BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE ALE KINETOTERAPIEI MIJLOACE FUNDAMENTALE – EXERCIŢIUL FIZIC Exerciţiul i!ic în kinetologie reprezintă o activitate preponderent corporală, repetată
sistematic în scop profilactic, terapeutic şi de optimizare funcţională. repetare sistematică = respectarea unor reguli de natură funcţională şi biomecanică menite să optimizeze efectele prin stabilirea cantităţii de repetare sau volum de efort şi prin gradul de solicitare (dozarea reprezintă punctul principal în programarea şi efectuarea acţiunilor profilactice şi curative). •
(după alţi alţi au autor tori) i) sînt sînt struct structuri uri psih psihom omot otric ricee crea create te şi utiliz utilizate ate Exerciţiile fizice (după
sistematic, ce presupun deplasări ale corpului omenesc şi ale segmentelor lui în aceleaşi sau diferite planuri şi a!e, din şi în poziţii definite, efectuate cu amplitudini, pe direcţii şi traiectorii bine precizate, cu dozări ale efortului prestabilite, prestabilite , în scopul" învăţării, reînvăţării şi perfecţionării priceperilor şi deprinderilor motrice# dezvoltării capacităţilor condiţionale şi coordinative# redobîndirii şi perfecţionării funcţiilor aparatului neuromioartrokinetic şi a celorlalte aparate şi sisteme# ameliorării calităţii vieţii# supuse continuu procesului de feedback. • • •
• •
Obiectivele realizabile prin e!erciţii fizice sînt clasificate după efectele pe care acestea le
au asupra structurilor morfologice, asupra laturilor funcţionale (cardiovasculare, respiratorii etc.), neuropsihice (rela!are, coordonare, echilibru etc.) şi socialeducaţionale. O"iec#i$e %e&er'le( • • • •
$biective privind latura morfologică# $biective privind funcţionarea organismului# $biective privind activitatea neuropsihică# $biective socialeducaţionale.
O"iec#i$e )*eciice *ri$i&+ l'#ur' ,-r-l-%ic. /)#ruc#ur'0( • • •
favorizarea proceselor de creştere şi dezvoltare# prevenire a atitudinilor vicioase ale al e corpului# corectarea atitudinilor şi deficienţelor corpului.
O"iec#i$e )*eciice *ri$i&+ u&cţi-&'re' -r%'&i),ului( -r% '&i),ului( • • • • •
creşterea capacităţii generale de efort# creşterea capacităţii funcţionale a aparatului cardiovascular# creşterea capacităţii funcţionale a aparatului respirator# creşterea capacităţii funcţionale a aparatului locomotor# creşterea capacităţii funcţionale a celorlalte aparate şi sisteme. %
O"iec#i$e )*eciice *ri$i&+ 'c#i$i#'#e' &eur-1*)i2ic.( • • •
dezvoltarea capacităţii de rela!are fizică şi psihică# dezvoltarea capacităţii coordinative# dezvoltarea capacităţii de învăţare motrică, a e!presivităţii şi cursivităţii mişcărilor.
O"iec#i$e )*eciice )-ci'l1e+uc'ţi-&'le( •
•
•
favorizarea integrării sau reintegrării în grupurile sociale (familie, colective de muncă, echipă etc.)# formarea obişnuinţei de a practica sistematic e!erciţiul fizic în scop profilactic şi&sau terapeutic# formarea refle!ului de atitudine corectă a corpului.
O"iec#i$ele +e "'!. 3& 4i&e)i-l-%ie( • • • • • • • •
rela!area generală# corectarea posturii şi a aliniamentului corpului# creşterea mobilităţii articulare# creşterea forţei şi a rezistenţei musculare# reeducarea coordonării şi a echilibrului# antrenarea la efort# reeducarea respiratorie# reeducarea sensibilităţii. EFECTELE EXERCIŢIILOR FIZICE A5UPRA OR6ANI5MULUI
'fectele e!erciţiilor fizice asupra organismului pot fi sistematizate astfel" morfogenetice# funcţionale# educative# profilactice# terapeutice# psihice# sociale. • • • • • • •
Eec#ele ,-r-%e&e#ice se răsfrîng în special asupra elementelor componente ale
aparatului locomotor" oase, articulaţii, muşchi. Asupra oaselor: • •
stimulează osteogeneza, prin creşterea aflu!ului de sînge# influenţează forma şi structura intimă a oaselor, prin orientarea traseelor pe direcţia forţelor mecanice, care acţionează asupra osului. orţele mecanice sunt reprezentate de" tracţiuni, presiuni, întinderi şi răsuciri#
previn osteoporoza de inactivitate, manifestată prin deteriorări microstructurale ale ţesutului osos. *ceste efecte +ustifică indicaţia practicării e!erciţiilor fizice în scop profilactic, pentru dezvoltarea fizică armonioasă, păstrarea unei posturi corecte a corpului, prevenirea osteoporozei. '!erciţiile statice, de forţă şi rezistenţă au cele mai puternice efecte morfogenetice. •
Asupra articulaţiilor: • •
• •
influenţează forma şi întinderea suprafeţelor articulare# stimulează condrogeneza (formare de ţesut cartilaginos), evidenţiată prin grosimea cartila+ului articular# cresc rezistenţa şi elasticitatea capsuloligamentară# influenţează structura şi orientarea sistemului fibros periarticular, pe direcţia solicitărilor mecanice. rin aceste efecte, cresc şi redau amplitudinile normale de mişcare.
Asupra muşchilor , ca organe active ale mişcării"
influenţează forma şi orientarea fibrelor musculare, corespunzător amplitudinii şi sensului mişcărilor pe care le e!ecută# produc hipertrofie musculară prin creşterea volumului fiecărei fibre, ca urmare a creşterii volumului sarcoplasmei, ceea ce va avea ca efect funcţional creşterea forţei musculare. 'fectele e!erciţiilor fizice asupra muşchilor reprezintă practic baza kinetoterapiei sub toate aspectele sale" menţin şi corectează postura corpului, menţin şi cresc forţa şi rezistenţa musculară, dezvoltă şi perfecţionează funcţiile motorii normale şi le recuperează pe cele perturbate etc. 'fectele morfogenetice se instalează în timp şi sunt în concordanţă cu vîrsta subiectului. Eec#ele u&cţi-&'le sunt consecinţa efectelor morfogenetice" •
•
La nivelul unităţii neuro-mio-artro-kinetice: • •
•
•
•
menţin mobilitatea şi stabilitatea articulară# ameliorează proprietăţile muşchilor" troficitatea, elasticitatea, e!citabilitatea şi, prin sincronizarea unităţilor motorii, contractilitatea# cresc debitul sanguin muscular de la - la /ml&min&%//g muşchi, mărire datorată atît mobilizării capilarelor de rezervă, cît şi dilatării celor care irigă muşchiul în repaus# se produc modificări biochimice importante (scade cantitatea de potasiu, creşte cantitatea de sodiu, calciu, magneziu şi fier 0 strîns legat de hemoglobină# glicogen, fosfolipide şi fosfocreatină 0 substanţe care asigură creşterea potenţialului energetic al muşchilor)# realizează coordonarea mişcării şi a preciziei gesturilor.
Asupra aparatului respirator: • • •
•
intensifică schimburile gazoase la nivel pulmonar şi tisular# cresc volumele şi capacităţile pulmonare# cresc elasticitatea toracică şi complianţa pulmonară (variaţie a volumului pulmonar, datorită schimbării de presiune)# ameliorează indicii funcţionali# 1
• • •
cresc frecvenţa respiratorie# cresc amplitudinea mişcărilor respiratorii de la 23 la 4%2cm# restructurează actul respirator, prin reglarea conştientă a respiraţiei" cresc posibilitatea trecerii rapide de la respiraţia diafragmatică la cea toracică şi invers# reglează apariţia e!piraţiei, după încetarea contracţiei muşchilor inspiratori# crează cone!iuni refle! condiţionate noi, adaptînd respiraţia tipului de e!erciţiu fizic.
Asupra aparatului cardio-vascular: •
•
•
•
cresc viteza de circulaţie a sîngelui arterial şi venos, uşurînd astfel travaliul cardiac, prin contracţii sistolice mai ample şi mai rare# cresc debitul sistolic, scad debitul pe minut, datorită creşterii diferenţei arteriovenoase, care asigură utilizarea eficientă a o!igenului în ţesuturi# stimulează, prin deschiderea unor capilare de rezervă, circulaţia profundă şi eliminarea produşilor to!ici de metabolism# cresc frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, dar în timp, produc modificări adaptative, constînd în bradicardie, hipotensiune şi hipertrofie cardiacă.
Asupra sistemului nervos:
*meliorează procesele fundamentale de e!citaţie şi inhibiţie ale scoarţei cerebrale, efect care se răsfrînge asupra" preciziei activităţii sistemelor aferente" aparat vestibular, sensibilitate kinestezică, vedere periferică, îmbunătăţind astfel motricitatea, legat de coordonarea mişcărilor, a echilibrului etc.# e!citabilităţii sistemului nervos vegetative, care creşte determinînd astfel funcţionarea optimă şi economică a diverselor aparate în timpul efortului fizic. •
•
Eec#ele e+uc'#i$e sunt evidenţiate de toţi marii pedagogi ai omenirii. 5e produc în toate
perioadele vieţii, dar cele mai puternice şi stabile se obţin în perioada de creştere şi dezvoltare fizică şi psihică. rimlele efecte educative sînt evidenţiate la nivelul sferelor neuro şi psihomotrice. *titudinea corpului, mişcările, gesturile, toate manifestările cu caracter motric devin, după practicarea sistematică a e!erciţiilor fizice, mai corecte şi adaptate solicitărilor. '!erciţiile fizice influenţează favorabil funcţiile intelectuale, afective, contribuie la formarea caracterului şi la desăvîrşirea personalităţii. Eec#ele *r-il'c#ice sunt consecinţa practicării sistematice a e!erciţiilor fizice şi constau
în" menţinerea stării de sănătate, a atitudinii corecte a corpului, creşterea şi perfecţionarea funcţiilor organismului, creşterea capacităţii de apărare şi prevenire a îmbolnăvirilor. '!erciţiile fizice cu caracter profilactic trebuie efectuate în mod constant, sub formă de gimnastică, +ogging, sporturi, +ocuri sau turism. 6in cauza condiţiilor biologice speciale sînt grupe de persoane care nu pot fi încadrate în aceste tipuri de mişcare, şi anume" copiii mici (de la naştere pînă la 1 ani) 0 e!erciţiile fizice vor corespunde particularităţilor şi necesităţilor vîrstei# •
-
•
•
•
femeia 0 în situaţii biologice speciale legate de maternitate (sarcină, lehuzie (primele 7 săptămîni după naştere), alăptare)# persoanele de vîrsta a 888a, care trebuie să practice e!erciţii fizice bine alese şi dozate, pentru a încetini procesul fiziologic de îmbătrînire# persoane e!puse, prin profesia pe care o e!ercită, la îmbolnăviri şi accidente profesionale. Eec#ele #er'*eu#ice sunt consecinţa programelor de e!erciţii bine alese şi dozate în
funcţie de stadiul bolii, vîrstă, se!, temperament, boli asociate etc. 'fectele terapeutice ale e!erciţiilor fizice se pot sistematiza în" 5*eciice( • • • • •
refacerea volumului şi proprietăţilor muşchilor# creşterea mobilităţii articulare# educarea sau reeducarea neuromotorie# recuperarea tulburărilor de coordonare şi echilibru# corectarea posturii şi aliniamentului corpului.
Ne)*eciice( •
stimulatoare sau rela!atoare asupra marilor funcţii organice şi psihice. Eec#ele *)i2ice constau în" încrederea în sine, în posibilităţile proprii de recuperare şi
încrederea în terapeut. 9oala îl incomodează în mod vădit pe individ, creîndui atît un discomfort fizic, cît şi psihic, prin percepţia ei ca un obstacol ivit cel mai adesea pe neaşteptate, în desfăşurarea normală a vieţii lui. :răsături cu repercursiuni asupra personalităţii pacientului" situaţia marginală, între lumea sănătăţii şi cea a bolii, ceea ce îl face instabil, dominat de stări conflictuale# situaţia nouă, starea de prime+die, care planează la orizontul bolnavului# restrîngerea orizontului de preocupări, de ambianţă# egocentrismul şi perspectiva temporală îndelungată a bolii, care duce la sporirea an!ietăţii. ;n acest conte!t kinetoterapeutul trebuie, prin atitudinea sa, să fie un real spri+in pentru pacient, o persoană de încredere, iar felul în care va discuta cu acesta, prezentarea programului de recuperare, modul în care subiectul înţelege, conştientizează efectele e!erciţiului fizic îi vor stimula încrederea în sine şi în posibilităţile proprii de vindecare. •
• • •
Eec#ele )-ci'le
• • •
efecte locale 0 generale# efecte imediate 0 tardive# efecte trecătoare 0 de lungă durată. CLA5IFICAREA EXERCIŢIULUI FIZIC
6atorită diversităţii mişcărilor din care sînt alcătuite e!erciţiile fizice, se iau în considerare următoarele criterii în clasificarea acestora" Du*. )#ruc#urile '&'#-,ice 'le c-r*ului (poartă denumirea segmentului, articulaţiei sau
muşchilor implicaţi) e!. e!erciţii pentru trunchi, braţe etc. Du*. c-,*lexi#'#e' ,i7c.ril-r eec#u'#e( exerciţii simple 0 se adresează unui singur segment, articulaţie, muşchi şi se efectuează •
•
•
•
în +urul unui singur a!, pe o direcţie (dar put>nd fi pe ambele sensuri şi cu amplitudini diferite) şi deci, implicit întrun singur plan# exerciţii compuse 0 include mişcările, în cadrul timpilor succesivi ai unui e!erciţiu, efectuate de acelaşi segment, articulaţie, muşchi, dar în diferite planuri# exerciţii combinate 0 cuprind mişcările aceluiaşi timp al e!erciţiului, efectuate cu două sau mai multe segmente, articulaţii, muşchi, dar în acelaşi plan# exerciţii complexe 0 cuprind mişcările, în cadrul aceluiaşi timp la e!erciţiului, efectuate cu două sau mai multe segmente, articulaţii, muşchi, dar în planuri diferite.
Du*. %r'+ul +e i,*lic're 'l execu#'&#ului 3& eec#u're' exerciţiil-r( exerciţii pasive 0 mişcările sînt efectuate în totalitate prin eforturi e!terne depuse de alte
persoane sau de aparatură şi instalaţii speciale# exerciţii semiactive" pasivo-active, în care prima secvenţă motrică este realizată cu a+utor e!tern, iar următoarea de e!ecutant# activo-pasive, în care prima secvenţă motrică este realizată de către e!ecutant, iar următoarea cu a+utor e!tern. exerciţii active 0 mişcările sunt efectuate în totalitate prin depunerea unor eforturi interne" libere 0 rezistenţa este dată de greutatea proprie a segmentelor corpului# cu rezistenţă" - în perechi 0 mişcările sînt efectuate cu rezistenţa opusă de partener# - cu obiecte 0 mişcările sînt efectuate cu rezistenţa opusă de greutatea diferitelor obiecte (bastoane, mingi, coardă, gantere etc.) - “cu” şi “la” aparate 0 mişcările sînt efectuate cu rezistenţa dată at>t de greutatea segmentelor corpului, c>t şi de greutatea aparatelor (masa de kinetoterapie, scara fi!ă, banca de gimnastică, scaunul, haltere, bara de perete, cadrul metalic etc.) •
•
• •
Du*. elul 'c#i$i#.ţii ,u)cul're(
7
•
exerciţii dinamice 0 activitatea musculară are un caracter izotonic# deplasarea
•
segmentelor se efectuează prin contracţii cu alungirea fibrelor musculare (e!centrice) sau scurtarea fibrelor musculare (concentrice)# exerciţii statice 0 activitatea musculară are caracter izometric# exerciţii mixte 0 activitatea musculară are ori caracter au!otonic (combinat izotonic izometric) ori include activitate de rela!are musculară voluntară.
•
Du*. )c-*ul *r-*u)( • •
• •
•
• • •
•
e!erciţii pentru însuşirea bazelor generale ale mişcărilor# e!erciţii pentru influenţarea selectivă şi analitică a aparatului locomotor (dezvoltare fizică armonioasă)# e!erciţii pentru adaptarea organismului la efort# e!erciţii metodice (pentru învăţarea&consolidarea&perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor motrice)# e!erciţii pentru dezvoltarea capacităţilor (calităţilor) motrice" forţă, rezistenţă, control, coordonare, echilibru, mobilitate, viteză# e!erciţii pentru prevenirea efectelor negative ale inactivităţii motrice# e!erciţii pentru corectarea deficienţelor fizice# e!erciţii pentru readaptarea funcţiilor organismului (cardiorespiratorii, endocrino metabolice, digestive, obstetricoginecologice, psihice) şi a posibilităţilor de mişcare (aparat neuromoiartrokinetic)# e!erciţii pentru ameliorarea calităţii vieţii (activităţi fizice, sportive de loisir = de timp liber).
Du*. eec#ul l-r ')u*r' -r%'&i),ului8 +i& *u&c# +e $e+ere ,e+ic'l( exerciţii *r-il'c#ice 0 asigură menţinerea şi ameliorarea stării de sănătate a
organismului" primordială) atunci cînd încă nu sa instalat în organism nici un proces patologic ?adevărata profila!ie@# pentru kinetoprofilaxie secundară 0 atunci cînd e!istă în organism un proces patologic local, dar se are în vedere menţinerea nivelului funcţional ma!im la structurile neafectate# pentru kinetoprofilaxie terţiară 0 atunci cînd procesul patologic a fost rezolvat, cu sau fără sechele, urmărinduse evitarea complicaţiilor şi ca patologia să nu recidiveze. exerciţii #er'*eu#ice 0 tratarea afecţiunii diagnosticate medical, în timpul perioadei acute# exerciţii +e recu*er're a funcţiilor afectate în urma îmbolnăvirilor, traumatismelor sau intervenţiilor chirurgicale, precum şi readaptarea persoanelor pentru viaţa profesională şi socială. •
pentru kinetoprofilaxia primară (şi
•
•
3
