Dicţionar Moldovenesc-Român (ediţia a II-a, 2011) - V. Stati

DICŢIONAR

moldovenesc-român

Va s i le St a t i

DICŢIONAR MOLDOVENESC-ROMÂNESC E diţia a Il-a re v ă zu tă şi co m p letată

C h iş in ă u • 2 0 1 I

CZU 811.135.1(478)'374.3 S 79 D icţionarul apare în seria B iblioteca P R O M O L D O V A

Dicţionarul mohlovenesc-rontănesc (DM R), ediţia a Il-a, a fost ela borat din convingerea că a scrie o carte, o lucrare ştiinţifică despre M old ova şi despre m oldo­ veni, despre cultura şi liinba moldovenească, atîta timp cît Republica M old ova încă mai este independentă, nu este un păcat şi nici o crimă. Lexiconul, pc care cu plecăciune îl propunem îndrăgostiţilor de limba maternă, ama­ torilor de lingvistică, este, întîi de toate, o lucrare ştiinţifică, avînd menirea de a con­ tura evoluţia istorică, de a evidenţia şi a fundamenta particularităţile şi individualitatea limbii moldoveneşti. Totodată, Dicţionarul moldovenesc-romănesc este şi o lucrare de popularizare, instructivă, sursă surprinzătoare de informaţii pentru învăţători, elevi, studenţi, profesori, politicieni, inclusiv prim-miniştri şi miniştri de exeterne. pentru toţi purtătorii limbii moldoveneşti, precum şi pentru purtătorii limbii valahe, azi —româneşti. Unora le este de folos pentru a se convinge de existenţa numeroaselor dovezi de netăgăduit ale individualităţii şi dăinuirii multiseculare ale limbii vii, pe care moldovenii o numesc moldovenească. Altora - pentru a-şi completa golul informaţional şi a-şi modera zelul politico-lingvistic antimoldovenesc, veleităţile lingvo-mesianice.

R e d a c to r ş tiin ţific :

A n d re i H ro p o tin sch i , d o c to r în ş tiin ţe filo lo g ic e , c o n f e re n ţia r u n iv e rs ita r

R e c o m a n d a t p e n tr u e d ita r e d e R u bin U dler, d o c to r h a b ilita t în ş tiin ţe filo lo g ic e , m e m b ru c o r e s p o n d e n t al A c a d e m ie i d e Ş tiin ţe a M o ld o v e i. D esc rierea C IP a C a m e re i N aţio n ale a C ă rţii S tati, Vasile D icţionar m oldovenesc-rom ânesc / Vasile Stati; red. şt.: A ndrei Hropotinschi. - Ed. a 2-a, rev. şi com pl. - Ch.: S. n., 2011 (Tipogr. A ŞM ). 328 p. - (Seria Biblioteca Pro M oldova). 5000 ex. ISBN 078-9975-62-297-4. 811.135.1 (478)'374.3 S 79

IS B N ‘>78 9975-62-297-4

© V asile S ta ti, 2011

EXPUNERE DE MOTIVE Fraţilor runuini, cetiţi şi nu judecarăţi necetind înainte. Ş. Coresi Nu dispar moldovenii, cînd vor baconii. Folclor diplomatic

L ic h id a r e a lin g v istic ii m o ld o v e n e şti D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc (D M R), apărut în 2003 (5000 ex.), s-a epuizat tot atunci. Deşi s-au scurs vreo zece ani, DM R şi astăzi este cerut în libră­ rii. A cesta este unul clin m otivele, care ne-au încurajat. La cerinţa m ultor cititori, oam eni, cu adevărat, de ştiinţă, în primul rînd de peste hotare, am purces la ela­ borarea ediţiei a Il-a încă în 2004. H ăituirea asurzitoare, la care autorul este supus pînă în prezent, a intim idat, se pare, chiar şi pe sponsorii mai ieri inim oşi. D ar născu şi la M oldova oameni... Un alt m otiv mai serios, ce ne-a îndem nat la redactarea radicală şi com ple­ tarea esenţială a DM R, este d istru g e re a filologiei m o ld o v en eşti şi, ca urm are, prim ejdia dispariţiei specificului m oldovenesc, înglodarea lui în m orm anele de scriitură rom ânească. L ic h id a re a lingvisticii m oldoveneşti a lăsat lim ba m oldovenească, bogăţia ci lexicală tară pavăză, tară ocrotire de stat. A ceastă situaţie a fost pusă la cale de vecini, care au desfăşurat o nem aipom enită cam panie de furluare/prihvatizare a cuvintelor m oldovenetşti. Să urmărim procesul. înainte de a purcede la elaborarea prezentei ediţii s-a hotărît că ultim ul test de includere în DM R va fi colaţionarea cuvîntului dat cu DEX (1998). D acă lexem a, form a respectivă este în DEX, ea nu putea fi adm isă în DM R, procesul confruntării / selectării, începînd cu glosarele-ancxe la operele lui 1. C reangă, M. E m inescu, M. Sadoveanu, avansînd Gronoiogic: DU (1929), CA D E (1931), D LR ( 1955-1957)... însă acest criteriu s-a dovedit a fi nevalabil de acum la al treilea articol lexicogra­ fic. Potrivit principiilor de elaborare a DM R: colaţionarea de la prim a atestare a cuvîntului, apoi avansînd în tim p, verbul polisem antic a aburca e r a m o ld o v en esc în DU (1929), în C A D E (1931); în DLR de acum devenise “ regional”, ilustrat însă cu citate din I. Sbiera, I. Creangă, M. Sadoveanu. DEX s-a m ilostivit şi a păstrat acest verb, castrîndu-i nem ilos o parte din sensuri şi schilodindu-1: “reg .” . D upă cum se vede, soarta verbului m oldovenesc a aburca a fost pecetluită de lingviştii rom âni: D G LR (1987) de acum l-a şi zătrit. La opera de prohodire a verbului a aburca participă şi DEI (2001), prefaţatoarea căruia, o venerabilă şi m erituoasă doam nă, precizează: “ Lipsesc regionalism ele din DEX ca a aburca...

4 Soarta rom ânească a verbului m oldovenesc a aburca reflectă întocm ai atitudinea rom ânească faţă de limba m oldovenească: deşi acest cuvînt polisem antic se folo­ seşte astăzi de peste N istru pînă în Transilvania în mod obişnuit, rom ânii au hotărît că el nu există! Şi punctum ! A stfel, de acum la al treilea articol-titlu ne-am văzut în faţa dilem ei: salvăm cuvintele m oldoveneşti sau le lăsăm spre căsăpire lingviştilor rom âni, care numai dînşii ştiu de ce criterii se conduc. Rom ânizarea totală a valorilor şi personalităţilor din R epublica M oldova, tă­ ierea ca-n curechi a cuvintelor şi expresiilor m oldoveneşti, prihvatizarea, adică furluarea cu hapca a cuvintelor m oldoveneşti, a devenit o cauză naţională a lexi­ cografilor rom âni. Prioritatea şi superioritatea culturii, a spiritualităţii m oldoveneşti în general, faţă de cea a valahilor a fost recunoscută chiar de autorii valahi, bunăoară, de stol­ nicul C. C antacuzino, de copiştii valahi ai P ravilei lui Vasile Lupu, ai letopiseţelor lui Gr. U reche, Miron Costin, Ion N eculce. B ogăţia şi diversitatea culturii şi a lim ­ bii m oldoveneşti în raport cu cea a valahilor au fost dem onstrate de M. Em inescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, C ezar Ivănescu ş.a.; au fost fundam entate de G arabet Ibrăileanu, G. Călinescu, C. Hogaş, G. Panu s.a. Vechimea şi prioritatea cercetărilor ştiinţifice privind lim ba m oldovenească (Gr. U reche, 1635; M .Costin, 1677; D. Cantemir, 1716), elaborarea prim elor le­ xicoane m oldoveneşti: D icţionar grecesc-slavon-m oldovenesc-latin (1672) de N. Milescu Spataru; Vocabulario italiano-muldavo (1719) de S ilvestra A m elio au generat com plexul de inferioritate a valahilor faţă de m oldoveni. Pe acest fundal, în astfel de îm prejurări valahii, preluînd creaţiile m oldoveneşti, au fost nevoiţi să preia şi cuvintele m oldoveneşti sau să le înlocuiască cu lexem e valahe, cum s-a procedat la copierea P ravilei lui Vasile Lupu. De atunci furluarea cuvintelor m oldoveneşti a devenit norm ă pentru copiştii, autorii valahi. L ingviştii oneşti, observînd această tendinţă de furluare în m asă a cuvintelor m oldoveneşti, schim o­ nosirea lor după calapoade valaho-olteneşti, au început, mai întîi lexicografii, a delim ita vocabularul m oldovenesc de cel valah. L ingvistul rom ân H eim ann Tiktin a fost primul care a localizat vocabularul folosit la răsărit şi la m iazăzi de Carpaţi intr-un dicţionar: Ruinanisch-deutches Worterbuch. B ucureşti, 1895-1925. Al doi­ lea autor, care a preluat iniţiativa lui H. Tiktin, delim itînd cuvintele m oldoveneşti de cele valahe, a fost Lazăr Şăineanu, de asem enea rom ân get-beget: D icţionarul universul al lim bii române. Bucureşti, 1929 (ed. 8) - DU. T radiţia a fost continuată şi desăvîrşită de un alt autor rom ân, I.-A. C andrea în D icţionarul lim bii române iIm l i n ul .y de astăzi. (B ucureşti, 1931) —CADE. ( )pcra lexicografică m onum entală nedepăşită a lui l.-A . Candrea, fiind «pînă ■i .i,t/i o Im rare fundam entală de referinţă», cuprinde circa 4 000 de cuvinte m ol­ doveneşti Această realitate a zăpăcit totalm ente pe politicienii rom âni şi lingviştii lor. I )ii|i;i o îndelungată stare de şoc, în 1955-1957 apar cele 4 volum e ale D icţi-

5 (mărului lim bii române literare contemporane (DLR). A lcătuitorii lui cu eforturi com unc au prih vatizat cîtcva m ii de cuvinte m oldoveneşti. C unoscute ca atare din creaţiile lui C. N egruzzi, V. A lecsandri, M. Em inescu, I. C reangă, M. Sadoveanu ş.a., atestate ca uniţăţi de vocabular m oldovenesc de H. Tiktin, L. Şăineanu, I.-A. ('andrea, cîteva mii de cuvinte m oldoveneşti în D LR au fost declarate valaho-rom âneşti. în 1958 D icţionarul lim bii române moderne (D L R M ) a p rih vatizat toate cuvintele m oldoveneşti: m ajoritatea le-a declarat «rom âneşti», altele au fost p ore­ clite «reg(ionalism e)», «fam .», «pop.»

PRIHVATIZAREA CUVINTELOR MOLDOVENEŞTI 3310 CADE, 1931

DU, 1929

DLR, 1957

242 TDRG*, 1925

* Numai literele A -C ; apud I.Iordan, M.Serghievskii

D LR M ,D E X 1958 1998

6 Valahii, azi rom âni, prih vatizîn d cuvinte m oldoveneşti, nu rareori le atribuie sem nificaţii neadecvate. De p ild ă ,pîrcălab în DLR este lăm urit astfel: « în a d m i­ n is tra ţia M oldovei: dregător m are peste un ţin u t, cetate» . D EX politizează rom âno-expansionist pînă la refuz acest cuvint m oldovenesc de provenienţă m aghia­ ră: «în ţă rile ro m â n e şti (sic!), titlul persoanelor cu conducerea unui ju d e ţ» (sic!). P ortar este un cuvînt vechi m oldovenesc: m are dregător, «portar de Suceava». Prihvatizîndu-l, valahii (rom âni) declară, că ar fi caracteristic unor m isterioase «ţări rom âneşti». In perioada cînd nu exista nici pom eneală de nişte oculte îm pă­ răţii rom âneşti, iar Transilvania fiind o m ie de ani regiune istorică a U ngariei. Pe de altă parte, valahii, azi rom âni, au prihvatizat de la m oldoveni, ju d ecin d după dicţionare, răcituri, balan, bălae, bălăior, burlui, m oldoveneasca, p o a m ă şi foarte m ulte alte cuvinte, pe care însă le ignoră. Cea mai m are perform anţă la m ăcelărirea cuvintelor şi expresiilor m oldoveneşti a obţinut ceata de lexicografi condusă de Al. Dobrescu. După calculele analistului Tudor Chifiac, pe această cale îi aducem m ulţăm ire şi com pătim ire - din prim ele 400 de cuvinte m oldoveneşti (literele A -C ) din Dicţionarul universal al lui L. Şăineanu (ed. VIII, 1929), în ediţia ticluită (“revăzută şi adăugită”) de brigada lui Al. Dobrescu (1998) a Dicţionarului lui L. Şăineanu numai 46 şi-au păstrat caracteris­ tica “m o ld ”, 19 au fost zătrite definitiv, iar 335 de cuvinte şi expresii moldoveneşti, confirmate ca atare şi de CADE, şi de DLR, au fost privatizate de lim ba rom ânească. Operaţia rom ânească de căsăpire, furluare a cuvintelor m oldoveneşti continuă... Noul D icţionar universal al lim bii române (2006) a anulat originea m oldove­ nească a tuturor celor peste 2 000 de cuvinte din DU. Fapte ruşinoase din tim puri ruşinoase... Lucrările iluştrilor filologi Al. Graur, H. Tiktin, J. Byck, I. Iordan, E. Petrovici ş.a., care au adus faim ă lingvisticii rom âneşti, astăzi sînt puse la index. Sau, cum se întîm plă cu Dicţionarul lui L. Şăineanu: sînt adăugate, epurate, alte­ rate, denom inalizate...

S u rse , p rin cip ii, c rite rii, s tr u c tu r ă Toate cuvintele, variantele (fonetice, sem antice) cuprinse în am bele ediţii ale DM R au fost publicate şi, într-un fel sau altul, tîlcuite. D oar după cum a observat şi M. Avram, «nici un dicţionar nu porneşte de la zero». A u to ru l şi-a v ă z u t sa rc i­ na n u m a i în a re a m in ti şi a rec o n firm a bo g ăţia şi d iv e rs ita te a v o c a b u la ru lu i c o n te m p o ra n viu ( d a r şi cu elem en te istorice) u zu a l la m o ld o v en i, dezvăluind astfel legătura indisolubilă dintre istoria limbii şi istoria poporului de la M ioriţa, de la bogăţia de cuvinte m oldoveneşti cuprinse în actele C ancelariei de Stat a M ol­ dovei, de la prim ele texte traduse (C odicele Voroneţean ş.a.), scrise m oldoveneşte pînă în zilele noastre. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc n im ic n u inventează. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc n u m a i re a m in te şte şi rec o n firm ă.

7 D rept surse principale pentru elaborarea DM R au servit D L R (voi. I-IV ), C A D E, DU (ed. V III), în care un num ăr uluitor de m are de cuvinte, form e sînt lo­ calizate «M old.», «Bucov.», «M old., Bucov., Trans.», precum şi glosarele ediţiilor bucureştene ale operelor lui I. C reangă, M. Em inescu, M. Sadoveanu, C. H ogaş ş.a., cuprinzînd mii de cuvinte, variante m oldoveneşti tălm ăcite pentru valahi. D M R II introduce în circuitul lexicografic, lingvistic în general, peste 1 000 de m oldovenism e — o parte doar din prim ele m ărturii ale scrisului m oldovenesc, atestate în actele oficiale ale M oldovei în 1384-1503. D M R cuprinde şi o parte de cuvinte considerate com une, dar ilustrate copios num ai cu citate din scriitorii m oldoveni. C hiar dacă e să adm item că astfel de lexem e au avut m area cinste de a fi considerate general rom âneşti, locul lor de naştere este evident: M oldova. C a şi prim a, ediţia a Il-a a Dicţionarului m oldovenesc-rom ânesc (D M R II) se sprijină şi pe D icţionarul dialectal - DD (voi. I-V. C hişinău, 1985-1986), de unde a fost extrasă o parte de cuvinte, sensuri, form e, culese pe teren şi publicate în reviste de specialitate de A lbina D um brăveanu, Şt. M atcaş, V. M elnic, V. Pavel, R. U dler ş.a. A ceste colecţii de m ărturii de nepreţuit, definitive ale individualităţii şi forţei generatoare inepuizabile ale lim bii vii m o ld o v en eşti au fost alcătuite din ar­ ticole de dicţionar, întocm ite de A lbina D um brăveanu, V. C om arniţchi, Şt. M atcaş, V. M elnic, V. Pavel, care au dat dovadă de profesionalism a d h o c, de o rar întîlnită principialitate. Tot a d hoc. De notat că această lucrare de pionerat —D icţionarul dialectal “a fost recenzată şi recom andată pentru editare11 de M. G abinschi, A. Eremia, V. Soloviov - som ităţi în dom eniu. Ediţia I a D M R s-a bucurat de preţuirea încurajatoare a lui R. Udler, m em bru corespondent a AŞ a Republicii M oldova, sugestiile şi obiecţiile căruia au fost luate în consiideraţie la elaborarea ediţiei a doua. C ulegerile de Texte dialectale'. TD, voi. I (1,2), 1969; voi. II (1), 1971, hăr­ ţile Atlasului Lingvistic M oldovenesc (A LM ) ne-au oferit num eroase m ateriale, care, în cea mai m are parte, răm în nevalorificate. Din m otive tehnice (dublarea volum ului faţă de cel planificat iniţial), am putut include num ai o foarte m ică parte din bogăţia DD. Structura articolelor este cea din DLR, din DD. T itlurile articolelor preluate din DD sînt oricum literarizate. Sursele arătate (DD , C A D E, SDELM , DELM , DLR, M. E m inescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, N. Labiş, V. Teleucă ş.a.) se referă în m ajoritatea covîrşitoare a cazurilor num ai ia cuvintele-titlu. O serie de cuvinte m oldoveneşti sînt explicate rom âneşte de academ icianul I. Iordan, în paranteze indicîndu-se sursa: I. Neculce. Cuvintele tălm ăcite rom âneşte de Th. H olban sînt reproduse din prim a încercare de Dicţionar moldovenesc-românesc publicată în 1943. Unele m oldovenism e îşi păstrează sem nificaţia atestată în Vocabular io italiano-muldavo al lui Silvestra A m elio (1719): chiperi ş.a. în cazurile cînd cuvîntul m oldovenesc nu are echivalent în lim ba rom ânească, el este explicat.

8 D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc este o sursă surprinzătoare de inform aţii pentru învăţători, elevi, studenţi, profesori, politicieni, inclusiv prim -m iniştri, m i­ niştri de externe, pentru toţi purtătorii limbii m oldoveneşti, precum şi pentru purtă­ torii limbii valahe, azi rom âneşti. U nora le este de folos - pentru a se convinge de existenţa obiectivă a celor peste 23.000 de dovezi de netăgăduit ale individualităţii şi dăinuirii seculare ale lim bii vii pe ca re m oldovenii o n u m esc m o ld o v en ească. A ltora - pentru a-şi com pleta golul inform aţional şi a-şi m odera zelul politicolingvistic antim oldovenesc excedentar, veleităţile lingvo-m esianice. C om pletată considerabil, redactată esenţial, ediţia a doua a D icţionarului m oldovenesc-rom ânesc este net superioară celei dintîi: au fost om ise m ajoritatea citatelor. S-au adăugat num eroase cuvinte, indiscutabil m oldoveneşti, pe care însă valaha le-a prihvatizat, astăzi declarîndu-Ie «rom âneşti». Cu toate că s-a recurs la om iteri esenţiale, num ărul cuvintelor/form elor-titlu a crescut sim ţitor: s-a m ajorat cu vreo 4000 în raport cu cele 19.000 din prim a ediţie. închipuita abundenţă de rusism e în DM R continuă să răm înă o balivernă cu ­ rat rom ânească, prin care lingvopoliticienii rom âneşti ar dori să bage în sperieţi publicul credul. R usism ele în D M R sînt de sute de ori mai puţine decît în DEX! A stfel, şi noua ediţie a DM R spulberă sperietoarea - balon num ită «rusism e», um flată din răsputeri de «naţia filologică» de pe D îm boviţa. N eîndoios, vocabularul, variantele sem antice, fonetice, cuprinse în a doua ediţie a DM R, inclusiv cele, sau, mai ales, acele cuvinte m oldoveneşti care au devenit cvasi generale pe arealul lingvistic est-carpatic şi sud-carpatic, n u afe c­ tează c o m u n ita te a fo n d u lu i lexical p ere n , a s tr u c tu rii g ra m a tic a le şi a o rig in ii lim bii n aţio n ale m o ldoveneşti şi a lim bii n aţio n ale ro m â n e şti, in te lig ib ilita tc a lo r rec ip ro c ă la nivel lite ra r. M am a lim bii ro m ân e şti Cuvintele-titlu, preluate din DLR, DU, CADE, sînt com pletate cu exem ple din Gr. Ureche, M. Costin, I. N eculce, M. Eminescu, C. Hogaş, I. Teodoreanu, N. Labiş, din creaţiile lui R Boţu, Gr. Vieru, V. Teleucă, Andrei Lupan, R Zadnipru, Gh.V. Madan, N. Costenco, Ion Druţă ş.a. Cele mai multe exem ple sînt extrase din operele lui I. Creangă, M. Eminescu, M. Sadoveanu. în raport cu volum ul creaţiei sale autenti­ ce, cel mai des este citat M. Eminescu. Lucrul este absolut firesc, întrucît, - cum a constatat şi academ icianul Al. Rosetti, “ Eminescu întrebuinţează în poeziile sale un mare num ăr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în M oldova” . Deci din lim ba moldovenilor, din limba moldovenească. Din cauza că acest “mare num ăr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în M oldova” nu este cunoscut sau nu este înţeles valahilor, în dicţionarele rom âneşti ele sînt categorisite “fam iliar” (de bucătărie, probabil), “popular” . A dică form ele, cuvintele, expresii­

9 le folosite de M. Eminescu, care “au îm bogăţit patrimoniul limbii naţionale” (Al. Roselti) nu s-au învrednicit să fie considerate general rom âneşti, literare. Această discrim inare a cuvintelor şi expresiilor moldoveneşti folosite de M. Em inescu nu ar trebui să lezeze conştiinţa naţional-lingvistică a moldovenilor. D upă cum ne învaţă DEX, popular înseam nă “creat de popor”, deci, în cazul lui M. Em inescu - de po­ porul m oldovenesc. Popular mai înseam nă şi “specific acestui popor”, deci specific poporului moldovenesc. Astfel dicţionarele româneşti încă o dată confirm ă conclu­ zia lui Perpessicius “că E m inescu, m oldovan fiind, va a r ă ta o d ispoziţie firească p e n tru form ele obîrşiei sale, form ele m oldave.” Analizînd specificul lingvistic al Moldovei, academicianul 1. Iordan conchidea: “Particularităţile regionale ale limbii lui I. N eculce sînt, în linii mari, aceleaşi ca ale graiului m oldovenesc actual cu deosebiri mai m ult cantitative decît calitative ce iz­ besc puternic...” (1959). Un alt exeget de faimă rom ânească G. Călinescu conchidea, ridicînd pe prim plan farmecul şi muzicalitatea, potenţele creatoare ale limbii m ol­ doveneşti: “Graiul moldovenesc, prin m oliciunea tonurilor sale, e de la sine artistic. Un Neculce, un Creangă în M untenia sînt mai greu de aşteptat...” (1941). La marginea acestui foarte scurt pomelnic de adevăruri principiale, care nu-şi găsesc loc nici m ăcar în culegerile româneşti numite “enciclopedii lingvistice”, e mai mult decît binevenită concluzia Consiliului Ştiinţific al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, care a stabilit, “că sub raportul conţinutului de idei, cît şi ca lim bă lite ra ­ tu ra n o a stră c o n te m p o ra n ă începe în p rim a ju m ă ta te a secolului al X lX -lea cu sc riito rii g ru p a ţi în ju r u l revistei D acia literară, în ce n tru l lo r se situ ează M. Kog ălniceanu, V. A lecsandri, Al. Kusso, C. N egruzzi ( - t o ţ i m oldoveni!), care au fost cei dintîi militanţi activi pentru unitatea limbii şi culturii noastre. L im b a folosită de aceşti scriito ri (lim ba m oldovenească, evident!) s-a im pus ca lim bă a lite ra tu rii noastre, fiindcă ea are la bază izvorul viu al graiului popular” . Din M oldova. în ju m ătatea a doua a veacului al X lX -lea “ Prin întrebuinţarea unui num ăr de cuvinte şi de expresii din lim ba vorbită de popor, de oam eni sim pli (“din M ol­ dova şi B ucovina”), Em inescu a lărgit graniţele stilului artistic al lim bii literare, - conchide academ icianul Al. Rosetti, - şi, în acelaşi tim p, i-a dat caracteristicile geniului său” . M oldav, m oldovan fiind. Că M. Em inescu şi-a făurit nepieritoarea sa operă poetică sorbind cu nesaţ din izvorul viu al lim bii m oldoveneşti, că el preţuia m ult vorbirea m oldovenilor ne-o confirm ă şi 1. Slavici: “ D u p ă p ă re re a lui E m in escu cea m ai d u lce şi cea m ai b o g ată în su n e te este ro s tire a m o ld o v e­ n e a sc ă ” . (1924). Evidenţiind “ rolul M oldovei în lupta de a feri lim ba de atentatele inovatori­ lor”, dîndu-şi “ seam a de rolul cultural al M oldovei, de rolul ei de învăţătoare a rom ânilor de pretutindeni” , M. Em inescu va sublinia (în articolul R epertoriul tea­ trului românesc): “M oldova jo a că în dezvoltarea rom ânilor un rol însem nat. Aici, în m are depărtare de şarlatanism ul intelectual, de suficienţa şi corupţia centrului

10 politic al ţării (Bucureşti), s-a făcut binefăcătoarea reacţiune în contra ignoranţei şi spiritului de neadevăr al academ icienilor” . Însum înd, vom ream inti două concluzii form ulate de mari autori rom âni: 1. “ M oldovei i se d a to rc şte c u ltu ra ro m â n e a sc ă aşa cum este a s tă z i” (G. Ibrăileanu). 2. “ Sevele lim bii vin m ai ales din M o ldova” (G. Călinescu). A cest adevăr a fost exprim at plastic şi ingenios într-o poezie publicată în ziarul chişinăuian G lasul Moldovei: M am a lim bii ro m ân e şti Fie el cît de mirific, Fie cît de inventiv, „A devărul ştiinţific" Este foarte relativ

Unii zic că e otravă, D ar de stai să te gîndeşti, Lim ba noastră cea m oldavă-i M am a limbii rom âneşti. Q uoil erai dem onstrandum . Ceea ce se cerea de dovedit. A ro g a n ţă şi ig n o ra n ţă în ultim a vrem e declaraţiile arstimoldoveneşti s-au înm ulţit brusc şi sfidător. Academ ia română, după ce prin membrii săi fizicieni, biologi, mecanici, veterinari, chimişti, urologi etc. a dispreţuit cu înfumurare poziţia consolidată a com unităţii lingvistice rom âneşti, obţinînd astfel cea mai răsunătoare realizare a sa din ultimul secol: î < a, s-a apucat de lim ba moldovenească. Prin declaraţia sa din 14.10.2008 sinclitul ştiinţific rom ânesc a anunţat, că este peste m ăsură de alarm at de niscaiva (nu se ştie ale cui şi de cînd) «declaraţii aberante, care, cică, pun la îndoială unitatea (sic!) limbii rom âne (sic!) în Republica Moldova». Este regretabil că m ecanicii, fizi­ cienii, veterinarii, economiştii, biologii, urologii academ işti rom âni pînă acum n-au aflat de unitatea naţiunii m oldoveneşti, de unitatea limbii m oldoveneşti - glotonim atestat în scris încă în docum entele lui Petru Şchiopul, recunoscut de circuitul ştiinţi­ fic european din veacul al XVII-lea. Dacă nu ştiu nici atîta lucru, puteau citi articolul lui J. B yckdin 1956, m ăcar studiul lui Gr. Brîncuşi publicat în Academ ica ( 1995). La urma urmei, pot consulta monografia membrului Academiei din Berlin D. Cantemir, publicată în 1716. în definitiv, dacă, de pildă, valahii lui C. Brîncoveanu nici în vea­ cul al X V lIl-lea nu aflaseră de America, aceasta nu înseam nă, că ea n-ar fi existat.

11 Cu aere de guru ecum enic, T. Baconschi, m inistru de externe al Rom âniei, printre altele, a anulat existenta m oldovenilor şi a limbii m oldoveneşti: «R om â­ nia respinge orice dem ers m enit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi m oldoveneşti distincte de cea rom ână». în zadar aceste strădanii. D om nia sa ar face bine, dacă şi-ar căta de casa cui îl are. Există prea m ulte şi cunoscute dovezi: etnoradicalul rom („ţigan"); denum irea limbii, care consună cu un alt lingvonim : ro m a n i (gib) - lim ba rom ilor; şm echereala, gustul pentru ciordire, inclusiv de cuvinte m oldoveneşti, - apucături native cunoscute întregii E urope ş.a., pentru a identifica ţara dlui T. Baconschi cu opera lui I. Budai-D eleanu cu un titlu foarte actual şi astăzi: Ţigan iada. Prin bogăţia şi diversitatea de m ărturii etnolingvistice (recunoscute şi de dic­ ţionarele rom âneşti) - dovezi ale dăinuirii m ultiseculare a m oldovenism ului, deci ale spiritului naţional al m oldovenilor, D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc răs­ toarnă fără osteneală, destoinic strădaniile bicisnice ale dlui T. Baconschi şi ale ortacilor săi. Ca oricare alt stat, com unitate etnică, m oldovenii au dreptul de a dispune de ei înşişi, ca stat şi popor, de a-şi exprim a liber, tară team ă de şantaj şi intim idări, identitatea etnică, m em oria istorică, conştiinţa lingvistică. D icţionarul m oldovenesc-rom ânesc este o m anifestare a acestor drepturi co n ­ sfinţite de com unitatea internaţională. DMR dezvăluie lipsa de orice temei a declaraţiei din E nciclopedia lim bii române cum că “ regionalism ele lexicale mai m ult sau mai puţin specifice sînt nu numai puţine, ci şi neînsem nate” . D eclaraţia cum că aşa-zisele «regionalism e lexicale» ar fi, cică, puţine şi, chipurile, neînsem nate este dezm inţită totalm ente de D icţionarul de arhaism e şi regionalism e (2003, 2 voi.) şi de DEX. Un num ăr im presionant de unităţi de vo­ cabular, etichetate în D A R «pop.», «fam .», «reg.», sînt socotite de DEX lite ra re . A ceasta încă o dată dem onstrează că delim itarea lim bă - dialect, regionalism form ă generală este arbitrară, voluntaristă. închipuirile personale “regionaliste” ale unor autori rom âni despre vocabu­ larul m oldovenesc denotă că dînşii, executînd com anda politică, ignoră cu înfu­ m urare învăţăm intele propriilor înaintaşi: “ Ştiinţa limbii urm ăreşte cu stăruinţă evoluţiunea vorbei nu într-o seam ă de capete alese, nu în individualitatea cutare sau cutare, nu în cercuri sociale restrînse, ci tocm ai în popor mai presus de toate” . (B. P. Maşdcu, 1887). N everosim il, dar cohorte întregi de savanţi rom âni, nem aivorbind de publi­ cişti, îşi dem onstrează public ignoranţa fără pic de jenă. într-o pretenţie de studiu analitic, generos găzduit de respectabila cîndva revistă «22», o prea focoasă doam nă etichetează D M R (prim a ediţie) cu o curat rom ânească eleganţă: «încercare stupidă» a unui «autor cu mentalităţi anacronice». învăluită de

12 diferite patimi, în cazul d a t-p o litic ia n iste , iluzionîndu-se purtatoare a unei erudiţii debordande, focoasa doam nă declară public că autorul «îm prum ută pentru varietate (lim ba m oldovenească - V. S.) sintagm a propusă de Stalin». A cesta e nivelul ştiinţific suprem, pe care distinsa doam nă îl afişează fără pic de ruşine pe parcursul a şase pa­ gini. «Lingvistic vorbind», ca să folosim o sin ta g m ă -p e rlă a eruditei doam ne, dînsa a discreditat nu numai revista, ci şi com unitatea filologică dîm boviţeană. Amintim redacţiei revistei «22», cîndva respectabile: sintagm a lim b a m old o v en ească a fost propusă lui Stalin, născut în 1879, de consilierii săi ştiinţifici: Grigore U reche în 1635, Miron Costin în 1677, Dimitrie C antem irîn 17 16. D M R dezvăluie public toată goliciunea ştiinţifică a unor autori, dem nitari de stat rom âneşti, copleşiţi de iluzii expansioniste deşarte. « A iu rea la» ca a rg u m e n t Prim a ediţie a D icţionarului m oldovenesc-rom ânesc a stîrnit ura tuturor vala­ hilor/rom âni legaţi, apropiaţi, într-un fel s-au altul, de putere. G loate de indivizi cu hipersim ţire hiperrom ânească din C alifornia pînă la Cluj, de pe D îm boviţa pînă la Bîc s-au văzut chem aţi să-şi şteargă picioarele de DM R. Intenţionam să-i includ într-un registru, să-i atîrn, «ca pe fosile» (G. Topîrceanu) pe stîlpul m anifestărilor de v îrf ale intelectualităţii curat rom âneşti. Am fost sfătuit să nu fac acest lucru. Mai întîi, prea m are cinste. în al doilea, nomen ilis legio, ceea ce m i-arfi răpit vreo zcce pagini pentru lucruri cum secade, om eneşti. în definitiv, nu pot coborî pînă la «a polem iza cu oricine». Colegii im agologi au constatat cîteva particularităţi ale hăituirii D M R şi a autorului. în prim ul rînd, prin ieşirile turbate, calificativele de şatră, hăituirea au­ torului D M R a depăşit cele mai faim oase cam panii curat rom âneşti de defăim are a oponenţilor reali sau im aginari. Precizăm : la m ijloc e o lucrare ştiinţifică lexicografică. O altă particularitate a cam paniei anti-Stati: indiferent de sex, de poziţia soci­ ală şi partizanatul politic, de nivelul de instruire - de la valahul de rînd, dar înfocat nevoie m are, de la profesorii de licee şi chiar din universităţi (inclusiv din Sucea­ va!) pînă la academ icieni - toţi şi toate au folosit public, cu înflăcărare şi en tuzi­ asm, un limbaj depravat, pe care nici bindiujnicii din O desa nu şi-l perm iteau. A treia particularitate a ofensivei de defăim are a autorului şi a lucrării sale: m ajoritatea absolută a hăitaşilor n-a citit dicţionarul, pe care cu atîta patos l-au afurisit şi chiar i-au dat foc public. în 2003! în al X X I-lea secol de civilizaţie! A patra particularitate a campaniei de discreditare a DMR: nici un detractor, nici un profesor, inclusiv din Suceava, nici chiar achiziţia basaragheană de la Universitatea din Cluj, nici com entatoarea înfocată de la revista «22» pînă astăzi n-au adus măcar un argument bazat pe cunoaşterea realităţilor etnolingvistice din Republica M oldova, nici o motivaţie a hăituirii în manieră nazistă, jdanovistă a unui autor care a cutezat

13 doar să expună şi să fundam enteze un alt punct de vedere. Toţi, cu furie de păgîni, s-au avîntat la hăituirea unui autor, care s-a încum etat să iasă din «stroiul» ordonat de pe Dîmboviţa, care a îndrăznit să încalce «ordinul de la poliţie» em is tot acolo. A m intim şi subliniem : la m ijloc e o lucrare ştiinţifică lexicografică. Să adm item că are neajunsuri. în aşa caz ea trebuie criticată fără m enajam ente, dar în m aniera unor oam eni cu şapte ani de acasă. Dacă oponenţii au argum ente se recom andă să le aducă, iar nu să le înlocuiască cu injurii şi vociferări. Un editorialist care, în cîteva rînduri, si-a adus şi el contribuţia în stil valah, adică bădărănos, la hăituirea autorului DM R, atins de o scîntee creştină, a m ărtu­ risit, publicînd: «C înd trebuie să analizăm , noi criticăm , cînd sîntem îndreptăţiţi să criticăm , noi obişnuim să etichetăm . Ori chiar să înjurăm . A şa cum , de pildă, se întîm plă cu ocazia acestei dispute (sic!) în ju ru l « dicţio­ narului lui Stati». O ricît de absurd şi sfidător ar fi actul apariţiei acestuia, el trebuie exam inat de specialişti şi com entatori cu com petenţă şi sînge rece (...) Am citit, bunăoară, ce au scris despre dicţionar unii savanţi (sic!) filologi (sic!) de la noi, adevărate som ităţi (sic!) în m aterie. «O prostie, o aberaţie, o porcărie, o aiureală». N um ai atît au avut de zis. (Savanţii? Filologii? Som ităţile? - V. S.). O m ul din stradă poate spune «prostie şi aiureală». Profesionistul e obligat să analizeze şi să com bată cu argum ente. Pe de altă parte, eu unul aş fi vrut să înţeleg prin ce se explică faptul, că totuşi destulă lume, nu neapărat «aiurită», a procurat şi procură această «aiureală», lucrul acesta trebuind să mi-l explice nişte sociologi şi specialişti în psihologia socială, care să vorbească cu com petenţă şi instrum entarul de rigoare. Se întîm plă că noi scuipăm dicţionarul cu pricina şi lum ea îl cum pără. A tîta tim p cît fiecare dintre noi nu-şi va face datoria în m od profesionist, societatea în care trăim va răm îne o co n ­ tinuă şi nesfîrşită enigm ă... Unii oam eni de la noi şi-au făcut o specializare din a-i pune la stîlpul infam iei pe toţi şi pe toate...» {Jurnal de Chişinău, 29.08.2003). Isteria m oldavofobă, provocată de rom ânom arii de acolo şi rom ânobetegii de aici, debusolaţi total de apariţia D icţionarului m oldovenesc-rom ânesc, dem on­ strează că această lucrare lexicografică şi-a atins scopul: de a reafirm a în circuitul ştiinţific realităţile etnolingvistice m oldoveneşti, puse la index de guvernanţii dîm boviţeni şi bîceni, precum şi de servanţii lor din academ ii, care pînă astăzi nu s-au debarasat de him ere expansioniste. D icţion aru l m oldoven esc-rom ân esc a fost e la b o r a t d in c o n v in g e re a că a sc rie o c a rte , o lu c ra re ştiin ţifică d e sp re M o ld o v a şi d e s p re m o ld o v en i, a tîta tim p , c ît R e p u b lic a M o ld o v a în c ă m ai este in d e p e n d e n tă , nu este u n p ă c a t şi nici o crim ă . Deşi am fost prevenit: te vor hăitui nătărăii, chiar de-i fi cu stea în frunte, vorba clasicului. Iar nătărăi sînt foarte m ulţi, alcătuind «o naţie de filologi» (D inu M ihail). Intuiam , că aceştia, injectaţi de o turbăciune antim oldovenească, se

14 vor năpusti în haită să discrediteze DM R şi pe autor. N u m -au intim idat. N u m i-a fost şi nici nu mi-i frică. «Eu voi da sam a de ale m ele cîte scriu». Pe de altă parte, este absolut contrar firii şi convingerilor m ele chiar şi aluzia de a m ă ralia num eroasei turm e de diletanţi bădărani, specializaţi în a defăim ă pe toate şi pe toţi, care nu dau dovadă de «sim ţire rrrom ânească», cum scria I.L. Caragiale. A pelînd la o constatare a lui Iurie Roşea, vom zice şi noi: «R om ânia are atîţia «avocaţi ridicoli» printre «som ităţile» lingvopolitice şi istorice din C hişinău, «încît nu m ă pot înregim enta în această cireadă» ( Timpul, 2.03.2007). M i-ar fi ruşine şi nu m i-aş ierta niciodată, dacă m ăcar pentru o clipă aş intra în această ciurdă caraghioasă. La m ine acasă, în R epublica M oldova, alături de m oldoveni, m ă sim t sigur, optim ist şi deci realist. «A ltfel, - ca să-l repet pe lím b erto Eco, - în faţa tuturor idioţilor care m ă înconjoară m -aş învinui că sînt creaţia propriei im agini. Prefer să cred că ei există pur şi sim plu «acolo», iar eu nu sînt responsabil pentru aceasta». Vasile Stati C hişinău

A brevieri adj. - adjectiv aclv. - adverb conj. - conjuncţie doc. - document expr. - expresie f. - feminin gen. - general hot. - hotărît interj. - interjecţie înv. - învechit

m. - masculin n. - neutru oc. - ocolul pi. - plural prep. - prepoziţie pron. - pronume r. - raion sec. - secolul sing. - singular ţ. - ţinut.

15

Bibliografie Atlasul Lingvistic Moldovenesc, voi. I, 1968; voi. II. 1973. - ALM. Bogdan I. Documentele lui Ştefan ce! Mare, voi. I-II. Bucureşti, 19I3. - BDŞ. Corbu H. Despre dicţionarul mic romăno-moldovenesc, 1917.1/ Săptămîna, 14.02.2003. Costăchescu M. Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan ce Mare, voi. I, II, 1931, 1932.-C D Ş. Costăchescu M. Documentele moldoveneşti de la Ştefan cel Mare. Supliment. 1933. CDŞs. Cronicari munteni. Bucureşti, 1988. - CM. Dicţionar dialectal, voi. I-V. Chişinău, I985.-D D . Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti, voi. I, II, 1985. —DELM. Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, 1998. - DEX. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu, 1968. Dicţionarul limbii române literare contemporane, voi. I-IV. 1955-1957. - DLR. Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958. - DLRM. Hogaş Calistrat. Moldovenisme. Bucureşti, 1944. Holban Th. Cuvinte specifice judeţului Bălţi // Viaţa Basarabiei, Nr. 3, 1943. Iordan lorgu. Lexicul graiului din sudul Moldovei. //Arhiva, 1921. Neculce Ion. Letopiseţul Ţării Moldovei. Studiu şi glosar de 1.Iordan. Bucureşti, 1959. Pasat Alexandra. Dicţionar moldovenesc-ucrainean. Odesa, 2009. Silvestro Amelio. Vocabulario italiano-muldavo (1719). Scurt dicţionar etimologic al limbii moldoveneşti de N. Raevskii, M. Gabinschi. Chişinău, 1978. - SDELM. Soroceanu V. In aşteptarea dicţionarului moldo-romăn. //Literatura şi Arta, 24.08.1994. Stati V. Dicţionar moldovenesc-românesc. Chişinău, 2003.-D M R . Şăineanu L. Dicţionar universal al limbii române. Ed a 8-a. Iaşi, 1929. - DU. Şăineanu L. Dicţionar universal al limbii române. Ediţie de Al. Dobrescu, 1998. Texte dialectale, voi. I, II, III. Chişinău, 1969-1991. Tohăncanu G. Expresia artistică eminesciană. Timişoara, 1975. Vasiliu Al., Kirileanu Th. Tălmăcirea cuvintelor mai neobişnuite. II Creangă Ion. Opere complete. Bucureşti, 1916. Zavadschi Iu. Dicţionar de istorie medie a Moldovei. Chişinău, 1995. -D IM . * * *

Aji. yuuKajibiia>i naxodKa: 1 'p e K O - c n a a H iio - M o n ó a a c K O - jia m im c K u ú cjioaapb HuKonan MujiecKy Cnacfrapm. / / Stratum plus, Nr. 6, 2003-2004. C e p rH e B C K H íi M. MondaGo-cjiaestncme 3mtodbi. MocKBa, 1959. I Ihkhth'i

16

Dicţionare m oldoveneşti (sec. X V I - înc. sec. XX ) Lexiconul de la Petru Şchiopul. (Registrul bunurilor mănăstirii Galata; circa 550 de cuvin­ te. forme). 1572 Milescu Spataru N. Dicţionar grecesc-slavon-moldovenesc-latin. 1672 Silvestra Amclio. Vocabulario italiano-moldavo. 1719 Mihail Strclbiţkii. Dicţionar ruso-moldovenesc. (Anexă Ia Lecţioane adecă cuvîntare scoa­ se de la întăe parte a gramaticii). Iaşi, 1789 Mihail Strelbiţkii. In scurtă adunare numelor după capetile aşezate cu două limbi întru folosul celor ce vor vre a învăţa limba rusască şi moldovenească. Iaşi, 1789 Adunare de cuvinte (dicţionar). Anexă la Scurtă rusască gramatică cu tălmăcire în limba moldovenească (...) cu adăugirea cuvintelor şi a dialogurilor, ce se întrebuinţează mai adeseori în limba rusască şi moldovenească. Chişinău, 1819 Slovele mari şi mici în ordinea alfabetică. Anexă la Bucoavnă, adică începătoare învăţătură pentru cei ce voesc a învăţa carte moldoveneşte. Chişinău, 1822 Iacov Ghinculov. Dicţionar moldovenesc-rusesc. 1829 lacov Ghinculov. Culegere d e c u v i n t e s l a v e f o l o s i t e în limba v a l a h o - m o l d o v e n e a s c ă . Ane­ xă la Coópaitue c o H u n e i iu ú a n p o 3 e u c m u x a x d n a y n p a . w t i e t t u x a H ib ix e a a jta x o -M o jid a e c K O M c npHCOBOKynjieiiHeiu: 1. Gnoeapx, 2. CoópamiM cjiaemtcKux nepeoo6pa3Hbix cjtoa e frjbixe eanaxoMOJtóaecKOM. CaiiKT-rieTep6ypr, 1840 Alexandru Baldescul. Dicţionar ruso-moldovenesc. Odesa, 1896 Gheorghe Codreanu. Dicţionar în scurt pentru convorbiri ruso-moldoveneşti. Chişinău, 1899, 1904 Gheorghe Codreanu. Rusesc-moldovenesc şi moldovenesc-rusesc cuvîntelnic. Chişinău, 1912 Mihail Ciakir. Rusesc şi moldovenesc cuvîntelnic (şi vorbirile pe limba rusască şi moldove­ nească). Chişinău. 1907

A a b â te (a) —a se pasiona, a b a te (a) - a se frăm înta (TD). abcós n. - urm ă de topor, a b isu l m. - şm echer. Expr. A fi a b isu ­ lui a fi şm echer. (TD). a b o rî (a) - a doborî, a b ra ş adj. - nărăvaş (despre cai), a b ra ş adj. - înşelător, arţăgos, a b rå ş adj. - nechibzuit, a b r ă i (a) - a deretica, a b ric o s ă ri m. —cais. a b ric o sîu adj. - portocaliu, a b ric ó s m. - cais (pom ). La DELM . a b ric o ă să f. - caisă. La DELM . a b u r ă ş n. - pom ană, a b u rc ă (a) —a se apleca, a b u rc ă (a) - a ridica (în spate), a b u rc ă (a se) - a se sui, a se căţăra, a b u rc ă (a) - a ajuta să urce. a b u rc ă (a) - a tovărî. La CADE. a b u r i (a) - a se usca. a b u r i (a) - a învălui cu aburi, a b u r i (a) - a se coace, a b u r i (a) - a scoate aburi, a b u r i (a) - a putrezi, a b u r i (a) - a adia (despre vînt). a b u r i (a) - a se aprinde la faţă. abureală f. - abur ce apare pe un lucru. La CA D E. a b u r e a l ă / - adiere. La Al.Vlahuţă. a b u r ir e /.' - ceaţă uşoară, a b u r it adj. - acoperit cu aburi, a b u r it adj. —înfierbîntat. a b u rii (a) - a se urca. a b u ro s adj. - învăluit de aburi, ac n. - hac. ac ad e le f. p i - bom boane, ac a rc ú m adv. - oricum , a c a rc în d adv. orieînd.

a c a rc ît adv. - oricît. a c a r e t n. - lot. a c a r iţă / - ac de siguranţă. a c â r n i ţ ă / - cutiuţă pentru ace. a c ă r n iţă / - p em u ţă pentru ace. a c ă t m. - s a lc îm . a c ă ţii m. p i - salcîm i. a c ă s tă i - case m ari. La C A D E. a c ă tă rii adj. - cum secade, de treabă. a c ă ţă rå (a) - a se căţăra. La I. Creangă. a c h i n d i e / - tim p la apusul soarelui. a c h ip u í ( a ) - a pipăi. a d u m. - boabă de strugure. acín o s adj. - ca boaba de strugure. aciu ă (a) - a se adăposti. La Gr. Ureche. ac iu a re f. - adăpostire. La C. Negruzzi. ac iu ă ş n. - adăpost. La I.Sbiera. acm ú adv. - acum. acolisí (a) - a se lega de capul cuiva. acolisí (a) - a nu lăsa ceea ce a apucat. acólo adv. - din cale afară. E x p r . p îu ’pc colo = peste m ăsură. acólo adv. E x p r. C e am eu de acolo = ce m ă interesează? (I. Creangă). a c o p e riş n. - căpac la cratiţă. å c ru n. - acreală (TD). ac u fu n d ă (a) - a cufunda. ad a m å sc ă f. - stofă de m ătase. ad a u s adj. - întîrziat. a d a u s adj. - într-adaus = îngreunată. a d ă lb í (a) - a albi, înălbi. a d ă lm ă s n. - aldăm aş. a d ă o s ă tú ră f. - adaus. ad ă o şå g adv. - adăugător. ad ă o şå g n. - dare. (I. N eculce). a d ă p ó i n. - toponim . a d ă p ó i m. - loc unde se adapă vitele. a d ă p o st n. - acioală.

18 a d ă s ta (a) - a aştepta. a d ă v ă si (a) - a aduna. a d ă v ă si(a ) - a cheltui. a d e v ă r å t adj. - istina. La CADE. a d e v e ri (a) - a se încredinţa reciproc. a d e v e rin ţă f. - zapíscă. La DLR. a d e v e rin ţă f. - îndatorire. (I. Neculce). adin io årea a d v . - nu demult. La CADE. a d în c adj. - înţelept. (DD). a d în c ă adj. - deasă. a d u s ă tú r ă f. - boală adusă. a d u n ă to â re f. - grebliţă (la coasă). a fa c e re (n e c in s tită )/ - bişniţă. a fa ră de prep. - başca. afe rim interj, - bine! bravo! a fíf adj. - lefter; lipsit de bani. afión m. - mac. a fíşu ri n. pl. - foi volante. află (nu se) - nu-i adevărat. La CADE. a fto n í (a) - a lovi (cu palm a, pumnul). a fto n ít adj. -c h e rc h e lit. afum n. - m iros de afumat. I. Creangă. a fu m a (a) - a lovi pe cineva. a fu m ă tó r n. - foi de prisacă. a f u m ă tú r ă / - afum are. a f u n d ă t ú r ă / - înfundătură. agem iu adj. - începător. La CADE. ag ést n. - îngrăm ădire de lemne. agesti (a) - a îngăm ădi buşteni. a g ă rlîc n. - calabalîc. a g h e a s m ă / - apă sfinţită. ag h e asm ă r u s e a s c ă / - r a c h i u . ag h clú şca adv. - abia. a g h e lú ţa adv. - abia. La V.Vasilache ag h e sm u í (a) - a bate. a g h iu ţă / - num e dat N ecuratului. a g h iu ţă m. - năzbîtios, neastîm părat (copil).

agonesi (a) - a îm pum uta. a g o n e s it ă / - cîştig, îm bogăţire. a g o n e s e å lă / - pom ost. La CA D E. ag ú d m. - dud. a g ú d ă / - dudă. a g ú r ţ m. —agriş. (DD). a g ú t m. - gutui (pom). a g ú t m. - dud. a g ú t m. - iagod. La CA D E. ag u tă i 111. - gutui (pom). a g ú te / pl. - dude. a h ó tă / - plăcere. a h ó tn ic adj. - dispus (TD). a h o tn ic m. - doritor. La N .C ostenco. ai ivi. - usturoi. ai m. pl. - ani. ai (an i) pl. - tim pi (CM ). aiă sta adj. - aia. aía sta prort. - aia. a ista lå lt pron. - ălălalt. la CA D E. aíst pron. - ăsta. a iste adj. - astea. a işti pron. - ăşti. aiştia lâlţi pron. - ăştilalţi. La DLR. a itú ri pl. - piftie. La CA D E. a iu rit n. - tînguire, geam ăt, ajegós adj. —argilos, cleios (păinînt). a jú n s (de cap ) adj. - hîtru, m intios. a ju n s n. - venit. E x p r . Bun a ju n s! bine ai venit. a jú n s n. - destul. E x p r. E d e a ju n s a jú n s 77. - belşug. a ju to r in ţă / - ajutor. alåc n. - crupe. alåci adj. - pestriţ. La CA D E. alag eâ / - bucluc, belea. a la g ic ă / - stofa de m ătase. alån m. - loc sterp în porum bişte. a l a r m ă / - trivogă. La C A D E. a lă m îe / - lămîe.

iililiMlIiiiirA / (ílIlUf iilnim tif i i i vei’Iii de moşie, SHm ( I tl iş I T'H) Nora lui Ivan. 'l>í>, M lf)) rftzeş. iilhii‘ I• ii / Imlifi L tiC A D Ii. •«IImiIAi l(ll / Home. la CADE. iilluH in leueom , albeaţă. illhi’.iM lc / />/ corcoduşe, itlliri) i i leucom. ulliflii i i i . cal alb. ulhcå/.ft n. leucom. A lbeşti (BD Ş, 1 4 6 9 )- s a t . A lbia (CD Ş, 1443) - selişte. lUble /. văgăună. La CADE. alb ie adj. - albicioasă. A lbina (CD Ş, 1428) —pîrîu. A lbina (BD Ş, 1484) —pîrîu. ulbiiiîirél in. - p rig o a r e . La CADE. iilb in căţă adj. - blondă, a lb in é ţ adj. - albicios. alb in ic adj. - albicioasă, albuie. A lb işo ă ra (BD Ş, 1466) - fîntînă. A lbotă (CD Ş, 1 4 4 0 ) - răzeş. A lboteşti (CD Ş, l 4 5 2 ) - s a t . a lb o ă re f. - licărire albă. albîu adj. - albicios. La CADE. A lbu (CD Ş, 1433) - ceaşnic. A lbul (CD Ş, 1446) - spatar. a ld ă n m. - cînepă de săm înţă. La DU. ald u i (a) —a lovi cu putere. alea n n. - dor. La DU. a le g ă to ri m. - trior. a lc rg å c i ni. - alergător. a le rg ă to a re /.' - harnică. ales adj. - înţărcat. a l c s ă t o å r e / - tr i o r . a lestîn că f. —ţesătură de bum bac. ålghie —vană. L a CA D E. a lg h iú ţă f. - vănuţă. a lg h in ă f. - albie.

19 a lic ă ríe f - piatră, pietriş, alici (a) - a licări din departare. alici (a) - a răni, a atinge cu o alică, alig n í (a) - a bate uşor; a adia. alig n í (a) - a şchiopăta uşor. alig n í (a) - a se sim ţi sleit, leşinat, a lió r m. - înfăţişarea (cînepii). alin n. - tihnă, a lin t m. - dezm erdare. a lin tă (a) - a dezm erda. La DELM . a lin tă (a) - a potoli, a lin tă (a) - a răsfăţa, a lin tă (a) - a se m işca graţios, a lin tă re f. - dezm erdare. a lin ta t adj. - răsfaţat. a lin tă tó r ni. - care m îngîe. a lin tă tu ră f. - copil răsfăţat, a liv ă n c ă f - m încare din faină de p o ­ rum b (ori de grîu) am estecată cu lapte acru. a liv å n ta adv. - de-a dura; peste cap; de-a rostogolul. E x p r. A v en i aliv an ta = a veni de-a rostogolul. Ion însă, îm piedicat cu p icio a rele în mînicile contăşului, căzuse alivanta la pămînt. (I.Creangă). aliv ă n í (a) - a se rostogoli, aliv ă n í (a) - a-şi pierde urma. aliv ă n í (a) - a se oploşi la cineva, aliv én ci f. pl. - dans popular, alivénci f. pl. - turte. L a DU. a lto å n m. - pom altoit. L a CA D E. a lto ă n ă f. - cireşe. L a CA D E. alto i(a) - a vaccina. La DU. a lu ă t n. - cocă. a lu n a ţi adj. - holbaţi, deschişi tare. Expr. O ch i a lu n a ţi = ochi holbaţi, a lu n ă r m. - pasăre. L a DU. a lú n e -d e -p ă m în t - plantă. L a CA D E.

20 a lu n ă ri m. —alun. a l ú n ă / - ghindă. a lu n ă rie f. - aluniş. a l u n e a / - alunică (fruct). a l u n c å s c a / - dans popular. a l u n é l e / pl. —pistrui. alu n ic ă f. - piatră scum pă la inel. a lu n iţă / - v. alu n ică . am ân n. - suferinţă, necaz. a m ă n d e a adv. - repede, fuga. a m å r adv. - tare. (TD). a m a r adj. - m are. La DU. a in ă r adj. - năm ar, num ăr m are (CM ). a m å rn ic adj. - aprig. a m a rn ic adv. —foarte. La DLR. a m ă g e a lă / - înşelăciune. La I.Creangă. am ăgélnic m. - înşelător. La D.Cantemir. am ăg é u m. - înşelător. am ăg i (a) - a prelăsti (CM ). a m ă g i t o a r e / - p a s ă r e . La DLR. a m ă r e a l ă / - fiere. a m ă r ît adj. - dosădit. La CADE. a m ă rú ş m. - arbust. La CADE. am eliţă (a) - a nota, a pomeni. a m d i ţ ă t ú r ă / - pom enire aiurea. am estecă (a) - a unelti. (1.Neculce). am estecat adj. - nedesluşit. (I.Neculce). a m e s te c ă tu r ă / - uneltire. (I.Neculce). am iaz ăz i adv. —am iază. La M .Costin. am iczi(a) - a se odihni. La CADE. ain ijă (a) - a sta cu ochii închişi. am ijí (a) - a face ochi mici. am ijí (a) - a se lum ina de ziuă. am irosi (a) - a mirosi. La DU. am istui (a) - a se ascunde. La N.Costin. am înéle (pe) adv. - pe întrecute. a m în å r n. - bucăţică de oţel. La DU. am în iu adj. —galben-verzui.

a m n a r n. —grindă, stîlp. a m n a r n. - spetează care leagă carîmbii. a m n a r n. - proptea la gard. a in p r ó r (pînă) n. - pînă la sfîrşit. am ú adv. —acum. La I.C reangă. am ú ş adv. - degrabă, a m u ţă (a) - a asm uţi. (TD). a n a p o d a adv. - razna. La RIspirescu. a n a p o d a adv. - nepotrivit, a n c h ir n. - iatac. La CA D E. a n c h iră ş n. - odae m ică. La C A D E. a n c lú z m. - ban ferm ecat, la C A D E. a n d re a f. - undrea. La CA D E. a n d r e a / - claviculă. La DU. a n d r e a / - stîlp. La DU. a n d ré iu l m. - obicei de Sfîntul Andrei. A n d rieş (CD Ş, 1429) - selişte. A nenii Noi, localitate: < anină „nisip” . La Gh.Bogaci. a n g ă rie / pl. - păsări. La CA D E. a n g ă r í e / - corvoadă, a n g h e rie / - pocitanie. La C A D E. a n g h i n å r e / - p l a n t ă . La CA D E. a n in m. - năm ol, a n in ă (a) - a atîm a. a n in a (a) - a se lega de cineva. La V.AIecsandri, I.Sbiera, M .Sadoveanu. a n in å (a ) - a spînzura. La C A D E. a n in ă / - nisip, an in ăc ió s adj. - agăţător, a n in ă to r /?». - care agaţă. La CADE. a n i n ă t o å r e / - loc unde vînătorii go­ nesc căprioara. La CA D E. a n in ă to å re / - vinăsiţă. A nini - toponim (H înceşti). A nini - sat, r. Hînceşti an in ó s adj. —nisipos, a n in ú ş n. —toponim , anisón n. - a n a s o n . La DU. a n o c åto adv. —anapoda. La DU.

« I lip ii , ii iii iiliirii unui zid. iiiiiill ii mii num idiliil " liiiioi tic o suin de vedre. 'iiiliiin n luiinn puilatA de Iclutari. .•tiiiiiii | ni nelegiuit. u n i u n i i it / plmiin erbacee. iiiilitiim i i i ! soi de măr. /■/ tributi slave din sec. I V •m l ni

VII imn isiii estim . La CA D E. ii ii ii ui c*si a d v . anum e. La DLR. iiniiineii adv. (B D Ş, 1458). iiiiiinl n afipt. ii 11 1ic A interj. - aoleu, upAr iii sacagiu. iipAus n. paus. rtpfl / rîu. (M .Sadoveanu). iip ilråic /. - apărie. La I.Creangă. npflriH oăre/ - corlate la puţ, la pod. u p ilră tú ră / - pădure. La CADE. a p ílrit n. - apărie. La CA D E. ap ă să to r m. - mai de bătătorit pămîntul. ú p e l e / pl. - frică. E x p r . A-i lua apele a înspăim înta, a înfricoşa, aplecă (a) - a alăpta (cu peptul). a p l e c ă t o ă r e / - m ulgătoare (oaie), a p lc c ă to â re / - podoiniţă. La CADE. a p o ă ic ă / - boală la picioarele calului, após adj. - a p ă to s . La M .Em inescu. a p re c ia tó r iii. - preţuitor. a p r e ţu í (a) - a aprecia, a p rin s o a re / - înserare. La CADE. a p ro d (CD Ş, 1436) - dregător, a p ró d m. - slujitor boieresc, ap ró d m. - dregător domnesc. M.Costin. a p ró d m. - oştean (CM ), a p u c ă (a se) —a se obliga. (I.N eculce). a p r în jó r n. - tim pul după răsăritul soa­ relui. aprînz n. - timp după aprînjór.

21 a p u c ă (a) - a fi pregătit să facă (ceva), a p u c ă (a) - a se angaja. E x p r . A se a p u c a la ră m ă ş a g = a se angaja, a se prinde. a p u c ă t adj. - sm intit; ţicnit, a p u c ă t o ă r c / - cîrlig de rufe. a p u c ă tu ră f. - boală. La CA D E. ap ú st n. - seînduri la stavilă. La CADE. apútere-fi adv. - a fi în stare. La CADE. a p u ş o å ră f. - pîrîu. a ra c å n interj. — vai. A ra c a n d e m in e = vai de mine. A ra m ă (CD Ş, I 4 4 0 ) - p o p ă . A răm cşti (CDŞ, 1448;BDŞ, 14 9 1) —sat. a r a m í n ă / —colorant galben, a r ă p c ă / - arăpoaică. La Varlaam. a r ă m o ă ic ă / - loc unde apa nu îngheaţă. a ră m u i(a ) —a spoi cu aramă, a r ă p o ă i c ă / - fem eie arabă. La DU. a r b ă n å ş m. - albanez, a r b iu n. - vargă de încarcat puşca. A rb u re (B D Ş) - pîrcălab de N eam ţ. A rb u re (B D Ş) - portar, a r b u z ă r m. - pepenar. a r b u z ă r m. - paznic la pepenărie. a r b u z ă r in. - stăpînul pepenăriei. a rb u z o å ic ă / - pepene verde lunguieţ, a rc ă c i n. - răscrucea unei văi. a rc ă n n. - pripon. a rc ă n n. - funie cu laţ la capăt. E x p r . A p rin d e cu a r c a n u l = a lua cu forţa, a rc ă n n. - arm ă de război: „arcan - ter­ m en special M oldovei” , a r c a n ă / - horă de brîu. a rc ă n í (a) - a prinde cu arcanul, a r d ă l m. - rapiţă sălbatică, a rd é l m. - ardei. a rd z ó i adj. - arzător, iute, ca focul, a re n ă l n. - preajm a unui vulcan.

22 arenår m. - gladiator, arendår m. - arendaş. La CADE. arestuí (a) —a aresta, argacícă / —m ieluţă pînă la un an. argăţeålă / - roboteală. La CADE. argăţí (a) —a roboti. La CADE. argea f - gîrlici. La CA D E. argea f. - construcţie. La CADE. argea f. —boltă. La CA D E. argint m. - bani. La CADE. argintăriţă / - plantă. La CADE. argintós adj. - argintiu. La M. Em i­ nescu. arhondaric n. - aripa unei m ănăstiri pentru oaspeţi. La C.Hogaş. arici m. - febră aftoasă. arici (a) - a face arici la chişiţă. aricitúră / —ariceală. aridicå (a) - a ridica. La M .Eminescu. a r i e / - grădină lîngă casă. arin ni. - anin. La DU. arin ă/ - nisip. La DLR. ariră/ - nisip. La CV. arişiţi adj. - piperniciţi (porum bi). arîc n. - p o d u ş c ă . La DLR, DAR. arm n. —şold (la pasăre). arlîc n. —traistă pentru m încare la cai. arm ă (a) - a înarm a. (Gr.U reche). arm ân m. - armean. arm ân n. —v. harm an. a rm å ş /». - dregător domnesc. La D1M. a rm å ş (BD Ş, 1493) - dregător. arm âş m. - paznic înarm at (CM ). arm åş n. - vin ales. La DU. arm aşam ént n. - harnaşam ent. armåşi m. pl. - păzitorii averii boierilor. årm ă/ - unealtă de apărare. arm ăsărél m. - unealtă. La CADE.

arm ăşie/ - dregătorie. La D1M. arm ăşéi m.pl. - arm aş al doilea, arm enesc (cuc) - pupăză. La CA D E. arm eneåsca / —dans. årm ie/ - arm ată, arm inden n. —prim a zi de mai. arm on ie/ - v. harm onie. arnăút m. - soi de grîu. arsătú ră/ - cînepă pălită, arsen ică/ - p la n tă . La DU. arsori (a) - a ţine Ia soare. A rsul (BD Ş, 1493) - pîrîu. arsură / - febră. A rs u ri (BD Ş, 1490) - localitate, a r ş iţă / - păşune. La CADE. a r ş iţ ă / - insectă. La CADE. a rşîc n. - pinten (la cal), a rté l n. - asociaţie de m eseriaşi, a rte i n. - tovărăşie. La C A D E. a rté ln ic m. - m em bru al unei tovărăşii, a rte ln ic m. - soldat care îm parte hrana, a r u n c ă tu r ă / - dojana. La DU. a r v ó n ă / - acont. La DELM . a rv o n i (a) - a aconta. La DELM . a rv o n i (a) - a se tocm i. La D ELM . arvoni (a) - a se înţelege. La I.Creangă. a rv o n it m. —logodnic. La C A D E. a rz u liu adj. - arzător. La I.C reangă. a s a m a n å (a) - a nivela, asem ă lu í (a) —a asemăna, asem ă lu í (a) - a nivela, a netezi, a sem ă n ăto r adj. - podobnic. La CADE. asfódel m. - plantă, a s íz ă / - strat al unui drum. aso lå (a) - a alterna culturile a p ic o le , asp arågin ă/ - substanţă diuretică, aspri (a) - a se aprinde la plămîni (calul), asprit adj. —aprindere la plăm îni. ăsta pron. - aceasta. Ba asta ba ceea = ba una ba alta; A sta-i altcev a = amu mai

\ ii tic íiiíis .T; Ei, sista-i = nu mai spune! A ml ii I >titit aista este un lucru ştiut. islrti ii cftpluşeală. istrti rt íielv deseară. La CADE. is(ii>I pron aceeaşi. E x p r . „îi tot i i.i r ii lot aceeaşi. is M i

I ( i i ) a căptuşi. ■sii nniU'l ii unealtă de cizmărie. ■sti u« ii ( i i ) a înm orm înta. La C. Ne(ni/./.i. islriincå (a) - a se arunca (DD). istu p iito å r c / - gurar la cuptor, istupătór a. - v. astupătoare. istupúş n. - dop (la dam igeană). isúpra prep. - îm potriva, isuprcâlă /.' - v. asprit. i>ăşi adv. - tocm ai, lychiå (a) - a rabota. i ţ c l i i é r e / - rabotare. i>cd/.ă (a) - a se învoi, a se îm păca, işed/.ătór m. - stabilit (cu traiul), işedzăm înt n. - învoială. (I.Neculce). işed/.ătóriu m. - om statornic. (I. Neulce). i ş c z ă t ú r ă / - loc drept. îşijd c rc a adj. - de asem enea. iş te r n ú t n. - covor pe podea. itacă (a) - a se sufoca. ita m â n m. —căpetenie a cazacilor. ita m ă n m. - năvodar de dreapta. i t a m ă n c ă / —sofa. ilins adj. - lovit de boală. itins adj. - jig n it . La I.Creangă. itocm ă (a) - a nivela, a netezi pămîntul. itó cm a adv. —întocm ai.

23 aţăp n. - m usteaţă la spice. a ţă f. - pînză de paianjen. åţă f. - păienjeniş. aţă f. - cîrlig la viţa de vie. a ţe (la tă lch ig i) f. pl. - podnojie. aţine (a) - a sta în calea cuiva. aţine (a) - a fi gata. La Al. Vlahuţă. aţinti (a) - a fixa privirea. aţó s - tare şi cîlţos (lem n). ău adv. - oare. (M .E m inescu). åu conj. - sau. La I.Sbiera, P.lspirescu. augură (a) - a prevesti, a prezice. augurăl adj. - de augur. aurar (BD Ş, 1484) - giuvaer. aureâlă f - aurire. aurel m. - soi de struguri. aurélia f. - m eduză. auríşti adj. - aurite. avaliu adj. - verde-deschis. a v ă lm a (d e-a v a lm a ) - laolaltă. La I.Slavici, V.AIecsandri, I.C reangă. avăiu adj. - ceriu. avăm adj. - aprig. La CA D E. avån adj. - rău, nemilos. La C.Negruzzi. avån adj. - straşnic, grozav. avån m. - piuliţă. La B.P.Haşdeu. av izú h ă m. - copil neastîm părat. avråm m. - soi de prun. La DELM . avråm ă f. - prună. La D ELM , CA D E. avrăm eåsă f. - p lantă m edicinală. az m å n m. - berbec ju g ăn it. azmân m. - tulpină groasă la tufa de vie.

B babacă f. - tată, tătucă. båba-cloånţa / - eroină de poveşti. b åba-coaja/ - fiinţă răutăcioasă. babadăm m. E x p r . De la Adam babadam = din vrem urile de dem ult. baba D o c h ia / - fiinţă mitică. babåe m. - tată, babacă. b a b å ic ă / - vîslă (DD). babalîc m. - bătrîn ram olit. La CADE. babalîc m. - tînăr tom natic. babalîc m. - stîlp la tem elia morii. babalúc m. - v . babalîc. baban n. - nod la furca de tors. babană f. - păcuină. La CADE. b a b a n ă / - oaie bătrînă. b abane/ p i - soi de fasole m ăşcate. babanică / - c o p i l obraznic. b abă-oarba/ - jo c de copii. babåscă-neagră/ - soi de struguri. babåş m. - resturi dc faguri. b abau a/ - bîrsă. b abåu ă/ - fiinţă închipuită. babă/ - doftoroaie pretinsă. E x p r . A îm bla prin babe = a se lecui, vrăji la babe bătrîne. b a b ă / - stîlp de sprijin. b a b ă / - părţi laterale la spată. babă/ - tăieţei cu ou şi zahăr. b å b ă / - peşte. La CADE. b å b ă / - nod la bîm eţ. La DU. b åbcă/ - copcă (la haină). b abele/ p i —v. baba Dochia. babelic adj. - am estecătură. babéşcă/ - căm aşă fem eiască. babilón m. —bărbat nepriceput, vlad. babíţă/ - boală de dentiţie la copii. båbnic m. - iarba fecioarelor. La DD.

babói m. - săm înţă de usturoi, babói m. —biban. babói n. - adunătură. E x p r . Ceata lui baboi = adunătură de oam eni fără căpătîi. La P.Ispirescu. babói m. - beţişor la barcas. baboiéş m. —biban mic. baboiéş m. - usturoi din săm înţă. b abórniţă/ - babă răutăcioasă, babui (a) - a moşi. babúc m. - m ai de bătătorit păm întul. båbu şcă/ - păsărică îm bătrînită. båbu şcă/ - peşte mic. babút n. - p e r in o c la căruţă, bac n. - vas de m etal pentru lichide, bac n. - vas de alum iniu închis ermetic, bac n. - vas de ferm entat basam acul, bac n. - lighean cu două urechi, bacål m. —băcan. Nu dispar m oldove­ nii cînd vreau baconii. (Folclor), bacål n. - pahar de vin. bacål n. - halbă, bacalâş n. - cănuţă (de sticlă), bacaléinic m. - băcan, bacău m. - bucluc. E x p r . A -şi găsi bacăul cu cineva - a o păţi. bacceå/ —bătrîn ram olit, baccelí (a) - a îm bătrîni. båci m. - păcurar-şef. båci m. - dom nitor, conducător, baclagícă / - vînătă. baclajånă/ - vînătă. baclajånă a lb astră/ - vînătă. b aclåle/ pl. - fasole, baclåşcâ / - p lo s c ă , b acşalå/ - m ahala (DD). båcşă / - pepenărie. bacşiş n. - dar de nuntă, bacón n. - tutun, badalău n. —putinei.

badană f. —bidinea, badap róste/ E x p r . C erut de badaproste = obţinut de pom ană; Ca un pui de badapróste = nenorocit, prăpă­ dit; A um ple de badapróste (ironic) = a ocărî. bade ni. adresare respectuoasă. Badea cel Bătrîn (CDŞ, 1399)-b o ie r. Badea Plopescul (CD Ş, 1436) - boier m oldovan. Badea (BDŞ, 1495) nepotul lui Frăţilă. B adcuţi (CDŞ, 1424; BDŞ, 1490)- s a t. badíică /.’ —ciutură. badiluri n. pl. - strujeni. bådiu m. - badea. b a d iå f. - ciutură (DD). b a d îl e / - curpeni de cartofi. badóg n. - bidon. b a d r a g ă n ie / - diaree. badroânc f.p l. - soi de perje mari roşii. b ac/ - vană. La CADE, DEX. b å c f - balie de scăldat; vană. b a c / - vîrstă. E x p r. A fi de o bac = a fi de o vîrstă. b a g d a d íe / - tavan. La Al.VIahuţă. bagdadie / - fronton la cerdac, b a g d a d íe /- ta v a n din scînduri. bageă/ - hogeag. La M .Sadoveanu. bageăc n. - horn. La DU. b a g e a c a / - lucarnă, bagér n. - lucarnă. b agh câu ă/ - cadă de 15-20 /. La DD. băghiţă/ - boală la copii, b agícă/ - lucarnă, b ahad îrcă/ —fem eie bogată, b ahah úc/ - m atahală. La CADE. b a h a r å n c ă / - fem eie m ică şi groasă, balilúi n. - groapă cu apă de ploaie, bahm ct m. - cal mic. La DU. Bahna (C D Ş, 1 4 3 1 )- s a t . Bahna (B D Ş, 1459)- s a t .

25 Bahna (BD Ş, 1 4 6 8 )- p îr î u . Bahnari (CD Ş, 1 4 3 6 ) -s a t. bahnă/ - Ioc m lăştinos, b ahniţă/ - fiinţă urîtă. La CA D E. b ahórniţă/ - babă răutăcioasă, băhur m - copil neastîm părat. bai m. - săm înţă de usturoi, baiăn n. - arm onică crom atică, baianíst m. - persoană ce cîntă la baian. baib m. - sămînţă de usturoi. La CADE. baibarâc n. - haină de iarnă. La DU. baibarăc n. - bărbat venit din alt sat. b âică/ - m olton, ţesătură groasă, baidcr n. - fular. baideraş n. - fular mic. La TD RG . băicră/ - toartă de căldare, baiétă/ - fată. b a ila m å / - balam a la uşa grajdului, baingic n. - perinoc. La CA D E. bairăc n. - pădure, baistrúc m. - copil din flori, baistrúc m. - căprior m ic la casă. baistrúc m. - lăstar neroditor, baistrúc /;/. - druc la carul încărcat, baistrucâş m. - pernuţă (pentru copii) baistrucél m. - v. baistrucaş. baiu interj, - nicidecum , b a jió c u r ă / - lepădătură, bajiócuri (a) - a se m urdări, bajiocuri (a) - a certa, bajiocurít adj. - m urdărit, m ăscărit, balabăn m. - nătărău, balabóncic n. - clopoţel, b alabústă/ - fem eie grăsană, balacări m. - palavragiu, balăe adj. - albă. balâhur m. - balaur, balăhur n. - trăsură boierească.

26 b a lå h u r ă / - convoi dc carc. (TD) balâia f. - săptăm îna albă (la creştini), b a la m a /' - rătcz (la ladă), balam a ţ ig ă n e a s c ă / - v. bailama. balam åre/ - rătez la ladă. balainíş n. - faină de porum b cu caş. La DLR. balam íş-balm uş n. - nărujnic. balam út m. - pezevenchi. balam út n. - traistă pentru cai. balam utí (a) - a vorbi m ult, fåră rost. balam úş n. - v . balam iş. balån adj. - bălai, cu laţa albă. balån adj. - alb (vin), balån adj. - albicios (nisip). Balan din Bahnă (CDŞ, 1439)- ră z e ş . Balan din Strîmba (CDŞ, 1431)-ră ze ş, balån m. - necuratul. La CADE. balån in. - bovină. La CADE. b aiån ca/ - jo c cu vărguţe m lădioase: de-a balanca. balåndră / - m încare pregătită prost. b a la n í (a) - a vărui. balbarîc n. —hat între loturi de pămînt. balcîz adj. —urît. La I.Creangă. balcon n. - cerdac. b alen ă/ - chit. La CADE. baler n. - butoi. balérc n. —butoi. balércă / - butoi. E x p r . A-şi face gîtul leică şi pîntccclc balercă = a bea pe nem ăsurate. La DLR. b a le r c ú ţă / - butoiaş. La DLR balhăni m. pl. - bolovani. (TD). balhúi n. - apă îm prejm uită de stuf. băii n. - albie, bâlie/ - albie de metal, båliga-oaiei adj. —untdelem niu. baliúţă/ - albiuţă. La CADE.

balón (de gaz) n. - butelie de gaz. balón n. - m aşină de stropit, balon n. - cupeu. La CA D E. b a ló ş ă / - scroafă mare, grasă, balót n. —paie presate şi legate, balota (a) - a împaceta, a lega baloturi. Balş Vasile (BD Ş) - vornic. Balta M ăstachinului (BD Ş, 1473) m laştină. baltag n. - secure, arm ă de luptă. baltagél n. - baltag mic. baltagiu m. - oştean cu baltag. baltúşcă / - zoaie. baltú şcă/ - nutreţuri cu m ultă apă. balţ n. - văl. La CADE. b åm ă/ - plantă erbacee. La CA D E. banåri m. - flăcău care strînge banii cîştigaţi. banåri m. - agent financiar, b åncă/ - borcan de sticlă, b ancnotă/ - bum aşcă. La C A D E. bancråt n. - posteucă, b a n d a b ú r c ă / - cartof, bandist m. - hoţ. band oålă/ - fem eie grăsană, bandól n. - cîrpă. La C A D E. bandós n. - topor cu coadă lungă, bandrabúrcă/ - cartof. La C A D E. bandurår m. - cîntăreţ la bandură. band úră/ - instrum ent muzical, b andúră/ - fem eie destrăbălată, bangîu m. - lungan. La C A D E. båni m. pl. - putere, voie. E x p r. A fi în banii cuiva = a fi la cherem ul cuiva, baniåc n. - oală (de schijă), baniac n. - bac. banicér m. - m eşter care face baniţe, banicioåră/ - inerţie de luat vam a b aníşcă/ - borcan de sticlă. Baniţa (BD Ş, 14 9 0 )- f i i c a M arei.

h å n iţă f. - vas folosit ca unitate de m ă­ sură. bant n. - fundă, b ă u t ă / - bandă, b ă u t e / - prăjină, ba 11tic n. - v. bant. båntină/ - c h in g ă la căpriori, bâpcă/ - batcă pe care se bate coasa, barabån n. - deşerl la vacă. barabån n. - fîntînă cu două căldări, barabån n. - val la fintînă. barabån n. - gură la treierătoare. barabån n. - haraba. barabån n. partea încovoiată a săniei, barabån ă / - tobă. b a r a b å n ă / - sem ănătoare, b a r a b å n c ă / - tobă. barabånci m. - toboşar, barabói m. - cartof. La DLR. barabói m. - dans popular, barabói ni. —cucută, b arabóşcă/.' - cartof, b a r a b ú lă / - cartof. La DLR. b a r a b u lc å n c ă / - arpagic, b a r a b u liş te / - ogor. La CADE. b a r a b u ş c ă / - cartof. La CADE. b a r å c ă / - căsuţă de scînduri. La CADE. b a r a d å ic ă / - trăsură (cu patru roţi), b arancióc n. - lam bă la căruţă, b aran íţă/ - blană de oaie. baranóc m. - brebcnoc. b å r ă / - conovăţ. b å r b a -b u le n c ii/ - m ătrăgună, barbaí (a) - a borfai nutreţul, b a r b å n i/ pl. - bărbi. La TD. b arb arís/ - coada-calului (plantă), b årb a-saftei/ - valeriană (plantă), barbåt m. - soţ. barbatói m. - bărbat. Barbă Stan (CDŞ, 1436) - unde este

27 Barbă Jam ără (CD Ş, 1446) - unde a fost b å r b ă / - pînza bărzii. Barbu (BD Ş, 1 4 9 0 )- d e a l. bare n. - ochi cu apă. barcåcc/ - cană de lut. b arcånă/ - dună. b å r c ă / - c r u c e la căruţă. bardåc n. - debandadă, dezordine. b a r d å c ă / - soi de prune m ari roşii. bardåci n. - topor de crăpat lem ne. bardåci n. - satîr de bucătărie. bardacióc n. - cuţit de bucătărie. bardahån n. - burta calului. b a r d å n c ă / - puşcă; arm ă de foc. bardår ni. pl. - m eşter de lem nărie. bardåş n. - topor de crăpat lemne. bårdă/ - secure scurtă. (M. Eminescu). bardíşă / - arm ă de luptă, secure. La M .Costin. barél n. - baler. b a r e lc ă / - v. balercă. barem adv. - măcar. La R Ispirescu. barbåt n. - barhet. bărbat n. - velvet. bårhat adj. - roşu-întunecat. barieră / - conovăt. b arín că/ - broboadă. baríş n. - mită. bariz n. - basm a în patru colţuri, barît m. - p ra f de puşcă, b a r j e ic ă / - săniuţă pentru copii. DU. b a r t iţ ă / - m ucegai. La DU. baróc n. - orcic. Basarabilor, voievod (CD Ş, 1395). Basarabi (CD Ş, 1408) - Ţ ara basara­ bilor (M untenia). Basarabi (CD Ş, 1434) - Ţ ara basara­ bilor (M untenia).

28

b â te ă / - coş cu care se prind păsărele, båtcă/ - pelican.

Basarabi (CD Ş, 1456) - Ţara basara­ bilor (M untenia). basarabi (CD Ş, 1457) - basarabi (m unteni). Basarabi (BD Ş, 1460) - U ngrovlahia (M untenia). Basarabi (BD Ş, 1462) - Ungrovlahia. basarabi (BD Ş, 1490) - ungrovlahi. basarabească (BD Ş, 1499) - U ngro­ vlahia (M untenia). Basarabi (BD Ş, 1503) - U ngrovlahia. basarabénci f. pl. - crini, b a sa r a b e a n ă / - soi de struguri, basalíc m. - păr (pom), basalicåri n. —livadă de peri. b a s a líc ă / - pară (fruct), b a sch in ă / - bluză femeiască. T.Pamfile. b å s m ă / —scul din zece jîghiuţi. basnă/ - scornitură. (I.N eculce). bastícă/ —şalincă de m ătase, basticú ţă/ - basm a de bum bac, bastón că/ - tunică, b å ş c ă / - beci, subsol. La DELM . b å ş c ă / - v. baştă. båşcărăuş m. —m ai m arele cărăuşilor. başcîri m. - plantă erbacee cu spini. başlîc n. - glugă la suman. b å ş n e / - pătul la vie. başneån m. - băştinaş. b å ş t ă / - fortificaţie. (M .Costin). baştină (BD Ş, 1481) - patrie. batåg n. - băltoacă. batâg aclj. Pămînt b a í a g - sărătură. b a ta lâ u c ă / - putinei. batalcic f. - m eliţoi. batalúţ n. - putinei. b âtă/ - betelie. La DLR. b â t ă / - cingătoare ţărănească. bătcă/ - peşte mic. La DU.

båtcă/ - ţăruş pe care se bate coasa. bate (a) - a ţese. (TD). baterie f. - lanternă. batic n. - broboadă mică. batistă / - băsm ăluţă. batîh m. - bici. batîr adv. - încalţe. La I.Creangă. batjiócoră/ - m urdărie, dezordine. batjóc n. batjocură. La CA D E. batoji (a) - a bătători. La C A D E. batojít adj. - istovit de bătrîneţe. batojítă adj. - murdară. batrînél m. - bunel. b azacon ie/ - n ă z b îtie . La I.C reangă. bazaóchi adj. - saşiu. bazaóchi adj. - nebunatic. b a z å r n e a / - vam ă la piaţă. bazarníc n. - v. bazarnea. bazin n. - uluc de piatră la fîntînă. bazin n. - vas m are din doage. b ă b å i c ă / - vîslă. La M .Sadoveanu. băbăş m. - v. babaş. b ăbăcúţă/ - tă t ic . (V.A lecsandri). băbăiån m. - locuitor din satul Babele. băbăíţă/ - dim inutiv al lui babale. băbălău m. - om bătrîn. băbălău m. - gîndac. băbălău m. - om urît. băbesc adj. - ca la babe. băbătie / - băborniţă. băbói m. - babă mare. b ăbórniţă/ —fem eie bătrînă. b ăbú că/ - bunicuţă. băbuí (a) - a moşi. b ăbu lică/ - v. băbucă. b ăbú şcă/ - mătuşă. b ăbú şcă/ -n e v a s tă . La I.C reangă. b ăbú şcă/ - peşte de apă dulce.

băbút n. - vîrtej. La DU. băbuţă / - b ă trîn ic ă . băcål m. —vînzător. La DU. băcan m. - vînzător. băcălie / - iască. La DU. băcălie f. - boală. L a DU. băcălie / - băcănie, băcălíşi f. pl. - copturi, prăjituri, b ă c ă liţ ă / - băcăneasă. La DU. băciuí (a) - a fi baci la stînă. bădăí (a) - a um bla haihui. bădădăi (a) - a um bla bram bura, bădărău n. - m ăm ăligă prăjită, bădălău n. —putinei, bădăna / - pensulă de vopsit, bădărău n. - ciorbă din pasat cu varză, bădărău m. - bădăran, bădícă m. - term en de respect, bădica m. - iubit, ibovnic, drăguţ, bădicúţă m. - drăguţ, iubit, bădíe m. - adresare respectuoasă. B ădioae (BD Ş, 1497) - unde a fost ~. bădişór m. - iubit, drăguţ, bădişór m. - adresare (ironică), bădzărîc n. - m em brană de grăsim e, băetăn m. - flăcăuan de 16-18 ani. băctăn m. - băiat mare. băétă /.' - fată. La R.Udler, ALM . băeţan m. - b ă e ţa n d ru . La DU. băeţél m. - jo c ţărănesc. La CADE. băeţícă m. —fetiţă, băeţícă m. - adresare (ironică), băeţím e m. - m ulţim e de băeţi. băetói in. - v. băctan. băgă (a) - a lua. E x p r. A nu băga sam a Ia ceva = a nu acorda m are aten­ ţie, a nu lua în seamă, băgcåcă f. - horn. băgcåg n. - hogeag. (TD). băgeâg (de lam pă) n. - sticlă la lampă.

29 băgecări m. - plătitor de impozit pe fum. Bălineni (BD Ş, 1468, 1 4 8 8 )- s a t . băhníş n. - loc m lăştinos, băhnít adj. - stătut. La DLR. Băhniţa (BD Ş, 1 4 8 8 )- d e a l. băhnós adj. - m ocirlos. La DLR. băietói m. - băiat mare. băieş m. - băiaş. La CA D E. b ă ie ţ îc ă / - fetiţă. băitănåş m. - flăcăuan. băiţă m. - adresare familiară. La DLR. băitån m. - flăcăuan. Bălauri M arco (CD Şs, 1 4 8 0 )- b o ie r , bălă adj. - blondă, bălăbănéală f. - m işcare legănată, bălăbăni (a) - a hurduca. La DU. bălăbăni (a se) - a se trudi, bălăbăni (a se) - a se clătina, bălăbăni (a se) - a se legăna, bălăcăní (a) - a trăncăni, bălăcări (a) - a trăncăni, bălăci (a) - a se spăla, b ă lă c ir e / - spălare. La TD RG . bălăioåră adj. - blondă, bălăicl adj. - blond, bălălăi (a) - a se clătina. La DU. bălăor adj. - blond. La DD. bălăoară adj. - blondă. La DD. bălălău adj. - care se clatină, bălălău m. - dugliş, pierde-vară. b ălănd å/ - caşă din făină de porum b, bălănél adj. - blond. Bălăncşti (CD Ş, 1 4 3 1 )- s a t . bălăngăi (a) - a se legăna greoi, bălănuţ adj. —blond, b ălăştioăgă/ - băltoacă. La CADE. bălăură (a) - a se ocărî crunt. (TD). băle n. - băltoacă. L a N .Ţ urcanu.

30 bălcău n. - băltoacă. bălcuri n. pl. - băltoace. băligăriu adj. - galben-întunecat. băligău n. - bălegar. băligău adj. - galben-întunecat. băligíu adj. - galben-întunecat. bălioåră / - albie mică. băliúţS /.' —v. bălioară. bălós adj. - neîngrijit, cu bale la gură. bălós ni. - burete. La DU. bălós m. - ghiborţ. bălós adj. - lipicios. (TD). băloşél m. - ciupercă necom estibilă. Băloşi (BD Ş, 1471) - cnez. baltag n. - hădărag la îm blăciug. băltăgí (a) - a bate cu baltagul. b ă ltă í (a) - a trăncăni. băltău n. - baltă mare. b ălti (a) - a se face baltă. băltită /.’ - baltă mică. La C.N egruzzi. băltóg n. - băltoacă. La CADE. b ăltoi n. - băltoacă. băltuím e f. - m laştină. Bălţaţi (BD Ş, 1 4 7 3 )- s a t . bălţărå f. - rugină, cade pe vii, livezi, b ă lţă tú r ă / - pată de altă culoare, bălţătúră / - obiect în m ulte culori, bălúc adj. - blond. La CADE. băluí (a) - a petrece. (TD). b ă lú ş c ă / - specie de plantă erbacee, bănat n. - învinuire. I.Creangă. La CADE. bănat n. - pică. bănat n. - m înie. La DLR. bănat n. - tristeţe, m îhnire. E x p r . A-i fi cu bănat = a-i fi jale. b ă n a t n. - form ulă de politeţe. E x p r . A nu-i fi cu bănat - a nu o lua în num e de rău.

bănărie f. - bănet. La CA D E. bănărít n. - bani m ulţi, bănet, bănculéţ n. - borcan mic. bănculí (a) - a m ugi. (TD ). bănculíţă f. - borcan mic. b ăncuşoără/ - v. bănculiţă. băncuţă f. - borcan de sticlă de 0,5 /. bănét n. - grăm adă, m ulţim e de bani. bănică f. —plantă erbacee, bănicér m. - m eşter de baniţe, bănicioară f. - baniţă. La C A D E. bănui (a) - a se supăra, bănui (a) - a regreta. La DLR. bănui (a) - a presupune. La DLR. bănuiélnic adj. - bănuitor, bănuit adj. - suspectat. La DLR. bănuţ m. - pată transparentă la ou. bănuţci m. pl. - bani m ărunţi, băpcér n. - pripon de lemn cu batcă. baråncă f. - piele de miel. La CA D E. băralícă / - borangic. bărăní (a) - a cicăli, a stărui. La DLR. bărbåri n. - gîtar la căpăstru, bărbat adj. - viteaz, curajos, bărbăcărí (a) - a paşte berbecii, bărbiér m. - v. barbari, bărbăţie adj. - găină care cînta ca un cucoş. bărbătíu adj. —viguros. bărbînţă f. - vas, din doage pentru păstrarea laptelui, brînzeturilor. Bărbînţă (CD Ş, 1438) - fîntîna lui bărbînţă f. - nim fa la furnici. Bărbosul N eag (CD Ş, 1426) - unde este Bărboşi (CD Ş, 1 4 3 6 )- s a t . bărbúnc n. - jo c ţărănesc. La C A D E. bcrbeniţă (BD Ş, 1458) - putinică. bărcăcică f. - cană de lut. bărdăc m. - varietate de prun.

liiluliU n / Iructul bftrdacului, prună ItAnluoA Iiilidih A / cunft de lut. La DLR. Mi«lAciifA / cană m ică. lniidAliiI (a) a ciopli cu barda. liA n lIc lo A ră / - bardă m ică. Iuti ill|A / bărdicioară. La I.Creangă. IiAi'i I ii I (a) a ciopli cu barda. liArghic / pînza bărzii, toporului. liAi lthic /. policioară la jug. ItArdAş ni. - dulgher. La E.Sevastos. ItArU'An m. locuitor din satul Barta. ItAsArA /. rugină pe vii. bAsArâb v. b ă s ă ra . liAiftrâbi - v. b ă s ă ra . Ii AsAii n. - am biţie, hatîr. La CADE. h A s m ă lú ţă / - batistă. IiAniiiuitór m. - povestitor. hAşcAluí (a) - a se da de o parte. liA tâ c / (bătălie) - oştire (CM ). I»A1Aş m. - ciocan cu buza şănţuită. hfltiíş n. - daltă cu care se bat cercu­ rile. Iiătâş n. - coadă cu roată la putinei. ItAIAş n. - mai pentru rufe. bătăg ó s adj. - bulgăros. b ă lă lă iă (a) - a bate cînepa cu bătălăul. b ă lă lă u n. - hădărag la îm blăciu. b ă lă lă u n. - m eliţoi. b ă lă lă u n. - mustuitor. b ă lă lă u n. - mai de bătătorit păm întul. b ă lă lă u n. - ciocan de bătut coasa. b ă lă lă u n. - pilug, pisălog. b ă lă lă u n. - coadă cu roată la putinei. b ă tă lu í ( a ) - a bătători păm întul. K ătărescu l N eg rilă (CD Şs, 1493) boier. b ă tă to a r e f. - m eliţoi. b ă tă tó r i n. - hădărag la îm blăciu. b ă tă to r i n. - m eliţoi.

31 bătătură / - băteală. bătătúră f. - cangrenă, b ă tă t u r ă / - îngroşare a pielii, bătău n. - lemn de bătut papura, bătăuş n. - îmblăciu. bătăúş m . - băţ de lovit mingea, b ăteâlă/ - batcă. la CADE. b ă t c â lă / - v. bătătură, b ăteâlă/ - căpcană. (TD). b ătélişte/ - loc bătătorit, b ătclişte/ -în tîln ire. La I.Creangă. bătrîníş n. - specie de plante decorative, b ătú că/ - rînză. La CADE. b ă tu c c ă lă / - bătătură (la mînă). bătugă - v. bătucă. băturí (a) - a tăvălugi (ogorul), b ătu ta/ - dans popular. La DELM. băţ (de bătut icre) n. —priboi, b ăzd ăgånic/ - drăcie. La I.Creangă. b echer n. - vînturătoare. bechét n. - pichet (de grăniceri), béchi 77. - nimic. E x p r . N ici bcchi = nici o boabă. E x p r. A nu şti bechi = a nu şti nimic. bechiruí (a) - a vîntura la becher, b ed ånă/ - trăsură de un cal. bedreâg 77. - butuc de cizmărie, bedrcåg 77. - dragoste. E x p r . S-a dat în bedreag = face dragoste, behai (a) - a zbera. La DU. behliţă/ - peşte mic de baltă, bejenår in. - băjănar (CM ), bejenar m. - pribeag. La CADE. bejenări (a) - a pribegi. La CADE. bejen ărie/ - pribegie. La CADE. bejenărit 77. - pribegie, la CADE. bejeni (a) - a pribegi. La CADE. b ejen ie/ - pribegie. La CADE.

32 bel n. - lînăcop. bclciúg n. - îm blăciu. beld n. - curpăn de cartofi. bcld n. pl. - răm ăşiţe de nutreţ. beldc de răsărită n. pl. - beţe de floarca-soarelui. beldie f. - fîşie de coajă de tei. b e ld ie / - ciom ag, bîtă. La N .Costin. b eld ie/ - toiag, cîrjă (CM ). beldie/ - prăjină. La DU. beldie/ - răm ăşiţe de stuf, lemne. b e ld ii/ - bălării, buruiene. beldiós adj. - lemnos, băţos. La CADE. b c ld iţă / - peşte de rîu de munte. belduri a. pl. - v. beldc. belea/ - necaz, bucluc. La C.Negruzzi. bcleâg n. - loc de adunare a oastei. belehău n. - curpăn de cartofi. belfer m. - învăţător, dascăl. bclcuji (a) - a holba ochii. La CADE. beli (a) - a jupui. beli (a) - a jefui. b c líg ă / - coajă de pe aldani. bclíni n. - hădărag la îm blăciu. b clín gu ră/ - buclă, m oţ de păr. bclitúră / - j a f . belitúri/ pl. - berbeci slabi. bclşíţă/ - plantă erbacee ornamentală. benchetui (a) - a petrece în ospeţe. b c n c h it n. - m asă pentru neamuri. bendiúh m. - haraba. bénga m. - num e dat N ecuratului. benghi n. - aluniţă naturală. La DELM. bengós adj. - isteţ, hîtru. béngu m. - copil neastîm părat. beníş n. - haină boierească. La DLR. berbant m. - bărbat afem eiat. La DU. berbant adj. - ştrengar. La M. Eminescu.

berbecăr m. - păcurar Ia berbeci, berbeci (a) - a izbi. La M. Sadoveanu. berbeniţă / - în doc. lui Ştefan cel Mare. berbecuţ m. - becaţină. La DU. berc n. - pădurice, dum bravă, berechét m. - noroc. La I.Creangă. berechét m. - aducător de noroc, berejníc m. - pădurar. La CA D E. b eréscă/ - volbură, bernevéci m. p l. - pantaloni ţărăneşti, bértă f. - broboadă m are de lînă. La DLR. béschie f. - ferăstrău cu lam ă lată. La DLR. beschiéri m. - tăietor de lemne. besectcă/ - cutioară de lemn. La DLR. bestârcă/ - v. bistarcă. bestcrm âc n. - furcă cu şapte coam e. b e ş ic ă / - garafă rotundă. bcşică/ - umflătură. La DU. beşicúră/ -to p o n im (deal m are). beşliu m. - călăreţ turc. La DLR. bctcă / - coşuleţ. beterí (a) - a term ina. beteşug n. - boală. La CA D E. béţe n. pl. - război de ales covoare. béţe de popuşoi n. pl. - strujeni. béţe de răsoare n. pl. - tulpini de floarea-soarelui. beţişor n. - beţigaş. beţişor (în stup) n. - preatcă. béţişte / - ogor de pe care s-a strîns răsărita. b éu că/ - vîrful capului. La CA D E. bezerău n. - m em brană de grăsim e, bezevénchi m. - şarlatan, bczm ănår m. - em baticar, arendator, bezmén n. - cîntar de mînă. La CADE. bezm etic adj. - zăpăcit. La I.C reangă bezm etici (a se) - a se zăpăci.

lu /in c tic it adj. zăpăcit. La TDRG. lic/iiiU ic adj. - întunecat, sum bru, biiic ii. hadarag la îm blăciu. Iiihil n. - cusătură. La DU. bibíu ni. - pui de curcă, bicåş n. - crem ene. La CADE. hichirí (a) - a lucra pe îndelete, bichis n. - dichis. La CADE. bici ii. - lovitură de bici. La C.Negruzzi. bicisnic adj. - neputincios. La l.Sbiera. bicisnic adj. - incapabil. La CADE. bicisnicéşte adv. —anevoios. La 1. N e­ culce. bicisnicie / —neputinţă. La CADE. bicisnicie f. - necinste. La D.Cantemir. biciului (a) - a preţui. La CADE. b ic iu ir e / - lovitură de bici. b ic iú ş c ă / - bici scurt şi subţire, biciuşor n. - bici mic. La I.Creangă. bidårcă/ - căruţă pentru cereale, b ih ú n c ă / - trăsură cu patru roţi. b ijoågă/ - v. ghijoagă. bilcalâ/ - sulem eneală. La DU. bili (a) - a înălbi (pînza). La CADE. bilí (a) - v. a ghili. bilihci n. pl. - tulpini de floarea-soarelui. b índ ă/ - fundă. bindisí (a) - a se sinchisi. La I.Creangă. bindiúh n. - coş la căruţă, bint n. - tifon, pînză albă subţire, bírnic ni. - liude, contribuabil, b iru in ţă/ - victorie. La M .Em inescu. biruitor adj. - învingător. La C. N egruzzi. b is t å r c ă / - căruţă cu un coş mare. b it c ă / - trăsură cu două roţi. biţă in. - bădiţă. La CA D E. bizui (a se) - a se baza. La I.Slavici, bîbăcă / - tată. b îc å t ă / - ju m ătate. Butelcă de o bîcată de litră = o garafă de 500 g.

33 bîcåte/ - m încare. E x p r. La vrem ea de bîcate = la am iază. b îcå te/ pl. - părţi. E x p r. A trăi în bîcate = a lucra în părţi. înainte trăie în bîcăţi oamenii. Face so coteală p e răbuş: o bîcată stăpînului, o bîcată ciobanului. La TD. bîcăţi (a) - a crăpa lemne. bîcăţi (a) —a tăia în m ulte bucăţi. bîcăţică/ -a d e m e n e a lă . E x p r. A lua pe cineva cu bîcăţică = a adem eni. Bîcovăţ (CD Ş, 1420) - pîrîu. bîcsí (a) - a îndesa. bîcsí (a) - a um ple de praf. bîcsí (a) - a ticsi, a îndesa. bîcsíre / - îndesire. bîdîi n. —putinei. b îhlă / - apă stătută. La DLR. bîhlí (a) - a se înăcri. (TD ). bîh lít adj. - stătut, clocit. La I.Creangă. bîhlită adj. - îm puţită. L aN .C o sten co . b îig u iå lă / - aberaţie. La TD RG . bîja / - frică. E x p r . I-i bîja = are frică. La CADE. bîlbău m. - bărbat neînţeles. bîlc n. - băltoacă. La V.Drăghici. bîlhoåcă/ - băltoacă. bîlión n. - pastă de roşii. bîltâe n. pl. - intestine (la cal). bîltîcăí (a) —a se bălăci în apă. bîltîcăí (a) - a cobîlţîi. bînăşél n. —colac, pom an ă la praznic. bîn g h ín n. —lam ă la bardă. bîngîí (a) - a croncăni (cioroiul). bîntuí (a) - a tulbura, a răzvrăti. b întuíre/ - jefu ire, devastare. bînzår m. - bărzăun. L a C A D E. bînzarí m. - albină. bîr interj. - se alungă oile.

34 bîrcîi (a) —a cotrobăi. La CADE. bîrdån n. - burtă la cal. bîrdån n. - burtă. bîrfée f. - chingă Ia boroană. bîrgalău n. —clopoţel la căpăstru. bîrghi f. pl. - mănunchiuri de stuf. bîrghidău n. —mustuitor. bîrghidău n. - coadă la putinei. bîrgîí (a) - a cicăli. bîrîiăc n. - paralel de tîmplărie. bîrîţă f. - oaie. bîrhae f pl. - măruntae. La CADE. Bîrlăzel (CDŞ, 1453)-p îr îu . bîrligå (a) - a se răsturna, bîrligăt adj. - fudul. La CADE. bîrligată adj. - ridicată: Cu coada bîrligată. bîrlóg n. - resturi de fin. La CADE. bîrnåg n. - teren pietros, bîrnåg n. - toponim (Camenca). bîrneåţă f. - brîu. E x p r . N ici lelea cu bîrneaţă, nici badea cu altiţă = fieca­ re cu trebile sale. bîrneåţă f. - baieră. La CADE. bîrnéţ n. - aţă la iţari. La DU. bîrnéţ n. —şervet cu flori, b îrn îitoåre/. - zbîrnîitoare, jucărie, bîrnuí (a) - a pune bîrnele. La CADE. b îr n u itú r ă / - bîrnele pereţilor. Bîrsan (CDŞ, 14 2 8 )-r ă z e ş. Bîrsana (CDŞ, 1 4 3 9 )- s a t . bîrsă f. - parte a plugului. Bîrsăneşti (CDŞ, 1439)- s a t . bîrşióg n. - buclă. bît m. - bunic, moş. bîtă f. - adresare respectuoasă unei bătrîne. La CADE. bîtcă f. - înălţime; măgură. bîtcă f. - măciucă.

b î t c ú ţ ă / - deal mic. La C A D E. bîtîcă f. - fată bătrînă. b îtlån m. - pasăre de baltă. b îtlån m. - om cu gîtul lung. b îtlă g ú ţă f. - butoiaş. b îtlău n. - tulpină de ceapă. b îţån in. - ţînţar mic. bîză f. - m uscă. La CADE. b îzălău n. - bondar. La CA D E. bîzdîc n. - capriciu, toane. bîzîícă f. —albină. bîzîói m. - bondar. bîzói ni. —v. bîzălău . bîzói ii. —coardă la instrum ent muzical. bîzói n . - E x p r . A ţin e cu iv a bîzoiul = a ţine isonul. bîzói m. - albină. b l å g ă / - avere, bogăţie. b la g o in a n ie / - moft. La CA D E. blago v eşn ic n. - a doua zi după Buna Vestire. La CADE. b lå h n iţă f. - ochi, smîrc. b lå jiţe f. pl. - curele la îm blăciu. b la m a n je a f. - gelatină. La C A D E. b lå n ă f. - palton cu guler de blană. b l ă ş t i n ă / - o c h i , smîrc. b la t n. - a obţine ceva ilicit. b la z g ó n ie / - năzbîtie. La CA D E. blăhncălă f. - partea de dinainte a săniei. b lă n íţă f. - palton cu guler de blană. b lăstăm n. - im precaţie. La I.Creangă. b lă stă m å (a) - a afurisi. La DU. b lă stă m å (a) - a se ju ra (ALM ). b lă s tă m å t adj. - ticălos, m işel. b lă stă m å t in. - nem ernic. b lă s tă m å t adj. - slab, lipsit de puteri. b lă stă m ă ţie - ticăloşie, m işelie. blăşíu 77. —îm blăciu. b lăşiú g n. - hădărag la îm blăciu. b lă tă re ş te adv. - în buestru.

Ml >ili " Mi Aliiţ /

IInii Iu .1 I a I)l J. i «I•I.t («K- acoperit casa).

Iili ilirt I liivn M i -Om» / i aldine M M i i M ii ii •/./t brambura, t.ti *mia i Imlxfui itiiră. M mm 1 'iiilK'l; abur. La DU. li li ihţ i ii ' liuiiliea. Iili a*i ii ,/,// ud tare, leoarcă. Iili tiu i iubii) de fier. I-li >luu // îm blăciu. Iili u n i blcandă. li|i |Mi» vlflduţâ. La DU. iil< li ii 11 /// tinichigiu. Iili linl|n /. peşte. La DU. Mi Iiiiih'A /. trăsură cu patru roţi. i>li hal ( ii ) a trăncăni. Mi mii (n) a îm brînci. La CADE. Mi |l ( ii ) a ciuli urechile (calul). Menţin n hădărag la îmblăciu. Iili ii > Iii li /;. v . hlenşiu. Iilt otocilri (a) - a se bălăci. La CADE. M cntocări (a) - a vorbi aiurea. La DD. li Iun tocă re a lă - flecăreală. Ii U'ncAí (a) - a stropi cu noroi. liliM iită /. - placă de metal. lilcM iiişc ă/ - m om eală la undit. Iile ş iin c ă / - vas de tinichea, b lc şcă ri m. - tinichigiu, b k şte a iic ă /.' - vas de tinichea. Iileştí (a) - a sufla greu. La CADE. Iilcştí (a) - a vorbi fără rost. Iileu jct adj. - saşiu. Iiliil ii. - fel de m încare. Iilid n. - tavă. Iilid n. - tacîm. (M.Eminescu). Mul ii farfurie. (M .Sadoveanu). h lid ă r n. - dulap cu poliţe pentru blide, b lid a r ni. - m eşter de blidare. B lid a rilo r (B D Ş, 1491) - fîntîna ~.

35 Blidarul Jurj (C D Ş, 1435, 1443; BDŞ, 1459) - boier m oldovan. blidar n. - bufet (m obilă). blidar (de cărţi) n. - dulap. blidărâş n. - cotruţă. blide / pl. - veselă. E x p r. A intrat nora în blide = a fi neîndem înatic. A m înca dintr-un blid cu cineva = a fi în relaţii strînse cu cineva. blindişel n. - farfurioară. bliduri n. pl. - veselă. blidúşcă n. - farfurioară. bliduşcúţă f. - farfurioară. bliduşcúţă f. - străchinuţă. blinie f. - clătite. La DU, CA D E, DEX. blizniúc m. - snop m ic de stuf. blîndă f. - urticărie. (I.C reangă). blînduliţă adj. - blîndă. Blînzi (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . blúdnic adj. - rătăcit; zăpăcit, blúdnic adj. —haihui. bludnicí (a) - a se rătăci, zăpăci, boåghe f. - bufniţă. La CA D E. boâghef. - m oalele capului. La CADE. boaită f. - vită slăbănoagă. La DU. boaită/ - cuvînt de batjocură, boancă f. - ocheşică. La C A D E. boandă /.' - cojocel fără mîneci. b o å n z ă / - streche. La C A D E. boarea f. - peşte. La CA D E. boare / - ploiţă. boari m. —om care paşte boii. boăţă f. - năzbîtie. La CA D E. bobéică f. - vale adîncă. La CA D E. bobi (a) - a afla, a găsi. bobi (a) - a ghici. (P.lspirescu). bobîrnă f. - fem eie cîm ă. bobléţ adj. - nătîng. La C A D E. boboåcă f. - boboc (de gîscă).

36 b o b o å n ă / - farm ec, vrajă. La CADE. bobocéi m. pl. —franjuri mici. bobocíu adj. - galben-deschis. bóbot n. - vîlvătae. La C.Conachi. La TDRG. b óbote adv. - într-o doară. La DU. b o b o ti (a) - a se spuzi, a se beşica. bobou (BD Ş, 1 4 5 8 )- ţe s ă tu ră , boc n. - butuc. La DU. bocål n. - cană, păhar. La DLR. bocăni m. pl. - ghete bărbăteşti, b o că n eâ lă f. - chelfăneală. bocăn i (a) - a bate cu ciocanul, b o că n i (a) - a chelfana. boccea f. - prosop la nuntă, boccea f. - legătură de haine, bocciu adj. - neglijent, b o c îrn å t adj. - m are, gros (ardei), bó cn ă f. - lut ars. bocnă f. - ţiglă, olane, bócnă f. - ciob, hîrb. La DD. bócnă f. - îngheţat. E x p r. A în g h e ţa bo cn ă = a îngheţa pînă la oase. bocşi (a) - a pături frunze, b o d n å r m. —dogar. La CADE. b o d n ă re å lă f. - dogărie. La CADE. b o d o g ăn e ală f. -b o m b ă n e a lă . bodogăni (a) - a trăncăni. La DU. b odolân n. - os de vită. La DU. bodóşcă f. - butoiaş, bodrîng m. - chingă între două furci, bodrîngi (a) - a pune chingi, b o d ro å n ţe f. pl. - bulendre. La CADE. bodrogăni (a) - a trăncăni, bodrúnă f. - corcoduşe, b o g a tîr m. - bogătaş. (DD). Bogdana (BDŞ, 14 6 8 )- p îr î u . bogdan m. - stîlp. La CA D E. DD.

bogdan m. - m oldovan. (V.Alecsandri). bogdani - m oldoveni. La D1M. Bogdânia - M oldova. La DIM . bogdănésc adj. - m oldovenesc. Bogdăneşti (BD Ş, 1 4 9 0 )- s a t . bogheåcă f. - căpiţă. La C A D E. boghét adj. - m are şi frum os, boghét adj. - m oţat, boghí (a) - a privi atent, boghinţă / - bobiţă. boghit adv. - atent, b o g h itú r ă / - căscat, b o g h iţ ă / - puţin. bóghi - vrăjire. E x p r . A-i trage boghii = să-i ghicească în bobi. bogzăr m. - peştişor m ărunt. La DLR. boh n. - v. bour. bohån n. —burta calului; bîrdan. bohîrcă f. - vrăjitoare. bohoşél m. - cucoş cu pene în form ă de barbă. bói n. - trup, făptură. (M .Sadoveanu). bói n. - lot de păm înt (20 ha), boi (a) - a vopsi în culori. (DD). boi (a) - a farda, a sulem eni, boi (a) - a păcăli. (I.Creangă). boiå f. - vopsea. La DLR. b o iå lă / - fard, sulim an. La DELM . boiangeríe f. - m eseria boiangiului, boiangeríe f. - vopsitorie. La DELM . boiangíţă f. - vopsitoare. (DD). boiangiu m. - vopsitor. La DELM . boieresc n. - obligaţie de m uncă, boieri (a) - a ridica în rangul de boier, boieri m oldoveni (CD Ş, 1392). boieri m oldoveni mari şi m ici (CD Ş, 1403). boierie f. - rang, dregătorie de boier, boieríţă f. - nevasta unui boier, boierii (BD Ş, 1458).

Ihiii i i i h m Ii dI mI c

ni

( B D Ş , 1458).

37

bAt t Ui ş. L a D D .

Iintnii i i i luptător, atlet. La CADE. boli r / vopsire. La DD. Iloiţtru ( ( 'l)Ş , 1425; BDŞ, 1503) —sat. Iliilţltii (( D.Şs, 15 0 2 )- p îr î u . H uiţii’ (( I )Ş, 1446) - m ănăstire. Iinlţtr i i i peştişor. La CADE. Iiriiflc / locul de fecundare a icrelor, bnlţtnkn i i i . - peşte m ic din ape de munte. (M .Sadoveanu). bojhAi (a) a coţobăi. La I.Creangă. Iiojdéucil /. casă m ică. La DLR. Ixijniili (a) a căuta bîjbîind. bolflndilu m. - băiat m are, necopt la minte. bold i i . ac cu găm ălie. La CADE. bold ii. v îrf ascuţit. La C A D E, DLR. bold n. străm urare. E x p r. A d a cu boldul în cineva = a necăji, a tachina, bold i i . - cui. La DLR. bold n. - nuia. La DLR. bold n. - par. La DU. Boldeşti (CD Ş, 14 1 1 )- s a t . boldi (a) - a îm punge. La DLR. boldi (a se) - a se holba, boldi (a) - a ţinti. La DLR. boldiş adv. - holbat. La DELM . boldişór m. - bold mic. La DELM . b oldit adj. - căscat, holbat. H o ldor(C D Ş , 1426) - vistiernic. H oldur (B D Ş) - vornic H oldureşti (C D Ş, 1 4 2 6 )- s a t . b o ld u résc ni. - din satul Boldureşti. bolea / - fiinţă im aginară, boleåc adj. - bolnav, boléşnită / - boleaznă. La CADE. bólfă f. - gîlci. La DU. bolfeie f. - parte a jugului, bolhåş n. - groapă m are cu apă.

bolíşte f. - epidem ie, bolind adj. - sm intit. La DLR. b o lm o jå lă /-b o d o g ăn eală. La DELM. bolm oji (a) - a vorbi neînţeles. La DELM . bolm ojire f. - bolborosire. La DELM . bolm ojit adj. - nedesluşit. La DELM . bolneci m. - soi de hulubi, bolníţă f. - spital. La D ELM , C A D E. bolniţă (BD Ş, 1471) - spital, boloåtă f. - groapă cu apă de ploaie, bolocån ni. - ţipar. bolohån iii. - pietroi, bolovan, bolohăncålă - um flarea ugerului vacii, bolohăni (a) - a se um fla ugerul, bolohănit adj. - umflat. La DU. bolohănós adj. - noduros, b ó lt ă / - peşteră, bóltă f. - nişă în peretele pivniţei, bóltă m oldovenească / - s i s t e m speci­ al de sprijinire a bolţilor vestitelor bise­ rici m oldoveneşti m edievale. (ELA M ). bolotău n. - unealtă de pescuit, bolovănél n. - dans popular, b oltú nă/ - v. boloată. b óm b ă/ - bobiţă de struguri, bom băni (a) - a lovi la fundul pepenului verde. bom băróşă/ - ghindă, bom bí (a) - a bom barda, b om b íşcă/ - m îner la sertar, bom bíu adj. - liliachiu, bónca adv. - hoinar. E x p r. A îm bla bonca = a um bla bram bura, boncălui (a) - a scoate m ugete, boncăluit n. - răget puternic, bondar m. - bărzăun. La M .Em inescu. bónd ă/ - pieptar. La C A D E. bondăní (a) - a ocărî (sub nas).

38

borhăn n. - burduhan. La CADE. borhåt n. - boştină.

b o n d íţă / - cojocel scurt fară mîneci. bondíţă f. - p ieptar din piele de miel. bondoc adj. - scurt şi gros. La DU. bongăzói m. - bărbat care duce daruri. bongoåse f. pl. - istorioare hazlii. bonjúr n. - haină purtată de bonjurişti. bonjurist m. - num e de batjocură. b oníţă/ - v. bondiţă. bont n. - legătură de fîn, paie. bontăş /;?. - răzvrătit. La V.AIecsandri. bontăneålă / - trîn te a lă , bătae. bontăní (a) - a lovi cu zgom ot. bontănitúră f. - ciocănitură. La DLR. Bontica Toma (BD Ş, 14 7 1 )- b o ie r . bonzâr m. - bărzăun. La CADE. bonzalău m. —tăun. b o tari n. —vînt puternic cu ninsoare. borboănă / - broboană. borcan n. - gavanos. borcăni m. pl. - muci. borcănós adj. - m ucos. borceåg n. - sem ănătură pentru nutreţ. borcói n. - ardei gras. borcói n. - borcan. borcút n. - apă m inerală. La DLR. bord m. - bulgăre. La CADE. b o r d é a / - fiinţă im aginară. bordeéş n. —lucarnă. bordéi n. - locuinţă sem isubterană. b o rd e i n. - zom oniţă. La CA D E. bordéi n. - pivniţă. bordíu adj. - b o r d o , roşu-închis. bordói m. - necuratul. bordohăni (a) - a sfîşia. boréasă f. - femeie măritată. La CADE. borfăí (a) - a alege nutreţul (calul). borféte m. - peşte. La CA D E. borhåe pl. - intestine, măruntae. La DU.

borhău n. - burta calului, borhée f. pl. —m aţe de vită. borhói n. - loc la fundul apei. boroănă f. - grapă, boroghină f. —borhot. La T.Pamfile. boroghină f. —gunoi (DD). borohódnă f. - borhot. La C A D E. boronâr m. —cal slăbănog, boroní (a) - a grebla. (DD). boroní (a) - a grăpa. La DU. boronít adj. - zgîrîiat pe faţă. boronit adj. - grăpat. La CA D E. boronít adj. - ciupit de vărsat. (DD ). boroscåi m. - plantă ghim poasă. boroscodí (a) - a trăncăni, borsocåe n. - strigoi, borş n. - zeam ă acră din tărîţe. borş n. - ciorbă. borş n. - ciorbă făcută cu zeam ă acră. E x p r . A-i da cuiva borşul în foc = a-şi ieşi din fire; A sufla în borşul cui­ va = a se am esteca în treburile cuiva. A inînca borş = a spune m inciuni. A se face borş = a se înfuria. C ine s-a fript cu borş suflă şi în lapte acru = tot p ă­ ţitul îi priceput. A-i da cuiva borşul în foc = a-i sări ţandăra, borşâr m. - am ator de borş. borşăríţă f. - iubitoare de borş. La DD. borşér n. - oală, pentru um plut borşul, borşcu n. - m azăre, borşí (a) - a se înăcri, borşí (a) - a se strica (vrem ea), borşíncă f. —putină pentru borş. borşişór m. - plantă cu frunze acre. borşişór m. - un borş mic. borşişór n. —valeriană (plantă), borşít adj. - acrit. La DLR.

in ii >ii im ii ii un borş mic. 111111 ii lo rla lc la pod. Iii ii iun iii copac scorburos. La CADE. IIim Irt (BD Ş, 1499) - „unde a fost Iun iii / gaură. E x p r . A îm b la după Iun iu vîntului = a um bla zadarnic. La III K. Iun iu / groapă. La C.N egruzzi. Iun Ifl / scorbură în copac, hm Idilică /. - strecurătoare. Inii Id ilică /. - lopăţică cu găuri. Iun U'iiucă/. - v . bortcancă (lopăţică). borti (a) - a găuri, h n r tic íc ă / - gaură mică. Imm Iilcăncă/ . - v. bortcancă (lopăţică). hiirtili (a) - a găuri, horlilí (a) - a priboi. Iiorlilit adj. - prevăzut cu o gaură, hiirlit adj. - găurit. La DLR. h o r titú r ă / - găunoşitură. La CADE. Iiorlós adj. - găunos. La DLR. Iiorz adj. - z b îr lit. La CADE. borza f. - fiinţă închipuită. La CADE. boscar/w. - scamator. La V.Alecsandri. boscărie /. - scam atorie. La C.Hogaş, boscărie /. - înşelătorie, pungăşie, b o s c o å n e / - vrăji. La S.F.M arian. bosconi (a) - a vrăji, a fermeca, boscorodeală f. - vorbire nedesluşită, boscorodi (a) - a vorbi fără rost. La DU. boseåc m. - golan. La DD. Iiosoli (a) - a înghesui, a ghem ui, bostan m. - dovleac. La DLR. bostan m. - cap (ironic), bostan cu harbuji m. -p e p e n ă rie . bostană f. - pepenărie. La DU. bostană f. - pepene galben, bostangíu m. - cultivator sau negustor de pepeni. La DLR. bostaníu adj. - de culoarea dovleacului, hostangiu m. - pepenar. La DLR.

39 bostănår m. - cultivator de pepeni, bostănăr m. - păzitor la pepenărie. bostănăríe f. - pepenărie. bostănél m. - dovlecel. La DU. b o s tă n íc ă / - dovlecel, b o s tă n o å ic ă / - dovlecel, boşólcă/ - umflătură, gîlcă. La CADE. boşorogéală f. - vătăm ătură. La DD. boşteritúră f. - scorbură în copac, boştínă f. - răm ăşiţă de la faguri, bóştir adj. - v. boşteritúră. b o ş t iú r ă /- scorbură. La M. Sadoveanu. boştór adv. - gol, deşert, bóştoră adv. - boşturoasă (ridiche), boştorît adv. - găunos, boşturos. b oştorúgă/ - v. boşteritúră. boştúr adj. - găunos. La DU. bóştură f. - inim a copacului, boşturós adj. - scorburos. bot n. - m ordă. La CA D E. bot n. - parte de dinainte a luntrii, botåri n. - curea la căpeţea. botărnic n. - v. botari. bótă f. - butoiaş. bótă f. - bîtă. E x p r. A da cu bota în baltă = a da cu bîta în baltă. A nu şti botă = a nu şti nimic. Botăşani (BD Ş, 1 4 9 0 )- s a t . Botăş (BD Ş, 1 4 8 8 )- r ă z e ş . botău n. - bîtă m are şi lungă. botcåle f. pl. - turtele din aluat acru. bótcă f. - celulă a fagurelui. bótcă f. - trăsură m ică închisă. bóte f. pl. - tulpini de floarea-soarelui. b otcålă/ - v. botari. botează / - bobotează. botéi n. - cîrd (de oi). L a CA D E. botejúne f. - botez. botencúţe f . pl. - ghete.

40 b otérn ică/ - v. botari. b o te r n íţă / - v. botari. botí (a) - a se bosum fla. b o t ic ă / - bîtă mică. La I.Sbiera. botine f pl. —ghete. La M .Em inescu. botişór m. - bot. La AI.Donici. Botna (CDŞ, 1429; BDŞ, 1470)-p îrîu . Botna (CD Ş, 1452) - iezer. Botnişoara (CD Ş, 1443) —gîrlă. botnåri m. —dogar, botnări (a) - a fi botnar. botniţă f. - v. botari. b otórniţă/ - v. boţari. botroci (a) - a scotoci. Boţ Luca (BD Ş, 1491) - nepotul lui Laţcu Boţ. Boţ Laţcu (CD Ş, 1421) - m are boier m oldovan. Boţeşti (CD Ş, 14 3 9 )- s a t . boţ n. - m ănunchi de cînepă. boţ n. —cocoloş. boţi (a) - a m ototoli. boţi (a) - a cocoloşi. boţi (a) - a înjgheba. b oţi (a) - a strîm tora pe duşm an. boţişór n. - boţ mic. boţit adj. - m ototolit (haine, stofe). boţit adj. —zbîrcit. L a M .Sadoveanu. boţitúră f . - cută, încreţitură. bouåri m. - vacar. Boul (CD Ş, 14 5 6 )- p îr î u . bóur m. - partea încovoiată a săniei, bóur m. - taur sălbatic al cărui cap era reprezentat pe stem a M oldovei, bóur (stem a) m. - Ţ ara M oldovei. Bo­ urul m oldovenesc era singur stăpîn p e o ţară lungă. (N .G ane). bóur m. - semn de înfierare, bourean m. - bou. La DU.

Boureanu Ion (CD Ş) —m are boier, bourél m. - juncan, bourél m. - gurgui, bourél adj. - tare, ţeapăn, bourél adj. - cu coarne ascuţite, bourie n. - staniştea boilor. La CA D E. bouríe f. —cireadă de boi. bouroåică f. - fem ela bourului, bouşór m. - boulean. Bouşori (BD Ş, 14 9 7 )- s a t . bozåncă f. - soi de struguri negri, bozăi (a) - a m ucezi. La DU. bozgorói m. - nălucă, bózie adj. - brumărie. Bozicni (CDŞ, 1407; BDŞ, 1467)- s a t . b ozoâică/ —v. bozancă. brabanóc n. - brebenoc. brac n. - stricătură. La DLR. bracăce f. - cană (de sticlă), bråci m. - izmene, b r a c ó u c ă / - selectare. (l.D ruţă). brad (BD Ş, 1490) - sem n de hotar, brad m. - ornam ent pe ţesătură, bradanél m. - pedicuţă. bradåre f. pl. - ornam ent la streaşină. Bradul Muerci (BDŞ, l4 9 l) - to p o n im . brahări m. - beţivan, bråhă f. - drojdie de bere. La CA D E. b r ă h ă / - borhot de fructe, bråhă f. - bragă. La DLR. bråhă f. - tescovină de sfeclă, brahagiu m. - bragajiu. La DLR. bråhnău m. —vultur mare. bråjcă f. - bragă. bråm ă f. - poartă, brancåt adj. - breaz (despre cai), b rån işte/ - m uncă obligatoare, brånişte f. - dom eniu dom nesc; “p ădu­ re oprită pentru vînat” . b rån işte/ - opreală. (M .C ostin).

Iii itnişte /. - pădure. La A l.V lahuţă. Iit linişte (BD Ş, 1490) - pădure. Iii linişte (BD Ş, 1499) - sat pe Şiret. Ilrlinişte - s a t . I i i lin i ş te / -d e s c h iz ă tu ră la fustă. In j'iniţă /.' - baligă putrezită. Iinin/.ólc/ - piele de căptuşit câputa. In j is lé t ă / - brăţară. Iirn şo åv ă/ - p a la v ră . (I.Creangă). briitoş adj. - chipeş, frum os la statură. H iatu l N eted u l (CD Ş, 13 9 9 )- r ă z e ş . Iiraţ n. - druci verticali dc la loitre. h n ije n. pl. - m inere la ferestrău. h ra ţîş adv. - pe braţe, pe sus. lu a tu r i m. pl. - craci la căruţă. Iii i i z d ă / - hotar. b r ă z d a / - deasupra cînepii la muiat. I i i azi (BD Ş, 1 4 9 1 )- s e m n de hotar. H răcacel (BD Ş, 1473) —pîrîu. Iirăcåci m. - căldare turcească, b r ă c in å r n. - chingă la crăcii căruţei, b r ă c in å r n. - aţă de la bata iţarilor. h ră c u í (a) - a alege ce-i stricat, h ră c u í (a) - a strica, a deteriora, b r ă c u ír e / - alegerea lucrurilor stricate, b ră c u ít adj. - răvăşit, distrus, h ră c u ít adj. - stricat, deteriorat, b r ă d å n m. - brad stufos. La DLR. b r ă d ă n å ş m. - brad mic. b r ă d ă r íe / - cherestejerie. B ră d ă ţe l (BD Ş, 1 4 8 4 )- p îr î u . b ră d ă ţe l n. - brădet mic. b ră d e t n. - crîng de brazi. La DLR. b ră d íş n. - brădet. La A l.V lahuţă. b ră d íş n. - iarbă acvatică, de baltă. b r ă d iş ó r m. - brăduţ. b r ă d ú i / - brăduţ. (M .Sadoveanu). b ră d u le ţ (BDŞ, 1 4 9 1 )-s e m n de hotar. b r ă d u le ţ ni. - brăduţ. b r ă d u l i ţ ă / - brăduţ. La E.Camilar.

41 brăghidău n. - mustuitor. brăh ărie/ - bragaregie. La CADE. Brăneşti (CDŞ, 1429) - sat. Brănişteni (CDŞ, 1400) - sat. Brăniştenii de Jos (CDŞs, 1480) - sat. Brănişterul D ragom ir (CDŞ, 1400) boier. brăniştér m. - paznic la o branişte. Brănişterul D um a (CDŞ, 1436) - bo­ ier moldovan. b r ă ţ å r e / - lopăţele la vatale. b răţeå/ - brăţară. La DLR. b răţéle/ p l . - bulfee la jug. brăzda (a) - a zdrobi, brăzdét n. - teren îmbrăzdat. b răzd iţă/ - jo c de copii: de-a brăzdiţa. La CADE. brăzdós adj. - cu brazde mari. brăzduí (a) - a brăzda. (V.Alecsandri). bre interj. - bă. bre interj, (de mirare) - bă! brcåbîn m. - ghiocel. La DLR. breaslă/ - meserie. La DLR. brează adj. - pată albă. Brebi (BD Ş, 1490;C D Ş, l 4 0 0 ) - s a t . brec n. - trăsură cu patru roţi. brehăí (a) - a lătra (cînele). brehăí (a) - a trăncăni, brchăitúră/ - lătrat, brehní (a) - a scoate un sunet răguşit, brcslåji m. p l . - slujitori, paznici, brcslåş m. - asociat, breslåş m. - deţinător de priseci. breslaşi m. p l . - meşteri. LaN.Ţurcanu. brezătúră/ - pată albă în frunte, brezént m. —pînză de cort. brigadíri m. —chirovnic. La DLR. brighidău n. - coadă la putinei, brip tă/ - briceag. La CADE.

42 bríscalcă f - m aşină de stropit, brişcăr m. - m eşter de brişte. brişcă / - trăsură uşoară. La DU. b rişcúţă/ —brişcă mică. b r iş c u liţă / - brişcă mică. La CADE. britón n. - buclă. b r i t ú l c ă / -în c ă p e r e pentru inventar, brîncât adj. —slăbit dc puteri, obosit, b r în c ă / — mînă. E x p r. A m erge (a se tîrî) în brînci = a se m işca pe mîni şi picioare. b r în c ă / —ghiont. E x p r . A-i da cuiva o brîncă = a îm brînci. brîncă / —purcel. brînci (a) - a îm brînci. La I.Creangă. brînciş adv. - în patru labe. La CADE. b r în c ó r n iţă / - creţişori (plantă), b r în c ú ţă / - m înuţă. Brîndúşa (BDŞ, 1494) - nepoata lui Jurj. Brîndza Nicolai (BD Ş, 1490)- n e g u s ­ tor. brînzåri m. - păcurarul care face brînza. Brînză (BDŞ, 1490) - sat în Bucovina, b r în z ă lc â g ă / - săptăm îna albă. brînzăpríns m. - lapte prins fără sm întînă. b r în z é le / pl. - turte din brînză. brîn zéle/ pl. - brînză tocată cu diferi­ te com ponente. Brînzcşti - v. Brînză (sat), brînzéturi n. - dare pentru domn. brînzí (a) - a se înăcri, brîseăí (a) —a stropi via, pomii, brîu n. - curcubeu, brîul babei n. - v. brîu. brîul M ăriei n. - v. brîu. brîul lui dum nezeu n. - v. brîu. brîul ciobanului n. - v. brîu. brîul popii n. - v. brîu.

brîul dom nului n. - v. brîu. brîu de p loaie n. —curcubeu. brîu pe cer n. —curcubeu. brîul naşului n. - curea la căpeţea. broâjbă/ - nap. b roască/ - parte la cotigă. broåtec m. - brotac. La DU. broboadă/ - basm a. brod n. - vad. La CA D E. brod n. - bac. b rod ătú ri/ pl. - altiţe la ie. brodeai ă / - întîm plare. b rod ele/ pl. - broderii, brodi (a) - a se potrivi. (DD ). brodi (a) - a pune la cale o afacere. E x p r . pe brodite = pe apucate, brodi (a) - a se nim eri. (P.lspirescu). brodină (CD Ş, 1 4 2 9 )- v a d . brodíş n. —iarbă acvatică, broghinţâtă adj. - cu boabe mari. b roghínţă/ - bobiţă de poam ă. (DD). brojbăn ni. - căpăţînă de varză, brojbănåş m. - căpăţînă de varză, brójdi m. - v. brojban. broscăí (a) - a sparge băşica (broasca) de sub lim ba vacii, b roscărie/ - baltă cu m ulte broaşte. B r o s c ă r ie / - toponim (G lodeni). Broscău m. - pădure pe m oşia G oeni. broscodí (a) - a alege pleava (calul), bróşcă/ - piatră scum pă la inel. broşteån m. - locuitor din satul Broasca. Broşteni (CDŞ, 1438; BDŞ, 1491) - sat. b roşteåsca/ - stil de înot. brotac ni. - broatec, broscuţă verde, brotăcél m. - broscuţă verde, broticíu adj. - verde-deschis. brozolétă / - brăţară, b rózb ă/ - căpăţină de varză, brózdi m. - ciorbă de varză cu smîntînă.

cult, cu studii. ,i «••Im iii cel care conduce un brod. Inia (l l)Ş, l4 5 4 ) - v a d . H m ilu it/ pod plutitor. ■i minut / taxă pentru trecere. •i ml ii Ic iii brudar. •i mlitic adj. tînâr, necopt. La DU. ii utilii ii i . minor. n ml in ud/, necopt la minte. H ii11 ii prim a tencuială. La DLR. ii iiMuf (n) a pune pînza în leşie, n iillui (ii) - a tencui. La DLR. ii ulliiiúlă /.' - ceartă. La DLR. n u l i u i ă l ă / - am estecătură pentru bamnuc. n u li interj, - b r r ! (M .E m inescu). n iiitiir n . - rolă. n iijí (a) - a glum i. n u m ă r ii i . - noiem brie. ti u m ă r (BD Ş, 1473) - prisaca lui ~. in im ă /. - chiciură. ii u n iă rc l m. - septem brie/octom brie. n iin iăriu adj. - verde-deschis. iru iu ló i n . - plută din ierburi. in islú c n . —cojocel. m is tu re - g alb en m . - cioroi. iru ş 111. - bulgăre. La DLR. i r u ş t u i ă l ă / - noroi. iru ţa c n. - rucsac. u ib å n n . - tobă. m b é ric m. - plantă erbacee. >ubóinic m . - dracilă. m b ó ln i c ă / - ghiocel, iiib u eţ n . - boabă, la CA D E. n ib u lă e in. —trunchi gros. lu b u lă e m . - flăcău tom natic, u ib u lå c n. - chirpici, lampac. m b u lă c n . - tăvălug de farăm iţat. n ib u rú z ă f - merişor. m b u r ú z ă / - fărîm ă. La DU.

43

iiim ih i I ii w

bubuşlíe f. - boţ de aluat. buc m. - fag. La DLR. buc, búci m. - cîlţi. La DLR. buc in. - pleavă de cereale. La DLR. buc m. - clipă. E x p r . Intr-un buc = într-o clipă. (I-Creangă). buc m. - fag bătrîn. E x p r. A fi de cînd bucii = a fi foarte bătrîn. bucal n. - garafa de 3 /. bucata (D B Ş, 1503). bucată f - jum ătate. Bucată de ocă = jum ătate de litru. bucată f. - farăm itură (de pîne). bucată (de c a r n e ) / - ciozvîrtă. b u c a t e / pl. - avere. La DLR. b u c a t e / pl. - alim ente, provizii. bucate / / / . - m încări. La C .N egruzzi. b u c å v e / pl. - jir. bucălåic f. —oaie cu botul negru. b ucătăriţă/ - bucătăreasă. bucăţclí (a) - a tăia în bucăţele. bucăţi (a) - a crăpa (lem ne) cu toporul. bucăţi (a) - a tăia în bucăţi mici. bucăţică/ - m om eală. E x p r . L-a luat cu bucăţica = l-a adem enit, l-a atras. bucău ni. - jir. b u c c c å / - scripete la stative, b úcfe/ pl. - litere, búclic/ - literă. b ú ch e/ - boabă. E x p r. A nu şti bu­ che = a nu şti nim ic, nici o boabă, búche / - păcăleală. E x p r . A fi cu buche = a se potrivi bine. buchélişte/ - păm înt neroditor, buchér/ - prostănac. (I.C reangă). buchereşte adv. - ca un bucher. bucheri (a) - a silabisi, b ucherie/ - alfabetizare, buchet n. - fundă.

44 bucheturi n. pl. - flori la hainele nun­ taşilor. búehie f. - acelaşi (lucru), búchili n. - buclă, buchini (a) - a citi prost, buchiri (a) - v. buchini (a), buchirófcă / - rărirea sfeclei, buchiseala /.' - chelfaneală. buchisi (a) - a îm brînci, a lovi. buchiţăi m. pl. - pete mici. búci m. pl. —cîlţi. búcică f. - m uchia toporului, búcică f. - gaură la hîrleţ. búcin n. - sirenă, b uciulie/ - m ăciulie la bîtă. Bucium Ion ( C D Ş ) - m a r e boier. Bucium (B D Ş) - vistiernic, bucium n. - tub de metal. La CADE. bucium a (a) - a şterge calul. B ucium eni (CD Ş, 14 2 4 )- s a t . Buciumi (CDŞ, 1437; BDŞ, 1 4 7 9 )-sa t. buclér n. —buclă, bucluc n. - belea, necaz. La DLR. buclucuri n.pl. - catrafuse. buclucaş adj. - cîrcotaş. La I.Creangă. bucoåsă adj. - plină de scai (lînă). bucoavnă f - abecedar, bucóucă f. - peptene fem eiesc. Bucoveni (BDŞ, 1468)- s a t pe Simila. Bucovina f. - partea de nord a Moldovei, bucovină / - făget, pădure de fagi. bucovinean m. - persoană din Bucovina, bucovineăncă f. —femeie din Bucovina, bucsâi m. - rostogol (plantă), b u c ş ă / - bucea. La DU. Bucşă (CD Şs, 14 5 9 )- r ă z e ş . Bucşă (CD Şs, 1459)- s a t . Bucşăni (CD Şs, 1 4 5 9 )- s a t .

B ucşăneşti (CD Şs, 1 4 5 9 )- s a t . Bucşeşti (CD Şs, 1 4 5 6 )- s a t . Bucurăuţi (CD Ş, 1 3 9 2 )- s a t . Bucureşti (CD Ş, 1427) - sat din preaj­ m a pădurii N eam ţului, bucşi (a) - a coase pe însăilătură. bucşi (a) - a ticsi, a îndesa. La DLR. bucşi (a) - a năpădi, a năboi (sîngele). bucşi (a) - a se înghesui, a se îngră­ mădi. bucşít adj. - ticsit, îndesat. bucureşteân m. - ardei gras; gogoşar. búcuri m. pl. - fagi. bucuşí (a) - a bate zdravăn (pe cineva). b ud åcă/ - vas de încheagat caşul. budâcă/ - găleată de m uls oile. budåcă/ - putină. (DD). budalåş n. - putinei. budålcă f. - putinei. b udăşcă/ - putinică. b udåşcă/ - butoiaş (pentru vin). b u d å ş c ă / - fem eie corpolentă. búdă f. - prăvălioară de lemn. La DLR. búdă/ - cuşcă pentru cîne. búdă/ - colibă. La DLR. budăéş n. - putinei. La C A D E. budăi n. - vas din doage; găleată. budăi n. - trunchi scobit. La DLR. budăi n. - colac de piatră la puţ. budăi (de seînduri) n. - ghizdele Ia puţ. budăi n. —putinei. Budăiul (BD Ş, 1473) - gîrlă. budălåe n. pl. - ciubere. (TD). budălău n. - putinei. La DU. b ud ihåce/ - pocitanie, m onstru, budinci n. - putinei, b u d u h o å lă / - boală contagioasă, buduhói m. - om gras. La CA D E. budulån adj. - prostănac, tulan. La CADE.

luiiliii i i colac la puţ; ghizd. La t Al H inului
45 bugorcél n. - cîrlig de pescuit, buh n. - veste. E x p r . A -i m erge bu­ hul = a-i merge vestea, buh n. - burtă la cal. buhåb adj. - grăsan. (Al.Vlahuţă). buhai m. - taur. La DLR. buhåi n. - instrument popular: o putinică cu un singur fund de piele. La DLR. buhai in. - lăstar de vie neroditor, buhåi n. - tulpină de ceapă, buhåi n. - rindea lungă, buhåi m. - bondar mare. buhåi n. - plută la matiţă. buhåi n. - vargă arcuită la coasă, buhåi-de-baltă. - broască de baltă, buhåi-de-baltă. - pasăre de baltă, buhåş m. - brad mic. La CADE. Buhaiul (CDŞs, 1 4 9 1 )- d e a l. Buhaiul (CD Şs, 1 4 9 1 )- v a l e . búh ă/ - b u f n iţă . (M .Sadoveanu). búh ă/ - cucuvea, búh ă/ - păr zbîrlit. búh ă/ - ochi. E x p r. O pus buha pe m ine = a pus ochiul pe mine. buhăeş m. - buhai mic. La DLR. Buhăcşti (CD Ş, 1436) - sat pe Răut. buhăí (a) - a plînge. buhăí (a) - a se face buhav. buh ăiålă/ - faptul de a buhăi; plîns. buh ăiålă/ - faptul de a se buhăi. buhăiåş n. - colţ de m atiţă. buhăit w. - umflat. (M .Sadoveanu). buhănós n. - stom ac la bovine, buhărdån n. - burtă la cal. buhăví (a) - a se um fla la faţă. b uh ăvíc/ - starea celui buhav. búhnă/ - buclă, búhnă f. - bufniţă. La DLR. búhnet n. - zgom ot înfundat.

46 buhní (a) - a trînti. (DD). buhní (a) - a da buzna (pe uşă). buhní (a) - a bubui, a tuna. buhní (a) - a exploda. buhní (a) - a plesni un cerc. buhón n. - stom ac la vită. buhón n. - burtă mare. buhós adj. - ciufulit, zbîrlit. buhuí (a) - a bubui. bueci (a) - a-i m erge bine. buiåc m. - lăstar de vie neroditor. buiåc m. - taur. buiâc adj. - nebunatic. La DU. buiåc adj. - zburdalnic. buiguíre f - vorbire într-aiurea. buim ac adj. - zăpăcit. La I.Creangă. buim åtic adj. - zăpăcit. buim ăccålă f. - am eţeală. La C. Negruzzi. Buim ăcelii (BD Ş, 1492)- s a t . buimăci (a) - a se zăpăci. La P.lspirescu. bujdă /. - cocioabă. La DU. b u jd e å u c ă / - căsuţă bătrînească. bujen iţă /T - păstram ă. La DLR. Bujor (BD Ş, 1490, 14 9 9 )- p îr îu . Bujor (CD Şs, 1 4 8 9 )- v a le . Bujor (BD Ş, 14 6 8 )- s a t . Bujorcni (CD Şs, 1472) - „sat unde a fost Bujor” . Bu jorăşti (CD Şs, 14 7 2 )- d e a l. Bujorăşti (CD Şs, 1472)- v a le . Bujorăşti (CD Şs, 14 7 2 )- m o ş ie , bujor m. - mac. bujór m. - trandafir, bujorår in. - poreclă ţăranilor, bulåi n. - prăjină la fîntîna cu cumpănă, bulån n. - galben-închis (cal), b u lå u c ă / - ghioagă, bîtă.

b u l å u c ă / —m ăciulie la bîtă. b u lå u c ă / - ac de siguranţă, b ú l ă / - ciom ag cu m ăciucă la capăt, b ú lă / —m ăciulie la bîtă. B u lb o a c a / - localitate în raionul Anenii Noi. bulboacă (CDŞ, 1428; BDŞ, 1499) adîncitură (de teren), bulboåcă f. - apă stătătoare, b ulb oăcă/ - vîrtej de apă. b u lb o å n ă / - loc adînc îngtr-o apă. bulbucåt adj. - ridicat, umflat, bulburós n. - urcior de lut pentru apă. buleândră / - haină veche, b u le å n d r ă / - fem eie desfrînată. b u le a r c ă / - vin de calitate proastă, bulearcă f. - posleţ (rachiu). La DLR. bulée n. pl. - beţe de floarea-soarelui. bulendrâr m. - strînge bulendre. b u lé n d r e / pl. - boarfe, catrafuse. bulgăreasca f. - dans popular, bulgăríe f. - legumărie. La DLR. bulgúr n. - crupe de grîu. bulgúr/7. -m în ca re. La E.Voronca bulgúr n. bulgur de păpuşoi. (D D ). porumb măcinat mare. bulgúr n. - urluială. bulhåc n. - baltă; iezer de pădure. Bulliac (BD Ş, 1473) - gîrlă. Bulliac n. - denum iri de localităţi în raioanele Rîşcani şi Ungheni. B ulh åca n. —toponim pe m oşia satului Pîrjolteni. b u lh ăccl n. - bulhac mic. b u lic h é r n. - cuţit m are tocit, b u lih ă ri m. - uliu. La DD. b u lih ă re f. - pasăre. La V.Vasilache. b u lţ m. - bulgăre. La CA D E. b u lú c n. - toalpă. La C A D E. b u lu c i (a) - a se aduna. (G r.U reche). b u lu c i (a) - a m erge buluc (bobocii).

I miI iij >Ii I iií I /. cartof. La DLR. I miI i i Iii 'u - n. băltoacă de apă. Inil/.iy adv. într-un singur rînd. b u m b iii. nasture. La DU. Ih iiii I) iii. - pastilă, lu n iih ilreăţă f. - băligar de oaie. b u in b S r c å z ă / —v. b u m b ă rc a ţă . h im ib ă så ri m. - paznic. Inim lti-galbeni n. - vetrice. b n in b işó r 111. - bum burez (plantă), hu m b íu adj. - violet. K iinibota (CD Ş, 1 4 3 7 )- s a t . liiin ib u re şti (C D Şs, 1493) - sat. b iim b u ri 111. p l . - nasturi. b n in b u r ú ţ in. - cocoloş. b u in b ú şc ă / - boboc de floare la pom. b iim b u şó r n. - m îner la sertar. b tim b ú ţ n. - căpăcel la rotiţele plitei. b m n b ú ţ in. - m îner la sertar. b iin ă - d im in c a ţa / - plantă decorativă. b u n ă tă c ió s adj. - bun la inimă. h u n c a n ă şi ni. p l . - boi. (TD). hú n că f. - vas. b u n c ă í (a) - a mugi. (TD). b u n c ă lă í (a) - a se jelui. h u n c ă lu í (a) - a m ugi. b u n c h in í (a) - a m igăli. La CADE. b u n d ă / - c o j o c e l . (M .Sadoveanu). b ú n d ă / - cojoc lung. La DLR. b u iid o líţă / - pieptar din piele de miel. b u n c t ă / - scufiţă. b ú n g e t n. - desiş de pădure. b ú n g h e r n. - buncher. b u n g h i m. pl. - nasturi. La CADE. b u n g h í ( a ) - a privi atent. (Săptămîna). b u n g h işo ri m. p l . - nasturi. La CADE. b u n g h í ţ ă / - cojocel scurt. b u n íţă / - bunică. b u n t n. - răzvrătire. b u n tå ş iii. - rebel. (V.A lecsandri).

47 buntuluí (a) - a chema m asele Ia v i­ olenţă. buntuluí (a) - a se răzvrăti, buntuluí (a) - a se tulbura, buntúşnic n. - răzvrătit, bunúţ adj. - bunicel. La CADE. b u o r(B D Ş , 1479, 1490) - însemn. Buoreanul (B D Ş) - comis. Buori (BD Ş, 1 4 9 1 ) - sat. b ú p că/ - bobiţă de struguri, bura (a) - a ploua mărunt, burat n. - maşină de cernut, buråt n. - ursoaică (în pod), buratic m. - brotac. La DU. burătic m. - gîndac care preveste ploaia, buratic m. - greer de cîmp. burâtic m. - coş la moară, buraticíu adj. - verde-saturat. b ú r ă / - ploaie măruntă, b ú r ă / - stropitoare, búră/ - cange, b úră/ - negură. burcăci m. - sfredel pentru copci, burcanós adj. - mare, gras (ardei), burcăş m. - care poartă burcă, b ú r c ă / - haină lungă de pănură. b u r c ă / - c o j o c . La DLR. búrcic n. - sfredel de tîmplărie. burcóucă/ - drum pietruit, burcuít adj. - pietruit, burcuşoåră/ - burcă mică. La DLR. burcút n. - apă minerală, burdău adj. - roşu-închis. burdiúh n. - burta calului, burdiúh n. - sfredel de lemnărie, burdói m. - lup. (TD). burduăl n. - burtă la cal. burdúh adj. - vişiniu, vişină-coaptă.

48 burdúh n. - gura vintirului. burdúh n. - c o ş de prins peşte. burdúh n. - copcă. (TD). burduhăş n. - b u rd u f m ic. La CADE. burduhăní (a) - a sfîşia. burduhós adj. - burtos. (I.Creangă). burdúlca m. - burtos (om ). burduşålă /. - faptul de a se burduşi. burduşél n. - b u rd u f mic. burduşi (a) - a um ple ceva îndesind. burduşi (a) - a snopi în bătaie. burechíţe f pl. - colţunaşi cu carne. buredzi m. pl. - ciuperci. burete f. - plută. D op de burete. (DD). burete /.' - pistrui. burete in . - ciupercă. bureză (a) - a ploua rar. La DELM, DD. burezăt adj. - plouat. Burghele (B D Ş) - com is, burghieş 11. - sfredel mic. burhåi n. - ceaţă rară, după ploaie, burhån n. - burtă, burhói n. - iarbă la fundul apei. burhún n. - stom ac de porc umplut, buric n. - căpăcel la fitilul lămpii, buric n. - om bilic. E x p r. A căta cu buricu, dar n-ai văzut cu ochii = a nu fi atent. buric n. - ridicătură în mijlocul arăturii. buricel m. - legătură la crucea carului. buríu /?. - stropitoare. burlac m. - văduvoi. burlac m. - bărbat fără căpătîi. burlac m. - bărbat pripăşit în alt sat. burlac m. - nătărău. burlac m. - flăcău neînsurat. La DU. burlăcí (a) - a duce viaţă de burlac. burlăcíe f. - viaţă de burlac. La DU.

b u rla n n . - conductă de apă. b u r lă u n . - m uscă folosită ca nadă. b u rlu é ş n. - urcioraş. b u rlú i n . - urcior de lut pentru apă. b u rlú i n . - gît lung şi strîm t la urcior, b u rlú i n . - ţîţă la coasta urcioarului. b u rlú i n . -jg h e b u le ţ la gura cănii, b u rlú i n . - cană cu jg h eb u leţ la gură. b u rlú i n . - jg h e a b la teasc, b u rlú i n . - g î t u l sticlei lămpii cu gaz. b u rlú i n . - ţe a v ă , gîtul pîlniei. La DU b u rlú i îm p le tit n . - dam igeană. b u rn u jé l n . - palton scurt fem eiesc, b u rn ú z n . - haină fem eiască cu blană, b u rs å c n. - cute. bursúc in. - om, copil mic de statură, bursúc m. - mizantrop, bursúcă f. - plantă erbacee, bursúne f. - un fel de rugină, burşí (a) - a trăncăni; a bodogăni, búrtic n. - rindea cu daltă mică. burtúc n. - groapă pentru peşte prins, burtúcă f. - gaură făcută în gheaţă, buşânca f. - joc popular, burúc n. - stropitoare, buruieze f. pl. - ciuperci, burunciúc m. - aţă din gogoaşe. burundúc n. - curmei scurt, burungiúc n. -b o ra n g ic. burunóc m. - brebenoc. burutuşíu adj. - galben-deschis. burzói n. - albină, burzului (a) - a se răsti. La DU. burzului (a) - a se răscula. burzuluiala f - răzmeriţă, burzuluit adj. - aprins de mînie. búsna f. - năvală. E x p r. A da busna = a năvăli. La I.Creangă, Al.Vlahuţă. busnåt adj. - gras (la faţă), busnåt adj. -b u că la t. (C.Hogaş).

49

inmiA / grăm adă, droaie. I iiih I ii ,idv buluc. La DU. lu m ilo A cA / - struguri. lium iloåcA / vin de busuioacă. i'iiMiióeiil m. - dans popular, busuiócul m. —m elodie. Iiiisiirinăn m. - persoană de altă religie iii raport cu cea m usulm ană. Imiş i i i . bulgăre. La CA D E. buşi (a) - a îm brînci, a trînti. E x p r . A-I buşi pe cineva rîsul = a-1 apuca pe i incva un rîs nestăpînit. buşitúră f. —izbitură, îm brîncitură. buşneag m. - prăpastie. b u şte an m. - scorbură. B uştean u l (BD Ş, 1 4 8 3 )- r ă z e ş . b u ştih å n n. - buştean. La DLR. b u t n. - piatră de construcţie. b u tâc adj. - cu coarne scurte şi groase. b u tå c adj. - neghiob, greu de cap. b u ta n m. —butaş de viţă de vie. butår ni. —dogar. b u t c ă / - trăsură de lux. La DU. b u t c ă / - cuşcă pentru cîne. butcós adj. - îndesat. b ú te adv. - sătul, plin. Butcşti, deal. buterbród n. - tartină, buti (a) - a ţîşni. La C A D E. bútie adv. - um flată (vaca), b ú tie/ - butoi m are. b u t lă g ă / - vas m are scobit, butlăgă/ - butoi de m etal de 200 I. b u t lă c i/ pl. - butoaie mari. b utnar m. - dogar. B u tn ă re şti (B D Ş, 1499) —sat. b u t n ă r i e / - d o g ă r ie . La DLR.

butnărit n. - m eseria butnarului. butoéş n. - butoi mic. La CA D E. butón n. - m îner la sertar. butonåş n. - v. buton. butuc n. - căpăţina roţii. La DU. butúc m. - talpă la stative. butuc m. - val la fîntînă. butúc m. - origine, început. butúc m. - pachet de cărţi. butúc (în foc) m. - năclad. La C A D E. butúc m. - tu tu c . La CA D E. Butucăria (BD Ş, 1489) —sat. butucănós adj. - butucos. La DU. butucéi m. pl. - scripţi la stative, butuci m. pl. —lemn pentru şindrilă, butuít adj. - scorburos. butulâc ni. - buturugă, butulăc m. - butuc pe care se ciopleşte, butulâc m. - talpă la polobocul plin. butulăc w. - mai de bătătorit păm întul. butulåşi m. pl. - bucăţi de lemn tăiat, butulăşí (a) - a tăvălugi ogorul, bútură/ - scorbură în copac, búturi m. pl. - m obilă. Buzaţi (BD Ş, 1470) —sat. Buzdugan (CD Ş, 1 4 4 6 )- s ă la ş , buzdugån n. - ghioagă de fier, arm ă de luptă; semn al puterii politice domneşti, buzdugån n. - mai de crăpat lemnele, buzdugan n. - ciocan mare. buzdugăní (a) - a bate. (TD). búzna adv. —năvală. E x p r. A da buz­ na = a năvăli pe neaşteptate, buzoå e f p l . - buze mari.

c cabå f. - căpăţînă de varză. cabă adj. - lucrat bine (păm înt). cabåc m. - dovleac galben. cabåc balån m. —dovleac alb. cabåc de borş m. - dovleac. cabåcică / - dovlecel. cabåcic in. - dovlecel. cabacióc in. - dovlecel. cabaniţă / - m antie scum pă, purtată de dom nitori. La M .Costin. cabardínca / - dans popular caucazian. cabåz m. - m ucalit. La DU. ca b az lîc n. - glum ă. cabazlîcåri m. - ştrengar. cablíícă / - vargă la coasă. cacadîr n. - m ăcieş. cacealău n. - sucitor. caceâc adj. - înclinat. c a c e å lc ă / - tăvălug de fărîmiţat. caceålcă f. - tăvălug de treierat. caceålcă / —sucitor. c a c e å lc ă / - val (vîrtej) la puţ. caceålcă/ - unealtă de înfoiat pînza. cacealí (a) —a tăvălugi (ogorul). cacealí (a) - a întinde turta de aluat. cachiu adj. —nătărău. cachíu adj. - galben-verzui. căcică/ - spic de porum b. caciorí (a) - a se m urdări, a se terfeli. căciu lă/ - pălărie la răsărită. cåd ă/ - vană. La CA D E. c å d ă / - ciubăr. cåd ă/ - albie. căd că/ - cadă mică. cadélniţă (BD Ş, 1462) - afum ătoare. cad în ă / - pepene verde. cad oălă/ - sfoară la m reaja.

cad oålă/ - frînghie la năvod. cadrealåş n. - covoraş în pătrăţele. cadrél n. - v. cadrealaş. cafås n. - loc în biserică. La DU. cafea-arsă adj. - cafeniu-închis. caféinic n. - cană. cafélnic n. - cană. caféncic n. —v. cafenie. cafengíu m. - cafegiu. cafénic n. - cană. caftăn n. - jach etă fem eiască de lînă. caftån n. E x p r. A da (lua) caftan de dom nie = a-1 face dom n sau m are dre­ gător. - M anta albă lungă, îm podobită cu fire de aur. caftån n. —haină boierească (CM ). cahåt n. - şiră de porum b. căh lă/ - închizător de m etal la sobă. cåhlă / - hogeag. cåh lă/ - ursoaică. căh lă/ - lucarnă. c ă h l ă / - c o ş u l cuptorului. La DLR. cah leåncă / - cahlă. cahuleån m. - persoană din Cahul. caiélă/ - caia. căi prim ări m. pl. - m ică petrecere. caiéică/ - caia; cui la potcoave. caiîrlîc n. - inflamaţie (la gît, la obraz). căilă / - tîrnăcop. caim åc n. - sm întînă. caim acåm m. — locţiitor al dom nului. (I.N eculce). caim ån m. - ş e f al unei echipe de tăetori la pădure. cairlîc n. - gîlcă. caiúc n. - luntre mare. caiú tă/ —v. caiuc. caiúţ n. - cleşte de rufe. caiúţ n. - libelulă. caiúţ n. - greier de cîm p.

■u i inuiicA (în pod). • ululnillc ii gloata. (I.N eculce). , ii iii ilii ii lucruri diferite. • uIhIiuIIc ii ceartă. i tluliúlliiA /. groapă de apă pe drum. ■ ii iii I nt.pl. încălţăminte grosolană. ■.i Iih li'ic/f buclă. • ii >r.i* A / prăşitoare de rărit, i mIAI iu cositor. i iiluliún i i . chiclaz. La CADE. i ulum iindrós n. - harababură. ■ii Iiiiii' cA/. pătul la vie. u tliip A r« . calomfir. ■ii lup Ai' ii. izmă. La DU. ■iilm é| i i i . - vornicel. i itIA / cahlă. t uit ún n. fronton (la cerdac), t iilcntîr m. - catîr. t ulii n. căldură, i u ltlA ie / - copcă. • u ldiire/ - ceaun de m ăm ăligă. i iile / petrecere. E x p r. A face cale íi petrece după nuntă, t Ale p r im a r ă f - v. cale. «Alea m în z u lu i f. — vizită la părinţii nevestei. c ă le a s c ă / - cotigă. i iile å ş c ă / - trăsură uşoară cu două roţi. c u le å tc ă / - trăsură. cA II'ă/ - căpetenie. e A lf ă / - conducătorul cetei de flăcăiurâtori. e A lf ă / conducătorul trupei de teatru. e A lf ă / - organizatorul jocului în sat. ealíc adj. - sărac. La DU. calieéală / -în c ă ie ra re . »alici (a) - a zobi. La CA D E. calici (a) - a schilăvi, a ologi. La TDRG. cn lid ó r n. - cerdac, c a lid ó r n. —tindă.

51 călim n. - m lădiţă altioită. calim úr n. - v. călim . calindrói m. - ştrengar. La DU. calipóp m. - libelulă. calistírcă f - săpăligă. ca lif n. —coş de pernă. calîm n. - răscumpărare pentru mireasă. calîm n. - c î ş t i g ilicit. calîp d e chirpici n. - form ă pentru chirpici. calóncă f - stîlp la streaşina casei, calp adj. - falsificat, fals. Calu (BD Ş, 1 4 8 1 )- s a t . cålu-batiuşchii m. - libelulă. cålu-bocrului m. - libelulă. caloiân m. - m ică statuetă de lut (lemn). calţavétă f. - jartieră. calúp n. - calapod (la cizmărie). La DU. calúp n. - bucată de săpun. calúp de ceară n. - turtă de ceară. caluseăn-de-deal m. - greier de cîmp. calú ş n. - cîrlig de rufe. calúş n. - nasture de lemn. cam aråri n. - crin. cam åş m. - bocanc. căm ăşi m. pl. - ghete bărbăteşti. cam ănă f. - dare pentru vînzarea cerii, apoi pentru crîşm e. DIM . cam b óică/ - căm aşă bărbătească. cam énă f. - pom uşoară. cam enceăn m. - din satul C am enca. cam eniceăn m. — din C am eniţa, azi Cam eneţ-Podolsc. cam é şă f. cam fórcă f. cam fórcă f. cam fórcă f. cam înă f. -

foi de porum b. - cenuşar. - cerc la plită. La DLR. - lucarnă. frînghie la năvod.

52 cam ód n. - garderobă. cam pót n. - dulceaţă. c a m s ó lă / - capăt la coardă. căm uşcă / - piatră scum pă la inel. can åf n. - ciucure. canåhi m. pl. - canafuri, ciucuri. canal n. - hîndichi în jurul gardului. canalúş n. - jgheab la teasc. c a n å p c ă / - pat de lemn cu speteze. canarå f. - păşune grasă. La CADE. canat n. - frînghie groasă; odgon. canat n. - frînghie la m reajă. canat n. - ştreang (la gura de ham). canaţúică /.' - cană de lut. cană de b o c n ă / - vas de lut. canccu n. - urcior de lut. candrel n. - v. cadrealaş. c å n d ilă / - candelă. La CADE. c a n e a / - cep. c a n f é t e / pl. - bom boane. can féturi/ pl. - v. canfete. can fórcă/ - c ă p ă c e l la fitilul lămpii. c a n f ó r c ă / - cerc (la plită). c å n g ă / - furcă de fier cu două coame. c a n g e / - prăjină cu cîrlig. La 1.Slavici. canjéu n. - partea de sus a furcii de tors. can óu că/ - stropitoare. cant n. - încheietură pe acoperiş. can târcă/ - căpăstru. cantari (CD Ş, 1446) - venit, cîştig. c a n t ó v c ă / - jgheab făcut cu rindeaua. c a n tr a m å / -c ă p ă s tru . cantram ă / - căpeţea. cån u ră/ - fire de lînă după peptănat. capac de her n. - gurar (la cuptor). capac de răsărită n. - pălăria floriisoarelui. cap ån gă/ —laţ, cursă pentru păsări.

capatåri n. - sfredel mic. cap åu că/ - căţea de vînătoare. cap can ă/ - cursă de şoareci. La DU. capchiu adj. - capiu. La CA D E. cap éici/ pl. - bani mărunţi, câpie adj. - bolnavă de căpială. c ă p i ş t e / - templu. La M. Kogălniceanu. căp iţă/ - curele la îm blăciu. capíţuri - v. căpiţă, c a p iu liú ş c ă / - căpăcel la lămpă. cap lécică/ - găm ălie la cui. capót n. - haină de casă (fem inină), capót n. - învelitoare de pînză. capót n. - rochie, c a p r a / - obicei de anul nou. c a p r ă / - personaj deghizat. CA D E. c a p r ă / - cum pănă (la fîntînă). Caprei (CD Ş, 1425) - dum bravă, captai n . - pălărie la floarea-soarelui. captalån m. - plantă. La DU. captâr n. - coajă de brad la găleată, captăr n . - stup. c a p t a r e / - prisacă. captări n . - sfredel mic. cåpte n. pl. - capete, captúr n . - bonetă fem eiască. c å p ţ e / p l . - curele la îm blăciu. câpţi m . pl. - papuci de casă. capşúg n . - băşica porcului, capusneâc n . - varză tocată prăjită, capúsnic n. - grădină cu varză, carabăţ m. - larva ţînţarului. La CADE. c a r å b u ş c ă / -c u tio a r ă . La C A D E. caracu d ă / - caras, caracu dă/ - droaie (de copii), caracujioåră / - cărăşel. c a r å f c ă / - vintir din trei vintire. c a r â f t ă / - picior la războiul de ţesut, caragånţă / —coţofană, caraghióz adj. - sm olit (la faţă).

K'icn. gulie. La DU. • ,ii iili iu A / altoi. uiiAu i/i// corbiu. • itlrt i i / cărăm idă nearsă. i m ii ne / />/ felii. t iii 1111 III ni garofiţă. m m ude/ p ă tu lla v ie . • ,ii ,iii IIn // v. c a ra n tic . • m u plticc /. pl. E x p r . Cal cu caraI>< itn i u picioarele bălăi; pintenog. i iii npnic ii. cocină pe stîlpi. i ui A* i i i peşte de baltă. La DU. u n As/) beschie. >ni Ateii /. picior la stative. . ii i nul i i . ungher de pedeapsă. i ,ii uúlft /. - factor poştal. i uni v sin ă / . - dric. i Ai l)A /.' - um ăr la ferestrău. n u lio a n ţ ă / - carboavă, rublă. La DU. n u lio a v ă/ - rublă. (I.Creangă). n irh o iu íd m. —pastram ă. n i r l u i i t ú r ă / - v. c a rb ă . m r h ú r ă / - ghivent. n u calíu n. - pescuit cu năvoade. carcAii n. - pat la vîrtelniţă. n irc ă n n. - grăm adă de fîn într-o furcă. n u ci n. - rădăcină de salcie. cu rd ó n n. - canton. c a rd ó n n. - carton. n ir c tc ă /. - trăsură (cu patru roţi). c a rió r n. - năsîpărie. i iirîc n. - strat de legum e. i sirîc n. - val de păm înt. ciu îc n. —răzor. c a rîc n. - brazdă irigabilă. c a rîc n. - canal pentru apă la legume. n ir îm n. - fuscel la loitră. n ir în i n. - druc lateral la scară. n u îin n. - război de ales covoare.

53

mm iiiitiinii'

/< I,nulul /

C arîm bu Drăguş (BDŞ, 1497)-b o ie r, carîtâş m. - surugiu, carîtă f. - trăsură. carm ăc n. - unealtă de pescuit. La DU. carníc n. - poiată. carnizări n. - rindea cu daltă în figuri, carníznic n. - v. carnizari. c a r n i z ó u c ă /- v . carnizari. carnízuri n. pl. - ornamente la streaşină, carp in. - carpen. C arp (B D Ş) - vornic de poartă, carpétcă f. - şosete. C arpinului, gura (CDŞ, 1437) - pîrîu. c a r s în c ă / - basma simplă de bumbac, cartai n. - vultur, carte f. - scrisoare. (M .Eminescu). carte f. - scrisoare. (DD ). c a r t ín ă / - film. c a r t ín c ă / - portret mare, în ramă. cartoăple f. pl. - cartofi, cărtocică f. - fotografie, cårtocică f - portret în ramă. cartofăr m . - vierme alb de cartofi, cartofélniţă f. - coropişniţă. cartófişte f. - cartofărie. cartóflă/ - cartof. C artofleånca - mahala în satul Grinăuţi-Moldova. cartoíleâncă f. - plăcintă cu cartofi, cartóflişte f - v. cartófişte. cartúz n. - şapcă cu cozoroc, chipiu, căruceån n. - roabă, carúdă adj. - culoare a solzilor, caruri n. pl. - care (vehicule), carvasarå f. - vamă instituită de turci în Moldova. casap m. - măcelar. La DU. casåp in. - ucigaş. La N.Ţurcanu.

54 cåsă f. - gospodărie, căsă întorlocată / - fam ilie de soţi re­ căsătoriţi. casă bătută în c h e p t e n e / - casă aco­ perită cu stuf. caschét n. - pălăria florii-soarelui. casîncă / - broboadă cu flori. La DLR. c a s în c ă / - basm a albă. c a s în c ă / - năfram ă. c a s în c ú ţă / - basm a albă în trei colţuri. casnic m. —om de al casei, căsean. castålă/ - castană. La CADE. c a s t ín c ă / - basm a de bum bac. castiól n. - catifea. castron n. - cratiţă înaltă. castronél n. - cratiţă (de alum iniu). castrú gă/ - cratiţă. castrúlcă/ - cratiţă cu coadă. castrú le/ - cratiţă. castrúle de ceau n / - oală (de schijă). castrúle p l e t c ă / - c r a ti ţă joasă. castrulíţă/ - cratiţă (de alum iniu). castú rlă/ - oală (de schijă). c â şc ă / - spic de porum b. câşcă/ - fofează. caşíc n. - m ertic pentru vam a la moară. caşíţă/ - cutie pentru sare. c a şm ír adj. - cafeniu-roşietic. caşolcă cu t o a r t ă / - coş îm pletit. caşt n. - săpăligă. caşte/ pl. - aripi la vîrtelniţă. caştet n. - pălăria florii soarelui. cåşten 77. - cîrjă. caşúchi adj. - nătărău. cåşul-vrăbiei m. - cucută. catalici/ pl. - picioroange. La CADE. catalíg n. - picior mare. catalíg n. - patină.

catalíg n. - piciorong. catalige/ pl. - picioroange. catalige/ pl. - papuci de casă. catån ă/ şi - soldat. (I.C reangă). cataram ă / —curea. catărcă / - loitrac. catargă / - roabă. c a t a r ig ă / - picioroange. La CA D E. catarói n. - guturai, gripă. cåtcă / - putină. catérgă/ - galere. îi certa cu caterga în toată viaţa lor. (Pravila lui Vasile Lupu). catergâr m. - ticălos, pungaş, caterin că/ - flaşnetă. La C A D E. catigorie/ - clevetire. La V. A lecsandri. catîr 777. - cal m are, puternic. c a tîr o å ic ă / - catîrcă. catîrós adj. - noduros, cioturos. catrínţă/ - fotă dublă. La DU. c a t r ín ţ ă / - vîlnic. catrinú ţe/ pl. - m icşunele. catú şcă/ - m osor (de carton). c a t ú ş c ă / - m osorel (de lemn). catu şcú ţă/ - lădiţă, cutiuţă. caţån ă/ - bancă la m ijlocul luntrei. caţăp 77. - rus. c a ţ a r å / - b u c lă . caţaveică / - scurteică. c a ţ ă / - băţ cu cîrlig. cåţă/ - cange. c a ţ ú r c ă / - car mare. cåu ă/ - vrăjitoare. La DU. cåu ă / - babaua de speriat copiii. cău lă/ - p lută mică. La CA D E. caún 77. - pepene galben. caval 77. - strat de legum e. caval 77. - val de păm înt. caval 77. - brazdă. cavéi 77. - cafea.

■■•■ii nul t m im are din carne de oaie. ii m pci soană din populaţia libe' i ini l>>t/ 11 niI N iprului. (I.N eculce). ■.imii lum i) / bluză femeiască. i u/m Inc A / dans ucrainean. i inc i i dans ucrainean, i u/m Im i i i negustor din ţinutul ca­ lm lini • <1 / ii ii // căldare, u m ii i// şiştar. iii/iin /f oală de schijă. «ii/ >ln // ceaun. • u/rin m a rc n. - copcă pentru năvod. ia /rtn m oldovenesc n. - ceaun cu n i c i Iu şi toartă de fiert m ăm ăliga. i u/rtn rusesc n. - oală de schijă (fără III ci Iii). i ii/Ană /. căldare. i u /a n ă /. vas m are pentru fiert ţuica. ni/rtnă /. oală de schijă. i ii/ână /.' - ceaun de m ăm ăligă. cii/niiél in. - ceaun mic. cii/a n cţ n. - ceaun (de m ăm ăligă). cu /a n ó ţ n. - cazan mic. c n /â n ie /.’ - carte de predici. i n /iip ú h n. - ţesătură, un fel de catifea. o r / m ă / -tîr n ă c o p . La DLR. c a /m ă /. - teslă (DD ). cn/.iuån n. - tîrnăcop. c ílliă ră / - pojghiţă de gheaţă. < ă că rază Jurja (B D Ş, 1487)- b o ie r , c ă c ă sd e r n. - m ăcieş. La DU. căcclí (a) - a se rostogoli (cînele). căcelí (a) —a se zvîrcoli. c ă d i iţi (a) —a face căpiţe, c ă c i u g ă / - cegă. La DU. c ă c i u líe / - căpăţînă de usturoi, c ă c i u líe / —m ăciulie de mac. c ă d ă ţú e f. - cadă m ică. c ă d ú ş c ă / - cadă mare. c ă d /ă ţú ic ă f. - putină.

55 cădzút adj. - sleit, slab. c ă h le å ţ ă / - cahlă. La DU. căi (a) - a orăcăi. căimăcămíe f. - locotenenţă domnească, căinare f. - văicăreală. La I.Sbiera. căinţă f. - părere de rău. căiúş n. - felie de pîne. căiúş n. - cureluşă. La CA D E. călåndru m. - cal mare. călare/ - descălecare. E x p r. A se da jos de călare = a descăleca, călări in. sing. —călăreţ, călăraş m. - călăreţ. La C A D E. călăraş m. - slujitor dom nesc, călărăşím c f - călăraşi. (I.N eculce). călăreţi m. - vornicei (călări), călăruí (a) - a altoi, c ă lă ţu íc ă / - cană m ică; ceaşcă, călăvíe f. - m încare din pîne şi vin. călcare f. - cotropire, călcăéş n. - bucată de pîne. călcătoare f - vas de calcat strugurii, călcător m. - infractor, călcător m. - prădător, hoţ. călcători n. - vas de calcat strugurii, călcătóri n. - luntre, călcătúră f. - lut şi pleavă pentru chir­ pici. călcătúră f. - loc de am estecătură, c ă lc ă t ú r ă / - groapă de apă pe drum. călcîéş n. - bucăţică. La CA D E. călcîi n. - urm ă de to p o r pe tulpină, călcîi n. - unde se fixează toporîştea. călcîi n. - bucată de pîne. căld are/ - ceaun (de m ăm ăligă), căldare de m ăm ăligă/ - ceaun, căldărări m. - tinichigiu, căldări (a) - a se zăpăci. (DD ).

56 C ădăruşa (BD Ş, 1492) - pîrîu (oc. D orohoi). C ă ld ă r ú ş a / - pîrîu, afluent de stînga al Prutului. căldărúşă / - c e a u n e l. căldzí (a) - a încălzi. c ă le å n c ă / - cahlă (la sobă). căleåp n. - scul. La DU. căli (a) - a supune răcelii un obiect înfierbîntat. căli (a) - a răci (opăritura). C ălim an (CD Şs, 1492) - selişte. călindar n. - calendar La DU. C ălm ăţui (BD Ş, 1 4 9 0 )- s a t . c ă lţă to å r e / - sac de călcat strugurii, căluccăn m. - mînz. căluceån m. - greier de cîmp. căiúş n. - m ănunchi. La CADE. căluşăreştc ac/v. - precum căluşarii, căluşei ni. pl. - scripţi la iţe. Călugâreni (BDŞ, 1499) - sat (Vaslui). C ălugăriţa (BD Ş, I493) - pîrîu. căm ånă (CDŞ, 1408) - piatră de ceară, c ă m å n ă / - piatră (un calup) de ceară, căm ånă / - m ăsură pentru greutăţi, căm ånă f. - piatră de ceară folosită ca valută. căm ånă / - Dare la care erau supuşi în M oldova m edievală producătorii de băuturi, tăbăcarii. căm ånă cojocărcască f. - dare ce se lua de la tăbăcari. căm åră/ - încăpere lîngă casă. căm åră f. - odaie, iatac, c ă m å r ă / - odaie pentru alim ente, căm åşa-răn du nicii/ - volbură, căm ănår ni. - percepea căm ana. cămănåş m. - pescar ce fixează năvodul, căm ăråş m. - căpetenie a urătorilor.

căm ări/ pl. - năravuri. (DD ). căm eşă/ - rubaşcă. La DEX. căm eşă/ - căm aşă. La DU, CA D E. căm éşă/ —foi de porum b, căm eşi/ pl. - albituri, căm eşói n. - căm aşă lungă de noapte, căm eşúică/ - căm aşă m ică. căm eşúică / - m em brana nou-născutului. căm eşúică/ - peliţă la vin. căm in år ni. - strîn g ea d ările de la crîşm e. căn ăgăi/ pl. - m îzgălituri (pe hîrtie). căn ăgălíi/ pl. - m inciuni, pătărănii. căn ăţú e/ - cană (de lut). La TD RG . căn eålă/ - vopsea neagră. La CA D E. căni (a) - a vopsi în negru. La DU. căn ílă/ - m oviliţă pe ogor. căntuí (a) - a rindelui. căpåc n. - pălăria florii soarelui, căpåc n. - gurari la cuptor, căpăníţă / - săpăligă. căpăstrå (a) - a coase, căpăstru n. - bucată de piele la barcas. căpăşică / - r o tu l a genunchiului, căpăşúnă adj. - ca căpşuna, căpătîi n. - călcîi (la plug), căpătîi (la balcrcă) n. - podval. căpătîi n. - proptea la gard. căpătîi n. - pernă. căpăţînåtă adj. - căpăţînoasă. (TD). căpăţînă (de c u r e c h i) / - ciorfå. căp ăţînă/ - m ăciulie la bîtă. căp ăţînă/ - butuc la roata carului, căpăţînă / - căpeţea. căp ăţînă/ - partea de sus a jugului, căp ăţînă/ căp ăţînă/ căp ăţînă/ C ăpăţîroasa

pălăria florii-soarelui. găm ălie la cui. glavă (cap prost). (BD Ş, 1 5 0 3 )- p îr î u .

i A|>Au /// copoi. La CA D E. i A|ic;'mfl /. - cursă. L a CADE. ■itpchia (a) - a căpia. La DU. n ip o n i ni. pl. - căpcăuni. • Apcnóags?. haină. La CA D E. t iip c s tr e å lă / - cusătură dublă. i Apia (a) - a se îm bolnăvi de creieri. cApiri f. pl. - capre. • Apială / - nebunie. cA pitcníe/ -c o m a n d ir. La DEX. cA pitcnie/ —nacealnic. La DEX. cApiţă f - grăm adă. cA piţcâlă f. - căpeţea la ham. La DU. cA plăúţ n. - cleşte de cizm ărie.
57 cărăluí ( a ) - a altoi, cărăm idări n. - form ă de cărăm izi, c ă r ă m id ă r íţă / - v. cărăm idari, cărăm idăríu adj. - galben-roşietic. cărări/ pl. - preşuri. (TD ). cărăşăl n. - dans popular, cărboăn că/ - soluţie negrie. C ărbuncşti (CD Ş, 1 4 2 9 )- s a t . cărbuí (a) - a curăţi de intestine. C ărhana (CD Ş, 1 4 3 7 )- v a le . căriceån n. - cărucior cu două roţi. căriciór n. —roabă, cărindăr n. - ianuarie, cărindăş n. - creion, cărindăş n. - inim a copacului, cărişór n. - cărucior, cotigă mică. cărîm bi m. pl. - picioare la stative. Cărjanii pc Sarata (BD Ş, 1487) - sat. cărnelcågă/ —săptăm îna albă. La DU. cărnoşi (a) - a ju p u ia. La T.Pamfile, I.Creangă. cărnuí (a) - a prepara pentru tăbăcit. cărpănós adj. - zgîrcit. La DU. cărp ăn oşíe/ - zgîrcenie. La DU. cărticeă / - scrisorică. cărtoferíţă / - coropişniţă. cărţi/ pl. - scrisori. (TD). c ă r ţ u lie / - scrisorică, răvaş. căruceån n. - roabă. căruccr m. - căruţaş. La DLR. cărunte adj. - sure. căruţ n. —roabă. căru ţă/ - cocie (CM ). cărú ţă/ (cu coviltir) - carîtă (CM ). că s/ pl. - case. căsăr m. - gospodar cu casă. căsăr m. - bărbat căsătorit. căsăş m. - om de-al casei, curtean.

58 c ă s ă ln iţă / - bubă, rană. căsăpi (a) - a m ăcelări. La DU. c ă s ă p ie / - măcelărie. La V.AIecsandri. c ă s ă p ie / - bătălie. La N .Ţurcanu. cascău adj. - neghiob, năuc. căscăún m. - căscăud (CM), căscăúţi n. pl. - foarfece de tăiat sîrmă. C ăscioarele (BD Ş, 1469) - selişte. căseån m. - cirac (CM), căseån m. - om de al casei. (l.Sbiera). casnici (a) - a duce casa îm preună, căsoac /.' - casă în aceeaşi ogradă, căsoícă /.' - ham bar mic. căsoiţă de l e m n / - izbă. La DEX. căstån ă/ - dovleac alb, com estibil, căstăn íţă/ —v. castană, căsuşoără/ —casă m ică. c ă s u ţ ă / —lucarnă, c ă s u ţ ă / —cuşcă pentru cîne. căsúţă / - construcţie pentru uscarea tutunului. căşiţă/ - cutie pentru sare. La CADE. c ă ş iţ ă / - alveolă. La CADE. căşiulí (a) - v. a căşui. căştănél m. - dovlecel, căşui (a) - a scrobi (tortul), cătå (a) - a privi, a se uita. (TD). cătå (a) - a sta pe lîngă cineva. (TD). cătâ (a) - a avea grijă de cineva. (TD). cătå (a) - a se uita (în oglindă), cătå (a) - a asculta, c ă t å n ă / - soldat. La I.Creangă. cătălâg 77. - rătcz (la ladă), cătălâg 77. —gînj, la poartă, cătălâg 77. - cunună pe cap. cătălíge pl. - picioroange. La DU. cătălină / - tufanică. cătăni (a) - a face arm ată.

cătăn ie/ - serviciu militar, c ă t ă n iţ ă / - s o ld ă ţe l. La V.AIecsandri. cătărcói 77 . - car mare. cătinéi adv. - în c e tin e l. La I.Creangă. cătiníş 77. - loc unde creşte cătină, c ă t r å m ă / - catran. La C A D E. cătră prep. - către. La DLR. cătrănói 77. - vin negru, c ă t r ú n ă / - tidvă, curcubetă. cătrún ă/ - tidvă pentru sare. cătuí (a) - a tăvălugi ogorul cu tăvă­ lugul. cătun 77. - sătuc, c ă t u ş ă / - parte a cotigii, cătu şă/ - lăcată (Ia fierele de cai), cătú şnică/ - plantă erbacee. La DLR. c ă t ú ş n iţă / - urzică m oartă, căţăi 777. pl. - puieţi de albini. căţăí (a) - a zădărî, a se sfădi, căţăl 777. - parte dintr-o căpăţină de us­ turoi. La DD. căţăl 777. - ţine, cotei. La DD. căţălåndră / - fem eie tînără, uşurati­ că. Căţălcan (CD Ş, 1453) - hotarnic. C ăţăleşti (BDŞ, 1 4 6 0 )- s a t . căţeii (a) - a se îm preuna (cînii). căţeii (a) - a se întinde (buruienile), căúş 77. - palm e alăturate, căúş 77. - vas de lemn pentru grăunţe, căúş 77. - teică. căúş 77. - instrument m uzical cu coarde, căuşél 77. - cauş mic. căuşél 77. - teicuţă. căuşél 77. - făraş. căzăceåsca/ - dans căzăcesc. La DU. căvîrm å/ - cam e de oaie prăjită, căzănél 77. - căldăruşă. căzănícă/ - oală de schijă, căzăn ícă/ - ceaun m ic.

cA/Auúţă m ititică f - ulcică de schijă, i A/.Atúră f. - pădure doborîtă. i A/.ní (a) - a dosădi. La CADE. «va! interj. - ceală. La DU. ceAe ii. - unealtă a plutaşilor. La CADE. c e iic îe / - c u ţi ta ş m ic şi prost, c e iic îe / - cuţit de buzunar, cciicîoâră / - cuţitaş de buzunar. ccAclă / - cange cu un cîrlig. t cAlă /. - cerbice, parte de sus a jugului, ceahlău m. - vultur-bărbos. ceâină / - ceainărie. La CA D E. ecAinic n. - butoi de vreo 500 /. ceainic n. - cadă m are (din doage). iT uír n. - loc de păşunat. La DU. “Re­ gionalism întrebuinţat m ai cu seam ă de scriitorii m oldoven i”. (G.Tohăneanu). ceainic n. - colnic, c e a in ú r n. - m aterial de construcţie, i'c a m ú r n. —noroi, c c a m ú r n. - am estec din var, nisip, c e a m u re å lă / - v. c c a m u r. e c a m u r lu i â lă / - noroi, cean g ău m. - m aghiar din M oldova, ce ap ă f. - ghiocel, ceâpcă / - cazm a, ceaplíţă / - pălărie, cearceaf n. - saltea (de fîn, de paie), cearceaf n. - saltea (de pene), cearceaf n. - faţă de masă. ceardacăş n. - lucarnă, ceardacúţ n. - v. ceardacaş. e e a s t ú ş c ă / - scurt cîntec popular rus. eeăşă f. - cerbice. ceaşcă de b o c ă n ă / - cană (de lut), ceaşcă de hîrb f. - cană (de lut), ceâşnic m. - m are dregător, boier de divan. ceâşnic m. - dregător care avea grijă de ceaşca domnitorului. La DIM, DEX. ceâşnic m. - persoană care dă vin.

59 ccåşniţă f. - cerbice. ceatå lă /. - retevei. ceatărå (a) - a ura, a hăi. ceatlău n. - ciomag. ceatlău n. -p a liţă . ceaun n. - căldare. ceaun n. - tuci. (DLR). ceaunél n. - căldăruşă de mămăligă. ceaunícă f. - căldare mică. ceauniţă f. -căldăruţă. La CADE. ccaúnică f. - drum de fier. ceavåre pron. - ceva. cécea adj. - ceva deosebit de frumos. cécea f. - jucărie. cecm éc n. - amnar. cefår n. - curea la gura de ham. cefår n. - partea de sus a jugului. céfter n. - sfert. ceh adj. - tărcat (cal). cehăi (a) - a cicăli. La CADE. cehluí (a se). - a se rade. ceír n. - legumărie colectivă. ceír n. - grădină de varză. cela, céea adj. - ăla, aia. celcbiu adj. - elegant, fercheş. La DU. cclcdnic m. - slugă, rîndaş. La CADE. céli pron. - ăla. celşåg n. - înşelăciune. La CADE. cendílă f. - strecurătoare (de pînză). ccnghíl n. - cange. ccnghíl n. - cîrlig cu care se atîrnă un leş. céntru n. - sfredel de tîmplărie. c e n u ş ă / - cenuşar (la plită), cenuşér m. - copist prost. La DU. c c n u ş é r n iţă / - scrumieră. La CADE. ccnuşós adj. - cu multă cenuşă. (DD ). ceoåm pă / - buturugă, ceoårice m. - liliac (mamifer).

60 cep n. —crenguţă de brad. La CADE. cep n. - coardă de viţă de vie. cep n. - slavină. La CADE. cepår n. - burghiu. La CADE. ceparåş n. - sfredel mic. cepăí (a) - a păşi tîrşiind picioarele. cepăít adj. - zgom otul produs, cepăind. c e p ă r ie / —dare pe vin. La DIM. cepeleåg adj. —peltic. La DLR. cepråg n. —ciucure. La CADE. cepråz n. - dinţar de rostuit. ceprazåri n. - v. cepraz. c e p ú c ă / - arpagic. cepråznic n. - v. ccpraz. cerb m. - dans ritual m oldovenesc. cercătór m. - peţitor. cercătúră / - m ănunchi de cînepă. cerchezeåscă / - dans. La DU. cerdac n. - balcon. La DU. cerdăccl n. - lucarnă. cerepceícă f - voloc. cerét n. - loc unde cresc ceri (arbori). C eretci (CD Şs, 1 5 0 2 )- ju d e . ccretei (CD Ş, 1400, 1409) - semn de hotar. C eretceni (CD Ş, 14 4 5 )- s a t . C ereteeni (1491) - sat pe Cobîle. c e r g ă / - pătură (de lînă). cérgă/ - traistă pentru m încare la cai. ceriţícă / - buruiană cu frunze verzialbăstrii. ceriu adj. - albastru-deschis. c e r n ă tú r ă / - sită de făină. (TD). cern eală/ - doliu (CM ), cernelíu adj. —violet, cernelíu adj. - liliachiu, cernelíu adj. - albastru-închis. c e r n ú ş c ă / - cimbrişor.

cerpåc n. —ispol. cerpåc n. - teică. cerşi (a) - a poftori. La CA D E. certa (a) - a pedepsi. cesålă/ - ţesală. La DU. ccşcúţ n. —clipă, m om ent. ceşcúţă/ - cană pentru cafea. ceşm é/ - cişm ea. La DU. ceş-ceva - puţintel. La C A D E. ceşti (a) - a tăia cepurile. La CADE. cetål n. - capăt de creangă pe tulpină. cetărâ (a) - a ura noroc mirilor. (TD) cetărå (a) - a hăi. (DD ). cetărå (a) - a ura, a colinda. (TD). cetărå (a) - a întreba. (TD). cetărå (a) - a cerceta. cetărå (a) - a iscodi. cetărå (a) - a mustra. cetărå (a) - a plictisi, a sîcîi. La DLR. cetăråş m. —vornicelul cel m are. cctărătóri m. pl. - conocari (la nuntă). cetărătóri m. pl. - certăreţi, zurbagii. C etăţea (CD Ş, 1455) - sem n de hotar. C etăţile (CD Ş, 1 4 1 1 )- p îr î u . cetcålă/ -în v ă ţă tu ră . (I.N eculce). ceteråş m. - lăutar, cîntă din ceteră. céteră/ - vioară. La DLR. c e t it ú r ă / - carte, în cărţi. (TD). cetluí (a) - a bate, a chelfåna. cetluí (a) - a strecura. cetluí (a) - a lega ţeapăn cu funii. céu că/ —stăncuţă. La DU. cevåre pron. - ceva. cfit adj. - achitat. La DU. cfituí (a) - a se achita. (V.AIecsandri). cheåg m. - om bătrîn, neputincios. ch eån că/ - ciocan de n etezit tabla. chebåc n. - um plutură pentru sarm ale. ch eb ú ră/ - soţia cheaburului. checheríţă/ - dinapoiul genunchiului.

i liédică / - frînă la căruţă (car), t licfăluí (a) - a curăţi încălţăm intea, i licfăluí (a) - a petrece. La DLR. clicfluí (a) —a chefui. rliL'fós adj. —bine dispus. La CADE. (iicia-d racu lu i f. - piedicuţă (plantă), c h e i e / - dinţar de rostuit, cheie/ - şurubelniţă, clicji m. pl. - dispoziţie, chef. La DU. chelări m. - dregător la curtea dom ­ nească a M oldovei, chelărél m. - plantă. La DU. chelăriţă/ - chelăreasă. La CADE. liiclb åş adj. - rîios. La DU. chclbăş m. —pleşuv, c h e lb e / - boală contagioasă. La DLR. chelbos adj. - chel. La DLR. chelbos adj. - m urdar; lipos. chelboşí (a) - a cheli. E x p r . Doar n-am chelboşit = doar n-am înnebunit, chelduri m. pl. —vorbe. E x p r. A sta la chelduri = a sta la vorbă, ch ele/ - peliţă la vin. chélea cucoanei adj. —roz. chélea-ţiganului adj. - cafeniu-închis. chelem ét n. — afaceri. E x p r. A facc chelem et cu cineva = a avea daraveri. chelfănå (a) - a bate pe cineva. La DU. c h e lfă n e å lă / - bătae. La CADE. chelícă adj. - roz. c h é ln ă / - codîrlă la car. La CADE. c h e ln e r n. - răscol la căruţă. ch é ln e r in. —punctator pe fier. chelm n. - faină pe care se adună pînea. e h é l m ă / - m istrie. chélnic n. - flanelă. ch eltu i (a) (BD Ş, 1 4 7 2 ) - verb vechi în lim ba m oldovenească. ch e ltu é ln ic adj. —cheltuitor. c h e m ă to a re / - voinicele. c lie n tă / - m istrie.

61 cheotoåre (pentru cu rca)/ - gaică. chepcăr m. - m eşter de făcut şepci, ch ep că / - şapcă cu cozoroc, chept n. - cadou. E x p r. A pune pe chept = a dărui la cum ătrie. chéptene n. - hac la potcoavă, chéptene n. - unealtă de înfundat, chéptene n. - sm oc pe fruntea calului, chéptene n. - greabăn (la cal), chéptene n. - unealtă de retezat streaşina. chéptene n. - unealtă de bătut firele, chépţi m. pl. - pieptar pentru femei, chepţişóri n. - pieptar din piele, chepţişóri n. - pieptar căptuşit, cherapléş ni. - prostănac. La C A D E. ch eratiţă/ - fem eie îm popoţonată. cherchenéţ m. - uliu. chercíce/ - greabăn (la cal), ch erén ie/ - dezordine, ch erén ie/ - gunoi, cherfost (a) - a se m ocoşi. ch érnă/ —punctator pe metal, cherpedín n. - cleşte de scos cuie. chersăcăriu adj. —culoarea piersicului, chersîn n. - covată. La DU. cherşîcări n. - piersică, c h e r ş îţ ă / - piersică, ch erşîţă/ - culoarea piersicului, cherşîţîu adj. - culoarea piersicii, chéşic n. —val de păm înt. chesm ic n. —codină. ch étă / - specie de peşte teleostean. chetm egeă / - sertar (la m asă), chetrår m. - guvid-de-baltă (peşte). C hetreni (BD Ş, 1481) - sat. C hetreştii (BD Ş, 1 4 8 1 )- s a t . Chetreşti (BDŞ, 1491) - sat pe Racova.

62 chetricícă adj. - culoarea pietrei vinete, chetrioåră adj. - albăstrie, chetríu adj. - de culoarea pietrei vinete, chetroåsă adj. - aspră; apă cu săruri, chctrói n. - tăvălug de treierat, chetrós adj. - puternic, rezistent (cal). C lictroasa (CD Şs, 1459)- m o ş ie . C hctrosul (BD Ş, 1502)- d e a l. chetroşí (a) - a se usca tare (pînea). chetroşí (a) - a se usca tare (pămîntul). chetrúşcă adj. - albastru-deschis. cheutoare f. - rătez (la ladă), cheutoare / - m îner la m enghine, ch eu to a re / - balama (la uşă, fereastră), cheutóri n. - curea la îm blăciu. chez n. - E x p r. A fi bun (sau rău) la chez = a fi bun sau rău la baftă, chez n. - caracter. chez n. - inimă. E x p r. A fi bun la chez = a fi bun la inimă. chezăşluí (a) - a garanta. ch ézi/ pl. - prevestire. (D .Cantem ir). chiåj n. - potîng. chiån n. - ciocan de netezit tabla. c h iă n c ă / - v . chian. chiăş n. - ciocan de netezit tabla. chiåu interj. - imită urletul cînelui. c h ib ă r c ă / - fem eie grasă. La CADE. chibftcă/ - căruţă cu coviltir. chibzuí (a) - a pogodi. La CADE. ch ib zu ială/ - pogodeală. La CADE. chică (a) - a cădea. chică (a) - a ninge. Chică omăt. (DD). chíca-dracului / —coada-calului. c h i c ă / - smoc de păr pe fruntea calului. ch ică/ - păr. (M .Em inescu). c h ic ă tú r ă / - căzătură. (TD). chicăţél adj. —cu pete m ici (cal).

chicăţícă adj. - cu picăţele. (TD). ch ich íc/ - tichie, c h ic h in e å ţă / - noptieră, chichion n. - belea. (I.C reangă). chichirez n. - haz, farm ec. La CA D E chichirnéţ n. - pipernicit. La DU. c h ic h iţ ă / - sertar (la m asă), chicioåre n. pl. - clăi (15 snopi), chiclăz n. - c a la ic a n . La C A D E. chiclăzăríu adj. - albastru-deschis. chicluí (a) - a m ăcina faină aleasă, chicluít n. - m ăcinat. (TD ) chicluítă adj. - de calitate (făină), chicot n. - hohot. La DU. chicoti (a) - a rîde înfundat. La DU. chícu n. - pic, clipă. (TD). chicurå (a) - a dorm ita, c h id ă ln c / - lopată de fier. c h id ă / - brum ă. La CA D E. c h íd ic / - chiciură. chiflă / - produas m ic de panificaţie. Iaca... ceai rusesc şi chiflă nemţească. (V.AIecsandri). La C A D E. chiflă/ - bulcă. La DEX. chiflicí ( a ) - a strivi, chiflicítă adj. - strivită. (DD ). ch íftere/ - zeam ă de piftie, c h íf te r iţă / - loc m ocirlos; ochi. c h ifte r iţă / - coropişniţă. chifti (a) - a curge sub presiune. (TD). chifti (a) - a se scurge, a ţîşni. ch iftíe/ - zeam ă de piftie. C higheci (CD Ş, 14 7 3 )- ţin u t. C higheci (CD Şs, 1 4 7 9 )- p îr î u . chihâie m. - şeful pădurarilor. La TDRG. chihăí (a) - a tuşi înfundat, chihăi (a) - a sîcîi, a bate capul, ch ih ăitúră/ - tuse înfundată, chihní (a) - a m ocni (focul), ch íh niţă/ - pivniţă.

. inimii (a) - a chiui. ■ln|nulşi /.' pl. - ghete bărbăteşti. . Iul ii un litru. . Iul ii carafă de un litru. . Iillaccíu adj. —cu darul beţiei, i lilliici adj. - beţiv. La DU. «luhir m. - şobolan. t'hllâv adj. - schilod. t'h flfl/ - veche m ăsură de capacitate. i h ilă r íţă /.' - chelneriţă. d tilă v í (a) - a se vătăm a. c h f ld ă /- în tr e b a r e . (TD). ( liildă (CD Ş, 1432) - întem eietor. < hildcşti (C D Ş, 14 3 2 )- s a t . d iild u í (a) - a ispiti, d iild u í (a) - a ehibzui. d iíld u ri f. pl. - subînţelesuri. E x p r . A v o rb i în c h ild u ri = a vorbi cu sub­ înţelesuri. d iilc â lă f. - băutură (alcoolică), d iile â lă f. - beţie. La DU. cliilér n. - încăpere pentru alim ente, ch ilér n. - bucătărie de vară. cliilér n. - sărăieş. cliilésm adj. - roz-gălbui. chilfosålă / - chelfaneală. cliilí (a) - a pili. chilí (a) - a bea băuturi alcoolice, c h i l i å n c ă / —ciocan m ic de lemn. chilie (CDŞ, 1436, 1 4 4 3 ) - la mănăstiri, chilii (BD Ş, 1484) - la mănăstiri, chilim b ărrc. - r a v a c . c h ilim b â r n. - chihlim bar. La DU. chilim b ó ţ n. - bucată de pîne necoaptă, c h ilip ir n. - im pozit, ch ilít n. - lăcată. ch ilít n. - lăcată (la ferele de cai), ch ilít n. - cîrlig; clenci, ch ilít adj. - am eţit de băutură, c h í l n ă / - lădiţă; coşul căruţei. La DU.

63 chílnă f. - coşul căruţei. L a CA D E. chilós adj. - răbdător. La DU. chilós adj. - bun (DD). c h i l o t ă - plapum ă um plută cu fulgi, chilotă f - calabalîc, bagaj, chilug adv. - tuns. E x p r. A tunde chi­ lug = a tunde pînă la piele. La DU. chilug n. - piuliţă; pisălog, chilug n. - ghiont, lovitură, chilúşcă f. - călcîi de pîne. chím ă f - vîrf, culm e. La I.Creangă. chim buí (a) - a se m ocoşi. chim éz n. - coteţ, chim ic adj. - violet, chim icíu adj. —violet, chim ir n. —şerpar. La DU. c h í m n ă / - c o ş (la vehicul), chim túţ adj. - scund (om ), chim val n. - clopot. La M .Sadoveanu. chindosí (a) - a broda, chíndrus n. - albăstreală. chingår n. - rindea de făcut falţ. chingă f. —fuscel la scară, chinó n. - cinem atograf, chinovår n. - albăstreală. chinui (a) - a munci (CM ), chinuire f. - podvig. La C A D E. chinuit adj. - dosădit. La CA D E. chinzui (a) - a chinui. La CA D E. chióche f. - tanti, chiochícă f. - tanti, chiolhănós adj. - m işel. La DU. chiom b adj. - şchiop. La CA D E. chiom b adj. - chior (de un ochi), chiom băní (a) - a dibui, a orbecăi, chiom păni (a) —a picura (de somn), chior n. - poponeţ, chior m. - cîrtiţă.

64 chiorăi (a) - a produce un zgom ot ca­ racteristic (m aţele). La l.Sbiera. chiorăi (a) - a cîrîi (găinile), chiordiş adj. —chiorîş. La CADE. chiostéc n. - strîm toare. La CADE. c h ió ş c ă / - ureche pentru curea, chip n. - sem n. (TD). chip n. - gavanos de lut. chip n. —borcan de lut. chiparúşcă / —ardei, chiparúşcă d u l c e / - ardei gras. c h íp ă / - balot de tutun, chipărâ (a) - a ardeia. ch ip ărå t-a rd eia t. chipăreâlă / - chelfaneală. chipăruş m. - ardei. La CADE. c h ip a r ú ş c ă / - ardei iute. chipărúşcă bulgărească/ - ardei gras. chiparúşcă d u l c e / - a r d e i gras. chipăruşcói m. —ardei gras. chipceåg n. - unealtă de pescuit, chipéri m. - ardei. La CADE. C hipereşti (CD Ş, 14 3 6 )- s a t . C hipereşti n. - sat în ţinutul laşi. chipcr borcănos m. - ardei gras. chipíci m. pl. - papuci de casă. c h ip ilé u c ă / - chipiu, chipilíuh n. - pălărie, chipluí (a) - a presupune. (TD). chipluí (a) - a se deghiza. (TD). chipós adj. - arătos. La I.Creangă. chipoåsă adj. - chipeşă. C hiprian (CD Ş, 1429) - egum en. C hipricni (CD Ş, 1 4 2 0 )- s a t . chipuiăiă adv. —chipurile. (T.Pamfile). chir m. - greier. c h ir a n ă / - loc unde se depun icrele, c h ir å n d ă / - rom ă, soţie de rom.

ch íră/ —cucoană. (TD). chirău n. - ţăpoşică. chirăi (a) - a cînta (greierul). chirăit n. - cîrîitul greierului. ch írcă/ - tîrnăcop. chircăi (a) - a cloncăi (curca). chirci (a) - a se pipernici. La DU. chircit adj. - pipernicit, nedezvoltat. chircitură / - plantă pipernicită. chirculíţă / - săpăligă. chirdós m. - cîrdăşie. chirdosí (a) - a pierde, a nim ici. chirfosí (a) - a zdrenţui, a strivi. ch irfosålă/ - zăpăceală, hărm ălaie. ch irhân ă/ - loc unde se dă peştele la prelucrare. chirhizăşti adj. - chirghize. chiriåc m. - greier, ch irie/ - cărăuşie, chiriéş m. - chiriaş. La CA D E. chirigiu m. —cărăuş. La CA D E. chirilâr m. - pescar care trage matiţa. chirilåş m. - v. chirilar. chiripcåri n. - v. chirpelniţă. ch iripcåriţă/ - v. chirpelniţă. chirivíci m. pl. - buşm achi. La DEX. C hiriţă (BD Ş) - logofăt de divan, chiristéu n. - ferăstrău, ch irnă/ - punctator de făcut sem ne, c h ir n o å g ă / - cam eră pentru alimente, ch iroåşcă/ - pateu cu carne, chiroåşcă/ - colţunaş, chírocică/ - tîrnăcop mic. chirón n. —cui. chirón n. - găvozd. La CA D E. chirón tare n. —pobedit. La DEX. chironår n. - sfredel mic. chironél n. - cui mic. chironít adj. - ţintuit. (TD ). chirosí (a) —a irosi.

rh iro s tiu n. - pirostrie, c h iro s trå ri n. - pirostrie, c h iro stríi / - coroniţe de metal, eh iro şå ri n. - strecurătoare, c h iro şc å ri n. - strecurătoare, c h iró şc ă / —colţunaşi. (T.Pamfile). c h i r ó ş t e / pl. - v. chiroşcă. ch iro tí (a) - a cîrîi (găinile), ch iro tí (a) - a boli. c h iro tí (a) - a m ocni (focul), c h irp é ln iţă f. - form ă pentru chirpici, c h irp ic å ri n. - form ă de chirpici, c h irp ic ă r iţă / —v. c h irp ic å ri. c h irp íc ă f - cărăm idă arsă. c h irp ic ă ríe / - fabrică de cărăm idă, c h irp ic é a n c ă / - v. c h irp e ln iţă . c h irp ici m. - tiz ic . La CA D E. c h irp id í (a) - a se străpezi. S-o chirpidií dinţii de meri. (TD). ch irtíc n. —burtă mare. ch irticó s adj. - mic, nedezvoltat, c h irtíf n. - burtă mare. (Th.H olban). c h irto å c ă / —chibzuit la vorbă, chisă (a) - a strivi strugurii (cu maşina), chiså (a) —a strivi strugurii, chiså (a) —a fårîm iţa bulgării, chiså (a) —a tăia lem ne (cu toporul), chisåc n. - satîr de bucătărie, ch isåia / - farfurioară, chisåv adj. —îndărătnic, protivnic. c h i s ă g e å lă / - tocire, spoială. TDRG. chisăgi (a) - a snopi în bătae. TDRG. ch isălău n. - pilug de pisat usturoi, ch isălíţă / - fiertură de fructe. E x p r . C ine a re c h ip e ri m ult p u n e şi în ch isăliţă = cine are ceva din belşug, foloseşte fără socoteală. A face pe cineva c h isă liţă = a stîlci în bătaie. (V.AIecsandri). c h i s ă l ú ţ ă / - rozetă. c h i s ă t o å r e / - satîr de bucătărie.

65 chisău n. - piuliţă pentru m ăcinat pipe­ rul. La CA D E. chisău n. - vas pentru pisat, piuliţă. chisău n. - pilug de pisat usturoi. chisc n. - partea încovoiată a săniei. chisc n. - bour la schiuri. chisc n. - partea de dinainte a luntrei. chiscoåe - fluer (de soc, salcie). chiscoâe f. - jg h e b u leţ la teasc. chiscoåe f. - gaură de scurs gozura. chiscuí (a) - a ţipa (puii). chisea f. - rozetă. chisea f. - toporîşte la coasă. chisél n. - fel de m încare jelatinoasă. chisét n. - pungă (de bani). chisét n. - pungă pentru tutun. chisét n. - rozetă. ch ísliţă/ - v. chisăliţă. chisní (a) - a m ocni (focul). chisnovåt adj. - glum eţ. La DLR. c h iso å g ă / - peştişor mărunt. La CADE. chisoågă adv. - foarte tare. E x p r . L-a făcut chisoågă = l-a bătut foarte tare. chisogi (a) - a snopi în bătae. La CADE. chisóc adj. - vîrtos, îndesat. chisói n. —pilug. chistórnic n. - sigil pentru prescuri, chistrúgă f. - păstrugă. chisúguri f. pl. - accesorii pentru în ­ cărcarea puştii. La C A D E. chişåv adv. - îndărătnic. La CA D E. chişcă (a) - a da ac (albina), chişca (a) - a descreşte, a scade (luna), chişcår m. - ţipar. La C A D E. Chişcă (CD Ş, 1 4 5 6 )- r ă z e ş . C hişcă (BD Ş, 1500) - gîrlele lui ~. chişcă f. - ju g (la ham ), c h iş c ă / - furtun. chişcă adv. - supraplin. (A l.V lahuţă).

66 chişcă f. - gură de ham cu arc. chişcă / - m aţ, intestin, chişcă f. - tub de cauciuc, c h iş c ă / - un fel de caltaboş. La DLR. chişcătór adj. - înţepător. La TDRG. c h iş c ă tú r ă / - ciupitură. La TDRG. ch işcătú ră/ - bucăţică, chişcăţéi m. pl. - frecăţei. c h iş c ú ţ ă / - gleznă. C hişeneul lui Albaş (BDŞ, 1436)- s a t. C hişeneul pe Bîc (BD Ş, 1436) - sat. chişinău (CD Ş, 1436) - izvor. C hişinău (CD Ş, 14 3 6 )- ie z e r . C hişinău (BD Ş, 1458) —gîrle. C hişinău (BD Ş, 1466) - „sat la fîntîna A lbişoara” . Chişinăul lui Albaş (CD Ş, 1436) - iz­ vorul Iui ~. chíşiţă/ - pensulă de încondeiat, chíşleåc n. —lapte prins (închegat), chişmíş n. - soi de struguri fără seminţe, chişoârcă / - copil care se urinează des. La DU. chiştån n. - pici; copil mic. C h iştéln iţa/ - sat în raionul Orhei. ch iştélniţă/ - loc umed; bahnă. ch işteríţă/ - coropişniţă. ch ita / - voia. E x p r . Acum e chita lui = este la voia (decizia) lui. chităci m. - ochitor bun, ţintaş. La DU. chităn n. - pîne m ică, lăţită. La DU. chitån n. - pîne din făină de porumb. chitån n. - colac mare. chităn m. - m om ent prielnic: chitanul lui. (V.Vasilache). ch itârcă/ - ciupercă com estibilă. ch ită/ - m ănunchi de cînepă. La DU. ch ită/ - legătură de 12-13 fuioare. ch ită/ - pălărie la floarea-soarelui.

ch ită/ —m om ent: chila lui. La DU. ch ită/ - pîne. La CA D E. ch itărcúţă/ - ciupercă. La CADE. chită b alaie/ - pîne albă. c h it ă r íe / - brutărie, chitcăít adj. - m ocăit, molău. c h it e å lă / - cum pănire, socoteală, c h it e å lă / - ochire (cu puşca), chiteålă/ - chibzuială. E x p r. A pus-o de chiteålă = s-a pus pe chibzuit. C hiteşti (BDŞ, 1481) —sat. chiti (a) - a se sulem eni, a se găti. chiti (a) - a ochi, a ţinti, a nim eri, chiti (a) - a arunca o privire, chiti (a) - a fi de părere, a socoti, chiti (a) - a pune la cale, a plănui, chiti (a) - a exprim a o părere, chitic m. —peşte. (DD). chitic m. - peşte m ărunt. E x p r. A tă­ cea chitic = a tăcea ca peştele, chiticâri n. - pescar, chiticúş m. - chilipirgiu, chítili n. - haină bărbătească, veston, chitit adj. - îm brăcat de sărbătoare, chitit adj. - cu încetineală, cum pănit, chitit adj. - m intios. (I.C reangă). chitită adj. - aleasă. (DD). chititór m. - ochitor, chítiţă/ - snop de secară îm blătit. ch ítiţă/ - parte de ciorchine, ch itiú ţă/ - scufiţă legată sub bărbie, c h ito å r c ă / - v. chitarcă. chitoåşcă / - fem eie corpolentă. La CADE. chitonâg n. - dulceaţă densă din gutui, chitonåg n. - băţ de pus aragi. chitonosí (a) - a bate, a ghionti, ch itoróagă/ - piftie, chitoroåge/ pl. - piftie de pasăre, chitulă (a) - a ciuli urechile (calul).

...... Iu/ / ) rindea specială. ' iiihişi ;i (CT)Ş, 1420) —vale. • iiiinşt :i / pîne m ică. . iniiişi .i /. chitărcuţă, ciupercă mică. iliiliijfl/, v. chituşcă. i lil|('iii (a) sunete caracteristice şoair i llor. >l i l |o l í t )). ţipătul şoarecilor. li in n. - chiot. (M .Em inescu).
67 cib otăríe/ - m eseria cizm arului. cib otăríe/ - cizm ărie. La DLR. cib oţéle/ pl. - ghetuţe. cib o ţíca -cu cu lu i/ - buruiană cu flori galbene-deschise. c ib o ţic ă / - g h e tu ţă . La DLR. cică/ - jo c de copii. cicărică/ - vîrtej la puţ. cicău m. - mînz. cicícă / - dom nişoară frum oasă. cicigă / - cegă. ciciií (a) - a se găti frum os, a se dichisi. La CADE. ciciríg n. - v. cicîrîc (unealtă). cicîrîc n. - u nealtă de depănat. cicîrîc n. —val cu m îner la puţ. c i c m å / - ferăstrău mic. c i c m å / - cuţit de altoit. cicu ră/ - chiciură. La DU. cighír m. - drob. L a DU. cigîlí (a) - a ciuguli. cigîlí (a) - a lucra încet, cu m igală. cíhăi (a) - v. a chiăi. c ih ó tc ă / - tuberculoză. cilibí (a) - a se găti, a ferchezui. cilibiu adj. - elegant. cilih oåe/ - sperietoare de păsări. cim b ístră/ - pensetă pentru depilare. C im breşti (B D Ş) - răzeşi. cim bréţ in. —cim brişor. cím bru-ciobanului m. - cim brişor. cim ilí (a) —a spune cim ilituri. c im ilit u r ă /-g h ic ito a re . La I.Creangă. cim otie/ - neam , rudă. L a I.Creangă. cim otie / - cem etie (CM ). cim pi (a) - a cinchi. La CA D E. cin n. - rang, poziţie socială. cinåş adj. - elegant. La CA D E.

68 cinătuí (a) - a tăia păsări peniţe. La DU. cinătuială / - tăerea în bucăţi, eincår m. - cal în al cincilea an. cincărel m. - v. cincar. cincăi (a) - a cicăli. La S.F.M arian. cinchí (a) - a sta pe vine. La M. Sa­ doveanu. cinchi (a) - a se stîrci. cinchít adj. - încovoiat pe vine. cíndră că conj. —fiindcă. La CADE. cindîrlea că conj. - fiindcă, cíndură că conj. - fiindcă. (V. Alecsandri). cinghilíţă f - cingătoare, cinie / - parte. La CADE. ciníe / - lighean (de alum iniu), cinståş m. - vornicel ce aduce daruri, c i n s t e / - băutură. (I.Creangă). cinstéş adv. - arătos. (I. N eculce). cinsti (a) - a închina în cinstea cuiva, cinstiní (a) - a arăta cinste. (TD). cintéză/ - pasăre. La CA D E. cioåb ă/ - ciubeică. La CADE. cioacă adj. - ţicnit, c io å c lă / - babă foarte bătrînă. cioâe/ - clopot de schijă la oi. cioăe/ - clopot cu lim bă - clopoţel, cioån că/ - lulea scurtă. La DU. cioănd ă/ - gîlceavă. La DLR. cioårsă / - cuţit, topor tocit, ştirbit, cioåscă/ - broască rîioasă. La DU. cioată / - buturugă. La DU. cioåtcă/ - buturugă, ciobåcă/ - luntre dintr-un trunchi, cioban m. - păcurar (CM ), cioban m. - păcurar. La CADE. ciobån că/ - c io b ă n iţă . La CADE. ciobănaş m. - ciupercă. La CADE.

ciobăneasca adj. - dans popular, ciobăn easca/ - piesă m uzicală, ciobănească adj. - ploae m ăruntă şi lungă. cio b éc ă/ - suveică. cioc n. - buclă. ciocan n. - cocean de varză. Ciocan (BDŞ, 1495)-n ep o tu l lui Vlaşin. C iocanul (BD Ş, 1 4 5 8 )- m u n te , ciocălăn m. - ştiulete de porum b, ciocălân m. - cocean de porum b, ciocălăn n. - cocean fară boabe, ciocălăíşte/ - porum bişte. La DU. ciocălău m. - cocean. (C .N egruzzi). ciocălău m. - cocean fară boabe, ciocăldân m. - flăcăuan. la CA D E. ciocăltău n. - cui la proţap. La CADE. ciocănăí (a) - a se împiedica, a aluneca, ciocănărie / - porum bişte pe care au răm as cotoarele. La CADE. ciocănel n. - paralel de tîm plărie. ciocănitoåre / - verdoi. ciocîe/ - săculeţ, ciocîrlăn m. - soldat rom ân. C iocîrlie (B D Ş) - boier, c io c îr lie / - horă. La DU. ciocîrtâu ri/ pl. - locuri rîpoase. ciocîrtí (a) - a ciopîrţi. La DLR. ciocîrtí (a) - a curăţi. ciócle/ - buclă. ciocléj m. - tulpină de porumb cu frunze. ciocléj m. - ogrinji. cioclejél m. - ochiul-boului (pasăre). ciocoti (a) - a ciripi. La DU. cio f m. - naiba, om afurisit. La DU. ciofăí (a) —a m înca încet, zgom otos. cioflâc m. - copil răsfaţat. La DU. ciofleagă/ - g a lio n . La DU. ciofîrlă/ - creştet. ciofîrleåţă / - v. ciofîrlă.

rlo llíc ii. -ju m ă ta te de dovleac. rlnlligiîr in. - găligan. d ollin går m. - surtucar. La I.Creangă. i lóihií/ - sterpătură. d o in ă g n. - cuţit cu Iama încovoiată. d o lå n n. - os. La DU. clolAn n. - carne. ciolan n. - m ădular, parte a corpului. I x p r . A-i trece ciolan prin ciolan = .1 li foarte ostenit; A i se m uia ciolanele ;i se m oleşi; A-i rupe cuiva ciolanele ;i bate zdravăn; A-i putrezi ciolanele ii Ii îngropat dem ult. I.Creangă. l iolănăş m. - osişor. La V.AIecsandri. ciolăncl /n. - osişor. La I.Sbiera. d olăn ós adj. - osos. La M .Sadoveanu. eiólc n. - lopată (de fier), d ó lp n. - m istrie, d ó lp n. - faraş. c i o l p å n e / pl. - tulpini de floarea-soarelui. ciolpani m. pl. —ogrinji. dolp ău - furcoi. La CADE. cioltăn n. - pătură sub şa. ciom ag n. - bîtă. d oin işi n. - polonic, ciom îrdă f. pl. - fem eie neîngrijită, ciom îrlă f - fem eie m urdară, urîtă. ciom îrloåsă /.' - v. ciom îrlă. ciom îtcă f. - bîtă. cióm p n. - capăt de creangă pe tulpină. cióm p m. - căm aşă, fustă prea scurtă. c io m p u ş o å r ă / - v. ciom p. d o n d ă n i (a) - a se certa. La DU. cio n t n. —os de vită. d o p å i l ă / - daltă pentru m uchii. d o p å it n. - v. ciopailă. d o p å iz ă / - v. ciopailă. cio p ă tă e f. - m înă noduroasă. ciopéle f. pl. - bîte. d o p îrţílă f. - copil neastîm părat.

69 cioplåş m. - copac crestat. Ciopleni (BDŞ, 1490) - sat pe Lăpuşna. cioplităr n. - golan, ciorăí (a) - a susura, a curge lin. Ciorăşti (CDŞ, 1452; BDŞ, 1488) - sat. ciorăţél n. - peştişor folosit ca nadă. ciorbalîc n. - zeam ă de peşte, ciorbalîc n. - cantitate de peşte. C iorciolina (BD Ş, 1493) - „nepoata Şerba R ăspopa” . ciorciolít adj. - m urdar (plin) de noroi, cioric n. - şoric. La DU. ciorm ă f. - larvă. La C A D E. ciorncålă f. - cerneală, ciornei adj. - negricios, ciornúşcă f. - arpagic, ciorobór n. - ceartă. La CA D E. ciorobotí (a) - a deretica, cioroboti (a) - a vorbi încet, ciorpåc n. - m inciog. La DU. ciorpăí (a) - a scoate apă din puţ. ciorpăi (a) - a lua ciorbă cu lingura, ciors n. - şorţ de fierar, ciorsåc n. - scai-m ăgăresc. ciorsaí (a) - a scărpina. La DU. ciorsåí (a) - a se spăla, ciorsăí (a) - a curăţi (cu nisip) ceaunele, ciorsăí (a) - a tăia cu cioarsa. ciortănel m. - crăpuşor. ciortănică m. - crap mic. ciortí (a) - a se d o n d ăn i. La DU. ciortí (a) - a se certa. (I.N eculce). c io rto c å rp in. - crap mare. cio rto p o lo âg ă f. - buruiană. La CADE. ciorúţ m. - pui de cioară, cíorvă f. - vătrai. cioşm olí (a) - a se zvîrcoli. L a DU. ciót n. - cocean (de măr). La CA D E.

70 ciót n. - cocean (de gutuie), ciót n. - nod răm as pe tulpină, ciótcă / —nod răm as netăiat pe tulpină, c i ó t c ă / - buturugă, ciótcă f. - cotor de porum b, ciótcă / - parte de tulpină tăiată, c i ó t c ă / - grăm adă de oam eni, ciótci/ pl. - rădăcini de porum b, ciotîrcă/ - copac noduros, ciotói n. - bîtă. ciotonóg m. - bătrîn neputincios. ciotonóg m. - m îrţoagă. ciotuléţ n. - frîntură de cocean. ciotuléţ n. - frîntură de facăleţ. ciotuléţ n. - ciot mic. ciotureåţă/ - parcelă de pădure tăiată. ciótur n. —ciot. (M .Em inescu). cioturós adj. —cu m ulte cioturi. ciovéi n. - obiecte de gospodărie. cíp lih e/ - cleşte de bucătărie. cipóc n. - buclă. cir n. - terci. La DU. c ip o ú c ă / - ferăstrău mic. circăí (a) - a se cosi (calul). cireåjă de v işin / - vişină. Cireş (CDŞ, 1 4 1 1 )- loc, semn de hotar, cireşår n. - iunie, cireşél m. - v. cireşar (lună), ciréşar m. - botgros. La S.F.M arian. cireşícă/ - fasole (un anum it soi), c ir é ş n e / - brăzdar. C ireşniţa (BD Ş, 14 5 8 )- v a le . ciriclíc n. - terci. La CADE. cirip ceå/ - unealtă de pescuit. ciripită / - ţiglă. cirisău la gie n. - ferăstrău. ciritél m. - tufiş. A testat la scriitorii moldoveni. (G.Tohăneanu).

ciritél m. - cununiţă (arbust). ciritíş n. - mulţime de ciritei. La CADE. círtă/ —unitate de m ăsură de păm înt. círtă/ —lot de păm înt. cirúză / - c r e io n . císlă/ - sfat. La DLR. cislui (a) - a plănui, a chiti. La DLR. cisluí (a) - a învinovăţi. (I.C reangă). c istic ă/ - m reajă rară. cistuí (a) - a curăţi. (TD). c ístu v e / pl. - steble de stuf. cit n. —m aterial textil. La DLR. citfiríc n. - baniţă, unitate de măsură. c itfirtú şc ă / - sfert de pîne. c itfir tú şc ă / - sticlă de 250 g. citîríc n. - v. citfiric. c itó r m. - sucitor. (TD). citór n. —sucitor. La N .C ostenco. ciubăr n. - vas din doage cu torţi. CADE. ciubăr n. - balie (din doage). ciubăr n. - hîrdău. ciubărår n. - m eşter de ciubere. ciubărăş n. - ciubăr mic. La CA D E. ciub éică/ - lulea. ciu b ú c/ - buclă. ciu b u c/ - viţă la tufa de struguri. ciúcă/ - deprindere urîtă. C iucescul (BD Ş, 1 4 9 0 )- r ă z e ş . ciucitór n. - fåcăleţ. ciuciúlă / - m om îie. ciuciúlea m. - fiinţă închipuită. (TD). ciuciuléte / - cocoloş. ciuciuléte m. - lip, jeg. ciuciulít adj. —răsucit. (A .G orovei). ciúcură/ - frîntură de ciorchine. ciucuri m. pl. - ciorchine de struguri. ciud éasă/ —m inune. (G r.U reche). ciudí (a) - a se m ira. (I.N eculce). ciudí (a) - a se nelinişti. ciudoåse adj. - înciudate.

• imiIiis ,1,1/ ciudat. (C.Conachi). >iul in secătură. La DU. i iu li Iiiu adj. zemflemisitor. La CADE. . lulóyl adj. ciufuliţi. • tu Iii li (ii) a lua în bătaie de jo c. DU. >iii}*ni i m. pl. - ciucuri, i Irili ii sem n de hotar. Hulirii in. - sac mare. • mliiii ni. plasă pentru peştele prins, líilifl / pătul la pepenărie, la vie. i ni lift /. - sperietoare de păsări, rlíihli /. - sperietoare de păsări. . Iu jdí (a) - a ciuli urechile. >iu li (a) - a începe să se coacă. ■niliii in. - castane de baltă. La DU. r i i i i n ă f ă e / - laur. La CA D E. (iu m a h å i n. - laur. La E.Voronca. c iú in b u r n. - ciot pe tulpină. ii tim p m. - trunchi. La DU. l iú m p av adj. - şchiop. i ium p ăv i (a) - a şchiopăta i- iiiin u rlu ia lă / - o boseală mare. l iu m u rlu i (a) - a fi rupt de oboseală, ciung adj. - schilod. La DU. ciu n g n. - butuc. La DU. c iu n tå t adj. - ţ i n t a t (cal), ciup 11. —buclă, ciup n. - zuluf, ciup n. —rît. c i ú p c ă / - sm oc de păr pe frunte la cal. ciúpcic n. - c îr lio n ţ. ciúpcic n. - buclă. ciupíci ni. pl. - papuci de casă. La DU. ciupíci in. p i - ghete bărbăteşti, c iu p it adj. - cherchelit. c iu p rín ă f. - cîrlionţ. c i ú r c ă / - palton cu guler de blană, ciu rc iu m é l adj. - isteţ (copil), c iu re å d ă f. - cireadă (de vaci), c iu r d â r ;;?. - văcar. La CADE.

71 ciurdă f. - turm ă (de vite com ute). ciurlínă f. - ciulin. ciuruiålă f. - urm ă după un şuvoi. ciú şcă f. —ardei. ciuşni (a) - a ţîşni. La CA D E. ciuştåc n. - cuţit uzat. ciúşti interj. - a sări repede. La CADE. ciutăci m. pl. - turci din sudul Dunării. ciutórw. - fa c ă le ţ. ciutură f. - vas din doage cu care se scoate apa din puţ. ciutură f. - găleată la puţ. Civitas M oldaviae (1334) - Baia. cîcîí (a) - a se bîlbîi. cîcîít adj. - bîlbîit. cîlă f. - fem eie neîngrijită. La C A D E. cîlburi n. pl. - apa sîm betei. E x p r . Ducă-se pe cîlburi = ducă-se cît lumea. cîlît de pernă n. - coş de pernă. cîlţişóri in. pl. - firele după periat. DD. cîlţui (a) - a căptuşi cu cîlţi. cîlţui (a) - a scărm ăna lînă, buci. cîm peăn m. - paznic la cîm p. cînărăe f. - puiţă. cînchi n. pl. - cîm puri. cînchi n. - parte a hăţului. cînchi n. pl. - hăţuri. cînc m. - câine. La DU, C A D E, DLR. cîne m. - m asa dogarului. La DU. cîne tătăresc in. - nagîţ. La C A D E. cînele-babei ni. - crustaceu. La DU. cînepişte (BD Ş, 1502) - cînepărie. cînepíşte f. - cînepărie. cînéri m. - om rău. La DLR. cînésc adj. - de câine. La CA D E. cîneşte adv. - ca un câine. La DU. cînichíş n. - cînepărie. cîníşuri n. pl. - plăcinte cu cartofi.

74 cîtva adj. - puţin. La DD. clabúcă / - vargă îndoită la coasă. clacă / - prestaţie la diverse lucrări. c la d å u c ă / - încăpere anexă la casă. c la d å u c ă / - căm ară pentru alimente. c la d å u c ă / - tindă. clåd ă/ - m orm an. La V.AIecsandri. clådcă / - zidire. claie/ - grăm adă din 15 snopi. c l a i e / - m orm an. (MLEminescu). clam p ă/ - clanţă. La DLR. clanţ n. - cîrlig la cange. clanţ n. - urcior cu toartă şi jghebuleţ. clapåci n. - ciocan. clapacióc n. - căpăcel la fitilul lămpii. clå p u n f. pl. - capace. clas n. - clasă (la şcoală). La CADE. c l å t c ă / - pîrleaz. clăbuci m.pl. - rotocoale de fum. clăbúci m. pl. - beţe pe stogul de fîn. clăbúci m. pl. - beţe în cruce la crîsnic. clăcåş m. - rum în. La DLR. clădi (a) - a aşeza anum e. La TDRG. clădit n. - aşezare anum ită. ciăfån e/ pl. - gîlci. clăfănós adj. —mucos. clăm păí (a) - a trăncăni. clăm păni (a) - a închide trîntind. clămpăni (a) - a face zgomot cu clampa. clăm păni (a) - a clînţăni din dinţi. clăm păni (a) - a trăncăni. clăm păni (a) —a produce sunete ca un cocostîrc. clămpănit adj. - închidere zgomotoasă, clănţåte adj. - rele de gură. clănţåte adj. - v. clonţoase, clănţăí (a) - a ciuguli, clănţăí (a) - a se certa.

clănţău n. - cîrd m ic de oi. clănţău n. - lim bă la clanţa uşii. clănţău n. - cîrlig la fereastră, clănţós m. - scandalagiu, clăpăcél n. —ciocan de bătut cuie. clăpăcél n. - ciocan de potcovit caii. clăpăcél n. —ciocan de lemn. clăpăcí (a) —a bate cu ciocanul, clăpăúg adj. - cu urechi atîrnînd în jos. clăpăúg m. - prostănac, clăpăugí (a) - a lăsa în jo s (urechile), clăpăugít adj. - aplecate în jos (urechi), clăpăúţ n. - foarfece de tăiat sîrmă. clăscăúţi n. - cleşte de cizm ărie, clătărí (a) - a spăla (rufe, vase), clăti (a) - a clinti, a urni din loc. clăti (a) - a se ridica cu oaste. (I.Neculce). clăzăríu adj. —verde-deschis. clcåci n. - beţe la capetele năvodului, c lc å m b ă / - r ă t e z (la Iadă), cleâm bu ră/ - scoabă, cleåm că/ - rătez (la ladă), cleåm pă/ - cîrlig de rufe. cleåm pă/ - m îner la fereastră, cleåm pă/ - cîrlig Ia fereastră, cleåm pă/ - unealtă de scos cuie. cleåm pă/ - lim bă la clanţa uşii. cleåm pă / - c l a n ţ ă . (M .E m inescu). cleåşcă/ - cleşte (de fierărie), c le å ş tă / - cleşte de fierărie, clefăi (a) - a mesteca zgomotos. La DU. clefăit adj. - clefaire. La DU. clefănós adj. —borcănos. cléică / - oblete. cléică / - m reajă pentru pescuit obleţi. c le io å n c ă / - muşam a, cléister n. - clei de cizm ărie, cléisîr n. —v. cleister. clem păní (a) - a ilecări, a trăncăni, clem púş n. - încuietoare. La DU.

i lem púş n. —zăvor. • Im piişór n. —zăvor mic. . lenei n. - nod răm as pe tulpină, i léuci 11. - nod în lemn. ( lenei n. - cîrlig la cange.
75 ciípcă/ - geană. clipoci (a) - a clipi. La I.Sbiera. La DU. clipoti (a) - a ţîşni, a arunca stropi. ch ísă / - lut galben. clisói adj. - bulgăros. clit n. - teanc. La DLR. clituí (a) - a aşeza clit frunzele de tutun. cliúcică/ - cîrlig la cange. cliucui (a) - a afina păm întul. cliuvâc n. - tîrnăcop. cloåm b ă/ - cracă, creangă. cloan ţă/ - babă răutăcioasă. clobănţ n. - cîrlig la cange. La CADE. clobănţ n. - cîrlig (la fereastră). clobânţ n. - cioc de pasăre. clobănţ n. - cîrlig la ciutură. cloci (a) - a m ocni (focul). clocoti (a) - a se cutrem ura. (DD ). clocotiş n. - clocot. La A l.V lahuţă. clonc n. - unealtă de pescuit. cloncăn m. - vultur. La M .Sadoveanu. cloncăni (a) - sunet produs de cloşcă. La R Ispirescu, M .Sadoveanu. clonţ n. - cioc. (N .Labiş). clon ţ n. - cui, ţintă. clonţår n. - pasăre cu ciocul gros. clonţăt adj. - cu dinţi m ari. clonţoase adj. - rele de gură. clopotåş n. - clopoţel. clopotăş n. - plop. clopote (de biserică) n. pl. —zvon. clopotíci n. - bici din şase fire. cloşåtă adj. - cu falduri (rochie). c ló ş n iţ ă / - cuibar pentru cloşcă. clotíci n. - prun. club n. - şold. clú b că/ - ghem . clucer in. - m are dregător. La DIM .

76 cneaz m. - prinţ, şe f al unui cnezat. c o å b e / - cium ă (de găini). coacă / - turtă din aluat dospit. coacăz m. - pomuşoară (arbust). La DLR. coacăză/ - fructul coacăzului. La DLR. c o a d a -c a lu lu i/ - dediţă de munte. coad a-cap rei/ - v. coada-calului. coad ă/ - m îner la vînturătoare. coad ă/ - m îner la m enghină. c o a d ă / - panglică de m ătase. c o a d ă / - văl la mireasă. coadă / - dîrlog. coad ă/ - şiret la pantofi. coadă / - sărac, sărm an. E x p r . Om de coadă = om sărac, codaş. coåd e/ pl. - cozi. coâdeş adj. - soi de mere. la CADE. c o a j ă / - foi la coceanul de porum b. c o a m ă / - virgulă. coån ţe/ pl. - fire la capătul pînzei. coårb ă/ - m îner la vînturătoare. c o å r b ă / - m îner la sucală. La DU. coårb ă/.' - m îner la vîrtejul puţului. coarda şu b ii/ - curea la ham. coard ă/ - pîrghie la cîntarul de mînă. coard ă/ - parte a plugului. coard ă/ - seîndură între macazuri. coardă/ - lam a bărzii. coardă/ - greabăn la cal. coard ă/ - grindă la podul casei. coard ă/ - nuia prinsă de podul casei. c o å r j ă / —coajă. coåre/ pl. - cucoare. c o a r n ă / - varietate de struguri negri. c o a r n e / pl. - c r ă c a n a rîşchitorului. c o a r n e //) /, - braţe la vîrtelniţă. coarnele b ou lu i/ pl. -m ă c ie ş . C oarnele caprei (CD Ş, 14 2 5 )- s a t .

coâte-goåle m. - om sărac. cob n. - putinei. cob n. - gavanos. cob n. - urcior cu jh e b u leţ la gură. cob n. - cană cu jg h eb u leţ cob de ales sm întînă n. - putinei. cob âe/ - pasăre de curte. cobå e / - găină. cobåri n. - roata găurită la putinei cobăi (a) - a gem e. La DU. cobăí (a) - a tuşi. cobăiålă / -fle g m ă . cobăít adj. - n ă tîn g . La DU. cob ăitúră/ - persoană oftigoasă. có b e/ - ţîfnă. La CA D E. cób e/ - plisc. La CA D E. c o b e å lă / - prevestire. La DELM . cobelci m . —melc. cob clniţă/ - unealtă de dăltuit. cobiét adj. - şerpuit. cobilióc n. —soi de prune mari. cob ilíţă/ - libelulă. c o b ilíţ ă / - greier de cîmp. cobilíţă de iarbă/ - v. cobiliţă (greier). cob îlă/ - m asa rotarului. cob îlă/ - parte a cotigii. cobîlcă f. - unealtă de dăltuit. cob îlcă/ - u nealtă de tras obezile cobîlţîí (a) - a se clătina (lichidul). cob îlţîire/ - tulburare (a unui lichid). cobîlţîit adj. - tulburat. cobîrlău n. - bîrlog. La CA D E. coblånţ n. - cîrlig de scos fîn din stog. coblizân m. - băiat m are, vlăjgan. cobóc n. - strachină pentru m ujdei. La CADE. cobóc n. - coş de prins peşte, cobóc n. - coş de lozie. cobóc n. - traistă pentru mîncare la cai. c o b o å n e / - groapă pentru apă.

( o b o iln c / - uluc.
77 cociórvlă/ - vătrai, cocîrbău n. - curcubeu, cocîrjă/ - baston. cocîrlă / - rostogol. De-a cocîrla = de-a rostogolul. La CADE. cocîrlă/ - cîrjă. (Th.Holban). c o c îr lă / - femeie gîrbovă. (Th.Holban). cocîrlă / - unealtă de răsucit papură. cocîrlău n. - curcubău. cocîrne adj. - strîmbe. cocîrţålă/ - unealtă de făcut frînghii. cocîrţă/ - mîncare ciobănească. coclănci n. - limbă la clanţa uşii. coclânci n. - cîrlig la fereastră. coclånţ n. - cîrlig la cange. coclånţ n. - limbă la clanţa uşii. c o c lå u r ă / - loc prăpăstios. La CADE. cocléţe n. - ochi la iţe. cocói n. - păpuşă. cócoli ni. - gogoaşă de mătase. cocoli (a) - a îmbodoli. cocoli (a) - a răsfăţa. cocolire / - răsfăţare. cocolit adj. - răsfăţat. cocolóş n. - boţ. La CADE. cocolóş n. - porumb necurăţat. La DU. cocoloşi (a) - a boţi. La CADE. cocom îrlă/ - pasăre misterioasă. cocoåră/ - barză. cocor ni. - barză. cocostîrc m. - cumpănă la puţ. cocostîrc m. - barză. cocostîrcă / - barză. cocoţări/ p i - avansări. La N.Costenco. cocú ţă/ - păpuşă. cocú ţă/ - copil mic. codâc in. - ajutor de vomicel (la nuntă). codaş n. - cratiţă (cu coadă).

78 codaş m. - ajutor de vomicel (la nuntă). codaş m. - m orm oloc. La DL). codăccl n. - m orm oloc. codăiél n. - cratiţă cu coadă. codălău n. - căuş cu coadă lungă. codălbí (a) - a o păţi. c o d ă n e å s c a / —dans popular. codâţel m. - m orm oloc. codi (a) —a lucra de m întuială. codi (a) - a alege stuful. codi (a) - a se chiti. codilíşte / - codirişcă. c ó d in ă / - deşeuri de lînă. La DU. códină f. - pleavă. La DU. códină / - resturi de la vînturătoare. c ó d in ă / - resturi de nutreţ. eodiréţ n. - loc, unde a fost pădure. c o d ir líş t e / - codirişte. cod íşcă/ - cratiţă (cu coadă). c o d íş c ă / - codirişte. c o d iţ ă / - m îner la sertar. c o d iţă / - m îner la menghine. c o d iţ ă / - viţă la tufa de struguri. cod iţă/ - şiret la pantofi. codîrcă adj. - negri (struguri). codîrbói m. - pisoi. cod îrlă/ - pisică. codîrlău m. - pisoi. codnovédz/7. - c o n o v ă ţ. codós n. - cratiţă (cu coadă lungă). cód ră/ - plapom ă. codrean /;?. — locuitor din Codrul Tigheciului. (I.N eculce). C o d rc a (CD Şs, 1502) - moştenitor. C o d re a n m. - erou de baladă. C o d re a n m. - personaj folcloric. La C ezar Ivănescu. codresc adj. - privitor la codru.

c o d r é ş tie / - coadă de undiţă. C o d re n u i (CD Ş, 1 4 4 4 )- b o ie r , c o d ru m. - pădure seculară care des­ parte M oldova de Bugeac, Codrul Tigheciului. (I.N eculce). c o d ru (BD Ş, 1473) - pădure. C o d ru l C h ig eciu lu i (BD Ş, 1473) —re­ giune păduroasă în sudul M oldovei, c o d ru le ţ m. - codru mic. c o d ru ţ m. - codruleţ. c o d ú lă / - frînghie la năvod, c o d ú lc ă / - v. codulă. co d z/ pl. - beţe de floarea-soarelui. cófă / - vas de lemn pentru apă, vin. c ó fă / - căldare, cófă de s m î n t î n ă / - putinei, cofăiél n. - cofa mică. La DLR. cofăéş n. - cofa mică. La DLR. cofei n. - cofă mică. La DLR. cofie / - loc unde se ia apă cu cofele “dulapului” . cofiţă f. - cofa mică. La C A D E. c o f i ţ ă / - putinei, c ó ftă / - ie. cóftă / - ja ch e tă fem eiască. có ftă/ - pulover bărbătesc fară mîneci. c ó ftă / - bluză fem eiască cu altiţă. c ó ftă / - bluză. (TD). cóftă d e h a r o s / - ja ch e tă fem eiască. cóftă n a ţio n a lă / —bluză cu altiţă. c o ftă lú ţă / - bluziţă. (TD). c o f t ú ţ ă / - bluziţă. cog îlţău n. - urcior cu jghebuleţ. coh ăí (a) - a tuşi înfundat. c o h íţă / - cofa mică. c o h í ţ ă / - teică. cólile/ - polonic. c ó i c ă / - pat de fier. c ó iţă / - colivie. c ó iţă / - porumbar.

e o j / pl. - strujeni. co jâm te adv. - m ult. (DD). cojăică / - aţă ce leagă caierul. cojoacă f. - cojocel fară mîneci. cojoc n. —îmbrăcăminte din piele de oaie. c o jo că rí (a) - a coase (piei), cojocícă f. - pieptar din piei de miel. c o jo h a ri (CD Ş, 1448) - m eşteri de co­ joace. cojo leån că f. - ilic căptuşit. colac m. - veste. E x p r. A lua colac = a inform a. (I.N eculce). colac de (lori m. - coroniţă. co lac âr m. - flăcău care strînge colacii. co lăc åri m. - vornicel care rosteşte oraţia. co lăc er m. - v. co lăc ari. c o lâc u -b a b ei m. - nalbă. colan n. - colac de piatră la puţ. c o lan d å (a) - a colinda. colåşcă f. - m uşcată. c o l ă c ă r i e / - conocărie. colăcei-b ab ei m. - salvie albă. colăcél m. - nalbă. colăcí (a) - a im pune o funcţie. c o lă c im c / - ospăţ dat de nănaşi. c o lătă u n. - m îner la sucală. La DU. colb n. - praf. La DLR. colb n. —p ra f m ult. E x p r. A se ţin e ca colbul de d o b ă = a se ţine scai. colb de fa n in ă n. - p ra f de moară. colb de p o m în t n. - p ra f (pe drum). colbåci m. - unealtă de scuturat praful. co lb ăí (a) - a um ple de praf, a prăfui. colbăi (a) - a face praf. La DLR. c o lb ă it adj. - prăfuit. La DLR. c o l b ă r a e / - v. co lb ărie. c o lb ă ri (a) - a se prăfui. c o lb ă rie f. - prăfărie. colbós adj. - plin de praf. La CADE.

79 colbotí (a) - a bate (capul). E x p r . A colboti capul cuiva = a sîcîi. colburâtic adj. - plin de praf. colburós adj. - prăfuit, colcantåur ». - dealuri rîpoase. colcér m. - colăcer. La CA D E. colceríţă f. - fem eie care ajută la nuntă, cóldără f. - plapom ă. coleå adv. - alături, aproape, coleådă f. - colindă. (TD). coleâşă f. - m ăm ăligă. La DU. coléjnă f. —acoperiş la bucătăria de vară. colésniţă f. - dispozitiv de tras obezile. colghíţă f. - cobiliţă. cóli n. - curpăn de castraveţi, colibåş m. - trăitor în colibă, c o l ib ă / - grajd, colib ă / - glugă de porum b, colib ă / - cuşcă pentru câine, co lib io å ră / - colibă m ică. (M. E m i­ nescu). co lib íţă / - colibă mică. c o lib ú tc ă / - cuşcă pentru câine, c o lib ú ţă / - cuşcă pentru câini, c o lin d å r m. - colindător. La CA D E. c o lin d å r m. - colindător. La DELM . c o lin d ă / - hăitură, urătură. co lin d éţ n. - colac pentru colindår. co lin d éţ n. - daruri strînse de colindår. c o l i n i ţ ă / - c o l i n ă m i c ă . La DELM . co lísc ă/ - colivie, co líscă/ - porum bar, colivie/ - loc îngrădit pentru pui. colnic n. - colină. La V.AIecsandri. colnicél n. - colnic. La V.AIecsandri. colníţă/ - colină mică. (V.AIecsandri). c o ló d n iţă / - femeie intrigană, codoşcă. colom éică/ - dans ţărănesc. La CADE.

80 colóruri f. pl. - culori, c o ló t c ă / - ciocan m are de lemn. c o ló t c ă / - calapod (pentru cizme), colótcă / - toc la fereastră, coloti (a) - a înghesui. La CADE. colotúşcă/ - mai pentru crăpăt butucii, cóltc m. - canin, cólte m. - dinte rupt. cólte m. - cîrlig la cange, coltuc n. - pernă m ică. La DLR. coltucél n. - p e r n u ţă mică. La DLR. coltucé! n. —pernuţă pentru ace. colţ n. - basm a de bum bac cu flori, colţ n. — capăt. Moldovenii, cînd se strîng Şi-n petreceri se crvîntă, La un colţ de m asă pling, La un colţ de masă cintă. (R Zadnipru). colţåri n. - parte a plugului, colţåri n. - cultivator triunghiular, colţåri n. - echer triunghiular, colţåri n. - blidar, colţåri n. - răscruce de drumuri, colţåri n. - basm a în trei colţuri, colţii babei m. pl. - lătunoaie la ţesut, colţún m. - ciorap. La DLR. colţunåş m. - ciorap pentru copii, colţunåş m. - piroşcă. La CADE. colţurél n. - basm a sim plă, colún n. - topor de crăpat buturugi, colúz n. - soi de grîu. La DU. com år n. - ceafă (la ham ). La DU. com årnic n. - leasă de nuele. La DU. com ănåc n. - coc. com bainistă f. - com baineră. com erţant n. - tîrgoveţ. com is m. —dregător domnesc. La DIM. com isår m. - reprezentant al polonilor la cazaci. (M .C ostin).

com isår m. - slujbaş în serviciul arm a­ tei. (I.N eculce). com isoåe f. - soţie de com is, com işél m. - slujbaş al grajduriloi dom neşti. (M .Sadoveanu). com înåc n. - glugă la manta, com înd n. - avere agonisită. La DLR. com înd n. - m oştenire (Th.H olban). com îndåre f. - pom enire. La DU. com odă f. - m asă de bucătărie, com oråş m. - urător, care strînge banii, com ós adj. - cu coam ă bogată, com oţóc n. - sm oc pe fruntea calului, com pås n. - vaterpas. com pas n. - busolă, com úraí#. -ro şietică, ruginie (pelicică). conåc n. - han, găzduire. (I.N eculce). conăcår m. - colacar. (TD). conăcăríe f. - oraţie de nuntă, cóncă f. - tram vai tras de cai. concénie f. - pieire. (Gr.U reche). cónci n. - coc. concinăf - j o c de cărţi. La V.AIecsandri. co n d åc n. - strat de armă. La DU. condéi n. - peniţă, condei n. —lem nuş la scrînciob. condéi n. - par la cîrm a plutei, condéi n. —pîrghie la scrînciob. co n d e iå t adj. - pintenog (cal), con d ică f. - opis. La C A D E, DEX. c o n d rå (a) - a se certa. La CA D E. c ó n d ră f. —ceartă. La CA D E. c o n d ră ţé i n. pl. - paraziţi (purici etc.). c o n d ru m e ţ m. - tovarăş de drum. co n éţ n. - capăt. E x p r. A face cu iv a co n eţu l = a pune capăt zilelor cuiva, co n g lăsu í (a) - a fi de acord, co n g lăsu íre f. - glăsuire com ună, cónic n. —greier de cîmp. cónic n. - pinten (la cal).

conică n. —libelulă. coniuşăi in. pl. —grăjdari. co n jú t n. —susai-negru. co n o c åri m. pl. - vom icel ce rosteşte oraţia. La DU. co n o c ărie / - oraţie de nuntă. La DU. c o n o c h if te r iţă / - conopişniţă. La DU. conovålă /. - v. conovăţ. c o n o v ăţ n. - corlată de legat caii. c o n o v e / —v. con o v ăţ. c o n o v i ţă / - v. con o v ăţ. co n serv ă f. - cutie de tablă, có n taş n. - cojoc învelit cu postav, c o n tă /. -s o c o te a lă . (N .G ane). c ó n tăş n. —haină luxoasă boierească, co n tăşél n. - c o n tă ş mic. La DLR. c o n te n e å lă /. - greutate, co n ţin (în) adv. - continuu, co n to m ån n. - m anta cu guler de oaie. La DU. co n to n ó g adj. —şchiop. co n ţ n. - uruioc. La DD. eo n ţ n. - testea de hîrtie. La CADE. cop n. - teică. cop n. - cratiţă. cop n. - faraş. c o p å e / - covată. copac cu b o rtă m. - copac scorburos. copac b o rto s m. - copac scorburos. copac boştorogos ni. - copac scorburos. copac cu b u ştih a n m. - copac cu scor­ bură. copac cio lă n it m. —copac scorburos. copåe cu o ală m. —copac scorburos. copåe d e s tr u g m. - tufa de struguri, co p ån n. - pulpă de găină, có p a n c ă f. - m ovilă de păm înt. có p a n c ă f. - vîrtej de apă. copåsi de b u c m. pl. —fagi. c o p ă c ă r í e / —copaci m ulţi.

81 eo p ă e/ pl. - jivine. copăit n. -ţă m u ire a porumbului. La DU. copăríe f. - toporîşte la coasă. cópcă f. - salt. La DU. copcă f. - ciutură la puţ. c ó p c ă / - cîrlig de rufe. c ó p c ă / - gaură, produh. E x p r. A se duce pe copcă = a se prăpădi, a se da de sm inteală. (I.C reangă). copchiéşi m. pl. —lăstari neroditori. copchíl d e clacă m. —copil din flori. cop ch ilåşi m. pl. —lăstari neroditori. copchiléţ m. - lemn adăugit la căprior. copchiléţ m. - parte de ciorchine. copchíli in. pl. - lăstari neroditori. copci (a) - a păşi peste ceva. copeică/ - monedă, o sutim e din rublă. copie (BD Ş, 1 4 9 6 )-iz v o d . copil ni. - bastard. (G r.U reche). copilă (CD Ş, 1438) - fetiţă. copilioåră / - copiliţă. copîlíţ ni. - copil din flori. copléj m. - copil mic. copléj m. - poroboc. La C A D E. coporîe m. —coada coasei. copóu m. —copoi. La C A D E. copríş n. - căpac (la cratiţă). cop tărése/ pl. - bucătărese. cop tură/ - aluaturi coapte. corciovă/ - vătrai. La DD. Corciovă (C D Şs, 1 4 7 2 ) -r ă z e ş . C orciovă Lupu (C D Şs, 1472) - răzeş, cop turéle/ pl. - pateuri, coråc n. - faraş. coråc n. - mertic pentru vam a la moară, coråc n. - teică, coråc n. - lopată de fier. corasån n. - m ortar. L a DU

82 corâslă/ - laptele vacii după fatare. corâslă f - lapte înăcrit. coråstă f —v. corâslă. corăbeåsca f - dans popular. corăbiå f. - zaharică num ită şi “corăbioară” . L a V.AIecsandri. L a CADE. corăbiå (a) - a conduce o corabie. corabiér m. - marinar. corăbiaş m. - v. corăbier. corăgheåsca f. - dans cu strigături. corăslí (a) - a se strînge, a se îmbrînzi. corb adj. - c o r b iu . corbåci m. - bici. c ó r b u r ă / - scorbură. corcån n. - coardă de vie sălbatică. corcån n. - viţă de vie bătrînă. corceí (a) - a despăduri. corchezí (a) - a schim onosi. córci m. - corcitură. córci n. - curpăn de castraveţi. corci n. - tufa. La CADE. córci m. - butuc de struguri. corci (a) - a se încrucişa. c ó r c i e / - t a r g ă de cărat păm înt. córcie f. - roabă. córcie / —leasă ce se pune pe sănii, córcie /. - scară de urcat butoaele. c ó r c i e - nuia încovoiată la coviltir, c o r c io lin ă / —ciorchine de strugure, corciovă / —vătrai. Corciovă (BD Ş, 1468)- r ă z e ş , corciovéi m. —vătrai, corciovléi n. - vătrai, corcodél m. - cufundar (pasăre), corcoli (a) - a corconi. L a DELM . corcoli (a) - a răsfăţa, a alinta. La DD. corcoli (a) —a se m ocoşi. L a DD. corcoli (a) - a se ghem ui. La DD.

co rc o lire f. - dezm erdare, alintare. corcolit adj. - răsfăţat, alintat. La DD. corcoşi (a) - a corconi. La C A D E. c o r d å r n. - ferăstrău. c o rd e a f. - panglică îngustă. La DLR. c o rd e lå t adj. - îm podobit cu cordele. co rd e le f. pl. - bucăţele de ţesături. c o rd e lu ţă f. -p a n g lic u ţă . La DLR. c o rd é lu şă f. - panglicuţă. La DLR. co rd é n ci n. - zăvor la stative. c o rd ic ă f. - v. co rd e a. co rd ic ú ţă f. - panglicuţă. La CA D E. c o rd íţă f. - aţă groasă la m reajă. co rd o n n. - form ă a coroanei pomilor. c o rd ú c n. - boală a lim bii (la vite). co reåc n. - teică. c o ré ţ n. - m ăsură de capacitate. c o ré ţ n. - centner. La CA D E. co re ţîcă f. - teică. c o rh å n n. - pom care creşte încet. c o rh a n ă f. - coastă de deal rîpoasă. c o rh ă n í (a) - a transporta buşteni. c o rh ă n í (a) - a da buştenii pe jgheab. có ri m. - pojar. La DLR. có ri de v în t m. - vărsat de vînt. co rjó i n. - baston. C o rla t (BD Ş, 1473) - boer m oldovan. C o rla ta (BDŞ, 1473)- s a t î n Bucovina, c o rlå tă f. - iesle. (M .Sadoveanu). c o rlå tă f. - părţi laterale la pod. c o rlå tă f. - îngrăditură la puţ. c o r lå tă / - v. co n o v ăţ. c o rlå tă f. - îngrăditură, ocol. c o rlå tă / - p r i c h i c i . C o d a te lo r (BD Ş, 1 4 9 9 )- d r u m . corlåtie f. - prăjină la corlatele puţului, c o rlå tie f. —spetează la scaun, c o rlå tie f. - v. conovăţ. c ó r i ă / - găinuşă de apă. La DU. C o rlă te n i (BD Ş, 1 4 8 7 )- s a t .

( nilA kşti (B D Ş, 1 4 8 7 )- s a t . i ni lA ţélc/ pl. - loc îngrădit pentru pui. n u m â n n. - lam a bârzii. riiniiún n. - lam a toporului, t orn n. - basm a în trei colţuri, t orn n. - colţ, m argine, tu r n ir n. - basm a în trei colţuri, torn år m. - stîlp. La DU. i'ornåş n. - v. cornår. i iirnărct n. - dajde pe vite. t'ornări (a) - a duce plugul de coam e. rin ce-i găsi p lu g de cuci, Rîndunica cântărind, p iţig o ii b oi mîind. (Şezătoa­ rea). La CA D E. cornări (a) - a duce plugul de coam e, cornărit n. - plugărit. La N .Ţurcanu. cornăţar m. - insectă de baltă. ( orneşti (CD Ş, 1420) - sat. corni m. pl. - căpriori. La CA D E. corníc n. - colnic, córnic n. —coteţ. Corni (C D Ş, 1 4 2 8 ) - s a t. Cornilor (C D Şs, 1 4 7 2 )- p îr îu . C ornilor (BD Ş, 1 4 8 7 )- p îr î u . corníş n. - pădure de corn, cornet, corníş n. —rasă de găini, c o r n iş c ă / - soi de struguri, eornişór n. - basm a în trei colţuri, c o r n iţ ă / - dentiţă (plantă), corniţă/ - soi de struguri negri, corn iţă / - cîrlig la cange, cornoråt m. - drac. C ornul (D B Ş, 1 4 9 1 ) - heleşteu. C ornul B igului (C D Ş, 1 4 3 7 ) -s a t. cornúţ n. - un sfert de pîne. cornúţ m. - plantă erbacee tîrîtoare. corobănă/ - trunchi de copac găunos, corojeålă/ - deform are, corojí (a) - a se usca (butoiul), eorojitú ră/ - strîm bătură. (DD).

83 coromîslă/ - pîrghie la cîntarul de mînă. corom îslă/ - cum pănă la fîntînă. corom îslă/ - cobiliţă. La DLR. coroniţă/ - ghirlandă, coropåşcă / - prăşitoare de rărit, coropăştí (a) - a afina m iriştea, coropcår m. - vînzător am bulant, coropcår m. - hoinar. (I.C reangă). corópcă/ - ladă portativă, coróp că / - cutie, corópcă/ - toc la fereastră, corópcă/ - uşori la uşă. corópcă/ - cutie de tablă, corópcă de sa re/ - cutie pentru sare. coropcícă / - cutiuţă, coroti (a) - a se dezbăra. La CADE. corovåncă/ - pasăre, corovåtic m. - plantă erbacee. La DU. corovåtic m. -c o a d a -v a c ii (floare), corsåc n. - secţie într-un ham bar, corsirişte/ - toporîşte. La CA D E. corsít m. - catîr. cortél n. - um brelă. (M .Sadoveanu). co rtin ă / - cort. co rţo åfă / - soi de prune, corţăi (a) - a ronţăi, co rzín ă / - coş rotund din mlajă. corzíncă / - v. corzină. c o rzincúţă / - coş mic. corzîncări m. - m eşter de coşuri, cosâc m. - bucata de plasă, cosår m. - pasăre de baltă; spurcaci. cosårcă / - secerătoare. cosåştină / - m irişte după cosit, cóscă / - prom ontoriu, coseâc n. - basm a în trei colţuri, coseåc n. - rindea cu daltă în figuri, cósie / - coada coasei.

84 cosiţă f. - stînjencl. cosiţă f. - m ătase la ştiuletele. cosiţă / - cunună de ceapă (usturoi). cosiţă / - creastă pe acoperişul casei. cosiţă f. - franjuri la covor. cosîc n. - coş mic. cosîlcă f. - secerătoare. c o s îr e / - cositură. cosîţa-feti f - stînjenel. c o s îţ îc ă / - stînjenel. cosoåe f. - cuţit mare. cosói n. - satîr pentru bucătărie. cosói n. - curele la opinci. c o s o r o â b ă /- v . costoroabă (bîrnă). cosorél n. - unealtă de curăţit copita. cosorî (a) - a tăia (via). La CADE. coståri n. - baston. costcli/ - soi de struguri hibrizi. C osteşti (BD Ş, 1499) - sat. costiceån m. - locuitor din Costeşti. C ostişa (BD Ş, 1481) —sat. C ostişa (BD Ş, 1490)- c ă tu n , costişă / - povîrniş. La V.AIecsandri. eostişăt adv. - pieziş, povîrnit. costîrc m. - cucostîrc. c o s to r o a b ă / - cum pănă la puţ. c o s to r o a b ă / - bîrnă la căpriori, c o s to r o a b ă / - unealtă de cioplit, c o s to r o a b ă / - vită slăbănoagă. c o s to r o å e / - costoroabă (bîrnă). cóstraş n. - jo a g ăr de tăiat scînduri. cóstrăş m. - biban. La DLR. costrăşél m. - biban mic. costrom å/ - rasă de vaci. costrúş m. - strîjnic. coş n. —sîsîiac. coş n. - ladă pe podul unui vehicul. Coş la căruţă. La DU.

coş n. - poclit, coviltir. La C A D E. coş n. —paner. La CA D E. coş de pus n. - coş de prins peşte, coş de pene n. - coş de pernă, coş de păpuşoi n. - sîsîiac. coş (de pescuit) n. - tîm ă. La CA D E. coşålă/ - pescuit cu coşul, coşar m. - hom ar. La DU. coşar n. - staul, grajd. La DU. coşără/ - sarai în cîmp. coşarcă/ - tîrnă. La C A D E. c o ş a r c ă / - te c h ir ă . La CA D E. coşarcă/ - coş. (A .G orovei). coşare/ pl. - coşuri, coşărcúţă/ - sicriuaş. La CA D E. coşărcúţă/ - coşarcă mică. coşăríe/ - m eseria coşarului, c o ş ă r ie / - loc unde se vînd coşuri, coşcån n. - rădăcină de stuf. coşcăn n. - rădăcină de porum b, cóşcic n. - coş îngust la fund. coşciug n. - coş rotund cu o toartă, coşciug n. - coş din papură, coşciug n. - ladă cu păpuşi. La CA D E. coşciug n. - sicriu. La CA D E. coşcodån m. - m aim uţă. La DU. coşcogea adj. - mare. coşcogeam ite adj. - mare. coşcon eriţă/ - coropişniţă. coşcov adj. - găunos. La DU. coşcovă/ - loc gol în mal de apă. coşcovă/ - rădăcini de stuf. coşcovă/ - pojghiţă de gheaţă, coşcoveålă/ - umflătură, coşcovi (a) - a se umfla. La C A D E. coşcoviţiiră/ - perete cojit, coşér n. - coş rotund, coşi (a) - a se desprinde varul, coşi (a) - a se băşica, coşi (a) - a se urni, a aluneca.

a ridica, um i (pe cineva), a bate. E x p r. A coşi în b ă Mlc a bate zdravăn. La DLR. i o>liil(i) /. - lemn pentru vîslă. i ojlii jéle /. pl. - coşuri mici. i iiy in ttg ă / - baracă. La DLR. i u ţn iA n d r ă / - casă veche. La CADE. róynlc n. - coş rotund cu o toartă. < o y n iţa / - sat în raionul Dubăsari. r a n i ţ ă / - coş din papură, cóşniţă /.' - stup din nuiele, cóşniţă de p ască f. - coş din papură, rnyohic n. - coş. c o ş ó lc ă / - coş cu o toartă, coşólcă f. - sacoşă. coşolină f. - am estecătură cosită verde, i <>>| ( i i )

i u ş i

85

( ii)

coştéi n. - coş de pernă, co şte re ă ţă f. - cocină. La DU. co şte ré ţ n. - coteţ, c o ş tîrn e å ţă f. - coteţ, coşuleân n. —coş. coşúm n. - gură de ham. coşúţ n. - sertar (la masă), eoşúţ de s a re n. - cutie pentru sare. io t n. - m ăsură de lungim e - 0,637 cm. cot iii. - m ahala, parte a satului, col in. - cotitură, ro tå c m. - genunchi, co tar in. - îngrăditură între ocol şi spătar, c o ta r in. - cotlon în pivniţă, c o ta rå ş n. - cam eră pentru alimente, cotă re n. - tăvălug de lemn. c o tâ rc ă f. - sîsîiac. La CA D E. c o tă rlâ f - javră. La CA D E. cotåş m. - ţăran îm proprietărit, cotcovi (a) - a tăvălugi, cotcui (a) - v. cotcovi. cóte n. pl. - uneltire. E x p r . A-şi da cote cu cin ev a = a se înţelege cu cine­ va îm potriva altcuiva. (I.N eculce).

cotcovi (a) - a tăvălugi ogorul. cotcui (a) - a tăvălugi ogorul. coteåţă f. - coteţ. La C A D E. cotéi in. - câine de vînătoare (CM ). cotéică f. - căţeluşcă. cotelí (a) - a deretica. La C A D E. cotéţ n. - cocină. La CA D E. cotéţ n. - îngrăditură pentru prins peşte. C o te ţ (BD Ş, 1 4 7 1 )- r ă z e ş . coti (a) - a schim ba direcţia. coti (a) - a atinge cu cotul. cótic n. - catifea. cótic n. - tăvălug de fărîm at bulgării, cótic n. - tăvălug de treierat, cótice n. - pisălog pentru usturoi, cotigår n. - loitrar. cotigår/tf. - terchea-berchea. cotigă f. - roabă. cotigă f. - două roţi prinse cu o osie, pe care se pune grindeiul plugului. cotigă f. - rotilă. cotigă f. - căruţă. La C A D E. cotigi (a) - a schim ba direcţia. cotigít adj. - întortocheat. (TD). cotigúţă f. - cărucior. cotiléţ n. - chirpici. cotiléţ n. - bloc de piatră m oale. cotilí (a) - a rostogoli. cotilí (a) - a m erge încet, legănîndu-se. cotilí (a) - a um bla prin locuri cotite. cotilí (a) - a tăvălugi ogorul. cotilígă f. - cotigă. cotín ă/ - căpiţă. cotinéţ n. - bufet (m obilă). cotinéţ n. - dulap (de cancelarie). cótis n. - m aşină de strivit strugurii. cotiugăr m. - căruţaş. La C A D E. cotiú h ă / - câine. La C A D E.

86 cotivåi (a) - a afina păm întul. cotivålcă f. - cultivator, cotîrneåţă f. - cocioabă, c o tîr n e å ţă / - cocină, cotîrşí (a) - a ridica, cotléţi m. pl. - ochiuri la iţe. cotii (a) - a cocli. cotloånă f. - nişă în peretele pivniţei, cotloånă de chiatră / - peşteră, cotlon n. - cuptor de vară. cotlon n. —cotruţă. cotlon n. —scobitură în mal. cotlonåş n. - cuptoraş (de vară), cotloní (a) - a săpa Ia tem elia unui zid. cotloníţă / - cenuşar la plită, co tlo v å n e//}/. - răsadniţe (sub sticlă), cotoånă / - plită la bucătăria de vară. c o lo a n ă / - nişă în peretele pivniţei, cotoån ă/ - încăpere fără fereastră, cotoårbă/ - cotoroanţă. La CADE. cotoare n. pl. - unghere, cotóc m. - pisoi. cotóc n. - tăvălug de fărîmiţat bulgării, cotocår m. - persoană care tăvălugeşte. cotocåri m. - m eşter de tăvălugi, cotocí (a) - a tăvălugi ogorul, cotocí (a) - a treiera cu tăvălugul, cotói m. —pisoi. cotom ån adj. - voinic. (Th.H olban). cotonóg m. - şchiop, cotonogi (a) - a frînge piciorul cuiva, cotonogi (a) - a moci. La DLR. cotór n. - coadă de m ătură, cotórc n. - tăvălug de lemn. cotorî (a) - a tăia viţele neroditoare, c o to r îr e / - tăierea vitelor neroditoare, cotorît adj. - curăţit de lăstari, cotórniţă/ - bărdiţă pentru cotorît.

cotoroåbă/ - pisică. La CA D E. cotoroâsă adj. - zgîrcită. cotorós adj. - sîcîitor. eotorós adj. - trăncănitor. (TD). cotorosi (a) - a se dezbăra. La DU. cotoşm an m. - cotoi, cotrăí (a) - a coţobăi. c o tr e å n ţă / - zdreanţă. La CA D E. cotrenţós adj. - zdrenţăros. La CADE. cotricél n. - cotruţă. cotrişoåră/ - cenuşar (la plită), cotrîm bí (a) - a se fandosi, cotroåfe/ pl. - boarfe, cotrobăi (a) - a scotoci. La DU. cotrobăiâlă/ - scotocire, cotrobói n. - cocioabă, cotrobói n. - bucătărie de vară. cotrobói n. - cotruţă. cotrubău n. - cenuşar la plită, cotruţă/ - spaţiu între cuptor şi perete, cotruţă/ - adîncitură sub vatră, cotú n ă/ - cotruţă. cotú n ă/ - nişă în peretele pivniţei, coţ n. - plapom ă. coţcår m. - pungaş. La DU. coţcår m. - glum eţ. La CA D E. cóţcă / - piatră pentru pavat, c ó ţ c ă / - înşelăciune. La C A D E. coţcărie/ - pungăşie. La C A D E. cóţi m. pl. - unitate de m ăsură, coţi (a) - a m ăsura tortul, c o ţ o å b ă / - cuşcă pentru câine, coţób n. - cenuşar. coţób m. - num e de câine. (Th.Holban). coţób m. - om făţarnic. (Th.H olban). co ţo b åş n. - cotruţă. co ţo b ăn i (a) - a se îndîrji. La CA D E. coţobó n n. - cotruţă. co ţo b o n âş n. —cenuşar (la plită). c o ţo c h ín ă / - rădăcină de porum b.

• ••(•>%í-lcfl / cojocel fară mîneci. i m >ili m fierar. . uvAyfl / făină de porum b cu zahăr ţ! «pfl. • uvAşfl / - íăină de porum b cu lapte i ovAsil. i oviişsl/ - plăm ădeală fiartă. . m iişă f. - faină m uiată şi dospită. La ( a i )i:. l im ită /. - albie (de spălat), i oviilă /.' - albiuţă de scăldat copilul, i o v å t ă / - albie de tablă, c o v å t ă / - troacă pentru găini, c o v å t ă / - uluc pentru porci; troacă, covåtă f - copaie pentru plăm ădit, covåtă de e iu p ă f. - albiuţă de scăldat, covată d im -m e re u f. - covată dintr-un trunchi. covåtă de se ă ld u şe ă f. - albiuţă de scăldat. covălíe f. —fierărie. covălíe f. - cuzniţă. La CADE. covăseålă f. - sm întînă pentru covăsit. covăsi (a) - a acri laptele cu sm întînă. covăsit adj. - prins, închegat. c o v ăşâlă f. - noroi. co v ăţícă f. —albiuţă. covăţeå f —albiuţă. eovăţi (a) - a scobi. eovăţít adj. - cioplit în forma unei coveţi. e o v ă ţít adj. - hopuros (drum ). e o v ă ţít adj. - sem icercular. (DD). eovérgă/ —nuia încovoiată. La CADE. covét n. - şanţ de-a lungul gardului. eoviét adj. - şerpuit. eovíncă f. - baston. covíţ n. —guiţ. coviţâ (a) - a guiţa. L a DLR. co v iţăí (a) - a guiţa. L a CADE. eo v îrşí (a) - a depăşi.

87 covor în ciuchiuri - covor în laţuri. covorél n. —covoraş. covricél n. - podnojie. La CA D E. covricót n. - coviltir. covrig m. - cerc de fier la butucul roţii. covrigar m. - pierde-vară. covrigi (a) - a se frînge de durere. covrigi (a) - a se încovrigi. cóvru n. - culcuş. cóvru n. - locuinţă prim itivă. cóvru n. - culcuş. La V.Vasilache. coz m. - atu în jo cu l de cărţi. coz adv. - foarte. (V.AIecsandri). cózi f. pl. - beţe de floarea-soarelui. cozîrcă f. - partea încovoiată a săniei. cozonac m. - pască rusească. cozoroc n. - partea ieşită înainte a chipiului. cozoroc n. - parte încovoiată a săniei, crac n. - cîrlig la cange, crac n. - parte a hăţului, crac m. - picior la om. crac m. - parte a pantalonilor, crac m. - braţ al unui obiect ram ificat, cracaléte m. - copil hazliu, cråcă f. - creangă. La C A D E. cracoveånca f. - dans. cråi adv. - num aidecît. E x p r . îm i tre­ buie crai = îmi trebuie num aidecît. cråi m. - carte de jo c. c r å ic ă / - cingătoare pentru fete. cråinic m. —vestitor. La DU. cråinic m. —gonaş, hăitaş. cråinic m. - pristav. La CA D E. cram anåri m. —închisoare, cråm ă f. - pătul la vie. L a DU. cråm năc n. - gogineaţă. crancadău m. - accelerat. La CA D E.

88 crancalîc n. - ştrengărie. crâncă / - cîrlig la cange, crancău m. - om fară căpătîi. La DU. crancău m. - cioară. La CADE. crangău n. - proptea la frînghia de rufe. crap m. - carp. crăpătură f. - scorbură, crap-chéleş m. - crap-golaş. crap-în-oglinzi m. —crap-oglindă. cråscă f. - vopsea în ulei. erastón n. - oală (de schijă), crastúle / —cratiţă. cratiţă f. - oală de schijă, cratiţă de p r ă j it / - tigaie, crăcån n. - ciorchine de strugure, crăcăn a/ - creangă mare. crăcån ă/ - coarne la rîşchitor. crăcån ă/ - pat la vîrtelniţă. crăcånă/ - scaunul tăietorilor. La DU. crăcån ă/ - furcă la puţ cu cum pănă, c r ă c å n ă / - cîrlig la cange, crăcåne/ pl. - gem ănări la car, căruţă, crăcåne / pl. - pari pe care se aşează plugul. (Th.H olban). crăcăn úţă/ - crăcuţă. crăcăn úţe/ pl. - coam e la rîşchitor. crăci (a) —a se răscrăcăra. crăcit adj. - răscrăcărat, crăciunél n. - begonie. crăiţă/ - fem eie cu m oravuri uşoare, crăiţă / —ciupercă galbenă-roşietică. crăncăi (a) - a um bla bram bura, c r ă p ă r e / - m încare. crăpå (a) - a m înca crăpåtu m. - m oartea. (TD). crăpăcióşi adj. - cu crăpături, crăpăcióşi adj. -m în c ă c io şi. crăpăt n. - alim ente.

crăpăţăl adj. - cu crăpături, crăp oåică/ - fem ela crapului, crăscău n. - vin negru, crătişoåră / - cratiţă înaltă, crean gă/ - cracă. La DU. creåsta-cucoşului n. - cioroi. creåsta-cucoşului n. - lăcrăm ioară, creåstă/ - m ătase Ia ştiulete, creatură/ - nem ernic, crcdcnţă/ - bufet (m obilă), cred in ţă/ - datorie, credit, cred in ţă/ - logodnă, credzút adj. - de încredere, credincios, créiser n. - sfredel de tîm plărie. crem n. - crem ă de ghete, crem en e/ - piatră care face scîntei. crém en e/ - bucăţică de crem ene, crém ine / - unealtă prim itivă de tre­ ierat. crestă (a) - a încondeia. La DD. crestât m. - cocoş. (I.C reangă). crestături/ pl. - ornam ent la streaşină, crestite adj. - încondeiate. (DD). creţ m. - ornam ent la streaşină. Creţeana (BD Ş, 1 4 6 6 )- v a le . C reţeşti (BD Ş, 1500) - sat. Creţescul (CD Ş, 1 4 4 3 )- s a t . crcţós adj. -c îrlio n ţa t. C reţovnicul (BD Ş, 1458) - boier, c r e ţú ic ă / - tava cu m arginea vălurată. C reţul (B D Ş) - boier. C re ţu l (CD Ş, 1 4 4 8 )- p îr î u . c re ţú ş c ă / —v. cre ţu ică . c ríc lă / - pahar pentru bere. c r id ă / - cretă. La DU. c rih å n n. - m ăm ăligă mare. La CADE. c r ijm ă / - p î n z ă de învălit copilul, crilă/ - droaie. La T.Pamfile. La CADE. c r ílă / - ju m ă ta te din năvod, c r im ă / - crem ă de ghete.

c i imíii adj. - galben-deschis. el im inări m. —hoţ. crin m. - trandafir. c r í n c ă / - t i g a i e cu coadă lungă. erínocică / - cratiţă. c r ín tă /.' - m asă pentru caş. erip ă lă / - clipă. (TD ). eripalcă f. - cordenci. La DU. erip d işó n n. - basm a de bumbac. criså lă / - amnar. erisă lc ă f. - scăunel (cu spătar). crisă n eă să / - barba-boierului (plantă). eriş m. - crişan. La DU. eríşeă / - capac (la ladă). críşcă f. - capac la sicriu. e r í ş e ă / - fund de acoperit căldarea. c r í ş c ă / - capac la cratiţă. e r í ş e ă / - cratiţă cu coadă lungă. e ríşe ă / - m ăsură de rachiu. c r í ş c ă / - bucăţică. La CA D E. c ríşc o v ă / - pescăruş de baltă. crişní (a) - a scrîşni. c r i ţ ă / - amnar. c r i ţ ă / - oţel. La DLR. c riţă adv. - din cale afară. E x p r . B eat c riţă = beat turtă. criţós adj. - rău, arţăgos. La CADE. crivåc n. - lemne la părţile luntrei. crivâlă/ —m enghine de lemnărie, crivâlă/ - unealtă de sucit frînghii. c r iv â lă / - v. conovăţ. crivat n. —pat. La DLR. crivat n. - ladă cu crivat. (Th.H olban). crivăţ n. —vînt care suflă iam a în M ol­ dova dinspre nord-est. crivăţ n. - nord. (I.C reangă). crivéle n. pl. —v. crivac. crivoåce n. pl. —v. crivac. crîjm ă / —v. crijm ă. c r îj n iţ ă / - răscol la căruţă.

89 crîjunéţ n. - parte în covoiată a săniei, crîlåş m. - năvodar de stînga năvodului, crîm m. - stînjenel. crîm eån m. - locuitor al Crîm ului. crîm potw . - răstim p. La CA D E. crîm poţi (a) - a sfîrteca. La DLR. crîng n. - prisnelul m orii. La DU. crîng n. - crug. La DU. C rîngul (BD Ş, 1 4 9 5 )- p îr î u . crîsnic m. - paracliser. La CA D E. C rîstişor (CD Şs, 1 4 8 0 )- b o ie r , crîsnic n. —halău. La DEX. críşcă (a) - a scrîşni. La DLR. crîşcåre / - scrîşnire. críşcă/ - acoperiş, fundişor. crîşm år m. - cîrcium ar. La DLR. crîşm ă (CD Ş, 1408) - orîndă. crîşm ă/ - circium ă, crîşmăreâsă/ - cîrciumăreasă. La DLR. crîşm ăriţă/ - cîrcium ăreasă. La DLR. crîşm uşoåră/ - cîrciumioară. La DLR. c r îş m ú ţ ă / - cîrcium ioară. crîşni (a) - a scrîşni. La DU. crîtiţă / - cîrtiţă. c r o h m å lă / - aspreală. La DLR. crohm ălă/ - scrobeală albă. crohm ălí (a) - a scrobi, crohm ălít adj. - scrobit. La DLR. crohm olí (a) —a aspri. La DLR. crói n. - croială. croi (a) - a lovi, a bate cu biciul, cróilea. interj. - la fugă. E x p r . Croilca, băiete = la fugă, băiete. C roitorii (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . Croitorul M ihail (CD Ş, 14 4 8 )- ră z e ş , croitori m. - cuţit la plug. croitul n. hot. - îm părţirea zestrei, crom påşi n. - tîrnăcop.

90 croncån m. - corb. croncău m. - corb. La CADE. crópcă / - dop de sticlă la garafă, crópcă f. - neghiob. E x p r. îi prost ca cropca = prost de-a-ntregul. cropílniţă f. - m aşină de stropit, cróşnă f. - sarcină purtată în spate, crovleăncă f. - cîrnaţ din măruntaie, crúce f. - orcic. c ru c e f. - încrucişarea firelor la ţesut, c r ú c e / - capăt al rîşchitorului. c r ú c e / - braţe la vîrtelniţă. c r ú c e / - chingă la ferăstrăul cu ramă. c ru c i (a) - a înjura de cruce, c ru c i (a) - a se mira. cru c ió c n. - cîrlig la cange, cru c ió c n. - vargă arcuită la coasă, cru c işă culj. - pezişă. c ru d â c adj. - cam crud. c ru d z î (a) - a se fierbe rău. (DD). c ru d z î (a) - a nu se coace bine. (DD). cru g n. —orbita unei planete, c rú g u ri n. pl. - lam be la căruţă, cru h ó s adj. - bulgăros (păm înt). c r ú jc ă / -c r ig h e l. crum åri n. - cultivator dreptunghiular. crum åri (a) - a afina. crum aruí (a) - a afina. crunt adj. - însîngerat (CM ). cruntă (a se) - a săvîrşi fapte urîte. (I.N eculce). crú p că/ - faină am estecată cu tărîţe. crú p e/ pl. - grîu m ăcinat mare. crúpe f .p l. - u rlu ia lă . crupós adj. - bulgăros (păm întul). cru şălă/ - argăsire. L a DU. c r u ş ă lă / - preparat din scoarţă de arin. cruşí (a) - a argăsi (pieile). La CADE.

c ru şít adj. - argâsit, tăbăcit. La C A D h c ru ş î (a) - a se înroşi. E x p r . Poam i p rin d e a se c ru ş î = începe a se coace c r ú tc ă / - tort pentru zeghi. La DU c ru z i (a) - a nu fierbe. (TD ). c u b ă n c ă / - căciulă cu apărători. cubeéş n. - putinei. cub éi n. - putină. cub ó ş n. - coş de prins peşte. cuc n. - buclă. c ú c ă / - unealtă de pescuit. c ú c ă / - legătură de aţă de bum bac. c u c ă / - fem ela cucului. cu ch í (a) - a se încurca (firele). c ú c i m ă / - căciulă. cu c iú e / - cuşcă pentru câine. C u c iu lă te ş ti (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . cuciuléi m. - căţel. C u c iu le şti (CD Ş, 1 4 4 8 )- s a t . c u c o å ră / - cocor. La DU. C u c o a ra (CD Ş, 1 4 4 3 )- v a le . C uco ară G rigore(C D Ş , 1441)-sto ln ic. C u c o ra n u l Ion (CD Ş, 1 4 5 3 )- b o ie r . cu c o stîrc m. - cocor. La DLR. cu c o stîrc d e rac h iu n. - carafă de 3 /. cucóş m. - cîrlig de rufe. cucóş m. - stînjenel. cucóş m. - m iez de pepene verde. cucóş m. - parte a plugului. cucóş m. - cocoş. cucoşéi m. pl. - floricele. La CA D E. cucoşél m. - stînjenel. cucoşel m. - crin. cucoşél m. —ghiocel. cucóşi m. pl. - gogoaşe. E x p r . A-i cînta cuiva cucoşi = a-i spune minciuni. cucoşi (a) - a se um fla în pene. c ú c u d ă / - oaie înaltă, slabă. cu cú i n. - umflătură. La DD. cu cú i n. - buclă.

licúi n. - moţ. La C A D E. u im ii) (a) - a se cocoţa, i i i c i i ú U adj. - m oţat. ( M . Sadoveanu). ciieuiât adj. - cu corniţe mici. ■u m ilit adj. - cocoţat. La CA D E. cueuétă / - biserică. La CADE. c u c u lc ă s ă / - cucă. cuculcţ m. —cucuşor. La CADE. u c u l ó u c ă / - tr i o r . cucului (a) - a alege cereale cu triorul. n i e u r ă / - p i e s ă la plug. n ie u r ă / - tolbă. La DU. c u c u rb ă u n. - curcubeu, e u c u r b e ţíc ă / —plantă erbacee, eucu rig i (a) - a cînta cucurigu, cu cu ríg i m. pl. - floricele, c u c u ru z m. - rodul bradului. La DU. ciicurúz m. - porumb. La M.Sadoveanu. «'iicurúznic n. - sîsîiac. cucuvea f. - buhnă. La DU. c u c u v e å u c ă / - buhnă; bufniţă, e u c u v é ic ă / - buhnă. cu d a lb adj. - cu vîrful cozii în alb. C u d a lb i (C D Şs, 14 7 2 )- s a t . C udalbul Ştefan (CDŞs, 1472)-v o rn ic. c u d é r c ă / - soi de struguri albi. c ú fa / - butoi m are. c u fîrn ă ş n. - carafa mică. cufleţ n. - căpăcel la fitilul lămpii. c u f u n d å r m. - bodîrlău. La DU. c u h å n c a / - j o c popular. c u h a í (a) - a icni. c u h ă í (a) - a tuşi. (Th.H olban). cúhlic n. - cană (de sticlă). c ú h n e / - bucătărie. (N .Labiş). C u h n e O a n ă (BD Ş, 1 4 8 2 )- b o ie r , c ú h n e / - bucătărie de vară. c u h n iş o â ră f. - căsuţă în ogradă, c u h n o å ic ă / - bucătărie de vară. C u h u re ş ti (CD Şs, 1 4 8 3 )- s a t .

91 cúi (la cataram a curelei) n. - zîm bóc. cúi (despicat în braţe) n. - şplint. cúi n. - fuscel la scară. cúi n. - m îner la sertar. cuiår n. - scîndură cu mai m ulte cuie. c ú ib n. - vizuină. c u ib â b ă f. - păpădie. cuibăbă f. - p o d b a l. cuibar n. - ou lăsat în cuibar. cuibar n. - pînză de păianjen. cuibuşel n. - m uşuroi de păm înt. cuiéri n. - blidar. cuiéri cu poliţi n. - blidar. cuitoăre f. - zăvoraş la uşă. cuiúţ n. - cuişor de metal. cuiúţ n. - cuişor de lemn în cizm ărie. cújbă f. - nuia pîrlită şi răsucită. cújbă f. - băţ încovoiat la un capăt. cú jb ă/ - loc de întins plasa la uscat. c ú j b ă / - cureluşă la m arginile luntrei. c ú jm ă / - căciulă. culac m. - chiabur. culåe adj. - vacă cu părul alb. culâre/ - holdă buruienoasă. La CADE. culâri n. - s tu f vechi. c ú l ă / - sac din pînză groasă. culăcím e / - chiaburim e. culbec m. - melc. culc n. - cuişor de lemn în cizm ărie. cu lcătoåre/ - dorm itor. culeån n. - loc îngrădit pentru pui. culege (a) - a sm ulge (cînepa). culeşer n. - fa c ă le ţ. culíc n. - snop de secară îm blătit. cu lícă / - peşte m ic cu m ulte icre. culisă / - plantaţie în form ă de fîşii înguste. c ú lm e / - prăjină pentru rufe.

92 cúlm e (B D Ş) - v îrf de deal. eúlm e (BD Ş, 1475) - v îrf de deal. cultişóri adj. - culţi. (DD). cultiúc n. - pernuţă (pentru copii), cultiúc n. - pernuţă decorativă, culticăş n. - pernuţă decorativă, cultivat n. - săpăligă. cultivat n. - prăşitoare. cultivat n. - cultivator triunghiular, cum ăr n. - oală de noapte. La CADE. cum ăş n. - stofa de m ătase. La DLR. cum ătră f. - naşa, în raport cu părinţii copilului botezat, c u m ă tr ă / —dans popular, cum ătru m. - lup. La I.Creangă. cu m ătrie/ - petrecere de la botez, c u m ă tr iţă / - cum ătră tînără. cum nat (BD Ş, 14 7 0 )- î n doc. lui Şte­ fan cel Mare. cu m nată/ - tătaişă. La CADE. cum năţí (a) - a deveni cum naţi, c u m p å n ie / - petrecere (a rudelor), cu m paratívă/ - magazin, cu m p ăn ă / - cîntar cu două talere, c u m p ă n ă / - p îr g h ie Ia cîntar. c u m p ă n ă / - furcă la puţ. cú m p ăn ă/ - lemn de ridicat greutăţi, c ú m p ă n ă / - pîrghie la ferestrău. cú m p ăn ă/ —cruce la căruţă, cú m p ăn ă / - cruce la grapă, c ú m p ă n ă / - cobiliţă. c ú m p ă n ă / - năpastă, cum păni (a) - a preţui. (TD). cúm pcnc de cîntărit/ pl. - cîntar. cu p îşoåră/ - cană de lut. cum plí (a) - a nim ici, cunichíe adj. - verzuie, cuníţă f. - dare plătită de străini pentru iernatul vitelor în ţară. La DU, DIM.

cunúnă/ - împletitură de aluat la colac cu n ún ă/ - tălpile războiului de ţesut c u n ú n ă / -îm p le titu r ă de usturoi, cu n ún ă/ - coroniţă de flori. La DD cu n un ie/ - piatră scum pă la inel. cu n u n íţă/ - vinăriţâ. La DU. cupår m. - dregător dom nesc care tur na vin la m asa dom nitorului. . cú p ă/ - glugă de porum b, cú p ă/ - vas de “m ăsurat o ile” , cú p ă/ - ceaşcă, cú p ă/ - urcior de lut, sticlă, cú p ă/ - teică. cú p ă/ - vas legat deasupra găleţii cúpă de sare f. - cutie pentru sare. cu p ăríe/ - slujba cuparului. cupirim înt n. - acoperiş. c u p îş o å ră / - cană de lut. cuprinde (a) - a ocupa. cuptiór n. - cuptor. La DLR. cuptióri n. - nişă în peretele pivniţii. c u p tio râ ş n. - bucătărie de vară. cu p tiórişte/ - cenuşar (la plită). curår n. —curea la ham uri. curaråri n. - curelar. curaţitóri n. - cuţit de curăţit copita. curaţitóri n. - rindea de prim ă operaţie cu raú şă/ - gîtar la căpăstru. cu ră/ - piele tăbăcită. cu ră/ - fîşie de piele. cu ră/ - cureluşă la opinci. cu ră / - cureluşă la puhă. cu ră/ - curea (în general). cură / - iuft. cură lată/ - chimir. C urăluşa (CD Şs, 1 4 9 7 )- m o ş ie , curătór adj. - curgătoare. (Gr.Ureche). cu răţen ie/ - ulei de ricin, curăţí (a) - a ju p u ia coceanul de po­ rumb.

c u ra ţi (a) - a castra. c u ră ţí (a) - a peni (o pasăre). c u ră ţit adj. - castrat. c u ră ţito ă re f. - cuţit se curăţat copita. c u ră ţito ă re f. - unealtă de jupuiat. curcan n. - viţă de vie bătrînă. c ú r c ă / - tu tc ă . La CA D E. C u rc ă (D C Ş, 1448) - vecin, şerb. c u r c ă r í ţ ă / - îngrijitoare de curci, curcióc n. - cîrlig la fereastră, curcióc n. - z ă v o r a ş la fereastră, curcióc n. - cîrlig la cange, curcióc n. - cîrlig de rufe. curcióc n. - cui la m arginea luntrei. curcióc n. - clenci la fereastră (uşă), c u rc iu í (a) - a curăţa copacul, c u rc u b ă u n. - m elc. c u rc u b ă u n. - m ăcieş. cu rc u b ee n. - curcubeu, eu rc u b éci m. - curcubeu, cu rc u b él n. - curcubeu, c u rc u b é tă f. - curcubeu, c u rc u b é tă f. - dovleac, e u rc u b ó u n. - curcubeu, c u rc u b ó u lu i n. - curcubeu, cu rc u d ú ş n. - soi de prune, c u r c u d u ş å r m. - prunar. c u r c u l í ţ ă / - pui de curcă, c u rd m. - persoană din Curdistan. c u rd ú c n. - rană la lim ba calului, c u rd ú n n. - v. c u rd u c . c u re c h e ríe f. - vărzărie. m r e c h e r íu adj. - albastru-deschis. m rc c h é ş te adv. - pe un cap. E x p r. îi (ăia curecheşte = tăia de-a rîndul. m réch i n. - varză. E x p r. A r vrea să lie şi cu curcchiul uns, şi cu slănina-n pod = a trage foloase din toate, curechi - “în ju m ătatea de nord a ţăni". La DLR.

93 curechi m. - curechi de munte. La DEX. curechi m urat n. - varză acră. curechíşte f. - vărzărie. curechíţă f. - albiliţă (fluture), curechíu adj. - de culoarea curechiului. Curéchiu n. - localitate în Transilvania, curelúşi f. pl. - curele la opinci, curgăn n. - lucarnă, curgăn n. - m ovilă mare. curgătoare f. - jghebuleţ la teasc, curiåc n. - coteţ. curm ă (a) - a tăia lemne cu ferăstrăul, curm ătură f. - tăietură pe copac, curm ătură f. - rumeguş, curm edzîş n. - fuscel la scară, curm edzîşări n. - răscol la căruţă, curm edzîşări n. - druci la car. curm éi n. - papură împletită, curm éi n. - urzeala pentru rogojini, curm éi n. - şuviţă de coajă de tei. curm éi n. - sfori de papură, cúrnic n. - coteţ. c u rn ú ţ m. - p lantă erbacee tîrîtoare. cu rn ú ţi m. pl. - spini. (Th.H olban). curochíşniţă f. - urechelniţă. c u rp a n å r m. - hoţ de pepeni verzi, cu rp ăn åş n. - cîrlig la curpeni. cu rp in í (a) - a face curpeni. cu rp in í (a) - a culege păstăi, curpiníş n. —curpeni de fasole, cursă f. - autobuz de rută. cu rtculíţă f. - palton scurt, cu rţîí (a) - a scîrţîi. cu rú c n. - ciorchine de struguri, cu rú c n. - frîntură de ciorchine, curú ci n. - ciorchine de struguri, curúci n. - cîrcel la o plantă agăţătoare, curugíu m. - paznic la vie.

94 c u ru g íu m. - paznic la cîmp. c u ru í (a) - a gînguri (porum beii). C u s a ră (CD Ş, 1437) - „unde a fost C usară...” . c ú s c ă / - lăcustă. cúschic f. - pîrghie. cu stâ (a) - a fi în viaţă, a trăi. c u s to ri (a) - a drege cu custura. c u s u tó ri m. - croitor. e u s tú ră /.' - unealtă de curăţat copita. c u s t u r í c ă / - cuţitaş de curăţat faguri. c u ş c u li ţă / - loc îngrădit pentru pui. cu şcú ţă / - v. cuşcu liţă. c u ş c u ş o â r ă / - v. cu şcu liţă. c u şm åri m. - m eşter care coase cuşme. c ú ş m a - ş e r p e lu i/ - zbîrciog. cuşm ă / - căciulă. E x p r. A u m b la cu c u şm a în m în ă d u p ă cineva = a se umili. cuşm ă f. - gujm ă (CM ), cuşm ă f - găm ălie la cui. cuşm ă f. - pălărie la floarea-soarelui. cu şm ă cu u rec h i f. — căciulă cu apă­ rătoare. cu şm u líţă / - căpăcel la fitilul lămpii.

cúştic n. - loc sterp în porum bişte. cuşúlcă / - căm aşă fem eiască. cuti! interj. —se alungă viţeii. cutie (pentru tutun) f. - carabuşcă. cutie f. - toc la fereastră. cutie f. - solniţă (de lemn, pe perete). cutiór n. - cuptor. cuturi (CD Ş, 1425) - cătune. C uţitna (BD Ş, 1490) - pîrîu. cuţitoăe / - rizacă. cuţitói n. —cuţit de dulgherie. cuţitoí (a) - a ciopli draniţa. cuţitúră f. - cuţit de curăţat copita. cuţiubúşcă f. - vătrai. cuţiúpcă f. - vătrai mic. cúţu m. - căţel. cuţulåchc m. - căţeluş. cuţulåi m. —căţeluş. cuveni (a) - a dostoi. La C A D E. cuvertură f. - covor în rom buri. cuvîntăréţ m. —bun de gură. cuzíst adj. - m em bru al partidului de extrem ă dreaptă condus de A .C .C uza cúzne f. - fierărie. cuznéţ m. - fierar. cuzniţă f. - fierărie. (T.Pamfile).

D iIk (a) o m ă t - a ninge, tiu (ii) eu b a lå n - a vărui. ( I n d i c / - dădacâ. La CA D E. tliih n. - acoperiş Ia casă. iluliiúcă / - olane, iliiht n. - acoperiş la casă. (Iiijd ic / - dare. La DIM d alac ån n. - căleap. (Iii 111 n. - grajd. (DD ). iliitu n. - sarai. La CA D E. du m ase n. - adam ască. iliiiiiască (BD Ş, 1462)- î n doc. lui Şteliin cel Mare. la m ă / - ornam ent pe ţesături, tliin ib lå/ - apoplexie. La DU. d a m b la g ii adj. - ţicnit, ilå m c ă / - burdufuri la vintir. tliim că/ - unealtă de pescuit, tlanăc m. - viţel de 1-2 ani. (låncic m. - slugă, argat, d a n c ú ţ ă / - viţică de un an. d a n g å / - sem n făcut pe şoldul vitei, ilangalău n. - mai de bătătorit pămîntul. iliinie (BD Ş, 1 4 9 7 )- î n doc. lui Ştefan tel Mare. (lănţu n. - dans de nuntă. d ap n. - căprior. d a r prep. - da. La DU. d a r å / - taler la cîntarul de mînă. d a r a b a n m. - soldat de gardă. d u ra b å n c ic m. - toboşar. La DU. d a r a b a n ă / - roată de transm isie. d a r a b a n ă / - tobă. La DU. ila r ă b ă / - calup (de săpun). d a r å b ă / - turtă (de ceară). ( la ra d å ic ă / - trăsură veche. La DLR. d a r a v é lă / - bucluc, tlarn (în) adv. - în zadar. (M.Eminescu). dascăl (BD Ş, 1 4 7 6 )- d ia c .

dascăl m. - învăţător. La M .Em inescu. d atin ă/ -p re d a n ie . (DLR). dăbălăză (a) - a lăsa (capul), dăbălăzăt adj. - lăsat în jo s capul, dăbilăr m. - strîngător de dări. d ăb ílă/ - dajdie, bir. dăcău n. - unealtă prim itivă de treierat, dădacă / - guvernantă, d ăd ăe/ - dădacă dădăóri adv. - de două ori consecutiv, dăinăí (a) - a se legăna pe picioare, dălåc m. - v ită nărăvaşă, dălcăúş m. - cîrm aciul plutei, d ăltíţă/ - şurubelniţă, dăngălui (a) - a bătători cu maiul. dănăn âie/ - bazaconie, dăndăna / - tăm bălău. d ănd ănae/ - năzbîtie. La CA D E. dănuí (a) - a dărui, d ăn u íre/ - dăruire. D ănuţa (CD Ş, 1 4 3 3 )- s a t dărăb n. - ciorchine de strugure, dăråb n. - parte dintr-un lot. dăråc n. - vargă Ia coasă, dărăbån m. - soldat pedestru, d ărăb oâe/ - fem eie grăsană, dărăbúţ n. - bucăţică. M .Em inescu. dărăpănă (a) - a lipi prim ul lut. d ărăpăni (a) - a flecări. dărăúş n. - alunecuş. dărcări m. - om care dărăceşte lîna. dărm ă (a) - a distruge, dărîm ă (a) - a doborî (copacul), dărîm ă (a) - a rupe (haine), dărîm ă (a) - a se risipi (butoiul), dărîm ătú ră/ - crengi tăiate. La DU. dărm åt adj. - zdrenţăros, dărm óşi adj. - zdrenţăroşi.

96 dăruşåg n. - dar. La V.AIecsandri. dăseălâş m. - dascăl începător, dăscălie / - învăţătură. La I.Neculce. dăúd n. - apă înconjurată de stuf. de-acúşca adv. - acuş. dc-a-n curcili babii adv. - de-a dura. deal (CD Ş, 1392) —ridicătură. deal tócm a n. —loc drept. Dealul Paltinului (CD Ş, 1411) - în­ sem n de hotar. Dealul H olm ului (BD Ş, 1491) - în­ semn de hotar. Dealul Rusului (CD Ş, 14 3 7 )-în s e m n de hotar. Dealul Săcării (BD Ş, 1490) —însem n de hotar. deal n. - movilă. La DD. deal n. - cîmp, ogor. deam înă adv. - la îndem înă. de asem enea adv. - t i j . deavólna adv. - îndeajuns. L a DLR. deåvur m. - vom icel (la nuntă), dec! in te r j- iata-aşa! La DU. d é c ă / - pătură. d é c ă / - tava cu m arginea reliefată. d c c ă / - tava dreptunghiulară. decíndca adv. - dincolo. deciocălå (a) - a jupuia. La CADE. decît adv. - dar. La CA D E. d éd ină/ - datină, obicei. d éd iţă/ - plantă erbacee otrăvitoare. dediţíu adj. - liliachiu. deghelúşca adv. —de abia. deghelúţa adv. - de abia. dégit n. - cîrlig la cange. déjă / — vas în care curge vinul din teasc. La DU. dejghioca (a) - a jupuia cocenii de foi. dejéri n. - ciubăr. La DU.

d e le å n c ă / - parcelă de legume, deliu adj. - îndrăzneţ. La V.AIecsandri d é ln iţă / - parcelă de păm înt. D é l n i ţ ă / - toponim , d é ln iţă / - m oşie (a satului), d é ln iţă / - şanţ adînc. delóc adv. - canci. La DEX. d e lu n g í (a) - a prelungi. (TD). d e lu n g ít adj. - prelungit, d e m în c ă t n. - m încare. d e m în c å te (pe) adv. - dis-de-dim inea ţă. La Th.H olban. d e m o ld o v e n iz å re / - m untenizare, ol tenizare. d é n ie / - ritual bisericesc, d é n ie / - rug în noaptea învierii, d e n tín ă / - pană la coarda ferăstrăului D eocheţi (BDŞ, 1 4 6 8 )- c ă tu n . D eocheţi (BDŞ, 1 4 9 5 )- s a t . d eo seb it adv. - başca, d e p in z ă tó r m. - dependent, d e p ră c i adv. - cu totul. La CA D E. d e p rin d e (a) - a m oşteni, d e rb e d é u m. —vagabond, d eré g m. —stîlp la casă. D erép tu l (CDŞ, 1 4 3 7 )- p îr î u . deríş adj. - roşietic cu peri albi (calul). d e rîd ic a (a) - a deretica. La DU. d e rin é c m. - druc de-a curm ezişul. d c rm c lí (a) - a se m întui. d e r t m. - necaz. d e r t n. - urluială. d e rtó s adj. - îngrijorător. d erv e lí (a se) - a se m urdări. des adj. - puternic, rezistent. d e s ă g ă riţă / - ţesătoare de desagi. d esăg í (a) - a încărca, a îndesa. d e s ă lg ú ţă / - desagă. d e s b îrn å (a) - a se desprinde. d esb u n g h iå (a) - a-şi descheia nasturii

descăleca (a) - a se da jo s de pe cal. descăleca (a) - a întem eia o ţară descăleca (a) — term en folosit pentru prima oară în m oldoveneşte de croni­ carul m oldovan G r.U reche pe la 1635 în legătură cu întem eierea M oldovei, descăleca (a) - a aşeza statornic întrun loc. La Gr.U reche. d escă lec are f. - aşezare, statornicire, întem eiere. La C. N egruzzi. d e sc ă le c ă to r m. — întem eietor de ţară. La M .Em inescu. d esch id e (a) - a începe. E x p r. A des­ chide cîm p u l = a începe lucrările de prim ăvară. d esco to ro si (a) - scăpa de cineva, dése f. pl. - plase de prins peşte, d cscå tcă f. —zece. d esetín ă f. - zeciuială, impozit, d csetín ă f. —m ăsură agrară, d esétn ic m. - strîngător al desetinei. d esfacă (a) - a ju p u ia porum bul. La CA D E. d esfacă (a) - a ju p u ia de foi ştiuleţii. desfăcât adj. - jupuiat de foi. La CADE. d esfă tu i (a) - a dejuca. La I.Sbiera. d e s fă tu ire f. - abatere. La I.Sbiera. d e s f îiţa ( a ) - a schimba feţele pernelor, d e sfă ta (a) - a expune m ărfurile, d e s fă ţa t adj. - deschis privirii, d e sm e ţí (a) - a se trezi. I.Creangă. d e s p ă n å t adj. —descheiat, d esp ică (a) - a crăpa (lem ne), d e s p ic a t adj. —crăpat d c s p ic ă tú ră (la iţa ri) f. - ghizdă. d esto í (a) - a-şi descărca sufletul, d e s tr ă b ă lă tú r ă / - desfrînat. d e s tro ie n í (a) - a ieşi dintr-un troian, d e s ţe râ (a) - a exila. La M. Kogălniceanu. d c ş å n ţ n. - m irare. La DU.

97 deşănţat adj. - de m are m irare. L a DU. deşchicătúră / - despicătură. deşiră (a) - a depăna, deşucheat adj. - ţicnit, într-o ureche, détcă f. - puiet de albini. detun n. - senin. E x p r . Ca din detun = ca din senin. La N .Ţ urcanu. detună (a) - a doborî, devăroăică / - m am a voinicelului, devărói n. - tata voinicelului, dezbarå (a) - a se debarasa, dezbăte (a) - a elibera. La G r.U reche. d e z b in a r e / - neuniciune (CM ), dezbum bă (a) —a descheia nasturii, dezbum băt adj. - cu nasturii descheiaţi, dezgheţat adj. - m arghiol. M oldovenii sînt marghioli: Bagă fetele-n fiori. La G. Dem. Teodorescu. dezghin n. - lovitură. La DU. dezghina (a) - a dezbina. La DU. dezghioca (a) — a cura boabele de pe cocean. dezghiocare / - curarea cocenilor de boabe. dezghiocăt adj. - curat de boabe. d ezgh iocătoåre/ - unealtă dinţată cu care se cură boabele de pe porum b. diac n. - pisar, grăm ătic. diåc m. - cîntăreţ bisericesc. d i a t ă - sarcină testam entară. d icăn ie/ - unealtă de treierat. d í c ă / - m om ent de vîrf. E x p r. La dică = la m om entul decisiv. dichíci n. - cuţit de cizm ărie. L a DU. d ic h in m. - econom la o m ănăstire. d ichisit adj. - priceput. dicît conj. - încît. didån m. - sperietoare de păsări. d ih a i adv. - mai m ult, m ai bine.

98 dihanie/ - fiinţă, vietate. La I.Creangă. dihocå (a) - a scoate sîmburii din prune, dihocå (a) - a bate zdravăn, a frînge. dihoeå (a) - a se destrăm a (hainele), dihocå (a) - a hăcui came, varză. La DU. dihocåt adj. - sfîşiat. dihonie n. - ceartă, díjă f. - ciubăr. dijghiocå (a) —a strivi poam a, dijghiocå (a) - a cura boabele, dijghiocå (a) - a cura. dijghioeătoåre f. - m aşină de strivit poam a. d ijg h io e ă to å r e / - curătoare. D i j m ă / - m a h a l a în satul Babele, dilică (a) — a se găti, a se sulem eni, dilicå (a) - a dezm ierda. d ile å n c ă / —legumărie. dilijån n. - placă (de schijă la plită), dilín adj. - în m intea copiilor, dilim ån adj. - prostănac, d ím c ă / - arpagic. d ím c ă / - usturoi m ărunt din săm înţă. dim erlíe f. —m ăsură de capacitate, dim ii m. pl. - berneveci. dim inecioåră adv. —tare dim ineaţă, d im itr íţ ă / -c riz a n te m ă , dím on m. - diavol, drac. La I.Creangă. dímon m. - ştrengar. La M.Sadoveanu. dimpreună adv. - împreună. I.Creangă. din prep. - cu. dinapoi n. - coadă. (TD). dindåtă adv. - îndată, dineasårî adv. - din sara aceasta, dinga-danga interj. - sunete de clopote, dinioåre adv. - adineauri. La DU. din partea prep. - despre, dinspre prep. - despre.

d in s p ri p a r te a prep. - despre. d in te / - cîrlig la cange. d in te m. - lătunoaie. d in ţii b ab ei m. pl. - lătunoaie. d in ţă r it n. - bir p lătit pentru osteneala dinţilor. La I.Creangă. d iochi n. - m irare. La DU. d íp a prep. - după. d íp i ci conj. - după ce. d ípi prep. - după. d iré s n. —hrisov. (M .C ostin). d ir e s å lă /- m în c a r e direasă. La CADE. d iriå c m. - stîlp la casă. d is c a p a rå t n. - amnar. d isc ălţå (a) - a lepăda copita (calul). d isc h iz ă tó r n. - m îner Ia sertar. d isc o to ro sî (a) - a ţăm ui. discuí (a) — a afina cu boroanele cu discuri. d i s c u í r e / - afînarea cu boroanele cu discuri. d isc u itó r n. - boroană cu discuri, d is c u rs å re f. - iscodire, discusut. d isfa c å lc ă / - plantă m edicinală, d ishob o tå (a) - a lua coroana de pe m i­ reasă. dispunså (a) - a dezlega aţele la opinci, d istin g e (a) - a se descinge, d istu p å (a) - a destroieni. d isu p ra m e å z ă adv. - spre am iază, d işa lå t adj. - fåră şa. d işíic ă / - viţică în ziua fatării. d işíic ă / - m ieluţă ori viţică de o lună. d iş p å n c a / - dans popular, d işté rn e (a) - a-şi petrece zilele. La M Em inescu. d ité n c ă / - vergea la gura urzelii. (DD) d itu n å (a) - a fi lovit de fulger. (DD). d iu im en n. - parte a cotigii, d iú d iu adv. - frig. A fa ră îi d iu d iu = afară îi frig.

iltiiilluc n. - fluerâtoare. illvrtn n. laviţă lată. •Ilvilii n.

pat cu speteze. minune. illvfl /. femeie care se vrea adm irată. ilIvU’lAr m. - slujitor care avea grijă de i iincclaria dom nească, illvlul (a) - a proveni. (DD ). illvuf ( a ) - a se mira. tlIshiii'A (a) - a se debărăsa. ili/bsiiră (a) - a se debarasa, tll/h ră c a (å) - v. a d isc ă lţa (calul), ill/b le liu iâ (a) - a descheia. ill/M eliuiét adj. - cu haina descheiată, tll/b le h u ie tú ră f. - fem eie neîngrijită, illsg ă ib a râ (a) - a se descotorosi, d l/h o lb ă (a) - a vedea lumea, ill/.lcgå (a) - a se lăm uri, ili/.inetici (a) - a-şi veni în fire. d izinúlge (a) - a peni (găina), dl/.vălí (a) - a scrînti. (DD). d ld îrlă n m. - prostălan. tlIcAri m. - păr pădureţ, ilm iiíri in. - foi la prisacă, fumar. tlíiubăc n. - dîm b. ilini p n. - greabăn (la cal), ilîreăei in. - m orişcă de hîrtie. (lîi câei 111. - mătură de ogradă. d ir d â lă / - palavragiu. La CADE. dîrdîí (a) - a pălăvrăgi. dîrdîí (a) - a suna a dogit (butoiul). dîrdîi (a) - a funcţiona (motorul). dîrdîiålă f. - v. dîrdală. dîrdîitóri m. - palavragiu. dîrî (a) - a lăsa unne. dîi î il o å r e / - m orişcă de hîrtie. ilîrjâc n. - coadă la îmblăciu. ilîr j ă / - băţ ciobănesc. La Th.Holban. dlr jé /. —coadă la îmblăciu. tlîrjé/. —v. dîrjă.

99 d îrjéf. - toroipan, dîrjé f. - p răjină de bătut nucile, dîrjél n. - coadă la îm blăciu. dîrlău m. - pierde -vară. dîrloågă f . - lepădătură. La N .Ţurcanu. dîrlom ăn m. - om leneş, dîrm éa f. - broboadă fară franjuri, dîrm oetúră f. - ciuruitură. dîrm ói n. - dîrmon. E x p r. A trece prin ciur şi prin dîrm oi = a cerceta ceva am ănunţit; a derveli, a ponegri pe cineva. A fi trecut prin ciur şi prin dîr­ moi = a fi trecut prin m ulte încercări, dîrm oiă (a) - a cerne cu dîrm onul. dîrvålă f. - lucru prost. E x p r. D e dîrvală = care nu prezintă nici o valoare, dîrvălí (a) - a im pune la m unci grele, dîrvălí (a) - a terfeli (hainele), dîrz adj. - tare sem eţ. La DU. dîsă f. - vatră de ferărie. d oap ă/ - fem eie scurtă şi grăsană, d oăp ă/ - sarm a, dobâr m. - toboşar, dobâş m. - toboşar, dóbă / - tobă. La DU. dóbă f. - sem ănătoare, dóbă f. - caro. C rai de dobă.(D D ). dóbă f. - traistă pentru hrană la vacă. dobăí (a) - a scobi, dobăí (a) - a bate toba. dobíncă f - ciocan de lemn. dobitoc (C D Ş, 1443) - în doc. lui Ş te­ fan cel M are. dóbne f. - mai pentru crăpat buturugii, d óbne f. - ciocan m are în lem nărie, dóbne f. - ciocan de netezit tabla, dob oşår m. - toboşar, doboşer m. - toboşar. L a CA D E. dobrílcă f. - m aşină de strivit poam a.

100 dobzăla (a) - a bate crunt, doc n. - pînză groasă, docoşí (a) - a mocni (focul), docovoåe f. - rolă. dódă f. - fem eie cu părul lins. d ó d i i / pl. - aiurea. E x p r. A grăi în dodii = a grăi fară rost, într-aiurea. dódii f. pl. - bram bura. E x p r. A um­ bla în dodii = a um bla bezm etic, năuc. doftorie f. - leac. dogău n. - plută. (DD). dogoare f . - para focului, dogori (a) - a aerisi (răsadul), d ogorî (a) - a se coace prea tare. dograi (a) - a se înlege. dóhot n. - păcură. La DU. dohotâr m. - persoană care vinde pă­ cură. dohótniţă f. - păcorniţă. La CADE. doinår m. - cîntăreţ. doinaş m. - cîntăreţ de doine, doinaş m. - lăutar. La N .Ţurcanu. doină / - cîntec popular m oldove­ nesc. La C.N egruzzi, M .Eminescu, V.AIecsandri, I.C reangă, M .Sadoveanu, C .Ivănescu... dóină f. - copcă m are pentru năvod, doini (a) - a cînta doina. La M.Eminescu. dóiniţă f. - şiştar. doióncă f. - şiştar. dolåp n. - bîrnă. dolbăe n. - unealtă de spart gheaţa, dolbâlcă f. - daltă de dogărie. dolbéşcă / - ciocan de netezit tabla, dólcă f. - căţea. dólie s .f. - loc dom ol în cursul apei. dólie f. - j h e a b la acoperiş, dólişte f. - loc bun de pescuit, doljoní (a) - a dojeni. (DD).

dolofan adj. - durduliu. La DU. dom ni (a) - a crăi (CM ), dom nia zim brului f. - M oldova, dom ol a d j - potolit. La DU. dom oli (a) - a se potoli. La DU. dom olit adj. - odihnit (CM ), donată f. —carte im prim ată în lemn. dondăni (a) - a m orm ăi. La DU. donicioåră f. - şiştărel. d o n ic ú ţ ă / - şiştar mic. doniţă f. - găleată de m uls oile. doniţă f. - şiştar. dop n. - bondoc. dop própcă n. - dop la dam igeană. dopuri n. pl. - resturi la lucrarea cînepii. dopurós adj. - de calitate proastă (lînă). dornic n. - priboi. doróşcă f. - covoraş pe podea. dos n. - căptuşeală. dos n. - um brar pentru vite. dos n. - cuşcă. D os pentru cîne. {DU). d o så lă f. —căptuşeală. dosålă f. - loc acoperit pentru vite. dosar n. - loc um brit pentru vite. dosălnie adj. - dosnic. doschí (a) - a dormi. d o s c h iţé le / pl. - turte de aluat dospit. dosélnic adj. - lăturalnic. dosi (a) - a da dosul, a fugi. doúdza (a) adv. - a doua zi. dovadă (scrisă) f. - rospiscă. L a DEX. dovedi (a) (BD Ş, 1472) - a dovedi, a proba, în doc. lui Ştefan cel M are. dovedi (a) - a învinge. dovedi (a) - a pobedi. La CA D E. dovedire f. - victorie. (TD). doveditor /«. - învingător. drăbină f. - scară deasupra ieslei. drac m. - melc. draci n. - ferăstrău.

ilrA cIcă/ - maşină de strivit poama, di A dcă/ - lopată de fier. ilm rîşór m. - dentiţă. ih iieóvcă/ - lopată de fier. dnicuşân m. —melc. drnganåtă adj. - înclinată. (IrAge (a se) - a se găti. drAghin n. - stinghie la boroană. ilrnghinâri m. - carîmb la căruţă. drAghină f. - loitră. La DLR. drAgilă f. - cătină, druglatúră f. - greblătură. drugnătă adj. -p o v îm ită (movilă). (IrAgoste f. - vinăriţă. Dragul Pitic (CDŞ, 1 4 1 4 )-b o ie r . Dragul (CDŞ, 1473) - spatar. drAiniţă f. - prăjină sub streaşină. drAlea adv. - brambura. E x p r . A îm lila dralea = a umbla brambura, d r a m / - unitate de măsură a greutăţilor. drAneă f. - şindrilă. drAniţă f. - culm e de atîmat haine. (IrAniţă f. - prăjină la corlatele puţului. drAniţă f - şindrilă. La DLR. draniţi (a) - a acoperi casa cu şindrilă, draniţít adj. - acoperit cu şindrilă, dranţuroâsă adj. - zdrenţuroasă. drapåc n. - mătură, drapåc n. —grapă. ilrapăc n. - cultivator de afînat pămîntul. ilrapăeică f. - mătură de ogradă. drapacuí (a) - a afîna. drapaluí (a) - a afîna. drapaní (a) - a netezi pămîntul cu grapa. d r A p ă / - cultivator. drnpînă (a) - a zgîrîia (mîţa). ilrAhinåri m. - loitre. dt'Ahinceåc n. - loitrari. (IrAcAríe f - minunăţie. drAcAríef. - năzbîtie.

101 d răeăríe f. - farm ec. drăcăríi f. pl. - pătărănii. drăcim e f - draci m ulţi L a I.C reangă. drăcoăică f. - verigar. drăcuşor m. - drac mic. La C.Negruzzi. drăgăica f. - dans popular. drăgăn m. - dragun. drăgănéle f. pl. - farmece. La C.Hogaş. d răgănéle f. pl. - cireşe necoapte. d r ă g ă n í (a) - a dezm ierda. drăgăstoasă adj. - drăgălaşă. drăgucică adj. - drăguţă L a I.Sbiera. drăguşóri m. pl. - drăgălaşi. D răguţa (B D Ş, 1502) - sora lui Stan. drăm ălui (a) - a cîntari. La I.C reangă. drăncăní (a) - a suna a dogit (butoiul), d răncuí (a) - a acoperi cu şindrilă, d rănicér f. - sindrilar. L a DLR. drănicioâră f. - şindrilă m ică. (TD ). drăniţări n. - covor în carouri, drăniţi (a) - a şindrili. L a DLR. drăniţít - şindrilit. La DLR. drăpăi (a) - a grăpa. drăpănå (a) - a afîna. drăpănåtă adj. - dărăpănată, drăsluí (a) - a m ătura cu m ătura de draci lă. dreåla adv. - bram bura. (DD ). dreâsă adj. - încărcată. dreåsă adj. - întinsă. d re ă s ă adj. - gătită. d re a v ă f . - peptene de dărăcit. L a D U . d réble f. - scară deasupra ieslei. dregător m. - diriguitor la o petrecere. dregător m. - paharnic la nuntă. d ré g e (a) - a unge pod eau a casei. drége (a) - a um ple paharele. drége (a) - a cenătui.

102 drége (a) - a schim ba bucatele, drége (a) - a curăţi pînza ţesută, drége (a) - a curăţi peştele, drélcă f. - burghiu de tîm plărie. d r é l c ă / - unealtă de făcut ghivent, dréle f. pl. - ciuperci com estibile, drélic n. - v. drelcă (burghiu), dreng n. - v. drelcă (burghiu), d re p n e å f. - lăstun-negru. La CADE. dréţă f. - plantă m edicinală, d r é u c ă / - catarg la vela barcasului. dric n. - coviltir (la căruţă), dric n. - coşul căruţii. dric n. - partea de m ijloc a unui obiect, d rişcă/ - lopăţică de uns. drit n. - drept. La CADE. drîgîí (a) - a zgîlţîi, a hurduca, d r îg lă / - m îrţoagă (cal), drîm bă / - val de oşti. (M .C ostin). drîm bă /. - rătez (la ladă), d r î m b ă / - cîrlig la căpăstru, d r îm b ă / - instrum ent m uzical, d r îm b ă / - unealtă de întins lîna. drîm boí (a) - a se bosumfla. drîm boi (a) - a se foi. La N .Ţurcanu. drîm búlcă f. —arpagic, drîngîí (a) - a da din picioare, droågă f. - căruţă mare. La CADE. d roån gă/ - ta la n g ă . La CADE. drob (BD Ş, 1502) - drob de sare. drob n. - tescovină, drobílcă/ - unealtă de strivit strugurii, drobílcă/ - m aşină de curat porumbul, d rob ínă/ - m ocirlă, d r o b ín ă / - alică. drobíncă/ - unealtă de strivit strugurii, d r ó h ă / - trăsură cu patru roţi. drójde / - boştină.

d rop niţă/ —drobiţă. La T.Pamfile. d r o s c ă r íe / - atelier pentru droşte. droscăríe/ - şopron. drosél n. - bobină. d róşcă/ - săniuţă joasă. drot n. - belciug, sîrmă la botul porcului. drot n. —fier de frizat. drot n. —vergi de m etal la loitră. drotuí (a) - a pune sîrm ă în bot. druc m. - cum pănă Ia puţ. druc cu crăcånă - furcă la puţ. druc m. - drug. druc m. - carîm b la loitră. La DU. druc de fer m. - lom. La DEX, DAR drúci m. pl. - beţe de răsărită, drúci m. pl. - război de ales covoare drufleåc n. - strecurătoare, drugâri n. —carîm b la căruţă, drugåri n. - druc lateral la scară, d ru gă/ - fus m are de răsucit, d ru gă/ - coadă cu roată la putinei, drughínă / - prăjină la corlatele pu­ ţului. d r u g h ín ă / - p ro p te a , d ru ghin eåţă/ - creangă groasă, d ru ghin eâţă/ - prăjina pentru găleata de la un puţ. D rughineâţă/ - toponim , d rú glă/ - drugă. drujinăr m. —m em bru al unei drujine d ru jín ă/ - prăjină la puţ. d rujínă/ - ceată arm ată, d ru jîn că/ - nadei, drum (BD Ş, 1473) - î n doc. lui Ştefan cel Mare. drum ăr m. - călător, drum åş m. - călător, drum eţărí (a) - a călători, drúnchi n. —greabăn la cal. drú şcă/ - prietena miresei.

103

rin işlcăc n. - strecurătoare, ilu b i d ă / - argăsire. ilu h i ilă / - puşcărie. Inhala / - vin prost, d u b ås n. - luntre mare. i l ú b ă / - luntre. D u b ăsa ri - oraş pe m alul stîng al N is­ trului. D u b ăsa rii Veclii - sat pe malul drept ui Nistrului. d u b ă /. - vas în care se scurge rachiul, ilu b ă lâ r m. —tăbăcar. La DLR. ilu b ă lă ríe /. - căldură, d u h ă l ă r í e / —m eseria de tăbăcar. ilu b ă lă ríe / - tăbăcărie. La CADE. d u b i (a) - a tăbăci. La DLR. d u b i (a) —a topi cînepa. La DLR. •Iubi (a) - a bea peste m ăsură. La DD. • I u b ir e / - tăbăcire. La DD. (Iubire/ - topire. La DD, DELM . d u b it adj. - tăbăcit. La DD. d u b it adj. - topit, destrăm at. La DD. ilu h lå r n. - rindea cu două cuţite. d u b la t n. - v. d u b la r. d iib o å e / —luntre. d iib ó i/ pl. - luntre. d u b ra v ă (BD Ş, 1 4 9 3 ) - crîng. du b ra v ă (CD Ş, 1393, 1400, 1407) — a mg. d u d å c m. —cufundai', d u d ă /. - m îndruliţă. ilu d ă n å ş n. - parcelă de bălărie, d u d ă u n. - bălării, d ú d c ă / - cucută-de-apă. d u d u c ă / - term en de politeţe, d u d u c ú ţă / - dom nişoară. La DLR. d u d u ie / - cuconiţă. La CA D E. ( I ii d u iţă / —cuconiţă. L a CADE. ilu d u lc ă n ă / - m îndruliţă. La DLR. d u g h e a n ă / - m agazin.

dughenår/w. —prăvăliaş, d ugh en íţă/ - prăvălie mică. d u gh íe/ - mei. dughíe / —sem ănătură, duglån adj. - trîndav. L a CA D E. dúgliş adj. - leneş. La D LR. dugós adj. - leneş. duh n. - răsuflare. E x p r . într-un duh = într-un suflet. La C A D E. duhån n. - uliu. duhån n. - tutun. duhăni (a) - a fum a. L a C A D E. duhlí (a) - a răspîndi un m iros greu. duhlít adj. - puturos. La CA D E. d u h óu că/ - rolă. d uhovnici (a) - a se spovedi. duhuri n. pl. - parfum . duh rău n. - năpust. La CA D E. duién n. - unealtă prim itivă de treierat. duiúm n. - v. duien. duiúm n. - m ulţim e de oam eni robiţi. dulachél n. - bufet (m obilă). dulåm ă/ - haină îm blănită. dulåm ă/ - haină a dom nitorilor. dulandragíu m. - haim ana. La DU. dulap n. - m obilă pentru haine, cărţi. dulap n. - sistem rudim entar de irigaţie. dulåp n. - piuă. dulap n. —scîndură pusă pe două luntri. dulåp n. - scîndură groasă. dulap n. - m asă de bucătărie. dulår n. - chirpic. d ulâu că/ - căţea. La N .Ţ urcanu. d ú lă/ - pară altoită. dulău m. - câine mare. d u lău cú ţă/ - căţeluşă. Dulcescu (C D Ş )-v is tie rn ic . D ulceşti (CD Ş, 1480) —sat.

104 dulhăní (a) - a îndopa. dulúţă f. —haim ana. E x p r. A se duce duluţă = a o şterge, a fugi iute. dulvúri pl. - şalvari. La DU. dum ådă roşă f. - roşie. dum ăn m. - pepene verde mare. dum ån m. - viţel fatat dum inica. d u m åtă/ - roşie. dum ătă f. - pastă de roşii. dúm ă f. - pernuţă decorativă. dúm ă /. - specie a eposului ucrainean. dum béţ n. - dîm buleţ. Dum brava C aprei (CD Ş, 1425) - pă­ durice. Dumbrava Roşie (BDŞ, 1495) - pădure, dum bravă f . - pădure de stejar. Dumbravă (CDŞ, 1430) - „curţile lui d um brăvnic m. - plantă erbacee, dum brăvån adj. - de dum bravă, dum brăveăncă - pasăre m igratoare. D um brăveni (CD Ş, l 4 2 7 ) - s a t . Dum brăveni (BD Ş, l4 9 9 ) - s a t . D um brăviţa (CD Ş, l4 4 7 ) - s a t . D um brăviţa (BD Ş, 1470) - sat. d u m e ă / - pernuţă decorativă, dum elór pron. - dum nealor, dum ésnic adj. - dom estic. Cela ce va fu ra găini, gişte ş i alte p a se ri dumesnice... (Pravila lui Vasile Lupu). dum ésnic adj. - blînd. dum ésnic adj. - gras (pămînt). La DU. dum ésnici (a) - a dom estici, dum esnicit adj. - dom isticit. Dumeşti (CDŞ, 1420) - „sat pe Bîcovăţ” dum ică (a) - a strivi struguri, dum ică (a) - a strivi. La N .Ţurcanu. dum icat n. - un fel de supă. La DU. dum inicănă f. - vacă fatată într-o du­ minică.

dum itriţă f . - tufanică. dum nedzăréşti adj. - dum nezeieşti dum nedzăréşti adj. - evlavioase. dup n. - sm oc de lînă. La DU. dupăc n. - lovitură, pum n. La DU. după prep. - la. dupăbăgeåc n. - cotruţă. dupăci (a) - a da pum ni. La DU. dupăcí (a) - a tivi. dupăcuptiór n. - cotruţă. dupăi (a) - a tropăi. La DLR. d u p ă i( a ) - a tropăi. (DD). dupăít n. - tropăit. La C A D E. dupăitúră f. - tropăitură. La DLR. dupăolăltă adv. - unul după altul. dúpcă f. - monedă de argint. La CADE. dúpi m. pl. - jo c de copii. duplăc n. - rindea de prim ă operaţie. d ú p lă / - pliu (la haină). duplí (a) - a se m urdări. duplít adj. - murdar. dupurós adj. - plin de curnuţi. dupurós adj. - ciufulit. La CA D E. dură (a) - a clădi. La DU. dură (a) - a se ocupa. durăn n. - sticlă rezistentă. dúră f. —baterie pentru lanternă. durăí (a) - a z u r ă i . dúrăt n. - zăpăceală. La DU. d ú r d ă / - a r m ă . La V.AIecsandri. durducån m. - cium ăfas. durduí (a) - a hodorogi. durduí (a) - a hurui. La C A D E. durduít a d j - huruit. La CA D E. durdum ănă adj. - scurtă şi groasă. durdúră f. —nevoie. durdúţă f. - armă. durlân m. - băieţandru. dúrlă f . - puştan. La CA D E. durlígi m. pl. - ciupici. La DLR.

diirlúi n. - prichici. durlúi n. - tulpină de ceapă, durlui (a) - a cînta din trişcă. (Iurşlåc n. - strecurătoare, d ur u i (a) - a da de-a dura. d u r u ito å r e /.'—cascadă. La DLR. D u ru ito å rc a / - sat. d úşcă / - înghiţitură. E x p r. A d a de duşcă = a b ea dintr-o înghiţitură, d ú ş c ă . / - toartă (la căldare), duşég n. - saltea. duşegúbină/ - p l a t ă de răscum părare a unei crim e. La DIM . duşi m. pl. - dispoziţie. (TD). duşleân n. - strecurătoare, duşm ană adj. - periculoasă.

105 duşníc duşníc duşnie duşníc

n. n. n. n.

-

cenuşar (la plită). cahlă. lucarnă. răsuflătoare la poloboc.

d ú tcă/ - tulpina cepei. d ú tcă/ - m onedă poloneză. La DLR. duvålnic n. - cenuşar (la plită). duvleåc n. - strecurătoare. d v o r e å lă / - gospodărire. La I.Neculce. dvorí ( a ) / - a sluji. La C.N egruzzi. dzåm ă (de p eşte)/ - uha. La DLR. d zâm ă/ - ciorbă de găină. D zîrnă (BD Ş, 1488) - răzeş.

E econom ír m. —bogătaş. eetår n. - hectar. edec n. - ogor m oştenit. La DU. édechi n. - frîu la căpăstru. édechi n. - coadă de căpăstru. eftin adj. - darnic (CM ). egheréc n. - stanişte (a vitelor). ei interj. - îndem n, o poruncă. ei interj. - se întreabă ceva. ei interj, ei şi? ei bine. - arată trecerea de la o idee la alta. éiţi m. pl. - cazaci de pe rîul laic. eléi interj. - interpelează ascultătorul. cleléi interj. —elei. elinésc adj. - grecesc. Ene m. - personaj folcloric. E x p r. A veni inoş Ene pe la gene = a fi cuprins de somn. Eni Nicolai (B D Ş) - jitnicer. éni m. - guzgan de apă. Epei (BD Ş, 1 4 8 1 ) - pîrîu. epirót m. - locuitor din Epir. epitróp m - m em bru dirigent al unui aşezăm înt public, al unei biserici, e p it r o p íe / - adm inistraţia unui aşeză­ mînt public, bisericesc, epóhă f. - epocă. La C .N egruzzi. epråc m. - som n (pînă la 2 kg). epurâş m. - şoldan.

epuråş m. - burete galben, épure m. - ştiucă. epureâscă f. - stil de înot. erbărie f. - depozit de p ra f de puşcă, erbíu adj. - verde-saturat. ereâsă f. - erezie. La D .Cantem ir. ereticíc f. - păgînie. La Gr.U reche. eres n. - rătăcire, crm å m. - som n mare. crm úluc « .-m a n ta cu mîneci. crtå (a) - a-şi lua răm as bun. ertăciúne f. - oraţie de nuntă, erúncă f . - găinuşă. La DU. estorlålte pron. - acestorlalte. eşí (a) - a deveni. La I.N eculce. eşitoăre /.' - latrină, etåc n. - iatac. La C .N egruzzi. etéră f. - unealtă de pescuit. La DU. étră f. - vintir. evgheiiís adj. - nobil. La C .N egruzzi. ev ghen isí (a) - a boieri, evg h en íst adj. - boieresc. Rominismul, —zise tot Alecsandri, — avea un înţe­ les insultător pentru tagm a evghenistă. “Român e ţăranul, eu sînt boier m oldo­ va n ’’. La M .Sadoveanu. c z ă t ú r ă / - stavilă. La CA D E. E ze r (BD Ş, 1 5 0 2 )- p îr î u . E z e re a n u l Petru (C D Ş) - com is. E z e re a n u l M ircea (BD Ş, 1502) - fiul D răguţei. E ze ru l Lahului (CD Şs, 1459) - propri­ etate.

F liU 'liic/ —făclie. La DU. lu d ó n n. —pasăre acvatică, lac tón n. —trăsură luxoasă. Iiictón n. —autoturism cu capotă. Iiictón n. - caroserie la autoturism , lunuri m. pl. —fagi. Ini in. - ţesătură deasă cu dungi în relief. IViică / —flanelă. IViină adj. —bun. N u-ichiar faină.(DD). Iiilacuí (a) - a făcălui. lalafói in. - căpăţînă de varză înfoiată. falc arâe / - boală la gît, falei. la lca ri n. - falcă la cal. falcâri n. - curea la căpeţea. íiílcă / - lam a bărzii. laice (B D Ş) - m ăsură de suprafaţă. l a i c e / - unitate de suprafaţă. La DLR. falcér 111. - cosaş tocm it cu falcea. í a l c c r í c / - dare pentru fiecare falce de vie. La DIM. lalcésc adj. - de falce. E x p r . P ră jin ă fălcească = prăjină de falce. La CADE. fald n. - lam a bărzii. fald n. - cîrlionţ. fald n. —cută. lalét adj. - stînjeniu. lalí (a) - a se lăuda. falitu l n. - arătarea darurilor la nuntă. fălit n. - rindea. I'alón n. - veşm înt preoţesc. lalóşi adj. —fudulani. falş (BD Ş, 1472) - î n doc. lui Ştefan cel Mare. falţ n. - lam a cuţitoaiei. lalţ n. - rindea cu daltă în figuri, l a l ţ o u c ă / - rindea pentru jgheaburi, lalţo v íc n. - rindea de făcut jgheaburi, fan a ra g iu m. —cel ce aprinde fanarele, la n a rg iu m. - fanariot. La DU.

fanaticesc adj. - fanatic. La C.Conachi. fanastîcuri n. pl. - m ofturi, f å n ă / - steag. fandosit adj. - fudul, lăudăros, făngle/ - tigaie (cu coada lungă), fantăl m are n. - vas din doage de 500/. fantazíu adj. -p ric e p u t, fantozí (a) - a face m ofturi, fapt n. - duşm an. farafagåuă/ - cleşte de scos cuie. farafastîc n. - mofturi, fasoane. La DU. farafói n. - varză pipernicită, faraon m. - căpcăun, faraon m. - copil obraznic, farasîu - drac. farb arå/ - ornam ent la streaşină, fârbă/ - vopsea, farbuí (a) - a vopsi, farelnic ni. - geam baş. farfåsít adj. - m ofturos, năzuros, farfurie/ - faianţă, porţelan. La 1. N e­ culce. farfurie d isfăţată/ - farfurie întinsă. farm agíu adj. - ferm ecat. farm azon m. - şarlatan. farm azoån ă/ - vrajitoare. La CA D E. fârm e (a) - a fărîm iţa. f a r n ic ú ţă / - farîm ă. farsófcă/ - rindea cu daltă în figuri. fărşi ii. pl. - foarfece. fartăl n. - lot de păm înt. fårtă/ - şorţ de ferar. fartúh n. - şort de fierar. fartujóc n. - şorţ de fierar. fartúşcă/ - şorţ de fierar. fåsc n. - lam a toporului. fâs c ă / - lam a cuţitoaiei. fasolă/ - fasole. La CADE.

108 f a s o lir e / - fandosire. fast n. - rindea cu daltă în figuri, fasúia-ciorii / —curcubeţică. fa su la -lu p u lu i/ -c u rc u b e ţic ă . fasulăríe/ - loc unde se cultivă fasole, fasúle-pu tu roase/ pl. - curcubeţică. fasúle-sălb atice/ pl. - curcubeţică. fa sú le-p e n tru -p lo şn iţ/ pl. - curcube­ ţică. fasúle-glonţ / pl. - m încare: fasole fierte, oloi şi ceapă crudă. få ş ă / - cingătoare colorată. f a ş ú c ă / - faşă. faşú e/ - bucată de slănină. f å ta -p o p ii/ - j o c popular. fată p răp urică/ - văl la mireasă. fåtcă f. - halău. La Th.H olban. fåtcă/ - coş de prins peşte. f â t c ă / - pînză de păianjen. f a t ílc ă / - ram ă (Ia fereastră). fatírcă/ - fereastă la iatac. fatírcă/ - oberi iht. faţa c a s e i / - podea de lut. faţa b a lc o n u lu i/ - fronton. fåţa calid oru lu i/ - fronton. fåţa ca sei/ - podea. faţa cerd acu lu i/ - fronton. faţa cucoanei adj. - roz. faţa m esei/ —faţă de masă. fåţa paravan ulu i/ - fronton. faţa forgan cu lui/ - fronton. faţă/ - faţă de pernă. faţă / - cearşaf. f a ţă / - căpută la cizmă. faţă alb ă/ - cearşaf. faţă de cap atîi/ - faţă de pernă. faţă de coldără/ - cearşaf. fåţă de iorgan / - cearşaf.

fåţă de masă de g u m ă / - m uşam a fåţă de plită/ - placă de schijă la plilft faţeråri m. —fluierari. faţiåtic n. - fronton (la cerdac), faţîiåt n. - fronton (la cerdac), fåur m. —fierar, fåur m. - februarie. Fauri (BD Ş, 14 6 8 ) - s a t pe Bistriţa. fåză/ - lam a toporului. făcălătniţă/ - mustuitor. făcălău n. - v . făcălătniţă. făcălău n. - facăleţ. La CA D E. făcăléţ n. - vergea. făcăluí (a) - a strivi strugurii. făcăluí (a) - a am esteca legum e fierte făcăluít adj. - făcut pireu. făcător m. - tvoreţ. La CA D E. făcătură/ - înfăţişare. făcătură / - ferm ecătorie. făcut adj. - contrafăcut. făcuţél adj. - chipeş, trupeş. făcuţél adj. -c h e rc h e lit. făgån m. - fag tînăr, fåguleţ. La CADE făgădår m. —cîrcium ar. făgădåş n. - făgăduinţă. La CA D E. făgădău n. - cîrcium ă. Făgădău n. - sat. făgăt n. - pădure de fagi. Făguleţului (BD Ş, l4 7 3 ) - v a d . făguråş m. - făgurel. La M .Sadoveanu. făină de păpu şoi/ - mălai. La DLR. făitå/ - văl la m ireasă, fălălăí (a) - a fîlfîi. La C A D E. fălbărîcă/ - ornam ent la streaşină, fălcăríe/ - oreion (boală), fălcăríţă / - tetanos (boală), fălcău adj. - fălcos. La CA D E. fălceå/ - lopăţele la vatale. La DU. fălceå/ - f ie c a r e din tălpile săniei, f ă lc e å / - falcă la cai.

litlrc'le/. pl. - stinghii la boroană. iillcír in. - fălcer, c|)a.nKapb-lucrătorul nuci fălci de păm înt sînt elemente îm­ prumutate (de ruteni) din lim ba moldo11 'neas că. La I.Bogdan, ffllcer m. - cosaş tocm it cu falcea. lAlccsc adj. - prăjină fălcească. Irtlci / pl. - craci la car. Iillcícă/ - lam a bărzii. Iillfărå m. - palavragiu. lAli (a) - a se lăudă. La M .Em inescu. IAli (a) - a pream ări. La C.N egruzzi. Iillitór m. - lăudător. La C.N egruzzi. lăloåsă adj. - m îndră. I’ă lós adj. —sem eţ. La A l.Russo. lă lţu itú ră / - jgheab făcut cu rindeaua. fă n å r n. —fanar. La CA D E. fiínă prep. - fară. Coş fa n ă fund.{ DD). fă n ín ă / - faină. fă ră n é le / pl. - farîm iţe. f ă rb ă ră le / pl. - ornam ent la streaşină. fă rd e c ît adv. - num aidecît. tarfål n. - ferfeniţă. fă rfă c å (a) - a ferfeniţă. fă rfă c å ri m. - rădaşcă. fă rfă c â t adj. —ferfeniţos. fărfă ló g adj. - lăudăros. I'ărfós adj. - terfos. ţa r in ă / - faina. (DD ). f ă r i n ă / - faină. La C A D E. fă rîm â (a) - a crăpa (lem ne), fă rîm ă (a) - a fårîm iţa. La CADE. fă rîm å ( a ) - a s t r i v i , fă rîm ă (a) - a ciopîrţi. f ă rîm ă (a) —a nim ici, f ă rîm å (a se) - a face m ofturi. F ă rîm ă (CD Ş, 1 4 4 9 ) - răzeş, f ă r î m ă t ú r ă / - fărîm ă. La DLR. fă rm å (a se) - a se preface, f ă rm â (a) - a strivi strugurii.

109 fărin ă/ - fărîm ă (de pîne). fărm ăciós adj. - farîm icios. fărm ătú ră/ —fărîm ă (de pîne). fărm ătu réle/ pl. - fårîm iţe. fărtåt m. . - frate de cruce, fărtoi (a) - a da într-o parte (carul), făşcúţă/ - putinică cu capac. La DLR. fătåu ă/ - văl al m iresei, fătălói n. - fată bine dezvoltată, fătú ţă/ - fetiţă. făţăríe/ -ip o criz ie. La I.N eculce. făţăríe/ - făţărnicie. La M .Em inescu. făţăríe/ - făţare. făţoåsă adj. - m are la faţă (fem eie), făurår n. —februarie, făuråş n. - v. făurar, făurél n. - v. făurar. Făureşti (BD Ş, 1502) —sat pe Tutova. fecior bătrîn m. - flăcău stătut. feciorie/ - tinereţe. fehréi n. - rindea cu daltă în figuri. féld ă/ - rindea cu daltă în figuri. felegeån n. - păhărel (de rachiu). felegós adj. - zdrenţăros. La CADE. felehérţ n. - crucea carului. La CADE. feleşåg n. - fire, fel de a fi. feleştióc n. - păm ătuf. La DU. feleştiúc n. - bucăţică. felezău n. - m ătură rasfirată. felezui (a) - a m ătura pleava. felgarée/ - rindea cu daltă în figuri. féli n. - m od, chip. L a DU. feliurit adj. - de tot felul. La I.Creangă. felţåri n. - rindea de făcut jgheaburi. felţuitóri n. —v. felţari. feluri n. pl. —culori. fenér n. - fanarul m orii. La DU. férbe (a) - a suda.

110 férbe (a) - a se cicatriciza. fercheş adj. —repezit, feredeu n. - baie. La DLR. fereduí (a) - a se îm băia. La CADE. ferencă f. - cerc la plită, feresău n. —ferestrău. La DU. fereståri n. —toc la fereastră, fereståri n. - ochi de fereastră, mobil, ferestrâri m. - m eşter de ferestre, ferestrâri m. - toc la fereastră. Dzîşim ramcă, da m ai m oldoveneşte —ferestrari.( TD). ferestrâri n. - pervaz, ferestrâri n. - rindea dublă, ferestruică f. - ochi mobil la fereastră, ferestruică la g a n o c/. - lucarnă, ferestruică la n a s - lucarnă, ferestruică m ică f. - ochi de fereastră, ferestúcă /. - lucarnă, f e r c s t ú ţ ă /- v. ferestúcă. ferfeliţós adj. - zdrenţuros. ferfeniţă f . —zdreanţă. La DU. ferfeniţite adj. - v. ferfeniţoase. ferfeniţoåse adj. —cu foi multe, ferfeniţos adj. - zdrănţăros. La DU. ferghiréu n. - rindea (cu daltă în figuri), ferire / . - protejare. Că M oldova lup­ tase mult pentru ferirea lim bii de ... construcţiunile arbitrare ale filologi­ lor era... cunoscut moldovenilor. La G .lbrăilcanu. ferm ecătoreăsă f. - vrăjitoare, ferm i f. pl. - docum ente, ferm ól n. —fermoar, ferpelcţ n. - foaie pentru o piroşcă. férşăl m. - felcer. fes n. - festă. E x p r . A -i face cuiva fesul = a-i face, a-i ju c a festa, fesfeséle f. pl. - dichisuri. La CADE.

f e s f e ş é le / pl. - zorzoane. féşnic m. —sfeşnic. feştéală f. - vopsea cu ulei. feştelí (a) - a ocărî, a batjocori feştelí (a) - a m înji. E x p r. A o feşteli = a încurca treaba. feştclít adj. - ocărit, batjocorit. feştelít adj. —murdar. La CA D E. féşter m. - pădurar superior. feştilă f. - cîlţi. feştilă f. - ţesătură groasă din cînepă feştilă f. - urzeală gros sucită, feştilă f. - aţă de cînepă gros sucită, feştilă f. - aţă (întreagă) a lum inării feştilă f. - lum înare. La M .Sadoveanu Fete G otcă (D B Ş) - pîrcălab. fetească f. - varietate de poam ă, fetelég m. - bărbat care nu poate avea copii. Feteleşti (BD Ş, 15 0 2 ) - s a t . feteléu m. - flăcău stătut. Feteşti (BD Ş, 15 0 3 ) - s a t . fetică f . - feţişoară. La Gr.Vieru. fetică f. - plantă ierboasă. f e t n e g c â / - fetişcană. La DU. f e t n e g íc ă / - fetişcană. fetneşică /.' - v. fetnegică. feţuí (a) - a unge podeaua (cu lut). feţuít adj. —uns cu lut. feţuitóri n. - rindea (cu două cuţite). íiå c u r n. - trăsură (cu patru roţi). f i d e å n ă / - p u i de vişin. fiéşti adj. —din rude m ari. figăre f. - rindea (cu daltă în figuri). figăree n. —v. figare. fig h ír n. - v. figare. fig u ró u c ă f. - rindea. figuri/ pl. —ornam ent la streaşină. fihrél n. - rindea (cu daltă în figuri). filandél m. - agent financiar.

ulm ii ii - rindea (cu daltă în figuri). I iliir iic ă / - v. filarei. Ulii / foae. La DU. liH ir ă / - unealtă de făcut ghivent. IlU-tin adj. - stînjeniu. IlUgus adj. - zdrenţuros. Illiliérie f. - rindea cu daltă în figuri. Illlştióc n. - bucată m are. I lllú n c ă / - rindea cu daltă în figuri. Illi'ui 11. - rindea cu daltă în figuri. Illoncår n. - rindea cu daltă în figuri. Iluaghél m. —agent financiar. Ilnadél m. - v. finaghel. Iliiânţ m. - agent financiar. I l n ă n ţ ă / - agent financiar. I l o å r ă / - frică. liong n. - fundă; bant. La CADE. liorós adj. - n ă p ra z n ic . La DLR. lira n c å ri n. - carniz (la fereastră). fire / - m îndrie. E x p r. A se ţin e de lire = a se ţine m îndru. La I.Neculce. liro ån că /. - perdea. lirm å n n. -g ra m o tă . (TD). firm an n. —surugiu. l í r l ă / - măsură de teren. La C.Negruzzi. liştånie f. — curăţenie. E x p r. A face liştanie = a face curăţenie. li) adv. - gata. litiríe f. - strat de legum e. fitóc n. —fiţuică cînd se trage la sorţi. lituí (a) - a term ina. l i ţ i å n c ă / - ciocan m are de lemn. liţu ito å re f. - m istrie. lîlfiít adj. - peltic. La CA D E. lîn å r n. - felinar. La M .Sadoveanu. lîn ă ri n. - felinar. ITnări n. - lucarnă. iM naţelor (BD Ş, l 4 6 9 ) - v a le . I ln a ţe lo r (BD Ş, 1 4 6 9 )- p îr î u . lîn ă ra ş n. - fanar mic. La CA D E.

111 fînăríe f. - islaz, fîntål n. - puţ artezian. fîntăl n. - puţ mare. Fîntîna B lidarilor (B D Ş, 14 9 1) sem n de hotar. Fîntîna Iui Epure (B D Ş, l4 9 3 ) - s e m n de hotar. Fîntîna P ăducelului (C D Şs, 1493) semn de hotar, fîntînår m. - puţar. fîntîna f. - puţ. La DEX. Fîntîncle (CD Ş, l4 2 5 ) - d e a l . Fîntîncle (BD Ş, 1482) —pîrîu. Fîntîncle (CD Ş, 1426) - sat pe Bahlui. fîntîníţă f. - izvor făcut de m îna omului, f în t în íţ ă / - puţurel. La DEX. fîrcigói n. - băţ de sucit funia, fîrfâlă f. - prăpăd, fîrfălóg m. - bărbat desfrînat. fîrfîí (a) - a lucra de m întuială. fîrfîít adj. - făcut de m întuială. fîrfîitú ră/ - lucru făcut de m întuială. fîrîí (a) - a forăi (calul), fîrncå ni. - v. fîrnoagă. fîrnîi (a) - a fonfai. La DU. f îr n îit - fo n f fîrnoågă m. - om fîrnîit. fîrşí (a) - a term ina. F îrtat(C D Ş , 1460) - „fratele lui Vlaico” . fîrţîcúş m. - corcoduş (pom ). fîrţîcúş m. - porum brel (arbust). fîrţîgău adj. - fudul. La CA D E. fîrţîí (a) - a se fuduli. fîrţîí (a) - a se preface. fîrţîí ( a ) - a cleveti. fîrţîiåc adj. - clevetitor. fîrţóg adj. - zburdalnic. La CA D E. fis m. - copil pipernicit.

112 fisă adj. - certăreţ. fisîí (a) - a m ocni (focul). fistic n. - nucuşoară. La DU. Fîstîc (BD Ş, 15 0 2 )- p îr î u . Fîstîci (BD Ş, 1497) - mănăstire. fistici (a) - a se buim ăci. La DU. fîstoåge f. pl. - floace. (TD). f i ş c ă / - sadină (plantă). fişcîi (a) - a fluera printre dinţi. La DLR. fişchi n. - tulpină de ceapă. La CADE. f îş c h ie / - scursură de bălegar. fişîc n. - sm oc (de iarbă). fişnéţ m. - om iute la caracter. fiştichíu adj. - verde-deschis. fiştichíu adj. - galben-verzui. fiţ m. - copil neastîm părat. fiţă /.' - lepădătură. La N .C ostenco. fîţă f. - fetiţă neastîm părată. fiţcă f . - fetiţă zglobie. fiţîitúră f. —fem eie înfum urată. flanca f. - flanelă. La CADE. flanícă / —flanelă. ílanilíu adj. - roşu-întunecat. flaim uc m. - nătăfleţ. La DU. flăcăi (a) - a holtei. llăcănåci m. pl. -flă că u an i de 15-18 ani. flăcăríe f. - flăcăraie. flăcăuan in. - tinerel. La CADE. Ilăcăuăndru m. - flăcău chipeş. flăcăuăş m. —tinerel. La CADE. flăcău bătrîncios m. - flăcău stătut. flăcău vechi m. - flăcău stătut. flăcău de-a doilea m. - văduvoi. ílăcău răm as m. - flăcău stătut. flăcău trecut m. —flăcău stătut. flăcău tîrdzîu m. - flăcău stătut. flăcău în stare m. - flăcău stătut. flăcău întreg m. - flăcău stătut.

flăcău în tot bunu m. - flăcău stStm flăm înjiune f. - foam e grozavă flăm înjiúne f. Şi astfel general teanu (la început de ianuarie 1918/ u trecut Prutul ş i provincia (Basarabiiil devenise depozit de p ro vizii pentru flam înjiunea noastră, a devenit, aş teptin d vremuri mai bune, un teritoriu ocupat m ilităreşte. La N.Iorga. flăm înjiórii m. pl. - flăm înzii. flăm înjiúne f. - foam ete. Flăm înzilor (CD Ş, 1448) —gîrlă. flă r ă so å r e / - floarea-soarelui fle å n d u r ă / - zdreanţă. fleanduroåsă f. -te r f o a s ă . (TD). fleåşă f. - pansam ent. fleåşcă f. - zăpadă moale. flccău m. - maladeţ. La DLR. flecui (a) - a strivi (strugurii cu maşina) flecuí (a) - a m esteca bine. flecuşteţ m. - m ărunţiş. flecuşteåţă f. - bagatelă. La DU. flegherâş n. - turn. flendărós adj. - zdrenţuros. fleoårcă f. - fem eie desfrînată. fleoărcă f. - bîrfitoare. fleoårcă/ - gură spartă. E x p r . Tacăţi fleoårcă = tacă-ţi gura. fleoåşcă f. - noroi. fleorcăí (a) - a trăncăni. íleoşcăiålă f. - noroi. flc o şc ă r å e / - noroi. fleoşcăråiniţă f. - noroi. fleóşniţă f. —noroi. fléşie f. —flecăreală, trăncăneală. fleşteríţă f. - glod cu zăpadă. fleşteriţă f. - bîrfitoare. flcştură f. - flearţă. La CA D E. fligher n. - cerdac. fliónc n. - cravată. fliónd n. - bucăţică de varză acră.

IIIiiiiiI ii fundă. HlomieAlă / —noroi. II111 şt ai (a) - a bate cu biciul, lliuşi Ai (a) - a se m urdări (de noroi), lliuşi'ă /. ciocan de rachiu. (CA D E). HmşcA/ m ăsură de rachiu. (DU). IIm>( iúc n. — m încare la răpezeală. La ( AI)E. H oiicA/ - păr nepieptănat. Ilnarc/ - ghirlandă de flori la mireasă. llo A re / - ornam ent la streaşină. llo A re / - fundă. M oare/ - verigă la pripon. lloAre/ - vază. llo A r e/ - spic de porum b. lloAre/ - jo c popular. Iloare-boierească / - crizantem ă. MoAre-de-casă/ - vază cu floare. Iloare-de-ceai/ - trandafir. Iloare-de-diur/ - trandafir. Iloare-de-rujă / - trandafir. Iloâre-galbenă f. - trandafir. Moâre-n-gavanos/ - vază cu floare, flo a r e -n -h îr b / - vază cu floare. Moare-n-litră/ - vază cu floare. Iloâre-olo / - aloe. Iloåre-roşie / —trandafir, (loarea-bonzarului / —vetrice. (loârea-bostanului adj. - galben. Moårea-brumei/ - brînduşă. Iloårea-cabacului adj. -galben-deschis. Iloårea-cea-m are / - iarba-m are. Iloårea-crestei/ - ornam ent. Iloårea-ghiorghivanului adj. —liliachiu. M oărea-gram afonului - crin. floârea-răsăritei adj. - galben-închis. Iloårea-soarelui adj. —galben-închis. M oårea-stuh ului/ - s p ic u l stufului, flocăiålă/ - păruială. Floceşti (BD Ş, 1 4 7 2 )- s a t .

113 florår n. - luna mai. florari n. —rindea (cu daltă în figuri), florari n. - ornam ent la streaşină, florărie/ - ornam ent la streaşină. Florea (BDŞ, 1495) - nepot al lui Frăţilă. florean adj. - bălţat, cu pete. Floreşti (BD Ş, 1495) - sat. flori/ pl. - ornam ent la streaşină. flóri/ pl. - coroana m iresei. flóri la c a s ă / - ornam ent la streaşină. florícă adj. - floreană, cu pete (vacă). f lo r ic ic a / - num ele unei hore. floricică/ - fundă. floricică de co rd ică / - fundă. florós adj. - înflorit. flueråş n. - to tîlc ă . flueråş m. - fluerist. La CA D E. flúir n. - tulpină de ceapă. fluturåş m. - libelulă. foåe lin iată/ - propis. La DLR. foam ete/ - flăm înzilă. (TD). foåşcă/ - pelicică prea uscată. focâri m. - cuptoraş de vară. focaşîu adj. - roşu-portocaliu. focăí (a) - a face des focul în sobă. f o c ă r â e / - foc mare. focăríu adj. —roşu-deschis. focos adj. - înfocat. L a M .Sadoveanu. focós adj. - rosu-aprîns. La M .Eminescu. focşór m. - degeţel-roşu (plantă). Focşa (BD Ş, 1495) - boier m oldovan. focşór m. - lum înărică (plantă). focşór in. —m ieşunea. focşór m. - scrîntitoare (plantă). focuri n. pl. - procente de alcool. focuri n. pl. - baterii (pentru lanternă). focuşór n. - aprindere la plămîni (la cai). fodolíe/ - fudulie. (TD).

114 fodulóşi adj. - fudulani. fofåină f. - diaree, fofåină / - guturai, fofélniţă / - lim ba melifei. La CADE. fofleåncă f. - om de nimic, foflénchi interj. - tronc! La CADE. fóflic n. - buclă, fofológ m. - prostănac, fói n. - căpăţînă de varză înfoiată. fói n. - deşert (parte dintre ultim a coas­ tă şi şold la vită). fói n. - aprindere la plăm îni (la cai). fói n. - plăcinte. E x p r . Foi cu brînză = plăcinte cu brînză. foi (a) - a respira. fói n. - foaie la fierărie. La DU. foileånă / —v. foiliţă. f o i l í ţ ă / -fru n z u liţă . foişor n. - pătul la vie sau la pepenărie. foişor n. - pernuţă (pentru copii). foişor n. - aprindere la plămîni (la cai). foişor îm brodat n. - pernuţă decorativă. fóiul n. - frunza. E x p r . Foiul verde = frunză verde. fojgăí (a) - a m işuna. La DLR. fojgăitúră / - foşnitură. La DLR. folår m. - dregător care strîngea folăritul. folărít n. - dare pe stîni şi pe brînză. L aD IM . f o lb ó t c ă / - tricou, folcúţ n. - floc (de păr). Foleşti (BDŞ, 1502) - selişte pe Crasna. Foleşti (CD Ş, 1 4 2 9 ) - sat. foleşti (a) - a face tîrg la Făleşti. (DD). folfăí (a) - a fonfai. foltån n. - parcelă. La CADE. foltăun n. - petec de păm înt. La T. Pamfile. Folticeni (CD Ş, 1490) - sat pe Şomuz.

fom etóşi adj. -flă m în z i. fom feå f. - buclă, fom eticióşi adj. - înfom etaţi, fonţonâri n. - funcţionar, foråib n. —m îner la sertar, f o r å ş c ă / - faraş. forăí (a) - a sufla zgom otos pe nări forcăí (a) - a sufla zgom otos. forcoteålă f. - forfoteală. forfăí (a) - a fierbe în clocot. forfecătór adj. —cu vorbă m ultă. forgăng n. —cerdac. fórm ă f. - tava rotundă reliefată. fort n. - cerc (la plită). fórtcă f - ochi de fereastră, mobil. fórtocică f. - ochi de fereastră, mobil fórtocică f. - ram ă de fereastră. forţoli (a) - fandosi. La N .Ţ urcanu. fosăí (a) - a m ocni (focul). La DU. fósăiâlă f. - învălm ăşeală. f o s ă ílă / - care răsuflă greu pe nas. fósîe f. - ezătură la izvor. foşalău n. - unealtă de scărm ănat lîna. foşcåri n. - căpăţînă de varză înfoiată foşcăí (a) - a fîşîi. La DLR. foşcăitúră f. - fîşîire. La DLR. f o ş n e å lă / - fîşîire. La C A D E. foşni (a) - a fîşîi. La M .Em inescu. fo şn ire/' - fîşîire. La M .Em inescu foşnitură f . - fîşîitură. La I.C reangă. foşnit n. - fîşîit. La N.Gane, Al.Vlahuţă. frag m. - fag. frågă f. - viţă de vie. frågă f . - struguri. frantórcic n. - fronton (la cerdac). franţuz n. - cheie franceză. fr a n z e lă / - bulcă. La DEX. franzolí (a) - a se fuduli. fråsan m. - frasin. fråsnî m. - frasin.

.........

şalincă cu franjuri. s o n i m. - toporaş. u | »i />/ lăstari neroditori, i | m p i - toporaşi. i itliiţ in curelar, m eşter de frîe. i ..... . pînea (a) —a zoii. La DLR. • m unţii (a) - a m ototoli. i nmliitA (a) - a strivi strugurii. • numişi (a) - a ferm enta. i im ml A (a) —a durea. (DD). • a m ií ( h ) a se tîngui. La CADE. • i>iiin|i (CD Ş, 1 4 2 9 )- s a t . i iilrtuţi (BD Ş, 1503) - sat. m ilţfl (CD Ş, 1452) - „fecior al lui Ihedcon” . rrA|IIA (BDŞ, 1495)-b o ie rm o ld o v a n . i Aţileşti (CD Ş, 1448) - selişte. i ilţlór m. - lăstar neroditor, i u ii (a) - a cura cocenii de boabe, i m i (a) - a strivi strugurii (cu maşina), •vi’ăţéi m. pl. - bucăţele mici de aluat, i ecăţei - sat. i ccAţéi m. p i —drojdii, i r n lţé l m. - drojdie din plăm ădeală, i ig ;ir n. - cuţit cu două capete, i éiichi in. - roşie, l í'iicic n. - haină bărbătească, .1

/

r í z ă / - buclă. rezîu adj. - de culoarea fragilor, rc/.uí (a) - a netezi, i ig å re f. - tigaie (cu coadă lungă), i i g ă r e / - vergea pentru descîntat. i ig å re f. - descîntec de sperieţi. i ig arie f. - rindea (cu daltă în figuri), h g a tó r n. - tigaie (cu coadă lungă), i ig u rå t adj. - am orţit de frig. i íg u ri n. p i - febră vitulară. rip t adj. - zgîrcit. i iz ú ră f. - buclă. ■icnite f. p i - nările calului.

115 frîm bie f. - ciucuri. La CA D E. frînc m. - francez, frînghi m. - franj, frînghie f. - brîu îngust, frînghíu n. - bom faer. frocní (a) - a forăi (calul), fructe n. p i - legum e, frúcturi n. p i - fructe, frum oasă f. - peşte. F rum oasa (BD Ş, 1491,1503) - pîrîu. Frumoasa M are (BD Ş, 1491) - p îrîu . Frum osul (CD Ş, 1 4 1 1 )- p îr î u . Frum oşiţa (BD Ş, 1 5 0 3 )- p îr î u . frum uşăl adj. - roşu-aprins. frum uşâţă f . - frum useţe. L a V. Vasilache. F ru m u şălu l (C D Ş, 1452) - unde a fost ~. F rum uşălul (CD Ş, 1 4 2 8 )- p îr î u . Frum uşica (BD Ş, 1 4 7 3 )- s c h it . Frum uşiţa (C D Ş, 1 4 3 6 )- p îr î u . frundzări m. - plop. frundzåri m. - varză înfoiată. frúndză f. - felie subţire de pâine, frundzări (a) - a culege într-ales. frundzîşoåră f. - frunză de dafin, frúndzul m. - frunză. (TD ). frundzuleână f. - frunzuliţă. (TD). frundzuoâră f. - frunzişoară. (TD). fruntåri n. - căpăstru, fruntâri n. - răscol la căruţă, fruntâri n. - fronton (la cerdac), fruntaş n. - curea pe fruntea calului, frúnte f. - fronton (la cerdac), frunte f . - bogat. E x p r . Tare de frun­ te = fruntaş, bogat. f r u n t e / - prim ul cules. E x p r. A cule­ ge fruntea la harbuji = a culege prim ii pepeni.

116 frunte (a face). - a da în copt. E x p r. A face frunte de copt = a da în copt. frunteråş n. - fruntar. Frunteş (D B Ş, 1488) - stolnic, fruntiéră f. - fruntar. f r u n t íţ ă / - fruntar. frunţît adj. —îm blătit. frúnza-nucului adj. - cafeniu-închis. frúnza-plopului f. - plătică. frúnză-uscată adj. - cafeniu-deschis. frupt n. - produse lactate. La DU. fudulåni adj. - fuduli, fudulåş adj. - fuduli, fudulii n. pl. - testicule de bovine, fudulóşi adj. —fudulani. fugâlnic n. —rîndea lungă, fugån n. - r â n d e a lungă, fugåncă f. - v. fugan. fugånoc n. - rindea lungă, fúgă /.' - vijelie. E x p r . A fară-i fugă = afară ninge şi bate puternic vîntul. fugăní (a) - a netezi cu fuganul. fugări (a) - a răzm eri. La DLR. fughéucă f. - peşteră, fugi (a) - a se decolora, fugi (a) - a se şterge, a se lua. fugi (a) - a aluneca, a se surpa, fuguí (a) - a netezi cu fuganul. f u io å g ă / - răm ăşiţi după alesul covo­ rului. fuioågă f. - persoană istovită, fuiór n. - mănunchi de cînepă nelucrată, fuioare n. pl. - daruri mirilor, fulău m. - netrebnic. La CADE. fulg n. —spic de porum b, fulg n. - spic de stuf. fulgân n. - rindea lungă, fulgăní (a) - a netezi cu rindeaua.

F u lg e r (C D Şs, 1489) - M ovilă lui Fulger. fulgeréşte adj. - iute ca fulgerul. fulguí (a) - a rindelui. fulgui (a) - a şterge cu m ătura de stuf. fuligoâsă adj. -m iţo a s ă . fultån n. - insuliţă acoperită cu stuf. fultăn n. - tufăriş des. fum n. - gospodărie, casă. La I.Neculce, fum agåri m. pl. - cărbuni presaţi. fum år n. - lucarnă. fum år n. - hogeag. fum år n. - foaie de prisacă. fum år n. - foc m ocnit cu m ult fum. fum årnic n. - lucarnă. fum årnic n. - foaie de prisacă. fum ăgå (a) - a m ocni (focul). fum ăgări n. - foaie la prisacă. fum ăgăí (a) —v. a fum ăga. fum ăgí ( a ) - v . a fum ăga. fumăråri n. - dregător, încasa fumăritul. fum ăréţ m. - fum ător începător. fum ărít n. - dajdie plătită de fiecare gospodărie (hogeag). La DIM . fum ător n. - foaie de prisacă. fum egai (a) - a fuma. fum eghi (a) - a mocni (focul). fund n. - fronton (la cerdac). fund n. - m ăsuţă jo asă cu trei picioare. fund n. - fundişor de hăcuit varza. fund n. - gurar la c u p tio r . fund n. - capac la cratiţă,. fund de bucătărie « .- fund de hăcuit varza. fund de sac n. —tăbultoc. fund la cuptor n. - g u ra ri. fund cu picioare n. - m ăsuţă rotundă. fund la cerdac n. - fronton. fundăc n. - fronton (la cerdac). fundåc n. - gurar la cuptior.

Ilimlm n înfundătură. ...... n partea încovoiată a săniei. Iti / m ăsuţă jo a să cu trei picioare. tiimlii / Inud de hăcuit varza. • Iiiiiuire / - parte a săniei. iio.ni /. partea din urmă a căruţei. u i m i r e / - fronton (la cerdac). ..... l> .i(('l)Ş , 1428) —boier moldovan. I ii it(i (BD Ş, 1 4 8 4 ) - s a t. ...... ii capac pentru oala cu lapte. I mulul ( BDŞ, 1491) - sat. Iul ealidorului n. —fronton. Iiin iliird i i . - v. fu n d u c. •m u l u r i i i . pl. - obloane (la fereastră). I um ilirii Noi - sat. I um ilirii Vechi —sat. Imiilfiţ n. picior la păhăruţ, im iícéi pl. - bubuliţe. La DU. Iniile /. cunună (de ceapă). Iun ie de usturoi f. - cunună de usturoi, lim itei pl. - fire de paianjen. Iu n íj> h c/ —funingine. Itinff’în ă f. - funingine. La CADE. Im i i i . - hoţ. La I.N eculce. lu rå ( a ) - a s e furişa. La I.N eculce. furaj n. —raţie pentru cai. íui ii j n. - făraş. lu ra jîr m. - grăjdar. lurajîr m. - herghelegiu. Curatori m. —tîlhar. lurăciúne / —hoţie, furăjăl n. - făraş. C u rc ă / - druc lateral la scară. C ú rc ă / - stîlp Ia gard. f u r c ă / - p ar Ia corlatele puţului, f u r c ă / - coam e la rîşchitori. La DU. f ú r c ă / - unealtă de pescuit, l ú r c ă / - şezătoare. Cúrcă de a r i e / —furcă cu trei coam e, furcă de chiatră/ - furcă cu opt coarne.

117 fúrcă de cu m p ă n ă/ - furcă la puţ. fúrcă de pleavă/ - furcă cu opt coame, fúrcă de trier/ - furcă cu cinci, şapte coam e. fúrcă d ea să / - furcă cu opt coam e, furcărie/ - şezătoare, clacă de tors. furcu liţă/ furcu liţă/ furcu liţă/ furculiţă/ furcu líţi/ furdéliţă/

- parte cărnoasă la copită, - pieptene de b ătu t firele, - co am e la rîşchitor. - beţişor cu care se urzeşte, pl. - ornam ent pe ţesătură, - viscol,

furdí ( a ) - a viscoli. Furdui (BD Ş, 1493) - nepotul lui M îndrea. furdú şă/ - prune mici. furíngine/ - funingine, furlandisi (a) - a se fuduli, furluå (a) - a şterpeli. La I. Creangă, furtişag n. - găinărie, furtunåtic adj. - sperios (cal). Furul Laţcu (CD Şs, 1502) - seliştea lui Laţcu Furul. fus n. - coadă cu roată găurită la putinei, fus n. - ax cu ghiventuri la teasc, fus n. - m îner la m enghine, fus n. - boştină. fus n. —rădăcină în form ă de con. fuşalău n. - unealtă de scărm ănat lîna. fuşălíşte/ - risipă. fuşél n. - vergea la sulul de dinainte. fuşél n. - chingă. fuşél n. - tulpină de ceapă. fúştă / - fustă. fúşti n. - arm ă (ghioagă). futbólcă / - căm aşă bărbătească. fútru n. —piele de căptuşit cizm ele.

G ga interj. - găgaitul gîştelor. gåbjă / - m înă, labă. L a DU. gåbjă f. - palm ă, gåble f. - furcă cu 3 -5 coam e, gab ru létă/ - trăsură cu patru roţi. gad n. - dihanie. La CA D E. gadină / - jivină. La CA D E. gaganâ n. - scrob. gågă f. - specie de gîşte. gaibă / - m înă, labă. La CA D E. gåică / - ureche la pantaloni, gaidă / - c i m p o i . gåid e/ pl. - picioare lungi. La DLR. gåid n. -g ă rd in a r. gaidunăr n. - gărdinar. gaigan å/ - scrob. La DD. gaiţă / - zaică. gaiţă/ - petrol lam pant. La DLR. g aiţă/ - lam pă ţărănească, galadâc / - s e c e tă , galagån n. - lemnuş la lanţul năvodului, galån ă/ - specie de găini, galbanåreţ m. - icter, boală de ficat, galbanări m. pl. - am ică (plantă), galbanúş m. - gălbinare. galbâţ m. - gălbează (la oi), galbeni m. - m onedă de aur. G albina (CD Şs, 1460) —pîrîu. galb in åre/ - icter, boală de ficat, gålb in i/ pl. - icter. G albini (CD Şs, 1460) - sat. galbinúţă / - m icşunea. gålbîn-balaór adj. —galben-deschis. gålbîn-lum inat adj. - şarg (cal), gålbîn-turungiu adj. - şaten, gålbîn-zoios adj. - galben-închis.

gale/ pl. - gogoaşă pe frunze. G aleş (BD Ş, 1499)- t a t ă l vistiernicului Eremia. gåliţă/ - pasăre de curte. La DLR. gåliţă/ - pui de pasăre de casă. gåliţă/ —m reajă dintr-o singură reţea G albin D um a (C D Ş) —boier, galón cu coş n. - dam igeană. galón în grăd it n. - dam igeană. galón îm brăcat n. - dam igeană. galtéli n. - rindea cu daltă m ică. galús n. - vopsea pentru ţesături, gâlust n. - cravată. ganafíri m. pl. - spini pe m arginea dru­ mului. ganc n. - p rispă din scînduri. gånci n. - defect. gånoc n. - cerdac. gånoc n. - verandă sticluită. gânoc n. - pridvor de lemn în faţa casei. gånoc n. - prispă. g aråfă/ - carafa. La M .E m inescu. g aråfă/ - butelcă. La DEX. garåfă burdu hoasă/ - butelcă. garåfă m ică / - butelcuţă. L a CADE. garåflă / - toporaş. gard n. - plasă între două vintire. gard ín ă/ - colac de piatră la puţ. g a r d ín ă / - plasă cu două vintire. gardíni/ pl. - ghizdele de lemn la puţ. gardiróp n. - bufet (m obilă). gardiróp n. - m asă de bucătărie. garitóni m. pl. - porum bei cu coada înfoiată. gåriţă / - m ertic de vam ă la moară, gårniţ n. - m ăsură pentru cereale, gårniţ n. - m ertic de vam ă la m oară, gårniţ n. - vam ă (la m oară), garn iţă/ - vas de tinichea. La CADE. garníz n. - ornam ent la streaşină.

/ urcior cu toartă. i i il / cană (de lut) de băut apă. n>efl / ceaşcă (de faianţă). HhhíI iii cioroi. H u n n ţesătură de lînă. K mi .1 / jachetă femeiască tricotată. Hftti il / şatră. Unwkn n nod la furca de tors. i•i•' ti ii ii partea de jo s a m ăturii. »un an ii partea greblei cu dinţii. ii .iw Ui //. gavanos. iun mi ii oală de schijă. Uuvikn ii orbita ochiului, iun nml /.' groapă cu apă şi noroi, iri*\ iinós n. - vas cu toartă deasupra, p iv u n ó s ii. - vas de lut tară torţi. i ' n v i i i i ó s n. — borcan. La DLR.

119

| ' i ...... i

(íim m ós n. - vază pentru flori. Uiivnnós adj. — adînc. Loc gavanos = Ine uilîiic. rnvim oşcl n. - b o rc ă n a ş . un/ ii lampă, in /iirii / —borul pălăriei, i'íi/dil /.' - c v a rtir. La DEX. l’ii/uíc n. —lampă. KiV/.niţă/ - lampă. Kfllijf (a) - a prinde fără veste, a înhăţa. l'jlh jiref. - prindere, înhăţare, l'.illijit adj. —prins, înşfăcat. Hrthuí (a) - a înşfaca, a prinde. H ilg ilíre/ - gîgîit. ^ ilg iílíc e / —copil, pui. L a T h . Holban. m lg ă líc e / - f i i n ţ ă m ică. La DU. ivlgăuzoâică / —găgăuză. K ilibaråce n. - craci, picioare. K ilibărå (a) - a se căţăra, a se aburca, l-.ăidâc n. —prăjină de întins vintirul. Kilinâr m. —jan d arm rom ân în Basalabia. Cum e N eguşi găinar, ce-o să-i mai frece p e unii, să tragă de la ei

ceva.(P.D um itriu). D a că -l va prin de un găinar, adică un jan darm , să -l ia cu vo/-fta.(l.Pas). La DLR. găin ărie/ - coteţ. găin ă rie/ - loc unde se vînd găini. găinăríţă/ - găinăreasă. La I.Creangă. gălănă adj. - v. galană. gălăm óz n. - învălm ăşeală. gălătúş m. - bîm ă. gălătúş n. - cocoloş mare. gălătú şcă/ - m ăciucă. g ă lă tú ş c ă / - m ăciulie la bîtă. gălbăjoåsă adj. - palidă. gălbănåşi adj. - gălbui. (TD ). gălbănúţă adj. - galbenă. L aT D . gălbărúi adj. - gălbui. gălbenåşi m. pl. —m onede deiaur. gălb en eålă/ - paloare. gălbinél m. - viţel cu părul gălbui. gălb in éle/ pl. - gălbinare. gălb in âre/ - icter. gălb in éliţă/ - v. gălbinele. gălb in íe/ - v. gălbinele. gălbinfţă/ - vacă de culoare gălbuie. gălb in íţă/ - icter. gălbîu adj. - şaten. gălbîu-olecuţă adj. - şaten. găleată/ găleată/ găleată f. găleată/ -

vas din doage de 150-200 /. căldare. putinei. putină.

găleată/ - vas de doage de m uls oile. găleată/ - ciubăr, găleată / - ciutură, găleată/ - cofa. găleată / - baniţă, unitate de m ăsură, găleată de p îne/ - v. găleată (baniţă), găletåri m. - ciubăr. L a C A D E.

120 g ă lg h ió r m. - ciupercă galbenă, g ă lg h ió r adj. —şaten, g ă lg h işio å ră adj. - gălbioară, g ălúş n. - sfoară la plasa năvodului, g ălú şcă f . - sarm a. La DELM . g ălú şcă f. - cocoloş din aluat, brînză. gălú şe f. pl. - sarm ale, gălú şe f. pl. -co c o lo şi din aluat, g ăm ân m. - om m are şi nerod, g ăm ăió g n. - grăm ăjoară, g ăm ălie f. - nod. găm uéţ n. - stog mic. La Th.H olban. garafă burdujăl f. - carafa rotundă, garafă cu corzîncă f. - dam igeană. garafă harbuzîe f. - carafå rotundă, garafă tortoşîcă f. - carafa rotundă, gărbîlă f. - capete de scîndură. gărdiní (a) - a face gardină la doage, gărlăbån n. - lovitură, gărnişiór n. - cană m are de sticlă, g ă r u itú r ă / - tăietură de topor, găşiulíe / - m ăciulie de mac. găşiulíe / —căpăţînă de usturoi, găşiulíe f. - găm ălie de chibrit, gătå (a) - a pregăti. La M .Em inescu. g ă t e a lă / - pregătire. La N .Turcanu. gătéj n. - creangă subţire şi uscată, găti (a) - a pune capăt zilelor, găti (a) - a da gata. gătiţăl adj. - ferchezuit, g ă ú n ă / - gaură (în păm înt). G ăunoasa (CD Ş, 1400, 1448) —pîrîu. găuritori n. —priboi, găvănós cu floare - vază. găvozdí (a) - a înghesui, a îngrăm ădi, găvozdí (a) - a se ghem ui. La CADE. găvozdi (a) - a se cocoţa. La DU. găvozdi (a) - a ţintui. La CADE.

găvozdí (a) - a dosi. găvozdít adj. - ghem uit, găzărniţă/ - bidon pentru gaz. găzdui (a) - a conăci (CM ), găzduleâsă / - stăpîna casei, gealău n. - rindea; “în M oldova, în re­ stul ţării rindea lu n g ă ...” . (D LR ). gealău n. - robanc. geam n. - ochi de fereastră, mobil, geam andăn n. - valiză. La CA D E. geam an dån ă/ - dam igeană. geåm baş m. - intrigant, înşelător, geam lîc n. - răsadniţă; seră. gean ă/ - sprinceană, gea n ă / - zori. E x p r. Se face geană = se lum inează de ziuă. geån d ră/ - fiertură din crupe, gh eară/ - cîrlig la cangă. gelåt m. - călău. La DU. geluí (a) - a rindelui. gelu íre/ - netezire cu rindeaua, geluit adj. - rindeluit. gem ănâr m. - fiecare din fraţii gemeni, genunchiåt adj. - îngenuncheat, genunchér n. - sum an pînă Ia ge­ nunchi. La CADE. gerår m. —ianuarie, g e n u n e / - apă adîncă. La DU. G erilă m. - eroul basm elor populare. geruí (a) - a scoate rufele la ger. geruí (a) - a înălbi (pînza) la ger. geruít adj. - atins de ger, îngheţat. geruít adj. - care a stat la ger. geruít adj. - înălbit prin scoatere Ia ger. get-begét adj. - adevărat, veritabil. M oldovan g et-beget.(DD). gh éară/ - cîrlig la cange. gheb n. - m oviliţă. gheb n. - cocoaşă. La DLR. ghébă n. - cocoaşă. ghebos adj. - cocoşat. La D l£

i lirl>ós adj. - încovoiat, gîrbovit. eliós adj. —încăpăţînat. (ilieboşâ (a) - a se cocoşa. La CADE. ilich o şăt adj. - gîrbovit. Ithcltlúm n. - ghiont, i li»'In iţă f. - hindichi în ju ru l pădurii, (•hélniţă / - toponim . (Rezilia). 1‘licm isél n. - ghem uleţ. I'.licrdån n. - cunună. Ul>crg n. —jargon. Limba p a triei se îmI•• sirifă, form in d un gherg ce se întinde i u o pecingine. (C .N egruzzi). Ilherghín m. —păducel. Iţlicrghíri n. - custodie, plieri f. pl. - gheare. l>hcrmån m. —neam ţ, g h erm ă n ésc adj. - germ an, glierm é f. - răscol la căruţă, glierm é / - druc de-a curm ezişul, glicrm e /. - fuscel deasupra la scară. (> liésp ed e/ - viespe. ^h eţú şcă f. - gheaţă subţire. n h ez ú m ţ n. —rindea cu daltă mică. jihibâci adj. - dibaci. La DU. í>hiåvol m. - drac. La DU. iíhibcli n. - fronton (la cerdac). ghibirdíc /« .-c o p il, om m ărunţel. ghibirí (a) —a pieri. jţh id ån m. - scam ator la clăci. g h id u ş m .- m ucalit. La I.Creangă. ghidúşer adj. - ştrengar. La C .Hogaş. g h id u şi (a) - a glum i. ghiduşíe f. - com icărie, ştrengărie. g h ié rs n. - v. viers. ghiftuiålă f. - îndopare. ghiftui (a) - a îndopa. La DU. ghiftuit adj. - îndopat. ghígă f. - m ăciucă. ghigilíc n. —scufie de noapte. g h íg o r m. - guvid.

121 gh igoseålă/ —îngrăm ădire, indesire. ghigosi (a) - a îndesa, a îngrăm ădi, ghigosít adj. - îndesat, gh ijoågă/ - m îrţoagă. La DLR.. ghil n. pl. - fire răm ase după pieptănat, ghilåe adj. —bălţată. ghilån m. - beţivan, ghilân m. - bou cu dungi albe. gh ilån dră/ - văl la m ireasă, ghilăuci (a) - a bate crunt, gh ileålă / - sulim an alb, pudră albă. ghilişór n. - fire de cînepă răm ase după pieptănat. ghilí (a) - a înălbi. La I.C reangă. ghilíre n. - în ă lb ir e (pînzei). La DLR. ghilít adj. - înălbit. G h ilitoåre/ - to p o n im (Floreşti). g h ilo s c å lă / - bălăcire, ghilosí (a) - a se spăla m ult. La DLR. ghilosít adj. - dichisit. La DLR. ghilotí (a) - a se spăla prea mult. ghilotí (a) - a snopi în bătaie, ghim bosí (a) - a se înghesui, ghím puri n. pl. - ghim pi, ghin n. - pîrghie de ridicat greutăţi. G hinda (CD Şs, 1495) - sora Fedcăi. G hindă Toma (C D Ş ,l4 4 7 ) - boier, gh in d ă/ - daltă pentru butuci, ghindår m. - stejar. La C A D E. g h ín d u r ă / - ghindă, ghindóc m. - bondoc, g h in d e n. - avere. ghint n. - unealtă de cizm ărie. La DU. gh ioagă/ - bîtă cu m ăciulie, ghioagă / - m ă c i u l i a buzduganului, ghioålcă adj. - plin de apă. Cu hainele ghioalcă = cu hainele cu totul ude. Ud ghioalcă = ud pînă la piele, ud lioarcă.

122 ghioalcă / —băltoacă, ghioalcă adv. - leoarcă. La DU. ghioångă / - m ăciulie (la bîtă). ghioc m. —băşicuţă de aer sub gheaţă, ghioci n. - loitrar. ghioci n. - căruţă specială pentru cărat grăunţe. ghiogår m. - răufăcător, ghiojghioåre adj. - în văzul lumii, ghiol m. - bivol. ghiolbånă f. - fem eie cu ochii mari. ghioldúm n. - ghiont. La CADE. ghiondúz m. - om răutăcios, ghiordúm n. - j o c de cărţi. L a DLR. ghiorghiovăşíu adj. -s tîn je n iu . ghiorghivån m. - liliac, ghiorlån m. - ţo p îr la n , ţărănoi, ghiotlúcuri n. pl. - ham uri, ghiótură/ - m u l ţ i m e . L aM .E m inescu. ghióz n. - secţie într-un hambar, gh iozm eå/ - turtă din aluat dospit, ghipcån m. -m îrţo a g ă . La V.AIecsandri. gh irlân că/ - ghirlandă la m ireasă, g h ir lå n d r ă / - ghirlâncă. ghirón n. - vas de lut cu floare, ghism ăn n. - coptură din făină de po­ rumb. ghíşcă / - p u tin ă . g h iţa lú ş c ă / - viţică. gh iţă / - Iele. La CADE. gh iţălăríe/ - ferm ă de viţei. ghiţm ån m. - coptură din aluat cu chişleag. ghiţm ån m. - plăcintă cu brînză şi sm întînă. La E.Sevastos. g h iţm å n ă / - t u r t ă din făină de porum b cu chişleag. La DU. ghiţm åne n. pl. - plăcinte cu brînză.

gh iţom ån că/ - plăcintă din aluat dos­ pit. La DLR. gh iţom ån că / —sarm a mare. ghiţós adj. - m iţos. La I.C reangă. ghiúj m. - om bătrîn. La V.AIecsandri La DLR. ghiul m. - trandafir. ghiurm éc ni. - druc deasupra carului. ghiurtår m. - netrebnic. gh iu zlem é/ - plăcintă din aluat. gh iu zlem é/ - plăcintă cu brînză. ghiúzuri n. pl. - curele Ia îm blăciu. ghivéci n. - pivniţă. ghivizíu adj. - sîngeriu, roşu-închis. ghizdåv adj. - elegant. La DU. g h iz d éle/ pl. - lem ne la puţ. gh izd éle/ pl. - ghizduri. La I.Sbiera. ghizoróg m. - văduvioară (peşte). gig n. - vig, val. La I.C reangă. gigea adj. - drăguţ. La A l.V lahuţă. gigéle/ pl. - jucării. gigît adj. - zvelt, suplu. La C.Stam ati. gim nót m. —peşte de apă dulce. gingél m. - gingie. gin gin ă/ - gingie. La C A D E. gin gie/ - om scund. gingină/ - margine (la oală, strachină). gioí (a) - a învinge. La C A D E. gionatån m. - soi de mere. giosån m. - locuitor al Ţării de Jos = M oldova de Jos. (M .C ostin). gireåd ă/ - siră (de paie, grîu). giubån n. - haină cu poalele lungi. giu m ătåte/ —m ăsură pentru m iere. giurătóriu m. - martor. La I.Neculce. giu ru ín ţă/ - jurăm înt. La I.N eculce. giuvîr n. - ciubăr. givórniţă / - viscol m are. La DU. gîci (a) - a găsi, a afla a descoperi. gîcire/ - aflare, descoperire, intuire.

Hli li ,i,l/. descoperi, nim erit. )iii ii m ire /. cim ilitură, iilillllci i i . -m în c ă rim e la limbă, i II i i covată. La CA D E. Illut'ii ///. purcel. HIUlll>i in. pl. - ştiuleţi mici de porumb, utulliţi/ pl. - gîrliţe, gîşte sălbatice, i l|i nîji interj. - se cheam ă porcii, i'i|iii adj. - răguşit. UlIhAşi m. pl. - cîrnaţi. Iţlli il /. - copil bolnăvicios. |tlc eví (a) - a bom băni. La I.Neculce. |{tl|{tft adj. - bîlbîit. Ijlliţií f. - cocor. Itltnboåse f. pl. - zarzavaturi, i'im uéţ n. —grăm ăjoară de fîn. lltiulălâc m. - m orm oloc. La CADE. c liu lu rí (a) - a se gîndi. l'.m j n. - nuia de schim bat iţarul. KÎn j n. - funie de tei. La DU. Ijîn jós adj. - tare şi cîlţos (lemn). i;in ju ri n. pl. - curele la îm blăciu. cîn juí (a) - a îm pleti (sîrm a). l^însâc m. - sticlă de 31. uînsâc m. - g îs c a n . La M .Em inescu. UÎuscă f. - gîscă. (iîn sc ă D u m itru (CD Ş, 14 4 1) —boier. HÎrbă f . - stăruinţă, supărătoare. HÎrbă f . - cîrcă. La CA D E. HÎrbí (a) - a lătra. ( íîr b o v ă ţ Radu (BD Ş, 1479) - stolnic, ( iîr b o v ă ţ Petru (B D Ş, 1495) - boier moldovan. ^ îrgîlíci adj. - pipernicit. H îrgîríţă f. - buburuză. j>îrlån n. —cunună (pe cap). ^ îrlån n. - ghirlandă de flori la mireasă, g îrlå n n. - gîrlici la pivniţă. ^ îrlă f. —pîrîu mic. !>îrlă f. - afluent al unui pîrîu.

123 gîrlă f. - vîrtej în N istru. gîrlă f. - canal. gîrleåncă f. - esofag. gîrleåncă f. - trahee (la cal). gîrlici n. - canal de irigare. gîrlici n. - cărare prin stufarii. gîrlici n. - gură la coşul de prins peşte. gîrlici n. - gură la vintir. Gîrliţă f. - hidronim în stînga Nistrului. g îr liţ ă / - gîscă sălbatică. La DLR. gîrlúţă f. - urm ă lăsată de un şuvoi. gîrlúţă f. - jg h eab la teasc. gîrn åte/ pl. - legume. gîrneåţă f. - varietate de stejar. gîrneâţă f. —pădure tînără. gîrnéţ m. - stejar. La DLR. gîrnéţ in. - vas pentru a m ăsura griul. gîrnéţ m. - bucată de lemn. gîscă f. - carafa de 31. gîscă f. - cană m are de sticlă. gîscăríţă f. - îngrijitoare de gîşte. gîscói m. - gînsac. gîsculíţă f. - boboc (de gîscă). gîsnăc m. - gînsac. gît n. - gîrlici. gît n. - partea rotundă a hîrleţului. gîtåri n. - opritoare (la ham ), gîtâri n. - curea la căpeţeală. gîtarniţă f. - gîtari (la căpăstru), g ît é ln iţ ă / - opritoare (la ham ), g ît é r n iţă / - v. gîtélniţă. gîtină f. - cătină, gîtireådză f. - esofag, gîtiţă f. - gîtlej. La DLR. gîtlån ni. - gît. La DLR. gîtlån n. - carafa de 31. gîtlån adj. - beţivan, gîtlâri n. - gîtar (la căpăstru).

124 g ît le å n c ă / - gîtiţă. gîtléj n. - opritoare (la ham ). gîtuéle /.' pl. —gîtare la gura de ham. gîtuitóri n. - opritoare (la ham ). gîturår n. - gîtar (la căpăstru). gîţă f. - cosiţă. E x p r. A îm pleti gîţe albe = a răm îne fată bătrînă. La DLR. gîţă / —căleap. g î ţ ă / - m ătase de porum b. gîţişoâră/ - cosiţă mică. La DLR. g îz ă / - insectă. La CA D E. g îz o å b ă / - insectă. La CADE. g la g ó r e / - m inte. La I.Creangă. glåjă/ - sticlă. La DLR. glangău m. - om zdravăn. glåsnic adj. - care răsună cu putere. glavân n. - găvan la greblă. glavån n. - um ăr la ferăstrău. glavån n. - num e de fam ilie. glavaţín ă/ - căpăţînă. glavaţín ă/ - căpăţînă de usturoi. glavaţín ă/ - m ăciulie la bîtă. g lå v ă / - căpăţînă. La M .Em inescu. glăjér m. - geam giu. La CADE. g lă j e r íe / - sticlărie, fabrică de sticlă. glăju ţă/ - sţicluţă. La CA D E. glăsuí (a) —a vota. glăscior n. - glas subţire. g lă s u ir e / - votare. glăsuit adj. - votat. glăsuitor - votant. glăsuţ n. - glăscior. La V.AIecsandri. g lie/ - bulgăr. gligan m. - vier, porc necastrat, g lo a b ă / - pagubă. g lo a b ă / - am endă, despăgubire la care erau supuşi princinaşii. La DIM . gloab ă / - ştraf. La CADE.

gloată (BD Ş, 1 4 6 4 ) - în doc. lui Şlclim cel Mare. gloată/ - oaste de ţară, din ţărani. gloată/ —fam ilie mare. g lo a tă / - nat. La CA D E. globân m. - m îrţoagă. globi (a) - a ştrăfuí. La CA D E. globín n. —crem ă de ghete. glob ire/ - am endare. La C.N egru/./i glóbnic m. - cel ce încasează gloabeh glod n. - noroi. La C .N egruzzi. glod n. - ochi, m ocirlă. glod (CD Ş, 1426, 1428) - în doc. de pînă la Ştefan cel Mare. „glod la C ăld ăru şa” (BD Ş, 1492) sintagm ă din doc. lui Ştefan cel Mare. g lo d ă r å e / - v . glodărie. g lo d ă r íe / - noroi mare. G lodeanul (BD Ş, 14 8 4 ) - r ă z e ş . G lodeanul (BD Ş, 1462) - proprietar al satului Glodeni pe Telejna. G lodeni (BD Ş, l 4 7 5 ) - s a t . G lodeni (BD Ş, l 4 6 4 ) - d e a l . G lodenii G îndului (CD Ş, 1443) - sat. G lodinoasa (BD Ş, 14 6 4 ) - v a le . glodíu adj. - cafeniu-întunecat. glodós adj. - noroios. La DU. G lodos (CD Ş, 14 2 8 ) - p îr î u . glodurós adj. - noroios. La CA D E. gloghi (a) - a sărăci (DD). glogozålă / -în g h e su ia lă , glogozí (a) - a se buluci, glogozí (a) - a se frăm înta Iară rost. glogozí (a) - a fierbe prea tare. glogozît adj. - prea fiert, glonte n. - glonţ. La C A D E. glu gă/ - obiect ce acoperă capul, glugă/ - grăm adă de snopi de porumb, glum ós adj. - glum eţ, goån dră/ - plantă. La CA D E.

|ih iu i(m'iu interj. - strigăt cu care se fit ui porcii la m încare. ginlitr ni purcel de un an. |n iliii’i'l ni. purcel. nmldeii'il /. - purcică. guillii h i purcel. La M .Sadoveanu. ymlliiA / scroafă de 3 luni. (iiit'iH'scul (BD Ş, 1459) —boier. (înlí i i i bom boană. iMilţrt /.' glugă de porum b. Urtţjrt /.' arc de înhăm at. ((dHfl /.' căpăcel la fitilul lămpii. f. nucă cojită. La DU. tţúgft/. - strigoaică. UogcAn i i i . - purcel. La Th.H olban. U ngcA nă/ - gogineaţă pe tălpi de lemn. (•uniri n. - gogineaţă. La CA D E. H o g h íc / - roşioară (peşte). i:<»gi (a) - a suferi îndelungat. I>óui f. pl. - glugi de porum b. (TD). l> o g in e å ţă / - loc îngrădit pentru pui. g o g í r e / - bolire. gogîlţ n. - înghiţit zgom otos, gogoaşă / - ghindă, g o g o a ş ă / - gogoşar. gogoli (a) - a cocoli. La CA D E. gogom an i n - „în M untenia: gugu­ m a n ” - gugum an, prostănac. La DLR. gog o m ăn ie / - “în M untenia: gugum ăn ie” - gugum ănie. La DLR. gogonél m. - gogoşar. gogóş n. - gogoşar. gogoşån m. - gogoşar. go g o şå r de s te ja r m. - ghindă, g o g o ş i/ pl. - păstăi. G o g o şa t(B D Ş , 1 4 8 7 )- s lu g ă . Goian (B D Ş) - vornic, pîrcălab. g o jå n ă / - gogineaţă. g o jd e r n. - gogineaţă. goji (a) - a zace.

125 golăşél in. - pui m ic fără pene. golchír n. - rindea cu daltă m ică. goldan in. - arbore. La DU. gold an ă/ - prune m ari roşii, golércă/ - ţuică, golgorós n. - borş cu crupe, góli adj. pl. - goi. golíş n. - loc sterp în porum bişte. gólişte/ - teren lipsit de vegetaţie, gologóţ n. - cocoloş (de m ăm ăligă), golom óz n. - codină. golom óz n. - ierburi uscate, gombóţ n. pl. - găluşte din aluat cu came. gom olteåţă/ - grăm ăjoară de paie. gom olteåţă/ - căpiţă de fîn. gom oni (a) - a sta la taifas. La DU. gom ot n. - vuet. La C A D E. gon n. - lot de păm înt. gonaci m. - insectă. La C A D E. gonåri m. - libelulă, gonăş m. - gonaci (hăitaş). gonåş m. - gonaci (urm ăritor), gondzorós adj. - bulgăros. gon gânie/ - om rău. gonitór m. - urm ăritor, prigonitor, gon itoâre/ - viţică. gon itóri/ pl. - vite tinere, goniţâr m. - insectă. La CA D E. góntă / - ş in d r ilă , gopăc n. - dans popular ucrainean, gorgolíci n. - gogoneţ. La DU. gorgozån m. - stîlp la prispă. La DU. górlă/ - babă rea. La T h.H olban. górnic m. - pădurar. La M .Sadoveanu. gospód adj. - dom nesc, gospodar m. - domnitor, gospodar m. - om cu stare, harnic şi pri­ ceput în ale gospodăriei. La I.Creangă.

126 gospodar m —bărbat, soţ. gospodărie f . - avere. La DU. gospodărie (CD Ş, 1455) —curte, gospodări (a) - a dom ni. (TD). gospodărit adj. - în stare, înavuţit, gospodărós adj. - priceput şi harnic, gospodină f - femeie pricepută, harnică, goştinår m. - dregător care strîngea goştina. góştină f. - dare pe porci (din veacul XV) şi pe oi - din veacul XVI. La M .Costin. gotcån m. - cucoş de munte, g ó t c ă / - raţă sălbatică mare. g ó t c ă / - găină sălbatică. La I.Creangă. gotcói m. - curcan. govîrnåci m. - colăcel din faină neagră, goz n. - strugure fără bob iţe de struguri, goz n. - resturi la vînturarea grînelor. gózdă f. - gălăgie, gozgoitoåre adj. - cicălitoare. gózură f. pl. - codină. grabnică adj. - galopantă, grafín n. - carafa, grafín n. - cană de sticlă, grafínă f. - carafă, grafiníc n. - cană m are de sticlă, grăi n. - lim bă. C ărţi ş i reviste din toate tim purile ş i în toate graiurile pămîntului. (Z.Stancu). Un glas de fem eie rosti deasupra capului ceva într-un g rai ne­ cunoscut. (C .Petrescu). Prin vremuri poate mai aspre decît cele de acum ne­ am păstrat graiul. (L.Rebreanu). grai n. - lim bă. La C.Ivănescu. grajd n. - încăpere pentru cai. gråle f. - furcă cu mai m ulte coam e, gråle de barabule f. - furcă cu opt coarne.

G ram a Oană (B D Ş) - boier. G ram a (CD Ş, 1430) - întem eietoi gram afón n. - crin. gram ofår n. - v. gram afon. grâm otă f. - docum ent oficial emis
r

, i t'iişlc /.' - urme ale unei vechi aşezări. iin » illţf ( e /- s a t.

h t.v (să) - să grăiască. (TD). t • iti (a ) a vorbi, a zice, a spune, i • dl .i ă m ă jio å ră f. - grădiniţă de copii. Iţiilinăluí ( a ) - a agonisi, g ră m ă tic m. - scriitor de acte. l'.i ă m ă tic u l N egoe (C D Ş, 1422). 11

U răm ăticul R a d u (C D Ş, M25). i;i ăm ăticíe f. - cancelarie (domnească), n r ă m ă z í e / —m ulţim e. <. ră m e şti (CD Ş, 1430) - sat. i;ră p ă c í (a) - a afîna păm întul nearat. (ţră p ă lu í (a) - a grăpa. (ţrâ p u í (a) —a afîna păm întul. IMă u n ţå t adj. - m ă ş c a t. }>i ă ú n ţă de fasole n. pl. - fasole. iM'ăúnţe n. p l - sem inţe de floarea-soarclui. t;i é adj. - îngreunată. Ui é b ă n ă f. - aripă dorsală a bibanului, n ré b în n. - partea de sus a jugului.

127 grébîn n. - cocoaşă. g r é b l ă / - pieptene de pieptănat lîna. g r e b lă tú r ă f. - ceea ce s-a adunat cu grebla. greblíţă f. - varga la coasă. greíme f. - grosul armatei. La I.Neculce. grelim e/ - povară. L a N .Ţ urcanu. grelím e f. - greutate. grelişoâră adj. - grea. grém pil n. - pieptene de pieptănat lîna. greş n. - greşeală la urzit. greşi m. - grec. (TD). greşălúţi f. pl. - greşeli mici. greşuri n. pl. - bobiţe de struguri. gréu n. - greutate, povară, nevoie. G reul M icle (C D Ş) - m are boier. greunåtic adj. - neîndem înatic. griere n. - păianjen. grieri m. pl. - creieri. g rif n. - condei. g rif n. - hac (la potcoava calului), g r ija n ie / - împărtăşire. La C.Ivanescu. grije f.p l. - pom ene. L a CA D E. griji (a) - a se împărtăşi. La C.Ivanescu. griji (a) - a prevedea. La DLR. griji (a) - a deretica. La DLR. griji (a) - a pom eni. La DLR. griji (a) - a păzi. La DLR. griji (a) - a avea grijă de cineva, griji (a) - a curăţa. La I.C reangă. griji (a) - a spovedi. L a I.C reangă. grijít adj. - îngrijit, grijít adj. - îngrijorat. La I.N eculce. grijít adj. - curăţat (de pene), grijî (a) - a curăţa o pasăre tăiată, grijîtóri m. —grăjdar. grijuliu adj. - ordonat. La I.C reangă. grind n. - insuliţă acoperită cu stuf.

128 grind n. - deal. La DU. grindåri n. - grindă (la casă). grindâri n. - culm e de atîrnat haine. grindéi n. - fusul roţii la m oara de apă. grindéi n. - chingă la ferăstrăul cu ramă. grindíş n. - pantă. grindúţă /.' - culm e de atîrnat haine. grim éa/ - b a s m a . La M .Sadoveanu. grim elúţă /.' - băsm ăluţă. griurúş n. —greier. grívnă / - m onedă veche. grîuoåsă adj. - cu m ultă făină. grîuşór m. - toporaş. La DU. g r o a p ă / - m ocirlă. groap ă/ - vîrtej de apă. groap ă/ - bordei (pentru cartofi ş.a.). groasă adj. - num eroasă. grobian adj. - grosolan, bădăran. grochinşéri m. - gropar. grohăí (a) - a întoarce (cu lopata). grohăí (a) - a hurui (tancuri). gróhotă/ - morman de pietre. La DU. grohotiş n. - îngrăm ădire de pietre. grojdí (a) - a fărîm å. gron n. - strugure de struguri. gropână/ - groapă cu noroi. gropână/ - vîrtej într-o apă curgătoare. gropnicer m. - gropar. La CADE. g r ó p n iţă / - m o rm în t, criptă. grosolani adj. -g ră s u ţi. groşciór n. - sm întînă. (I.Creangă). gróşi m. pl. - prim a m onedă (de argint) m oldovenească. La D1M. groşíţă f. - m onedă de argint. grozâvnic adj. - groaznic. La C.Negruzzi. grozăvie f. - cruzim e. La C.N egruzzi. grozghíu adj. - fioros. G rueţ (CD Ş, 1451) - sem n de hotar.

grum âdz m. - ceafă, cerbice. E x p i prinde (a lua) pe cineva de grununl = a prinde, a face prizonier. grum az m. - gît. La M .Eminescu. grum az n. - gît. La N .Ţ urcanu. G rum ăzăşti (CDŞ, 1 4 4 5 )- s a t . grum ejóri m pl. - curele la îmblăciu grun (BD Ş, 1458) - sem n de hotar. grunt n. - arătură. grunt de ceară n. - turtă de ceară. grunz in. - fărîm ă (de schijă). grunz m. - drob de sare. La DU. grunzurós adj. - bulgăros. gru zílă/ - par de scos năvodului. gruzin m. - georgian. gúbav adj. - bolnăvicios. La l.Creangil g u b érn ie/ - diviziune adm inistrativteritorială a Im periului Rus. gúdzîşi m. pl. - nasturi. gugeăg n. - glugă. gúgi n. - acoperitoare a capului. gúgi n. - glugă de porum b. gú glă/ - glugă de porum b. g u g o n íc ă / - gogoşar. gugúlea adj. - drăguţ. gugulí (a) - a cocoli. La DU. gugúş m. - porum bel sălbatic. gu ju líe/ - jiv in ă. La CADE. gu ju líi/ pl. - fructe. guleâi n. - petrecere. La CADE. gúler n. - partea de sus a jugului. guleråt adj. - cu păr m are la gît. gulerăşul - cîntec de copii. g ú l g i / pl. - glugi. gulgúr in. - păsat. gu lícă/ - cucui mic. gulie/ - nap-porcesc. La M.Sadoveanu. gú lip e/ - vulpe. gunoieri n. - făraş. G ura Ezerului (CDŞ, 1 4 5 5 ) - sem n de hotar.

l>urar n. - capac la cuptor, m irări n. - uşiţă la plită. I>iiråri n. - astupătoare la gura sobei. l>uråri n. - ghizdele la fîntînă. nu r ă r i n. - om cu gura mare. nu ră ri n. - vergea la sulul de dinainte, n u ră râ ri n. —vergea la sulul de dinainte, núreş adj. - guraliv. La CA D E. gureş adj. - m ult ciripitoare, gu rg o åse f. pl. - corcoduşe, gurgós /«. - corcoduş (pom ), g u rg u i n. - partea încovoiată a săniei, n u rg ú i n. - cioc la urcior, g u rg u i n. - gîtul unui urcior (carafe), g u rg u tú şi m. pl. - corcoduşe, g u ríţa -c u c u lu i f. - crin. g u rlú i n. - gura urciorului. La DU. g u rm å d z n. - partea de sus a jugului, g u rm å d z n. - m uşuroi de ţărînă. g u rm a d z å lă f. - m uşuroi de ţărînă. g u r m a d z â r c ă / - g î t a r la căpăstru, g u rm a d z å ri m. - opritoare (la ham ).

129 gurm adzări m. - g î t a r i (la căpăstru). gurm ădzătúră f. - um ăr la ferăstrăul. gurm edzî (a) - a ţărnui. gurút n. - pastă din făină cu brînză. gustar m. - gîlcă. gustar m. - august. gustare f. - zacuscă. La DEX. gúşa-hulubului adj. - albastru-deschis. guşălíu adj. - albastru-deschis. guşter n. - gîtlej. La DU. gut m. - gutui. gutău m. - gutui. gutunări n. - guturai. La DLR. guzân m. - şobolan. La C A D E. guz m. - cîrtiţă. La CA D E. gúzăr m. - om zgîrcit. guzgan m. - şobolan. La M. Sadoveanu. guzgan m. —cîrtiţă. gvint n. - şurub la teasc.

H habacíu m. - haină de aba. La DU. habar n. - grijă, păs. La V.AIecsandri. habår n. - treburi. E x p r . Cum ţi-e habarul? = cum (îţi) m erge? habărnă f. - grijă. E x p r. Nu avea habarna... L aN .Ţ urcanu. habårnic m. - persoană care ia mită. håbă f. - tim p scurt, habotå (a) - a pune vălul miresei, hac n. - cui de fier în talpa ghetelor, hac n. - cîrlig la cange, hac n. - cange. hac n. - satîr pentru bucătărie. hac n. - cîrlig la piedica căruţei. hac n. - carafa de 31. hac n. - răsplată. E x p r. A veni de hac = a birui pe cineva. hac n. - leafa, sim brie. La DLR. hachiţe f. pl. - toane. La CADE. hacluiålă f. - dantelă. hacuitoåre f. - satîr pentru bucătărie. hadarău n. - hădărag la îm blăciu. hadîm b m. —eunuc. La CADE. hagim ă f . - arpagică. La DU. hahău n. - bîtă. hahău n. - lovitură de bîtă. h a h o â le / pl. - vorbe de clacă. hahól m. —ucrainean. haidam ac m. - om voinic. haidamac m. —văcar. La M.Sadoveanu. haidam ac m. - bătăuş, cu harţag. haidamåci-cu-chelea m. pl. —piroşte. haidău m. - derbedeu. La I.Creangă. haiduc m. - răzvrătit. La B.P.Haşdeu. haidúc m. - mercenar. La M.Sadoveanu. hăiir n. - daruri de nuntă. hain /11. - om zgîrcit.

haír 77. - folos. håit ti. - ezătură la apele de munte, haitiş adj. - încovoiate. La TD RG . haită f. - reauă. haită f. —câine rău. La M .Sadoveanu. haită f. —căţea. La DLR. halabúdă f. —coviltir, halabúdă f. - cort pentru nuntă, halabúdă f. - polog la un pat de vară. halabúdă f. - bucătărie de vară. halaciúgă f. - viţe subţiri la castraveţi, halaciúgă f. - viţă de vie (curăţită), haladåică f. - flanică fem eiască. halal interj. - vai. halal interj. —bravo! bine să-m i fie! h alåncă/ - căm aşă bărbătească. halastîncă f. —ţesătură de bum bac. halåturi pl. - scule. La DU. halaţúgă f. —fem eie desfrînată. halău n. - uluc de piatră la puţ. halău 77. - iesle de scînduri. halău 77. - lădiţă pentru m încare la cai. halbarít ni. - palavragiu. halbzóle f. pl. - pingele. h ălcă/ - jo a c ă , hărm ălae. La C A D E. halcă f . - hîrjoană. La V.Vasilache. haldam åş n. —aldăm aş. haldån m. - cînepă de săm înţă. La DU. h å le a -m a le a / - jo c de copii. La DU. haleâucă f. - pahar de vin (lOOg). haleåvă f. - fem eie desfrînată. halhåm er n. - cherner. halhåtău ni. - amant. halice n. —alice. hăli-håli interj. - se alungă păsările, halíp 77. - bucată (m are) de pâine, håliţă f. - năvod. hălm ă f. - opritoare, frînă la cjru ţă. h alm uí (a) - a îm piedica carul, håm za f . - scocul m orii. La CA D E.

!• .i m •imi i // pl. - curpeni. ItHlţíl II rindea cu două cuţite. (•Mim Iii /, pl. prune necoapte. Imlup ii joc popular. IihI iin /.pl. - vreascuri, i. .hi i',ură de ham căptuşită. Iiiiniikrl ii curelar. li n i In un / bîtă. Iii w/, m olură (plantă). itú ri in. —curelar. /.iii n. —şanţ de-a lungul gardului. li inili ii (a) - a um bla în dodii. Ii.in d ra b ú rc ă f. - cartof, iiniulralău m. - am ant. i.umil ; i m å / —cînepă fără seminţe. ii.inilreăuă /.' —m oft. luiiidrf (a) - a face m ofturi, luindríg n. - ferăstrău. linug/7. ison. E x p r . A ţin e h a n g u l = a ii um pania o cîntare. La M .Em inescu. li nng i i . - parte; a face parte cuiva. Imiig i i . - ţ e a v ă la cim poi. La DU. Iiangân adj. —soi de porum b. La DU. Iniiiós n. - anason. La DU. Iiiin tata r — E x p r . De cînd h a n ta ta i ii I îi vechi de cînd lumea. I ia n lú tă / - femeie bătrînă, răutăcioasă. Iiauţ n. —stîrv. L a CA D E. Iiniiţúscă f. - cochetă. La DU. Iiiipca adv. —forţat. E x p r . A lua cu haprn a lua cu sila, pe nedrept. La DU. I iú p c ă / - ferăstrău de tăiat în lung. li;iplic m. - cheotoare de sîrmă. fiapsîn m. - lacom. La N .G ane. h ap ú c ă f. - m inge de petică, h a r n. - rost, pricepere. Iia ra b ă f. —căruţă m are. La I.Creangă. Iia ra b å f. - încărcătură, lia ra b a g íe / - m eseria de harabagiu. h a ra b a g íu m. —surujiu. La DLR.

131 harabărcă f. - v. haraba. harabårcă f. - căruţă cu loitre lungi, harabícică f. - căruţă cu loitre lungi, harabói n. - haraba mare. harabújcă f. —căruţă, cu loitre lungi, haråg m. - arac. haråm m. - om înalt, zdravăn, harâm n. - vită. La TD R G , DLR. harăm n. - izbelişte. E x p r. De haram = fără stăpîn, bun de jefuit, haram étie/ - om zdravăn. Iiaramétie f. - dezordine. La Th.Holban. haram ín m. - haiduc. La V.AIecsandri. haramín m. - zdravăn. La M.Sadoveanu. haråncă f. - fem eie rea. h åra-p åra m. - pierde-vară. h åra-p åra / - învălm ăşeală. E x p r . A face h a ra -p a ra = a provoca o învăl­ m ăşeală, a sfîşia, a snopi. La DU. harap m. - câine negru, harăpcă f. - picior la stative, harapnic n. - bici m are. L a D LR. harbâ f. - căruţă mare. harbujél m. - pepenaş. harbujél m. - carafa rotundă, h arb u ji-sălb atici m. p i - ciulini, harbúz m. - pepene verde, harbúz copt m. - pepene verde copt. harbúz verde m. - pepene verde verde. Harbúz (BDŞ, 1497) - boier moldovan. harbúz m. - carafă rotundă. H arbuzii (BD Ş, 1497) - sat pe Jigălie. harbuzări m. - paznic la pepenărie. harbuzăríe f. - pepenărie. La CA D E. harbuzésc adj. - zem os. E x p r . Pere harbuzeşti = pere zem oase. Păr harbuzesc = păr care face pere zem oase, h a r b u z o å ic ă / - pepene verde de for­ m ă lunguiaţă. D e sub porcan apărea o

132 harbuzoaică. Nn un harbuz, da o harbuzoaică. (Săptăm îna) harc n. - hac Ia potcoavă, hârcăt n. - răcnet. La CA D E. hårcea-parcea adv. —a sfîsia. E x p r . A face harcea-parcea = a taia în bu­ căţi. La TDRG. hărchină /. - bucată mare. hardål n. - ridichioară. hardâl n. - rapiţă sălbatică, hardiróp n. - dulap de cancelarie, hardughie / - c l ă d i r e veche. La CADE. hardughie/ - bătrîn. La V.AIecsandri. hardughie/ - j o c organizat de urători, h ard ugh ii adj. - răblăjit. hargåt m. - argat. harhalåe/ - tărăboi. La V.AIecsandri. harhalîc n. - tă m b ă lă u . hårhar m. - copil neastîmpărat. La DD. harhåt n. -h ărm ălae . La M.Sadoveanu. harhatău m. - pierde-vară. håriţ n. - m ertic, vam ă la moară, harm agíu m. - herghelegiu, h a r m a lå e / - tă r ă b o i. La DU. harm ån n. - arie de treierat, harm ån n. - tim pul treieratului, harm ån n. - vărzărie. harm ån n. — legum ărie colectivă, harm ån n. - lot lîngă casă. harm ån n. - legum ărie (lîngă casă), harm ån n. - lot în spatele casei, harm ån n. —gospodărie, harm anuí (a) - a treiera, harm asåri m. - armăsar. La DU. harm asåri m. - greier de cîmp. harm åtă/ - tun. La CA D E. harm óşcă (de g ură)/ - m uzicuţă, harm uråri m. - cărbune em fizem atos.

harpalîc n. - rană sub lim ba calului, h årşchin ă/ - v. harchină. hartån n. - bucată de cam e. La CAD hartan n. - bucată ruptă dintr-o haina hartån m. - pulpă (de găină), hartoí (a) - a coti. La CA D E. hartuí (a) - a se căli (oţelul), harţ n. - încăerare uşoară. La DLR. h årţă/ - luptă voinicească. La DU. h å r ţ ă / - m ertic de vam ă la moară, haså/ - pînză de calitate inferioară, h å s c ă / - bucată de piele. La DLR. håsnă / - astîmpăr. håstic n. - cravată. (Th.H olban). h astíncă/ - cit. h åşcă/ - copac (uscat). La DU. h åşch ie/ - aşchie (sub unghie), håşchie / - s u rc ic ă . h å ş c h ie / - ciot netăiat, håşch ină/ - v. harchină. hat n. - obstacol. hat n. - brazdă ce desparte ogoarele, h åtie/ - iezire. La CADE. h åtie/ - vad într-un pîrîu. håtm an m. - m are boier de sfat în M ol­ dova, com anda oştirea în tim p de pace şi război. La DIM. haţåj n. - pîrleaz. haţapércă/ adj. - sprintenă, haţm aţúchi m. - hamei, h åuă/ - nălucă, haugåş n. - fågaş, urme. håut m. - clean. h avaleå/ - prestaţii. La D LR, DIM . havån n. - piuliţă. La DU. h a v a r ic ă / - scoică de m are. La DU. håzîc (eşarfa) m. - gaz. La DLR. hazm åc n. - groapă de ceam ur.^ hazm åc n. - băltoacă, hazm ån m. - berbec castrat.

NtwMHUfu m. - banari. Im/iiIc i i lampă, liiwmiíhíi adj. - hazlie, glum eaţă, bit/ón i i basm a de bumbac. MhfllAiica adv. - bram bura. E x p r. A IiiiIiIii hA hălăuca = a um bla brambura. liAhAúc n. năuc. La DLR. liAlimic adj. - nătîng. liAluUica adv. - bram bura. E x p r. A la h ă b ă u c a = a um bla bram bura. liAhAuca adv. - razna. E x p r. A o lua liAhAuca a o lua razna. IiilbAuci (a) - a năuci (pe cineva). liAbAucí (a se) - a se năuci. liAhAucírc f. - buim ăcire. liAliAucit adj. - năucit. liAbúc i i i . - bucată (din ceva). La DLR. liAbucí (a) - a strica, a rupe. La CADE. liA b u c íre / - stricare, rupere. liA budt adj. - rupt. liAhuşí (a) - a rupe în bucăţi. hAbuşí (a) - a tăia încet cu ferăstrăul. liAhuşí (a) - a distruge. liAhuşít adj. - rupt în bucăţi. li Aci n. - deloc. E x p r . C ît hăciul = deloc. La DLR. h A c iú g ă / - hăţiş. La C A D E. li Acu ■(a) - a tăia m ărunt. La DLR. IiAciií (a) - a crăpa (lemne). liA cu íre/ - ciopîrţire. La M.Sadoveanu. liAcuít adj. - tăiat în bucăţi mici. liA cuitóri m. - satîr de bucătărie. lu ld ă ră g n. - băţ la voloc. h ăd ă rag n. - lemnul scurt al îmblăciului. h ă d ă ra g n. - titirez la moară. La DU. h ă d ă u c ă f. - rîpă adîncă. Iiăg n. - hang. E x p r. A ţine de hăgu a ţine hangul. Iiăliăí (a) - a rîde în hohote. hăi (a) - a surpa, a doborî. La CADE. băi (a) - a striga, a îndem na: hăi!

133 hăí (a) - strigăt pentru a stîm i vînatul. hăí (a) - a alunga ciorile. hăí (a) - a m îna vacile, boii. hăí (a) - a ura în seara de A nul N ou. hăí (a) - a poftori. La CA D E. hăí (a) - a felicita prin recitarea “pluguşorului” în seara de A nul N ou. hăi interj. - termen familiar de adresare. hăi interj. - îndeam nă anim alele. hăihăi n. - urătură, hăitură. (TD). hăihăí (a) - a ura. hăinie f. - apostasie. (CM ). hăim åc adj. - zăpăcit. h ă im isít adj. - copleşit de griji. hăinărct n. - m ulţim e de haine. hăíre f. - urare. hăíre/ - urătură. hăít n. - urat. A umbla cu hăitui. (DD). hăitåş n. - hăituitor. La DU. hăitâş n. - hăituire. La DLR. hăitée f.pl. - unelte. La DU. hăitór m. - urător. hăitúră f. - creaţie populară în versuri, hăitúşcă / - ştrengăriţă. hăitúşcă f. - fem eie desfrînată. hăitúşcă f. - căţea sălbătăcită, hăiuri n. pl. - urături; hăituri. hăizâş n. - acoperişul casei. La CADE. hăjbí (a) - a şterpeli, hălăciúgă f. - lăstari neroditori, hălădui (a) - a scăpa cu viaţă, h ălăduinţă f. - scăpare. La C.Stamati. hălălåe / - tămbălău. hălăgie f. - tărăboi. La CADE. hălăm ídă f. - manta mare şi ruptă, hălăói adj. - greoi. La CADE. hălături n. pl. -ham aşam en t. hălbărí (a) - a trăncăni.

134 hălcåri n. - rindea cu un singur cuţit. hălcåş n. - v. hălcari. hălcí (a) - a crăpa. hălci (a) - a rîndelui. La DU. hălcitóri n. —unealtă de hălcit. La DU. hăléu interj. - aoleu, văleu. hălí (a) - a şterpeli. hăli (a) - a înfuleca. hălí (a) - a lovi pe cineva. hălí (a) - a înşfăca. hălitúră f. - lovitură. hălm ăzuiålă f. - încurcătură. hălpi (a) - a se apleca (cereale). La DU. hălşitóri n. - rindea de prim ă operaţie. hăluí (a) - a se chinui. hălúţ n. - altoi. hăm ăi (a) - a lătra. La DU. hăm ăí (a) - a vorbi m ult şi fară rost. hăm ătúră f. - harnaşam ent. hăm bărăş n. - cam eră pentru alimente. hăm elåucă f. - veşm înt preoţesc. hămesi (a) - a ameţi (lovind) pe cineva. hăm esi (a) - a flăm înzi. hăm esit - înfom etat. La DU. hăm uråri m. - curelar. hănésc adj. - care aparţine hanului. hăp n. - bucată (de m ăm ăligă). h ă r â n c ă / - fem eie răutăcioasă. hărăcsi (a) - a lua sînge. La CADE. hărăghiţă f. - plantă. La CADE. hărăgí (a) - a pune araci la vie. hărăţ m. - ostaş care înceapea lupta. hărăţeălă f. —ceartă. La V.Vasilache. hărăţí (a) - a se lua la harţă. La DLR. hărău m. —erete. La DU. hărcălău m. - m oşneag. hărcătí (a) - a se repezi (câinii). La DD. hărcăţi (a) —a răcni. La CADE.

hăréţ m. - uliu. hărhădău m. - n ă m ilă . hărhălăe f. - larm ă. La C A D E. hărhătí (a) - a vorbi m ulţi deodată, hărhăţí (a) - a face gălăgie, hărjătăi m. pl. —am anţi, h ărm ălåe/ - gălăgie. La DU. hărm ănåre f. - treierat, hărm ănăt n. - treierat, hărm ăneălă f. —treierat, hărm ăneăsă f. - stăpîna harm anului. hărm ăní (a) - a treiera, hărm ănít adj. - îm blătit. hărm ăsâri m. - hădărag la îm blăciu. hărm ăsărél m. - cui de fier la proţap, hărm uíte adj. - m iţu ite . hărnăúţ m. - urător cu m ască, hărnici (a) - a învăţa juncanii să tragă, hărnici (a) - a îndem na la lucru, hărşní (a) - a tăia dintr-o lovitură, hărşní (a) - a şterpeli. La DLR. hăstår n. - căptuşeală la haine, hăt adv. - de tot. La DLR. hătălău m. - bărbat m ueratic. La DLR. hătcăí (a) - a huidui. La M .Sadoveanu. hăti (a) - a ezi. La CADE. hătm ăníe f. - dregătorie de hatm an, hătm ăníe f. - dregătorie de conducere a arm atei M oldovei m edievale, hăţåş n. - loc de şedere a fiarelor, hăţåş n. - stanişte. La DU. hăţåş n. - drum priporos. hăţåş m. - cal înhăm at între hulube, avînd un lăturaş. La DELM . hăţăí (a) - a zgîlţîi, a clătina, hăţoågă - cărare în pădure. La CADE. hăţuí (a) - a com anda, hău n. - denum irea unei păduri, hăugåş n. - hîndichi. hăugåş n. - um ăr crestat la ferăstrău.

Iniiigliş m. - făgaş. La DU. lui/unin n. - paralel de tîm plărie. Ihi/iiritiiri m . p l . —banari. Im/ós adj. - hazliu. Ilriiciul (BD Ş, 14 6 8 )- s a t . ht'l» ii. car turcesc. Iin lîr n. - secerătoare. Iiruhcdúş m . - vom iccl (Ia nuntă). In im i ii. p l . - acareturi. La DLR. In'lbet interj. —desigur. M 'lg e / - nevăstuică. E x p r . A lb ca helgea = foarte alb. La CADE. In lg ire /. - nevăstuică. h e l l i u g ă / - m încare proastă. La CADE. hcinci ii. - h ă m e i. La DU. Iií'iner n . - mai pentru crăpat butucii. Iieughcm é / - m enghină. Iicr ii. - amnar. I iit ii. - cîrlig la cange, herb ii. - stem ă. La DLR. Iiercséu n. - ferăstrău. La DU. lu-restei n . - pirostrii. lu T g h c liâr in. - herghelegiu. I ic r n ie / - vătăm ătură. La CADE. Iiéru ri n . p l . - gratii la fereastră. Iiéti interj. —ehei. I ilb liu c ă / h ib rid n. Iiícili (a) Iilci adv. -

- strujitură de lemn. vin de poam ă nealtoită. a goni cu bătăi şi strigăte. deloc. La DU.

Iili i c ă / - curpăn de cartofi, hiclcân adj. - trădător. (I.N eculce). Iikicni m .p l . - trădători: h i d e n i i m u n te n i. Iiiclcnie (C D Şs, 1459) - trădare. Iiidicăit adj. - izgonit. Iiic'cíne p r o n . - fiecare. La M .Costin. hiiT Înd adv. - o r ic în d . hiccúi p r o n . - fiecărui. La M .Costin. I iim h liú c ă / - s tr u jitu ră . Iiiinblui ( a ) - a rindelui.

135 him ii (a) - a greşi în vorbă, hínă f. - chinină, hincotí (a) - a se ju c a (coteiul). hindíchi n. - şanţ. La M .Sadoveanu. hindrea adv. - parcă, hindrilea conj. - fiindcă. (DD ). hintéu n. - trăsură boierească. La CADE. H inţeşti (CD Şs, 14 9 1) —sat. H inţeşti (CD Şs, 14 9 1) —pîrîu. hiólă f. - adîncim e. E x p r. în hiolă = tîrînd după sine, îm pingînd. La DLR. h í r ă / pl. - greutate. hirdughíi f. pl. - prăpăstii. hiristuí (a) - a tăia cu ferăstrăul. hizne f. - carieră de nisip, piatră. hírne m a r e / - peşteră. hirostér n. - pirostrie cu patru picioare. h irtă/ - un sfert de pogon. H itioana (BD Ş, 1458) - poeniţă. hitioăn ă/ - carne (m acră). hitión adj. - slab. La C A D E. hiţål m. - hingher. hîbzău n. - şănţuleţ săpat de apă. hîca / - buba. E x p r . A ici îi hîca = aici îi buba. hîcní (a) - a icni. hîd adj. - slut. La C A D E. hîdâche m. - drac. hîde adj. - m urdare. hîí (a) - a tachina. hîí (a) - a începe, a se prăvăli. hîj n. - hambar. hîj n. - căsoae. hîj (BD Ş, 1461) - casă bătrînească. hîj n. —cocioabă, colibă. La CA D E. hîj n. - bojdeucă, hîj n. —slom n. (CM ), hîj (CD Ş, 1 4 3 6 )- b o r d e i.

136 hîj n. - sarai pentru vite. hîlbe f. pl. - lături. La CADE. hîlboånă f. - bulboană. La CADE. hîlea, hîlea interj. - se alungă gîştile. hîlpav m. - lacom. (I.Creangă). La DU. hîltăv adj. - lacom. La CA D E. hîltí (a) - a bea lacom. La CADE. hîltiúgă f. - m încare proastă, hîlţînâ (a) - a clătina, hîm bår n. —ladă pentru grîu. hîm bår n. - dispărţitură pentru grîu. hîm bår n. - acaret pentru pleavă, hîméi m. - ham ei, hînchi n. - gard făcut din ogrinji. hîndíchi n. - urm ă săpată de apă. hîndíchi n. - v. hindichi. hîndíchi n. - gard făcut din ogringi. hînghí (a) - a se opinti, hînsåri m. oştean călăraş care mer­ gea la război “în dobîndă”, fără leafa. (I.N eculce). La DIM. hînsă f. - desiş. hînsă f. - sforţare. E x p r . în că o hînsă = încă o sforţare. hînţă f. - m ărăcini. h î r ă / - m ătreaţă. hîră f. - ceartă. hîrău m. — uliu. Uliul se numeşte in Muntenia cobeţ şi erete, in M oldova coroi şi hîrău, în Transilvania bodiu, iar în Bucovina găinar şi porumbar. (Şezătoarea). hîrb n. - lut ars. P ocriş de hîrb. (DD). hîrb n. - ciob. hîrb n. - ţiglă. hîrbâreţ adj. - pofticios. La I.Slavici, hîrbåreţ adj. - hoinar. La C.N egruzzi. hîrb cu floare n. - vază. hîrb de floare n. - vază.

hîrbâlniţă / - vacă ce paşte pe ici-colo hîrboågă / - căruţă veche. Hîrbu (BD Ş, 1 4 9 0 ) - slugă. hîrbuí (a) - a acoperi casa cu ţiglă. hîrbuit (spart) adj. -p ris e c u t. (CM ) hîrbuitúră / - vechitură. hîrburi n. pl. - veselă. hîrburi n. - cioburi. La V.Vasilache. hîrcă f. - soi de grîu. hîrcă f. - pocitanie. La N .Ţ urcanu. hîrcîí (a) - a horcăi. La C.N egruzzi hîrcîí (a) —a tăia încet cu ferăstrăul. hîrcîí (a) - a huidui. h îrcîiålă f. - zgom ot răguşit. hîrcîít n. - horcăit. La C .N egruzzi. hîrcîitúră f. - neputincioasă. h îr g ă lå e / pl. - blide. hîrgău n. - m arcoteţ. hîrgău n. - urcică cu toartă. hîrgău n. - oală m are de lut cu toartă hîrgău n. - vas m are de lut fară torţi. hîrgăuåş n. —oală m ică de schijă. hîrghelåri m . —herghelegiu. hîrghilåş n. - herghelegiu. hîriş adv. - num ai. hîriş adj. - m îndru, fudul. hîrîí (a) - a se tîrî. hîrîí (a) - a-şi duce zilele. hîrîit adj. - stricată. (M .Em inescu). hîrîitoåre/ - cu bucăţi de tinichea. hîrjoånă f. - joacă. La C A D E. hîrjoní (a) —a se juca. hîrjoni (a) - a se zbengui. La C.Ivanescu hîrlåv adj. - murdar. hîrlău m. - păcurar bătrîn. Hîrlău (BD Ş, l4 5 8 ) - d e a l . Hîrlău (BD Ş, 1470) —tîrg. hîrlédz n. - lopată (de m etal), hîrléică f. - unealtă de făcut frînghii. hîrléţ n. - cazm a. La N .G ane.

Illrléţ n. - sem n la urechea oii. Iili léţ n. - zastup. La CA D E. Iitiiic ió r n. - făraş. Iifrnă adj. - cîrnă. hlrsi (a) - a se zgîrci. Iilrsít adj. - răutăcios. La DLR. Iilrşcîí (a) - a hîrşîi. La M .Sadoveanu. Iilrşcîít adj. - hîrşîit. La I.C reangă. h t r ş c î itú r ă / - hîrşîitură. hlrşîm n. - viscol. hlrsîm adj. - prăpăd. htrşní (a) - a lovi cu putere. Iiîrşti (a) - a şterpeli. hfrştioâgă / - vită bătrînă. La CADE. h îrtă u n. - bucată lungă de păm înt. h î r t i e / - scrisoare. h îrtie / - înştiinţare. h îrtie / - ordin. h îrtie / - otnoşenie. La DEX. h îr tio å ră / - scrisorică. h îrto í (a) - a se hărţui. Ilîrto a p e le (C D Ş, 14 5 3 )- s a t . Iiîrlóp n. - groapă mare. h îrtó p n. - teren accidentat, h îrtó p n. - vale m are, adîncă. h îrto p c â n m. - din H îrtopul M are. Ilîrto p u l (C D Ş, 1 4 3 5 )- s a t . h îrţi interj, - eforturi zadarnice. E x p r . Ilîrţi în c o ac e, s c îrţ înco lo = degeaba. Iiîrţui (a) - a istovi, a slei de puteri, h îrzó b n. - funie de coborît, ridicat greutăţi. E x p r. A se c re d e sc o b o rît cu h îrzo b u l d in c e r = a se socoti de viţă nobilă; m îndru, îngîm fat. La DLR. h îrzó b n. - c o ş u le ţ pentru păstrăvi. Iiîr/.ób n. - cerc cu sfori, hîrzób n. - instalaţie de coborît în fîntînă. hîr/.ób n. - lingură de scos brînză. h îrzó b n. - rostogol (plantă), h îrzó b n. - candelabru.

137 hîsnă / - porumbrel. hîş interj. - se alungă păsările. hîşîm n. - ploaie mare.

hîşuí (a) - a alunga găinile. hîtcîi (a) - a alunga cu strigăte. hîtleån adj. - viclean. h îtră / - diaree. h îtríe / - agerime, şiretenie. h îtru adj. - mucalit, şiret. La DLR. hîţîi (a) - a zgîlţîi. La TDRG. hîţînâ (a) - a zgîlţîi. La TDRG. hîzånie / - urîţenie. La DLR. h ladílcă / - lopăţică de uns pereţii. h la d ú n c ă / - urcior (de lapte). h lad ú şcă / - v. hladuncă. hlan d ân m. -a ld a n . hlanţúg n. - potîng la plug. h lan ţúg n. - lanţ. hlaponåşi adj. - bine hrăniţi. hlădănåş m. - aldan. h lăndănói n. - aldan mare. hleâb n. - vechitură. La DLR. hleåb n. - mîrţoagă. hleâpăt m. - avat (peşte). hleăstuc n. - băţ la capătul năvodului. hlébnic n. - tava rotundă de copt pîne. hlébnic n. - masă de bucătărie. hléc n. - urcior cu jghebuleţ la gură. hlédie / - mîrşav. hléi n. - pămînt argilos. hléi n. - lut. hleiós adj. - lutos, mlăştinos, hleuós adj. - hleios (pămînt). hlibăn n. - pîne. h liboâncă / - pîne de secară, hlichít adj. - lihnit, hlim ist (a) - a i se plictisi, h lín iţă / - pămînt lutos.

138 h lín iţă f. - denum ire a unui pîrîu. h l i ş t ă / - scrobeală din faină de secară, h liştu í (a) - a scrobi urzeala, hlíţe f pl. - chingi la boroană. hlíză f. - petec de m oşie. La CADE. hlizi (a) - a rîde mult, fără rost. La DU. hlizit adj. - care rîde m ult, fară rost. h liz îtú ră / - om care rîde fară rost. h lo å b ă f. - bare între care se înham ă calul. hloåbă f. - arc de înhăm at, hloåbe f. pl. - picioare mari. hlobănå (a) - a legăna. La DLR. hlodunéţ n. - oală. (I.Druţă). hluchínă / - coajă de aldan. hluj n. - tulpină de ceapă, hluj n. - curpăn de roşii, hlujån m. - strujan. hlujån n. - viţă la curpănul de castraveţi, hlujån in. - curpăn de cartofi, hlujån m. - tulpină de porum b fără frunze. La DLR. hlujår n. - tulpină de ceapă, hlujcnéi in. pl. —copturi dulci, hlúpav adj. - lacom. (Th.H olban). hoåită f - haită (de câini, lupi), hoåndră / - fem eie neîngrijită, hoånghină / -b ă b o rn iţă . (I.Creangă). hoåră / - toţi oam enii poftiţi la nuntă. Iioåră / - com panie în petrecere, h o å r ă / - grup de oam eni, adunare, h oåspă/ - răm ăşiţă de faguri, h oåspă/ - struguri striviţi, h oåspă/ - coaja cerealelor. La DLR. hoåspă/ - resturi m ărunte de tărîţa. hoåşcă / - îm bucătură de pîne. hoåşcă/ - fem eie bîrfitoare. La DU. hobjílă ni. - bărbat înalt şi tont.

hoboróc n. —oboroacă. hóbot n. - broboadă. La DLR. hóbot n. - văl de mireasă. hóbot n. -tu lb e n t. h ó b o t n. - feregea. La M .Sadoveanu h ó b o t n. - arc la ham. hóbot n. - greabăn la cal. h obotåtă/ - fată cu faţa acoperită hocni (a) - a striga. (DD). hodínă / - odihnă. Vai de p a să rea stră ină Numai ea n-are hodină. (TD). hodini (a) - a se odihni. hodini (a) - a se răposa. (CM ). hodobåe/ - şiră. hodobån m. - păcurar (la oi). hodobån m. - om care are oi multe. hodoleån m. - tă ta r c ă . La DU. h odoroåbă/ - coş de prins peşte. h odoroåbă/ - stup din scoarţă de tei h odoroåbă/ - cazan mare. h odoroåbă/ - căruţă învechită. h o d o r o å b ă / - roabă. hodorog n. - băţ la capatul năvodului. hodorog n. - băţ la rîşniţă. hodoroghiţă/ - făraş din coajă de tei hodorogi (a) - a suna a dogit. hodoronc-tronc adv. - naprasna. h odrobeie/ pl. - catrafuse. hogåş n. - hăţiş, potecă. hogåş n. - cărare pe costisă. hogåş n. - urmă lăsată de un şuvoi de apă hogåş n. - hîndichi. hogeåc n. —căm ară pentru alim ente. hogeåg n. - horn. La DLR. hohån n. - rindea lungă. hohér m. - hingher. La CA D E. h óh le/ - polonic. hohm alău ni. —vlăjgan, lungan. hóisa interj. - pentru boi: la stînga. h óişte/ - oişte.

Iirilţtc /. - fem eie slăbănoagă. Ii»|l>;'ii (a) - a coţobăi. (I.Creangă). Iiu|i (a) - a cînta (în biserică). Iin|ma / - săptăm îna cărnii. liAJina adv. - m ereu, într-una. La DLR. Iiojm alău m. - vlăjgan, hiijnialău m. - gros. (CM ), hulită (a) - a căsca ochii. La DU. I io lh o ă n ă / - bolboană. La CA D E. h o lh u ră (a) - a se învîrteji (apa). Iiólhură / - vîrtej de apă. h A lb u r ă / - loc adînc. H ó lh u r ă /- v o lb u r ă . La DU. h ó lc ă / - zarvă. La CA D E. hólcă / - curea la gura ham ului, hólcher n. - rindea cu daltă mică. Iiolcí (a) - a face gălăgie. La CADE. h o l d ă / - lot lîngă casă. I ió ld ă / - ogor sem ănat. La DU. h o le rc ă/ - rachiu. La C A D E. Iiolcţă/ - căptuşeală la cizme. Ilolni (CD Ş, 14 4 3 )- f în t în a de la ~ . holin n. - deal, m ovilă, hólinas n. - daltă de dogărie. Ilo lin u l (C D Ş, 14 4 3 )- s a t . Ilo lm u l N eg ru (C D Ş, 14 3 8 )- d e a l. ilo lm u l Z ă p o d ic i (CD Ş, 1439) - deal. Iio lm u råt adj. - delurat. Iiolm urós adj. - d e lu r o s . Iiólnic n. - echer triunghiular, h o l o â t ă / - pedestrim e, gloată. I io lo å tă / - m ulţim e (de oam eni). Iiololódzi m. pl. - bulgăraşi. h o ltcéşte adv. - ca flăcăii, holtei m. - celibatar. L aN .G an c. holtei (a) - a trăi viaţă de flăcău, h olteiaş m. - băeţandru. La CA D E. h o lteie/ —starea de holtei, holteiul N eanciul (B D Ş, 1487) - neîn­ surat.

139 holteii n. - rindea cu daltă figurată. honoróş adj. - fuduli. hopåc n. - dans popular ucrainean. hopăí (a) - a călca greu. hopăí (a) - a se m işca ritmic. hopîc interj. - hop. hopní (a) - a cădea. hopocí (a) - a arde vuind. hopşí (a) - a reuşi, a termina cu bine. hopşít adj. - neîngăduit. E x p r. Nu e de hopşit = nu-i lucru de şagă. hopurós adj. - cu hopuri. horăí (a) - a sforăi. La M .Eminescu. horăiâlă / - sforăială. h orăílă/ - care sforăie. horăít n. - sforăit. La CADE. horăítură / - sforăitură. h orbărniţ m. - palavragiu. h ó r b ă / - vorbă. (D osoftei). hórbă / - vorbă. E x p r. A şedea la horbă = a vorbi. horbí (a) - a vorbi. h órb ăucă/ - talger. h órb otă/ - dantelă. La DLR. horboţícă / - danteluţă. h orb oţícă/ - pînză de păianjen. h orb oţícă/ - ornament la streaşină. horcăí (a) - a scuipa. horcoti (a) - a sforăi. La CADE. horeţ n. - coşuleţ pentru peştele prins. horhăi (a) - a rătăci. La DLR. horhúnă/ - ţigancă bătrînă. La CADE. hori (a) - a cînta o horă. h orílă/ - rachiu. h orílcă/ - rachiu (monopol). hori (a) - a cosi cu coasa cu hreapcă. horleâncă / - policioară la jug. horn n. - cahlă (la sobă).

140 horn n. - hogeag. La DLR. horn n. - ursoaică (în pod). horn n. - vatră la fierărie. hornăr m. —coşar. hornăr m. - curăţitor de hogeaguri. hornări n. - hogeag. h órn ă/ - horn. hornéşnic n. - cîrpă de şters m âinile, hornéţ n. - coş. (I.Sbiera). hornişór n. - cahlă (la sobă), h ó r n iţ ă / - cotruţă. h o r n o å ic ă / - hogeag. h o r n o å ic ă / - ursoaică (în pod), hornoåică / - horn la fierărie, hornói n. - hogeag. hornói n. - horn (la cuptor), hornói n. - ursoaică în pod. hornói n. - horn (la fierărie), hornói n. - lucarnă, hornosåri m. - ţistar. hornóu n. —jignă. horochítă adj. - nătîngă. horodínă f. - legum ărie. horodincă/ —dans popular. La DU. H orodişte (BD Ş, l4 6 6 ) - s a t . horodişteån m. - din Horodişte. horoí (a) - a forăi (calul), horopsi (a) - a asupri. La I.Creangă. horpăí (a) - a sorbi cu zgom ot, hórstcă f. - m ănunchi de cînepă. horşîţă f. - ridichioară. horştínă f. - răm ăşiţi din faguri, hortăí (a) - a ţămui rădăcina porumbului, horţíş adj. - pieziş. La A l.Russo. hoschí (a) - a dorm i, h oschitúră/ - om care doarm e mult. hostochínă f. —tescovină de la sem in­ ţele uleioase. La CA D E.

hostropăţ ti. - dans ritual de nuntă, hoşotí (a) - a ucide, hóştină f. - resturi din faguri. La Dl). hóştină f. - tescovină, hóştină f. - m ăruntaie (de vită), hoştochínă f. - resturi din faguri, hoştochínă f. - struguri striviţi, hotår n. - m argine. E x p r. A fi în ho­ tar cu = a se m ărgini, hotar (CD Ş, 1 3 9 2 )- m a rg in e , hotaril (BD Ş, 1494) - a hotărnicit, „hotaril Braţul arm aş” (B D Ş, 1493) - a hotărnicit ~. „hotaril Jurj G albinul cu mejieşii" (CD Şs, 1 4 6 0 )- s in ta g m ă d in doc. lui Ştefan cel Mare. hotarile (CD Ş, 1442) - m arginile, hotarnic (CD Ş, 1453) - martor, hotărnicii (CD Ş, 1453) - m artori, hotarul A lbeştilor (BD Ş, 1489) - mar­ ginea m oşiei ~. hotarul Petreştitor (C D Şs, 1472) m arginea m oşiei ~. hotărî (a se) - a se m ărgini, hotărî (a) - a preveni, hotărnici (a) - a răzori. La CA D E. hotnóg m. - sutaş. hotoroågă f. - fară rost. E x p r. A şe­ dea de hotoroågă = a şedea degeaba, hozní (a) - a îm pinge, hrabârcă f. - lopată de fier. hråblă/ - rablă, hrablíţă f. —ţesală. h rabuí (a) - a jefui, hram n. - biserică, catedrală, h råm ă/ - cramă, hram uri f. pl. - crame, h r a n ă / - vrană. hråpă f. - coastă rîpoasa. La CADE. hråşpă / - raşpel. hråturi n. pl. - gratii la ferestre.

Iii ilnăci adj. - care m ănîncă bine. lirAnit adj. - m aturizat (vin). Iinlpă f. - coastă prăpăstioasă. lu i'å m ă t n. - fream ăt. La A l.D onici. I ir c a n c ă / - bucăţică subţire de pîne. hrcâp că f. - greblă la cosîe. Iircbîn n. - peptene de peptănat lîna. I ir é b le / - iezătură. In cn tu i (a) - a se strica. Iircntuit adj. - stricat, dărăpănat. Iircnui (a) - a am ărî (viaţa cuiva). Iircpcui (a) - a cosi cu coasa cu hreapt .1 La CADE. Iircpcui (a) - a rum ega, lirism us n. - paralel de tîm plărie. In eşti n. - m ătură de curte. Iiróşturi n. - resturi de nutreţ, hrib m. - burete. La M .Em inescu. Iiríhă / - ciupercă. I ir i m n ă / - grivnă. In în c ă / - felie m are de m ăm ăligă. In in c u líţă f. —felie m ică. h r i n c ú ţ ă / - felie mică. La DLR. In i u t ă / - bucată m are de m ăm ăligă. Im 'pcă/ - viţă de vie uscată. Iiríp că/ —hac la potcoava calului, hrisov (BD Ş, 1 4 6 6 )- a c t dom nesc. Iirîşti (a) - a înşfăca, hrom n. —crem ă de ghete, li rom n. —iuft. h ro m o v o âe/ —crem ă de ghete. I i r ó n ă / - ciorchine de strugure, hi ú bă n. - ursoaică (în pod). Iirú b ă n. - cahlă (la sobă), lim b ă n. - sobă, plită, lim b ă n. - lucarnă. In u b ă n. - nişă în peretele pivniţei, lirú b ă n. - peşteră. La C A D E. lim b ă n. - toponim . (Cim işlia). lin i jd n. - curpăn de cartofi.

141 hrujdån n. - porum b tăiat (cu frunze). hrúm nic n. - căm ară pentru alim ente. hruşăn m. - din H ruşca. hruşåri m. - p r ă s a d . hruşcåri m. - v. hruşari. h rú şcă/ - pară altoită. h ú b ă / - ciupercă. hue n. - felie. hue n. - boţ (de m ăm ăligă), hue n. - bucăţică (de plăcintă, pâine), h úce/ pl. - tărîţă de borş. huceåg n. - hăţiş, crîng des. La M .E m i­ nescu, M .Sadoveanu. La C A D E. huchit adj. - nedezvoltat. La C A D E. huchiúm n. - bucată m are (de pâine). La CA D E. húci n. - hăţiş. La M .E m inescu. hueií (a) - a alunga găinile, h úd ă/ - drum uşor îngust în sat. hudéşi m. - desiş, h ud icioåră/ - drum uşor îngust, húdin n. - viţă subţire la castraveţi, húd ină/ - curpăn de cartofi, h úd iţă/ - stradă strîm tă. La DLR. h ud iţă/ - drum uşor îngust între curţi, hudrón n. - asfalt. hudubåe / - casă m are. La M .Sado­ veanu. huduléţ n. - beţişor în suveică. La DU. húet n. - vuet. La CA D E. H ueţeni (BD Ş, 1468) - sat. huhurå (a) - a striga în gura mare. huhuréz ni. —ciof. La DU. hui ( a ) - a se lovi. hui (a) - a izbi ceva de păm înt. hui (a) - a cădea ceva greu, cu zgomot. hui (a) - a vui. La CA D E. hui (a) - a trăncăni.

142 h u iå lă / - gălăgie. La CADE. huiâlă / - zgom ot, húib adj. - năuc. La CADE. huidicăít n. - strigăt, huim ăci (a) - a zăpăci, huim ăcít adj. - zăpăcit, húit n. - vuiet, gălăgie, huitúră f. - lovitură, húiuri n. pl. - aiureli, hujeåg n. - ursoaică (în pod), h ú l ă / - defăim are. La C.N egruzzi. hulbcåtnic n. - lucarnă, hulbcâtnic n. - porum bar, hulchí (a) - a creşte prea mari. hulehit adj. - crescut prea repede, hulchínă / - coajă de hăldan. hulchitúră f. - iarbă după cosit, hulei (a) - a petrece, a chefui, huligan m. - derbedeu. La DU. h ulire/.’ - defăim are, hulitor adj. - defăim ător, h u litú r ă / - pasăre de casă. h ú lp ă/. - vulpe. h ú lp e / - despăgubire. E x p r. A plăti húlpca = bani plătiţi de m ire flăcăilor din satul miresei. h ú l p e / - v u lp e . (M .Sadoveanu). húlpoae/ - vulpe. hultån n. - vultur. hultăn n. - m lădiţă altoită. h u lt å n ă / - altoi. h ultoårc/ - v. hultană. hultănăş m. - vultur mic. hultănoâieă / - vulturoaică. hultcn oålă/ - vulturică. La DU. h ultoănă/ - altoi. La CADE. hultúi n. - altoi. La DU. hultuí (a) - a vaccina.

hultuí (a) - a altoi. hultuiålă f. - altoire. hultuíc n. - altoi. h ultuícă/ - v. hultuic. hultuitór n. - ferăstrău de mînă. h ultuitú ră/ - altoire. húltur i7i. - vultur. hulúb ni. - porum b. La CADE. hulúb m. - guguştiuc. hulúb in. - colăcel ca un hulub. hulúb m. - dans popular. hulúb m. - porum bel. La DLR. hulubåri n. - lucarnă. hulubâri n. - porumbar. hulubårnic n. - porum bar. hulubăş m. - porum bel. La DLR. hulubåş in. - porum baş. hulubăş n. - colăcel ca un hulub. hulúbă adj. - surie (vacă). h u lu b ă r ie / - porum bar. La DLR. H u lu b ă ţ(B D Ş , 1 4 6 9 )- p îr î u . hulubcåtnic n. - porum bar. hulubcåtnic n. - lucarnă. hulubel in. —porum bel. La DLR. h u lu b í ţ ă /-p o ru m b iţă . La DLR. h ulú bi-vu rtun i m. pl. - porum bei cârc fac vîrtej. hulúbnic n. - porumbar. hulúbnic n - lucarnă. hulúbniţă/.' - porumbar. hulúc n. - troacă (la găini). hulúc n. - lădiţă pentru m încare la cai. hulúc n. - scîndură la acoperiş. hulúg n. - burlan. h u lu g h e r n iţ ă /-p o ru m b a r. hulughí (a) - a se drăgosti. hului (a) - a dărîma.^La CADE. hulujdean n. - cocean. H u m ărie(C D Ş, 1 4 5 6 )- l o c . h um ărie/ - loc de unde se ia humă.

lumina / - teren cu m ultă hum ă. Iiim io å e / - hum ă vînătă. La CADE. tumuli (a) - a da cu humă. La I.Creangă. Iluinuleşti (CD Ş, 1455) —sat. Iiiiinuríe adj. - de culoarea humei, lumea adj. - destrăbălat, lumea adj. - murdar, lui uit adj. - zăpăcit. Imp n. - bucată de pâine. Iiupit adj. - lihnit. La CA D E. Impîít adj. —neîndem înatic. h ú r ă / - glugă de porum b. lu îr ă / - g ră m a d ă . h iirb u leåc n. - rindea cu daltă mică. h u rd u că (a) — a se zdruncina. La V. Alecsandri. hurducă (a) - a-i face vînt, a ajuta, hurducătură / - sdruncinătură. Ilurduga (C D Ş, 1 4 3 7 )- m u n te . Ilurduga (C D Ş, 14 3 7 )- p îr î u . hurdughíe/ - casă veche. Imrdui (a) - a hurui. La CADE. h u r d u iă lă / - hurducătură, h u r d u iă lă / - vin prost, h u r d u itú r ă / - huruitură. hurez m. - ciuhurez. La DU. Iim iu iă lă / - urluială. li u rn ei adj. - nătîng. Iiu rtăş m. —angrosist. h u rtå şi m. pl. - flăcăi care fac jocul. l u î r t ă / - grăm adă. La DLR.

143 h urub éln ică/ - lucarnă, huruí (a) - a suferi. H uruiata (CD Ş, 1449) —pîrîu. husăn n. - m elodie la nuntă, húsăş n. - veche m onedă. La DLR. húscă/ - calup de sare. La C A D E. h u şăn că/ - jo c popular, huşeăg n. - hăţiş. huşi interj. - strigăt de alungat găinile, húşi n. - pădurice tînără. húşi n. - tufăriş. huşioiå (a) - v. huşi (interjecţie), h úşte/ pl. —tărîţe din borş crud. huştiulí (a) - a răsturna un lichid, huştiuliúc interj. - zgom ot produs de căderea unui corp în apă. hutuchí (a) - a lovi pe (cineva), hutuchí (a) - a îm brînci (pe cineva), hutuchí (a) - a tu rn a prea mult. h utuchitú ră/ - lovitură puternică, hututúi adj. - neghiob. La C A D E. huţăn m. - r u te a n . huţăn n. - catîr. h uţăneăsca/ - dans popular. L a DU. huţînă (a) - a se legăna. La CA D E. h uzun íe/ - peşteră, h uzun íe/ - nişă în peretele pivniţei, huzúr n. - trai comod. La V.AIecsandri. huzuri (a) - a trăi în belşug.

144

I ia p r o n . —această, iabå f. - aba. i a c ă - tutun bun. E x p r . Tutun iaca = tutun de bună calitate. La C.Hogaş, iaca interj. - ascultaţi. La C.N egruzzi. iaca interj. - iată. La M .Sadoveanu. iaca interj. - uite. (I.Creangă). íacată interj. - iaca, iată. i å c ă / - bunică. La V.AIecsandri. iacă interj. - deodată, íacătă interj. - uite. íacuri n. —cange. ia h n ie / - mîncare din came. La CADE. iahníţă f. - m ieluţă abia fåtată. ialóghi f. - v. ialoviţi. íalovă adj. - stearpă. Vacă ialovî. (DD). ía lo v iţ ă / - vacă îngrăşată. La DU. íaloviţă adj. - stearpă. ialoviţi f. pl. - junei. iama f. - risipă. E x p r. A face iama = a îm prăştia agonisirea. ian interj. - hai. ian interj. - ia. íanga interj. - iată, iaca. ianîe f. - m încare din carne fiartă. ianîe f. - sos de legume. Iapa (CD Ş, I449) - selişte. Iapa (BD Ş, 14 8 1) —cătun, iapă f. - coadă la îm blăciu. iarăşi adv. - iar. (M .Em inescu). iarăşi adv. - de asem enea, ía r b a -b o e r u lu i/ - v. iarba-m îţei. ía r b a -m îţe i/ - plantă decorativă, ía r b a -tă la n u lu i/ —spînz. ía r b a -n e a g r ă / - m ăzărichea-cucului. iarbă / - p raf de puşcă. La M .Costin.

iarbă adj. - verde-deschis. íarbă-închisă adj. - verde-închis. íarcie f. - cutie pentru sare. iar-întîi adv. - din nou. iarm ă f. - porţie de hrană pentru cai iarm ân m. - arm ean. iarm aroc n. - t î r g ţinut la date fixe. iarm aroc n. - zbor. La DLR. iarm órniţă f. - policioară la ju g . ia rm ú rc ă f . - tichie. La CA D E. iarnă f. - splină (la porc). iartagån n. - sabie încovoiată. La DLK iartîc m. - mertic. iåscă f. - carne de calitate proastă. iască f. - m aterie spongioasă. iåsic n. - pernuţă (decorativă). iâsta pron. —astă. iastalăltă pron. - ăstălaltă. iatac n. - odae de culcare. La DU. iâtră f. - vintir. iåz n. - heleşteu. La CA D E. iåz n. - iezătură. La CA D E. Ia z e r(B D Ş , I458, 1500) - vale în br.i niştea m ănăstirii Bistriţa. iazerul Z ahorna (CD Ş, 1429). iăzm ă f. - plantă erbacee. iåzm ă f. - turtă din zer, faină de porunih ibårcă f. - batcă. ibovnică f. - am antă. ibovnişeålă f. - dragoste. ib ric n. - cratiţă (cu coada lungă). ibric n. - cană. ibrişin n. - mătase răsucită. La CADI ibrişin n. - aluzie m uşcătoare, ic n. - pană pentru crăpat butuci, ícichi n. pl. - încălţăm inte uşoară, icliân adj. - v ic leâ i. icneală f. - icnet. icni (a) - a geme înăbuşit. La I.CreanjíA icni (a) - a vorbi răstit. La M.Sadoveanu

icni (a) - a se înăcri (m încarea). i c n i t u r ă / - icnet. La M .Sadoveanu. icoană / - portret m are, în ramă. ic tå r n. —v. ec ta r. ictåre n. pl. - hectare. ic tărn ic m. - ţăran îm proprietărit. idoliţă / - zeiţă. iebå / - furcă cu m ulte coam e. iedéc n. - odor păstrat din vechime. ielâc n. - troacă (Ia găini). ielåc n. - uluc de piatră la puţ. ielåc n. —troacă (la porci). ielcovån n. - pescăruş. iclfcc / - m orişcă (jucărie). iepåş m. - hoţ de cai. (I.N eculce). iep u re de p ă m în t n. - cîrtiţă. i e p u ş o â r ă / - m înzişoară. ier m. - vier. ie rb ă ríe f. - depozit de p ra f de puşcă, ie rb ă ríu adj. —verde-deschis. ierbíu adj. - verde-saturat. ie rb u liţă / - iarbă mică. La V.AIecsandri. ic rb ú ţă / - ierbuliţă. La V.AIecsandri. ierchéc m. - viţel abia fatat. ierchéc m. - m iel sau viţel de o lună. ie rtă c iu n e f. - oraţie la nuntă, iertişél n. —cutie pentru sare. i e r u n c ă / - găinuşă de m unte, ieslåri n. —esle din nuiele, ieslåri n. - lădiţă pentru m încare la cai. ieslói n. - esle din nuiele, ieslói n. - lădiţă pentru m încare la cai. ieståci n. - m ăsuţă cu trei picioare, ietåc n. - căm ară pentru alim ente, ietac n. - căm ăruţă adiacentă tinzii. ietac n. —anexă în spatele casei, ietac n. - bucătărie de vară. ietac n. - secţie a unui ham bar, ietåc n. - coş pentru pleavă, ietac n. - coş m are din nuiele.

145 ietacă/ - închisoare. ievaşå/ —sîrm ă la cai în buze. iez n. - ochi de apă. iezătú ră/ - baraj. La M .Em inescu. Iezer (BD Ş, 15 0 2 ) - v a l e . Iezer (BD Ş, 15 0 2 ) - s a t . Iezerul C ovurluiului (C D Ş, 1445) baltă. Iezerul Zahorna (BD Ş, 1500) - pe N istru. iezi (a) - a stăvili. La I.N eculce. iezuníe/ - groapă adîncă. (Th.Holban). iezurcăn n. - iaz mic. iezuşór n. - topilă de cînepă. iezuşór n. - ieduţ. La I.C reangă. ígliţă/ - prăjină orizontală la corlate. ígliţă/ - corlate (la pod). ígliţă / - v. conovăţ. ígliţă / - stinghie la boroană. ígliţă / - pridvor. ígliţă / - corlåtă la puţ. igliţí (a) - a îm pleti plasa cu igliţa. ih n é/ - m încare din carne de pasăre. ih n é/ - cam e tocată, prăjită cu sos. iia pron. —ei. ijåc m. - arici. ilâc adj. - cu coam ele în lături. La DU. ilău n. - nicovală. La M .Em inescu. Ileana (BD Ş, 1488) - fata lui N echit. iliåc m. - liliac (zool). ilíc n. - vestă fem eiască. ilíc n. - p ulover bărbătesc, ilíş n. —dare pentru cereale şi alte p ro ­ duse agricole. La DIM . iliş (BD Ş, 1458) - dare, bir. ilişår m. - dregător ce strîngea ilişul. ilişari (BD Ş, 1458) - strîngător de bir. im ålă/ - noroi. La CA D E.

I

146 imåş n. - islaz. La CA D E. im biríc n. - cratiţă (cu coada lungă), im brí (a) - a trage. im britór m. - pescar care trage matiţa. încă adv. - încă. indíşi m. - urm ă lăsată de apă. inél n. - petricică la inel. inele n. pl. - cîrlionţi. inelúţ m. —inel mic. inéţe f. pl. - plantaţii de in. ínga interj. - iată. íngliţă / - corlåtă (la pod), íngliţă f. - croşetă, inie f. - m ucegai la suprafaţa vinului, inim a vinului / - vinul care nu în­ gheaţă. inim ă f. - chingă la ferăstrăul cu ramă. inim ă f. - diaree. inim ă f. - m ăduva unui trunchi. inim ă / - vergea pentru fixarea iţelor. in im ă / - burtă. in im ă/ - m uchie la barcas. in im ă/ - bulă de aer în m ămăligă. in im io a r ă / - piatră scum pă la inel. ín işte/ - plantaţie de in. injí (a) —a se uita pe furiş. instrucţie/ - şm otru. La DLR. iobag m. —rum în. iobăgie / - rum înie. lonăşel (BD Ş, 1497) - aprod. iordăní (a) - a stropi cu apă sfinţită. iorgăn n. - plapum ă. La CADE. iorghénie/ - gheorghină. iorghiål subţire n. - pătură de lînă. iorgovan m. - lum înărică. ióu pron. —eu. i ó p ă / - paltonaş cu guler de blană, ióp ă/ - scurteică de lînă.

iortom ån adj. - iute, focos. (TD). ióti interj. - iată, ia te uită. i ó v ă / - lozie. i o v ă / - salcie plîngătoare. ir n. -alifie .(C A D E ). irând ă/ - verandă. irim íc n. - faină cu tărîţe. irind eå/ - râzătoare (de bucătărie). irm ilíc m. - veche m onedă. irm izíu adj. —roşu-închis. irm izíu n. - piele roşie-închisă. irod m. - copil neastîm părat. irod m. - colindător (m ascat). irod m. - paiaţă. La M .E m inescu. iroplăn n. - libelulă. iroplân de apă n. - libelulă. irosålă/ - risipă. La CA D E. irosi (a) - a risipi. La I.C reangă. iro zi m. pl. - j o c popular dram atizat. irtíc n. - mertic. irúgă/ - urm ă lăsată de apă. irúgă/ - văiugă. La M .Sadoveanu. iscălitură f. - podpisă. La CA D E. is c o d e â lă / - cercetare în ascuns. iscodeålă/ - plăsm uire. iscodeâlă / - dopros. E x p r. A Iun (pe cineva) la dopros = a descoase. Líi DLR. is c o d é n ie / - v. iscodeâlă. iscodi (a) - a privi pătrunzător la cineva, iscodi (a) - a căuta esenţa unui lucru, iscodi (a) - a plăsm ui. La C.Negruzzi. iscodi (a) - a se interesa. La I.Creangă. iscodi (a) —a interoga, iscoditor adv. - scrutător, iscoditor adj. - priceput în a pune l.i cale ceva. La I.Creangă. is c o d i t ú r ă /- v. iscodeâlă. iscusíre/ - p ric e p e re .^ a C.Conachi, iscusit adj. - frum os.

|«i nill adv. dibaci, t i u*l(ór adj. - adem enitor. ItpAncA /. erizipel, brîncă. topiis i i sărbătoare pravoslavnică. / despăgubire. La I.Creangă. i .|n\>l (a) a despăgubi. ItpUóc i i . vechi act dom nesc. i*|iiliil i i . spital. ItpllA / iscuşenie. La CADE. (a) a se lăsa adem enit. Iipól i i . m ertic de vam ă la moară, topol i i . laraş. I«púl i i căuş pentru scos apă. La DU. iipuli (a) a curăţa (puţul). (a) - a scoate apă cu ispolul, lipi Avă /. - faptă. La C.N egruzzi. ItpruvA (BDŞ, 1 4 6 6 )- î n doc. lui Ştel i i i cel Mare. l* p r A v ă /- d e c r e t, dispoziţie. UprAvA /.' - aventură. U prA vA / - urm are. (CM ). U|. n ivnic m. - ş e f al poliţiei unui judeţ. I ii Al Kusso, V.AIecsandri. ItprA vnic ni. - dregător. I-P rAvnic ni. - pristav. La DLR. IM>rAvnic m. - reprezentant, mandatar. i i'ln cu va sudui p e ispravnicul cuiva, nu \ii chiam ă cum au suduit pre acela . .• a iste ispravnic, ci pre stăpînu său. Ih n v ila lui Vasile Lupu). l»|irAvf (a) - a săvîrsi, a pune capăt. 1*1*i Avi (a) - a se epuiza. •*l>i Avi (a) - a face. La M .Em inescu. I*pi A v n ic e å s ă / - soţia ispravnicului, lupi Avnici (a) - a se face ispravnic. Itpi A v n ic ie / - funcţie de ispravnic. l«pi rtv n ic ie/ - instituţie. La C.Negruzzi. ./(// ăst. La DLR. M ii pron. - ăsta. La V.AIecsandri. MnlAII pron. - ăstălalt. Mi c u i n e / - isteţim e. La A l.Russo.

147 istoria M oldovei / - istoria Statului M oldovenesc. istóv « .—com plet, deplin. E x p r . De is­ tov = cu totul, de tot. La V.AIecsandri. istóv n. - m oarte. (CM ), ístovo adv. - pe veci. (TD ). iştealânţ pron. - ăilalţi, iştór n. - latrină, itåc n. - v. etac. italiană/ - vintir cu trei burdufuri, iţåg m. - iţari la războiul de ţesut, iţalú şcă/ - viţică. iţåri m. pl. - schim bător de rost la răz­ boiul de ţesut, iţă / - vergea de aluat, iţăl m. - viţel. iţi (a) - a privi pe furiş, a se ivi. iţit adj. - pitit. La N .Ţ urcanu. iţîi interj. - a se iţi. E x p r. A face iţîi = a se arăta puţin. La V.AIecsandri. iucostău n. - priboi. iudí (a) - a aţîţa, a instiga. La CA D E. iúftă / - iuft. iú ftă / - m eşină pentru căptuşit. iuruşi (a) - a năvăli. (V.AIecsandri). iú şcă/ - închizător la sobă. iú şcă/ - zeam ă de piftie. iúşcă / - piftie. iú şcă/ - zeam ă de găină. iuşcă / —ciorbă. iú şcă/ —biciuşcă. La M .Sadoveanu. iú şcă/ - lovitură cu biciuşca, iuşní (a) - a plesni (cu biciul), iúşti interj. - lovitură cu biciul. L a DLR. iuţåri m. pl. - ciuperci com estibile, iuţi (a) - a se aprinde. L a I.C reangă. iuţi (a) - a-i sări ţandăra. La V.AIecsandri. iuţi (a) —a întărîta. L a C.C onachi. iuţi (a) - a se strica.

148 iuţi (a) - a ardeia. ívără f - dovleac. ívără-albă f. - dovleac com estibil. ívără-róşie f. - dovleac de nutreţ. ivéri m. - dovleac. ivícă f. - dovlecel. ivire f. —apariţie. Ivul (CD Ş, 1488) - popă. izări (a) - a se prăpădi. La T.Pamfile. izbåvă f. - scăpare, salvare. izbăvi (a) - a scăpa dintr-o prim ejdie, a se salva. La V.AIecsandri. iz b é liş t e / - prim ejdie, nenorocire. izbélişte (a lăsa de) - a năpusti. (CM). izbélişte f. - părăsire. La I.Creangă. Izbişte (CD Ş, 1453) - sat pe Răut. izgoniref - stupai. E x p r . A-i da cuiva stupai = a alunga pe cineva. La DLR. izí (a) - a dosi. izîdí ( a ) - a irosi. izîditór n. - irositor. i z î n í e / —vizuină. izm éne f. pl. - lam be la căruţă. iznoåvă f. - înnoitură. La N .G ane.

iznoåvă f. - snoavă. îţi venea să l> strici de rîs de iznoavele lui Ivan (I.Creangă). izvår n. - băutură din apă fiartă cu zahăr izvâr n. —vin fiert cu piper şi zahăr. Izvareţ (BD Ş, 1466) - boier. Izvareţ (BD Ş, 1466) - boier, izvărniţă f. - zăr de la urdă. izvoare (CD Ş, 1411) - sem n de hotar, izvód n. - cronică. în izvoadele bătrinc p e eroi mai p o t să caut (M .Eminescu). izvód n. - condică. La V.AIecsandri. izvód n. - docum ent copiat, izvód n. - model de ales covor, pe hîrtie. izvód m oldovenesc —scriere m oldove­ nească. izvodi (a) - a com pune. (M .C ostin). izvodi (a) - a pune la cale. La I.Creangă. izvodi (a) - a scorni. izvoditór m. - autor. izvoditúră f. - născocire. izvór«. - origine, sursă. (M.Sadoveanu). izvor (BD Ş, 1490) - sem n de hotar. izvorâş n. - jg h e a b la teasc. izvorós adj. - loc cu m ulte izvoare. izvozí (a) - a însem na, a stabili.

Itf•I*
îm brăţoşă (a) - a cuprinde în braţe, îm brăţoşăre f. - îm brăţişare, îm brăzdă (a) — a hotărnici un lot de păm înt cu o brazdă, îm brîn că (a) - a cădea în brînci. îm brîn cåt adj. —slăbit de picioare, îm b rîn şí (a) - a îm pinge, îm b rîn şí (a) - a opinti, îm brîn zí (a) - a tăvăli în brînză. îm b rîn zí (a) - a pune brînză în m ăm ă­ ligă. (I.Creangă). îm brîn zí (a) - a face brînză la stînă. îm brîn zít adj. - cu brînză. îm brîn zít adj. - înăcrit, corăslit. îm brobod itoåre/ - broboadă, îm bucă (a) - a îndopa. îm bucură (a) - a se bucura, îm bu cu rător adj. - care bucură, îm bum bă (a) - a încheia nasturii, îm bu m băt adj. - încheiat cu nasturi, îm bum biå (a) - v. a îm bum ba, îm bu m bu şcă (a) - a slobozi m uguri, îm bunătúră f. - făgăduială, linguşire, îm len cu í (a) - a vîntura cereale, îm pacă (a) - a angaja, îm pacătă adj. - angajată, îm paratí (a) - a dom ni, îm păiă (a) - a creşte lînă nouă. îm păiătă adj. - în c îlc ită (lînă). îm păivănă (a) - a îm piedica calul, îm părăch é (a) - a se învrăjbi, îm părătíţă f. - îm părăteasă, îm părătúş m. - prelungire m usculară, îm părăţí (a) - a se face îm părat, îm părăţí (a) - a domni. La Al.Vlahuţă. îm păroşă (a) - a se acoperi cu păr. îm părtăşén ie f. - luarea grijaniei, îm părtăşit adj. - cherchelit. îm pătră (a se) - a da de belea.

150 îm pedicătúră f. - obstacol, îm pedicătúră/ - p i e d i c ă (lacal, vacă), îm p eritú ră/ - febră, îm perşiun ăt adj. - cîrlionţat. îm pingătoăre / - unealtă de îm pins gunoiul. îm pistrí (a) - a încondeia. La I.Sbiera. îm pistrít adj. - zugrăvit, îm pestriţat, îm pînzí (a) - a îm prăştia, a răspîndi. îm prînzi (a) - a ajunge la prînz. îm pîrlogí (a) - a lăsa fără îngrijire, îm plăm ăeşåt adj. - bolnav de plămîni. îm plini (a) - a dorm i îndeajuns. E x p r . A-şi îm plini som nul = a dorm i îndes­ tulător. îm plini (a) - a o păţi. E x p r. A o îm ­ plini cu cineva = a nim eri într-o belea cu cineva. La V.AIecsandri, C.H ogaş, împlini (a) - a percepe o datorie cu forţa, îm plini (a) - a term ina, îm plini (a) - a rotunji o sum ă de bani. îm plini (a) - a-şi atinge scopul, îm p lin ir e / - executare. La C.Conachi. îm p lin ir e / - percepere a unei datorii, îm plinit adj. - bine făcută, îm plîntâ (a) - a cufunda, îm plîntå (a) - a m uia în ceva. îm poh orât adj. - încărcat, îm poncişă (a) - a veni în conflict, îm poncişăt adj. - încrucişat, îm popona (a) - v. a îm popota, îm popoţă (a) - a înzorzona. îm popoţåt adj. - înzorzonat, îm popoţonă (a) - a se îm podobi, îm popoţonâ (a) - a îm podobi cu daruri la nuntă. La E.Sevastos. îm popoţonåt adj. - îm podobit, îm porní (a) - a pom i. îm posesu í (a) - a arenda. La CADE. îm pospăí (a) - a se pricopsi.

îm p o s p ă iå (a) - a îngunoieşea. Limba aţi stricat-o ş i aţi îm pospăit-o cu vor/w necurate de la oraş. (C A D E), îm p o s p ă tå t adj. —reînnoit. L a M. Emi nescu. îm p r ă ş tia (a) - a presura, îm p r e jiú r adj. - întreagă, îm p re jiu rå ş i m. pl. - m ejieşi. îm p r e jm u ito r adj. - înconjurător, îm p re ju ră (a) - a cuprinde. La Al.Russo. îm p r e ju r ă (a) - a lega de ju r împrejui La I.Creangă. îm prejurăş m. —vecin. La E.Sevastos. îm preună (a se) - a se întîlni. îm pricină (a) - a se certa. La Al.Donici. îm pricinăt m. - parte în litigiu, îm proşcă (a) - a arunca bom be, pietre, îm puiă (a) - a se înm ulţi. (TD). îm puizí (a) - a podidi. (TD ). îm p u n c iş å r e / - contrazicere, îm punge (a) - a da ac (albina), îm puşcă (a) - a lovi cu putere. (DD). îm puşcă (a) - a o rupe de fugă. (DD). îm putăt adj. - dăruit nu din inimă, îm pu ţita (BD Ş, 1495) - fîntînă. în prep. - peste. (DD). în prep. —din. Tăf bat în palm i. (DD). în prep. - pe. Pun iar în masî. (DD). în prep. - la. Trăia în margine. (DD). în prep. - prin. Ş-o dăm în ra g ili (DD). în prep. - de. Eşti peşti în tot feliu. (DD). înaintaş n. - rindea de prim ă operaţie, înaintea / hot. - a m ustra. E x p r. A lua pe cineva cu înaintea în a p o i = a lua pe cineva la rost. în am ărî (a se) - a se întrista. (DD ). înarm åt adj. - armat, în ăcreălă/ - aciditate, în ăd u şă lă/ - astm ă. « în ăspri (a) - a se aspri, înăsprită adj. - uscată, înbolohăní (a) - a se învîrtoşa (ugerul).

•ulmin nlrtiă (a) - a se îm punge, im nli >i adv. măcar. La C.Conachi. Imi tllli'ii adv. - măcar. Şi, încaltea să Ht’ i rem /lină la capăt. Curentele m ari ib naţionalizare a literaturii (ca şi a . iillnrli) an p le ca t aproape întotdeauim Jiii M oldova ori de la moldoveni. ii i Ihtrtilcanu). im iiicrtlă adj. - îngreunată. (DD). i m u r n ită adj. — a fata. i m >t ailv. pe lîngă aceasta. E x p r . It.i Inert sau Şi încă = chiar mai mult ili'i II nlîla. im ii adv. - mai ales. E x p r . Dar încă i ii nlîl mai m ult. (I.Creangă). Inert in/y. foarte m ult. E x p r . Şi încă i ii in în m are m ăsură, im rt adv. - de asem enea, im rt adv. - chiar. La C .N egruzzi. Im illrt (a) - a se îngrăşa. La M .Sado\ >> 111( 1.

im itlrit adj. - împlinit la trup. La I.Sbiera. Iiicrtlrtră (a) - a încăleca. Im rtlrtrăre / - încălecare. Innllărăt adj. - călare. Incrtlccă (a) - a se sui călare. La CADE. Innllecå (a) - a porni la război. Incrtlîfăt adj. - pus într-o pungă. I n c r tlţă r i /pl. - încălţăm inte. liicill|ăto ăre f. - sac din pînză pentru i ,ikal strugurii. m edici m. pl. - încălţăminte. La I.Sbiera. Iik rtluşălă / - aţă ac|) m arginile avei. Iik ilp ă ţin å t adj. - nevendicat. (CM). Incilpeâ (a) - a intra. Iik'âpoşå (a) - a slobozi muguri, în c ă rc ă tu ră / - baterie pentru lanternă. Incilrcăţícă adj. - o u ă to a r e . Incilrí (a se) —a se încălzi. Iik a l ă r ă m å (a) - a strînge cingătoarea. Incillărăm å (a) - a se ghiftui. (CADE). I ik cn uşă (a) - a se face cenuşă.

151 în c e n u ş å t adj. - m ohorît. La M .Sado­ veanu. în cercui (a) o cetate - a ocoli. (CM ), în cét adv. - fără grabă. L a C A D E. încetişor adv. - atent. La V. Alecsandri. în ceţi (a) - a i se pune ceaţă pe ochi. în ch eét adj. - puternic, trăg ăto r (cal), în ch efălu í (a) - a se chercheli. în ch efălu í (a) - a chefui, închegare f. - întruchipare, închegătoåre adj. - vie (apă), în ch egăţică f. - plantă. La C A D E. în ch eitoåre adj. - vie (apă), în ch estritú ră / - ornam ent la streaşină, înche.tríe adj. - de culoarea pietrei, închiciorå (a) - a prinde puteri, în ch id ere f. - întrerupere, închina ( a ) - a d ă r u i , închină (a) - a cinsti. Boieri! Pen­ tru M oldova pah arul meu închin. (V.AIecsandri). închină (a se) - a se supune, închinăre f. - supunere, închinăre f. - urare. (V.AIecsandri). în c h in ă r e / - ciocnire de pahare, în ch in ăt adj. - cherchelit. în ch in ării adj. - posom orit, închiorchioşă (a) - a se oploşi. La DLR. în ch iorchioşăt adj. - chiorîş. La DLR. închipurlui (a) - a închipui. La CADE. în ch ircit adj. - chircit. La M.Eminescu. în ch isoăre/ - gherlă, în ch istritóri n. - rindea cu daltă mică. închizători n. - zăvoraş (la fereastră), închizători n. - ram ă (la fereastră), în ch izători n. - rătez la ladă. în cin ch ít adj. - ghem uit. La CA D E. în ciorapăt adj. - cu pete. înciotă (a) - a se încleşta.

■

152 în cîrcí (a) - a se părăgini. încîrjoét adj. - întortocheat, încîrjoetúră f. - cotitură, încîrjoiå (a) - a se încovoia, încîrjoiå (a) - a ocoli, încîrjoiå (a) - a se îndoia, încîrjoiå (a) —a coti (drum ul), încîrjoiå (a) - a se răsuci. La I.Sbiera. în cîn í (a) - a se înrăi. în cîrligåt adj. - cîrn. în cîrní (a) - a ocoli, încleştå (a) - a înfereca. încleştå (a) - a încercui, în cociobåt adj. - gîrbovit. în colătăcí (a) - a se încolăci, încon ju ră (a) - a cuprinde. La M .Em i­ nescu. în c o n tră (a) — a se îm potrivi. La M. Sadoveanu. în con tråre f. - opor. (CA D E), încordătúră/- î n t o r s ă t u r ă a drumului, încordătór n. - zăvor la stative, încordzî (a) - a se umfla picioarele la cal. încotoşm ănå (a) - a se îm bodoli. în crăm ăluí (a) - a se am ărî. (TD). în crăvăşåt adj. - cu cravaşă. încréde (a) - a se convinge, încrcdinţå (a) - a-şi ju ra credinţă, încrestå (a) - a încondeia, în crestí (a) - a încondeia (ouă), încrişcå (a) - a crîşni. încrosnâ (a) - a încărca în spinare, în crucí (a) - a se cruci. La I.Creangă. încrucít adj. —crucit, în crud zî (a) - a se încrunta. (TD). încrunta (a) - a însîngera. (CM ), în crun tåt adj. -în s în g e ra t. La Gr. U re­ che. în c ru ş ă t adj. - saşiu.

în cruşăt adj. - cu ochi diferiţi, în cruşăt adj. - strîm b. în cruşí (a) - a înroşi. La M .Eminescu. încruşit adj. - înroşit. La C A D E. în cru şî (a) - a se învîrtoşa. încuiå (a) - a se constipa. încu ib åtu r n. - incubator, încuietúră / - constipaţie. în cu itoåre/ - rătez (la ladă), încujbå (a) - a se încovoia. La C. N e­ gru zzi. în cu jb åre/ - încovoiere, încujbåt adj. - încovoiat, în cu m ătrí (a) - a deveni cum ătru. încurcålă/- în c u r c ă tu r ă . La I.Creangă. încurnuţåt adj. - plin de cum uţi. îndata - m are adv. - acuş, im ediat. La DLR. în dăm în åre/ - dibăcie. La CA D E. îndăm înåtic adj. - iscusit, dibaci, îndăm înă adv. - uşor. îndărăptå (a) - a da îndărăt. (I.Neculce). în d e prep. - unul cu altul, îm preună, înde prep. - între, unul cu altul, îndelungă (a) - a amîna. La Gr.Ureche. în deplini (a) - a îm plea. (CM ), îndesă (a) - a veni des. îndesăt adj. - insistent, îndeseåră adv. - în am urg, îndestulătă adj. - lăptoasă, îndilică (a) - a dezm ierda. îndîrji (a) - a se ţine dîrz. La DU. în d îrjire/ - sem eţie. La CA D E. îndîrjit adj. - sem eţ. La C A D E. în dob rí (a se) - a se îndrăgosti, în doit adj. —coroiat. Nas îndoit. (DD). în dosí (a) - a ascunde. La I.Creangă. în d o sî (a) - a se adăposti, îndosît adj. - ferit, în d osîtú ră/ - adăpost, îndrăci (a) - a se înfuria. La I.Creangă.

imit Agilor m. - îndrăgostit de sine. îndreptă (a) - a trim ite, im lreptă (a) - a reteza (m ucul lămpii), îndreptă (a se) - a se dezvinovăţi. Im lreptăre f. - m asă oferită de mire. In d rc p tătó ri n. - m istrie, în d rep tăto ri n. - rindea specială, hid rcp tu í (a) - a îndreptăţi. Indrituí (a) - a da dreptul. La CADE. în d ru g ă (a) - a toarce. (I.Creangă). în d ru g ă (a) - a răsuci cu druga, îndrugă (a) - a flecări. La M.Eminescu. în d ru g ă (a) - a răsuci cu druga. (TD). în d ru g ă (a) - a răsuci lîna cu mîna. In d ru g ăt adj. - tort lucrat din drugă. I n d r u g ă tú r ă / - tort răsucit cu druga. In d ru m ă tó r m. -n ă sta v n ic . La CADE. Indudică (a) - a înfuleca, îndulci (a) - a presăra. (TD). în d u ră (a) - a tîrpi. La CA D E. în d u ră (a) - a fi nem ilos. (I.Neculce). înecă (a) - a se înfunda. Inccå (a) - a se revărsa. (DD). înecă (a) - a cufunda (în copcă), în făp tu i (a) - a se lum ina de ziuă. In ră rm ă c ă t adj. - ferm ecat, vrăjit. Infåţosă (a se) - a se prezenta. Infăţo săre f. - prezentare. La CADE. I i i ferecă (a) - a încătuşa. In lirip a (a) - a-şi veni în fire. La DU. In lîrn îiă (a) - a se enerva. In fîrtă ţí (a se) - a se înfrăţi. In llăciú n ef. - inflam aţie. înflori (a) - a încărunţi. In focă (a) - a încălzi ceva la foc. tufoiă (a) - a form a căpăţînă. in fo rţă (a) - a sili din răsputeri, in lră ţişă (a) - a se înfrăţi. In frîu ă (a) - a pune frîu. In fru m u se ţå (a) —a onora, în fru p tă (a) - a m înca de frupt. La DU.

153 înfulecă (a) - a m înca lacom . La DU. în fu nd ătura (CD Ş, 1428) - sem n de hotar. în fu rgon ăt adj. - încărcat cu vîrf. în fu ştăt adj. —boşturos. în găib ărăt adj. - plin de cum uţi. în găib ăråt adj. - cu m ulţi copii, în găib ărăt adj. - încolţit de câini, îngăim ă (a) - a zăbovi. La V.AIecsandri. în gălb iní (a) - a începe să se coacă, în gălu şă (a) - a lega sfoara la năvod, îngănésc adj. - cu boabe galben-roşietice. în gheboşă (a) - a se cocoşa, îngheboşăre f. - cocoşare. în gheboşăt adj. - cocoşat, în ghiă (a) - a îm bia. înghiă (a) - a tocm i, a angaja (o slugă), în ghim p ă (a) - a da ac (albina), în ghim p ătór m. —ciulin, în ghiţitoăre f. - beregată, în ghizlu í (a se) - a se încum eta, în ghizu í (a) - a se gîndi. (DD ). în ghizu í (a) - a se hotărî. (DD ). înglodă (a) - a se cu funda în noroi, înglodă (a) - a întroieni. (DD ). înglodåre f. - cufundare în noroi, în glod ăt adj. - îm potm olit, înglotí (a) - a strînge oaste. (I. Neculce). îngrădeălă f. - corlate (la puţ), îngrăditură f. - v. în grăd eălă. îngrăditură de stu f f. —gard. în grăm ădeălă f. - adunare, îngrăunţă (a) - a se um fla picioarele, în grău nţăt adj. - zgrunţuros (păm înt). îngrebănoşăt adj. - cocoşat. (TD). îngreblă (a) - a grebla, îngreună (a) - a răm îne gravidă. (TD). îngreună (a) - a îngreca. La CA D E.

154 în g re u n a tă adj. - îngrecată. La CADE. în g r e u n a tă adj. - însărcinată, în g ro p a (a) - a trage ţărînă la rădăcină, în g ro p ă m ín te f. - înm orm întare. (TD). în g u rlu í (a) - a se îndrăgi. La DU. în g u ri (a) - a pescui cu două năvoade, în g u rm e d z î (a) - a trage ţărînă. în g u rz í (a) - a uni m arginile opincii, în g u rz í (a) - a înţepeni. La M .Sado­ veanu. în gurzít adj. —încreţit. (TD). înhăinåt adj. - îm brăcat, înhălcí (a) - a tăia în bucăţi, înhăm ătóri adj. - buni de înhămat, în h ă m ă t ó r i/pl. - harnaşam ent. (TD). înhăm ătúră / - harnaşam ent. (TD). înhăpå (a) - a apuca repede cu gura. în hîrzob åt adj. - îm pletit. (TD). înhobotă (a) - a pune vălul miresei, înholbâ (a) - a se concentra. La CADE. în horbotât adj. —îm podobit, înhuli (a) - a înfuleca, înjiunghiâ (a) - a surîde. E x p r. A se înjunghia a rîde = a surîde. înjugătóri adj. - buni de înjugat. (TD). înjură (a) - a se jura. înlăbă (a) - a înhăţa. (TD). înlăúntru adv. - în interior. La DU. înlesni (a) - a salva. (TD). înm alacofåt adj. — îm brăcat cu malacof. La DU. în m ă / - m am ă. (Gr.U reche). în m ă rg e lå tă adj. - cu m ărgele. (TD). în m în iă (a) - a se mînia. (TD). înm ohorît adj. - umplut cu mohor. (TD). în m o r m în tå r e /-p o g r ib a n ie . La DEX. în m o r m în tå r e / - pogrebanie. (CM ), în m o r m în tă r e / - petrecere. (CM), în m u lţi (a) - a năboi (apa).

în m u lţi (a) - a um noji. (C A D E), înnădi (a) - a suda. în naruí (a) - a ţărnui porum bul, în năb uşí (a) - a năvăli. La CADE. în năb uşí (a) - a sufoca. La CADE. în năb uşí (a) - a podidi. La CADE. în năd i (a) - a com pleta. La CA D E. în năd i (a) - a-şi face drum . La DU. înnădusălă / - căldură mare. înnăduşålă / - transpiraţie, în năd uşí (a) - a face să se înm oaie, în năd uşí (a) - a fierbe, la foc mic. în năd uşí (a) - a se sufoca. La CADE. în năd uşí (a) - a lichida, în năd uşí (a) —a reprim a. (DD ). în năd uşí (a) - a stinge. La DU. în năd uşí (a) - a sugrum a, înnăduşí (a) - a îm piedica dezvoltarea, în năd uşí (a) - a face cuiva necazuri, în năd uşí ( a ) - a - ş i stăpîni em oţiile, înnăduşírc / - strangulare, înnăduşíre / - sufocare, înnăduşít adj. —potolit, înnăduşít adj. - înfundat. La I.Creangă. în năd uşít (a) - fără rezonanţă, în năd uşitór adj. - sufocant, în nem ăluí (a) - a se înrudi. (TD). în nem ăluít adj. - înrudit, în nem u í (a se) - a se înrudi, înnem uíre f —înrudire, în nem u rí (a) - a se înrudi, în nem u rí (a) - a înrubedeni. La DLR. înnem uít adj. —înrudit. (DD ). înnoură (a se) - a apărea nori pe cer. înnourå (a se) —a se întuneca, înnoura (a se) - a se am ărî, a se scîrbi. înnourå (a) - a um bri. La N .G ane. înnouråt adj. - acoperit de nori. înrotåt adj. - cu coroană bogată. (TD). însam nå (a) - a num i. (TD ). însam nå (a) - a stabili. (TD). s

r

jgiHHtiiulóri n. - paralel de tîm plărie. ptHininW ») un bucheţel. PMHiiiArc/. - nadpis. La DLR. |H«Aiii ii Ar i i i . - chern. iM'Aiinioşi (a) - a se face sănătos. Ut in/v. - ojină. La CA D E. ItMi 1 1* ii zapis. La DEX. Im Ih Ii'A (a) - a se trezi. (TD). Imit i i jíi (a) - a se învîrtoşa. (DD). li"ii|c(A (a) - a-l apuca cîrceii. Imnliií (a) - a înşela. (TD). lnţfAcA (a) - a lua brusc. La DU. InţlrA (a) - a se înhăita. (TD). Iiiyninolotocí (a) - a m ototoli. Inţinoltăci (a) - a înfăşură. La CADE. In>nrubâ (a) - a întem niţa. lnlA lăghirå (a) - a îm piedica căruţa. IiitArîtå (a) - a aţîţa, a iudi. La CADE. InlAi niţå (a) - a pune tam iţa pe cal. InlA rniţât adj. - înşeuat cu tarniţă. Intcrm in å (a) - a term ina. (TD). Inii interj. - ia, ian(te). (TD). Inlinâ (a) - a se m urdări cu noroi, în tin a re f. - m urdărire, în tin a t adj. - m urdărit de noroi, ín lin d z ă to å re f. - tindechie. (TD). înlínge (a) - a m uia m ăm ăligă, pâine în sos, grăsim e, m ujdei. La E.Sevastos. ’ f n t i n s ú r ă / - coastă, povîrniş. iiitin sú ră /. - şes. in tirí (a ) - a alunga cu sila. La CADE. i n t î l n í r e a / hot. - vizită a m irilor pă­ rinţilor m iresei. (TD ). m tîlníş 11. - în tîln ire . La I.Creangă. î n t î m p l å r e / - vină. (TD). în to a rc e (a) - a castra. Cai, p o r şi sijiu ,t[ăne, da buhai, berbeşi s-întorşe. în to a rce (a) - a se învîrteji. (CM ).

155 în tocm i (a) - a se angaja. (TD ). în toílåt adj. - plin de noroi, întorlocå (a) - a uni. (TD). întorlocå (a) - a fuziona, întorlocă (a) - a face casă comună. (TD). întorlocå (a) - a se întoarce din drum . în tors adj. - castrat, în tors adj. - încovoiat, întors adj. - neînţeles. La M .Eminescu. întors adj. —înţărcat. (DD ). în tracoåce adv. - încoace, spre noi. întrăm å (a) - a pregăti o armă. întrebå (a) - a cere. (DD ). întrebå (a) - a cere. întrebå (a) - a fi observat. (DD ). în treb ăciún e f. - întrebare. (DD ). întrecåre f. - întrecere. (TD ). întrcm å (a) - a întrarm a. La C A D E. întrem å (a) - a se întări. La CA D E. întrem å ( a ) - a se vindeca. La CA D E. în trib ageåc n. - cotruţă (DD ). în t r is t ă c iú n e /-în tris ta re . (TD). întrunchinå (a) - a învinui, întruchipå (a) - a înjgheba, întruna adv. - m ereu, tot tim pul, întuflicå (a) - a înfuleca, întúncc n. - întuneric. La C.N egruzzi. întunecat n. - am urg. C înd s-o dat soarli la întunecat, hai s î s î scoată dzăstre. (TD). întuneric n. - m ulţim e m are. (I. N e­ culce). în t u n e r iş c å lă /-în tu n e ric , în tu nicåt adj. - şaten, înturnă (a) - a se întoarce. La CA D E. înturnå (a) - a întoarce ochii, înturnă (a) - a castra, înturnåre f. - întoarcere. La C A D E. înţăncuşå (a) - a găuri. (D D ). înţăncuşå (a) - a se agăţa. (DD).

156 înţăncuşå (a) - a proba. (DD). înţăncuşăre f. - probare. (DD). înţăncuşåt adj. - găurit. (DD). înţăncuşåtă adj. —ruptă. (DD). înţăpâ (a) - a da ac (albina), înţăpoşă (a) —a se îm punge, înţărcătoåre f. - păşune pentru mieii, înţărcui (a) - v. a ţărcui. în ţelepţi (a) - a fi încercat de viaţă, în ţepiní (a) - a se învîrtoşa. (TD). înţinå (a) - a se ţine abia. La CADE. în ţinåt adj. - care abia se ţine. La DU. înţîfni (a se) - a se irita, înţînå (a) - a fi atins uşor de o boală, înţîntăt adj. - ţintat. (TD). înţîţînå (a) - a prinde în ţîţîni. înţîţînåt adj. - prins în ţîţîni. înţoţonât adj. - înzorzonat, înţurţurå (a) - a se acoperi cu ţurţuri, înţurţurât adj. - acoperit de ţurţuri, în vălu i (a) - a tăvălugi ogorul, învălătuci (a) - a se înfăşură, în vălí (a) - a înfăşură urzeala pe sul. în vălí (a) - a acoperi (o casă), învălíş nem ţăsc n. - v. învălitoare nem ţească. în v ă líş ru să sc //. - v. în v ă lito a re m ol­ dovenească. în v ă l i t o a r e / - piuă. (D D ). în v ă lito a re m o ld o v e n ea scă/ - acope­ riş din m ăldare de stuf. în v ă lito a re n e m ţe a sc ă / — acoperiş din m aldăre de stu f scurtate, în v ă litú r ă / - ştergar pe colaci, în v ă lu i (a) - a i se face greaţă. (DD). în v ă lu i (a) - a cuprinde. (DD). în v ă sc ú t adj. - învelit dur. (DD). în v ă sc ú t adj. - acoperit, învelit. M. Eminescu. în v ă ţă c é l m. - discipol. La CADE.

învecina (a) - a hotărî. (CM), înverm ănoşi (a) - a avea vierm i, în veştí (a) - a îm brăca, învietoåre adj. —vie. (TD). în vin åt adj. - beat. învioşå (a) - a se înviora. La CA DE în vioşåre/ - înviorare. La C.Conachi învioşåt adj. - înviorat. La M. Eminescu învitå (a) - a asm uţa. La Dosoftei. în vîrtí (a) - a înveli. (TD). în vîrtíta/ - dans popular, învîrtíta / —m elodie, în vîrtítă/ - plăcintă rulată, în vîrtitú ră / - vîrtej de apă. învoålbe (a se) - a se învolbura, învoălbe (a se) - a pregăti firele, în voi (a) - a binevoi. (DD ). în voi (a) - a voi, a dori. (TD ). învoi (a se) - a se îm pogodi. La CADE în voială / - îm pogodeală. La CADE. în voia lă/ - zdelcă. La DEX. învoieşå (a) - a se bucura. La I.Neculce, învoinţå (a) - a perm ite. La N.Costin. în voín ţă/ - înţelegere deplină, învoioşå (a) - a se bucura. La I.Neculce. în voitori m. pl. - participanţi la joc. învrăjghitóri n. - dinţar de rostuit, în vrăjní (a) - a se duşm ăni. (TD). în zăh ărí (a) - a îndulci. (TD). înzălăt adj. - în zale. (TD). înzăroşă (a) - a se înăcri. (TD). înzeít adj. - divinizat. La M. Eminescu în zilí (a) - a avea viaţă. (I.C reangă). în zilí (a) - a trăi de azi pe m îne. N-arc nici cu ce se înzili. (C A D E), în zition í (a) - a slăbi. (TD). înzîuă (a) - a se face ziuă. (TD). îra interj. - exprim ă uimire. I.Creangă. îracå interj. —v. îracån. îracån interj. - vai, văleu. E x p r . îracan d e m ine = saraca d o m in e!

I

157

J

ni dulău. |Alii) / boală de câini. |itl>A / javră. IrtlilAn in. - vlăjgan. (TD). |i(lilitu m. - câine de stînă. |i«l)rAc in. - destrăbălat. |Mhrúc ni. - grob. La DEX. |m i i jaf. La DU. |hi' ii jaf. (DD). |mcAş i i i - jefuitor. La DLR. |N
archílă f . - cojoc învechit, ărchină/ - toroipan, ârchină f . - bucată, ard élă/ - zarzăre (fruct), årlă f . - javră. aróvne f . - cleşte de bucătărie. aróvniţă f . - faraş. åtca f . - m ijatca. (TD ). ăcåş m. - jefuitor. ăcu í (a) - a jefui. ălănie f . - durere. ălånie f - dorinţă. L a G r.U reche. ălănie f . - hatîr. (TD). ălbåş m. - persoană ce caută dreptate. ălí (a) - a deplînge un mort. ălí (a) - a căina. ălí (a) - a regreta. ălí (a) - a se plînge. ă lít n. - tînguire după un m ort. ălít n. - com pătim ire. ălít n. - regret. ălitór adj. - care jăleşte. ălitór adj. - tînguitor. (D D ). ălitór adj. - tînguitor. La V.AIecsandri. ăluí (a) - a trim ite jalb ă. ăluí (a) - a com pătim i. ăluít adj. - îndurerat. ăluitoăre f . - bocitoare. ăluitór m. - persoană care se jălu ie. ăpcăní (a) - a je fu i, a prăda. ărătniţă f . - vătrai. ărăghí (a) - a răscoli jăraticul. ărăghí (a) - a răscoli în sobă. ărăghitóri f . - băţ de răscolit jăraticul. ărăjí (a) - v. a jărăghi. ărchi interj. - pliosc! (TD). ărcuít adj. - ponosit, uzat. ărghie f . - vargă.

158 jărghie f. - palcă. La DEX. j ă r g h ie / - prăjină la corlatele puţului. jărişte / - loc ars, pustiit. (I.Neculce). jă rn ă / - je m n ă . (TD). jărpån m. - cal slab. La DLR. jărpån m. - m itocan. jă v ă lå e / - droae. j d e å u e ă / —coaja întreagă a oului. jeåb n. - arătură de toam nă. j e å n ă / - sprinceană. jeånă / - zori. E x p r. Sî faşi jean î = se lum inează de ziuă. jeånă la frunte / - sprinceană. j c å n d r ă / - terci de porum b. La DU. jcărbă / —ju ru b iţă din trei fire de tort. jcchílă f. —obiecte la stînă. je c h ílă / - povară. jecuí (a) - a prăda, a jefui. La M.Costin. jecuít adj. - prădat. La M .Costin. jedéc n. - dîrlog. j e l e / - j a l e . La M .Em inescu. La DU. jeli (a) - a dori. jeli (a) - a cruţa. j e l i ş t e / - bătaia vîntului. (TD). jéliţă f. - bătaia vîntului. Pre faţa pămîntului, Pe je liţa virilului. (TD). jelós adj. - m ărinim os. j c l u i å l ă / - plîngere. jelu iâlă/ - com pătim ire. jem anåri m. p i - gem eni. (TD). jém ene / pl. - coptură asem ănătoare cu colacii. (TD). jcm cn c/ pl. - pâini albe. jém nă/ - pâine albă la anum ite ocazii. je n í (a se) - a se miji. (TD). jeníţa f hot. - bătaie (a vîntului). E x p r . în jen iţa vîntului = în bătaia vîntului. j e r é b ie / - jurubiţă. La CADE.

jerghitór n. - vătrai, jerjeveå / - cercevea. j e r p e lit ú r ă / - haină veche, j e r t f ă / - p o m a n ă . (TD). Jerul (BD Ş, 1468) —pîrîu. jgheab n. - valău. jgheabuitór n. - rindea pentru jgheahm I jgrab n. - lădiţă pentru m încare la cu jgut n. - şumuiag de paie de curăţat cml j ib a n å / - ferăstrău de o mînă. jicnicér/n. - dregător jitnicer. La DIM jicoâlă / —viscol. jícol n. - ninsoare cu vînt puternic. jicolí (a) - a bate vînt cu ninsoare. jicolí (a) —a ninge. j íc / - struguri. j íe / - ciorchine dc strugure. jifórn iţă/ - bătaie (a vîntului). E x p i Jiforniţa vîntului = bătaia vîntului. jig n. - jeg . La DU. j ig ă n i i/ pl. - dihănii. La I.Creangă. jigăra ie/ - boală la anim ale. jigh ér alb m. - plămîn. jigh ér negru m. - ficat. jighiréală f. - arsură în gît. La CADK. j ig h ir e â lă / - boroboaţă. (DD ). jighíri m. —plămîn. jighiríu adj. - roz (culoare a vinului). jigh iú ţă/ - aghiuţă; drăcuşor. jigîd adj. - v . jigît. jigît adj. - sprinten, vioi. jigît adj. - zvelt. (TD). jigît adj. - subţirel. jíg n ă / - vatră de fierărie. jigoå re/ - arsură în gît, stom ac. jihód m. - lapoviţă. (DD). jihu í (a) - v. a jiui. jim atåte / -ju m ă ta te . j i m a t å t e / - ju r u b iţă din 20 de jirebii jim bå (a) - a se rînji. L ^ M .Sadoveanu

Ilinhit (a) - a vălura. |lml»H adj. - r în j it. La A l.Vlahuţă. lliiiliA tiiră / - m uchia valului. |linliA lură f. - rînjet. |l"uAşícă adj. - jingaşă. (DD). |lu // zeam ă de struguri. (DLR). |lnli|A / - zer cu caş. |liilAlilu n. băţ de am estecat zărul. |lnj;k‘e n. pl. - picioare. (TD). jln lA n a / - vacă fatată într-o joi. |I ómi casei n. - podea de lut. |lu l> ic / - jurubiţă de 30 de fire de tort. ( I r é b ie / - fîşie îngustă de păm înt. |lţtn a r i m. - vişin (pom ). |lţtn iu adj. - şaten. |l> în î/ - cireaşă. |!)îiiî coaptă adj. - roşu-întunecat. JltAr m. - păzitor de ţarină. La DU. (ItAri m. - om care îngrijeşte vitele, jltiiri 111. - văcar. Jitelepăzăjîtari. (TD). |IIArí (a) - a îndeplini funcţia de jitar. J l l ă r í e / - plata jitarului. j i t ă r í e / - o c u p a ţia şi plata jitarului. |ltslríe / - c a s a jitarului. ( i l i e / - povestea vieţii. La I.Creangă. jitu iţă / - m agazie de grîne. j í l n i ţ ă / - cuptor de copt pâine. |í|ă (de s ă d i t ) / - s a d ă . La CADE. j i ţ ă / - viţă, filon, liţă (CD Ş, 1 4 5 5 ) - padina lui jiţós adj. - tare şi cîlţos (lem n), liu b ă í (a) - a pişcă. (TD ). Im bilí (a) - a greşi, jiudecå (a) - a sudi. La DLR. j i u d e c å t ă / - sud. La DLR. jiúg n. - sem icerc la ju g u l carului, jiúg n. - gură de ham de piele. |iii}> n. - arc de înhăm at. jiúg n. - gîtar (la căpăstru). jiúg n. - unitate de măsură pentru lemne.

159 jiuganåri m . - persoană care castrează, jiugări in. - m eşter de ju g u ri, jiu gălí (a) - a m îngîia. jiugléji in. pl. - coceni fară frunze, jiu í (a) - a îndestula copiii, jiu í (a) - a ieşi din nevoi, jiu m ă tă te/ - p an to f (bărbătesc), jiu m ă tâ te/ - pingea. Jium ătăte Ion (C D Ş, 1 4 0 8 )- b o ie r . jiún ghi m . - om rău. (D D ). jiu ru í (a) - a făgădui (de m ire). (TD). jiu ru í (a) - a dărui. (TD ). jivâlcă / - secerătoare. jiv é ţ n. - lemn la frînghia năvodului. jivo rî (a) - a bate vînt cu ninsoare. jizdån n. - portofel de piele. jízdă / - talpă la puţ. jîg n. - jîg ă ra ie . M ă frig ijig u . (TD). jîg n. - astm ă. jîg å lă / - vergea de răscolit focul. j î g å l ă / - v. juvală. jîgh iú ţă/ - ju ru b iţă de 30 de fire. jîg h iú ţă/ - m otcă. La DLR. jîgîrît adj. - (copil) pipernicit. jîgn í (a) - a scrobi (urzeala). jîlós adj. - tare şi cîlţos (lem n). jîm b ă / - persoană cu dinţii în faţă. jîm b ătoăre/ - dinţar pentru ferăstrău. jîm b ă tú ră / - greşeală la nividit. jîm óc n. - unealtă de tras obezile. J îtă ríe/ - toponim (U ngheni). jlo å b ă / - m îrţoagă. (DD ). jlob m . —bădăran. jm arcaí (a) - a bate, a lovi. (TD ). jm îh n. - tescovină. jm îh ă / - boştină. jnăp ăí (a) - a bate. (I.C reangă). jnăp ăi (a) - a toroipăni.

160 jncåpan m. - brad mic. La DU. jncåpan m. - toroipan, jnicioågă f . - nuia. joâgîră f . - ferăstrău de o mînă. joânghină f . - băbom iţă. joărdă f - nuia. La DU. jo ă rd ă / - jo a p ă . La CA D E. joc n. - dans popular moldovenesc. E x p r . A lua la joc = a invita la dans; A lăsa în joc = a ofensa public pe flă­ cău sau dom nişoară, joc n. - hora satului; E x p r. A ieşi la joc = se spune despre dom nişoarele şi flăcăii care prim a oară iau parte la hora satului. A scoate la joc = a invita o dom nişoară la hora satului, joc n. - parte de plasă la avă. jócul cel m are n. - hora nuntaşilor, jóile adv. - în fiecare joi. joim ír m. - m ercenar polonez, joim íri m. pl. - corp de oaste, jolb n. - uluc. jolb n. - lădiţă pentru m încare la cai. jolb n. - loc pentru uneltele pescăreşti. jólnă f . - um flătură la gît. La DU. jolnós adj. - roşcovan. jom n. - tescovină. jórdie f . - joardă. La I.Creangă. jos adv. - după. E x p r . Din jos de am iază = după am iază. joseăn m. - locuitor din Ţ ara de Jos. La DLR. j r é g h ie / - ju ru b iţă din trei fire. jú b ră / - bubă. La CADE. jucărícă f . - jucărie m ică şi frumoasă, juchétcă f . —jachetă, juchétcă f . - veston, juchetcúţă f . - căm aşă bărbătească, júchi m. pl. —secară îm blătită.

juchişóri m. pl. —v. juchi. júde m. - căpetenie a unei obşti săteşti jude (CD Ş, 1425) - căpetenie a um i obşti ţărăneşti. judecie (CD Ş, 1434; BD Ş, 1488) Ir ritoriu în stăpînirea unui jude. ju d éţn . - judecată. (M .Em inescu). ju d éţ n. - proces. La M .Sadoveanu. jud éţ n. - delă. La DLR. Jugani (BD Ş, 1 4 9 5 )- s a t . ju går m. - bou bun de înjugat, juganåri m. - persoană care jugăneşlc jugăríţi m. pl. - cai ju g ăn iţi. (DD). jughínă f. - jivină, jughínă f. - oaie slăbănoagă. ju gu í (a) - a înjuga. (TD). ju gu v ín ă f. - jiv in ă , câine. (DD). J u la (BD Ş, 1491) - boier moldovan. ju lă n adj. - înşelător. Th.H olban. Ju le a (BDŞ, 1 4 9 5 ) - fratele lui Pîntecc. J u le şti(C D Ş , 1 4 3 7 )- s a t . julétcă f. - vestă. júlfă / - m încare de post. júlfă f. - turtă din săm înţă de cînepti frecată cu zahăr. julí (a se) - a-şi jupui pielea. La CADE. ju lí (a) - a zgîrîia. M iţaju leşti. (DD). Julici (CD Ş, 1 4 5 3 ) - boier, ju litú ră f. - ju p u ir e uşoară. L a CADE. jum âlţ n. - sm alţ. L a M .Em inescu. jum ălţ n. - smalţ. (DD ). jum ălţuí (a) - a sm ălţui. jum ălţuít adj. - sm ălţuit, jum ări f. pl. - v. jum ere. jum ătate f. - soţie. (P.Ispirescu). jum ătatef. —claie mică. (V.AIecsandri). Ju m ătate (BD Ş, 1491) - neam boie­ resc. j u m ă t ă ţ / pl. - pantofi de dam ă. j u m ă t ă ţ / pl. - pantofi bărbăteşti.

Im n ătăţc n i (CD Ş, 1430; BDŞ, 1492)

161

sat.

|u m é re f pl. —cam e de porc îm bucătă|ită, prăjită bine şi pusă la păstrare. jtiuc m. - juncan. L aN .Ţ u rcan u . juncani m. pl. - cai tineri. (TD). junél 111. - flăcăuan. junghi (a) - a surîde. E x p r . A se ju n g h i ii rîde = a zîmbi cu colţul gurii. junghi n - pum nal. La C .N egruzzi. junghiå (a) - a înjunghia. ju p m. - m ănunchi. La CA D E. ju p n. - m aldăr de stuf. jup n. - snop îmblătit de grîu ori secară. ju p an m. —înalt titlu boieresc. ju p ăi (a) - a lovi. La CA D E. jupi (a) - a jupui. La C.N egruzzi. jupi ( a ) - a beli. j u p í r e / - ju p u ir e . ju p ít adj. —jupuit. j upitór m. - ju p u ito r. ju p în e â să f. - soţia unui boier.

jupîneşică f . - nevastă tînără. jup îniţă f . - boieroaică tînără. jupîn m. - titlu de politeţe, jup îniţă f . - fiica unui jupîn. jură (a) - a înregistra căsătoria (TD). Juratul (BD Ş, 1 4 6 9 )- b o ie r , jurub iţă f . —nuia. ju ru gh íci m. pl. - snopi m ici de stuf. ju ru í (a) —a făgădui. ju ru í (a) - a făgădui (de soţie). ju ru í (a) - a se lega prin jurăm înt. juruín ţă f . - fagăduială. L a C A D E. juruită f . - făgăduială. La CA D E. juvâlă f . - jig a lă . (TD). ju vâlă f . - frigare. ju vă ţ n. - laţ. La M .Sadoveanu. juvăţ n. - laţ la postoroncă. ju v én ief. - jivină. juvínă / - jiv in ă . jvală f . - cuţit de ju n g h ia t porcii.

L la (a se) - a-şi spăla capul. E.Sevastos. la (a) - a scălda. La I.Creangă. låbă f. - cîrlig la cange, l a b ă / - arc cu cîrlig la coasă, låbă/ - unealtă de scos cuie. låba-broaştei - coada-racului (plantă), lac (BD Ş, 1493) - semn de hotar, lac (CD Ş, 1437) - sem n de hotar. Lacul Puturos (BD Ş, 1493)- s e m n de hotar. lac n. —groapă cu apă. Iac n. - vopsea cu ulei. iacatui (a) - a unelti. låcăt ii. - parte a cotigii pentru grindei. låcom adv. - tare, adînc. (TD). lå c r ă / - secţic într-un hambar. låcră/ - strat de legume. låcrăm / pl. - lacrimi. lacuşór n. - groapă cu apă de ploaie. lådă/ - ladă pentru păstrat cereale. lådă cu sp ătar/ - sofa. låe adv. - negru amestecat cu alb. DU. lafét n. - secerătoare. lågăr n. - loc um bros pentru vite. lågăr n. - loc îngrădit pentru păsări. lâgh iţă/ - laviţă. lâgh iţă/ - sobă orizontală. lagivérde adj. - verde-m ăsliniu. lagúm m. - şanţ subteran. låi n. —mîl. laidăc m. - netrebnic. låinic m. —pierde-vară. La I.Creangă. lainşeri n. - covor. låitic n. - laviţă. lå iţă / - pat de lemn. låiţă/ - scaun lung. M .Em inescu.

låiţă/ - scaun m are fară speteze. låiţă/ - prispă din scînduri. la la n g h ită / - c lă tite . La CA D E. lam bår n. - rindea pentru lam be. låm b ă/ - rindea pentru jgheaburi, låm bă/ - rătez la ladă. låm bă/ - m îner la ladă. låm bă/ - lam pă (de gaz), låm oste/ - diaree acută. La DU. lam påc m. - chirpic. lam påc m. —cărăm idă nearsă. Iam pacåri n. - form ă pentru chirpici lam pacåşi n. - chirpic. (TD). lam påtcă/ - candelă, lam påtic n. - candelă la icoană, låm pă de e le c tr ic ă / - bec. la-m prcjúr adv. - de jur-îm prejur. lan n. - ogor sem ănat. La DU. landråt m. - porc urecheat, låndruş n. - lăcrăm ioară, lanşer n. - lăicer. ia n té ţ n. - scîndură îngustă şi lungă. la n tú h n. —sac mare, ţuhal. lan ţîu n. - potîng. la n ţú g n. - lanţ. L a V.AIecsandri. la n ţú g n. - lănţişor. La M .Sadoveanu. la n ţú h n. - potîng. la n ţu jé le n. pl. - opritori (la hamuri). la p a ţó n m. - om înalt, sdravăn. lå p ţi m. pl. - lapte m uls la o mulsoare. L a rg a (BD Ş, 1 4 9 3 )- p îr î u . lå sc h ir n. - plătică. la t n. - covoraş pe laviţă. la t n. - ţol pe podea. la t n. - lăţime. La DU. lå tă / - prăjină pe corlate la puţ. latéş adv. - încovoiat într-o parte. E x p r. C o a rn e lateşe = coarne aduse, sucite în lături şi înapoi. lå tin a adj. - viclean. (D D )

I.iiitm

•

ii

lim ba latină. A I.M ateevici. covoraş pe laviţă.

lalIVM a covoraş cu ciucuri. Ulm ii. troacă. IkIih i i burlui la teasc. U lu it' / ram ă (de fereastră). Imn .1 / prăvălie. I mu n / rindea lungă. Mm ,i / unealtă pentru finisat şindrila. Uiu ui (n) a rindelui. I (linii (UDŞ, 1 4 9 0 )- p îr î u . Iii' «mi i i . fibră sintetică. I.M mi ii ii. ţesătură din fibre sintetice. In i i i teren defrişat. Iiii ii locaş. Im iktA /. lacăt. La CA D E. Iiii illiil (a) - a pune la cale pe cineva. Im .Huit adj. - încuiat. I.h rflniiór m. - iasom ie. Iilt i Iţfl /. - cutioară rotundă. Im i ú | ă / - sertar. Im ui (a) - a locui. Im ul (a) - a vopsi. I m u i n ţ ă / - locuinţă. Im u ito r in. - locuitor. Im u stâ ri m. - g reier de cîmp. Irtiliiri n. - covoraş de lînă. M diţă de s a re / - cutie pentru sare. lm li|ă /.' - cutie pentru vopsea. I m l i |ă / - form ă pentru chirpici. Imliţă /.' - form ă pentru cărămizi. Imlói n. - ladă pentru cereale. lAdiincă / - ladă (la trăsură). lAilúncă f. —urcior de lapte. Iftlfti (a) - a se desfăta. La DU. ItUccr n. - covor. La I.C reangă. Irtid o åră f. —laviţă m ică. Imiiicí (a) - a umbla brambura. CADE. I d i l i c ă / - pat de lemn fară speteze. lălăi (a) - a cînta prost.

163 lălăi (a) - a trăncăni. L a DD. lălăi (a) - a păşi legănat. La DU. lălîe adj. - nepricepută, lălîu adj. - neîndem înatic. La DU. lă-m ă-m ăm ă m. - prostănac, lăm bări n. - rindea de făcut jgheaburi, lăm buí (a) - a face lam bă. Iăm buí (a) - a fălţui cu rindeaua, lăm buitóri n. - rindea de jgheaburi, lămbuitúră/ - jgheab făcut cu rindeaua, lăm păcåş m. - cărăm idă nearsă. lăm păşél m. - cărăm idă nearsă. lăm urătă adj. -ră m u ro a s ă . (TD). lăm uri (a) - a răzvidi. La C A D E. lăm uri (a) - a disparea. N egurile de p e M oldova se lămureau. (M .Sadoveanu). lăm urit adj. - topit. (TD). lăm uritor adj. - explicativ, lăm úştie/ - m ulţim e mare. Th.H olban. lăór n. - partea textilă a cînepii. Iăptåş n. - plasă de pescuit, lăptóc n. - scoc. La I.C reangă. Iăptóg n. - traistă pentru m încare Ia cai. lăptúgă / - alior. lărm ălu í (a ) - a face gălăgie, lăsătóri n. - b ăţ la sulul de dinapoi, lăsăţilă m. - lăţi-lăţilă. (TD ). lă strícă / - lastră (stofă). La C.H ogaş, lăstún m. - persoană sîcîitoare. lăstun m. - leneş, lătórn iţă/ - fem eie grasă, lătunoăe/ - greşeală la ţesut. La CADE. lătunoăe/ - boroboaţă, lătunói n. - păretar cu ornam ente, lătu raln ic adj. —de m argine, lăturaşi m. pl. —druci de-a curmezişul, lăturaşi m. p l. - pofitiţii cum ătrilor. lătureån m. - om dintr-un sat vecin.

164 lă tu ri f. pl. - m încare proastă, l ă t u r í c ă / - ţol pe podea, l ă t u r i l e . / pl. - bram bura. E x p r . U m ­ blă lă tu rile = trîndăveşte. lă tu riş adv. - pe o coastă, lă tu ró i n . - lătunoăe (la ţesut), lă tu şe ån n . - covoraş pe laiţă. lă tu şe ån n . - ţol îngust pe podea, lăţi (a) - a subţia (aluatul), lăţi (a) - a strivi srugurii. lăţíş n . - în toate părţile. E x p r. în Iăţiş şi-n c u rm e z iş = în toate părţile, lă ţu í (a) - v. a leţui. lău adj. - suriu-deschis. lău adj. - cărunt, lă u d o å să adj. - lăudăroasă. (TD). lă ú n tru n . - interior, lă u ta r m. - trîntor (la albini). La DU. lă u to å r e / - apă caldă de spălat capul, leåcă / - puţintel. E x p r. O leacă = puţină, puţintel. Ic å d ă / - capac (la ladă), lc â d ă / - capac la puţ. leafă f. - găvan la greblă. Icå fă/ - lam a sapei. LaT .Pam file. Icåfă/ - lopăţică de tăpuşit m ăm ăliga. leågăn n. - scaun cu arcuri la trăsură. L ea h u lu i (CD Ş, 1459) —iezer. leåncă f. - m intean. La DU. leâncă / - giacă. le å n c ă / - palton de suman. léat m. - an. le a să / - grapă de spini. le asă/ - strat de legum e. leåsă / - sîsîiac. le a să / - poartă. leåsă / - gard la coteţ. le å să / - plasă între două vintire.

leåsă/ - îm pletitură din nuele. lebădoi m. - bărbătuşul lebedei. lecăríi/ pl. - leacuri. lecúţă / - puţintel. lederín n. - ţesătură im pregnată. leg n. - m oştenire testam entată. legå (a) - a începe să d ea rod. legătoåre/ - basm a. La CA D E. legătoåre/ - obicei nupţial. legătoåre/ - petrecere după nuntă. legătoåre/ - obicei de nuntă. legătoåre/ - v. conovăţ. legătoåre/ - balam a la uşă. legătoåre/ - prosoape pentru rude. legătoåre/ - cravată. La N .G ane. legătu ră/ - logodnă. leghişér n. - covor. (DD ). legiuit adj. - pravilnic. La DEX. legum ărie/ - verdeţuri. legum e / pl. - fructe. M erili cînd ja c leguni, cînd nu. (TD). legúm uri / pl. - fructe. D a alti legumuri nu cresc p i la noi, prăsadili, perji l i ■(TD). lehåm ite/ - dezgust. La DLR. lehăuc m. - palavragiu, lehăí (a) —a trăncăni. La DU. lehăí (a) - a spori. La DLR. lehăitóri m. - palavragiu, lehăítă adj. - învechită, lehăitoåre adj. - guralivă, lehăm etí (a) - a-i fi silă. La DLR. lehăm etisí (a) —a se dezgusta. DLR. lehăm etít adj. - dezgustat, lehăm etuí (a) - a se dezgusta. La DLR. lehăm etuít adj. - dezgustat. L a DLR. lehău m. - flecar. La DU. lehím e m. - p o lo n im e . lehúză/ - fem eie, care a născut, lehuzi (a) - a fi lehuză. La C A D E.

M m'i< / prim ele zile după naştere. M> '»/ pîlnie. ti ti A / pîlnie. E x p r. A face gîtul i) Icică şi p în te ce le b a le rc ă = a i 1 1* irtc m ult. La CA D E. Mi A/ stropitoare. li Ii >1 / íăraş. li Ii ií / teică, li i i | . i /. pîlnie mică. (E.Sevastos). ii iit’iirint m. - parúcic. La DEX. li | >n ii ursoaică (în pod). li | iíiicA /. sobă orizontală. li i nu A /. —ursoaică (în pod). i' In i idv. bram bura. E x p r. A u m b la ii Iu a um bla bram bura. La CADE. li Ii / tătaişă. ii Ii / ghiţă. La C A D E. li Ii ! fem eie cu purtări urîte. li Ir / tanti. li lin ni - nătăfleaţă. li llm f. - m ătuşă tînără. Ii'llcil /. - leliţă. La C.Conachi. Icllşoâră f. - leliţă. (TD). Iell|;l f. - m ătuşă tînără. li ll|;l /. - cum nată. Ii llţă /. - lelişoară. leliţă /, - tătaişă. Iil|a -n a ş a f. - nănaşă de botez. Irm n n. - coardă uscată. li iii n ă ri m. —butuc de crăpat lemne. Ir ui ncălă f. - lem nul pentru acoperiş. Inim i n. pl. - război de ales covoare, le m n işó r n. - huludeţ. Irniniu adj. - de culoarea lemnului. In n n iú adj. - cafeniu-închis. Icinnuí (a) - a pune lem nul pe casă. Irn in u lé ţ n. - lemnuşor. Ir ni n úş n. - pană la ferăstrău. Ir úş n. - huludeţ. (TD). Icm núş n. - bucată m ică de lemn.

165 Iemnuşcă f . - răchitan. L a C A D E. lene f . - vinăriţă. lenevoăsă adj. - lenoasă. (TD). lení (a) - a se lenevi. (TD ). lenoşí (a) - a lenevi, lentă f . - parte din aripa năvodului, léntă/ - ţop. La DLR. léntă (în cosiţe) - pleteancă. La DLR. léntă (pe căm eşă) f . - platcă. La DEX. leoåpă f . - palm ă. E x p r. A da o leoapă = a da o palm ă, leoarcă f . - zeam ă proastă, leoarcă f . - vin prost, leorbăi (a) - a trăncăni. La M .Sado­ veanu. leorbaiålă - trăncăneală. La M .Sado­ veanu. leorpăí (a) - a sorbi cu zgomot. CADE. lepăí (a) - a trăncăni, lepăí (a) - a m işca picioarele tîrîş. lepşít adj. - sm intit. La DU. Iéră f . - instrum ent de m ăsurat. Iércă f . - m aşină de făcut ghivent, lergătoåre f . - unealtă de urzit, lériu n. - vrem e. La C A D E. lerpăí (a) - a se ghilosi. (TD). Iespijoâră f . - capac la oala cu lapte, leş n. - segm ent din gard de stuf. leş n. - plătică. leş n. - miel, iepure tăiat şi jupuiat. leş n. - cadavru. La N .Ţ urcanu. leşân m. - polonez, leah. (TD). L eşåsca f . - Polonia. leşiér m. - scrum ieră. L a CA D E. leşîér n. - şervet din pînză de cîlţi. leşîér n. - pînză pentru strecurat leşia. leşteâv ă f . - loc m lăştinos. lé ştire f . - groapă cu apă de ploaie.

166 létcă f . - unealtă de depănat. I.Creangă. leto p iseţ n. - cronică. (M .Em inescu). lé tre f - grinzi. (TD). leţ n. - fuscel la scară. leţ n. —prăjină la corlatele puţului. leţu í (a) - a bate leaţuri. leţu itó ri m. - meşteri de leţuit tavanele. leuåş m. - dregător, strîngea dările în lei. La DIM. leucăş adj. - cu picioare strîmbe. CADE. léucă f . - lemn la loitra căruţei, leucă / —E x p r . A fi lovit cu leuca = a fi zăpăcit, am eţit. (S.F.M arian). leuci (a) - a bate zdravăn pe cineva, lc u cú ţă f . - făraş. L eu rd eş (CD Ş, 1456) - fîntîna lui L e u rin ţi (CD Ş, 1436) - localitate, leuşâc adj. - stîngaci. leu şó r m. - pui de leu. le v ă r n. - stropitoare, levént adj. - viteaz, voinic, levent m. - năim it m oldovan. levent m. - voluntar călăraş. Iibóv n. - dragoste. (M .C o stin / E x p r . A fi cu libov = a fi sim patic, plăcut, atră­ gător. în ţeleg că eşti bărbat cu libov şi cu inima ca p în e a . (M .Sadoveanu). liboví (a) - a petrece. (TD). liboví (a) - a iubi. (TD). libovít adj. - cu voie bună. (TD). libóvnic m. - iubitor. Era şi om libovnic, ospătători. (I.N eculce). libovnişél m. - iubit. (DD). iíchi interj, - zgom otul unei lovituri, lichíe f . - pâine din aluat nedospit, l ic h í e / - turtă groasă din aluat, lichiéş n. - lichie mică. La DELM . liciúne / - ruşine. (TD). lic tå r n. —m agiun de prune. La DU.

lideåncă f. - soi de prăsade. lider m. —al unui grup de ţărani. Lie (CDŞ, 1414) —selişte unde a lb:.t lift n. —ban de aur. (TD). liftiríc n. - am igdală. liganâş n. —scaun cu arcuri la trăsni a lighean n. - albie pentru spălat rufele lighioåef. - om plictisitor. lighioană f. - vrăjm aş. lihíe f. - v. lichie (turtă). lihtâr n. - felinar. lílie f - crin. liliú ţ ă / - plantă din fam ilia liliaceeloi lím ba-boului f. - stînjenel. limbă f. - popor, naţiune. M .Eminescu Lim bădulce (CD Ş, BD Ş) - boieri. Lim bădulce Duma (B D Ş) - boier. Lim băeşti (BD Ş, 14 9 9 ) - s a t . lim iştérgură f . - prosop. lim itéţ n. - văl de m ireasă. lim onåle f. pl. - lămîi. lim o n íe / —lămîie. lim oníu adj. - galben-verzui. lim påtcă f . - candelă. lim pede adj. - răzvedit. La CA D E. lim pezi (a) - a se sfeti. La DLR. lim pczíu adj. - suficient de clar. lin n. - linişte. (I.N eculce). lin n. - vas de calcat strugurii. La DLR. linchcrí (a) - v. a linchi. linchí (a) - a linge, a sorbi. La DU. linchi (a) - a m încă fără poftă. linciurí (a) - a se bălăci. La DU. linéică f . - trăsură cu patru roţi. Iinéică f . - lopăţică de uns pereţii, lingår m. - desfrînat. lingărí (a) - a mînca cîte puţin din ceva. linge-blide m. - linguşitor. V.AIecsandri. linge (a) —a se linguşi. E x p r. A linge pragul = a se lingu^f.

•rr

..............

I

ii

iii.

lingău. V.AIecsandri.

167

b lid a r.

bufet (m obilă). llHHHt rti I n. cotruţă. *•••( ••• ii I // vas în care se ţin lingurile, îm i"" >ti I n linguroi. Ilii(iinil/ linguroi. Ilii|in ifl/ lăraş. Mtlillll ii / mistrie. Ilii|iin tt/ coş de prins peşte. ll«»Kii il(ă /. m istrie. Iimi' iii l | ă / furca pieptului. li u l |ă /. - stom ac. E x p r . A-l suge |it t'lncva Ia lin g u riţă = a-i fi cuiva mume. Imit / drum de fier. Ilulşnr adv. - încetişor. (TD). 11 ii iu' m lin (peşte). liiiN oiirc/ - ninsoare, i111* .11 i (a) a gusta o mîncare fără poftă. Iinsli i t ú r ă / - vită care m ănîncă prost. Ilnlúr adj. - chihlim bariu. Ilniu b ă / - gură. E x p r . Tacă-ţi lioarI■>i iaci din gură. (I.C reangă). linii ii. pivniţă pietruită. l!n|t interj. - sunetul căderii unui corp moale. (C .N egruzzi). Ilorhăí (a) - a trăncăni. La M .Sado­ veanu. Hm hăiălă / - trăncăneală. La M. Satlovcanu. lip i i . - j e g . La DLR. Iipâci in. - căpriori scurţi. lipan in. - sol. (TD). lipcan m. - tătar lituanian de lîngă Hotin. lipea adv. - lipit de cineva. La CADE. lipi (a) - a se întorlocå (două familii). lipi (a) - a se apropia. (TD ) lipi (a) —a unge podeaua cu lut. lipi (a) - a porneşti. La CA D E. lipici n. - hîrtie de m uşte.

lipici n. - plasture, lipici m. - scai. lip icioasă/ - plantă cu perişori aspri. lipicioasă/ - plantă cu tulpina vîscoasă. lipicioasă / - turiţă. lipit adj. - m uruit (cu lut). lipitoare / - vinăriţă. lip itură/ - copil înfiat. lipitúră/ - adaus. L ípnic n. - toponim (Cernăuţi), lípnic n. - lipitoare. Lípnic n. - toponim (O cniţa). lipós adj. —jegos, lipoşít adj. - m urdărit, lipovån m. - rascolnic rus. lip ovån că/ - fem eie lipovană. lipovenésc adj. - propriu lipovenilor, lipovenéşte adv. —ca lipovenii, lipsi (a) - a izgoni. (TD ). lipşît adj. - necuviincios. (TD). lira adv. - bram bura. E x p r. A îm bla lira = a um bla haihui. lisoåre/ pl. - arcuri la trăsură, list n. - tava (dreptunghiulară), líşcă / - lişiţă. Iişc ă râ e / - cîrd de lişiţe. lişíţe/ pl. - gem ănări la căruţă, liştåi adv. - întocm ai. La C A D E. líşte/ - lişiţă. litå rc ă / - lucernă. lit r ă / - cană pentru apă. litră / - ceaşcă (de faianţă), lit r ă / - cratiţă cu coadă lungă, li t r ă / - pahar, lit r ă / - unitate de măsură, litr ú ţă / - ceaşcă (de porţelan), líţă / - lelicuţă (m ătuşă), liţă rin ă / - lucernă.

168 i ţ e / pl. - chingi la boroană. iţeríe/ - lucernă. iţîcă / - leicuţă. iubeníţă/ - dovleac pentru nutreţ. iu beníţă-alb ă/ - dovleac alb. iubi (a) - a-i plăcea. (TD ) iu bóv/ - iubire, dragoste. iubovnişél m. - iubit. iu le a / - pipă. La CA D E. u leå/ - am eţit. E x p r. A fi cu capul ulea = a fi zăpăcit de băutură. u l e å / - tare. E x p r. A fi îndrăgostit ulea = a fi tare am orezat. uleú ţă/ - pipă mică. La CADE. iunguråri de sare n. - cutie de sare. ivåd ă/ - terenul unei gospodării. ivåd ă/ - lot de păm înt pe lîngă casă. ivådă de v ie / - vie. ivålnic n. - stropitoare. iv å ln iţ ă / - stropitoare. ivărånt n. - geam baş. (TD). ivínţi in. pl. - m oldoveni năimiţi. ivír m. - m îner la vînturătoare. iv ír m. - m îner la valul puţului. ízniţă/ - m ăr pădureţ. în ced adj. - fără gust. (DD ). înă (CD Şs, 1459) - în onom astică. în ícă / - aţă de lînă de diferite culori. înós adj. - cu lînă bogată. (DD). înós adj. - asem ănător cu lîna. îsca adj. - brează (iapă). oåză/ - v iţă de vie. Gr. Vieru. oåzb ă/ - lespede de piatră. oåzb ă/ - suport de lemn la butoi. ób d ă / - despicătură de trunchi. óbdă / - scîndură groasă. ob ojioåră/ - lobodă. (TD). oc (de atîrnat năvoadele) n. - plavcă.

locåş n. - um ăr la ferăstrăul cu ram ă locovíşte / - bîrlog. locul tîrgului n. - vam ă. E x p r . A plăti locul tîrgului = a plăti vam a la piaţă, loc-şez n. - şes. loc tocm a n. —loc drept, şes. lódbă/ - scîndură groasă. I.C reangă lódbă/ - doscă. La CA D E. lódoră/ - fem eie leneşă, lóghin m. - leneş (Th.H olban). logodeålă / - logodnă. (TD ). logoditór m. - logodnic. (TD). logofăt/ - dregător la curtea Moldovei, logofăt m are in. - b oier de divan, con­ ducea cancelaria dom nească. La DIM. loh ăncă/ - albie, lohăncúţă/ - albie mică. loitră (a) - a afîna. loitrăc n. - car mare. loitråc n. - căruţă cu loitre lungi, loitråc n. - car cu loitre lungi, loitrăre m. pl. - loitre. loitråri n. - v. loitråc (haraba). loitrăt adj. - afinat. Ogor loiírat. (DD). ló it r ă / - căruţă cu loitre lungi, lóitră/ - scara deasupra ieslei. lóitră/ - scară de asalt, lóituri n. - căruţă cu loitre lungi, lóituri n . —loitre. lójniţă/ - v. lozniţă. lójniţă/ - lăsnicior. lólă/ - fem eie urîtă, nătîngă. (Th.H ol­ ban). lolóţ n. - cocoloş de lînă. loloţoåsă / - fem eie zoioasă. (TD ) lom n. - viţă la curpănul de castraveţi lom n. - vrej de castravete, lom n. - rangă. (TD). lóm că/ - excavaţie m inieră, lo p åtă/ - tîrnăcop.

■ lo p r i t ă / - vîslă. lu p ă tă / - ispol. lopAtcă f . - m istrie, lo p ă tc ă / - daltă de dogărie. Inpătcă f. - făraş. lopătnic n. - sfredel de lemnărie. topaţîcă f - cazma. lopaţîcă f . - coadă cu roată la putinei. lopăţică f. - lim bă la clanţa uşii. lopaţîcă f . - fund de hăcuit varza. lopaţîcă f - închizător la sobă. lopaţîcă f . - fund de m ăm ăligă. lo p aţîcă/ - zăvor la sulul de dinainte. lopăcio åră f. - bulfee la jug. L a DU. lo p ăcio åră f . - m istrie. lopălău n. - lim bă (la m eliţă). lo p ă tă r m. - pelican. lopăţeå f . - lopăţică. lopăţeå f - plantă din fam ilia cruciferclor. lópoti n. —sfredel de lem nărie, l o s l o p â n ă - risipitură. La CADE. losto p ån ă f . - buturugă, loslopănós adj. - făcut din lostopane. lolåri m. - proprietar al unui lot. lótcă f - luntre. La M .Sadoveanu. lotírcă f. - m osorel. lolizâ (a) - a îm proprietări cu loturi, lolizåt adj. - împroprietărit cu lot. (TD). •lolóc n. - troacă (la găini), lotocí (a) - a se hîrjoni în apă. lo tru (C D Şs, 1 4 5 9 )- î n doc. lui Ştefan te l Mare. Ic'ttru m. - tîlh a r . La M .Em inescu. lovi (a) - a se înţelege. (TD). lovitór m. - paloş. (TD). In/.åc n. - dam igeană. ló/.ie f. - salcie. (M .Sadoveanu). lo/.ie (BD Ş, 1488, 1491) - în doc. lui Şlcfan cel M are.

169 lózie f - ram ură de răchită, lózie/ - viţă la tufa de struguri, lozioâră/ —lozie subţire, lozîncă f . - ram ură de lozie. lozîncă f - c iu lin . lozniţă (BD Ş, 1491) —în doc. lui Şte­ fan cel M are. lózniţă f . - leasă de uscat fructe. lózniţă f - groapă cu leasă. luare (la arm ată) f . - nabor. La DLR. lucióc n. - arc la coasă. luciul (CD Ş, 1409) - în doc. de pînă la Ştefan cel M are. lúcniţă f . - lutărie. lu coăre/ - lum ină. (M .Sadoveanu). lucråucă f . - fată prost crescută. (DD). lucrătór adj. - arabil. (D D ). lucrătór m. - robotaş. La DLR. lucrătură f . - dantelă. lucúni m. pl. - piroşti. lui (pron.) (BD Ş, 1491) - în doc. lui Ştefan cel M are. lujån m. - cocean. lum åtic adj. - um blat prin lume. lúm e f . - lum ină. (I.N eculce). lu m e / - piatră scum pă la inel. lum éţ adj. - sociabil. (S.F.M arian). lum ín m. - alum iniu. Lum inata (CD Ş, 1439) —m oşie. L um inata (CD Ş, 1448) —pîrîu. lum inícă f . - lum înărică. Lum ircani (CD Ş, 1435) —selişte. lu m înăre/ - lum ină. (TD). lum inarea f . - E x p r. A se duce cu lum inarea = a vizita un m uribund, lu m înărica-dom n ulu i/ - plantă, lum năre f . - şurup la teasc. Luna (B D Ş, 1467) - soţia boierului Luca.

170 lunăia f . - vaca fătată într-o luni. lunari m. - alun (pom), luncă f. - salcie, luncet n. pl. - aluniş. (TD). lúncuri f. pl. - lunci. (TD). lundunícă /.' - rîndunică. Lungani (CD Ş, l4 3 9 ) - s a t . Lungeşti (CDŞ, 1436) - sat. Lungoci (CD Ş, 1439) - răzeş, lungóci m. —oblete. lungoåre / - tifos. Lungul (BDŞ, I487) - boier moldovan. luninå (a) - a lumina. lunínă / - lampă. lu n ín ă / - lum inare. lu n ín ă / - piatră scum pă la inel. lu niníţă/ - piatră scum pă la inel. lu niníţă/ - lum ina ochiului, pupilă. lu n t r e / - plavcă. lup m. - m iezul pepenelui verde. lupån m. - pui de lup. (M .Sadoveanu). Lupe (B D Ş) - armaş. Lupoaei (BD Ş, 14 7 3 ) - p îr î u . Lupşa (BD Ş, 1500) - localitate. L u p şe(B D Ş , 1499) - boier moldovan. Lupşe (BD Ş, l4 8 9 ) - p o p ă . luptător m. - voinic, trăgător (cal).

Lupu Balş (B D Ş) - vornic. Lupul (CDŞs, 15 0 2 )- b o ie r moldovan lusiét adj. - alunecos, lustrui (a) - a văcsui. Iúşcă/ - pat de lemn fără speteze. luşí (a) - a cura bobii de pe coceau lúşiu n. - lunecuş. lúşiu m. - polei. luşuí (a) - a aluneca. lu ş u iå r ă / —alunecuş. luşuúş n. - alunecuş. lut alb n. - var. lut balan n. - hlei albicios. lutăríu adj. - galben-închis. lú tcă/ - toc la fereastră. Iuti (a) - a ţărm ui. lu tínă/ - coaja de aldani. lutíş adj. - lutos (păm înt). lutişór m. - varietate de argilă, lutîu adj. - galben-închis. lú tn iţă/ - loc de unde se scoate Iul lutós adj. - care are m ult lut. lutuí (a) - a ţărnui porum bul, luţúfăr m. - om rău. luxem burghéză / - dialect al limbii germ ane; lim bă oficială a D ucatului iii Luxem burg. luzuí (a) - a cura bobii de pe cocean

M iiuinidân n. - pietriş im inilión n. —pilug. im u ald ău m. - vlăjgan. HIHniră f. —inosorel. iiiu n irin â r n. - strecurătoare. n iucaroână f. - m osorel. miicât n. - v. m a ca t. mncâz n. - căprior gros la casă. muciíu n. - toroipan. (T.Pamfile). m iW liin ă/ - vînturătoare. ninchiríş n. - m ăcriş. iim chítră f. - piuă. m n c h itră /. - oală m are rotundă. nincilíc de să rn ic f. - gămălie de chibrit. im ic iu líe / - m îner (la sertar). inaciulíc f. - găm ălie (la chibrit). m i i c o r t e a ţ ă - hîrdău. La CADE. mucovéi n. - pilug. im icúhă f. - tescovină bine presată. iiiu c iih ă / - boştină. iiiiiculă f. - pată. iu ud u f n. - m ăduva (osului). Miudzîríşe f pl. - bulgăraşi de pămînt. im illcr m. - v. m a h le r. m iinaliúţă f. - găm ălie la chibrit. niugiíri m. - catîr. m ajţări m. - ursoaică (în pod). , iiuigâz n. - subsol, iiiagăz n. - pivniţă pietruită, maniíz n. - bordei pentru legume, m ag azie/ - căm ară pentru alimente, uiiigazîn n. - ham bar pentru grîne. inug azîn ă f —v. m a g azin , iin ig lă / - o biect pentru spălat rufele, iniiglincţ n. —v. m aglă. u m g l î n e å ţ ă / —v. m aglă. niiiglîiicåţă f. - m ai pentru rufe. m iigopåţă/ - femeie desfrînată. La DU.

m ahål m - ham al. La V.AIecsandri. m ahala f. - case învecinate. în m ahala = în apropiere, în vecinătate, m ahalagíţă f. - vecină, m ahalagiu m. - vecin, m ahler m. - şarlatan. La CA D E. m ahm úr adj. - zăpăcit, m åhnă f. - tristeţe, m åhnă f. - dosadă. La C A D E. m ahorcă f - tutun prost. L a CADE. m åhră f. - franjuri, m ahulícă f - buclă, m âi n. - ficat. (TD). m âi rt. - ficat. La DU, DLR. mâi rt. - coadă cu roată la putinei, m ai (de bătut cînepă) n. - naboinic. mai (de bătut pari) rt. - naboinic. m aíca-dom n ulu if. - vaca-dom nului. m aică f. - m aiou, m aică f. - soi de cartofi, m aidån rt. - piaţă. (V.AIecsandri). m aiglíhin m. - urda-vacii. m aim ărúţă f. - boul-lui-D um nezeu. m aióg rt. - mai pentru rufe. m âistiri m. - m eşter de uşi, ferestre, m ăistiri m. - zidar, m aistiróucă f. - m istrie, m aistru m. - tîm plar. m åiură f. - ficat, m åiuri albe f. pl. - plăm îni. m aiúţ rt. - mai mic. m ăizîl rt. - daltă de tăiat fier. m ajåră f. - car cu loitre lungi, m a j å r ă / - car mare. m âjă f. - car de peşte. (I.N eculce). m åjă (CD Ş, 1443; BDŞ, 1466) - m ă­ sură la vam ă. M ajă de morun. m åjă f . - m ăsură de o sută de oca.

172 m al n. —deal. m alâ / - m istrie. La DU. m a lâc n. - m ătrăgună. m a la g â m b ă /.'- tu n ic ă . m alahâi n. - m ai de crăpat butuci. m alăi n. - turtă din făină de porum b. E x p r . Şi-a trăit traiul, şi-a m încat m alaiul = a îm bătrînit. m alâi n. - mei. E x p r . Vrabia m ălai visează = fiecare se gîndeşte la ceea ce-i place mai mult. m alâi-tătăresc n. - mei. m alâncă / - dram ă populară. La DU. mald n. - snop de stuf. mald n. - snop m are (de mălai). m aldăc n. - car cu lemne. La DU. m aldâc n. - sarcină de lemne, fîn. m âldur n. - legătură de stuf. m âld u r/i. - m ulţim e. La A l.Vlahuţă. m alíc n. —jeg. m alicós adj. - jegós. m aligúţă /. - m ăm ăligă mică. mălin m. —liliac. mălin m. - dud. mălin m. - crem ă de ghete. m ălină / - zm eură. m ă lin ă / - crem ă de ghete. m ălină de c o p a c / - dudă (fructul). m alinăríu adj. - roşu. m a lin iţă / - lemn câinesc. (CADE). m aliníu adj. - roşu. m alós adj. - rupt dintr-un mal (pămînt). m aloróscă/ —bluză cu altiţă. M alul (CD Ş, 1443) - sem n de hotar, m am åe/ - bunică din partea mamei, m åm a-sacării - com ul-secării. m åm că/ - doică, m åm că/ - mei (boabe), m am elúc in. - om nepriceput.

m a m îc ă / - soacră, m a m îd é le / pl. - m onede, m a m p a s é le / p i - bom boane, m a m ú ţ ă / - m ă tu ş ă , m a n a fé tu ri n. pl. - daruri. (TD). m â n ă / - roadă. m â n ă f. — folos. E sti m ani la i ,\\ i (TD). m â n ă / - belşug. La V.AIecsandri. m å n c ă / —doică, m a n d å c ic ă / - m istrie, m a n d r a b ú r c ă / - cartof, m a n d ra b u rc ă r íe / - cartofărie. m a n d ra b u ré n ie / - cartofărie. m a n d ra g ó c i m. - ciofligar. m â n d r ă / - plasă pentru pescuit, m â n d r ă / - nim ica. O m a n d ră = o m m ica toată, m a n é / - pîrghie. m anércă/ - bidon de gaz. La CADI m anéşcă/ —încreţitură la guler, m ang m. - nătărău, m angafa/ - răpciugă. La C îşlifa-ispn ni rapşiugî, da la noi mangafa. (TD). m ângâi n. - cărbune de lemn. m angalău n - lemn de înfoiat rufele, m ân ge/ - tocană de carne, m ânge/ - tocană de legum e, m ânge/ - sos din roşii, m â n g h in ă / - om greoi, m angosítm . - ticălos. (Săptăm îna). m angositít adj. - om de nim ic, m anícă/ - vopsea pentru lînă. m aníjuri n. pl. - grajduri, m ânin ă/ - năm ilă. La DU, CADE. m ânin ă/ - sperietoare de păsări, m ânin ă/ - m atahală. (TD). m ânin ă/ - năm ilă. L a V.AIecsandri. m aníşcă/ - brodătură pe căm aşă, m anlúc m. - sperietoarg de păsări.

m u n liiu a ş ă /- m ă n tă lu ţă . hi.ii U rn ă / - broboadă. La Al. Vlahuţă. inunim gíu adj. - roşu-închis. (TD). unu ungóci m. — lungan, mu ni/, n. - m ofturi. La I.C reangă. unm -liir n. - furcă cu şapte coarne, iiiiii crttcă/ - tutun prost. La CADE. iim rcotéţ n. - h îr d ă u . (TD). iniircotéţ rt. - vas pentru pisat macul, im ircotéţ n. - vas pentru mujdei, m urcotéţ n. - oală de sarm ale, •iiiircotéţ n. - scafa, m urcotéţ n. - gavanos, m urcotéţ d e a r a m ă n. - piuliţă, u nircotişiór n. - strachină (de lut), m urcóucă/ - morcov. murIViri n. - şlep. m iirfări m. pl. - negustori. (TD). m urghiól adj. - m a la d e ţ. La CADE. m nrghiól adj. - deştept, isteţ. M oldo­ venii sînt marghioli: bagăfetele-n fiori. K ili.D em .Teodorescu). m u r g h io le ă lă /- ş m e c h e r ie , m arg h io líe f. - şiretenie, iil â r g in ă / - codru de pâine, m iirg in ă /. - mal. in u rh ó tc ă f. - m ahorcă, m úrie f. - mare. (DD ). m u rie tåte f. - m aiestate, m a rin ă (a) - a conserva legume, m a rin ă t adj. - conservat în m arinată, m a rin ă tă f. - soluţie pentru conservat, m â r î / pl. - m ăr (fructul). (Vlarjină (CD Ş, 1452) - semn de hotar. m ă r i e / - tifon-pînză. m aró i adj. - mare. m a r ş î n ă / - autom obil. m a rş în ă / - cam ion. m a rş în ă / - locom otivă. m a rşîn í (a) - a treiera cu batoza. m a rtå c n. - carîm b la loitră.

173 m artăc n. - costoroabă. (TD). m arturia (BD Ş, 1467) - depoziţie, m arturisåli (BD Ş, 1480) - „m ejieşi m arturisali” . m artúşcă/ - mai pentru crăpat butuci, m arţafoí (a) - a se um fla în pene. m årţile/ pl. - m arţia, în fiecare m arţi, m arţólea/ - vacă fătată într-o marţi, m arţolín a / - v. m arţolea. m ărţurile/ pl. - în zilele de marţi, marúnchiuri n. pl. - mănunchiuri. (TD). m ărunţişuri n. pl. - verdeţuri, m ărunţişuri n. pl. - legume, mas n. - popas pe noapte. I.C reangă. mas n. - găzduire. La I.Sbiera. m asalări m. - crin. m asalări adj. - cu m ăsele neregulate, m asalín m. - dud (pom ul), m asăt n. - amnar. m asăuă/ - parte a coasei la toporîşte. m ă s ă / - faţă de masă. m å s ă / - strung de tras şinele la roţi. m ăscur m. - porc castrat. La I.Sbiera. m ascarå/ - prostituată. m ascara/ - cuvînt obscen. (DD ). m ascaralîc n. - caraghioslîc. m ascaralîc n. - dezordine. m ascaralîc n. - faptă indecentă. m ascarăuă / - sluţenie. m asîcă/ - m ăsuţă. m ăslă/ - vărguţă în jocul “de-a masla” . m asleăn că/ - putinei. m ăslin n. - crin. m ăslina / - săptăm îna albă. m ăsliniu adj. - cafeniu-roşu. m aståcan m. - m esteacăn. m astacărul (C D Ş, 1455) - sem n de hotar.

174 m aståg m. - m esteacăn, m asúică / - m ăsuţă joasă, mâşă f. - fundă. m a ş i n ă / - m aşină de tocat struguri, m a şiú rlă adj. - pietros, m aşiueş b ă tu t m. - trandafir, m aşiu éş h u ltu it m. - trandafir, m a ş î n c ă / - unealtă de tăiat paie. m a şîn că / - m oară cu motor, m a şîn că de m în ă / - desfăcătoare, m a şîn u í (a) - a treiera cu batoza, m a şîn ístru m. - m aşinist la tren. m âşteh m. - tată vitreg. La CADE. m å ş te h ă / - m am ă vitregă. La DU. m a ş ú ţ ă / - fundă, m a tă pron. - dum neata, m a ta h a lă /.' —om mare. m a tale pron. - dum neata, m a ta r â /. - tidvă de dus apă. La DU. m a tca N eg rite asc a (BD Ş, 1479) semn de hotar, m a t c ă / - izvor, obîrşie. m a t c ă / - şes. m â tc ă / - imaş. m a tc ă / - albină femelă. La B.P.Haşdeu. m ate/ pl. —învelitori pentru sere. m âtcă/.' - viţă la tufa de struguri, m aterie / - ţesătură, m atíhă /.' - săpăligă. m atíncă adv. - pesem ne, m atiriâl n. - soluţie de stropit via. m atiţă/ - plasă pentru peştele prins, matofi (a) - a se veştezi. La DU. m atrapazlîc n - afacere ilicită. La DU. m atrâs n. - saltea, m atúf/n. - babalîc. La TD RG , DU. m atu ratoâre/ - grapă de spini, m âtu şcă/ - preoteasă.

m azåc adj. —murdar. L aT .Pam íili' m âză/ - crem ă de ghete, m azîl m. - categorie socială, m azîlí (a) - a destitui, m azilire/ - destituire, m azurcă/ —biscuit de casă. m azút n. - păcură, m ăcât n. - covor. m ăcât n. - cuvertură de pat. (I. Necule»I m ă c ă itú ră / - strigătul raţelor I u M .Sadoveanu. m ăcăleândru m. - pasăre insectivmfl La DU, CADE. m ăcău n. - toroipan. L a CA D E. m ăcăuåş n. -to ro ip ă n e l. m ăcelår m. - ucigaş. La V.Alecsandi i m ăcelărâ (a) - a tăia în bucăţi, m ăcelărât adj. - tăiat în bucăţi. M ăceşul (BD Ş, 15 0 3 ) - s a t . m ăchinå (a) - a vîntura. m ăchinâ (a) - a strivi (struguri), m ăchinâ (a) - a mistui, m ăchinâ (a) —a trăncăni, m ăciniş n. - măcinat. La M.Sadoveanu m ăciucåt adj. —rotund. M ăciucă (CD Ş, 1439) - selişte, unde .i fost M ăciucă. măciucă / - m ă c i u l i e la bîtă. La DELM m ăciu că/ - ciom ag cu m ăciulie, m ăciu că/ — E x p r. A face cuiva ca­ pul m ăciucă = a-I băga în sperieţi. m ăciúcă f. - găm ălie la cui. m ăciu că/ - c io c a n de lemn. m ăciu căriţă/ —băţ de prins măciuca, m ăciuchiţă/ - bîtă mică. m ăciu cú ţă/ - bîtă mică. m ăciuéş hultuit m. - trandafir, m ăciulăr m. - măcelar, m ăciu lie/ - găm ălie la cui. m ăciu lie/ - g ă m ă lie de chibrit, m ăcråm e/ pl. - broboad,|. (TD).

175

unii i Ici n. - m ăcriş. in a i n>ş ni. - ardei gogoşar. iiiAtliiri (a) - a se alinta. (S.F.M arian). mAilArit adj. - alintat. (TD). m f l i l i i h ă / - m ăduva (osului). mAdulAr/n. - membru al unei academii. uiAtliilări (a) - a rupe (în bătaie), m Adu rări f. pl. - m ădulare, iiiilil/.ăråt adj. - bulgăros (păm înt). in.Wl/.Arós adj. - bulgăros (păm înt). iih tcslríe/ - m istrie. HiAgAdăn m. - vlăjgan (Al.V lahuţă). I n lD R G . im lU ă iå ţă / - m om îe. La DU. im lg ă lic / - găm ălie de chibrit. mAjtălíc f. - m ăciulie de m ac. La DU. iintgălic f. - căpăţînă de usturoi. inAgălie f. - floare la cui. mAgălief. - găm ălia acului. mAgălie / - partea îngroşată a furcii de lins. inAgălíe f. - nod la caier.

m ăhniţéle adj. - m îhnite. (TD). măi! interj. - bă! m ă ic u ţă / —căm aşă bărbătească. m ăişór n. - ciocan mic. m ăiúg n. - mai mic. m ăiuştéţ n. - ciocan de netezit tabla. m ăjărit n. - neg o ţ de peşte. m ăjér m. —pescar. La M .Sadoveanu. m ăjerit n. - dare pentru peşte. L a DU. m ăi n. - m ocirlă. m ălåi n. - mei. La DU. m ălai n. - tescovină. (TD ). m ălåi turcesc n. - mei. m ălăile n. pl. - plantaţii de mei. (TD). m ălăéş n. - m ălai mic. (I.C reangă). M ălăeşti (BD Ş, l 4 8 7 ) - s a t . m ălăiéţ adj. - zem os. (TD). m ălăiâţă adj. - farîm icioasă. (DD). m ălăíşte/ - teren cultivat cu mei. m ălăiú şcă/ - cocean.

•nAgăóae f. - arătanie. La CADE. inA găreâţă f. - plantă de baltă. inA găréte in. - nătărău. niA găroăice f. pl. - m ăgăriţe. M ă g u ra (BD Ş, 1458) - deal în braniş­ ti-, i m ănăstirii Bistriţa. M ă g u ra (BD Ş, 1475) - m unte în Bu• m vina. M ă g u ra M oşului (CD Ş, 14 1 1 )- s e m n de hotar. M ă g u ra P lo p u lu i (C D Ş, 1 4 1 1 )-se m n de hotar. m ă g u ră (CD Ş, 14 1 1 )- d e a l . u iă h ă lc å n c ă f. - vecină, n iă h ălc n i m.pl. —vecini. (TD). iiiăhălcni m.pl. - vecini. L aN .Ţ urcanu. m ăhălít n. - scoaterea butoaelor din beci. m ăhălós a d j - m ătăhălos, m ă h ă re å ţă f. - iarbă acvatică.

m ălătú ri/ pl. - legum e acrite. m ălăúţ n. - m ălăeş. (DD ). m ălcălúţă/ - struguri sălbatici. înăldăci (a) - a lega snopi de stuh. m ăldărí (a) - a lega snopi de stuh. m ăldărél n. - snopuşor. (T.Pamfile). m ăldărúş n. —snop mic. m ăldiråşi m. pl. - snopi îm blătiţi. m ălcålă/ - mîlişte. m ăligă/ - m ăm ăligă. m ă lig ú ţă / - m ăm ăligă m ică. M ălin (BD Ş, 1458) - boier m oldovan. M ălina (BD Ş, 1493) - n epoata lui Mănăilă. M ălina (BD Ş, 1495) —m am a M arinei. Mălini (BDŞ, 1499) - sat în oc.Sucevei. m ăliniş n. - loc unde cresc mălini, m ălin íţă/ - lem n-câinesc. La CADE.

176 m ăluceăn n. —mal mic. (TD). m ăluí (a) - a vopsi. (TD). m ăluíală /. —vopsea, m ăluít adj. - sm ălţuit. (DD). m ălure (CD Ş, 1448) - semn de hotar, m ăluştéţ n. - mal m ic. (TD). m ălúţ n. - mal mic. m ăm ăligår m. - bădaran. m ăm ăligói n. - m ăm ăligă mare. m ăm ăligói n. - facăleţ. m ăm ăligós adj. - bleg. m ăm ăligúţă f. - m ăm ăligă, m ăm úcă/.' - bunică, m am a mamei, m ă m ă r ú ţă / - insectă. La CADE. m ă m u c ú ţă / -m ă ic u ţă , m ăm uţă / - m am ă. m ănåte adj. - stricate (cereale), m ănăstire/ - m iezul pepenelui verde, m ănătårcă / - ciupercă. La CADE. M ăneşterguréni n. - toponim m oldo­ venesc atestat în textele vechi, m ăngăfós adj. —cu guturai, m ăngălău n. - scîndură de înfoiat rufe. m ănunchéri n. - m îner la sertar, m ănuşă f. —m îner la uşă. m ănuşă / - carîm b la căruţă, m ănuşă / - m ănunchi de cînepă. m ă n u ş ă / - ţepuşă la sanie, m ă n u ş ă / —m îner la vînturătoare. m ănu şîţă/ - m îner la sertar, m ărăcini m.pl. - p ă d u c e l. La DD. m ă r ă c iú n i/ pl. - legume, m ăre interj. - m irare, surprindere, m ărcştérgură/ - şervet, m ărcştérgură / - şervet, m ăreştergura - în C odicele Voroneţean (CV ) din secolul XV. m ă rg ă rín t n. - m ărgărit.

m ă rg ă rín t n. - num e de fam ilie, în ă rg ă rită r é le f.pl. - lăcrăm ioare. Lii CADE. m ă rg ă to ă re adj. - curgătoare. (TD). m ă rg ă to å r e / - unealtă de urzit. m ă rg é a n n. - podoabă. m ă rg h ilă / - loc apătos. L a M.Sadoveanu. m ă rg in å ri m. - druci de-a curmezişul, m ă rg in â r i m. - călcîi de pâine, m ă rg in ean m. - locuitor de Ia margine. M ă rg in e n i (CD Ş, 1440) - sat. m ă rg io å r ă / - m al, m argine. (TD). m ă ri (a) - a se lăuda. (D D ). m ă ri interj. - v. m ăre. m ă rire a (Sa) - m ăria Sa. (TD ). m ă rit m. —m ire. La CA D E. m ă rit m. - m ăritat. E x p r . F a tă de m ă rit = de m ăritat, m ă rit adj. - slăvit. La M .Em inescu. m ă r iú ţă / - vaca dom nului (insectă), m ă rlă d i (a) - a bate. (DD ). m ă rm în t n. - ursoaică (în pod), m ă rm u ră ri m. - cărbune emfizematos. m ă rm u rit adj. - obiect de m arm ură, m ă rm u riu adj. - ca m arm ura, m ă r- p ă r n. - pară (fructul), m ă r u n ta / - dans popular, m ă r u n t å e / - adîncuri. L aA l.R usso. m ă ru n tå i m. —peşte m ărunt, m ă ru n ţé l adj. - mic. La I.Creangă. m ă ru n ţé l adj. - m ic de statură, m ă ru n ţic a / - dans popular, m ă ru n ţic ă / - cîlţi răm aşi, m ă ru n ţú ş n. - obiecte m ici. m ă ru n ţiş n. - bani m ărunţi, m ă ru n ţiş å re / - fărîmiţare. La TDRG. m ă r tu r is ir e / - pocaianie. La DEX. m ă rţiş o r n. - m artie, m ă s ă lå r m. - august.

Mi.ivrtliír m. -m ă s e lă riţă . m isitlâ ri m. - capăt al toporiştei. iii.isrtlăt adj. - cu m ăsele neregulate, mrtsrtlåtic adj. - v . m ă să la t. m.tssllârós adj. - cu m ulte m ăsele (cal), mrtsălós adj. - v. m ă să la t. m rtscăreălă f. —cleveteală. i i i rt.scări (a) - a m urdări (haina), m rtscărí (a) - a cleveti, m flscărí (a) - a ponoslui. nirtscărít adj. - m urdărit, m rtschiruí (a) - a se m asca, m ăscu it adj. - m ascat. La C.N egruzzi. m r ts c u r o a ic ă /- s c r o a f ă . La I.Sbiera. înrtscå f. - parte a toporîştei. mflsîcă f. - m ăsuţă cu trei picioare, uirtslíu adj. - m ăsliniu, niilslui (a) - a falsifica, mrtsoiéş d e cîlţi n. - ştergar, m rtsúră f. - paralel de tîm plărie. m ă s u ră to r n. - com pas de tîm plărie. m ă su ri f. pl. - cîntar. m ă su ţîcă f. - m ăsuţă cu trei picioare. M ă şcău ţi (C D Ş, 1 4 3 6 )- s a t . m ă ştih o å e f. - m am ă vitregă, m ă tăln ic adj. - glum eţ. La CADE. m ă tå să f. - iarbă acvatică, m ă t å s ă / - fire subţiri de pe gogoşi, m ă tâ s a -b ro a ş te i f. —iarbă acvatică, m ă tă c iú n e f. - plantă erbacee, m ă tă h â lă f - m ătăhuie. m ă tă h å lă f. - sperietoare de păsări, m ă tăh ă í (a) - a se clătina. La I.Creangă. m ă tă h ă lo s adj. - neîndem înatic. m ă tă h ó i m. —sperietoare de păsări, m ă tă lă u m. - gligan, n iă tă l n ic í e / - năzbîtie. m ă tăln icíi f. pl. - nim icuri, m ă tă lú ţă pron. —dum neata, m ă lă rîn g ă f. - hădărag la îm blăciu.

177 m ătăsică f. - ţesătură de m ătase, m ătăsică f. - m ătase la porum b, m ătăsúcă f. - m ătase (dim inutiv), m ătăvâlă f. - scul. mătcâlă/ - jurubiţă de aţă. (Th.Holban). m ătincă part. - probabil. m ătrăşi (a) - a prăşi la răpezeală. m ătrăşi (a) - a lucra de m întuială. m ătrăşi (a) - a dosi. m ătrăşi (a) - a nimici. La V.AIecsandri. m ătrăşi (a) - a alunga. m ătrăşit adj. - ascuns. m ătreåţă f. - saltea. m ătreåţă/ - iarbă acvatică. m ătreăţă f. - m ătase la ştiuleţi. m ătură f. - grapă de spini. m ăturătoâre f. - grapă de spini. m ăturíţă f. - spicul stufului. m ăturói n. - m ătură de ogradă. m ăzăcie f. - ignoranţă. La D.Cantemir. m ăzăcie/ - m urdărie. La T.Pamfile. măzdri (a) - a pungaşi. (V.AIecsandri). m ăzănăi n. - m ofturi. m ăzărâr m. - insectă. m ăzăríc ă / - oreşniţă. m eårî f. pl. - m ere. m eåtcă f. - bubă. m edeån n. - loc deschis. (I. Creangă), m edeleăn adj. - m are şi puternic, m edélniţă f. - lighean (de aram ă), m edelnicér m. - dregător la curtea M oldovei. m edenicear (BD Ş, 1497) - dregător, m edzuină (BD Ş, 1491) —hotar, m ehénghi adj. - isteţ. La I.Creangă. m éjă f. - hotar, m é j d ă / - răzor, m ejiéş rn. - vecin.

178 mcjicşi (BD Ş, 1480) - vecini. m cjieşi (a) - a se m ărgini. m cjicşi ocolnici (BD Ş, 1480) - vecini. m cjicşícf. - învecinare. m clciúg n. - îm blăciu. m eleag n. - păm înturi. La DU. m clcstcu /?. —facăleţ. La V.AIecsandri. m clcstéu rt. —m estecău. m cleşn iţă /. - terci. m clcz n. - m aterie de lînă. La DU. mcliăn m. - om înalt şi voinic. (DU) m eliciúg n. - îm blăciu. incliţă (a) - a snopi în bătăi. m cliţîcă f —m cliţă m ică. mcliţói n. - bătălău. meni (a) - a hărăzi. La M .Em inescu. meni (a) - a vrăji. La M .Sadoveanu. meni (a) - a blestem a. La I.Creangă. meni (a) - a ura. (V.AIecsandri). m enire f. - chem are, m isiune. m cnitór m. - prezicător. m eragiu m. - paznic de cîmp. m erår m. - m ăr (pom). mercân m. - vită fåtată miercuri. m é r c ă / - m ertic de vam ă la moară. m erciúc n. - vam ă (la moară). m crcuí (a) - a chibzui. m é r c u r ile / pl. - zilele de miercuri. m crcurína f. - vacă fătată miercuri. mérc de grădină n. pl. - napi porceşti. m crcănă f. —mreană. meredéu n - unealtă de pescuit. La DU. m erem et adv. - fară rost. A lucra de m erem et = a lucra degeaba; Vreme de m erem et = vrem e fară vreun rost. meren m. —m înz de doi ani. merén m. - arm ăsar castrat. m erendeu n. —m inciog.

m e ré şc ă f. - rindea cu daltă mică. m e re u adj. - mişcător. P o d -m creu pod umblător. m e re u adj. - dintr-o bucată. (DD). m e re u , in e ré c adj. - întins, nesfîrşil, C odrii m e r e i... (M. Sadoveanu). m e re u adv. - nepristan. La CADE. m ereu adj. - lemn fară noduri. La DU. m e re ú ţ adv. - precaut. La A l.D onici. m e rin d e f. - hrană pentru drum . m c rin d e â ţă f. - ştergar. La S.F.Marian. m c rin ó s adv. - rasă de oi. m e rín tc m. - colac pentru lehuză. m e rişó r n. - pinteni (la cal), m c rişó r n. - gleznă. M c rla (BD Ş, 1499) —fata Iui Ignat, m e rs ă tú r ă f. - urm ă de cam ion, m e rtic â r m. - vam eş. (TD). m é r ţ ă / - măsură pentru cereale. La DU. m e ru ít adj. - încărcat cu m ere. (TD). m erv ă - boştină. m csål n. - faţă de masă. m esăş m. - m esean. (E.Sevastos). m e sări n. - ştergar pentru veselă, i n é s e pl. - feţe de masă. m cscån m. - comesean. La M.Eminescu. m e s e r n i ţ ă / - m ăcelărie. La DU. m esí (a) - a benchetui, in e sişo å ră f. - ospăţ de pom enire, rnesiţă f. - m ăsuţă. La A l.V lahuţă. m e s o å e / - faţă de masă. m csnic n. —sertar (la masă). M c sta c h in u lu i (BD Ş, 1473) - baltă, m esteca (a) - a frăm înta m ăm ăliga, in csti m.pl. - cizm uliţe. (D U ), m eş n. - inel la tăietura unui copac. m c şc c r(B D Ş , 1476) - meşter, m e ş i o å r ă / - faţă de m asă. m eşină f. - piele lucrată, m eşîn că f. - nutreţ am estecat.

mu «Ini i i i p l . pantaloni din piele. *nl|il / m încare din lapte cu păsat. h i m I i i (MI)Ş, 1470) - armurier. mii ( I i i i i i zidar. mu > lc > u g irc / - iscusenie. La CADE. m u ţlc>ugós adj. - şmecher. mii lulilrisi (a) - a cinsti. La DU. mii lirtliiu l/. - cusur, un I r m id z ă / - corlåtă (la pod), im tli prt.s n. - vaterpas. im / i i m ijloc. C în d a ajuns la mez de (DD). inc/clic ni - floricele, mí /l piírcsi n.pl. - m ijlocul postului. Mi i /in i i i . - ultim ul copil. La DU. m c/in w. - zapriste. La CA D E. m í / u r ă / - tărîţe de grîu. La CADE. m lilrfă / - copil pipernicit. La P. Isplrcscu. iii Iu ii ii n. - m e u n a t. La M .Sadoveanu. •Mirtu l ii. - m eunat. La M .Em inescu. Mica (BDŞ, 1 4 9 3 )- f i i c a lui Brîndză. m lc ă n c ă / - cîlţi răm aşi după răgilat. m ic ii/ - clipă. E x p r . în tr-o mică de i cas într-o clipă. La CADE. micii /. - m om ent. E x p r . Pc m ică pc i cas în orice m om ent. La CADE. m lchca m. —drăcuşor. m icliidúţă m. - drăcuşor. La I.Creangă. m icliim ăos in. - drăcuşor. (DD). m lcic n. - c h e rn e r. m lcic n. - sfredel de tîm plărie. niícíc n. - butelnic. M id c a d in B ahnă (CDŞ, 1 4 3 4 )-răzeş. in ic şu n c ă / - to p o r a ş . La C.N egruzzi. m ie şu n ic ă/ - m icsandră. La CA D E. M icul (B D Ş, 1 4 9 1 )- p o p ă . M icul G ălc sc u l (B D Ş, 1497) - selişte unde a fost ~. M icul R uptură (B D Ş, 1490) - sat unde a fost ~.

179

mu

M icul M ăcău (B D Ş, 1497) - boier, m iéd n. - hidrom el. La M .Sadoveanu. m ielúş m. - m ieluşel, m icluşór m. - m ieluşel, m ierior adj. - albăstriu, m ieriu adj. - albastru. M ieriul (BD Ş, 1495) - unde a fost ~. m icrlú şcă/ - m ierliţă. m icrui (a) - a unge cu m iere. m igăí (a) - a lucra cu m igală. m igăiâlă/ - răbdare, concentrare. m igălcălă / - m igală. La TD RG . m igăli (a) - a lucra încet. m igdal m. - arbore din A sia. La DU. m igdalăt adj. - decorat. m igdălă/ - m edalie. m ihohó interj. - im ită nechezatul. m ihohó m. - cal. (C. N egruzzi). m ijă lă / - m ijire. m ijătcă/ - de-a v-aţi ascunselea. m iji (a) - a închide ochii pe jum ătate. m iji (a) - a m ocni (focul). m iji (a) - a se lum ina. E x p r. A m iji dc ziuă = a se lum ina de ziuă. Se trezi p e cînd m ijea de ziuă. (M .E m inescu). m ijirc/ - lum ină. (A l.V lahuţă). m ijloc n. - m ijlocire. (I.N eculce). m ijlocări n. - chingă la ferăstrău. m ijlocåri n. - pană la ferăstrău. m ijlocăş n. —v. m ijloc. m ijoårcă/ - de-a v-aţi ascunselea. m ilarct n. - num ăr mare. (Şezătoarea). m ilcoşi (a) - v. m ilcui (a). milcuí (a) - a se ruga. La V. Alecsandri. mildui (a) - a lovi uşor. La E. Sevastos. m ilincuí (a) - a vîntura. m ilinduí (a) - a bate (pe cineva). m ilinóc n. - vînturătoare.

180 m ilitéţ n. - văl la m ireasă, m iliţie / - cătină. m ilos adj. - îndurător. La C.Conachi. m ilós adj. - binefăcător. La I.Sbiera. m ilostrdie - milă. La M .Sadoveanu. m ilostiv adj. - b lîn d . L aA l.D onici. m ilostivnic adj. - cu inim ă bună. milostivă f. - veninariţă. La C. Negruzzi. m iluţă f - milă. (Şezătoarea), m iluit adj. - îngrijit, m inavét n. - flaşnetă. La V.AIecsandri. mină / - adîncitură în peretele pivniţei, m ină / - p ivniţă nepietruită, m ină / —peşteră, m indăl n. - m edalie, m indír n. - covor de lînă. m indír n. - saltea. La M .Em inescu. m indír n. - s tr ă ja c . (M .Em inescu). m indirói n. - saltea (de fîn, pae). m ingiéş m. - vecin, m inóc n. —vînturătoare. minişcéugură f. - ştergar pentru veselă, m inişioåră /.' - faţă de masă. m inişioåră / - m uşam a, m in işté rg u ră / - şervet (pentru mâini), m iniştérgură / - ştergar (decorativ), miniştérgură f. - ştergar (pentru veselă), m iniştérgură de o g lin d ă / - prosop, m iniştérgură de părete / - prosop, m iniştérgură de patret/ - prosop, m iniştérgură de şters/ - şervet, m inşiuní (a) - a minţi, m inteân n. - palton de suman, m intos adj. - deştept. La C.N egruzzi. m inunea / -p riv ig h e to a re , m inunică/ - m inune. (A l.V lahuţă). m ioărce/ pl. - broaşte. (TD). m io a r ă / - m ieluşă în al doilea an.

m iór m. - m iel de un an. (DU ). m iorår m. - p ăcurar la m ioare. m ioreå/ - m ieluşă în al doilea an. m ioréle adj. - tinere. m ioriţă/ - m iorea. (V.AIecsandri). m io rc ăíz adj. - ursuz. m ircuí (a) - a cum păni. (Th.H olban). m ireådă / - podoabă. m irean m. - laic. La M .Em inescu. m ireasúică / - vinăriţă. m irél m. - m ire. (S.F.M arian). m irénie/ - viaţă laică. m iresuícă/ - m ireasă frum oasă. m iriştérgură/ - ştergar (pentru veselă). m iritéţă/ - văl la m ireasă. m iroase/ pl. - arome. (M. Eminescu). m irós n. - em anaţie. La C A D E. m iroznă m. - m ireasm ă. La I.Creangă. m irvå/ - boştină. m ischiu n. —oţel. (DU). m ischiu adj. - castaniu. m isit m. - m ijlocitor. L a DU. m isníc n. - blidar (m obilă). m istréţ adj. - sălciu. (DD). m istréţ n. - hibrid. (V. A lecsandri). m istíu n. - amnar. mistíu n. —oţel. m istui (a) - a dispărea. La C.H ogaş. m istui (a) - a se ascunde. La I.Creangă. m istui (a) - a face ceva să dispară. m işålă/ - nutreţ am estecat. m işălnic m. —ticălos. m işăucă adj. - netrebnică. La DLR. m işclă (a) - a se căina. m işelie/ - sărăcie. La M .Sadoveanu. m işélnic adj. - m işeleşte. m íşenită f. - m ulţim e de oam eni. La CADE.’ m íşină / - învălm ăşeală. La V. A lec­ sandri.

Hilţhiós adj. - palavragiu. Idljlni; ii m inciog. Ş í li vîri cu inişiovn Şl li scoati cu vologu. (TD). hi i viri g u r ă / —v. m iniştérgură. m lţul (a) —a m işuna. La A l.V lahuţă. m llm nic m. - care ia mită. (I. Neculce). •illllcA adj. - m ică. tiiiiii ii|;1 adj. —mică. oi li ii isi (ii) - a repara (biserici). m idiei adj. —mici. m ultei m. pl. - m ici (m încare). m llllciúţi adj. - mici. m llltlóc adj. - mic. •iilloi han ni. - cîrtiţă. La DU. m i li osi ( 11 ) - a înghesui. (Th.H olban). iii lirică f. - certificat de naştere. înllKiik'ă f. - piesă la duba de pescuit. m llroşi (a) - a se vînzoli. miţe / pl. - răm ăşiţă de lînă. ml|A /. sm oc de păr sau lînă. nil|ús adj. - păros. La V.AIecsandri. mt|<»s adj. - ciufulit. in i|u rc ă f. - covor. mică /. bunică. mii;lă /. - m ovilă. uilulă /. - m orm an. La Gr.Ureche. m i)* /ă / - ploaie m ăruntă. iiiiliiic ă lă / - m îh n ir e . M ilm cşti (CD Ş, 1426) - sat pe Bahlui. M it lm ir c / - v a l. (CM ). u iíh i iir c / - voie-rea. (CM ). in iii ii iţélc adj. —m îhnite. n i l t l ú r ă / - goană. m i i // năm ol. La C A D E. uiíli' m uţire. E x p r. A tăcea m îlc = a nu .coate o vorbă. •micimii (a) - a potoli. (I.Sbiera). mileniu adv. —calm . (I.N eculce). mill (;i) - a se năboi de năm ol, m lllrc /. - năm olire. La T.Pamfile.

181 m îlişte f. —loc mîlit. m îlişte f. - podm ol. La DEX. m îlít adj. - năm olit. La I.C reangă. mîlós adj. - nămolos. La M. Sadoveanu. m înåş m. - surugiu. La I.Sbiera. m încărică f. - tocană. La DLR. m încătúră f. - m încare. (TD ). mîncău m. - mîncăcios. La C. Negruzzi. M îndra (C D Ş, 1 4 4 0 )- d e a l . m îndråtă adj. - tare fudulă. (TD ). m îndră f. - iubită. La M .E m inescu. m îndră f. - am antă. M îndrea (CD Ş, 1445) - satul Curtea lui ~. m îndreăţă f. - p iatră scum pă la inel. mîndreăţă f. - frumuseţe. M .Eminescu. m îndrenie f. —frum useţe. M îndreşti (B D Ş, 1492) - sat. m îndréţe f. - ornam ent la streaşină, m îndréţe f. pl. - fudulie. (I.N eculce). m îndréţuri f. pl. - v. m îndreţe. m îndri (a) - a fi fudul. La C.Negruzzi. m îndrişoără f. - iubită, m îndrişór adj. - mărişor. (TD). m îndru m. - iubit, m îndru adj. - f r u m o ş , falnic. M îndrul Ion (C D Ş, 1 4 4 8 )- b o ie r , m îndruleånă f. - drăguţă, m îndrulică f. - drăguţă, m îndruliţă f. - drăguţă, m îndrúţ m. - drăguţ, m îndrúţă f. - iubită, m îndz m. - greaşeală la urzit, m îndz m. - încîlcitură la avă. m îndz m. - hădarag la îm blăciu. m îndz m. - nărav. E x p r. A avea m îndz = a fi m ofturos, a avea nărav, m îndzălări m. - îngrijitor de mînzi.

182 m în d z ă u m. - greşeală la urzit, m în d zîcă / - m înzişoară. m îndzîlícă / - m înzişoară. m în d z o åc ă f. - m înzişoară. m în d z o å c ă / - m înză de doi ani. m îndzóc m. - mînz. m îne adv. - m âine. (M. Em inescu). m înecå (a) - a răm îne pe noapte, inînccă (a) - a se scula devrem e, m în c c å r n. - rucaviţă. La CADE. m în c c å ri n. - m anjetă. m î n e c i / pl. - ţesătură dăruită moaşei, m înczi adv. - m âine. (I.Slavici), m îngîéle / - m îngîere. m în e ş té rg u ră f. - ştergar. La DU. M în c şte rg u re n i (CD Ş, 1446) - sat. M îneştergurcni - sat. La G.Ghibănescu. m îni f. pl. - m âini. (A l.G raur), m înică / - gaură la vînturătoare. m în ic r n. - ferăstrău m ic de o mînă. m în jå lă / - terci din faină cu tărîţe. m în jă lă u n. - lemn zîm ţat la spălatul rufelor. La CA D E. m in jc / - hotar. (TD). M înjeşti (CD Ş, 14 0 0 ) - s a t . niîn ji (a) - a m îzgăli. La C.N egruzzi. m înucr n. - m îner (la ladă). m înucr n. - m îner (la sertar). m înulc f. pl. - m âinile. m înuri f. pl. - mâini. m întuí (a) - a nim ici. E x p r . L-a mîntuit de zile = i-a luat zilele. m întui (a) - a isprăvi. La CADE. m întuială / - superficial. E x p r. Dc m întuială = de ochii lumii. m întuíre f. —sfîrşit. m întuít n. - v. m întuire. m întúş m. - m ihalţ. La CADE. m înţănítă /.' - m asă de m ulţum ire.

m înz in. - cîrlan. m înzâc n. - m ovilă rătezată. m înzålă/ - v. m înjală. m înzăre f. - oaie de lapte. M înzaţi (CD Ş, 1 4 3 4 )- s a t . M înzaţi (BD Ş, 1 4 8 9 )- s a t . M înzatu) Pătru (BD Ş, 1 4 8 9 )-b o ie r m înză f. - iapă pînă la un an. m înză f. - alint. E x p r. A face mîn/A = a se alinta. m înzărår n. - strungă. mînzărår m. - păcurar. (M.Sadoveanu), m înzări f p l . - oi m ulgătoare. La DD. m înzéşte adv. - ca un mînz. m înzi m. pl. - nazuri. E x p r . A rc m înzi = are harţag, are nazuri. m înzí ( a ) - a j u p u i a ştiulcţii. E x p r . A m înzi păpuşoii = a-i curăţa de foi. m înzîiåc n. - căsuţă de vară. m înzóc m. - m înz de doi sau trei ani. M înzocu (C D Ş, 1 4 3 9 )- s a t . m înzós adj. - alintat (copil). m înzúc m. —m înzişor. in în z u líc ă / - m înzişoară. m îrlån m. - păcurar începător. m îr lo å g ă / - stîncă mică. m îrnîi (a) - a m orm ăi. La DU. m îrşave adj. —m urdare. m îrşav adj. - murdar. La I.Creangă. m îrsăvic/ - josnicie. La V. Alecsandri m îrşí (a) - a m urdări (cu năm ol). m îrţoågă f. - cal slăbănog. m îrţoågă/ - fem eie neîngrijită. m îrz âc m. - nobil tătar. La C.Negruzzi. m îşí (a) - a se murdări. m îşît adj. - lipos. m ît n. - felină. m îţ m. - pisoi. La DD. m i ţ ă / - pisică. La CA D E. m i ţ ă / - anim al jigărit. m îţă / - cîrlig la cange.

miI|csc adj. - de pisică. La M.Eminescu. m l|l i i i pl. - pisici. La I.Creangă. ml|l>ór in. - pisicuţ. La DU. itilflyór m. - spic pufos cu flori. La DU. MlIţlcA /. - pisică. Mititeii adj. - mică. M il|tl(eă/ - pisicuţă. mil|ijícil adj. - mică. Mil|l|iíl adj. - m ic. nitţrte n. —pisicuţ. miI|('ií i i i . - pisoi. La CA D E. llit|íic in. - pisic. •••l/di! /.' - şpagă, in t/d rfl / - boştină. m l/nit /. - noroi. Mil/jţîi (a) - a aluneca, m l/gîiii (a) - a aluneca. (TD). ml/|>uitlă f. - noroi. MilAdA /. - ram ură tînără. La Al.Russo. inlA > ni(ă/ - m laştină. itilA c u in ă / - m ocirlă. înlAdi (a) - a da m lădiţe. înlAdiór adj. - flexibil. La V. Alecsandri. Milndiós adj. - flexibil. La M.Eminescu. n d A d i(ă /- ramură tînără. La I. Creangă. nilAdoifcă f. - ram ură grosuţă. iMlAdoåică f. - m lădiţă altoită; altoi. MilAjót n. - lozie. MdA|f|A/ - viţă la curpănul de castraveţi. miIa>íii n. - îm blăciu. MilAţiúg 11. - îmblăciu. M i l i ş n i ţ ă / - lapte fiert cu porum b. MMiik'il /. - scăfîrlie. mioiU'A /. - som n (peşte). Iliuiiclic / ' - neroadă. iiimAcIic/ - toantă. (V.AIecsandri). in o A c h ic / - fem eie urîtă şi leneşă. iiimAic /. - zeam ă de legum e acrite. I \ p r . A m înca, gusta din m oarca i ulvii a cunoaşte năravul cuiva.

183 m o aşă f. - fem eie care scaldă copilul după botez. m o b ilă rå e f. - depozit de m obilă, m o b ilă ríe f. - m agazin de m obilă, m o b ilié r m. - m eşter de m obilă, m ó că f. - bot. m o căí (a) - a m igăli. La DU. m o c ăit adj. - m igălos. m o căn i m. pl. - toponim . m o c h in éţ n. - horn. m o c h io n e å ţă f. - toantă. m o c iaríe f. - m laştină. m o c íră f. - m laştină. m o cn i (a) - a se înm uia. La C A D E. m o cn i (a) - a fierbe încet. La CA D E. m o cn i (a) - a lîncezi. (V.AIecsandri). m o c n it adj. - m ucezit. Satul Humuleş-

tii... nu-i un sat lăturalnic, mocnit şi lipsit de priveliştea lumii. (I.Creangă). m o c n it adj. - tăcut. m o c n it adj. - încet şi stăruitor. m o c o rtc ţ n. - piuliţă. m ocoşí (a) - a lucra fără spor. La DU. m ocoşílă m. - persoană m igăloasă. m o c ră c n. - ariceală (la copita calului). m ó d ă f. - broboadă. (TD ). m o d í (a se) - a se dichisi. m o d ín că f. - pernuţă (pentru copii). m o d in c ú ţă f - pernuţă (pentru copii). m o d íşc ă / - croitoreasă. m o d íţă f. - pernuţă decorativă. m o d iţícă f. - pernuţă pentru copii. m odílc n. - v îrf de deal. m o d îlcă f. - greabăn la cal. m o d îl c ă / - gîlcă. La DU. m o d îrlå n m. - bădăran. m o d ir lă / - ţărănoi. (V.AIecsandri). m ó d lă f. - paralel de tîm plărie.

184 m o d o ra n n. - neîndem înatic. m o d o ró i m. - om ursuz. La CADE. m oghílă f. - m ovilă. M oghilă (B D Ş) - paharnic. M oghilă lo a n (C D Ş) - logofăt, m oghiliţă (CDŞ, 1453) - semn de hotar, m o g îld ân n. - m oviliţă. m o g îld ân n. - m uşuroi, m o g îld ân n. - rădăcină de papură, m o g îld eâ ţă f. - arătare. (DU), m o g îld e â ţă / - movilă, m oglan m. - bădăran, m oglău m. - m itocan, m ogorogi (a) - a bom băni. (DU), m ohílă f. - m ovilă. M o h o r (CD Ş, 1452) - sat „de la un M ohor” . m o h o ríc i m. —aldăm aş. m o h o rît-în tu n e c a t adj. - şaten. M o h o rîţi (CD Ş, 1452; BDŞ, 1495) sat. m o ic ălú t adj. - m oale. m oim ă f. - m aim uţă. Viu îl băga întrun sa c şi într-acel sa c băga şi un dulău, şi un cucoş şi o năpîrcă, ş i o moimă. (Pravila lui Vasile Lupu). m o im iţă /.' - m aim uţă. m óină f. - păm înt necultivat. m oină /. - vrem e m oale, iam a. m oinícă f. - prăjitură. m oinós adj - ploios. La T.Pamfile. m o ito âre f. - topilă. m ojic m. - om de jo s. (I. N eculce). m o jd ilít adj. - m urdar de noroi. m o jilíc ă / - m uşuroi de ţărînă. m o jilú şcă f. - m oviliţă. m olăc adj. - greoi (om). m olan m. - vin. m o lău n. - m olatic. La DU.

m olcălúţ adj. - m oale, m olcălúţ adj. - m ătăsos. (TD). m olcăúţ adj. —m ătăsos, molcom adj. - potolit. (M .Em inescu). molcom adj. - a nu se mişca. (I.Sbiera). m olcúţ adj. - moale. M olda (BD Ş, 1490) - num e de copil, m oldav m. - m oldovan. LaN .Ţurcanu. m oldav adj. - m oldovan, m oldove­ nesc. (C.Ivănescu). m oldav m. - m oldovan. Sînt un naţio­ nalist moldav. (C .Ivănescu). M oldava (CD Ş, l 4 0 0 ) - r î u . m oldavă adj. - lim ba m oldovenească. In lim ba m ea m oldavă zic: m i-e bine! In lim ba m ea m oldavă zic: m i-e rău! Cu lim ba mea m oldavă mă voi ţine Şi-atunci cînd mistui—m ă-voi în hău. (PZ adnipru). m oldavi m.pl. - m oldoveni. L a C. Ivănescu. m oldavít n. - ozocherită de culoare neagră, care se găseşte în M oldova. M oldaviţa (CD Ş, 14 0 0 ) - v a m ă . M oldaviţa (CD Ş, 1400) - m ănăstire. M oldaviţa (CD Ş, 1443) - afiuent al M oldovei. m óldă f. - albie m are şi largă. M oldova (BD Ş, 1458, l 4 9 9 ) - r î u . M oldóva M are f. - M oldova în hotare­ le sale istorice dintre M ilcov, Carpaţii Răsăriteni şi N istru, M oldova lui Şte­ fan cel Mare. M oldóva N o u ă / —spaţiul dintre N is­ tru şi Bug, denum ire istorică, m oldovan m. - persoană care aparţine populaţiei de bază a Republicii M ol­ dova sau este o riginală din M oldova; Unu-i moldovan, Unu-i ungurean şi unu-i vrîncean. (V.AIecsandri). m oldovan m. - p ersoană care aparţine populaţiei de bază a M oldovei sau este

;

mi minară din M oldova; care are con­ ţine,crea că aparţine com unităţii etnice moldoveneşti. (M .E m inescu). Minldovånă adj. - referitor la m oldoH'ill şi lim ba lor; lim ba m oldoveneasi rt l imbă m oldovană, zîn ă între zîne... i N ( ’ostenco). iimldovăncă f. - fem eie de naţiune moldovană, din M oldova, originară din M oldova.... eu m oldav ancă! N ici mai. í/c nu ştiu ruseşte, toate-s m oldoven­ i i (M. Sadoveanu). moldovâni m. pl. - persoane care fac i»iitc din populaţia de bază a M oldovei, moldoveni. M oldovenii s ă osăbesc de i.) răspund: m oldovani. (Constantin ( 'nnlacuzino, 1716). Moldovånia f. - ţara Moldovenilor, Moldova. Ştefan, prin mila lui Dumneii'ii, voievodul Moldovaniei. (Docum ent .il lui Ştefan cel M are din 5.01.1477). m oldovănåş m. —m oldovan tinerel, inoldovăncúţă f - m oldovancă tinerică, m oldoveneasca f. - dans popular m ol­ dovenesc. m oldoveneasca f. - m elodie după care ic execută acest dans. m oldoveneasca f - dans (horă) popu­ lui m oldovenesc. L aN .Ţ u rcan u . m oldoveneasca f Jocurile lor la nuntă \in t:... rusasca, m oldoveneasca (hora), briul, ungureasca. (Şezătoarea), m oldovenească adj. - ca la m oldo­ veni. Cere p e negrul din g ra jd înşeuat <'ii şaua m oldovenească. (G.D em .Teoilorescu). m oldovenească (idee) adj. - spiritul naţional-statal m oldovenesc, convingeica de unitate, suveranitate şi indepen­ denţă a M oldovei, a libertăţii şi dem niia|ii naţionale a M oldovenilor. M în alu i (S M urafa) energică răspîndea ideea moldovenească. (N. lorga).

185 m oldovenească adj. - lim bă şi lingvonim cunoscut de prin sec. X II-X IIl (balada “M ioriţa”), folosit în scris din sec. X V I, atestate docum entar în E uro­ pa în sec. X V I, în care şi despre care s-au scris studii din veacul X V II (“ Pen­ tru lim ba no astră m oldovenească” de Gr.U reche), conştientizate pe parcursul a vreo 7 veacuri de m oldoveni ca lim ba lor m aternă, însem n naţional cu denu­ m irea m oldovenească, m oldoveneăscă f. - perioadă istorică de la începuturile Statului M oldove­ nesc pînă în zilele noastre, circum stan­ ţele din cadrul căreia au prefigurat in­ dividualizarea volohilor dintre Carpaţi şi N istru şi din stînga acestui rîu - a m oldovenilor sub mai m ulte aspecte: social-econom ic, politic ş. a.: epoca m oldovenească. m oldovenésc bir n. - b ir pe care m ol­ dovenii erau obligaţi să-l plătească valahilor (m untenilor) pentru că trăiau în Valahia. M oldovenii aşezaţi în Mun­ tenia plăteau, în veacu l a l XVII-lea, "birul m oldovenesc", instituit special pentru ei. (C .G iurescu). m oldovenésc (bir) n. - bir luat de v a­ lahi (m unteni) de la m oldovenii sta­ biliţi în Valahia (M untenia). Să lăsaţi toţi oam enii de la episcupie de birul de fum ... S ă-i lăsaţi fo a rte în p a c e de birul m oldovenesc..., ales care va f i m oldo­ van, voi de la acela să luaţi bir m oldo­ venesc. (M atei B asarab). m oldovenésc adj. - care aparţine M oldovei sau populaţiei ei, privitor la M oldova sau populaţia şi lim ba ei. O, p a văză de neînvins a neamului m oldo­ venesc! (A. H risoverghi). m oldovenéşte adv. - ca m oldovenii, în felul m oldovenilor, în lim ba m oldove­

186 nească. Apoi mă mieram eu de ce vor­ beşti aşa de bine m oldoveneşte şi aduci la ghiers cu de-ale noastre. (I.Creangă). m oldoveneşti adj. - vorbitori de limbă moldovenească, purtători ai limbii mol­ doveneşti. Trei voinici ardelerind, Pe trei cai murgi incălecind, Cu haine tătă­ reşti, Din gură moldoveneşti. (Folclor), m oldoveneşti (m u n ţi) adj. - munţii M oldovei, C arpaţii Răsăriteni. (“ M i­ oriţa”) cîntec fără pereche... născut la p oalele munţilor moldoveneşti. (M. Sadoveanu). m oldoveni m. pl. - reprezentanţi ai na­ ţiunii m oldoveneşti, ai poporului m ol­ dovenesc. Măre, iată m i s-arată mol­ doveni, ştiuţii mei. (G .C oşbuc). m oldoveni (a) —a uni pe cei de o simţire m oldovenească, de un cuget m oldove­ nesc, pe cei ce se consideră moldoveni, aparţinînd naţiunii moldoveneşti. Ne moldoveneşte Prutul... Şi mă moldove­ neşte... (V. Dănilă, poet din Galaţi), m oldoveni (a) - a tălm ăci în limba m oldovenească. într-acesta chip, spre a/alte învăţături grele trebuitoare nu­ mere şi cuvinte dîndu-le a le moldo­ veni. (D .C antem ir). M oldoveni m. pl. - biserică pentru eno­ riaşii m oldoveni din capitala Valahiei. In Bucureşti era în 1768 o biserică de lemn numită M oldoveni. (C.G iurescu). m oldoveníe f. - lim ba m oldoveneas­ că. In m oldovenie (din) elinizeşte. (D .Cantem ir). m o ld o v en íe/ - lim ba m oldovenească. S-au scos p e m oldovenie ( 1743). m oldoveníe f. - lim ba m oldovenească. Pi m old o v en ie = în lim ba m oldove­ nească, m oldoveneşte. m o ld o v en ím e f. - totalitatea m oldove­ nilor.

m o ld o v en ím e f. —num ăr m are de mol­ doveni. m oldovenisi (a) — a tălm ăci în limlut m oldovenească. (D in) elinie moldavi* niseşte. (D. C antem ir). m oldovenism n. - sentim ent naţional al m oldovenilor, spirit moldovenesc, Ne bucurăm... că m oldovenism ul a in viat în această ju m ă ta te de Moldavii (N.Iorga). m oldovenism n. - cuvînt sau îmbinare de cuvinte ce caracterizează lim ba moW dovenească, formînd specificul ei, indii vidualizînd-o în ansamblul altor limbi, De o bucată de vreme, moldovenii sini tot mai des învinuiţi că ar scrie dialectal, cu moldovenisme. Ş î nu e vorba de mol dovenii care scriu acuma, ci de toţi, şi ilc cei ce au scris vreodată. (C.Hogaş), m oldovenism n. —cuvînt sau îmbinare de cuvinte îm prum utate din lim ba m oldovenească în alte limbi: rusă, ucraineană, găgăuză, valahă ş.a. m oldovenism n. - spirit cultural mol dovenesc. Murafa (Sim ion) a f o s t unul dintre acei care m ai energic a ridicai steagul de cultură al moldovenismului (M.Iorga). m o ld o v en izå (a) - a da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în lim­ ba m oldovenească o form ă potrivită cu norm ele, cu structura acestei limbi, m o ld o v en izå (a) - a deveni purtător al limbii m oldoveneşti, a-şi însuşi obiceiurile, datinele, felul de a fi al m oldovenilor; a transform a în m oldovan. m o ld o v en izån t adv. — moldovenizator, care m oldovenizează. D ulce îndărătnice patriotică moldovenizantă. (C.Hogaş), m o ld o v e n iz å r e / - acţiunea de a moldoveniza şi rezultatul ei. m o ld o v en izåt adj. - care a căpătat o form ă corespunzătoare limbii m oldoveneşti.

I I I I I

I

Hultlovenizât adj. - care a trecut (în 187 mumiile îm prejurări istorice) la naţioInla.iiea m oldovenească, care a căpătat m onastire (B D Ş) - centru religios, m tlm i caracteristice m oldovenilor. m onăstíre/ - m ănăstire, Mnildnvíe f - lim ba m oldovenească. m oníţă f. - m aim uţă, I * | »r. I’i m oldovie = în lim ba molm óntic n. - v îrf de deal. (TD ). I (•menească. móră f. - m orişcă de hîrtie. Mulilovlahia (CDŞ, 1422, 1 4 3 1 )-ţa ră. m oór n. - mohor. m nlilnvoantroponím c n.pl. - num e de morcojín adj. - portocaliu-deschis. (TD). |m i mtanc notorii, etnoantroponim e ce dem orcoti (a) - a m orm ăi. La C A D E. nsirează şi confirmă vechim ea şi aria m orcutí (a) - a cicăli. i!' i .ispîndire a etnonimului moldovan. m ó r c v i/ pl. - m orcovi, Iiiiildovofób adj. - cel care dispreţum órdă f. - ju m îta te de desetină de pă­ li ţie M oldova şi tot ce-i m oldovenesc; mînt. Ni-o arat o mordi. (DD ). inie neagă lim ba m oldovenească, va­ lul lle m ultiseculare m oldoveneşti, care m orghirân n. - floare. (Th.H olban). •li u'onsideră sentim entul naţional al m orişcă f. - păruială. E x p r . A-i face I moldovenilor. A i devenit moldofob. - cuiva m orişcă în păr = a-l apuca pe V«(//// . (l.Teodoreanu). cineva de păr. (V. A lecsandri). iitiildovoním c n.pl. — num e topice ce m orişcă f. - m aşină de strivit struguri, i tocă, constată şi afirm ă pe m oldoveni, m orişcuí (a) - a vîntura grînele. iihliniind vechim ea lor m ultiseculară, m orm înjălă f. - învăţătură de m întuia­ um lirm ată de hidronim e - M oldova, lă. (A .V lahuţă). M nldoviţa, M oldovca, de oronim e m orm înjí (a) - a învăţa superficial, M uldovanul, M oldoviş, de alte topo­ m orm întă (a) - a m uşlui. E x p r. A nime răspîndite de veacuri departe de m orm înta ceva cu gura = a m esteca liniarele vestice şi estice ale M oldovei, fără poftă. inoldovnie adj. - m oldoveneşte. Pe m orm înta (a) - a călca. (TD ). Hiuhlovnie (ALM ). m orm întă (a) - a călca lut cu paie. nmlfiíi (a) - a m esteca greu. m orm întăt n. - călcare a lutului. C la­ m iiH ăitúră f - m estecătură. că de m orm întăt = clacă de călcat lut. molid adj. - m olatic. La DU. m orm înte n. - cim itir. (ALM ). înnloşag n. - tim p m oale, iarna. m orm ínturi n. pl. - cim itir. (ALM ). Minloşag n. - lapoviţă. (DD ). m orm oloc m. - nepriceput, m o lo târcă f. - batoză. (TD). m orm oríţă/ - buburuză, iiioiniţă f. - m aim uţă. La A l.D onici. m orm oróc m. - insuliţă plutitoare, m im iiţă r íc / -m a im u ţă rie . La CADE. m orm orosi (a) - a m orm ăi, m u m î c / - sem n de orientare. m ornaí (a) - a trăncăni, ........ f. - semn de hotar. H otărînd mom ornăí (a) - a vorbi pe nas. l uit ■Ş-aşezíndmomîile. (V. Alecsandri). m ornăi (a) - a scoate glas înfundat, inim iîéţ m. - sperietoare de păsări, m orn ăiălă/ - m ornăire a ursului, m n m îrlăn m. - m oviliţă. m orn ăiălă/ om cicălitor. iiînm îrlân m. - m îrlan.

!

F

188 in o rn ă ít adj. - glas înfundat al ursului, m o rn ă ít adj. —înfundat, m o r n ă itu ră f. - m ornăiălă ursului, m ó rn iţă f. - ţînţar. La CADE. m o r o å i c ă / - strigoaică. m o ro câ n m. - guvid. m o r o c ă n e å lă / - m orm ăială. m o ro c ă n í (a) - a cicăli. La I.Creangă. m o ro căn o s adj. - bom bănitor, m orói m. - strigoi. (TD). m orói m. - stafie. La M .Em inescu. m o ró i m. - ursuz. m o r o n c e å lă / - săblaznă. La CADE. m o r o n c e å lă / - necaz, m o ro n cí (a) - a cicăli. La CADE. m o ro n cí (a) - a săblăzni. La CADE. m o ro n sí (a) - a cicăli. m o ro şån m. - m aram ureşan. m o rs n. - pastă de roşii, in o rso cå (a) - a m esteca îndelungat, m o rso cå (a) - a sfîşia. (TD). m o rso c å t adj. - m estecat îndelungat, m o rso c å t adj. —sfîşiat. (TD). m o rta síp i m.pl. —dregători care strîngeau m ortasipia. m o rta sip íe f. - taxă plătită (din 1679) de toate categoriile de ţărani din M ol­ dova, dacă vindeau pe piaţă. La DIM. m o rta sîn c ă / - sm alţ. La T.Pamfile. m o rtó i m. - m oarte. (TD). m o rţc şte adv. - încet. E x p r. A m erge m o rţe şte = a m erge dorm ind, m o rţiu m. - m oarte. (V.AIecsandri). m o rú n c ă -s ă lb a tic ă - vetrice. m o rv â ri m. - dud. m ó r v ă / - dudă (fruct), m osc m. - animal rumegător. La DELM. m osc m. - m uscă. E x p r . E p u re de m u scă = epure de casă.

m o s c m. - epure de casă. E x p r. E p u ic de m osc = epure de casă. La CADIi M osc m. - oraş. M osc m. - Rusia. (G r.U reche). m oscal m. - oştean, m oscålcă f. - rusoaică. (I.N eculce). m oscali m. pl. - ruşi. (Gr.U reche). m oscåucă f. - soţia unui m obilizat, m o s c â u c ă - văduvă de război, m oscåucă f - paltonaş cu guler, m oscălåş m. - soldăţel. (TD). m oscăléşte adv. - m ilităreşte. m oscălíef. - m ilită rie . (A. Russo). m oschicească adj. - rusească. (M Costin). m oschicésc adj. - rus. (TD ). m oscóv adj. - m urg (cal), moscvíci n. - paltonaş cu guler de blana, m oscvicícă f. - căm aşă bărbătească, m ósna adv. - foarte, m osorél n. - m îner la sertar, m o so rî (a) - a se umfla. La CADE. m o sto c h ín ă /. - m oşm oană. m o sto ch ín ă f. —lă-m ă-m am ă. m o sto ch ín ă f. - m uşm ulă. La DU. m oş m. - străm oş. (Gr.U reche). m oş m. - unchi. La DLR. m oşån m. - băştinaş. (I.N eculce). m o şc ă rå e f. - muscărie. m oşco n d í (a) - a lucra prea încet, m oşcotí (a) - a se m ocoşi. m oşi (a) - v. a se m ocoşi. m oşi (a) - a ajuta la naştere, m oşie m. —uncheş. L a P.Ispirescu. m oşícă f. - m ătuşică. (TD). m oşie f. - patrie. (TD ). m oşin âş m. —proprietar. La CADE. m oşinoí (a) - a ţărnui porumbul. (DD). m oşinoí n. - m uşuroi (de păm înt). DIJ. m oşinoí rt. - m uşuroi. (I.C reangă).

Mioyinolí (a) - a lucra încet. Miofniolí (a) - a bîjbîi. moşneag m. - porum b cu m ătasea tare. şnegeåsca f. - dans popular. (TD). moşncgél m. - bătrînel. moşnegésc adj. —ca bătrînii. ţjiiegúţ m. - bătrîn mic. moşoiiică - oală de lut. La T.Pamfile. moşói m. - sperietoare de păsări, uinştcăn m. - m oştenitor. 'In>iil (CDŞ, 1411)-m ă g u ra M o şu lu i, motún m. - pisoi. La C. N egruzzi. (lin m. - om prefăcut. motiinåş m. —pisicuţ. La M. Sadoveanu. motilnél m. - pisicuţ. m olfiním e / - neam ul pisoilor, m otănós adj. —greoi (om), m i'ilc ă / - legăturică de tort. La DU. iiio tfc ic ă / - vargă la coasă, m otirlă / - pisică, m oltrlău m. - pisoi, motóc m. - pisoi. La DU. m otocii m. pl. -c a n a f u ri. (TD). m olocél n. —ghem uleţ. La I.Creangă. ihotucól n. - păm ătuf. La CA D E. Miolohoí n. - neîndem înatic. m o l o l c ú ţ ă / - p i n t e n la cizm ă. (DD). m olór n. - m oară cu motor. (DD). m o ló ş c ă / - legătură de lucruri. * imitoşél m. —pisicuţ. Miiitovélnic n. - rîşchitor. (TD). toolovélnic n. —căleap. (TD). roşi (a) - a lucra încet. La DU. (rim ă / - sort de prune. M io liilă/ —năvod. mio|óc n. - buclă. |óc n. - m oţ de păr. La N .G ane. loojóc n. - c h e f de ceartă. E x p r. A , idila c uiva m oţocuri = a căuta nod în |M|Mirîl.

189 m oţochin m. - erizipel. (TD ). m oţoch in ă/ - m oţ de păr. La CA D E. m oţochin ă/ - umflătură, m oţocós adj. - nărăvos. m oţpån m. - dom n, boier. La DU. m oţpån n. - ştrengar. L a V .AIecsandri. m oţpăncă / - ştrengăriţă. M ovila lui M ogoş (BD Ş, l4 7 2 ) - s e m n de hotar. M ovila P uiului (CD Ş, 14 15) - semn de hotar. M ovila R usului (C D Ş, 1415) - semn de hotar. m ovilă (CD Ş, 1400) - ridicătură. M ovilă (CD Ş, 1435) - neam de boieri, m ozăc adj. - posac. L a C A D E. m o z ílă/ - glugă de porum b, m ozól n. - bătătură (la picior), m o z o leâ iă/ - terfelire, m ozoli (a) - a terfeli.L a C A D E. m ozoli (a) - a m olfai. La DU. m ozoli n. - bătătură, m ozo lit adj. - m urdărit (haina), m re å h n ă / - m reană. m ră n iţó s adj. - gunoiat. La TD RG . m re ji (a) - a îm pleti m reje, m re ji (a) - a um bla cu intrigi, m uc n. - fitilul opaiţului. La DLR. m uc n. - creasta curcanului, m uc n. - floarea cînepii. (TD ). m u c de g a z n iţă n. - fitilul lămpii, m uc d e să rn ic n. - găm ălia chibritului, m u c a lit adj. - caraghioz. La DU. m u c å r n. - sfeşnic. m ucarem eå / - dare pentru înnoirea dom niei. (M .Sadoveanu). m ucări/ pl. - foarfece de retezat, m uced adj. - cafeniu-închis. m ú ch e/ - m argine. (C .H ogaş).

190 m u c h e (C D Ş , 14 3 9 ) -m a r g in e , colţ. M u ch ea H o lm u lu i (CD Ş, 1439) semn de hotar. M u ch ea H o lm u lu i Z ăp o d iei (CDŞ, 1439) - sem n de hotar, m u c h c r n. - v. coluş. m u ch eri n. —rindea pentru muchie. DU. m ú c h e / - lam a tîrnăcopului. m ú c h e / - colţ de casă. m ú c h e f i - călcîi de pâine, m u c itó ri m. - păm ătuf. m u c ú ţă /. - m ăm ică, m u e r c å n ă / - m uiere zdravănă, m u c re (BD Ş, 14 9 1) - fem eie măritată, m u é re / - soţie. La M .Sadoveanu. m u e ro â ic ă / - fem eie uşuratică, m u e ró i n. - fem eie zdravănă, m ú fte f i pl. - curele la îm blăciu. m ug n. - mugur. M ug de floare. (DD). m u g u r n. - sfredel cu coarbă. m ú g u r m. - spic de porum b, m ú g u r n. - rum eguş, m ú g u r de sărnic m. - gămălie de chibrit, m u g u ra t adj. - îm bobocit, m u h u ré l adj. - cenuşiu. (TD). m u ia (a) - a topi (cînepă). m u j d e å / - noutate, ştire. La DU. m u jd e i (a) - a unge cu m ujdei. (DD). m u jd e i n. - m încare din usturoi. La DU. m u jd ié ri n. - pisălog pentru usturoi, m ú l ă / - c a tîr . (DD). m ú ld ă fi - albie. La CADE. m u lsú ră /.' - m ulgere. m ú m i e / - urîţenie. (TD). m ú n c ă (în folosul b o ie ru lu i)/ - robo­ tă. (A l.O dobescu). m ú n c ă f. - chin, caznă. (I.N eculce). M uncei (BD Ş, l 4 6 2 ) - s a t. M uncelul (BDŞ, l4 7 3 ) -s e m n de hotar.

m unci (a) - a chinui. (I.Neculce). m undiråş n. - veston militar. m u n g e r ie / - fabrică de luminări. m un ícică/ - m înerul vîslei. m unt n. - greabăn la cal. m u n t «. - partea răm asă după ce i u
Miii ■ i i i . - zid. La M .Em inescu. perete. mur i i i . - fundam ent de piatră. ••iiir adj. - şaten.

191

iii ur i i i .

uliit' iidj. - negru-lucios. murii (a) - a pune la înăcrit. murii (a) - a topi (cînepă). m iirubél m. - corcoduş. iininibélcă /.’ - soi dc prune. m u r a b é lc / pl. - corcoduşe (prune). n u m iri m. - morar. (TD). m uriit adj. - acrit. nu m it adj. - ud leoarcă. (DD). iu ii rât adj. - topit. (TD). unirii adj. - violet. (TD). i i i liră adj. - negru-lucios. (TD). u i u n l t ú r ă / - zeam ă acră. m u r ă t ú r i / pl. —legum e acrite. m tirduí ( a ) - a s e zbînţui. u n ird u í (a) —a se chinui. (TD). m urg adj. - cenuşiu-roşcat. (TD). m urgâş adj. - murgă. La T.Pamfile. Murgi (a) —Inm urgit = pe înserate. iinirgă / - înnoptare. E x p r. A in tra m iilea în sa t = a se face noapte. M urgcni (B D Ş, 14 6 6 )- s a t . m urgóci ni. - m u rg u ţ. (TD). M urgu (BD Ş, 1 4 6 2 )-m o ş ie . M urgul Ion (BD Ş, 1 4 9 1 )- b o ie r . * g u léţ adj. - cal cu păr castaniu. Ui ii rl (a) — a lua viaţa. H olerea şeia o murii atîta nărod. (TD). iiniríu adj. - ca m urele copate. iii u rla t n. - ornam ent la streaşină, lu u rin u itó r adj. - care m urm ură, u n i r s ă / —băutură din m iere cu apă. linirsă / —must. u n irs ă /. —ravac. in ii iu í (a) - a m înji. Unii buiguitori... I'i'iilru începătura neamului inoldo-

venesc cu basne au muruit hîrtia. (D .C antem ir). m u ru í (a) - a unge cu ou. m u r u í (a) - a se m urdări. (C .H ogaş), m u ru í (a) - a vărui. m u ru iă lă / - văruială. m u r u iă lă / - terci din faină de grîu. m u r u iă lă / - noroi, m u r u it adj. - m urdărit, m u sa i adv. - napristan. La C A D E. m úsai adv. - numaidecît. La I. Creangă, m u sc al m. - soldat rom ân în “ B asara­ bia” ( 19 19). (M .Sadoveanu). m u s c a r íţă / - ciupercă otrăvitoare, m u s c a tă / - m uşcată. (TD). m ú s c ă / - a l b i n ă . La M .Sadoveanu. m u sc ă / - pată neagră pe dinţii cailor, m uscă a lb ă / - streche. (TD). m úscă d c b în z a r i/ - albină, m úscă d c m ie re / - albină, m úscă d c r o i/ - albină, m u sc ălău m. - m u s c o i. m u scălésc adj. - rusesc, m u sc ălcşte adj. - ruseşte, m u seú ţă/ - musculiţă. La M.Eminescu. m u st n. - m ăduvă (din os), m u st n. - zeam ă. (TD). m u st d c lem n n. - sevă de copac, m u s tå ri m. - m ustuitori. m u s tc ă ţă / - m ătase la ştiulete, m u s t c å ţ ă / - a ţ ă î n interiorul vintirului. m ú sti (a) - a zem ui. La DEX. m u s t in c l e / pl. - corcoduşe, m u sto s adj. - z e m o s . La DEX. m u stu í (a) - a călca strugurii, m u s t u i t ú r ă / - s tr u g u r i striviţi. M u stu lu i (CD Ş, 1437) —izvor, m u ş a m a / - dans popular. (TD).

192 m u şå t adj. - şaten, m u şcă (a) - a da ac (albina), m u şc at n. - m uşcătură. (M. Eminescu). m uşchi m. - ciot pe copac, m u şc h eå f. - piedică, haşcă. La DU. m uşél adj. - frum uşel, m u şin a (a) - a adulm eca. La I.Slavici, m uşinói n. - muşuroi. La M .Eminescu. m u şîţăl ni. - ciuperci verzi, m u şlu í (a) - a căuta m irosind, m u ş ta r adj. —cafeniu-deschis. m u ş tå rn iţă f. - vas pentru muştar.

m u ştiu c n. - lemn la zăbala calului, m uşu éş m. - trandafir, m u şu n ó i n. - m uşuroi. La DU. m u tă lă u m. - prostănac. La DU. m u tă to å re f. - vinăriţă. m u tă to å re f. - ham ei, m u tă tú ră f. - pînză cît o rotaţie a sulului m u té lc ă f. - piesă de m etal la osie. m u tr ă f. - înfăţişare. La M .Eminescu m u tric ă lít adj. - învineţit (de lovituri) m u tric ă lít adj. - m urdar (pe faţă), m u ţi (a) - a m îlci. La D EX. m u ţu n ă c h e m. - c o c o n a ş . La DU. m uzicú ş m. - m uzicant. (T.Pamfile).

N iiac m. —drac. (DD ). uacafâ / - capriciu. La M .Sadoveanu. nacăz n. - grijă. (TD). nacşíu adj. - supărăcios, iiiídă / - podm et. La DEX. nadă f - plăcere. E x p r. A da de nadă a da de bine, a se înnădi, nadă /.' - m om eală, nadél n. - lot de păm înt. (DD ). nadélnic m. - ţăran cu lot de păm înt. Nadéluri n. pl. - toponim (G lodeni). nadí (a se) - a se nărăvi. nadí (a se) - a se lega de cineva. (TD). uadişåncă / —trăsură mică. La DU. nadoleån adj. - din A natolia. n a d o le ă n c ă / - nadoleană (găină), naduşălă / - oftigă. naduşålă / - tuberculoză, naduşălă / - astm ă, năduşi (a) - a înnăbuşi. nåtîră f. - anafură. nnfrămă /.’ - covoraş cu ciucuri, nafrăm ă aleasă f - prosop, n a f r în d íţ ă /- b a s m a . (TD). nagîţ n. —nărav. A ri nagîţ. (DD). nagîţ n. - moft. N agîţ n. — toponim pe m oşia satului •l’ohoarna, raionul Şoldăneşti. nagîţ m. - pasăre de baltă, nagîţ m. n. - copil neastîm părat. nagîţós adj. - nărăvos. m ihlåp n. —vîrtej m are de apă. m iínte adv. - dem ult. La M .Em inescu. naim í ( a ) - a angaja. (TD). na jí (a) - a se um fla (ugerul). (TD). nn jîtnic m. - popilnic. La DEX. n nlangîte f. pl. —blinie. La DEX. n a lh ă r m. - fluture m ic. La CADE.

n alb ă /- n i c i o d a t ă . E x p r . C în d a creş­ te n alb ă-n casă = la sfîntu-aşteaptă. n a lé rs a adv. - anapoda. E x p r. A se în c ă lţa n a le rs a = a încălţa dreptul pe stîngul. n å lp ă / - m a i m u ţ ă , n a lt adj. - înalt. (V.AIecsandri). n a ltă adj. - înaltă. La M .E m inescu. n am ésn ic m. - dem nitar care exercită puterea adm inistrativă în num ele şefu­ lui statului. n am ésn ic m. - locţiitor. (C .N egruzzi.). n a m é s tie / - dregătorie. nam ó l n. - groapă cu noroi. n am ó rn ic adj. - m ătăhălos. La CADE. n a m ó rn ic adj. - întins. La C .Stam ati. n a n m. - nănaş de botez. n å n ă / - nănaşă (de botez). n a n d r a lă u m. - vlăjgan. (I.C reangă). n a n d ra şlîc n. - ştrengărie. (CA D E). n ân i m. - papă-lapte. n a n t adj. - înalt. n a p a d ă ic ă / - prostovol. n a p ă ste / - vinăriţă. n a p ă s te / - troscot. n a p ă ste / - floarea-cucului. n a p ă tc ă / - lejnic. La CA D E. n a p å tc ă / - pînză de păianjen. n a p å tc ă / - v. n ă p a tc ă . n a r a c líţă / - rucaviţă. La CA D E. n a ra m g íu adj. —roşu-aprins. n a r ă r i n. - curea la căpeţea. n ă r ă / - pat de lemn. n ă re la c a s ă / pl. - lucarne. n a rîm é ş c ă / - curea la ham. n a r t n. —norm ă de m uncă. n å r t n. - începere. E x p r. A face n a r t la ceva = a începe ceva. n a r n íţ ă / - v. n a r a ri.

194 n a r tíţă f . —v. n a r a ri. nas n. - partea de dinainte a luntrei. nas n. - cerdac, nas n. - lucarnă. n a så d å f. - lemn deasupra osiei căruţei, n a s a íţă f. - batistă. nasîchí (a) - a adauga păm înt pe un loc. n asîle f . - năsălie. nasîlnişc f. pl. - opritori, nasîlnişi m. pl. - violatori, n a s î p ă l ă / - m uşuroi la porum b, n a s ta s íe / - vestă fem eiască. n a sto iå n c ă f - butoi mare. n aş m. - nănaş la botez. La CADE. naş m. - nun. n a ş a m é n t n. - harnaşam ent. (DD). naşă f . - fem eie care botează copilul, nåşă f . - nună. n a tå s ă / - lopată de vînturat. n a tín ă f. - m încare. (DD). n a tîr n iţă f . - curea la căpeţea. n a ţ n. - nasture. (TD). n av ål n. - m ulţim e de oam eni. (TD). n a z n. —m oft. E x p r . C u n a z u ri = cu toane. F ă ră n a z u ri = fară capricii. A face n a z u ri = a se fandosi. n azîr m. - supraveghetor. La Al.Donici. nazlîu adj. - gingaş la m încare (calul). n a z u ri n. pl. - toane. La M .Em inescu. năbădåică f. - spaimă. La V. Alecsandri. n ă b ă d ă ic ă f. - diavol. La A l.Russo. năb ó i n. - mîlişte. n ă b o í (a) - a se năpusti. n ă b o í (a) - a se revărsa. La I.Creangă. n ă b o í (a) - a se um ple de sînge. (DD). n ă b o í n. — răspăr. E x p r. în n ă b o i = în răspăr. n ă b o íre f. - puhoire.

năbuşi (a) - a ţîşni. (TD). năcăfâ f - necaz. (I.C reangă). năclåe f. - căpiţă de snopi, nădéjde f . - upovainiţă. La CADE. nădăjdui (a) - a upovăi. La CADE. n ădu f n. - astm ă. n ă d ú h n. - amar, năcaz. La I.Creangíl, n ă d ú h m. - copil neastîm părat. n ă d u ş â lă f . - astm ă. La CADE. n ă d u ş ă lă f. - zăduf. La M .Costin. n ă d u şi (a) - a înnăbuşi. La CADE. n ă d u ş i (a) - a m ocni (focul), n ăd u şit adj. - sugrumat. La C.Negruzzi n ăfirtåch e m. - michiduţă. (Th.Holban) n ă fra m ă f. - broboadă. La DU. n ă fra m ă f. - băsm a (M .Em inescu). n ă f ră n íţă f . - pînză de păianjen, n ă g ă rú ş n. - loc unde creşte năgară. N a g îţă ríe f . - toponim (Sîngerei). n ăg lú g ă f . - boală băbească. La DU. n ă g rå d ă f . - distincţie, decoraţie, n ă h u t n. - m azăre. La DU. n ă h u tíu adj. - de culoarea năutului. n ă jí (a) - a se îm bolnăvi de năjit. n ă jit n. - boală de oi. La DU. n ălăv ă n ci f. pl. - m ălai din faină de po­ rum b cu brînză. n ă lb ă n m. - doctor veterinar, n ă lb ă r m. - doctor veterinar, nălóg n. - impozit, n ă lţå (a) - a înălţa. La M .Em inescu. n ălú c m. - m arotă. nălúcă f . - spaim ă. E x p r . C al cu năluc = cal cu spaim ă, sperios. nălucire f. - halucinaţie, nălucire f. - închipuire. L a C.H ogaş, nălucitúră f. - năluciréfL a C. Conachi. nălucitúri f. p l. - visuri, năluşít adj. - speriat. (TD). năm âlă f. - plată pentru chirie. (TD).

Mituirii- i i i . - năm ilă. Ia, aşa nămete de . ■in e/ ii Sfară-Piatră acela. (TD). iitnllA /.i)/ - al doilea prînz. iilinól i i . cantitate mare. (DD). u lm o lc å lă / - mîl. iltmU w. nănaş de botez. ulmlş i i i . - naş. La I.C reangă. La DU. iiIiiAş in. - naş. n litA şă/ —vargă. (I.C reangă). iilnAşól m. - nănaş. n ln A şic ă / - nănaşă. iiliitiîn in. —om înalt. i ii mîl 111. - nănaş de botez. u im iţii/ - nănaşă (de botez). ir tp A d ă /- năvălire. La D.Cantemir. u lp A s lă / - dare excepţională im pusă uliilor ţăranilor. (I.N eculce). La DIM. ulpiîslă / - învinuire nedreaptă. ntpAstuí (a) - a învinui pe nedrept. ir tp A tc ă /- h a lă u . (TD). ulpAdí (a) - a tovărî. La CA D E. lílpihlí (a) - a nim eri. (TD). nlpiídít adj. - răutăcios, veninos. ulpîrstóc n. - degetar. La DU. tA p ír c ă / - m elc. irtpostâ (a) - a da voie. (TD). iftp råsn ă / - fară veste. E x p r. De lA prasnă = pe neaşteptate. lA pråsnă / -n e n o ro c ire . iitpuslí (a) - a lăsa uitării. (Gr.Ureche). ii) răi (a) - a chinui. (TD). tArtílă m. - om cu nasul lat. lArlrts adj. - năsos. i Ai ui (a) - a surpa. (M .Em inescu). u lm i (a) - a ţăm ui porum bul. ii)si'i(lă/ - snopi îm prăştiaţi pe arie. n)s;'i(lă/ - arie. La T. Pamfile. lA sA deålă/ - năsădire. lAsiidí (a) - a bate. (DD ). lAsAdí (a) - a avea vînătăi.

195 n ă s ă d ít n. - înşirarea snopilor, n ăsăd ít adj. - învineţit de lovituri. (DD). n ă s ă d ít adj. - bătut, n ă s ă d itú ră / - vînătae. n ă s ă d itú r ă / - bătătură, n ăsăln ic adj. - sperios (cal), n ă s ă tr m. - nisetru. năsfnic adj. - brutal, violent, năsîln ic m. - siluitor. La DU. n ăsîln ic íe/ - îndărătnicie, n ă s îc h itú ră / - m uşuroi la porum b, n ă s llc ă / - targă de cărat păm înt. n ăsîlcă / - năsălie. n ă s îlc ă / - targă pentru răniţi, n ăsfp n. - mîl, m îlişte. n a sîp í (a) - a pom osti; a nivela, n ă s îp íre / - pom osteală. La DEX. n ăsîp ó s adj. - zem os. Z ăm oşi şi năsîpoşi. (DD). n ăslí (a) - a năzui. La M .Costin. n ă s tå v n. - îndem n. La DU. n ăstăv í (a) - a îndruma. La D.Cantemir. n ă s tă v itó r tn. - îndrum ător. n ă s tr å p ă / - ceaşcă. n ă s tr å p ă / - cană (1 -2 /). n ă s tr å p ă / - urcior. n ă s triţă tă adj. - nestem ată. (TD). n ă s tru ş n ic adj. - straşnic, grozav. La N .G ane. La C A D E. n ă s tru ş n ic ie / - grozăvenie. n ă sú tă adj. - cu pată albă pe bot (oaie). năşél in. - adresare către nănaş. n ăşi (a) - a fi naş. n ă şíe / - calitatea de a fi nun. n ă ta r â e / - neghiobie. La C .N egruzzi. n ă tîn g adj. - stîngaci. La DU. n ă ú c m. - om surd. n ă u t n. - m azăre. La DU.

196 n ă u tíu adj. - v . n ă h u tiu . n ăv å l adv. - nestăpînit. n ăvalnic adj. -n ă p ra z n ic . (A.Vlahuţă). n ăv a ln ic m. - ferigă cu frunze m ari. n ă v ă ró s adj. - nărăvaş. (DD). n ăvod n. - ceată de urm ăritori, n ăv o d í (a) - a întoarce acul. (DD). n ăv o lo åcă f. - porum bişte nearată în care se seam ănă. (T.Pamfile). n ă v rå p m. - jefuitor. (Gr.U reche). n ă v r ă p í (a) - a se năpusti, n ă z å tic adj. - sperios. La C.H ogaş, n ăzări (a) - a i se părea că vede. La DU. n ă z b î t i e / - bazaconie. La DU. n ă z d răv ån c ă adj. - fermecătoare. (TD). n ă z u í (a) - a apela. La Gr.Ureche. n ă z u it adj. - m ult dorit. La DU. n ă z u ro s adj. - sperios (calul), nea interj. - se cheam ă un câine, n e a c ă tă rii adv. - dezordine, n e å c l ă / - gîtar la gura de ham. N c a g C îm p e a n ( C D Ş )-b o ie r. N eagşa (BD Ş, 1488) - nepoata lui Botaş (Henoma Eonrbuia). N eagu (B D Ş) - com is, pîrcălab. N eaguiui (CD Ş, l4 3 7 ) - v a le . neam n. - nat. Neam ul moldovenilor. (M .C ostin). La DU. N ea m ţu lu i (CD Ş, l4 3 7 ) - d r u m . N ea m ţu lu i (CD Ş, 1437) —pîrîu. n e a ş te p ta t adj. - năpraznic. n cb ú n adj. - rău. (I.N eculce). N cb u reşti (CD Ş, 1448) - selişte. n e c h im u lu it adj. - grozav. La CADE. n ec h itit adj. - nesocotit. La CADE. n e c lă tít adj. - neclintit. La M .Costin. n e c rú ţi m. pl. - recruţi. (TD). nedée f. - iarm aroc. M ai mare sudalmă sa chiam ă cîn d va sudui neştine... unde

vor f i oameni strînşi cum-i în mijlocul tîrgului sau la vreo nedee. (Pravila lui Vasile Lupu). n é d z u ră f. - lînă bună. (TD). n e d z u ríc ă f. —lînă bună. (TD). negél m. - neg. La C A D E. n e g e lå riţă f . —rostopască. negelós adj. - negos. n eg h im u lu ít adj. - straşnic, n e g h im u lu ít adv. - foarte m ult. E x p r . C u n eg h im u lu ita = pe nem ăsurate, n e g h in ă ri n. - trior. neghio b m. - bleg. neg o å ţă f. pl. - daruri. (TD). n eg o å ţă fi pl. - m ărfuri. (TD ). neg re adj. —m urdare. N eg rea (B D Ş) —boier m oldovan. n eg re ală fi. - cerneală, n eg re ală fi. - vopsea neagră. (TD ). n egricio s adj. - rom. N eg rilaş (B D Ş) - diac. N eg rilă (B D Ş) - ceâşnic, pîrcălab. N eg rită (BD Ş, 1489) - fata lui Pătru M înzatul. N egriteasca (BD Ş, 1479) - pîrîu. ncgríu adj. - şaten, negru adj. - sm olit (la faţă), negru- stricat adj. - suriu. négru-surm aliu adj. - negru-deschis. négru-zoit adj. - suriu. negură fi - lînă de calitatea a doua. (TD). neguríţăfi. - negură, neguţă (a) - a tîrgui. neguţător m. - cupeţ. La DEX. neguţători m. - negustor de vite. N eguţătorului (BD Ş, l 4 9 3 ) - v a d . neîm blâtă adj. - nesărutată, neînsem nat adj. - secătură. (CM ), nelătă adj. - nespălată. (TD). neleåpcă fi. - vacă la prim a fatare.

ii«iiit‘ş m. - proprietar de păm înt. nem eşésc adj. - de nem eşi, nem eşíe f - stare de nem eş, n e m e ş íe / - to ta lita te a nem eşilor, nem cleţ n. - văl de mireasă. La CADE. tirm óşi adj. pl. - cu m ulte neam uri, iieuintcnie f . - neam uri. La CADE. N ciuţişor (CD Ş, 1 4 0 9 )- p îr îu . nem ureli m. pl. - rude. (TD). nem uróşi adj. - cu m ulte rude. (TD). n em lu m irít adj. - nem îngîiat. (TD). neneåcă / - m am ă. La DU, DLR. n enccúţă / - m ăm icuţă. La DLR. n enileţ m. - văl. (TD ). neór m. - cîrlan de la doi ani. n epoată (BD Ş, 1492, 1 4 9 3 ) - în doc. lui Ştefan cel M are. nepot (CD Ş, 1428; BDŞ, 1488) - în doi m oldoveneşti din sec. XV. nepotul lui C io c a n u (BD Ş, 1495) ncnom Lfoi
197 N ete d u l (C D Ş , 13 9 2 )- b o ie r , n e te jé ri m. - rindea de prim ă operaţie, netéz n. — năpastă. E x p r. A nu se d a n etez u lu i = a nu se da bătut, n e tic n e å lă fi. - neînţelegere. La M. Costin. netíhn adj. - neastîmpărat. netócm ai adv. - cu atît m ai m ult. nevastă fi. —fem eie măritată, n evăstoåe fi. - nevastă, nevăstúcă fi. - femeie tînără. nevăstuică fi. - nevestică, nevăstúţă fi. - nevestică, nevóe fi. — vinăriţă. nevoi (a) - a vrea. (M .Costin). nezbicit adj. - umed. La N .Ţ urcanu. nezlobív a d j - blînd. La Gr.U reche. nicarúlea adv. -n ic ă ie ri, nícă adv. — neam . nícă adv. - canci. La DEX. N ícă m. —erou de poveste. (TD). n ic ă iu ri adv. - nicăeri. La C A D E. n ic ă ríi a d v. - nicăeri. n ic ă rú i pron. - nimănui. (TD). n ic ă rú ia adv. - nicăieri, n ic ica cú m adv. - nicidecum, n ic ica cú m adv. - neam. nicicu m adv. - defel. La V.Drăghici. n ic io d in io å ră adv. - niciodată, nícsis n. —supărare, n icú m adv. - deloc. (TD). n ic ú ţă num. - puţin. (TD). n ic ú ţă pron. - nimic. (TD ). n id ré se adj. - neservite. (TD ). n ig ró l n. — lubrifiant, n ih n ít adv. -m îh n it. (DD). n ih u í (a) - a necheza, n im ă lu í (a ) - a se înrudi.

198 n im ă rú i pron. - nim ănui, n im ă rú ia pron. - v. n im ă ru i. n im ă rú ile a pron. - nim ănui, n ím e pron. —nim eni. La M .Costin. N ím e m. - erou de poveste; v. Nică. n im e re a pron. - nim eni. (TD). nim icie / - nim icnicie. (C.N egruzzi). n im in tc ţ n. - văl al m iresei, n im işté rg u ră / - v. m in işté rg u ră . n im ite ţ n. - tifon, n im ité ţ n. - pînză strecurătoare, n im ite ţ n. - văl de m ireasă. nim itez/7. - văl. La M .Em inescu. n in e ri (a) - a răsfaţa. La CA D E. n in g ău n. - ninsoare mare. n in g ă u n. - decem brie, ningél m. - neg. n in so a re p l o io a s ă / - lapoviţă. n in u n å t adj. —urît. (DD). nio åg ă / - vargă de m înat caii. n i o â r c e / pl. - broaşte, n io å tc ă / - bubă. n io h ă í (a) - a necheza, n io h ă iă lă / - hîrjoană. n io rc ă ít adj. - ursuz, n ió r n iţă / - guzgan de mosc. niscaiva adv. - nişte, niscaivăle adj. - de tot felul, n i s i p i t ú r ă / - prăvălitură. nisipos adj. - zem os. nisovestiós adj. - grob. La DEX. nisovistiós adj. - neruşinat. N istra (BD Ş, 15 0 2 ) - t a t ă l Ilenei. N istrea (CDŞ, 1442) - boier moldovan. n işălă (a se) —a se căina, n işc o co ríţă / - urechelniţă. n işc o ríţă / - coropişniţă. nităm -nisåm adv. - pe neaşteptate. DU.

nitológ adj. - neîndem înatic. nitrosî (a) - a nimici, niţorân m. - ţistar. n i v i d í ( a ) - a t r e c e urzeala prin iţe. DU, nividíre/ - trecerea urzelii prin iţe. n ivid itú ră/ - v. nividire. nînăşél m. - naş. La I.C reangă. n înăşícă/ - nănaşă. La S.F.M arian. nîrlă n. - nas mare. nîrlós adj. - năsos. n oå/ - soi de struguri albi. n o å j ă / - h a ită . (I.N eculce). noåşe/ pt. - năsâlie. noåte m. - m înz de trei ani. noåten m . - m înz de vreo trei ani. noătcn ni. - lînă neagră de miel. n oåtenă/ - m ioară pînă la doi ani. n oåtenă/.' - lînă de culoare neagră. nod n. - capăt de creangă netăiată. nodurâri n. - vergea la sulul de dinainte. nóhot n. - v. nohut. La DU. nohút n. - năut. (TD). nohutiu adj. - verde-închis. La DU. noian n. - nemărginire. La M.Eminescu noiån n. - hău. La C.H ogaş. nojíţă/ - găuri la opinci. (DU). nojíţe/ pl. - curele la îm blăciu. noptí (a) - a nedorm i. (TD). noranjíu adj. - roşu-închis. (TD). n ó r c ă / - nurcă. noroc n. - scai. norod n. - nărod. (CM ). noród n. - popor. Domn am slal M oldovei m ele ş i norodului părinte, (A.VIahuţă). norodnic adj. - al poporului (poet), norónci adj. - portocaliu, nosåc m. —ghiborţ. n ó ş c ă / - roabă (w ch icu l). nóur m. - nor. La V.AIecsandri.

nourciilă f. - în n o ra r e . (TD). m o i i i i u adj. - albastru-deschis. nuvA /.' - soi de struguri albi. liiivflccăsă f - voinică. nui'Ar in. —nuc. n iin ir m. - nucet. n u n lr m. - pasăre care m ănîncă alune, n u n ir in. - g în d a c cu larvele în alune, micii adj. - cafeniu-închis. M u cilrăe/ - pom i de nuci mulţi, nucii r a c / - m ulţi nuci. n u i'iir íc / - nucet, micâríş n. - nucet, nuciiríu adj. - cafeniu-închis. (TD). niicfii adj. - de culoarea nucului, iiucíu adj. - cafeniu-închis. nuculíu adj. - cafeniu-închis.

199 n u c u ş ó r m. - nuc mic. n u c u ş o å ră f. - nucă m ică. n u h o å ic ă f. - vargă mare. n u h o â ic ă f. - bici cu coadă scurtă, n u e lú ş ă / - jo ap ă. La CA D E. n ú jn ic n. - latrină, n ú m a adv. - num ai. (TD ). n u m ă ră (a) - a denum i. (A LM ). n u m ă ră (a) - a numi. n u m ă ră (a) - a însem na. (TD ). n u m ă r ă tú r ă f. - ju ru b iţă din trei fire. n u n i (a) - a fi nun mare. n u n tă ş m. - peţitor, n u n tă ş m. - vornicel călare.

o o acacâ interj. - orăcăitul broaştei. oală de b o rş / - cratiţă. oală cu flo are f. - vază. oală lu n g ă f . - urcior (de lapte). oålă m a g h i / - gavanos. o ålă n å n tă f . - oală de schijă. o ålă z a m a lţu ită / - cratiţă sm ălţuită. o a l ă / pl. - ţiglă. o å r ă / - oră. o are cíc ă pron. - ceva. (V.AIecsandri). o å rz e / pl. - lanuri de orz. (TD). o å s p ă / - rudele (toate), o b å d ă / - tortură. E x p r. A trage' în o b a d ă = a tortura. L aN .Ţ urcanu. o b å d ă / - cătuşă. La I.N eculce. o b å d ă / - arc de lemn la ham. o b ă r n. - frînghie la năvod. O b c in a R u n c u lu i (BD Ş, 1490) - semn de hotar. „O b c in a S ă c ă tu rii lui B u c u r” (BDŞ, 1491) - sem n de hotar. O b c in a S latin ei (CD Ş, 1437) - semn de hotar. o b cin ă (CD Ş, 1411; BDŞ, 14 9 0 )- v î r f de m unte, m ăgură, o b c in ă / - vîrf. La DU. o b c in ă / -m o ş te n ire . L aA I.R usso. o b é rc ă / - frînghie la mreajă, o b erlíc n. - ochi la fereastră (mobil), o biceåi n. - obicină. (CM ), obicei n. - zacon. (C A D E), obiceiul p ăm în tu lu i n. - reguli nescrise, o b ic eiu ri p îrc ă lă b e şti n. pl. - norm e care fixau atribuţiile pîrcălabilor. obídnic adj. - neajutorat. La E.Sevastos. o b ijd u i (a) - a asupri. La CA D E. o b ijd u í (a) - a nedreptăţi.

ob ijd uíre/ - nedreptate. obijduít adj. - nedreptăţit. (A .V lahuţa) obîrlíct n. - oberliht. obîrşí (a) - a-şi încheia lucrările. obîrşí (a) - a se încheia. O bîrşia Beţivului (BD Ş, 1 4 9 0 )-sen m de hotar. O bîrşia Frum osului (CD Ş, 1411) semn de hotar. O bîrşia Jerului (CD Ş, 1448) - senil' de hotar. O bîrşia Largii (BD Ş, 1469)- s e m n tir hotar. O bîrşia Laurei (BD Ş, 1490) - semn de hotar. O bîrşia N em ţişorului (C D Ş, 1437) semn de hotar. O bîrşia Rusaii (CD Ş, 1410) - semn dc hotar. O bîrşia R uscăi (BD Ş, 1490) - semn de hotar. obîrşie (CD Ş, 1410, 1411, 1 4 2 8 )- i / vor, început. o b îr ş ie / - locul unde se află izvoarele. ob îrşie/ - loc de întem eire, vatră. ob îrşie/ —origine. La V.AIecsandri. ob îrşíre/ - te rm in a re . La M .Costin. obîrşít adj. - întem eiat. La M .Costin. ob låstie/ - stăpînire. (D .C antem ir). obleåc n. - bîrnă. ob leågă/ - pîrloagă. La DU. oblic n. - oblînc. oblici (a) - a afla. La G r.U reche. oblicit adj. - descoperit. oblinti (a) - a vărsa. La TD. oblînc n. - parte a şeii. obloane n. pl. - ornam ente pe covor. ob lojålă/ - apă caldă cu ierburi. ob lojăn ie/ -*v. oblojală. obloji (a) - a opări picioarele. obloji (a) - a spăla rănile cu oblojală.

oblo jit adj. - opărit (picioarele, rănile). oblojit adj. - răguşit. olilón n. - pardoseală la fereastră. oblón n. - uşă (la plită). tihlón n. - lot de zarzavat. oblonåri n. - rindea cu daltă în figuri. uhlonâş n. - oberliht. nblonåş n. - uşiţă (la plită). obloni (a) - a închide cu obloane. oblonit adj. - închis cu obloane. obodåt adj. - îm piedicat (cal). obór n. - curte. obór n. - lot lîngă casă. obór n. - teren pentru zarzavat. obór n. - aţă groasă la plasa mrejii. oborî (a) - a se nărui (casa). La DU. oborî (a) - a ucide. La M.Kogălniceanu. oborî (a) - a da gata. (TD). o b o rî (a) - a doborî (un copac). o h o rît adj. - doborît. (V.AIecsandri). obo ro âcă f. - coş din m lajă cu toartă. o boroâcă f. - coş de cules strugurii. o b o r o â c ă / - t o c la fereastră. oboroc n. - donaţie unei mănăstiri. oboroc n. - coş de prins peşte. oboroc n. - ciubăraş de înm uiat rufele. oboroc m a re n. - m ăsură de capacitate. oboroc m ic n. - m ăsură de capacitate. o b o ro cít adj. - ferm ecat. obóz n. - corvadă. o h rå t n. - zer dulce. o b rå ţ n. - unitate de lungim e. o b r å ţ n. - suprafaţă de cîteva prăjini. o b r å ţie / - pom i la m arginea unei vii. o h rå z e / pl. - icoane. o b ra z îu adj. - de culoarea obrazului. o liră jél m. - obraz tînăr, delicat. o b ră jé i m. pl. - trei-fraţi-pătaţi. o b r ă z â r n. - m ască. o liră z å ri n. - ochelari pentru cai.

201 ob răzn icătu ră/ - copil obraznic. obrăznici (a) - a fi necuviincios. obrăzn icie/ - necuviinţă. obrănicúţ adj. - obraznic. obrídnic n. - plantă medicinală. La DD. obrinteålă/ - îmbolnăvire (de răceală). obrintí (a) - a se umfla. D.Cantem ir. obrintí (a) - a betegi. (D D ). obróc n. - raţie de alim ente. obróc n. - raţie de nutreţ. o b ró c n. - întreţinere. La M .Costin. obrocí (a) - a ferm eca. (TD ). obrocit adj. - ferm ecat. ob ród că/ - căpăstru. obşti (a) - a răspîndi. (D .C antem ir). o b ţé n c h i w. - cleşte de scos cuie. obuz n. - tabără. (I.N eculce). o c å / - unitate de m ăsură de greutate. o cå/ - unitate de m ăsură de capacitate. o cåră / - jig n ire. (M .E m inescu). ocăi (a) - a m ăcăi. La N .G ane. ocăcăí (a) - a orăcăi. ocărî (a) - a dosădi. La CA D E. och eån ă/ - chior de un ochi. och eån ă/ - beteagă de un ochi. och eån ă/ - bulboană. o c h e å n ă / - turn de veghe. och eån ă/ - tarancă. La DEX. och en iţă/ - ocheånă m ică (peşte). och eşéle/ pl. - p lantă erbacee. ocheşícă adj. - cu ochi mari. óchi m. - m ocirlă. óchi m. - adînc într-o bulboană. óchi m. - juvăţ. óchi m. - ochelari. óchi m. - ornam ent pe o ţesătură. óchi m. - parte rotundă a oborocului de prins peşte.

202 o c h iâ n ă /.' - lunetă. La CADE. ó ch i-a n iu tc i m. - trei-fraţi-pătaţi. o c h in c å ri m. pl. - rom âni. Măi, da fru ­ m oase cintece m ai au şi ochincarii ceia de p este Prut. (Gh.V .M adan). o c h í n c e a / —buruiană, ochíoşcle adj. - ochioase. (TD). o c h itú ră f. - privire. (E.Sevastos). o c h itú ră / - ochire, ó c h iu l-an ic u ţei m - m ărgărită, o c h iu ri n. pl. - ornam ent pe covor, o c h iu ri n. pl. - ouă prăjite (întregi), ocinå (a) - a m oşteni, o c in ă /.' - proprietate, m oştenire, ocină f. - dostoianie. La CADE. ócnă / —mocirlă, o c n ă / - lac cu izvor puternic, ócnă / - adîncitură în peretele pivniţei, ó cn ă (DBŞ, 1502) - m ină de sare. o c n í ţ ă / - lucarnă, ó cn iţă f - cotruţă. ocól n. - loc îngrădit pentru vite. ocól n. - gospodărie individuală, ocól n. - curte. La CA D E. ocol (BD Ş, 1491) - subdiviziune teri­ torială. ocól n. (subdiviziune teritorială) - plaşcă. (CM ). ocól n. —curte. ocól n. —gard de nuele. ocól n. - curea la gura ham ului. ocól n. - curea la trupul de ham. ocól n. - hăţuri. ocól n. - harnaşam ent. ocolåş n. —loc îngrădit pentru pui. o colótă / - snop de secară îm blătit. ocolúşcă f —curea la ham. o c ro å p e n. pl. - uncropuri. o c ro tire / - ocrotniţă. La CADE.

od âe/ - conac. (Th. H olban). od åe/ - otac. La M .Sadoveanu. od åe/ - cam eră pentru alim ente, odagåci n. - săpunel. La DU. odată adv. - întreg, dintr-o bucalii E x p r . Om odată = bărbat voinic, od ăjd ii/ pl. - veşm inte bisericeşti, odgeăg n. - sticlă la lampă, odgeåg n. - foaie la prisacă. odgón n. - funie groasă. La DU. od líh ă/ - lapoviţă. odm ăt rt. - vîrtej de apă. o d o b å e / - car tras de patru boi. od ob åe/ - clae din 34 de snopi. ( I I)) odobí (a) - a lucra. (TD). od oleân ă/ - prună m are, roşie, odolí (a) - a învinge. (TD). odór n. - copil (DD). od órfe/ pl. - druci la loitre (DD). odrăslí (a) - a naşte. (TD). odrăslí (a) - a încolţi. (C. Negruzzi), oéri m. - păcurar, ofăí (a) - a ofta. ofili (a) - a se veştezi. La CADE. ofilit adj. - veştezit. La CA D E. ofiţér m. - ghiborţ. o fîştå n ie / - curăţenie. o ftă n ie / - curăţenie. o ftigâ (a) - a zace de tuberculoză. o ftig ă/ - turbereuloză. La C.Negru/./i oftigós adj. - bolnav de tuberculoză. o ftu ri n. pl. - oftaturi. ogåş n. - urm ă lăsată de un şuvoi. ogeâg n. - coş, sobă. La DU. oghelåş n. - plăpum ioară. o g h éle/ pl. - obiele. (I.Creangă). og h iål n. - pătură. oghiål n. - saltea. oghiål n. - plapum ă. La A l.Russo. o g h iå lă / - plapumă.

nf liídnic in. - orb. nyîi jî (a) - a se prăpădi. (TD). n||trji (a) - a slăbi. La CA D E. tinîrjil adj. - în c o v o ia t. (I.Creangă). <»l(liî(licf - curea la îm blăciu. •'Ultíji f p l■- curele la îm blăciu. iiglăjm ă / - curea la îm blăciu. nulă j u r i / pl. - curele la îm blăciu. oi*lăi f . pl. - curele la îm blăciu. oulfc n. - şorţ de fierar. lirâtcă/ - corlåtă la puţ. ó i n ă / - jo c de-a m ingea. La CADE. ó i r ă / - cîrlionţ. ( » l|ic ă / - oiţă. La V.AIecsandri. oi(ică / - buruiană cu tulpina erectă, n j i l i l ă / - m îhnită. La DD. ojîlcd m. —polei. o|(»n ii. - p ăm ătu f de şters cuptorul, ojnji (a se) - a se veştezi.

203 ol n. - canal de scurgere din olane, o la n d ă / - aloe. o la rå ş n. - prepeleac, o la ri m. - blidar, o la ri m. - prepeleac, o la ri m. - gavanos, olå t n. - ţinut. (M .Sadoveanu). La DU. o lă c å r m. - curier. La M .Sadoveanu. o lă n å r ni. - m eşter de olane, o lă n ă ríe / - atelier unde se fac olane, o lă n ă ríe / - cuptor de ars olane, o lă ré ţ n. - urcior de lut cu jghebuleţ. o lă rí (a) - a practica olăria. o lă ríe / - oale m ulte, o lă r íţă / - ştergar de veselă, oleacă adv. - puţin. (M .E m inescu). o le å n d r a / - dans ritual, olecăí (a) - a se văicăra. La TD. o lecu ţă adv. - puţin, olicăí (a) - a se tîngui. La I.C reangă. ó lig ă / - rindea cu daltă mică. oliolió interj. - văleleu. o liţă / - oală de schijă, o liţă / - cratiţă înaltă, oloåică / . - oală m are (de schijă), olóc n. - m reajă de prins peşte, ologi (a) - a şchiopăta (calul), olói n. - ulei. La I.C reangă. olói n. - ulei. La C.Ivănescu. olói n. - vopsea de ulei. La M. E m i­ nescu. olói n. - j o c de copii: de-a oloiu. o lo ié rn iţă / - fabrică de ulei. oloiétic adj. - galben-închis. o ló in iţă / - teasc de extras uleiul, olói-în ch is adj. - cafeniu, o ló isă/ - plantă, totdeauna verde, oloreålă/ - boare de vînt. La T.Pamfile.

204 o lo rí (a) - a adia. La T.Pamfile. o lo rít n. —v. o lo reală. o ló rn iţă f . - fabrică de ulei. o m ă n åş n. - om uleţ. La E.Sevastos. o m ă n åş n. - om ulean. La T.Pamfile. o m ă n åş m. - om scund, o m ă t n. - zăpadă. La V.AIecsandri. om ătós adj. - cu m ultă zăpadă, o m ă tú ţe / - ghiocei mari. om eni (a) - a trata creştineşte, om eni (a) - a civiliza. (Săptăm îna). o m e tíţă f. - zăpadă uşoară, o m c tíţă / - p ra f de faină, o m u şó r m. - om uleţ. La C.N egruzzi. o n ån ic / - pocitanie. La I.Creangă. oní ( a ) - a greşi. oní (a) - a cădea de acord. (DD). opålcă f - traistă pentru mîncare Ia cai. o p å ră / - plăm ădeală. o p å r c ă / - plăm ădeală. o p ă r c å l ă / - plăm ădeală. o p ă r it ú r ă /.' - plăm ădeală. o p cín ă / - v. obcină. o p cri m. - strigoi. o p in té le f. pl. - sarm ale. opinti (a) —a se sforţa. La V.AIecsandri. o p in ti (a) - a ridica. (TD). o p le ån ă / - chingă la ferăstrău. o p lo şălă f . —adăpost. La CADE. oploşi (a) - a se aciua. La CADE. oploşi (a) - a proteja. (M .Sadoveanu). oploşi (a) - a se aduna (la cald). oploşit adj. - găzduit. opód n. - rond de noapte. La TD. o p o d â ri m. - persoană de servici. opó ică/ - um flătură la piciorele cailor. o p re a /.' - proptea. o p re a f . - vergea la coam ele plugului.

o p re ă lă / - închisoare. (M .Costin i o p re å lă f - interzicere. La M.Costin o p reă lă / - ţ i n e r e pe loc. La M.Co.im o p rito ri n. pl. - ham . (TD). opsâs n. - călcîiul încălţăm intei, o p sig ă / - plantă erboasă. La DU. ó p tă num. - opt. o p tíţă / - păhărel, o p ţă n şi n. - cleşte de scos cuie. o p ţîn te /.' - cleşte de scos cuie. o p ú st n. - ieşitură pentru scurgere, o p ú st n. - zăgaz pentru abaterea apei o p ú st n. - ieşitură. Ridicară toate M i i vilele de la opust. (M .Sadoveanu). o p ú st n. - copcă (în gheaţă). O p ú s t n. - toponim (Soroca). o p u ş in ă / - loc în stufăriş. La DE1 M ó r ă / - horă. (TD). o ră şa n i(B D Ş , 1472)- tră ito r i la oraşe o r ă ş tíc ă / - buruiană m eliferă. o r ă tă n ii/ pl. - păsări de curte, o rb ă liţ n. - boală de dinţi, o r b å lţ n. - um flătură (la gît). o r b å lţ n. - brîncă. La CA D E. o r b å lţ n. - erizipel. La N .Iorga. o r b å r iţ n. - orbalţ, brîncă. o r b å r iţă / - orbalţ, brîncă. o r b ă í (a) - a orbecăi, o rb ă lc ít adj. - răcit la falcă, o r b ă lţí (a) - a se îm bolnăvi de orbalj o r b ă lţíre / - orbalţ. ó rb u l g ăinii m. - oftalm ie periodică, o rc å n n. - uragan. La M .Em inescu. o rc ă í (a) - a ocăi. orcíc n. - cruce la căruţă, o rc ic å r n. - laţul postoroncii. o rc o tí (a) - a vorbi neîntrebat, o rd in íş n. - gura stupului. La TD. o rdzå (a) se um fla picioarele cn lului.

l I I I I

tilil/tşó r n. - arpagic. im l/o åică / - um flătură la picioarele Mllor. iiríil/. n. - colivă din orez fiert. » r í| n. - plasă pentru peşte. orAţ n. - orez. O rhci (BD Ş, 1497) - O rheiul Vechi. rti I / /;/. - calm are. E x p r . A-şi veni în im I a-şi veni în fire. La DLR. iirln d å r m. - cîrcium ar. ut iudă f. - arendă. La V.AIecsandri. ui fudă / - circium ă. u r tn d ă / - circium ă. La M .Sadoveanu. nrtiiduíre f - ustav. La CA D E. iii jo v e n i (a) - a se înzdrăveni. nrlcåncă f. - rişcă. La DLR. urlíc n. - traistă pentru m încare la cai. uni n. - horn. rtrnic n. - orologiu. La M .Sadoveanu. n rn ică ríe f. - m eseria ceasornicarului, •irnicărie f - ceasornicărie, nroå interj. - ohi! n róhă / - m azăre. ort m. - m onedă vehe de valoare mică. I x p r. A da o rtu l popii = a muri. uiiom ån adj. - m îndru, viteaz, bogat. I.i .se sfătuiră... C a s ă m i-l omoare Pe cel moldovan, C ă-i m ai ortoman, Ş-are m multe. (V.AIecsandri) oMilcåţă f . - scrum bie, iisiilédeţ n. - scrum bie, osulíţă / - s c r u m b i e , osilråe/ - oase m ulte, o schigă/ - buruiană printre grîu. iischígă/ - m ustaţă la spicul plantelor, iisi'îrbí (a) - a se dezgusta. La Gr.Ureche. o sio â ră / —lemn deasupra osiei. ONÎéri n. - v. osîiac. nsîiâc n. - lem n deasupra osiei, u sîn d e å la / - nacazanie. La DLR. usîndi (a) - a pedepsi. La C.N egruzzi.

205 osînză / - bunăstare. La M. Sadoveanu. osléniţă / - scrum bie. oslón n. - laviţă. oslón n. - scaun fără spătar. oslón n. - suport la butoiul plin. osm ån adj. - caracteristic osm anilor. osm ănlîu m. - turc. L a M .Sadoveanu. osocór m. - plop. ospeţie / - ospitalitate. La C.Negruzzi. ospéţi m. pl. - ospeţie. (TD ). osteiå (a) - a se potoli. La C A D E. osten itór m. - clăcaş. (DD ). o stinătóri m. - dregător care cinsteşte nuntaşii.

o stréţ n. - par. La M .E m inescu. o stréţ n. - fuscel la scară, o stréţe / p l. - gard de ştachete, ó strie / - unealtă de pescuit, ostrób n. - nadei de zece desetine. ostrói n. - usturoi, o stro p ăţ n. - v. hostropăţ. ostropéţ n. - ostropel. (V.A Iecsandri). ostrov n. - insulă, ostrov n. - închisoare. (TD). ostrovåri m. - puşcăriaş, ostrovåri m. - osîndit. ostrovåri m. - singuratic, ostrovél n. - ostrov mic. ostrovéni m. pl. - trăitori pe O strovul M oldovenilor. O strovéni de p e O stro­ vul Moldovenilor. (M .Sadoveanu). oşténie / - m eseria de oştean. La M. Costin. otåc n. - adăpost provizoriu. O tå v ă / - toponim pe m oşia satului Ţ areuca, raionul O rhei. otåv ă / - zlac. (C A D E). o tå v ă / - iarbă după cosit. La DELM . otcîrm uí (a) - a cîrm ui. (Gr.U reche).

206 otcós n. - rindea cu daltă mică. o tc ó su ri n. pl. - lambc la căruţă, otcóş n. - brazdă de iarbă. La T.Pamfile. ó tc u p n. - arendă. C ică-s patrioţi, libe­ rali, progresişti... au luat patriotism ul în otcup. (V.AIecsandri). otcúpcic m. - arendaş. La V. Alecsandri. o teşí (a) - a se alina. La D.Cantemir. otic n. - lopăţică de curăţat plugul, o tişîre f - m îngîiere (a sufletului), o tîn jí (a) - a lovi tare. La I.Creangă. otnóg n. - frînghie de împiedicat vacile, o to m an m. —turc. O to m a n n. - Imperiu, Poartă Otomană, o to m an adj. - caracteristic otomanilor, o to ră c n. - bancă la m ijlocul luntrei. o toro âcă f. - scai. E x p r. A se ţine de cineva ca de o to ro acă = a se ţine lipcă. o tova adj. - drept. otrocól n. - farfal. E x p r. A face (a d a) otro co l priii (d u p ă ) ceva = A pune pe goană, a fugări. (I.Creangă).

o ţă rî (a) - a nu agrea pe cineva, o ţă rîre f. - indignare. La DU. o ţă rît adj. - a se scîrboşi. La DII. o ţă r îtú r ă f. - duşm ănie, o ţă tå r i n. - m usculiţă. O ţelcscu P e tru (BD Ş, 1 4 6 4 )- b o n i oţénc n. - gură la vintir. oţeti (a) - a înăcri. La CADE. o ţo p in ă f. - m îrţoågă. La P.Ispiresi 11 ó u ă l e - g ă in i i/p l. - păpădie, ó u ă l e - g ă in i i/pl. - am ică, ó u ăle-g ăin ii f. pl. - podbal. óvălåşi adj. - suriu-înspicat. (TD). ovăs n. - ovăz. ovăs n. - zob. La CA D E. o v ăs-d c-ceap ă - arpagică. ovăsícă f . - ovăs sălbatic, o v id en ie/ - v. vovidenie. o v rijît adj. - slăbănog (cal), o zó r n. —ornam ent, ozorícă / - ţesătură cu ornam ente.

p |inc n. - tulpină. La DU. puc n. - pachet de tutun. N.Labiş. | i h c n. - pachet de cărăfi. (DD ). pAcă f . - Iadă pentru grîu. p A că/ - lădiţă pentru mîncare la cai. |iHchcşti f . pl. - bretele. La DLR. pncheţél n. - pacică. (CADE), piichioåşte/ pl. - bretele. (DD). piichíşcă f . - pernuţă decorativă. pAcile f . pl. - resturi de Ia fuioare. (TD). pik'ică f . - pacheţel. pAcişe f . pl. - cîlţişori. La T.Pamfile. pacişéle f . pl. - cîlţişori. La E.Sevastos. pucórniţă f . - cutie pentru păcură, pucrăş n. —cratiţă cu coadă lungă, pacreacúţă f . - capac (la cratiţă). pacuí (a) - a aşeza merele în lăzi. (DD). pacúţ n. - lădiţă pentru mîncare la cai. pildă f . - grindină. (TD). pâdie f . - padină. „Padina de la J iţă ” (CDŞ, 1455) semn de hotar. padină (CDŞ, 1455) - loc înclinat între două dealuri. padină f. - vale între două dealuri. La CADE. piidliţă f . - fire de cînepă nedezvoltate, padm étcă f . - pingea, padúchii-popii m . p l . - dentiţă. padúchii-ţîganului m. p l . - dentiţă. paéri m. —druc pe loitre. păfte/ p l . - paftale. (TD). pag adj. - cu pete pe trup. La DU. pagubă (BD Ş, 1 4 7 2 )-d a u n ă , pahăe f . - javră, pahâe f . - boşorog. La TD. paharnic m. — dregăzor, avea grijă de cupa (paharul) domnitorului, o umplea cu vin. La DIM.

p a h å r cu scaun n. - p ăh ăru ţ cu picior. pahfdă f . - fem eie neîngrijită. pahónţi m. pl. - poreclă dată de rom âni m oldovenilor din M oldova dintre P rut şi N istru. Aceştia îi porecleau p e cei din Basarabia pahonţi. (G h.V .M adan). păi de sărnic n. - chibrit. påică f . - nadei. påie f . pl. - foi pe cocean. påie rt. pl. - coceni. påie de m ălai n. pl. - m ei. paíjînă f . - pînză de păianjen. pain gînâri n . - p în ză de păianjen. p aínjăn m. - păianjen. M. Em inescu. painjeni m. pl. - păianjeni. p ain jiní (a) - a îm păinjeni. p a in jfţă f . - pînză de păianjen. paióc n. - raţie de nutreţ. (DD ). p â i ş te / - pajişte. (TD ). påişte f . - loc acoperit cu paie. La DD. Paladi loniţă (BD Ş, 1 4 9 5 ) - logofăt. p alåncă f . - turtă coaptă pe jăratic. p alâncă f . - pătulire. E x p r. A face (a da) palancă = a da la păm înt. palåncă f . - pălărie la floarea-soarelui. p a lâ n c ă / - palangă. (CM ). p alanídă f . - libelulă. palaníşcă f . - turtă. p alaníţă f . - turtă coaptă pe vatră. p alånţă f . - taler la cîntarul de mînă. palåşcă f . - cartuşieră. L a T.Pamfile. pålă f . - val de lînă. pålcă f . - nuia. pålcă f . - traistă pentru m încare la cai. pålce f . pl. - vergi de bătut. I. Creangă, palchéi adj. - ascuţit, pălciånă f . - plantă ierboasă, pâlcică f . - baston, paldfm n. - ham .

208 palici n. - păhărel. La DLR. p ålie / - strat de lînă. p a lir u ít adj. - sm ălţuit, p å liţă / - băţ. p a lm ă c rt. - m ăsură pentru lungim i. La DLR. p a lm ă c de m oşie in. - lotişor. p a l m ă / - lovitură. E x p r . A-şi da p al­ m e cu cineva = a se lupta, a se război, p a lm ă /. - lopăţică de uns pereţii, p a l o t í e / - năzbîtie. La DLR. p altin (CD Ş, 1411)- s e m n de hotar. P a ltin u lu i (BD Ş, 1491) - poiană, p alú ş adj. - care nu creşte (câine), p am aciíc rt. - gărducean la prispă, p a m p a r ă u m. - pierde-vară. p a m p ú ş c ă / - un fel de colţunaş, p a m p ú ş c ă / - pateu cu brînză, carne, p a m p ú ş c ă / - coptură cu usturoi, p a n m. - titlu boieresc în M oldova. La DIM. pan in. - nobil polon, p â n a -c u c o ş u lu i/ - lăcrăm ioară, p a n a g h íe / - serviciu religios. E x p r . A rid ic a (cuiva) p a n a g h ie = a ridica panahidă. p a n a g h íe / - sudalm ă. E x p r. A rid i­ ca (cuiva) p a n a g h ie = a blestem a, p a n a h i d ă / - parastas. La DU. p â n ă / - peniţă (la toc), p a n ă / - toc (cu peniţă), p â n ă / - frunză de stuf. p â n ă / - frunză de grîu. p â n ă / - foi la coceanul de porum b, p â n ă / - lam a bărzii. p â n ă / - dîrlog. p â n ă /.' - aripioară de peşte, p â n c o v ă / - ouă prăjite. La TDRG, DU. p a n d é lă / - tum de pază.

pandúri m. pl. - ciorapi groşi, panér rt. - coş. La C.N egruzzi. p angeå/ - sfeclă roşie. La DU. pangícă / —ardei-gogoşar. panglicar m. - şarlatan. La M. linii nescu. p angliceă/ - panglicuţă. p ă n g liţă / - lentă, pånici ni. - flăcău, p anoşîţă/ - foi de coceni, pansíu adj. - liliachiu, p åntă/ - tăietură de topor, pantoféi m. p l. - pantofiori. pantón rt. - pod plutitor, pânţir m. - soldat călăreţ în zale. papaciucår m. - derbedeu, p a p a d íe / - floarea-soarelui. papaí (a) - a ciupi. (TD). papalúg m. - sperietoare de păsări, papalúgă / - pocitanie, papalúgă/ - arătare. La V.AIecsandri, papanåş m. - un fel de gălúşcă. papandúră/ - buclă, papåră / - chelfåneală. paparúd a/ - dram atizare populară, påpă / - jum ări. La C A D E. p apă/ - clei de cizm ărie, papă-lapte m. - nătîng. La C. Negruzzi. papéle / pl. - plantă. La DU. papéră/ - buclă. p aprică/ - tocană cu paprică. La DU. papşoåică/ - cocean fară ştiuleţi. p apşóin iţă/ - cocean fară ştiuleţi. papúc m. - p an to f bărbătesc, papucări m. - cizmar. (TD ). papúci m. pl. - pantofi de dam ă. papúci m. pl. - ghete, p apură/ - stînjenel. P apură-vodă - E x j^r. Pe vrem ea lui Papură-vodă = în vrem uri de demult.

p ap u rişc ă / —v. p a p u r ă , p a p ú ş ă / - legătură de fuioare. (TD). papúşi d e su m a n m. pl. — papuci de casă.

papúşi m. pl. - pantofi bărbăteşti. p ap u şîţă f. - snop de stuf. p a r rt. - ogor negru. p åra -fo cu lu i adj. - roşu-deschis. p a ra d å ic ă / - vînătă. p ara d o si (a) - a preda. La DU. p a ra g ú te f. pl. - enupăr. p a ra h a g h iţă f . - ciupercă ce face praf. p a ra h o d í (a) —a ocărî. p a ra n g íţă / - coada-racului (plantă). p a ra n g íţă / - troscot. p a ra p e t m. - corlate (la pod). parascóvenie f. - năzbîtie. La I.Creangă. p a ra s tu í (a) - a ju c a o piesă. p a ra ş u te ţi m. pl. —pari. p a r a tå r i rt. - covor ales. (TD). p a r a ú ţ rt. - şanţ de-a lungul gardului. p a ra v å f. - m oară cu motor. p a ra v a n rt. - cerdac. p â r ă / - văpae. La V.AIecsandri. p a rc a u rt. - întăritură. La DU. p a rc å n rt. —gard de seînduri verticale. p a rc ă n n. —v. con o v ăţ. p a rc å n rt. - strat pentru legume. p a rc å n n. - corlåtă la pod. p a rc å n n. - rindea cu daltă mică. p a rc a n íţe f. pl. - întărituri. (TD). p årc ic nr. —năvodar. pard o sålă f . - loc unde se dosesc vitele. p a rd o så lă f. - căptuşeală (la o haină). p a r d o s å l ă / - dostină. La CA D E. p a r d o s å lă / - um brar pentru vite. p a r d o s å lă / - fronton. p a rd o si (a) - a căptuşi o haină. p a rd o si (a) - a podi. p a r e å tc ă / - zdreanţă. La DU.

209 p a r e tå r în d a m e n. - cadrel. p a r h a í (a) - a se pieptăna, p a r h å iţă / - ciupercă com estibilă, p å r in ă / - arătură de toam nă, p a r lín e / pl. - prăjituri, p a rm å c n. - stîlp ce susţine streaşina. p a rm å c n. - unitate de m ăsură pentru lungim e. p a rm a c lîc n. - corlåtă (la pod), p a rn íc n. - strat pentru legum e, p a r n íc u ri n. pl. - răsadniţe, p a r nişe / pl. - v. p a rn ic u ri. p a ró c n. - snop de secară îm blătit. p a r o h ie / - prihod. (DLR). p aro m (BD Ş, 1 4 5 8 )- p o d plutitor, p a ro m Ia M o ld o v a (B D Ş, 1 4 5 8 )- p o d plutitor. paróm rt. - pod plutitor. La SDELM . parpaléc m. - covrigar. (I.C reangă). parşiv adj. - rîios. La DU. partal n. - bucată de paragină, partåri «. - rindea cu daltă mică. pårte (a ferăstrăului)/ - podvală. p årte/ - noroc. E x p r. A avea parte (de ceva) = a-i m erge, particulårnic adj. - particular, partizånii m.pl. - dram ă populară, pårtnic adj. - personal. La DLR. pas n. - curea de transm isie, pas rt. - com pas de tîm plărie. p asajîrcă/ - autobuz, pasåt n. - mei (grăunţe), pasåt rt. - mei. pasåt rt. - crupe de porum b, pasåt n. - urluială. p å s c ă / - un fel de cozonac. L a DLR. p åscă / - coptură din faină de grîu şi din brînză de vacă. La I.C reangă. påscă m o ld o v e n e a sc ă / - v. p ască.

210 p ască ru se a sc ă / —cozonac, p a s c a to å re / - imaş. p a s c a tó ri m. - văcari. (DD). p a s c a tó ri m. —herghelegiu, p asîcă adj. - portocaliu-închis. p aşnic n. - com pas de dogărie. p åsn ic adj. - cu pas m are. La DD. p asó u că / - ferăstrău mic. p a s o v í ţ ă / - imaş. p a s tă / - crem ă de ghete, p a s té lc ă / - şorţ. p a s té lc ă / - zavelcă. La CADE. p astélcă/ - partea de dinainte a săniei, p astélcă cu c h e p t/ - şorţ femeiesc, p astélcă cu c h e p t/ - şorţ de zidar, p a s te lc ú ţă / - zavelcuţă. La CADE. p a s tîrn å c m. - m olură. p a s tó rn ic m. - văcari la boer. paş m. sing. —pas. p a ş ă / - cînepă aleasă. (Th. Holban). p å ş c ă / - tutun. La I.Creangă. p ă ş c ă / - tutun (DD). p å ş c ă / - cutie de chibrituri, påşcă de să rn ice/ - cutie de chibrituri, p aşii (a) - a o lua la sănătoasa. (I. Creangă). paşii (a) - a şterpeli. (I.Creangă). paşii (a) - a porni. (I.Creangă). p åşn ic n. - com pas de tîm plărie. p åşte (a) - a ciupi. Găinile pasc. (DD). p åşte (a) - a pîndi. Şi-au păscut p rile­ ju l. (I.N eculce). p åşu ş n. - paşaport. La DU. p a t n. - laviţă, p a t n. - lam a toporului, p a tå c ă / - m onedă veche. La DLR. p a t d e c ă ld u r ă n. - sobă orizontală, p a tå i n. - cherner.

patåşcă/ - car m ortuar. L a DLR. patåşcă/ —targă. La DLR. patåşcă/ - v. pătaşcă. p atélcă/ - tava dreptunghiulară. patélcă/ - tigaie cu coadă lungă. patélnă/ - form ă de tablă pentru copt p atélnă/ - tava cu m arginea reliefai,! patélnă / - tigaie fåră coadă. p atélne/ - form ă de copt pîne. paténtă/ - anunţ. (TD). pătlăgică n eagră/ —vînătă. patlaginíu adj. - roşu. patlajån n. - roşie. p atlajån ă/ - vînătă. p atlajån ă/ - roşie. patlugén n. - vînătă. patlugén-negru n. - vînătă. patraí (a) - a peni găina. p atråre/ - ram ă (la fereastră). p atråre/ - sfert de pâine. p atråre/ - baniţă. patråri m. - ţăran cu patru desetine. patråri m. - cal de patru ani. L a trii ani îi tretin, la patru îi patrari. (TD). patråri m. - druc lateral la scară. patram anét n. - portm oneu. La TD. patrét n. - fotografie. La N .Ţurcanu. patrét n. - placardă. patrét n. - tablou. patrét n. - ram ă cu m ulte fotografii. Patria noastră Ţara M oldovei/naşa O tcizna Z em lea M oldavscaia (BDŞ, 1499). Patriam nostram M oldaviam (BDŞ, 1499) - Patria noastră M oldova. påtrîdza adv. - ziua a patra. påtul ferestrei n. - pervaz. paţ n. - chirpici. paţ n. - cărăm idă nearsă. p aţachín ă/ - fem eie vulgară. paţån m. —ortac.

|in|Mii
211 pădurăríe f . - casa pădurarului. pădureână f . - mama-pădurii. păduréţ m. - copăcel nealtoit. păduréţ n. - pară (fruct). pădureţ n. - fructul pomilor nealtoiţi. pădureåţă f . - pară. păduşéi m. pl. - băşici pe limba vacii. păér n. - saltea de paie. păhăr de lam bă m. - sticlă de lampă. păhărăş n. - păhărel m ic (de rachiu). păhărniceâsă f . - soţia paharnicului. păhărnicel (BD Ş, 1490) - dregător. păhărnicél m. - boier de rang inferior paharnicului. păhărnicí (a) - a fi paharnic. păhărnicíe f . - funcţia de paharnic. păhăruţ n. - teică. păiănt n. - chingă între două furci. păiånt n. - piron mare. păiéşi m. pl. - ulmi m ici. (Th.Holban). păingăn m. - paianjen. La DU. păinjini (a) - a împăinjini. La DU. păinjiníş n. - pînză de păianjen. păioără f . - val subţire. La CADE. păişór n. - beţigaş cu care se înnegreau sprîncenele. La V.AIecsandri. păiş n. - cantitate de paie. La TDRG. păít n. - curăţirea ariei de paie. păiúş n. - specii de graminee. păiúţ n. - băţ de chibrit. p ăj/ pl. - nuiele. pălân n. - zaplaz. pălăncă f . - pălărie de floarea-soarelui. pălăncă f . - întăritură. (CADE), pălăí (a) - a flăcăra. La CADE. pălălăi (a) - a flutura. La I.Creangă. pălălău n. - pălălaie. pălămâri m. - paracliser. La C.Negruzzi.

212 p ă lă m ă ríe f - atribuţiile de palamar. p ă lă m íd ă f - dispărţitură a unei lăzi. pălăría-şarpelui f. - ciupercă veninoasă, p ă lă rie (tric o rn ) - şleapă. (l.G hica). p ă lă rie f. - găm ălie la cui. p ălărief . - partea de sus a florii-soarelui. p ă lă rie de ră s o a re f - v. p ă lă rie , p ă lă rie de r ă s ă rită f —\. p ă lă rie , p ă lă u rd i (a) - a o lua la sănătoasa, p ă lă u r d í (a) - a batjocori, p ă lc e å n ă f. - viţelar. La CADE. păli (a) - a coace m ăm ăliga. (TD). păli (a) - a se înroşi. (TD). păli (a) - a-şi pierde strălucirea, păli (a) - a se abate. La M .Sadoveanu. păli (a) - a ajunge, păli (a) - a rugini. La A l.V lahuţă. păli (a) - a încălzi. La I.Sbiera. păli (a) —a cuprinde. La I.Creangă. păli (a) - a ataca. La M .Sadoveanu. p ăli (a) - a izbi. La I.Creangă. păli (a) - a lovi. La DLR. p ă lio å ră f. - pălărioară, păliş adv. - pieziş. p ă lit adj. - îngălbenit. La A l.V lahuţă. p ă lit adj. - bronzat. La C.N egruzzi. p ălit adj. - c îr n it. (M .Sadoveanu). p ă lit adj. - palid. La M .Sadoveanu. p ă litú ră f. - lovitură. p ă lm îşo â ră f . —lopăţică de uns pereţii. păloşél n. - paloş mic. La V.AIecsandri. p ă ltin å ş m. - paltin mic. p ăltin e l m. —păltinaş. p ăltin iş (CD Ş, 1410) - semn de hotar. p ăltin iş n. - pădure de paltini. p ă m ă d o â re f . - roşie. p ă m ă tú f n. - m ătăuz. La S.F.M arian. p ă m ă tú f n. - p u f pentru pudră.

pămătujăl n. - păm ătúf mic. La CAI >l păm ătujî (a) - a lovi. păm înt n. - lut ars. păm înt aulit n. - păm înt gunoios. păm înt caba n. - păm înt afînat. păm înt hrănit n. - păm înt gunoios. păm înt slab - păm înt ars de soare, păm înt m ădzărat n. - păm înt afinai păm înt crupos n. - păm înt afînat. păm înt ţărnos n. - păm înt afînat. pămîntåş m. -p ăm în tea n . (E. Sevastos) păm înteni m oldoveni (CD Ş, 1404) păm întiu adj. - de culoarea pămînlu lui. Cu fa ţa păm întie. (M .Sadoveanu). păm înţél n. - un fel de hum ă. pănăríţă f. - îngrijitoare de păsări. (TD) pănoågă f . - stu f verde, păntru prep. - pentru, pănuí (a) - a peni (găina), p ă n u r ă / - ţesătură groasă de lînă. DIJ pănúşă f. - foi pe cocean, p ă n ú ş ă / - şuşorcă. La CADE. pănuşcr n. - ţepuşă pentru foile de co­ cean. p ă n u şí (a) - a ju p u i foile de pe coceni, p ă n u ş íţă / . - stuf. p ă n u ş íţă f - frunză de stuf. p ăn u şíţă f. - năgară. La M. Sadoveanu, p ă n z ă tú ră f - pînză de păianjen, p ă p ă d ie f - floarea-soarelui. p ă p ă í (a) - a ciupi. (DD). p ă p ă h ă e f . - babă bătrînă. p ă p ă h ú lă f. - sperietoare de păsări, păpălú g ă/ - femeie îmbrăcată fară gust. p ă p ă lú g ă f - dans ritual, p ă p ă lú g ă f . - sperietoare de păsări, p ă p îríc m. - stînjenel. p ăp şîcă f . - răm ăşiţi de la fuioare, p ăp şó in ic n. - co^ar. p ă p u r í c ă / - stînjenel.

■

.i / l»rt|Hiţit /

chită, legătură de fuioare. snop de paie de secară.

/ i/.vod. (T.Pamfile). pApuvt / cocean de porum b. |iH|in>rtlc /. /;/. - resturi după fuioare. |iA|»"fór in. artist la teatrul de păpuşi. I n < ADi-:. (a) a pături frunze de tutun. /. - m aldăr de stuf. 1 'A lM iyoåc/ pl. - porum bişte. La M. fciiiluveanu. p A p u y n îe/ - cucuruzişte. La CADE. p A p u şoåică/ - porum b jupuiat. pApiişnóş ni. - porum bel. pApuşói m. - num ele m oldovenesc al |ini timbului. (Şezătoarea). pApuşói iu. - porum b. La I.Creangă. |iApuş(')i m. - porum b ju p u ia t de foi. pApuşói m. - porum b. La A l.Russo. |iA|iuşói in. - a se preface. E x p r. A se Im r (;i o face) pe m ortul în păpuşoi = ii o liicc pe nevinovatul. pApuşói in. - a o lăsa baltă. E x p r. A o litsii m oartă-n păpuşoi = a lăsa o cheslluiie nelim pezită. La I.Creangă. pApuşói m. - păpuşă mare. pApuşói in. —con de brad. păp u şo i m. —cucuruz. La DEX. păpuşói-de-grădină m. - crin. pílpiişoicş m. - porum b mic. pflpuşoiéş n. - lan m ic de porum b, prtpuşoiéş n. - cocean cu boabe, p itp u ş ó in iţă / - v. p ăp u şo aic ă. pilpuşóişte f. — cucuruzaştină. La D I X. p ăp u şó işte f. - cucuruzişte. (CADE), p ăp u şó işte f - porum bişte. Păpuşoişti net tilese sunau uscat. (M .Sadoveanu). prtpuşóişte f. -m ă lă iş te . prtpuşóişte f. - ogor recoltat de porumb, p â r ă / - fructul unui păr.

213 păr m. - pom fructifer nealtoit, păr m. - pom fructifer altoit, păr m. - lînă. Fuştî d i p ă r. (DD). păr m. - lînă de calitate, păr m. - m ătase la porum b, păr m. - bubă pe deget, păr prep. - pînă. părăjină/ - zizanie (plantă), părăş m. - p escar la parul lotcii, părăd ueală/ - risipă. La DU. părăduí (a) - a risipi. La A l.V lahuţă. părăduít adj. - ruinat, p ărăjinitú ră/ - păm înt înţelinit. părălu ţe/ pl. - bani. (I.C reangă). p ărăscúţă/ - ploşniţă, p ărăsíta-găinii/ - păpădie, părăsitúră/ - ou cu coaja necalcaroasă. părăúţ n. - pîrîiaş. La C.C onachi. părcån n. - întăritură din pari. părere / - E x p r . în tr-o părere = foarte serios. La I.C reangă. La CA D E. păretår n. - covoraş îngust. (C A D E), păréte m. - gard (de piatră), păreţi (a) - a ridica pereţii la casă. părîng in. - p lantă erbacee. La CA D E. părîng n. - iarbă. (Th.H olban). părîngă/ - dorîngă. La M. Sadoveanu. părm ăc n. - furcă cu m ai m ulte coam e, părósu m. - personaj de poveste, părpălăc n. - pîrjoală. La DU. părscâiţă / - pedicuţă (plantă), părtăl n. - loc sterp în porum bişte. părtål n. - bucată de ţesătură, părtăl n. - cîrpă, zdreanţă, părtăl n. - parcelă de teren, părtăluí (a) - a falţui cu rindeaua, părţi (a) - a părtini. (G r.U reche). părţi (a) - a îm părţi. (TD).

216 périe f. - pensulă de vopsit. périe f. - pară (fruct). perighél n. - com pas de tîm plărie. perilínă f . - saltea (de pene). perină / - pernă. La C.Ivănescu. perină / - pernă. La DU. perină / - saltea cu puf. La DELM . perină f - pernă. La M .Em inescu. perină / - saltea (de lînă). p e r in ă / —saltea de pene. perină / - corlate (la pod). p e r in ă / - plapum ă um plută cu fulgi. p e rin d ă (a) - a succeda. La DU. p eriniţa/ - dans popular. perinóc n. - lemn deasupra osiei. p erinoăcă/ - perinoc. p erinú ţă/ - pernuţă. (TD). p e r in ú ţă / - parte a cotigii. p erioără/ - pensulă de vopsit. p eripeţie/ - prigoadă. (CADE). perişor m. - păr pădureţ. perişor m. - gîţă. perişor m. - m ustăcioară. perit n. - cruciuliţă (plantă). La DU. perít m. - bubuşoare mici. perít adj. - ofilit. La C .N egruzzi. periteåg n. - unealtă de pescuit. perj m. - prun. La DLR. perjăr m. - prun. La I.D ruţă. La DLR. perjăr m. - prunar. La V.Alescandri. perjåri m. —corcoduş. perjåri m. - livadă de pruni. perjåri m. - ciupercă com estibilă. p erjă/ - prună. La DLR. p érjă/ - prună. L a I.C reangă. pérjă b ard acă/ - soi de prune mari. perjăríe/ - prunet. La D LR. perje cărăluite/ pl. - prune mari roşii.

perjeríe/ - prunărie. La V.AIecsandri p ern ă/ - saltea de fîn. p ern ă/ - saltea de pene. p ern ă/ - partea de sus a jugului, pérn ă/ - perinoc. pérn ă/ - căpătîi pentru butoi, p ernícă/ - pernuţă pentru copii, p erníră/ - saltea (de pene), perinoşícă / —perinoc. p e r n ú c ă / - perniţă pentru copii, p ern ú că/ - pernuţă decorativă, pernuţă f - parte a cotigii, p ern u ţă/ - perinoc. pernúţă (sub p icioare)/ - potnojă. perpelit adj. - zdrenţăros. La CADE. persoană (BD Ş, 1462) - în doc. lui Ştefan cel Mare. prepeliţă/ - scîndurică la osia rîşniţei. perşícă/ - cîrlionţ. p erşícă/ - sm oc în fruntea calului. perşioåscă/ - zuluf. p erzåre/ - prăpăd. perzătór m. - păgubos. p escuín ă/ - iaz. La I.Sbiera. peste prep. - în cursul. (TD). p é steprep. - la sfîrşit. (TD ). péste prep. - în altă parte. E x p r . Peste hotare = în alt sat. Am s î ma m ărit pişti hotărî. (TD). pestedzî adv. - a doua zi. p estélcă/ - şorţ. La DLR. pestelcúţă/ - şorţ. La C A D E. péste sam ă adj. - extraordinar. (TD). péste sam ă adj. - foarte m ult. (TD). peste tot adv. - pătutindenea. (CM ). peşti (a) - a se reţine. peşti (a) - a trece (tim pul). pestricél adj. - pestriţ. pestriciúne/ - am esticătură de culori. pestricúţ Wdj. - pestriţ.

I" ilrlş ú r adj. - pestriţ. |u iirit adj. - tărcat. (TD ). |m «Iilor adj. - păstrător. La C.Conachi. |n ilrip íl adj. - breaz. (TD). |it yrlifr n. - ştergar, p r ţiiiir de cui n. - prosop, prytår m. - pescar, p iţk - ş ă r p e s c m. - ţipar. p iţlc -ţig ă n e sc m. - m orm oloc, p iy tc -z b u ră to r m. - oblete. |n sU o;iică/ - peşte (fem elă). |n >troăică / - copilă neastîm părată. pvytim ån n. - un fel de fustă, pryliinån n. - legătoåre sub broboadă, pclåc iii. - para. La M .Em inescu. p r t e å l ă / - beteală. La M .Em inescu. p d c å lă / - văl al m iresei, p c l c å l ă / - m ătase la porum b. p H i l c ă / - ureche pentru curea, p i l i l c ă / - cheutoare (la haină), p c l i l c ă / - tava (dreptunghiulară). p H cró u că / - m utarea răsadului, p ílic n. - c îr p ă . La A l.V lahuţă. p il ic n. - cîrpă. E x p r. A p u n e p eticul n găsi o soluţie. La TD RG . p c lic å r m. - achiziţionar de petice, p i l i t ă / - cîrpă. pi licăric f. - multe petice. (C.Negruzzi). p clicú ţă c o lo ra tă /.’ - petliţă. La DEX. pt lilă /. - sfoară pentru undiţii, p i l i ş i / pl. - pete. (TD). p iliş i/ pl. - bucăţi de postav. (TD). pi liţă / - pată mică. p c liţă / - capsă la arm ele vechi, p illic n. —bileţel, pol r a r m. - zidar. L a DLR. p c'lrecåre / - înm orm întare. pi lré c e (a se) - a deceda, p c lre c e (a) - a îndura. (TD). p il réce (a) - a cerne. (TD).

217 petrinjél m. - plantă arom atică. P etrişor (CD Ş, 1 4 3 7 )- s a t . petroşel m. - peşte mic. La N .Ţurcanu. pez n. - picior. E x p r. A grăi peste pezi = a lua peste picior. La SD ELM . pezevénchi m. - şarlatan. P ezevenchi bucovinean... (N .C ostenco). piatră (la vatră)/ - năclad. La CADE. piåţă/ - vam ă. E x p r. A plăti piaţa = a plăti taxa pieţii. pică (a) - a obţine (ceva recoltă), picå (a) - a veni (o vrem e), picå (a) - a nim eri (undeva), picå (a) - a ninge. P ică omăt. (DD ). p ich ere/ - bibilică. La CA D E. p ích i/ - bibilică. pichiri (a) - a cerceta cu de am ănuntul, p ich iríţă/ - bibilică. La DU. pichirói m. - bărbătuşul bibilicii, pichiruí (a) - a răsădi. (TD ). picior (CD Ş, 1 4 1 0 )- î n doc. m oldove­ neşti de pînă la Ştefan cel M are. picioråş n. - picioruş. La A .G orovei. piciorél n. - picioruş. La A .G orovei. picioruţ n. - picioruş. (A. G orovei). p íclă/ - faină de grîu de calitate, picloånă/ - faină de grîu de calitate, picluí (a) - a cerne, píeslă / - tabacheră, p ictori (a) - a zugrăvi. (DD ). picurå (a) - a dorm ita. La DU. pidjåc n. - haină bărbătească, pidósnic m. - coada-racului. pidósnic adj. - sucit. La I.Creangă. pidosn icie/ - aiureală, p ielcéa/ - blăniţă de m iel. I.C reangă. p ielcéa/ - bucată de piele, pieptănúş m. - piepteni pentru lînă. pierde-våră m. - derbedeu. La N. Gane.

218 piéze f. pl. - prevestire (rea sau bună). pifălí (a) - a zdrobi. pigulí (a) - a ciuguli. pílcă f . - ţesătură groasă de lînă. p ild u í (a) - a îngîna. pili (a) - a bea. La CA D E. pilós adj. - băutor, beţiv. La CADE. pilót n. - par gros bătut în iaz. pílucică/ - covoraş. pilúg n. - pisălog. La DLR. piluí (a) - a aranja o afacere. E x p r. A pilui să-i iasă (cuiva) ceva = a potrivi ca să aibă cîştig. pilúni m. pl. - oftalm ie periodică la cal. pin prep. —prin. pinjåc n. - palton scurt, pinscârturi n. pl. - biscuiţi, pintenóg adj. - cu pete albe pe picioare, píntini m. pl. - glod ce sare de pe roţi. píntini m. pl. - ţurţuri de glod la copite, píntini m. pl. - lanţuri (la picioare), pioånă f. - bujor, piórcă f. - sfredel de tîm plărie. pipărúş m. - ardei. La V.AIecsandri. pípcă f . - căpăcel la fitilul lămpii, piperíg n. - om slab. La DLR. piperíg m. - pipernicit. La I.Sbiera. pipi m. pl. - pui de curcă. Pipirig (CD Ş, 14 3 7 )- p îr îu . pipuí (a) - a clacsona. p ira m id ă f . - pătul. pirilåz n. - pîrleaz. pirim ét n. - unealtă de prins peşte. pirim étcă f. - unealtă de prins peşte. piroăşcă/ —un fel de colţunaş. piroăşte f. - plăcinte. pirobéle f. pl. - piroşti. pirohåne f. pl. - piroşti.

pirohéi m. p l. - piroşti. piróji m. p l. - piroşti. pirostéie f. - pirostrie. La M. Eminescu. piroşcåne n. pl. - piroşti. p ir ó ş c ă / - pateu. La C .N egruzzi. piroşcúţe/ pl. - piroşti. pirón n. - peniţă (la toc). pirţîgói m. - piţigoi. p is å n c ă / - ou crestat. pisanie f . - hrisov. La TD RG . pisar m. - scriitor de cancelarie. p is a r m. —secretar la Sovietul sătesc. pisanie f. - inscripţie. pisaråş m. - pisar. pisari m. — secretar dom nesc. Lii M .Costin. pisăríe f. - dregătoria de pisar, pisc (CD Ş, 1427; BDŞ, 1 4 6 6 )-s e m n de hotar. pisc n. - partea de dinainte a Iuntrei. Pisc R adul (BD Ş, 1459) - boier, piscoåe f. - fluier de soc. La TDRG. p is c o å e / - jgheab pe unde curge făina, piscói n. - v. p isco åe (fluier). Piscu L a z o r(B D Ş , 1483) - boier m ol­ dovan. Piscul (BD Ş, 1495) - sat. Piscul Bălţii (BD Ş, 1458) - sem n de hotar. pisoâşie adj. —gingaşă, pisói n. - pisălog. La C.H ogaş, pístră f. - pînză cu dungi. La DLR. pistórnic n. - pecete de lemn cu cruce, pístru m. - berbec cu pete negre pe bot. pistrui adj. - pestriţ. La TD RG . pistrui adj. - pistruiat. La M .Eminescu. pişcă (a se) - a începe să scadă (luna), pişcåt n. - pişcare. Pişcatul lunii. DLR. p işcătór 111. - care pişcă. La TD R G . pişcătór m. - care fură. La TD RG .

fi,' itlú rií/. - pişcare a pielii. Mlţliu t'fl /. curea ce trece pe sub coa(M i uluiţii. |U (h I.c u ni. - copil care se urinează des. |iiinirri /. copil care se urinează des. |ti«ii prep. - peste. |il«liil/.î adv. - a doua zi. (TD ). j» |f líin i|ă / - baltă cu pîrîiaşe. I'llitr ni m onedă de 5 copeici. (TD). |illil< i i i . m onedă de 5, 10, 15 galbeni, pilite in. - vîrful ritului porcului, pilite i i i . - gologan. La T D R G , DLR. pilim i i . pâine din faină de orz. pllitr ni. - brutar. La V.AIecsandri. |illi'n i i i . - dregător, avea în grijă aprovl/iimarea curţii dom neşti cu pâine, pllm (BD Ş, 1496) - în doc. extern, p llr tr c ă / - ciupercă com estibilă. I>iiU>í in. pl. - pete. C al cu pilaşi. (DD). pil A / pâine. E x p r. A avea pita şi i iililul în m în ă = a avea toate m ijloa11 Ir pentru a realiza ceva. La I.Sbiera. p llA r c ú ţă / - ciupercă com estibilă. lillAieăsă f. - soţia pitarului. pllArél m. - ajutor al m arelui pitar. p llA ric / - dregătoria pitarului. p llA ric / - brutărie. La M .Sadoveanu. I’llie Toader (C D Ş, 1414) - boier. I'llici (BD Ş, 1 4 8 1 )- s a t pe Sireţel. pHiric n. - furcă cu mai m ult coam e. |illK‘t c ă / - pripon la barcas. I>i(11■ít adj. - de m ulte ori cernută. |iilltií(ă adj. - de calitate superioară. |illo :íc ă / - lemn deasupra osiei carului, p llo a c e / pl. - gem ănări la car. plloiişcă f . - ciupercă com estibilă, p llp a lă c in. - prepeliţă. La DU. p llp e d ic h e m. - pitpalac. La DU. p llró c n. - vin. (TD ). pil roci (a) - a strecura zeam a acră.

219 pitrocí (a) - a m uta în alt butoi. pitrocít adj. - zeam ă acră schim bată. pitói n. - pâine m are. Ş apte p ite ş-un pitoi. (S.F.M arian). p itré c e (a) - a pitroci. p itrijă l m. - pătrunjel. pitroşíre f. - pritocire. Pituşca (CD Ş, 14 2 0 ) - s a t . pitúşcă f - pâinişoară. piţån m. - pui de găină. La S.F. Marian. piţărău m. - colac cîştigat de urător. Piţigaei (CD Ş, 14 3 7 ) - v î r f . piţigăi (a) - a subţia vocea. La TD RG . pivă f. - tun de calibru m are. La M. Costin, M .Sadoveanu. pívnic n. - stînjenel. pivniţă f. - încăpere pentru vinuri. pîc interj. - sunet cînd trag din lulea. pîc interj. - sunet produs de o lovitură. p î c ă / - pipă. La CA D E. pîcîí (a) - a trage din pipă. pfclă/ - negură. La C .N egruzzi. p í c l ă / - pînză de fum. p îclă/ - zăpuşeală. La CA D E. p îclă/ - dum bravă. pícliş adv. - posom orit. La DLR. pîclişît adj - m orocănos. La I.Creangă. pîcliţă/ - ceaţă. pîclós adj. - ceţos. La C.Stam ati. pîi interj. - repetat se cheam ă puii. píj n. - cep la obada unei roţi. L a DU. pîlc n. - regim ent. La Gh.V.M adan. pîlc n. - desiş. (TD). pîlculcţ n. —tufăriş. L a TD. p íln e/ - pîlnie. p îlp îí (a) - a arde cu flăcări. pînår m. - brutar. pînce n. - burtă.

220 p în citc n. —burtă. pîndåci adj. - pînditor. La V. Alecsandri. pîndåri n. - pătul. pîndåş m. - pînditor. La C.N egruzzi, I.Sbiera. pîndă / - v. pîndari. pîndă / - loc ascuns. pîndă f. - urm ărire a vînatului. pîndărâş in. - pîndar. pîndărí (a) - a păzi. p în d ă ríre/. - păzire. pîndărít n. - ocupaţia pîndarului. pîndărít n. - plata pîndarului. pîndéş adj. - pînditor. La M. Eminescu. pîndi (a) - a aştepta cu încordare. pîndíş adv. —pe ascuns. píndza-babei /.' - pînză de păianjen. pîndzålă / - căptuşeală. pîndzålă / - piele de căptuşit cizma. pîndzåri n. - vergea la sulul de dinapoi. p în d z ă f . - m ucegai la vin. pîndzí (a) - a căptuşi. pîne / —grîne. pîne f . - roadă. pîne f. - aluat. pîne f. - slujbă. pîne f. - pâine. pîni f. pl. - holde. La M .Costin. pînícă f . - denumire evlavioasă a pâinei. p î n i c í c ă - pâinişoară. (TD). p în i ş o a r ă /- b u lc ă . La DEX. pîntec n. - burtă. (Gr.Vieru). pîntecărí (a) - a avea diaree, pîntcce n. - burtă. La C .Ivănescu. pînteec n. —vintre, pîntece n. - foaie. (CM ). Pîntcce O ană (CD Ş, 14 11) —boier. Pînteccl (CDŞ, 1443) - boier moldovan.

Pînteccşti (CDŞ, 1400) - sat pe Cnu Au pîntecós adj. - bom bat. (DD ). Pînteleşti (BD Ş, 1464) - neam de iH zeşi m oldoveni. Pînteleşti pe Ezer (BD Ş, 1464) s.it pînticåre m. - diaree, p înticăríe/ - v. pînticåre. P întişeni (CD Ş, 1 4 3 3 )- s a t . pîntre prep. - pentru. pînzâri m. - ţesător. pînziş adj. - ca o pînză. P lo i pîn zişt, pînzuí (a) - a acoperi cu pînză. p îp íef. - ju c ă r ie atrăgătoare. pîr interj. —redă trosnetul unui obiect pîr m. - pîrîş. pîră f. - perepiscă. La DEX. pîră f . - ponoslu. La DLR. pîrău n. - jg h eab la teasc. Pîrău rău (CD Ş, 1440) - rîuşor. pîrăuâş n. - pîrîu mic. L a CA D E. pîrăúţ n. - şanţ de-a lungul gardului pîrcălab m. - dregător, mai m are pc.i
(iltlu (BDŞ, 1 4 6 6 )- î n doc. lui Ştefan i»l Mare. litiu (NDŞ, 1491) —afluent al Tazlăului. |tli Iu (BDŞ, 1479) - «poiană pe pîrîu». I'li tul U rsului (BD Ş, 14 8 1 )- s e m n de huiiii'. |ili |<>;ilă/ - chiftea. La C .N egruzzi. |iit joúlc f. pl. - pîrjoluri. (TD). |ili |<11í (a) - a coace în cuptor. |ili |<>11 (a) - a păgubi. V.AIecsandri. |ilt liig n. - pîrleaz. l'it Irtz n. - pîrleaz. La CA D E. |ih lltú ră / - pădure arsă. |ili loăgă / - imaş. |ih l o â g ă / - orlişte. La DEX. |ilt loăgă f. - paragină. La C.H ogaş. |tlrnojíe f. - paragină. La CADE. l'li p i i r ă / - ropot de ploaie. La TDRG. |ilt p id íc h e/ - m otocicletă. |ili păli (a se) - a se zvîrcoli. |ilt păli (a se) - a se zbucium a. |ili pîlí (a) - a pîrli tuleele. I>li pîlí (a) - a frige pe deasupra. |iit pîlíţă / - prepeliţă, pli p î r í c ă / - văl la m ireasă. |tli p îríţă / - pană de lemn. pli pîlít adj. - fript în pripă, pli pulíţă / - prepeliţă. |ilt >cău n. - viscol. J ’lt Ieşti (CD Ş, 1 4 5 6 )- s a t . |iltli:í ( a ) - a bătători. |tli Iie /.' - cărare. La M .Em inescu. |iMi'tri /H. - m eşter de pîsle. |i|»l:l /.' - cizm e de pîslă. I>lyfn adj. - bun la suflet. La DLR. |ilţlnâ /. - cum inte. La I.C reangă. |iişnilă f . —ceaţă. |il> tii|ií/ —fem eie neîngrijită. l
221 pîrţíşi m. p l. - trepte (la cerdac), pîrţîít adj. - prîsnel. pîrţîitoåre f . - m orişcă de hîrtie. pîţîrél adj. - subţirel, plâchie f . - m încare din orez. La DLR. plăchie f. - pilaf. La I.C reangă. plăcm ă f . - plapum ă, plăghie f. - îngrăm ădire de stu f plutitor, plâghie f. - insuliţă plutitoare din crengi, plăghie f. - gunoi aruncat pe mal. plăghie adv. - înm ărm urit. (DD ). pladvån n. - rindea cu daltă în figuri, plan n. - gospodărie, plan de casă n. — terenul unei gosp o ­ dării. p lăncă/ - fîşie brodată pe căm aşă. plăncă f. - chingă la căruţă. plăncă f. - policioară la ju g . plăncă f. - vergea la plug. p lă n c ă / - chingă la boroană. p lăncă/ - pană de lemn. planétcă / - prăşitoare de rărit. plantăj de curechi n. - vărzărie. plantăţie / - sfeclărie. p lă s ă / - gard de stuf. plăsă / - voloc. p lăsă/. - plaz. plăsă / - bîrsă. p lă s ă / - fâşie. p lâ s tă /-p la z . p lastíncă/ - plaz. p lastíncă/ - placă de patefon. p lăşcă/ - rindea cu două cuţite. p lăşch e/ - m aşină de făcut ghivent. p lăşte/ pl. - plăci de metal. p latcă/ - bucată de pînză la guler. platarcăsca adv. - în buestru. (DD). p latform e/ pl. - bare pe loitre.

222 p la tíc ă / - pană de lemn. p låv ă f . - plasă de peşcuit. p låv că / - luntre. p lå v c ă / —v. plavă. plåvic m. —marinar. plåv n i / - legum ărie. plăcea (a) - a îndrăgi. p l ă c i n t ă / - învîrtită. p lă c in tă dc r ă s ă r i t ă / . - pălăria floriisoarelui. P lăcin ten i (BD Ş, 1495) - sat. p lă m a d ă / - generaţie. La N .Ţurcanu. p lă m ă d e a lă / - frăm întătură. p lă m ă d é ţ n. - aluat, p lă m îé tic adj. - cafeniu-deschis. plăm îi m. - plăm îni. plă m în íu adj. - roşu-deschis. plăsuí (a) - a trece (nisip) printr-o plasă, p lă su í (a) - a vîntura. La TD. p lă ti (a) o d a to rie - a izbrăni. p lă ti (a) o d a to rie - a se răfui. p lă to şí (a) - a se veştezi. (TD). p lă to şít adj. - veştezit. p l ă v å e / -- soi de struguri. (DD). p lăv åi adj. - gălbui, p lă v an adj. - v. plăvai. p lă v ă o å ră adj. - plăviţă. p l ă v i o å r ă / - plavie mică. plăvíu adj. - v. plăvai. p lă v íţ adj. - v. plăvai. p le a c a tú ră / - loc steip în porumbişte. p le å ftu ră f . - praftoriţă. La I.Creangă. p le å f tu r ă / - praftoriţă. (TD). p le å m ă / - soi, neam. La CADE. p leån n. - pradă de război, p leån n. - v. p lan d e casă. p lc ă n ă / - pană (la topor), p le å sc ă /.' - ploscă.

pleåsn ă/ - băşicuţe pe lim ba c o p lllfl p le åstă / - m îner la cuţit. p leåstăr n. - clei de cizm ărie. pleåşă / - nim ică. E x p r . N-a lt m nici o pleaşă = n-a ieşit nici o bt in/.i p leåşcă/ - com presă. p icată/ - coadă (de păr). p le å t ă /- E x p r . A umbla cu plclcli ut v în t = a se zbate pentru a obţine cevn p le å tă / - m ănunchi de fuioare. pleăţ n. - tîrg de vite. pleåţ n. - piaţă de legume. pleåţ n. - stanişte a vitelor. p le åţ n. - Ioc sterp în porum bişte. p lccăţél m. - miel, suge la altă oaii' p lefturí (a) - a stropi cu praftoriţa, p lefturí (a) - a batjocori. p légiţă/ - bufee la jug. plégiţă / - scoabă. p légiţă/ - petec de m etal la sapă. p lé g iţ ă / - chingă la boroană. p légh ie/ - lăstărirea tufelor de vie p léh e/ - îngrăm ădire de stu f plutitoi p léjiu ră/ - îngrăm ădire de stuf. plescåci m. pl. - snopi îm blătiţi. plescåci m. - maldăr. plescåiţă / - vinăriţă. plcscåiţă / - tro s c o t. plescåiţă/ - iarba-fecioarelor. plescavíţă / - m încărim e. plésni / - băşici pe lim bă la copii. plésnic adj. - m urg-deschis. plésnic adj. - sur am estecat cu negru pleş n. - loc sterp în porum bişte. pleş adj. - chel. La DLR. Pleş (CD Ş, 14 3 7 )- m u n te . Pleş (CD Ş, 1437)- p i s c . pleşc n. - loc sterp în porum bişte. pleşcå (a) - a cheli, pleşcån m. —chilipirgiu.

plcşcåt m. —chel. pleşcui (a) - a um bla după chilipir, plcşcuit n. - chilipir. (I.C reangă). plcşcúţă/ - ac de prins părul, pleşúg adj. - chel. I'lcşul (CD Ş, 1 4 5 5 )- d e a l . pleşuv adj. - chel. La CA D E. pleşuvi (a) - a cheli, p lite f. pl. - m ătase de porum b, pletcåncă / - panglică în cosiţe, pletcåncă f. - cureluşă la opinci, plcteåncă / - dam igeană. pletcåncă n. - p ulover bărbătesc, plctioşcl adj. - pletos. I'lev n. - cană de tinichea. La DU. plevâri n. - încăpere pentru pleavă, plevăríe / - încăpere pentru pleavă, plevclíţă f. - magazie de pleavă, pliviiă / - cîrlionţ. plivnic w. - v. plevari. plivii i ţ ă / - hambar, plfcică / -fa r a ş. plicioåncă/.' - sobă orizontală, plin n. - prizonierat, plini (a) - a îndeplini, plini (a) - a servi. (TD). pli să / - loc adînc în rîu. La CADE. t plisc n. - cioc. La I.Creangă. plisc n. - capăt ascuţit. La M.Eminescu. pliscoiăt adj. - ţuguiat. La CADE. pliscuşór n. - cioc mic. plită/. - placă de tuci cu găuri, plisniúcă/ - băşică albă pe limbă, plită dc flntînă/ - colac de piatră la puţ. pllleă / - farfurie plată, p llt e ă / - farfurioară pentru ceai. p llt c ă / - placă (de schijă) la plită, p lit e / pl. - lespezi de piatră, plluliă/ - rachiu prost. La CADE. p llú ş c ă / - prăşitoare de rărit.

223 plivi (a) - a curăţa covorul ales. plînsoâre / - boli care provoacă in­ som nii şi plînset. La I.C reangă. p lînsoâre / - plînset. La M .E m inescu. p lîn sóri / pl. - plînsete. plîntă (a) - a cufunda. (D D ). p lfn tă / - talpă. (D osoftei). plo ăd ă / - roadă. La D.Cantem ir. plod «. - puiet de albini. plod rt. - copil străin, plod «. - copil din flori, plod «. - odraslă. plodi (a) - a se înm ulţi. La I.Sbiera. plóiniţă / - stropitoare. plom p m. - plop. plop m. - stîlp Ia streaşina casei. plopărie / - plopiş. Plopeşti în slatină (CD Ş, 1429) - sat. plopoăică / - plop alb. Plopul (CD Ş, 14 1 1 )- s e m n de hotar. Plopul (CD Ş, 1411) - m ăgură. Plopul (C D Ş, 1456) - pîrău. ploscar m. - paharnic. ploscă / - carafa de lemn. ploscă / - îm păcare. E x p r. A bea plosca = a cinsti după ce s-au îm păcat. p lo sc ă/ - carafă de vin (rotundă). ploscăúţ n. - cleşte de cizm ărie. ploschíni m. pl. - cînepă pentru sămînţă. ploşnicioâră / - pară pădureaţă. plóşniţ m. - păr pădureţ. plo şn iţă / - păduche de lemn. pló ştină / - zonă m ocirloasă. plotéţ n. - plută (la undiţă). plotoşíte adj. - istovite. p lu ftu ru í (a) - a dojeni. plug de p r ă ş it «. - prăşitoare de rărit. plugån «. - p lug m are. (TD ).

224 plugar n. - urător cu pluguşorul. plugari m. pl. - urători dc revelion. (TD). plugăråş m. - urător cu pluguşorul. plugăråşi m. pl. - urători. plugărí (a) - a ara. plugurél rt. - obicei de Anul Nou. pluguşór n. - obicei de A nul Nou. plujåncă f. - prăşitoare de rărit. plujóc rt. - v. plujancă. plum b d e scris rt. - creion. plum b rt. - creion. La DU. p lu m b dc placă rt. - creion. La DLR. plumb dc carandaş n. - mină de creion. plum buí (a) - a se îm pietri. (DD). plutaş m. - plop alb. plutaş m. - pescar care trage năvodul. plútă f. - loc de dubit (topit) cînepă. plutărí (a) - a m erge cu pluta pe apă. p lu t ă r íe / —transportarea lemnelor. plútniţă f - nufăr. poåc f. - cium ăfae. poåcă f. - lovitură. E x p r. A da o poacă = a da o palm ă cuiva. poala vintirei f. —gardul vintirei. poale f. p l.- covoraşe pe laviţă. (ALM). poåm a-dracului f. - verigar. p o å m a - c în e lu i/- z îr n ă . poam ă f - struguri. La M .Em inescu, I.Teodoreanu, M .Sadoveanu, Gr.Vieru, Gh.V.M adan, l.D ruţă, P.Zadnipru. poam ă f. - vie. poam ă f. —vişină. poam ă f . - fel de a fi. (TD). poåm ă de pom f. - vişină. poåm ă vie f. - vie. poam ă grecească f. —agriş. poåm ă rea f. - om de nimic. La TDRG. poåm e f. pl. - pom uşoare.

p o ă m p ă f. - m aşină de stropit, p o å r ă /- î n c o n tr a r e . E x p r. A se pun. în p o a ră = a se îm potrivi cuiva, p o å rc ă f. - scroafa, p o å rc ă f. - j o c de copii: de-a poarca p o a rtă (BD Ş, 1470) - în doc. lui fan cel Mare. p o å r tă f. - trecătoare. (I.Creangă). p o a rtă (BD Ş, 1491) - «poarta sfintei mănăstiri». p o c ă n e å ţă f. - clopot m ic la oi. pochih éci rt. - lopăţică cu găuri la sul p o ch in éţ rt. - oală m ică. (Th.Holban). póci vb. pers. Iprez. (de la a p u tea), pocinóc rt. - fir sucit, la început, pocinóc n. - prim ul fus tors. pocinog n. - bun început. La I.Creangfl pocím b n. - ciot de copac, p ocím b rt. - buturugă, pocit adj. - stîlcit. (l.D ruţă). p o c itu ră f. - oftalm ie (la cai), pociú m m. - ciot. (DD). p o ciú m b m. - par scurt. La DU. pociú n g m. —v. pocium . p o eîn eţ n. - pioneză, p o c îrjît adj. - zgîrcit. p o c îrţå n itt.- ţăran necăjit, poclådă f. - pătură sub şa. La I.Creangă. poclíd rt. - loc pentru m încare la pui. p oclít rt. - coşul trăsurii. La I.Creangă. poclít n. - coviltir. La I.C reangă. poclít rt. - lemneală. poclít rt. - acoperiş la casă. poclít rt. - şopron pentru fîn. poclít rt. - um brar pentru vite. p o clo ån e n. pl. - daruri. (TD). poclón n. - plocon. La V.AIecsandri. poclón (BD Ş, 1490) - în doc. lui Şte­ fan cel Mare. poclón n. - dar.

I

f

podoní (a) - a ploconi, podoníci m. pl. - tufe pe care vierm ii I' mătase depun gogoaşe. pocloníre f - ploconire. Iiodónul n. - oraţie la nuntă, pocneălă f - zgom ot. La V.Vasilache. p o c n c le / pl. - plesnitură, pocni (a) - a păli (pe cineva). I pocnit m. - dracul, pocnitoare f. - cium ăfae. pocói ttt. - litera “n ” în slavona veche. I'upă şi profesor se încep cu pocoi, ca K j / substantivul porcule. (I.Creangă). p o co rn icio âră f. - gîtar (la căpăstru), pocostít adj. - poleit. (TD). pocostít adj. - sm ălţuit. (TD ). pocriş n. - capac de acoperit oala. pocriş n. - căpăcel la cercurile plitei, pocriş n. - şandrama la bucătăria de vară. pocriş n. - vas de lut pentru m uls oile. pocriş n. - capac la sicriu, pocriş n. - hîrdău. pocriş n. - capac de lemn pentru căld u re .

pocríşcă f. - capac pentru oala de lapte, pocríşcă f. - capac la cratiţă. pocríşcă f. - fund de acoperit căldarea, pocrítcă f. - fată care a născut din flori, p o c r o å v e / pl. - numele popular al săr' iiftlorii Acoperemîntul Maicii Domnului, pocróv n. - acoperăm înt. pocrovăţ n. - covoraş cu ciucuri, pocroveţ (BD Ş, 1462) - în doc. lui Ştefan cel Mare. p ó c s ă / - ciudă. E x p r. A p rin d e pocpc cineva = a avea ciudă pe cineva, pócsîe f. - necaz. E x p r. A av e a pocsîe ii avea necaz, pod n. —plaz. pod n. - hăţuri. pod n. - pînză albă la streaşină.

m

225 pod m utător n. - pod umblător, pod m ărgător n. - pod pe bărci, pod trăgători n. - pod umblător, podăn m. - rum în, ţăran robit. I.Sbiera. podăr m. - dregător, strîngea podăritul. podăr m. - m ăturător de stradă. CADE. podărít n. - taxă pentru pod. podbål n. - plantă erbacee. La C.Hogaş, pod boa re n. pl. - tocuri, podbóică f. - plăm ădeală cu drojdii, podéa f. - duşum ea, podéală f. - duşum ea. La C A D E. podéală de sus f. - plafon, podéţ n. - pod la coteţ, podgoréan m. - viticultor. L a TD RG . podgoríu adj. - acoperit de vii. p odghiåz n. - bram bura. E x p r. în podghiåzuri = fără rost. La I.C reangă. podghiåz n. - bandă de jefu ito ri, podhórnişi n. - curea Ia căpeţeală. podhórniţă f. - policioară (la ju g ). DU. podhórniţă /. - gîtar (la căpăstru), pódină f. - scîndură la duşum ea, pódină f. - partea de jo s a unei şire. pódină f. - tavan. La TD RG . pódină f. - gozură. podiş n. - platou. (C .N egruzzi). podiş n. - podeţ. La V.AIecsandri. podíşcă f. - pod um blător. L a TD RG . podişór n. - blidar (m obilă), podişór n. - blidar (în perete), podişór n. - m asă de bucătărie, podit adj. - dopuroasă (lînă). podm ét n. - m om eală. L a DLR. podm óji m. pl. - lam be la căruţă, podm ól n. - povîm iş. (TD). podm ól n. - năm olire. L a TD RG . podnós n. - tava.

226 p o d o a b ă / - insectă parazită. La CADE. p o d o b í (a) - a îm podobi. La CADE. podo g h í (a) - a îm podobi. (TD). p o d ó ic ă / - pervaz, p o d ó im ă / - chingă Ia căruţă, p o d ó im ă / - elem ent la cotigă. P odolenii (BD Ş, 1 4 7 9 )- s a t . p o d o ró jn ă / - dispoziţie pentru cai de poştă. La V.AIecsandri. DEX. podsåc n. - m inciog, p o d ş ă u c ă / - spaţiu sub streaşină, p o d u l osiei n. - lemn la osia căruţei, p o d u lé ţ n. - podeţ, p o d u ré le n. pl. - ştergare la prapore. p o d u ri n. pl. - pomene la înmonnîntare. p o dvål n. - căpătîi la butoi, p o dvål n. - pivniţă (în subsolul casei), p o d v o å d ă / - obligaţie a ţăranilor din M oldova în folosul dom niei, mai ales în vrem e de război. La DIM , TDRG. p o d v o åd ă / - corvadă. p o d v o å ră / - pridvor, p o d v o d å r m. - cărăuş, p o d v o d ă rí (a) - a se ocupa cu cărăuşia. P ocni (BD Ş, 1503) - pădure. P o cn iţa C a lu lu i (BD Ş, 1472) - semn de hotar. P o en iţa T o d ire ştilo r (BD Ş, 1473) semn de hotar. p o en iţa (BD Ş, 1473) - linie de hotar. po en íţă / - coteţ. p o e ţîc ă / - coteţ. p o fte å lă / - invitaţie. La TDRG. p o ftíre /.' - poftorire. L a CA D E. p o ftíre / —gustare. La E.Sevastos. p o ftíre / - urare. La M .K ogălniceanu. poftós adj. —pofticios. pogån adj. - slut. La I.Sbiera. La DLR. p ogån adj. - stîlcit. (I. Creangă).

p oghib ålă/ - cînepă necrescută. p oghib ålă/ - ştrengar. L a DLR. poghírcă/ - resturi de cînepă. p o g h ír c ă / - prichindel, pogîrci (a) - a culege spice. La DU, pogîrjit adj. - zgîrcit. La CADE. p ogîrnitoåre/ - curea la căpeţealn pogón n. - m ăsură de suprafaţă, pogón n. - lot de păm înt. L a V. Aloi ■ sandri. pogón fălcesc n. - v. pogon, pogonåri m. pl. - cai de povară, pogonărít n. - dajdie în bani. pogonărítul pe vii n. - dare în bani pogonărítul pe păpuşoi n . - dare i m bani plătită de toate categoriile dc |A rani din M oldova. pogonărítul pe tutun n. - dare de 4 Ici pentru un pogon de tutun, pogonésc adj. - m ăsură de suprafaţa pogoníci m. pl. - cei care m înă boii. pogór n. - teren cultivat. (TD). pogorî (a) - a coborî, pogorî (a) - a se înjosi. La B.R Hn> deu. pogorîş n. - coborîş. La B.P.Haşdeu. pogribån m. - poreclă. (Th.H olban). pogrom n. - atacuri banditeşti conii.i orînduirii constituţionale, pogrom ist n. - persoană extrem ist-iui ţionalistă care participă la pogromuri, pohåce/ - turtă cu orez. La C.Negruz/.i, pohfălă/ - laudă. (G r.U reche). pohîrní (a) - a răsturna. La D. Cantemir, p ohoåre/ pl. - poveri. (TD). pohoåţă / - codoşcă. pohóţ m. - ticălos. La I.C reangă. pohód n. - E x p r. A duce în pohod a duce calul de căpăstru, pohód n. - căpăstru, pohódnic n. - cal ţinut în căpăstru.

cal dus de căpăstru, ftiilioiliilolr m. - pescar (duce peştele). I'i.liniiiln / boală de ochi. La CADE. |i h I i h i i { h i . soldat în arm ata rusă. pu lión | i i i copil neastîm părat. p o liu ii|é ş li adj. - care de cam panie. |H ilitiii(fc/ concentrare, polioi nici n. - curea la căpeţeală. polioi nici ( a ) - a lega pohom iţa. po lo n n i c i o a r ă / - policioară la jug. ni|îi /. - curea la căpeţeală. pohói n l ţ ă / - policioara jugului, poluri» i i . - pivniţă, pol ii pleavă de aldani. (Th.H olban). I'iilmia (BD Ş, 1 4 8 8 )- s a t . I'oluiiii Boldii (B D Ş, 1 4 7 3 )- s e m n de Imliii l'iiliina Boului (BD Ş, 1 4 9 9 )-s e m n de Imliii l'oluna lui C h ip ria n (CD Ş, 1420) ««•iun dc hotar. C o Iiiiii i D eo c h ea ţilo r (BD Ş, 1478) «•'iun dc hotar. l'oluna IMunceluI(B D Ş, 1473)- s e m n ■li’ hotar. l'oluna Paltinului (BD Ş, 1 4 9 1 )-se m n iln hotar. I'nlnna U rseşti (B D Ş, 1 4 8 1 ) -s e m n d e hol nr. |iolnfl pe T azlău (C D Ş, 1 4 0 0 )- s e m n il>' hotar. l'oluna S ta n (B D Ş, 1 4 5 8 )-b o ie r , p o lit ia / - coteţ. La A l.D onici. politia /. - coştereaţă. La N .G ane. politia /.' -şo p ro n . L aC .H o g aş, politia /.' - adăpost în cîm p. politia /. - gogineaţă. politia /.' - grajd pentru vite. poi |l i - a / - coteţ. l'o |m (BD Ş, 1472) - fratele lui Tăbuci. p o |itr n ferbinţeală. La N .Ţurcanu.

227

|HiIii'hIiiIc n.

p o jå r p o jå r p o jă r p o jå r

n. - rujeolă. La M .Sadoveanu. n. - incendiu. L a C .N egruzzi. n. - rug. La M .Sadoveanu. n. - foc. E x p r. A d a p o ja r = a da foc. La C .N egruzzi. p o jår n. - roşaţa zorilor, p o jă r n. - înflăcărare. (V.AIecsandri). p o jă rn ă / - saca. pojârnic m. - pompier. La V.AIecsandri. p o jâ rn iţă / - plantă cu flori galbene. P ojăreni (CD Ş, 1 4 4 3 )- s a t . P ojăreşti (CD Ş, 1 4 4 3 )- s a t . P o jărîta (BD Ş, 1495) - pîrîu. p o jărn icíe / - cazarm a pom pierilor, po jăro ăică / - pajură. (TD ). p o jíjie/ - agoniseală. La DLR. p o jijie/ - avere. L a V.AIecsandri. p o lă tă / - palat, căm ară. La Dosofitei. pólcă/ - ja ch e tă fem eiască. La DLR. pólcă / - pufoaică. pólcă / - prăşitoare de rărit porum bul. pólcă / - m intean fem eiesc. La DU. pólcúţă / - polcă (haină) m ică. DLR. p o lécră / - poreclă. polehníţă / - om ăt zgrunţuros. poléu n. - lan de grîne. pólic n. - laviţă. pólică / - m odel de tunsoare. pólică / - zuluf. polícică / - corm ană. policúţă / - policioară. (A .G orovei). poligni (a) - a se apleca (grînele). polignít adj. - culcat la păm înt. (DD). polílcă / - prăşitoare de rărit porumbul. polim ă / - soi (rău). L a T.Pam file. polisådnic n. - g ărduţ la prispă. polişér rt. - blidar. polişioără n. - blidar.

228 polişíe f. - polei, pe crengi. (DD). polişíe f. - lapoviţă. politică f. - cîrlionţ. politică f. - buclă. politici (a) - a pune la cale. (I. Neculce). politici (a) - a îndrum a. La V. Drăghici. politici (a) - a se folosi. La TD RG . politicit adj. —civilizat, póliţ n. - blidar, poliţåri n. - blidari, poliţă cu r a f tu r i f. - blidar, p o l i ţă / - blidar (mobilă), p o liţă / - blidar (în părete), p o liţă / - cotruţă. poliţă / - pervaz, poliţă / - corm ană. p o liv å ln iţă / - stropitoare,

polivån n. - stropitoare, p o liv â n c ă / - stropitoare, polivânic n. - stropitoare, polivizåtor n. - m aşină de stropit, polívnic n. - încăpere pentru pleavă, polizări m. - roată de tocilă, polobóc n. - butoi. La A l.D onici. polobocél n. - butoiaş. La M. Eminescu. polócră / - poreclă, polocrí (a) - a porecli, pológ n. - cînepă lăsată să se usuce, pológ n. - năvală. (S.F.M arian). pológ n. - brazdă cosită. La TDRG. pológ n. - otcoş. La CA D E. pológ n. - grăm ăjoară. (TD). polog n. - scoarţă. La N .Ţurcanu. pológ n. - covor. pológ n. - apărător de ţînţari, baldahin. pológ n. - brazdă. E x p r. A sta polog = a sta, a zace la păm înt. pológ în r ă c la t n. - p ăretar în dame.

pologår m. - lucrător, adună poloagele. pologaş m. - v. pologar. pologí (a) - a cosi brazde. pologí (a se) —a se pătuli. La TD RG . pologít n. - pologire. (T. Pamfile). polom oti (a) - a bodogăni. polonic n. - linguroi. La E .Sevastos. polonic n. - lingură mare. polonic n. - strecurătoare. polonic n. - ciorbalîc. polonic n. - cratiţă. polonic n. - teică. polóvnic n. - încăpere pentru pleavă. p olúd ă/ - oftalm ie la cai. (TD ). p olúşcă/ - m onedă de aramă. pólveni m. - flacără. pom n. - copăcel la înm orm întare. pom n. - tulpină. pom agúţ m. - dud. pom cu bortă m. - copac scorburos. pom cu corbură m. - copac scorburos. pom cu scurbătură m. - scorburos. pom ană/ - rost. E x p r . N u-i pom ană = n-are rost. pom ană/ - colac la înm orm întare. p om ăríe/ - fructe, pom ăi (a) - a se ofili, pom ăit adj. - uscat. La T.Pamfile. pom ănår m. - cerşetor, pom ănăr m. —roman, ţigan, pom ărit n. - pomicultură. La TD RG . pom ăt n. —livadă. Ceia ce vor intra în vie sau în pom ăt pentru să m ănînce nu­ mai poame, să nu să certe. (Pravila lui Vasile Lupu). pom at n. - sad. La CADE. pom ăzånic m. - uns al lui D um nezeu, pomăzuí (a) - a învesti. (M.Sadoveanu). pom ăzuít adj. - uns, învestit, pom élnic n. - pomenic. (CM ).

pom eni (a) - a am inti. E x p r . U nde se pom en eşte? = nici vorbă, nici pom e­ neală. La TD RG . po m e n ire f —păm ete. (CM ), p om ét m. - livadă. La N .Ţ urcanu. p o m é tu ri f. - poam e, fructe. La TDRG. p o m ih éţ n. - pînză de păianjen, pom inóc n. —dar. La Dosoftei. p o m in teå n m. - răzeş. La TD. p o m isteålă f. - ceamur. p o m íţă f. - pom uşoare. La I.Sbiera. p om iţél n. - grădină. La T.Pamfile. p o m în t n. - podea (de lut), p o m în t tîr lit n. - păm înt gunoios. p o m ín t to c m a n. - şes. p o m în tå (a) - a îm proprietări, pom óc n. - loc pentru topit cînepă. p o m o ro åc ă f. —chiciură, p o m o ro åc ă f. - brum ă, pom oroåce - fructe uscate. S.F. Marian, p o m o ro å n c ă f. - portocală, p o m ósnă f - fundul căruţei, p o m o s te å lă / - tem elie bătătorită, pom óste f. - ridicătură de păm înt. pom osti (a) - a bătători tem elia casei, p o m ó stin ă - podul carului, căruţei. La DLR. p o m ó ştin ă f. - pod. La I.Creangă. p o m o tú f n. - m ătăuz. La CA D E. pom ozóc n. - pensulă. pom p ă i (a) - a stropi. póm uri n. pl. - pomi (la înmormîntare). p o m u şo â ră f . - coacăză. La DLR. p o m ú ţă f. - poam ă. (S.F.M arian). pónci n. - povîrniş. La DU. ponihós adj. - saşiu. (DD). ponógi m.pl. - tălpigi. p o n ó r n. —coastă abruptă. p o n ó r n. - dolină. La DEX. p o n ó r n. - pod plutitor. p o n o rî (a) - a prăvăli. La C.Stam ati.

229 ponorî (a) - a doborî (copacul). ponorít adj. - prăvălit. La M .Eminescu. ponorit adj. - surpat. ponorít adj. - hopuroasă. p o n o rîtú ră f. - surpătură. ponorós adj. - surpat. ponós n. - hulă, clevetire. ponós n. - consecinţă. E x p r. A trage ponoasele = a fi învinuit. La D ELM . ponós n. - aluzie. La I.C reangă. ponosî (a) - a se învechi (o haină). ponosită adj. - purtată. La Săptămîna. ponoslåş m. - reclamant. La S.F.Marian. ponóslu rt. —plîngere. ponóslui (a) - a pîrî. L a P.Ispirescu. ponosluire f. - plîngere. ponosluitór m. - clevetitor. pop n. - p at la vîrtelniţă. La DU. po p n. pop n. pop n. pop n. pop rt. pop n. pop m. -

p ar pentru bătut stîlpi. stîlp la streaşină. par la co d atele puţului. glugă de porum b. m ănunchi de cînepă. proptea. La C. H ogaş. pe care se fixează nicovala. popåncă f. - ciupercă. popantău n. - p roptea (la gard). p o p as n. - oturac. (CM ). pópă m. - sprijin la căprior. pópă m. - stîlp la streaşină. pópă m. - post. E x p r. Zi de popă = zi de post. (C A D E). popénchi m. - ciupercă com estibilă, popic n. - lem nişor (joc în popice), p opír n. - tăietură pe un copac. Popişoara (C D Şs, 1502) - fîntînă. popivnic m. - piperul lupului. La DU. popîc interj. - tronc, popîlni (a) - a um ple cu ochi.

230 p o p îln ire f. - um plere cu ochi. p o p îln it adj. - plin cu ochi. p o p în d å c n. - om scund, p o p în d ă u n. - băiat m ic de statură, p o p în d ó c m. —copil. La CADE. p o p în d z âc n. —plută din stufăriş, p o p îrţâ c n. - crăcånă prinsă la cotigă, p o p îrţâ c n. - proptea, popón n. —învelitoare pe cal. p o p ó n că f. - procovăţ. p o p o n éţ n. - volbură. La DU. p o p o n eţ m. - sfeşnic. La C. Hogaş, p o p o n éţ m. - întreg, rotunjit. E x p r. A scoate p o p o n e ţ = a scoate gata făcut, p o p o n éţ m. - neaşteptat. E x p r. A veni p o p o n eţ = a veni ca din senin, p o p o n é ţ m. - înţepenit. E x p r. A sta p o p o n e ţ = a sta (a răm îne) în picioare, p o p o n éţ n. - fitil (la lampă), p o p o n é ţn. - opaiţ, p o p o n éţ n. - sprijin la căpriorul casei, p o p o n éţ n. - cătină (fructul), p o p o ra ţie / - popor. La V.AIecsandri. p o p o ra n i m. pl. - oam eni simpli, p oporani m. pl. - enoriaşi. La I.Creangă. p o p ré /.' - proptea (la frînghia cu rufe), p o p rc å lă f. - arest la dom iciliu, p o p ré şn ic n. - grindă (Ia casă), p o p ri (a) - a propti. La I.Creangă. p o p ri (a) —a îm piedica. Popricani (BD Ş, 1476) - selişte. poprígă f. - gîtar (la căpăstru), popritór n. - ham fară “ju g ” , popritór n. - proptea, poprúşcă f. - curea la pantaloni, popşoâe f. pl. - porum bişte. popşoéş m. - crin. popşóiniţă f. - teren de floarea-soarelui. P opşom iţă de răsărită. (DD).

popşói n. - porumb. popşói n. - stînjenel. popşói cu grăunţe m. - cocean necurat. Popuţ (BDŞ, 14 7 0 )- ţig a n . Popuţă Răţoi (BDŞ, 1487) —căpetenie, porådă f. - sfat. (TD). porâiburi n. pl. - baliverne, porăí (a se) - a trebălui prin casă. porăí (a) - a ajuta nuntă, p o r ă ito å r e / - bucătăreasă la nuntă. Porc Ion (CD Ş) - ceâşnic. porcân n. - căpiţă de fîn. La Săptămîna. porcån n. - glugă. (TD). porcân m. - porc m are şi gras. porcân m. - obrăznicătură, porcân n. - grămadă. (TD). Porcari (BDŞ, 1 4 7 3 )- b o ie r , pórcă f. - călcîi la plug. porcănél n. - grăm ăjoară de fîn. porcăní (a) - a aduna (fînul). porcăreâţă f. - gogineaţă pe butuci, porcăråe f. - m ulţim e de porci, porcărâş m. -c o a d a -v a c ii. Porceşti (CDŞ, 1448) - sat. pórci m. pl. - E x p r. Cînd or zbura porcii = niciodată. porcină f. - iarbă grasă. La DU. porcină f. - carne de porc. La DLR. porecli (a) - a porocli. (CM ). poréncic m. - corlåtă la pod. porfín n. - parfum. porghíce f. - cînepă necrescută. CADE. p o r i c â l e pl. - fructe de to t felul. porîm bă f. - porumbică (fruct). CADE. pornéală f. - plăm ădeală. pornéală f. - pornirea turm ei la păscut. pornéală f. - loc de păscut. pornicioâră f. - policioară (la plug). pornire f. - furie. La C .N egruzzi. poróclă f. - poreclă.

p u r o g â n ie / - păţanie. L a I.Sbiera. porón n. —pod um blător, poróncă f. - rugăm inte, p o ró n că / - însărcinare. La CADE. p o ró n că / - chezăşie, p o ró n că / - veste, p oroní (a) - a se surpa. | k n o nit adj. - surpat. p o rp ă í (a) —a scurm a. p o r ta r m. - m are dregător. La DIM . I'o rta ri (BD Ş, 14 9 1 )- s a t . Portari (BD Ş, 1495) - localitate, portâş m. - stîlp. (TD). portcură / - ureche pentru curea, portihâci n. - zăvor la războiul de ţesut, portiţă / - gurar la plită, portiţă / - ochi m obil la fereastră, portiţă la cu p tor f. - gurar. portnoåică f. - croitoreasă, portom anetă / —portm oneu. porturi f. pl. —purtări. La TD. porum båc m. —pasăre pestriţă, porum bar m. - arbust sălbatic, porum båc adj. —cu pete diferite (cal), p o r u m b ă / - fructul m ărăcinului, porumbăcél adj. - suriu. La E. Sevastos. p o r u m b é a / —fructul porum barului, porum be f. pl. —porum brele (fructe), porum breå f. - arbust sălbatic, porum bréi m. pl. —porum brişte. porum brél m. - porum bar (arbust), porum brică / - fructul porumbrelului. p orum biţă/ - fructul porum barului, p oru m b ríe/ - desiş cu porum bréi. p orunceålă/ - ordin, porunci (a) - a ordona. La DU. p o s a d ă / - aşezare de m eşteşugari din preajm a unei cetăţi m oldoveneşti, p o sa d ă / - bir pentru întreţinerea gar­ nizoanelor din cetăţi. La DIM.

231 p o så d c ă / hot. - legarea năvodului, p o så d n ic m. - dregător care administra posada. posădí (a) - a aşeza. (Dosoftei). posădíre/ - m ontarea plaselor, posăí (a) - a m ocni (focul), poscon íţă/ - cînepă stearpă, poscon íţă/ - cînepă de sămînţă. p osesăríe/ —arendă. (DD). p osésie/ - m oşie. La DLR. p osésie/ - arendă. L a V.AIecsandri. p osesor m. - arendaş. La C.Negruzzi. posleţ rt. - rachiu prost. La DU. poslíd n. - lînă proastă, posm ag m. - pesm et. La DLR. posm ăgéi m. p i - biscuiţi de casă. posmagi (a) - a presăra cu pesmeţi pisaţi, posm ăgít adj. - uscat. La TDRG. p osm édz m. p. - pateuri, posm ól n. - grăm adă. L a CADE, DD. posm ól rt. - grăm adă. (E.Sevastos). posodí (a) - a aşeza plasa pe frînghii. posodí (a) - a lega o plasă pescărească, pospai n. - p ra f la moară, pospai (a) - a prăşi pe alocuri. (DD). p o sp ă ia lă / - spoială. La TDRG. p o sp ă iă lă / - lucru făcut de mîntuială. p o sta tă/.’ - parte dintr-un lot. La CADE. p o sta v (BD Ş, 14 6 0 ) - ţesătură, postăţí (a) —a parcela, p osté/ - posteucă, p ostélnic m. - d regător de curte. DIM. posteln ic m. -s tr a to m ic . postéln ic m - titlu onorific boierilor fără atribuţii (sec. X IX ). La C.Negruzzi. postéln ic al d o ilea m. - ajutor de pos­ telnic. p o ste ln ic e å să / - soţia postelnicului, p o steln icél m. —slujitor al curţii.

232 postelnicie / —dregătoria de postelnic, posteucă / - piedică la roata (căruţei), postéucă f. - proptea, postéucă f. - lemn pentru sprijinirea osiei căruţei. La DU. postim énte n. pl. - căpătîe la butoaie, postîrnåc n. - cufundar. postoléucă / - cîrjă. postoróncă / - curea la ham. postoróncă f. - lichea. La I.Creangă. postoróncă f. - curea Ia jug. postoróncă f - cheutoare la hulubă, p o s to r ó n c ă / - lanţ la osia căruţei, postoróncă/ - lăturaş. E x p r . Cal Ia postoroncă = cal lăturaş, p oşăică/ - vin prost. (Th.H olban). póşi vb. pers. I, sing. prez. (de la a pu­ tea) - pot. (TD). poştalion m. - p o ş ta r . poştalion m. - cal de poştă, p oştån ie/ - anecdotă, p óştă/ - glonte. La CA D E. potaie/ - canalie. (Gr.Vieru). potaie/ - haită. p otclătcă/ - căptuşeală la cizme, potcoavă - unealtă de înfundat butoaele. poticâlă (înfrîngere)/ - zdrum icare. p otică/ - cărare. La V.AIecsandri. p otícă/ - pîrleaz. p otică/ - urm ă lăsată de un şuvoi, p otícă/ - jg h e ab la teasc, p oticeă/ - cărăruşă. La CADE. poticni (a) - a podidi. La TD. p oticúţă/ - cărărue. La CADE. potir n. —corolă. La DLR. potiråş m. - oştean dintr-o poteră, p otiră/ - cete de oam eni înarm aţi, potîng n. —piedică la căruţă.

potîng n. - tra is tă pentru mîncare la cai. p otîng ó s adj. - noduros. L a CADL. p o tîrn íc h e / - fem eie m ică de statui ;V p o tlå tc ă / - căptuşeală, p o t l å t c ă / - m eşină. p o tlé ic ă / - v. p o tc lătcă . potlóg n. - loc sterp în porum bişte. potlóg n. - vechitură, p o tlo g a r m. - pungaş. La C.Negruzzi. p o tlo g ă rie/ - pungăşie. V. Alecsandri p o tlo g ă rii adj. - pungăsit. L a TDRG p o tn ó g i w. pl. - v. ponogi. p o to g ra fíe / - fotografie, potoli (a) - a m îlcom i. (CM ), potoli (a) - a pătuli. po to lit adj. - pătulit. (TD). p o to å e / - ceată (de copii), p o to p i (a) - a pustii. La C.N egruzzi. p o to p i (a) - a nimici, p o tr ic â lă / - unealtă de găurit, p o tric a líu adj. - portocaliu, p o tric ă lí (a) - a găuri. La D.Cantemir. p o tr iv ă / - pereche. (TD ). p o triv i (a) - a aranja. (DD ). p o triv n ic m. - duşm an, p o triv n ic ă / - pereche. (TD). p o triv it adj. - educat. (DD ). p o tro a c ă / - ţintătură. La CADE. p o tró c n. - ciorbă. (Şezătoarea), p o tş ă u c ă / - fronton, p o v å rc ă / - cratiţă. p o v â rc ă / - linguroi. p o v a rn a g iu m. - rachier. La DLR. p o v a r n ă / - instalaţie de făcut rachiu, p o v ăţ n. - îndrum are. La CA D E. p o v ă r n ă rie / - cazan de rachiu, p o v í d l ă / - m a g i u n . (V.AIecsandri). p o v íd lă / - m agiun. (TD). p o v íd lă / - dulceaţă, p o v íd lă / - bulion de roşii.

povídlă de p ă tlă g e le f. - bulion, p u v llic ă / -v o lb u ră , p o v lr lă / - magiun, pnvod n. - dîrlog. povodéţ n. - sfoară ce distanţează cîrli■cli- carmacelor. puvodnic m. - cal dus de căpăstru. povodnic m. —pescar de rezervă. povodnic m. —v. pohodnic. p o v o d n icår m. - v. povodnic (pescar). po/. ii. - portret mare. po/.slr m. —fotograf. pA /.ft/ - fotografie. p o /.d erărăe f - puzderie multă. po/.derie f. —puzderie. po/.fc f. - fotografie. po/.í (a) - a se fotografia. po/.năş m. - p ă c ă lic i. La DU. póznă /.' - bizarerie. La DU. p m h îtă f. - străbunică. p n k 'ic ă f. - cataram ă. p rag n. - partea de jo s a burţii p r a l i a g h í ţ ă / —ciupercă com estibilă. pi ;iliaghíţă f - carne proaspătă. pi :■liăiţă f. - ciupercă. La CADE. p ra h o å n e f. pl. - lam be la căruţă. pi iiinic n. - m ai de rufe. p ra j n. - praz. p rajóc n. - săpătoare de rărit porumbul. IV aluţa (B D Ş, 1 4 8 7 )- s ă la ş , p ra m a tie f. - fem eie uşuratică, p ra m a tii f. pl. - bizarerii, p ra m a tió s adj. - glum eţ, pi ânic n. - m ai de rufe. p ra n ic å (a) —a bate (rufele, pînza). pi ap n. - steag (la biserică), pi a p a ló g n. - om venit din alt sat. pi a p a şn íc n. - săpătoare de rărit, pi â p u r n. - steag bisericesc. La CADE. p r a p u r n. - bacşiş pentru m ireasa din a li sat.

233 pråpur n. - obicei de nuntă, prapuri n. pl. - grăsim e la intestine, prasadícă f. - p ară pădureaţă. pråsă f. - fier de călcat, pråscă f. - fier de călcat, praşcău m. - derbedeu. (S.F.M arian). prascuí (a) —a călca cu fierul de călcat, p råşă/ - săpare. La TD R G . praşóucă f. - săpătoare de rărit, praşóucă f. - cultivator pentru afînare. praşovíc n. - săpătoare de rărit, praşuí (a) - a săpa. pratéte m. - străbunic, prav n. - p ra f (de puşcă), pråvăţ n. - ţel. La C.C onachi. pråvăţ n. - călăuză. La C.N egruzzi. pravilă f. - cod de legi. P ravila lui Va­ sile Lupu. pravílcă f. - lopăţică (de uns pereţii), pravilicéşte adv. - legitim. V.AIecsandri. pravoslåvie f. - ortodoxie, pravoslavnic adj. - ortodox, p ravoslavnic m. - credincios ortodox, pravoslavnicíe f. - religia ortodoxă, prăbuşitúră f. -d a rîm ă tu ră . prăci adv. - cu totul. L a I.Sbiera. prădăciúne f —jefuire, prăfturí (a) - a batjocori pe cineva, prăjålă f. - tocană cu carne, prăjålă f. - prăjitură pentru ciorbă, prăji (a) - a privi. prăji (a) - a privi. Cu prăjitul = cu văzutul. prăji (a) - a se uita. (TD ). prăji (a) - a se oglindi, prăji (a) —a se usca la soare, prăjină f. - m ăsură pentru lungimi, prăjină f. - veche unitate de m ăsură a ariei, egală în M oldova cu 26,76 mr.

234 prăjină / — instrum ent de m ăsurare a suprafeţelor. (T. Pamfile). prăjiníţă / - prăjină mică. prăjit n. - privit. E x p r. Cu prăjitul = cu privitul. prăjitúră de ouă / - ju m ă ri. prăjiţăi m. pl. - prăjituri, prăm îndi (a) - a locui. Prăm îndeşte prin codri ca pasărea. (Psaltirea Şcheiană). prăpadå (a) - a prăda, p r ă p a s tie / —nenorocire, p r ă p ă d é n ie / - pricina pierzaniei, p răp ădénie/ - prim ejdie mare. p răp ădenie/ - prim ejdie, p r ă p ă d é n ie / - concenie. La CADE. prăpădi (a) - a pierde. La C. Negruzzi. prăpădi (a) - a conceni. La CADE. prăpădit a d j.- pierdut. La C.Negruzzi. prăpăsténie / —pierzanie, p r ă p ă stu ir e / - prăvălire. La C.Hogaş, prăp urícă/ - văl la m ireasă, p răsâd a/ - jo c popular, prăsåde m ălăeţe/ pl. - pere zemoase, prăsădi (a) - a sădi, a răsădi, p r ă s å lă / - m îner la cuţit, prăsădări n. - păr. prăsădåri n. - păr pădureţ, prăsădzăl m. - păr m ic. prăşi (a) —a săpa. prăşíre / - ţăm uirea porum bului, prăşit n. - săpat. La T.Pamfile. prăşitór/w. - săpător. La A l.V lahuţă. p r ă ş itú r ă / - săpătură. L a T.Pamfile. p r ă ş t ilă / - şindrilă. L a DU. p răştin ă/ - prăjină pe coam a casei, p răştín ă/ - tescovină, p răştin ă/ - boştină. prăştínă/ - prăjină la corlatele puţului.

prăvål n. - cascadă m ică. prăvălâtic adj. - povîmit. M. Eminescu prăvălíş n. - povîm iş. La V.Alecsandri prăvălit a d j.- surpat. La M .Em inescu. pream ói n. - vin negru, p reăsenă/ - curea lată la ham. p reåtcă/ - beţişoare cruciş în stup. precístă adj. - m aica D om nului, p recistă/ - preacurata. (O. Goga). precistuí (a) - a îm părtăşi. (TD). precît adv. - cît. La V.AIecsandri. precovîrşí (a) - a precumpăni. I.CreangA precupeţi (a) - a neguţători. (TD). precupí (a) - a trafica. La V. Alecsandri p redănie/ - tradiţie. La TD RG . prcdoslóvie / - precuvîntare. preducea/ - priboi. La DU. preface (a se) - niznai. E x p r. A o face pe niznaiul = a sim ula indiferen­ ţă. E x p r . A se face niznai = a se pre­ face că nu ştie nimic, prejm ét n. - preajm ă. La P.Ispirescu. p réjiţă/ - balam a, p r e jm u ír e / - loc îngrădit, p relípcă/ - încăpere adiacentă casei, p r e lú c ă / - poiană între dealuri, prelungăt adj. - foarte lung. (TD). prem înteån m. —păm întean. prent n. - vergea la coarnele plugului, prent n. - vergele la loitrele carului, prepeleac n. - crăcånă pentru oale. prepeleac n. - proptea, prepeléci m. - căpiţă de fîn. T.Pamfile prepelicår m. - câine de vînătoare. prepelicioåră/ —căpiţă mică. prepelicit a d j - legatul viţei de araci, prepeliţă / - pană la piatra rîşniţei. prescură/ - covoraş, prepus n. - bănuială. (G r.U reche). presún n. - curea la ham.

s u ră (a) - a îm prăştia. La DLR. |n em irat adj. —îm prăştiat. La CADE. |ii c lca r n. - sfredel. La C.H ogaş, pi ( lin in. - prieten. |)i i'ţilluí (a) - a aprecia. La Al.Vlahuţă. |iM'|iUuíre / - evaluare. La Al.Vlahuţă. |u c|îH uitór m. - preţuitor. La N .G ane. ric u ţe se u I (CD Ş, 1400, 1409)- b o ie r , preucå (a) —a treiera cu m ulţi cai. preveştí (a) - a curge peste margini,

235

1111

preveştí (a) - a se usca. La CADE. p ic v ílă / - grindă la gardurile de pescuit, prlím adj. - porum båc (cal). |iril)luí (a) - a bănui. |iril)luí (a) - a încerca, p rlh lu í (a) - a potrivi, pi ih lu íre f - presupunere, p rlh lu íre / —încercare, pi i h l u í r e / - preţăluire. p iih lu íre / - bănuială. |M ililuít adj. —presupus, bănuit, pi llióică/ - plăm ădeală, pi iholí (a) - a-si reveni după o boală. |u iholít adj. - care se vindecă, piice / . —ceartă. pi iccă/ - loc de prelucrat peştele, pi i c c ă p ă / - încăpere-anexă la casă. pi ic c å p c ă / - v. p ric e a p ă , pi íclieåşcă / - lăturaş. E x p r. A înM m a la p ric h e a şc ă = a înhăm a un cal pi ichí (a) - a dogori. La CA D E. pi u hici n. - treaptă (la cerdac), pi íeliíci n. - m arginea a hornului, pi ic li ici n. - pervaz, pi ie li it adj. - prins cu m inciuna, pi Ici n. - laviţă. pi ici (a) - a se certa. (Gr.U reche). pi ic in ă / - podoim ă. La CA D E. pi Icină (în ju d e c a tă )/ - delă. La DLR.

priciólcă / —fronton, pricolici m. - arătanie. La DU. pricopsi (a) - a se alege cu ceva. DU. pricupíe / - precupeţie. pridånie / - z e s tr e , priér m. - aprilie, priétnic m. - prieten, prifónt rt. - pâine cazonă. La CA D E. prig adj. - cu picioarele albe (cal), prigón rt. - boi înjugaţi la m ijloc, p rih ană/ - loc sterp în porum bişte. prihvatizå (a) - a ciordi, prii (a) —a-i face bine, a-i plăcea, priinciós adj. - plăcut, prielnic, priim âc m. - care trăieşte în casa soţiei, p riín ţă/ - m ărinim ie, plăcere, p riire/ - plăcere, priitóri m. - prieten, prilăz n. - pîrleaz. (M .E m inescu). priléj n. - pîrlej. (CM ), prilejui (a) - a pîrleji. (CM ), prim âe adj. - negru (strugure), prim âe adj. - nealtoită (viţa de vie), p rim âică/ —strugure nealtoit, prím a-ntăi adv. - întîi de toate, prim aşi m.pl. - E x p r. A se duce în prim aşi = a trăi în casa soţiei, p rim ă/ - panglică pentru cosiţe, prim ău n. - vin negru, prim ăvărå (a) - a ajunge în primăvară, prim blat m. - hoinar. (TD ). prim éturi n. pl. - sem ne distinctive, prim in itú ri/ pl. - schim buri, prim inteân m. —păm întean. p rim ire/ - gustare. (TD). prim ire (b u n ă )/ - priim inţă. (CM ), p rim iteå/ - m ătură la vînturat. DU. prim iteâlă / - vînturătură a grînelor.

236 prim iţi (a) - a vîntura a doua oară. prim iţi (a) - a felezui. La DU. prim itít n. - vînturare. La T.Pamfile. prim itúră f. - gustare. (TD). prinde (a se) - a se închega, prinde (a) - a se înfiripa, a ocupa. E x p r . A prinde pe cineva la suflet = a salva, a înfiripa. E x p r . A prinde un loc = a ocupa un loc (la întreceri). E x p r . A prinde sold z = a se murdări. E x p r . A prinde coarjă = a se zvînta. prinde (a) —a lua în stăpînire. prinsoare f. - închisoare, prinsoare f - lot de păm înt. prinsoare f. - vergea la plug. prinsoare f. - gîtar la căpăstru, pripas (CD Ş, 1459) - vite rătăcite, pripăşår m. - slujitor în M oldova m e­ dievală. p r ip ă ş ír e / - pîrleaz. p rip ă to â re f. pl. - opritori (la ham uri). pripi (a) - a grăbi. La DU. pripicióc n. - cotruţă. pripicióc n. - treaptă la cerdac. pripoånă f. - proptea. pripói n. - obicei Ia nuntă. pripói rt. - petrecere la socrul mare. pripoiéni m. - invitaţii la pripoi. pripón n. - proptea. pripón rt. - aţă pentru peştele prins. pripór rt. - ponor. pripór «. - loc de îm piedicat roata. pripór rt. - p o v îm iş . La A l.V lahuţă. priporós adj. - prăpăstios. Al.Vlahuţă. pripúne (a) - a presupune. P r is å c a / - sat. prisacă f. - g rădină cu legume, prisacă f. - stupărie. La S.F.M arian. prisåde f. pl. —pere.

prisăcâr m. - stupar. La M .Costin prisăcåri m. - om scund, prisăcăríe f. - stupărie. M.Sadoveanu prisăcărít n. - dare pe prisăci, prisăcărít n. - stupărit. La DLR. prisăcăríţă f. - stupăriţă. priseågă f. - prisacă. prislop /7. - poiană de m unte. CADI prísne adj. - neam estecat. M ăcar dc are fa c e neştine bani cît de buni, >;ni ben iprisn e de aur curat... tot o certai< va să aibă. (Pravila lui Vasile Lupu) prísne adv. - în întregime. La I.Necukv prisnél n. —rotiţă la capătul fusului. I)l i prisncl n. - titirez. La M .Em inescu. prisnél n. - totîrlă. prispă f. - terasă. La M .Em inescu. prispă blănită f - terasă căptuşită, prispă cu calidor f. - cerdac, pristanda f. - dans popular. La DLR, pristăvi (a) - a deceda, pristăvire f. - deces, pristélcă f - şorţ de fierar, pristuí (a) - a se îm părtăşi, pristúpţă f. - pîrleaz. prişcépă f. - altoi, p rişcép că/ - v. prişcepă. prişinós adj. - certăreţ, priteåşcă/ - al treilea cal înhămat, pritícă f. - cui de fier la proţap, pritoacă f. - cadă mică. pritoceålă f. - pritocire, pritoci (a) - a turna în alt butoi, pritocit a d j - turnat în alt butoi, pritúlă f. - um brar pentru vite. p r iv a i«. - canal între două gîrle. privări n. - m argine a covorului, p riv a z n. - pervaz. La M .Em inescu privaz n. —cam iz (la fereastră), privaz n. - toc (la fereastră).

I

|irlvåz n. - m argine a covorului, prlvâz n. - ornam ent la streaşină, prlvåz n. - partea de dinainte a săniei, prlviiznic n. - rindea cu daltă mică. pt ivă jăl n. - m argine a covorului, in iveală/ - privelişte. La C.Conachi. priveşti (a) - v. a preveşti. privighetor m. - subprefect. I.Creangă. p riv ín ă / - v. previlă. p rivizínă / - legătura unei îngrădiri, privóz n. - piaţă de fructe, p riz ă ri (a) - a se chirci. La I.Sbiera. p riz ă rit adj. - firav. La M .Em inescu. pri/.m ă / - prispă, p rîn z n. - prînzare. (CM ), prîsncl n. - sfîrlează. E x p r . Sprinten (Iute) ca prîsnelul = vioi, harnic, iute. prîsnél n. - titirez, prîsnel m. - băiat m ic de statură, p ro astă adj. - blegită (creasta găinii), proiíşcă / - stropitoare. La TDRG. p roăşcă / - cucută, probâj b e / - denum irea populară la mol­ doveni a sărbătorii Schimbarea la faţă. prohajení (a) - a se ofili. La CADE. p rn b ăz ă / - m ustrare. La S.F.M arian. pi o b ă lu í (a) - v. a priblui. p iob ălu íre f. - v. pribluire. p ro b ă lu ít adj. - v. pribluit. p ro b o ze ålă/ - m ustrare. (TD , CADE), pro b o zi (a) - a m ustra. I.Creangă. pi u b u í (a) - a încerca, p r o c itâ n ie /-e x a m in a re . La I.Creangă. pro cití (a) - a reciti. La DU. procitf (a) - a exam ina. La I.Creangă. p m c lé t adj. - blestem at. La I.Creangă. pi ó d e t m. - om rău. pró clc t in. - duşm an, procleţi (a) - a blestem a, procleţi (a se) - a se înrăutăţi.

237 p rocleţíre/ - afurisenie, p rocleţíre/ - înrăutăţire, procovåle/ - cearşaf, procovăţ n. - covoraş pe cal. procovăţ n. - ibîncă. La CA D E. procóvnic m. - plantă decorativă, procúţ n. - p ătu ră de lînă. prodólă/ - ferăstrău de tăiat în lung. producte/ pl. - legum e, p rod ú f n. - gaură în gheaţă. La DLR. p rod ú f n. - gaură lîngă vrană, prodúh n. - spărtură în gheaţă, p roduşcă/ - v. produh. L a CA D E. profiríu adj. —roz (vin), p rogonâr m. - năvodar, prohab n. - şliţ. La N .G ane. prohâb n. - ascunziş. E x p r. A d escoa­ se (pe cineva) din toate prohaburile = a încerca să se afle toate intim ităţile, prohíz adj. - nelim pezit, prohón n. - corlate (la pod), prohón rt. - drum pentru vite. prohorisí (a) - a o duce bine. La DU. prohorisíre/ - progres. La C.Negruzzi. p rom oåră/ - chiciură. La T.Pamfile. prom orår m. - noiem brie, prom orocit adj. - plin de chiciură, prom oroåcă/ - chiciură. La N .G ane. própcă / - plută (dop), prop eălă/ - opreălă. La I.C reangă. propí (a) - a opri. p rop ité/ - proptea, p róp tă/ - propea. La C A D E. p rop teă/ - stîlp (la gard), p rop itori/ pl. - opritori (la ham uri), propritoăre/ - opritori (la ham uri), prós-negru adj. - negru-deschis. p rósie/ - păm înt hodinit. La CADE.

238 proslăvi (a) - a se lăfăi. La I.Creangă. prosób n. - ţesătură decorativă. La DU. prosób vrîstat n. - ştergar decorativ, prosocéle n. pl. - şerveţele, prosoghéle n. pl. - şerveţele, prosop cu flori n. - şervet, prosop cu ţurţuri n. - şervet decorativ, prosop de călărie n. - procovăţ. prost adj. - sim plu. La M .Costin. prost adj. - neînsem nat. L a N .Gane. proståc m. - om simplu. La D.Cantemir. prostălău ni. - nepriceput. La TDRG. prostălău m. - bobleţ. prostălân adj. - nătîng. prostănac adj. - m ărginit. La CADE. prostănél adj. - vlad. p r o s te a lă / - prostire. La TDRG. prostim e/ - oam eni de ţară, sim pli, prostire/ - cearşaf. (DD ). prostire / - cearşaf. La N .G ane. prostit adj. - zăpăcit. La TDRG. proşpån n. —corvadă. proşpónt n. - corvadă. proteză / - cîrjă. protívnic m. - duşm an, proţap n. - tînjală de înjugat boii. proţăpí (a) - a lovi. La M .Sadoveanu. proţăpi (a) - a sili pe cineva. La CADE. prubluí (a) - a judeca, prudúh n. - copcă (în gheaţă), prufní (a) - a forăi (calul), prufní (a) - a im ita m ugetul, p ru jån că/ - săpătoare, prujaní (a) - a săpa. p r ú j ă / - glum ă. La DLR. pruji ( a ) - a glum i. La A l.V lahuţă. prujitúră/ - g l u m ă , snoavă. I.Creangă. pru jîn ă/ - arc de patefon.

p r u jîn c ă / - cîrlig de rufe. p r u jîn c ă / - v. p ru jîn ă . P ru n (CD Ş, 1436) —răzeş, p ru n c ă / - dom nişoară, p r u n c u líţă / - dom nişoară, p ru n d n. - pietriş pe mal de apă. p r u n t n. - vergea la coam ele plugului p r u n t n. - vergi la loitre. p r u n t adj. - plat. Talger prunt. (DD) p ru n tó s adj. - acoperit cu prundiş. p ru s m. - gîndac. La CA D E. P ru t, r îu -N e ra s u l. (CM ). p r u té ţ n. - braţ părăsit al Prutului. P ru te ţ (CD Ş, 1 4 3 4 )- p îr î u . p r u z ú r ă / - gîrlă mică. p să n e adv. - pesem ne. p u c h í (a se) - a se uita concentrat. p u c h í (a) - a lucra migălos. (TD). pú ch i n. - picătură mică. p ú ch i m. —v. p u ch in ă. p u c h ín ă / - urdoare. La DLR. p u c h in b å r m. - cucoş cu bărbia marc pu ch in ó s adj. -u rd u r o s . L aT .Pam lile puchió s adj. - care se uită încordat. puchió s adj. - neîngrijit. puch ió s adj. - bolnăvicios. puchiós adj. - bolnav de oftalm ie (cal) pu ch iţei m. pl. - picăţele. La DLR. p u ch iţíc ă adj. - albă cu pete mici (j'.i ină). p u c io a s ă / - sulf. p u c io a s ă / - g ă m ă lie de chibrit. pu cio asă de s ă rn ic / - găm ălie de chl brit. puciós adj. - leneş, p u c iú m b n. - ciot de copac, p u c iú m b n. - buturugă, p ú c lă / - buclă, p u d ó u c ă / - baniţă, p u d u ríc ă adj. - roz-deschis.

I'ucşti (BD Ş, 1 5 0 2 )- s a t . puf n. - saltea (de pene). pil f n. —om etiţă. pu í'úică / —flanelă. p u g h ib ă lă / - peşte m ărunt. púhab adj. - înfoiat. Pînepuhabă. (DD). púliav adj. - găurit. La M .Em inescu. |> ú h ă / - bici lung. La V.AIecsandri. p í i h ă / - tulpină de ceapă. p u hăvi ( a ) - a î n f o i a . p u h lib u itó r m. -b îrfito r. La Gr.Ureche. p u h o â c e / - bufniţă. puhoi n. - viitură. La C A D E. p u h o ié r m. - pasăre răpitoare. p n h u é le / pl. - oftalm ie la cai. p u liu élie/ - leucom . puhuí (a) - a se îmbolnăvi (ochii cailor). p u h u iâ lă / - pînză de păianjen. p u h u l í ţ ă / - puhă mică. p u h u n e ă lă / - v. p u h u ele. púi în c h e e ţi m. pl. - ornam ent. púi m. pl. - altiţe la ie. púi m. pl. - lăstari sterpi. pui m. pl. - bubuţe crăpate pe picioare. pui interj. - repetat, se cheam ă găinile. p u ic â n ă / - fetişcană. La DLR. p u i c ă / - boabă răm asă neînflorită. p ú ic ă / - găină de un an. La CADE. p u ic u lc ă n ă / —puică. La E.Voronca. p u ic u liţă / - puicuţă. La T.Pamfile. p u i e r í e / — loc îngrădit pentru pui. p u iet r ă s ă d it m. —sadniţă. puicţi m. pl. - lăstari sterpi. puiezí (a) - a se înm ulţi. pu ig ân m. - pui m are de pasăre. pu ig ån m. - bucăţică. (TD). puigån in. - flăcău care n-a făcut armata. p ú in iţă / - haită de câini. puiós adj. —care face m ulţi pui. p u işo r in. - m onedă veche. La DLR.

239 puişór m. - m uşchiuleţ. L a CA D E. puişor m. - cusătură pe ţesături. La DU. puişór m. - lăstar sterp, puişór m. - pernuţă pentru copii, puişór cu custură m. - pernuţă. puişori m. pl. - puiet de albini. puít n. - copilire. púiţă/ - haită de câini. La C A D E. Puiu (BD Ş, 1 4 8 8 )-p lo s c a r. Puiu (CD Ş, 1455) - m ovila lui ~. puiuţ rn. - boboc (de gîscă). pujål n. - codirişcă la biciuşcă. púlb ere/ - puzderie. pulpån n. - picior de găină cu şoldul. p ulp an ă/ - clapă la glugă. La CA D E. púlpă / - uger. Pulpă (BD Ş, 1 4 9 5 )- p îr î u . Pulpeşti (BD Ş, 1495) - sat. pulpoâsă adj. - cu ugerul mare. CADE. pulvelizåtor n. —m aşină de stropit, pum bíu adj. - roşu-deschis. pune (a) - a m înca. E x p r. A pune ceva la inim ă = a îm buca ceva. p ún gă/ - celulă de fagure. Pungă (CD Ş, 1 4 3 7 )- r ă z e ş , pungi (a) - a je fu i. (TD). Punjeşti (CD Ş, 1437) - sat. punói n. - puroi. La DU. punoiă (a) —a puroia. punoiós adj. - puroios. p u n te/ - chingă la ferăstrău. p u n te/ - pană de lemn. p u n te/ - vergea la co am ele plugului. p u n te/ - grindéi la plug. punte / - plaz. p u n te/ - cruce la căruţă. p un te/ - cum pănă la fîntînă. p u n te/ - pîrleaz.

240 p u p ă z ă f. - pâine lunguiaţă pentru nuntă. p u p ă z ă / - colac asem ănător cu o pa­ săre. La S.F.M arian. pupói n. - pupat zgomotos. La I.Creangă. p u p u iâ t adj. - moţat, p u p ú ic ă / - drăguţă. La C .N egruzzi. p u r n. - plantă. La DU. P u rc a ru (BD Ş, 1474)- b o ie r . P u rcel (CD Ş, 1424) - satul lui P urcel s u r la r iu (BD Ş, 14 9 5 )- r ă z e ş , p u rc c lå ş m. - scăete. La DU. P u rcelescu l C ră c iu n (CD Ş, 1429) m are boier m oldovan. P u rceleşti (CD Ş, 14 2 9 )- s a t . P u rece (BD Ş, 14 9 1 )- b o ie r . p u ric m. - om scund. p u ric a şi m. pl. - cuie. p u ricó s adj. - neîngrijit, nespălat. p u rd ú n. - v. p u rd u h . p u rd ú h n. - copcă. (DD). p u r tă (a) - a ponosi. (CM ). p u r tă (a) - a um bla (vorba). E x p r. Se p o a rtă v o rb ă = a se vorbi. p u rú c m. - corlåtă (la pod). p u rú şi m. pl. - ghizdele. p u stii (a) - a se nărui (casa). puşcă (a) - a îm puşca. (M .Sadoveanu). p u ş c ă r m. - tunar. La DU. pu şcaş ni. - cui. p úşcă / - tun. p ú ş c ă / - tun. La Gr.Ureche. p úşcă de so c/ - puşcoci, p ú ş c ă / - E x p r . G o l-p u şcă = cu pie­ lea goală. p ú şc ă / - arm ă de foc. (N.Labiş). p u şc h e å / - bubă pe limbă, p u şc ă ri (a) - a trage cu tunul, p u ş c ă rie / - artilerie. La N .C ostin.

puşcheå/ - veste rea. E x p r . Puşchcu pe lim ba ta = să ţi se umfle limba, p u şch in eåţă/ - puşcheå. L a V. Alee sandri. puşcoåce/ - puşcoci. La CA D E. puşcói n. - puşcoci. puşi (a) - a m ocni. puşi ( a ) - a afîna. puşlam å/ - derbedeu. La DU. puşlău m. - dezertor. C. Stam ati. puştél m. - coadă cu roată. putåc n. - m îner la cosie. putére/ - viitor. E x p r. în puterea în cinstea. (TD). putére/ - avuţie. putére / - picioare. E x p r. A sta în putere = a sta în picioare. D e ce staţi în putere? (TD). puterniciós adj. - puternic. putihéci n. - cordenci. p útină/ - căldare. pútină/ - cadă mică. pútină pentru lap te/ - şiştar. putinciós adj. - capabil, puternic. putinél n. - putinei. p utin ícă/ - butoiaş. p útnă/ - şiştar. p ú t n ă / - căldare. pútniţă/ - avă. p u t n o å e / - cadă. putricâilă / —cherner. putrigăi n. - scorbură. puturoasă/ - curcubeţică. puturoasă / - sudoarea-calului. puturoasă / - vinăriţă. Puturos (BD Ş, 1493) - lac. puţîgói m. - piţigoi. puţînél adv. - puţin, puţuí (a) - a rindelui. puţuntícă adj. - jo s u ţă .

nlhlă f. - vechitură. La M.Eminescu. Uabotă (BDŞ, 1493) - feciorul lui Alexa. răboj n. - lemnişor crestat, rac n. - cange. rac n. - rindea cu două cuţite. rncatéţ m. - brotac. La DU. rilcilă f - scorbură. nlclă f - dispărţitură într-o ladă. nlclă f - cutie de lemn. nlclă f. - strat de legume. raclă/ - cutie de lemn. La M.Eminescu. nlclă f. - coşciug. La V.AIecsandri. nlclă f - secţie într-un hambar. nlclă f. - parcelă. n u litó ri n. - cuţit de curăţat copita, ra d z n. - râzătoare, in d z a lu ito å re / - v. ra d z . rAdză f. - stinghie la boroană. rtldză f. - fofează. i afa n d é f - petrecere, ra fa n d í (a) - a înfuleca, n lfă f. - m aşină de strivit strugurii, rtlli n. - trior. ra ft n. - blidar (m obilă), raft n. - blidar în perete, l agăci « . - furcă de scos oalele. ni|>alíe f. - buturugă, n lgliilă f - ragilă. i a ^ lu itú r ă f. - rindea cu daltă mică. r a lilió t«. - soi de prune, i aliluí (a) - a afîna cu cultivatorul, i illm ă f. - epilepsie. La CA D E. i ulmii «. pl. - lam be la căruţă, i aia f. - teritoriu (cetăţi şi îm prejuri­ mile lor) ocupat şi adm inistrat de oto­ mani. La DIM. i albilcică/ - lopăţică de uns pereţii, i albii 1 1 - rindea lungă, i ulmilor «. —soi de poamă albă.

railå (a) - a răgila. railinéşte a d v - ucraineşte; în lim ba ucrainenilor din fosta raia Hotin. (TD). ra ilú ţă f - ragilă m ică. raiştóne n. pl. - druci pe loitre. ra ităc n. - ciur. r å lă f. - cultivator. ram n. - ram ă (de fereastră). ram n. - ram ă (pentru portret). ram n. - ram ă la stupul de albini. ram atíză f. - şoldeală. (D D ). râ m ă / - grindéi la plug. râ m ă f. - ghizdele. râm ă f. - ochi la fereastră. râ m e ă f. - toc la fereastră. ram că f. - ram ă de portret. ra m c å r n. - rindea cu dalta în figuri. ra n im â rcă f. - cireşe altoite. ră n iţă f . - m aşină de stropit. ra n t n. - ram a ferestrei. r a n t «. - m arginea tălpii încălţăm intei. răn tie f. - m anta lungă. L a C A D E. rap alaín iţă f. - operaţie chirurgicală. ra p a lă u m. - bărbat zdravăn. ra p a tn eåc m. - ştrengar. râpcic «. - traistă pentru m încare la cai. ra p ş io â ră / - râzătoare (de bucătărie). rap şft m. - braconier. r å r a - n e a g r ă f. - soi de v iţă de vie. ră ri m. pl. - reţea laterală la ave. r å rişte f. - loc sterp pe ogor. rå rn iţă f. - săpătoare de rărit. rasădcă f. - strat de legum e. rasåd că f. - stropitoare. rasådnic «. - v. rasadcă. ra så d n iţă f. - legum ărie lîngă casă. rasăln iţă f. - v. rasad n iţă. rasaríta-so arelu i f. - floarea-soarelui. raslúgă f. - răsfug.

242 ra sp å şc ă f. - săpătoare de rărit. ra sp å şc ă / - cultivator. ra s t n. - inflam aţia splinei. La DU. ra s ta s o å re lu i / - floarea-soarelui. ra sta só l n. - floarea-soarelui. ra s ta s ó ri n. - floarea-soarelui. ra s tró i n. - vin roşu-închis. ra s tr ó p n. - v. ra stro i. r å ş c ă / - covată de plăm ădit. rå şc ă / - albie. rå şc ă / - cană de sticlă. rå şc ă d e s a re / - cutie pentru sare. ra ş p n. —raşpel. ră şp ă f. - râzătoare (de bucătărie), ra ş p ă u n. - raşpel de lem nărie, rå ş te /. - furcă cu două coarne, rå te ş n. - han. La C.H ogaş, ratió i n. - volbură, ră tiţă f. - unghie (la vacă), rå tiţă / - copită (la vacă), rå tu ş n. - căsoaie, rå tu ş n. - v. rateş. R å tu ş n. - toponim , r a ţ ă / - m orişcă de papură, r å ţă m u tă / - raţe care nu măcăiesc. ra ţú ş c ă d e f e r / - cană de metal, r a ţú ş ti / pl. - coada-racului. r å u a / - pericol. E x p r. A vedea cine­ va r a u a = a sim ţi prim ejdia, ră u lic n. - melc. ra v å c n. —vin din struguri netescuiţi. ra v å n n. —gavanos. ra v å n n. - tigaie fară coadă. r a v a n íc ă / - cratiţă cu coadă lungă. r a v a n íc ă / - tigaie adîncă. r a v a n íc ă / - tigaie cu coadă lungă. ra z «. —drug de fier. ra z n. - scîndurică de nivelat grăunţele. ra z é li/ pl. - dantelă.

razéli/ pl. - ornam ent la streaşină, råzniţa adv. - de-a dreptul. (TD). răzniţă/ - diferenţă, razorél n. - urm ă lăsată de un şuvoi, razuscå (a) - a se usca (butoiul), razvód n. - dinţar de rostuit, r a z v ó d n iţă / - v . razvod. razvodí (a) - a am esteca; a dilua, r ă b d ă r e / - tîrpenie. La CA D E. răbdi adv. - repede, răb lăd åe/ - rablă. răbój n. - lem nişor crestat. La CADE. răbuí (a) - a unge. La I.C reangă. răbuí (a) - a jefui. r ă b u iå lă / - ungere cu dohot. La DLR. răbuiålă / - unsoare. La M. Sadoveanu. răbuş n. - răboj. La M .E m inescu. răbuş n. - cum păt. E x p r . A -şi ieşi din răbuş = a ieşi din sărite, răbúş n. - adevăr. E x p r. A crede după răbuş = a crede tot ce i se spune, răbúş n. - um ăr la ferăstrăul cu ramă. răbúş n. - ghivent la şurub, răcăduí (a) - a se răsti. La I.Creangă. răcăluí (a) - a face ordine în curte, răcăluí (a) - a curăţa, a m ătura, răcăluít adj. - curăţat. Răcătău (BD Ş, 1491) —pîrîu. răchişoåră/ - cătină. La CA D E. R ăchitcni (CD Ş, 1 4 5 5 )- m o ş ie . R ăch itiş(CDŞ, 1452; BDŞ, 1495)- s a t. R ăchitna (CD Ş, 1 4 3 7 )- s a t . răchiţícă/ - răchită tînără. La I.Creangă. Racilă (BD Ş, 1 4 9 1 ) - pîrîu. R ăcilă Ion (BD Ş, 1490) - boier, răcioåră adj. —rece. (TD). răcitúră/ - piftie. La V.AIecsandri. răcitúri/ pl. - piftie. La DLR. răcitúri/ pl. - trem urici, răcitúri de găin ă/ pl. —piftie. R ăciulcşti (BDŞ, 1490) - sat.

riicîní (a) - a răcni. răclu i (a) - a parcela. La T.Pamfile. ră c n íre /. - răcnet. La V.AIecsandri. ră c n it rt. - zberăt. La I.Creangă. rtlco reålă f. - adiere răcoroasă. r ă c u í n ă / - răcovină. ríícuşór m. - r ă c u le ţ. La V.AIecsandri. R ă d ă u ţi (CD Ş, 1 4 3 7 )- s a t. rădăvoâe adj. - faină de calitate proastă. U ăd e n i(B D Ş , 1 4 9 9 )-p îrîu . K ădcni (B D Ş, 14 9 7 )- s a t. ră d i rt. - rîpă adîncă. ră d í rt. - pădure deasă, ră d i rt. - pădurice pe vale. ră d i (CD Ş, 1 4 3 6 )- d e a l. Rădi (BD Ş, 1 4 9 7 )- s a t . Rădi (CD Şs, 1488) - semn de hotar, rădiu n. - pădurice. La CADE. Rădiul lui C olun (BDŞ, 1499) - semn dc hotar. Rădiul lui G oran (BDŞ, 1489) - semn de hotar. Rădiul H om orului (BDŞ, 1491) sem n de hotar. Kădiul Iui Laţcu (CD Ş, 1400)- s e m n dc hotar. Kădiul P ăuceştilor (BDŞ, 1491) semn de hotar. ră d v å n rt. - un fel de caretă. La DU. ră d z ă şíe d e la b ă trîn i f. - gospodărie, lă d z ă to â r e f. - râzătoare. (ALM). i ă d z ă to å re f. - fier de ras picioarele, l ă d z ă to â re f. - cuţit de curăţat copita, r ă d z ă to r íc ă / - râzătoare (de bucătărie), ră d z ú ş rt. - unealtă de curăţat copita, i ă fă iă lă f. - bătaie (la cărţi), i ă la n e â f. - pileală. i ă lu í (a) - a strivi struguri, i ă lu í (a) - a priblui. (DD). ră g i (a) - a m ugi. i ăgiléică f. - ragilă mică.

243 răgiluică/ - v. răgileică. răhulí (a) - a afîna. răiléni m. pl. - trăitori din raiaua Hotin. răim e f. - răutate. La N .Ţ urcanu. răină f. - burlan. răii (a) - a ara cu raia. răliţí (a) - a afîna. răluí (a) - a afîna. rălúică f. - cultivator. răm ăs m. - vinovat. (I.N eculce). răm ăşag rt. - pariu. La C .N egruzzi. răm culíţă f. - ram ă la stupul de albini. răm i f. pl. - lózniţă. (TD ). răm nic rt. - iaz mic. răm ós n. - paralel de tîm plărie. răm ură (a) - a se ram ifica. răm urăt adj. - despărţit în ram uri. răm urí (a) - a licări. (Gr.V ieru). răncăluí (a) - a se irita. răncheză (a) - a necheza. răn d éu ă/ - râzătoare mică. răni (a) - a strînge. (TD). răníe f. - ostrov. răníe f. - păm înt adus de ploaie. răníe f. - loc de scăldat pentru copii. răntunå (a) - a răsturna. ( I.N eculce). răpănoasă f. - ocheånă. răpănós adj. - jegos. La I.C reangă. răpănoşénie rt. - ticălos. răpciúgă f. - guturai, m orvă. răpciugos adj. - bolnav de răpciugă. răpcíune f. - septem brie. răpéz n. - îndem n puternic. răpezúş n. - izbucnire. răpştí (a) - a cîrti. La DU. răptúh n. - traistă de m încare la cai. rări (a) - a pierde din grăsim e (laptele). răríş rt. - loc sterp. rărunchi m. —rinichi. L a N .C ostin.

244 ră så d n. - sad. La CADE. ră s å ra -s o a re lu i f. - floarea-soarelui. r ă s ă r i (a) - a dospi. (TD). r ă s ă ri (a) - a tresări. (TD). r ă s ă r i (a) - a răscoli. (TD). r ă s ă ríta -s o a re lu i /.' —răsare soarele. r ă s ă rita (în) adv. - în galop. ră s ă ríta -s o a re lu i / - floarea-soarelui. ră s ă rită /- f lo a r e a - s o a r e lu i (seminţe). r ă s ă r ită / - pălăria fiorii-soarelui. r ă s ă rítiş te / - teren de răsărită. r ă s ă tú r ă / - răm ăşiţe de aluat. răsc o ale n. pl. - druci aşezaţi pe loitre. răscól n. - druc despărţitor. răsco li (a) - a îm părţi oile toam na. răsd z îşe (a) - a poftori. La CADE. răsfó g n. - v. răsfulg. ră s fó r n. - v. răsfu lg . răsfú lg n. - răsfug. ră sfu lg ítă adj. - b olnavă de răsfug. r ă s o å r ă / - floarea-soarelui. răsó l n. - piftie. răsó l n. - untură de peşte. răsó l d e cucoş n. —piftie. r ă s ó l ă / - plasă de prins raci. ră sp â s n. - răgaz. ră sp ic ă (a) - a despica. (Al.D onici). ră sp ín tc n n. - răspîntie. ră sp îl n. - p ra f de moară, răsp în ten e/ - răspîntie. La C.Negruzzi. ră sp o p i (a) - a scoate din popie, r ă s p o p it adj. - dat afară din popie, ră s p u n d e (a) - a făgădui. (TD). răsp u n d e (a) - a ţine legătură. La DLR. ră s p u n d e (a) - a răsplăti. La N .G ane. ră s p ú n s «. - petrecere după logodnă, ră sté u n. - beţe la jug. ră stim p n. - interval. La DU. r ă s tín c ă / - plăm ădeală.

răstoacă/ - căpcană pentru şoareci, răstoacă/ —vîrtej de apă învolburată, răstoacă/ - braţ al unei ape curgătoare, răstoârce (a) - a se răzbuna. I.Creangă. răstoårce (a) - a întoarce, răstocí (a) - a abate cursul unei ape. răstocíre/ - abaterea unei ape. răstocítă adj. - abătut din cursul ei. răstrăbunéi m. pl. - străbunei, răstrăgoålă adj. - săracă. (TD). răsturnare/ - răzvală. La CA D E. răsúc n. —fus de răsucit. La E.Sevastos. răsuflă (a) - a se odihni. La M .Costin, răsuflă (a) —a respira. La CA D E. răsuflă (a) —a-şi reveni. La CADE. răsuflătoåre/ - lucarnă, răsuflătoåre/ - cenuşar (la plită), răsuflătoåre/ - cahlă (la sobă), răsuflătoåre/ - peşteră, răsuflătóri/ pl. - bronhii (Ia peşte), ră su flet«. - suflare. La M .Em inescu. răsúră/ - adaos la dajde. La I.Neculce. răşchiét adj. - îm prăştiat, răşchirå (a) - a îm prăştia. (I.Neculce). răşchiråte adj. - deschise. (DD ). răşluí (a) - a lua cu hapca. La CADE. răşluí (a) - a rade de pe faţa păm întului. (M .Sadoveanu). răşluire/ - ciuntire, răşluit adj. - ciuntit, răşluit adj. - cojit (boabe), răşólă/ - plasă de prins raci. rătăcånă/ - tăietură adîncă în came. rătăcånă/ - groapă. La I.Creangă. rătăcănie/ - groapă. La DLR. rătăci ( a ) - a greşi, răteåză / - rătez (la ladă), răteåză/ - lim bă la clanţa uşii. rătezå (a) - a crăpa (lem ne cu toporul), rătuí (a) - a salva, rătuí (a) - a lecui.

i A lu lr c / - salvare, i Al uit adj. - salvat, i Alungi (a) - a reteza (fitilul lămpii), i A|Ari ni. - hoţ de raţe. i A|Anlc / - m ulţim e de raţe. i A |A rie / - ferm ă de raţe. i A|oi ( a ) - a se stropşi. La V.AIecsandri. i Ajoială /. - am eninţare. La C.H ogaş, i A |ú ş c ă / - urcior de lut (pentru apă), i A |ú ş c ă / - rindea cu daltă mică. i A|úşcă /. - stînjenel. i Aţiişcă /.' - toporaş. i Ajuşcă de fe r f. - cană de metal, i Aii ii. - boală, utii ii. - jiv in ă , i Aii ii. hoţ. UAii D u m itru (B D Ş, 1 4 9 0 )- r ă z e ş . Uilul (CD Ş, 1 4 3 6 )- r î u . i AutiHe/ - fem eie cu purtări uşoare, i Autăte f. - puroi.(TD ). Kitii|cl (CD Ş, 1 4 4 6 ) -p îr îu . i Avån n. - rădvan. i Avilnél n. - tigae cu trei picioare, i Avărså (a) - a răsturna. (TD). i Avăşi (a) - a scoate prim ul vin. i Avní (a) - a tăvălugi (păm întul). i A/íílui (a) - a răzui. La CADE. i iV/iUuire f. - răzuire. i it/.slluít adj. - răzuit, i A/.iírí (a) - a ruina, i A/.ăşåsca f. - dans popular, i A /slş å sc a / - m elodia acestui dans. i A /ăşti m. pl. - păzitori la iaz. i it/.iltór n. —fier de curăţat picioarele, i il/iító r n. - rindea cu daltă figurată, i it/ilvoåe adj. - faină proastă, i A /bâte (a) - a se face auzit, i A/biUe (a) - a străbate cu greu. i A/I>cl n. - război. i A/hí (a) - a învinge. (M . Sadoveanu).

245 răzbi (a) - a-i veni cuiva (cu ceva) de hac. L a I.C reangă. răzbi (a) - a străbate. L a V.AIecsandri. război n. - unealtă de ales covoare, război n. - covor mare. (M.Sadoveanu). război (a se) - a se oşti. (CM ), războlí (a) - a se îm bolnăvi. La I. N e­ culce. războlít adj. - bolnav, răzbucníte adj. - ieşite în faţă. răzbucnoăe adj. - răzbătătoare. (TD). răzbun n. - răgaz. La I.N eculce. răzbună (a se) - a se însenina, răzbunaref. - răfuială. La V.AIecsandri. răzbunat adj. - senin, răzbunéi m. pl. - străbunei, răzbuníc in. - străbunei, răzbunícă f. - străbunică. La M. Sa­ doveanu. răzdâ (a) - a d a m ereu. L a I.C reangă. răzem n. - tem ei. La M. Em inescu. răzéş m. - ţăran liber, posesor de p ă­ m înt m oştenit, răzéş m. - m oşnean. răzeşăsc adj. - de zăzeşi. La I. Creangă, răzeşie f. - proprietate a unui răzeş, răzeşím e f. - m ulţim e de răzeşi, răzeşíţă f. - m o ld o v a n c ă liberă, răzéz m. - paznic la iaz. răzghí (a) - a constrînge. E x p r. A răzghi pe cineva foam ea = a da gata. răzîm blåte adj. - m ult um blate, răzléţ m. - despărţire. La V.AIecsandri. răzleţi (a) - a despărţi. L a I.N eculce. răzleţi (a) - a se împrăştia. La I.Neculce. răzloågă f. - vargă. răzlóg n. - bară despărţitoare, răzlóg n. - corlåtă de leagat caii. răzlóg n. - druc între vite.

246 răzlóg rt. - răscol la căruţă, răzlóg rt. - prăjină la codatele puţului, răzlóg n. - despicătură. La DLR. răzlóg rt. - despicătură. La I.Creangă. răzluít adj. - vopsit, r ă z m å şc ă / - ferăstrău de tăiat în lung. răzm ér n. - com pas de tîm plărie. ră z m iríţă / - răscoală. La V.AIecsandri. răzm iríţă f. - război. La Gr.Ureche. răzm oi (a) - înm uia. La N .C ostenco. răzni (a) - a rupe. La N .C ostenco. răzní (a) - a răpi. (T.Pamfile). răzní (a) - a se despărţi. (CA D E), răzoăle f. pl. - arcuri la trăsură, răzoare rt. pl. - arcuri la trăsură, răzól n. - hat între loturi, răzór rt. - şanţ de-a lungul gardului, răzór rt. - brazdă la m ijlocul ogorului, răzór n. - teren îngust (nearat), răzór rt. - jg h e ab la teasc, răzór rt. - m ejdă. La DEX. ră z u ito å r e / - râzătoare (de bucătărie), răzúş rt. - lopăţică slobozitorului. La CADE. răzúş rt. - daltă. La CADE. răzvoåre f. pl. —arcuri la trăsură, răzvór rt. - urm ă lăsată de un şuvoi, răzvrăti (a) - a (se) revolta. La M. Eminescu. răzvrătire / - aţîţare. La V. Alecsandri. reån rrt. - hrean. R eapede Luca (C D Şs, 1460) - boier, reăuă / - prim ejdie. R ebricea (BD Ş, 1 4 5 9 )- p îr î u . R ebricioara (BD Ş, 14 5 9 )- p îr î u . recăţé f. - soi de struguri altoiţi. R ecea (BD Ş, 14 9 3 )- p îr î u . Recea (BD Ş, 14 9 3 )- v a le . Recea (BD Ş, 1 4 9 5 )- c ă tu n .

reci pl. - piftie. La CA D E. redân n. - întăritură. (V.AIecsandri). rédiu n. - pădurice. R ed i-C e re şn o v ă ţ- sat, r. Soroca. rédiu n. - pădurice rară. La SDELM . rediu n. - pădure tînără. La DELM . R ediul de Jos - sat, r. Făleşti. R ediul de Sus - sat, r. Făleşti. R ediul M are - sat, r. D onduşeni. Rediul M are - sat, r. O cniţa. reform at adj. - m îrţoågă. regăţean m. - rom âni aduşi în “ Basa­ rabia” în ianuarie 1918. régi f. - dîrlog. r e g lă su ír e / - răzvot. La C A D E. Regni M oldavie (BD Ş, 1482) - Ţara M oldovei. Regnum nostrum M oldaviense Ţara noastră M oldova (BD Ş, 1499). réică f. - druc lateral la scară, réism n. - paralel de tîm plărie. réisnic rt. - paralel de tîm plărie. renåş m. - locuitor din Reni. réndvă f. - burlan. repeågă f. - opritoare la roata căruţei. repegiór adv. - repede. La A l.V lahuţă. r e p e g iú n e / - iuţeală. La V.AIecsandri. repezúş rt. - lapte înăcrit. repezit adj. - vijelios. La M. Eminescu. reptilă f. - linge-talgere. réscă f. - tocătoare de paie. résm ă/ —v. resmus. résm us n. - paralel de tîm plărie. réspid n. - paralel de tîm plărie. R esteiani (CD Ş, 1 4 4 3 )- s a t . restéu rt. - cui lateral la ju g . La I. Creangă. restrişte f. - cum pănă. La N .G ane. resuveníre f. - ream intire, réşcă f. - ciur mare. reştovåni m. pl. - druci pe loitre.

it i í / . i i . - zăvor la uşă. La DU. i «léz n. - ceafa. E x p r. L a retezul ca­ lm lui la gurm az, la ceafa. Uck'/.cşti (C D Ş, 1436) - sat. i i - ţ l n c r e / - p e n s i e alim entară. (DD). ii /, n. - ghivent. i ezcrvist m. - pescar (duce peştele), i li'ă /. - ceartă. La DU. rld lc ă tú ră (de p ă m î n t ) / -p o m o s te . i idicul adj. - caraghios. La M.Eminescu. ilc h iz íţie / - luare cu forţa a averii în folosul arm atei, rld ic h io ă ră / - ridiche m ică. i I d v iín c ă / - căruţă cu loitre lungi, i II' i i i . - m ăsură de lungime. La CADE. rll'ă/ - cerc la butucul roţii. • iubiri n. - rindea cu daltă figurată, i Iulie n. - zăvoraş la fereastră, i liiglient n. - róntgen. l ini n. - prundiş pentru pavare. i ipac n. - m icsandră sălbatică, rlp c ă / - viţă uscată, t ipii h ă t m. - ştrengar, i iscălne / - şişcom iţă. i isăţ n. - cuţit de curăţat copita calului, r l s i p i t ú r ă / - dărîm ătură. lis ó ri f pl. - arcuri la trăsură, l i ş ó t c ă / - cenuşar (la plită), i işiitcă/ - grătar (la sobă), r l ş ó t c ă / - gratii la fereastră, rişó tc ă / - corlate la pod. l işó tcă/ - scară deasupra ieslei. i i ş ó t c ă / - parte de dinainte a săniei, l iş l u ă l n e / pl. - d r u c i la loitre. i ivceåc n. - urm ă lăsată de un şuvoi, rivní (a) - a netezi, i i/iic n. - unealtă de taiat stuf. i l / . ă / - m antie. (TD ). Ki/.ina (C D Şs, 14 9 5 )- s a t pe Nistru. Ui/.ina (B D Ş, 1 4 9 5 )- p îr î u . i li eiíc n. - şanţ de-a lungul gardului.

247 rîcîí (a) - a sc u rm a (A L M ). ridică (a) - a dospi (aluatul). ridică (a) - a avansa. rîdică (a) - a spori valoarea. (DD ). ridică (a) - a dezm ierda. (DD ). rîdicătúri/ pl. - greutăţi. (DD ). rîdzîcă/ - dantelă. rîglă/ - rindea cu daltă în figuri. rîglă/ - druc lateral Ia scară. rîglión ă/ - soi de prune m ari. rîglitóri n. - rindea cu daltă în figuri. rîgluí (a) - a fâlţui cu rindeaua. rîgluí (a) - a netezi. (D D ). rîhluí (a) - a afîna. rîhní (a) - a rîvni. rîjfn n. - vătrai. rîlă / - rît. rîlă/ - rînă. La I.C reangă. rîlă / - coastă. E x p r . în tr-o rîlă = într-o coastă. rîm buí (a) - a săpa de m întuială. rîm iå (a) - a pune rîm a în cîrlig. rîm le n ésc adj. - rom an. (G r.U reche). rîm léni m. pl. - rom ani. La Gr.U reche. rîmnic n. - heleşteu. La M. Sadoveanu. R îm níţa/ - R îbniţa (oraş). rîncăci n. - sfredel mic. rîncă/ - bici din fîşii de piele. rîncăí (a) - a m ugi. rîncău m. - buhai. rîncău m. - armăsar. rîncheădză/ - panglică (de m ătase). rînchéz n. - nechez. La C A D E. ríncheză n. - a necheza. La DU. rînchezăre/ - nechezare. La DU. rîndăş m. - slugă la palat. rînd é/ - râzătoare (de bucătărie). rînd eåu ă/ - râzătoare (de bucătărie).

248 rendeăuă f. - nem ulţum ire. E x p r . A -şi lua cineva rindeaua = a-şi pune pofta în cui. rînduí (a) —a aranja. (TD). rlnduí (a) - a construi. (TD). rînduiålă / - rost, pricepere. (DD). rînduială / - rînd. (CM ), rîndum'că / - parte cărnoasă sub copită, rîndunícă de păm înt / - nevăstuică. rînduníţă / - parte cărnoasă sub copită, rînduri n. pl. - generaţii. (TD). rîndză / - coş de pernă, rîndză de căpătîi / - coş de pernă, rînjít m. - jîm b ă . rînocică / - cană de lut (pentru apă). rînsă f. - inflorescenţă. La CADE. rînşedă adj. - grosolană. rînşi f. pl. - lambe de dinapoi la căruţă. rîn té z n. - panglică (de m ătase). rînză f. - pipotă. La V.AIecsandri. Rînzeşti (BD Ş, 1466) - sat. rîn zíş adj. - de-a lungul. (TD). rînzós adj. - iute la m înie. La DU. rîp â c m. —rapiţă. rîpånă / - rîpă adîncă. La CADE. rîpă / - pantă între două şesuri. rîpă f. - surpătură. rîpă f. - prăpastie. r î p ă / - groapă adîncă. r î p ă / - vale fară apă curgătoare. r î p ă / - şanţ săpat de ploaie. rîp ă/ - vale cu apă curgătoare. rîpă/ - vale a unui rîu. r íp ă / - albie a unui rîu. r îp ă / - pîrîu. rîpă/ - rîu. Rîpa Nestru. (ALM ). rîpă/ - om rău. rîpă (CD Ş, 1400) - sem n de hotar, rîpă (BD Ş, 1 4 9 1 )- s e m n de hotar.

rípcă/ - viţă de vie uscată. rîpi (CDŞ, 1428) - sem n de hotar. R îpiceni (BD Ş, 1 4 7 3 )- p îr î u . rîpu şoâră/ - jg h e ab la teasc. rîs n. - dezordine. rîs m. - gunoi. rîs n. - lepădătură. rîs n. —pierde-vară. rîsâc adj. - pătat, tărcat (cal). rîschig n. - cîm aţi uscaţi. rîschiråt adj. - îm prăştiat. rîschít adj. - uscat. S un î a rîschit = butoiul sună a dogit. r îs o å ic ă / - fem ela rîsului. rîstí (a) - a se scurge. (TD). rîstiu adv. - în buestru. (DD ). Rîşcani (BDŞ, 1469) - sat. (oc. Vaslui). ríşcă/ - orleancă (joc de noroc). rîşchiå (a) - a depăna pe rîşchitor. rîşchiåt n. - depănare pe rîşchitor. rîşchiråt adj. - zdravăn (bărbat). rîşcov m. - ciupercă comestibilă. La DU. rîşcovíţă/ - gen de rîşcovi. La T.Pamfile. rîşíncă / - plăm ădeală. rîşină/ - m aterie vîscoasă. La CADE. rişinós adj. - producător de rîşină. rîşînă / - asfalt. rîşní (a) - a rugum a. rîşní (a) - a strivi strugurii. rîşní (a) - a unge cu unsoare. rîşniţă/ - unealtă de strivit strugurii. rîşniţă/ - stom ac la vite. rîşniţă/ - m oară de mînă. rîştór m. - rîşchitor. rîtån m. - porc; m itocan. La C A D E. rîtoâsă adj. - cu gura mare. rîtós adj. - cu gura mare. rîvní (a) - a pohti. rîvnic n. - iaz fåcut special pentru peşte, rîvníre/ - pohtă. Rîzan (BD Ş, 1484) - răzeş.

R îzeni (BD Ş, 1484) - sat pe Vişneveţ. roată f. - cerc la plită, roată f. - glugă de porum b, roată f. - pălăria florii-soarelui. roåtă/. - îm prejur. E x p r. A face ochii roată = a arunca o privire în jur. roåtă / - îm prejur. E x p r. A pune roată = a aranja, a clădi rînduri. roåtă/ - în ju ru l. D e-a roata. (DD). r o å t ă / - u n ita te militară. La Gr.Ureche. roåtă la b u d ăi/ - coadă cu roată, roåtă de ales sm în tîn ă/ - putinei, roåtă de la b u t a la u ţ / - putinei, roåtă de la u n tern iţă / - putinei, roåtă de la b ud ălău / - putinei, roåtă de ch iatră / - colac la puţ. roåtă de răsărită/ - pălăria florii-soarelui. roåtă (cu zim ţ)/ - şaibă, roåtă (de m etal)/ - şaibă. La DLR. robåci adj. - harnic. La I.Creangă. robånc n. - rindea lungă. La DU. robinós adj. - hopuros. (TD). roboti (a) - a lucra, roc n. - palton scurt bărbătesc, roc n. - haină fem eiască căptuşită, rochia h am u lu i/ - ham fară jug. róchie/ - curea lată la ham. r ó c h ie / - fustă naţională, róchia-rîn du nicii/ - volbură. La DU. rocodeå/ - lucrătură, dantelă. La DU. rocoşí (a) - a se răscula. La D.Cantemir. rocoşi (a) - a se răzm eriţi. (CM ), rocoşíre/ - răscoală, rocoşån m. - răsculat. La D.Cantemir. rocoşélnic m. - răsculat. La N .C ostin. rocoşitúră/ - răscoală. La N .C ostin. rod n. - neamuri. Radu di la nunti. (TD). r o d i l c ă / - m aternitate, lód in n. - v. rodină.

249 rodină ( a ) - a naşte. ród in ă/ - petrecere după cum ătrie. ródină /.' - petrecere în cinstea noului născut. ród in ă/ - dar adus lehuzei. rodini/ pl. - naştere. E x p r. A m erge (a veni) în rodini = a v izita lehuza. rod in i/ pl. - naştere. rod in i/ pl. - daruri aduse lehuzei. rodós adj. - plin de rod. (TD). rogodéle/ pl. - fructe m ărunte. rogojină (la p rag)/ - potnojă. rohåtcă/ - barieră. La I.C reangă. rohåtcă/ - vătrai. róhă / - rouă. roi n. - albină. roi n. - prisacă. róinic adj. - agitat în m işcare. roitór adj. - care roieşte. M .E m inescu. rójă/ - um flătură la gît. rójă/ - erizipel. r ó j ă / - trandafir. rójăni rt. - ţepuşă la sanie. rol n. - lot de păm înt. rolåş m. - ţăran îm proprietărit. rólă/ - cuptorul m aşinii de gătit. DLR. rom m. - ţigan. rom m. - rrom. N oua titulatură are o dublă explicaţie: p e de o p a rte elimi­ nă confuziile nedorite între denumirile “român " ş i “rom ”, p e de alta se ţine cont de pronunţia în lim ba romanes. (A .M anta). ro m å lîpl. - rom ani, ţigani, rom ân m. - ţigan, rom anåş m. - ţigănaş. rom âncă / - ţigancă, rom âncă/ - cireşe negre tim purii, rom anél m. - ţigănel.

250 ro m â n i f. - rom ani(ască) limbă, lim ba naţională a romilor. A i am ari gib ro­ mani. A noastră lim bă romani, a romi­ lor. (A .Rad iţă). ro m â n i (lim bă) f. - lim ba rom ani, lim ­ ba romilor, lim bă ţigănească. Pronunţie in lim ba romanes. (A.M anta), ro m â n i m. pl. - sandale, ro m a n íţă f. - muşeţel. La M .Eminescu. ro m a tíz m ă / - reum atism , r o m î n í e / - E x p r. P e ro m în ie = în lim ba rom ânească, ro m în íe adv. - rom âneşte, ró m n i p o m în t n. - şes. ró n d ili n. - vas de tablă. (ALM ). ro n t n. - cerc la plită, ro n tí (a) —a se învîrti.(TD ). ró p o t n. - învîrtitură de dans. ro p o tí (a) - a dansa cadenţat, r o s ă tú r ă f. - resturi de nutreţ, rosiénesc adj. - care aparţine Rusiei, ro sp a şî (a) - a afîna. ro sp åşn ic n. - săpătoare de rărit, ro sp åşn ic n. - cultivator, rost n. - odihnă, rost n. - linişte, rost n. - cerc la plită, rost n. - gură prin care trece suveica, ro stå ri n. - băţ la războiul de ţesut, ro stfó r n. - răsfug. (DD). ro sto p å lă f. - iarbă dintr-u coasă, ro sto p âscă / - negelariţă. La DU. r o s ú r ă / —rosătură. La I.Sbiera. roş m. - erizipel, ró şă adj. - roşie, roş de o b ra z n. —roşcă. ro ş-m îh n it adj. —roş-întunecat. ro ş-p ro st adj. —roş-deschis. ró şu -g ă lb îu adj. - roib.

róşu-negros adj. - vişiniu. roşålă / - vopsea, roşåţă / - um flătură pe gît. roşåţă / - erizipel, roşåţă f. - vărsat, roşåţă f. - culoare roşie. Roşea (BD Ş, 1 4 8 8 )- r ă z e ş , roşcån adj. - roşcovan. R oşcåna f. - toponim (Rezina). R oşcåna f. - toponim (A nenii N oi). R oşcani (BDŞ, 1495) - sat. R oşcani (BD Ş, 1458) - sat în hotar cu braniştea m ănăstirii Bistriţa, roşcobåt adj. - roib-deschis. r o ş c ú ţă / - ruscuţă (plantă), róşi m. pl. - vărsat. (DD ). Roşia (BD Ş, 1 4 9 5 )- m o ş ie . R oşiaci (CD Ş, 1430) - sat. R oşiaci (BD Ş, 1479) - sat pe Răut. Roşieşti (BDŞ, 1 4 8 8 )- s a t pe Bîrlad. R oşiori (CD Ş, 1434, 1 4 5 6 )- s a t . roşíu adj. - roşietic. róşîe adj. - roşietică. Anină roşie. (DD). roşîétic adj. - şaten. róşte f. pl. - erizipel. rotåri m. - unealtă de dăltuit butucul. rótă dc floarea-soarelui f. pl. - pălăria florii-soarelui. rotele f. pl. - scripţi (Ia iţe). roti (a) - a se rotunji. (TD ). rotícă f. - coadă cu roată la putinei. roticícă f. - m osorel. rotilåt adj. - rotund. (S.F.M arian). rotilåt adj. - încovoiat. L a V.AIecsandri. r o t ilă / - plasă în form ă de cerc. rotilă / - cerc la plită. rotilă de bătut u n t/ - coadă cu roata rotílcă/ - mosorel. rótnic m. - com andantul rotei.(TD ). rotişoåră/ - coadă cu roată la putinei. rotitúră/ - învîrtitură.

r o tiţi i/- m o s o r e l. M i l i ţ i i (la s c r i p e t e ) / - to tîr lă . ioliţă de z b ă tu t u n t / - c o a d ă c u roată, ro lo câ n ă/ —rîpă form ată de ploi. roloféi adj. - dolofan. La CADE. rologól adj. - rotund. La S. F.Marian. rotolúgă /.' —pălăria florii-soarelui. o(iií (a) - a se um fla în pene. roţii! (a) - a se fali. m urúscă/ - lauruscă. La M.Sadoveanu. ro iiţă / - rouă. La S.M arian. ro v in ă/ - m o c irlă . La M .Sadoveanu. rovinós adj. - plin de rovini. rn/.-âlb adj. - trandafiriu-deschis. i (V/.-de-a-doilea adj. - roz-deschis. ro/.iític adj. - rozoviu. (V.AIecsandri). r ó / .ă / - trandafir, ló /.ă / - tr a n d a f ir . La C .N egruzzi. ró /.ă -fru m u şic ă adj. -ro z -în c h is . lo z b e rít adj. - lăm urit. (TD). i o/.étcă/ - priză (de contact), ro/.ícă/ - soi de struguri tim purii, io /iu adj. - trandafiriu. V. A lecsandri. i o /.î u adj. - roz (vin), i o/.inír n. - vam ă (la m oară). Uo/.novanu N icolai (B D Ş) - boier, ro/.ori (a) - a se nărui (casa), ro/.osín adj. - roz. rózov adj. —roz (vin), rózov n. - ruşine. E x p r. A nu avea lozov la o b r a z = a nu avea ruşine, tó /.o v -ap rin s adj. - roş-deschis. rózov-închis adj. - roş-deschis. i ó/.ov-spălat adj. —roz-deschis. i ó/.ovi adj. - roz (vin), i o/.ovíu adj. - roz (vin), ró/.ovîi adj. - roz (vin), i o/.úli m. pl. - greutăţi la avă. l ó/.v-aprins adj. -ro şu -d e s c h is. ni/.vu adj. —roz (vin), i'ó /v u -alb adj. - roz-deschis.

251 rubåncă/ - rindea. rú b ă/.' - săpătură adîncă, pivniţă. rubăţ m. - m orunaş. rubedénie/ - r u d e n i e . L a M .Eminescu. rubéli n. - druc de-a lungul carului. rubéli n. - obiect de spalat rufele. rubílnic n. - druc de-a lungul căruţei. rublă/ - bum aşcă. L a DEX. rublíţă/ - rublă. (TD). rucéţă/ - vîrtej la căruţă. ru cíţă/ - ţepuşă la sanie. rucsâc n. - raniţă. rú d ă/ - prăjină. La DU. rú d ă/ - oişte. La CA D E. rudi (a) - a se înrudi. L a N .C ostin. rú fă/ - căm aşă. r u f ă / - zdreanţă. La I.Sbiera. rufăşél adj. - rufos. ru fe/ pl. - albituri rupte. rufos adj. - zdrenţăros. (C A D E). rug n. - curpăn de cartofi. rug n. - ciorchine fară bobiţe. ru gåre/ - rugăm inte. (D D ). ru găciun e/ - vozglaşenie. La C A D E. rúget n. - m uget. La C.H ogaş. ru gin ă/ - retrograd. La C .N egruzzi. ruginit adj. - galben-roşietic. rúgum n. - rum eguş. rugum â (a) - a rum ega. La C A D E. rugum åt adj. - rum egat. ru gu m ătúră/ - rum eguş. L a C A D E. rugum íş n. - rum eguş (de lem n). ruj m. - trandafir. rujån m. - bou roşcat. La CA D E. ru jănă/ - vacă roşcată. rujări m. - trandafir. ru jă/ - rum eneală. L a M .E m inescu. rú jă/ - m ă c ie ş . L a M .Sadoveanu. r ú j ă / - trandafir. (TD ).

252 ru je n íţă f. - trandafir. (TD). R u jin ă L în ă (CD Şs, 14 5 9 )- b o ie r , ru jin ó s adj. - ruginit. R u jiră (BD Ş, 1495) —răzeş. ru j iţă f. - m ăcieş. (TD). ru ju lín ă / —rujă m ică. La E.Sevastos. r u ju ţă / - rujă mică. ru lă / - colac de piatră la puţ. ru lă f. - conductă de apă. rú lă / - burlan. rú lă / - ţeavă la sem ănătoare. rú lic ă / - jg h e ab la teasc. ru m å (a) - a zdrepţîna. (ALM ). ru m a n jíe adj. - înroşită. (TD). ru m ă n adj. - roş la faţă. La Al.Vlahuţă. r u m b ă / - cană. r ú m b ă / —covor cu ornam ente. r ú m c ă / —păhărel. ru m e n e å lă /.' - sulim an. ru m e n i (a) - a se înroşi. La Al.Vlahuţă. ru m e n ire / - roşeaţă. La M.Eminescu. ru m e n it adj. - îm bujorat. ru m e n it adj. - copt bine. La I.Creangă. ru m p e (a) - a rupe. La M .Em inescu. ru m p e (a) - a rupe. La DU. ru n c (BD Ş, 1491) - pădure. ru n c (BD Ş, 1472) —poiană. ru n c (BD Ş, 1472) - pîrîu. R u n c u l (CD Ş, 1 4 4 0 )- s a t . R u n c u l cel M a re (CD Ş, 1440)- s a t . R u n c u şo ru l (BD Ş, 1 4 5 8 )- d e a l. ru n d ú c n. —lădiţă pentru mîncare la cai. ru n d ú c n. - traistă pentru mîncare la cai. r u n d ú c n. - ladă pentru grîu. ru n d ú c n. - căruţă pentru cărat grîne. r u n tu n å (a) - a se rostogoli peste cap. rú p e (a) —a zgrepţăna. (ALM ). rú p e (a) - a pătrunde. (TD). rú p e (a) - a peni. Rupim penili. (ALM).

r ú p e (a) - a fugi. (TD ). r ú p e (a) —a se întrerupe. (TD). rupt n. - explozie. (TD). ruptåş m. - plătitor de ruptă. La DIM. r ú p t ă / - im pozit personal. L a DIM. ruptoåre/ - dare unică. L a N.Costin. rupticoåsă adj. - zdrenţăroasă. ruptîşoåră adj. - învechită. (TD). r u p tú r ă / - şanţ făcut de apa de ploaie. Ruptură (CDŞ, 1400)- s e m n de hotar. R uptură (CDŞ, 1440) - selişte «unde a fost M ic Ruptură». rupţåc n. - traistă pentru m încare la cai. rus m. - rusin. Rusalím m. - Ierusalim . (TD). rusască adj. - lim ba rusă. rúscă/ - rusoaică. ruscúţă / - ruscă tinerică. ruseăfur in. - luceafăr. ruseasca/ - dans popular. ruseasca/ - melodie. rusíst m. —specialist în rusistică. rusístă/.' - v. rusist. rusistică / - studiul lim bii ruse şi ;il culturii poporului rus. rusîe advj. - în lim ba rusă. E x p r . I’l rusîe = ruseşte. rusnăc m. - ucrainean. (Gh.V.M adan) ruşina (a) - a necinsti. Pre călugăriţii. cine o va ruşina, veri cu voie, veri f ărn voia ei, acela ruşineadză cu adevărat p e soru-sa. (Pravila lui Vasile Lupu). ruşínea-fetei/ - cucută, ruşuí (a) - a aluneca, ruşúi n. - săniuş. ruşuós adj. - alunecos, ruşníc n. - ciocan de bătut cuie. ruşníc n. - ciocan de p otcovit caii. ruteån m. - ucrainean. La M.Sadoveanu

s hii prep. - se. Sa ca tî ogor bun. (TD). siibăş n. - bacşiş. La E.Voronca, CADE. «iîbiţă f . - unealtă de tăiat stuf. sac n. - coş de prins peşte. sac n. - plasă la capătul vintirului. m ic n. - zdravăn. E x p r. A bate pe cineva sac = a bate m ăr pe cineva. sac n. - nim fă de insectă. La CADE. saca f. - butoi de apă. sncalúş n. - b ucată m are. (CA D E). sa c ă ră f - secară. La DU. siicim å f - prostovol. sacîz n. - bum bac. .sucóiţă f. - cui mic. siicoghíţă f . - cîrlig de sm uls fîn. sacriéş rt. - cutie de chibrituri, sacriéş n. - penal. sacriéş p e n tru sare rt. - cutie de sare. su c rită ri m. - secretar. sncúre / - teslă. sad rt. - paragină. sad n. - sadină. sad rt. - vie. sridcă f. - sem ănătoare. sndílcă f. - sem ănătoare. snhăn rt. - farfurie adîncă. La DLR. snliăn n. - farfurie întinsă. snhăn n. - farfurioară pentru ceai. sa h ăn rt. - taler (la cîntarul de m înă). snliån d re p t n. - farfurie întinsă. suliån p r u n t rt. - farfurie întinsă. snlianél rt. - farfurie pentru ceai. snlianél n. - farfurioară. siihånic rt. - farfurioară pentru ceai. sniiî /.' - şopron pentru oi. «uiín adj. - surie (lînă). (DD ). snivân rt - um brar pentru vite. (TD). «nivån n. - şopron. La DU. siiivån rt. - cort deschis. L a I.Neculce.

saj n. - gogineaţă (pe stîlpi). såjă f - vopsea neagră. (Th.H olban). såjă f - funingine. sa jó c n. - plasă p entru peşte. salahoríe f - corvadă. salåm ă f . - cam e tocată. sa la m u ri (a) - a scrobi (urzeala). sa la rét n. - întrecere (la nuntă). s a la tă / - vinograd. L a D EX. salătni adj. - verde-deschis. Salce Toma (B D Ş, 1495) - boier, salce (BD Ş, 1495) - sat „la Salce pe Ialan” . salcîm i m. pl. - copaci. (ALM ). salcîz m. - salcîm. saleăncă f . - cutie pentru sare. salére / - ţelină. salfétcă f . - basma albă. salhanâc n. - şuvoi de ploaie, sa lítră f . - gaz (de lampă), să ltă ri n. - dulap (de cancelarie), să ltă ri n. - sertar, saltisón rt. - drob de porc. saltisón n. - cîm aţ din măruntaie, salţ m. - plantă erbacee căţărătoare, salúp n. - scurteică. La CADE. săm a f . - pricepere. E x p r. E u sam a = eu înţeleg. Eu sam a moldovineşti. (TD). săm a f . - părere. E x p r. A lua sam a cuiva = a întreba pe cineva, săm a f . - atenţie. E x p r. A nu lua sam a cuiva = a se face că nu vede. sam achişă f . - lapte înăcrit, sam acríş rt. - lapte acru. sam acríşă f . - chişleac. sam ahón n. - ţuică de casă. sam ahón n. - prăştină. L a CADE. sam ahóncă (d e perje) f. - ţuică, sam ahóncă/ —v. sam ahón.

254 sam alîc n. - şură pentru paie. T.Pamfile. sa m alîc n. - m agazie pentru pleavă. sam alîc n. - stu f farîmiţat. sa m å n n. - chirpici. sa m a n å tu n. - obicei m oldovenesc. sa m a sfâ lt n. —asfalt. s a m ă / - num ăr, cantitate. La CADE. s å m ă / - recensăm înt dom nesc. s a m ă / - vîrstă. E x p r. De o sa m ă = de un leat. s a m ă / - parte. (TD). s å m c ă / - fiinţă închipuită. La CADE. såm eş m. - adm inistrator de moşie. s a m în ţâ ru m. - sem inţe de cînepă. să m în ţă de s te ja r / - ghindă. sa m o sch ítcă / —secerătoare. s a m u rå s lă / - grîne crescute. La DU. s a n / - strachină de aram ă. s a n a c a d e å / - narcisă. sa n ch i adv. - adică, cum s-ar zice. s a n d a / - sandală. sa n d a c í (a) - a se zbînţui. s a n d a le / pl. - pantofi pentru femei. s a n d a lé tă / - încălţăm inte de vară. s a n d o m ir c ă / - varietate de grîu. sa n ie / - opritoare la căruţă. s ă n ie /. - greşeală la urzit. sap ålcă/ - prăşitoare de rărit porumbul. sa p a lí (a) - a săpa. sa p a lu í (a) - a săpa (porum bul). s a p ă / - şoldul calului. La DU. s a p ă / - tîrnăcop. såp că / - săpăligă. s å p c ă / - prăşitoare de rărit porum bul, sa p é t n. - coş rotund de mlajă. sa p é t n. - coş de papură, s a p é t n. —ladă (pentru haine), sa p é t n. - coş pentru struguri, s a p é t c ă / —sîsîiac.

sapói n. - v. sapă. sarafånt n. - fustă cu bretele. saråi n. - şură. La M .Sadoveanu. saråi n. - grajd. saråi n. - casă de locuit. saråi n. - um brar pentru vite. saråi n. - ham bar pentru grîu. saralíe/ —plăcinte cu brînză. (TD). s a r a n å / - lăcustă. sarasoårlă/ - floarea-soarelui. sarb åsca/ - sîrba m iresei. sarbăd adj. - searbed. sårcină (în sp ate)/ - tovar. (CADE). saric n. - turban. La DU. sarm ån i/ pl. - sarm ale. sarm ăi/ pl. - v. sarm ani. sårn iţă/ - cutie pentru sare. sarsailă m. - necuratul. La I.Creangă. sarvóc n. - faraş. sastisi (a) - a se ului. La DU. saşăbóc n. - rindea de prim ă operaţie. satîc n. - ferestrău pentru scînduri. satîr ii. - scaraoţki. satrim ésîi n. - sertar (la masă). savór ni. - samur. L a S.F.M arian. sazån m. - crap. La CA D E. săbui (a) - a croi. săc adj. - slăbănog. (TD). săc adv. - uscat. E x p r. A suna a sSc = butoiul sună a dogit. S ă ca ră (B D Ş , 1486) - m ovilă. Săcălăşeşti (BD Ş, 14 6 2 )- s a t . săcălúş rt. - tun mic. La M .Costin. Săcăreni (CDŞ, 1 4 4 0 )- s a t . S ăcăroåia/ - toponim (Soroca). săcătuít adj. - hăm esit. La DU. Săcătură (CDŞ, 1440) - sat. Săcătura lui Bucur - sem n de hotar. Săcătura (CD Şs, 1 4 8 1 )- s a t . săceålă/ - ţesală. La C.H ogaş, săcelå (a) - a ţesăla. L a DLR.

silcclå (a) - a chelfana. (I.Creangă). săceruíci f. pl. - seceri mici. sííchír n. - satîr pentru bucătărie, săcicåră f. - m aşină de tocat paie. silciuí (a) - a tăia copaci. La Gr.Ureche. sîiclitåri m. - secretar, săcrét adj. - neum blat. La CA D E. săcríe f. - sertar la m asă. sic rie f. - ladă. săcriéş n. - cutie de chibrituri, săcriéş p en tru sare n. - cutie de sare. siícúi m. - secui. S ăcu ian u l (CD Ş, 1459) - ceâşnic. siicufm e f. - secuim e. săcu léţ n. - săculeţe. săcu léţ rt. - strecurătoare de pînză. săcu léţ de b rîn z ă rt. - strecurătoare. să c u lte ă ţă f . - pungă. La CA D E. sslcultéţ rt. - sac mic. silcultéţ «. —trăistuţă pentru manuale. s ă c u l t é ţ / - săculeţe. La E.Voronca. s:lcúre f . - arm ă de luptă. (SD ELM ). siícure f . - arm ă. La C .Ivănescu. silcuríce f . - secure mică. silcuşór m. - nim fe de furnică. Nildclcă f . - pernuţă pe cal. La CADE. silftúţă m. - nesăţios, silgcåtă f . - cum pănă la puţ. silg ită tú ri f. pl. - junghiuri, silid ăc âr m. - curelar. sA idăcăr m. - negustor pielar. srtlâş rt. - aşezare de romani. La CADE. sillăfăt «. - vorbă. E x p r . A sta (cu i incva) la s ă lă fa t = a sta la taifas, sfllăm ăs n. - cadă. \íil;ím ú ră f . - saram ură. «ftlilm urícă f . - peşte cu sare şi apă. M ilăinutós adj. -s a ra m u ro s . (ALM ). Hfllăríţă f - cutie pentru sare. CADE. vilhlşluí (a) - a-şi ierta păcatele. (DD).

255 sălăşluinţă f . - locuinţă. sălăvăstru adj. —mărinimos. sălb ăticim e f . - fiare sălbatice. CADE. Sălceni (BD Ş, 1 4 6 6 )- s a t . sălciníş rt. - loc unde cresc sălcii. sălciníş rt. - desiş de sălcii. sălcíş rt. - v. sălciníş. sălcutéţ n. - v. săculteţ (strecurătoare). săleåc adj. - sărac. La CA D E. sălişte f . - lot lîngă casă. sălítră de sărnic f . - gămălie de chibrit. săltăråş rt. - sertar mic. săm ăchíşă f . - lapte smîntînit. La DU. săm ănăt n. - puitură. (T.Pamfile). săm ănătór de popuşoi m. - puitor de porumb. S ăm ăn ăucă f - to p o n im (Soroca). săm cúţă f . - brîncuţă. L a CA D E. săm eşie f . - casierie. L a V.AIecsandri. săm incér rt. - castravete pentru sămînţă. săm n (de carte) rt. - zăloagă. La DLR. săm n rt. - tăietură pe un copac, săm n rt - urm ă. (TD). săm n rău rt. - p r ic a z . La D EX. săm nåre f . - tîlc. (D D ). săm ultós adj. - plin de săruri. (ALM ). săm ursălă f . - grîne din boabe căzute, sănătoşél adj. - sănătos, sănătoşică adj. - sănătoasă, săninâ (a) - a se însenina, săninéţă f - săninătate. La C.Negruzzi. săpălúşcă f . - sapă mică. săpculíţă f . - săpăligă. săpúcă f . - săpăligă. săråd n. - şiret de îm podobit sumanele, sărăr n. - cutie pentru sare. Sărata (BD Ş, 1489) - sat oc. Fălciu. Sărata (BD Ş, 1 4 8 4 )-p îr îu .

256 Sărata (BD Ş, 1489) - „m atca Săra­ tei” . Ha niicKy Ta y MaTKy C3paTe ao xoTapa JIiiMSaayjiHe. sărăcan adj. - foarte sărac, sărăcăşi adj. —oropsiţi, sărăcílă f. - sărm an. (TD). sărăcústă fi. - sărindar. La DU. sărăduí (a) - a îm podobi cu săraduri. sărăéş n. —încăpere pentru vite. sărăéş n. - um brar pentru vite. sărăim ân adj. - sărm an. L aA l.D onici. sărăm úră/ - peşte copt cu sare şi apă. sărăntoåcă fi. - săracă. (TD). sărăríe f . - salină, sărăríe f . - depozit de sare. sărătúră fi. - solonceac. La DEX. Sărăţeni (BD Ş, 1493) - sat pe Tutova. sărbezeålă adj. —înăcrire. sărbezi (a) —a se înăcri. La T.Pamfile. sărbúşcă f. - păsat de porum b cu zer. sărcinér n. - par cu crengi scurtate, sărdåc n. - sum an scurt. La CADE. săredníc n. - chingă la ferăstrău, săricică /.' - sare de lămîe. La CADE. săricică fi. - şoricioaică. La CADE. sărín adj. - senin (cerul), sărisăuăş n. - ferăstrău mic. sărit adj. - zăpăcit. E x p r. A fi sărit din grăunte = a se năuci, a se zăpăci, sărita fi. - galop. E x p r. La sărita = în galop. săritoare fi. - cascadă. La A l.Vlahuţă. săritoare fi. - obstacol. (TD RG). săritoare f - pîrleaz. săritul porcului n. - galop, săritură f . - pîrleaz. sărîc n. - druc de-a lungul carului, sărjoåcă f . - grîu am estecat cu secară, sărinănél adj. - umilit.

sărm ănuţ adj. - sărmănel. S.F.Marian. sărníc n. - chibrit. sărníc n. - păiuţ. sărníşe n. pl. - paie. sărnút adj. - cu dungă pe bot (cal). sărviétă f . - farfurie întinsă. sărviétă f. - farfurioară. sărvitóri n. - v. sărviz. să rv íz n. —tava. săşeå f. - ţesală. săşeålă f . - ţesală. sătăi ni. pl. - draci. sătănâua f . - satană. sătcă f . - coş de prins peşte. sătnoiăn m. - locuitor din Satu Nou. săţiós ni. - om plictisitor. săţós adj. - lacom. să u şeå n ni. - locuitor din satul Sauca. s ă u ş ó r n. - crem ă pentru faţă. săvîrşíef. - capătul vieţii. (E. Sevastos). săv îrşíref. - desăvîrşire. La C. Conachi. săvîrşít adj. - desăvîrşit. La C. Conachi. sbîc interj. - ţuşti. (TD). sb ó rn ic n. - culegere de texte, scafa f. - strachină de lemn. La C.Hogaş. scafă f . - covată. La DU. sc a fă / - căuş. (TD ). La CA D E. sc afău ni. - scafa mare. scafíţă f. - scafa mică. (E.Voronca). sc a ito å re f . - vinăriţă. scai n. - stîncă. (TD). scală f. - margine. La C.Conachi. scală f. - port. O ricare vam eş va f i p r i­ cină, ca să nu treacă negoţătorii cu ne­ g o ţ p e la vreo scală. (Pravila lui Vasile Lupu). scală fi. (port) - pristanişte. (CM ), scală fi. - carieră (de piatră). (TD). scală fi. - stîncă. scålcă f i - oftalm ie. (TD). scaldă fi. - cadă. La M .Em inescu.

sc ald ă / - vănuţă. sc ald ă f - scăldătoare. (C A D E). scam éică f . - taburet. scam éică f. - laviţă. s c a m é ic ă / - scaun lung. scam ós adj. - cîlţos (lem n). scancéu n. - sanie scurtă. La T.Pamfile. S can d a l (CD Ş, 1456) - seliştea lui ~. sc a p rim în t n. - am nar. s c ă ra -m îţe i / - vinăriţă. sc a ra d iló s adj. - v. s c a ra n d iu . sc a ra n d íu adj. - gingaş Ia m încare. s c a ra n d ív adj. - gingaş la mîncare. sc a ra ó sc h i m. - căpetenia necuraţilor. s c a ra p é lşe / pl. - şosete. s c a r ă / - pîrleaz. s c å ră de b lid e / - blidar. s c a r iş o å ră / - pîrleaz. s c a r i ş o å r ă / - treaptă într-un mal. sc arîn d iv í (a) - a-ţi fi scîrbă de cineva. s c a rp m. - încălţări de dam ă. La DU. s c å u c ă / - babă rea de gură. scåu n n. - tron. La G r.U reche. scaun n. - taburet. scåu n n. - laviţă. scåu n n. - perinoc. scåu n n. - pat la vîrtelniţă. sc åu n n. - picior la păhărel. s c a u n o å ic ă /.' - unealtă de tras obezile. s c a u n o å ic ă / - laviţă. s c a u n o å ic ă / - unealtă de dăltuit. scau n ó i n. - unealtă de dăltuit butucul. sc ă é r m. - sticlete. sc ăecio r n. - scăete. La CA D E. scăfău n. - scafă m are. La CADE. sc ăfiţă/ - scafă m ică. La CA D E. sc ă fîrlíe / - ţeastă. La N .G ane. sc ăfu şó r n. - b lidar (în perete). Ni ă ld ă to å re / - botez, sc ă ld ă to å re / - scăldare după botez, si-ăld ăto å re/ - apa de scăldat.

257 scăld ătú ră/ - apa de scăldat pruncul. L a S.F.M arian. scăld ú şă/ - albiuţa de scăldat copilul, scăldú şcă/ - albiuţă. L a I.Sbiera. scăld ú şcă/ - apa de scaldat copilul, scăldúşcă f . - albiuţă. (D D ). scăldúşcă f . - scăldarea copilului, scăm oşa (a) - a se destrăm a, scăpă (a) - a se salva. E x p r. A nu scăpa nici în borta şoarecelu i = a fi im posibil de înlăturat un pericol, scăpărå (a) - a aprinde (chibritul). (TD). scăpărătoåre/ - amnar, scăpărătoåre/ - brichetă, scăpărătóri n. - amnar, scăpătå (a) - a se poticni. La CA D E. scăpătå (a se) - a se năpusti. (TD). scăpătå (a se) - a se prăbuşi. (TD). scăpătå (a se) - a se îm bolnăvi de cap. scăpătât adj. - sărăcit. L a V.AIecsandri. scă ri/ pl. - lam be la căruţă, scări/ pl. - loitre. scări (a) - a trece prin urzeală firele. S cărişoara (B D Ş, 1491) - deal. sc a rişo å ră / - pîrleaz. scarişoåră f . - treaptă într-un mal. scăritú ră/ - m ic ornam ent pe covor, scăriţă f . - pîrleaz. sc ă riţe / pl. - trepte la cerdac, scărm ănå (a) - a peni. (A LM ). scărm ănå (a) - a bate. (DD ). scărm ănătoåre / - piepteni pentru lînă. scărm ănătoåre / - instalaţie de scăr­ m ănat. scărm ănătúră/ - lînă scărm ănată, scărm ănătúră / - scărm ăneală. scărm ăneålă / - p ă r u ia lă , scăşíţă / - teică, scăşíţă / - căuş mic.

258 sc ăşíţă f . - piuliţă pentru usturoi, scău él n. - p o d n o jie . La CADE. scău él n. - scăunel, scăuéş n. - scăunaş. La M .Costin. scăuéş n. - scăunel. La DLR. sc ău n o å e fi. - unealtă de tras obezile. scăunoåe fi. - unealtă de curăţat draniţa. sch clm â (a) - a o lua din loc. E x p r. A o sch elm a = a o lua la sănătoasa, sc h e u n å (a) - a schelălăi. La DU. sc h íb ă fi. - răutate, sc h icu ít adj. - îm blătit. sc h ijă f. - tuci. La C .Stam ati. sc h ijă fi. - tuci. La DLR. sc h ilo å b ă fi. - fată slabă, schilodi (a) - a m oci. La DLR. sch im b n. - prim eneală. La DU. schim bă (a) - a izmeni. La CADE, DEX. sc h im b a (a) - a izvrati. (CM ), schim bă (a) în ră u - a izmeni. La DEX. sc h im b å ş m. - soldat cu schim bul, sc h im b ă tú ră f . - m ăsură din izvod. sc h im b ă tú ră fi - schim barea rostului, sc h im b irí (a) - a schim ba, sch im o n o si (a) - a poci. (I.Creangă). sch im o n o si (a) - a falsifica, schim onosi (a) - a diforma. La CADE. sc h im o n o sitú ră fi. —falsificare, s c h im o n o s it ú r ă /- p o c it u r ă , sc h im o n o sitú ră fi - strîm bătură. schim osí (a) - a sluţi. La V. Alecsandri. schimosí (a) - a falsifica. La D. Cantemir. sc h im o sitú ră fi. - falsificare, sc h in d irí (a) - a se deregla. (TD). sc h in d ú c n. - plantă cu flori albe. s c h in d ú f m. - cimbrişor. La DU. S chineni (BD Ş, 14 6 6 )- s a t . sch in g iu i (a) - a tortura, s c h i n j i / pl. - chinuri. (TD).

sc h in ju iă lă fi. - durere. (TD). sch in ú ş m. —spini, sc h io lălăí (a) - a chelălăi. sc h io rlă í ( a ) - v. a sch io lălăí. sc h íp că fi. - ţandără (sub unghie), s c h í r d ă / - şiră de porum b, sch irfo si (a) - a irosi, s c h ir f o s e å lă / - învălm ăşeală, sc h iţă fi. - fuscel la scară, sc h iţa t adj. - înspicat (părul cailor), sc h iţă ln ic n. - sfredel mic. sc h iv ern isí (a) - a se pricopsi, sc h iv irn iså lă fi. - chiverniseală, schivnic m. - bărbat neînsurat, sc în c itú ră fi. - copil care scînceşte. sc în d u ră d e c u re c h i fi. - fund de tocat, sc în d u ră d e m ălig ă fi. - fund de m ă­ măligă. sc în d u rí (a) - a farîm a bulgării, s c în d u ríc ă fi. - fund de m ăm ăligă, sc în d u rícă pe u lcio r fi. —căpac la oală. sc în d u ríc e fi. - fund de tocat varza, s c în d u rít adj. - pardosit, sc îrb ă fi. - supărare. La G r.U reche. sc îrb ă fi. - întristare. La M .Sadoveanu. sc îrb ă fi. - necaz. La E .Sevastos. sc îrb ă fi. - durere. (G r.U reche). sc îrb ă fi. - m înie. La M .Sadoveanu. sc îrb e ln ic m. - scîrbavnic. sc îrb í (a) - a se întrista. La I.Sbiera. s c îrb ít adj. - am ărît. La C A D E. sc îrb o şé n ie fi. - fiinţă scîrboasă. scîrléică fi. - unealtă de făcut frînghii. sc îrlíţă fi. - v . scîrléică. sc îrn â v adj. - scîrbos. La M .Costin. sc îrn å v adj. - m urdar. La I.Sbiera. sc îrn ă v e n ie f i - m urdărie. La I.Slavici sc îrn ă v ie fi. - m urdărie. La I.Neculce. sc îrn ă v i (a) - a se m urdări, sc îrtă fi. - şiră de porum b, sc îrtă fi - şiră de paie. (TD ).

s c îrtişo ă ră f . - şiră de porum b, sc îrtiţă f . - cîrtiţă. sc îrtu í (a) - a clădi în şire. sc îrtu íre f - clădire în şire. s c îrtu ít adj. - clădit în şire. s c îrtu itó r m. - clăditor de fîn, paie. s c îrtu itú ră f . - clădirea snopilor, s d a d «. - ham bar m are. sclad å u că f - încăpere pentru grîu. sclădcă f . - pîrleaz. selådce f p l. - pliuri, s d a d o å n c ă f. - încăpere adiacentă, s d e p n. - gîrlici la pivniţă, sclcpniţă f - aşchie sub unghie, sclepţ m. - strechie. La CADE. sclcpuít adj. - pietruit (beci), sclifoseală f. - m ofturi. La A l.V lahuţă. sclifosi (a) - a plînge prefăcut, sclifosi (a) - a face mofturi. La I.Creangă. sclifosit adj. - fandosit, sclinti (a) - a scrînti. s c lin ti r e / - scrîntire. sclin tit adj. - scrîntit. sclióp rt. - curmei ce priponeşte barcasul. sclipuí (a) - a face rost de ceva. DLR. sc lip u íre f . - înjghebare, sc lítcă/ - lan cu diferite culturi, sc lip căú ţ rt. - foarfece de tăiat sîrmă. scoabă f. - cuţit de curăţat copita, scoåce (a) - a dospi. L a V.Drăghici. scoåce (a) - a încălzi laptele prins, sc o åc ere/ - încălzire la foc. S c o a rţă (BD Ş, 1 4 9 7 )- r ă z e ş . sc o arţă f. - p artea de dinainte a săniei. sc o arţă f - cearşaf. scoate p a tr e t (a) - a se fotografia. scoate poză (a) - a se fotografia. scobåc f - peşte m are. ocobâi m. - s c o b a r . (M .Sadoveanu). scobi (a) - a castra (arm ăsarii). «cobîlcă f . - cuţit de curăţat copita.

259 scobîrcí (a) - a se zbînţui. scoborniceålă f. - g îtar (la căpăstru), scoc «. - costişă pietroasă, scociorî (a) - a căuta. L a A l.R usso. scociorî (a) - a rîcîi. L a I.Sbiera. scociorî (a) - a urni din loc. La I.Sbiera. scofală f. - pricopseală. L a C A D E. scófă f . - scufie, scoféturi «. p l. - bom boane, scofîrlă f. - scăfîrlie. scoică f. - racuşcă. L a DLR. scólbură f. - scorbură, scópcă f. - tăietură pe un copac, scópcă f . - buclă. scopcí (a) - a galopa. L a S.F.M arian. scopt adj. - bine coaptă. La DU. scopt adj. - scorojit. L a I.C reangă. sc o p t adj. - închegat. La DU. sc o p t adj. - răscopt. L a T.Pamfile. scorburătúră f . - scorbură. scorghitúră f . - scorbură. scorghitúră f . - peşteră. scorm olí (a) - a scurm a. scorm olí (a) - a scorm oni. La DLR. scorm olí (a) - a scorm oni. scorm olí (a) - a răscoli. (DD ). scorm olí (a) - a răscoli focul. scorm olí (a) - a borfăi. scorm olí (a) - a căuta. La I.C reangă. scorm olí (a) - a roade la inimă. scorm olíre f . - scorm onire. scorm olít adj. - scorm onit. scorni (a) - a răscoli. (CM ). scorótcă f . - cultivator. scorţăr m. - covor. scorţår n. - covor. La S.F.M arian. scorţăríu adj. - portocaliu-închis. scó rţie/ - scorţişoară. scórţuri«. pl. - covoare. (M.Sadoveanu).

260 sco v ern o sålă f. - chiverniseală. scovérzi f. pl. - plăcinte. L a I.Sbiera. scovîrlie f. - orbita ochiului. sc o v îrtă f. - tigaie (cu coadă lungă). sc ra b n. - grîul prepeliţei. La DU. sc ra b ă f . - încălţăm inte veche. CADE. sc ra clíe f . - pirostrie. s c r â d ă / - iarbă ce creşte în munţi. sere f . - greabăn (la cal). screăua spinării f. - şira spinării (la om). sc re å u a sp in ă rii f . - greabăn la cal. serele f. pl. - patine. sc ré ln iţă f. - ţesală. sc re p ez ån n. - cui la m arginea luntrei. s c r i j å l ă / - căpăţînă de varză acră. s c r i j â n ă / - sfert dintr-o varză. sc rijă f. - călcîi de pâine. sc rijă f. - căpăţînă (parte) de varză. s c r i j ă i c ă / - căpăţînă (parte) de varză. sc rijă lå (a) - a îm părţi păm întul. s c rijă lă tú r ă f. - um ăr la ferăstrău. sc rijé a f . - felie. scrijela (a) - a cresta. La M.Sadoveanu. sc rijé le f. pl. - posm agi, sc rije lú ţă f. - felioară, sc rijîc ă f. - felie de varză acră. s c r i j î c ă / - frunză de varză acră. sc rijîc ă f. - căpăţînă (parte) de varză, sc rim în ţe f. pl. - crem ene, amnar, sc rín c ă /.' - m îner la sertar, sc rip c å r m. - viorist. La M .Sadoveanu. s c rip c å r in. - cîntăreţ. La A l.Vlahuţă. scripcåri m. - gîndac gălbui. S.F.Marian. s c r í p c ă / - vioară. La V.AIecsandri. s c rip c ă ră ş m. - greiere de cîmp. s c rip c ă rå ş m. - viorist. s c r i p c ú ţ ă / - vioară m ică. sc rip id í (a se) - a se strepezi. (TD). sc rip te m. - scripete.

s c rip ţ m. pl. - dispozitiv la iţe. s c riso a re f -p o s la n ie . (CM ), scrişcå (a) - a scrîşni. scriv i (a) - a scînci. La CA D E. s c rîb n iţă f . - râzătoare, s c rîjn iţă f. - r ă s c o l la căruţă, sc rîn c io b n. - leagăn de dat huţa. sc rîn c io b ă r m. - stăpînul scrînciobului. sc rîn c io b å ş n. - leagăn mic. sc rîn g h iţă f. - scrum bie, sc rîn g h iţă f. - fată foarte slabă, sc rîn g h iţă f . - greşeală la urzit, s c rîn g h iţă /.' - greşeală la nividit. s c rîn iţă f . - scrum bie, s c rîn iţă f . - greşeală la urzit, scrîşcă (a) - a scrîşni. La G r.U reche. sc ro å m b e f. pl. - cizm e prost făcute, sc ro b n. - jum ări. La DLR. sc ro b n. - paparadă. La CA D E. sc ro b e å lă f. - albăstreală. La CA D E. sc ro b i (a) - a aspri, sc ro b it adj. - apretat. sc ro b i (a) - a unge urzeala cu terci, scro b ó s adj. - bulgăros (păm înt). scrofuló s adj. - bolnav de scrofule. sc ro m b ă í (a) - a scîlcia încălţăm intea, s c ru b ú r ă f . - scorbură, s c ru h ó s adj. —bulgăros (păm înt). s c ru m b ó s adj. - bulgăros (păm înt). s c r u n tå r n. - mal nisipos, pietros, s c ru n tâ r i adj. - zgrunţuros (păm înt). scru p ó s adj. - bulgăros (pămînt). DLR. sc ru p ó s adj. - fârîmicios. (V.Drăghici). s c ru t n. - vîrtej la căruţă, sc u b í (a) - a peni. sc u b ó in ă f. - boştină. sc u ch í (a) - a castra, s c u ip ă to a re f . - cuţit de curăţat copita, scu lăto ăre/ - plachie (ultim a mîncare). scu lăţél adj. - săltăreţ. La I.Creangă. scu lăţél m. - ţistar.

meii Ic n. pl. - unelte. «cultéţ n. - strecurătoare (din pînză). scum ăn n. - palton scurt, scm nanícă f. - scurteică. scm nănél n. —v. scum anică. Scum pului (CD Ş, 1 4 2 9 )-p o ia n ă , xcunchíe/ - scum pie. scunchíu adj. - portocaliu, scunchíu-întunecat adj. - cafeniu, scura (a) - a face ţuică, scurbătúră / - peşteră, scurbătúră / - scorbură, scurge (a) - a stoarce, scurge (a) - a se retrage, scurgere / - şanţ de-a lungul gardului, scurlúş m. - m ăcieş. scurm åci m. - pinten (la cucoş). scurm åci m. - labă de găină, scurm ă f. - labă de găină, scurm ăníci n. - labă de pasăre, scurm ătoåre / - labă de pasăre, scurm ătúră / - labă de pasăre, scurm úş n. - labă de pasăre, scurm úş n. - gheară de pasăre, scursătoåre f . - urm ă lăsată de un şuvoi, scurstúră/ - şanţ în lungul gardului, scurstúri f. pl. - urme lăsate de şuvoaie, scursură f. - şanţ de-a lungul gardului, scursură/ - scurgere. La TD RG . scursură/ - vin prost, scurt m. - bărbat scund, scurt adj. —m ărginit. (TD). scurtă f. - scurteică. L a DU. scurtă f . - um flătură subsuoară, scurtéică f - cojocel cu mîneci. s c u r te ic ă / - venghercă. La DLR. scurţi (a) - a se goli. (TD). S c u rtu l P e tr u (C D Ş) - m are boier. sc u rú g m. —m ăcieş. s c u tå r m. - păcurar-şef. sc ii t cin ic m. - persoană strîngătoare.

261 scutélnic m. - orăşeni scutiţi de dări. scutélnic m. - nedajnic. (CM ). scutélnici m. pl. — ţărani scutiţi de bir dom nesc. La DIM . scútic n. - învălitoare pentru sugaci. scútic n. - faşă brodată. scútic n. - crijm ă la botez. scútic n. - strecurătoare din pînză. Scuturiceni (BD Ş, 1490) - sat. secăr m. - com ul-secării. Secară (BDŞ, 1490) - deal în Bucovina, secăciúne/ - uscăciune. La Gr.Ureche. secătui (a) - a slăbi. La DU. secerår n. - august. (T. Pamfile). séceră / - aripa dorsală a bibanului, séceră / - săceriş. (TD). secerătoåre/ - greier de cîm p. secerăţícă/ - seceră m ică. T. Pamfile. seceru íce/ pl. - seceri mici. séci n. - păşune unde s-a tăiat pădurea, séci n. - gard din nuiele. La DLR. séci n. - loc îngrădit pentru oi. sécică / - satîr de bucătărie, secică / - cuţit de to cat varză, secică / - paie tocate, seciuí (a) - a tăia pădurea. (Gr.Ureche). secoâsă adj. - secată. (TD ). secretér n. - secretar, secriér m. - cel ce face sicrie. Secriul (BD Ş, 1473) - gîrlă pe Prut. Secşoara (BD Ş, 1 4 9 5 )- p îr î u . sed élcă / - v. sidelcă. segh ín că/ - ostie, segh ín că/ - m ai de spart gheaţa, seiz m. - grăjdar. în V alahia rumînii (=robii) negri slujeau ca g răjdari (=seizi) la boierii valahi. D ovadă că la întem eierea Valahiei au participat şi ro ­ m ani negri din A frica. L a DLR.

262 sel n. - pîrîu de apă de ploaie. sel n. - şanţ săpat de şuvoaie. sel n. - urm ă lăsată de un şuvoi. sel n. - pîrîu. sélcă f. - sem ănătoare. sélişte f . - vatră a unei aşezări. sélişte / - jelişte. E x p r. în seliştea vîntului = în bătaia vîntului. se m éţ adj. - îndrăzneţ. La CADE. sem eţi (a) - a da dovadă de curaj. sem eţie / - cutezanţă. La CADE. sem iríc n. - furcă cu şapte coam e. sem năr n. - paralel de tîm plărie. sem nat adj. - însem nate. (Gr.Ureche). serdår m. - dregător domnesc. La DIM. serén n. - cum pănă la puţ. serén n. - prăjină la puţul cu cumpănă. sert adj. - aţos (lem n). servíci (de) adj. - dejurnă. La DEX. scrvíci de gardă n. - dejurstvă. DEX. servitori n. - tava. se rv íz n. - tava. setcår m. - pescar cu plasa. s é t c ă / - plasă de pescuit. (DLR). sétcă f. - plasă. sétcă/ - fileu pentru coafură. s é t c ă / - dantelă. sétcă / - pînză de sîrmă. sé tc ă / - mreajă. sétcă/ - pînză de păianjen. sétcă / - coş de prins peşte. seteân m. - sătean. s é v ă /- p u te r e , vigoare. Sevele limbii vin mai ales din Moldova. (G.Călinescu). sfåd ă / - ceartă. La C.N egruzzi. sfådnic adj. - arţăgos. La C.N egruzzi. sfalt n. - asfalt, sfårm ă-piatră m. - uriaş, sfartúşcă/ - şorţ.

sfaşcă/ - m ătuşă a m irelui, sfatnic adj. - sfătuitor, sfătuşcă/ - m ătuşă a mirelui (miresei), sfădålnic adj. - certăreţ. La CA D E. sfadălíe/ - ceartă mare. La I.Creangă. sfădăréţ m. - gîlcevitor. sfădăúş adj. - gîlcevitor. La CA D E. sfădi (a) - a se certa. La C.N egruzzi. sfădicíos adj. - gîlcevitor. La I.Sbiera sfadíre/ - ceartă. sfădit (a fi) - a fi certat. (I.C reangă). sfărm at adj. - m â ru n ţit. C. Ivănescu. sfeclår m. - cultivator de sfeclă, sfeclăríe/ - lan de sfeclă, sfecli (a) - a nimeri într-o belea. DELM sfeclişór adj. - roşu-întunecat. sfeclíşte/ - cîm p de sfeclă, sfcclíu adj. - roşu-întunecat. sfeclii adj. - roşu-întunecat. sfeclúţ adj. - roşu-întunecat. sfeşnicår m. - m ăsuţă pentru sfeşnice, sfeştóc n. - m ănunchi de busuioc, sfetí (a se) - a se arăta. La C .C onachi sfetnic m. - consilier. La V.AIecsandri sfinţi (a) - a idealiza. La M .Em inescu. sfîrcîi (a) - a trage pe nas. La I.Creangă. sfîrcîit adj. - sm iorcăit. sfîrcui (a) - a plesni cu biciul, sfîrîí (a) - a m ocni (focul), sfîrîiåc n. - sfîrietoare. La CA D E. sfîrlâc m. - roi mic. La DU. sfîrlă/ - bobîm ac. La A l.D onici. sfîrlă/ - rît. La M .Sadoveanu. sfîrlítă / - palmă. sfîrloågă/ - încălţăm inte stîlcită. DU sfîrloåge/ pl. - ciozvîrte de oi. sfîrlúgă / - chişcar. sfîrşålă/ - slăbiciune tótală. sfîrticâ (a) - a sfîşia. La DU. sfîrticătú ră/ - petică, sfîrtoâge/ pl. - v. sfîrloåge.

slléder «. - sfredel. xfor rt. - cursul apei. La M .Sadoveanu. xíorâc «. - loc m ocirlos. sl'úreni f. pl. - restee. sfredeléş n. —aţă pentru peştele prins. sfrcdiåc n. —v. sfre d ila ş. sfrcdiéş n. - v. sfre d ila ş. slred ilåş rt. - sfredel mic. sf rid ilcăş n. - v. sfre d ila ş. sfrid ileâc n. - v. sfre d ila ş. sfriji ( a ) - a se zbîrci. sfrijit adj. - pricăjit. La V.AIecsandri. siălă f. - sfială. La DU. siăn că f. - arpagic. sib irn ie m. —om călit. sicăcică f - satîr de bucătărie. sicaíţă f. - unealtă de descurcat plasa. sic â rn e f. - m aşină de tocat paie. sicåş n. - satîr de bucătărie. sicicârn e f. - m aşină de tocat paie. sic h irâş m. - slugă. sicriaş n. - coşciug mic. sie rié r m. - m eşter de sicrie. La DU. sicriu rt. - ladă. La C .N egruzzi. sicriu rt. - coşciug. La M .Em inescu. sicriu rt. - dulap pentru rufarie. CADE. sidelcă f . - scaun cu arcuri la trăsură. sid é lc ă/ - pernuţă pe cal. s i d é l c ă - bancă în m ijlocul luntrei. sidélcă f . - cîrlig de îm pletit. sidélne f. - scaun cu arcuri la trăsură. sidélne f. - scîndură-scaun la trăsură. sidíncă f . - unealtă pentru spart gheaţa. s i d ú ş c ă / —scaun la trăsură. s ig h í n c ă / - unealtă de pescuit. sighincă f. - turcă de pescuit. sih a stru m. - pustnic. La CADE. Sihla de pe D ealu l R u su lu i (CDŞ, 1‘155) - sem n de hotar. S ihla J a m ă r ii (BD Ş, 1491) - sem n de hotar.

263 sihlă f. - pădure deasă. silitor m. - mîncău. silitor adj. - robaci. sim briaş m. - lucrător angajat. sim brie f. - leafă. La C.Negruzzi. sim brie f. - răsplată. La M.Eminescu. sim ín «. - unealtă de spart gheaţa. sin m. - fecior. La I.Neculce. sinåp «. - soi de măr. sincerică f. - plantă erbacee. sinchiseâlă f. - atenţie faţă de cineva. sinchisi (a) - a-i păsa cuiva de cineva. sin éală/ - albăstreală. La DLR. singér n. - cuţit purtat la brîu. singír rt. - lanţ de încătuşat robii. singír n. - convoi de robi în lanţuri. sini (a) - a albăstri. sinilí (a) - a albăstri. (TD). La DLR. sinilít adj. - albăstrii. (TD). La DLR. sinilíu adj. - albăstrui. La E.Gîrleanu. siníncă f . - vînătă. siníre f . - albăstrire. sinotâri n. - sanatoriu. sin zăr m. - samsar. siolăn «. - came. siorm îc n. - traistă pentru cai. sioróiţă f . - cioară. siparåt n. - separator. síptă f. - ladă (pentru haine). sirâtă f . - muşama. sírcă f - chibrit. sírcă la sarnic f . - gămălie la chibrit. sírci f. p l. - chibrituri. sireåp adj. - iute. (M.Eminescu). sirécţie f. - viţa de vie. siréni adj. - liliachiu. sirépe adj. - iute. s ir ip â t«. - sapă de rărit porumbul. sitíşcă f. - strecurătoare de metal.

264 sitronâdă f . - citronadă. sîcîít adj. - necăjit. sîcupós adj. - bulgăros (păm înt). sîdălă f. - pătul Ia vie. sîdélnic n. - scaun cu arcuri la trăsură. sîdénie f - scaun cu arcuri la trăsură. sîdénie f . - scîndură-scaun la trăsură. sîecél n. - ham bar mic. sîgă f - hum ă vînătă. L a CADE. sîgní (a) - a zvîcni. sîí (a se) - a se speria. sîiåc n. - ham bar. silă f . - putere. sîlhă f . - sihlă. La DU. sîlitór m. - m încău. sîliúş n. - săniuş. sîlnic adj. - puternic, voinic. sîlţă f . - cursă, laţ. La CA D E. sîm botél adj. - prostuţ. sîm botina f . - fătată într-o sîm bătă. sîm bråş m. - tovarăşi de plugărie. sîmbră f. - tovărăşie la arat. (T.Pamfile). sim brie f . - leafă. La N .Ţurcanu. sîm buri f. pl. - sem inţe de răsărită. sîm şéuă f . - fus fară rotiţă. sîneålă f . - albăstrim e. sîneåţă f. - arm ă de foc. La Gr.Ureche. sînéţ n. - arm ă de foc. sînéţi adj. - sem eţi. sîngeåp n. - cinzeacă. sîngeåpă f . - m ăsură a capacităţii. sîngeâpă f . - căniţă. sîngeåpă f. - m ăsură de 50 de dramuri. sîngér n. - prăjină la cum păna puţului. sîngír n. - prăjină la puţul cu cumpănă. sîngír n. - potîng (la plug). sîngír n. - opritoare la roata căruţei. sîngur pron. - dum neata. Sîngureni (B D Ş, 1473) - sat.

sînjeåp n. - p ahar (200 g). sînjeåpă n. - pahar la m ăsurat oile. sîníe f . - tava (dreptunghiulară). sîníe f . - tava rotundă. sîníş adj. - albastru-deschis. sîníşcă f - albăstrim e. sîníşe f. - bulfee la jug. sîníşte f p l. - buftee la ju g . sîntă f. - sfîntă. (M .E m inescu). sîntiliésc adj. - soi de pere tim purii. La I.Creangă. sînuí (a) - a aranja plasa pe frînghii. sînzîéne f. pl. - drăgaică. sîrba f. - dans popular m oldovenesc, sîrba f. - m elodia acestui dans. sîrbésc adj. - v. sîrba (m elodia), sîrbíe f. - lim ba slavonă. D e p e sîrbie p e lim ba m oldovenească am tălmăcit. (MEF, I). sírcă de sarnic f . - găm ălie de chibrit. sîrdíşi n. - greabăn la cal. sîrdíşi n. - cerbice. sîrguincios adj. - nevoitor. (CM ). sîrhâu n. —urgie. sîrisău rt. - ferăstrău. sîrjoåcă f. - grîu am estecat cu săcară. sîrmă f. - odgon pentru podul umblător. sîrnic n. - sac pentru pescuit. sîrosî (a) - a se irosi. (TD ). sîsîiåc n. - ham bar pentru porum b. sîtă /.' - pălăria florii-soarelui. sîtă de răsărită f . - pălăria răsăritei. sîteråri n. - strecurătoare (de pînză). sîtí (a) - a cerne. (TD). sîtíşcă f. - v. sitişcă. sîtíţă f. - sitişoară. (E.Sevastos). sîţîre adj. - subţire. slab adj. - bolnav. slad n. - m a lţ. slăniţă f. - leasă pentru uscat prune. Slatina (BD Ş, 1493) - pîrîu.

«liU ină/ - apă m inerală sărată. «Irilină / - apă sărată, ilflhilciúne / —istovire. La I.Creangă. «Iflhătúră/ - fiinţă slabă. La I.Creangă. «lilbănóg m. - coada-calului. «Iflbi (a) - a posleţi. La CA D E. «IAji (a) - a se altera (brînză). «lAuinós adj. - gras. ulei (a) - a se închega. (DD). «lím n. - m urdărie. La DU. «Ilinós adj. - m urdar. «liinui (a) - a întocm i. La C.N egruzzi. nIíii n. - ram ă pentru sforile de tutun, «lini (a se) - a se m urdări. «linit adj. - m urdărit. «linós adj. - m urdar. «liviíri m. - corcoduş. « lo b ó d ă / - revoluţia (din 1917). «lobodă / - evenim entele din 1917 în Kepublica M oldova. «lobodă (BD Ş, 1459) - scutire de dări. «lobodzîtóri n. - rindea lungă, «lobodzîtóri n. - rindea cu daltă îngustă, «lobodzîtóri n. - frînă la stative, «lobojoără adj. - liberă. (TD). «lobozi (a) - a da. (TD). «lobozi (a) - a vărsa. (TD). «lobozi (a) - a se coborî la vale. (TD). « lo b o z ie / - sat cu oam eni sloboziţi de ilAri. «lobozie / - scutire de dări. «lobozie (BD Ş, 1458) - scutire de dări. « lo b o z ie / - c a rte de slobozie = hrisov domnesc pentru întem eierea de slobozie, «lobozie/ - sat din oam eni fugari, scult|i de dări. La G r.U reche. «lodún m. —stejar. «lói ii. - borcănaş (de sticlă). «lói de c e a ră n. - tu rtă de ceară. «lóic n. - v. sloi (borcan). • lóic de lu t n. - gavanos.

265 sloicic n. - gavanos, sloicuşór n. - borcănaş (de sticlă), sloicúţ m. - borcănaş (de sticlă), slóinic n. - v. sloi (borcan), slom n í (a) - a silabisi, slovă / - cuvînt. (A ndrei Lupan), slovă / - cuvînt. (Gr.Vieru). slóvă / - cuvînt. L a C .Ivănescu. slóvă / - literă, alfabet. Em inescu ştia de acasă slova chirilică. (G .C ălinescu). Nu p rea p o t învăţa cu slova astă nouă care-a ieşit latină. (I.C reangă). slóvă/ - cuvînt. (TD). sloveni (a) - a citi cu tîlc, cu îngăduială. L a M .Em inescu, M .Sadoveanu, P.Boţu. sloveni (a) - a învăţa, a vorbi. M-am desprins să sloven esc Vechiul g ra i m ol­ dovenesc. (L.D eleanu). slovenie/ - lim ba slavonă. Toate aces­ te ce s-au scris m ai sus s-au tălm ăcit de p e slovenie p e lim ba m oldovenească. (V.M ăzăreanu). slugarnic m. - vistavoi. La CA D E. slugări (a) - a posluji. L a C A D E. slup n. - stîlp (la gard). slut m. - beteag. slu ţén ie/ - snam enie. L a D LR. sm ac n. - poftă. E x p r. A m înca cu sm ac = cu gust. sm ad adj. - cu tenul negricios şi palid, sm an ţú gă/ - funingine, sm arovíd lă/ - unsoare pentru roţi. sm eréni adj. - cum inţit, sm erit adj. - um il, supus, sm icéle/ pl. - m lădiţe. L a C.H ogaş. sm ich írcă/ - faraş. sm idă / - pădure doborîtă. sm inteală / - pierdere. E x p r . Nu-i m are sm inteală = nu-i m are pagubă, sm in teală/ - rătăcire. (M .C ostin).

266 sm inti (a) - a urni (din loc), sm îc n. - sfoară cu laţ. sm îc n. - unealtă de pescuit, sm îc n. - laţ de prins păsări, smînicå (a) - a-şi sufleca mînecile. (TD). sm înşéle f. pl. —sm icele. sm întîleåncă / - putinei, sm întînă / ' - caimac, sm întîní (a) - a strînge smîntînă. sm întîní (a) - a se face gros (varul), sm îrcí (a) - a scînci. sm îrd adj. - m urdar. La DLR. sm îrdoâre / - u rîc iu n e . La I.Creangă. sm îrţoâgă f . - m îrţoågă. La DU. sm îz tn. pl. - nuiele subţiri, s m o a lă / - substanţă răsinoasă neagră, s m o a lă / - asfalt. sm oli (a) —a se înnegri coaja pâinii, sm o lită adj. - neagră (pâine), sm o liţă l adj. - şaten (bărbat), sm o m í (a) - a adem eni. Cela ce va răpi vreo inuiare călugăriţă... cu voia ei sau... să -i f ie dăruit ceva să o smomească... să va certa cu moarte. (Pra­ vila lui Vasile Lupu). sm o rc o tí (a) - a sm îrcîi. sm o ró d in m. - struguri negri. CADE. s m o r ó d in ă / - coacăză-neagră. s m o r ó d i n ă / —scoruş, sm o ro d ín iţă / - verigar (arbust), sm otóc rt. —buchet (de flori), sm re d u í (a) - a puţi. s n í d ă / - grindină, sn íşe/ pl. - bulfee la jug. sn íţe / pl. —craci la căruţă, sn íţe / pl. - gem ănări la căruţă, sn o p de ocolot n. —snop de acoperit, sn o p éşte adv. - rînduri. Şi-i clădea sn o p eşte = ca pe snopi.

snópi m. pl. - m ănunchiuri de cînepă. sn ovéd ă/ - nălucă, snózuri n. pl. - bulfee la jug. soåbi interj. - la stînga! pentru cal. soåre-răsare n. - răsărit. La M .Costin. soårea-sorilor/ - floarea-soarelui. soårea-soarelui / - floarea-soarelui. sób ă/ - plită de bucătărie, sób ă/ - cuptor (în casă) de copt pâine, sóbă cu lcată/ - sobă orizontală, soból rt. - sam ur (blană). La DLR. sobol n. - samur. L a M .Sadoveanu. sobór n. - sfat, adunare. La I.Creangă. sobór/7. - catedrală, sob orî (a) - a ţine sobor, sob uşoåră/ - p lită de bucătărie, socål n. - stradă largă, soch íră/ - satîr de bucătărie, soci (BD Ş, 1492) - zăpodie: „zăpodia socilor” . socólcă/ - căm aşă bărbătească. socoltéţ n. - pungă de pînză pentru sare. socoltéţ n. —cutie pentru sare. socoteală f. - treabă. (TD). socoteală/ - răfuială. La CA D E. socotélniţă/ - abac. socotelúţă/ - socoteală m ică. socoti (a) - a controla. (TD). socotin ţă/ - părere. La C .N egruzzi. sócru n. - soc (arbust). s o c r ú ţ ă / - soacră. sodom i (a) - a m înca lacom. La DU. sofå / - prispă. sófcă / - ladă (de zestre). sófcă / - sofa de haine, rufe. sofé adv. - numai. sofronél n. - şofran. sohór n. - unealtă de taiat stuful. sóhos n. - sos. (ALM ). sojí (a) - a subţia (aluatul).

« u ln tr c ă / - rachiu de casă. «olldól n. - lubrifiant. veste. La M .Em inescu. « o ile / - m enire. La M .K ogălniceanu. • o ln id c ă / - v. so ln iţă. « n ln ic io å ră / - v. solniţă. «olniţår n. - v. so ln iţă. «ólniţă/. - cutie de lemn pentru sare. »('ilni)ă de s a r e / - v. so ln iţă, tolonéţ n. - sărătură. *rtl/.i m. pl. - petale. (TD ). «tiniicic m. - som n m ic (peşte). «oiiină (a) - a dorm i. La T.Pamfile. « oninărie/ - som nolenţă. «m im ară (a) - a dorm i. La E.Sevastos. so m n o ro a să / - som nifer. (TD). m înnorós adv. - opac. La M. Eminescu. «oînnorós adv. - buştean. (TD). «om noroşie/ - som nolenţă. «om nuşór m. - som n mic. «omotél in. - som n mic. «iip interj. - la stînga! pentru boi. i ó p ă / - m ăciucă. La V.AIecsandri. nopólnic n. —săpunieră. mipón n. - săpun. La DU. S ora (CD Ş, 1436) —fiică a Muşei. Sora (BDŞ, 1494) - nepoata lui Ivanco. S ora (BD Ş, 1 4 9 3 )- s o r a lui Rabotă. n ó r ă / - tovarăşă. La M .Em inescu. «orb n. - curcubeu. «orb n. - nor ce adună ploaie. «orb n. - ploaie mare. «oi b itú r ă / - supă chioară. « o rb itú ră / - m încare lichidă. «orcoví (a) - a um bla cu sorcova, «orcan m. - chefal. « o reå n ă/ - floarea-soarelui. «oreiincă/ - v. so re a n ă . «oreţ /«. - peşte m ărunt. «oróz m. - oblete.

267 sori (a) - a se încălzi la soare, sorícă / - floarea-soarelui. sorit adj. - însorit. La M .Sadoveanu. Soriţa (BD Ş, 1489) - sora lui Toma. soroc n. - term en hotărît. La M .Costin. soróc n. - roc. (C A D E), sorocéni m. pl. - din ţinutul Sorocii, sorocovăţ n. - veche m onedă de argint, sórta adv. - tocm ai. La V.AIecsandri. sortilítă adj. —m urdară. (TD). sortiróu că/ - trior. sortiróu că/ - vînturătoare. sortiruí (a) - a alege boabele cu triorul. sortu í (a) - a alege boabele cu triorul. sortulí (a) - a m urdări (hainele), sorţîiå lă / - noroi, sosiărcă/ - sosieră. (DLR). sositór m. - parvenit. La V.AIecsandri. sositór m. - musafir. E x p r . Bob sositor = m usafir sosit pe neaşteptate, sósn ă / - copcă (în gheaţă), soşă / - şosea, soşăte/ pl. - şosete, sóşcă / - cultivator, sóşcă/ - sapă de rărit porum bul, sótnic m. - paznic. La M .Sadoveanu. sótnic m. - com andantul unei sotne. sótnic m. - paznic la starostia satului, sótn ie/ - unitate de cavalerie, sotouneăn m. - locuitor din Satul Nou. soţ m. - însoţitor. La N .C ostenco. sóţchi m. - vătăjăl. (Th.H olban). soţi (a) - a se căsători. (TD ). so ţie/ - tovărăşie. (D osoftei). soţiór m. - bărbăţel. (V.AIecsandri). soţui (a) - a se căsători. (TD). sóus chipărat n. - vinograd. La DLR. sovåc (de gunoi) n. - faraş. sóvcă / - divan.

268 sóveste / - sentim ent al răspunderii m orale a cetăţeanului pentru acţiunile sale; conştiinţă. sóveste f . - ruşine. E x p r. A fi cineva fă ră sóveste = a fi fără obraz, sóveste f - cum secădenie. E x p r. A nu avea cineva sóveste = a fi gros la obraz. sóveste f . - datorie morală. E x p r. A fi cu sovestea curată = a fi conştient că nu ai făcut nim ic reprobabil, s ó v e s t e / - cum secădenie. S-o f i trezit sovestea in mine. (l.D ruţă). sovón n. - stofă dăruită miresei, só zm ă / - spărtură în gheaţă, spahiu m. - cavalerist turc. spaim atå (a) - a se înspăim înta. spaitóri m. - sperietoare pentru păsări, spalåt adj. - roz. spălători n. - cîrpă de spălat blidele, spână fi. - pană la căpăstru, spansîu adj. - liliachiu, s p a r å n g ă / - plantă. La CADE. sparge (a) - a exploada. s p a t â r ă / - scaunul păcurarului, spatarél (BD Ş, 1472) - dregător, spatåri (CD Ş, 1436) - dregător, spatåri n. - v. spatară. spatări n. - greabăn (la cal), s p å t ă / - greabăn (la cal), spăim întăi m. - s p ă rie ţi. E x p r. A băga în spăim întăi = a speria pe cineva, spăim os adj. - sperios. spălă (a se) - a se dezice. E x p r. A se spăla de cineva = a se lepăda, spălă (a se) - a se debarasa. E x p r. A se spăla de ceva = a scăpa de ceva. spălare fi. - um ivanie. La CADE. spălăţel adj. - roz-albineţ. spălăţícă adj. - surie-albăstrie.

spăm ăitåt adj. - sperios (cal), spărét adj. - sperios (cal). Spărietul (BDŞ, 1495) - unde a fost sp ărietú ră/ - sperieciune. (CM ). Spărieţi (BDŞ, 1495)- s a t . (oc. Putna). sp ărioåică/ - p e r s o n a j din descîntec. spăsî (a) - a salva. sp ăsî (a se) - a se ruşina. spătar n. —loc unde se m ulg oile. spătar m. - dregător la curtea dom nească. La DIM. spătari (CDŞ, BDŞ - p a ssim ). specm ă (a) - a pleca repede. (CA D E). spécm ă fi. - aţă de cînepă. (C A D E). spéiefi. - coş din coajă de tei. La CADE. sp elcă / - ac de păr. La M .Sadoveanu. spelcă fi. - cîrlionţ. sp elcú ţă/ - ac de păr. spénţur n. - surtuc fară pulpane. spergalét n. - zăvoraş la fereastră. sp eteåd ză/ - stînjenel. speteådză fi. - fuscel la scară. s p e te å d z ă / - lopăţică găurită la sul. spetit n. - m uncă grea. sp ílcă / - v. spelcă. spílcă / - fercheş. E x p r. A se găti spilcă = a se îm brăca cu gust, îngrijit. spilcuită adj. - gătită. spin-din-casă m. —aloe. sp iniţă/ - fustă naţională. spin iţă fi. - sarafan. spiniţă fi. - fustă largă. spinui (a) - a îngrădi cu spini. spiridúş m. - drăcuşor. La DU. spiritúş n. - om care lucrează repede. spirtui (a) - a face să se spirtuiască. spirtui (a) - a trata cu spirt. spirtui (a se) - a se alcooliza. spirtuírc fi. - alcoolizare. spirtuít adj. - alcoolizat. spiţelnic n. - sfredel. La DU.

spiţer m. - farmacist. La C.Negruzzi. spiţercåsă f. - farmacistă. La N.Gane. sp iţerie/ - farmacie. La Al.Russo. spívă / - fire în cruce la urzit, spîcnă/ - aţă. La CADE. spîni (a) - a deveni spîn. La P.Ispirescu. spîni (a) - a-şi pierde penele, spînţ m. —spînz. spîrc m. - prichindel. La Al.Vlahuţă. spîrc n. - fîşie. La I.Sbiera. spîrc n. - bucăţică de cam e. La DLR. spîrcui (a) - a sfîrtica. La C.Hogaş. spîrcuire /.' - sfîşiere. spîrcuit adj. - zdrobit. La M. Sadoveanu. spîrcóci m . - pasăre de baltă, s p lin ă / - drug de-a curmezişul, sp lin ă/ - călcîi la plug. sp lin ă/ - coadă la îmblăciu. s p lin ă / - chingă la ferăstrău, sp o d g îr n işio å r ă / - policioară la jug. spodobi (a) - a se învrednici, spogîrní (a) - a lega cureaua căpeţelii. spogîrn işeålă/ - v. spogîrnişeauă. sp ogîrn işcăuă/ - gîtar la căpăstru, spogîrnişí (a) - v. a spogîrni. sp ogorn itoåre/ - gîtar la căpăstru, sp ogorn itoåre/ - curea la căpeţea. spoí ( a ) - a uni. spoí (a se) - a-şi da aere de om cult. sp olocăn ie/ - prima zi de post. s p o n c ă / - puţine. E x p r. P e sponci = în cantitate mică. (I.Creangă). s p o n c ă / - copcă. La M.Eminescu. spor n. - coajă de aldan. (Th.Holban). sporiş m. - troscot, s p o r n ic ie / - osîrdie. La N.Ţurcanu. sporn îgîşeålă/ - gîtar la căpăstru, sposóbnic adj. - capabil, sp o v å d ă / - spovedanie. La N.Ţurcanu. spovădui (a) - a se spovedi, spovăduit adj. - spovedit.

269 sp rå fcă / - anchetă. La C.Negruzzi. språfcă / - sărăcire. E x p r. A face sprafca = a jefui, a irosi. La TDRG. sprăvălí (a) - a răsturna. La N.Gane. sp rijin cå lă / - proptea la frînghie. sprijineâlă/ - reazem, spríjîn n . - călcîi la plug. spríjîn n. - chingă la ferăstrău, spríjînă f . - cîrlig de rufe. sprintenåş m. - ostaş cu arme uşoare, sprinţår m. - zglobiu. La A. Vlahuţă. sprinţâr adj. - amăgitor. La DU. sprinţârnic adj. - nestatornic, sprinţărói adj. - tare neastîmpărat. sprinţoúcă f - stropitoare, sprinţuí (a) - a stropi via. sp ríţă / - stropitoare, sp ríţă/ - stropitoare manuală, sp rîn ceån ă/ - geană, sprînceână de j o s / - geană, sprînceånă de la frunte/ - sprinceană, sprînceână de la o ch i/ - geană, sprînceånă de su s/ - sprinceană, sprînceånă ochiului/ - geană, sprîncencă / - sprîncenuţă. sp r u jîn ă /-a r c . sprujînă/ - arc la cîrligul de rufe. sprujîncă f. - arc de patefon, spúdză f . - depuneri pe vase. spudzătúră f . - spuză, sp u lb érn .-p lo a ie cu ninsoare, spulberată adj. - amărîtă. spúma-jinului adj. - liliachiu, sp u m ă /-sm în tîn ă . spúncă f. - copcă (la haină), spurcă (a sc) - a se urina, spurcă (a)- a murdări, spurcåt n. - scîm ă. La I.Creangă. spurcoaică/ - spurcaci. La S.F.Marian.

270 sputnic n. - unealtă de pescuit, sta (a) - a deveni. (TD). sta (a) - a se păstra. (TD). sta (a) - a i se face milă. (TD). stacån n. - pahar de 200 g. stacanåş n. - pahar de 100 g. stacană f. - pahar de 200 g. La M. Sa­ doveanu. (TD RG). stacanei n. - v. stacanaş. stacojiu adj. -ro şie tic . La V. Alecsandri. stacojîu-frum os adj. - roşu-stacojiu. stacóş m. - rac. La DLR. stacoşîu adj. - roşu-aprins. La DLR. s t a f i e / - n ă lu c ă . La V.AIecsandri. s t a j í lă / - stavilă de piatră la iaz. ståjniţă / - stanişte. stan ib oålă/. - baniţă. La DLR. s t a m c lc ă / - v. stam escă. stam éscă/ - daltă de tîm plărie. stam éstcă/ . - daltă lată de tîm plărie. stam estícă/ - daltă lată de tîm plărie. stam étcă / - v. stam escă. s t a m în ă / - săptăm înă. (TD). stan n. - partea de la umere pînă la talie, stan n. —pieptar, stan n. - pulover bărbătesc, stan n. —stană. stan n. - parte din aripa năvodului, stan m. - căm aşa de la brîu în sus. stan n. - partea de sus a unei rochii, stan n. - statuie. La M .Em inescu. stan n. - bolovan de piatră, stâncă/ —cioară. La DU. s t a n d o å lă / - ham bar pentru pleavă, s ta n d o å lă / - um brar pentru vite. stand oâlă/ - arie (de treierat), s t a n d o å lă / - ham bar pentru grîne. s t â n iş t e / - loc răcoros pentru vite.

stănişte/ - loc de întîlnire. (I.Creangă). stân işte/ - tabără. La A l.V lahuţă. stan oågă/ —v. conovăţ. stanóc n. —v. conovăţ. stanóc n. - gogineaţă (pe căpătîie). stanóc n. - parte a plugului, stanóc n. - strung pentru butucul roţii, stanóc ii. - u nealtă pentru tras obezile. stanóc n. - găvan la greblă, stanóc n. - coarbă la sfredel. stanóc n. - form ă pentru cărăm izi, stanóc n. - druc între cai în grajd, stanóg de legat caii n. - v. conovăţ. stan óu că /. - loc în apă pentru uneltele pescăreşti, s t â n ţ ie / - gară. s tå n ţie / - căpiţă de coceni. La M .Sadoveanu. La DLR. stanúţ n. - pieptar. stanúţ n. - ilic. stapúş n. - cep. ståre/ - vîrstă. E x p r. A fi în stare ci neva = a fi în etate. Om în stare. (TD), ståre/ - putere. E x p r. A fi în stare a fi în putere. ståre/ - bogat. E x p r. A fi în stare a avea anum ită avere. starodúb m. - cioroi. s tå ro s te m. - conducătorul unei bresle, s tå ro s te m. - guvernator al unei cetft(i La DLR. s ta ro s te (la B D Ş) - dregător: staro .l** de graniţă. ståroste m. - peţitor. La I.Creangă. ståroste m. - îngrijitor de biserică, starostíe/ - dem nitatea de staroste ol unei cetăţi, al unui ţinut. La CADF starostíţă/ - peţitoare, stårpă adj. - stearpă. (ALM ). ståtivă/ - m îner la ferăstrău, ståtive/ pl. - război de ţesut. La I>11

stative fi. pl. - tovărăşie. E x p r. A pune pînza în stative cu cineva = a lucra îm preună cu cineva, sta tiv e / pl. - unealtă de tăbăcărie. stative f . - război de ţesut (orizontal), stative fi. pl. - argea. La DLR. stativ e f pl. — ţesut (proces). D acă mîntuim stativele, eşim afară. (TD). stå tn ic adj. —chipeş, s tă v ă r n. - statornic. E x p r . O m de stav ă r = aşezat, stabilit. Cînd v a fi bărbatul om rău, sprinţar ş i va îmbla den loc în loc şi nice la un lucru nu v a fi om de stavăr, să-l gonească şi să-l scoată dentracel loc. (Pravila lui Vasile Lupu). s la v ă fi. - herghelie. La M .Sadoveanu. ståvă f . - loc îngrădit. La V. Alecsandri. stă v ă r n. - neclintire. La Dosoftei. slavóc n. - rîm nic. stavóc n. - fåraş. slăcăn él n. - paharaş (de rachiu), stă c ă n ú ţ n. - v. sta ca n ei, s t ă l p å r e / - ram ură verde. La DU. s t ă l p ă r i / pl. - păstăi (de năut). stănåucă f. - gogineaţă (pe butuci). Stănileşti (BDŞ, 1493)- s a t. (oc. Fălciu). Stănileşti (BDŞ, 1493)- s a t. (oc. Hotin). slăpâre f . - păstaie (de fasole), stăpînitór m. - despuitor. (CM), slărfo ci (a) - a strivi, slărlucí (a) - a străluci, stărlucós adj. - lucitor, sta ro sti (a) - a peţi. stă rosti (a) - a conduce o nuntă, slârostíe f. - atribuţia de staroste, s tă r o s to å e / - fem eie care stărosteşte. stărui (a) - a nevoi. (CM ), stătătoare adj. - copt (la m inte). E x p r . A li cu m intea stătătoare = ager. stătut adj. - răsuflat (vin). N .Ţurcanu. stăluţél adj. - în etate, slăvi (a) - a se alege cu ceva.

271 stăví (a) - a se statornici. steåg n. - m ică subunitate m ilitară (3 0 -4 0 de oşteni). steåg n. - drapel. A lM o ld a v ie is te a g de fa lă fd fîie fa ln ic în cer. (V.AIecsandri). Şi de acolea luă Ştefan vodă (cel M are) steagul Ţării M oldovei ş i se duse la scaunul Sucevii. (G r.U reche). steblúţă f. - răm urică. La E .Sevastos. steclăr m. - geam giu. La CA D E. steclâri n. - rindea cu daltă m ică. stéclă f . - sticlă. La D LR. stéclă f . - păhărel (de rachiu), stéclă f. - pahar de 2 0 0 -2 5 0 g. stéclă f . - carafa de 2 -2 ,5 /. stéclă beşîcuţă f . - carafa rotundă, stéclă bîrdănoasă f . - carafa rotundă, stéclă cu bolfă f . - carafa rotundă, stéclă de gaz fi - sticlă de lampă, stéclă de gazniţă fi. —sticlă de lampă, stéclă harbujăl fi. - carafa rotundă, stéclă harbuz fi. - carafă rotundă, stéclă îm pletită fi. - butelcă. La DEX. ste c lă r ie / - fabrică de sticlă. La CADE. steclăriu adj. - albastru-întunecat. stecleăncă fi. - borcan de sticlă (3 /). stecli (a) - a pune sticlă, stecli (a) - a sclipi. La DLR. stcclós adj. - lucios. La C A D E. stecluít adj. - cu geam uri, stecluítă fi. - cu geam urile puse. stecluitóri m. - geam giu, steclúţă fi. - sticlă m ică. La DLR. stegari m. - căluşar ce dansează steagul, stegari m. - vornicel (la nuntă), stegiş m. - v. stegari (vornicel). Stejar (BDŞ, 1458) - afluent al Bistriţei. Stejărei (CD Ş, 1445) - sat. stejăríe adj. - ca frunza de stejar. (TD).

272 s tc jă riş n. - dum bravă de stejari. s té je / - ştevie. s t é j i / pl. - lăcrăm ioare. stclåj n. - conovăţ. ste la r rn. - colindător cu steaua. s t é l c ă / - piele de căptuşit cizma. stele f. pl. - bubuline de grăsime. (TD). steli (a) - a am eţi. E x p r . A-i steli ochii = a vedea stele în faţa ochilor. steli n. - stil (calendaristic). O huimaşit norodu cu st el iu ista. (TD). stelín adj. - cu stele. La V.AIecsandri. s te liş o å r ă / - steluţă. La S.F.M arian. s te liş o å r ă / - s te lu ţă . La V.AIecsandri. stclnic adj. —înstelat. La V.AIecsandri. sté ln iţă / - păduche de lemn. stelói n. - stea mare. La A .G orovei. stelós adj. - strălucitor. La S.F.Marian. ste lu ţă / - bătrîniş (plantă). La DU. ste lu ţă / - pahar de 100 g. s te lú ţă -d in -s a c a ră / - albăstriţă. ste n d n. - stand. ste re z å t adj. - bun de însurat. ste re z ă tă adj. - cu lapte mult. s t e r g í e / - funigine în horn. ste rín ă f. - stearină. (TD). s te r jă r m. - stejar. (TD). ste rii (a) - a străpunge. (TD). ste rn e â n c ă / —m irişte. s te rp ă tú r ă / - loc sterp în porumbişte. s té rp e t n. - sterpături. La CADE. stíb lă /.' - răm urică. stíb lă f . - tulpină de floarea-soarelui. stíb lă f. - tulpină de ceapă. stíci n. - prăjină de îm pins luntrea. sticli (a) - a pune geam uri. s t i c l u ţ ă / - butelcuţă. La DEX. stigléte m. - pasăre. L a DU. stih u íre/ - versificare. La M.Eminescu.

stilí (a) - a lum ina (cu lanterna), stílţe/ p l. - prietene ale mirilor, stin ch í (a) - a conteni. La I.Creangă. stinchí (a) - a scădea (Ia fiert), stingher adj. - necăsătorit. La C.Hogaş, stingheréală / - stînjenire. stin gh ie/ - fuscel la scară, stinghíre a d j - stearpă. (ALM ). stirigie/ - cărbune de fum . La DU. stirişte/ - jelişte. E x p r. în stiriştea vîntului = în bătaia vîntului. stíşcă/ - scară deasupra ieslei. stíşcă / - v. sitişcă. stîb n. - par la corlatele puţului, stîlchíţi adj. - holbaţi. (TD). stîlcí (a) - a strivi strugurii, stîlp m. - tulpină. stîlp m. - furcă la puţul cu cum pănă, stîlp adv. - vertical. (TD). stîlp n. - colum nă. stîlpân n. - ghioagă. La V.AIecsandri. stîlpåre / pl. —păstăi. stîip í (a) - a hotărnici. stîlpít adj. - înlem nit. La A l.V lahuţă. stîlp ít adj. - aţintit. La C.H ogaş. stîm părător adj. - potolitor. stîm pi (a) - a conteni. La DU. stînă - turm ă (de oi). stîncă / - pietrărie. stîncós adj. - mînios. Stîngaci Jurjă (CD Ş, 1426) - boier. Stîngaci M ihail (CD Ş, 1436) - boier. Stîngaci Ivan (CD Ş, 1 4 3 9 )- b o ie r . stîngări adj. - stîngaci. stînjen de M oldova m. - măsură de lungim e îm părţită în 8 palm e de cîte 8 palmace. stînjen de lem ne m. - m ăsură pentru lemne. stînjeni (a) - a ezita. stînjení (a) - a se sfii. La C.N egruzzi.

stîn je n íre f. - sfială. La M .Sadoveanu. stîn jin n. - unitate de m ăsură. stîn jiu adj. - stînjeniu. s tîn jîn å ş m. - stînjenel. stîn jîn i m. pl. - loc de topit cînepă. s tîn jîn íc îfi - stînjenel. s t î n j î n í c / - stînjenel. s tîn jîn íu in. - stînjenel. stîrc n. - pasăre de baltă. La S.F.Marian. S tîrce şti (BD Ş, 1 4 8 7 )- s a t . s tîrc í (a) - a se ghem ui. La A l.Russo. s tîrc h í (a) - a fåta m înzul mort. stîrlic m. - pată neagră pe corp. stîrlici m. pl. - buşm achi. La DEX. s tîrn í (a) - a se trezi. La N .C ostin. s tîrn í (a) - a scorni. (TD ). stîrp i (a) - a nu da lapte. La DU. sto caşiu adj. —stacojiu. stocí (a) - a slăbi. (TD). stocí (a) - a secătui. La T.Pamfile. stoci (a) - a stoarce (o rană). La DU. sto cít adj. - uzat. La M .Em inescu. sto d o å lă fi. - ham bar pentru grîu. sto d o â lă f i - m agazie pentru pleavă. sto g o m ân ă /.' - oi cu lîna scurtă. stogós adj. - volum inos. (DLR). sto g u í (a) - a aşeza în stoguri. sto g u írc fi. - clădirea snopilor în stog. sto g u ít adj. - clădit în stog. sto g u rcle fi. pl. - grăm ăjoare. síoiân n. - cadă mare. stoiăn n. - furcă la puţul cu cum pănă. sto iân c ă fi. - cadă mare. stoică fi. - stîlp de lemn la streaşină. stoică fi - posteucă. S toicăi (CD Ş, 1467) - copiii ~. stol n. - m ulţim e. La M .Em inescu. stol 111. - sol. (TD). slo lér 111. - tîm plar. La CA D E. sto le ríe fi. - tîm plărie. (C A D E), stolí (a) - a se rîndui în stoluri.

273 stolíţă fi - capitală. La I.Neculce. stólnic m. - dregător domnesc. (DIM). stólnic m. - ş e f bucătar boieresc. stólnic m. - dregător la nuntă. stólnic m. - tîmplar. stolniceâsă f i . - gospodină ce serveşte nuntaşii. stolniceâsă fi. - soţia stolnicului, stolnicél m. - boier de rang inferior, stoln icíe fi - funcţie de stolnic, stolnicíe fi - sediul stolnicului, stólniţă fi. - placă de lem n pentru tăiţei. stolohân m. - snop de secară îmblătită. stolohăní (a) - a îm blăti. stolohăní (a) - a snopi (în bătăi), stolp n. - colum nă, stópcă fi. - pahar de 100 g. stópcă fi - ciocan, stó rişti f i pl. - resturi de nutreţ, storohân n. - v . stolohan. storohăní (a) - a chinui. L a D osoftei. storohăní (a) - a îm blăti. storohănit adj. - îm blătit. storoní (a) - a stîlci în bătăi. La CADE. strachină fi. - taler (la cîntarul de mînă). străchină f i - lighean (de alum iniu), strâchină cu borţi fi. - strecurătoare, strachină de hîrb fi. - strachină de lut. strâchină de p lăm ădit fi. - covată, strâchină de scurs ch iroşte / - v. strachină cu borţi. strachinúţă fi. - taler (la cîntar). strafidă f i - stafidă. La V.AIecsandri. strâi n. - haine. La C A D E. strai n. - costum aţie. L a N .Ţ urcanu. strai n. - costum aţie. La C .Ivănescu. strâi n. - suman. La I.Sbiera. La CADE. straie n. pl. - haine. La M .E m inescu, M .Sadoveanu, N .L abiş, A ndrei Lupan.

274 straistår n. - traistă la cai. stråistă/ - traistă, stråiţe f. pl. - hăinuţe. La I.Sbiera. strajă f. - pază, prestaţie: paza hotarelor, strajă f. - pază. (N .Labiş). s t r a j ă / - vergea la coarnele plugului, strajă/ - pană la coarda ferăstrăului. strajă/ - plaz. s t r a j ă / - aţă ce uneşte m arginile avei. s t r å j ă / - răsuflătoåre la poloboc, s trâ jn ic n. - carte bisericească, s trâ jn ic m. - paznic, s t r a j n i ţ ă / —turn de strajă, s tr å n iă / - parte destrăm ată, s tr a m în tå (a) - a strănuta, s t r a n ă / - vergea la coam ele plugului, s t r a n ă / - loc pentru cîntăreţii în bise­ rică. La C .N egruzzi, V.AIecsandri. s tr a n ă / - scaune lîngă iconostas, s t r a n ă / - corlåtă (la pod), s tr a p ă lc ă / - prăşitoare. s tr a p å r rt. - cultivator, s tr a p å ţ n. - arşiţă. La HEM , DLR. stra ş id z î (a) - a se veştezi, s tr a ş íd e / pl. - stafide, s tr a t n. - podea, s tr a t n. - colac de piatră la puţ. s tr ă b â b ă / - străbunică, s t r ă c h i n í c ă / -c e rşe to r, s tră c h in o å e / - strachină mare. s t r ă c h i n ú ţ ă / - strachină m ică. s t r ă c h i o ă r ă / - străchinúţă. s tr ă c u r ă f. - strecurătoare (de metal), s tr ă c u r ă / - strecurătoare din pînză. străd å ln ic adj. - sîrguitor. La I.Creangă. s tră d ă n u í (a) - a suferi. La V.AIecsandri. s tr ă d ă n u í (a) - a se strădui. La DLR. s tră in e i adj. - ţintaţi. s tră in e i adj. —îndepărtat.

străiniór adj. —străinei. La S.F.Marian. străistc/ pl. - păretare înguste, străjår m. - paznic. La M .Em inescu. străjér m. - paznic. La I.C reangă. străjuí (a) - a păzi. La G r.U reche. străjuíre/ - păzire. La C .N egruzzi. străjuitór m. - paznic, strălúciu adj. - lucitor, str ă m ă tú r ă / - fir destrăm at, str ă m u r a r e / - băţ lung cu v îrf ascuţit, s tră m urare/ - nuieluşă. La E.Sevastos. străm ută (a) - a strănuta, străpăciúne / —sterpăciune. străşnicí (a) - a am eninţa, străşn icie/ - năprăsnicie. La CADE. străşnicie/ - grozăvie. La Al.Vlahuţă. strătăiâ (a) - a întretăia. La Al.Vlahuţă. străţése (a) - a întreţese. Străvinoasa (CDŞ, 1 4 2 8 ) - pîrîu. streăz n. - cadă mare. La CADE. strecătoåre/ - săculeţ din pînză rară. strecătoåre/ - pînză rară de strecurat. s tr e c ă to å r e / - faţă de masă. strechiă (a) - a strechea. strcch ie/ - streche. strecurători n. - durşlag. strédie/ - fagure de m iere. La DU. strédie / - ravac. strciníc/ - înstrăinare. stréistie/ - trestie. stréistie/ - lujer de stuf. strélcă/ —chingă la ferăstrău. strélcă/ - tulpină de ceapă. strélcă/ - pană la ferăstrău. strelíţi m. pl. - vînători. La I.Neculce. strém ţe/ pl. - franjuri. strem ţós adj. - zdrenţuros. strem ţurós adj. - zdrenţăros. stréşin ă/ pl. - streaşină. streşini (a) - a acoperi gardul.

streşinit adj. - acoperit (gardul), streşînåri m. - lemn ce sprijină căpriorii, stréşînă f . - stuf gros. stréşnă f. - încăpere pentru alimente, streténie f . - Întîmpinarea Domnului, strică (a) - a se certa. (TD). strică (a) - a sparge (nuci), strică (a) - a abate (din cale), stricăre f . - ruinare. La B.P.Haşdeu. stricăre f . - distrugere. La C. Negruzzi. .stricåt n. - distrugere. La V.AIecsandri. stricåt adj. - ciupit. E x p r. A fi stricat de vărsat = a fi suferit de variolă, stricåt de sam că adj. - cocoşat, s t r ic ă tú r ă / - brac. stricăţícă adj. - ciupită. La E.Sevastos. stricăţícă adj. - ciupită de vărsat, s t r íc ic ă / - panglică (de metal), stricneå f . - cuţit de crestat pielea, stricneălă/ - v. stricnea. La DELM. stricní (a) - a cresta un animal bolnav, sirieni (a) - a curăţi peştele. La C.Hogaş. strigårc /.' - dopros. La DLR. Strigoaia (B D Ş, 1 4 7 5 )- s a t . strigoăică f. - strigoaie. La V.AIecsandri. s t r ij íe / - funingine din horn. stripåc rt. - cultivator, slríşcă f. - sm oc pe fruntea calului, strîjnic in. - m înz între unul şi trei ani. strîjnic m. -c îr la n . La DU. strîjnicí (a) - a reteza coada mînzului. Strîm ba (CDŞ, 1434) - pîrîu. Strîm tură (CDŞ, 1428) - selişte. slrîm túţ adj. - cam strîmt. strînårc f. - pată albă pe botul calului, slr în g ă to ă r e / - pană la ferăstrău, strînsúră f. - oameni veniţi la joc. strînsúră f - locul pentru joc. slrocheålă f. - stropire, slrochílniţă f. - maşină de stropit via.

275 stro ch itó r rt. - stropitoare. strocojîu adj. - stacojiu. strocúş adj. - stacojiu. strofolí (a) - a se răţoi. strofolí (a) - a se lăuda. stroh n. - răm ăşiţă de fîn m ărunţit. stroh rt. - culcuş. La C.H ogaş. stroh n. - culcuş de paie. stro h ă ri m. pl. - ucraineni. stró h o t n. - paie din culcuş. La DLR. stro h u í (a) - a îm prăştia fînul. strói rt. - rînd. N e-a pus la stroi. (DLR). strói n. - a pedepsi. E x p r. A bate pe cineva la stroi = a lovi cu băţul. stróilea m. - prostănac. La I.Slavici. stropşi (a) - a schim onosi. stropşi (a) - a se răsti. La I.C reangă, M .Sadoveanu.

stropşi (a) - a zdrobi. La Gr.U reche. stropşi (a) - a strivi (strugurii), stropşit adj. - călcat în picioare, stropşit adj. - zăpăcit. La V.AIecsandri. stropşit adj. - bolnav de epilepsie. DU. stro p şitú ră f . - epilepsie. La DU. stru c n. - cocean fară foi. stru ch í (a) - a scuipa, strucióc n. - ciorchine de struguri, stru g n. - cuţitoaie. stru g rt. - sinălău. stru g rt. - sfredel. strug rt. - strung de strungit butucul roţii, stru g rt. - crăpătură în copita calului, stru g rt. - unealtă de tîm plărie. stru g rt. - v. stru g u re, stru g aí (a) - a strunji. stru g å ri m. - m eşteşugar-lem nar. stru g ă ri (a) - a fasona lemne, stru g ă rie f. - m eseria strugarului. stru g u í (a) - a strunji.

276 struguraş m - ciorchinei de strugure. Binele de la mamă C a un struguraş de poam ă. (E.Sevastos). strugure m. - ciorchine, strugure n. - ciorchine de struguri, strugure m. - ciorchine de strugure. Ţara mea, Moldovă-mamă, Vatra doine­ lor străbune! C a un strugure de poam ă Eşti p e harta Uniunii! (P. Zadnipru). str u g u şó r /w .-ciorchinei. (TD). struhåcică / - lopată de fier. Struhău - toponim , reg. Cernăuţi, strujåc n. - saltea (de fîn, de paie), strujån m. —cocean. La DLR. s t r u j e å / - talaş. La T.Pamfile. strují (a) - a peni. (I.Creangă). strují (a) - a ju p u ia ştiuletele de foi. strují (a) - a da la strung. La DLR. stru jíre/ - strujit. La DLR. strujit n. - jupuiat. La DLR. strujit adj. - lucrat cu strungul. La DLR. s t r u j i t u r ă /- v. strujca. stru jí (a) - a reteza coam a m înzului. strují (a) - a curăţi copacul, strújnic m. —m înz cu coam a tunsă, strú jn iţă/ - strujitură de lemn. s t r ú jn iţ ă / - unealtă de dulgherie. strú jn iţă / - strung. La T.Pamfile. strulubâtic adj. - vînturatic. strum énte n. pl. - unelte agricole, strum énturi n. pl. - scule de fierărie, stru m înåre/ - bici cu coada lungă, s tr u m în å r e / - coada undiţei, stru m înåre/ - lujer de stuf. s t r ú n ă / - sfoara undiţei, s t r ú n ă / - coardă de arc. s t r ú n ă /-o rd in e . E x p r. A m erge ceva strună = e în regulă, cum trebuie, strúnă adv - sm irna. La DEX.

stru n é/ - vergea la coam ele plugului, stru n eå/ - strună. La C.H ogaş. s t r u n e å lă / - opritoare. La DU. Strunga (CD Ş, 14 1 1 )- s a t . strungåre / - strunjire. strú n gă/ - strung de strunjit butucul, struni (a) - a stăpîni (un cal), struni (a) - a pune la punct, stru n íţă/ - lam bă la căruţa fară leuci, strupí (a) - a lărgi (ochiurile sitei) strú şcă/ - strujitură de lemn. strú şcă/ - rum eguş, struşleåc n. - strecurătoare, stuchí (a) - a scuipa. La I.C reangă. stuchít n. - scuipat. La I.C reangă. stu ch itú ră/ - scuipătură. (TD). s t ú d e n iţ ă / - boală a gingiilor la cai. stuf-de-grind m. - stu f crescut pe uscat, stuh n. —stuf. La DU. stuhăríe / - stufărie. stuhăríş n. - stufăriş, stuhăríş n. - opuşină. La DLR. stúhlu adj. - greu (m iros), stuhui (a) - a acoperi cu stuf. stuhuít adj. - acoperit cu stuf. stú lcă / - scăunel (pentru copii), stulghí (a) - a fiăm înzi. stulghítă adj. - flă m în d ă (vaca), stup adj. - plin. E x p r. A fi stup de toate = a avea de toate, stu p ă to å r e / - dop. stup ătoåre/ - vrană, stupúş n. - dop (la dam igeană). stupúş de burete n. - dop. stupúş d c plută n. - dop. stur m. - ţurţur de gheaţă. La CA D E. sturlucí (a) - a străluci, sturlubatic adj. - nebunatic. (TDRG). sturluibå (a) —a înnebuni, sturluibåt adj. - smintit. (C.Negruzzi). s tu v ă ríe / - stufărie.

s u b å r b ă / - gîtar (la căpăstru), su b ă rb íe / - v. s u b a rb ă . su b g îtå r «. - gîtar (la căpăstru), s u b g ră tå ri n. - cenuşar. s u b su o a ră f . - partea de sub umăr. s u b ţio a ră / - subsuoară, s u b ţió r n. - lăstar neroditor, su b ţire adj. - ales, fin. s u b v å tră / - cenuşar (la plită), su c a g h íţă f - cui de sem ne pe gheaţă, sucål n. - oală de noapte, su c a ltó ri f. pl. - încălţăm inte de piele, s ú c ă / - capriciu, nărav, su căléte m. - colac (funie). (TD RG). sucălí (a) - a cicăli. La I.Creangă. sucălí (a) - a necăji. La E.Sevastos. sucălí (a) - a depăna pe ţevi la sucală, sucălí (a) - a m oronci. sucălí (a) - a lucra de m întuială. s u c e å l ă / - ţesală. suceavă / - ţeava suveicii, sucelâ (a) - a ciuli urechile (calul), suci (a) - a învălătuci, su c ito r n. —sul m ic de lemn. su c ito r «. - pană. (T.Pamfile). sucrn ăn «. - m anta fără glugă, súcnă /. - fustă groasă. La E.Sevastos. s u c n i ţ ă / - fustiţă groasă. La DLR. su c u lté ţ «. - strecurătoare din pînză. s u d å n c ă / —iarbă-de-Sudan. sud elcă f. - cîrlig de tricotat, su d g iú c n. - c îr n a ţ . La DU. su d ú c m. - şalău. La DU. su d u í (a) - a înjura. La M .Em inescu. s u d u iâ lă f. - înjurare, s u d u íre f. —înjurare, s u d u itú ră f. - înjurătură, su d u şél ni. - şalău mic. s u fe rin ţă f. - straste. (CM ), siiliritó ri adj. - rezistent. (TD). su fit n. - tavan.

277 sugaråş n. - purcel pînă la 3 luni. sughiţ rt. - salutare. Sughiţ bun. (TD). sugí (a) - a întinde aluatul. sugí (a se) —a se zvînta. sugurél m. - sugar. sugurél m. - beţivan. suguşă (a) - a muşca. La M .Sadoveanu. suhărcă f. - coptură din ouă şi zahăr. s u h å t «. - imaş. La A .V lahuţă, s u h å t «. - loc de adăpat vitele. suhălăríe f. - corvadă. suhăţíe f. - păşune. La T.Pamfile. suiåcw. - ham bar. sujéa f. - lam a cuţitului. sujél m. - bubă (la deget). sujétătúră / - săgetătură. sujitórrt. - sucitor. sul «. - ax cu ghiventuri la teasc. su l rt. - m ustuitor. sul (de p ă s ă ri) n. - cîrd de păsări. sulăc «. - suvac. sulcínă f. - sulfină. La N .B eldiceanu. súle rt. pl. - suluri la războiul de ţesut, suleågăn m. - vită slăbănoagă. CA D E. sulétic adj. - zvelt. La M .Sadoveanu. sulétnic adj. - subţirel (om), sulétnic adj. - înalt şi slab. súlger m. - dregător care strîngea sulgiul. La DIM. sulgeríe f. - dem nitatea de sulger. súlgiu «. - dare plătită pentru vitele tă­ iate. La DIM. sulhăc rt. - sulă lungă. La CA D E. sulhåri m. - trunchi de copac. La DLR. sulígă f - stu f fraged. suliţâre f. - străpungere. M .Sadoveanu. s u l i ţ ă / - g iu d e a . (CM ). sum an «. —haina ţăranilor. La DU. sumănu-busculu adj. - portocaliu-închis.

278 sum ăiéş n. - suman mic. La A.Vlahuţă. s u m ă to å re f. - curcubeţică. s ú m b u ră f. - sîm bure. sú m c ă f. - sacoşă. sú m că f. - geantă. sú m că f. - strecurătoare de pînză. su m ccå (a) —a sufleca. su m é ţ adj. —sem eţ. s ú n ă t n. - clopoţel. su n d ú c n. - cufăr. La M .Sadoveanu. su n d ú c n. - ladă pentru haine. La DLR. su n d u c él n. - s u n d u c mic. La DLR. sunducél n. -c u fă ra ş. La M.Sadoveanu. s ú n g u r pron. —v. sin g u r. su n icå (a se) - a se însănătoşi. (TD). s u o â ră f. - lăstar la rădăcină. su ó ri f. pl. - lăstari la rădăcină. su p a t n. - locul de sub pat. (TDRG). s u p å t n. - gaură într-un mal. s ú p ă r n. - necaz. La N .Costin. sú p n ic n. - supieră. s u p ra v e g h e to r m. -p ră v ito riu . (CM ). sú p re adv. —deasupra. (TD). s u p t ú r ă / —sorbitură. su p ţîó ri f. pl. - lăstari neroditori. su p ţîó ri f. - lăstari la tufa de struguri. su rcea f. - prăjitură fărîmicioasă. DLR. su rcé ln ic n. - rindea cu un cuţit. s u rd ú c n. - coastă pietroasă. (TD). s u rd ú c n. - coastă rîpoasă. La CADE. su ré p e adj. - s ir e p e . (TD).

surie n. - cireadă. suriétic adj. - de culoarea bozului. surlari (BDŞ, 1495) - cîntăreţ din surlă. surlă f. - rît. La DLR. surlă f. - fluer la capăt ca o pîlnie. surlişoâră/ - r î t i ş o r . La M .Sadoveanu. suroétică adj. —întunecoasă. surói n. - boală de picioare la cai. su rorélef. p l - surioare. surpús n. - loc prăpăstios. surtuc n. - palton scurt. La DU. suruépe adj. - v. sirepe. sus-însem nåt adj. —m enţionat. susăíţă f. - susai. susciór adv. - puţin mai sus. (TD). suseân n. - locuitor al Ţării de Sus. susuiåc n. - hambar. suşârcă f - hambar. sú şcă/ - arie (de treierat). su şígă/ - cegă. su tă f. - pahar (100 g). sú tcă/ - o zi şi o noapte, 24 de ore. súturi num. - sute. suvăc n. - cuţit de ju n g h iat porcii. suvåc n. - sulă m ică şi groasă. suvåc n. - ac lung şi gros. suvåc n. - copil neastîm părat. suvăc n. - sulă, ac m are. La C.H ogaş. suveică f. —igliţă. s u v e r e n ité t c ă /- t i z î c rotund. svadă (BD Ş, 1458) - ceartă. svetíteli m. - ierarh.

ş şa b âc / - găurele la broderii, şa b a n ă f. - anteriu. (I.N eculce). şă e r rt. - dans. (Th.H olban). şăfă f. - m asă de bucătărie, şăfă f. - blidar (în perete), şăfă / - dulap pentru veselă, şă fe r m. - prieten apropiat al m irelui, şă fe r m. - m ijlocitor. La V.AIecsandri. şagă / - g l u m ă . La C.Negruzzi, I.Sbiera. şaiăc n. - postav aspru de lînă. CADE. ş ă ic ă / - haită de câini, şă ic ă / - căldare. şăică f. - taler (la cîntarul de mînă). şă ic ă / - tava rotundă de copt pâine. şă ic ă / - vas de tinichea. ş ă ic ă / - luntre. La I.N eculce. La DU. şăică de co p t / - t a v a dreptunghiulară. şăică d e m u l s / - şiştar. şă ice/ pl. - cîntar de mînă. şa ită u n. - m enghină. şal rt. - broboadă mare cu ciucuri. (DD). şal n. - streaşină. (Th.H olban). ş a lå n d ră / - luntre cu fundul plat. ş a lå n d r ă / - luntre de doi oam eni. şa la v å ri m. pl. - nădragi. ş â l ă / - sală. La C A D E. şalău m. - m onedă m oldovenească. şalgău m. - ocnaş, care tae sare. ş a lé u c ă / - scîndură. ^aléu că/ - toc la fereastră, ja lé u c ă / - scîndură laterală la căruţă, şalgîni m. pl. - salcîm i. şa lín c ă / - broboadă cu franjuri, şalín că m o c ă n e a sc ă / - broboadă, ş a lin c ú ţă / - basm a de bumbac, şa lo ăn e n. pl. - eşaloane, şa lv a ri m. pl. —berneveci. şa Ivír m. - pungaş. La I.N eculce.

şam m. - pînză groasă. La C .Stam ati. şam âtră/ - îngrăditură din nuiele, şan m. - lemn de întins pielea. La DU. şån că / - traistă pentru m încare la cai. şan d ra m ă/ - încăpere pentru unelte, şan d ram a / - bucătărie de vară. şan dram ă/ - streaşină, şan dram ă/ - tavan de scînduri. şan dram ă/ - um brar pentru vite. şan dram ă/ - încăpere cu streaşină, şantalâb adj. - cu m ers greoi (cal), şånti adv. - şi de acum înainte, şanţ n. - stavilă de oprit apa. şånţ covăţit n. - hîndichi. şapcă (BD Ş, 1 4 6 0 )- c h ip iu , şapcă / - pălăria florii-soarelui. şâp că / - căpăcel la fitilul lămpii, şar n. - r în d e a de făcut jgheaburi, şar rt. - paralel de tîm plărie. şarabån n. - paş (la căruţă), şarabăn n. - bobîm ac. ş a r a b å n ă / - căruţă m are. La CA D E. şarafăn n. - ja ch e tă fem eiască. şarafín că/ - scurteică. (TD). şaråg rt. - şiră de porum b, şaragån n. —cerc (la plită), şaram pói rt. - stîlp de telegraf, şaram pói rt. - stîlp la streaşina casei, şaram pói rt. - par la corlatele puţului, şaram pói n. —par bătut în păm înt. şaram pói rt. —stîlp. (TD ). şaram pói n. - par gros. La CA D E. şaram pói n. —dans popular, şarån m. - crap. ş a rc ú ş c ă / - râzătoare, şarétă / - trăsură. şa rf n. - broboadă de m ătase cu franjuri, şå rfă / - v. şarf.

280 şarg adj. - galben-deschis. La DU. şarg m. - cal şarg. La I.Sbiera. şârlă / - javră. şarm åncă f. - unealtă de treierat. şarm åncă f. - flaşnetă. şarm åncă f. - m inavet. şarnícă f. - balam a (la uşă, fereastră). Şarpe (CDŞ, 1436) - postelnic. şaş adv. - îndată. La CADE. şat n. - luft. şatrâncă f. - covor m iţos, cu ciucuri. şatrår m. - dregător dom nesc. şåtră f. - coviltir (la căruţă). şåtră f. - verandă, terasă deschisă. şaua cotigii f. - parte a cotigii. şaucúţă de sare f. - cutie pentru sare. şavgău m. - lucrător la ocnele de sare. şavró n. - crem ă de ghete. şăgåci adj. - glum eţ. La I.Neculce. şăgalnic adj. - glum eţ. La I.Creangă. şălviríe f. - înşelătorie. La I.Sbiera. şcheåucă f. - fem eie bătrînă. şchiåu m. - bulgar. La CADE. şchioapă f. - măsură de lungime. La DU. Şchiopeni (BD Ş, 14 8 9 )- s a t . şcoådă f. - pagubă. (Th.H olban). şeacîr m. - orb de un ochi. şeacîr adj. - cu un ochi puţin închis. şeâră f. - turtă de ceară. şegătăí (a) - a cicăli, a roade. La TD. şeiåc n. - v. şaiac. ş é i c ă / - parte a plugului. şéică f. - baieră la biciuşcă. şelånt pron. - celălalt. şelâtă f. - salată. şeledzå (a) - a ţesăla. şeledzå (a) - a ciuli urechile (calul). şe lú ţ n. - broboadă. (TD).

Şepcle (CDŞ, 1 4 3 1 )- s a t . Şcpteşani (BDŞ, 1 5 0 1 ) - pădure. şer n. - schijă. şer n. - tablă, tinichea. şer n. - alum iniu. şer n. - cerc la plită. şer n. - pirostrie. şer n. - vătrai. şer alb n. - tablă zincată. şe rå ri m. —tinichigiu. şerb m. —rum în. Fiece rumîn să răiniie veşnic la această stare. (L egătura lui M .Viteazul). Şerb (BDŞ, 1493) —nume. Şerb R ăspop (BDŞ, 1493) - răzeş, şerbíe f. - ru m în ie , stare de dependenţă a ţăranilor valahi, şerbóvcă f. - zăr de caş cu păsat, şerb ú şcă/ - v. şerbóvcă. şerestéu de-o m înă n. - ferăstrău, şerestéu mic n. - ferăstrău, şergătoăre f. - fem eie care m archează alesul covoarelor. şerghíe f. - partea de sus a jugului, şérie f. - fiere. şeríe adj. - de culoarea fierului, şerpînţă f. - iarba şarpelui. La DU. şérvăt n. —basm a în patru colţuri, şérvăt n. - broboadă de m ătase, şérvăt rt. - basm a în trei colţuri, şése adj. - întinse. La M .E m inescu. şesurél n. - şes mic. La E .Sevastos. şetrari (CD Ş, 1443) - dregător, şez n. - loc drept, şezătă f. - stîlp la streaşina casei, şezătoare f. - m ică adunare la ţară (seara). I.Creangă. şezători (a) - a se lenevi. (TD ). şezînă f. - m onedă m oldovenească, şfac n. - laţ. La CA D E. şfåră f. - sfoară. La CADE, DLR, DEX.

ş f â r ă / - fum . La M. Sadoveanu. ş la ru i (a) - a înşira pe sfoară. (TD). şfăru í (a) - a lega cu sfori. La N.Gane. şla ru it adj. - legat cu sfoară. La CADE. şfért n. - im pozit în bani, plătit de pa­ tru ori pe an. şfíchi n. - pleasnă. La I.Creangă. şfichiuí (a) - a lovi cu biciul, şlichiuí (a) - a lua peste picior, şfichiúre f. —biciuire, şfichiuit adj. - lovit cu biciul, şfîch iu itó r adj. - usturător, ş f ó r c ă / - şiret, şiăc n. - v. şaiac. şicuí (a) - a aranja în ordine de luptă, şin d ilâ r m. - m eşter de şindrilă, şin d ilă f. - şindră. şindilă f. - ş i ţ ă . La M .Em inescu. şindilí (a) - a acoperi cu şindrilă, şindilí (a) - a trîndăvi. E x p r. A şindili fără c h iro a n e = a tăia frunze la câini, şin d ilíţă f . - şiţă, şindrilă mică. (TD). şin u í (a) - a strînge, a fereca şinile. şip n. - carafa. La V.AIecsandri. şip cu í (a) - a îngrădi cu şipci. şip c u íre f. - îngrădire, şip c u ít adj. - îngrădit, şípot n. —bijoi. şipot (BD Ş, 1490) - izvor, apă repede. Ş ipote (C D Şs, 1459) - semn de hotar, şip u ré l n. - sticluţă. La S.F.M arian. şip u şó r n. - flacon. L aA l.R usso. şir n. - zeam ă de m ăm ăligă, şiretlic n. —vicleşug. La M .Em inescu. şirín c ă f. - fîşîie îngustă de păm înt. şiiiă u n. - şiroi, şí.şcă f. - paie tocate, şíşcărie f. - vrăjitoare. La T.Pamfile. şiş e ó rn iţă / - m aşină de tocat paie. şişcuí (a) - a m ărunţi paie.

281 şişcuíre f. - tocare. şişcuít adj. - tocat, şiştoåre f. - m arginea stofei. La DU. şivói n. - val, m ulţim e. La CA D E. şleåh n. - drum bătătorit. La CA D E.

şleahtă f. - nobilim e polonă, şleahtă f. - ceată, bandă, şleahtici m.pl. - pătură socială, şleåpcă f. - şapcă. La DU. şléau n. - curea ce leagă ham ul de că­ ruţă. La CADE.

şléică f. - curea groasă la ham . şliboviţă f. - ţuică de prune, şm echerie f. - şiretlic. La CA D E. şm otrí (a) - a m uştrului. La I.Creangă. şm ótru n. - instrucţie m ilitară, şoăldă f - coastă. La N .Ţ urcanu. şofråc m. - pasăre m igratoare. Şolda (BD Ş, 1493) - boier m oldovan. Şoldan Petru (CD Ş, 1 4 1 1 )- r ă z e ş , şoldân n. - vătui. La DU. şoldăní (a) - a şoldi. La V.AIecsandri. Şoldeni (BD Ş, 1 4 9 3 )- v a le . Ş old en i (BD Ş, 1 4 9 3 )- s a t . Şoldeşti (BD Ş, 1 4 6 9 )- s a t . şóltic m. - şm echer. La DU. şoltúz m. —cap al comunităţii orăşeneşti, şom îlc m. - cîrtiţă. La C A D E. şont m. - şchiop. La C A D E , DLR. şonţ adj. - şchiop, şonţí (a) - a ologi. La C A D E. şop n. - şopron. La DU. şópă f. - ghioagă. La V.AIecsandri. şopîrcăiålă f. - înşelăciune. La CADE. şopîrcăi n. — înşelăciune. E x p r. A um bla cu şopîrcaie = a um bla cu am ă­ geli. La DU. şopîrcăi (a) - a um bla cu fleacuri.

282 Ş o p îr lă (BDŞ, 1483)- b o ie r moldovan. Ş o p îr lc n i (BD Ş, 1483)- s a t . ş ó p o t n. - şoaptă. La DU.

şterghină f. - cuvertură. La T.Pamfile. ştim ă f. - duh rău. La M .Sadoveanu. ş tio å ln ă / - bulboană. La I.C reangă. ştiob n. - troacă pentru porci. La DU. ştiobîlc interj, - zgom otul căderii unui

ş o p o t i (a) - a şopti. La DU.

corp în apă.

ş ó p r u n. - şopron. La M .Sadoveanu.

ştiobîlcîí (a) —a cufunda repetat în apă. ştioldîc n. - prăjină pescărească, ştiri (a) - a se umila laringele. (CADE), ştiubéi n. - trunchi scobit. La CA D E. ştiubéi n. - stup. La C.Conachi. ştiubéi n. - g h iz d u r i. La T.Pamfile. Ştiubeeni (CD Ş, 1 4 3 6 )- s a t . Ştiubeeni (CDŞ, 14 3 7 )- p îr î u . Ştiubceşti (CDŞ, 1 4 4 8 )- s a t . Ştiubéi (CDŞ, 1436; BDŞ, 1466) -

ş o p r ú ţ n. - şopron mic. La S.F. Marian, ş ó r liţă f. - pasăre de pradă, ş o r o b o t e å lă / -ş u ş o te a lă . La DLR. şo r o b o tí

(a) - a şuşoti. La DLR.

şo se lu it adj. - pietruit. La M.Sadoveanu. ş ó t ie f. - boroboaţă. La M .Em inescu. ş o t ió s adj. - glum eţ, ş o t r o å g ă / - cizme vechi. La T.Pamfile. ş o v ă i t ú r ă / . '- cotitură. La 1. Sbiera.

interj. - im ită m ersul unui şchiop. La CA D E. şovîlcîí (a) - a şchiopăta. La I.Creangă. şovîrní (a) - a se legăna, şovîrnóg adj. - olog. La S.F.M arian. şovoít adj. - întortocheat. La DU. şpåncă f. - ovine cu lîna subţire, şpåncă f. - lînă subţire, şpåncă /. - vişin cu fructe mari. Şpåncea f - toponim (G lodeni). şpanchi adj. —şasiu. La V.Vasilache. şparlí (a) - a şterpeli. La E.Camilar. şparlí (a) - a fugi. E x p r. A o şparli = a pleca pe neobservate, a o şterge, şpcrlă f. - spuză. La DU. şpérlă f. - osîndă. E x p r. A da pe ci­ neva prin şperlă = a se purta rău. şpígă f. - fem eie iute. ştangă f. - bară. La M .Sadoveanu. şteåf n. - vînătae. şteåp n. - aşchie. La S.F.M arian. şteåp n. - ţepuşă. La DU. şteårţ n. - opaiţ. La CADE. ştergar n. - basm a. La V.AIecsandri. ştérge-o! voc. - p a ş o l. La DLR. ş o v îlc

fîntîna lui ~.

Ştiubéi (CDŞ, 1453) - movilă. Ştiubéi (BDŞ, 14 9 2 )- s a t . ştiubeiaş n. - stup mic. Ştiubciul (BD Ş, 1 4 9 2 )- s a t . ştiuléte (de păpuşoi) m. - cotolan. şúbe f. pl. - haine, şubéică f - şubă scurtă. La DLR. şucadå f. - adj. - mare de tot. La CADE. şugubăţ adj. - bun de glum e. (DD). şugubăţ adj. - primejdios. La I.Creangă. şuguí (a) - a glum i. La C .N egruzzi. şuguiålă/ - glum ire. La DLR. şuguíre f. - glum ire. La DLR. şuguít n. - glum it. La DLR. şuguitór adj. - care glum eşte, şuhăríe f. - guturai. La DLR. şúi n. - năglugă (boală). La DU. şúi adj. - zănatic. La M .Em inescu. şúi n. - ţicnit. La I.C reangă. şuie adj. - pătrunzător. La M.Eminescu. şúiet n. - vîjîit. La M .Sadoveanu. şúiet n. - foşnet. La M .Sadoveanu. şúiet n. - susur, murmur.

ţiklcr m. - şarlatan. La V.AIecsandri. ţu lcríe f. - înşelătorie. La C.N egruzzi. . ii iu ucgél n. - şom oiag mic. sum ucgí (a) - a strînge şom oiag. şiniiiiiăg n. —m ănunchi, ţu p u r í (a) - a se furişa. La I.Creangă. şură J'. —construcţie - anexă, şură/ - gură spartă. E x p r. A căsca o Uiiră cît o ş u r ă = a deschide larg gura. A avea o g u ră cît o ş u r ă = a avea gură mare; a vorbi m ult şi zgom otos, şu rú b n. - şurup. La V.AIecsandri. y u ru b u í (a) - a m eşteri. La I.Creangă. şu ru b ă rie f. - surupuri. La CADE.

283 şurubélniţă f. - unealtă de înşurubat, şuruí (a) - a zgîrîia. L a A l.V lahuţă. şuşaneă f. - puşcă arnăuţească, şuşăníţă f. - fîşîie (de păm înt). şúşnic n. - lózniţă. La CA D E. şuşórcă f. - foi. La CA D E. şut adj. - ciut (de coam e). La DU. şvanaróg n. - şiret la pantofi, şvaróg adj. - bulgăros (păm înt). şvarţ n. - crem ă de ghete, şvîrtóg n. - ciozvîrtă. (TD ). şvîrtóg n. - clin (de păm înt).

T ta b a c n. - dovleac. ta b a c n. - tutun. La CADE. ta b å c alb n. - dovleac com estibil. ta b a c b a la n n. - dovleac alb. ta b a c b alău n. - v. ta b a c b alan. ta b a c b un n. - v. ta b a c b alan. ta b a c g alb en n. - dovleac pentru vite. ta b åc m oldovenesc n. - dovleac galben. ta b å c ru să sc n. - dovleac alb. ta b å c tu rc e sc n. - dovleac alb. ta b å c ă f - dovleac galben pentru vite. ta b åcă m oldovenească f. - dovleac alb. ta b a c h e ră f. - corobuşcă. ta b ac ió c n. - tutun. (I.Creangă). ta b ă n n. - căptuşeala încălţăm intei. ta b å n n. - piele de căptuşit. ta b ă n n. - plaz (la plug). ta b ă şin i adj. - galben-deschis. ta b å ş n iţă f. - tabacheră. tå b ă r ă (a aşeza) - a tăbărî. (CM ). ta b îrc ă /.' - drug. ta b îrg íe /.' - pîrghie. ta b îrşé l n. - parte a cotigii. ta b lå f. - tavă de servit. La C.H ogaş. tå b lă / - tavă. La V.AIecsandri. tå b lă f - fund de tocat varza. tå b lă f. - fund de m ăm ăligă. tå b lă f - corm ană (la plug). t å b l ă / - pălărie a florii-soarelui. t å b l ă / - strat de legum e. La CADE. tå b lă / - lam a toporului. tå b lă de r ă s ă r ită / - pălărie a floriisoarelui. ta b lă u n. —portret m are în ramă. ta b lié r n. - rindea cu daltă în figuri, ta b ú n n. - herghelie. La M .Sadoveanu. ta b ú n n. - herghelie. (TD).

tab u rétcă / - m ăsuţă cu trei picioare. t a b u r é tc ă / - scaun. tabu retcúţă/ - scăunel pentru copii. tăburi m. - arie de treierat. taceăncă/ - trăsură cu patru roţi. tåcică / - roabă. tåcică / - saca. tåcică/ - cotigă. t a c iú c ă / - sucitor. tacîm n. - închizător la sobă. tacîm n. - harnaşam ent. taclåle/ pl. - palavre. La I.C reangă. tåcsîe/ - vam ă (la piaţă). tåcsîia tîrgu lu i/ - v. tacsîe. tåcu! interj. —tssst! (TD ). tåcu m. - om tăcut. (TD). taflåri m. - rindea cu daltă în figuri. tåfli n. - rindea cu daltă în figuri. t a f l å / - ţesătură de m ătase. taftalóg n. - carte. La I.C reangă. taftalúc m. - buştean. La C A D E. t a g å d ă / - taină. E x p r . A sp un e cuiva ceva pc tagadă = a spune un secret. taiåu n. - ţepuşă la sanie. taiåu n. - lemn vertical la loitră. taifét n. - taifas. La A l.Russo. ta in iţă / - ascunzătoare. tåiniţă/ - rîpă adîncă. taitalîc n. - butuc necioplit pentru plute. talaburít adj. - nelim pezit (vin). talacaí (a) - a trăncăni. talaghír n. - opritoare la roata căruţei. talaghirå (a) - a îm piedica roata. talăncă/ - talangă. La CA D E. talanínă/ - slănină. talåşcă/ - cingătoare. taiåu n. - carafa (de vin). talcioc n. - piaţă. talciocår m. - scandalagiu. talciocăr m. —vînzător.

ta lé rc ă / - farfurie (întinsă), ta lg er n. - tavă (de servit). (alger n. - blid. La M .Em inescu. (alg er n. - farfurie adîncă. (alg er n. - farfurioară. (alger n. - pălăria florii-soarelui. (alger de răsărită n. - pălăria floriisoarelui. (alger dc tcrcdzîcă n. - taler la cîntar. (alger în lanţuhuri n. - taler la cîntar. lalgeråş n. - tălgerel. La CA D E. (algerel n. - farfurioară. (algerícă / - farfurioară, talgcruţ n. - taler la cîntar. talgiråş n. - farfurioară pentru ceai. (alharói m. - hoţ. (aii n. - plecăciune. La DU. t a lic n c / pl. - vintir com pus, tălm ăci (BD Ş, 1503) - traducător, (alón n. - taxa pieţei. Talpalai (BD Ş, 1501) - valea lui talpâr 111. - papuc de casă. talpår m. - talpă la sanie. Talpă (BD Ş, 1490) - slugă. t a l p ă / - fundam ent la casă. ta lp ă / - bîrnă la tem elia unei case. t a l p ă / - căpătîi la butoi. ta lp ă u m. - persoană cu pantofi mari. ta lp íg n. - plaz (la plug). t a l p ú ţ ă / - talpă mică. la lú n g m. - om înalt. tălzer dc şaică n. —ta ler la cîntar. ta m å n adv. - anum e. La I.Creangă. ta m a n adv. - baş. La CA D E. la m aş n. - piedică la butoi. La CADE. tninazlîc n. - prăsilă. ta m a z lîc n. - cîrd de porci. (am azlîc n. - vită de soi. tninazlîcåri in. - văcar, tnmbón n. - m ulţim e. (TD).

285 tam burél n. - taburet. t â m j ă / -în tîm p la re . La T.Pamfile. tam pon n. - m ai de bătătorit păm întul. tanău adj. - nătărău. La M .Sadoveanu. tanchétcă/ - sandală de dam ă. tanchétce/ pl. - sandale de dame. Tancul (C D Şs, 1493) —pîrîu. t å n d a / - nătîng. E x p r . C um e Tanda aşa e şi M anda = am îndoi de aceeaşi minte. S-a în tâlnit Tanda cu M anda = a tunat şi i-a adunat. R îde Tanda de M anda = rîde hîrbul de oala stricată. tandalîc adj. - buim ăcit. tan d éle/ pl. - ornam ent la streaşină. tan d ícă / - dantelă. tan d ícă / - panglică colorată. tand ícă/ - ornam ent la creasta casei. tandîr n. - prispă. tandîr n. - cerdac (dinaintea uşii). tandîr n. - pat de lut. tandúr n. - scaun deasupra unui vas cu m angal. La V.AIecsandri. La CA D E. tandúr n. - lene rom ânească. Tandurul, adecă lenea, această drăgălaşă divinitate, nu romană, dar romînească. (V.AIecsandri). La DLR. tanganică/ - dans popular. E.Sevastos. tângă m. - leneş. Om de tangă = om leneş. tangó adj. - m are. (A LM ). tangói adj. - mare. (A LM ). tanţăvåi n. - cîntec de nuntă, t a p a líg ă / - talpa gîştii. tapan geă/ - lovitură cu palm a, tap ă/ - vrană la poloboc, tå p ă / - dop la vrană, tåpcă/ - pălăria florii-soarelui. tåpcă/ - coada pepenelui verde, tåpşi m. pl. - papuci de casă.

286 tå p u c i / pl. - sandale. ta r a b a í (a) - a trăncăni. ta r a b a n í (a) - a trăncăni. ta r a b a n í (a) - a suna a dogit. ta ra b a n itó ri m. - palavragiu. ta ra b íc ic ă / - trăsurică cu două roţi. ta ra c a n í (a) - a trăncăni. ta ra d å ic ă f. - căruţă veche. La CADE. ta r a d å ic ă /. - roabă. ta ra d å ic ă f. - palavragiu. ta ra g a n å tă adj. - înclinată (movilă). ta r å n m. —scobar. ta ra n tå s n. - trăsură cu patru roţi. ta rå s m. - soi de struguri negri. ta rå ş ni. - tarac. La DU. t a r å ş c ă / - caras argintiu. t a r a t a í c ă / - v. ta ra d a ic ă . ta r c å t adj. —cărunt. ta r c å t adj. - ciacîr (cal). T arcă u (BD Ş, 1 4 5 8 )- p îr îu . t å r g ă / - roabă. targă /. - pătul de porum b. La CADE. tarhån m. - gîndac. La CA D E. tarhåt n. - sarcină, greutate. La DU. tarhón m. - cal mare. tarhón m. - om zdravăn, tarînburi n. pl. - tărîm uri. (TD). t a r în c ă / - curm eie la codîrla carului, tarla f. - haită de câini, lupi. tarla f. - desetină de păm înt. târn iţă/ - şa de lemn. La I.Creangă. tårniţă f. —coam ă de deal. târniţă f. - drum de munte, tarpån n. - coasă cu coadă scurtă, tartâcică f . - pepenaş verde, tartâj n. - scoarţă. La M .Sadoveanu. tartåj n. - cărticică, tartalåc m. - sfredeluş (pasăre).

tas n. - lighean. La D.Cantem ir. tas n. - ceaşcă de lut. La V.AIecsandri. tåsă f . - tavă (de servit), tâsă f . - tava dreptunghiulară, tåsă f . - tava rotundă (de copt), tåsă f . - tigaie cu coadă lungă, tascon íe/ - tescovină (de struguri), tasîr 77. - satîr de bucătărie, tasm ă f. - panglicuţă. La C .N egruzzi. tåşcă f. - traistă pentru m încare la cai. tåşcă f. - pungă (pentru bani, tutun), tåşcă f . - targă de cărat păm înt. tåşcă f . - druc la loitră. tåşcă f. - torbă de vînătoare. tatårcă f . - inflam aţie la gît. tatårcă f. - bubă m are. tatårcă f. - hrişcă, tatårnic n. - o b lije a n ă . tåtă de cruce m. - naş de botez, tåtă de papură m. - tată vitreg, taucåci 77. - pisălog pentru usturoi. Taurul N cagş (CD Şs, 1491) - „unde a fost tavå f . - tigaie (cu coadă lungă). t a v å / - tigaie (fără coadă). tavå f . - tavă. La CA D E. t a v å / - lighean (de alum iniu). tavå / - vas de aram ă. t a v ă / - taler la cîntarul de mînă. tavå/ - pălăria florii-soarelui. tavå cu zîm ţuri/ - tava rotundă. tavå lu ngă/ - tava dreptunghiulară. tavål 77 . - tăvălug de farîm iţat bulgări. taz 77. - lighean de m etal (cu torţi). taz 77. - strachină sm ălţuită. taz 77. - taler la cîntar. taz 77 . - tavă de servit. taz 77 . - albie (de spălat). tăbåc 777. —dovleac. (DD). tăbåc d e borş n. - dovlecel de ciorbă

tăbåc dc lună n. - dovlecel. (DD). tăbånă / - piele de căptuşit. tăbånă f - leaţ. tabără / —tarabă. tăbăcărcăsca/ - jo c de cărţi. tăbăccl n. - dovlecel. t ă b ă c íc ă / - dovlecel. tăbărăş m. - ostaş din tabără. tăbărî (a) - a se năpusti. La I.Slavici. tăbărî (a) - a scoate lucrurile din casă. tăbéică/ - sac mic. tăbîlcúţă / - ţoşcă. tăbîltóc n. - sac pe jum ătate plin. tăbîrcă/ - par. tăbîrcea m. - cui pentru strecurătoare, tă b îr c c a lă / - cărat de colo colo. tăbîrcí (a) - a duce o greutate. La DLR. tăbl å f . —tavă. tăblâri m. - tinichigiu, tăblălúţă/ . - şerveţel pe tavă. tăbliăr n. - rindea cu daltă în figuri, tăbliţă/ - faraş. tăbu iåţă/ - săculeţ de pînză. tăbuicţ n. - săculeţ. La I.Creangă. tăbuicţ n. - sac cu m erinde. La DU. tăbuicţ m. - bondoacă. tăbultóc n. - om scund. La DLR. tăburcí (a) - a căra cu greu. (DD). t ă c ic ă / - arag. tăciună (a) - a arde m ocnind. Tăcutcşti (B D Ş, 1 5 0 3 )- s a t . tăfúlcă/.' - săculeţ de pînză. tăgîrţă/ - traistă. La M .Sadoveanu. tăia (a) - a crăpa (lem ne), tăia (a) - a sărăci. E x p r . A-i tăia cui­ va baicra = a lipsi pe cineva de m ijloa­ ce de existenţă, tăiăg n. - stinghie la loitră. t ă ia u ă / - v. tăiag. tăitóri m. - cuţit la plug.

287 tăitú ră/ - rum eguş. tăitú ră / - pădure tăiată. tăitú ră/ - lam a toporului. tălân m. - antrax. tă lå n m. - cal nărăvaş. tă lâ n m. - om m încăcios. tălåşi m. pl. - aşchii de lemn. tălăbăní (a) - a balansa. tălăb ú ră/ - m încare prost pregătită. tălăí (a) - v. a tălălăi. tălălăí (a) - a vorbi m ult şi fară rost. tălălău m. - nătîng. E x p r. A fi teleleu T ă n a s ă = a fi zăpăcit, prost. tălălău n. - tărăboi. La T.Pamfile. tălălóg m. - om neîndem înatic. tălăncăí (a) - a suna din tălancă. tălăncăí (a) - a trăncăni. tălăncăni (a) - a bălăngăni. t ă lă n c ú ţă / - clopot mic. tălăş adj. - nătîng. tălăşm ân m. - teleleu. La DU. tălăşm ăn in. - haram . La V.AIecsandri. La CADE. tălăuríţă/ - iapă. tălchíg n. - podnojă. tălchíg n. - opritoare la roata căruţei. tălch igă/ - călcătorul stativelor. tălch íge/ pl. - patine. tălcurós adj. - sfătos. (TD ). tălgerăş m. - taler mic. La CA D E. tălgcrél n. - tăleraş. T âlharilor (BD Ş, l4 9 2 ) - d r u m . tălm ăşåg n. - înţeles ascuns, tălm ăşåg n. - înţeles ascuns. La DLR. tălpăgoåsă adj. - cu talp a mare. tălpălår m. - m eşter, vînzător de tălpi, tălpălår m. - m eşter de papuci, tălpălui (a) - a tălpui.

288 T ălpig Petru (BD Ş, 1493)- b o ie r , tălpigi pl. - pedale la războiul de ţesut. Tălpijanul Dinga (BDŞ, 1493)-b o ie r. T ă lp iz(B D Ş , 14 6 0 )- r ă z e ş : „fetele lui T ălpiz” . tăipói n. - talpa iadului. La I.Creangă. tăm ån adv. - tocm ai, tăm ănúţ adv. - întocm ai. (TD). tăm ăşăg n. - glum ă. (TD). La CADE. tăm ăşålnic adj. - şăgalnic. La CADE. tăm îér n. - enupăr. La CADE. tăm îioăsă f. - soi de struguri. (TDRG). tăm înjér n. - unealtă ciobănească, tăm înjí (a) - a m înji. La E.Sevastos. tăm îrjí (a) - a m urdări, tănănăí (a) - a flecări. tănău adj. - tont. La CA D E. tănşi n. pl. - tancuri, tăpălăgós adj. - cu picioare mari. tăpălăi (a) - a păşi greoi, zgom otos, tăpălóg adj. - tăpălăgós. tăpănós adj. - cu picioare mari. tăpccân n. - capac la sicriu, tăpşan n. - bătătură. La M .Em inescu. tăpşan n. - podiş, terasă, tăpşi (a) - a bătători. (La TD RG ). tăpuşí (a) - a apăsa cu lingura m ăm ă­ liga coaptă. tăpuşí (a) - a am esteca legum e fierte. tăpuşít adj. - strivit. (DD ). t ă r å s ă / - soi de struguri negri. t ă r å s c ă / - v. tărasă. tăraş m. - stîlp la poartă. La CADE. tărăbănă f . - pălăria florii-soarelui. tărăboånţă - roabă. La DU. tărăboi n. - zarvă. La A l.Vlahuţă. tărăbónţ n. - roabă. tărăbúţe f. pl. - catrafuse. La T.Pamfile.

tărăgăiålă f. - tărăgănare. L a Al. Viahuţă. tărăgăi (a) - a tărăgăna. La P.Ispirescu. tărăråm n. - dezordine, vălm ăşag, tărărăm n. - gălăgie, tărăboi, t ă r ă s å n ie / - dezordine, tîrlă. tărăşénie f . - peripeţie, păţanie, tărbăceâlă f . - bătaie cruntă, tărbăcí (a) - a bate crunt, tărchíe f . - fîşîie de piele, tărchílă - om greoi. (Th.H olban). tărgólişte f. - dezordine. (Th.H olban). tărhân m. - gîndac de bucătărie, tărhăneâlă f. - tîrlă. tărhăt n. - harnaşam ent. tărm ăzuí (a) - a tăvăli, a m urdări tărm us n. - m aşină de stropit, tărpån n. - unealtă de tăiat stuf. (TD). tărpăni (a) - a tăia cu tărpanul. tărpíc n. - chirpici. tărsîn m. - rid ic h io a ră uscată. (T h.H ol­ ban). tărtăcă f . - pepene verde. (Th.H olban) tărtăcă f . - tătarcă. t ă r t å c ă - tidvă, ţeastă. t ă r t ă c ú ţ ă / - dovlecel. tăsém că f . - şiret la pantofi. tăsm å f . - broboadă de m ătase. tăsm ălúţă f. - panglicuţă. L a CA D E. tăsuéle f. pl. - şipci de lemn. tăşúlcă f. - ta ş c ă . La M .Sadoveanu. tătåe m. - tătucă, tată. (DD ). tătaişă f. - cum nată, lele. tătărcă f . - vas din dovleac. tătăél m. - tătic, tătuca. tătăít adj. - peltic. L a CA D E. tătîn m. - tată. tătúcă m. - bunel. tătúne m. - tatucă. tătuşél m. - ştergar la lum înare.

tău n. - heleşteu. La V.AIecsandri. tăucaci n. - pisălog de lemn, m ujdieri. tăujér n. - v. tăm înjer. tăulân m. - lozie. tăvălă f. - tăvăluc. La CA D E. tăvăleală f . - bătaie, trînteală. tăvăli (a) —a se murdări. La Al.Vlahuţă. tă v ă li (a) - a tăvălugi ogorul. tă v ă li (a) - a se rostogoli. tăvălit adj. - m urdărit. t ă v ă litú r ă / - loc tăvălit de cai. tă v ă lú c n. - val la puţ. tă v ă lú şă f - taler la cîntarul de mînă. tă v ă lú şc ă f. - tigaie fără coadă. t ă v ă l ú ţ ă / - tigaie cu coadă lungă. t e a c ă - lemn deasupra osiei. tc â h lă f. - unealtă de tras obezile. tc ă p c ă f. - săpăligă. tc å p c ă f . - cazm a. t e å p ş ă / - lopăţică de tăpuşit m ăm ăli­ ga. La CA D E. te ă ră f . - natră. La DU. t c å r f ă / - lepădătură, t e å r f ă / - zdreanţă. La Dosoftei. te a rp ú h n. - raşpel de lemnărie, tc a rp ú h n. - raşpel de ras copita, te a rp ú h n. - raşpel de cizm ărie, tcås f - cratiţă (cu coadă lungă), teasc (CD Ş, 1443) —presă manuală, teasc n. - m aşină de strivit strugurii, tcciu n â (a) - a m ocni (focul), tccúci n. —ispol, tedgi f. pl. —lam be la căruţă. Icdvcnchi n. - ordin. (TD). tcferici (a) - a se desfăta. La CADE. liTericie f. - desfătare. La CA D E. U'liuiålă f. —zăpăcire. La CA D E. ii liuí (a) —a zăpăci. La DU. tehui adj. - zăpăcit. La DU. ti liuit adj. - năucit.

289 tei n. - fâşie îngustă de papură, téică f . - vas de scos apă din puţ. teicúţă f. - teică m ică. La CA D E. teicúţă f. - teică. (A.Vlahuţă). La TDRG. teijerícă f . - tigăiţă. teişór n. - aglică. La DU. téiţă / - odagaci (plantă). La CA D E. tejghé f . - sertar (la m asă), tejgheré f. - roabă, tel m. - fir strălucitor de beteală, telål m. - strigător la m ezaturi. La DU. telaliţă f. - neguţătoare am bulantă, teleagă f. - căruţă m ică. La CA D E. teleagă f. - trăsură cu patru roţi. teleagă f. - căruţă cu loitre lungi, teleăp, teleăp interj. - tărăgănat. La DU. teleåşcă f . - trăsură cu patru roţi. teleåşcă f . - cotigă (la plug), telebúrcă f. - m încare prost pregătită, telegår m. - m înz de doi ani. telegeă f. - teleguţă. telegú ţă/ - cotigă (la plug), telegúţă f. - trăsură cu două roţi. telehúş n. - v. teleuş. teleleu m. - derbedeu. E x p r. A um bla teleleu T ănase = a um bla fără rost. telem é f . - b rînză ungurească. (TD). Teleucă (BD Ş, 1463) - sălaş, teleúş n. - s ă n iu ş . telincă f. - talangă. La V.AIecsandri. telíncă f . - puşcă cu crem ene, telíngă f . - haină rea. (Th.H olban). telm íţă f . - lopăţică de zidărie, telp iz adj. - viclean. La I.N eculce. telpizlîc n. - viclenie. L a I.N eculce. telteå f. - valtrap de lînă. L a DU. teltie f - pătură de pîslă. tem él n. - fundam ent la casă.

290 tem iålă f . - pricină. (I.N eculce). tém nic n. - adăpost subteran. La DU. tém nic n. - tem niţă. La M .Sadoveanu. tém nic n. - pivniţă, tém nic n. - închisoare. (DD). tem nicér m. - paznic la închisoare, tém niţă / - închisoare. (TD). tem pliu adj. - de tem plu. La V. A lec­ sandri. tencuí (a) - a aşeza în teancuri, tencuí (a) - a strînge teancuri, ten ech eå /. - tava dreptunghiulară, ten echeå/ - cutie de tablă, t e n e c h e å / - taler la cîntarul de mînă. tenecheå / - tablă, tenechelår m. - tinichigiu, tenichenéri m. - tinichigiu, tencurél n. - teanc mic. tepsîe / - tava rotundă reliefată, teptíl adj. - deghizat. (I.N eculce). terbéle/ pl. - hăţuri, tercu şoåră/ - v. tercuţă. t e r c ú ţ ă / - râzătoare (de bucătărie), tére / pl. - fire groase, tereån adj. - buclucaş, tereåză/ - soi de struguri negri, tereåză/ - terasă. terebílcă/ - m aşină de desfăcut boabe, tereb ílcă/ - m aşină de tocat paie. tereb ílcă/ - zdrobitoare, tered zăle/ pl. - cîntar cu două talere, teredzăle cu corom îslă/ pl. - v. tercză. tered zîcă/ - v. tcreză. teréni m. pl. - porum bréi (pomi), teréni m. pl. - porum brele. t e r é p c ă / - m aşină de desfăcut boabe, tereplíc m. - aţă pentru horboţică. tereză/ - cîntar cu două talere.

terezoåşe n. pl. - cîntar cu două talere, terfåri m. - persoană care strînge cîrpe. terfåri m. - haim ana, terfăríe / - rufărie. terfelegós adj. - zdrenţăros, terfelóg n. - catastif vechi, act. terfeli (a) - a rupe hainele, terfeli (a) - a m urdări (hainele), terfíchi m. - p u ş la m a . La A l.V lahuţă. te rib í (a) - a desface boabe, teribí (a) - a strivi strugurii, ternebí (a) - a desface boabe, terniăc m. - spin de prun. Terre M oldavie (CD Ş, 1384) - Ţara M oldovei. Terre nostre M oldaviensi (BDŞ, 1499) - Ţara noastră M oldova, tértcă / - râzătoare (de bucătărie), tesåc n. - sabie scurtă. La M.Sadoveanu tesc n. - m enghine, t e s c h e r e å /- r în d e a . La DU. tesconíd ă/ - tescovină, tescuí (a) - a presa strugurii striviţi, teslån m. - om cu dinţii laţi. teslår m. - dulgher. La V.Drăghici. téslă/ - unealta tîm plarului. (DELM ). teslăríe/ - m eseria de teslar. teslăríe/ - obligaţie de m uncă, téstă/ - unealtă de curăţat copita, testcm él n. - basm a în patru colţuri, testcm él n. - basm a. La M .Em inescu. testim ón n. - atestat, tesuiålă/ - prăjină la gardul puţului, t é ş c e / pl. - m enghine, téşchere/ - rindea de făcut jgheaburi, teşchereå/ - act, certificat. La DU. teşílă/ - îndoială. E x p r. Cu gîndul pe teşilă = cu îndoială, şovăitor, teşitú ră/ - buştean al copacului tăiat teşm éc n. - înşelătorie. La DU.

(eşm echeríe / - înşelătorie. La CADE. leşós adj. —înclinat. La A l.V lahuţă. tctea m. - străbunei, tctea m a re m. - bunel. (ctéia m. - tată. tcvelíncă f. - unealtă de sucit frînghii. (cx n. - cuişor de metal, té x ă / - cuişor de metal. (cxíli n. - cazm a, téxîc m. —ţintă. (cxt n. - cuişor pentru cizm ărie, té x tă / —v. texă. tc ze cå r n. - băligar pentru tizîc. t i c ă i â l ă / - m o c o ş a lă . La DELM . licăí (a) - a se frămînta. La M.Eminescu. ticăit adj. - m ocăit. La 1.Slavici, ticăit adj. - nem ernic. (I.N eculce). tícică / - prăjină de bătut nucile, tícică /. - prăjină la puţul cu cum pănă, ticlui (a) - a pune la cale. La DELM . ticlui (a) - a născoci, a izvodi, tic lu ire f. - aranjam ent, ticluit adj. - pus la cale, înjghebat, ( ic n e a lă / - priinţă. (icn e ală/ - plăcere. La S.F.M arian. (icni (a) - a-i cădea bine. La I.Creangă. (icni (a) - a-i prii. La DU. (icni (a) - a-i plăcea. La I.Creangă. (icnit adj. - netulburat. La P.Ispirescu. licsi (a) - a îngrăm ădi, înghesuind. (ieşire / - înghesuire. ticsit adj. - înghesuit. La A l.Vlahuţă. tid v ă / - vas din dovleac. (I.N eculce). Illln n. - tunică. lillănå (a) - a chelfana. li Io 11 n. — tul. t i g å e / - cratiţă (joasă, 3-4 /.) I l ^ a c / - oală de lut cu toartă, tln iie / - oală de tuci. tlltiic / - cratiţă cu coadă.

291 tigåe / - durşlag. tigå e/ - tava rotundă, tig å e/ - cratiţă. La DLR. tigăiţă/ - loc pentru p ra f la puşti, tigăiţă / - vas pentru lum inare. Tighina - Bender. (CM ), tigoåre/ - leneş. La A l.V lahuţă. tihăråe/ - povîm iş îm pădurit, tih ăråe/ - m ocirlă cu stufăriş, tih ă ríe/ - tihăråe. (M .Sadoveanu). tihliş n. - stufăriş. La DU. tih n ă/ - răgaz, linişte, tihneålă / - t i h n ă , tihuít adj. - ţicnit. tij adv. - aşijderea. La V. A lecsandri. tijú rcă/ - surtuc. (D D ). tin ă/ - păm înt. La M .E m inescu. tin ă/ - noroi. La V.AIecsandri. tin d ă/ - spaţiu între cercuri la vintir. tindéchi n. - vergea zim ţată. tindilí (a) - a ninge m ărunt. tin d ú ţă/ - încăpere pentru alim ente. tingerícă / - tigaie cu coadă lungă. tin gerícă/ - ulcică de tuci. tin gh ilă/ - lam ă de cuţit. La I.Slavici. tingire/ - cratiţă. tingire/ - lighean (de aram ă). tingire/ - oală de tuci. tin gire/ - tava dreptunghiulară. tin gire/ - tava rotundă, reliefată. tin gire/ - făraş. tin gire/ - tava de prăjit. tinereåţă / -tin e re ţe . tineréţîi / - tineretul. tin eríe/ - tinereţe. tinicheå de g u n oi/ - faraş. tinicheå creaţă/ - tava reliefată. tinicheå lu ngă/ - tava.

292 tin ic h é ri m. - tinichigiu. tinós adj. - noroios. tio interj. - strigăt de alungat cînii. tióc n. - toc. La DU. tióc n. - chibritelniţă. tióc n. - toc pentru cute. La C.Hogaş. tióc n. - păhărel (100 g). tio h ă í (a) - a huidui. La E.Sevastos. tiol n. - văl al miresei. tip a r n. - form ă pentru chirpici. tip å r n. - unealtă de tras obezile. típ ă f. —coada pepenelui verde. tip ă i (a) - a lipăi. tip ă r i (a) - a tipări m ăm ăliga. tip sîe / - tava dreptunghiulară. tip sîe f. - strecurătoare (cu veşcă). tip tél adv. - încetişor, domol. tirå j n. - terasă. tir å s m. - soi de poam ă neagră. tire å z ă adj. - negri (struguri). tiriz îe f. - taler (la cîntarul de mînă). tirn islív e fi. pl. —corcoduşe. tirn o slív m. - corcoduş. tirv ísi m. pl. - papuci. tirvfsi m. pl. - ghete bărbăteşti. tis å le /. pl. - v. tisă. t i s ă / - m enghine. t i s c h í e / - v. tisă. tiscoåce n. pl. - v. tisă. tísc u ri n. pl. - v. tisă. titiú n n. - tabac. La DEX. titiú n f ă r m a t n. - tabac. La CADE. tiú c n. - balot (de tutun). tiúci n. —schijă. tiú c i n. - tigaie fară coadă. tiúci n. —tava de alum iniu. tiu l n. - văl al m iresei. tiu lå ri n. - form ă pentru chirpici.

tiuléi n. —resturi de paie tocate. tiuléi n. - cotorul penelor. La CA D E. tiuléi n. —resturi de nutreţ. tiuliúş n. - săniuş. tiulúş n. - v. tiuliuş. tiutiunări m. - cultivator de tutun. tiutiúşi adj. - tare m ici (găini). tiuzuí (a) - a curăţi cerealele. tíva interj, - a o lua la sănătoasa. E x p r . Tiva, băiete = pe-aici ţi-i drumul. tíva interj, - fuga! Tunde-o! Şterge-o! tívdă / - teastă. tivilichiu adj. - pedant. La DU. tívnic n. - bordei (pentru cartofi). tívnic n. - pivniţă. tîca m. - tătuca, bunic. tîlc n. - înţeles. tîlc n. - childuri, înţeles ascuns. E x p r . A vorbi în tîlcuri = a vorbi figurat, tîlc n. - pildă. La I.Creangă. tîlcuí (a) - a lăm uri. Cuvintele cele de svat m ai mult se tîl cui esc spre bine decît spre rău. (Pravila lui Vasile Lupu). tîlcuíre/ - lăm urire. La M .Em inescu. tîlcuíre/ -tîlc o v a n ie . La CA D E. tîlhărit n. - hoţi. La I.N eculce. t î l h ă r i ţ ă / - h o a ţă . La M .Costin. tîlh ărím c/ - hoţi. La D.Cantemir. tîlhuí (a) - a hoţi. C înd vor f i neşte sofii multe de vor ţinea drumul, de vor tîlhui sau vor fura, p re toţi să -i spîndzure. (Pravila lui Vasile Lupu). tîlhuşåg n. - hoţie. La C A D E. tîlîşîm m. - trîntor. tîm bår n. - haină. La C A D E. tîm bår n. - m anta căptuşită cu blană, tîm lå (a) - a se întîm plă. (TD). tîm lå (a) - a se nim eri. (TD). tîmp adj. - tocit. L a T.Pamfile. tîmp adj. - tîm p it. La N .G ane. tîm plă fi - ridicătură.

lîm p lă to â re / - întîm plare. (îndål n. - bucăţică de metal, lîn d ălă/ - vergea la plug. (m g m. - scîrbă. lîngă / - m ahnă. E x p r. A fi cu inim a lîngă = a fi întristat, am ărît. La CADE. lîngă f . - m îhnire adîncă. La CA D E. (îngluí (a) - a netezi cu rindeaua, lînjâlă f . - un fel de proţap, lînjălă f . - ciom ag. (înjălă f . - prăjină Ia puţ. tînjeâ f - tînjală. La T.Pamfile. tînjelăr m. - tînjală. (T.Pamfile). lînjălău m. - tînjală. La T.Pamfile. lînjelúţă f - parte a tînjelarului. lînji (a) - a lîncezi. L a DU. (în jitó r adj. - tînguitor. La C.Negruzzi. (înt adj. - beat. lînt adj. - neghiob. La I.Creangă. lîra f . - tîrîş. D e-a tîra. (DD ). lîrcav n. - baltă cu tufăriş. (îrfă lo åg ă f . - fem eie desfrînată. tîrg å ri m. - negustor. (îrg o v ăţ adj. - orăşean. (A l.D onici). tîrg o v e åţă /.' —orăşeancă. (îrgovéţi n.pl. - precupeţi, lîrhăní (a) - a căra. (îrîi (a) - a tîrî. La V.AIecsandri. lîrîiălă / - sos de cartofi, lîrîíş adv. - tîrîş. La C.H ogaş. lîrîíş adv. - tîrîş. E x p r . D e-a tîrîişul = ( ii îndu-se pe jo s. La C A D E. lîrîitór adj. - tîrîtor. La A .G orovei. tîrîitóri n. - opritoare la roata căruţei, lir îit u r ă / - tîr îtu r ă . tîrlíci m. —papuci de casă. Iii \ú f . - stînă. U r l ă / - loc unde se adună vitele. U r l ă / - grăm ăjoară de gunoi. U r l ă / - puiţă. (Săptăm îna).

293 tîrlíc i m. pl. - buşm achi. La DEX. tîrlioâră/ - tîrlă m ică. tîrm o í (a) - a m ătura. tîrm oní (a) - a m ătu ra curtea. tîrm ozî (a) - a bate. tîrn n. - m ătură de curte. tîrnåţ n. - prispă. La S.F.M arian. tîrnâţ n. - lespezi înaintea prispei. tîrnăféţ adj. - neglijent. tîrníc n. - porum bréi (arbust). tîrn ich é/ - tablă de acoperit casa. tîrn ich é/ - m ertic de m ăsurat vam a. tîrn ich é/ - vas de tinichea. tîrn îí (a) - a se hîrjoni. tîrnom åtă/ - rămăşiţe de paie. La DU. tîrnóşcă / - scară dublă. tîrnui (a) - a m ătura cu tîm ul. tîrnuiâlă / - tîm uire. t îr o å g ă / - cocioabă. tîrpåţ n. - stîlp ce susţine prispa. tîrsă / - barbă m are încîlcită. tîrsă / - rum eguş (de lem n). tîrsîn ă/ - aţă din păr de capră. tîrsîn ă/ - barbă m are şi încîlcită. tîrsoågă/ - barbă m are. L a I.Creangă. tîrş n. - arbust pipernicit. La N .Labiş. tîrşă/ - piedică la căruţă. tîrşí (a) - a rîde în hohote. tîrşí (a se) - a se răscrăcăra. tîr ş í (a se) - a se rînji. tîrşít adj. - turtit. N as tîrşit. (DD ). tîrşit adj. - prăşit, m uşuroiat. tîrşít adj. - răscrăcărat. tîrşít adj. - grăpat. La T.Pamfile. tîrşít adj. - cîm . tîrşitúră / - persoană rînjită. tîrşúţ m. - brăduţ. L a S.F.M arian. tîrtån n. - ridichioară.

294 tîrtån cu patru picioare m. - şopîrlă. tîrtiţă f - coadă groasă de oaie. tîrţă f - coadă groasă de oaie. Tîrzieni (CD Ş, 1 4 4 7 )- s a t . Tîrzii (CD Ş, 14 0 0 )- s a t . Tîrzii (BD Ş, 14 7 1 )- m o ş ie , tîrzîu adj. - neroditor (păm înt). tîză - sită. toacă f. - scîndură bătăile căreia anun­ ţă m om ente ale serviciului divin, toåcă (pe la) f . - ujină. toåe f . - haită de câini, toåe f. - om ag. La CADE. toåipă f. - secure mare. La DLR. toåipă f . - bardă m ărişoară. toăip ă/ - topor m are de spart cioturi, toåipă f - unealtă de tăiat hlujanii. toăipă f. - m ulţim e. La CADE. toånă f . - năvod, toånă f - stol de vrăbii, toåncă f . - vîrtej într-o apă. t o a r t ă / - lam a tîm ăcopului. toartă la sîndîc / - m îner la ladă. toåtă pron. - fiecare. (TD). tobăş m. —toboşar. La M .Em inescu. tobocí (a) - a bătători păm întul. tobultóc n. - v . tăbîltoc. toc n. - cutie de chibrituri, toc n. - m iez de pepene verde, toc n. - arie de treierat, toc n. - icre de biban, toc n. - făţare de treierat cu tăvălugul, toc interj. - redă sunetul ciocănirii. tocă (a) - a bate. E x p r . A-l toca pe cineva cahla = a se otrăvi cu gaz de cahlă. tocă (a) - a strivi strugurii, tocål m. - berbec fără coam e, tocalåuă f. pl. - baghetă la toba mică.

tocăn adj. - terfos. tocånă / - varză acră hăcuită, tocăt n. - poartă. tocăéle f. pl. - clopoţei la osia căruţei. tocăí (a) - a strunji. tocăí (a) - a hodorogi (căruţa). tocăí (a) —a bate toaca. tocălíe f. - m orişcă de speriat păsările. tocănătoăre f. - m aşină de tocat. tocătoåre/ - v. tocănătoăre. tochí (a) - a m uia (cînepă). tochilă f. - şiră de paie. tochilă f. - loc de m uiat cînepă. (DD ). tochilă f. - loc de m uiat cînepă. (DLR). tochilă f . - cînepă pregătită de muiat. Tochile (BD Ş, 1 4 9 5 )- s a t . tochitoríe f. - loc de m uiere. toci (a) - a da la tocilă. La DU. toci (a) - a scurge vinul în alt vas. toci (a) - a ştirbi. La DELM . tociăucă f . - tăvălug de fărîm iţat. Tocile (BD Ş, 1 4 9 1 ) - pîrîu. tocitoåre f. —cană de lut cu burlui. tocitorícă f . - cană. La V. Vasilache. tociúcă f. - obiect reliefat pentru spalat rufele. tócm a adj. - neted, tocm åc m. - om care vorbeşte singur, tocm åg m. - ciocan mare. La CADE. tocm ågi m. pl. - tă i ţe i. La DU, CADE. tocm âgi m. pl. - tăiţei. La S.F.M arian. tocm âlă f. - învoială. La I.C reangă. tocm ålă f. - hotărîre. A cest obiceiu au fo s t leguit de legiuitorii cei bătrini, iară în vremea de acmu ceşti m ai tineri... au schim bat acea tocm ală. (Pravila lui Va­ sile Lupu). tocm ålă f. - unire de păreri, tocm ålă/ - chibzuinţă. Bătrînii vroiau ,, unire’’ cu tocmală, iar tinerii „ unire“ fă ră socoteală. (I.C reangă).

tocm ålă f -co m a n d ă . (DD ). tocm åş m . - flăcăi care organizează jo ­ cul, angajează scripcarii. (ocm ăgél m. - ciupercă gălbuie, tocm eălă f. - învoială. (I. N eculce). locm eålă/ - pogoadă. La CADE. tocm eală (CDŞ, 1 4 5 3 )-în ţelegere, tocm éli f. pl. - aranjamente. (DD). tocm i (a) - a aşeza. La I.Sbiera. tocm i (a) - a drege. La N.Costin. tocm í (a) - a se în voi. Sudalm ă să chiamă eríată, cînd să tocm ăsc amîndoo părţile ş i se îm pacă şi dau mina unii cu alţii. (Pravila lui Vasile Lupu). tocmi (a) - a intra în slujbă. (I.Creangă). tocm i (a) - a orîndui. (I. N eculce). tocm i (a) - a pogodi. La CADE. tocm ire f. - reparaţie, tocní (a) - a drege, a repara, locnitúri f. pl. - reparaţii. (DD). Ibdirel (B D Ş, 1 4 9 7 )- s a t . tófan m. - handicapat. E x p r. A fi cineva tofan la cap = a fi nu cu toate acasă. tofăí (a) - a se bălăci în apă. La DU. tofîlc adj. - bondoc. tofîlcă f . - ţoşcă. fofîltóc n. - v. tofîlcă. loflíc m . - papuc de casă. toflícă f - peşte mărunt. loflogí (a) - a se strica (legume). lofolătic adj. - molatic. tofológ m. - zburătoare. lolioårcă f - cojoc ciobănesc. toi n. - culminarea unei acţiuni. tói n. - tărăboi. La S.F.Marian. lói n. - încăierare. La D.Cantemir. lói n. - ceată, stol, cîrd. La C.Negruzzi. lói in. pl. - bîm e. (TD). loiăg n. - baston. La C.Negruzzi. loiåg n. - baston, semn al demnităţii.

295 toiåg n. - lum inare pe pieptul mortului, tóig n. - toiag, tólbă f. - taşcă. La N .G ane. tólbă f. - toc pentru săgeţi. L a M. E m i­ nescu. tolbîtåucă f . - sac pe ju m ă ta te plin. tolbîtoşél n. - v. tolbîtåucă. tolbutóc n. - sac pe ju m ătate plin. tolcăí (a) - a explica, tolcoåsă adj. - hîtră, şireată. tóli m. - carton gudronat. (DD ). toloăcă f. - ogor lăsat pentru păşune, toloåcă f . - islaz. La M .Sadoveanu. toloăcă f. - cîm p îm părăginit. (TD). tolóc n. - tăvălug de farăm iţat: tolocăneålă f . - trăncăneală. La CADE. tolocăní (a) - a trăncăni. La DU, DLR. tolocăní (a) - a vorbi m ult, fără rost. tolocăní (a) - a dojeni, a cicăli. La I.Creangă. tolocí (a) - a tăvălugi (ogorul), tolocí (a) - a lăsa un teren necultivat, tologí (a) - a se tolăni. La C .N egruzzi. tologi (a) - a călca sem ănături, tologí (a) - a bătători păm întul. tologí (a) - a se tolăni. (D D ). La DU. tologít adj. - tolănit. (TD ). tololói n. - zarvă. toloşcån m. - copil durduliu. (TD). toloşcån adj. - grăsan, dolofan, toloşcån m. - om trîndav. La DU. toloşcånă adj. - grăsană, tóm a adv. - tocm ai, tom åt n. - bulion de roşii, tom åtă f. - roşie. La M .Sadoveanu. tóm na adv. - departe, hăt. L a CADE. tom nåtic m. - pui intrat în toam nă, tom nåtic adj. - trist. La M .Em inescu.

296 tom nåtic adj. - trecut de m aturitate. tom níţă f. - insectă de toam nă. tom níu adj. - tom natic. (DLR). tom oşéi m. pl. - tăiţei. ton rt. - sem nal. (TD). tonåri m. —dogar. toncolînîe adj. - cu lîna subţire. toni (a se) - a se aduna în stoluri. ton oåsă/ —năzbîtie. La S.F.M arian. tonós adj. - capricios. tont adj. - vlad. (DLR). tontălău m. - prostănac. La I.Sbiera. tontoléte m. - prostănac. La RIspirescu. to p rt. —bulgăre. topanít adj. - topit. Siolan topanit = carne topită. tópă / - m inge de gumă. topceåc rt. - troliu, topceån rt. - pat de lemn. topitúră / - bucăţele de cam e prăjite. Topliţa Rece (BD Ş, 14 8 8 )- p îr îu . Topliţa (CD Ş, 1 4 5 3 )- p îr î u . tópliţă / - ochi cu apă caldă, tópliţă f. - noroi mare. (Th.H olban). t ó p liţ ă / - m ocirlă, tóp liţă/ - fem eie grăsană, tópliţă/ - negură. (DD). topoåică/ - plop negru. Topoliţa (BD Ş, 1 4 7 0 )-a flu e n t al M ol­ dovei. Topor Ivanîş (BD Ş, 1493) - boier, toporån m. - ostaş înarm at cu un topor, toporåş rt. - trei-fraţi-pătaţi. toporåş n. - ghiocel, toporåş rt. - brînduşă-de-toam nă. toporăşíu adj - ca toporaşul. Toporeşti (BD Ş, 1493) - sat. top oríşcă / - satîr pentru bucătărie, toporíşcă/ - topor mic.

toporî (a) - a spune m inciuni. E x p r . A toporî m inciuni = a m inciuni. to p o ríe f. - coada coasei. torbåri m. - cerşetori. tórb ă/ - traistă. La E .Sevastos. (DU). tórbă/ - tolbă. tórbă/ - traistă. tórb ă/ - traistă pentru m încare la cai. tórbă d e brîndză - strecurătoare. torocăni (a) - a ciocăni. La CA D E. torochí (a) - a doborî. (TD). torocí (a) - a deşira. torocí (a) - a desface boabele. toroí (a) - a trăncăni. torom åc m. —grobian. toronjél m. - cocean cu boabe mici. toropålă/ - t o r o i p a n . La V.AIecsandri. toropi (a) - a strivi (bătînd, lovind). torosi (a) - a flecari. tort rt. - legătură de şaizeci de fire. tortåri n. - vas cu toartă deasupra. tortíţă/ - toartă la ciubăr. tortoşél adj. - durduliu. tortoşícă adj. - plinuţă (fem eie). tosconeålă / —tescovină. toscon ílă/ - tescovină. tosconínă/ —v. tesconilă. tóşcă adv. - doldora. La DU. toşí (a) - a strunji. toşí (a) - a strivi strugurii (cu maşina), toşí (a) - a fărîm iţa bulgării, toşitoåre/ - urcior de lut. toşitoåre/ - cană de sticlă, toşitoåre cu ţuflic/ - urcior cu jghebuleţ toşólcă / - ţoşcă. „tota branişte44 (BD Ş, 1490). „tota bucata44 (BD Ş, 1503). t o t i m e / - totalitate. L aA l.R usso. totolóţ rt. - cocoloş. totóşi m. pl. - papuci de casă.

to vårăş m. - cam arad. La M .Eminescu. to v årăşm . - f iin ţă sau lucru ce însoţeşte pe om. La V.AIecsandri, M .Em inescu. to v a ră ş m. - cam arad. La N .C ostenco. to v ă ră şie f. - însoţire. L a N .C ostenco. to v ă ră şie/.' - asociere, întovărăşire. La I.Creangă. to v ărăşie f. - însoţire. E x p r. A m erjje to v ă ră şie = a m erge îm preună. La M .Sadoveanu, N .C ostenco. to v ă ră şief . - întreţinere. E x p r. A ţine cuiva to v ă ră şie = a sta pe lîngă cineva, a iiu-1 lăsa singur. L a V.AIecsandri. tovărăşie/ - companie. La C.Negruzzi. to v ă ră şie f - relaţii tovărăşeşti. La I.Creangă. to v ărăşíţă f. - tovarăşă. La C.Conachi. lóvod n. - păcură. (TD). traci n. - ferăstrău de tăiat în lung. tra c ic å ri n. - v. tra c i. tra c in í (a) - a tăia cu ferăstrăul. trac t n. - drum mare. La M. Sadoveanu. tra c t n. - circulaţie. La M .Sadoveanu. tractir n. - han, ospătărie. La C.Negruzzi. tractirgiu m. -cîrciu m ar. La C.Stamati. Ira c tíri n. - circium ă. (DD ). tr â c tu r i n. pl. - tractoare. trag e (a) - a întinde (pînzele). trag e (a) - a bate. (TD). tra g e (a) - a înregistra. (TD ). triige (a) - a suferi. (TD ). tra g e (a) - a strivi strugurii. (DD). Irâg e (a) - a ajunge. (DD ). tra g e (a se) - a se fotografia. (ALM ). 11 agere (la ju d e c a tă ) f - språfcă. DEX. ti ågîn m. - um flătură pe corpul calului, tråg în m. - bătătură pe greabăn. trå g în m. - bătătură pe grum az, trâ g lă f . - bătătură pe greabăn. ti a g l ă / - cobila plugului. La DU. ti åglă f - unealtă de cărat paie.

297 trâglă f . - unealtă de scos gunoiul, trăglă f . - tragă. La T.Pam file. trâglă f . - unealtă de tras paiele. (DD ). trâgnă f . - um flătură pe corpul calului, traitoåre adj. - îm belşugată. (TD ). traléla adv. - lela. A umbla tralela. (DD). tram bănå (a) - a bătători păm întul. tram bón n. - tulpină de ceapă, tram bón n. - mai de bătătorit, tram boní (a) - a bătători păm întul. tram boúcă f - m ai de bătătorit, tram bóv n. - mai de bătătorit, tram buí (a) - a bătători păm întul. tråmpă f . - schimb de mărfuri. La DLR. trâm pă f - faţă urîtă. tråm pă f - gură urîtă. tram våe n. - sobă orizontală, tranc interj, - tronc. L a A l.V lahuţă. trandavâe f . - plasă rară de pescuit, trandzălă f . pl. - curea la căpeţeală. tranístră f . - raniţă, trapå (a) - a m erge la trap. trapazân m. - şalău mic. trascău n. - rachiu tare. trascău n. - vin prost. (C A D E), trascău m. - vin negru, bun. trăşcă f . - ferăstrău de tăiat în lung. traşínă f . - rum eguş, tråşnic adv. - tare. (TD ). tråucă f. - lucernă. tråucă f . - iarbă cosită, tråucă / - pir-tîrîtor. tråucă f . - oblijeană. tråucă f . - sudoarea-calului. tråucă f . - iarbă-dulce. trăbån n. - m ulţim e. (TD ). trăgaci n. - curea la g ura ham ului, trăgătoåre f . - m îner (la fereastră).

298 trăgători n. —v. trăgaci, trăgători n. - m îner la sertar, trăgătúră / - loc de tras năvodul, trăistie / - trestie. trăm bofcuí (a) - a bătători păm întul. trăncăíta f. - trap. (TD). trăncălău m. - flecar. La CADE. trănţ m. - agud (pom ul), trăsăţăl n. —periuţă de tras brîele. trăsni (a se) - a se îndrăgosti. (TD). trăsuri f. pl. - altiţe la ie. treacăt n. - drum . La I.Creangă. treacăt n. — printre altele. E x p r . In treacăt = în fugă, în trecere, treånţă /.' - zdreanţă. La M .Em inescu. treâpăd n. - diaree, treăpîd n. - diaree, t r e å p s e / pl. - corlate la pod. treaptă f. - stepenă. La CA D E. trebădătóri n. pl. - dregători, trebăluí (a) - a face treabă. La I.Creangă. trcbuiålă / - trebuinţă. La CADE. trebuşoără / —ocupaţie neînsem nată, trecătoâre / - pîrleaz. treclét adj. - afurisit, tregher m. —ham al. La DLR. tréier/7. - treierat. La T.Pamfile. treieră (a) - a bate, călca cereale, treierat adj. - bătute, călcate (cereale), treierătoåre f . - batoză, treierătoåre f. - tăvălug. La T.Pamfile. treierătór m. - care treieră. La CADE. treieriş n. - vrem ea treieratului, treiníşcă f . - pirostrie, tréistă f. - trestie, tréistă f . - stu f mare. tréla-lela adv. - lela. E x p r. A umbla trela-lela = a um bla bram bura.

trem uríş n. - trem ur. La A l.V lahuţă. tren n. - plug (de fier), trepădåre f . - diaree. La DU. trepădătoăre f . - gospodină la nuntă, trépcă f . - pretcă. La C A D E. trepici n. - trepied. La DU. trestie f . - stuf. tréstie f . - stuf. La M .Em inescu, M .Sadoveanu. trestrie f . - trestie. tréşere f . - pîrleaz. trétin m. - cal de trei ani. La M. E m i­ nescu. t r é t in ă / - taxă de ju decată, tretínic m. - m înz de trei ani. tretiór adj. - tretin. La T.Pamfile. t r é u c ă / - uluc de piatră la puţ. tréucă f . - troacă pentru porci, t r é u c ă / - troacă. La CA D E. treuculiţă/ - troacă mică. treúnghi n. —călcîi la plug. trezví (a) - a se deştepta. (I.N eculce). trib ónţă/ - roabă, trib un ă/ - pătul la vie. triciós m. —izmă. triér n. —trior. trieră (a) - a alege boabe cu triorul. trieră/ - treierat. (TD). trihón n. - cotruţă. trihórn n. - v. trihon. triiaruí (a) - a alege la trior. tríidza adv. - a treia zi. trín ă/ - pleavă. trioâne / pl. —cotruţe. trión n. - cotruţă. trin óşe/ pl. - pirostrie. trinóuş / p l . - corcoduşe. tripidín n. - cleşte de scos cuie. T risfetitelef.pl. - Trei Ierarhi. trísnic rt. - strecurătoare.

Iristíi num. - tustrei. (TD). trişcă f. - fluier de soc. La C. Hogaş. Iríşcă f - cănuţă. (rişte/ - soartă, noroc. La N .Costin. tr íţă / - lum inare de la Bobotează, triu n g h i m. - aloe. triv o jî (a) - a deranja, a stingheri, trîfn i (a) - a se strica (alim ente), trîm b a ci m. - tr u b a c i. La DEX. trîm b ic é r m. -trîm b iţa ş . (I.N eculce). trîin b iţo i n. - trîm biţă. trîn d adj. - trîndav. La CA D E. trîn d adj. - necoaptă (pâine). CADE. trîn d o å să adj. - uscată (pâine). Irîndós adj. - bulgăros (păm înt). Irîn d ú ş adj. - lenos. La CA D E. trîn d z m.pl. - larve la intestine, trîn tí (a) - a se îm piedica. (TD). I r în titú r ă / - um flătură după lovitură, tro ă h n ă / - răceală, guturai. La DU. tru å h n ă / - boală a găinilor. tro å n c ă /-ta la n c ă . troiåc n. - pescuit cu trei năvoade, troian (CD Ş, 1427) - sem n de hotar. Iróică f. - sanie (trăsură) cu trei cai. troiceăc n. - furcă cu trei coam e. Iroiceătcă f. - furcă cu trei coam e. Iroinic adj. - toropit de boală. La CADE. troiníc n. - undiţă cu trei cîrlige. troinici ( a ) - a z a c e . tro iţă f. - reunire de trei persoane, tro m b å c i m. - v. tru m b a c i. tro m p ă í (a) - a tropăi, tron n. - ulei de autom obil, tro n c interj. - zgom ot la ciocnire, tro n c interj. - pe neaşteptate. E x p r. A cíidca c u iv a tr o n c la inim ă = a-i deve­ ni drag dintr-o dată. La I.Sbiera. tro iic a -trå n c a interj. —zgom otul poc­ nii ii a două obiecte. La I.Creangă.

299 tro n căí (a) - a trăncăni. tro p a -tro p interj. - zgom otul loviturii cu piciorul în pămînt. tró p că f - dans popular de nuntă. tro p oi (a) - a tropăi. La Al.Vlahuţă. trópoş n. - manieră. La V.AIecsandri. tropot n. - dans popular. La C.Negruzzi. tropoţél adv. - uşurel, cu paşi mărunţi. tropoţícă f . - dans popular. trosc interj, - zgom otul unei trosnituri, lovituri. La V. Alecsandri. troscalău n. - vin tare. troscalău n. - rachiu tare. troscăn n. - soi de struguri. troscăn n. - vin din struguri troscan. troscăni (a) - a trosni. La CADE.

tróscot n. - trosnet. La CADE. troscoţél n. - troscot. tro sn i (a) - a împuşca. (TD). trú b a gram afonului f . - crin. tru b å ci m. - gornist. La DELM. tru b â ri m. - trubaci. La DEX. trubåşi m. - porumbel cu coada evantai. trú b ă f . - trîmbiţă. La M.Sadoveanu. trú b ă f . - burlan (la streaşină). trú b ă f . - horn la fierărie. trú b ă f . - hogeag. trú b ă f . - cahlă (la sobă). trú b ă f . - tulpină de ceapă. trú b ă f . - instrument muzical. trú b ă f . -ţe a v ă . La DELM. tru b ă í (a) - a claxona. trú b c ă f . - astupătoare la sobă. tru c h ín ă f . - tulpină. La DU. tru c h ín ă f . - trunchi. tru c h ín ă / - ciot de copac. tru c h ín ă f - buturugă. tru c h ín ă f . - tulpină. (TD).

300 trudăşi m.pl. - truditori. (A.Lupan), trudă f. - m uncă grea. La I.Creangă. trudă f. - zoală. La CA D E. trudi (a) - a se chinui. (TD). trudnic adj. - grea. La M .Sadoveanu. trudnic adv. — cu greutate. La M. Sa­ doveanu. trudnic adj. - chinuitor. La V. Drăghici. trudnic m. —muncitor. trumbăci m. -trîm b iţa ş. La C.Negruzzi. trunchér n. - butuc de spart lemne. trunchi (a) - a lovi puternic. trunchi (a) - a ului. trup n. - tulpină. trup n. - grindéi la plug. trup n. - curea m are la ham. trup n. - pînză a toporului. trupåri n. - curea m are Ia ham. trupinår n. - ţăpoi. La T.Pamfile. truscău n. - loc cu m ult troscot. trustréi num. - tustrei. truşinå (a) - a dezrădăcina. tub n. - colac de piatră la puţ. tu b n. - ghizdele de lemn la puţ. tub n. - conductă. tub de canalizare n. - conductă de apă. tub (cu) p raf n. - prislugă. La DLR. tucån m. - om nepriceput. La M. Em i­ nescu. tucăn m. - persoană naivă. (TD). tuchí (a) - a se tupila. La CADE. tuchilâ (a) - a ciuli urechile (calul). Tuchilaţi (BD Ş, 1 4 9 2 )- s a t . tucíe f . —înnourare mare. túcm a adv. - săvai. túcm a adv. —tocm ai, tufån 7)7 . —arbust, copăcel, tufâri de gutăi n. - gutui.

tu fă n íc ă f . - vestă bărbătească. tu fín n. —haină cu gulerul deschis. tu flå ri m. - rindea cu daltă în figuri. túfle f. pl. - pantofi de dam ă. tú íle f. p l. —pantofi bărbăteşti. tufleåc n. - saltea (de fîn, paie). tufleâc n. - dovlecel. tuflí (a) - a trînti (în cap) căciula. tu fli (a) - a lovi pe cineva. tuflí (a) - a băga m ult. La DU, CADE. tufligí (a) - a lovi pe cineva. tu ílig ít adj. - strivit. tu flişo å ră f . - pantofior. tú f tu r m. - coam ă. (TD). tu h ó l m. - p an to f bărbătesc. tu i (a) - a se tutui. La V.AIecsandri. tú ie f. - dor fierbinte de ceva. túieş adj. - sm intit. La V.AIecsandri. tú iş adj. - ţicnit. (TD). t u j î ( a ) - a lovi. tu jîtó ri m. - bătăuş. tu jîtó ri m. - g r o b . La DEX. tu jîtú r ă f . - lovitură. tú jn i adj. - ţicnit. tu jú r c ă f . - tunică. tu lå n adj. - neghiob. tú lă f. - chirpici. t ú l ă / - cărăm idă. tú lă / - olan. tú lă c o a p tă f. - cărăm idă arsă. tú lă v e rd e f. - cărăm idă nearsă. tu lc e å n c ă f. - creţişor. tu lc u í (a) - a se sfătui, tú le a interj. Pişc-o! Şterge-o! - expri­ m ă porunca, îndem nul la fugă. tu le a rc ă f - căciulă m are şi veche, tu léi n. - cotorul penelor. La DU. tu lfín ă f . - tulpină, tu lg h ít adj. - flăm înd (anim al), tu lg h ít adj. slăbit de puteri.

I ii li (a) - a şterge-o. E x p r. A o tu li la siínătoasa = a o şterge repede, ulit adj. - culcat la păm înt (plante), ulp ån n. - broboadă, ulp ån n. - haină cu poale lungi, ulp ån n. - satîr de bucătărie, ulpanåş n. - tulpan mic. La E.Sevastos. u lp ă n é l«. - basm a, u lp io å ră / - tu lp in iţă . La S.F.M arian. uit m. - m onedă veche. (I.N eculce). ul úm rt. - b u rd u f pentru untdelem n, u l ú mb «. - leş de miel. tilúm bă / - burlan, ul úp «. - m anta lungă de sum an, úina adv. - tocm ai, úinai adv. - tocm ai, m n ån rt. - negură, uniån rt. - vîntoaică. u m a n i (a) - a păcăli.(TD ). u m ă n í (a) - a lua m inţile. La DLR. u in ă n ít adj. - năucit. La T.Pamfile. ú m b ă f . - dare peste cap. La DU. ú in b u cică / - bufet (m obilă), ú in b u cică / - m asă de bucătărie, ú in b u c ică / - noptieră, u m b u ş í c ă / - m îner la sertar, u in u rú g m. - bîrnă. La I.Creangă. unår i m. pl. - apărători. (TD).

uncheålă f . - ţicneală. u n ch i (a se) - a se prosti, u n ch i (a se) - a se toci. unchi (a) - a se potoli (boala). ii nchina (a) - a întîlni. im c h í r e / - ţicneală. im chít adj. - neghiob, u n ch ít adj. - cu tăişul tocit, u u ch ít adj. - nătărău, tont. u n s ă tú ră / - tu n s u r ă . I iinseşti (CD Ş, 1453) - răzeşi. I unsul Ş tefan (C D Ş, 1453) - boier.

301 tu n zătór a. - om care tunde oile. tupila (a) - a pitula. La DU. tupilúş adv. - pe furiş. La V.AIecsandri. tur n. - izmene. t u r ă / - p artea m onedei cu efigia. turb m. - câine. turb rt. - javră. turb «. - câine fară stăpîn. turbalău n. - câine m are. tu rb aríţă/ - fem eie rea de gură. Turbata (BD Ş, 1475) - pîrîu. turbă / - javră. tú rb ă / - c â i n e rău. turbăciúne / - cium ăfaie. tu rb ăråie/ - haită de câini. tu rb in că/ - sac (soldăţesc), torbă. turbúc rt. - unealtă de pescuit. Turbure C ostea (BD Ş, 14 6 0 ) - b o ie r . turcåş m. - personaj la reprezentaţia populară „Turcii” . La T.Pam file. túrcă/ - dram atizare populară. tú rcă/ - m ască cioplită. turchínă / - tulpină. túrci m. pl. - păpădie. (Th.H olban). turci (a) - a preface în turcoaice. turcie / - turcim e. turcii m. pl. - reprezentaţie m ascată. Turcul Ivanco (B D Ş, I4 8 8 ) - sulger. tureåc n. - carîmbul cizm ei. La CADE. tureåtcă n. - carîm bul cizm ei. tu ríşte/ - loc unde se hrănesc oile. tú rişte/ - ogrinji. La DU. turjån m. - strujan. L a T.Pamfile. tú rlă / - lim an. turlăci (a) - a se am eţi de băutură, turlubån n. - turban. L a V.AIecsandri. tu rm ă / - m ulţim e (de furnici), tu rtă / - pălăria florii-soarelui.

302 túrtă de răsărită f. - v. turtă, turtă de s o r e a n c ă / - v. turtă, turté f . - găm ălie la cui. turti (a) - a strivi strugurii cu maşina, turtişoâră f . - drojdii pentru dospit, turtită f. - iopcă. túrtur adj. - acre. E x p r . M ere turture = m ere acre la gust. La I.Creangă. turumåc m. - câine flocos (Th.Holban). turum åc m. - om nătîng. (Th.Holban). turungíu adj. - galben-închis. túşa f . - m ătuşa, tuşålă f . - tuse. tuşină (a) - a tunde oile numai pe burtă, tuşinå (a) - a reteza barba.

tuşinâ (a) - a tăia capetele pînzei. tu şinăt adj. - retezat. La M .Sadoveanu. t u ş i t ú r ă / - tuse. (La TD RG ). tuşît adj. - şoldit. tuşúlcă f . - pungă plină, tutåc n. - m îner la coporîe. tutu él n. - flueråş făcut din cucută, tu tu i (a) - a claxona, tu tu iâlă f. —gălăgie, tu tu n ă ríe f. - răsadniţă de tutun, tu tu n ă tú ră f. - plantaţie de tutun, tu tu nél n. - plantă erbacee, tutu ngerie f. —trafic. La CA D E. tutungiu m. - traficant. La C A D E tú ţa m. - tata. tú ţa m. - tătuca.

T9 ac interj. - una - două. E x p r . Ţ ac >ac = repede, cît ai clipi din ochi. i’i că f . - m ătuşă tînără. åcă f. - soră m ai m are. a fa n d ăch e m. - filfizon. La T.Pamfile. ah interj. - redă lătratul câinelui. ahaí (a) - a lătra. a h â n n. - talger. (TD ).

ahăn m are n. - farfurie adîncă. a h å rc ă f . - ţigară. ahleåncă/ - formă pentru cărămizi. åică / - fem eie tînără. (TD). a m b ră f. - ghizd la puţ. La TD RG . an â b le / - sfredel de tîm plărie. ane n. - v îrf de stîncă. ane n. - m ăsură, margine. (T.Pamfile). ane n. - m om ent. E x p r. La ţan e = la imp, la m om entul potrivit. ane n. - stîncă. La DU. ane n. - v îrf înalt şi ascuţit de stîncă. ane rt. - vîrful ţurţurelui de gheaţă. ane n. - beţişor crestat. å n d u ră / - cioplitură, aşchie. å n d u ră / - ciob. La A l.V lahuţă. å n d u r ă / - aşchie sub unghie. å n d u ră / - bucăţică. (TD ). iinţă / - coada pepenelui verde. linţoş adj. - m îndru, fudul. ap m. - pahar m are de vin. ap rt. - m usteaţă Ia spicul griului. apâc n. - ţapă. P leavă cu ţapac. (TD). lipan adj. - lung. D ivan ţapan. (DD). lipan adj. - înalt, voinic. (DD). lipan adj. - m are. C al ţapan. (DD). lipan adj. - înm ărm urit. E x p r. A sta npan = a răm îne trăsnit. iip i l/ - ţeapă. La DU. rtpiln adj. - tare. La C .Ivănescu.

ţâp ăn adj. - ţeapăn L a DU. ţăp en i adj. - puternici. (I.N eculce). ţap ín n. - v. ţapină. ţap ín ă n . - pîrghie. ţapoăsă adj. - cu aţapuri. ţa p o å ş c h e / p l. - ciuboţele. ţapóc m. - vătui (pînă la un an). ţapóc n. - furcă cu trei coam e. ţapóc n. - fuscel la scară. ţapóc n. - vargă Ia loitre. ţa p ó c rt. - m usteaţă la spicul griului. ţapoéş n. - proptea. ţapói m. - ţap. ţå p o ş n. - m usteaţă la spicul griului, ţå p o ş adj. - vertical. L a N .G ane. ţa p ó şi adj. - cu coam e în sus. La DU. ţâ p u ri m. p l. —ţapi. Ţ a ra B asarabilor (B D Ş, 1499) - Ungrovlahia/V alahia. Ţ a ra B asarab ilo r (B D Ş, 1503) - Ungrovlah ia/Valah ia.

Ţ a ra M oldovei/Zem lea M oldavscaia (CD Ş, 1392) -p a s s im .

Ţ a ra M oldovei/Zem lea M oldavscaia (BD Ş, 1457) - p a s s im .

Ţ a ra M untenească (B D Ş, 1495) Ungrovlahia/V alahia. m. - ban m ărunt. (TD ). m. - om sărac.

ţa rå c ţa râ n ţa rå n ţa rå n

m. - om venit cu traiul din alt sat. m. - rom ân. Român e ţăranul, eu sînt boier moldovan, exclamau cu mîndrie elevii. (V.AIecsandri). ţa rå n aservit m. - rum în. ţa rå n c ă / - ocheånă. ţa rå ş m. - stîlp la gard. ţa r å ş m. - par. ţâ ră / - teritoriu locuit de o naţiune. Ţara moldovenilor.

304 ţâră /.' - teritoriu aparţinînd Statului M oldovenesc, Ţării M oldovei. Ţara M oldovei. (Gr.U reche). ţâră f. - ţarină. (TD). ţarc n. - arie. La T.Pamfile. ţarc n. - lózniţă. (T.Pamfile). La DLR. ţarc n. —loc îngrădit pentru pui. ţarc n. - ocol unde se închid găinile. ţarc n. - arie. ţa rc n. - j o c de copii. La V.AIecsandri. ţa rc rt. - construcţie pentru uscat prune. ţårcă f. - bibilică. ţarcă f. - coţofană. La C.H ogaş. ţårcă f . - coţofană. E x p r. A umbla cuiva gura ca la o ţarcă (ca Ia ţărci) = a vorbi m ult şi fară rost. ţå rc ă f . - coţofană. E x p r. A sta ca ţarca în par = a fi gata de plecare. A fura ouăle de sub ţarcă = a fi dibaci, şiret. ţarcói m. - m asculul coţofenei. ţarcúşcă f . - prună galbenă, ţ a r c ú ş e / pl. - prune m ari roşii, ţarigrădeån m. - locuitor al satului Ţari grad. ţa r ig r ă d e å n c ă / - locuitoare a satului Ţarigrad, raionul Drochia. Ţarina G lodenilor (BDŞ, 1484). Ţarina M are (BD Ş, 1491) —şes. ţarină (CD Ş, 1 4 0 0 )- c îm p . Ţarinei (CD Ş, 1456) - pisc. ţarióc m. - caras argintiu, ţårnă f . - ţarină. ţarţåm n. - ciucure. La M .Sadoveanu. ţarţăm rt. - ciucure. (DD). ţarţăm uri a. pl. - canafuri. ţasâlcă f . - ţesală. ţ å s t ă / - cap, craniu, ţaţåcă f . - verişoară în vîrstă. ţaţårcă f . - pepene verde lungueţ.

ţâţă f. - m ătuşă tînără. ţåţcă f . - lut ars. ţåvă f . - cum pănă la puţ. ţăcăni (a) - a ciocăni, ţăe f . - tulpină. ţăe f . - ţeavă cu bătătură pe huludeţ. ţăhie f. - tub de gum ă. (TD). ţăhlă f - cărăm idă. ţăhlă/ - chirpici. ţăhlă crudă f. - cărăm idă nearsă. ţăhlă pălită f . - cărăm idă arsă. ţăhní (a) - a chefni. La C.N egruzzi. ţăhnít n. - lătrat. La M .Sadoveanu. ţănchi n. - sem n pe o bucată de lemn. tănchi n. — sem n făcut cu tîm ăcopul. (TD). ţăncoşăt adj. - ţintat (cal). ţăncuşåt adj. - ascuţit. (TD). ţăncúş n. - ruptură la haină. ţăncúşă f. - răboj. La DU. ţăncúşă f. - crestătură. La DU. ţă n d r e a d v .- c u totul. E x p r. A se face ţăndre de beat = a se îm băta de tot. ţănduri (a) - a face ţăndări. ţăndurícă f. - aşchie mică. ţănji f p l. - ţevi (la suveică). ţăp n. - potîng. ţăp n. - opritoare. ţăp n. - îm blăciu. ţăp n. - hădărag la îm blăciu. ţăpån adv. - foarte bine. (DD ). ţăpălíe f . - ţepuşă de fier. ţăpcă f. - fermoar. Ţ ăpeşti (BD Ş, 1 4 9 9 )- s a t . ţăpiíeş n. - ţăpoi mic. ţăpiní (a) - a se îm potrivi. (TD). Ţăpoae (BD Ş, 1499) - sat. ţ ă p o å g ă / - m usteaţă la spicul grîului. ţăpoåică f. - coş ţuguiat de prins peşte ţ ă p o å ş ă / - v . ţăpoagă. ţăpocoåsă adj. —cu aţapuri.

ăpói n. - dans popular. La E.Sevastos. ăpói n. - furcă cu doi dinţi, ăpói n. - furcă cu sac de pescuit, ăpói n. - căpriorul de m ijloc la casă. ăpói n. - nuia ascuţită la vîrf. ăpói n. - proptea, ăpóş adj. - înţepători. (DD). ăpoşoâsă adj. - v. ţăpocoasă. ăpşór n. - pahar, ăpuléţ m. - ied. ă p ú s ă /.' - ţeapă, unealtă de caznă, ă p ú ş ă / - unealtă de bătut firele, ă p ú ş ă / - furcă cu două coarne, ă p u ş i c ă / - ţepuşă. La V.Drăghici. ă ră n ie / - vorbă de duh. ă ră n im c /.' - pătură socială, ă r ă n tó c n. - copil din flori, ă rc ă lâ m n. - com pas de tîm plărie. ă rc ă lâ m n. - loc îngrădit pentru pui. ă rc ă lâ m n. - corlate de piatră la puţ. ă rc ă lâ m n. - par bătut în apă. ă rc ă lă n n. - com pas de dulgherie. ă rc ă lå n n. - cerc lum inos la lună. ă rc o té i n. - scaunul păcurarului, ă rc o té i n. - gărduţ de nuiele, ă rc u i (a) - a îngrădi, a îm prejm ui. ă rc u lé ţ n. - loc îngrădit, ă r c u ş ó r n. - v. ţă rc u le ţ. ă r lă í (a) - a vibra strident, ă r m u r ă / - păm înt cu pietriş, ă r m u r ó s adj. - cu m aluri înalte, ă r n ă / - ţărînă. La I.C reangă. ă r n ă / - ţărînă. La C.Ivănescu. ă rn ó s adj. —fărîm icios. ă r n u í (a) - a trage ţărna la porumb, ă r n u í (a) - a trage ţărna la cartofi, ă rţă m n. —ciucuri (la brîu). ă r ţă r å ş i m. pl. - franjuri, ă r u ş té ţ m. - ţăruş mic. i ţ å r c ă / - g ăinuşă m ică neagră, ă ţå r c ă f . - bibilică.

305 ţe ăie f . - ţeavă la suveică. ţe a p ă f. - m usteaţă la spicul grîului. ţe å p ă f. - frigare. La A l.R usso. ţe ă s tă f. - m usteaţă la spicul grîului. ţe â v ă f. - jg h eb u leţ la gura urciorului. ţég h ie f. - ţeavă la suveică. ţég h ie f . - conductă de apă. ţe h n í (a) - a schelălăi. La DU. ţel n. - ţintă (cui). ţe léţ adj. - lipit, care se ţine scai. ţeli ( a ) - a ochi. ţé ltă f . - pînză de cort. ţé m fir «. - sfredel cu coarbă. ţé m fir «. - sfredel de tîm plărie. ţe n c ú şă f . - probă de pepene verde. ţe n cú şă f. - cioplitură. ţ e n c ú ş ă / - jo c de copii. La I.Creangă. ţé n te r n. - centner. ţé n tr ă / - sfredel de tîm plărie. ţe s ă to å re / - război de ţesut. ţe v ă r å e / - m ulţim e de ţevi. ţé v ie/ - ţeavă la puşcă. ţe v iş o å ră / - ţeavă mică. ţíb ă interj. - cuvînt de alungat câinii. ţib ú h ă / - tulpină de ceapă. ţie rt. - jo c cu m ingea. La DU. ţícă/ - băeţaş. La I.Creangă. La CADE. ţic lă u rt. - v îrf de stîncă. La CA D E. ţ ic lé t«. - v îrf de m unte. ţíclin g rt. - unealtă de răzuire. ţic lu í (a) - a răzui parchetul. ţid é ln ic «. - strecurătoare. ţid ú lă / - bileţel. La C .N egruzzi. ţifleícă / - v. ţîflă. ţig ă n ătic adj. - asem ănător cu un ţigan, ţig ă n c ú ş ă / - plantă erbacee, ţig ă n i (a) - a batjocori, ţig ă n i ( a ) - a cerşi. Ţ íg ă n íe / - m ahala ţigănească.

306 ţigărit adj. - uscat, slab. La CADE. ţ i g l ă / - frigare. La M .Sadoveanu. ţiglău n. - coastă de deal. (TD). ţiitoåre/ - posadnică. La CA D E. ţiitór adj. - durabil. La S.F.M arian ţiitór m. - funcţionar. La N .G ane. ţiitori/ pl. - loc de pîndit vînatul. ţiitú ra/ - dans popular. La I.Creangă. ţim åră/ - blazon. La C .N egruzzi. ţimín n. - unealtă de spart gheaţa, ţim ţirim n. - cimitir. Ţine (BD Ş, 14 7 0 )- s lu g ă , ţincår m. - copilandru. La V.AIecsandri. ţín că/ - tablă (de acoperit casa), ţingălău n. - clopot. La CA D E. ţ ín g ă r ă / - fem eie slăbănoagă. ţingău m. - băeţandru. La DU. ţintăt adj. - cu o pată în frunte, ţintărci a d j - ţintaţi. (TD). ţintirím n. - cimitir. La DLR. ţintiţéi adj. - ţintaţi. ţinut n. - unitate adm inistrativă în Sta­ tul M oldovenesc m edieval, ţinút n. - judeţ, ţinutål adj. - referitor la ţinut, ţinutåş ni. - trăitor într-un ţinut, ţipénie/ - fiinţă. La DU. ţip-ţipţa interj. - strigăt de chemat puii. ţipiríg m. - plantă cu frunze cilindrice, ţ ir å t ă / - m uşam a, ţirculår n. - com pas de tîm plărie. ţiríi-ţiríi interj. —strigăt de chemat puii. ţitroånă / - lămîie. ţitrúgă/ - unealtă de făcut vrană. Ţiţul (BD Ş, 14 8 7 )- s ă la ş , ţivlí (a) - a m om i păsări cu fluierături, ţivlói n. - fluerul gardistului. DU. ţîbårcă/ - ciubăr, ţ î b ă r c ă / -c ă ld a r e . (DD).

ţîbårcă/ - vas de tinichea. ţîbăí (a) - a um bla bram bura. ţîbăr n. - albie (de tablă pentru spălat). ţîbăr n. - vas de tablă pentru îm băiat. ţîbăr n. - vas din doage pentru îmbăiat. ţîbăr n. - albiuţă de scăldat copiii. ţîbăr n. - ciutură (la puţ). ţîbăr n. - ciubăr. ţîb că/ - tulpină de ceapă. ţîbiríc n. - cicrîc. ţîbréne/ pl. - ghizdele de lemn Ia puţ. ţîbrín ă/ - colac de piatră la puţ. ţîbúh n. - tulpină de ceapă. ţîbúh n. - portţigaret. ţîbú rcă/ - vin prost. ţîc, ţîc interj. - se cheam ă caprele. ţîc n. - v. ţîc n ă. ţîcă m. - prostănac. ţîchcturi n. p l. - ţipete. ţîchi interj. - im pune tăcere. ţîchigói m. - piţigoi. ţîcnål n. - fluieraş mic. ţîcnål n. - fluier. ţîcn ă/ - jo c de copii. (DD). ţîd ú lă/ - taxă. E x p r. A plăti ţîdula = a plăti vam a la piaţă. ţîf n. - stu f fraged. ţîf n. - tulpină de ceapă. ţîf n. - fir de iarbă uscată. ţîfă / - v. ţîrfă. ţîflă/ - v îrf de stîncă. La CADE. ţîflói n. - tulpină de ceapă pentru să­ mînţă. ţîfnós adj. - supărăcios. La I.Creangă. ţîfói n. - v. ţîfloi. ţîft n. - v. ţîfloi. ţîftă / - v. ţîfloi. ţîgån m. - rom. ţîgån m. - fierar. ţîgån m. -tin ic h ijiu . ţîgån adj. - corbiu (cal).

ţîganåş adj. - corbiu (cal), ţîganåş m. - danci, ţîgånc m. - corcoduş. (îg an c ú ţă f - calendulă. lîg a n cú ţe f. pl. - corcoduşe. ţîg a ré te n. - portţigaret. îgănci f. p l. - corcoduşe. îg ă rit adj. - plăpînd. La C.N egruzzi. îg h ír n. - drojdie de vin cu apă. îgîli (a) - a ciuguli. îg lă / - deal înalt. îglă f. - ţepuşă (de lem n). (DD). îglău n. - deal înalt. îglău n. - deal ţuguiat. îh lí (a) - a schelălăi. îhlíş n. - desiş. La M .Sadoveanu. îito å re f . - servitoare. îjîí (a) - a ţîşni. îjîí (a) —a se scurge dintr-o ţeavă. î j î i å l ă / - scurgere, îjîitúră f - ţîşnire. îlíndru n. —trior. îlíndru n. - sticlă de lampă, îlindruí (a) - a curăţa grîul cu triorul. î l ú ş c ă - codru (de pâine), îm b rc lef. pl. - ghizdele de lemn la puţ. îm cnt n. —beton, în åe f. - jo c de copii. (TD). în c n. - tablă (de acoperit casa), în c m. - puiul unei fiare sălbatice, în c m. - căţeluş. La DU. în c de pom înt m. - cîrtiţă. încån m. - flăcăuan de 14-18 ani. în can åş m. - v. ţîncan. încă f. - căţeluşă. La N .C ostin. încă f. - tablă (de acoperit casa), în cn ér n. - centner. încoşå (a) - a proba o tăietură în pe­ penele verde. în co şå (a) - a înjunghia un porc. în c tió r n. - cîrtiţă.

307 ţîncúşă f. - gaură m ică la haină. ţînér n. - centner. ţînír n. - m ust acrişor. ţînşe f. p l. - băşici sub lim ba vacii. ţînt n. - cuişor de metal. ţîntaråş n. —sfredel mic. ţîntåri n. - v. ţîntaraş. ţîntåt adj. - cu dungă albă pe bot (cal). ţîntir n. - centner. ţîntirím n. - cimitir. (TD ). ţîntîróc n. - v. ţîntralcă. ţîntrålcă f . - sfredel de tîm plărie. ţîntrófcă/ - v. ţîntralcă. ţîntur n. - v. ţîntralcă. ţînţavåră f. - piţigoi. ţîpci f. p l. - ace la arici. ţîpéună f. - coadă de îm blăciu. ţîpileånă f . - coadă de îm blăciu. ţîptoåse f. pl. - ţipătoare. ţîr n. - fermuar. ţîr, ţîr interj. - strigăt de chem at puii. ţîranåri m. - paznic de cîmp. ţîră f. - puţin. La V.AIecsandri. ţîrc n. - com pas de tîm plărie. ţîrcîí (a) - a m ulge cu greu. ţîrculåt n. - com pas de tîm plărie. ţîrcún m. - greier. ţîricúţă f. - puţintel. L a S.F.M arian. ţîrfîială f. - noroi alunecos. ţîríi-ţîríi interj. - se cheam ă puii. ţîrică f. - puţin. La P.Ispirescu. ţîrişoåră f. - puţin. L a S.F.M arian. ţîrigån m. - om m ic de statură. ţîrîi (a) - a tese ciorapi. L a CADE. ţîrîiăc n. - greier. ţîrîiåc m. - insectă nocturnă. ţîrîitúră f. - ţîrîit răzleţ. ţîrîitúră f. - picătură. ţîrlă f . - m urdărie, gunoi (în casă).

308 ţîrlăí (a) - a vibra m onoton, ţîrlîitúră f. - m elodic m onotonă, ţîrm onie/ - c e r e m o n ie . La P. Ispirescu. ţîrníc n. —chibrit, ţîrníc n. - cutie de chibrituri, ţîrţîrå (a) - a ploua mărunt, ţîrţîråtă/ - tufă de vie sălbatică, ţîrţîråtică/ - struguri cu bobiţe mici. ţîrţîră/ - m ăzăriche. La T.Pamfile. ţ îr ú c ă / - puţin, o clipă, ţ îr ú c ă / - dram . E x p r . Nici ţîrucă = nici pic, de loc. La V.AIecsandri. ţîscuí (a) - a ciripi (cu jale), ţ îş f o å c ă / - noroi. ţîşni (a) - a părăsi. E x p r . A-i ţîşni cuiva sufletul = a-şi da sufletul. ţîşni (a) —a se istovi. E x p r. A m unci pînă ţîşnesc ochii = a se epuiza. ţîşpău n. - vin prost. ţîşpău n. - noroi. ţîşp oåcă/ - m încare proastă. ţîşp oågă/ - vin prost. ţîşp oågă/ - fem eie desfrînată. ţîţa-vacii/ - plantă parazitară. ţîţa-vacii/ - gîndac galben de bălegar. ţîţa-căp rii/ - varietate de struguri. ţ îţ å c ă / - ţaţă. La V.AIecsandri. ţîţåcă/ - m ătuşă tînără. ţîţåe/ - m ătuşă tînără. ţîţån ă/ - ţîţa vacii (caprei). ţîţ ă / - peliţă pe laptele prins. ţîţîgói /?7 . — piţigoi. ţîţîí (a) - a trem ura (de frică). ţîţîşoâră/ - ţîţă mică. ţ îţ ú c ă / - ţîţîşoâră. La S.F.M arian. ţîu n. - tîrnăcop. ţîu n. - hădărag la îm blăciu. ţîvlí (a) - a scoate sunete stridente. ţîvoåe/ —tulpină de ceapă. ţîvoâe/ - jg h eb u leţ la gura urciorului.

ţîvoâe/ - jg h e a b la teasc. ţoåcă/ - j o c de copii (cu nasturi). ţoålă/ - ţol. ţoală/ - covor (ţesut). ţoålă/ - covoraş. ţoålă/ - traistă pentru m încare la cai. ţoålă în florată/ - covor, ţoåpă/ - m îrţoågă (cal), ţoåpă / - m itocancă. ţoc m. - sărut, ţocăiålă/ - ţocăit, ţoconí (a) - a ciocni (paharul), ţói n. - p lantă erbacee parazitară, ţói m. - furiş. E x p r. Pe ţoi = pe ne­ văzute. ţol n. - păretar. ţol n. - ţesătură de aşternut pe jo s. ţolíc n. - lăiceraş pe laiţă. ţolic «. - covoraş pe podea. ţ o l í c ă / - ţol. La T.Pamfile. ţolínă/ - num e de ocară pentru femei. ţolínc rt. - covoraş. ţolín că/ - covoraş cu ciucuri. ţolin că/ - ţol. La M .Sadoveanu. ţolişór «. - procovăţ pe cal. ţolişór n. - aşternut pe podea. ţolişór n. - ţol mic. ţonc n. - cleşte de scos cuie. ţonţorói adv. —copăcel. E x p r. A sta (copilul) ţonţoroi = a sta pe picioare. ţonţorói m. - nebunatic. La C A D E. ţop «. - pulpă de găină. ţop rt. - picior de găină, scurm ă. ţopån m. —copil mic. ţopîc interj. - uite, iată. ţopîrcă/ - ţ o p î r l a n . La V.AIecsandri. ţorţoåle/ pl. - podoabe pretenţioase. ţorţói rt. - dichis. E x p r. Cu ţortoi = cu m are dichis, cu m ulte podoabe. ţórţuri m. - franjuri. ţóşcă / - traistă m ică. La DU. ţóşcă/ - săculeţ. (TD).

ţóşcă f. - săculeţ. La T.Pamfile. ţóşcă adj. - plină, doldora. La I.Creangă. ţo ţo n å t adj. - îm popoţonat. lubóc n. - tulpină de ceapă. ţuc, ţu c interj. - se cheam ă porcii. ţu c ålă f. - sucală. (TD). ţu c h érci f. pl. —bom boane. ţúchi n. - cîrlionţ. ţúchi n. - m iţe pe covor. ţu c u rlâ n n. - băştinaş. ţuflău n. - tulpină de ceapă. ţuflíc n. - jghebuleţ (la gura urciorului). ţuflíc n. - codiţă. (TD ). ţuflúc n. - cîrlionţ. ţu g n. - tren. La M .Sadoveanu. ţu g lú i m. - v îrf de stog. La CADE. ţugói n. - piţigoi. ţu g u éş n. - m îner la sertar. ţu g ú i n. - vîrful diferitelor obiecte. ţu g u i n. - jg h e b u leţ la gura urciorului. ţu g ú i n. —m îner la sertar. ţu g u iå (a) - a face să se ţugueze. ţu h å l m. - sac m are. La M .Sadoveanu. ţu lial m. - sac mare. (TD). La CADE. ţu h ă ri m. pl. - posm agi. ţu h ă í (a) - a sili pe cineva să lucreze. ţu h ă í (a) - a pune la m unci grele. ţú jă —săniuş. ţu ju lú c n. - v. ţu jă . ţu lú c n. - chică. La DU. ţu lú c m. - m oţ, ciuf. La I.Creangă. ţu m b u r ú c n. - m îner la sertar. ţu m b u r ú c n. - g ît la ceainic. ţ u mb u r ú c n. - găm ălie. La DU. ţu m b u rú ş n. - v. ţu m b u ru c (gămălie). ţu p interj. — exclam aţie ce însoţeşte o săritură. La V.A Iecsandri, S.F.M arian. ţur, ţu r interj. - strigăt de chem at puiii. ţu r å (a se) —a se urina. ţu rc å n m. - greier. ţú rcă f. - căciulă mare. La V.AIecsandri.

309 ţú rcă/ - pană de lemn. ţúrcă f . - beţişor în jo cu l de-a ţurca. ţurcăneåscă adj. - ţurcană. (C.Negruzzi). ţurchinăr n. - ţăpoi. La DU. ţúrci f. pl. - orcicuri (la căruţă). ţurloåe f . - jg h e ab la teasc. ţurlúi n. - gît lung la urcior. ţurlúi-ţurlúi interj. - exprim ă trilul ciocîrliei. ţu r lu í (a) - a curge încet şi puţin, ţu rlú ş i m. p l. - cîrlionţi. ţú r ţ u r m. - picătură de ploaie (îngheţa­ tă). La V.AIecsandri. La DU. ţu r ţu r é l m. - puişor (de găină), ţú r ţu r i m. pl. - franjuri. La C.H ogaş. ţu r ú i, ţu r ú i interj, —se cheam ă puiii. ţu r u í (a) - a şuiera (din ţuruiac). ţu ru iă c n. - jucărie, flueråş pentru copii, ţu ru iâ c n. - v. ţu r u ito r . ţu ru ié ş interj. - se cheam ă puiii. ţu r u itó r n. —fluierătoare (plantă), ţu r u n å ş m. - puişor (de găină), ţu ş, ţu ş interj. - se îndeam nă m ăgarii, ţú şc ă f. - ardei iute. La DU. ţú şc ă f. - ştergar răsucit, ţú şc ă f. - lînă de calitate superioară, ţú şn e f . - jg h e ab la teasc, ţu şn í (a) - a ţîşni. La M .E m inescu. ţu ţ adj. - sărac gol-goluţ. (DD ). ţú ţă f . - căţeluş, ţu ţó i m. - stu f fraged, ţu ţu iă g n. - ham bar, ţu ţu r å n m. - p u işo r (de găină), ţu ţu r m â c n. - băţ în jo cu l ţuţurm ac. ţu ţu r ú g m. —copil adorat, ţu ţu r ú g adv. —vertical. (DD ). ţu v lo â e f . - tulpină de ceapă, ţuv ó i n. - jg h e ab la teasc, ţu v u líc n. -flu ie r a ş m ic din lozie. ţu v u líc n. - fluieraş.

u ucide (a) - a strivi, a zdrobi usturoi, ucide (a) - a bate, a Iovi. ucide (a) - a am eţi. E x p r. A ucide pe cineva c a h la = a-1 bate cahla. ucigån m - diavol. (E.Sevastos). u cigânie f. - bătae. ucigån m. - drac, vrăjm aş. ucigă-I c ru c e a m. - diavol, u cigăiúş m. - ucigaş, u cigănii f. pl. - crim e, u craín că f. - cămaşă femeiască cu altiţă. u c ra in iz â (a) - a supune ucrainizării. u c ra in iz å (a se) - a adapta lim ba, cul­ tura şi obiceiurile ucrainenilor, u c ra in iz å re f. - adoptare a limbii ucrainene. u d ă to å re f. - stropitoare, u d ă t ú r ă / - m încare (frugală), u d ă tú ră f. - ciorbă, supă. (DD). u d e â lă f. - vrem e slotoasă. ú d i ţ ă / - undiţă, ú d m ă / - uimă. La DU. ú d m ă / - um flătură pe corpul calului, ú d n iţă / - undiţă. ugilí (a) - a se am ărî. La DU, CADE. ugilí (a) - a se veştezi. ugilí (a se) - a-şi pierde vlaga. ugilí (a se) - a se ofili. u g ilíre f. —depresie. u gilíre / - veştezire. u gilít adj. —întristat. La I.C reangă. ugilít adj. - smerit. ugilit adj. - s c îr b it. La DU, CADE. u gni (a) - a se m ira. La T.Pamfile. u g n ít adj. - m irat. La T.Pamfile. u im i (a) - a zăpăci. L a M .Em inescu. ú in iţă / - undiţă. u itít adj. - uituc. La V.AIecsandri.

uitít adj. - distrat. La M .Em inescu. uitucíe / - uituceală. ujlúd n. - ghindă. ujóg n. —p ăm ătú f pentru cuptor. ujui (a) - a vîjîi (vîntul). La T.Pamfile. ulam â / - ciucure de m ătase. La DU. ulcealúcă f. - cană (pentru apă). ulcelúcă f. - cană de lut. ulcelúş «. - cană (de porţelan). ulcică f. - urcior (de lapte). ulcică f. - oală m ică. La M .E m inescu. ulcică f. - cană de apă. ulcică f. - cratiţă. ulcică (de schijă) - oală. ulcicúţă f. - oală de tuci. ulcicúţă f. - cană. ulcúţă f. - ulcică. (E.Voronca). ulcior «. - urcior. ulcior «. - vîrtej de apă. ulcior rătund n. - oală (de lapte). ulcior îm brăcat n. - dam igeană. ulcior îm pletit n. - dam igeană. ulcior în grăd it n. - dam igeană. ulcior m are n. - urcior pentru apă. ulcior cu ţeavă n. - urcior cu ţîţă. ulcior de borş n. - oală. ulcior de vacă n. - urcior de lapte. ulcior de vin n. - urcior de lut. ulcior cu burlui n. - urcior cu ţîţă. ulcior cu ţugui n. - urcior cu ţîţă. ulcior fără burlui n. - urcior fară ţîţă. ulciorår m. —prepeleac. ulciorúş n. - urcior (pentru apă). uldóri f. pl. - urdoare. uldurós adj. - urduros. ulérie f. - holeră ţepoasă. úli, úli interj. - se cheam ă gîştile. ulicioară f. - stradelă. La M .Em inescu. ulicúţă f. - ulicioară. L a DLR. ulitúră f. - pasăre de casă. uliţår m. - haim ana. L a S.F.M arian.

u liţå rn ic adj. - uliţar. La S.F.M arian. uliţă f. - stradă. La M .Em inescu. úliţă f. - stradă. E x p r. A b a te uliţele a um bla bram bura. L a M .Em inescu. Uliu (CD Ş, 1 4 3 7 )- j u d e . Uliul (BD Ş, 1502) - unde a fost ~. Uliul M ile (BD Ş, 1502) - boier, uliúţ m. - ulişor. La S.F.M arian. ulmå (a) - a adulm eca. (DD ). Ulmi (BD Ş, 1487) - sem n de hotar. ú lniţă/ - undiţă. ulúc n. —troacă (la găini). ulíic n. - coş la căruţă. ulúc n. - iesle. ulúc n. - rindea de făcut jgheaburi. ulúc n. —rindea cu daltă mică. ulúc n. - covată de plăm ădit. ulúc n. - vas pentru sărat caşul. ulúc de copt pîne n. - covată. ulúc de scurs apa n. - burlan. ulucâş n. - troacă (la găini). ulucåş n. - jg h e ab la teasc. ulucél n. - teică. ulucél n. - troacă (pentru găini). ulucél n. - jg h e ab la teasc. ulucél de pus sare n. - cutie pentru sare. uluci (a) —a pune un uluc de-a lungul. ului (a) - a se rătăci. ului (a) - a-şi pierde cunoştinţa. ú m ă f. - păm înt îm pietrit. úm ăr n. - greabăn (la cal). u m ă r n. - lem n vertical la loitră. úm ăr n. - frîntură de ciorchine. úm ăr n. - şold la cal. um ăråri n. - stinghie la ferăstrău. um ăråri n. - lem ne verticale la loitre. úm ărul osiei n. - opor. La CADE. úm bără f. —um bră. um blător adj. - în buestru. u m blăréţ adj. - hoinar. La A l.V lahuţă. um bra (a) - a ţine um bră. (TD). u m b r â r i n. - um brelă.

311 úm bră f. - um brar pentru vite. um egiúne f - um ezeală. um erår n. - cuier. umflă (a) - a apuca. (TD ). u m izí (a) - a se m iji. L a C .N egruzzi. um plutúră f. - m uşuroi la porum b. U ncheteşti (CD Şs, 1483) - «selişte deasupra N istrului». uncrop n. - petrecere după cununie. uncrop n. - apă clocotită. L a I.Neculce. uncrop n. - apă călduţă. uncropeålă f. - toropeală. uncropél n. - apă călduţă. La CA D E. undă (a) - a clocoti. La D osoftei. úndă f. - clocot. E x p r. A da în undă = a începe să fiarbă. úndă f. - furie. La C A D E. undelem níu adj. - verde-galben. undelem níu adj. - şaten. undér n. - prăjină de îm pins luntrea. unditoåre f. - loc de pescuit cu undiţa. unditór in. —pescar cu undiţa. úndiţă f. - halău. unél n. - inel. únge (a) - a lipi. (TD). únge (a) - a m urdări. La I.C reangă. únge (a) - a înşela. E x p r. A unge cuiva ochii = a am ăgi. únghe f. - gheară la pasăre. unghér n. - colţ. La M .E m inescu. ungherări n. - echer de tîmplărie. (TD). unghéţ n - ungher. (TD). únghie f. - cîrlig la cange. unghioåră f. - daltă de dogărie. ú n g h iţă f. - undiţă. U nghiul (BD Ş, 1462) - sat pe Prut. U nguraşi (BD Ş, 1 4 6 8 )- c ă tu n , ungurean m. - m aghiar. U ngureanul Jurj (CDŞ, 14 0 9 )- b o ie r. U ngureni (CD Ş, 1 4 0 9 ) - sat.

312 ú n je r n. - ujer. unineå f - pasăre m igratoare. unire f. - căsătorie. La M .Sadoveanu. úniţă /.' - undiţă. uníu adj. - m onocrom . univå adv. —undeva. univåi adv. - v . univa. u n s o a r e / - unt. unsoare f. - grăsim e com estibilă, unsoare/ - grăsim e de porc topită, unsurâ (a) - a se m urdări, untarâş n. - putinei, u ntaríţă/ - putinei, untdelém n n. - z a itin . La CADE. u ntéln iţă/ - putinei, ú n t iţ ă / - undiţă, u n to å ic ă / - putinei, untoâică/ - p lantă m edicinală, untúră / - slănină, untúră sleită / - grăsim e sleită, untúră sliită / - untură, unturós adj. - gras. La T.Pamfile. unulíţa pron. - una. (DD). únzi (a) - a vărui. urât n. - urare în seara de A nul Nou. u r ă t ú r ă / - urîţenie, u rcícă/ - orcic (la căruţă), urciúc n. —v. urcică. urciucăr n. - laţ la orcic. urdår n. - vas în care se fierbe urda. urdår n. - unealtă de m estecat zerul, urdår m. —păcurar care urdeşte. urdă / - m încare din sem inţe de floa­ rea-soarelui, zahăr şi apă. u rd eålă/ - pregătirea urdei. Urdeşti (C D Şs, 14 6 7 ) - s a t . urdí (a) - a face urdă. (DD). urdí (a) - a fierbe zerul pentru urdă. urdí (a se) - a se preface zerul în urdă. ú rd ie/ - loc unde se urdea.

ú rd ié/ - hoardă. La I.N eculce. u rd íe/ - m ulţim e. La C .N egruzzi. ú r d ié / - toalpă. La C A D E. urdină (a) - a alerga încoace, încolo, urdzî (a) - a se întem eia. (DD ). u rdzî (a) - a începe. (D D ). urdzîtoåre/ - unealtă de depănat, urdzîtóri n. - unealtă de depănat, u rdzoåică/ - arpagic, urdzucå (a) - a urzica, ureådnic m. - slujbaş, cîrm uia un ocol. ureădnic m. - orînduitor, dregător, u réche/ - parte a coasei la toporîşte. u réche/ - cheutoare a tîrnăcopului. u réch e/ - m argine îndoită a tîm ăcopului. u réche/ - cîrlig la cange, u réche/ —cheutoare la căldare, u réche/ —m uchie a toporului, u réche/ - m îner la ferăstrău, u réche/ - rătez la ladă. u réche/ - curea la îm blăciu. u réche/ - laţ la orcic. Urecheni (CD Ş, 14 5 3 ) - s a t . urechérniţă / - cîrcăiac. u réchi/ pl. - ochelari la căpăstru, urechílă/ - persoană cu urechile mari. Urecle (CD Ş, 1453) - poiană. Urecle Petru (CD Ş, 1407) - boier, úret n. —urătură. urgiós adj. —urît. urgisit adj. - chinuit. La N .Ţ urcanu. ura (a) - a dori. (DD ). uríc n. - m oşie dăruită de dom nitor. uríc n. - act de proprietate. uríc n. - docum ent, hrisov, zapis. uricăr n. —culegere de urice. uricår m. - scriitor de urice. u richélniţă/ - curea la căpeţeală. urieşésc adj - uriaş. La V.AIecsandri. urisî (a) - a afurisi. úrişe n. pl. - documente, hrisoave. (DD).

u r î (a se) - a se urîţi, a se ofili. Urîta (CD Ş, 1442) - sora lui Sima M arcovici. U rîta (BD Ş, 1490) - fiica lui M ălin, u r îtú r ă f. - urîţenie. Urlatu (BD Ş, 1491) - averea lui urlaţi m. pl. - oriunde. E x p r . A îm bla pe urlaţi = a u m bla în dodii, urlaţi m. pl. —aiurea. E x p r. A se duce pe urlaţi = a şterge-o, a o rupe la fugă. urlătúră f. - urlet răzleţ, urluéş m. - uriaş. urluí (a) - a vorbi m ult şi fåră rost. urluít n. - urluială. urluít adj. - zăpăcit, úrm ă /.' - răm ăşiţe de fructe. (DD). urm ători n. - punctator pe metal, urm işoâră —urmuliţă. La E.Sevastos. urm uliţă f. - urm ă m ică. (DD). u rm u şo å r ă / - urmuliţă. La S.F.Marian. urm úţă f. - urm uliţă. (Şezătoarea), urs m. - m iez de pepene verde, urs m. - boţ de m ăm ăligă cu brînză. urs m. - ursoaică (în pod), ursalíu adj. - cafeniu, ursari ni. —rom. Urseşti (BD Ş, 1 4 8 1 ) - sat pe Nichid. ursît n. - farm ece. (DD). u r s ît ă / - febră vitulară. úrşi m. pl. - stîlpi de legat lotcile. urşi (a) - a se obrăznici. urşi (a) - a scînci. ursîşór adj. —cafeniu-închis. ursoaică f. - coş orizontal sub acoperiş. ursoicúţă f. - cahlă (la sobă). Ursu (B D Ş, 1487) - boier m oldovan. uruióc n. - capăt de urzeală. La DU. U rziceni (B D Ş, 1 4 9 7 )- s a t . uscat n. - secetă, uscat adj. - cafeniu-deschis. U scatul Ivan (C D Ş, 14 3 9 )- b o ie r , u s c ă ş iú m e / - secetă.

313 uscături f. —posm agi. uscături f. - biscuiţi de casă. úsnă f. - m arginea unui clopot. La DU. usteneålă f. - osteneală. La Varlaam. ústie f. - m arginea de sus a vasului. ustír m. - plătică. usturoiéş m. - stînjenel. úşa cei m are f. - poartă. úşa harm anului f. - poartă. úşa ocolului f. - poartă. uşâg n. - toc la fereastră. uşătcă f. - coş de lozie. uşă la ogradă f. - poartă. uşărnic m. —care um blă printre case. uşărnic m. - schim bător de stăpîni. úşcă f. - ravac. uşciór ni. - uşor (la uşă). úşe f. - cahlă. uşér m. (BD Ş, 1482, 1495) - dregător de curte. La DIM , DLR. uşérnic m. - hoinar. La I.C reangă. uşîníc n. - urşunic. uşîşoåră f. - ochi m obil Ia fereastră. úşnă f. - lemn pe m arginea luntrei. uşóri in. pl. - toc la fereastră. uşulíţă f. - uşiţă (la cenuşar). uşúr n. - zeciuiala m orarului. uşúr n. - dijm ă pentru păşunat. uşúţă f. - uşă mică. uşúţă Ia spîrhat f. —uşiţă la plită. uteşí (a) - v. a oteşi. úti, úti interj. - se cheam ă raţele. uzoåre f. pl. - altiţe la ie. uzór n. - ornam ent pe ţesătură. uzór n. - m odel, izvod. (TD). uzór n. - ornam ent la streaşină. uzór n. - m odel de ţesătură, izvod. uzór n. - orn am en t pe căm aşă. uzór în ch eet n. —desen pe o ţesătură. uzór neîncheet n. - ornam ent ondulai

V, w vac n. —veac vac n. - trai, viaţă. (TD). vacalíe f. - plută, dop. (ALM ). v a c â r m. —mulgător. vacăţii / pl. - salcîm i. vad n. - loc neadînc în albia unui rîu. vad (BD Ş, 1462) vadă f. - vedere. E x p r. în vadă = la vedere. La N .Ţurcanu. vådă f. - şănţuleţ de irigare, vadéa / - rată. La M .Sadoveanu. vadéa / - soroc, termen. La Al.Vlahuţă. vadra f. - dans popular m oldovenesc, v a d r ă / - căldare, vad ră/ - şiştar (de tablă), vadră/ - vas în care se încheagă caşul, våd rå/ - ciutură. La T.Pamfile. v a d r ă / - veche unitate de capacitate. Vadul N eguţătoriului (BD Ş, 1493) semn de hotar. Vadul R uşilor (CD Ş, 1452) - semn de hotar. vad zón că/ - vas de lut pentru flori. vaganós n. - v. gavanos. vah interj. - vai. La V.AIecsandri. v â h ă / - pîrghie. v â h ă / - cîntar de mînă. vâicăr n. - strigăt de durere. vaier n. -tîn g u itre . La V.AIecsandri. vaierå (a) —a se văita. vajnic n. - pîrghie pentru greutăţi. vajníţă/ —v. vajnic. vajnicui (a) - a ridica cu vajnicul. val (de păm înt) (CD Ş, 1392, 1432). val n. - trîm bă. La CA D E. val n. - găvan la greblă. val n. - ghivent la şurub.

val n. - tăvălug de farîm iţat bulgării. val n. - broboadă subţire. val n. - v. tăvăluc (de treierat). val n. - tulburare. E x p r. A fi prea în val = a fi prea frăm întat. Era p re în val. (I.N eculce). val n. - năvală. E x p r. A da val = a năvăli. (I.N eculce). valåh m. - num e al populaţiei de bază a Valahiei (U ngrovlahiei); rom ân din jum ătatea a doua a veacului XIX. valah adj. - de origine valahă, din Valahia (azi Rom ănia). M eşter va­ lah, azi nume de Jîntînă... (adică puţ). (N.Labiş). valahă / — în lucrări de lingvistică pînă în a doua ju m ătate a veacului al X lX -lea - denum irea lim bii vorbite de valahi (m unteni), populaţia de bază a Valahiei (azi Rom ânia), valachi (BD Ş, 1475) - turci: „valahii sînt pentru noi ca şi turcii” . (Ştefan cel M are). valahi m.pl. - blohi (CM ), valåşnic m. - veterinar, valcuí (a) - a tăvălugi ogorul. Valea N eagră (CD Ş, 1448) - luncă. Valea Sacă (BD Ş, 1 4 6 8 )- s a t . valeråş n. - butoiaş. La DU. valióc n. - tăvălug de farîm iţat bulgării. våliţ n. - vals. (TD). vălmă adv. - în prag de revărsare. (DD). vålm eş adv. - de-a valm a. vâlnic m. - pîslă. vålnic m. - pîslar. valóc n. - găvan la greblă. valóc n. - chingă la căruţă. vålturi n. - găvan la greblă. valţ n. - m aşină de strivit strugurii. valusí (a) - a strînge pînza val. valúţ n. - găvan la greblă. valvîrtej adv. - repede. La I.C reangă.

valvîrtej adv. - în dezordine. vani m. - vam ă (la m oară). (TD). v a m å r m. - vam eş. (TD). varåtic adj. - nisipos. (DD). v a ré ln iţă f. - fructieră. vårgă f. - prăjină la puţul cu cum pănă. varilåş n. - butoiaş. Vårniţa / - localitate. v å r n iţă f. - loc unde se arde varul. v å rn iţă / - groapă de ars var. varşaveănca f. - cîntec revoluţionar. vårtă f. - casă de strajă. varţăb n. - toc Ia fereastră. varţåg n. - uşor la uşa pivniţei. varvaric m. - E x p r . M ustăţi în varvaric = m ustăţi lungi şi răsucite. V arzår(C D Ş, 1443, 1446) - mănăstire. vasilióc m. - albăstriţă. v a t â lă / - m îner la ferăstrăul cu coardă. v a t a l e / pl. - dispozitiv la spată. vatam an (CDŞ, 1428, 1443, 1446; BDŞ, 1495) - dregător sătesc. v a t í n ă / - vatelină. vatm an n. - hîrtie pentru desen. v a t r ă / - sobă orizontală. v å t r ă / —p lită de bucătărie. v a t r ă / - cenuşar (Ia plită). v å t r ă / - strat de legum e, flori. vazd ojéle f. pl. - am ică. vazón n. —vază. vazón n. - floare (în vază). vazón n. —oală cu toartă. vazón n. —borcan de sticlă. vazon år n. —vas de lut pentru flori. vazonåş n. —borcănaş de sticlă. vazonúc n. —vas de lut cu floare. văcărét rt. - dare pe vite. La DIM. v ăcăríe/ - staul, grajd. văcărúş m. —ciupercă com estibilă. văcoåsă adj. - de secole. (DD).

315 vădån m. - văduv. La CA D E. vădån m. - văduvoi. văd ån ă/ - văduvă. La V.AIecsandri. văd ån că/ - văduvă. vădåş ni. - din satul Vadul lui Isac. vădăní (a) - a văduvi. (TD). văd ăn íe/ - văduvie. La S.F.M arian. vădăói m. - văduvoi. vădăói m. - văduv. L a I.C reangă. vădăşíţă/ - din satul Vadul lui Isac. vădeneån m. - din satul V ădeni. v ă d i (a) - a învinui. vădicél n. - vad mic. vădrår m. - dregător, strîngea vădrăritul. vădrărít n. - dare pentru fiecare vadră de vin introdusă. La DIM . văduói - văduvoi. La C A D E. vă găú n e/ - peşteră. văicărătúră/ —strigăt de durere. văioågă/ —vale mică. văiú g ă/ - vale mică. La M.Sadoveanu. v ă iú g ă / - dolină. La DEX. v ă jn ic íe / - fudulie. văl n. - broboadă subţire. vălăcăi (a) - a se văita. vălărét n. - a um bla urînd. (A LM ). v ă lă tú c m. - sul. L a C .N egruzzi. vălătuc m. - m aterial de construcţie. vălătuc m. - tăvălug. La T.Pamfile. vălătúc n. - val la puţ. vălătuci (a) - a înfăşură; a face val. vălătuşí (a) - a treiera cu tăvălugul. v ă lă tú şi m. pl. —grăm ezi m ici de fîn. vălătúşi m. pl. - snopi de grîu sau secară. vălătúşi m. pl. - plăcinte din aluat dospit. vălcícă/ - şes. v ă lc íc ă / - jg h e ab la teasc. vălceå/ - v a l e m ică. La P.Ispircscu

316 vălceluşă f. - vălcea. La P.Ispirescu. vălgărie f. - p ă lă la e . văleân m. - locuitor în vale. văleåt m. - soroc de viaţă. La I.Creangă. vălinâş m. - păm înt al satului Văleni, vălm ăşag n. - îm bulzeală. La CADE. vălm ăşeålă f. - îm bulzeală, tărăboi, văluí (a) - a netezi păm întul cu valul, văluí (a) - a strînge pînza sul (val), văluí (a) - a vălura. (DD). vălţui (a) - a valsa. La C.Stam ati. văm âr m. - vam eş. La CA D E. văm eşoaică f. - soţia vam eşului, vărâ (a) - a petrece vara. La CADE. vărå (a) - a sm ulge cînepă cea de vară. vărdzåre n. pl. - plăcinte cu cireşe, vărdzâre n. pl. - plăcinte cu dovleac, vărgălui (a) - a întări coasa cu o vargă. vărgăluire f. - legarea vergei la coasă, vărgăţel adj - vărgat. La P.Ispirescu. v ă r g u ţ ă / - vargă mică. varnicér m. - vărar. La T.Pamfile. vărgăluít adj. - vărgat. (DD). vărghíe f. - bîrnă. La DU. vărtoape (BD Ş, 1493) - hîrtoape. vărvărésc adj. - nemilos. LaA l.D onici. vărvăríef. - barbarie. La V.AIecsandri. vărvărím e/ - m ulţim e de barbari, vărzăre n.pl. - plăcinte cu varză. La DU. vărzâre f. —plăcinte cu m ere, vişini, văsâri m. - m eşter de vase de lemn. văsări (a) - a face vase de lemn. văsuleån n. —văsuşor. La E.Sevastos. văscătúră f. - resturi după ciuruit, vătåv m. - căpetenia vornicilor, vătăjél m. —vornic (la nuntă), vătăji (a) - a adm inistra. La CADE. vătăjie f. - slujba vătavului.

vătăşél m. - slujbaş la prim ărie, vătăm ån m. - conducător sătesc, vătăm ån m. - slujbaş la prim ărie, vătăm ătúră f - boală internă. N .Gane. vătăm ătúră f. —durere la stom ac, vătrai n. - vergea de răscolit focul, vătråri n. pl. - lam be la căruţă, vătúi m. - ied. văzdúşnic n. - ochi la fereastră, mobil. véchi adj. - bătrîn. (TD). véchi adj. - tom natic (flăcău). (TD). vechim ităte f. - tim p de dem ult. Din vechim itati = din trecut. vecin m. - şerb, rum în. vecinåş m. - vecinei. vecini m. pl. - şerbi, rumîni. vecin ief. - rum înie. vcdeålă/ - în ochii lumii. La I.Neculce. vedénie f. - nălucă, arătare. (TD R G ). vedénie f. - reprezentare vederoåsă adj. - ochioasă. (TD). vederós adj. - scos la vedere. (DD). vederós adj. - distins. (DD ). vedrişoåră f. - vadră mică. Vedzuri (BD Ş, 1492) - sat. Vedzuri (BD Ş, 1499) - sat. vel adj. - m are; calificativ precedînd un titlu boieresc. velin n. - văl al m iresei. velnicér m. - ţuicar. La C A D E. vélniţă f. —instalaţie de făcut rachiu. velvét n. - catifea. véniş adj. - tare, cîlţos (lem n). vérde-iarbă adj. - verde-deschis. vérde-m îndru adj. - verde-deschis. vérde-scîrnav adj. - untdelem niu. vérde-nou adj. - verde-deschis. verdeåţă-de-padure f. -p ie d ic u ţă . verdéţuri f. pl. - fructe. verdişór adj. —verde-deschis.

verd ú n adj. - verzui. verd ú n ă adj. - verde; struguri necopţi. v e rd ú n c ă adj. - v . v e rd u n ă . v e r d z ă t ú r i / pl. - legum e. vérd ze f. pl. - varză acră hăcuită. verégă de c h ia tr ă / —colac la puţ. verég ă cu inel / - inel. v eré tcă f. - ţol înghust pe podea. v eré tcă f. - ţesătură de lînă pe laviţă. v eré tcă / - plapom ă. v e re tc ú ţă f. - covoraş. v erg é / - găvan la greblă. v erg e a / —sucitor. v ergél n. - beţişor de legat firele. vergél n. - petrecere a flăcăilor şi fetelor. v erg ela (a) - a-şi ghici soarta. v e rg e la tó r m. - urător. La C.H ogaş. v erg ic ă / - inel. (TD). v e r g ú r adj. - virgin. La TDRG. v e r g ú r ă / - fecioară. La V.AIecsandri. v e rg ú ţă / - verighetă. v éri conj. - ori. (TD ) v eríc m. - verişor. v e ric lă / - verisoară. La S.F.M arian. v e rig ă / —zăvoraş la fereastră, v e r i g ă / - cerc la plită, v e r ig ă /.' - inel. V erigă (CD Ş, 1423) - vatam an. v e r i g ă / - inel la pripon. v e rig ă / - laţ la orcic. v e rişc a n m. - verişor. La I.Sbiera. v e riş c å n e / pl. - prietene, v e r iţă / - vară. La N .Ţurcanu. v e ro n íc ă / —plantă cu frunze opuse, v é r s t ă / - m ăsură de distanţă, v e rz ă c iú n e / - verdeţuri, v e r z ă tu r ă / - fructe necoapte, verzi, v é rz e / pl. - varză acră tocată, veselită adj. —veselă. (TD). v estit adj. - num it (CM ).

317 v éşcă/ - pălăria florii-soarelui. v éşcă/ - colac de piatră la puţ. véşcă/ - obod (la roata morii). CADE. v éşcă / - ghizdele de lemn la puţ. v éşcă/ - gherghef, v éşcă/ - ţeastă. v éşcă/ - vacălie. La M .Sadoveanu. véşcă/ - cerc în jurul pietrelor rîşniţei. véşcă de răsă rită/ - pălăria florii-soa­ relui. veşcă líe/ - v. veşcă de răsărită, veteân că/ - vergea de legat urzeala, vetejíu adj. - harnic, trăgător. (DD ). v etrícă/ - libelulă, vetríţă/ - v. vetrică. vetríţă/ - strat de legum e, vezeteu m. - surugiu. La V.AIecsandri. vicleim n. - dram ă populară, viclenie / - f ic le ş u g (CM ), vícol n. - viscol. La M .Costin. vicolí (a) - a viscoli. La CA D E. vicole (CD Ş, 1425) - sem n de hotar, vicolitú ră/ - viscolitură. La CA D E. vicóln iţă/ - viscolitură. La CA D E. victoreån m. - lucrător la com plexul agroindustrial “V ictoria” , victorie/ - soi de prune, victorínă / - jo c din întrebări şi răs­ punsuri. vid én ie/ - arătare. La DELM . vid ére/ - peţit. (DD ). vidérnic n. - lucarnă, vid étă/ - pătul la pepenărie. víd m ă / - fantom ă. La C.Conachi. víd m ă / - vrăjitoare. L a I.C reangă. v ie / - struguri. (DD ). v ie/ - ciorchine de strugure, vie tîn ără/ - sad. L a C A D E. vierm ăt n. - m ulţim e de vierm i.

318 vicspişor m. - viespe negricioasă, viers n. - lim bă, vorbire, grai. vifor n. —furtună m are. La CADE. viforî (a) - a ninge cu vînt vijelios, viforniţă f. - vifor mare. La CADE. viitoríe f. - viitor. La C. N egruzzi. viiúşcă f - cahlă, închizătoare la sobă. vilivétcă f. - căm aşă bărbătească, vím ir n. - vamă. vínchil n. - echer de tîm plărie. vinderéu m. - copil obraznic, vinderéu m. - şoim mic. La I.Creangă. vinereåna f. - vacă fătată într-o vinere. vinícer/ 77. - septembrie. La V.AIecsandri. viniţéle f. pl. - albăstriţe. vinochél n. —cunună (pe cap), vintilă f. - vintir. víntili n. - echer de tîm plărie. vintire f. - diaree, vintre f - diaree. La M .Sadoveanu. vioară adj. - lim pede, curată. Nistrule, apă vioară. (TD RG). vioară adj. —lim pede. Prulule, apă vi­ oară. (Şezătoarea.) viorél adj. - vioriu, viorícă f. - toporåş. viorícă /.' —tăm îioasă. viós adj. - viguros. La D.Cantemir. vioşålă /.'- voioşie. L aA .R usso. vioşíe /.' - prospeţim e. La C.N egruzzi. vipt n. - pâine albă, cereale. La DU. virténiţă f. —vîrtelniţă. viscol n. - vînt mare cu nisoare. La DU. visgăí (a) - a da din coadă, vistiernic m. - haznadariu (CM ), vístref - lam a cuţitului, vişinåp n. - vişinată. La V.AIecsandri. vişneâc n. —v. vişinap.

víşniţă f. - cam iz la fereastră, vitejie f. - hărborie (CM ). Vitezeşti (CD Ş, 1448) - sat. vitinår m. - veterinar, vitripås n. - vaterpas. viuléţ adj. - teafăr. Viu-viuleţ. (DD). vizuní (a) - a avea culcuş. La I.Sbiera. vizunie f. - vizuină. La M .Sadoveanu. vîj m. - m oşneag. La S.F.M arian. vîja-vîja interj. - zgom otul produs de ploaie. (TD) vîjăucă f. - prăjină de bătut nucile. v îjî (a) - a prinde. La T h.H olban. vîjîiålă f. - m orişcă de hîrtie. vîjîít adj. - ţicnit. vîjîitoåre f. - v. vîjîiålă. vîjoc n. - pătul la vie. vîlóşcă f. - buclă. vîlvă f. - bîrfa. La N .Ţ urcanu. vînă f. - pulpă de găină. vîndzói adj. - roşu. (DD ). vînj n. - putere. La M .Sadoveanu. vînj m. - specie de ulm. vînjolí (a se) a se frăm înta. vînjoşå (a) - a întări. La I.Sbiera. vînós adj. - vînjos. La N egruzzi. vîntăråe f. - vijelie. vîntăråe s .f. - vînt puternic. vînteş adj. - repede, ca vîntul. vîntîrå (a) - a bate un vînt puternic. vîn toåică/ - v. vîjîiålă. vîntoâică f. - furtună, vîrtej. vîntoăice f.pl. - vijelii. La N .Ţurcanu. vîntoåsă f. - vijelie. La M .Sadoveanu. vîntós adj. - vînturatic. vîntós adj. - vînturos. La M .Em inescu vîntreâlă f. - vetrelă. vîntuí (a) - a aierisi. vîntuí (a) - a se sm inti. La CA D E. vîntuit adj. - ţicnit. La CA D E.

vîntuít adj. - nărăvaş. (DD). vlntură-Ium e m. - aventurier, vînturătór m. —aventurier, vînturél tn. - erou de poveste, vînzoli (a) - a se frăm înta. La DU. vînzoålă /. - frăm întare. La CADE. vînzoålă f. - zbucium are. La CADE. vîrcåt adj. - în dungi, vîrcă f. - dungă. La C A D E. vîrcolí (a se) - a se frăm înta. vîrcolít adj. - neastîm părat. vîrstă (a) - a ţese în dungi. (DD). vîrstă (a) - a pune dungi, vîrste. vîrstă (a) - a deosebi. La CA D E. vîrstăc n. - strung de tras şinele, vîrståc n. - unealtă de dăltuit butucul, vîrstăc n. - m enghină, vîrstăc n. - război de ţesut, vîrståc n. - ţesătură de lînă în dungi, vîrstăc n. - m asă de tîm plărie. vîrståt rt. —parte a plugului, vîrstă f. - dungă. La S.F.M arian. vîrşí (a) - a vîrfui (stogul, căpiţa), vîrtéj n. - învolburare de apă. vîrtéj n. - sul de praf. vîrtéj n. - val la puţ. vîrtéj n. - m îner la vînturătoare. vîrtéj n. - inel la pripon. vîrtél /?. - vînt puternic cu ninsoare, vîrtéliţă /.' - vîrtelniţă. vîrtélnic adj. —învîrtitor. vîrticúş rt. - sul de praf. vîrticúş n. - inel în ju ru l priponului. vîrtită / - v. învîrtită. vîrtop (CD Ş, 1422) - hîrtóp. vîrtoape (B D Ş, 1493) - hîrtoape. vîrtós adv. E x p r . Cu atît mai vîrtos = cu atît mai m ult. La C.N egruzzi. v îr tó ş n iţ ă / - fortificaţie. (TD). vîrtútă f. - v. în vîrtită.

319 vîrtúte f. - putere. (TD). vîrv n. - v îrf de m unte. vîrvåc rt. - furcă cu două coam e de fier. vîrvăr n. - v îrf de munte. vîrvăr rt. - ţăpoi cu coada lungă. La DU. vîscós adj. - lutos (păm înt). vîslă f. - scîndură la cîrm a luntrei. vîşcă (a) - a se m işca. L a C A D E. vîzdoågă f. - garoafa. La DU. vîzdojíu adj. - galben-închis. vladílcă f. - unealtă de fierărie. vlăgu í (a) - a se um ezi vlăguit adj. - um ezit, jilăvit. vlah m. - v. valah. vlah m. - persoană din nord-vestul Bulgariei. vlah m. - valah, din Valahia. vlăhă adj. - glotonim , lingvonim ; de­ num irea limbii populaţiei din nord-ves­ tul Bulgariei şi din Banat, vlăsi m. pl. - valahi, vlasi, persoane ce fac parte din populaţia de bază a Vala­ hiei (U ngrovlahiei), azi Rom ânia. Vlaşcaia Zem lea (B D Ş, 14 8 1) - Ungrovlahia/V alahia. vlăşniţă f. - groapă cu apă. v leå şcă/.' - pîlc de stuf. vocştăne f. pl. - lam be la căruţă, v ó ipron. - dum neavoastră. La M. E m i­ nescu. vói pron. - dum neata, dum neavoastră, vóie adv. - potolit. A rde fo c u l în voie. voiniceasca f. - c r a u l; stil de înot. voinicós adj. - vînjos. (TD). voinicul (BD Ş, 1495) —flăcău, voi n. - văl la m ireasă, vólburne adj. —verde-închis. volintír m. - voluntar, volintír tu. - voluntar înrolat în armată.

320 v o lin tiríe f. - unităţi de volintiri. vólna (d c-a v o ln a) adv. - destul, volnic adj. - vrednic, volóc n. - coş de prins peşte, volóc n. - traistă de dat m încare la cai. volocúşă f. - voloc (coş), vo lo c ú şcă/ - grapă de spini, volóh m. - străm oşii m oldovenilor, volohi (BD Ş, 1499) - m oldoveni, volóhi m. pl. - m oldoveni. (ALM ). v o lo n tír m. - v. v o lin tir. vóloste f. - unitate adm inistrativă, voioşi (a) - a netezi păm întul. voníşi m. pl. - voinici. (Folclor), v o rb å c i m. - palavragiu, v o rb å liţ m. —v. v o rb ac i. v o rb a liu m. - v. v o rb aci. v o rb â ln ic m. - v . v o rb ac i. v o rb å ln iţ m. - v. v o rb aci. v o rb å n iţ m. - v. v o rb ac i. v o r b å r iţ m. - v. v o rb aci. v o rb å tic m. - v . v o rb aci. v o rb ă f. - înţelegere. E x p r. A avea v o rb a cu cineva = a pune ceva la cale. v ó rb ă f. - lim bă. (M. Em inescu). v o rn ic m. - m are dregător, v o rn ic m. - om de servici. vornic de cu rte m. - v. vornic de gloată, v o rn ic de gloată m. - m ai m arele pe slujitorii curţii. vornic de Ţara de Jos (de Sus) m. adm inistrator. vornic de ţinut m. - dregător cu atri­ buţii adm inistrative în unele ţinuturi, vornic de poartă m. - dregător respon­ sabil de poarta curţii dom neşti, vorniceasa f. - nevasta unui vornic, vornicél m. — vornic la nuntă. La V.AIecsandri.

vornici (a) - a executa funcţia de vornic vornicíe f. - dem nitate de m are vornic, v o rn ic íţă / - v. d ru şc ă . v o ro åv ă f. - vorbă. La N .Ţurcanu. vo ró n cic adj. - negru (cal). La DD. V oroveşti (CDŞ, 1456) - sat. V oroveşti (BD Ş, 1459) - răzeşi. V oroveşti (BDŞ, 1459) - selişte. vo ro v í (a se) —a se înţelege, voroví (a) - a sta de vorbă, v o ro v íre / - vorbă, înţelegere, vóscină f. - boştină. v o ştin a r (BD Ş, 1488) - turnător de ceară. vó ştin ă f. - boştină. v o trie f. - codsoşcă. La CADE. vo tri (a) - a fi codoşcă, a prostitua, v ó tru m. - peţitor, codoşcă. La CADE. V ra b ia (BD Ş, 1483) - prisacă. V rab ie (CD Şs, 1472) - izbaşă. v råc i m. - m edic. La V.AIecsandri. v ra c i m. - doctor, v rå g n iţă f. - poartă. V ra n ce ån (B D Ş) - spatar. v rå n iţă f. - poartă, v ra sc n. - viţă subţire la castravete, v rå v n. - grăm adă. La M .Em inescu. v ră c íţă f. - doctoriţă, v ră c iu í (a) —a lecui, a tăm ădui. V răgh iesc (BD Ş, 1488) - neam de ră­ zeşi m oldoveni, v ră jm a ş m. - drac, m ichiduţă. v ră jm å ş n ic adj. - nem aipom enit, v r ă n iş o å r ă / - v. v ră n iţă . V ră sta tu lu i (CD Ş, 1 4 3 7 )- m u n te , v ră n iţă f. - vrană mică. v ră v u í (a) - a vîntura cu lopata, v ră v u í (a) - a vrăfui. L a N .G ane. v re å g m. - vrăjitor, v re a sc u ri pl. - rascuri (CM ).

vrednicíţă adj. - şireată. (Şezătoarea), vrém e f - pe dată. E x p r . Fără vrem e = chiar acum . vrem elnic adj. - temporar. La C.Hogaş. v rém n ic adj. - vrednic, v re m u íre f. - trecere, schim bare, v rîstâ c n. - strung de tras şinele, v r î s t ă / - dungă de altă culoare, v rîstă / - vîrstă, etate. La DU. v r îs tă tú ră f. - covoraş îngust în dungi, v r îs te / pl. - verste (distanţă).

321 vrîste f. pl. - dungi colorate pe covor, vulcani m. pl. - voinici, vultån m. - viteaz. La V.AIecsandri. vultărí (a) - a zbura (ca vulturii), vurtúni m. pl. - p orum bei (specie), w olochy (BD Ş, 1499) - m oldoveni; „w olochy în polonă înseam nă m oldo­ ven i” (I.Bogdan).

z za b å v ă (BDŞ, 1472) - întîrziere. z a b é lă / - soi de struguri. zac «. - boală. (DD ) zacăş m. - leneş. La CA D E. z a c rîm ă «. - secţie într-un hambar. zacúscă f - gustare. La M.Kogălniceanu. zå d ie f - şorţ. La S.F.M arian. (DU). zadişcă /.' - aprindere la plămîni (la cai). z a d o rm i (a) - a adorm i (pe totdeauna) z a d ú h ă / - astm ă. z a g a rå f. - bordură la pălărie. z a g a rå / - bordură de blană. z a h a r ă / - urluială. z a h a r a f - provizii. (I. N eculce) z a h a r ît adj. - îndulcit. (DD). z a h å t rt. - gard de piatră. z a h å t rt. - perete de piatră. z a h å t rt. - şopron. z a h å t «. - şiră de porum b. z a h å t de răz lo g i n. - corlate la puţ. z a h å te f.p l. - surpături pe coastă. z a h e rc â f . - hrană pentru vite. zahón n. - parcelă. (DD). zahón n. - urm ă săpată de un şuvoi. za h ó n c ă f . - ferăstrău de tăiat în lung. z å ib ă r «. - vin din struguri de zaibăr. z å ib ă ră n. - soi de struguri negri. zal rt. - casa cei mare. zale f. pl. —verigile unui lanţ. zale f. pl. - lănţişor (podoabă). z a l e / pl. - arm ură. La M .Sadoveanu. zalógi m. pl. - lozie. z a l u b í ţ ă / - parte a încovoiată a săniei. ză lu zi (a) - a se sm inti. La T.Pamfile. z a m å s c ă / —unsoare pentru roţi. za m å scă / —chit. z å m ă / - v. d za m ă .

zam bå / - zăbală, zam balíc - ja ch e tă fem eiască. zam b arå / - talger la tobă. Zam ă (BD Ş, 1 4 9 1 )- n e a m de boieri. Zam ă Ion (BD Ş, 1 4 9 1 )- b o ie r . Zam ă Dros (BD Ş, 1491) - boier. Zam ă D ragoş (CD Şs, 1 4 9 1 )- b o ie r . Zam ă Oană (CD Şs, 1 4 9 1 )- b o ie r , zåm că / - întărtitură. La I.N eculce. Zam căuţi (CD Ş, 1 4 5 6 )- s a t . zam paragíu m. - derbedeu, zaníns n. - troian de zăpadă, zaór rt. - zavoraş la fereastră, zaóz m. - îm bulzeală, zapån rt. - şorţ purtat de pescari, zapås /?. - slobodă la ave. zapås rt. —păm ânturi rezervate, zapasníţă / - fem eia unui plecat la război. zap åşcă/ - lot de păm înt în rezervă. Z ap åşcă/ - toponim (Briceni). zåpat rt. - vînt de n o rd -v est. zåp cia lă / - încasare cu forţa, zapcii (a) - a încasa cu forţa, zapcilîc rt. - zăpăceală. La N .G ane. zaplåz «. - gard de scînduri. zap ó n că / - ac cu găm ălie, zapórcă/ - porţie de nutreţ pentru cai. zaporojån m. - cazac din Zaporojie. zap råşca/ - tom ată prăjită, zar rt. - zăvoraş la fereastră, zărånie/ - ţipenie. E x p r . A nu fi nici zaranie de om = a nu fi ţipenie de om. zarår n. - pagubă. zarazíhă / —m am a-pădurilor (plantă), zaríf adj. - nostim . La C.N egruzzi. zarnacadeå/ - narcisă. La V.AIecsandri. zarzăr flocos m. - piersică (fructul), zarzurår m. - cais (pom ), zarzu ríe/ - livadă de caişi.

z a sé u că f - zăvor. zåsic n. - dispărţitură în hambar. zăsic n. - hambar. z a té şi/ pl. - lam bă la căruţă. z a tó n n. - loc de pescuit în iaz. z a u ită (a) - a uita. z a u su c â (a) - a se usca (butoiul). z a u şi (a) - a zăpăci. z a v c r ú h ă / - vînt puternic cu ninsoare. z a v é r ă / - răscoală. La V.AIecsandri. zavescă (BD Ş, 1 4 5 9 )- ta x ă . zavéscă / - taxă pentru redeschiderea unui proces. La DIM . zav istie f . - pizm ă. La M .Costin. zavistiós adj. - pizmătar. La P. Ispirescu. zăv istn ic m. - pizm aş. La Gr.Ureche. za v istn icíe f . - pizm ă. z a v istu í (a) - a pizm ui. La Gr.Ureche. zavistuitór m. - pizmătar. La G.Conachi. zav ó d n. - prăsilă. z ă b a l ă / - r a n ă . La DU. z ă b a l e / pl. - bale. z ă b a v ă / - tărăgăneală. La C.Negruzzi. z ă b a v ă / - E x p r. N u z ă b a v ă ( ia ră z ă b a v ă ) = nu m ult după aceea. z ă b a v ă / - distracţie. La C.N egruzzi. z ă b ă v n ic adj. - glum eţ. z ă b ă jí (a) - a m înca fară poftă. (DD ) z ă b ă jí (a) - a se reţine. z ă b ă lă t adj. - plin de bale. ză b ăló s adj. - plin de bale. La DU. z ă b lă u n. - plapom ă. z ă b lă u m. - vlăjgan. La I.Sbiera. z ă b lă u m. - dulău. La I.Sbiera. z ă b le / - arătură de toam nă. z ă b le / pl. - bube pe cerul gurii la cai. z ă b ra n ic n. - ţesătură de m ătase. z ă b o v itó r adj. —lăsător. Z ă b r ă u ţi (B D Ş, 14 6 9 )- s a t . z ă b r é / - grilaj.

323 zăbún n. zăbún n. zăbún n. zăbunår

- haină vătuită. La D ELM . - haină pentru călugări, - haină de stofa. La DELM . m. - vînzător de zăbune.

zăbunåş n. - zăbun mic. zăcăre/ - boală grea. ză d u f n. - zăpuşeală, zăgîrnă/ - strecurătoare. La C.Hogaş. zăgn eåtă/ - înteţire. E x p r. A da zăgneată focului = a înteţi, zăgrăí (a) - a vorbi mult. zăhåt n. - groapă pentru legum e, zăh â tă / - grăm adă de sfeclă, zăh ă tă / - căpiţă din snopi de grîu. zăhâtă / - p e r e t e din nuiele. La CADE. zăhăí (a) - a zădărî. L a I.N eculce. zăh ăí (a) —a dosi, a ticsi, zăh ăiålă/ - supărare, zădărîre. zăhăít adj. - în dezordine. La CA D E. zăh ărcâlă/ - bom boană, zăh ărele/ pl. - bom boane. La DLR. zăh ărî (a) - a se zaharisi. (DD). zăhăruí (a) - a îndulci. (TD ) zăh ătuí (a) - a zădărî pe cineva. (D D ) zăhătuí (a) - a dosi ceva. zăhătui (a) - a sîcîi. La DLR. zălăngăít adj. - zîngănit. (TD ) zăló g - am anet, zăló g n. —ostatec. zălogí (a) - a da, a se oferi ca ostatec. zăloguri n. pl. - im pozite. (DD ). zălud adj. - năuc. L a DU. zălu zeă lă/ - nebunie zălu zén ie/ —zăpăcire. (TD ). zăluzi (a) - a se sm inti. (DD). zălu zie/ - nebunie, zăluzit adj. —ieşit din minţi, zăm ăcríş n. - brînză de vacă cu zer.

324 zăm ăcríş n. - chişleag. zăm culíţă f. - cetate mică. La I.Neculce. zăm isli (a) - a apare, a se naşte. (DD). zăm isli (a) - a concepe fătul, zăm isliref. - săzdanie. La CADE. zămnic n. - pivniţă de pămînt. La DLR. zăm nic n. - pivniţă de piatră, zăm orâ (a) - a-şi potoli foamea. (DD). zăm orî (a) - a-şi potoli foamea. La DU. zăm orî (a) - a istovi. La Dosoftei. zăm ós m. —pepene galben, zăm oşél m. - pepenaş galben, zăm oşeríe f. - ogor cu pepeni galbeni, zăm oşită f. - plantă cu peri aspri, zăm ozîu adj. - de culoarea zăm osului. zăm úrcă f. - ciorbă subţire; poşircă. zănghérie f. - diaree, zănoåge f. pl. - v îlc e le . (TD ) zăpăcílă ni. - debusolat. zăpăcitor adj. —ameţitor, zăpădi (a) - a ninge, zăpăí (a) - a hăm ăi. La M .Sadoveanu. zăpăít n. —lătrat. La DLR. zăpăitúră f. - lătrat. La M .Sadoveanu. zăplâj rt. - gard de scînduri verticale, zăplâj rt. - gard de ştachete, zăplâj rt. —stîlp la gard. zăplâj rt. - par Ia corlatele puţului, zăplăz rt. - horă (CM ), zăpódie f . - şes puţin afundat, zăpodie (CD Ş, 1425) - teren înclinat. „Zăpodia Socilor la d eal” (BDŞ, 1492) - sem n de hotar. Z ă p o d ia U lm ilo r (BD Ş, 14 9 2 )- s e m n de hotar. z ă p ó r n. - val de sloiuri de gheaţă, z ă p ó r n. - apă oprită la baraje, ză p sí (a) - a surprinde. La I.Creangă.

zăpsí (a) - a sim ţi. La M .Sadoveanu. ză p sí (a) - a afla. (Şezătoarea.) zăpuşí (a) - a năpădi.(D D ). zărår m. - mulgător. La V.AIecsandri. zărbălåt /;?. - destrăbălat. zărea f. - geană de zare. (Şezătoarea.) zărgheålă f. - ţicneală. La DLR. zărghénie/ - v. zărgheålă. zărghí (a) - a se ţicni. La DLR. zărghít adj. - zăpăcit. La I.C reangă. zărî (a) - a arunca. (DU ). zărnúşcă f. - viţă de vie sălbatică. zărzăreâ f. - caisă m ică (fruct). zărzărél m. - caisă mică. (Folclor). z ă r z ă r íc ă / - caisă m ică (fruct). zărzăríu adj. - galben-închis. z ă stí (a) - a îngrăm ădi. La C.H ogaş. zăstîm p n. - răstim p. L a A l.V lahuţă. zăticnéală/ - împiedicare. La I.Creangă. zăticni (a) - a opri. La Şt. Ciobanu. zăticníre f . - îm piedicare. zătoåcă f. - braţ între mal şi un ostrov. zătoní (a) - a îngrădi apa. zătoní (a) - a troieni. zătoní (a) - a constrînge pe cineva. zătoní (a) - a se întărîta. (DD ). zătrí (a) - a dosi. zătrí (a) - a nim ici. (TD ) zăucă interj. - zău. zăuitå (a) - a uita. La M .Em inescu. zăuşít adj. - zăpăcit. zăvód m. - câine m are. La N .L abiş. zăvodí (a) - a se înfierbînta. Zăvoeni (CD Ş, 1424) - sat. zăvói n. - pădurice, luncă, zăvór n. - încuietoare la sul. zbâncă f. - ventuză. La CA D E. zbanţ n. - rătez la ladă. zbanţ n. - căluş. La N .Ţ urcanu. zbanţ n. - verigă la lanţ.

zbanţ n. —bucată de m etal la şină. zbanţ n. —pană la ferăstrău, zbanţ n. - b ordura covorului ales. zbanţ n. - legătură de fier. Z b ia ra (BD Ş, 1458) - stolnic. zb ici (a) - a se zvînta. zbicire f. - zvîntare. zb ih uí (a) - v. a zghihui. zbincélc f. pl. - sm icele. (TD). zbîc interj. - ţuşti. (TD ) zb în ţu í (a) —a face ştrengării. La DU. zb în ţu ít in. - ştrengar. La I.Creangă. zbînţuitúră f. - copil ştrengar. zbînţuitúră f. - zburdălnicie. zbîrceală/ - zbîrcitură. La V.AIecsandri. zbîrci n. - zbîrcitură. zbîrci (a) - a se încreţi. La V.AIecsandri. zbîrcióg m. - ciupercă com estibilă. zbîrciógii-cioarii m. pl. - coada-calului. zbîrli (a) - a i se ridica părul. La CADE. zbîrnóg n. - bobîrnac. zbórnic n. - v. sbornic. zborşí (a) - a se răsti. (TD) zb orşí (a) - a zbîrli. La S.F.M arian. zborşí (a) - a se înăcri. (DD ). La DU. zborşi (a) - a se răsti. La CADE. zborşit adj. - răstit. La DU. zborşít adj. - înăcrit. zborşit adj. - înverşunat. La C.Negruzzi. zborşít adj. - zbîrlit. zbråncă f. - izgonire. E x p r. A da zbranca = a îndepărta pe cineva. zbråncă f. - prăpăd. E x p r. A face zbranca = a da iureş nim icind. zbrehúd adj. - neastîm părat. zbrehúi adj. —nebunatic. La CADE. zburătăci (a) - a se înfiripa, a creşte. zb u rătăci (a) - a ajuta. La I.Creangă. zburătăci (a) - a fugi, a se risipi. La DU. zburători m. pl. - ederă.

325 zburătui (a) - a-şi lua prim ul zbor. zburdå (a) - a alerga vioi. zburdalnic adj. - zburdător. zburdålnic adj. - j u c a ş (CM ), zburdåre f. - săritură a calului, zburdåtic adj. - zburdalnic, zburdăciúne f. - neastîm păr. zburdălnicie f. - vioiciune. La C. Hogaş, zb u rd ătór m. - săritor, zdîrlóg n. - dîrlog. zdohní (a) - a pieri, zdohnitúră f. - m ortăciune, zd rab ín că / - m aşină de strivit, zdrahón m. - dragon. La V. A lecsandri. zdrahón m. - vlăjdan. L a C A D E. zdrahúe f. - pelinariţă. zdrăm ţi f. pl. - franjuri, zdrăvení (a) - a se înzdrăveni. zdraveni (a) - a se însănătoşi, zdreålă f. - fărîm ă. L a S.F. M arian, zdreånţă f. - haină ponosită, zdrélcă f. - burghiu de tîm plărie. zdrelit adj. - z g îr îia t. La N .Ţ urcanu. zdrem ătós adj. - zdrenţuros. zdrenţui (a) - a se rupe. (TD R G ) zdrcnţuí (a) - a bate Ia m eliţoi. (TD). zdrevení (a) - a bate cu pum nul, zdrevení (a) - a trem ura (de frig), z d r o b e å lă / —struguri striviţi, zdrobi (a) - a face, a confecţiona, zdrobi (a) - a fauri. (TD ) zdrobi (a) - a naşte, zdrobílcă f. - m aşină de strivit, zdrobílcă f. - m aşină de desfåcut boabe, zdrobitoåre f. - m aşină de strivit, zdruhăi (a) - a zgudui. La CA D E. zdrum icå (a) - a zdrobi, zdrum icåt adj. - zdrobit.

326 zdruncin n. - zguduire. La I.Creangă. zdrunicå (a) —a risipi, a îm prăştia, zdrunicå (a) - a desface boabele, zdruşí (a) - a sfărîm a. La T.Pamfile. zdúchi m. - j o c de copii (cu pietricele), zdulåp m. —pum n încleştat, zdupăí (a) —a tropăi, zeam ă de p ă c e a / - zeam ă de piftie, zeam ă (de peşte) - uha. La DLR. zecér m. - ban m ărunt. La S.F.M arian. zelår n. —zale. La V.AIecsandri. zem beldéc n. - lim bă la clanţa uşii. z e m b e r e a / - clanţă la uşă. z e m b e r e å / —lim bă la clanţa uşii. z e r ă r â e / - m ulţim e de ziare, zerí (a) - a se înăcri (laptele), zgåiţă/ - gaiţă. zgåib ă/ - rană cicatrizată. La DU. zgâncă / —crustă pe o bubă. (DD). zgån că/ - c r u s tă . La T.Pamfile. zgån că/ - bubă. La CADE. zgarda casei/ - ornam ent la streaşină, zgard ă/ - salbă. La C.N egruzzi. zgard ă/ - gîtar (la căpăstru), zgărd iţă / - colan în ju ru l taliei, zgarói m. - ghiborţ. zgarói m. —cioară, zgårţă / - m ertic de luat vama. zgăibărâ (a) - a se căţăra. (DD). zgăibărâ (a) - a zgîrîia. (DD). zgăibós adj. - plin de zgaibe (bubuliţe). zgănciuí (a) - a zgîrîia o rană. zgăn cu şoåră/ - bubă mică. zgărcănós adj. - bulgăros (pămînt). zgărdât adj. —cu zgardă, zghehuí (a) - a se zbengui, zghehuí (a) - a zgîlţîi. zgh eh u iålă / - zbenguială.

zgheuråt adj. - gălăgios, zgh ih ård ă/ - fată zbînţuită. zghiholí (a) - a viscoli, zgh ih órn iţă/ —fem eie răutăcioasă, zghihuí (a) - a scutura. La I.C reangă. zghihuí (a) - a trem ura (de frig), zgh ih uiålă/ - zgîlţîitură. (DLR). zghihuít adj. - zăpăcit, zghihuít adj. - scuturat. L a I.Sbiera. zghií (a se) - a se m ira. (DD ). zgh ílţe/ pl. - corlate (la pod), zghiosí (a se) - a se ju ca. (DD). zghişí (a) - a se zvînta. zghişiolå (a) - a scutura (cînepă). zgh ivorî (a) - a viscoli, zgîí (a) - a răscoli. (DD ). zgîiós adj. - zgîit. z g îm b o å e / - m usculiţă. zgîncilí (a) - a răscoli, zgîndări (a) - a răscoli focul, zgîndări (a) - a aţîţa (pofta). La I.Sbiera. zgîndări (a) - a rade uşor (tencuiala), zgîndări (a) - a zgîrîia (o rană), zgîn şe/ pl. - coji uscate pe rană. zgîrcâni m. pl. - copăcei ghim poşi. zgîrcåşi n. - paralel de tîm plărie. zgîrcă/ - umflătură la piciorul calului, zgîrcílă/ - persoană foarte zgîrcită. zgîrcioâbă/ - zgîrcit. La M .Sadoveanu. zgîrcít adj. - ciufut, zgîrîe-brînză m. - zgîrcit. La I.Creangă. zgîrîiåc n. - paralel de tîm plărie. zgîrîiéş n. - v. zgîrîitori. zgîrîitóri n. - paralel de tîm plărie. zgîtíe/ - ştrengăriţă. La I.C reangă. zglăvoåcă/ - peşte mic. La C.H ogaş. zglăvóc m. - albăstriţă. zglăvóc m. - floarea cînepii. zgom otå (a) - a trosni, zgorní (a) - a stîrni (vînatul).

zgrapţanå (a) - a zgîria. (DD). zgrapţană (a) —a scurm a. (DD). zgrăbúnţă f. - bubui iţă. (TD R G ). zgrăpănå (a se) - a se scărpina, z g r e å b ţ ă / - grapă (de spini). (TD) zgrébeni m.pl. - c î l ţ i . La T.Pamfile. zgrepţănå (a) - a rîcîi, a zgîrîa. zgrepţănå (a) - a se scărpina, zgrebţănât m. - căţărat. (TD). zgripţuroåică f. - cotoroanţă, zgrívăţ n. - crivăţ. (TD) zgrînţoşăt adj. - bulgăros (păm înt). zgrunţós adj. - bulgăros (păm înt). zgrunţuros adj. —v. zgrunţos. zgulí (a) - a se zgribuli, zgulít adj. - ghem uit, zgulít adj. - um ilit, zguri (a) - a prinde zgură (soba), zgurós adj. - bulgăros (păm înt). zicåş /n. - lăutar. La I.Sbiera. zicătúra f. - cîntare. La I.Sbiera. zicălăş m. - lăutar. La S.F.M arian. zicălău m. - lăutar. La S.F.M arian. zidîşcă f. - astm ă, zigarnicícă f. - portţigaret. zim atóz n. - boală de albini. zim beréu n. - clanţă la uşă. zim bru m. — Un cap de zim bru era ste­ m a M oldovei. (D U ) zim bru m. —bour. La N .L abiş. zim bru m. - erou. Ştefan cel M are zim ­ bru som bru şi regal. L a M .Em inescu. zim b ru í (a) - a alege grîul cu triorul. zím că /. - grîu de toam nă, zim in tí (a) —a şifona, zim ţ m. pl. ornam ent la streaşină, zim ţ m. - fiecare dinte la ferăstrău, zim ţ m. -tin d e c h ie . zim ţă (a) - a înnoda, a însăila rînduri. zim ţår n. - instrum ent de ascuţit, zim ţuí (a) - a face fileturi.

327 zim ţurât adj. - zimţat, zim ţuroåse adj. - zim ţate, zinzúbili n. - rindea cu daltă m ică. zitioní (a) - a se chinui. (TD ). ziţ n. - scaun cu arcuri la trăsură, zinåţi adj. - născuţi în aceeaşi zi. zîdénie f. - caraghios, ciudat. (D D ). zîdít m. - zid. zîléţ n. - m ănunchi (la seceră). zîm bí (a) - E x p r. A zîm bi de rîs = a pufni de rîs. zîm blă f. - agrafa. z îm te f. - dinte la ferăstrău. zîinţări n. - tindechie. zîm ţări n. - zatcă. zingăní (a) - sunet de fier lovit. zingănit n. - zdrăngănit. La P.Ispirescu. zînghet n. - zingănit. L a V.AIecsandri. zînişoåră f - zînă tinerică. zîrnă f. - plantă veninoasă. zîrnă f. - viţă de vie sălbatică. zîrnoåică f. - vrăjitoare. zîţ interj. - strigăt de alungat mîţele. zlam åc m. - zdrobire. E x p r. A face zlam ac = a zdrobi pe cineva. zlam åc m. - n u tre ţ am estecat. La DLR. zlătar m. - giuvaiergiu. zlătăríe f. - m eseria zlătarului. zlătăríe f. - atelierul zlătarului. zloată f. - vrem e um edă. (TD). zloătă f. - grindină. (Şezătoarea). zlóghi m. - tîlh a r. zlo t m. - m onedă de aur. zlotåri m. - giuvaiergiu. (TD). zlotăş m. —dregător, strîngea zloţii. zlotós adj. - ploios. La T.Pamfile. zlóţi m. pl. - dare în bani. La DIM z m ă o å i c ă / —zm eoaică. La I.Crcan^A zm ău m. - zmeu.

328 z m ă u lé ţ m. - zm eu mic. La I.Sbiera. zm eiós adj. - focos ca zmeii, zm în şí (a) - a se smuci, z m în ş itú ră /.' - repezit, smucit. Z m u lţi (C D Ş, 1 4 4 8 )- s a t . znişícă /.’ —m lădiţă altoită, znişícă f. - viţă la tufa de struguri, znişícă / —dungă pe un covor, z n i ş i ţ e / - cîrlionţi. zoåe / - apă m urdară. La DU. zoi pl. - apă după spălatul blidelor, zoi (a) - a (se) spăla de mîntuială. La DU. zo ín iţă f. - fem eie neîngrijită, zoleålă / —apă fiartă cu m ultă cenuşă, zoii (a) - a pune rufele, torturile în leşie, zoii (a) - a spăla rufele în leşie, zolít adj. —ţinut în leşie, zólnic n. - ştergar de bucătărie, zólnic n. —vas pentru zolit. z ó ln iţă f - vas de zolit. La T.Pamfile. zólniţă f. - vas pentru a zoii tortul. (TD). zolotníci m. pl. —galbeni, bani de aur. zóloz n. —gurm ă. zólză / —gurm ă. zo rc ă í (a) - a spăla rufele la repezeală, z o rfo leå să / - fem eie depravată. Z o rilă (CD Ş, 14 5 2 )- s a t . z o r i l e ă / - ţuică. zórnet/7. - zornăit. La M .Em inescu. z ó rn ic adv. - nerăbdător, zoroclie / - căm aşa bărbătească, zo ro í (a) - a zîngăni. z o rsă í (a) - a spăla ceva cu m are grijă, zó ru (e) adv. —îi tim pul, zótcă f . - bot (la câine, cal), zótcă / —E x p r. în c h id e zotca = în­ chide gura. zu b ílă / - daltă de tăiat fier.

Zubrăuţi (CD Ş, 1 4 2 5 )- s a t . z ú b r e / - boală a gingiilor, zu b rílă / - daltă de tăiat fier. zugrăgí (a) - a broda, zugrăvie / - pictură. La V.Drăghici. zulíe / - gelozie. La V.AIecsandri. zulucéi m. pl. - cîrlionţi. zu m băí (a) - a zum zăi, a bîzîi. z u m b ă ír e / -z u m z ă ire . zúpă f. - zeam ă de piftie, zupăí (a) - a da iute din picioare, zu rătăí (a) - a-şi lua zborul (păsările), zurbagiu m. - scandalagiu, zurbăvă f. - scandal. La M. Sadoveanu. zurbă f. - răscoală. La C.N egruzzi. zúrbă f. - gălăgie, zarvă, zurgălău m. - clopoţel. (N. Labiş). zurgălău m. - zvoniţ. La C A D E. zurgălău m. -zv o n işo r. La S.F. Marian, zúrnă f. - instrum ent m uzical, zuruíre f. - zom ăire. La V.AIecsandri. zuruit n. —zornăit. La V.AIecsandri. zurzuríi m. p i - podoabe la ham. (TD) zúzet n. - susur. La C. N egruzzi. zuzuí (a) - a murmura. La C. N egruzzi. zvîcîí (a) - a zvîcni. La A. V lahuţă. zvîntít adj. - uscat după ploaie, zvîrlí (a) - a arunca, zvîrlí (a) - a risipi. La M .Em inescu. zvîrlitúră / - E x p r . Z vîrlitură de băţ = distanţă la care poate ajunge un băţ aruncat. La CA D E. zvîrlitú ră/ - distanţă mică. z v îr lú g ă / - peşte cu m işcări iuţi. zvoån ă / - zgom ot de glasuri, zvoân ă / - zvon (care circulă), zvon n. - veste. La I.Creangă. zvon n. - rum oare. La M .Sadoveanu. zvonår m. - colportor, zvoni (a) - a suna cu zvonişorul. zvón iţă / - clopotniţă. (ELA M ).

© AIíoiiíi ('ojm <1111

C op or ln , A) 11

V asile S tati, dr. în ştiinţe filologice (1972), dr.habilitat în ştiinţe istorice (1992). Autor al mai m ultor m ono­ grafii de istorie a Moldovei, de etnolingvistică şi socio­ lingvistică, inclusiv L im b a m o ld o v e n e a s c ă ş i ră u v o ito ­ rii e i (1988), P en tru lim ba noastră m oldo ve ne a scă (2008), 3 a H aui M ondaecKuú Z3bit< (2 0 0 9 ), D ic ţio n a r m o ld o v e ­ n e s c -ro m â n e s c (2 0 0 3 ), L im b a ţă rii m e le (2 0 1 0 ) ş.a. Prima ediţie a D ic ţio n a ru lu i m o ld o v e n e s c -ro m â n e s c (5000 ex.) s-a epuizat în anul apariţiei (2003). Ediţia a doua e s te fundam ental revăzută şi esenţial com pleta­ tă (cu 4000 de articole-titlu), inclusiv 1015 d e cuvinte m oldoveneşti din a c te le C a n celariei Moldovei din 1384 pînă în 1503.

exultatio

i & k íí |Vc

ú y a A Â ía p a

t ó W fít

la[e]titia

M l t J K v (í)

exulto

i O k í J'ATW

convincia

ă y a  | ia

K H ( íi ) , HJo(<<)

statua

a y a X Â D jia i

M l tó W (f)

lator

a y a v c tK T T jc n c

CKl(f)eH(£

indignatio

/M ii ( K k l ^ R k ţ c ) ^ ,

in d ig n o r

a y a  X ía a ic ; úyaAXid o n a i

^ Î Î H ( U v(<)

ayaW aoc;

å yava K Té a)

l'H&UJM

ah (m ) s, \

ó c y a vro O i

h íí^ h

ayanoc;

H f+ tW f)

aganothrio locus

p ra e c c p s ayccva

1

rete is amo

a y c o tâ c o a y o u tâ o fia i


Nicolai Milescu Spataru. D ic ţio n a r g re c e s c -s la v o n -m o ld o v e n e s c -la tin 1672, p a g .3 (fragment).

am or