Allan - caracterizare
"Maitreyi" de Mircea Eliade (roman modern erotic i exotic) - personaj principal de roman erotic modern - personaj modern - personaj-narator - tipul indragostitului (Mitul iubirii si motivul cuplului)
Romanul "Maitreyi", aprut în 1933, face parte din literatura interbelic i ilustreaz epicul
pur, în care Mircea Eliade (1907 -1986) creeaz, în spiritul lui Andre Gide, eroul lucid, dominat de dorina cunoaterii de sine, care-i ordoneaza epic experiene trite."Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in literatura noastra" - George Calinescu. "Maitreyi" este un roman exotic si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul. Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, care se manifesta ca dimensiune esentiala a experientei omenesti, acel prea plin al sufletului, vazut ca traire limita. Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se cu autorul, prin jurnalul intim care constituie temelia realizarii romanului. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin
prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind viziunea narativa "impreuna cu". Romanul are valente autobiografice, intrucat Mircea Eliade a fost in India ca sa studieze sanscrita si filozofia hindusa si a locuit o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Perspectiva temporala este cronologica, iar relatiile spatiale reflecta un spatiu real, deschis -
India, muntii Himalaya -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor. Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza indragostitul lucid si analitic,
reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului masculin, Allan, un englez de 24 de ani si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim propria poveste de iubire si pe baza caruia a realizat romanul: "Am sovait atata in fata acestui caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi". Venit in India sa lucreze si imbolnavindu-se de
friguri, inginerul englez Allan se muta in casa profesorului Narendra Sen, dar -isi aminteste el "eu o intalnisem pe Maitreyi cu cel putin zece luni mai inainte", marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "mirarea mea, nesiguranta si tulburarea celor dintai intalniri". Autorul, Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele". Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in
evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern. Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator reee, cand exaltat, cand
coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intuitia erosului, de acea iluminare spontana a "dragostei la prima vedere". "Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" - marturiseste Allan cercetand jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii. Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite, intamplarile consemnate urmand a fi reconsiderate cu alti ochi atunci cand scrie romanul. Allan este un personaj analitic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza cu meticulozitate fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie. De altfel, tanara femeie indianca este construita exclusiv prin ochii barbatului, ai europeanului care analizeaza, lucid si minutios, reactii, priviri, atitudini care o defmesc, insa ea nu are nicio sansa, niciun prilej de a se explica ori de a dezvalui eventuate explicatii. Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in
mod obiectiv evenimentele realitdtii traite, desi acestea il nedumeresc, il descumpanesc, pentru ca nu poate intelege atitudinea ingineruiui Sen, care il trateaza ca facand parte din familie. Caldura cu care este primit in casa acestuia, grija afectuoasa si onoarea cu care este tratat de catre toti membrii familiei par sa incurajeze pana la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de ocazii prielnice (de exemplu, lectiile de franceza-bengaleza au loc in camera lui Allan, nu in biblioteca; inginerul Sen incearca sa scuze atitudinea distanta a Maitreyiei de la inceput etc.), prin consimtiri subintelese, prin insinuari transparente privind eventuala lor unire. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand - in fond - ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi
granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei lui Allan de a trece la hinduism. Si atunci, cum poate intelege eroul izbucnirea furibunda si izgonirea sa din casa familiei Sen, ce parea sa fie si a lui? Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind altceva decat o strategic feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana. Lucid si analitic, Allan o vede uneori "rece si dispretuitoare": "Adesea, la masa, ii surprindeam un zambet distant si putin rautacios... Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intradevar, simpla ca o primitiva". Alteori, dominat de natura sa pasionala, este exaltat, intrebanduse cum "am sa pot eu sugera privirile ei, niciodata aceleasi, niciodata". Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele perceptii, cand "nu o iubesc", la emotia provocata de intimitatea cu o indianca ce "ma tulbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit", apoi recunoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivi "Nicio femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuaia e un blestem."-, considerandu-se vrajit, nu indragostit. Dupa ce i se daruieste, Maitreyi ii starneste suspiciunea, alte intrebari vin sa tulbure sufletui indragostitului in cautare de certitudini, in incercarea lui de a afla sensul exact al acestei contopiri: "Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizata, ca un automat, de cand m-a sarutat intaia oara? Si spontaneitatea, vastitatea dragostei ei fata de mine nu sunt oare simple caderi, acte determinate de constiinta ei barbara, superstitioasa?" Aceeasi luciditate devoratoare il face pe erou sa intrevada, in plina fascinatie a iubirii, eventual itatea efemeritatii sentimentului: "Strangand-o in brate, am simtit pentru intaia data teama ca dragostea Maitreyiei ar putea candva sa ma oboseasca. [...] Cand aveam nevoie de singuratate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinta celuilalt?". Despartirea brutaia si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, 6 puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante, chinuitoare: "am avut o noapte salbateca"; "zadarnic muscam perna, zadarnic ma muscam sa nu tip"; "Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi". De altfel, drama intregii familii este cutremuratoare: "Pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotiriui, in noaptea nuntii, ca s-a culcat cu mine si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal, si tot orasul va afla de rusinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o data peste fata, de a trantit-o la pamant in sange. Dar a avut si el imediat un atac si a fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operatia intr-o zi sau doua, daca se va linisti. [...] Pe Maitreyi au inchis-o intro odaie, dupa ce doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana cand a cazut in nesimtire. [...] Chabu a incercat sa se sinucida cu creolina." Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, "gandul sirtuciderii mi-a aparut
deodata in toata lasitatea si ridicolul lui". Retras in muntii Himalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac, o "tanara fara expresie", dintr-o familie de evrei fmlandezi si venita aici in cautarea absolutului prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o scurta reiatie amoroasa, continuand sa-si
analizeze starile, gandurile, reactiile in raport cu alte femei. O alta reiatie, de data aceasta din interese materiale, o stabileste cu Geurtie, "o fata buna, admirabila", dar persista gandurile la Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incercand sa desluseasca motivele pentru care tanara se daduse unui vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o marturisise nimanui, nici lui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el inmarmureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Maitreyi. Ultimul gand al lui Allan , cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: "Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei." "Nimeni n-a iesit nevatamat din jocurile Maitreyiei. Sa fie pierderea mintilor sau moartea singura iesire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar fi asa cum ne invata cazul lui Tristan si al Isoldei, al lui Romeo si al Julietei, putem fi oare absolut siguri ca, Allan, care la sfarsit doreste din tot sufletul sa mai priveasca o data in ochii Maitreyiei, ca sa inteleaga, n-a pierit el insusi, in nesiguranta si durere? Ce mai stim noi despre el, o data manuscrisul romanului incheiat?" (Nicolae Manolescu, "Arca lui Noe") Originalitatea moderna a eroului masculin e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte,
de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator. Particularitatile unui roman al experientei din perioada interbelica: Maitreyi de Mircea Eliade Vezi
varianta 40
49 (tema i viziunea despre lume, într-un roman al experienei din perioada interbelic; Mircea Eliade ± Maitreyi ) III.
Ä Maitreyi´ de Mircea Eliade reprezint un roman al experienei, un exponent al autenticitii i tririlor nemijlocite, intense ale realitii, un roman modern subiectiv i de analiz psihologic. Povestea de dragoste descris, între Allan i Maitreyi, este considerat o Ämonografie a tulburrii´ desfurat de-a lungul a cincisprezece capitole. Stilul este unul original, estetica autenticitii fiind cea care sintetizeaz problematica romanului, îmbinând jurnalul, corespondena, eseul, reportajul i povestirea la persoana I a unor experiene i amintiri ale lui Mircea Eliade. Autenticitatea romanului mai este susinut i de utilizarea tehnicii narative moderne i prezena anticalofilismului (refuzarea adoptrii unei tendine de a da expresiei literare o atenie deosebit sau excesiv), însui naratorul declarând c Ä«.eu nu tiu s povestesc. E un dar sta al povetilor. Nu-l are oricine´. Remarcabile sunt fluena, nervozitatea tonului, erudiia, bogia vocabularului, rafinamentul artistic i de limb, care mresc valoarea romanului.
Romanul îi organizeaz subiectul în jurul cuplului format de Allan, inginer englez, venit din Europa la Calcutta i Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen. Dup perioada de spitalizare, în convalescen fiind, Allan este invitat s locuiasc în casa inginerului Sen, unde se împrietenete cu fiica acestuia, o adolescent de 16 ani (Maitreyi) pe care o cunoscuse îns dinainte, de când el lucra în Wellesley Street, dar o considera neatrgtoare. Totui, dup ce ajunge s o cunoasc mai bine, între ei se va înfiripa o mare iubire, încurajat aparent de familia fetei, care îns va atrage atenia c un mariaj între ei este imposibil, dei Allan dorete s se converteasc la hinduism. Acesta decide s învee bengaleza de la Maitreyi, iar el în schimb s ii dea lecii de francez, atât în odaia lui cât i în camera ei, crescând astfel patima i iubirea. Totui, Allan este nevoit s prseasc locuina, inginerul trimiându-i familia la Midnapur pe timpul spitalizrii sale în urma unei operaii ; plecând la Delhi, la Simba, trece prin Naini-Tal unde petrece majoritatea timpului, reproându-i iubirea pierdut i având-o permanent în minte pe Maitreyi, contient fiind de faptul c nu o va putea uita niciodat. Îndurând pedepse tiranice de la tatl ei pentru c înclcase legile tradiionale, Maitreyi încearc s foreze norocul prin toate mijloacele; druindu-se vânztorului de fructe, ea spera ca tatl su s o izgoneasc, putând astfel s se întoarc la Allan. Conflictul exterior al romanului se construiete în jurul europeanului Allan i bengalezul Sen, redându-se astfel opoziia dintre libertatea dragostei i constrângerile tradiionale, dar i incompatibilitatea evident dintre civilizaii i mentaliti însoit de lipsa de comunicare accentuat. Conflictul interior se desfoar între sentimentul de iubire i intensitatea lui, ca experien definitorie a existenei, i luciditatea autoanalizei, acesta sporind impresia de autenticitate a tririlor cuprinse în acest roman. Construcia personajelor se realizeaz într-o perspectiv modern, confruntându-se dou planuri, cele dou civilizaii cu principii i valori diferite, dar i dou moduri specifice de reacie moral, Maitreyi asumându-i vina pentru tot ce s-a întâmplat, noiunea de ispire fiindu-i organic, suportând umiline i continuând s triasc în sperana ca iubirea se va împlini. Allan, spre deosebire, refuz reintrarea în magia unei pasiuni devastatoare, marcat fiind de individualismul intelectualului egoist, dorind doar eliberarea din aceasta dramatic aventur, pasiunea rmânând pentru el o simpl experien, o tendin de multiplicare a eului. Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor, predomin caracterizarea direct, prin monologul liric, autocaracterizri, introspecie (metod psihologic bazat pe observarea propriilor triri psihice, auto observare), dialog. Naratorul realizeaz prin diferite tehnici mai multe portrete ale fiecrui personaj, în diferite etape ale iubirii, prin acumularea detaliilor descriind elemente de vestimentaie, detalii fizice cu not senzual (Äcu buzele crnoase, cu sâni puternici de fecioar bengalez´), dar i evoluia lor de-a lungul întâmplrilor. Astfel, Maitreyi este un personaj exotic, un simbol al sacrificiului în iubire care triete cu o intensitate i un farmec Äde substan tare aromitoare ca însei parfumurile orientale´. Pe de alt
parte, Allan este personajul a crui conduit european refuz pcatul sinuciderii personalitii prin pasiune, raiunea fcând din experiena uman un interesant material de reflexie. Pentru crearea portretelor cât mai complexe, romanul este construit i pe baza prezentrii relaiilor dintre personaje i observaiile minuioase ale faptelor, limbajului, atitudinilor i gesturilor personajelor, toate acestea fiind trsturi definitorii ale caracterizrilor de tip indirect. Iubirea Maitreyi-ei fa de natur i mai anume fa de un copac este o iubire o unei fiine naive, neiniiate în tainele iubirii i necunosctoare a adevratului sentiment de iubire. Puterea de sacrificiu caracteristic adolescentei dovedete existena unei triri autentice, rsrit din experien i druire. Roman al experienei, ÄMaitreyi´ reprezint, conform lui Crohmlniceanu o Ärevelatoare diagram a înlrilor i cderilor pe care o poate cunoate iubirea între doi oameni cu formaii sufleteti foarte diferite´ i influenele pe care aceasta o are asupra fiecrui tip de caracter. III.
50 (viziunea despre lume într-un roman al experinei; Mircea Eliade ± Maitreyi )
Într-un pasaj din seria articolelor intitulate ÄItinerariu spiritual´, Mircea Eliade red din perspectiva personal relaia dintre literatur i cultur. Literatura este, aadar, un mod de a reda aspecte ale culturii prin concretizarea experienelor ce survin din aceasta. Totui, literatura nu poate imprima contiinei cultura, literatura reuete doar s surprind i s transmit experienele care au reuit aceasta. Gsesc aceast concepie cât se poate de real i perfect logic. Mircea Eliade, scriitor al secolului al XX-lea, istoric al religiilor, orientalist , etnolog, sociolog, folclorist, eseist, nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist i filosof, s-a afirmat pe plan internaional i este considerat unul dintre cele mai mari personaliti ale României. Romanul ÄMaitreyi´ este publicat în anul 1933 ca urmare a experienelor trite în Calcutta. Este considerat un roman de dragoste erotic i exotic, original, folosind o tehnic modern de relatare pe trei planuri: jurnalul lui Allan (Mircea Eliade), confirmrile sau comentariile acestuia la scurt timp dup ce a fost scris jurnalul i interpretarea întâmplrilor într-o manier relativ obiectiv, la muli ani dup desfurarea acestora. Aceast tehnic, mai rar întâlnit în literatura român, red autenticitatea romanului i ofer credibilitate relatrii experienei trite în India. De asemenea, prin aceast modalitate Mircea Eliade reuete s îmbine mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul i naraiunea subiectiv. Subiectul principal al romanului îl constituie evoluia povetii de dragoste dintre Allan si Maitreyi, fiica învtorului Narendra Sen, care îl gzduiete pe acesta. Sentimentele celor doi trebuie s reziste diferenelor culturale, acest fapt apropiind povestea tragic relatat de miturile cuplurilor Tristan i Isolda sau Romeo i Julieta. Pe parcursul romanului se pot identifica numeroase influene ale culturii indiene, i chiar o proiectare a acesteia prin ochii lui Allan. Odat ajuns în casa învtorului Narendra Sen nu
numai c poate observa îndeaproape obiceiurile i tradiiile specifice ci, uneori, chiar ia parte la acestea, relatând plin de încântare i entuziasm aceste momente în jurnalul su. Cu ajutorul Maitreyiei, de care se apropie treptat prin intermediul unui schimb cultural prietenesc, ajunge s triasc o iubire pasional, atins fr îndoial de amprenta oriental, pasional i într-o msur, fatalist. Primul element ce trdeaz urme de erotism ale romanului este ritualul atingerii picioarelor de pe terasa casei învtorului la care ia parte i Allan. Acest moment poate fi considerat punctul de plecare al transformrii unei atracii fizice i spirituale, într-o iubire erotic, carnal. Un alt element al culturii indiene care ghideaz idila celor doi este ritualul logodnei susinut de eroina romanului printr-un jurmânt în faa naturii: ÄM leg de tine, pmântule, c eu voi fi a lui Allan i nimnui altuia. Voi crete din el ca iarba din tine. i cum atepi tu ploaia ,aa îi voi atepta eu venirea, i cum ii sunt ie razele, aa va fi trupul lui mie. M leg în faa ta c unirea noastr va rodi, cci mi-e drag cu voia mea i tot rul daca va fi, s nu cad asupra lui, ci asuprami, cci eu l-am ales. Tu m auzi, mam pmânt, tu nu m mini, maica mea.´ Din acest moment iubirea celor doi îi condamn la suferin. Diferenele culturale nu sunt de ignorat i, secretul lor ieind la lumin, sunt desprii de ctre Narendra Sen. Încercrile de a ajunge unul la celalalt, încercri iraionale i brutale (Maitreyi se druiete unui vânztor de fructe pentru a fi alungat din cas, dar tatl su refuz acest lucru), se dovedesc a fi adevrate eecuri. Într-un plan secund iubirii tragice, evoluia relaiei, experiena unui european în India, reuete s redea într-o manier original i savuroas elemente ale culturii indiene desfurarea vieii de familie i o proiectare a mentalitii încorsetate de dogme i legi, religie i tradiie prin persoana învtorului. Maitreyi apare ca exponent a femeii orientale ce atrage prin senzualitatea mascat de inocen i care reuete s evadeze dintre zidurile culturii dorind o mai mare deschidere spre întreaga lume. De asemenea putem contura, prin intermediul romanului, cadrul oriental în care se desfoar aciunea i elemente specifice culturii indiene precum vestimentaia sau stilul decorativ. În concluzie, fiind considerat un roman autobiografic, prezentând numeroase elemente demonstrabil reale (identitatea real a Maitreyiei, cltoria lui Mircea Eliade în Calcutta i gzduirea acestuia de ctre tatl fetei etc.) ÄMaitreyi´ poate fi privit drept o manifestare a literaturii care red experienele unui european într-o lume nou, oriental, reuind s contureze astfel cultura indian i s creeze imaginea mentalitii specifice. 51 & 54 (particularitile unui roman al experienei din perioada interbelic: Maitreyi de Mircea Eliade) III.
Romanul experienei reprezint o categorie a romanului interbelic, bazat pe crearea impresiei
de autenticitate, de tangibil, prin utilizarea unor elemente care in de realitate (pagini de jurnal, scrisori, biografii reale etc.) sau prin fabricarea acestora, cu rolul de a mima realitatea.
Proza experienei este una a subiectivitii i a autenticitii, a unei intense triri la nivel spiritual, traduse prin trecerea unor evenimente exterioare în planul profund interior, definitoriu, al
personajelor. Stilistic, romanul este caracterizat de sinceritatea exprimrii, de surprinderea vieii prin intermediul unei tendine anticalofile, de refuz al scrisului frumos, împodobit. El tinde, aadar, ctre confesiune, dând impresia cititorului c este martor al unei experiene trite pas cu pas, asemeni unui ir de capturi din viaa personajelor. Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade, aprut în 1933 i bucurându-se de un mare succes din partea criticii i a publicului, este un roman modern subiectiv, erotic i în acelai timp exotic. Având la baza notaiile scriitorului din perioada în care s-a dedicat studiilor de orientalistic la Universitatea din Calcutta, el prezinta erosul ca pe o constant a tririi umane, dar i ca pe un element misterios, profund marcat de percepia culturala i de tradiie. Din punct de vedere spaial i temporal, aciunea se desfaoar la începutul secolului, pe trâmul misterios al Indiei. Tema romanului Maitreyi este incompatibilitatea, atât la nivel afectiv, emoional, cât i structural, între civilizaia european i cea oriental, incompatibilitate ilustrat printr-o poveste de dragoste care lupta cu imposibilul. Constructia discursului narativ cunoate trei niveluri: acela al jurnalului intim al naratorului, care surprinde cu fidelitate percepia scriitorului la momentul desfurrii evenimentelor, acela al notaiilor ulterioare ale acestuia, completri survenite pe baza impresiilor resimite ulterior, i cel al confesiunii naratorului, supuse rememorrii. Incipitul surprinde starea de incertitudine, de regret i frustrare a personajului-narator în faa imposibilitii de a regsi, printre notele din jurnalul su, o dat precis: aceea a primei întâlniri cu Maitreyi, femeia care i-a schimbat cursul vieii. Aciunea romanului se dezvluie, asemeni unui mosor de a, prin intermediul strilor pe care Allan, tânrul inginer englez care vine în Calcutta dornic s îi fac o carier, le resimte în timp ce recitete întâmplrile consemnate în jurnalul su din acea perioad. Existena unui astfel de element este specific romanului modern al experienei, fiindc relev într-un mod obiectiv o serie de întâmplri puse pe seama autenticitii. Povestea lui Allan debuteaz odata cu întâlnirea acestuia cu inginerul indian Narendra Sen. Brbatul reprezint condiia care duce la desfurarea viitoare a aciunii, fiindc, prin intermediul lui, Allan o întâlnete pe fiica acestuia, Maitreyi. Cu toate c la început fata i se prea respingtoare, odata cu mutarea sa în casa familiei Sen, el devine tot mai tulburat de prezena ei. Cu o mentalitate puternic influenat de cultura european, Allan percepe greit apropierea dintre el i Maitreyi, pe care prinii fetei o încurajeaz, vzând-o ca pe o viitoare cstorie planuit de cei doi. Tot mai atras de misterul tinerei fete, cu o vast cultur atât în domeniul literaturii, cât i al valorilor tradiionale, Allan începe s doreasc apropierea de Maitreyi. Jocurile seduciei practicate de fat în modul misterios i naiv cu care Allan nu este familiarizat, nu fac decât s creeze o intimitate tulburtoare între cei doi.
Sub pretextul învrii limbii franceze de ctre ea i a bengalezei de catre el, tânarul se las prins în mrejele indiencei, trecând de la negare la apoteoz, pân la dorina arztoare de a-i abandona religia i de a trece la hinduism. Fata simte c iubirea pentru Allan a fost Äporuncit de cer´, aa c, înainte de a i se drui, oficiaz o logodn mistic, ai crei martori sunt lacul, pmântul, pdurea i cerul, elemente cosmice care pun iubirea sub semnul predestinrii. Fericirea îndrgostiilor este îns spulberat atunci când prinii fetei afl tot ce se petrecuse de la sora ei, Chabu. Allan afl c familia Maitreyiei nu dorise niciun moment cstoria lor, fiindca ea ar fi fost imposibil, este alungat din cas, iar efectele nefaste ale iubirii lor nepermise se rsfrâng iremediabil asupra tuturor. Tatl orbete, Chabu moare, iar Maitreyi, care ia asupra ei toata vina, se druiete unui vânzator de fructe, sperând s fie alungat din cas i s îl regseasca astfel pe Allan. Tânrul englez rtcete o vreme, pierdut, prin Calcutta, ca apoi s se retrag în munii Himalaya, pentru a se vindeca de Maitreyi. O întâlneste pe Jenia Isaac, o femeie simpl cu care petrece o noapte. Prezena ei nu face decât sa îi confirme absolutul sentimentelor pentru bengaleza care va rmâne o obsesie i o enigm de nedepit odata cu anii, ceea ce face ca finalul romanului sa fie unul deschis. Scris în stilul epocii, finalul nu explic nimic, ci noteaz, ca i în Ul tima noapte de dragoste,întâia noapte de rzboi de Camil Petrescu, îndoiala: Ä«i dac n-ar fi decât o pcleal a dragostei mele? De ce cred? De unde tiu? A vrea s privesc ochii Maitreyei«´ Cele doua personaje ale romanului sunt construite ca doi reprezentani ai unor culturi complet diferite. Allan, europeanul raional, pentru care totul se reduce la înlnuirea cauz-efect, se implic într-o experien erotic iniiatic, prin care ajunge la un nivel de interiorizare care îi zdruncin din rdcini vechile credine i principii. Ajunge sa se îndrgosteasc sincer i absolut de tânara indianc, fiind captivat de jocul misterului i al ezotericului pe care Maitreyi îl practic aproape incontient. Ea este o tânr crescut într-o cultur a simurilor, a cosmicului, a naturalului i a iubirii trite pân la cel mai intens nivel spiritual, i ramâne pentru Allan un mister de neptruns. Este cea care îl iniiaz pe tânar în iubire, în ciuda experienei lui mai vaste, i risc totul pentru el, fiindca simte c iubirea lor este pus sub semnul forelor superioare. Relaia de iubire a celor doi este una a tririlor pasionale, a unor etape prin care trec fr s opuna rezisten, fiindc sunt învaluii de magia sentimentelor mai presus de fizic i real. Din punct de vedere compoziional, romanul este strucurat în cincisprezece capitole, întâmplarile fiind narate la persoana I, perspectiva fiind aceea a personajului-narator, cu focalizare intern. Tehnica narativ este una modern, fcându-se apel la fluxul memoriei, care dizolv cursul firesc al povestirii în îmbinarea prezentului cu trecutul în diferitele lui etape. Primul roman exotic din literatura român, Maitreyi este mai mult decât o poveste de dragoste. Este un roman al experienelor superioare, al tririlor spirituale care strbat rigorile unor culturi incompatibile, al unui conflict dintre eros i luciditate care dezlnuie forele universale i îi transform pe protagoniti în proiecii ale cosmicului în lumea material. Romanul dovedete din plin estetica la care a aderat Mircea Eliade, punând problema raportului literatur / via în
aceiai termeni ca i Camil Petrescu: autenticitate, de-teatralizare, experien interioar, luciditate. De altfel, autorul declara c apreciaz un om, o gândire sau o oper Ädup autenticitatea lor, adic dup gradul de apropiere de coincidena existen = creaie´. 55 (relaiile dintre dou personaje dintr-un roman al experienei interbelic: Maitreyi de Mircea Eliade) III.
Romanul Ä Maitreyi´ se înscrie în direcia realist a prozei lui Mircea Eliade, alturi de Ä Isabel i apel e diavolului´ sau Ä Întoarcerea din rai´, romane care promoveaz estetica autenticitii, a crei idee fundamental este c Äorice e viu se poate transforma în epic, orice a fost trit sau ar putea fi trit´, aa cum mrturisea Eliade în Ä antier ´. Eroii si din aceste prime romane, în majoritate tineri, intelectuali lucizi, obsedai de cunoaterea de sine, au o via afectiv intens, în care iubirea, nelinitea, dezorientarea, timpul, singurtatea constituie tot atâtea mrci ale existenei i încearc s-i ordoneze epic experienele Ätrite´, consemnate într-un jurnal. Caracterizat de G. Clinescu drept Ä cea mai integral i servil într u pare a gidismului în l iterat ura noastr´, romanul Ä Maitreyi´ se afl într-adevr sub semnul influenei lui André Gide, dar este o reuit literar, în ciuda receptrii negative a criticului, cruia nu i-a plcut Mircea Eliade în general. Aprut în 1933, romanul lui Mircea Eliade are ca tem o poveste de iubire trist i impresionant, petrecut în spaiul misterios i exotic al Indiei i este alctuit din 15 capitole (numerotate cu cifre romane, fr titluri). Formula estetic folosit este modern, romanul fiind alctuit ca o lung marturisire pe marginea jurnalului scris de narator, cu ceva timp în urm, pe când se afla în India. Ä Maitreyi´ are prin urmare caracter confesiv, cel care vorbeste fiind i protagonistul întâmplrilor relatate (narator-protagonist). Romanul este alctuit ca un palimpsest, din dou jurnale unite prin rescrire i rememorare. Scris la persoana I, Ä Maitreyi´ este o confesiune duioas, lucid i amar în care naratorul protagonist apeleaz la fluxul memoriei pentru a rspunde marilor sale întrebri. Romanul poate fi privit i ca un poem de dragoste, cuprinzând dou timpuri: al iubirii (timp magic i mitic, atât de plin, încât ar putea deveni necronologic) i al povestirii (prezentul srac, în interiorul cruia povestitorul privete spre trecutul pierdut). Allan (personajul principal, modern, ce triete o experien existenial unic) este un tânr inginer englez care vine la lucru în India, la o societate de canalizare a deltei i se întâlnete cu Maitreyi, (personajul central i eponim al romanului) fiica lui Narendra Sen, superiorul ierarhic al lui Allan. Invitat s locuiasc în casa familiei Sen, dup ce se îmbolnvise de friguri, tânrul va avea revelaia unei lumi misterioase i ciudate, axat pe alte valori morale decât cele ale europenilor i suficient siei În aceast lume, Maitreyi constituie i ea o revelaie: este primitiv, dar i cultivat (fiind cunoscut în cercurile bengaleze de intelectuali, prin poemele filozofice pe care le scria,
apreciate chiar i de marele scriitor Tagore); tandr, dar i capricioas , Ä f iin uman i aspiraie meta f izic ³ (Pompiliu Constantinescu), Maitreyi îi apare oaspetelui cu o înfiare mereu nou, învluit în mister: ÄDac m gândeam adesea l a Maitreyi («), dac, mai al es m t ul bura i m nel initea, aceasta se datora straniului i neînel esului din ochii, din rspunsuril e, din râsul ei («). N u tiu ce f armec i ce chemare aveau pân i paii ei´. Cei doi tineri se întâlneau mereu: în bibliotec (unde lucreaz la clasificarea crilor familiei), la mas, pe terasa casei; uneori, ei se plimb cu maina sub cerul plin de stele al Bengalului sau poart lungi discuii (la care ia parte i sora mai mica a Maitreyiei ± Chabu). Câtva timp, Allan îi pstreaz luciditatea, fiind chiar deranjat de atitudinea prea îngduitoare a familiei Sen: ÄCând ni se încurajeaz i g lumel e sentimental e, m dezg u st. Mi se prea ca e un compl ot general l a mijl oc, ca s m îndrgostesc de Maitreyi.´ Treptat, tânrul este prins în jocul iubirii, pe care o evoc în acorduri înalte, poematice: Ä Când voi gsi l initea, omul e, Dumnezeul e, prietenul meu?´ Fiecare întâlnire cu Maitreyi relev alt faet a acestei fiine misterioase i nefericite, alctuit din îndrzneal i ingenuitate, vis magic i naivitate, imposibil de cunoscut ca însi Mama Pamânt. Maitreyi i se druiete într-o noapte i Allan se simte uor jenat c aceasta Ä se abandonase atât de decisiv tr u pului meu , încât avu sei i o urm de mel ancol ie c mi se diminea în biblioteca familiei, iar dr uise aa de repede´. Cei doi se întâlnesc dis-deMaitreyi, copleit de vinovie, îi povestete despre iubirea ce o avea de la 13 ani pentru guru-ul ei, Robi Takkur i despre scrisorile pe care acesta i le trimitea din toate prile lumii. Îns gesturile tandre continu, iar la un moment dat, Maitreyi va oficia un ritual al logodnei, neateptat i pur, în care cuvintele se convertesc în incantaii înalte, tulburtoare ca muzica sferelor: Ä M l eg de tine, pmânt ul e c eu voi f i a lui All an i a nimnui al t uia. Voi crete din el ca iarba din tine. i cum atepi t u pl oaia, aa îi voi atepta eu venirea, i cum îi sunt ie razel e , aa va f i tr u pul lui mie («).T u m au zi , mam pmânt, t u nu m mini, maica mea ³. Episodul acesta contureaz poate cele mai frumoase pagini de iubire exotic din literatura româna. Ea îi d lui Allan inelul de logodn din fier i aur, cu doi erpi încolcii, iar întâlnirile lor nocurne devin tot mai dese. Allan era fericit c Ä pcat ul n-o deprima, c nu vine în ceasuril e de dragoste cu teama c f ace un ru´, dei el trece prin tot felul de îndoieli în ceea ce privete atât iubirea fetei, cât i propriile sentimente. Trdai în mod involuntar de Chabu, cei doi îndrgostii sunt desprii în mod brutal de Sen, care îi cere lui Allan s plece i s întrerup orice legaturi cu fiica sa. Allan se retrage în Himalaya pentru a se vindeca în singuratate deplin, iar Maitreyi încearc zadarnic s-i dezonoreze familia (crezând c tatal ei o va alunga de acas, iar ea îl va urma pe Allan). De aici povestea de dragoste capt o aur tragic. Eu cred c aceast poveste nici nu putea avea un final fericit deoarece, aa cum subliniaz i tatl Maitreyiei, domnul Sen, incompatibilitatea celor doua lumi, a civilizaiilor i a religiilor face imposibil cstoria dintre un alb european i o bengalez, chiar i în numele iubirii sublime.
Finalul îl prezint pe Allan dilematic, dorind s tie dac Maitreyi l-a iubit cu adevarat: Ä i dac n-ar f i decât o pcl eal a dragostei mel e? De ce s cred ? De unde tiu? A vrea s privesc ochii Maitreyiei«´ ÄNimeni n-a ieit nevtmat din jocurile Maitreyiei. S fie oare pierderea minilor sau moartea singura ieire din marile pasiuni? [...] putem oare fi absolut siguri c Allan, care la sfarit dorete din tot sufletul s mai priveasc o data în ochii Maitreyiei, ca s îneleag, n-a pierit el însui în nesiguran i durere? Ce mai tim noi despre el, o data manuscrisul romanului încheiat?´ (Nicolae Manolescu) Read more: http://infobac.org/2010/10/16/rezolvari-variante-bac-subiectul-3/#ixzz1LCVc0RWa