a s c ă cu bine în anul 2000. Nu era pre a rău. „Oho”, îşi zise ea, „stai să vezi când o să afle ce- o să le spun e m ! ” Mângâie cu un ges t de autoliniştire comp a r ti m e n t ul în care aş ez a s e zecile de microc a s e t e video pe care le înregistr a s e . Cum se va schimb a lume a dup ă ce o să vad ă aces t e cas e t e ! Spaţiul

din jurul benz el elor

şi dintr e

ele

fuses e

repr e s u riz a t.

Uşile

ecluzelor se desc his e r ă din nou auto m a t . Acum se auz e a u ap eluri prin radio în

care cei de afar ă se inter e s a u de star e a lor de săn ă t a t e . – Sunt e m cu toţii zdrav e ni! strigă ea în microfon. Lăsaţi- ne să ieşim. N-o să vă vină să cred e ţi când o să auziţi ce ni s- a întâ m pl a t. Cei Cinci ieşiră fericiţi prin micuţ a uşă a ecluzei, salut â n d u- i cu efuziun e pe tovar ă şii lor care muncis e r ă la construir e a şi pun e r e a în funcţiun e a Maşinii. Tehnicienii japon e zi îi salut ar ă şi ei, iar resp o n s a bilii proiect ului năv ăliră asupr a lor ca o haită. Devi se întoar s e cu calm spre Ellie şi-i zise: – Din câte îmi dau eu sea m a , toat ă lume a poart ă exac t acele a şi haine ca şi ieri. Uită- te la crav a t a ace e a galb e n ă şi îngrozito ar e a lui Valerian. – Eh, el poart ă tot timpul vechitur a aia, îi răsp u n s e Ellie. E un cado u de la soţia lui. Ceas ul arăt a ora 15.20. Maşina fuses e pus ă în funcţiun e în dup ă- amiaz a trecu t ă , în jurul orei trei. Deci fuses e r ă pleca ţi nu m ai vreo dou ăz e ci şi patru de ore. Nici măc a r atâ t... – Ce zi e ast ăzi? între b ă ea. Cei din jur o priviră dezorie n t a ţi. Ceva nu era în ordin e. – Peter, pentr u num el e lui Dumn e z e u , în ce zi sunt e m ? – Ce vrei să zici? îi răsp u n s e Valerian. E ast ă zi. Vineri, 31 dec e m b ri e 1999. Ajunul Anului Nou. Asta voiai să mă- ntre bi, Ellie? Ellie...? Te simţi bine? Vayga y îi ceru lui Arhan g h els ki să- l lase să înce a p ă cu încep u t ul, dar ast a nu m ai

dup ă

ce

i se

vor

înapoia

ţigările.

Respo n s a bilii

proiect ului

şi

repr ez e n t a n ţii Consorţiului Maşinii se strâ n s e r ă ciopor în jurul lui. Ellie văzu cum der Heer încerc a să- şi croiasc ă dru m prin mulţim e ca să ajung ă la ea. Când ajuns e des t ul de apro a p e ca să poat ă purt a o conv er s a ţi e , fem ei a îl între b ă : – Din punct ul tău de ved e r e , de aici, cum s- au desfă ş u r a t lucrurile? – Nicicu m. Siste m ul de produc e r e a vidului a funcţion a t, benz el ele s- au rotit nebu n e ş t e , au acu m ul a t o sarcin ă electrică zdrav ă n ă , au ajuns la vitez a cerut ă în instruc ţiu ni, dup ă care tot proce s ul s- a desfă ş u r a t în sens invers. Şi gat a. – Cum adică „în sens invers”? – Adică benz el el e şi-au încetinit viteza de rotaţie şi sarcin a electric ă s- a

disipa t. Siste m ul a fost repr e s u riz a t la presiun e a

norm al ă , benz el el e şi-au

încet a t rotaţia şi voi aţi ieşit unul dup ă altul din Maşină. Toat ă poves t e a a dura t în jur de dou ăz e ci de minut e , num ai că în perioa d a în care benz el el e se rote a u nu am putu t lua legă t u r a cu voi. Voi aţi simţi cev a deos e bit? Ellie râs e amuz a t ă . – Ken, drag ul e, spus e ea, ce mai pove s t e am eu pentr u tine! * Person al ul proiect ului preg ă t e a o petr e c e r e pentr u a sărb ă t o ri Activar e a Maşinii şi obişnuitul mo m e n t de trec er e într- un nou an. Ellie şi tovar ă şii ei de călătorie nu au luat part e la ea. Progra m e l e de televiziun e era u ticsite cu sărb ă t o riri, para d e , expoziţii, spect a c ol e de revelion, retros p e c tiv e, progn oz e şi discurs u ri optimist e ţinut e de cond uc ă t o rii stat elor plan e t ei. Ellie apuc ă să aud ă cât ev a dintre cuvint el e star e ţ ului Utsu mi, care arăt a la fel de luminos şi fericit ca întotd e a u n a . Dar nu ave a timp de pierd u t cu aş a ceva. Conduc e r e a proiect ului ascult a s e cât e v a frag m e n t e din perip e ţiile prin care trecu s e r ă cei cinci exp e diţion a ri şi ajuns e s e imedia t la concluzia că ceva nu funcţion a s e cum treb ui a. Cei Cinci s- au trezit as alt a ţi şi puşi la îngh e s ui al ă de o mulţim e sâcâito a r e de înalţi funcţion a ri guv er n a m e n t a li şi res po n s a bili ai Proiectului Maşinii, care încep u s e r ă o interog a r e prelimin ar ă a lor. Aceşti înalţi funcţion a ri le- au explicat că era totuşi mai prud e n t ca cei cinci să fie intero g a ţi sep a r a t . Interog a r e a lui Ellie asupr a întâ m pl ă rilor petr e c u t e de- a lungul stra niei lor călătorii era cond u s ă de der Heer şi de Valerian şi se desfă ş u r ă într- o mică sală de conferinţ e . Mai era u prez e n ţi şi alţi funcţion a ri guver n a m e n t a li care se implicas e r ă în proiect, printr e care Ellie îl recu no s c u pe ana t oli Goldm a n n , fostul stud e n t al lui Vayga y. I se spus e că Bobby Bui, care vorbe a rus e ş t e , îi repr ez e n t a pe am e ric a ni în intero g a r e a par al el ă la care era supus Vayga y. O ascult ar ă politicoşi. Din când în când Peter o încuraj a să continu e . Dar le era foart e greu să înţele a g ă înşiruire a de eve ni m e n t e . Multe dintr e cele pe care le auz e a u îi îngrijorau într- o oarec a r e măs u r ă . Emoţia ei nu- i ating e a pe ascult ă t o ri. Le era greu să înţele a g ă dou ăz e ci de minut e

şi lipsise

cum dod ec a e d r ul fuses e plec a t doar

de fapt o zi între a g ă .

Întreg

ars e n al ul de

instru m e n t e de înregistr a r e plas a t în ext eriorul benz el elor înregis tr a s e totul şi nu dădu s e la iveală nimic ieşit din comu n. Valerian îi explicas e că tot ce se

întâ m pl a s e

fuses e

ban al:

benz el el e

atins e s e r ă

viteza

cerut ă ,

cât ev a

instru m e n t e al căror scop îi era neclar îşi deplas a s e r ă puţin echivale n t ul ácelor indicat o a r e , dup ă care benz el el e îşi încetinis er ă mişcar e a , se opris er ă, iar ei cinci ieşiser ă din Maşină plini de entuzia s m şi agita ţi e. Valerian nu spus e s e chiar că ea „bolboro s e a nişte aiureli”, dar Ellie îşi putu da sea m a că la aş a ceva se gând e a . Toţi o trat a r ă cu defer e n ţ ă şi femei a înţele s e cam ce le trec e a prin mint e: singurul scop al Maşinii fuses e fie acela de a produc e o iluzie de dou ăz e ci de minut e, o iluzie foart e put er nic ă, fie, poat e , de a- i face pe Cei Cinci să înne b u n e a s c ă . Ellie le prez e n t ă microc a s e t e l e video, fiecar e dintre ele etich e t a t ă

cu

grijă: „Siste m ul d e inele de pe Vega” sau, un alt exe m pl u, „Instala ţi a radio (?) din siste m ul Vega”. Ori „Siste m ul stelar cvintuplu”, „Peis ajul stelar din centr ul galactic”... Mai era

una

pe

care

scria

simplu

„Plaja”. Le introdu s e s e

în

videoc a s e t of o n una dup ă alta, dar nici una nu ave a nimic înregistr a t pe band ă . Case t el e răm ă s e s e r ă goale. Nu înţele g e a und e greşis e sau ce nu funcţion a s e . Doar citise cu ate n ţi e instrucţiu nile de folosire ale siste m ul ui de înregis tr a r e cu microc a m e r a video. Le învăţ a s e şi apoi se desc urc a s e de minun e în cât ev a test ă ri la care

fuses e

supu s ă

înaint e

de pun e r e a

în funcţiun e

a Maşinii.

Înregistr a s e chiar şi cât e v a secv e n ţ e pentr u verificar e a dista n ţ elor, înaint e de a pără si siste m ul stelar veg a n. Mai târziu femei a fu şi mai dez a m ă g i t ă când i se spus e că, dintr- un motiv sau altul, nici instru m e n t e l e pe care le luas er ă ceilalţi patru nu funcţion a s e r ă deloc. Peter Valerian ar fi vrut să o cre a d ă . La fel der Heer. Dar, chiar dac ă ar fi fost cei mai bine- inten ţio n a ţi oa m e ni de pe lume, tot le era greu să acce p t e aş a ceva. Poves t e a cu care se întors e s e r ă Cei Cinci era... ei bine, era puţin surprinz ă t o a r e ş i în plus nu era susţinu t ă de nici un fel de dova d ă

concre t ă . Pe dea s u p r a

nici nu avus e s e r ă

suficient timp.

Lipsiser ă num ai dou ăz e ci de minut e . Nu era primire a pe care o aşt e p t a Ellie. Totuşi era încrez ă t o a r e şi sper a că lucrurile se vor lămuri în vreun fel. Deoc a m d a t ă se mulţu m e a să retrăia s c ă în imagin a ţi e toat e întâ m pl ă rile prin care trecu s e şi îşi făce a nişte înse m n ă ri am ă n u n ţit e . Voia să se asigur e că nu o să uite nimic. * Deşi dinspr e Kamciatk a ven e a un val de aer extr e m de rece, în ziua de

Anul Nou, des t ul de târziu, era încă neobiş n uit de cald pentr u ace a perioa d ă a anului. În ace a zi pe aero p or t ul intern a ţio n al de la Sappor o sosi un num ă r mar e

de zboruri nepro gr a m a t e .

Noul secr e t a r

de stat al Depar t a m e n t u l ui

Apărării, Michael Kitz, sosis e în cea mai mar e grab ă cu o echip ă de exp e r ţi strâ n şi la rep ez e al ă şi ateriza s e într- un avion purt â n d ca înse m n inscripţia „Stat el e Unite ale Americii”. Preze n ţ a lor în Japonia a fost confirm a t ă de la Washing t o n nu m ai cu puţin înaint e ca vest e a să se răsp â n d e a s c ă în Hokkaido. Concisul comu nic a t de pres ă oficial spun e a că era vorba de o vizită obişnuit ă, că nu exist a nici un fel de criză sau am e ni n ţ a r e şi că „la ampl a s a m e n t u l de integr a r e a siste m e l o r Maşinii, situa t la nord- est de Sapp oro, nu se anu n ţ a s e nimic extr a or din a r”. În miezul nopţii un alt avion, un Tu- 120, decola s e de pe aero p or t ul din Moscov a avâ n d u- i la bordul său, printr e alţii, pe Stefa n Barud a şi pe Timofei Gotridze. Era evide n t că nici unul dintre aceş ti a nu se bucur a pre a tar e să- şi petr e a c ă ziua de Anul Nou dep a r t e de familia sa. Însă vre m e a din Hokkaido le oferi o surpriză plăcut ă . Era atâ t de cald, încât sculpt urile din Sapp oro se top e a u , iar dod ec a e d r ul de ghe a ţ ă

dev e nis e

un micuţ ghe ţ a r

apro a p e lipsit de form ă, cu ap a şiroind de- a lungul supr af e ţ elor rotunjite care fuses e r ă odinioar ă mar ginile pano urilor pent a g o n a l e . Două zile mai târziu zona fu izbită de o furtun ă de iarnă crânc e n ă şi între a g a circulaţie din zona ampla s a m e n t u l ui Maşinii, inclusiv cea a vehiculelor pe patru roţi cu tracţiu n e dublă, fu blocat ă . Unele dintr e reţelele radio şi de televiziun e suferiră întrer u p e ri serioa s e de tran s mi sie căci, dup ă câte se păre a , unul dintre

turnurile

furtun ă .

Pe toat ă

legă t u r ă

cu lume a

de

retr a n s mi si e

perioa d a exterio ar ă

ultimelor răm a s e

prin

microu n d e

intero g a t o rii ale

fuses e

dobor â t

de

celor cinci singur a

telefon ul. Şi era de pres u p u s

că şi

dod ec a e d r ul, dup ă opinia lui Ellie. Ea chiar fu ispitită să se strec o a r e la bordul lui, singur ă , şi să pun ă în mişc ar e benz el ele. Simţi o plăc er e nebu n ă să- şi dezvolt e fant ezis t a idee pân ă în cele mai mici det alii, deşi în realitat e nu exist a nici o posibilitat e de a verifica dac ă Maşina va mai funcţion a vreod a t ă , cel puţin de part e a ace a s t a a tun elului. El îi spus e s e că nu va funcţion a. Totuşi ea se lăsă în voia viselor, gândin d u- se iarăşi la acel ţăr m de mar e sau de oce a n. Şi la el. Tatăl ei. Orice s- ar fi întâ m pl a t în continu a r e , ştia că o ran ă profun d ă din ad â n c u rile

sufletului ei fuses e

vindec a t ă .

Parcă

put e a

simţi cum

se

forme a z ă

cicatrice a

de

dinaint e a

vindec ă rii

comple t e .

„A fost

cea

mai

costisito ar e me t o d ă de psihot e r a pi e din istoria ome nirii”, îşi zise ea. „Şi ast a spun e deja mult e.” * Xi şi Sukha v a ti fură ches tion a ţi de repr ez e n t a n ţii trimişi de ţările lor. Deşi Nigeria nu jucas e vreun rol pre a import a n t nici în rece p ţion a r e a Mesajului şi nici în cons tr uir e a Maşinii, Eda a acce p t a t cu des t ul ă uşurinţ ă să se supu n ă unui interviu îndelun g în faţa înalţilor funcţion a ri nigerie ni. Dar interviul lui fu mai

degr a b ă

supu s e r ă

unul

sup erficial în comp a r a ţi e

respo n s a bilii

proiect ului.

Vayga y

cu intero g a t o riile

la care

şi

prin

Ellie

trecur ă

îi

nişte

intero g a t o rii şi mai elabor a t e în faţa unor echip e de specialişti de exc e p ţi e aduşi din Uniune a Sovietică şi din Stat el e Unite special cu aces t scop. La încep u t în anch e t el e

desfă ş u r a t e

de am e ric a ni şi de sovietici fură excluşi

repr ez e n t a n ţii altor naţiuni, dar dup ă ce Consorţiul Planet a r al Maşinii fu supu s unui as alt de plâng e ri din part e a celor excluşi cele dou ă sup e r p u t e ri se lăsar ă înduplec a t e şi şedinţ el e fură iarăşi multin a ţion al e. Kitz fuses e însărcin a t direct cu intero g a r e a

lui Ellie şi, dac ă luă m în

consid er a r e puţinul timp pe care îl avus e s e la dispoziţie, venis e surprinz ă t o r de bine preg ă tit. Când şi când Valerian şi der Heer mai spun e a u câte ceva în apăr a r e a ei şi uneori mai pun e a u cât e o întreb a r e legat ă de ştiinţă. Dar Kitz era cond uc ă t o r ul spect a c olului. Kitz îi explică lui Ellie că abord a s e

relat a r e a

ei dintr- o pers p e c tiv ă

scep tic ă, dar cons tr uc tiv ă, într- o ma nier ă pe care o sper a cât mai apropia t ă de cea ştiinţifică tradiţion al ă. Avea încred e r e în ea şi era convins că nu îi va răst ăl m ă ci întreb ă rile lui clare din cine ştie ce imbolduri pers o n al e care o put e a u anim a . Promis e s e că o s- o trat e z e cu tot resp e c t ul cuve nit şi că, de dat a ace a s t a , nu va lăsa ca judec a t a să- i fie influenţ a t ă de faptul că odinioar ă se împotrivis e proiect ului de construir e a Maşinii. Ellie se decis e să tre ac ă pes t e ace a s t ă jalnică minciun ă fără să ripost e z e şi încep u pur şi simplu să- şi spun ă pove s t e a . La încep u t Kitz o ascult ă cu ate n ţi e, pus e din când în când unele întreb ă ri şi ceru det alii, ba chiar îşi ceru scuze de fiecar e dat ă când îi întreru p e a firul pove s tirii. Însă chiar din a dou a

zi toat e

ace s t e

ma nife s t ă ri

de politeţ e

dispăr u r ă subit. – Deci pe nigeria n îl vizite az ă nev a s t a , pe indianc ă bărb a t ul ei mort, pe rus frumo a s a lui nepo a t ă , pe chinez nu ştiu ce mar e războinic mon g ol... – Qin nu era mon g ol! – ...şi, fir-ar al dracului, tu te întâln e ş ti cu iubitul tău părint e dec e d a t care îţi spun e că el şi cu amicii lui sunt ocup a ţi cu recon s t r uir e a univers ului, fir-ar el al dracului! „Tatăl

nostru

carele

eşti în ceruri...” Asta- i mistică

pură.

E

antro p ologie cultur ală pură. E Sigmu n d Freud pur. Nu- ţi dai sea m a ? Nu num ai că susţii cum că tat ăl tău a reve nit la viaţ ă, dar ai impr e si a că o să te cred e m când pretinzi că el a crea t univers ul... – Interpr e t e zi acu m tot ce- am spus cum ai tu chef... – Haide, fii serioa s ă , dr. Arroway. Nu ne sub a p r e ci a intelige n ţ a . N-ai adu s de acolo nici cea mai mică dova d ă şi acu m ai pret e n ţi a să cred e m cea mai aiurită pove s t e pentr u fraieri din toat e timpurile? Ai fi putu t scoa t e din tine ceva mai bun. Eşti o femei e deş t e a p t ă . Chiar îţi închipui c-o să înghiţim aş a ceva? Ellie prot e s t ă .

Valerian

o susţinu

şi el, spun â n d

că aces t

gen

de

intero g a t o riu era pur şi simplu pierd e r e de vre m e . În tot acel timp Maşina era supu s ă la nişte verificări minuţio a s e de cătr e fizicienii din cadrul proiect ului. Astfel put e a fi verificat ă veridicitat e a pove ş tii ei. Kitz era de acord cu faptul că dovezile concr e t e era u foart e import a n t e , dar susţinu că prin desco p e rir e a caract e r ul ui pove ş tii spus e de Ellie se obţine a un mijloc de apr ecier e a cee a ce se întâ m pl a s e cu ad ev ă r a t . – Faptul că te- ai întâlnit cu tat ăl tău în rai şi tot rest ul poveş tii ne arat ă ceva clar, fiindcă ai fost educ a t ă în spiritul unei culturi de tip iudeo- creş tin. Practic eşti singur a dintre Cei Cinci care ap arţin e ace s t ui tip de cultur ă şi astfel eşti singur a care te- ai întâlnit cu tat ăl tău. Poves t e a ta se potrive ş t e pre a bine. Nu est e suficient de cre a tiv ă. Pentru Ellie era mai rău dec â t îşi imagin a s e . Simţi un mo m e n t de panic ă epist e m ol o gic ă, cum se întâ m pl ă când desco p e ri că maşin a nu ţi se mai află pe locul und e ai parc a t- o sau când uşa pe care ai încuiat- o sear a trecu t ă , înaint e de a te culca, est e larg desc his ă în zori. – Crezi că am inven t a t totul?

– Ei bine, îţi voi spun e ce cred, dr. Arroway. Odinioar ă , când era m mult mai tân ă r, lucra m în biroul procuror ului din districtul Cook. Atunci când ave a u de gând să pun ă pe cinev a sub acuz a ţi e, cei de acolo se inter e s a u de trei asp e c t e . Kitz îndre p t ă spre ei o mâ n ă cu trei deg e t e ridicat e în sus. – Avea ocazia s- o facă? Avea mijloac el e s- o facă? Avea motiv s- o facă? – Să facă ce? între b ă Ellie. Kitz o privi dezgu s t a t . – Dar ceas urile noas t r e arat ă că am lipsit mai mult de o zi, prot e s t ă fem ei a. – Nu- mi dau sea m a

cum am putu t să fiu atâ t de naiv! excla m ă Kitz

deod a t ă , lovindu- se cu palm a pes t e frunt e. Mi-ai de m ol a t argu m e n t a ţ i a . Am uitat că nu e posibil să reglezi un cea s cu o zi ava n s . – Cum? se miră Ellie. Ce vrei să spui? Asta implică exist e n ţ a

unei

cons pir a ţii! Crezi că Xi a minţit? Că şi Eda a minţit? Şi... – Eu cred că ar treb ui să ne ocup ă m de ceva mult mai import a n t . Ştii, Peter, zise el întorcâ n d u- se spre Valerian, mă las convins. Ai avut drep t a t e . Mâine dimine a ţ ă

o să primim un prim extr a s din Raport ul de Evaluar e a

Materialelor. Hai să nu ne pierd e m vre m e a cu... poveş ti. Amân ă m discuţia pân ă atu nci. Der Heer n- a scos nici un cuvâ n t pe toat ă durat a şedinţ ei din ace a dup ăamiaz ă . Ellie a rem a r c a t cum i-a zâmbit o dat ă fals şi nu s- a putu t abţin e să nu facă o comp a r a ţi e contr a s tiv ă şi în defavo a r e a lui Ken cu tat ăl ei. De fapt cu zâmb e t ul

aces t ui a

pe plaja

din Gara

Centr al ă

a extr a t e r e ş t rilor. Dar nu

înţele g e a cu ce scop îi zâmb e a Ken în felul acela. Poat e că voia să- i sug e r e z e să- şi modifice poves t e a . Doar Ken ştia de amintirile ei dragi din copilărie şi ştia şi cât de mult suferis e lipsa tat ălui ei. Era clar că se gân d e a dac ă nu cumv a în timpul călătoriei Ellie ar fi putu t înne b u ni. Era de pres u p u s că, prin ext e n si e, şi ceilalţi put e a u fi consid er a ţi de cătr e Ken la fel de neb u ni. Înneb u nis e r ă cu toţii. Isterie în mas ă . Iluzie colectivă. Folie a cinq. Da, nebu ni e în cinci. * – Iată- l, în sfârşit! spus e Kitz. Raport ul ave a ca m un centi m e t r u grosim e . Kitz îl lăsă să cad ă pe ma s ă ,

împr ă ş tiind câte v a creioa n e aflat e acolo. – Dr. Arroway, prob a bil că vei dori să te uiţi prin el, dar o să- ţi fac un scurt rezu m a t . În ordine? Ellie dădu din cap apro b a t o r. Auzise nişte zvonuri care susţin e a u

că

raport ul era extr e m de favora bil relat ă rii pe care o făcus e r ă Cei Cinci şi sper a că astfel se va pun e cap ă t între gii abs ur dit ă ţi iscat e pe Pămâ n t . – Aparen t dod ec a e d r ul a fost expu s la un me diu foart e diferit faţă de cel la care au fost expus e

benz el el e şi struct u rile de rezist e n ţ ă ,

încep u Kitz,

acce n t uîn d pe primul cuvâ n t. Aparen t el a fost supu s unor forţe de tracţiun e şi de compr e si e imen s e . E o minun e că obiect ul nu s- a făcut bucă ţi. Deci e o minun e că tu şi cu ceilalţi nu v-aţi făcut bucă ţi o dat ă cu el. De as e m e n e a s- ar părea că dod e c a e d r ul a trecu t printr- un me diu put er nic radioac tiv, fiindcă exist ă urm e slab e de radio ac tivita t e indus ă cu un nivel scăzut al radiaţiilor, urm e de radiaţii cos mic e şi aş a mai dep a r t e . Nimic altcev a nu a fost pus în, nici nu a disp ăr u t din Maşină. Vârfurile dod ec a e d r ul ui nu prezint ă nici un se m n de erod a r e sau de zgârier e , deşi voi pretind e ţi că s- au izbit în mod rep e t a t de zidurile acelor tun el e. Nu exist ă nici măc a r vreo urm ă de arsur ă , care ar fi treb uit să exist e dac ă aţi fi intrat în at mo sf e r a plan e t ei cu o vitez ă atâ t de mar e . – Deci toat e ast e a nu confirm ă cumv a relat a r e a noas tr ă ? întreb ă Ellie. Micha el, gând e ş t e - te puţin. Forţele de tracţiun e şi de compr e si e, forţele de atrac ţie gravit a ţio n al ă! Sunt exac t aş a cum ar treb ui să fie atu nci când cinev a se prăb u ş e ş t e într- o gaur ă ne a g r ă . Este un lucru cunos c u t deja de cei puţin cincizeci de ani. Nu ştiu de ce n- am simţit şi noi influenţ a lor, dar cred că dod ec a e d r ul ne- a prot ej a t în vreun fel. Iar radiaţiile acele a put er nic e provind in interiorul

găurii negr e

cunos c u t ă gaur a

şi din zona

centr ului

galactic,

de radiaţii ga m m a . Există dovezi concre t e

nea gr ă

şi dovezi

concr e t e

şi indep e n d e n t e

care

est e

o surs ă

inde p e n d e n t e pentr u

zona

pentr u

centrului

galactic. N-am inven t a t nimic, Micha el. Nu înţele g de ce nu se văd nici un fel de zgâriet uri, dar ele depind totuşi de inter a c ţiu n e a dintr e un mat e ri al pe care apro a p e că nu l-am studiat cu un ma t e ri al care ne est e cu totul necu n o s c u t . Nu mă

aşt e p t a m

să exist e

nici un fel de urm e

de ars uri sau

topire

a

mat e ri alului, deo ar e c e – dup ă păr er e a me a – nu am reve nit pe plan e t ă prin

at m o sf e r ă .

Din câte

îmi dau eu sea m a ,

apro a p e

toat e

dovezile concr e t e

confirm ă relat a r e a noas t r ă . Şi-atunci care e proble m a ? – Proble m a

e că voi ăştia sunt e ţi pre a deş t e p ţi. Mult pre a deş t e p ţi.

Priveş t e totul din punct ul de ved er e al unui sceptic. Fă un pas în spat e şi priveş t e

între g ans a m b l ul pove ş tii. Un num ă r de oa m e ni sclipitori, creier e

strălucit e din diferite ţări de pe glob, sunt de păr er e că lume a noas t r ă se va duc e de râp ă. Atunci ei pretin d că au primit un Mesaj comple x de und e v a din spaţiu. – Pretind? – Lasă- mă să continu u. Descifre az ă Mesajul şi anun ţ ă că au desco p e rit nişte instruc ţiu ni de constr uir e a unei Maşini foart e complica t e care va cost a mii de miliard e de dolari. Lume a se află într- o situa ţi e insta bilă, toat e religiile se agit ă din cauz ă că se apropi e Mileniul al Treilea şi atunci, spre surprind e r e a tuturor, Maşina est e cons tr uit ă. În rând ul pers o a n e l or implicat e se produc dou ă sau trei mici modificări şi apoi în es e n ţ ă aceia şi oa m e ni... – Nu sunt aceia şi oa m e ni. În nici un caz! Nici Sukh av a ti, nici Eda şi nici Xi n- au fost... – Lasă- mă să continu u! Atunci în es e n ţ ă aceia şi oa m e ni ajung să ocup e cele cinci locuri din Maşină. Din pricina felului cum est e proiect a t ă

toat ă

maşin ă ri a, nime ni nu poat e să- i vad ă sau să ia legă t u r a cu ei dup ă ce apar a t ul e pus în funcţiun e. Deci Maşina est e pornit ă şi dup ă o vre m e se opre ş t e singur ă. Din mo m e n t ul în care est e pus ă în star e de funcţion a r e o put e ţi face să se opreas c ă

dup ă

mai puţin de dou ăz e ci de minut e .

Bun! Deci dup ă

dou ăz e ci de minut e aceia şi oa m e ni ies din Maşină bine- săn ă t o şi şi ves eli şi vin cu o pove s t e de rah a t des pr e o călătorie cu o viteză mai mar e dec â t a luminii prin interiorul unor găuri negr e, pân ă în centrul galaxiei şi înapoi. Acum să pres u p u n e m că cinev a aud e ace a s t ă pove s t e şi est e un sceptic obişnuit. Cere să i se arat e dovezi concre t e . Fotogr afii, înregistr ă ri video sau orice alt fel de dat e. Dar ghici ce se întâ m pl ă ? Toat e au fost şters e de o ma nier ă conve n a bilă pentr u aş a- zişii călători. Au adus ei vreun prod u s cre a t de ace a civilizaţie sup e rio ar ă des pr e care spun că ar exist a în centrul galaxiei? Nu. Ceva notiţe? Nu. Vreo inscripţie în piatr ă ? Nici. Animale? Nici ast a. Nimic. Singur a dova d ă concr e t ă est e o det e rior a r e sup erficială şi greu det e c t a bilă provoc a t ă Maşinii.

Şi atunci stai şi te între bi dac ă nişte inşi care era u atâ t de intelige n ţi şi atât de inter e s a ţi n- ar fi putu t să provo a c e ei înşişi nişte modificări care să par ă a fi cauz a t e de forţe de torsiun e şi de radiaţii cos mic e, mai ales atu nci când au la dispoziţie dou ă mii de miliard e de dolari pe care îi pot cheltui ca să fabrice dovezile ast e a false? Lui Ellie i se tăie res pira ţi a. Încerc ă să- şi amint e a s c ă când mai păţis e aş a ceva. Avuses e acu m ocazia să ascult e o recon s t r u c ţi e a eve ni m e n t e l or cu totul venino a s ă şi rău- voitoar e şi se între b a de ce o astfel de interpr e t a r e i se păr e a atâ t de atr ă g ă t o a r e

lui Michael Kitz. Îşi spus e că prob a bil individul era cu

adev ă r a t ext e n u a t . – Nu cred că cinev a o să cre a d ă pove s t e a voas tr ă , continu ă el. Aceas t a est e cea mai elabor a t ă şi cea mai costisito ar e fars ă care a fost imagin a t ă vreod a t ă şi care a şi funcţion a t. Tu şi cu priet e nii tăi încerc a ţi s- o trag e ţi pe sfoar ă pe preş e din t a Stat elor Unite şi să pros tiţi poporul am e ric a n , ca să nu mai vorbim de celelalt e guver n e şi stat e de pe plan e t ă . Voi chiar cred e ţi că toţi ceilalţi oa m e ni sunt bătu ţi în cap. – Michael, ce spui tu e o neb u ni e! Zeci de mii de oa m e ni s- au stră d uit să rece p ţio n e z e Mesajul, apoi să- l descifrez e şi să cons tr ui a s c ă Maşina. Mesajul se găs e ş t e înregis tr a t pe benzi ma g n e tic e , a fost imprim a t pe hârtie şi pe discuri laser

în toat e

cons pir a ţi e

obs erv a t o a r el e

care

îi implică

pe

de

pe

glob.

Tu îţi imagin ezi

toţi radioa s t r o n o mii

de

pe

că

exist ă

plan e t ă ,

o

toat e

comp a niile de cons tr uc ţii aeros p a ţi al e şi de cibern e tic ă şi... – Nu, nu ave a ţi nevoie de o cons pira ţi e atâ t de ramificat ă . Nu vă treb ui a dec â t un emiţ ă t o r în spaţiu, unul care să de a impr e si a că emit e de pe Vega. O să- ţi explic cum m- am gân dit eu că aţi făcut- o. Aţi preg ă tit Mesajul dinaint e şi apoi aţi găsit pe cinev a care ave a posibilitat e a să- l lans ez e în spaţiu la bordul emiţ ă t o r ului. Ăsta pute a fi strec ur a t ca un fel de secv e n ţ ă colat er al ă dintr- o altă misiun e

spaţi al ă, pe und e v a

pe o orbită care să dea

impr e sia

unei

depla s ă ri sider al e de tipul celei a siste m ul ui veg a n . Poat e că exist ă chiar mai mulţi sat eliţi. După ace e a tran s mi ţ ă t o r ul a fost pus în funcţiun e , iar voi stăt e a ţi deja preg ă tiţi în obs erv a t o a r el e voas tr e şme c h e r e , aşt e p t â n d să rece p ţion a ţi Mesajul, să faceţi mar e a desco p e rir e şi să ne explicaţi nouă, râm elor năt â n g e , care est e conţinu t ul aces t ui Mesaj extr a t e r e s t r u .

Asta era pre a mult chiar şi pentr u impa sibilul der Heer, care stăt e a cufund a t în fotoliu. Se ridică brusc şi încep u: – Zău, Mike... Însă Ellie i-o tăie scurt. – Cea mai mar e part e din munc a de descifrar e a Mesajului nu depind e a de mine, zise ea. Au fost implicaţi o mulţim e de inşi. În special Drumlin. După cum ştii, la încep u t el a fost un sceptic înrăit. Din mo m e n t ul în care au încep u t să ne sos e a s c ă dat el e Mesajului, Drumlin a fost convins cu totul. Nu ţi-a spus nicioda t ă că ar ave a vreo îndoială. – O, da, săr m a n ul Dave Drumlin. Răpos a t ul Dave Drumlin. Tu l-ai fraierit. Era profes or ul pe care nu l-ai înghiţit nicioda t ă . Der Heer se afund ă iar, parc ă şi mai mult, în moliciun e a fotoliului, iar Ellie şi-l imagin ă

deod a t ă

delect â n d u- l pe

Kitz cu inform a ţii obţinut e

în

discuţiile lor din aşt e r n u t . Se uită la el cu şi mai multă ate n ţi e. Nu put e a fi sigur ă de ast a. – În timp ul descifrării Mesajului nu pute ai face tu totul. Trebuia să faci mult e altele, m ult prea m ult e . Aşa ai scăp a t din ved er e unele lucruri, ici şi colo. Iată- l pe Drumlin îmbă tr â ni n d , îngrijorat de faptul că o fostă stud e n t ă a lui îl eclips e a z ă şi cap ă t ă tot mai mult pres tigiu. Şi deod a t ă îşi dă sea m a cum să se implice şi el, ba chiar să obţin ă un rol import a n t . Ai mizat pe narcisis m ul lui şi aş a ai reuşit să- l agă ţi. Iar dac ă pe parcur s el n- ar fi reuşit să desco p e r e met o d a de descifrar e a Mesajului, l-ai mai fi ajuta t şi tu. În cel mai rău caz ai fi decojit singur ă toat e stra t u rile ascu n s e ca pe nişte foi de cea p ă . – Crezi că noi am fi în star e să invent ă m un astfel de Mesaj? Trebuie să recun o s c că est e un complim e n t înfiorăt or la adre s a me a şi a lui Vayga y. Pe dea s u p r a est e şi imposibil. Nu se poat e . Între a b ă orice inginer care se pricep e la me s e ri a lui dac ă o as e m e n e a Maşină, care face să ap ar ă ra mu ri indus trial e noi- nouţ e şi e construit ă din comp o n e n t e cu totul necu n o s c u t e pe Păm â n t , între a b ă - l dac ă

aş a

ceva

poat e

fi invent a t

de o mâ n ă

de fizicieni şi de

radio a s t r o n o mi care ar lucra la ea în timp ul lor liber. Când crezi că am avut tim p să inven t ă m

un astfel de Mesaj, chiar dacă

am fi ştiut s- o face m ?

Gând e ş t e - te nu m ai câţi biţi de inform a ţi e conţin e! Ne- ar fi treb uit ani de zile! – Aţi avut la dispoziţie ani de zile, timpul acela în care Argus ul funcţion a

deg e a b a . Proiectul era pe cale să fie sista t. Îţi amint e ş ti că Drumlin forţa în direcţia ast a. Şi exac t în acel mo m e n t

voi desco p e riţi Mesajul. După care

nime ni nu mai aduc e vorba de închider e a proiect ului vostru favorit. Părer e a me a est e că tu şi cu rusul acela chiar aţi ticluit toat ă poves t e a ast a în timpul vostru liber. Aţi avut des t ui ani la dispoziţie. – Asta- i o neb u ni e, şopti Ellie. Valerian îl întreru p s e

pe Kitz. Declar ă

că în perioa d a

resp e c tiv ă

se

întâln e a des t ul de des cu dr. Arroway. În tot acel timp ea se ocup a efectiv cu cerc e t a r e a

ştiinţifică şi obţine a

rezult a t e

concr e t e . Nu ar fi avut nicioda t ă

suficient timp pentr u a pun e la punct o înşelă t ori e de amplo a r e . Oricât de mult o ad mir a, era convins că atâ t conce p e r e a Mesajului, cât şi a Maşinii erau mult pre a mult pentr u cunoş tin ţ el e şi cap a cit a t e a

lui Elleanor Arroway, ba chiar

mult pre a mult pentr u oricine. Adică oricine de pe Pămâ n t . Dar Kitz nu se lăsă convins. – Asta e o apre ci er e pers o n al ă, dr. Valerian! zise el. Pe lume sunt o mulţim e de oa m e ni şi deci o mulţim e de opinii. Ţie îţi place de dr. Arroway. Te înţele g. Şi mie îmi place de ea. Este de înţele s că ai vre a să o ap eri. N-o să ţi-o iau în nu m e de rău. Dar mai exist ă un argu m e n t decisiv des pr e care nu ştii nimic. Am de gân d să ţi-l spun acu m. Michael se aplec ă în faţă, privind- o pe Ellie cu sub â n ţ el e s . Era evide n t curios să vad ă cum o să reacţion e z e femei a la cee a ce ave a de gând să- i spun ă . – Mesajul a încet a t să fie trans mi s în mo m e n t ul în care am pornit Maşina. Mai exact în mo m e n t ul în care benz el el e au atins vitez a critică. În ace e a ş i clipă. Pe tot globul. Fiecar e radioob s e r v a t o r care put e a supr a v e g h e a în mod direct Vega a văzut acela şi lucru. Ne- am abţinut să vă pom e ni m des pr e ast a în timpul interviurilor pe care vi le- am cerut la întoarc e r e pentr u a nu vă distra g e ate n ţi a. Dar Mesajul s- a întrer u p t la mijlocul cuvâ n t ului. Asta a fost de fapt cea mai mar e prostie a voas tr ă . – Michael, nu ştiu nimic des pr e aş a ceva. Dar chiar şi aş a, ce dac ă Mesajul s- a întrer u p t ? Şi-a îndeplinit scopul. Am construit Maşina şi ea ne- a dus... acolo und e au vrut ei să ne ducă. – Te- a pus într- o anu mit ă post ur ă , continu ă el.

Dintr- o dat ă Ellie pricep u und e băt e a individul. Nu se aşt e p t a la ast a. Micha el Kitz susţin e a că era vorb a de o cons pir a ţi e, dar ea ved e a la el nebu ni a. Iar dac ă Kitz nu era neb u n, nu cumv a înne b u nis e ea? Dacă tehnic a de care dispu n oa m e nii per mit e fabricar e a

unor subs t a n ţ e

care produc halucin a ţii,

am ă giri, fant a s m e , atunci o teh n olo gi e mult mai ava n s a t ă n- ar put e a induc e halucin a ţii colective controlat e în cel mai mic det aliu? O clipă i se păru că ar fi fost des t ul de uşor pentr u ei. – Hai să ne imagin ă m că sunt e m în săpt ă m â n a spun e a

Michael, continuînd u- şi argu m e n t a ţ i a .

care toc m ai a trecu t,

Undele radio care ajung pe

Păm â n t exac t în aces t e clipe ar treb ui să fi fost exp e di a t e de pe Vega acu m dou ăz e ci şi şas e de ani. Atât le ia ca să trav er s e z e spaţiul pân ă să ajung ă la noi. Dar, dr. Arroway, acu m dou ăz e ci şi şas e de ani nu exist a nici un fel de proiect

Argus,

iar tu

dorm e ai

plâng â n d u - te de Vietna m

laolaltă

cu o gloat ă

şi de Water g a t e .

de

drog a ţi

cu LSD,

Voi ăştia sunt e ţi al naibii de

deş t e p ţi, dar aţi uitat de viteza luminii. Nu exist ă nici o posibilitat e ca pun e r e a în funcţiun e a Maşinii să întrer u p ă Mesajul mai devr e m e de dou ăz e ci şi şas e de ani atâ t timp cât în spaţiul cunos c u t nu se poat e trans mi t e nici un mes aj cu o viteză mai mar e dec â t cea a luminii. Şi ştim cu toţii că aş a ceva est e imposibil. Îmi amint e s c cum te plâng e a i chiar tu de Rankin şi de Joss şi îmi explicai cât sunt de proşti fiindcă nu ştiu că nu se poat e călători cu o viteză sup e rio ar ă celei a luminii. Mă surprind e să văd că put e ai cred e aş a ceva: că o să te strecori şi noi n- o să băg ă m de sea m ă . – Micha el, ascult ă- mă! Totul se poat e face în acela şi fel în care noi am putut să ajung e m acolo şi să ne şi întoarc e m apro a p e simult a n , în timp real. De fapt în dou ăz e ci de minut e . În jurul unui punct de infinit pur se pot naş t e aca uz alit ă ţi, cred. Nu sunt exp er t ă în dom e ni u. Ar treb ui să discuţi cu Eda sau cu Vayga y. – Mulţum e s c pentr u sug e s ti e, mor m ăi el. Deja am făcut- o. Ellie se între b ă cum s- o fi descurc a t Vayga y într- un intero g a t o riu la fel de dur în faţa vechiului său adv er s a r Arhan g h els ki sau în faţa lui Barud a , individul care

propu s e s e

să

fie

distru s e

toat e

radiot el e s c o a p e l e

şi

să

fie

ars e

inform a ţiile din Mesaj. Proba bil că Michael Kitz se întâlnis e cu ei în particular şi discut a s e r ă cum ar put e a ţine sub control ace a s t ă proble m ă încurca t ă . Ellie

sper ă în sine a ei ca Vayg a y să îşi fi păs tr a t calmul şi să fi rezist a t bine intero g a t o riului. – Înţelegi ce vrea u să spun, dr. Arroway. Sunt sigur că înţele gi. Dar îţi voi mai explica o dat ă. Poat e de dat a ast a o să- mi poţi spun e und e greş e s c . Acum dou ăz e ci şi şas e de ani acele und e radio au fost direcţion a t e înspre Păm â n t . Acum închipuie- ţi-le acolo, în spaţiu, pe dru m ul lor între Vega şi Păm â n t . Nimeni nu mai poat e prind e und el e radio din mo m e n t ul în care au păr ă sit Vega. Nimeni nu le mai poat e opri. Chiar dac ă cel care trans mi t e a ar fi ştiut insta n t a n e u

că Maşina a fost pus ă în funcţiun e , aflând ast a printr- o gaur ă

nea gr ă – dac ă ast a dore ş ti –, tot ar mai trec e dou ăz e ci şi şas e de ani pân ă când Mesajul n- ar mai sosi pe Păm â n t . Altfel veg a nii ăia ai tăi ar fi treb uit să ştie cu douăz e ci şi şas e de ani înaint e mo m e n t ul exact în care noi vom pun e în funcţiun e Maşina. Cu precizie de cât ev a secu n d e . Ar treb ui să exp e di e zi un Mesaj înapoi în tim p cu dou ăz e ci şi şas e de ani în urm ă pentr u ca Mesajul să poat ă fi întreru p t şi ultimel e se m n al e să ajung ă la noi în 31 dece m b ri e 1999. Mă urm ă r e ş ti, nu- i aş a? – Da, te urm ă r e s c . Dar aici intri pe un tere n tot al ne ex plor a t. Ştii că nu deg e a b a est e nu mit continu u m ul spaţiu- timp. Dacă fiinţele acele a sunt în star e să facă tun eluri prin spaţiu, atunci pres u p u n că pot face şi un fel de tun eluri prin timp. Faptul că noi ne- am întors cu o zi mai devr e m e – dup ă timp ul nostru – arat ă că ei deţin cunoş tin ţ e des pr e călătoria în timp cel puţin pe o perioa d ă limitat ă de timp. Aşa că s- ar pute a ca ei să fi trimis un me s aj în timp cu dou ăz e ci şi şas e de ani în urm ă şi să fi întrer u p t trans mi si a chiar în mo m e n t ul în care noi am plec a t de pe staţia lor orbitală. Nu ştiu. – Acum îţi dai sea m a cât de conve n a bil treb uie să fie pentr u tine faptul că Mesajul s- a oprit exact în aces t e mo m e n t e . Dacă ar mai fi fost trans mi s , am fi putu t desco p e ri sat elitul ăla micuţ al vostru, l-am fi capt ur a t şi am fi pus mâ n a pe band a cu trans mi si a Mesajului. Ar fi fost prob a finală a înşelă t ori ei voas tr e . Incont e s t a bilă. Dar nu vă put e a ţi asu m a un as e m e n e a risc. Aşa că aţi redus totul la un fel de bolboros e al ă cu găuri negr e. Trebuie să fie foart e jenan t pentr u unii ca voi. O privi preocu p a t . Era un fel de fant ezi e para n oic ă în care o adu n ă t u r ă de fapt e nevinov a t e

sunt reas a m b l a t e

într- o cons pira ţi e elabor a t ă . În situa ţi a dat ă fapt el e erau

dep a r t e de a fi ban al e şi autorit ă ţile ave a u toat e motivele să caut e orice alte explicaţii posibile. Însă prez e n t a r e a fapt elor făcut ă de cătr e Kitz era atâ t de bolnăvicio a s ă , încât Ellie pres u p u s e că ea scot e a la iveală imagin e a unui ins cu adev ă r a t

înfricoş a t,

teroriza t,

ba

chiar

profun d

afect a t .

În

mint e a

ei

prob a bilita t e a ca totul să fi fost o iluzie colectiv ă se diminu a şi mai mult. Cee a ce o nelinişt e a însă era întreru p e r e a tran s mi siei Mesajului, ast a dac ă lucrurile se pet e rc u s e r ă aş a cum îi spus e s e Kitz. – Uite, dr. Arroway, eu mi- am zis că voi, sav a n ţii, ave ţi şi intelige n ţ a şi motiv el e nec e s a r e ca să ticluiţi aş a ceva. Dar voi singuri nu aţi fi avut toat e mijloac el e nec e s a r e . Dacă cei care au plas a t pe orbită acel sat elit de care v-aţi folosit n- au fost ruşii, atunci tot ar mai put e a exist a încă cel puţin cinci sau şas e orga niz a ţii guv er n a m e n t a l e străin e cap a bile de o astfel de lans ar e . Am verificat toat e posibilităţile de aces t gen. Nimeni nu a lans a t vreun sat elit fără o misiun e

clară

pe

răm â n e a u

pers o a n el e

orbitele

potrivite

particular e

pentr u

cap a bile

scop ul

de

aş a

vostru. ceva.

Atunci Iar

cea

mai mai

inter e s a n t ă posibilitat e care ne- a sărit în ochi a fost cea lega t ă de dom n ul S.R. Hadd e n . Îl cunoş ti cumv a ? – Nu fi ridicol, Micha el. Am discut a t cu tine des pr e Hadd e n înaint e să îl vizitez pe „Methu s el a h ”. – Voiam doar să mă asigur că sunt e m de acord măc a r cu ideile de baz ă. Încearc ă să pătru n zi şi ches ti a ast a: tu ai ticluit toat ă pove s t e a împr e u n ă cu rusul. L-ai convins pe Hadd e n să te finanţ e z e în primele faze ale fars ei, adică la proiect a r e a

sat elitului,

inven t a r e a

Maşinii,

urm elor false de radiaţii cos mic e şi toat e

codar e a

Mesajului,

fabricar e a

celelalt e. În schimb, o dat ă ce

Proiectul Maşina est e pus pe roat e , el ajung e să se joace cu ceva în jurul a dou ă mii de miliard e de dolari. Îi place idee a . Din aş a ceva ar put e a ieşi un profit enor m. În plus, din cât e ştim des pr e el, am văzut că îi face plăcer e să pun ă guver n ul în încurcă t u r ă . În mo m e n t ul în care te- ai poticnit la decript a r e a Mesajului, ca şi atu nci când nu ştiai und e se ascu n d e cheia de decript a r e , te- ai dus la el. El ţi-a spus und e treb ui e să cauţi. Asta a fost o altă nes ă b ui n ţ ă . Ar fi dat mai bine dac ă ai fi reuşit să te descurci singur ă . – E prea multă nes ă b ui n ţ ă , interv e ni der Heer. Chiar crezi că cinev a care

pun e în practic ă o astfel de fars ă... – Ken atitudin e a ta mă surprind e! Ai fost foart e credul, ştii ast a ? Îmi dove d e ş ti cu precizie de ce Arroway şi cu ceilalţi inşi s- au gândit că ar face mai bine să cear ă sfatul lui Hadd e n . Şi să se asigur e că noi vom afla că s- a dus să se întâln e a s c ă cu el. Apoi Kitz îşi conc e n t r ă din nou ate n ţi a asu pr a femeii. Spus e: – Dr. Arroway, înce arc ă să priveş ti lucrurile din punct ul de ved er e al unui obs erv a t o r impar ţi al... Kitz pres a în continu a r e , imagin a mod el e noi şi sclipitoar e , as a m bl â n d fapt el e de la sine în văzdu h, în faţa ochilor ei, parc ă rescriind ani între gi din viaţ a femeii. Ellie nu- l consid e r a s e nicioda t ă prost pe Micha el Kitz, dar nici nu îşi închipuis e că ar ave a atât a imagin a ţi e. Poat e că fuses e ajut a t de cinev a. Dar impuls ul emo ţion al al ace s t ei fant a s m a g o rii ven e a cu sigura n ţ ă de la Kitz. Individul debor d a de en er gie, făce a tot felul de ges t u ri exa g e r a t e

şi

scot e a tot timpul înflorituri retorice. Asta nu pre a făce a part e din slujba lui. Intero g a t o riul şi stra nia interpr e t a r e pe care o dăd u s e eve ni m e n t e l o r făcus e r ă să se nasc ă în el ceva exub e r a n t . După ce se gân di puţin, Ellie băn ui că ştie des pr e ce est e vorba. Cei Cinci se întors e s e r ă , dar nu adus e s e r ă cu ei nici un fel de teh nici militar e cu aplica bilitat e imedia t ă şi nici un fel de capit al politic concr e t, ci doar o pove s t e înfiorător de stra ni e. Iar pove s t e a anu mit e

implicaţii. La ora actu al ă

Kitz răsp u n d e a

în sine ave a

de cel mai distrug ă t o r

ars e n al de pe supr af a ţ a plan e t ei, în timp ce acei Supr av e g h e t o ri cons tr ui a u galaxii. Kitz era un produ s direct al unui şir lung de lideri am e ric a ni şi sovietici care pus e s e r ă la punct o stra t e gi e de confrun t a r e într- un război nucle ar, în timp ce Supr av e g h e t o rii era u un am e s t e c de specii diferite prove nin d de pe plan e t e diferite, dar care colabor a u laolaltă într- o armo ni e perfect ă . Fiinţele acele a repr ez e n t a u un repro ş prin însăşi exist e n ţ a lor. Apoi mai treb ui a luat ă în consid er a r e şi posibilitat e a ca tun elul să fie activat de la celălalt cap ă t, lucru pe

care

nime ni

şi

nimic

nu- l pute a

împiedic a.

Ei pute a u

ajung e

aici

insta n t a n e u . Într- o astfel de situa ţi e cum ar fi fost Kitz în star e să aper e Stat el e Unite? Rolul jucat de el în decizia de construir e a Maşinii, decizie a cărei istorie concr e t ă păre a să fie rescris ă chiar acu m, put e a fi interpr e t a t de o insta n ţ ă rău- voitoar e drep t o pără sir e a datoriei, o neglijare a inter e s elor ţării sale. Şi

ce le- ar fi spus Kitz extr a t e r e ş t rilor des pr e mod ul în care a ad ministr a t plan e t a , atâ t el, cât şi pred e c e s o rii lui? Chiar dac ă din tun el nu vor năv ăli nişte îngeri răzbu n ă t o ri, oricu m lume a se va schimb a imedia t dup ă ce se va afla adev ă r ul des pr e exp e diţia Celor Cinci. Dacă se va afla. Lume a oricu m se schimb a , chiar şi acu m, dar atu nci s- ar schimb a mult mai mult. Ellie îl privi din nou cu înţeleg e r e . De cel puţin o sut ă de gen e r a ţii lume a fuses e condu s ă de indivizi mult mai răi dec â t Kitz. Ghinionul lui era că intra s e în jocul pe care îl ştia exac t atunci când regulile jocului era u pe cale să fie rescris e. – ...chiar dac ă ai cred e fiecar e am ă n u n t din pove s t e a ta, nu ţi se par e că extr a t e r e ş t rii ăia v-au trat a t prost? îşi continu ă Micha el discurs ul. Au profitat cu neruşin a r e de senti m e n t e l e tale cele mai delicat e şi mai put er nic e şi ţi s- au arăt a t în chipul tăticului tău iubit. Nu ţi-au spus ce treb u ri învârt e s c , au voalat toat e înregistr ă rile pe care le- ai făcut, v-au distrus toat e dat el e pe care le- aţi strâ n s şi n- au păs tr a t acolo la ei nici măc a r aiure al a aia de frunză de palmier. Nu lipseş t e nimic palp a bil, afar ă de puţin ă mâ nc a r e , şi nici nu ni se oferă nimic palp a bil, în afar ă de puţin nisip. Deci în dou ăz e ci de minut e aţi înfulec a t ceva mâ nc a r e şi v-aţi scut ur a t buzun a r el e de nişte nisip de pe plajă. V-aţi întors ca m la o nano s e c u n d ă dup ă ce aţi plec a t, astfel încât pentr u orice obs erv a t o r din afar ă nici măc a r nu aţi pără sit locul de lans ar e . Michael păre a decis să- şi prelun g e a s c ă discurs ul. – Vezi tu, continu a el, dacă extr a t e r e ş t rii ar fi vrut să nu vă lase nici o urm ă de îndoială că aţi călătorit pe und e v a , atu nci v-ar fi trimis înapoi cu o zi mai târziu, ba chiar cu o săpt ă m â n ă

dup ă

plec ar e.

Am drep t a t e ?

Dacă

înăun t r ul benz el elor nu s- ar mai fi aflat nime ni cel puţin o buca t ă de vre m e atu nci am fi fost sută la sută convinşi că sunt e ţi plec a ţi und e v a . Iar dac ă ar fi vrut să vă uşur ez e situ a ţia aici, atunci n- ar fi întrer u p t pur şi simplu trans mi si a Mesajului. Am drep t a t e ? Îţi dai sea m a că ast a face o impre si e proas t ă . Ar fi putut să- şi dea sea m a şi ei. De ce şi-ar fi dorit să faceţi acu m o impre si e proa s t ă ? Mai exist ă şi alte mod uri în care ar fi putu t să vă susţin ă poves t e a pe care ne- aţi servit- o. Ar fi putu t să vă dea ceva ca amintire. Ceva care să vă aduc ă amint e de ei. Ar fi putut să vă lase să veniţi înapoi cu filmele acele a . Atunci nime ni n- ar mai fi susţinu t

că toat ă

istorisire a

est e

doar o fars ă

intelige n t ă . Cum îţi explici tu faptul că n- au făcut nimic din toat e ast e a ? De ce crezi că extr a t e r e ş t rii n- au vrut să confirm e veridicita t e a spus elor voas tr e ? Ţiai pierdu t mulţi ani din viaţ ă încerc â n d să- i găs e ş ti. Nu apr eciaz ă nici măc a r sacrificiile tale? Din nou tăcu cât ev a clipe, pentr u a relua imedia t: – Ellie, cum de eşti atât de sigur ă că toat e câte le- ai poves tit s- au întâ m pl a t cu ad ev ă r a t ? Dacă nu est e vorba de o fars ă – şi tu susţii că nu e nici o fars ă –, atunci n- ar exist a posibilitat e a să fi fost victima unei iluzii? Ştiu că o astfel de varian t ă e durero a s ă pentr u tine. Totuşi, ţinân d cont de presiunile la care ai fost supu s ă în ultima vre m e , nu cred că ar fi vreo surpriză. Iar în cazul în care singur a altern a tiv ă est e cons pir a ţi a crimin al ă...? Poat e că vrei să te gând e ş ti bine la soluţia ast a. Ellie deja se gân dis e des t ul de bine. * În ace e a ş i zi, însă puţin mai târziu, avu o întâlnire cu Kitz. Numai ei doi. Practic i se prop u s e s e un târg. Ea nu ave a inten ţia să acce p t e aş a cev a. Însă Kitz luas e în consid er a r e şi ace a s t ă eve n t u alit a t e . – Nu ţi-a plăcut de mine încă de la prima noas tr ă întâlnire, spus e Kitz. Dar o să fac abs tr a c ţi e de ast a. Am de gân d să face m un târg. Într- adev ă r cinstit. Noi am preg ă tit deja un comu nic a t de pres ă în care se spun e că Maşina nu a pornit atunci când am încerc a t s- o pun e m în funcţiun e . După cum e şi nor m al, acu m ne stră d ui m să desco p e ri m ce defec ţiu ni au interv e nit. La toat e accide n t el e care s- au petr e c u t în Wyoming şi în Uzbekist a n , nime ni n- o să se îndoias c ă de cele anun ţ a t e . După ace e a , pes t e cât ev a săpt ă m â n i , vom anun ţ a că încă nu am ajuns la nici un rezult a t. Am făcut tot ce era ome n e ş t e posibil. Deja a dev e nit pre a costisitor să mai lucră m la Maşină. Proba bil că încă nu sunt e m suficient de intelige n ţi ca să pricep e m cum sta u lucrurile. În plus mai exist ă şi anu mit e pericole, nu- i aş a? Am ştiut ast a dintot d e a u n a . Maşina ar put e a să arunc e în aer ceva. Aşa că, pun â n d u- le la socot e al ă pe toat e, cea mai bun ă soluţie ar fi să am â n ă m realizar e a Proiectului Maşina, cel puţin pentr u o vre m e . Nu se poat e spun e că nu ne- am stră d uit. Medită o clipă, apoi continu ă : – Bineînţ el e s că Hadd e n şi cu amicii lui nu ar fi fost de acord, însă din

mo m e n t ce el ne- a pără sit... – Nu e decâ t la trei sute de kilome tri dea s u p r a noas tr ă , preciză femei a. – Cum, n- ai auzit? se miră Kitz. Sol a murit exact în jurul orei când Maşina a fost pus ă în funcţiun e. E ciuda t cum s- au întâ m pl a t lucrurile. Iartămă, ar fi treb uit să- ţi spun. Am uitat că tu ai fost... apropia t ă de el. Nu ştia dac ă treb ui a să- l crea d ă pe Kitz. Hadd e n nu ave a mult pes t e cincizeci de ani şi dăd u s e impre si a unui ins cu o săn ă t a t e zdrav ă n ă . Se gândi că o să încerc e să se inform e z e mai târziu des pr e ast a. – Şi în toat ă poves t e a ast a a ta ce se va întâ m pl a cu noi? întreb ă Ellie. – Noi? Care noi? – Noi. Noi cinci. Cei care am urcat la bordul Maşinii des pr e care pretinzi că n- a funcţion a t niciod a t ă . – O, da!... După încă o scurt ă perioa d ă de intero g a t o rii o să fiţi lăsaţi să plec a ţi. Nu cred că vreu n ul dintr e voi va fi atâ t de tâ m pit încât să împră ş ti e celor din ext erior pove s t e a aia aiurită cu cocoş ul roşu. Totuşi, pentr u a fi mai siguri, vom preg ă ti un set de fişe psihiatrice pentr u toţi cinci. Nişte profile psihologice. Nimic pre a pret e n ţio s . Toţi aţi fost puţin reb eli, v-aţi revolta t puţint el împotriva siste m ul ui, indifere n t de siste m ul în care aţi cresc u t. Nu- i nimic rău în ast a. E bine ca oa m e nii să fie inde p e n d e n ţ i. Noi încuraj ă m o astfel de atitudin e , mai ales la oa m e nii de ştiinţă. Însă presiu n e a exercit a t ă asu pr a voas tr ă în ultimii ani a fost ext e n u a n t ă . Nu chiar distrug ă t o a r e , dar oricu m ext e n u a n t ă . Mai ales în cazul lui Lunac e a r s ki şi al doa m n ei dr. Arroway. Mai întâi s- au implicat în desco p e rir e a şi rece p ţion a r e a integr al ă a Mesajului, apoi în descifrar e a lui, dup ă care s- au zbăt u t să conving ă guver n el e de nec e sit a t e a cons tr uirii Maşinii. Mai târziu au interv e nit proble m e cu cons tr uir e a ei, a fost şi un sabot aj de dime n siu ni mari, apoi a treb uit să ste a într- o Maşină care nu a mai plec a t nicăieri, au participa t la o activar e care n- a activat nimic... A fost greu, foart e greu. Numai munc ă şi nici un pic de distrac ţi e. Şi oricu m oa m e nii de ştiinţ ă sunt foart e tension a ţi. Dacă s- ar întâ m pl a să o luaţi puţin razn a din cauz a eş ec ului Maşinii, toat ă lume a va fi înţeleg ă t o a r e . Comp ă ti mit o a r e . Însă nime ni n- o să vă cre a d ă elucu br a ţiile. Nimeni. Dacă o să staţi în banc a voas tr ă , atu nci nu văd nici un motiv să face m publice fişele de care am pom e ni t. Va fi clar pentr u toat ă lume a că Maşina est e încă aici. De îndat ă ce dru m u rile se vor

deschid e

o

să

aduc e m

nişte

fotogr afi

de

la

cât ev a

ag e n ţii

de

pres ă

intern a ţio n al e şi o să- i lăsă m s- o fotogr afiez e. O să le arăt ă m că Maşina nu a plec a t nicăieri. Cât des pr e echip aj ul ei... nor m al că echip aj ul est e dez a m ă g i t. Poat e chiar puţin desc ur aj a t. Deoc a m d a t ă nici unul dintr e ei nu are chef să discut e

cu report e rii. Nu ţi se pare că e un plan bine ticluit? încheie el,

zâmbin d. Parcă ar fi vrut ca ea să apr eciez e

frumu s e ţ e a

sch e m e i

pe care o

elabor a s e . Dar fem ei a nu spus e nimic. – Nu ţi se par e că sunt e m des t ul de rezon a bili acu m, dup ă ce am cheltuit dou ă mii de miliard e de dolari pentr u un rah a t cât cas a ? Dr. Arroway, te- am put e a scoa t e din circuit pentr u totd e a u n a . Dar te vom lăsa să pleci. Nu va fi nevoie nici măc a r să dep ui vreo cauţiu n e . Cred că am fost suficient de dom ni. La urm a urm ei e în spiritul noului mileniu. E Machindo. Capit ol u l 22 Ghilg a m e ş „Fiindcă nu se întoarc e niciodată De- ace e a viaţa e atât de dulce...” Emily Dickinson, din poe m ul num ă r ul 1741 În ace a perioa d ă – care, într- un acce s de exub e r a n ţ ă , fuses e salut a t ă ca ves tind zorii unei noi epoci – înmor m â n t a r e a

în spaţiu dev e nis e o practică

foart e răsp â n di t ă şi extr e m de costisito ar e . Afacer e a se dove dis e rent a bilă şi era pus ă la dispoziţia clienţilor pot e n ţi ali din între a g a lume, dar ave a succ e s în mod special la cei care, dac ă ar fi trăit în alte vre m u ri, ar fi cerut ca ră m ă şiţ el e lor pă m â n t e ş ti să fie împră ş ti a t e dea s u p r a ţinutului lor nat al sau cel puţin dea s u p r a târgu ş o r ului în care şi-au pornit prima afac e r e rent a bilă. Însă acu m oricine

put e a

ara nj a

ca

răm ă şiţ el e

lui pă m â n t e ş ti

să

navigh e z e

pentr u

totd e a u n a în jurul Păm â n t ul ui, să se rote a s c ă în spaţiul cos mic, veş nic sau cel puţin atât de mult, încât să dea impr e si a de veşnicie unei lumi cenuşii şi prozaic e.

Nu era

nec e s a r

dec â t

un codicil scurt

care

să fie introd u s

în

test a m e n t . După ace e a

– pres u p u n â n d , bineînţ el e s , că dispun e ai de sum a

nec e s a r ă unui trai şi unei morţi pe măs u r ă – în mo m e n t ul în care mur e ai corpul îţi era inciner a t, cenu ş a era îngh e s uit ă pe o năs ălie micuţ ă, ca de jucărie, pe care se imprim a u ad â n c num el e , dat a naş t e rii şi a morţii, un scurt epitaf în vers uri şi simbolul religios pe care îl aleg e a dinaint e clientul (unul dintr e cele trei pus e la dispoziţie de firmă). Apoi res p e c tivul sicriu, laolaltă cu alte câte v a sicrie miniat ur al e identice, era înălţa t pe orbită şi prop uls a t la o altitudin e inter m e di a r ă care ocole a cu pro m p tit u din e atâ t corido ar el e aglo m e r a t e de pe orbita geosincro n ă a plan e t ei, cât şi surprinz ă t o a r e a stavilă a at m o sf e r ei de pe o orbitr ă circu mt e r e s t r ă pre a joas ă. În schimb cenuş a mort u a r ă a doritorilor de astfel de înmor m â n t a r e

se rote a

triu mf ă t o a r e

în jurul plan e t ei nat al e, în

mijlocul cent urilor de radiaţii Van Allen, und e furtunile de protoni făce a u ca nici un sat elit cu mint e a între a g ă să nu se încu m e t e s- o trav e r s e z e . Dar cenu şii mort u a r e nu- i pas ă de radiaţii. La as e m e n e a

altitudini Păm â n t ul era practic împac h e t a t

în trup urile

cet ă ţ e nilor săi de vază, astfel că un vizitator neaviz a t care ar fi sosit dintr- o lume îndep ă r t a t ă de noi ar fi putu t cred e – şi pe bun ă drep t a t e – că a nimerit din greş e al ă într- o stra nie şi întun e c a t ă necrop ol ă vech e de când univers ul. Plas ar e a unui as e m e n e a cimitir într- o zonă des t ul de periculo a s ă ar explica şi abs e n ţ a vizitelor îndurer a t e la mor min t el e celor dragi. Cont e m pl â n d o astfel de pers p e c tiv ă, S.R. Hadd e n fuses e îngrozit de infimele firimituri de ne m u rir e pe care fuses e r ă în star e să pun ă mâ n a aceş ti iluştri dec e d a ţi. Toat e orga n el e lor intern e şi ext er n e , creierii, inimile, tot cee a ce îi deos e b e a de ceilalţi, tot cee a ce îi individu aliza faţă de atâ ţia alţi oa m e ni era distru s în proce s ul de cre m a ţi e. Hadd e n îşi spus e că dup ă cre m a ţi e de fapt nu mai răm â n e nimic din tine. Nu răm â n dec â t nişte oas e pulverizat e , aşchii nes e m n ificativ e din care pân ă şi unei civilizaţii extr e m de ava n s a t e i-ar veni foart e greu să recons tr ui a s c ă fiinţa ce se folosis e de acele rest uri. Iar dup ă ace e a , pentr u a pun e cap ac la toat e , coşciug ul ăla de jucărie est e exp e di a t exac t în zona cent urilor de radiaţii Van Allen, acolo und e pân ă şi cenuş a răm a s ă din tine se prăjeş t e cu încetinitor ul. Ar fi cu mult mai bine dac ă s- ar put e a cons e rv a cât ev a din celulele corpului. Asta era părer e a lui Hadd e n. Celule adev ă r a t e , vii, cu struct u rile de

ADN intact e . Bătrâ n ul îşi imagin ă o corpor a ţi e care, în schimb ul unei plăţi onora bile, ar cong el a o bucă ţic ă din ţes u t ul epit elial al clienţilor şi l-ar plas a pe o orbită sup erio ar ă , mult dea s u p r a cent urilor de radiaţii Van Allen, poat e chiar şi mai sus de orbita geosincro n ă . N-ar treb ui să aşt e p ţi pân ă la mo ar t e . O poţi face acu m, cât timp mai eşti cap a bil să te gân d e ş ti bine la ast a. După ace e a cel puţin exist ă

posibilitat e a

ca nişte

extr a t e r e ş t ri specializaţi în biologia

molecular ă sau poat e omologii lor pă m â n t e n i dintr- un viitor îndep ă r t a t să te recons tr ui a s c ă , să te clonez e, să te refac ă apro a p e din nimic. Te vei şter g e la ochi şi te vei întind e cu volupt a t e , trezit ca dintr- un somn prin anul zece milioan e . Ba chiar dac ă nu se va face nimic cu răm ă şiţ el e tale, tot ar mai răm â n e vii, exist e n t e , o mulţim e de cópii ale codului tău gen e tic pers o n al. În principiu ai fi încă viu. În oricar e dintr e ace s t e cazuri s- ar put e a spun e că vei trăi veş nic. Dar pe măs u r ă ce Hadd e n me dit a tot mai profun d la ace a s t ă proble m ă varian t a resp e c tiv ă i se păr e a insuficien t ă , fiindcă o mâ n ă de celule jupuit e de pe piele a tălpilor nu era u cu ade v ăr at tu , făptur a care trăis e şi simţis e. În cel mai bun caz cinev a ar fi putu t refac e form a ta fizică folosindu- se de ele. Dar nici ast a nu înse a m n ă acela şi lucru. Tot nu eşti tu . Dacă ai lua lucrurile cu adev ă r a t

în serios, atu nci ar treb ui să incluzi fotogr afiile din albu m ul de

familie, o auto biogr afie det aliat ă pân ă în cele mai mici am ă n u n t e , toat e cărţile şi benzile care ţi-au plăcut vreod a t ă şi multe alte lucruri legat e de pers o a n a ta, cât mai multe posibil, cum ar fi marc a favorit ă de after- shav e sau preferinţ a pentr u Coca- Cola diet e tic ă. Ştia că gân d ul ce- l băt e a era ne m ă s u r a t de egoist şi ast a îi plăc e a la neb u ni e. La urm a urm ei epoc a în care trăia produ s e s e un delir esca t ologic susţinu t. Era nor m al să se gân d e a s c ă la propriul lui sfârşit, aş a cum toţi ceilalţi urm ă r e a u să vad ă dec ă d e r e a speciei, distru g e r e a plan e t ei sau masiv a înălţar e la ceruri a celor aleşi. Nu put e ai să te aşt e p ţi ca extr a t e r e ş t rii să ştie englez ă. Dacă ar fi fost ca ei să te refac ă, atu nci ar fi treb uit să- ţi cuno a s c ă limba. Deci era nec e s a r ă şi includ er e a unui soi de trad u c e ri, o proble m ă la care lui Hadd e n îi făce a plăc er e să lucrez e. Era într- un fel apro a p e invers ul a cee a ce făcus e când abord a s e proble m a decript ă rii Mesajului de pe Vega. Între a g a

pove s t e

mai includ e a

şi nec e sit a t e a

unei caps ul e

spaţi al e

resp e c t a bil e sau cel puţin atâ t de mari, încât să nu mai fie nevoie să te limitezi la nişte am ă r â t e de mos tr e de ţes u t. La fel de bine ţi-ai put e a exp e di a în spaţiu între g ul corp. Dacă ai fi criog e niz a t imedia t dup ă moar t e – ca să- i spun e m aş a –, atunci ar mai ap ăr e a şi un ava n t aj suplim e n t a r . În aces t caz s- ar put e a ca des t ul de mult din corp să- ţi răm â n ă în star e de funcţion a r e , astfel încât oricine te- ar găsi vreod a t ă să poat ă face mult mai mult dec â t o simplă recons tr uir e a ta. Poat e că ar put e a chiar să te învie, ast a bineînţ el e s după ce vor rep er a cauz a morţii tale şi o vor elimina. Cu toat e ace s t e a , dac ă s- ar mai zăbovi o vre m e cu crioge niz ar e a dup ă ce ai intrat în mo ar t e clinică din cauz ă că – să zice m – rudele tale nu şi-au dat încă sea m a că eşti mort, atunci şans el e tale de a reve ni la viaţă se diminu a u . Aşa că Hadd e n ajuns e la concluzia că singur a soluţie într- ade v ă r logică era să cong el ezi pe cinev a exact înainte de a muri. Asta ar face ca eve n t u al a resu s cit ar e să fie mult mai prob a bilă, cu toat e că pentr u aces t serviciu cererile era u prob a bil limitat e . Nu era ad mis oricine. Dar de ce să faci ast a abia înaint e de a muri? De ce exact pe pat ul de mo ar t e ? Presu p u n â n d că cinev a ar şti că nu mai are de trăit dec â t un an sau doi, n- ar fi mai bine pentr u el dac ă ar fi cong el a t imedia t? Înaint e să i se împut ă carn e a . La gân d ul aces t a Hadd e n stăr ui mai îndelun g. Oftând, îşi spus e că pân ă şi într- o situ a ţie de aces t gen, indifere n t de nat ur a bolii distru g ă t o a r e , trup ul ar put e a fi totuşi irem e di a bil afect a t chiar şi dup ă reînvier e a lui. S-ar put e a ca omul să ste a cong el a t timp de o eră geologică şi să fie trezit nu m ai ca să mo ar ă imedia t dup ă ace e a

din cauz a unui mela n o m

sau a vreun ei

afecţiu ni cardiac e des pr e care extr a t e r e ş t rii să nu fi auzit niciod a t ă . În cele din urm ă ajuns e la concluzia că nu exist a dec â t o singur ă pun er e în aplicar e perfect ă a ideii sale: cinev a săn ă t o s tun treb ui a să fie lans a t într- o călătorie

îndelun g a t ă

spre

stele.

O călătorie

fără

întoarc e r e .

Un ava n t aj

colat e r al ar fi fost şi faptul că acel individ ar fi fost scutit de umilinţele la care te expu n bolile şi bătr â n e ţ e a . Depar t e în spaţiu, în afara siste m ul ui nostr u solar, te m p e r a t u r a me die a corpului urm a să scad ă la doar câte v a grad e pes t e zero absolut. N-ar mai fi nec e s a r ă nici o crioge niz ar e ulterioar ă . Insul acela ar ben eficia de îngrijire per m a n e n t ă . Şi grat uit ă. Raţion a m e n t u l său îl dus e la ultima eta p ă

a dialogului cu sine: din

mo m e n t ce pentr u a ajung e în frigul inters t el a r erau nec e s a ri câţiva ani buni,

cel plec a t ar put e a foart e bine să răm â n ă tre az şi să ad mir e spec t a c olul vieţii, lăsân d u- se cong el a t num ai în mo m e n t ul în care va păr ă si siste m ul solar. Pe ace a s t ă cale ar reduc e la minimu m şi riscul dep e n d e n ţ e i de crioge nic e. * Versiun e a

oficială

prec a u ţi e nec e s a r e

susţin e a

că

Hadd e n

îşi luas e

toat e

(şi nor m al e) în cazul oricăr ei proble m e

mă s u rile

de

nea ş t e p t a t e

cu

săn ă t a t e a . Îşi făcus e chiar şi un trat a m e n t prev e n tiv de dezint e g r a r e sonică pentr u posibilele pietr e la rinichi şi la fiere încă dinaint e de a pun e piciorul în cast elul lui din cer. După care a pleca t acolo, a făcut un şoc an afilactic şi a murit. O albină năv ălis e bâz âin d furioas ă dintr- un buch e t de frezii trimis pe orbită prin „Narnia” de cătr e un ad mir a t o r. Dintr- o neglijenţ ă de neacc e p t a t , în bog a t a

farm a ci e de la bordul lui „Methu s el a h ” nu se adu s e s e

şi antis er ul

nec e s a r în astfel de cazuri. Proba bil că insect a fuses e amorţit ă de te m p e r a t u r a scăzu t ă din depozit el e de mărfuri ale „Narniei”. De fapt ea nu era vinova t ă cu nimic. Trupul său măr u n t şi motot olit fuses e exp e di a t înapoi pe plan e t ă pentr u a fi exa mi n a t de ento m olo gii autoriza ţi. Ironia situa ţiei în care un miliard a r est e dobor â t de o albină nu scăp ă ate n ţi ei publicului, dup ă cum se putu citi în editorialele cotidian elor şi se auzi în câte v a predici de duminic ă. În realita t e însă toat ă pove s t e a fuses e o înşelăt orie. Nu exist a s e nici o albină, nici o înţep ă t u r ă şi nici un mort. Hadd e n era în continu a r e la fel de săn ă t o s . Practic exac t atunci când cea s ul a bătu t ora 12, marc â n d trec er e a în Noul An, şi la nou ă ore dup ă pun er e a în funcţiun e a Maşinii, nişte prop uls o a r e de rach e t ă au lans a t un vehicul auxiliar de dime n si u ni apre ci a bile care se afla la bordul staţiei „Methu s el a h ”. Vehiculul a atins rep e d e viteza de eva d a r e din siste m ul Păm â n t – Lună. Sol Hadd e n şi-a numit nav e t a „Ghilga m e ş „ . Hadd e n îşi petr e c u s e viaţ a acu m ul â n d put er e şi cont e m p l â n d trec e r e a timpului. Desco p e ris e

că în realitat e

cu cât ai mai multă put er e , cu atâ t

tânj eş ti mai mult. Puter e a şi timpul era u lega t e fiindcă toţi oa m e nii sunt eg ali în faţa morţii. De ace e a regii din antichit a t e îşi înălţa u mon u m e n t e pentr u ei înşişi. Însă mon u m e n t e l e se ruine a z ă , realizările regilor sunt şters e de timp şi chiar nu m el e te m u ţilor conduc ă t o ri sunt uitat e . Mai pres u s de toat e ast e a , regii înşişi era u cu toţii oale şi ulcele. „Nu”, îşi spus e Hadd e n , „me t o d a ast a est e

mai

eleg a n t ă ,

mai

frumo a s ă

şi mai

mulţu mit o a r e .”

I se

păr e a

că

desco p e ris e o spărt ur ă în zidul vre mii, prin care reuşis e să se strec o a r e . Ştia că, dac ă şi-ar fi făcut publice inten ţiile, ar fi apăr u t cu sigur a n ţ ă des t ul e proble m e . Dacă Hadd e n era cong el a t la o te m p e r a t u r ă de patr u grad e Kelvin şi plut e a pe und e v a la zece miliard e de kilome t ri de Păm â n t , care era atu nci stat u t ul său juridic exac t? Cine va obţine controlul asu pr a corpor a ţiilor sale? Aşa că ales e s e o cale mult mai simplă şi mai direct ă . Într- un codicil scurt dintr- un

migălos

exec u t o rilor

şi cuprinză t o r

test a m e n t a ri

o

tes t a m e n t

nou ă

el le lăsas e

corpor a ţi e,

specializat ă

moş t e ni t orilor în

şi

cons tr uir e a

moto a r elor de rach e t e şi în crioge ni e, corpor a ţi e care ulterior urm a să fie nu mit ă „Immort ality, Inc.”. De acu m nu mai treb ui a să- şi bat ă capul cu ast a. „Ghilga m e ş „ nu fuses e dota t cu echip a m e n t radio. Hadd e n nu mai dore a să ştie ce se întâ m pl a s e cu Cei Cinci. Nu mai ave a chef de nici un fel de veşti de pe plan e t ă , nu mai voia să aud ă nimic îmbuc ur ă t o r, nimic din ce l-ar put e a face să se întrist ez e , nimic din agita ţia zadar nic ă pe care o cunos c u s e pre a bine. Voia să aibă num ai linişte, gân d u ri elev a t e . .. solitudin e. Dacă în urm ă t o rii câţiva ani ar simţi că se petr e c e ceva neliniştitor, put e a să porn e a s c ă instal a ţia crioge nic ă de pe „Ghilga m e ş „ printr- o simplă întoarc e r e a unui comu t a t o r. Până atunci se put e a bucur a de o bibliotec ă încărc a t ă cu cărţile şi filmele lui favorite, cu înregistr ă ri ale muzicii sale favorite, astfel încât nu se va simţi singur. De fapt el nu fuses e

nicioda t ă

un tovar ă ş

de discuţii pre a

bun.

Yamagis hi se gân dis e şi el să vină aici, dar se răzg â n di s e în ultimul mo m e n t . Îi spus e s e

că s- ar simţi pierdu t fără „delicat e s el e ” lui. Iar „delicat e s e l e ” nu

avus e s e r ă

nici suficient e motiv e şi nici un spaţiu adecv a t

la bordul nav ei

pentr u a se decid e să porn e a s c ă într- o astfel de exp e diţie. Confortul redu s oferit de nav ă, precu m şi mono t o ni a felurilor de mâ nc a r e îi făce a u pe mulţi să ezite, dar Hadd e n ştia că toat ă viaţa lui avus e s e un vis măr e ţ. Confortul nu mai cont a deloc. În doi ani ace s t sarcofa g zbur ă t o r urm a să cad ă în groa p a de pote n ţi al gravit a ţio n al a lui Jupiter, exac t în ext eriorul cent urii de radiaţii a gigan tic ei plan e t e , de und e va fi arunc a t în jurul ace s t ei a şi apoi exp e di a t ca din puşc ă în spaţiul inters t el a r. Timp de o zi ave a să aibă o privelişt e şi mai spect a c ulo a s ă dec â t cea de pe hubloul staţiei „Methu s el a h ”. Urma să vad ă norii turbule n ţi şi multicolori ai lui Jupiter, cea mai mar e plan e t ă a siste m ul ui. Dacă ar fi fost

vorba num ai de pers p e c tiv ă Hadd e n ar fi opt a t pentr u Saturn şi inelele sale. Dar Saturn se afla la cel puţin patru ani dep ă r t a r e de Păm â n t şi, dac ă stăt e a să le judec e pe toat e , ast a ar fi înse m n a t să rişte pre a mult. Atunci când ţinte ş ti la ne m u rir e treb ui e să fii foart e prec a u t . Zburâ n d

cu

ace a s t ă

viteză

i-ar

fi terbuit

zece

mii de

ani

ca

să

călător e a s c ă pân ă la cea mai apro pi a t ă ste a de siste m ul solar. Dar când eşti cong el a t la o te m p e r a t u r ă de patru grad e pes t e zero abs olut ai totuşi timp din belşug. Iar Hadd e n era sigur că într- o zi frumo a s ă din viitor – chiar dac ă ast a urm a să se petr e a c ă pes t e un milion de ani – „Ghilga m e ş „ va pătru n d e din întâ m pl a r e un siste m solar popula t de alte fiinţe intelige n t e . Sau cora bi a sa funer a r ă va fi interc e p t a t ă în bezn a dintr e stele şi nişte extr a t e r e ş t ri foart e ava n s a ţi şi foart e prev ă z ă t o ri vor lua la bordul nav ei lor sarcofa g ul lui Hadd e n şi vor şti ce au de făcut. Până acu m nu se mai încerc a s e aş a ceva. Nici unul dintr e locuitorii Păm â n t ul ui din toat e

timp urile nu ajuns e s e

nici măc a r cu

gând ul atâ t de apro a p e de ne m u rir e. Nici unul. Convins că pentr u el sfârşitul înse m n a închis e ochii şi îşi încruciş ă

braţ el e

de fapt încep u t ul, Hadd e n îşi

pe piept, exp eri m e n t â n d

viitoar e a

sa

post ur ă , în timp ce moto a r el e porniră din nou, dar de dat a ace a s t a pentr u mai puţin timp. Constr uc ţia sclipitoar e se plas ă lin pe traiec torie, încep â n d u- şi lung a călătorie spre stele. „Dumn e z e u ştie ce se va mai întâ m pl a pe Pămâ n t pes t e zeci de mii de ani”, se gândi Hadd e n . Totuşi nu era tre a b a lui. De fapt nu fuses e niciod a t ă . În schimb el urm a să ado a r m ă , să fie crioge niz a t, păs tr a t în ace e a ş i condiţie fizică, în timp ce sarcofa g ul lui va goni prin vidul inters t el a r. Îi va dep ă şi pe farao ni, îl va întrec e pe Alexan d r u cel Mare şi îl va eclips a pe Qin. Doar el îşi pus e s e la punct propria- i învier e din morţi. Capit ol u l 23 Repr o g r a m a r e a „Noi nu ne- am luat după bas m e m e ş t e ş u g i t e cu viclenie... ci am văzu t cu ochii noştri.”

A Doua Epistolă a Sf. Apostol Petru, 1; 16 „Priveş t e şi-amint e ş t e - ţi! Priveş t e sus spre cer, Te uită mai profun d în albas tr ul lui de mar e, Neţăr m uritul, vas tul popas al rugăciunii. Vorbeş t e- acu m , vorb e ş t e în sfânta sa cupolă! Spu e n ce- auzi acolo? Ce îţi răspu n d e cerul? Nu mai e loc în ceruri; nu- i casa ta acolo.” Karl Jay Shapiro – Ghid de călătorie pentr u exilaţi Liniile

telefonic e

fuses e r ă

rep ar a t e ,

dru m u rile

fuses e r ă

curăţ a t e

şi

circulaţia se rest a bilis e la nor m al, astfel că un grup de repr ez e n t a n ţi ai pres ei selecţion a ţi cu grijă fură invitaţi să facă un scurt tur prin comple x ul de clădiri al proiect ului. Câţiva report e ri şi fotogr afi au fost duşi să vad ă cele trei orificii sime trice din interiorul benz el elor, li s- a arăt a t intrar e a în Maşină şi chiar li s- a per mis acce s ul în interiorul dod e c a e d r ul ui. S-au înregis tr a t şi nişte com e n t a rii de la faţa locului ce urm a să fie tran s mi s e la televiziun e . Report e rii se aş ez a u în scau n el e ocup a t e de Cei Cinci şi le descria u spect a t o rilor eş ec ul ace s t ei prime încerc ă ri curajo a s e de a pun e în funcţiun e Maşina. Ellie şi tovar ă şii ei au fost fotogr afia ţi de la dista n ţ ă pentr u a se dove di că răm ă s e s e r ă în viaţ ă şi era u

săn ă t o şi, dar deoc a m d a t ă

nime ni nu le- a putut

lua vreu n

interviu.

Proiectul Maşina era acu m reev alu a t , se făce a analiza lui şi se luau în calcul posibilităţi de acţiun e în viitor. Tunelul dintre insulele Honsh u şi Hokkaido fuses e red e s c his, în schimb trec er e a dinspr e Păm â n t spre Vega se închis e s e . În realitat e ultima propoziţie nu fuses e verificat ă de nime ni. Ellie se între b ă dac ă nu cumv a , dup ă ce ei cinci vor păr ă si în cele din urm ă ampl a s a m e n t u l, cei răm a ş i aici nu vor încerc a încă o dat ă să pun ă în mişc ar e benz el el e. Era însă convins ă că Acolo li se spus e s e ade v ă r ul: Maşina nu va mai funcţion a , iar fiinţele de pe Păm â n t nu vor mai ave a vreod a t ă acce s la tun eluri. Ne- am put e a apuc a să face m oricât e cres t ă t u ri vre m în continu u m ul spaţiu–ti mp, fiindcă, atâ t timp cât nu va fi cinev a care să ne aga ţ e de la celălalt cap ă t al fisurii cre a t e , ele nu ne vor folosi la nimic. „Ni s- a oferit doar o imagin e”, îşi spus e ea. „Ni s- a dat voie să arunc ă m

o privire, dup ă

care

am

fost lăsaţi să ne

descurc ă m singuri. Dacă sunt e m în star e.” În cele din urm ă Celor Cinci li s- a per mit să discut e între ei. Ellie şi-a luat răm a s bun în mod oficial de la fiecar e. A făcut- o în mod siste m a t ic, deşi nime ni nu o învinov ă ţ e a din cauz a cas e t el or goale. – Imaginile aces t e a

de pe videoc a s e t e

sunt înregistr a t e

pe ban d ă , îi

aminti Vayga y. E o tehnică ce ţine de dom e ni ul ma g n e tis m u l ui. În benz el e s- a acu m ul a t un câ mp de sarcină electrică foart e put er nic, iar benz el el e era u, bineînţ el e s , în mişc ar e . Un câ mp electric care variaz ă în timp cre e a z ă un câm p ma g n e tic.

Ecuaţiile

lui Maxwell.

Mie mi

se

pare

că

aş a

s- au

şters

şi

videoc a s e t e l e tale. Nu eşti tu de vină. Interog a t o riul la care fuses e supus Vayga y îl buim ă cis e. Nu fuses e acuz a t în mod direct, ci mai degr a b ă i se sug e r a s e că făce a part e dintr- o cons pir a ţi e antisovietic ă în care era u implicaţi oa m e ni de ştiinţă din Occiden t. – Cred e- mă, Ellie, îi spus e el, singur a între b a r e la care nu s- a răs p u n s est e dac ă exist ă viaţă intelige n t ă în Politbur e a u - ul sovietic. – Sau la Cas a Albă, comple t ă ea. Nu- mi vine să cred că preş e di n t a o să îi dea voie lui Kitz să scap e aş a. S-a implicat ea însăşi în Proiect ul Maşina. – Plane t a noas tr ă e condu s ă de neb u ni. Aminte ş t e- ţi ce treb ui e să facă toţi pentr u a ajung e und e sunt. Au o pers p e c tiv ă atâ t de îngus t ă , atât de... limitat ă . Nu văd mai dep a r t e de câţiva ani. Cei mai buni dintr e ei abia dac ă au o pers p e c tiv ă asu pr a câtorv a dec e nii. Cei mai buni. De obicei le pas ă num ai de perioa d a în care deţin put er e a . Ellie se gândi la Lebăd a A. – Dar nu sunt siguri că pove s t e a

noas tr ă est e mincino a s ă , continu ă

Vayga y. Nu o pot dove di. De ace e a treb ui e ca noi să- i conving e m pe ei. În minţile lor îşi pun toţi între b a r e a „Ar put e a fi totuşi ad ev ă r a t ? ”. Câţiva dintr e ei chiar ar vrea să fie ad ev ă r a t . Dar e un ad ev ă r riscan t. Ei au nevoie de ceva apro pi a t de certitu din e... Poat e le- am pute a oferi aş a ceva. Am put e a reev alu a teoria

gravit a ţio n al ă .

Am put e a

face

alte

obs erv a ţii astro n o mic e

care

să

confirm e cele spus e de noi, în special pentr u zona centr ului galactic şi pentr u Lebăd a A. Nu au de gân d să opre a s c ă cerc e t ă rile astro n o mic e . De as e m e n e a am put e a studia chiar noi dod ec a e d r ul, dac ă ni se va da voie. Ellie, cred e- mă: le vom schimb a me n t alit a t e a .

„E greu s- o faci dacă oa m e nii ăştia sunt neb u ni”, îşi zise fem ei a în sine a ei. Dar când vorbi, spus e altcev a : – Nu- mi dau sea m a : cum ar put e a guv er n ul să- i conving ă pe oa m e ni că n- a fost dec â t o înşelă t ori e? – Chiar aş a? Ia gând e ş t e - te ce i-au mai făcut pe oa m e ni să cre a d ă . Ne- au convins că vom fi în sigura n ţ ă dac ă ne vom cheltui toţi banii astfel ca orice om de pe Păm â n t să poat ă fi ucis insta n t a n e u , dar ast a num ai când guver n el e vor decid e că a sosit clipa. Mi-a trecu t şi mie prin cap că ar fi greu să- i convingi pe oa m e ni de cev a atâ t de idiot. Dar, Ellie, ei se pricep să- i conving ă . Nici nu treb ui e să spun ă altcev a dec â t că Maşina nu a funcţion a t şi că noi am luat- o puţin razn a. – Eu una nu cred că am păr e a

aş a de nebu ni dacă ne vom spun e

pove s t e a cu toţii, laolaltă. Dar s- ar put e a să ai totuşi drept a t e . Poat e că ar fi mai bine dac ă am găsi mai întâi nişte dovezi clare. Vayg a y, n- o să ţi se întâ m pl e nimic atunci când... o să te întorci? – Ce- mi pot face? M-ar put e a exila la Gorki, dar aş supr a vie ţ ui încerc ă rii. La urm a urm ei m- am bucur a t de ziua me a de plajă... Nu, Ellie, serios, o să fie în sigur a n ţ ă . Tu şi cu mine ave m un trat a t de prot e c ţi e reciproc ă. Atât timp cât tu eşti în viaţă ei au nevoie de mine. Şi invers, bineînţ el e s . Dacă pove s t e a noas tr ă se va dove di ad ev ă r a t ă , vor fi bucuro şi că au avut un particip a n t sovietic şi pân ă la urm ă o să se laud e cu ast a pe la toat e colţurile. În plus se vor inter e s a de foloas el e econo mic e şi militar e care pot ieşi de aici, aş a cum fac şi ai tăi. Vayga y se preg ă t e a să- şi încheie peror a ţi a: – Nu cont e a z ă ce ne spun ei să face m. Import a n t est e faptul că o să răm â n e m în viaţ ă. După ace e a o să ne răsp â n di m propria noas tr ă pove s t e , toţi cinci, bineînţ el e s că într- un mod cât mai discret. Mai întâi o s- o spun e m doar celor în care ave m încre d e r e . Ei vor pove s ti mai dep a r t e , altor a. Poves t e a se va împr ă ş ti a. Nu o să exist e nici o met o d ă s- o împiedice să se răsp â n d e a s c ă . Mai devr e m e sau mai târziu guver n el e va treb ui să ţină cont de cele ce ni s- au întâ m pl a t nou ă în dod ec a e d r u . Până atu nci fiecar e dintre noi repr ezint ă o poliţă de asigur a r e pentr u tovar ă şii lui. Ellie, eu unul sunt foart e bucuros că s- a întâ m pl a t ce s- a întâ m pl a t . A fost lucrul cel mai gran dios pe care l-am trăit.

Înaint e de a pleca cu zborul de noap t e spre Moscov a Ellie îi spus e : – Sărut- o pe Nina şi din part e a me a. * În timpul micului dejun îl între b ă pe Xi dac ă era deza m ă g i t. – Deza m ă g i t? se miră chinez ul. Am fost acolo – şi îşi înălţă ochii spre cer –, ne- am întâlnit cu ei şi acu m să fiu deza m ă g i t ? Eu sunt orfan din timp ul Marşului celui Lung. Am supr a vie ţ uit Revoluţiei Cultur al e. Timp de şas e ani mam stră d uit să cultiv cartofi şi sfeclă de zahăr la umbr a Marelui Zid. Între a g a me a

viaţă

mi- am

petr e c u t- o în schimb ă ri

de toat e

felurile. Ştiu ce est e

dez a m ă g i r e a . Am fost cu toţii la un banc h e t şi acu m, când ne- am întors în satul nostr u înfom e t a t , să fiu deza m ă g i t că nu ne sărb ă t o r e s c întoarc e r e a ? Asta nu- i deza m ă g ir e . N-am pierdu t dec â t un scan d al măru n t. Gând e ş t e - te cu ate n ţi e la... raport ul dintr e forţe. Xi urm a să plec e pes t e scurt timp în China, und e fuses e convins să nu facă nici un fel de declar a ţii publice legat e de cee a ce se petr e c u s e la bordul Maşinii.

Fuses e

de

acord.

După

ace e a

urm a

să

se

întoarc ă

pentr u

a

supr a v e g h e a săp ă t u rile arh e olo gic e din Xian. Mormâ n t ul lui Qin îl aşt e p t a . Îşi dore a să vad ă cât de mult se m ă n a împăr a t ul real cu simulacr ul pe care îl cunos c u s e la cap ă t ul cel mai îndep ă r t a t al tun el elor. – Scuză- mă, spus e Ellie dup ă o vre m e . Ştiu că est e o impertin e n ţ ă din part e a me a, dar faptul că dintr e noi toţi tu ai fost singurul care s- a întâlnit cu cinev a care... De- a lungul vieţii tale n- a exist a t nici o fiinţă pe care s- o iubeş ti? Imediat ce spus e ast a îşi dori să- şi fi formula t mai bine între b a r e a . – Toţi cei pe care i-am iubit mi- au fost luaţi. Au disp ăr u t , îi spus e el. Am văzut împăr a ţii secolului al dou ăz e cile a ap ăr â n d şi dispăr â n d şi mi- am dorit să cunos c pe cinev a care nu mai poat e fi corect a t , rea bilitat sau elimin a t. Nu exist ă

pre a

multe

figuri istorice care să nu poat ă

fi şters e

din me m o ri a

ome nirii. Spun â n d ace s t e a Xi fixa cu privire a tăblia mes ei şi se juca ne a t e n t cu linguriţa de ceai. – Mi-am dedic a t viaţa revoluţiei şi nu- mi par e deloc rău, continu ă el. Dar nu ştiu mai nimic des pr e tat ăl me u sau des pr e ma m a me a . Nu am nici un fel de amintiri des pr e ei. Mama ta mai trăie ş t e . Pe tat ăl tău ţi-l amint e ş ti bine şi l-

ai reg ă sit acolo. Nu uita nicioda t ă cât de noroco a s ă eşti. * Ellie simţi că Devi ascu n d e în ea o durer e pe care n- o mai rem a r c a s e nicioda t ă pân ă atu nci. Pres u p u s e

că era reacţi a ei la scep ticis m ul cu care

fuses e întâ m pi n a t ă relat a r e a lor de cătr e direcţiun e a proiect ului şi de cătr e guv er n el e naţion al e. Dar Devi dădu din cap cu trist e ţ e . – Pentru mine nu e pre a import a n t dac ă ne- au crezut sau nu. Import a n t ă est e exp e ri e n ţ a adev ă r a t .

în sine. Transfor m a r e a , Ellie! Cee a ce ni s- a întâ m pl a t cu

A fost real . În prima

noap t e

petr e c u t ă

aici, la Hokkaido, dup ă

întoarc e r e , am visat că exp erie n ţ a noas tr ă a fost de fapt un vis. Ştii ast a ? Dar nu, n- a fost. N-a fost vis. Şi sunt trist ă, da. Tristeţ e a me a e... Ştii, acolo sus, când dup ă toţi aceş ti ani l-am reg ă sit pe Surind ar, mi- am stins set e a şi mi- am potolit dorinţ a care mă ard e a tot timp ul pe Pămâ n t . Era exac t aş a cum mi- l amint e a m , exact aş a cum îl visas e m . Însă atu nci când l-am văzut şi mi- am dat sea m a că est e un simulacru perfect am înţeles: drag o s t e a noas tr ă era atâ t de valoro a s ă toc m ai pentr u că fuses e smuls ă cu greu, pentr u că renu n ţ a s e m la atâ t e a ca să mă căs ă t o r e s c cu el. Nimic mai mult de atâ t. Tipul era un tâ m pit. Să fi stat zece ani cu el, la ora actu al ă am fi fost divorţ a ţi. Poat e chiar şi dup ă cinci ani... Eram aş a de tân ăr ă şi de prost ă n a c ă ! – Îmi pare rău! zise Ellie. Ştiu şi eu cum est e să jeleşti o iubire pierdu t ă . – Ellie, îi replică indianc a, nu pricepi. Pentru prima dat ă în viaţ a me a de fem ei e ma t u r ă nu îl jelesc pe Surind ar. De fapt mă doar e inima dup ă familia la care am renu n ţ a t de drag ul lui. Sukha v a ti ave a de gând să se întoarc ă la Bomb a y pentr u câte v a zile şi apoi să- şi vizitez e satul său străv e c hi din Tamil Nadu. – În cele din urm ă, îi mai zise ea, ne va fi uşor să ne autoc o n vin g e m că totul n- a fost dec â t o iluzie. În fiecar e dimine a ţ ă , când ne vom trezi, exp erie n ţ a prin care am trecu t va păr e a tot mai îndep ă r t a t ă , tot mai as e m ă n ă t o a r e unui vis. Pentru noi ar fi fost mai bine să fi răm a s împr e u n ă , să ne rea mi n ti m şi să ne împros p ă t ă m unul altuia amintirile. Ei au înţele s pericolul ace s t a . De ace e a ne- au dus pe un ţăr m de mar e , un loc as e m ă n ă t o r cu cele de pe plan e t a noas tr ă , o realiat t e pe care put e a m s- o ating e m , s- o înţeleg e m . Nu voi da voie nimă n ui să- şi bat ă joc de exp e ri e n ţ a me a. Aminte ş t e- ţi, Ellie: s- a întâ m pl a t cu

adev ă r a t ! N-a fost un vis. Nu uita ast a, Ellie! * Ţinând cont de circu m s t a n ţ e , Eda era foart e deg aj a t . În curân d Ellie înţele s e de ce. În timp ce ea şi cu Vayga y fuses e r ă supuşi unor interog a t o rii prelun git e, el făcus e calcule. – Cred

că tun el el e

sunt

punţi Einst ein- Rosen,

îi spus e

Eda. Teoria

relativită ţii gen e r aliza t ă ad mit e o clas ă de soluţii nu mit e „găuri de vierm e ”, similare găurilor negr e , dar fără nici o legăt ur ă în dezvolt a r e a lor. Găurile de vier m e nu pot fi prod u s e de colaps ul gravit a ţio n al al unei stele, aş a cum se întâ m pl ă cu găurile negr e. Însă tipul obişnuit de gaur ă de vier m e , o dat ă ce est e produ s , se dilată şi se contr a c t ă în faţa oricărui obiect care îi trav e r s e a z ă spaţiul, exercit ă nişte forţe de flux gravit a ţio n al cu efect distru g ă t o r şi de as e m e n e a nec e sit ă o perioa d ă infinită de timp pentr u a ieşi din ea, ast a din pers p e c tiv a unui obs erv a t o r care răm â n e în urm a ei. Ellie

nu

înţele s e

progr e s ul

în cerce t a r e

pe

care

îl aduc e a

idee a

nigeria n ului şi îl rug ă să fie mai explicit. El îi explică. Proble m a es e n ţi al ă era să poţi ţine desc his ă gaur a

de vierm e . Eda găsis e o clas ă de soluţii pentr u

ecu a ţiile

soluţii

sale

de

câm p,

macro s c o pic, un fel de tensiun e

care

sug er a u

care put e a

exist e n ţ a

unui

nou

câ mp

fi folosită pentr u a împiedic a

obtur a r e a compl e t ă a unei găuri de vierm e . O as e m e n e a gaur ă de vierm e nu ridica nici una dintre celelalt e dificultă ţi impus e de găurile negr e , fiindcă ar fi avut dou ă căi de acce s , presiu ni mai redus e

ale fluxurilor gravita ţion al e,

perioa d e de trec er e scurt e (din pers p e c tiv a unui obs erv a t o r ext erior) şi nu ar fi cre a t nici un câ mp

de radiaţii interior pre a put er nic, în nici un caz unul

distrug ă t o r . – Nu ştiu dac ă tun elul îşi păs tr e a z ă

stabilitat e a

când est e supu s la

pert ur b a ţii slab e, explică el. Dacă nu şi-o păs tr e a z ă , atu nci ei ar treb ui să elabor e z e un siste m foart e complicat de feed- back pentr u a ţine sub control şi a corect a insta bilită ţile ce apar. Deoc a m d a t ă nu sunt încă sigur de toat e ast e a . Dar dac ă tun elurile sunt punţi Einstein- Rosen, atunci cel puţin vom put e a da un răsp u n s clar când ni se va spun e că am avut halucin a ţii. Eda abia aşt e p t a comp a ni ei

aerie n e

să se întoarc ă în Lagos. Ellie văzu biletul verd e al

Nigerian

Airlines

iţindu- se

din

buzun a r ul

jach e t ei

fizicianului. El tocm ai se între b a dac ă va fi în star e să îşi explice toat e noile feno m e n e fizice de care se ciocnis er ă în călătoria lor. Dar îi mărt urisi femeii cu o oar ec a r e şovăial ă că se te m e a

că n- o să se ridice la nivelul cerut de o

as e m e n e a întreprin d e r e , din cauz a a cee a ce el nu mi vârs t a lui pre a ava n s a t ă pentr u studiul fizicii teor e tic e. Eda ave a treizeci şi opt de ani. Dar mai pres u s de toat e , spun e a el, ard e a de dorul familiei şi abia aşt e p t a să fie iar alături de soţia şi copiii lui. Ellie îl îmbră ţiş ă. Îi spus e că era mâ n d r ă fiindcă avus e s e

ocazia să- l

cuno a s c ă . – De ce vorbe ş ti la trecut ? o între b ă nigeria n ul. Cu sigur a n ţ ă că o să mă mai întâln e ş ti. Şi, Ellie, ad ă u g ă el deod a t ă , ca şi cum şi-ar fi adus amint e de ceva... n- ai vrea să faci ceva pentr u mine? Ţine mint e tot ce ni s- a întâ m pl a t . Totul, în cele mai mici det alii. Scrie und e v a .

Trimite- mi mie tot ce scrii.

Experien ţ a noas tr ă repr ezint ă un set de dat e exp eri m e n t a l e . Unul dintr e noi sar pute a să fi re m a r c a t un asp e c t pe care ceilalţi nu l-au obs erv a t , ceva es e n ţi al pentr u a înţeleg e cu adev ă r a t tot ce s- a întâ m pl a t . Trimite- mi cee a ce scrii. Le-am cerut şi celorlalţi să facă la fel. Eda îi făcu se m n cu mâ n a , îşi luă serviet a sa jupuit ă şi fu condu s la maşin a de serviciu care îl aşt e p t a . Ei cinci pleca u fiecar e la cas el e lor, în ţările lor sep a r a t e una de alta, iar Ellie avu impr e sia că propria sa familie se des p a r t e , se sep a r ă , se disper s e a z ă . Şi ea desco p e ris e că exp erie n ţ a prin care trecu s e o tran sfor m a s e înlăuntr ul ei. Şi de ce nu? Un de mo n fuses e alung a t . Şi exac t atunci când se simţ e a mult mai cap a bilă de a iubi decâ t fuses e vreod a t ă , tocm ai atunci se treze a că a răm a s singur ă . * Au scos- o din comple x ul de clădiri al proiect ului cu un elicopt e r. Apoi, pe parcurs ul lungului zbor spre Washing t o n, Ellie a dormit atâ t de zdrav ă n în avionul guv er n a m e n t a l în care o urcas e r ă , încât a treb uit s- o scut ur e zdrav ă n ca să o treze a s c ă atunci când s- au urcat la bord oficialităţile de la Cas a Albă. Asta s- a petr e c u t imedia t dup ă ce avionul a ateriza t cu rapidit a t e pe un dru m izolat din Hicka m Field, în Hawaii. Făcus e r ă un târg. Ellie se întorc e a la Argus, deşi în nici un caz nu mai

put e a fi conduc ă t o r ul proiect ului. Acolo ave a per misiun e a să studiez e orice proble m ă ştiinţifică dore a ea. Dacă voia, ave a funcţia asigur a t ă acolo toat ă viaţ a. – Sunt e m

oa m e ni de înţele s, îi spus e s e

Kitz în cele din urm ă, când

ajuns e s e r ă să acce p t e compro mi s ul. Revino cu o dova d ă concre t ă şi serioa s ă , cu ceva cu adev ă r a t conving ă t o r, şi noi vom fi primii care te vor susţin e când vei face publică dova d a resp e c tiv ă. Vom spun e că noi ţi-am cerut să păs tr e zi tăcer e a pân ă când am putu t fi abs olut siguri că ai drept a t e . Sunt e m gat a să sprijinim orice fel de cerc e t ă ri ai de gân d să faci, bineînţ el e s că în limite rezon a bile. Dacă am face publică acu m pove s t e a voas tr ă , mai întâi va exist a un val de entuzia s m , dar dup ă ace e a scepticii vor încep e să bom b ă n e , să caut e nod în papur ă . Te vor ridiculiza pe tine şi dup ă ace e a , implicit, pe noi. Mai bine înce arc ă , dac ă poţi, să strâ n gi dovezi concre t e . Proba bil că preş e di n t a fuses e cea care îl făcus e pe Kitz să revin ă asupr a hot ăr â rii sale

iniţiale. Nu era

el omul care

să se bucur e

la idee a

unui

nimic des pr e

cele

compr o mi s . În schimb

însă ea nu ave a

voie să pom e n e a s c ă

întâ m pl a t e la bordul Maşinii. Cei Cinci se aş ez a s e r ă în dod ec a e d r u , discut a s e r ă între ei şi apoi ieşis er ă afar ă. Dacă sufla cumv a o vorbă des pr e altfel de întâ m pl ă ri, atu nci ace a fişă psihiatrică falsă va ajung e pân ă la repr ez e n t a n ţii pres ei şi Ellie va fi conc e di a t ă , fapt care nu va face plăcer e nimă n ui. Ellie se între b ă dac ă nu încerc a s e r ă

cumv a să- i cump e r e

tăc er e a

lui

Peter Valerian, lui Vayga y sau lui Abonn e m a . În lipsa presiunilor exercit a t e la intero g a t o rii de cătr e echip ele celor cinci stat e

din Consorţiul Plane t a r

al

Maşinii, nu ved e a cum s- ar fi putu t păs tr a secr e t ul pentr u totd e a u n a . Nu era dec â t o proble m ă de timp. Prin urm a r e ea ajuns e la concluzia că resp o n s a bilii guv er n a m e n t a li trăg e a u de timp. Fu surprins ă de cât de blând e erau am e nin ţ ă rile cu repr e s alii la care fuses e

supu s ă .

Dar îşi dădu

sea m a

că, dac ă

ar fi încălca t

înţele g e r e a ,

nes u p u n e r e a ei nu ar mai fi fost proble m a lui Kitz. El urm a să se retr a g ă din funcţie în curâ n d .

Pest e

un an ad ministr a ţi a

Lasker urm a

să păr ă s e a s c ă

birourile dup ă o perioa d ă de conduc e r e de dou ă ma n d a t e , maxi m ul ad mis de Constitu ţi e. Kitz acce p t a s e să devin ă asociat ul unei firme de avoc a t u r ă din

Washing t o n, firmă renu mi t ă pentr u succe s el e înregis tr a t e în ap ăr a r e a clienţilor săi. Ellie băn ui a că Micha el Kitz ţinte a mai sus. Nu păr e a îngrijorat de nimic din cee a ce ea pretins e s e că se petr e c e a în centr ul galaxiei. În schimb era sigur ă că cee a ce îl îngrijora cu ad ev ă r a t era posibilitat e a ca tun elul să fie încă deschis spre Păm â n t , chiar dac ă era închis în direcţia opus ă, de la Păm â n t . Îşi zise că instal a ţiile din Hokkaido

vor fi în curâ n d

de m o n t a t e ,

inginerii şi

teh nicienii de acolo se vor întoarc e la uzinele şi la universit ă ţile lor. Ce vor pove s ti ei des pr e Maşină? Poat e că dod ec a e d r ul va fi expu s în Oraş ul Ştiinţei din Tsukub a . Apoi, dup ă un interv al dec e n t de timp în care ate n ţi a oa m e nilor va fi atra s ă

într- o oar ec a r e

măs u r ă

de alte

proble m e ,

s- ar put e a

ca în

ampla s a m e n t u l proiect ului să aibă loc o explozie, poat e chiar una nucle ar ă , dac ă Kitz va reuşi să născoc e a s c ă o explicaţie plauzibilă a accide n t ul ui. Iar dac ă ar ave a loc o explozie nucle ar ă , atunci cont a mi n a r e a

radioac tiv ă ar

repr ez e n t a un motiv excele n t pentr u declar a r e a întregii supr af e ţ e drept zonă interzis ă.

Cel puţin

ar izola teritoriul proiect ului, ferindu- l de

obs erv a t o ri curioşi, şi poat e

ar reuşi să întreru p ă

şi legă t u r a

ochii unor de care îşi

agă ţ a s e r ă tun elul făpturile acele a din spaţiu. Dar era posibil ca sensibilitat e a japon e zilor în privinţ a arm elor nucle ar e să îl oblige pe Kitz să se mulţu m e a s c ă cu explozibili conv e n ţio n ali. Nici măc a r o explozie nucle a r ă subt e r a n ă nu le- ar fi făcut plăc er e celor din Tokio. Totul ar put e a fi ma s c a t sub pret e x t ul uneia dintr e acele serii neîntr e r u p t e de deza s t r e care se petr e c e a u în minele de cărbu n e din Hokkaido. Însă Ellie se îndoia că vreo explozie, fie ea nucle ar ă sau conv e n ţio n al ă , ar put e a decu pl a Păm â n t ul de tun el. Poat e că totuşi Kitz nu se gând e a la nimic de genul ăst a. Poat e că îl nedr e p t ă ţ e a . La urm a urm ei şi el terbuie să fi fost influenţ a t de Machindo. Şi el ave a, prob a bil, o familie, priet e ni, oa m e ni pe care îi iube a. Nu se put e a să nu se fi prins şi de el cev a din spiritul vre mii. * A dou a zi preş e din t a o decor ă cu Medalia Naţion al ă pentr u Libert a t e în cadrul unei cere m o nii oficiale desfă ş u r a t e la Cas a Albă. Într- un cămin plas a t înăun t r ul unui per e t e de mar m u r ă albă ard e a u butuci de lemn. Preş e din t a pus e s e în joc în cadrul Proiectului Maşina o part e zdrav ă n ă de capit al politic,

dar şi des t ul capital obişnuit, motiv pentr u care era hot ăr â t ă să facă o figură cât mai bun ă

în ochii naţiunii şi în faţa întregii plan e t e .

Se susţin e a

că

inves tiţiile făcut e în cadrul Proiect ului Maşina de cătr e Stat el e Unite şi de cătr e alte stat e ale plan e t ei adu s e s e r ă nişte câştig uri bunicele. Noile teh n olo gii şi unele noi ramu ri indus trial e înflore a u pro miţ ă t o a r e

pentr u

şi se dove d e a u

cel puţin la fel de

oa m e nii obişnuiţi ca şi inven ţiile lui Thom a s

Edison.

Oam e nii aflas er ă că nu sunt singuri în univers, că în spaţiul cos mic exist a u fiinţe intelige n t e mult mai ava n s a t e dec â t noi. Preş e din t a declar ă că făpturile acele a ne schimb a s e r ă pentr u totd e a u n a părer e a des pr e noi înşine. Vorbind în nu m el e ei, dar sper â n d că era în as e n ti m e n t u l celor mai mulţi dintre cet ă ţ e nii Americii, ea era de păr er e că desco p e rir e a îi întăris e credinţ a în Dumn e z e u , care acu m dove dis e că fuses e dispus să cre ez e viaţ ă şi intelige n ţ ă pe mai mult e plan e t e . Preş e din t a era sigur ă de as e m e n e a că o astfel de concluzie va fi incont e s t a bil în armo ni e cu perc e p t el e tuturor religiilor. Însă cel mai mar e bine pe care ni-l făcus e Maşina, susţin e a preş e din t a , era spiritul pe care îl adus e s e pe Păm â n t : sporire a încre d e rii reciproc e în cadrul întregii comu nit ă ţi uma n e , senti m e n t ul că sunt e m exp e diţie risca n t ă

cu toţii tovar ă şi de călătorie porniţi într- o

în spaţiu şi timp, avâ n d

ca scop o unificar e globală a

năzuinţ elor, unificar e cunos c u t ă la ora actu al ă pe tot cuprins ul plan e t ei sub nu m el e de Machindo. Preş e din t a o prez e n t ă

pe Ellie în faţa report e rilor şi a ca m e r el or de

televiziun e , vorbi des pr e pers e v e r e n ţ a de care dădu s e dova d ă în decur s ul a doispr ez e c e ani foart e lungi, des pr e talen t ul cu care desco p e ris e Mesajul şi se ang aj a s e în descifrar e a lui, des pr e curajul de care dădu s e dova d ă urcân d u- se la bordul Maşinii. Nimeni nu ştius e dinaint e ce va face Maşina. Dar Arroway îşi riscas e viaţa de bun ă voie. Nu era vina ei că nu se întâ m pl a s e nimic atu nci când Maşina fuses e pus ă în funcţiun e. Dr. Arroway făcus e tot ce era ome n e ş t e posibil.

Ea

merit a

mulţu mirile

întreg ului

popor

am e ric a n

şi ale

tuturor

oa m e nilor de pe glob. Ellie era o fiinţă cu un carac t e r extr e m de ales. În ciuda reţinerilor sale natur al e, atu nci când fuses e nevoie de ea îşi luas e pe ume ri povar a de a explica lumii caract e r ul Mesajului şi al Maşinii. Mai mult, dove dis e într- adev ă r o răbd a r e cu oa m e nii din pres ă de care preş e din t a însăşi era în special uimit ă. Dr. Arroway era întru totul o fiinţă ad mir a bilă. La ora actu al ă ar

treb ui să i se dea în sfârşit drept ul să se bucur e cu ad ev ă r a t

de puţin ă

intimita t e , astfel încât să îşi poat ă definitiva carier a ştiinţifică. Avuse s e r ă loc conferinţ e

de pres ă,

şedinţ e

ştiinţifice, întrev e d e ri

cu secre t a r ul

Apărării,

Micha el Kitz, şi cu consilierul ştiinţific der Heer, iar dr. Arroway participa s e la toat e . Nu se dădu s e în lături de la nici o sarcin ă. Preş e din t a sper a că pres a va apr ecia toat e aces t e a şi va resp e c t a dorinţ a doa m n ei dr. Arroway de a renu n ţ a la o nou ă conferinţ ă de pres ă. Oricum exist a posibilitat e a de a face fotogr afii. Ellie plecă din Washingt o n fără să afle cât de mult ştia preş e di n t a din toat e cele întâ m pl a t e . * Un avion cu reacţi e micuţ şi coch e t, apar ţin â n d Coma n d a m e n t u l ui de Trans p or t Aerian Militar Mixt, o dus e înapoi şi opri pe dru m în Janesville, la cerer e a lui Ellie. Mama ei era îmbrăc a t ă în vechiul ei halat matla s a t . Cinev a îi farda s e puţin obrajii, dân d u- le mai multă culoar e. Ellie îşi înfund ă faţa în pern a de lâng ă ma m a sa. Bătrâ n a reuşis e să îşi reca p e t e cap a cit a t e a de vorbire, deşi vorbele îi era u cam şovăielnic e, şi în plus put e a să- şi folose a s c ă braţ ul drept suficient de bine pentr u a o mâ n g âi a uşor pe umeri pe fiica ei. – Mamă,

treb ui e

să- ţi spun

ceva,

şopti

Ellie.

E ceva

măr e ţ .

Dar

stră d ui e ş t e - te să răm âi liniştită. N-aş vre a să te sup ă r. Mamă... L-am văzut pe tat a. L-am văzu t ! Îţi tran s mi t e toat ă iubire a lui. – Da..., mur m u r ă bătr â n a , dân d din cap afirm a tiv. A fost ieri aici. Ellie aflas e că John Stau g h t o n trecu s e cu o zi înaint e pe la cas a de odihn ă de acolo. Îşi cerus e scuz e fiindcă nu put e a să se întâln e a s c ă şi el cu Ellie şi explicas e că ave a extr e m de mult de lucru. Dar era posibil şi ca Stau g h t o n să nu fi dorit pur şi simplu să dera nj ez e într- un astfel de mo m e n t . Cu toat e aces t e a Ellie se trezi spun â n d cu oar ec a r e iritar e: – Nu, nu! Eu vorb e a m des pr e tata ! – Spun e- i... spun e- i... Bătrâ n a pronu n ţ a cuvint el e cu greut a t e . – ...rochia de şifon. Să tre ac ă ... curăţ ă t o ri e... când vine acas ă ... din ma g a zin. Era evide n t că în mint e a ma m ei sale tat ăl ei încă mai ad ministr a acel ma g a zin cu articole de me n aj. Dar şi în mint e a lui Ellie.

* Reţe a u a lungă a gardului de prot e c ţi e se întind e a acu m inutilă de la un orizont la celălalt, întreru p â n d întind e r e a deş e r t ului ţepo s. Ellie se bucur a că se întoarc e şi că era gat a să înce a p ă un nou progr a m de cerc e t a r e , deşi la o scar ă mult mai mod e s t ă . Jack

Hibbert

fuses e

numit

în funcţia

de

director

exec u tiv

asupr a

între g ului ampl a s a m e n t al Argus ului şi Ellie se simţi mai uşur a t ă scăp â n d de povar a sarcinilor ad minis tr a tiv e. Deoar e c e o dat ă cu întrer u p e r e a se m n al ului de pe Vega se eliber a s e atât de mult timp de obs erv a r e la telesc o a p e , în cât ev a zeci de subdiscipline de radio a s t r o n o mi e care lâncez e a u de mult timp se simţ e a un aer de progr e s năv alnic. Tovar ă şii ei de munc ă nu îi făcur ă nici o aluzie prin care să arat e că ar sprijini teoria lui Kitz cu Mesajul- fars ă. Se întreb ă dac ă der Heer sau Valerian le spus e s e r ă ceva des pr e Mesaj şi des pr e Maşină priet e nilor lor de încre d e r e . Ellie se

îndoia

că

Michael

Kitz suflas e

ceva

des pr e

ast a

în afar a

cotloa n el or din biroul său de la Pent a g o n , pe care urm a să- l eliber e z e în curâ n d . Fuses e şi ea acolo o dat ă. Un solda t de marin ă cu un pistol vârâ t întrun toc de piele şi cu mâinile la spat e păz e a de m n port alul, supr a v e g hi n d zona în caz că vreu n ul dintr e cei care trec e a u prin labirintul conc e n t ric de corido ar e ar fi ced a t vreun ui impuls iraţion al. Willie condu s e s e

el însuşi ma şin a

lui Ellie, vestitul Thund e r bird, din

Wyoming pân ă aici, aş a că o ave a la dispoziţie. Căzus e de acord să nu iasă din perim e t r ul comple x ului Argus, care plimb a r e obişnuit ă. Dar se ter min a s e

era des t ul de întins pentr u

a face o

cu peis aj ele din vest ul Texas ului, cu

gărzile de onoar e ale iepurilor, cu excursiile nebu n e ş ti pe dru m u ri de mun t e pe urm el e

vreun ei

stele

sudice.

Era

singur ul

regr e t

pe

care

i-l stârn e a

cons e m n a r e a ei. Dar de fapt şirurile de iepuri dân d onorul nu era u în nici un caz dispo nibile pe timp de iarnă. În primel e zile grup uri mari de report e ri bânt uir ă zona, sper â n d că vor apuc a să- i adre s e z e vreo între b a r e , strigâ n d cât mai tare sau stră d uin d u- se să o fotogr afiez e

prin

lentilele

telesc o pic e

ale

ap ar a t e lor

lor. Dar

Ellie se

încăp ă ţ â n ă să răm â n ă izolat ă. Person alul care venis e rece n t la biroul de relaţii cu publicul acţion a cu eficienţ ă , une ori chiar fără milă, reuşind să desc ur aj ez e

orice inves tig a ţii. La urm a urm ei chiar preş e din t a cerus e ca dr. Arroway să aibă part e de intimit a t e . Cu alte cuvint e, să fie lăsat ă în pace. Pe măs u r ă ce săpt ă m â n il e şi apoi lunile trec e a u una dup ă alta bat alionul de report e ri se micşor ă la dime n siu nile unei comp a nii şi apoi la cele ale unui pluton. În cele din urm ă răm a s e doar un det a ş a m e n t ziarişti.

Cei mai

mulţi

ven e a u

de

la „Hologra m a

cu cei mai stat or nici Lumii”

şi de

la alte

săpt ă m â n a l e de senz a ţi e, unii erau ang aj a ţi la nişte revist e ale milen a riş tilor şi mai

era

un

singur

repr ez e n t a n t

de

la

o publicaţie

numit ă

„Ştiinţă

şi

Dumn e z e u ” . Nimeni nu ştia cărei sect ă îi apar ţin e a ace s t individ izolat şi nici el nu spus e nimă n ui. Când şi-au scris articolele, ei au amintit de cei doispr ez e c e ani de munc ă stăr uito a r e , culmin â n d cu clipa triumfului, a descifrării Mesajului, şi continuînd cu construir e a Maşinii. În mo m e n t ul în care sper a n ţ e l e ome nirii ajuns e s e r ă la paroxis m totul eşu a s e , spre regr e t ul între gii lumi. Maşina nu pleca s e nicăieri. Era norm al ca dr. Arroway să fie deza m ă g i t ă şi poat e chiar – specula s e r ă ei – puţin deprim a t ă . Mulţi editorialişti fuses e r ă binev e nit. filosofice

de

părer e

că un mo m e n t

Ritmul noilor desco p e riri şi nevoia şi

religioas e

de

amplo ar e

evide n t ă

repr ez e n t a

o

de

răg az

era

a unor reev alu ă ri

combin a ţi e

atâ t

de

am e ţit o a r e , încât se simţ e a nevoia unei perioa d e de linişte şi de revizuire domo al ă. Poat e

că Păm â n t ul nu era încă suficient de preg ă tit pentr u

un

cont a c t cu o civilizaţie extr a t e r e s t r ă . Sociologii şi psihop e d a g o g ii susţin e a u că simpla idee a exist e n ţ ei unor intelige n ţ e extr a t e r e s t r e cu mult mai ava n s a t e dec â t noi va fi asimilat ă cum se cuvine abia în câte v a gen e r a ţii. Ei era u de păr er e că aş a ceva era ca un fel de lovitur ă sub centur ă la adre s a mâ n d ri ei uma n e . Deja ni se oferis er ă mai mult e dec â t put e a m noi apuc a. Pest e vreo cât ev a dec e nii vom înţele g e mult mai bine principiile care sta u la baz a Maşinii. Ne vom da sea m a de greş e al a pe care am făcut- o acu m şi vom râd e gândin d une ce lucru ban al ne- a scăp a t din ved e r e la prima încerc ar e serioa s ă de a porni Maşina, în 1999, împiedicâ n d- o să intre în funcţiun e . Unii com e n t a t o ri religioşi susţin e a u că defec t a r e a Maşinii era o ped e a p s ă pentr u păc a t ul trufiei, al arog a n ţ e i uma n e . Într- un discurs televiza t şi difuzat în între a g a ţară Billy Jo Rankin veni cu idee a că în realita t e Mesajul venis e direct

din Infernul nu mit Vega, cons olidâ n d u- şi astfel cu fermit a t e luările de poziţie ant erio a r e asupr a aces t ui subiec t. El spus e că Mesajul şi Maşina erau un Turn Babel al zilelor noas t r e . Oam e nii au încerc a t pros t e ş t e şi jalnic să ajung ă la Tronul lui Dumn e z e u . Acum zeci de mii de ani exist a s e un oraş al desfrâ ului şi blasfe mi ei, oraş nu mit Babilon, pe care Dumn e z e u

îl distrus e s e .

În zilele

noas tr e se construis e alt oraş purt â n d acela şi nu m e , dar şi aici cei devot a ţi Domn ului şi supu şi Cuvânt ului Său îndeplinis er ă voinţ a Lui. Mesajul şi Maşina repr ez e n t a u

un alt as alt al stricăciunii asu pr a

celor drepţi şi cu frica lui

Dumn e z e u . Şi de ace a s t ă dat ă iniţiativele diavoleş ti fuses e r ă împiedic a t e : în Wyoming printr- un accid e n t inspira t de Dumn e z e u şi în Rusia necr e dincio a s ă prin încâlcire a minţilor sava n ţilor comu niş ti de cătr e Graţia Divină. Însă, continu a Rankin, în ciuda ace s t o r avertis m e n t e care arăt a u voinţa Domn ului, oa m e nii au încerc a t să cons tr uia s c ă Maşina pentr u a treia oară. Domn ul le- a dat voie. După ace e a , cu blând e ţ e şi iscusinţ ă, tot El a defect a t agr e g a t ul,

a abă t u t

inten ţi a

de m o nic ă

şi a mai dove dit

o dat ă

grija şi

preoc u p a r e a Sa pentr u odraslele Sale răt ăcit e şi păc ă t o a s e , pentr u fiii Săi de pe Păm â n t , fii care – ca să spun e m ade v ă r ul între g – s- au dove dit ned e m ni de mila Lui. Sosis e timp ul să învăţ ă m din păc a t el e şi din mârş ă viile noas tr e şi să ne dărui m iarăşi cu toţii, pe noi înşine şi între a g a plan e t ă , Lui Dumn e z e u , ast a înaint e de sosire a Noului Mileniu, a adev ă r a t ul ui Nou Mileniu, care va încep e la 1 ianu a ri e 2001. Maşinile treb ui a

distru s e ,

susţin e a

Rankin. Trebuia

distru s e

pân ă

la

ultima, iar pies ele lor comp o n e n t e treb uia sfăr â m a t e . Pret e n ţi a că oa m e nii ar put e a sta la dre a p t a Domn ului dac ă vor construi o maşin ă în loc să- şi cureţ e de murd ă ri e suflet el e lor ome n e ş ti treb ui a smuls ă din răd ă cin ă înaint e de a fi pre a târziu. Stân d în micuţ ul ei ap art a m e n t , Ellie îl ascult ă o vre m e pe Rankin, apoi îi tăie sonor ul, opri televizorul şi se apuc ă să- şi facă un progr a m de activita t e . Singur el e telefo a n e pe care ave a voie să le de a erau la cas a de odihn ă pentr u bătr â ni din Janes ville, Wisconsin. Toat e apelurile care o căut a u pe ea era u blocat e , cu exce p ţi a celor venite din Janes ville. Celor care între b a u de ea li se ofere a u scuze politicoa s e . Toat e scrisorile pe care le prime a de la der Heer, Valerian, de la fosta ei coleg ă din liceu Becky Ellenbo g e n , toat e era u

pus e deop a r t e de Ellie însăşi. Nici măc a r nu le cite a. Mai exist a un num ă r de mes aj e tran s mi s e prin serviciile de poşt ă rapid ă şi apoi prin curier, mes aj e venit e din Carolina de Sud, de la Palme r Joss. Fuses e mult mai ispitită să le deschid ă , dar n- o făcus e . Îi scris es e totuşi un bilet în care spun e a doar atâ t: „Drăg ă

Palme r,

nu

încă.

Ellie”.

Apoi îl trimis e s e

fără

să

scrie

adr e s a

exp e dit or ului. Astfel nu ave a cum să afle dac ă biletul va ajung e la predica t o r. Un docu m e n t a r de televiziun e făcut fără consimţ ă m â n t u l ei o prez e n t ă ca fiind mult mai retra s ă acu m dec â t era odinioar ă Neil Armstro n g sau chiar Gret a Garbo. Ellie trecu pes t e

ast a

cu o indifer e n ţ ă

imper t u r b a bile. De altfel era des t ul de ocup a t ă .

şi o bun ă

Munce a

dispoziţie

într- ade v ă r

zi şi

noap t e . Interdicţia asupr a legăt urilor cu lume a din ext erior nu se refer e a şi la colabor ă rile pur ştiinţifice, astfel că ea şi Vayga y orga niza s e r ă prin reţe a u a de can al e de televiziun e asincron ă un progr a m Printre

obiect el e

astr al e

ce

urm a

de cerc e t a r e

a fi exa mi n a t e

pe ter m e n lung.

inclus er ă

şi zona

din

vecină t a t e a Săg e t ă t o r ului A, din apropi er e a centr ului galactic, dar şi gigan tic a surs ă radio extr a g al a c tic ă din Lebăd a A. Telesco a p el e de la Argus fură cuplat e într- un fel de lanţ sincroniza t, o reţ e a ce includ e a şi teles c o a p e l e sovietic e din Sam a rk a n d .

Luat ă

împr e u n ă ,

reţ e a u a

de

telesc o a p e

sovieto- am e ric a n ă

funcţion a ca şi cum ar fi fost un singur radiot el e s c o p de dime n siu nile plan e t ei Păm â n t . Oper â n d la o lungim e de und ă de câţiva centi m e t ri, ar fi putu t an aliza surs e de emisie radio la fel de mici cât interiorul siste m ul ui solar, şi ast a chiar la o dep ă r t a r e eg al ă cu cea de la Păm â n t pân ă în centr ul galaxiei. Ellie se te m e a că totuşi reţe a u a crea t ă nu era suficient de perfor m a n t ă şi că cele dou ă găuri negr e ce se rote a u una în jurul celeilalt e era u cu mult mai mici de atâ t. Însă ştia că un progr a m de supr av e g h e r e per m a n e n t ă ar fi putu t scoa t e la iveală ceva. „Cee a ce ne treb ui e cu ad ev ă r a t ”, îşi zise ea, „est e un radiot el e s c o p care să fie lans a t de pe o nav ă spaţi al ă pe cealalt ă part e a Soar elui şi care să lucrez e în tan d e m cu radiot el e s c o a p e l e de pe Păm â n t . În aces t

fel

oa m e nii

dime n si u n e a

orbitei

ar

put e a

ben eficia

Păm â n t ul ui.”

de

Calculas e r ă

un

teles c o p că,

avâ n d

perfor m a n t un

de

as e m e n e a

teles co p, ar fi putu t det e c t a în centr ul galaxiei un obiect cos mic de mări m e a plan e t ei noas t r e . Sau de mări m e a Gării Centr al e.

Ellie îşi petr e c e a

cea mai mar e part e a timp ului scriind, modificâ n d

progr a m e l e exist e n t e pentr u comp u t e r ul Cray 21 şi notâ n d u- şi o relat a r e cât put e a ea de am ă n u n ţit ă a eve ni m e n t e l or neobiş n uit e care fuses e r ă îngh e s uit e în cele dou ăz e ci de minut e de timp pă m â n t e a n , dup ă ce Maşina încep u s e să funcţion e z e . Ajuns ă la jumă t a t e a relat ă rii, îşi dăd u sea m a că ma n u s c ris ul ei ave a carac t e r ul unei scrieri interzis e, de sa mizd a t . Se folose a de maşin a de scris şi de hârtie de indigo. Încuie originalul şi dou ă dintr e copii în seiful ei, alături de exe m pl a r ul îngălb e nit din Hotăr âr e a

Hadd e n , o a treia copie o

ascu n s e în spat el e unui pano u des prins de la tabloul electro nic al teles co p ul ui 49, dup ă care dădu foc hârtiei de indigo. Indigoul stârni un fum negru şi înec ăcios.

După

şas e

săpt ă m â n i

ter min a s e

repro gr a m a r e a

activită ţii

comp u t e r ul ui şi, chiar în mo m e n t ul în care încep u să se gând e a s c ă

iar la

Palmer Joss, află că ace s t a se prez e n t a s e la intrar e a principală a Argus ului. Reuşis e să ajung ă aici cu ajutor ul câtorv a telefo a n e

din part e a

unui

secr e t a r pers o n al al preş e di n t ei, secr e t a r pe care, bineînţ el e s , Joss îl cunoş t e a de ani buni. Chiar şi aici, în zona sud- ves tică a Stat elor Unite, und e codurile în mat e ri e de vesti m e n t a ţ i e erau mult mai deg aj a t e , el era îmbr ăc a t ca de obicei, cu o hain ă, o căm a ş ă albă, şi purt a crav a t ă . Ellie îi dărui frunza ei de palmier, îi mulţu mi pentr u me d alion şi, în ciuda avertis m e n t e l or lui Kitz de a ţine secr e t e ave n t u rile sale halucin a t o rii, îi spus e imedia t tot ce se întâ m pl a s e . Adopt a r ă am â n d oi tactic a tovar ă şilor lor sovietici care, ori de cât e ori treb ui a să spun ă ceva neorto d o x din punct de ved e r e politic, simţ e a u nevoia urge n t ă de a face o plimb ar e înviorăt o a r e . Doar din când în când bărb a t ul se opre a şi atu nci un obs erv a t o r îndep ă r t a t ar fi văzut că el se aple a c ă spre ea. De fiecar e dat ă Ellie îl lua de braţ şi apoi îşi continu a u plimb ar e a . Joss o ascult a cu comp ă ti mir e, cu o înţele g e r e cu adev ă r a t pătru nz ă t o a r e şi fu plin de gen e r ozit a t e , mai ales fiindcă era vorb a şi de el, un om ale cărui idei erau nea p ă r a t zguduit e din te m elii de relat a r e a ei... sau cel puţin aş a cred e a Ellie. Asta dac ă le acord a cât de puţin credit. După toat e ezitările lui Joss Palmer din vre m e a când Mesajul fuses e rece p ţio n a t pentr u prima dat ă, cel puţin acu m femei a avu ocazia să îi arat e cum arăt a Argus ul. El se dove di sociabil şi Ellie îşi dădu sea m a că se bucur a de prez e n ţ a lui. Şi-ar fi dorit ca atu nci când se întâlnis er ă ultima dat ă, la Washingt o n , ea să nu fi fost atâ t de

ocup a t ă . Fără să dea impre si a unei pre m e di t ă ri, se căţ ăr a r ă pe îngus t a scar ă ext erio a r ă de me t al care stăt e a la baza telesc o p ului 49. Privelişt e a celor 130 de teles co a p e , dintr e care cele mai multe se put e a u roti pe loc pe propriile lor şine as e m e n e a celor de cale ferat ă , era unică, de ne m aiînt âlnit pe Păm â n t . Ajungâ n d la tabloul electro nic al telesc o p ului, Ellie des prins e placa incrimin a t ă şi îi înmâ n ă bărb a t ului un plic volumino s pe care era scris nu m el e lui Joss. Predica t or ul îl strec u r ă

în buzun a r ul de la piept, und e form ă o umflăt ur ă

vizibilă. Ellie îi spus e des pr e progr a m e l e comu n e de obs erv a r e a Săg e t ă t o r ului A şi a Lebed ei A. Îi pove s ti şi des pr e progr a m u l comp u t e r ul ui ei. – Chiar şi cu progr a m ul Cray se pierd e foart e mult timp cu calcular e a lui pi la o zecim al ă de ordinul zece la put er e a dou ăz e ci, zise ea. Şi nu sunt e m siguri că cee a ce căut ă m se află în pi. Ei ne- au dat cumv a de înţele s că nu. Ar put e a fi e. Ar put e a fi un nu m ă r din familia de num e r e trans c e d e n t a l e des pr e care i-au pom e nit lui Vayga y. Ar put e a fi chiar un cu totul alt nu m ă r . Astfel o abord a r e simplist ă, îngus t ă , de calcul brut, cum ar fi calcular e a nu m e r elor trans c e d e n t a l e potrivite, ar pute a ţine o veş nicie şi ar fi pură pierd e r e de vre m e .

Însă

aici,

la

Argus,

ave m

nişte

algorit mi

de

decript a r e

foart e

perfec ţion a ţi, proiect a ţi special pentr u a găsi mod el e rep e titiv e în cadrul unui se m n al. Ei se ocup ă cu select a r e a şi prez e n t a r e a oricăror grup uri de se m n al e care nu par alea t o rii. Aşa că eu am rescris progr a m e l e . .. După expr e si a de pe chipul lui, Ellie băn ui că nu fuses e suficient de explicită. Atunci făcu o mică divag a ţi e: – ...dar nu pentr u a calcula zecim al el e unui num ă r cum est e pi, nici pentr u a le imprim a şi a ni le oferi nou ă spre verificar e. Nu ave m des t ul timp pentr u aş a cev a. În loc de ast a progr a m u l trec e în revist ă toat e zecim al el e lui pi şi se opre ş t e pentr u a le an aliza doar atu nci când apar e un şir neobiş n uit de zero şi unu. Înţele gi ce vre a u să zic? Ceva neaccid e n t al. Acciden t al mai apar, bineînţ el e s , grupuri de zero–un u. Zece proce n t e din cifre vor fi zero şi alte zece proce n t e vor fi cifre de unu. În me die. Cu cât trec e m în revist ă mai multe zecim al e, cu atâ t sunt mai lungi şirurile de zero şi unu pes t e care am pute a nimeri din întâ m pl a r e . Progr a m ul ştie ce poat e ap ăr e a statis tic şi est e ate n t

nu m ai la şirurile ne a ş t e p t a t de lungi de zero şi unu. În plus, nu verifică nu m ai în baz a zece. – Nu înţele g. Dacă analizezi un şir des t ul de mar e de num e r e ales e la întâ m pl a r e , nu ajungi pân ă la urm ă să obţii orice fel de mod el vrei num ai printr- un simplu accid e n t prob a bilistic? – Bineînţ el e s .

Dar poţi calcula prob a bilitat e a

aces t ui accid e n t .

Dacă

ajungi foart e rep e d e la un me s aj des t ul de compl ex, atu nci ştii că nu poat e fi o întâ m pl a r e . Deci în fiecar e zi, dimine a ţ a devr e m e , comp u t e r ul lucre a z ă cât e v a ore la ace a s t ă proble m ă . Nu intră în el nici un fel de inform a ţii din ext erior. Iar pân ă acu m nici din lume a lui interioar ă nu au ieşit nici un fel de inform a ţii. El doar trec e pes t e cele mai pro miţ ă t o a r e serii de zecim al e din pi şi urm ă r e ş t e derular e a zecim al elor. Îşi ved e nu m ai de tre a b a lui. Atât timp cât nu află nimic nici nu comu nic ă nimic dec â t dac ă i se cere. E cumv a un fel de me dit a ţi e asu pr a propriului ombilic. – Numai Dumn e z e u ştie cât de puţin mă pricep la mat e m a t i c ă . Dar ai put e a să- mi dai un exe m pl u? – Sigur. Fem ei a se scotoci în buzun a r el e salop e t ei dup ă o buca t ă de hârtie, dar nu găsi nici una. Se gân di că şi-ar put e a strec ur a mâ n a în buzun a r ul de la piept al hainei lui Joss, şi-ar recup e r a plicul pe care toc m ai i-l dăd u s e bărb a t ul şi ar put e a scrie pe el, dar îşi dădu sea m a că se aflau într- un loc pre a riscan t pentr u aş a cev a. După o clipă Joss înţele s e cum stăt e a u lucrurile şi scoa s e un carn e ţ el cu foile lega t e de o spirală met alică. – Mulţum e s c , spus e ea. Deci pi încep e aş a: 3,14 1 5 9 2 6 . .. Îţi dai sea m a că zecim al el e de aici sunt cu totul neord o n a t e . Bun, cifra unu apar e de dou ă ori în primel e patru zecim al e, dar dup ă ce mergi mai dep a r t e o să vezi că me dia de apariţie scad e. Fiecar e cifră – 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 – apar e în proporţie de apro a p e zece la sută din zecim al e, ast a dup ă ce ai acu m ul a t des t ul e zecim al e. Din când în când ajungi la câte un grup de zecim al e und e ace e a ş i cifră ap ar e cons e c u tiv de cât ev a ori, cum ar fi – să zice m – 4444, dar ast a nu mai des dec â t reies e din calculele statis tice. Ei, acu m să pres u p u n e m că treci în revist ă cu voioşie zecim al ă dup ă zecim al ă şi dintr- o dat ă nu mai dai dec â t pes t e cifre de patru. Sute de cifre de patru înşirat e una dup ă alta. Ele nu ar pute a

ascu n d e

vreun

me s aj,

dar

nici

n- ar

pute a

ap ăr e a

printr- o

întâ m pl a r e

noroco a s ă . Ai put e a calcula zecim al el e lui pi timp de sute de mii de ani, pân ă la sfârşitul lumii, dar dac ă num e r el e sunt dispus e la întâ m pl a r e n- ai ajung e nicioda t ă atâ t de dep a r t e încât să obţii o sut ă de cifre de patr u una dup ă alta. – Este la fel ca atu nci când aţi rep er a t Mesajul. Cu radiot el e s c o a p e l e aces t e a . – Exact. În amb el e cazuri căut ă m un se m n al care apar e dintr- o mas ă de zgo mo t sau dezordin e , adică cev a care să nu fie doar un accide n t statis tic. – Dar nu- i nevoie să fie ne a p ă r a t sut e de patru, nu- i aş a? Bun, şi ne- ar put e a vorbi ? – Desigur. Imagin e a z ă- ţi că dup ă o vre m e obţine m un şir foart e lung nu m ai cu zero şi unu. Atunci am put e a det e c t a acolo o imagin e, dac ă exist ă vreu n a , exact cum am făcut în cazul Mesajului. Mă- nţele gi? Ar put e a fi de fapt orice . – Vrei să zici că aţi put e a deco d a un me s aj ascu n s în zecim al el e lui pi şi că acel mes aj ar pute a fi de fapt o predic ă scris ă cu carac t e r e ebr aic e ? – Bineînţ el e s . Cu litere mari, negr e , sculpt a t e în piatr ă. Joss îi arunc ă o privire sarc a s tic ă. – Iartă- mă, Ellie, dar nu ţi se pare că eşti un pic pre a... discret ă ? La urm a urm ei nu apar ţii vreu n ui ordin de călug ă riţ e budd his t e supu s e legă m â n t ul ui tăcerii. De ce nu te duci pur şi simplu să- ţi spui poves t e a ? – Palmer, aş face- o dac ă aş ave a dovezi serioa s e . Aş face totul public. Însă cât timp n- am nici o dova d ă oa m e nii de tipul lui Kitz vor spun e că mint. Sau că am halucin a ţii. De ace e a ma n u s c ris ul acela a ajuns în buzun a r ul tău. Tu îl vei sigila, vei pun e dat a pe el, îl vei aut e n tifica şi apoi o să- l încui într- o cas e t ă de valori dintr- o banc ă . Dacă o să păţ e s c ceva, îl poţi face public. Îţi dau toat e drep t u rile să te folose ş ti de el cum doreş ti. – Şi dacă n- o să păţ e ş ti nimic? – Dacă nu păţ e s c nimic? Atunci în clipa când vom găsi cee a ce căut ă m ma n u s c ris ul ne va confirm a relat a r e a . Dacă vom ave a dova d a exist e n ţ ei unei găuri negr e duble în centr ul galaxiei sau a unei constru c ţii artificiale gigan tic e în Lebăd a A sau dă m de un mes aj ascu n s în pi, ast a – şi, spun â n d „ast a”, îl băt u uşur el pe piept – va fi dova d a me a . Atunci voi face publică pove s t e a .

Între timp ai grijă să nu pierzi ma n u s c ris ul. – Tot nu pricep, mărt u risi el. Ştim că univers ul se supu n e unor legi mat e m a t i c e . Lege a gravita ţi ei şi toat e celelalt e. Şi-atu nci care ar fi difere n ţ a ? Deci ar exist a nişte reguli şi în zecim al el e lui pi. Şi ce dac ă ? – Nu, nu- i aş a! Nu- ţi dai sea m a ? Asta ar fi ceva diferit . Nu- i ca şi cum ai cre a univers ul pornind de la nişte legi ma t e m a t i c e care det e r mi n ă struct u r a fizică şi chimică a lui. Ăsta e un m e s aj . Oricine a fost cre a t o r ul univers ului, a ascu n s mes aj e în nu m e r el e trans c e d e n t a l e , mes aj e care urm a să fie citite pes t e cincispr ez e c e miliard e de ani, când în cele din urm ă va ap ăr e a şi viaţ a intelige n t ă evolu a t ă . Prima dat ă când ne- am întâlnit te- am criticat şi pe tine şi pe Rankin fiindcă nu înţele g e a ţ i. V-am întreb a t : „Dacă Dumn e z e u ar fi vrut să ştim sigur că exist ă, atunci de ce nu ne- a trimis un me s aj clar?”. Ţi-aduci amint e ? – Chiar foart e bine. Crezi că Dumn e z e u est e mat e m a t i ci a n. – Ceva de gen ul ăst a. Dacă cee a ce ni s- a spus est e adev ă r a t . Dacă nu e cumv a doar o căut a r e în gol. Dacă exist ă un me s aj ascu n s şi în pi, nu doar întrunul din infinitat e a de nu m e r e trans c e d e n t a l e exist e n t e . Sunt o groaz ă de „dac ă” aici. – Cauţi Revela ţi a în arit m e tic ă . Eu unul ştiu o cale mai bun ă. – Palmer, ast a e singura cale. Este singur ul lucru care îl va conving e pe un sceptic. Închipuie ş t e- ţi că o să găsim ceva. Nu treb ui e să fie ceva înfiorăt or de complicat. Trebuie să fie ceva mai ordon a t dec â t un şir de zecim al e din pi care ar put e a apăr e a la întâ m pl a r e . Asta e tot ce ne treb ui e. După ace e a toţi mat e m a t i cie nii de pe lume vor put e a desco p e ri exact acela şi mod el sau mes aj sau

orice altcev a

ar pute a

fi. Şi atu nci nu vor mai exist a

schis m e

sau

sect a ris m. Fiecar e se va apuc a să citea s c ă ace e a ş i scriptur ă. Într- o astfel de situa ţie nime ni nu ar mai put e a pretind e că miracolul care stă la baza religiei a fost un fel de înşelăt orie a unor conjura ţi, că istoricii de mai târziu au falsificat cronicile vechi sau că totul nu a fost decâ t un feno m e n de isterie în mas ă , de halucin a ţi e

colectivă

ori chiar

o nevoie

de

un subs titu t

par e n t al

pentr u

perioa d a ma t u rit ă ţii. Oricine ar put e a fi credincios. – Dar nu poţi fi sigur ă că vei găsi ceva. Ai dou ă soluţii. Poţi să stai ascu n s ă aici şi să faci calcule pân ă îţi dai duhul. Sau poţi ieşi ca să spui lumii

între gi ce ai de spus. Mai devr e m e sau mai târziu va treb ui să decizi. – Eu sper că n- o să treb ui a s c ă . Palmer, mai întâi să am dova d a concr e t ă , abia dup ă ace e a vin anu n ţ u rile oficiale. Altfel... Nu vezi cât de neajut or a ţi sunt e m ? Nu vorb e s c de mine, dar... Palme r dădu din cap apro a p e imperc e p ti bil. Un zâmb e t slab i se strec ur ă pe la colţurile buzelor. Detect a s e o oar ec a r e ironie în situ a ţia dat ă. – De ce eşti aş a de ner ă b d ă t o r să mă auzi spun â n d u - mi pove s t e a ? între b ă Ellie. Poat e că bărb a t ul o consid er ă o între b a r e retorică. În orice caz nu îi răsp u n s e , iar ea continu ă: – Nu ţi se par e că s- a petr e c u t un fel de... invers a r e ciuda t ă a situa ţi ei noas tr e ? Iată- mă, sunt o fiinţă care a trecu t printr- o exp e ri e n ţ ă

religioa s ă

profund ă pe care n- o poat e de mo n s t r a . Cred e- mă, Palme r, abia dac ă pot să- i pătru n d sens ul. Şi iată- te pe tine, scep ticul înrăit care înce arc ă , cu mai mult succe s dec â t am făcut- o eu vreod a t ă , să fie înţeleg ă t o r cu credula de mine. – O, nu, Eleanor, zise el. Nu sunt scep tic. Sunt un credincios. – Chiar eşti? Cee a ce am eu de spus est e exact pove s t e a cu răsplat a dup ă mo ar t e . Pede a p s ă şi răs pla t ă . Nu e chiar a doua venire a lui Iisus sau Înălţar e a

la Ceruri, fiindcă nu se spun e nimic des pr e Hristos. O part e din

mes aj ul pe care îl aduc spun e

că nu ocup ă m

un rol import a n t

în logica

univers ului. Cee a ce mi s- a întâ m pl a t mie ne face să păr e m cu toţii extr e m de neîns e m n a ţ i. – Aşa e. Dar îl face pe Dumn e z e u să fie foart e măr e ţ . Fem ei a îi arunc ă o privire scurt ă, apoi continu ă : – Ştii că, deşi Păm â n t ul se rote ş t e

în jurul Soar elui, puter nicii lumii

noas tr e , adică autorit ă ţile religioas e şi put erile secular e, au susţinu t odinioar ă că de fapt Păm â n t ul nu se mişcă deloc. Funcţia lor era de a fi put er nici. Sau cel puţin de a pretind e că sunt put er nici. Iar ad ev ă r ul îi făce a să se simt ă pre a insignifianţi. Adevăr ul îi însp ăi m â n t a ,

le sub min a

autorit a t e a .

Aşa că l-au

interzis. Indivizii aceia au consid e r a t că adev ă r ul est e periculos. Eşti sigur că înţele gi ce implică faptul că mă crezi? – Elean or, eu sunt unul dintre cei care au cerc e t a t . Cred e- mă că, dup ă atâ ţia ani, pot să disting adev ă r ul atu nci când îl întâln e s c. Orice credinţ ă care

ad mir ă adev ă r ul, care se stră d ui e ş t e să- L cuno a s c ă pe Dumn e z e u , treb ui e să fie suficient de curajo a s ă

ca să se ad a p t e z e

univers ul real . Toţi acei ani- lumină. gând e s c

la întind e r e a

univers ului

Toat e

tău,

univers ului. Prin ast a înţeleg lumile acele a

la posibilităţile

îndep ă r t a t e . pe

care

Mă

le oferă

Creat or ului, şi mi se taie răs uflar e a . Este mult mai bine dec â t să- L înghe s ui într- o lume măru n t ă . Nu mi- a plăcut niciod a t ă idee a Păm â n t ul ui în chip de scău n a ş verd e pe care Domn ul îşi reaz e m ă picioar el e. Era pre a liniştito a r e . Sem ă n a cu un bas m pentr u copii sau cu un... cu un an e s t e zi a n t . Dar univers ul tău are des t ul loc şi des t ul timp pentr u genul de Dumn e z e u în care cred eu. Eu zic că nu mai ai nevoie şi de alte dovezi. Deja exist ă suficient e . Lebăd a A şi toat e celelalt e sunt bun e doar pentr u oa m e nii de ştiinţ ă. Crezi că- ţi va fi greu să- i convingi pe oa m e nii obişnuiţi de adev ă r ul spus elor tale? Eu cred că o s- o faci cât ai zice peş t e . Nu- i deloc greu. Crezi că pove s t e a ta e pre a ciuda t ă , pre a stra nie. Dar eu am mai auzit- o şi înaint e. O ştiu bine. Pun pariu că şi tu o ştii. Închis e ochii şi, dup ă câte v a minut e , încep u să recite: – „Şi el visă şi în vis i se arăt ă o scar ă sprijinită de pă m â n t , iar cu vârful ea ating e a cerul; şi el privi la îngerii Domn ului care se suiau şi se scobor a u pe ea... Cu ad ev ă r a t Domn ul est e în locul aces t a şi eu n- am ştiut... Asta nu e alta fără nu m ai Cas a lui Dumn e z e u şi ace a s t a est e poart a raiului.” Palme r se avâ n t a s e şi fuses e luat de val, ca şi cum ar fi ţinut o predică din amv o n ul unei cat e d r al e uriaş e în faţa unor mulţimi, aş a că atu nci când deschis e ochii zâm bi uşor auto d e p r e ci a tiv. Porniră înaint e de- a lungul unui bulev ar d larg, străjuit de o part e şi de alta de radiot el e s c o a p e l e argintii care se întind e a u spre cer. După un mo m e n t Palme r încep u să vorb e a s c ă pe un ton mult mai norm al, de conv er s a ţi e : – Poves t e a

ta a fost prezis ă.

S-a mai întâ m pl a t

şi înaint e.

Undev a

înlăun tr ul tău treb uie să fi fost conştie n t ă de ast a. Nici unul dintr e am ă n u n t e l e ei nu se găs e ş t e în Cart e a Facerii. Bineînţ el e s că nu. Nici n- ar put e a să fie. Relat ar e a din Biblie era potrivită pentr u timpurile acele a , pentr u vre m e a lui Iacov. La fel cum

mărt u ri a

ta se potriveş t e

noas tr e ... Oam e nii te vor cred e,

ace s t o r

Elean or. Milioan e

vre m u ri,

vre m u rilor

de oa m e ni. De pe tot

cuprins ul globului. Sunt sigur de ast a... Ellie clătin ă din cap şi mai făcur ă câţiva paşi în tăc er e înaint e ca el să

continu e : – Bine, fie! Te înţele g. Aşte a p t ă atâ t cât consid e ri tu de cuviinţ ă. Dar dac ă exist ă vreo mod alit a t e să te grăb e ş ti, fă- o, de drag ul me u. Nu mai ave m nici un an pân ă la venire a Mileniului. – Înţeleg şi ast a. Mai îngă d ui e- mi vreo cât ev a luni. Dacă pân ă atunci nu vom afla nimic des pr e pi, atu nci o să mă gând e s c serios să fac publice toat e cele întâ m pl a t e acolo în spaţiu. Înaint e de întâi ianu a ri e. Poat e că pân ă atu nci Eda şi cu ceilalţi o să vre a să vorbe a s c ă şi ei. În ordine? Se întoars e r ă înspre clădire a ad minis tr a ţi ei Argusului fără să mai scoat ă o vorb ă. Stropitorile uda u pajişt e a sărăc ă cio a s ă . Ellie şi Joss săriră pes t e o bălto a c ă a cărei ap ariţie în ace s t e pă m â n t u ri aride păr e a stra nie şi nelalocul ei. – Ai fost vreod a t ă mărit a t ă ? o între b ă el. – Nu, nicioda t ă . Proba bil că am fost pre a ocup a t ă cu alte treb uri. – Dar îndră g o s tit ă ? Între b a r e a fuses e pus ă direct, pe un ton prozaic. – De vreo cinci- şas e ori, pe jumă t a t e . Dar a fost întotd e a u n a atât de mult zgo mo t , zise ea, arunc â n d o privire la cel mai apropia t teles co p. Sem n al ul era aş a de greu de găsit. Şi tu? – Niciodat ă , îi răsp u n s e el sec. După care făcu o pauz ă şi adă u g ă cu un zâmb e t şters: – Dar eu am credinţ a . Ellie se hot ăr â ca deoc a m d a t ă să nu disec e ambig uit a t e a vorbelor lui Joss, dup ă care porniră am â n d oi în sus pe scări pentr u a exa mi n a comp u t e r ul centr al de la Argus. Capit ol u l 24 S e m n ă t u r a Crea t o r u l u i „Iată, vă dez v ălui o taină: nu vo m ador mi cu toţii, dar toţi ne vo m schi m b a.” Epistola Întâi cătr e Corinte ni a Sfântului Apostol Pavel, 15; 51

„Univers ul pare... să fi fost stabilit şi aranjat în confor mita t e cu nu m ăr ul, prin

clarviziun e a

şi înţelep ciun e a

creatorului

tuturor

lucrurilor, deoar ec e

mo d elul a fost stabilit, ase m e n e a unei schiţe pre m e r g ă t o ar e, prin do min a ţia nu m ăr ului pree xis t e n t în mint e a Dom n ului creator de lumi.” Nicom a c h u s din Geras a – Aritm e tica cap. I, par a g r af 6, aproxim a tiv 100 d.H. Ellie se rep ezi pe scările cas ei de odihn ă şi în vera n d a proa s p ă t vopsit ă cu verd e, cu interv al el e marc a t e de nişte balan s o a r e dispus e regula t şi acu m goale,

îl zări pe John Stau g h t o n ,

care

încre m e n i s e

într- o poziţie

jalnică,

gârbovit şi cu braţ el e atâr n â n d u - i ţep e n e pe lâng ă corp. Strâ n g e a în mâ n a dre a p t ă o pung ă de plastic înăun t r ul căreia se pute a u disting e o bon e t ă de baie tran s p a r e n t ă , o cutie cu farduri orna t ă cu flori şi doi pap uci de cas ă împod o biţi cu pomp o a n e roz. – S-a stins, zise el când reuşi să- şi opre a s c ă privire a asupr a ei. Nu intra, o rugă. Nu te holba la ea. I-ar fi fost groaz ă să ştie că o s- o vezi în halul ăst a. Ştii cât era de mâ n d r ă de felul cum arăt a . Oricu m ea nu mai e acolo . Aproa p e reflex, din cauz a unor res e n ti m e n t e îndelun g exers a t e şi încă active, Ellie fu ispitită să- i întoarc ă spat el e şi să intre, orice s- ar întâ m pl a . Apoi se opri. Chiar şi acu m era gat a să- l sfidez e num ai aş a, din principiu? Şi care era principiul exac t? Ţinând cont de figura lui răvă şit ă, nu încăp e a

nici o

îndoială asupr a aut e n ticit ă ţii suferinţ ei lui. O iubis e pe ma m a ei. „Poat e că a iubit- o mai mult dec â t mine”, îşi spus e Ellie şi un val de vinov ă ţie o năp ă di. Mama ei fuses e bolnav ă atâ t de mult timp, încât Ellie tes t a s e de nen u m ă r a t e ori mod ul în care va reacţion a atu nci când va veni clipa. Îşi aminti cât de frumo a s ă era în fotogr afia pe care i-o trimis e s e Stau g h t o n şi dintr- o dat ă, în ciuda rep e tiţiilor pe care le făcus e pentr u a rezist a aces t ui mo m e n t , se trezi răvă şit ă de hohot e de plâns. Surprins

de

durer e a

femeii,

Stau g h t o n

se

apropie

şi încerc ă

s- o

linişte a s c ă . Însă Ellie ridică mâ n a ca să- l opre a s c ă şi, cu un efort vizibil, reuşi să se stă p â n e a s c ă . Erau doi străini, uniţi sup erficial de un cad a vr u. Însă ea era cea care greşis e atu nci când îl învinov ă ţis e pe Stau g h t o n de moar t e a tat ălui ei

şi în adâ n c u rile suflet ului său era conş tie n t ă de greş e al ă . – Am ceva pentr u tine, zise el, cotrob ăin d prin pung a de plas tic. Câtev a obiect e din interiorul ei alun e c a r ă în sus şi în jos, iar Ellie mai rem a r c ă acolo un portofel din imitaţie de piele şi o cutie de plas tic pentr u păs tr a r e a prot ez elor dent a r e . Simţi că treb ui e să se uite în altă part e . Până la urm ă Stau g h t o n se ridică şi agită un plic îngălb e nit de vre m e . Pe plic scria „Pentr u Elean or”. Recun o s c â n d scrisul ma m ei sale, Ellie făcu un pas înaint e, gat a să- l apuc e. Stau g h t o n fu surprins şi făcu un pas îndăr ă t, înălţâ n d plicul în faţa obraz ului ca şi cum ea ar fi avut inten ţi a să îl lovea s c ă . – Aştea p t ă , zise el. Aştea p t ă puţin. Ştiu că noi doi nu ne- am înţeles nicioda t ă . Totuşi fă- mi şi mie acu m pe plac, o singur ă dat ă. Nu citi scrisoar e a pân ă dise a r ă . Bine? Durer e a îl făce a să pară cu zece ani mai bătr â n dec â t era. – De ce? întreb ă ea. – Între b a r e a ta prefer a t ă . Accept ă ace a s t ă unică dorinţ ă a me a . Îţi cer pre a mult? – Ai drept a t e , răs p u n s e Ellie. Nu- mi ceri pre a mult. Iartă- mă. Stau g h t o n o privi drept în ochi. – Nu ştiu ce ţi s- a întâ m pl a t acolo, în Maşină, dar parc ă te- ai schimb a , încheie el. – Sper, John. Sper să fie aş a. * Ellie îl sun ă pe Joss şi îl între b ă dac ă nu ar vre a să ţină el slujba de înmor m â n t a r e . – Nu mai treb ui e să- ţi spun că nu sunt o fiinţă religioas ă , îi zise ea. Dar odinioar ă ma m a me a era. Tu eşti singurul om pe care m- am gândit că l-aş dori aici şi sunt apro a p e sigură că tat ăl me u vitreg va fi de acord. Joss o asigur ă că va sosi cu primul avion. Stân d în cam e r a ei de hot el Ellie îşi luă un mic dejun ma tin al, dup ă care îşi făcu de lucru cu plicul primit, mâ n g âi n d u- i fiecar e cută sau ros ăt u r ă . Era vechi. Proba bil că ma m a sa îl scrise s e cu mulţi ani în urm ă şi îl purt a s e cu ea pes t e tot în cine ştie ce des p ă r ţit ur ă a poş e t ei, gân din d u- se mer e u dac ă să i-l dea sau nu lui Ellie. Nu păr e a să fi fost lipit rece n t şi Ellie se întreb ă dacă

Stau g h t o n îl citise şi el. O part e din ea ard e a de ner ă b d a r e să- l deschid ă , în timp ce o altă part e o reţin e a , de parc ă ar fi avut un fel de presi mţir e. Femei a stăt u îndelun g afun d a t ă

în fotoliul învechit, me dit â n d profun d şi ţinân d u- şi

genu n c hii îndoiţi pân ă sub bărbie. Se auzi un sun e t

de

clopoţ el

şi instala ţi a

nu foart e

silenţio a s ă

a

telefax ului ei intră în funcţiun e . Era conect a t ă la comp u t e r ul de la Argus. Deşi îi amint e a de zile de m ult trecut e , se m n al ul nu mai ave a cum să repr ezint e vreo urge n ţ ă reală. Orice ar fi desco p e rit comp u t e r ul, n- ar fi fost obligat ă să plec e;  nu apun e a o dat ă ce Păm â n t ul se rote a. Dacă exist a un mes aj ascu n s în nu m ă r ul  , me s aj ul acela o put e a aşt e p t a veş nic. Ellie exa min ă din nou plicul, însă ecoul clopoţ elului o întrer u p s e . Dacă exist a vreun sens în interiorul unui nu m ă r tran s c e d e n t a l, atunci nu pute a fi introdu s în geo m e t ri a univers ului dec â t la încep u t ul crea ţi ei. Noul ei proiect apar ţin e a teologiei exp eri m e n t a l e . „Dar la urm a urm ei toat ă ştiinţa ţine de ast a”, îşi zise ea. Comp u t e r ul imprim ă pe ecra n ul telefax ului me s aj ul STAND BY. Ellie se gândi la tat ăl ei... de fapt la fantoş a tat ălui ei... la Supra v e g h e t o ri şi la reţ e a u a lor de tun eluri ce împâ nz e a galaxia. Ei asist a s e r ă şi poat e că şi contribuis er ă

la

naş t e r e a

şi dezvolt a r e a

vieţii

pe

milioan e

de

plan e t e .

Constr ui a u galaxii şi izolau secto a r e ale univers ului. Stăp â n e a u cel puţin un tip limitat de călătorie în timp. Erau un fel de zei ce dep ă ş e a u închipuirile pioas e ale apro a p e tuturor religiilor sau cel puţin ale religiilor occide n t al e . Totuşi pân ă şi ei ave a u limitele lor. Nu ei construis e r ă tun elurile şi nici nu erau în star e să le cons tr ui a s c ă . Nu ei introdu s e s e r ă mes aj e în nu m e r el e tran s c e d e n t a l e şi nici nu put e a u să le cite a s c ă . Construc t o rii tun elurilor şi cei care inscripţion a s e r ă nu m ă r ul  era u cu totul alţii. Aceştia nu mai locuiau de mult aici. Nu lăsas e r ă nici o adr e s ă

la care

să poat ă

fi găsiţi. Ellie pres u p u s e

că, atunci când

plec a s e r ă , cei care în cele din urm ă au dev e nit supr a v e g h e t o ri răm ă s e s e r ă as e m e n e a copiilor păr ă siţi. Asem e n e a ei, da. Asem e n e a ei. Se gândi la ipotez a lui Eda, dup ă care tun elurile era u de fapt găuri de vier m e distribuit e la nişte dista n ţ e conv e n a bil e în jurul nenu m ă r a t e l o r stele din galaxia

noas tr ă

şi din altele.

Ele se m ă n a u

cu găurile

negr e,

dar ave a u

propriet ă ţi diferite şi prov e ni e n ţ ă diferită. Nu era u cu ad ev ă r a t lipsite de mas ă ,

fiindcă ea le văzus e cum cre a s e r ă und e gravit a ţion al e în inelele de ast e r oizi orbitâ n d

în jurul stelei Vega. Iar prin ele fiinţe şi nav e

de toat e

felurile

trav er s a u şi une a u galaxia. Găuri de vier m e . În jargon ul revela t or al fizicii teor e tic e univers ul era cumv a măr ul lor în care cinev a săp a s e tun elurile, împâ nzind u- l cu dru m u ri de acce s care îi împe s t riţ a u miezul. Pentru un bacil care locuia la supr af a ţ ă toat e ast e a repr ez e n t a u un miracol. Însă o fiinţă care ar fi stat în ext eriorul mărului ar fi fost mai puţin impre sio n a t ă . Din punct ul ei de ved er e tun elurile n- ar fi fost dec â t o bele a în plus. „Dar dac ă cei care au cons tr uit tun elurile era u viermi”, îşi zise Ellie, „atun ci ce sunt e m noi?” Comp u t e r ul de la Argus ajuns e s e în profunzimile nu m ă r ului  , mult mai dep a r t e dec â t o făcus e oricine altcin ev a pe Păm â n t , fie el om sau ma şin ă, deşi nu chiar atât de dep a r t e în comp a r a ţi e cu Supr av e g h e t o rii. Ellie era convins ă că ar fi fost pre a devr e m e să fi ajuns la me s aj ul încifrat acolo cu mult timp în urm ă , me s aj ul de care îi pom e ni s e odat ă Theodor e Arroway, pe ţăr m ul unei mări care nu figura în nici un fel de hart ă. Poat e că era vorba doar de un fel de încălzire, o ava n p r e mi e r ă a viitoar elor minuni ascu n s e , care să- i încuraj ez e să continu e explorar e a , un indiciu concre t care să- i facă pe oa m e ni să nu- şi piard ă sper a n ţ a . Orice ar fi fost, nu era vorb a în nici un caz de mes aj ul cu care se munc e a u Supr av e g h e t o rii. Poat e că exist a u mes aj e simple şi mes aj e mai complica t e , toat e încifrat e în divers e num e r e tran s c e d e n t a l e , iar comp u t e r ul de la Argus nimeris e pes t e cel mai simplu. Şi ast a cu ajutor din afar ă. Cât fuses e la Gara Centr al ă Ellie simţis e pe piele a ei un fel de umilinţ ă, o star e care să- i amint e a s c ă cât de puţine ştiau în realitat e locuitorii Păm â n t ul ui. Acum îşi zise că s- ar put e a să exist e nenu m ă r a t e cat e g o rii de crea t u ri mai ava n s a t e dec â t oa m e nii, la fel de mult e cât e specii stau pe scar a evoluţiei între noi şi furnici sau chiar între noi şi microsco picii viruşi. Însă gând ul ace s t a nu o depri m ă . În locul unei res e m n ă ri ruşin a t e ea simţ e a mai degr a b ă că sufletul i se umple a tot mai mult de un înălţă t or senti m e n t al mirac ulos ului. De acu m înaint e era u atât e a lucruri spre care put e a să aspire. Era ca şi cum ar fi trecu t din liceu la colegiu, de la un nivel la care totul se obţine fără efort la un altul und e era obligat ă să se stră d ui a s c ă per m a n e n t şi siste m a tic pentr u a înţeleg e ceva. În liceu asimila mat e ri a pred a t ă mult mai

rep e d e dec â t oricar e dintre colegii ei. La colegiu desco p e ris e o mulţim e de inşi mai eficienţi decâ t ea. Simţis e acela şi grad de dificultat e sporit ă şi acela şi gen de provoc a r e impus de o nou ă eta p ă atunci când fuses e ad mis ă la doctor a t. Şi atu nci când dev e nis e astro n o m profesionis t. La fiecar e eta p ă găsis e oa m e ni de ştiinţă mai preg ă tiţi dec â t ea, fiecar e tre a p t ă fuses e mai incitan t ă dec â t cea dinaint e. „Hai să dă m dru m ul revela ţiilor”, îşi zise ea, privind la telefax. Era preg ă tit ă. „PROBLEME

DE

TRANSMISIE.

S/N< 1 0.

VĂ

RUGĂM

RĂMÎNEŢI

PE

printr- un sat elit

de

RECEPŢIE.” Ellie era

conec t a t ă

la comp u t e r ul

de

la Argus

teleco m u nic a ţii prin releu nu mit „Defco m Alpha”. Proba bil că ap ăr u s e vreo proble m ă legat ă de controlul poziţiei ace s t ui a sau poat e că era vorb a de o eroar e

de progr a m a r e .

Înaint e

să- şi dea

sea m a

ce face, realiză că deja

deschis e s e plicul. Foaia de hârtie purt a ant e t ul „ARROWAY – ARTICOLE DE MENAJ” şi, dup ă cum se aşt e p t a , caract e r el e cu care fuses e scris mes aj ul ma m e i sale era u cele de la vech e a maşin ă de scris Royal, cea pe care tat ăl ei o păs tr a aca s ă pentr u treb uri legat e de afac e ri, dar şi pers o n al e. În colţul din dre a p t a sus era trecu t ă dat a: „13 iunie 1964”. Pe atu nci Ellie ave a cincispr ez e c e ani. Tatăl ei n- ave a cum să scrie ast a, fiindcă trecu s e r ă deja ani buni de la moar t e a lui. Aruncâ n d o privire în josul paginii, se asigur ă că era vorb a de se m n ă t u r a

eleg a n t ă

a

ma m e i sale. „Draga m e a Ellie, Acu m , după ce am murit, sper că vei avea put er e a să mă ierţi din toată inima. Ştiu că am greşit în faţa ta şi nu nu m ai a ta. Nu aş fi rezistat să ştiu că – dacă ai fi aflat ade v ăr ul – m- ai fi urât toată viaţa. Din cauza asta n- am avut curajul să- ţi spun nimic cât tim p am fost în viaţă. Ştiu cât de mult l-ai iubit pe Ted Arrowa y şi aş vrea să afli că şi eu l-am iubit. Încă îl mai iubes c. Dar nu el est e tatăl tău ade v ăr a t. Adev ărat ul tău tată est e John Staug h t o n . Am făcut o greş e ală ime n s ă. N-ar fi treb uit s- o fac, ştiu, am fost prea slabă, dar dacă n- aş fi făcut- o nici tu nu ai fi apărut pe lum e, aşa că fie- ţi milă şi iartă- mă. Nu te gândi la min e cu ură. Ted ştie. El m- a iertat şi am hotărât am â n d oi să nu- ţi

spun e m niciodat ă. Dar exact acu m mă uit pe gea m în curtea din spat e şi te văd. Stai acolo şi mint e a îţi fuge la stele şi la alte lucruri pe care nu le- am putut pricep e niciodată şi sunt atât de mân dr ă de tine. Tu pui atât preţ pe ade v ăr, aşa că m- am gândit că ar fi cinstit să ştii aces t ade v ăr des pr e tine. Dacă John mai trăieş t e , atunci el îţi va înmâ n a acea s t ă scrisoar e. Ştiu că o s- o facă. E un om mult mai bun decât îl crezi tu, Ellie. Am avut noroc că l-am întâlnit din nou. Poate că îl urăşti aşa de mult şi din cauz ă că ceva ascun s în tine a descifrat ade v ăr ul. Dar ade v ăr ul e că îl urăşti fiindcă nu est e Theo d or e Arrowa y. Ştiu asta. Mă uit la tine cu m stai acolo. N-ai făcut nici o mişcar e de când am încep u t

să scriu scrisoar e a. Doar stai şi te gând e ş ti. Sper şi mă rog la

Dum n e z e u să găs e ş ti ceea ce cauţi, orice ar fi acel lucru. Iartă- mă. N-am fost decât un om. Cu dragos t e , ma m a . ” Ellie citise scriso ar e a dintr- o singur ă suflare şi imedia t dup ă ace e a se apuc ă să o recite a s c ă . Simţ e a că res piră greu. Mâinile i se umezis er ă . Iată, impos t or ul se dove dis e a fi cel verita bil. În apro a p e toat ă viaţa ei îşi respins e s e propriul tat ă, fără să aibă măc a r hab a r de cee a ce făce a . Ce tărie de caract e r treb ui e să fi avut omul ăst a care rezist a s e tuturor izbucnirilor ei adoles c e n ti n e ! Mai ales când ea se revolta şi îl ocăr a fiindcă nu era tat ăl ei şi nu ave a nici un drep t să- i spun ă ce să facă. Telefax ul sun ă din nou, de dat a ast a de dou ă ori. Acum pe ecra n ap ăr u invitaţia de a apă s a pe tas t a „Return”. Dar ea nu ave a put er e a s- o facă. Faxul n- ave a dec â t să aşt e p t e . Ellie se gân d e a la tat ăl... la Theod or e Arroway, la John Stau g h t o n şi la ma m a ei. Toţi renu n ţ a s e r ă la multe, toţi se sacrificas e r ă pentr u ea, iar ea fuses e tot timpul mult pre a preoc u p a t ă de ale ei ca să- şi de a măc a r sea m a de toat e . În acele clipe îşi dori să- l aibă lâng ă ea pe Joss Palmer. Telefax ul mai sun ă o dat ă şi imprim a n t a lui se mişc ă nesigur ă , parc ă de prob ă. Ellie progr a m a s e

comp u t e r ul în aş a fel încât să insiste să- i atra g ă

ate n ţi a, ba chiar să fie puţin inven tiv în încerc ar e a lui de a o găsi în cazul în care ar fi consid er a t că desco p e ris e ceva legat de  . Însă acu m ea era pre a ocup a t ă cu desc âlcire a şi reclădir e a mitologiei propriei sale vieţi. Mama sa

treb ui e să fi stat la biroul din dormitor ul cel mar e de la etaj, arunc â n d din când în când cât e o privire pe fere a s t r ă în timp ce se gân d e a cum să- şi formul ez e o propoziţie sau alta, iar privire a ei se fixas e pe Ellie cea de cincispr ez e c e ani, neînd e m â n a t i c ă , ranchiu n o a s ă şi nes u p u s ă . Mama

ei îi mai oferis e

un cadou.

Datorită

aces t ei

scrisori Ellie se

întors e s e înapoi în timp şi se reg ă sis e pe ea, cea de acu m o gră m a d ă de ani. De atunci învăţ a s e atâ t de multe. Şi mai ave a atâ t de mult de învăţ a t . Deas u p r a

mes ei pe care stăt e a

gălă gios ul telefax se afla o oglind ă.

Uitând u- se la ea, Ellie văzu o fem ei e nici tân ăr ă , nici bătr â n ă , nici ma m ă şi nici fiică. Făcus e r ă bine că- i ascu n s e s e r ă ad ev ă r ul. Nu era suficient de ava n s a t ă ca să prime a s c ă

un as e m e n e a

me s aj şi cu atât mai puţin să- l descifrez e. Îşi

petr e c u s e între a g a viaţ ă şi îşi clădis e o carier ă încerc â n d să intre în cont a c t cu câei mai înde p ă r t a ţi şi mai străini dintre toţi străinii, în timp ce în propria ei viaţ ă abia dac ă intra s e în cont a c t cu cinev a. Demol a s e cu îndârjire miturile cre a ţionis t e susţinu t e de alţii şi uitas e de minciun a ascu n s ă în miezul fiinţei ei. Între a g a ei viaţ ă cerce t a s e

univers ul, dar scăp a s e

din ved e r e cel mai clar

mes aj: pentr u cre a t u rile măru n t e , aş a cum sunt e m noi, ne m ă r ginire a poat e fi îndur a t ă num ai prin iubire. * Comp u t e r ul de la Argus s- a dove dit atâ t de persis t e n t şi de inventiv în încerc ările sale de a o cont a c t a pe Eleanor Arroway, încât apro a p e că dăd e a impr e sia

unei

nevoi

pers o n al e

urge n t e

de

a- şi

împărt ă şi

cu

cinev a

desco p e rir e a . Anom alia a apăr u t cu mai multă claritat e în baz a arit m e tic ă 11, und e put e a fi trans cris ă în totalita t e num ai în cifre de zero şi unu. Dacă o comp a r ai cu Mesajul care fuses e tran s mi s de pe Vega, put e a fi în cel mai bun caz un mes aj simplu, însă se m nificaţia lui statis tică era mar e. Progra m ul reas a m b l ă cifrele într- un tipar de baleiaj pătr a t, cu acela şi nu m ă r de cifre pe orizont al ă şi pe verticală. Primul rând se constituia dintr- un şir neîntr er u p t de zerouri, de la stân g a la dre a p t a . În rând ul al doilea ap ăr e a o singur ă cifră de unu, exact la mijloc, încadr a t ă la dre a p t a şi la stân g a de zerouri. După alte cât ev a rând u ri se disting e a

fără urm ă

geo m e t ric ă

simplă

de îndoială un arc comp u s fuses e

cons tr uit ă

cu

din cifre de unu. Figura

rep eziciun e,

rând

dup ă

rând,

autor eflexiv ă şi foart e pro miţ ă t o a r e . Când apăr u ultimul rând al figurii, pe el se văzur ă iarăşi nu m ai zerouri, cu exce p ţi a unei singur e cifre de unu, plas a t e în centr u. Urmă t or ul rând era form a t num ai din zerouri şi făce a part e din ram a figurii. În struct urile

schimb ă t o a r e

ale

zecim al elor,

în profunzimile

aces t ui

nu m ă r tran s c e d e n t a l, se ascu n d e a un cerc perfect a cărui form ă era tras a t ă de unităţi într- un câm p de zerouri. Univers ul a fost crea t inten ţion a t , ast a spun e a

cercul acela. În orice

galaxie s- ar întâ m pl a să te afli, nu ave ai decâ t să calculezi circu mf e rinţ a aces t ui cerc, să o împar ţi la dia m e t r ul lui, să calculezi cu suficient de mar e precizie şi să desco p e ri un miracol: un alt cerc, tras a t la kilome tri dista n ţ ă de prima

zecim al ă.

Iar

mai

încolo

treb ui e

să

fie

ascu n s e

mes aj e

şi mai

consist e n t e . Nu ave a import a n ţ ă cum arăţi sau din ce eşti făcut, nici locul de und e vii. Atât timp cât locuiai în aces t univers şi ave ai o cât de mică înclinaţie spre mat e m a t i c ă , mai devr e m e sau mai târziu ajung e ai să desco p e ri me s aj ul. El se află deja aici. Este înlăun tr ul tuturor lucrurilor. Nu treb uie să- ţi pără s e ş ti plan e t a ca să- l desco p e ri. În struct ur a univers ului şi în caract e ris ticile ma t e ri ei se

ascu n d e

ace a s t ă

măr e a ţ ă

oper ă

de

art ă,

scris ă

măr u n t ,

care

est e

se m n ă t u r a crea t or ului. Tronâ n d de a s u p r a oa m e nilor, a zeilor şi a de m o nilor, asimilân d u- i pe Supr av e g h e t o ri şi pe cons tr u c t o rii tun elurilor, exist ă o anu mit ă fiinţă intelige n t ă care prec e d e univers ul. Cercul se închis e s e . Ellie găsis e cee a ce căut a. SFÂRŞIT