Cresterea... ramelor! hrana animalelor, animalelor, cresterea ramelor, ramelor, ferma de rame, rame, viermicultura viermicultura,, biohumus Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Viermicultura, caci astfel se numeste stiintific cresterea ramelor , are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si producerea ingrasamintelor organice - biohumusul. Tehnologia se bazeaza pe capacitatea taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul. Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte importanta. Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului National pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova. "Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul viermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare, industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase - biohumus (biocompost, viermicompost). La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseuri organice (V.Garaba, 2000). Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine. In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva. Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 - 7 luni, cailor - 5 - 6, ovinelor - 3 - 4, porcinelor - 10 - 11, pasarilor - 14 - 16 luni. Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal). Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie + 20... + 25 grade. La temperatura de + 14... +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la +7... + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare. Cresterea sau
scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70 - 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului. O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 - 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a ramei. Sporirea aciditatii pana la 5 - 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature. Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic - sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la 17,0 mg/kg. Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape: a) pregatirea substratului nutritiv; b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor; c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi; d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare. Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul "50 rame", care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature. Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv. Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 - 35 cm (vara) si 35 - 45 cm (iarna). Sectoarele se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din 25 loje. Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu adancimea de 40 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri. Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului "50 rame" substratul este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele.
Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua, deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus. Daca intro loja au fost plasate 30 - 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni. Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi. Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv. Aceasta operatie se repeta de 3 - 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nu este mare. In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac. Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie. Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice. In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a animalelor. Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii part iculare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber."
Creşterea… râmelor! Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Viermicultura, caci astfel se numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si producerea ingrasamintelor organice – biohumusul. Tehnologia se bazeaza pe capacitatea taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul. Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte importanta.
Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului National pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova. “Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul viermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare, industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase – biohumus (biocompost, viermicompost). La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseu ri organice (V.Garaba, 2000). Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale, care se caracterizeaza prin continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine.
In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva. Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 – 7 luni, cailor – 5 – 6, ovinelor – 3 – 4, porcinelor – 10 – 11, pasarilor – 14 – 16 luni. Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal). Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie
+ 20… + 25 grade. La temperatura de + 14… +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la +7… + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare. Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie
sa constituie 70 – 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale s i activitatii de prelucrare a substratului. O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 – 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a ramei. Sporirea aciditatii pana la 5 – 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature. Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic – sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la 17,0 mg/kg. Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape: a) pregatirea substratului nutritiv; b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor; c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi; d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare. Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul “50 rame”, care consta in urmatoarele: intr -o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature. Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv. Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 – 35 cm (vara) si 35 – 45 cm (iarna). Sectoarele se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din 25 loje. Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu adancimea de 40 – 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea
substratul nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri. Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joac a un rol important in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului “50 rame” substratul este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele. Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua, deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus. Daca intr-o loja au fost plasate 30 – 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni. Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesar a reamplasarea ramelor in loje noi. Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care dealungul lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv. Aceasta operatie se repeta de 3 – 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nu este mare. In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoar ele sau lojele noi hrana suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac. Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie. Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice. In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de h rana a animalelor. Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospod arii (ferma, gospodarii
particulare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber.”
Util
/ Management si afaceri
Crescatorie de viermi pentru pescuit [06-Oct-2011] BlogulSpecialistului.ro » Util
» Management si afaceri » Crescatorie de viermi pentru pescuit
Tags: crescatorie viermi , pescuit , magazin, ferma rame, substrat nutritiv , certificat de producator Intra pe o piata cu o cerere fabuloasa! Castiga bani din turism cu propria ta pensiune! >> CLICK AICI <<
Intrebare: Am un mic magazin de produse pentru pescuit si as dori sa deschid si o crescatorie de viermi pentru pescuit, in principiu pentru a-i vinde i n magazinul meu si, daca se poate, sa fac distributie. Spuneti-mi, va rog, de ce este nevoie pentru o astfel de crescatorie loc, procedura, ustensile si ce acte se cer pentru a fi totul legal. Raspuns: Vom face referire la o ferma de rame, pentru ca am presupus ca la acestea va referiti.
Principalele tipuri de rame pe care le puteti folosi sunt: Eisenia foetida, Lumbricus rubellus, Perionyx excavatus, Eudrilus Engeniae, Lumbricus terrestris, Dendrobena Veneta si hibridul rosu de California. In Romania se recomanda cresterea ramei Eisenia foetida pentru ca se adapteaza cel mai bine la conditiile de clima specifice tarii noastre. Resurse necesare: - 1 incapere magazie, camera de subsol - 40-50 de containere de plastic sau lemn - acces la o sursa de apa - deseuri din gospodarie Realizarea unei ferme de rame de mici dimensiuni este o operatiune relativ facila care implica costuri reduse. In principiu trebuie sa parcurgeti urmatorii pasi: 1. Amenajati spatiul. Puteti creste ramele in containere din plastic sau din lemn dispuse in spatii
intunecate pentru ca ramele iubesc intunericul.
2. Realizati substratul nutritiv. Incepeti cu niste bucati de ziar umede, dar nu ude. Adaugati pamant de
gradina, cateva coji zdrobite de la oua fierte si iarba. Mentineti amestecul umed, dar nu ud. 3. Plasati ramele in substrat. Stropiti substratul realizat cu multa apa si amplasati ramele. Este bine sa
realizati aceasta operatiune sub o sursa puternica de lumina pentru ca ramele se vor ascunde rapid in substrat. 4. Hraniti ramele. Puteti hrani ramele cu o varietate mare de deseuri si alte produse din casa: coji de
oua, coji de fructe, legume, hartie. Nu trebuie sa hraniti ramele cu alimente acide cum ar fi lamai, portocale orice tip de citrice in general. 5. Colectati ramele. O modalitate foarte facila de colectare a ramelor consta in hranirea ramelor dintr-o
singura parte a containerului pentru o saptamana. Ramele vor invata repede sa se deplaseze spre regiunea cu hrana. Dupa o saptamana veti avea pamantul si ramele separate. Pentru a infiinta o ferma de rame trebuie sa inregistrati afacerea la Registrul Comertului la capitolul "Ferme mixte si alte animale†•.
Apoi, trebuie sa obtineti certificatul de producator si autorizatia de
mediu pentru activitatea de productie de viermi pentru pescuit.
Avantajele creşterii râmelor 1. Vanzarea ramelor
Ramele contin un procent insemnat de proteine pentru care exista o cerere insemnata in lume. Hibridul rosu de California, este specia de rame la care cercetatorii au anihilat intentionat glandele care secreta un lichid urat mirositor in scopul autoapararii, departand pestele sau alti dusmani naturali ai ramelor indigene. Hibridul rosu de California nu secreta asemenea lichid fiind o momeala ideala pentru pescari avand o culoare rosie pronuntata, corpul musculos fiind foarte vioaie in undita. In ceea ce priveste rama ca hrana, se poate utilize in crescatorii de pesti, cel mai mare randament se obtine la cresterea pastravilor, deoarece pot inlocui hrana concentrata, dar in acelasi timp puietul este mai sanatos si nu este expus bolilor. Rezultate extraordinare se obtin in crescatorii de crap, lin si anghile. Ramele reprezinta o hrana extraordinara pentru pasarile de casa care ajung foarte rar la proteinele naturale pe care le contin ramele. De aceea puii sunt expusi la boli precum deformarea sistemului osos si al celui muscular. Este hrana ideala pentru puii de fazan pe care ii scapa de anemie. Purceii carora li se administreaza ramele ca si hrana, au un spor de 20% fata de cei hraniti cu concentrate. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adios in toate concentratele ce se administreaza animaleleor.
2. Obtinerea humusului
Humusul este cel mai important produs al ramelor “nusprodukt” este defapt excrementul acestora pe care specialistii il denumesc”casting-liv”, pentru a face diferenta intre humusul natural si cel produs de rame.
Humusul produs de rameeste cel mai bun ingrasamant organic cunoscut pana in present, ideal pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura, inlocuind atat ingrasamintele organice precum si pe cele chimice. Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe care planta le poate absorbii direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta la descompunerea solului, un astfel de humus nu este recomndat sa fie supradozat! Analizele effectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare, arata urmatoarele componente:
continut de materii organice 44% azot 1,73% Fosfor 1,42% Potasiu 1,44% Calciu 6,74% Magneziu 0,98% Fier 1,21% Ph = 7,1 Umiditate 58,52%
Humusul obtinut de la ramele de o calitate medie, contine de 11 ori mai mult Potasiu, de 3 ori mai mult Magneziu, de 7 ori mai mult Fosfor si de 5 ori mai mult nitrit fata de gunoiul de grajd! In general o tona de humus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si elimina 60%). Cererea viitoare de humus o demonstreaza faptul ca prin folosirea intensive a ingrasamintelor chimice se reduce in continuu stratul de humus natural, astfel ca lumea este ingrijorata de disparitia acestei resurse naturale de care depinde si existenta umana.Datorita dezvoltarii rapide a bioagriculturii interesul pentru cresterea ramelor producatoare de humus devine tot mai mare. Se cunoaste faptul ca humusul are actiune benefica asupra dezvoltarii plantelor, de aceea oricat s-ar produce, tot timpul se va cere mai mult. Folosirea sa este simpla, dam cateva exemple:
la plantarea pomilor se presara 200-300 gr in contact cu radacina, se acopera cu pamant si se uda la plantarea rasadurilor in legumicultura se face o compozitie mai consistenta cu apa in care se umezesc radacinile rasadului la plantele ornamentale se aplica 100-150gr de humus la radacini
in productia de rasaduri in substratul folosit (turba) se pune 1-3 % humus sau se imprastie 200 gr de humus pe m2; la replantarea rasadurilor trebuie pus in prealabil in groapa efectuata 50 gr humus/planta.
Pentru a stimula coacerea si cresterea productiei in special la rosii ardei castraveti care se culeg in diferite etape (mai multe etape), pe langa cele 250-300 gr humus puse la radacina, se mai adauga dupa fiecare recolta cate 100 gr la radacina plantei. Pentru stadioane si gazoanele de langa casase obtine o densitate mai mare si o culoare mai vie a ierbii daca se adauga intre 50-100 gr humus/m2 si se uda din abundenta. Un studiu comparativ privind dezvoltarea plantelor tratate cu humus si gunoi de grajd+ingrasamant chimic, efectuat de institutul agronomic din Torino ne arata ca daca solul are un grad de fertilitate 0,22 f.l. (indicator de fertilitate), prin aplicarea gunoiului de grajd se obtine un coeficient de 0,43 f.l., iar prin aplicarea a 10% humus se obtine 0,54 f.l. In plus pantele tratate cu humus au o radacina mai dezvoltata si mai ramificata, un numar mai mare de frunze iar inaltimea plantelor este mai mare cu 20-30%. 3. Ecologizarea mediului inconjurator
Ecologie importanta ramelor in protejarea mediului inconjurator poate fi determinanta in conditiile actuale in care depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca fiecare individ lasa zilnic cca 800 gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de locuitori se arunca cca 80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri organice. Aceaasta cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de rame care ocupa o suprafata de numai 720 m2. Acestea produc 7.700 t de humus pe an ce se poate folosi in parcuri, zone verzi, helestee etc. Pretul unei astfel de procesari este la 25% din pretul clasic, al arderii, realizandu-se fara a produce fum si miros neplacut, de asemenea prin valorificare humusului obtinandu-se un profit insemnat! Unul din avantajele importante ale cresterii ramelor este si imbogatirea solului prin introducerea acestora in pamant pe terenuri degradate, iazuri de decantare etc. S-a constatat ca 1.000 de rame produc 600 gr de humus pe zi pe m2. sursa Il puteti contacta pe Dl.Panici, importator, distribuitor si indrumator in cresterea ramelor la telefoanele 0741.548864; 0729.236732; 0788.151210; 0763.024815. Ii puteti vizita si website-ul http://lumbricultura.wordpress.com/ unde veti gasi numeroase articole intersante.
El “scoate” 300.000 de rame pe an
Rosii, lungi, subtiri, cu niste dungi galbene, aproape insesizabile, pe spate. Ceea ce nu este insa deloc insesizabil – ba, dimpotriva, te trasneste pe loc – este mirosul ramelor de balegar.
Si daca o casoleta cu 100 de rame miroase asa, imaginati-va cum trebuie sa fie aerul intr-o ferma de rame. “Intr -adevar, mirosul e partea cea mai gr ea de suportat in afacerea cu rame”, ne confirma primele impresii olfactive Petru Diaconita, ieseanul care i-a convins pe cei de la Registrul Comertului ca “producator de rame” e o meserie in toata puterea cuvantului.
De profesie chimist, angajat ca portar la filiala din Iasi a Academiei Romane, pasionat iremediabil de pescuit si crescator “semiprofesionist” de rame. Aceasta este cartea de vizita a lui Petru Diaconita, din Iasi, un afacerist cel putin ciudat. Unic pana acum in Romania, desi, pe Internet, of ertele de la profesori in ale “fermelor de rame” se insiruie la un singur clic. “Mi-am luat si eu teapa cu ofertele astea pe Internet. Iti vand un curs din care nu afli mare lucru. Oricum, nu e suficient pentru a te apuca de o asemenea afacere”, ne spune Petru. De ce crescator “semiprofesionist”?
“Ca sa aiba rame, orice pescar poate pune o roaba de balega de cal intr -o rasadnita de 3 mp, sa ude pana cand fermenteaza si sa puna niste rame. Varianta cu adevarat profesionista, insa, presupune hale industriale, clocitoare din plastic, asa cum a m vazut eu in Olanda sau in
Ungaria, unde din cresterea ramelor se scot milioane de euro”, ne explica Petru.
Este ceea ce incearca ieseanul sa faca din afacerea inceputa cu doi ani in urma, cand, in comuna Baia din Suceava, barbatul a “colonizat” 3.000 de metri patrati cu rame de balegar. La un metru cub de compost, obtine 10.000 de rame, iar o casoleta cu 100 de rame se vinde cu 3 lei, fara TVA. “In acest moment, sunt bucuros ca imi asigur inca un salariu pe luna din afacerea cu rame. Dar potentialul este urias. Vreau sa-mi extind afacerea printr-un proiect cu fonduri de la Uniunea
Europeana, dar lucrurile merg destul de greu, din pricina birocratiei”.
Cine are nevoie de rame? Pescarii, fireste. Iar la ramele rosii de balegar trag o multime de pesti “pasnici”, de la caras si crap pana la rosioara si biban. Iar asta nu e singura calitate a ramelor neplacut mirositoare. Pamantul curatat de ele este perfect pentru culturi de legume. “Pamantul de la rame contine 14% humus, in conditiile in care humusul din cel mai fertil sol este in
proportie de numai 3,5%”, ne lamureste ieseanul, proprietarul unei afaceri pe cat de urat mirositoare, pe atat de ecologica si de profitabila. Cum se cresc ramele?
Pentru cei 3.000 m2 cat masoara ferma lui Petru Diaconita, barbatul cumpara de la satenii din Baia balega de cal in valoare de 70 de milioane de lei vechi pe an. Se pune balegarul in rasadnite si se uda pana la saturatie. Se lasa pana fermenteaza, se aduga ramele si se mentine o umiditate crescuta in rasadnita. Iarna, ramele hiberneaza. Primavara, depun coconi, iar ramele noi ajung la maturitate sexuala in 6 luni. In fiecare saptamana se face recoltarea, iar ramele nu trebuie tinute la o temperatura mai mare de 25 de grade Celsius, pentru ca se degradeaza foarte repede.
Bani din râme Petru Diaconiţa este unul dintre cei mai înfocaţi pescari din ţară. Însă, la fel ca şi alţi pescari de „oraş“. Petru avea mereu aceeaşi problemă – nu găsea momeală vie în magazinele de specialitate şi nici particulari care să se dea în vânt după creşterea râmelor. „Când stai la bloc e destul de greu să faci rost de râme pentru pescuit. Unde să le găseşti, că peste tot e beton, iar puţinii particulari la care găseai, nu aveau marfă de calitate“, spune pescarul. Aşa că Petru a decis să pună capăt crizei de pe piaţă şi a înfiinţat în zonă, în urmă cu doi ani, prima fermă pentru creşterea râmelor. Dispunea de toate ingredientele necesare unei afaceri din care să scoată şi profit. Mulţi, chiar şi prietenii apropiaţi, s-au amuzat la început de idee şi nu-i dădeau nicio şansă de reuşită. Cel mai greu a fost să le explice funcţionarilor de la Registrul Comerţului în ce constă afacerea sa. „Angajaţii de acolo au fost în mare dificultate când au trebuit să-mi legalizeze ferma. În 2006, atunci când am depus actele, în nomenclatorul Clasificării activităţilor din economia naţională nu exista niciun cod pe baza căruia să-mi elibereze avizul de funcţionare.“ A crescut văzând cu ochii
După bătălia câştigată cu autorităţile, Petru Diaconiţa, absolvent al Facultăţii de Chimie, a realizat că până şi râmele au nevoie de condiţii speciale pentru a creşte. Aşa că s-a pus serios cu burta pe carte, ghidat din umbră de o prietenă de familie care studia Biologia. „Materia primă care favorizează creşterea şi înmulţirea râmelor este bălegarul. Numai cu cel de cal obţii rezultatele aşteptate. Aşa că am decis să deschidem ferma la ţară, la părinţii mei. Aceştia aveau pământul, iar vecinii mă puteau ajuta cu îngrăşământul natural. Plus că mama mea este o adevărată specialistă în a face răsadniţe, acolo unde râmele se simt ca în pensiune“.
În urmă cu doi ani, ferma de râme a lui Petru Diaconiţa se întindea pe câţiva metri pătraţi şi servea doar prietenilor şi pescarilor amatori. Acum măsoară peste 3.000 mp, iar numărul cererilor pentru râme este din ce în ce mai mare. Până şi fermierul a fost surprins de amploarea pe care a luat-o afacerea sa. „În această primăvară am ajuns la 3000 mp de platforme pentru râme. Cu toate acestea, producţia pe care
am obţinut -o, de peste o tonă jumătate, nu asigură necesarul de pe piaţă. Am fost obligaţi, din păcate, să refuzăm o cerere din străinătate pentru că nu putem produce mai mult“, mărturiseşte Petru Diaconiţa. Se roagă să fie soare
Perioadele favorabile dezvoltării afacerii sunt cele călduroase, pentru că atunci pescarii îşi încercă norocul pe malul apelor. „Am studiat deja prognoza meteo pe lunile următoare şi cred că vom avea foarte multe cereri, pentru că urmează două luni de secetă“. Petru Diaconiţa este singurul din ţară care se ocupă cu creşterea râmelor, marfa sa găsindu-se în mai toate magazinele pescăreşti. „Nu îmi mai permit să lucrez cu particularii. Avem cereri foarte mari din toată ţara, mai ales că numai noi oferim materie primă pescarilor“. Mai nou, nu doar râmele au trezit interesul partenerilor săi de afaceri. Zeci de legumicultori şi proprietari de florării îi cer ieşeanului pământ „curăţat“ de râme. „Este unul dintre cele mai hrănitoare, humusul face minuni în sere. Avem deja încheiate contracte cu zeci de florării din zonă“. Râmele în cifre
Petru Diaconiţa a investit, până acum, peste 100 de milioane de lei vechi în afacerea sa cu râme. Sătenii îi vând cu 300.000 de lei căruţa cu bălegar de cal, necesar ca materie primă. Numai în această primăvară, pentru cei 3000 mp de platforme, a avut nevoie de 200 de căruţe. La această sumă se mai adaugă cheltuielile pentru fertilizatori, sistemul de irigaţie, enzime. Însă profitul este de aproape 10 milioane de lei vechi în fiecare lună, doar din comerţul cu râme prin magazinele pescăreşti, fără a lua în considerare câştigul care se obţine din comercializarea humusului rezultat. Dezavantajul este că banii pe care îi învesteşte anul acesta, se vor întoarce în buzunarul afaceristului abia în anul următor. Peştele trage bine doar la râmele „bătrâne“, de peste un an.
Creşterea râmelor Rama, indiferent de specie, a fost si este o momeala clasica in pescuitul recreativ – sportiv.
Desi la ora actuala ramele pot fi cumparate „de-a gata”, pentru un pescar pasionat, care sta „la curte”, infiintarea unei crescatorii proprii insemna un real castig pe multiple planuri: economie de bani, rame disponibile la orice ora, reciclarea ecologica a deseurilor vegetale din gospodarie si nu in ultimul rand obtinerea unui „subprodus” respectiv pamant pentru flori (compost), care va fi mult apreciat de „consoarte”.
Nu intentionez sa prezint o metoda ultra stiintifica, costisitoare si care necesita multa munca, cele descrise mai jos se bazeaza in mare parte pe experienta proprie, subsemnatul beneficiind de o astfel de „crescatorie” multi ani, cu rezultate uimitoare. Ce crestem
Este foarte important ca in crescatoria nostra sa inmultim specia Lumbricus rubellus, care este ruda apropiata cu rama de pamant (Lumbricus terestris). Numita de unii „rama de litiera” sau „rama de frunzar” ea este cunoscuta de pescarii vorbitori de engleza, sub diverse denumiri: Driftworm, Garden Worm, Angle Worm sau Leaf Worm; Unde o gasim, cum arata, ce avantaje are
Lumbricus rubellus este un locuitor al solului si in special al frunzarului, la degradarea careia contribuie in mare masura. Asadar, intr-o zi frumoasa de primavara – vara, dupa o ploaie, facem o excursie intr-o padure de foioase unde vom cauta in stratul de frunze moarte de pe sol (litiera) si mai ales intre frunzele maronii, umede si lipite intre ele, un numar cat mai mare de rame. Daca vom cauta in zonele mai putin circulate, daca avem putin noroc si suntem atenti, pe un metru patrat putem gasi pana la 100 de exemplare. Le vom aduna fara a le indeparta de pe frunzele pe care le-am gasit si fara sa uitam sa adunam si 1 – 2 saci de frunzar din aceasi zona (sursa de hrana pentru inceput). Rama de frunzar seamana mult cu rama de pamant. Are un aspect lucios, de culoare purpurie sau rosu-maronie, pe partea ventrala culoarea fiind mai deschisa. Lungimea corpului este de 6 – 12 cm, cu o grosime medie de 4 – 6 mm. Apartine de viermii inelati si poseda o formatiune specifica perioadei de maturitate sexuala numita clitelum, care reprezinta o ingrosare tegumentara cu rol in reproducere. Aceasta formatiune are, impreuna cu alte caractere, un rol important in recunoasterea ei, deoarece indivizii speciei Lumbricus rubellus poseda clitelum numai pe partea dorsala a corpului. Daca se face o observatie la lupa, se constata ca ea se afla situata pe inelele 26-33, caracter propriu speciei respective.
Cresterea ei a fost studiata si perfectionata in scopul obtinerii compostului, in intreprinderile de bio-reciclare a deseurilor vegetale. Spre deosebire de rama comuna (de pamant) prezinta urmatoarele avantaje:
traieste la suprafata solului, sau aproape de suprafata; este mai putin sensibila fata de lumina, datorita pigmentarii puternice; se hraneste predominant cu resturi vegetale in descompunere;
devine matura reproductiv la aprox. 179 de zile; logevitatea variaza intre 682 – 719 zile; depune 79 – 106 coconi /an /individ; iarna hiberneaza in sol, in mici caverne globulare, la mica adancime (40 – 50 cm); primavara revine la suprafata in stratul de frunzar; daca are hrana suficienta nu migreaza; prin consumarea resturilor vegetale, genereaza un compost de culoare neagra-bruna, de buna calitate.
Din punct de vedere al pescarului sportiv, nu sunt de neglijat urmatoarele aspecte:
tegumentul fiind relativ gros, sta bine pe carlig; rezista mult in apa, inclusiv in apa sarata, fiind viabila si la 3-4 grade celsius; nu are miros neplacut, iar prin intepare sau rupere, nu elimina acel lichid puternic mirositor caracteristic ramei de balegar; tinut in pamantul in care a crescut, poate fi pastrat in frigider sau la temperatura camerei, cateva saptamani.
Metoda de crestere
Cautam in curte (gradina) un loc umbros si relativ ferit de curenti de aer (preferabil langa un zid, gard, etc.) unde construim din scanduri sau cu zidarie usoara (BCA) un „tarc” direct pe pamant. Dimensiunile sunt la alegere, dar recomandabil este un volum de aprox. 2 mc, cu o inaltime de 0,7 – 0,8 m. Spatiul rezultat se imparte transversal in doua, printr-un perete despartitor din scanduri distantate intre ele la 1 – 2 cm. Depozitam in unul dintre spatii frunzarul si ramele adunate in padure, dupa care udam usor „crescatoria” si totul este gata. Logica celor doua spatii este simpla: vom incepe cresterea ramelor in unul dintre ele, iar cand acesta se va umple cu compost (pamant organic) vom incepe depozitarea resturilor vegetale in spatiul alaturat, ramas gol. Ramele vor migra spre sursa de hrana iar compostul rezultat, poate fi utilizat in gradina. Prin utilizarea alternativa a celor doua spatii, crescatoria poate functiona un numar mare de ani. Ce vom face in continuare ? practic mai nimic. Vom avea doar grija ca in aceasta incinta sa depozitam toate resturile vegetale din gospodarie, provenite in cursul anului, respectiv: iarba cosita; frunzele si lastarii de vita de vie (daca nu a fost recent stropita cu pesticide); frunzele pomilor fructiferi, cazute toamna; toate frunzele si tulpinile legumelor etc. Dintre speciile de foioase sunt preferate in primele saptamani dupa moarte, frunzele de cires si de par, dintre speciile furajere trifoiul rosu, iar dintre resturile de legume, frunzele de ceapa. Numai frunzele de fag sunt consumate nedegradate, imediat dupa cadere. Atentie! nu se vor depozita aici frunzele de nuc, tulpinile si frunzele de rosii si cartofi.
Dintre resturile menajere, pot fi adaugate cojile de legume, fructe, produsele cerealiere. Deosebit de utile sunt cojile de oua zdrobite sau macinate fin, ele constituind un important aport de calciu. Daca este foarte cald, sau nu a ploat de mult, vom uda periodic „crescatoria” avand grija ca surplusul de apa sa se scurga in sol sau prin peretii de scandura. În general este de preferat sa mentinem o usoara umiditate si o reactie neutra sau slab alcalina in crescatorie, deoarece daca solul devine acid ramele raman mult mai mici, iar in caz de uscaciune excesiva ele se retrag in sol. Trebuie stiute de semenea urmatoarele: Lumbricus rubellus rezista la temperaturi limita cuprinse intre 2 si 30 gr. celsius, temperatura optima fiind de 18 – 22 gr. Sub 10 grade adultii nu mai formeaza coconi iar ritmul de crestere a formelor tinere scade. Crescatoria se acopera cu o bucata de nailon de culoare inchisa sau un covor uzat, pentru a pastra umezeala, a tine mustele la distanta si sa impiedicam evadarea ramelor din noul lor mediu de viata. Acestea vor fi la inceput foarte active (mai ales noaptea), dupa acomodare insa se vor grupa in stratul cu umezala optima, unde se vor si inmulti. O aglomerare excesiva a ramelor intr-un spatiu restrans indica faptul ca ceva nu este in regula: prea multa umezeala, mediu prea uscat, prea acid, prea cald, prea rece, prea compactat sau lipsa de aer, in ultimele doua cazuri fiind necesara afanarea masei vegetale. Daca toate conditiile de viata sunt intrunite, ramele se vor inmulti din primavara pana in toamna. Desi sunt organisme hermafrodite, ramele se inmutesc exclusiv pe cale sexuata, prin alaturarea a doi indivizi si schimb reciproc de spermatozoizi. Dupa acuplare fiecare individ va secreta la nivelul clitelum-ului o substanta numita albumina, din care se va forma coconul. Acesta are forma rotunda, culoare alba, si contine cate 8 – 10 oua, din care dupa eclozare supravietuiesc de regula 3 – 4 exemplare. Pe durata maturarii oualor, in aprox. 3 saptamani (functie de temperatura), coconul se mareste si isi schimba culoarea, devenind galben, maro si rosu in ultima etapa, cand are marimea unui sambure de strugure. La eclozare ramele tinere au culoare alba cu nuante roz. Ramele au, in sol si in afara solului, numerosi dusmani naturali. Multe rame sunt mancate in sol de cartite, soareci, gandaci si larvele acestora, iar la suprafata solului cad adeseori prada pasarilor. Daca depozitam in crescatorie o cantitate mare de fructe stricate, riscam o inmultire excesiva a „musculitei de otet” (Drosophila melanogaster) care nu dauneaza ramelor, dar ne poate deranja prin numarul mare de indivizi. În acest caz putem folosi o capcana simpla, realizata dintr-o sticla de plastic, astfel: in zona de mijloc a sticlei, cu un cui subtire, incalzit, facem numeroase gauri; turnam in sticla suc de fructe, bere sau vin acrit, adaugam 2 picaturi de sapun lichid si inchidem sticla cu dopul sau. Gaurile vor fi suficient de mari pentru ca musculitele sa intre in sticla atrase de hrana, dar nu vor mai gasi calea de iesire, sfarsind inecate in lichidul din interior. Pentru a avea o „crescatorie” eficienta vreme indelungata, trebuie sa avem grija de doua aspecte: sa asiguram permanent sursa de hrana si sa nu extragem o cantitate excesiva de rame, periclitand astfel perpetuarea populatiei.
Cresterea ramelor “Hibrid rosu de California”, o afacere simpla, dar si o necesitate Industrializarea si urbanizarea intensiva produc degradarea unor importante suprafete de sol, si prin aceasta eliminarea unor importante cantitati de organisme din sol. Aceasta incetineste sau chiar impiedica descompunerea deseurilor organice. In ecosistemul natural al solului ramele au un rol multiplu si foarte important in producerea humusului, care este componenta structurala de baza a pamantului. De cantitatea acestuia (humusului) depinde viteza de descompunere a materiei organice si prin urmare, productia organica a ecosistemului. Humusul produs de rame este cel mai bun ingrasamant oraganic cunoscut pana in prezent, ideal pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura , inlocuind atat ingrasamintele organice precum si pe cele chimice. Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe care planta le poate absorbi direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta la descompunerea solului. Analizele efectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare, arata urmatoarele componente: continut de materii organice 44% azot 1,73% Phosfor 1,42% Potasiu 1,44% Calciu 6,74% Magneziu 0,98% Fier 1,21% Ph = 7,1 Umiditate 58,52%. Humusul obtinut de la ramele de o calitate medie contine de 11 ori mai mult potasiu, de 3 ori mai mult Magneziu, de 7 ori mai mult fosfor si de 5 ori mai mult nitriti fata de gunoiul de grajd! In general, o tona de humus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si 60% elimina). Plecand de la studierea ramei autohtone, printr-o selectie amanuntita, cercetatorii americani au obtinut rama denumita “Hibrid rosu de California (Californian red worm) cu un inalt grad de reproducere si capabile sa descompuna intr-un mod eficace toate resturile (deseurile) organice (chiar si unele sintetice). Acest hibrid are si alte caracteristici superioare ramei comune: este mai rezistent la oscilatii de temperatura, are o viata de 3-4 ori mai lunga, habitatul mult mai redus (ex: 100.000 de exemplare de rame pe o suprafata de 2 mp si la o adancime de numai 25 cm), reproductia de 3 ori mai mare. Avantaje. Utilizari.
Importanta ramelor in protejarea mediului inconjurator poate fi majora in conditiile actuale in care depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca fiecare individ lasa zilnic cca 800gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de locuitori se arunca cca 80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri organice. Aceasta cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de rame care ocupa o suprafata de numai 720 mp. In urma procesarii se produc 7.700 t de humus pe an care poate fi utilizat apoi in parcuri, zone verzi, helestee etc. Pretul unei astfel de procesari este la 25% din pretul clasic al arderii. Unul din avantajele importante ale cresterii ramelor este si imbogatirea solului prin introducerea acestora in pamant pe terenuri degradate, iazuri de decantare etc. S-a constatat ca 1.000 de rame produc 600gr de humus pe zi pe mp. Hibridul rosu de California se foloseste intensiv pentru pescuitul sportiv, reprezinta o hrana extraordinara pentru pasarile de casa (care ajung foarte rar la proteinele naturale pe care le contin ramele) si se foloseste cu mare succes pentru intretinerea oricarui tip de gazon (din parcuri si stadioane). Importanta sa in agricultura este majora, produsele crescand mult mai repede, mai mari si mai sanatoase. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adaos in toate concentratele ce se administreaza animalelor. Hibridul rosu de California, politica de stat in SUA si Ja ponia
Datorita avantajelor pe care cresterea ramelor le aduce agriculturii, padurilor si in general mediului inconjurator, Guvernul SUA a format un fond de dezvoltare al acestei activitati prin care subventioneaza Lumbricultura cu 40% mijloace nerambursabile si 60% cu dobanda de numai 4,5%. De asemenea pentru stimularea cresterii padurilor, Agentia de impadurire a achizitionat de 1 mil $ rame pe care le-a imprastiat prin paduri. Aceste doua actiuni ale Guvernului SUA au stimulat activitatea de crestere a ramelor, insa piata nici in ziua de astazi nu este saturata deoarece acestea se cauta din ce in ce mai mult; descoperindu-se insusiri tot mai noi ale acestora. Spre exemplu Japonia, a cumparat o cantitate enorma de rame, respective 125 tone (1 rama=1 gram), dupa care Guvernul SUA a impus un embargo la exportul acestora. Japonia, prin achizitionarea acestei cantitati enorme de rame a rezolvat in intregime problema deseurilor de celuloza care poluau mediul inconjurator. Se estimeaza ca industria nipona de celuloza si hartie cheltuia circa 250 mil $ pentru ecologizare. Astazi chiar are si avantaje materiale, deoarece ramele transforma deseurile de celuloza in humus, acesta reprezentand un ingrasamant de inalta calitate.
Din pacate, in Romania lumbricultura este aproape inexistenta, doar doi-trei mici importatori si crescatori abordand aceasta activitate simpla, dar extrem de importanta. De implicarea autoritatilor nici nu poate fi vorba. Preluat din: http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-5455432-video-cresterea-ramelorhibrid-rosu-california-afacere-simpla-dar-necesitate.htm -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
