Nichi For

SiMON Mo n a h u l

Sf â n t u l Ni c h i f o r Lepr o su l , Fă c ă t o r u l DE MINUNI (1890 -1964) Ediţie îngrijită de Cătălin Grigore traducere traducere din limba greacă de Elena Dinu

MANAS’m E A P^O P^ O A RAŢ) RA Ţ) Bibliotecă

Nr. Inv. ..xăillS.... Editura lona, Bucureşti, 2017

Editor şi redactor: Cătălin Grigore Grigore Copertă şi DTP: Alexandra Alexandr a Grigore Grigore Coperta i: Icoană a Sfântului Nichifor Leprosul, pictată de ieromonahul Luca, Mănăstirea Mă năstirea Xenofont, Xenofont, Sfântul Munte Athos.

© Editura lona, 2017, pentru prezenta ediţie. Toate Toate drepturile drep turile rezervate. Traducerea Traducerea s-a făcut fă cut după ediţia a opta a cărţi cărţii. i. O

AEIOS

NIKH
O

AEnPOE O

0AYMATOYPPOE

© £l|i(ji)v Movoxdţ, 2004-2014 KupîXX îXXou Ao AouK uKdpe dpeox ox;; 6 ,11 ,1 1 4 7 1 A 0 HNA TiţX. e7TiKoiva)vla<; 210-6449.300 lEPA KAAY KAAYBH BH KOIMHZ KO IMHZEDS EDS THE TH E 0 EOTOKOY, EKHTH KOYTAOYMOYEIOY, 630 86 KAPYAI, APIO AP ION N OPOS OP OS..

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

„Fiule, în rugăciune rugă ciuneaa ta, ta, să te prihăneşti prihăneşti pe tine însuţi” îns uţi” Cuviosul Nichifor Zice Ziceaa A w a Agath Agathon: on: „De mi-ar m i-ar fi fost cu putinţă să aflu un bubos (lepros) să-i dau trupul meu şi să-l iau pe al lui, bucurie bucu rie aş fi avut, avut, căci aceasta este dragostea cea desăvârşită” Patericul Egiptean

Troparul (glasul al 3-lea) De luptele lui Nichifor Leprosul şi de bărbăţia-i cea întru nevoinţă şi îngerii s-au uimit, căci ca un alt Iov, întru răbdare şi mai presus de fire pătimiri pre Dumnezeu l-a slăvit, pentru pentr u carile şi acum cu slavă şi şi darul puterilor s-a încununat. Acestuia cu credinţă să-i strigăm: Bucură-te, povăţuitorul monahilor; bucură-te, stâlp de lumină al Bisericii; bucură-te, că sfinte moaştele tale bună-mireasma nădejdii au dobândit.

Condacul (glasul al 2-lea) Durerea şi şi stricăciunea stricăc iunea cea trupească trupeasc ă nesocotind, ca un înger în ger către ceruri te-ai te-a i avântat, cinstite c instite Nichifor Nichifor,, nestrămutat sprijinitorul leproşilor. Şi ca o biserică de Dumnezeu luminată, luminat-a credincioşilor într în tru u pătim pă timire ire trup tr upul ul tău.

In t

r o d u c er e

Cu mulţi ani în urmă, am început să vizitez Spitalul de Boli Infecţioase aflat în suburbia Sfânta Varvara din Ate A ten n a şi ş i să petr p etrec ec cât câ t mai ma i m ul ultt tim t imp p cu putinţă putinţă alături de acei bolnavi. Astfel i-am cunoscut bine bine şi m-am legat de ei. ei. Erau oameni pecetluiţi de chinul bolii şi al uitării de către ceilalţi, însă şi de binecuvântata smerenie. Cu credinţă, cu nădejde în Dumnez Dum nezeu eu şi cu marea ma rea lor lo r răbdare răbd are şişi-au au curăţi cur ăţitt sufletele, mulţi dintre ei fiind trupeşte schilodiţi, şi au primit har. Acolo Aco lo l-am l-a m cuno cu noscu scutt pe Sfinţi Sfi nţitul tul Părinte Părint e Evmenie, Evmenie, care mai târziu tâ rziu a devenit mult-preţuitul mu lt-preţuitul şi mult-iubitul meu părinte duhovnicesc, un om plin de har şi de Duh Sfânt, cu mari vârtuţi şi harisme. h arisme. „Părinţelul” nostru avea ca povăţuitor duhovni cesc pe un mare Sfânt ascuns, pe Cuviosul Nichifor. Aces Ac esta ta era lepros, lepros , dar p lin li n de mirea mi reasm smăă du dum m neze ne ze iască, orb, însă văzător al luminii celei mai presus de minte şi al sfintelor descoperiri, neputincios, dar aflat în necontenită trezvie şi rugăciune. De aceea şi sfintele sfintele sale moaşte m oaşte răspândesc până astăzi bunăb unămireasmă. Pe acest vas strălucitor al harului şi luceafăr luminos al tuturor bunelor-făptuiri bunelor-făptu iri şi mai ma i cu seamă seamă al răbdării, pe acest înger pământesc şi om ceresc, am simţit o sfântă necesitate de a-1 pune în lumină.

Sf â n t u l Ni c h i f o r Le p r o s u l

cu binecuvântarea şi sfintele sale rugăciuni, pentru a fi cunoscut cunoscu t de întreaga întrea ga Biserică B iserică Drept-Slăvitoare. Drept-Slăvitoare. Lucrarea a fost destul de cuievoioasă, însă am avut parte încă de la început de ajutorul Sfântului Părinte. Cuviosul Nichifor s-a născut în anul 1890 şi a adormit ador mit în anul 1964. Rudele primare, fraţii sau verii lui, care ar fi putut să ne ofere informaţii importante despre acesta, nu mai m ai erau în viaţă. Nici Nic i majoritatea celor care îl cunoscuseră în leprozeria din insula Hios şi în Spitalul de Boli Infecţioase din Atena nu erau de găsit. Cei care mai rămăseseră erau răspândiţi în între în treag agaa Grecie, Grec ie, în Sfân Sf ântu tull Munte Mu nte şi în străinătate străin ătate.. Am A m cercetat cerc etat atim ati m ci şi i-am i-a m găsit gă sit pe câţiva câţ iva care ţinuseră legătura legătur a cu el. Unul mă m ă îndrepta îndrep ta către altul, ca într-un cerc, de parcă mâna sfântă a Cuviosului Nichifor mă călăuzea în această lucrare măruntă însă în să dificilă, dific ilă, căci căc i dis distan tanţe ţele le de st străb răbătu ătutt erau mari, se cerea deci mult mu lt timp timp şi ş i multă m ultă osteneală. Dar, ar, slavă lui Dumnezeu, cu ajutorul Preasfintei P reasfintei şi al Sfântului S fântului Părinte, totul a decurs bine. Sunt dator să mulţumesc aici părintelui meu duhovnicesc pentru sprijinul oferit de-a lungul scrierii şi finalizării fin alizării lucrării de faţă. De asemenea, calde mulţumiri se cuvin Preasfinţiţilor Mitropoliţi Eftimie de Ahelaos, Nichifor de Lefkada şi Ithaca şi Neofit de Morfu, Preacuviosului Arhimandrit Nicodim Giannakopulos, Cuviosului lustus Monahul şi cărturarului loannis Spiropulos, care cu multă bunăvoire mi-au trimis mărturiile lor scrise despre Sfântul Nichifor. Exprim aceleaşi mulţumiri şi către toţi părinţii

In t r o d u c e r e

7

şi fraţii care s-au ostenit şi au participat în diferite moduri, moduri, ajutând la culegerea culegerea şi organizarea materi alului şi la editarea edita rea prezentei cărţi. Fie ca Domnul Dumnezeu Dum nezeu să le răsplătească dra gostea şi bunăvoirea cu care toţi aceştia şi-au adus contribuţia. înch în chei ei cu o sme s merit rităă şi ş i căld c ălduro uroasă asă bi bine necu cuvân vântar tare: e: fie ca Părintele nostru, de Dumnezeu purtătorul Cuviosul Nichifor, să se roage neîncetat Domnului pentru toţi cei care citesc cu evlavie sfânta sfân ta sa viaţă. viaţă. Scrisă la Schitul Sfântul Panteleimon din Sfântul Sfântu l Munte, Munte, în luna august, august, anul mântuirii m ântuirii 2003, de către cel mai m ai neînsemnat neînsem nat dintre monahi, Simon

omul lăuntric i se înnoia cu Duhul. Boala îi atinsese mădularele trupului, ochii, mâinile, picioarele, iar în ultimii ani nu se s e mai putea putea mişca. Acest om vrednic de cinstire s-a curăţit de orice patimă şi răutate, ajungând la nepătimire şi Ia desăvârşită ascultare de voia vo ia lui Dumnez Dum nezeu eu şi a părint păr intelu eluii său duhovni duh ovnicesc cesc,, devenind, în sensul cel mai înalt, omul rugăciunii fierbinţi. Dar nici în ceea ce priveşte propovăduirea nu era mai prejos. Nu avea un cuvânt cu putere, deu* cu dumnezeieştile lui bune-făptuiri şi cu zâmbetul său larg grăia mai bine decât cel mai puternic propovăd propovăduitor uitor,, de aceea chilia îi devenise cristelni c ristelniţa ţa botezulxii duhovnicesc: acolo primeau întărire atât cei bolnavi cât şi cei sănătoşi. Părinţi având o deosebită pregătire duhovnicească ca părintele llie Mastrogiannopulos, mulţi dintre membrii revistei „Viaţa” „Viaţa”,, Bătrânii Paraskevopulos Paraskevopu los şi Gavriil G avriil Dionisiatul Dionis iatul şi mulţi alţii alţii socoteau cercetarea cercetarea Părintelui Nichifor Nichifo r o binecuvântare de la Dumnezeu. Pentru toţi aceştia şi pentru noi. Părintele Nichifor a fost o oază duhovnicească în Sahara acestei vieţi, de aceea aceea adormirea sa ne-a adus o negrăită întristare dar şi bucurie, căci credem că am dobândit un fierbinte mijlocitor către Domnul, care să ne păzească de cursele celui celui viclean. Veşnică să-ţi să- ţi fie sfânta sfân ta pomenir pom enire, e, căci drepţi dre pţiii în veci ve ci vor vo r fi vi vii! i! Smeritul tău fiu duhovnicesc. Monahul Sofronie de la Stavronichita

o

v i a ţ A b i n e -p l ă c u t ă l u i

Du m n e z e u

în anul 1890, Creta Cr eta cea dă dătăt tătoar oaree de sfinţi sfi nţi a dat naştere încă unui fiu ales al Bisericii noastre, Monahului Nichifor. Cuviosul, după numele său de mirean Nicolae Tzanakakis, s-a născut în satul Sirlkari. . Satul Sirikari este cunoscut pentru faimoasa trecătoare Tsihliano, pentru marea frumuseţe a peisajului şi şi pentru minunata m inunata petrecere din pădurea de castani care are loc în fiecare an de praznicul Adorm Ado rmirii irii Născă Năs cătoa toarei rei de Dumn Du mneze ezeu u di din n ziu ziuaa de d e 15 august. august. Sirikari este un sat de munte, aflat afla t în vestul ţinutului Hania, cu o climă sănătoasă, cu păduri frumoase, cascade şi izvoare, peşteri şi trecători. Acest sat are o carac ca racteris teristic ticăă rar ra r întâln înt âlnită ită:: este est e îm  părţit în doisprezece „vecinătăţi” ce poartă numele primelor familii sălăşluite aici. Fiecare dintre aceste aceste familii familii a zidit câte o mică biserică în cinstea Sfântului ei ocrotitor, astfel încât satul este împodobit astăzi cu aceste biserici. „Vecinătatea” Kostoghianiţilor, în care micul Nicolae a văzut văzu t pentru întâia oară lumina lum ina zilei, deţine trei biserici: Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Sfântul Efirem. Acol Ac olo o ss-au au au auzi zitt prim p rimel elee scânc sc âncete ete ale a le pruncu pru ncului. lui. Acol Ac olo o au a u curs cu rs prim p rimele ele sale lacrim lac rimii de copil, care mai m ai târziu s-au prefăcut în lacrimi de durere, iar apoi

12

S f â n t u l Ni c h i f o r Le p r o s u l

aveau să devină lacrimi de bucurie duhovnicească izvorâte din rugăciunea rugăciu nea cea neîncetată, din d in unirea sa cu Dumnezeul cel mult iubit, Domnul răbdării şi al mângâierii.

Primii ani Părinţii lui, loannis şi Glikeria, erau oameni simpli şi cucernici. Mama sa era şi hagiică, adică mersese să se închine llaa Locurile Locu rile Sfinte şi se botezas botezasee în râul Iordan. Micul Micu l Nicola N icolaee n-a apuca ap ucatt să se bucure buc ure îndea înd eaju juns ns de căminu căm inull cald şi binecu bin ecuvân vântat tat al familiei. familiei . Rămas orfan de la o vârstă foarte fragedă, a fost lipsit de căldura braţelor mamei şi de mângâierea tatălui, trăind o viaţă foarte grea pecetluită de pierderea ambilor părinţi. A fost crescut de bunicul său, loannis Tzanakakis, Tzanakakis, şi a învăţat primele litere litere la şcoala primară din satul natal. La vârsta de treisprezece ani a trebuit să plece de acasă, de lângă fraţii săi dragi şi de lângă micii prieteni cu care se juca şi edături de care crescuse. Nu avea să se mai întoarcă niciodată la ei, nici nu avea avea să îi mai m ai vadă vreodată. vreodată. Bunicul său l-a dus la un bărbier din Hania Ha nia ca să înveţe meserie. Condiţiile de trai nu erau, bineînţe b ineînţeles, les, cele me meii bune pentru pen tru un copil de la ţară, singur şi lipsit de apărare, într-un oraş mare. Pentru că era isteţ, chipeş, înalt şi prietenos, reuşea să se facă iubit de toţi. Dar în stadionul vieţii îl aştep aşt epta ta o cursă cu rsă foarte foa rte dure d ureroa roasă să şi dificilă. dificil ă. O mică mic ă pată pe piele, înscrisă în scrisă într-un înt r-un cerc abia vizibil, vizibil, a fost primul simptom al „bolii sfinte’” cunoscuta lepră. ’ In teologia bizantină, Sfinţii Părinţi Greci ai Bisericii socoteau lepra ca o chemare deosebită a lui Dumnezeu către

o VIAŢĂ BINE-PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU Mia un semn sem n că îi fuses fus esee dată da tă o cruce cru ce grea, era pecetea pec etea muceniciei sale şi cu timpul avea sa conştientizeze lot mai mult m ult acest lucru. lucru. Lepra Lepra sau „boala lui Hansen” cum este cunoscută cuno scută tle obicei, după numele doctorului norvegian (ierhard Armauer Hansen care a descoperit bacilul In 1873, este adesea pomenită în Sfânta Scriptură (Lev. cap. 13; Matei 8, 1-14; Luca 5, 12-14 şi 17. 12ly; Marcu 1, 40-44). Lepra era socotită odinioară o molimă cumplită, iar leproşii erau întâmpinaţi cu teamă teamă şi dispreţ. dispreţ. Numai N umai în ultimele ultime le decenii, decenii, datorită progresului medicinei, care a reuşit să vindece vinde ce această boală, boală, şi datorită d atorită acţiunii de informare a populaţiei, âl cărei prim reprezentant a fost jurnalistul francez Raoul Follero, leproşii au fost acceptaţi de societate. Ocrotitorul leproşilor este Sfântul Zotic, hră nitorul orfanilor, pomenit la 31 decembrie. Acesta a trăit la Constantinopol şi a fost dregător al Curţii împăra împ ăratul tului ui Cons Co nsta tanti ntin n cel Mare. Mar e. Când Cân d a izbucn izb ucnit it în cetate cetat e epid ep idem emia ia de lepră, lepr ă, împă îm păra ratu tull a legiui leg iuitt ca toţi cei care se molipseau să fie înecaţi în mare. Pentru că Sfântului Zotic îi era milă de ei, a cerut aur împăratului ca să cumpere, precum spunea, pietre scumpe şi mărgăritare spre slava şi cinstea împără împ ărăţie ţieii lui. însă în să cu aurul aur ul a răscu răs cump mpăra ăratt de la călăi călă i pre leproşii sortiţi pieirii şi i-a urcat într-un munte unde le-a clădit clă dit colibe ca să trăiască, trăiască, aducând adu cându-le u-le el însuşi însu şi şi hrană hra nă din destul des tul.. Când Câ nd mai ma i târziu târ ziu asup as upra ra Constantinopolului s-a abătut foametea şi împăratul arian Constanţiu, care a urmat la tron tatălui său Constantin, a întrebat care este pricina, vrăjmaşii cei aleşi, aleşi, vrednici să ducă du că această cruce grea şi să fie număraţi între între mucenicii Credinţei (n. (n. ed.).

H


adevărului i-au spus că Zotic era vinovat, fiindcă îi îngr în grije ijeaa şi îi hrănea hrăne a pe leproşi. leproş i. Atun At unci, ci, aflân afl ând d prilej pril ej ca să-l piardă, Constanţiu i-a cerut Sfântului să-i arate pietrele scumpe pe care făgăduise să le cumpere cu aurul tatălui său. Zotic l-a dus deci în munte şi i-a înfăţişat pe leproşii pe care îi înştiinţase să-l întâ în tâmp mpin inee cu făcl fă clii ii aprins apr inse. e. înai în aint ntea ea tuturo tut urorr stătea stă tea însă în săşi şi fiica fiic a împă îm părat ratulu uluii Const Co nstanţi anţiu, u, care car e fuse f usese se şi ş i ea răscumpărată de Sfânt, scăpând-o astfel de la înec. De cum i-a văzut împăratul, împăratul, s-a mâniat mân iat şi a poruncit călăilor să-l să-l prindă pe p e Sfânt Sfân t şi să-l lege cu o funie în urma unor uno r catâri sălbatici, care să fie loviţi şi goniţi până ce trupul i se va sfâşia cu totul. totul. Când Sfântul Zotic şi-a dat duhul iar ia r călăii încă îi loveau pe catâri, catâri, aceştia au vorbit cu grai omenesc mustrând pe împă îm păra ratu tull cel cu inima ini ma împi îm pietr etrită ită.. V ăzân ăz ând d aceas ac eastă tă minune, împăratul Constanţiu s-a căit şi a ridicat în acel loc o mare ma re leprozer lepr ozerie, ie, îngr în grop opân ând d cu cinste cin ste trupul Sfântului şi zidind şi o biserică spre cinstirea şi pomenirea p omenirea lui. lui. în veac ve acul ul al IX-lea IX-le a d. Hr., cucer cu cerito itorii rii sarazin sar azinii au adus boala şi în insula Creta. Leproşii trăiau din cerşetorie şi dormeau în peşteri, în afara satelor şi oraşelor, sau în case părăsite. în 1903, înaltul comisar al Cretei, Prinţul George, i-a văzut cu ochii săi la ieşirea din Hania, cerând milostenie. Atunci s-a hotărât să pună la dispoziţia bolnavilor insula Spinalong Spin alongaa şi să-i mute acolo. acolo. Leproşii trăiau pe tot cuprinsul Greciei insulare deoarece grecii intrau în contact cu sarazinii şi cu alte grupuri de oameni purtători ai bolii. Insula Hios a fost cea dintâi care a avut o leprozerie, leprozerie, în anul an ul 1378. Acea Ac east staa a fost fos t refă re făcu cută tă în anul an ul 1909, 1909 , fiind fiin d de destin stinată ată

o VIAŢĂ BINE-PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU

15

exclusiv bolnavilor locului. De aceea, după cum vom vede ve deaa mai târziu, târ ziu, Sfânt Sfâ ntul ul A ntim nt im,, ie ierom romon onah ah şi administrator al leprozeriei din Hios, „rânduind ceva mai bun”, bun”, a fost nevoit să plătească plătea scă o mare m are sumă de bani ca să-l poată aduce şi ţine acolo pe leprosul Părinte Nichifor, de obârşie din Creta. în vrem vre m ea aceea, acee a, mulţi mu lţi suferea sufe reau u de boala boa la lui Hansen. Copii, adulţi, unul sau doi membri ai aceleiaşi familii, toţi aceştia erau respinşi de societate şi trebuiau să plece. Erau nevoiţi să se depărteze de casele lor, de locul în care trăiau, de prieteni, de rude, de copii, dacă se îmbolnăvea unul dintre părinţi, de fraţii şi de părinţii lor, dacă era bolnav unul dintre copii copii,, aşa cum s-a întâmplat şi cu Nicolae, cel care avea avea să devină devin ă mai târziu tâ rziu Monahul Mo nahul Nichifor. Aceste despărţiri bineînţeles că provocau o suferinţă de neîndurat, având urmări dramatice de-a lungul întregii lor vieţi. Dar Dumnezeu cel Sfânt, Sfânt, care le dădea această cruce, cruce, le dădea şi putere să o ducă. Astfel, i-a încununat şi i-a cinstit pentru răbdarea lor, iar pe noi, cei sănătoşi, ne va judeca după măsura în care am arătat, din inimile noastre, înţeleg înţe legere ere,, dragost dra gostee şi milă. Trebuie Trebuie să vărsăm multe lacrimi la gândul că pe aceşti copii îndureraţi ai lui Dumnezeu, pe fraţii lui Hristos şi ai noştri, i-am surghiunit în insule înde în depăr părtat tatee şi aride ar ide şi i-am i-a m înch în chis is într î ntree zidur zid urii înal în alte te cu porţi grele, ca să nu ne molipsim mo lipsim de d e boala lor. lor. Când au apărut semnele leprei, Nicolae s-a tul burat şi s-a mâhnit mult. Copilul de treisprezece ani s-a maturizat deodată în urma necruţătoarei boli. Râsul spontan, joaca jo aca şi bucuria bucur ia copilăriei au încetat, încetat, iar orice manifestare firească şi potrivită vârstei era era

i6


simulată, pentru ca cei din jur să nu-i descopere marea şi dureroasa taină. Cunoştea aceste semne căci adesea ade sea erau examinaţi examina ţi de medici la şcoală. şcoală. Ştia şi urmările, dacă era descoperit de autorităţi: alungare, izolare şi şi surghiun în insula insu la Spinalonga. Şi-a ascuns deci multă vreme părţile trupului atinse de boală. Zi după zi, îşi trăia drama de unul singur. La gândul că l-ar putea izola pe insula Spinalonga, un u n fior îi străbătea întreaga fiinţă. Spinalonga, „mormântul morţilor vii” cum era numită, este o mică insulă din Golful Elounda, situată în apropiere de Agios Nikolaos din Creta. Insula a fost numită Spinalonga de către veneţieni, printr-o adaptare fonetică a denumirii ei greceşti (Trr|v EÂouvra ( s t i n E l ou E lounda” da”,, pe care ou n d a) a ) „spre Eloun nu o înţelegeau. Acolo, precum am menţionat deja, a fost zidită în 1903 o leprozeri leprozerie, e, insula fiind cedată exclusiv „celor osândiţi”. osândiţi”. Timp de cincizeci cincize ci şi patru de ani (1903-1957), locul acesta a fost sfinţit de neştiuţi mucenici, de lacrimile, suspinele, suferinţele şi răbdarea leproşilor. Pentru a evita surghiunirea pe insula insu la Spinalonga, la vârsta de şaisprezece ani, când semnele bolii au încep înc eput ut să devină dev ină tot m ai evidente, eviden te, Nico N icolae lae a plec pl ecat at în ascuns cu vaporul în Egipt, Egipt, ajungând în Alexandria. Alexa Ale xand ndria ria,, marea ma rea şi străvechea străvec hea cetate egipteană egipte ană,, a fost zidită în veacul veacu l al IlI-le I lI-leaa î. H. de către arhitecţii împă îm părat ratulu uluii A lexa le xand ndru ru cel Mare, Mare , Dinoc Di nocrat ratee şi Navcratie, cei care au ridicat şi vestitul templu al zeiţei Artemis din Efes. Aceasta a cunoscut o mare dezvoltare economică şi spirituală, mai ales în perioada elenistică. în Alexandria a propovăduit Evanghelistul Marcu (l 68 d. H.), care a fost şi

o

VIAŢĂ BINE-PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU

17

întâiul Ierarh al cetăţii, cetăţ ii, vi viaţ aţaa du duho hovni vnicea cească scă de Mici contrib con tribuin uind d mult m ult la l a propăşir prop ăşirea ea şi răspân răs pândire direaa creştinismului. creştinismului. în veacul al XlX-lea XlX -lea şi începutul încep utul celui celui de-al XX-lea, în Alexandria a existat o comunitate grecească foarte bine închegată. Acolo, pentr pe ntru u a-şi a- şi pl plăti ăti cheltuie chelt uielile lile de întreţine între ţinere, re, tânărul Nicolae şi-a găsit de lucru la un bărbier, practicând meseria pe care o învăţase în pământul natal. Ia Hania. Astfel, fiind cu luare aminte, nu împovăra împovă ra pe nimeni. nime ni. Cum am mai spus, Nicolae Nico lae era destul de prietenos şi foarte iubit. Acest lucru l-a ajutat să cunoască înfloritoarea comunitate greacă, arhierei şi preoţi ai scaunului alexandrin. Hi l-au ajutat să se adapteze adap teze la noul n oul mediu. med iu. L-au sprijinit mult pentru a se obişnui cu noua sa viaţă Intr-o ţară străină, printre necunoscuţi, cu o limbă necunoscută, cu alte credinţe şi cu tradiţii diferite. L-au ajutat, de asemenea, să îşi împlinească o mare dorinţă dorinţă a sufletului, sufletului, aceea de a se înch închina ina la Locurile Sfinte. însă în să boal b oalaa leprei, lepr ei, neavând neav ând leac la l a vrem vr emea ea aceea ace ea acesta s-a descoperit mai târziu, în 1947 - înainta în trupul lui Nicolae provocând vătămări. Cu timpul, semnele de pe faţă şi de pe mâini au devenit tot mai vizibile. După Dup ă câţiva ani, s-au s-a u accentua accen tuatt şi mai m ai mult, m ult, iar acest lucru îl îngrijora, îl neliniştea, neştiind ce să facă, cum să se ascundă. Trebuia să plece iarăşi în alte alte părţi, părţi, dar unde să plece şi cum? Nu ştia ştia niciun alt loc şi pe nimeni. nimeni. Mâhnire, ini mă îndurerată îndurerat ă şi o neîncetată frică. Gândea în sinea lui: „Acum mă va descoperi cineva care cunoaşte semnele bolii şi mă va preda autorităţilor - legile acelei vremi cu privire la boala lui Hansen erau

i8


foarte foarte aspre aspre - şi atunci cum voi mai m ai scăpa? în î n ce fel?” îl î l îngroz îng rozea ea gându gân dull că el, un tânăr tân ăr în floare flo areaa vârstei, vârst ei, şi-ar fi putut petrece tot restul vieţii închis şi izolat pe arida insulă Spinalonga, aşteptându-şi... aşteptându -şi... sfârşitul. Atu A tunc ncii l-a lu lum m inat in at preab pr eabun unul ul D umne um neze zeu u să îşi încre în credi dinţe nţeze ze tu tulbu lburar rarea ea unui un ui arhier arh iereu eu al scaun sc aunulu uluii Alex Al exan andr driei iei,, d e obâr ob ârşie şie din Hios. A cest ce staa l-a l- a liniştit liniş tit pe Nicolae, l-a îmbărbătat, l-a sprijinit şi l-a înco în conju njurat rat cu înde în destu stulat latăă dragos dra goste te şi înţeleg înţe legere ere.. Cu alte cuvinte, cuvinte, l-a l- a primit ca un adevărat părinte. Acest om binecuvântat a înţeles că avea înainte un suflet îndur înd urera eratt însă în să totod tot odată ată foarte foa rte cura cu ratt şi nevinov nev inovat, at, un tânăr mai puţin obişnuit, care nu era din lumea aceasta, un om peste care odihnea harul Duhului Sfânt. De aceea, a luat îndată legătura cu Cuviosul Anti An tim m Vagiano Vag ianos, s, cel ce avea să devi d evină nă Sfân S fântul tul Ant A ntim im din Hios, pe care îl cunoştea de multă vreme şi care slujea la leprozeria din acea insulă. I-a scris deci despre Nicolae, despre boala lui şi despre firea sa deosebită, despre purtarea lui pilduitoare din toţi acei ani petrecuţi în î n Alexandria. Alexandria. Sfântul Antim i-a răspuns răspuns rugându -1 să-l trimită numaidecât num aidecât pe Nicolae alături de el. el. Aşa s-a şi făcut.

Lepros în insula Hios înai în aint ntee de plecare, plec are, arhiere arh iereul ul i-a înm în m ânat ân at lui Nicolae o scrisoare de recomandare, i-a cumpărat biletele pentru Hios, prin Smirnis, şi i-a dăruit o importantă sumă de bani pentru primele sale cheltuieli. Cu multă dragoste şi cu binecuvântările sale părinteşti l-a însoţit până la vapor vapo r unde şi-a luat rămas bun.

o


19

Nicolae a părăsit cu inimă grea Alexandria şi pe toţi oamenii dragi cu care se împrietenise şi pe care era nevoit nevo it să îi lase acum în urmă. Unde avea să plece? în necunoscut. Iarăşi schimbare, iarăşi fugă, iarăşi tulburare. Inima i se strângea de durere. Ochii îi reţineau reţin eau lacrim lac rimile ile care car e voia vo iau u să curgă cur gă fără fă ră oprire, oprire , ca nişte mici izvoare. Şi totuşi, aceasta trebuia să facă: să plece cât mai curând şi mai neştiut cu putinţă, înainte îna inte ca tain ta inaa să-i fie descop des coperit erită. ă. Trebuia, Trebu ia, încă în că o dată, să se arate curajos şi puternic. Cu aceste gânduri şi cu credinţa neclintită că iubitul său lisus cel răstignit îl va însoţi şi acum, Nicolae Nicolae a urcat pe p e vapor şi a părăsit Alexandria. După o călătorie obositoare de câteva zile, zile, a ajuns la Cesme, un orăşel de pe ţărmul turcesc, aproape de insula Hios. Numele lui grecesc era Krini şi avea pe atunci şaptesprezece mii de locuitori, dintre care cincisprezece mii erau greci. greci. în Krini Kr ini l-a l- a întâ în tâm m pi pina natt însu în suşi şi Cu Cuvios viosul ul Antim An tim.. După ce au făcut cunoştinţă, au luat un caic^ şi au străbătut împreună mica distanţă care îi despărţea de Hios. Nicolae Nicolae a ajuns în insulă în anul 1914, la vârsta de douăzeci şi patru de ani. Acolo avea să îşi petreacă cei mai mulţi, mai duhovniceşti şi mai buni ani din viaţa via ţa sa, patr pa truz uzec ecii şi trei tre i la număr, d up upăă cum vom vo m povesti în continuare. c ontinuare. Despre insula Hios cunoaştem că în veacul al Vl V l-le leaa î. Hr. Hr. a fost fos t cucerit cuc erităă de către căt re perş pe rşii iar mai târziu a fost eliberată de atenieni. în vremea Imperiului Bizantin a deţinut locul central în Marea Egee. ^ Luntre turcească uşoară, uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată î ncovoiată la capete (n. ed.).

20


Ultimii cotropitori ai insulei au fost turcii, de care a fost eliberată eliberată în 1912. în Hios s-au zidit o catedrală catedrală mitropolitană şi multe sfinte mănăstiri, atât de monahi cât şi de monahii. Cea med veche pare să fie Nea Moni, zidită în anul 1024, iar dintre cele mai noi, Mănăstirea Maicii Domnului Ajutătoarea (gr. ridica tă în 1930, al cărei ctitora ctito ra fost fost P a n ag ag i a V o i t h i a ) , ridicată chiar Sfântul Sfântul An Antim tim.. Pământul Hiosului a fost adăpat de sângele sângele a mii de mucenici, cei mai cunoscuţi fiind fiind Sfânta Marcela şi Sfântul Isidor, ocrotitorul insulei. Ace A cest staa a m ărtur ărt uris isit it Dreap Dr eaptata-Slă Slăvir viree la m ijloc ijl ocul ul vea ve a cului al IlI-lea, în vremea vrem ea împăratului împă ratului păgân păgâ n Decius, iar pomenirea sa se cinsteşte în ziua de 14 mai. în insulă se cultivă cultivă arborii de mastic, unici în î n lume, din care se face minunatul lichior de mastic, precum şi vesti ve stiţii ţii m anda an darin rinii parfu pa rfum m aţi aţ i de Hios. Părintele Părintele Antim era de obârşie din din insula Hios H ios şi s-a născut la 1 iulie 1869, din părinţi cucernici. A avut un frate, Nicolae, şi o soră, soră, Caliopi, care luând schima schim a înger în gereas ească că a prim p rimit it nume nu mele le de Calin Ca linica ica.. N-a învă în văţat ţat multă carte, însă chemarea sa către monahism l-a adus aproape de Cuviosul Pahomie din Hios, nevoitor bine-cunoscut bine-cuno scut şi înzestrat cu mari m ari harisme, cel care a fost părinte duhovnicesc al Sfântului Nectarie de Eghina. Cum reiese din epistolele sale. Sfântul Nectarie îl cinstea mult şi îi urma poveţele. Părintele Părintele Antim Ant im a făgăduit făgă duit şi el el ascultare Cuviosului Pahomie care l-a şi tuns monah. în 1910 a primit harul preoţiei, pentru ca doi ani mai târziu, în 1912, să fie numit slujitor la leprozeria din Hios, care din pricina ocupaţiei turceşti se afla afla într-o stare jalnică. Din marea sa dragoste pentru bolnavii chinuiţi trupeşte şi sufleteşte, sufleteşte, în scurtă vreme a preschimbat

o

VIATĂ VIATĂ BINE-PLĂCUTĂ BINE-PLĂCUTĂ LUI LUI DUMNEZEU DUMNEZEU

21

leprozeria într-un mic rai pământesc. A sădit pomi umbroşi şi fhictiferi, plante agăţătoare, iasomie liine-mirositoare liine-mirositoare şi violete. Locul în care era situată situată devenise minunat. Ansamblul leprozeriei consta în treizeci trei zeci şi cinci cin ci de căsuţe identice. iden tice. Fiecare Fie care din acestea avea o cameră came ră mare, mare, o bucătărie bucătăr ie spaţio sp aţioasă asă cu cişmea, o sobă pentru încălzire şi alte dependinţe. Exista o căsuţă a administraţiei, o farmacie, o cantină, cantină, iar în mijlocul m ijlocul tuturor tuturo r acestora acestora se afla micul şi frumosul Paraclis Sfântul Lazăr, în care se păstra icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultă Asc ultătoa toarea rea (gr. (gr. Panagia Ypakoi). Harul acestei vechi icoane i s-a descoperit Pă rintel rintelui ui An Antim tim în paraclisul leprozeriei la scurt timp după numirea lui ca preot slujitor, în chip minunat. Maica Maica Domnului Domnu lui i s-a arătat într-o vedenie veden ie şi i-a zis: „la icoana mea şi îngrijeş îngrijeşte-o te-o cum se cuvine şi într-o zi vei vedea ce se va petrece cu ajutorul ei.” Aşa s-a şi întâmplat. După ce Părintele a suflat-o cu aur şi a împod împ odobi obit-o t-o cu evlavie, ev lavie, au înce în cepu putt să se săvârş să vârşeas ească că nenumărate minuni cu leproşii, în î n fiecare zi. zi. Sfântul Antim a devenit cunoscut în întreaga insulă şi atrăgea ca un magnet mulţimile de credin cioşi. Aic A icii l-a adus ad us să trăi t răiasc ascăă Cuvio Cu viosul sul Anti An tim m pe tână tâ nă rul Nicolae. Monahia Briana, Igumena Mănăstirii Maicii Domnului Ajutătoarea, ne-a povestit urmă toarele toarele lucruri legate de acea vreme: „în istoricul Părintelui Nichifor este ceva despre care ne-a vorbit Sfântul nostru Părinte Antim. Leprozeria a cerut treizeci de drahme ca să-l pri mească pe tânărul bolnav, deoarece acolo erau primiţi numai cei din Hios.

22


Sfântul nostru a dat bucuros acea sumă, pe care o strânsese pentru zidirea mănăstirii noastre, şi astfel bolnavul străin a putut veni şi a rămas la leprozeria din Hios.” Hios.”

Monah alături de Sfântul Antim în acest ace st loc s-a desch des chis is pent pe ntru ru Nicola Nic olaee arena aren a bunelor-făptuiri. După doi ani, în 1916, Cuviosul An A n tim ti m l-a socot so cotit it matu m aturr şi pre p regă gătit tit pen p entru tru Sfân Sf ântu tull şi îngere îng eresc scul ul Chip, şi ş i astfel astfe l l-a l- a făcu fă cutt mona mo nah h punân pun ându du-i -i numele Nichifor^. Timp de cincisprezece ani neîntrerupţi, l-a avut sub neobosita sa ocrotire părintească. îl povăţuia, îl învăţa, înv ăţa, îl întă în tăre reaa şi îl îndem înd emna na la tot m ai mari mar i nevoinţe duhovniceşti, la privegheri, postiri şi rugăciuni. Văzând Sfântul în Monahul Nichifor un „pământ bun” şi roditor, a semănat în sufletul lui seminţe duhovniceşti, rânduindu-i rând uindu-i lupte lup te peste lupte, lupte, ca un iscusit antrenor, lupte împotriva patimilor, împo îm potriv trivaa gând gâ ndur urilo ilorr rele şi împo îm potri triva va diavolilor, având ca c a scop dobândirea înaltelor îna ltelor vârtuţi. vârtuţi. Noua viaţă a Părintelui Nichifor a rodit astfel bună-roadă; boala cu toate ale ei au trecut în plan secundar. Nu pentru că ar fi uitat-o, căci şi aceasta, din nefericire, înainta la rândul ei, ieir din lipsa tratamentului necesar leprei suferea multe şi mari vătăm vă tămări ări.. însă în să acum, acu m, primu pri mull loc în vi viaţa aţa cuvio cu viosu sului lui monah îl ocupa dorinţa de a cuceri cea mai înaltă culme duhovnicească: sfinţenia. Trăia pentru Dumnezeu. îl respira şi îl râvnea pe Hristos, trăia 3 în greacă, „purtătorul de biruinţă” biruinţă”,, nume foarte foarte potrivit pentru cel care avea să biruie, biruie, prin mucenicia răbdării bolii, bolii, păcatul şi moartea (n. ed.).


23

numai pentru El. Cu fiecare zi devenea tot mai mult un om purtător de Dumnezeu şi de Hristos. Ascult Asc ultare areaa faţă fa ţă de sfânt sfâ ntul ul său părin pă rinte te duhovn duh ovnice icesc sc era adevărată, desăvârşită. „Nici apă nu bea fără binecuvântare”, ne-a mărturisit Igumena Briana. Hrana sa era strict monahicească. Nu se hrănea cu carne, iar în zilele de luni, miercuri, m iercuri, vineri şi în Postul Mare, Mare, mânca mân ca fără ulei, ulei, deşi de şi trăia într-un într-u n spital şi lua foarte foarte multe medicamente. medicamen te. De pregătirea pregătirea puţinei hrane a Părintelui Nichifor se ocupa buna lor bucătăreasă, o refugiată din Asia Mică, care avusese diavol şi fusese tămăduită de Sfântul Antim. Aceasta A ceasta s-a petrecut în felul următor: următor: Părinţii ei au adus-o în paraclisul unde slujea Sfântul şi au întins-o pe jos, după săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii, în timp ce duhul necurat striga din ea: „Să iasă ias ă toţi afară!” Toată lumea a ieşit, în afară afar ă de Sfânt Sfâ ntul ul Anti An tim m şi de Părint Păr intele ele Nichifor. Duhul iarăşi a strigat: „Să iasă şi Nichifor! Să iasă şi Nichifor!” Atunci Sfântul Antim i-a zis: „Lasă -1 pe Nichifor, îl vreau eu.” începând să îi citească rugăciuni femeii. Sfântul i-a poruncit diavolului: „Ieşi pe gură!” Acela a răspuns: „Nu!” Sfântul i-a zis: „Ieşi prin prin ochi!” oc hi!” Diavolul s-a răstit din din nou: „Nu!” „Ai să ieşi pe nas?”, l-a întrebat Sfântul Antim. „Nu!”, a venit acelaşi răspuns. „Atunci, ieşi prin degetul mic!” l-a silit Sfântul. Diavolul a ieşit în cele din urmă pe acolo, iar degetul s-a chircit şi s-a înnegrit. Tămăduindu-se femeia, a făgăduit să rămână şi să lucreze Ia leprozerie, iar după închiderea acesteia a devenit monahie la Mănăstirea Maicii Domnului Ajutăt Aju tătoa oarea rea,, ctitori ctit oriaa Sfânt Sfâ ntul ului ui Antim An tim.. Aces Ac estt fapt fap t minunat l-a povestit însuşi însu şi Părintele Nichifor micu

24


lui său „ucenic”, Teodor Giannakis. Teodoraki, cum îl alinta Părintele Nichifor pe Teodor, se născuse în Hios. La doar zece ani s-a îmbo îm boln lnăv ăvit it de lepră, lepr ă, ia iarr părin pă rinţii ţii lu luii l-au l- au ad adus us la leprozerie. Acolo, Părintele Nichifor l-a luat sub ocrotirea sa. îl povăţuia, îl învăţa, se îngrijea de el, îl m ângâ ân gâia ia întot înt otde deau auna na cu dragoste drag osteaa şi afecţ af ecţiun iunea ea sa părintească. Şi acesta îl iubea mult, îl cinstea şi-l asculta. Cu timpul, după ce Teodoraki Teodoraki a mai m ai crescut, crescut, fă fă  ceau şi treburi împreună. Leprozeria punea la dis poziţia fiecărui bolnav o bucată de pământ, iar ei cultivau pomi fmctiferi, verdeţuri şi legume. Afa A fară ră de acestea, aces tea, bolna bo lnavii vii mai ma i av aveau eau şi un a lt bu bun n obicei: sădeau flori în cutii mici de conservă şi le vind vi ndea eau u la piaţă, piaţ ă, ia iarr doam do amne nele le şi gospo go spodin dinele ele din Hios le cumpărau. Era cu adevărat surprinzător şi impresionant să vezi chipuri şi mâini schilodite de boală vânzând diferite soiuri de plante şi flori parfumate şi multicolore: iasomie, begonii, ferigi şi multe altele. altele. Şi Părintele Nichifor făcea la fel. Iar pentru că în ultima vreme nu mai vedea bine, boala atingându-i şi ochii, l-a întrebat pe micul Teodor: „Te învoieşti să-ţi pun eu la dispoziţie pământul şi uneltele, iar tu să munceşti: munceşti : să sapi, sapi, să uzi, să culegi roadele, şi la urmă urm ă să le împărţim?” Acesta s-a învoit învoit.. Zis şi făcut! Bineînţeles că din partea sa de fiucte şi de legume. Părintele Nichifor păstra foarte puţin pentru sine. Restul roadelor îl încărca în cărca pe un măgăruş şi îl ducea Părintelui Antim la Mănăstirea Maicii Domnului Ajutăt Aju tătoar oarea ea.. Sfântul Antim a început zidirea mănăstirii mănă stirii în anul


25 25

1927, întâmpinând multe dificultăţi, şi a încheiat-o tn anul 1930. A adăpostit acolo monahiile din Asia Mică, refiigiate în urma prigoanei şi schimbului de populaţii între Grecia şi Turcia din 1923, monahii care până atunci locuiseră separat, fiind găzduite în diferite dife rite case cas e de pe insulă. insu lă. La m ănăstir ănă stiree au venit, ven it, de asemenea, şi multe alte suflete binecuvântate din Hios, care doreau să-şi afierosească viaţa lui Dumnezeu. Acolo a sălăşluit însuşi Părintele Antim, du după pă ce ss-aa retras retra s mai ma i întâi înt âi din func fu ncţia ţia de administrator al leprozeriei. în timpu tim pull anilo an ilorr petre pet recu cuţi ţi la leproze lepr ozerie. rie. Sfân Sf ân tul Antim a săvârşit multe minuni cu icoana Maicii Domnului Ajutătoarea. Ajutătoar ea. Acestea le-a descris Părintele Nichifor, aşa cum menţionează monahul athonit Teoclit Dionisiatul, în cartea sa „Sfântul Antim din Hios”: „Ar fi un neajuns pentru istorisirea vieţii sfinte a Cuviosului dacă nu am prezenta şi o amplă înşiruire înşiru ire de vinde vin decă cări ri săvârşite săvâ rşite de el la lepr l eproze ozerie rie cu icoana Panagia Voithia, consemnate de sfântul şi luminatul monah lepros Nichifor Tzanakakis întru slava lui Dumnezeu...” La 22 iulie 1961, Părintele Nichifor a trimis din Atena Ate na o epist ep istolă olă către căt re Igume Igu mena na Mănăs Mă năstir tirii ii Maicii Maic ii Domnului Ajutătoarea cuprinzând minuni m inuni ale Sfân tului Antim. Antim . Scria: „Vreau să vă împărtăşesc câteva dintre minunile sfântului nostru Părinte, de care îmi aduc personal aminte. Să ştiţi însă. Maică M aică Igumenă, că eu am intrat în lepro le proze zeria ria din Hios H ios în anu a null 1914, 191 4, iar el în anul an ul 1912. Astfe As tfell că nu ştiu câte altele alt ele s-au s-a u petre pe trecu cutt în aceşti aceş ti doi ani. Acum vă scriu despre cele pe care le-au văzut ochii mei.

26


Iustina, care între timp a răposat, avea paispre zece diavoli, după cum au mărturisit ei înşişi care o stăpâneau. Treisprezece au ieşit, iar pe unul i l-a îngăd îng ădui uitt Dum Du m neze ne zeu u spre spr e smerire. sme rire. V ă amin am intiţ tiţii cum alerga uneori pe câmpuri şi în munţi. Mai ales în timpul timp ul Liturghiei, diavolul d iavolul încerca înce rca să o sufoce sufoce sau să o sugrume. Apoi, Ap oi, Stelia Ste liana na Hagi H agighe gheorg orghiu hiu şi sora ei, Sevast Se vastia, ia, au fost slobozite de diavol. Şi Tsichitridena, de la Sfântul Matei; copiii ei sunt încă în viaţă. Şi un cipriot care care lucra la o tăbăcărie, tăbăcărie, nu-mi amintesc cum se numea, a avut şi el diavol şi s-a slobozit. De asemenea, la mănăstire a venit un preot tânăr din Cipru care avea diavolul mândriei şi s-a tămăduit. A lăsat ca recimoştinţă ceasul pe care îl avea în buzunar şi pe care era gravat numele lui, Gheorghios Aspiotis. Odată au adus din Atena un tânăr pe nume loannis Diatsintos, care era stăpânit de domnul dracilor, Beelzebul, şi s-a tămăduit. Mai târziu s-a făcut preot şi s-a săvârşit la Mănăstirea Părintelui Matei, în Keratea. Doi fraţi îndrăciţi din Vrontado, învăţătorii Pandelis şi Gheorghios, s-au tămăduit. loannis, tot din Vrontado, întorcându-se îndrăcit din Anglia, s-a tămăduit. O verişoară a lui Angheliki, care a îmbr îm brăţ ăţişa işatt vi viaţ aţaa mona mo naha hală, lă, ss-aa vi vind ndec ecat at.. A adu aduss cu ea şi o fată din Daftiona, pe nume Maruco, care obişnuia să pună capcane pentru păsări pă sări pe râu şi să blesteme; astfel a pus satana stăpânire pe ea şi şi lătra lătra din ea ca un câine. Şi aceasta s-a tămăduit. Ap A p oi au adu aduss o fată fa tă din satul Lepto L eptopod poda, a, pe p e nume nu me Elena Moshuri, care s-a vindecat.


27

Tot din satul acesta a venit şi Caliopi N. Fasola, sora părintelui Ambrozie, Igumenul Mănăstirii Mirsinidi, care avea cancer la sân şi s-a tămăduit. tămăd uit. Din satul Volisso Volisso au adus o femeie care se numea Elena, iar soţul ei loaimis. Cheltuiseră patru sute de drahme la doctori care îi spuneau că are probleme cu nervii. Avea duh vrăjitoresc vrăjitores c şi s-a tămăduit. tămădu it. Un copil din Zifia, pe nume num e Panaiotis, era cu de săvârşire orb şi şi-a recăpătat vederea. Pe mama lui o chema Maria. Asup As upra ra unei un ei case cas e boga bo gate te din ţinut ţin ut ss-aa abătu abă tutt cândva o spaimă grozavă. Toate obiectele din bucă tărie, sticle mici şi mari, pahare, borcane, farfurii, erau găsite dimineaţa pe jos strânse grămadă în mijlocul casei. După ce le aşezau la locul lor, lor, iarăşi le găseau în mijlocul casei. Acest lucru s-a petrecut de multe ori. Un credincios i-a luminat pe proprietarii casei, spunându-le: «Mergeţi şi găsiţi-1pe Părinţelul leprozeriei. Acela este singurul potrivit să vă ajute, fiindcă fiindcă are are îndrăzneală la Dumnezeu, judecând judecân d după d upă nenumăratele minuni m inuni pe care le face. face. Să-l aduceţi adu ceţi la voi ca să se roage lu luii Dumn Du mneze ezeu u să încete înc eteze ze acea ac eastă stă spaimă.» Astfel, a mers sfântul sfân tul nostru n ostru Părinte în acea casă, s-a rugat lui Dumnezeu şi s-a aşternut pacea. Numele Numele stăpânului casei nu mi-1amintesc acum. Mai târziu, donmul Rodocanakis, senator din Hios, s-a îmbolnăvit de moarte. Ginerele său era doctorul Cunduras. Nici acesta şi nici alţi doctori din ţară n-au putut afla de ce boală suferea. Fiica lui însă, adică soţia doctorului Cunduras, avea mare încrede încredere re în sfântul nostru Părinte, Părinte, aşa că şi-a înde în dem m nat na t soţul so ţul să trim tri m ită pe cine ci neva va care să-l ad aducă ucă în casa ca sa lor. Aju A juns ns acolo. acolo . Părinte Păr intele le a au auzi zitt vaie va iete tele le şi

28


plânsetele familiei şi ale apropiaţilor bolnavului. Cum s-a apropiat de patul lui, le-a spus: «încetaţi, nu mai plângeţi, domnul domnu l Rodocanakis R odocanakis se va face bine şi mâine m âine va merge m erge la birou.» Auzind aceste cuvinte cuvinte,, poate că unii dintre aceia l-au luat în râs. Părintele a venit lângă bolnav, l-a însemnat cu Sfânta Cruce, i-a suflat suflat în faţă şi - o, minune! - chiar în momentul acela s-a ridicat, recăpătându-şi îndată sănătatea. De atunci, domnul Cunduras l-a preţuit şi l-a ţinut la mare evlavie evlavie,, apărându-1 ap ărându-1 când au vrut să-l închidă înch idă pentru vindecările pe care le făcea, însă Dumnezeu şi acesta l-au arătat nevinovat. Odată au adus o fată în vârstă de optsprezece ani din Viki, care şi-a dat duhul în faţa leprozeriei. O aduseseră la sfântul nostru Părinte ca să o tămăduiască, duiască, însă în să n-a ajuns ajuns la timp timp nefericita. L-au rugat atunci să primească să o înmormânteze înmorm ânteze în cimitirul nostru. Rugămintea le-a fost ascultată. La trei ani după aceea. Părintele a deschis mormântul fetei şi a văzut văzu t că trupul îi putrezise, putrezise, numai mâna dreaptă dreaptă era întreagă, întreagă, cu unghiile crescute. crescute. A înştiinţat atunci rudele fetei să vină vin ă degrabă la leprozerie, leprozerie, iar acestea acestea au venit. Atunci le-a întrebat Părintele: «Ce a făcut fata asta de nu i-a putrezit mâna dreaptă?» I-au răspuns că nu ştiau altceva decât următorul fapt: «S-a certat odată cu preotul din sat, şi dând să plece, plece, s-a întors şi i-a băgat unghiile în ochi, orbindu-1.» Atu A tun n ci sfânt sfâ ntul ul nostr no stru u Părinte Pări nte a mers me rs la cimiti cim itirr şi a înge în genu nunc nche heat at la m ormân orm ântu tull fetei tim ti m p de trei tre i zile, rugându-se lui Dumnezeu ca mâna să putrezească. Şi - o, minune! - a treia treia zi zi mâna s-a făcut pământ. pământ. Până aici v-am mărturisit cele pe care le ştiu şi pe care le-am văzut văzu t cu ochii mei. Mai târziu, dacă îmi

o


29

voi amin am inti ti şi altele, altele , vă voi scrie din d in nou. no u. Să ştiţi ştiţ i însă. în să. Maică Igumenă, că Părintele avea harisma înainte vederii ved erii şi cea a proroc pro rociei iei şi cun c unoşt oştea ea cele ce aveau ave au să fie, fie, dintre care multe mi-a m i-a descoperit şi mie. Nu voia să-şi vădească văd ească harul, ca să fugă de slava oamenil oamenilor. or. Cu duhovnicească dragoste, cel mai mic m ic dintre monahi, Nichifor Tzanakakis” Tzanaka kis” Despre această deosebită legătură duhovnicească a Sfântului Antim cu Sfântul Nichifor, în cartea „Sfântul Antim Ant im din Hios” H ios”,, la pagina 61, sunt sun t povestite povestite următoarele: „în timpul Dumnezeieştii Liturghii, curăţia su fletului său cuvios îi lumina chipul sfânt, astfel că slujind, vedea Lumina Nefăcută pogorându-se peste Cinstitele Daruri, lucru pe care l-a împărtăşit Monahului Nichifo Nichifor, r, cel ce nu s-a depărtat cu niciun pas de el în timpul tim pul slujirii sale la leprozerie şi nici nu i-a greşit greşi t cu nimic.” Părintele Nichifor a menţionat şi lu'mătoarea minunată întâmplare, după cum ne-a povestit una dintre persoanele foarte foa rte apropiate lui: „Odată un şoarece obişnuia să urce şi să mănânce mănâ nce fitilele candelelor şi lumânărilor. Mâhnit, Sotiris, unul dintre leproşi, care era paraclisier, i-a spus Cuviosului Cuviosului Antim An tim ce se petrec petrecea. ea. Acesta Aces ta i-a zis: «Nu te mâhni, Sotiris, Preasfânta va prinde hoţul.» în dimineaţa zilei de 24 iunie, în timpul tim pul Sfintei Sfintei Liturghi Liturghiii săvârşite în cinstea Sfântului loan Botezătorul, toţi cei prezenţi în paraclis au văzut şoarecele urcând spre lumânarea din sfeşnic. Când a ajuns la fitil, şoarecele a fost ridicat în aer de o putere nevăzută, ţinând în gură fitilul fitilul lumânării. Paraclisierul Paraclisierul a aler

30


gat şi a ars puţin şoarecele cu o liunânare aprinsă. Acela, Ace la, deşi deş i ardea arde a şi suferea, sufere a, a rămas răm as nec n eclin lintit tit până pân ă ce a ieşit Părintele, la Axion, Axio n, să tămâieze. Privind către către sfeşnic şi zâmbind, i-a zis şoarecelui: «îţi ajunge, hai jos!» îndată s-a slobozit legătura cea nevăzută, iar şoarecele şoarecele a venit şi s-a aşezat pe umărul u mărul drept al Părintelui. Luându -1 în mână, mâ nă, acest ac estaa i-a zis zis:: «Dacă nu te-ai învăţat minte, vino iarăşi să mănânci fitilele», şi l-a aruncat afară. De atunci nu s-a mai arătat niciodată nicioda tă vreun şoarece, nici în paraclis şi nici în tot to t locu lo cull acela.” acel a.” în î n căsuţ că suţele ele lepro lep rozer zeriei iei locu lo cuiau iau două do uă-tr -trei ei p er er  soane. Părintele Nichifor Nichifo r locuia singur, singur, fiind monah, mon ah, şi se ruga noaptea ceasuri în şir bătând nenumărate metanii, înainte ca boala să îi schilodească mâinile şi picioarele. A vă văzu zutt şi ne-a ne -a povesti pov estitt acestea aces tea tot to t Teodoraki, Teodo raki, acum domnul Teodor. Tot el ne-a mai mărturisit că Părintele Părintele Nichifor N ichifor „nu s-a certat certat niciodată nicioda tă cu vreun om, nici n-a n- a rănit inima cuiva.” cuiva.” în fiecare fiec are seară bătea băt ea clopo clo potul tul Paraclis Para clisulu uluii Sfântu Sfâ ntull Lazăr, se adunau şi alţi bolnavi şi făceau Pavecerniţa cu Canonul Maicii Domnului. Dimineaţa, cu ajutorul unei monahii bolnave, săvârşea slujba Utreniei. Duminicile şi în sărbători. Părintele Nichifor era protopsaltul bisericii. Ascultându -1 odată, înaltpreasfinţitul Mitropolit al Hiosului, Panteleimon Panteleim on Fostinis, Fostinis, a spus: spus: „acest monah cântă ca un înger.” Monahia Veronica de la Mănăstirea Maicii Dom D om nului Ajutătoarea ne-a mărturisit: mărturisit: „într-una din vizitele sale la Mănăstirea noastră. Cuviosul Nichifor, aflând-se în pronaosul bisericii, a


3»

fost rugat să cânte Axionul. Monahiile s-au adunat în prona pro naos os şi ascult asc ultân ându du--1, vorbeau între ele: «Ce glas îngeresc este acesta?» însă când Cuviosul şi-a ridicat capul, capul, au rămas uimite de rănile de pe chipul său. Ace A cest st înge în gerr pămâ pă mânte ntesc sc pu purta rta pe atun at unci ci încă în că o povară din pricina bolii: îşi pierduse treptat lumina ochil ochilor or,, şi astfel psalmod psa lmodia ia cele m ai multe m ulte tropare şi rostea Apostolul Apo stolul din memorie.” Bineînţeles Bineînţeles că pierderea vederii trupeşti îi îngre îngre  unase viaţa via ţa de zi cu zi. Trăia însă ceva cu desăvârşire mai înalt şi mai frumos: vederi duhovniceşti şi dumnezeieşti de care se bucura cu ochii duhului. Aceş Ac eştia tia su sunt nt ochi oc hiii „cu care v ă d şi înge în geri riii pe Dumnezeu”, cum a grăit cândva Sfântul Antonie către Didim: Coborând odată din pustie Sfântul Antonie cel Mare în Alexandria, l-a întâlnit pe vestitul întâi înt âist stăt ătăt ător or al Acad Ac adem emie ieii de Teologie, Teol ogie, Didim, Didim , care, deşi orb din copilărie, era unul dintre cei mai înţele înţ elepţ pţii bărb b ărbaţ aţii ai vrem vr emii ii sale, şi i-a i- a grăit: „Nu te mâhni, Didim, că ţi-ai pierdut ochii tru peşti, căci cu aceştia pot vedea şi muştele, m uştele, şi ţânţarii. Bucură-te că ai ochi cu care văd şi îngerii şi care îl văd vă d pe Dumn Du mneze ezeu u şi ş i lum lu m ina Lui.” Ultimii ani ai Cuviosului Nichifor, Nichifor, la Atena Aten a

în anul an ul 1957, leproz lep rozeria eria din Hios a fost fos t înch în chisă isă iar bolnavii, împreună cu Părintele Nichifor, au fost trimişi la Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Varvara din Atena. Spitalul se afla în Aigaleo, o suburbie din vestul Atene At enei, i, şi se întind înt indea ea pe o mare m are suprafa sup rafaţă. ţă. Pe atunci atun ci avea o mulţime de pini, vie bogată şi mulţi pomi

32


fructiferi. Deţinea patru mari clădiri, din care trei erau, din ordinul guvernului Teodor Pangalos, la dispoziţia soldaţilor care care făceau făce au pe terenul spitalului spitalului exerciţii de tragere. Acestea erau construite con struite în partea de nord a spitalului, care fusese ridicat în anul 1900, atunci când epidemia de ciumă, holeră şi mai ales vario va riolă lă secera pe mulţi. mulţi . în aceste ace ste clădi clă diri ri au fost fos t amenajate saloane potrivite necesităţilor celor ce sufereau de boala lui Hansen. Existau şi căsuţe în care locuiau una-două persoane sau mici familii de bolnavi. Din contribuţiile pentru întreţinerea bolnavilor s-a zidit acolo, pentru nevoile celor internaţi, şi o mare biserică întru cinstirea şi pomenirea Sfinţilor Doctori fără de arginţi. Biserica este deschisă şi astăzi astăz i şi este frecventată de foarte multă lume. Şi asta ţinând seama seam a de faptul că în trecut aproape nimeni în afara afa ra leproş lep roşilo ilorr nu vene ve neaa acolo. Mergeau Merg eau numa nu maii câteva suflete sensibile şi curajoase care nesocoteau orice primejdie, numai n umai să poată dărui puţină bucurie şi mângâiere fi-aţilor noştri răniţi şi îndureraţi. La spital trăia pe atunci Monahul Sofronie Saridakis, care mai târziu se va numi Cuviosul Evmenie, bolnav şi el de lepră. într-o scrisoare adresată acestuia, pe care o adusese cu el Părintele Nichifor Nichifor,, Sfântul Sfântu l Antim An tim din Hios îl sfătuia: sfătu ia: „Ai mare grijă de comoara pe care ţi-a trimis-o trim is-o Preasfânta, Preasfân ta, căci ai să te foloseşti mult în viaţa ta de viaţa viaţ a lui. Acesta este monah desăvârşit. Şi vei fi şi tu desăvârşit dacă îi vei v ei slu sluji ji până pâ nă la l a sfârşi sfâ rşitul tul vieţii.” vie ţii.” La vremea vrem ea aceea. Părintele Părintele Nichifor avea avea aproape şaizeci şi şapte de ani. Mâinile şi picioarele sale binecuvântate erau cu totul deformate de boală.


33

ochii îşi pierduseră vederea. Din pricina acestei neputinţe, Monahul Sofronie l-a îngrijit cu multă dăruire şi dragoste. Părintele Evmenie, după numele de mirean. Constantin Saridcikis, s-a născut la i ianuarie 1931, în satul sat ul Ethia Eth ia di din n regiu reg iune neaa Heraklio Hera klion, n, Creta. Era al optulea şi ultimul copil al unei familii sărace. în anul 1948, la numai num ai şaptesprezece ani, a lăsat lumea şi cele ale ei pentru a se statornici la Mănăstirea Sfântul Nichita, în sudul Cretei. în 1951 a fost tuns în mona mo nahis hism m primi pri mind nd nume nu mele le Sofroni Sofr onie. e. Boala Bo ala lui Hansen l-a atins pe când era soldat, căci pe atunci monahii făceau armata, astfel încât a fost nevoit să se interneze pentru tratament Ia Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Varvara. Datorită diagnosticării timpurii şi a tratamentului reuşit. Monahul M onahul Sofronie s-a tămăduit desăvârşit, fără ca boala să lase vreo urmă. Cu toate acestea a hotărât să rămână la spital pentru tot restul vieţii, alături de fraţii săi de suferinţă bolnavi, pe care i-a i- a îngrijit după cum aveau trebuinţă şi cu multă mu ltă dragoste. dragoste. în anul an ul 1975 Monah Mo nahul ul Sofroni Sofr oniee a fost fos t hiroto hir otonit nit preot de către Arhiepiscopul Cretei, Timotei, care i-a schimbat numele în Evmenie. Ca ieromonah, la Biserica Sfinţilor Doctori fără de arginţi, dar şi la chilia sa, odihnea şi mângâia mân gâia foarte multe suflete, din Atena, din într în treag eagaa Grecie Gre cie şi chiar ch iar din străinăta stră inătate, te, în sfânta sfâ nta sa slu slujire jire era cuvios, cuv ios, neobo ne obosit, sit, râvnit râv nitor or şi desăvârşit. Ca duhovnic avea dreaptă-socotinţă, dragoste părinte păr inteasc ascăă şi şi era străvăzător. străvăzător. Mulţi oameni oamen i alergau sub epitrahilul său: mireni, monahi, preoţi şi chiar arhierei. în viaţa sa duhovnicească era om al rugăciunii lăuntrice neîncetate şi al ascultării.

34


postitor, un mare şi adevărat nevoitor. în relaţiile cu Oamenii era plăcut, nobil, vesel, nu judeca, era blând şi milostiv. A adormit în Domnul pe 23 mai 1999, într-o zi de duminică. I-a rămas faima faim a de de mare om şi de sfânt. Viaţa i-a fost bună-făptuire şi bunafăptuire viaţă. Şi cu adevărat, în ceea ce -1 priveşte i se potriveşte pe deplin cuvântul Sfântului Isidor Pelusiotul; „fapta „fap ta bună bun ă a câştigat-o, de care nu poate sfârşitul vieţii vi eţii să se atingă.” atingă.” Părintele Evmenie i-a slujit în toate cele de tre buinţă Părintelui Nichifor. îi gătea hrana frugală, îl hrănea, hrănea, îl spăla, spăla, îi î i curăţa urechile urechile şi îl îmbrăca. într-o zi, pe când îl încălţa, l-a lovit uşor din neatenţie provocându-i durere, căci picioeirele îi erau foarte sensibile, fiind schilodite din pricina bolii. I-a spus deci Bătrânul: „M-ai lovit, copilul meu!” Atunci, Părintele Evmenie a căzut la pieptul lui, zicând: „lartă-mă. Părinte, Părinţelul meu!” Cinstirea, dragostea şi evlavia Părintelui Evmenie pentru persoana Părintelui Nichifor erau desăvârşite. în ciud ci udaa m arii ari i sa sale le nepu ne puti tinţ nţee trupeşti trup eşti.. Părint Pă rintele ele Nichifor se mulţumea întotdeauna cu puţin. A dat dovadă de o personalitate şi de o fire cu totul opuse celor observate la bolnavii de lepră. El manifesta numai o nesfârşită blândeţe, smerenie, supunere, ferindu-se de orice fel de pretenţie, ca să nu împovăreze pe cineva. S-a dăruit rugăciunii neîncetate, răbdând cu bucurie gravitatea bolii. Ca răsplată a răbdării sale. sale. Domnul i-a dăruit o mulţime de harisme, una dintre acestea fiind harisma mângâierii mângâ ierii celor întristaţi întristaţi.. Mulţi oameni îl cercetau pe Părintele Nichifor. Oameni cu totul străini şi necunoscuţi lui


35

care sufereau de întristări, dureri, deznădejde, descumpănire, au început să vină la el ca să afle odihnă şi vindecare. Dar şi cunoscuţii alergau la el ca să-i primească binecuvântarea şi poveţele. Printre aceştia s-au numărat şi Mitropolitul Dionisie de Limnis şi mai târziu de Trikki şi Stagon, Mitropolitul Nichifor de Lefkada şi Ithaca, Mitropolitul Eftimie de Ahelaos, pururea pomeniţii Mitropoliţi Leonida al Tesalonicului şi Nicolae al Halkidei, Arhimandritul Gavriil, cuviosul Igumen al Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos, Părintele Ilie Mastroiannopulo Mastroia nnopuloss şi mulţi mu lţi alţii. alţii. înde în deos oseb ebii bolna bo lnavii vii spital spi talul ului ui simţea sim ţeau u lângă lân gă Părintele Nichifor ocrotire, dragoste părintească şi afecţiune. Dobândeau nădejde, care Ie lipsea atât de rhult acolo. Mica şi sărăcăcioasa lui chilie era în fiecare zi loc de închinare, o adevărată cristelniţă duhovnicească duhovnicească a Siloamului Atenei. Unul dintre cei care îl cercetau a scris cândva: „Alături de el, el, cei bolnavi aflau întotdeauna lumina lină, lină, iar ia r cei sănătoşi dobândeau dobânde au sănătate sănăta te sufletească din prea-plinul lumii lum ii sale duhovniceşti.” duhovniceşti.” După cum am pomenit deja, principala lu crare a Părintelui Nichifor era trezvia, isihia şi rugăciunea necontenită a minţii, pe care o cunoştea şi o avea. A moştenit-o şi a lucrat-o de la Părintele său duhovnicesc. Sfântul Antim, care l-a rândul său o primise de la duhovnicul lui. Cuviosul Pahomie din Hios, cel care a fost povăţuitorul Sfântului Nectarie de Eghina. Iar Părintele Nichifor, după da torie, a predat-o fiului său duhovnicesc. Părintelui Evmenie, care aşteptase mulţi ani ca cineva să îl înveţe înve ţe rugăci rug ăciun unea. ea.

36


înal în altp tpre reas asfin finţit ţitul ul Neofi Ne ofitt de Morfu, Morfu , fiu du duho hov v nicesc al Cuviosului Evmenie, ne-a n e-a spus în legătură cu această predanie următoarele: „Părintele nostru Evmenie s-a călugărit la Mănăstirea Sfântul Nichita din Creta, Creta, însă în să n-a putut rămâne îndeajuns de mult timp în mănăstire ca să trăiască viaţa monahală în profunzimea profunzim ea ei. ei. A trebuit trebu it să plece plece în armată, unde un de s-a îmbo îm boln lnăv ăvit it de lepră, iar i ar apoi ap oi a m ers la Spitalu Spit alull de Boli Bo li Infecţioase Sfânta Varvara din Atena. Acolo a trăit şi s-a nevoit de unul singur. Singurătatea îl ispitea cu gândul gându l că poate nu n u se eif eiflla pe calea c alea cea bună, pentru pentr u aceasta îi ruga zi şi noapte pe Domnul nostru şi pe Născătoarea de Dumnezeu să-i descopere un om harismatic şi luminat lumina t care să-l înveţe înveţe rugăciunea. Tocmai la vremea aceea a venit la spital, din Hios, Părintele Nichifor, aducând o scrisoare de recomandare de la Sfântului Antim, în care i se spunea Cuviosului Evmenie: «Să păzeşti această comoară, acest mărgăritar de mare preţ...» Şi cu adevărat, Părintele Nichifor Nichifo r era aceste lucruri, adânc cunoscător şi destoinic învăţător al rugăciunii minţii în inimă. inim ă. De atunci, atu nci, Părint Păr intele ele Evmenie Evm enie l-a avut avu t ca părinte duhovnicesc şi povăţuitor pe Cuviosul Nichifor până p ână la adormirea acestu acestuia. ia.”” Monahul athonit, părintele Ghervasie de la Mănăstirea Simonos Petras, ne-a mărturisit: „în juru ju rull anul an ului ui 1960 196 0 am mers mer s cu un grup de tineri, tin eri, colegi col egi de facultate pe atunci, la Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Varva Varvara, ra, dinAigaleo. în vremea vrem ea aceea, aceea, mergeau foarte puţini în vizită acolo. La spital am cunoscut un Cuvios cu multă dulceaţă, pe Părintele Nichifor, un om îmbunătăţit, îmbun ătăţit, cu multe harisme harism e şi purtător de Dumnezeu. După ce i-am primit binecuvântarea şi


37

ne-am aşezat, ne-a ne- a întreba întrebat: t: «Copiii mei, vă rugaţi?» rugaţi?» Noi Noi i-am răspuns că ne rugam ruga m rostind nişte rugăciuni improvizate pe care le învăţasem la organizaţia de tineri pe care o frecventam. Atunci ne-a zis: «Nu aşa, ci cu rugăciunea lui lisus să vă rugaţi: Doamne lisuse lisuse Hristoase, Hristoase, miluieşte-mă. Aşa Aş a să vă rugaţi! Aşa e bine!» bine!» Şi ne-a ne- a învăţat puţin câte puţin rugăciunea.” „Am mers”, a adăugat vrednicul de pomenire părinte părinte Ghervasie, Ghervasie, trecut la Domnul Dom nul în luna noiem no iem brie a anului 2000, „să-i cercetăm pe leproşi şi să le aducem mângâiere, iar ei ne-au învăţat învăţ at să ne rugăm.” Domnul Aristide Stefanakis, bolnav şi el de la vârsta vâr sta de 13 ani, an i, a mărtu mă rturis risit; it; „Mergeam în chilioara Părintelui, şi câtă vreme şedeam acolo, acolo, vedeam că se ruga. îşi î şi mişca degetele degetele ca şi şi cum s-ar fi rugat cu metania, deşi nu avea una în mână.” m ână.” Adormirea Cuviosului Nichifor

Pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de şaptezeci şi patru de ani. ani. Cuviosul Părintele nostru no stru Nichifor Nic hifor şi-a dat duhul în mâinile Domnului. A fost îngropat a doua zi, în ajunul Teofaniei, slujba înmormântării săvârşindu-se în Biserica Sfinţii Doctori fără de ar ginţi a spitalului. spitalului. La slujbă au luat parte mulţi dintre bolnavi bolnavi,, prietenii pri etenii şi vizitatorii vizitato rii săi. Apoi Apo i a fost îngropat în m icul icu l cimiti cim itirr al bolnavilor. bolnavilo r. înm în m orm or m ânta ân tare reaa lu luii a fost cu adevărat o mistagogie, amintind de duhul Bisericii de la începurile înce purile ei. După ce au fost dezgropate, sfintele sale moaşte au răspândit bună mireasmă şi, şi, după cum şi-a dorit el însuşi, însu şi, au rămas răm as în î n paza pa za şi grija gri ja Părint Pă rintelu eluii Evmenie Evm enie,, fiul lui duhovnicesc iubit. Acesta le-a păstrat cu multă evlavie, evlavie, într-o într- o cutie, în î n chilia ch ilia sa. sa.

38


Spunea adeseori Părintele Evmenie: Evmenie: „Aici îl am pe Părinţelul meu, aici îl am.” Şi scotea cutia cu sfintele sfintele lui moaşte care răspândeau bună-mireasmă din destul şi pe care le tămâia adesea. în î n felul acesta arăta marea evlavie, evlavie, adânc a dâncaa preţuire şi nesfârşita nesfâr şita dragoste dragoste ce le simţea pentru pen tru Părintele Părintele său duhovnicesc. duhovnicesc. Despre sfinţenia Părintelui Nichifor, tot în cartea „Sfântul Antim din Hios” a Monahului Teoclit Dionisiatul, la pagina 55 şi la următoarele se menţionează: ' „...Dm înainte de a înşirui minunile Sfântului Antim An tim,, socotim soc otim nece ne cesar sar să-l preze pr ezent ntăm ăm pe cel care le-a aşternut în scris, adică pe Părintele Nichifor, pentru a arăta credibili c redibilitatea tatea sa. sa. Când acest cuvios lepros a adormit în Domnul, în anul an ul 1964, 196 4, pent pe ntru ru a se m ut utaa în î n sâ sânu null lu luii Avr A vraa aam m ca un alt a lt Lazăr, Lazăr, revistele rev istele ortodoxe ortodoxe au scris despre el articole de laudă, printre care şi cel ce ce urmează: urme ază: «Sfântul leproşilor, în î n Spita Sp italul lul de Boli Bo li Infecţ Inf ecţioas ioasee Sfân Sf ânta ta Varva Va rvara ra a vieţ vi eţui uitt sfinţenia, sfinţe nia, iar în prim pr imaa săptă săp tăm m ână ân ă a noului nou lui an a pornit către viaţa via ţa cea nouă, către veşnicie. Părintele Nichifor Tzanakakis a petrecut mulţi ani într-o chilie săracă, fiind necunoscut lumii dar bine cunoscut sfinţilor şi îngerilor. A fost un monah neagonisitor, lepros, orb şi aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfinţeniei, buzele sale tremurânde păstrându-şi surâsul ceresc până la ultima suflare... în pofid po fidaa anon an onim imatu atului lui său. Mona Mo nahu hull Nichifor, fiu duhovnicesc al Cuviosului Antim Vagianos din Hios, s-a arătat a fi o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos...»”

mă r t u r ii

Mărturia înaltpreasfinţitului Mitropolit Mitropolit Eftimie de Ahelaos într în tree anii ani i 1955-1 195 5-196 9655 am fost fos t secretar secre tar general al Organizaţiei Mondiale a Tineretului Ortodox „SYNDESMOS.” în perioada în care eram diacon (1962-1963), am vizitat Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Varvara Varvara,, unde am slujit Sfânta Liturghie. Liturghie. După Liturghie, am fost condus într-o cămăruţă în care stătea stăt ea mona mo nahu hull Nichifor, lepros, orb şi ţintuit ţin tuit la pat. Nu -1 cunoşteam şi nu mă cunoştea. A fost prima şi singura dată când ne-am n e-am întâlnit. Am înce în cepu putt înda în dată tă cu uşur uş urin inţă ţă o conversaţ conv ersaţie ie duhovnicească. M-a impresionat faptul că lepros şi orb fiind, participa cu atâta a tâta interes şi vioiciune vioiciu ne la discuţie, încât el vorbea mai mult decât mine. îmi amintesc că nu îl obosea deloc dialogul. dialogul. De-a lungul discuţiei, o deosebită surprindere mi-a provocat-o următorul fapt, de aceea mi-1 şi amintesc după atâta timp: Datorită Datorită funcţiei mele de secretar general al organizaţiei menţionate, aveam legături cu Patriarhul Ecumenic, Preafericitul Atenagora Aten agora,, precu pre cum m şi cu alţi alţ i patria pat riarhi rhi,, arhiere arh iereii şi demnitari ai Ortodoxiei. Nu i-am vorbit despre acest acest lucru Părintelui Nichifor, însă poate era informat despre această funcţie a mea. mea. Nu ştiu. La un moment mom ent dat, dat, în chip cu totul neprevăzut, monah m onahul ul lepros şi-a

40


exprimat exprimat următorul gând: „Unii clerici îşi închipuie că vor ajunge patri arhi!” Acest Ac estee cuvin c uvinte te al alee lu luii m -au uimit, uim it, şi as asta ta pen p entru tru că era ca şi cum mi-ar fi citit un gând care îmi stăruia stăruia în mint mi ntee din nu n u mai ma i ştiu şti u ce pric pr icin inăă şi se strecu str ecuras rasee ca un vierme înlăuntrul meu la vremea aceea. aceea. Această întâm înt âmpla plare re m-a m -a făcu fă cutt să cred că lepro lep rosul sul Nichifor, în în ciuda întunericului întunericului ochilor săi şi pentru îndelungata în delungata lui suferinţă, suferinţă, primise prim ise de la Preasfântul Duh harisma înaint îna inte-v e-vede ederii. rii. Şi acum acu m cer c er m ijlocir ijlo cirea ea şi rugă ru găciu ciunil nilee sale!

17 septembrie 2002 Mărturia Arhimandritulu Arhiman drituluii Nicodim Giannakopulos L-am cunoscut pe Părintele Părintele Nichifor N ichifor în anul 1961 la Spitalul de Boli Infecţioase, care la vremea aceea era leprozerie. leprozerie. Mergeam acolo cu un grup g rup de tineri, împre îm preun unăă cu diaco d iaconul, nul, pe atunci, atu nci, devenit deve nit mai m ai târz t ârziu iu Mitropolit al Halkidei, înaltpreasfinţitul Nicolae Selentis. Acesta ne îndemna să dăruim puţină bu curie fraţilor noştri bolnavi, izolaţi de societate, să îi îmbră îm brăţiş ţişăm ăm,, să mân m âncăm căm cu ei din d in aceeaşi acee aşi farfur far furie, ie, să ne împărtă îm părtăşim şim cu Sfintele Taine în urma urm a lor^. Unul dintre aceşti leproşi era şi Părintele Nichifor. Purta vădit semnele bolii. Orb, deformat, cu trupul neputincios. Insă îndată simţeai că din trupul acela ieşea o putere duhovnicească, o râvnă dumnezeiască, o nesfârşită nesfâ rşită dragoste şi şi o pace care te copleşeau cu totul. Tratamentul pentru lepră se descoperise deja, precum se menţionează în carte, în anul 1947 (n. ed.).

m ă r t u r ii

41

Ceea ce îmi amintesc mai cu seamă este lupta lui cu diavolii de care mi-a povestit. Primea multe atacuri, uneori înfruntările ajungând până la lupta corp la cor corp. p. Iar când puterea Crucii îi făcea făce a să dea înapo îna poi, i, în î n num n umele ele lui lu i lis l isu u s Hristos, Hri stos, Părint Pă rintele ele îi băt b ătea ea şi îi silea să-şi mărturisească lucrările diavoleşti. Pe unul l-a întrebat odată: „Spune-mi, tu pleşuvule, unde ai fost astă seară?” Când C ând diavolul diavolul îşi destăinuia d estăinuia înfrâng înfr ângeril erile. e. Părint Păr intele ele Nich Ni chifo iforr se bucu bu cura ra şi dădea dăd ea slavă slavă lui lui Dumnezeu. Dum nezeu. însă în să când vreun creştin pica în cursele lui, se întrista înt rista şi se ruga. Cămăruţa de spital în care locuia era pentru noi sălaşul unde primeam ajutor duhovnicesc şi mângâiere. Aveam înaintea noastră un luptător al „luptei celei bune” şi luam putere. îndrăzneala lui la scaunul lui Dumnezeu ne dăruia rouă Duhului, ne purta spre înălţimile înălţimi le duhovniceşti, duhovniceşti, ne insufla insu fla râvnă dumnezeiască, dumnezeiasc ă, chiar c hiar dacă pentru cel ce scrie acestea, râvna râvna se împuţin împ uţinaa cu uşurinţă. Cu multă simplitate şi fără multe cuvinte. Părintele Nichifor era un povăţuitor duhovnicesc, căci el însuşi, prin viaţa sa, devenise un izvor de înţele înţ elepciu pciune. ne. A răta ră ta tuturor, de multe mu lte ori şi prin pri n tăcerea lui, pe Dumnezeu care grăia înlăuntrul său, fiindcă nu veţ veţi f i voi g r ăi nd, ci D uh u l Tată Tatăllui vostr vostr u este car car ele g r ăieşte î nt ntrr u voi (Matei (Matei 10, 20). Să avem parte de binecuvântarea binecuvân tarea şi de rugăciunile sale, sale, ca să aflăm milă în Ziua Judecăţii. Judecăţii.

Mărturia Părintelui Părintelui lustus de la Kathisma Kathisma Sfântul Nicolae din Karyes, Sfântul Munte Nu împlinisem încă douăzeci de ani când, îm preună cu conducătorul Organizaţiei Tinerilor Creş tini de la Facultatea de Inginerie Sfântul Apostol

42


Pavel, am stabilit prima noastră vizită la ceea ce pe atunci se numea Leprozeria Sfânta Varvara din Attica. Att ica. într în tr-o -o du dumin minică ică,, du după pă ce am a m parti pa rticip cipat at la slu slujbă jbă la Biserica Sfântul Spiridon din Pireu, am încărcat pachetele pregătite pentru leprozerie. leprozerie. Mă stăpânea o nelinişte neştiind neştiind ce fel de oameni vom întâlni întâln i acolo, acolo, căci până atunci nu ştiam ce înseam înseamnă nă a fi lepros. lepros. Când am ajuns ajun s la leprozerie, leprozerie, am pătruns pă truns printr-o printr-o intrare intrare bine păzită. Un paznic tânăr tân ăr ne-a condus la preot, preot, care se afla în biserică, iar acolo acolo am văzut pe cei ce sufereau de această cumplită boală. Privirea mi s-a aţintit asupra copiilor şi tinerilor. Strângeam cu uşurinţă mâna oricărui bolnav care mă saluta. Conducătorul grupului nostru, mai înaintat în vârstă vâr stă,, m i-a da datt atun at unci ci să ţin nişte niş te reviste revis te şi mi-a mi -a şoptit: „Nu e nevoie să le strângi mâna, numai vorbeşte vorb eşte-le.” -le.” Pregătiserăm o mică petrecere pentru copii. Apoi Ap oi le-am le- am înmân înm ânat at darurile dar urile,, şi înain în ainte te de d e a ie ieşi şi din biserică, conducătorul s-a întors către mine şi mi-a cerut să le spun câteva cuvinte bolnavilor. Am A m rostit rost it câte ceva cu de destu stull de multă mu ltă emoţie, emoţie , iar apoi le-am urat: urat: „Când „Când vom veni data viitoar viitoare, e, vă doresc să fiţi cu toţii bine şi la casele voastre, alături de ai voştri!” Părăsind leprozeria, leprozeria, conducătorul m-a întrebat: întrebat: — Măi Mă i blegule, ce le-ai spus? — Ce-am spus, domnule? — Măi, oamenii oamen ii aceia nu se mai fac bine. Această boală boa lă este incurabilă. incurabilă. Am fost fos t şocat şoc at să au aud d că nu se vor vo r însăn îns ănăto ătoşi şi niciodată, şi cu buzele tremurânde am întrebat:

m ă r t u r ii

43

— Copiii Copiii aceia mici m ici şi ceilalţi de paisprezece ani îşi vor vo r petrece petre ce tot restu re stull vi vieţ eţii ii boln b olnav avii şi înch în chiş işii aici? Mi-a răspuns ră spuns cu gravitate; gravitate; — Da, vor rămâne aici până vor muri. Nu ştiai asta? — Nu, nu, nu pot po t accepta aşa ceva, este o nedrep nedre p tate, e păcat, ceva trebuie făcut pentru copiii aceia, i-am zis. Chipurile lor deformate din pricina bolii mă îngrozise îngro ziseră. ră. Nici nu mai ma i ştiu şti u cum am ajuns aju ns acasă, aca să, oricum cred că trecuse de ora la care prânzeam cu familia. familia. Cum m-a văzut văz ut mama, m-a m -a întrebat: — Unde ai fost de ai întârziat? Era ora 2.30 p.m. Pe atunci atu nci adăug adăuget etm m întotdea întot deauna una „post meridian” după ora 12. Acum Ac um ora o ra 3.00 p.m. este este considerată ora prânzului. Mama a început încep ut să să mă m ă privească privească curioasă şi m-a întrebat: între bat: — Pari supărat. Ce s-a întâmplat? întâm plat? — Nimic. — Nu se poate, eu te-am născut şi ştiu când te preocupă ceva. Spune! — Mie nu mi s-a întâmplat nimic, dar sunt foarte foarte mâhnit mâh nit pentru că am fost la Leprozeria Sfânta Varvara... M-a întrerupt: — înăuntru sau afară? afară? — înăuntru. înău ntru. Am A m dus câte ceva ceva pentru pentru bolnavi. bolnavi. — Afară din casă! Ieşi în curte să-ţi aduc alcool sanitar şi să îţi schimbi hainele! Ai înnebunit, măi copile, să mergi acolo şi să iei boala aia nefericită, care e mai rea decât de cât oftica? După „dezinfecţie” m-a chemat la masă. Când

44


i-am zis că nu am poftă de mâncare, m-a privit în ochi şi mi-a spus: — Măi copile, eu te cunosc. Nu e bine să mergi în astfel astf el de d e institu in stituţii, ţii, pent pe ntru ru că c ă îţi va rămân răm ânee gândul gând ul numai acolo, dar ce să-ţi fac, acum că te-ai băgat în organ org aniza izaţiil ţiilee as astea tea creştine, creşt ine, num nu m ai prin pr in astfel ast fel de locuri locur i mergeţi. mergeţi. Med târziu am m ai vizitat vizit at de câteva ori leprozeria, pentru pen tru a vorbi cu c u copiii şi a le duce câte ceva. ceva. Doi dintre tinerii mai mari din organizaţia noastră obişnuiau să viziteze un monah care era mai ma i bolnav decât ceilalţi pacienţi, iar pe noi, cei mai tineri, nu ne lăsau să-l vedem. Şi, deşi eram cu copiii, copiii, gândul îmi „fugea” către acel monah, despre care auzisem atâtea lucruri bune. An A n ii ce au urm ur m at am fos f ostt foart fo artee ocup oc upat at cu studiil stu diilee şi cu munca, apoi a venit timpul să merg în armată şi am lipsit din Attica, încetând astfel să mai vizitez leprozeria. Veştile Veş tile care ca re se răsp ră spân ânde deau au de la o vrem vr emee erau era u bvme: jurnalistul francez Raoul Follero dusese o mare luptă pentru cei ce sufereau de boala lui Hansen, cum mai m ai era numită lepra. lepra. De asemenea, au înce în ceta tatt să m ai nume nu measc ascăă aş aşez ezăm ămân ântul tul „Lepro „Le prozer zerie” ie” spunându-i în schimb „Spitalul de Boli Infecţioase”. Am A m simţit sim ţit că în sufletu sufl etull m eu ss-aa de desch schis is o rană atunci când i-am văzut pentru întâia oară pe acei copii bolnavi şi am auzit de acel monah. Nu am putut niciodată să mi-i scot din minte şi din suflet. Aveam Av eam de deci ci treiz tre izec ecii de ani an i când cân d am trecu tre cutt iarăşi iar ăşi pragul Spitalului de Boli Infecţioase. Părintele Arhimandrit I. M. m-a sfătuit să vizi vi zite tezz un u n m onah on ah care era er a boln bo lnav av la l a pat p at şi se num nu m ea

m ă r t u r ii

45

Nichifor. Era tocmai monahul despre care auzisem pe când veneam aici cu organizaţia de tineri. L-am vizit vi zitat at într în tr-o -o du după pă-am -amia iază ză de duminic dum inică, ă, când câ nd era singur, întins pe pat într-o cameră întunecată sau mai degrabă o celulă de închisoare; puţina lumină care care pătrundea pe fereastră îi lumina lumin a chipul. chipul. M-am aplecat să îi sărut mâna, însă î nsă m-a m -a oprit spunându-mi că nu e nevoie, după care m-a poftit să mă aşez pe un scaun ca cele din vechile cafenele. Mi-a pus câteva întrebări scurte, vrând să afle cine sunt, ce lucrez, dacă sunt căsătorit, cine îmi este duhovnic şi altele asemenea. I-am răspuns în mai multe m ulte cuvinte decât mi-a adresat, vrând să creez o atmosferă mai plăcută, însă cu respect şi reţinere, având încredinţarea că în faţa mea se afla un om deosebit. Ţineam capul uşor plecat. Când l-am ridicat, am văzut că avea privirea aţintită asupra chipului meu. Atunci am prins mai mult curaj şi l-am privit şi eu. eu. De altfel, altfel, nu voiam să îi văd chipul brăzdat de atâtea răni pricinuite de boală, ca să nu creadă că îl privesc din curiozitate. Uitându-mă Uitându-m ă Ia el, simţeam simţe am că în ochii Iui se citeş te o lungă poveste de viaţă, de nevoinţă şi îndelungăîndelungă răbdare. Nu erau veseli, nici prea deznădăjduiţi, nu exprimau amărăciune, arătau însă o mâhnire ce izvora izvora din adâncul sufletului său său.. La un moment dat, mi-a spus: „Eşti tânăr şi ai glasul destul de cald. Ai grijă în viaţă că mai presus de toate toate desfătările desfătă rile este liniştea liniştea sufletului tău. Eu nu am ispitele tale, dar am de mulţi ani ispitele bolii. Slavă lui Dumnezeu, El ştie pentru ce îngăduie ispitele.” De acum îl priveam cu nesaţ şi preţuire, dorindu-mi să nu înceteze să vorbească. vorbească. Privirea lui

46


îm i întă în tăre reaa convin con vinger gerea ea că în acel m onah on ah chinuit chin uit trăia cu adevărat adevăr at Hristos. Hristos. Ap A p o i şi-a împr îm preu euna natt m âinile âin ile şi a rost ro stit it în î n câteva câtev a cuvinte o rugăciune, foarte încet, abia auzindu-se. Veder Ve derea ea aces ac estu tuia ia m ă robise rob ise,, cu toat to atee că faţa fa ţa lu luii nu avea deloc barbă ca să îi acopere rănile. M-a privit în ochi oc hi şi m i-a zis zis;; „A trecut tre cut timpul tim pul,, apro ap roap apee s-a întun înt unec ecat at.. Merg Me rgii cu Dum Du m nezeu nez eu,, şi îţi îţ i m ul ulţu ţume mesc sc că ai venit să mă vezi.” Am vrut să îi sărut mâna, dar iarăşi m-a oprit. Ieşind, m-am simţit mai puternic, însă în să şi cu u n nod no d în gât. îm i vene ve neaa să plâng plâ ng.. M -am -a m abţinut şi strângând din dinţi, am şoptit: „De ce Doamne este atât de chinuit ch inuit acest om sfânt? De ce?” De câte ori m-au condus de atunci paşii Ia acel monah, nu-mi amintesc. Dar când mă gândeam la el sau îi auzeam numele sau aflam despre evoluţia bolii sale, simţeam că cel ce suferea era un apropiat al meu. Mă gândeam la odaia pe care i-o dăduseră; relativ mică şi întunecată, întunecată, unde până pâ nă şi păturile erau înch în chis isee la culoare, culoa re, milităr mil ităreşti. eşti. Singu Sin gura ra lu lum m inat in atăă era o icoană a Născătoarei de Dumnezeu, ca şi cum ar fi fost singurul izvor de nădejde, atât al pacientului singuratic cât şi al vizitatorului. De câte ori îl vedeam, vrând-nevrând, privirea mi se oprea când asupra chipului lui chinuit, chinuit, când asupra icoanei, şi fără a sta prea mult pe gânduri, sufletul meu începea să se roage fierbinte Marii Mijlocitoare a celor necăjiţi. Câteva momente domnea o adâncă tăcere, tăcere, amândoi amând oi cugetam la gravitatea bolii şi fiecare se cufunda în gândurile lui. După un uşor surâs ce apărea pe chipul lui, rostea: „Slăvit fie Numele Domnului cel Sfânt”. Acestea pecetluiau şi ultimele clipe ale şederii mele. Ca C a şi cum ar fi vrut vru t să plec fără făr ă

m ă r t u r ii

47

mâhnire de lângă el. îl salutam şi îi spuneam: „Voi mai veni, Părinte Nichifor!” Nichifor !” Plecând, simţeam sim ţeam că las o parte din mine în acea ac ea chilie întunecată, întunec ată, pe care o lumina lumina un monah ce îşi trăia trăia propriul foc curăţitor şi aştepta clipa în care Dumnezeu avea să îi răcorească sufletul. Au A u trec tr ecut ut treize tre izeci ci şi opt op t de ani an i din zi ziua ua în care car e Dumnezeu l-a odihnit de suferinţele acestei lumi, iar gândul îmi este adesea la acel alt Iov. Cu ochii închişi înc hişi,, încer înc ercc să mi-1 înfă în făţiş ţişez ez,, ca atun at unci ci când câ nd l-am l-a m văzut văz ut pent pe ntru ru prim pr imaa da dată tă în odai od aiaa lu luii întu în tune necat cată, ă, spunându-mi să am grijă şi să înaintez după voia Domnului. Acum Ac um,, Cu Cuvio vioase ase Părint Păr intee Nichifor, Nic hifor, am a m îmb î mbăt ătrâ rânit nit şi poate că voi veni curând la Viaţa cea fără de sfârşit. Roagă-te să mă număr şi eu printre robii aceia ai adevăratei pocăinţei Scurte Scurte m ărturii

Scria cineva odată despre Părintele Nichifor: „Duhul Domnului Domn ului odihnea od ihnea pe chipul chip ul acela. acela...” ..” înal în altp tpre reas asfin finţit ţitul ul Nich Ni chifo iforr de Lefka Le fkada da şi Ithaca povestea: „Când mergeam la chilia lui, la începutul anilor '6o, îl vedeam râzând din toată inima, de parcă îl vede ve deaa pe Hristo Hr istoss lâ lâng ngăă el. Era un om profu pr ofund nd duhovnicesc.” Părintele Maxim de la Chilia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Sfântul Munte, spunea: „Din câte îmi amintesc. Părintele Nichifor era un om înde în delu lung ng răbdător, o pildă pild ă de vi vieţ eţui uire re duhovn duh ovnice iceasc ascăă pentru noi, un sfânt s fânt ascuns.” ascuns.” Doamna Constantina Lambrinu ne-a mărturisit că Părintele Nichifor a sosit la Spitalul de Boli

48


Infecţioase în anul 1957 şi i s-a dat o cameră alături de cea a Părintelui Evmenie, care pe atunci se numea nu mea Sofronie: „Părintele Sofronie făcea ascultare de Părintele Nichifor Nichif or şi îi era fiu duhovnicesc. Părintele Părintele Sofronie Sofronie mânca pe atunci atunci came. cam e. îi era impusă pentm că era bolnav. Apoi, când a venit la spital Părintele Nichifor care nu se hrănea cu carne, a încetat şi el să mai mănânce. îşi îş i făceau făcea u pravila separat. Părintele Nichifor o ştia pe dinafară. dinafară. Nu se m ga cu metaniem me taniemll pentru că nu putea să-l ţină în mână. Părintele Nichifor a murit în anul 1964, cu o zi înainte de ajunul Teofaniei." Teodor Giannakis, „Teodoraki” pe care l-am menţionat anterior, ne-a relatat: „Eu am plecat din Hios la 1 iunie 1950 şi am venit la Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Varvara din Aigaleo. Părintele a venit în 1957. Aici au fost aduşi şi ceilalţi bolnavi din Hios, dar Părintele Nichifor era dragostea şi mângâierea mea. Mergeam în camera cam era lui şi vorbeam vorbeam acolo. Binecuvân B inecuvântările tările şi poveţele pe care care mi le-a dat au fost o comoară nepreţuită nepreţuită pentm pen tm tot restul restul vieţii mele. Era un om o m foarte plăcut.” plăcut.” Haralambie Manidakis, unul dintre bolnavii spitalului şi un om îmbunătăţit, îmbu nătăţit, a declarat: „Mergeam adeseori în chilia ch ilia Cuviosului Cu viosului deoarece deoarece aflam mare odihnă lângă el. Deşi era nevăzător, aproape paralizat, cu răni, cu dureri, nu se plângea niciodată, în timp tim p ce pe noi ne mângâia, mângâ ia, ne odihnea. Era dulce, blând, surâzător.” Domnul lani Spiropulos, care locuieşte în Kalithea, ne-a ne -a mărturisit: mărturisit: „Pe Monahul Nichifor Tzanakakis, veşnică să-i fie pomenirea, l-am cunoscut acum cincizeci de ani. ani.

m ă r t u r ii

49

când am vizitat vizita t leprozeria Sfântul Lazăr La zăr din Hios. Hios. De atunci chipul său mi s-a întipărit pentru totdeauna în minte. mint e. Era de statur sta turăă medie me die,, slăbit slă bit de nevoinţă, nevoin ţă, chipul îi era er a uscăţi uscăţiv, v, cu foarte puţină barbă şi mâncat m âncat din pricina bolii, cu pomeţii ieşiţi în afară, însă era dulce, surâzător. Ochii îi erau întotde întotdeauna auna plânşi plân şi şi vederea vedere a slabă. slabă. Boala Boala îi pricinuise anchilozarea mâinilor mâin ilor şi paralizia membrelor inferioare. Cu toate acestea, era un om vesel, vesel , un tovarăş tova răş plăcut plă cut,, cu un dezvolta dez voltatt simţ sim ţ al umorului. Glasul îi era subţire. subţire. în ajunul aju nul praznicului Născătoarei de Dumnezeu am mers la Paraclisul Sfântul Lazăr al leprozeriei. Psaltul din strana dreaptă era tot un bolnav. bolnav. Părintele Gheorghe, iar din cea stângă. Părintele Nichifor Nichifor.. Atât A tât vederea slabă cât şi degetele deformate şi anchilozate îl împiedicau împied icau să răsfoiască cărţile cărţile de pe analog ana log şi să citească troparele. Dar acest lucru nu -1 împie îm piedi dica ca să să-şi -şi împli îm pline neas ască că îndato înd atorire rireaa de psalt, cunosc cun oscând ând m ajorit ajo ritate ateaa acestora aces tora pe dinafară. Nu avea un glas uluitor, oricât de mult şi-ar fi dorit-o şi a scris-o Mitropolitul de Hios, înalt în altpr prea easfin sfinţit ţitul ul Pante Pa nteleim leimon on Fostinis, Fostin is, în cartea carte a sa «Hios, insula izvorâtoare de mir». Psalmodia însă cu râvnă şi cânta cân ta cu toată toat ă inima inim a «Prea «P reasfâ sfântă ntă Născătoare de Dumnezeu.» Dum nezeu.» Câteodată se mai răstea răstea când oamenii vorbeau tare în paraclis sau se purtau necuviincios în timpul timpu l Sfintei Liturghii Liturghii.. La masa de praznic participa şi el, vesel, cu chipul blând, îi aprecia a precia pe cei din jurul jurul său şi, hâtru cum era de fel, spunea glume nevinovate, nevinovate, spre marea desfătMe a celor prezenţi... prezenţi... în Aten At ena, a, la Spital Spi talul ul de Boli Infecţio Infe cţioase ase Sfân Sfâ n ta Varvara, I-am cercetat mult mai rar, unul

50


dintre prilejuri fiind acela în care l-am însoţit pe Arhim Ar himan andr dritu itull Nich Ni chifo iforr Dedusis, Dedu sis, astăz ast ăzii Mitrop Mit ropolit olit de Lefkada.” Domnul Constantin Catzura din Patras ne-a povestit: „Mergeam foarte des la spitalul din d in Atena Ate na să-l văd pe Părintele Nichifor, alături de care aflam odihnă. Cred că avea harisma harism a străvederii. străvederii. Când hăteam hătea m la uşa camerei lui, înainte de a spune cine sunt, îmi zicea: «Bine ai venit. Constantine!», şi asta atunci când nu mai vedea deloc cu ochii trupeşti. Mi-a spus că odată, îmbolnăvin îmb olnăvindu-se du-se grav ucenicul său, Părintele Soffonie, mai târziu Evmenie, s-a rugat fierbinte pentru acela, zi şi noapte. Diavolii s-au mâniat pe el atât de tare, încât l-au atacat cu sălbăticie. Atunci Atu nci a ajuns la luptă trupească cu ei, alungându-i cu mâinile mâin ile sale schilodite.” schilodite.” Domnul Dimitrie Asimakopulos îşi aminteşte din vizitele făcute Părintelui Părintelui Nichifo Nichifor: r: „Ved „Vedea eaii un Sfânt Sfâ nt al cărui chip luminos lum inos răspândea răspâ ndea bucurie şi pace, primind putere de la un om care părea neputincios.” neputincios.” Doamna Doam na Maria Mihelachi, Mihelachi, menţionează: „Soţul meu, de câte ori mergea la ţară ca să se mene ţarinele, trecea mai întâi să ia binecuvântarea Părintelui Nichifor. Recolta noastră era întotdeau na atât de bogată, încât îi uimea pe vecinii care ne între în treba bau: u: «Bine, «Bin e, da darr ce faceţi fa ceţi voi m ai mul m ultt decât dec ât noi n oi de aveţi o asemenea recoltă?» Atunci, soţul meu, Stylianos, mă privea cu subînţeles şi îmi zicea: «Ai văzu vă zutt ce face fac e rugă ru găciu ciune neaa Părinţ Pă rinţelu elului lui nostr no stru u şi ce mare putere are binecuvântarea lui?» Părintele Nichifor ne învăţa: «Copiii mei, să faceţi rugăciune

m ă r t u r ii

ca să nu vă ispitească diavolul, căci acesta pe toţi îi ispiteşte.»” Doamna Fotini Giannaki, bolnavă a Spitalului de Boli Infecţioase, a declarat: „Părintele Evmenie mergea la Părintele Nichifor să-l îngrijească căci îi fuseseră fuseseră vătămaţ vătă maţii ochii şi nu mai vedea. Picioarele şi mâinile mâinile îi erau aproape paralizate. Părintele Evmenie îl învelea, înv elea, îi dădea dăd ea să mănâ mă nânc ncee şi să s ă bea. într în tr-o -o zi, m ergân erg ând d în chilia ch ilia Părint Pă rintelu eluii Nichifor, l-a găsit rugându-se cu chipul scăldat în lumină. în rugăciunea rugăciunea lui, lui, l-a auzit învinuindu-se pe sine. sine. Apoi Apo i i-a spus: «Fiul meu, când te rogi, să te prihăneşti pe tine tine însuţi.»” însuţ i.»” Domnul Isaia lavroglu ne-a scris: „Era anul 1963 când conducătorul Asociaţiei Elevilor Creştini ne-a n e-a anunţat anunţ at că la următoarea slujbă cu Canonul Născătoarei de Dumnezeu Dum nezeu vom participa şi noi la biserica Spitalului Sp italului de Boli Infecţioase Sfânta Varvara. La amiaza acelei zile de vineri, ne-am întâlnit la Nea lonia, şi am pornit toţi, opt-zece copii, pe atunci elevi de gimnaziu, alături de conducătorul Asoc As ociaţ iaţiei, iei, în aceas ac eastă tă vizit viz ităă a dragost dra gostei, ei, în răstim răs timpu pull liturgic al Postului Mare. După slujbă am întâlnit mulţi oameni şi am vorbit vor bit cu ei, boln bo lnav avii şi vi vizit zitat ator ori, i, căci că ci conduc con ducăto ătorul rul nostru cerceta frecvent spitalul şi îi cunoştea bine pe mulţi dintre aceia. Ne-a îndemnat apoi să luăm binecuvântare de la Părintele Nichifor. Ne vorbise despre el, despre sfinţenia lui, despre răbdarea, încer în cercăr cările ile şi nevoin nev oinţel ţelee sale. L-am vizitat deci în mica lui chilie, săracă dar binecuvântată. Era întins pe pat şi acoperit cu o

52


pătură militărească, iar alături de el stătea drept şi gata să-i slujească, Părintele Evmenie. Chipul Părintelui Nichifor strălucea de bucurie, deşi semnele bolii erau evidente şi pe mâini şi pe chip. Nu avea decât câteva fire de barbă. Cred că şi ochii îi fuseser fuse serăă afectaţi afe ctaţi,, căci purta pur ta ochel o chelari ari negri. neg ri. Până Pân ă şi glasul îi î i era slăbit. S-a bucurat mult de vizita noastră şi ne-a dat binecuvântare, povăţuindu-ne părinteşte. La un moment dat ne-a vorbit şi despre războiul lui cu diavolul, iar ucenicul său, Părintele Evmenie, i-a ridicat o mânecă şi ne-a arătat pe mâna lui osoasă şi bătrână, zgârieturile provocate de vrăjmaşul în timpul luptei. Atunci ne-a mărturisit că numai rugăciunea şi Crucea îl fac să fugă biruit şi în spăimântat. «Pentru că sunteţi tineri şi vreţi să trăiţi creştineşte, acesta aces ta are are să vă războiască, voi însă nu trebuie să vă înfricoşaţi, căci cu puterea Sfintei Cruci îl puteţi alunga departe», ne-a prevenit. I-am mulţumit, am luat binecuvântare, iar la întoarcere ne-am împărtăşit împ ărtăşit unul altuia impresiil impresiile. e. Au trecut tre cut foarte foa rte m ulţi ulţ i ani an i de atunc atu nci, i, da darr mi-a mi -a rămas pentru totdeauna întipărită în minte această experienţă a vizitei noastre la spital şi la acel Sfânt Părinte Părinte.. Povaţa Povaţa lui despre valoarea şi puterea rugă rugă  ciunii ne-a rămas de atunci nu numai în minte, ci şi în inima şi pe buzele noastre. Ispitele vieţii sunt multe, însă îns ă cuvântul Părintelui Nichifor Nich ifor a fost şi este o pildă a biruinţei în viaţa noastră. noastră. Să avem avem în veci binecuvântarea sa!”

Mi n u n i

Părintele Evmenie a povestit povestit că într-o seară, după ce l-a pregătit preg ătit pe Părintele Nichifor de culcare, a mers şi el în chilie să se odihnească. Dar nu putea dormi. Avea o m are nelin nel inişt iştee că poate po ate n-a făcu fă cutt ceva cev a ciun trebuie sau că n-a stins focul în chilia Cuviosului. Acestea Acest ea şi multe m ulte altele alt ele îi trecea tre ceau u pri p rin n minte. min te. Ast A stfe fell că s-a ridi ri dica catt şi ss-aa îndr în drep epta tatt sp spre re chilia ch ilia Părintelui Nichifor. Ca să nu-1 deranjeze, în caz că acesta adormise, a socotit că era mai bine să nu bată la uşă, nici să ceară binecuvântarea: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri. Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeule, miluieşte-ne pre noi”, noi”, aşteptând să primească primeas că răspunsul răspun sul „Amin” „Am in” ca să intre, intre, după cum se obişnuieşte între monahi. Deci a deschis cu băgare de seamă uşa, şi ce i-a fost dat să vadă?! vadă ?! Părinte Păr intele le N ichif ic hifor or era înăl în ălţa ţatt ca la un metru met ru în vă văzd zduh uh,, rugâ ru gând ndu-s u-see cu mâin mâ inile ile ridicate. ridic ate. Chipul Chip ul său strălucea mai puternic putern ic decât decâ t soarele. soarele. Zărind această privelişte cu adevărat înfricoşată, Părintele Părintele Evmenie Evm enie a închis înch is cu mare mar e atenţie aten ţie uşa, uşa, fără să spună un cuvânt şi s-a întors îndată înda tă la chilie. chilie. Acolo a căzut cu faţa la pământ şi a început să plângă cu amar, amar, cugetând că poate l-a mâhnit m âhnit pe Cuvios pentru că nu a bătut la uşă şi l-a văzut în acea minunată şi tainică stare. Dar plângea şi de bucurie, pentru că văzu vă zuse se cu ochi oc hiii săi cât câ t de mare ma re şi de îmbu îm bună nătă tăţit ţit

54


era Părintele său duhovnicesc. Dimineaţa, mergând după cum obişnuia să-i slujească, i-a pus metanie până la pământ şi i-a cerut iertare iertare pentru nebăgarea de seamă. Acela, cu un uşor uşo r surâs, l-a iertat îndată înda tă şi i-a spus să nu destăinuie nimănui cele văzute, câtă vrem vr emee el se va afl a flaa în viaţă. viaţă . *** Tot Părintele Părintele Evmenie a povestit că într-o seară, seară, după mulţi ani an i de la adormirea Părintelui Nichi Nichifor for,, pentru pen tru că avea mulţi m ulţi ţânţar ţâ nţarii şi ci cilte insecte în chilie, s-a gândit gând it că ar fi bine să închidă uşile uş ile şi fereastra şi să golească înăuntru o sticlă întreagă de insecticid puternic putern ic ca să le omoe omoeir ire. e. Apoi Ap oi s-a întins întin s să s ă doarmă. Nu s-ar mai fi trezit niciodată dacă nu i s-ar fi arătat arătat Părintele Nichifor care l-a trezit, l-a luat de mână şi l-a scos scos din chilie. chilie. îna î nainte inte ca Părintele Evmenie să-şi dea seama ce se petrecuse, acela i-a spus: „Copilul meu, să nu intri în chilie dacă mai m ai întâi nu n u deschizi uşile şi fereastra ca să se aerisească bine.” îndată după aceea a dispărut. Când, după d upă un oarecare timp. Părintele Evmenie şi-a revenit şi a înţeles minunea, i-a mulţumit din toată inima Părintelui său drag că îl scăpase de la moarte sigură. Părintele Părintele ieromonah Amfilohie Am filohie de la Mănăstirea Mănăstirea Sfânta Paraskevi din Megara a povestit că într-o zi, stând în chilie, a simţit o mireasmă. S-a uitat în dreapta şi-n stânga, dar n-a putut afla de unde venea acea mireasmă, care devenea tot mai puternică. La un moment dat, privirea i s-a aţintit asupra unui plic mare şi gros. L-a deschis şi a găsit înăuntru o părticică de sfinte moaşte ce răspândea o mireasmă

Mi n u n i

55

de nedescris, şi un bilet pe care scria: „Părintele Nichifor Nichifor Tzanakakis, Tzanakakis, 4. 0 1.19 1.1 9 6 4 ”. Acea Ac ea părti pă rticic cicăă apar ap arţin ţinea ea unui un ui al altt ieromon iero monah ah,, care o trimisese la mănăstire pentru a fi păstrată până avea să se întoarcă. Când părintele p ărintele Amfiloh Am filohie ie a scos-o din plic şi a aşezat-o cu mare m are evlavie evlavie într-un loc în care ţinea şi alte sfinte sfinte moaşte, atunci atun ci s-a mai m ai împu îm puţi ţina natt mireasm mir easma. a. *** Monahul Calinic din Sfântul Munte a mărturisit: „Când am primit o părticică din sfintele moaşte ale Părintelui Nichifor, Nichifor, aceasta a ceasta izvora o bună bun ă mireasmă, însă în să apoi ap oi a înceta înc etat. t. într în tr-o -o zi, desch des chizâ izând nd cutiuţ cut iuţaa unde se aflau moaştele ca să mă închin, i-am spus Cuviosului: «Sfinte al meu, eu sunt nevrednic, însă îns ă te rog, nu te scârbi scârb i de mine, min e, păcăto păc ătosul, sul, şi mai cercetează-mă o dată cu mireasma ta.» Şi - o, minune! - părticica a început iarăşi să răspândească răspândească acea bună mireasmă. După câteva zile, mergând iarăşi să mă închin, cum am deschis cutiuţa, chilia s-a umplut de bună-mireasmă. Acest lucru m-a insuflat îndată să scriu următoarea cântare: «Viu chipul bunei-săvârşiri arătându-te. Părinte, cu Iov într în tru u răbdare răbd are te-ai te- ai asemăna asem ănat, t, într în trist istăr ării ai îndura înd uratt şi lui Dumnezeu bine ai plăcut, încât şi după moarte bună-mireasmă ai izvorât.»” izvorât.»” Ieromonahul Matei ne-a povestit că că ieromonahul Epifănie, care a fost numit proistamen al Bisericii Spitalului de Boli Infecţioase din Atena după ador mirea Cuviosului Evmenie, a aflat într-o cutie părţi din moaştele Părintelui Nichifor. Atunci,

56


ieromonahul Matei l-a rugat: „Aş vrea să îmi dai şi mie o părticică din sfintele moaşte.” Părintele Epifanie i-a răspuns: „îţi voi aduce eu însumi, când voi vo i veni ve ni în î n Tesalonic Tesa lonic Şi, cu adevărat, la scurtă vreme după aceea, i-a dus o părticică pe care au aşezat-o într-o cutiuţă, cutiuţă, pe masă, după care au aprins o lumânare. După puţin timp a venit venit un alt a lt preot în vizită la părintele Matei. Matei. Când a văzut sfintele moaşte, s-a închinat şi l-a între în treba bat: t: „Ale „A le cui cu i sunt sun t aceste moaşte moa şte care miros m iros atât atâ t o s ? ” „Eu” de f r u m os „E u”,, povestea poves tea părintele părin tele Matei, „nu prea l-am crezut, crezut, dar ne-am ridicat şi am mers împreună să ne închinăm închi năm.. într-adevăr, izvorau bună mireasmă, şi din ce în ce mai puternică. Acest lucru a ţinut câteva zile. M-am închinat de-a lungul timpului la moaştele multor sfinţi, însă pentru prima dată mi s-a întâmplat întâm plat aceasta.” aceasta.” *** Un cleric chinuit de cineva printr-un proces îndelu înd elunga ngat, t, a cărui căru i situa sit uaţie ţie ajunse aju nsese se până pâ nă la Areopa Are opag, g, ne-a ne -a relatat: relatat: „în octombrie 2003, înainte de a începe audierea, audierea, -eun chemat chem at în ajutor pe Părintele Nichifor. Nichifor. Cuviosul 1 mi-a ajutat în aşa fel încât înc ât procurorul a cerut ridicarea ridicarea acuzaţiei şi am fost declarat nevinovat.” Domnul Teodor Giannakis ne-a povestit urmă toarea întâmplare minunată: „Aveam odată un proces important. Fusesem implicat într-o situaţie nefericită şi m-au chemat Ia tribunal să plătesc o sumă uriaşă, de zeci de milioane de drahme. drahme. Deşi în primă instanţă in stanţă am fost condamnat, când procesul a ajuns la curtea de apel.

Mi n u n i

57

la IO mai, i-am cerut Părintelui Evmenie, care avea moaştele Părintelui Nichifor, să îmi dea o părticică. I-am spus: «Eu, părinte, l-am îngrijit pe Cuviosul Nichifor: l-am spălat, l-am îmbrăcat, i-am gătit, i-am curăţat urechile, iar acum, când am atâta nevoie, vreau vre au să să-m -mii ajute.» Mi-a dat două părticele, pe care le-am luat cu mare evlavie, le-am sărutat şi le-am purtat cu mine la tribunal. înainte de a începe procesul I-am rugat fierbinte în taină pe Părintele Nichifor să mă ajute în acel moment mome nt greu. Şi - o, minune! minune ! - procurorul a dispus ridicarea acuzaţiei şi am fost declarat nevinovat. nevinovat. îi mulţumesc mulţu mesc din adâncul inimii Părintelui meu m eu că şi de această dată mi-a ajutat, ca şi atunci când trăia, deşi au trecut atât de mulţi ani de la adormirea adormire a sa sa.” .” Constantin M. din Atena, ne-a relatat: „într-o noapte de iunie a anului 2002, mai degrabă spre zorii zilei, am visat că locuiam într-o casă cu două camere. camere. într-o într -o cameră locuia Părintele Părintele Nichifor, iar în cealaltă eu. Stând în camera mea, vorb vo rbea eam m tare ta re cu cineva c ineva.. Apoi Ap oi am intra int ratt în came ca mera ra în care locuia el şi i-am zis cu glas voios: «Bună ziua, Părinţelul meu!», după care m-am plecat cu evlavie şi i-am sărutat mâna m âna pe patul unde u nde stătea întins. întins. Atun At unci ci s-a întor înt orss către căt re mine min e şi cu un glas gla s părin pă rin tesc, liniştit şi desluşit, mi-a spus: «Copilul meu, cu colita ulceroasă pe care o ai, trebuie să fii mai calm. calm. Vezi că ia iarn rnaa eşti m ai bine? bin e? A st staa pent pe ntru ru că eşti mai liniştit.» Mi-am zis în gând: «Cât de clar vorbeşte astăzi părintele!» părintele!» Apoi Ap oi l-am văzut că s-a ridicat, ridicat, s-a aşezat într-un scaun cu rotile şi a plecat, plecat, lăsându-mi

58


o atelă pe care o avusese la un pi picio cior. r. A se înse în sem m na fap f aptu tull că c ă acasă, aca să, într în tr-o -o căm c ămăr ăruţă uţă pe pe care o folosesc ca loc de rugăciune, am o părticică din sfintele sale moaşte, care izvorăsc multă bună mireasmă. Când m-am trezit, l-am sunat pe duhovnicul meu şi i-am povestit visul. Atunci, acela mi-a zis: «Părintele, din marea m area dragoste şi evlavie ce i le porţi, ţi-a descoperit boala pe care o ai de multă vreme şi te-a povăţuit povă ţuit ce trebuie să faci.» Se ştie că celor ce suferă suferă de această boală, boa lă, doctorii le recomandă liniştire, ceea ce mie îmi lipseşte cu desăvârşire.” Tot Constantin Constan tin M. ne-a n e-a istorisit şi următoarele: „în luna august august a anului anului 2002 2002 mă aflam în Sfântul Sfântul Munte, mai precis la Schitul Sfânta Ana. Eram în bi biser serică ică.. Dimin Di mineaţ eaţaa am parti pa rticip cipat at la slu slujba jba din paraclisul cimitirului. în timpu tim pull slu slujbe jbeii a intrat int rat un u n mirean mir ean care, venind ven ind neinvitat direct la psaltirea din care cântam, a început să cânte lent, cu repetiţii şi inflexiunii ale vocii contrare ritmului şi timpului anterioare. Aşadar, i-am atras atenţia, la un moment dat, că slujbele zilnice în Sfântul Munte sunt mai scurte. Acela nici nu m-a băgat în seamă. Am început să mă înfurii. Fierbeam tot. tot. Nervii îmi erau întinşi la maxim. în clipa cli pa aceea ace ea mi-am mi- am amin am intit tit sfatul sfatu l Părinte Păr intelui lui Nichifor şi l-am rugat în gând: «Părinte, Părinţelul meu, ajută-mi! După cum vezi, singur nu pot nici să mă stăpânesc, nici să mă liniştesc. Ajută-mă, te rog!» Nici nu mi-am dat seama când m-am liniştit.

Mi n u n i

59

Astfe As tfel, l, am pu putut tut lua parte part e la Sfânta Sfâ nta Liturghie Litu rghie cu smerenie. Şi asta ţinând seama de faptul că altădată furia mă m ă ţinea câteva ceasuri. ceasuri. Acea Ac easta sta s-a petre pe trecu cutt spre slava marelu ma reluii Dumnezeu, Domnului nostru lisus Hristos, şi a sfântului Său, Părintele Nichifor.” Un tânăr şi evlavios creştin, care din motive personale a dorit să-şi păstreze p ăstreze anonimatul, a mers într-o înt r-o zi la Părint Păr intele ele Evme Ev menie nie şi i-a i- a spus: spu s: „Părinte, „Părin te, am auzit că aveţi moaştele duhovnicului vostru, ale Părintelui Nichifor. Aş vrea să îmi daţi şi mie o părticică, ca binecuvântare, pentru pen tru ocrotirea ocrotirea familiei mele.” Părintele Evmenie i-a dăruit o părticică. El a luat-o, a înfăşurat-o cu mare evlavie şi a pus-o în buzunarul de la piept al cămăşii fiindcă era vară, apoi a pornit porn it cu motocicleta spre casă. casă. Pe drum, cu toate că mergea cu o viteză destul de mare, simţea necontenit o mireasmă puternică. Şi, deşi era firesc, ne-a spus el, „ca acea mireasmă să fie risipită de vânt, din pricina vitezei” vitezei ”, s-a întâmplat întâmpla t dimpotrivă, l-a învălu învăluit it cu totul. totul. însă în să cel c el mai ma i im i m porta po rtant nt este es te următo urm ătorul rul lucru: Ajung Aju ngân ând d acasă, aca să, i-a zis soţiei: soţ iei: „Vino „Vino repede repe de să săruţi sfintele moaşte pe care le-am adus.” Când a mers să le sărute soţia lui, a sărit speriată îndărăt şi a strigat: „M-a ars, m-a ars!” Mai târziu, ea însăşi a mărturisit: „Când mi-am apropiat buzele de sfintele moaşte să le sărut, sărut, am simţit o căldură puternică, puternică, ca şi cum m-ar m -ar fi ars, de aceea m-am m -am speriat şi am sărit înapoi. îna poi.”” Din momentul acela, femeia s-a întors la ere-

6o


dinţă, căci până atunci fusese nepăsătoare faţă de cele duhovniceşti. duhovniceşti. Au aşezat a şezat pe urmă sfintele s fintele moaşte în m icul icu l lor proschinitar prosc hinitar,, unde un de aprin ap rind d în fiecare fiec are zi candela. Aflâ Af lân n d că vi viaţ aţaa Cu Cuvio viosul sului ui Nich Ni chifo iforr Lepro Le prosul sul este este în curs de pregătire pregătire pentru a fi publicată într-o carte, carte, doam d oamna na Maria M aria Valugheorghe din Tesalonic Tesalonic s-a hotărât deodată: „Vreau „Vreau şi eu să contribui la această ediţie!” A se ţine ţi ne seam se amaa de faptul fap tul că nu n u ştia şt ia nim n imic ic despre de spre Părintele Nichifor şi nici nu auzise vreodată ceva despre el. el. Deoarece D eoarece suma necesară necesa ră pentru publicarea p ublicarea cărţii era destul de mare, ne trimitea câte o parte la un anumit anum it interval de timp. timp. La un moment dat însă a uitat şi a întârziat să trimită banii. După cum ne-a povestit pe urmă, a înce în cepu putt atun at unci ci să „vadă” pe străzi str ăzi panca pan carte rte pe care scria numele „Nichifor” „N ichifor” şi şi-a amintit în sinea ei: ei: „De mult n-am n -am mai trimis trim is bani pentru pen tru cartea Părint Părintelui elui.” .” Deci a mers la o bancă şi i-a trimis, după care s-a întors la magazinul familiei. în ziua aceea nu avuseseră deloc vânzare, iar tatăl ei i-a zis: „Dacă nu e de lucru, eu plec.” plec.” Şi a plecat. înd în d ată at ă du după pă aceea, acee a, a înce în cepu putt să vi vină nă atât atâ t de multă lume la magazin, încât personalul nu mai făcea faţă. în câteva ore, banii pe care i-au încasat depăşeau cu mult dublul celor pe care îi trimisese pentru carte. Doamna Maria M aria se întreba uimită: „Ei, „Ei, n-a fost aceasta o minune? Mai întâi să văd mereu munele «Nichifor» pe stradă, iar apoi vânzarea să ajungă dintr-o dată şi într-un timp aşa de scurt la această sumă?”

Mi n u n i

6i

Tot ea ne-a povestit cu alt prilej: „într-o zi, aflându-mă între veghe şi vis, am văzut un bătrân cuvios îndreptându-se spre mine. Când a ajims destul de aproape, mi-a m i-a zis: «Sunt «Sun t Părintele Nichifo Nichifor. r. Am veni ve nitt să-ţi spun spu n să s ă ai grijă, grij ă, căc c ăcii sunt su nt oame oa meni ni care ca re vor vo r să-ţi să- ţi fac f acăă rău.» rău .» Ap A p o i a adău ad ăuga gat: t: «Şi, as ascul cultă, tă, fiica fiic a mea, vreau ca tu să îmi plăteşti icoana.» Şi zicând acestea, a dispărut. Erau cu adevărat nişte rude care voiau vo iau să-m s ă-mii facă fa că rău, şi de ar a r fi fost fos t cu putinţă puti nţă,, să mă mă distrugă profesional. p rofesional.”” Un al treilea lucru minunat s-a petrecut cu aceeaşi doamnă Maria: înai în ain n te de a sfârş sf ârşii noi no i redact red actare areaa aces ac estei tei cărţi căr ţi despre Părintele Nichifor, Nichifor, ne-a ne -a sunat într-o într-o zi şi ne-a zis: „Ieri eram acasă, în Panorama Tesalonicului. Pe când răsfoiam o carte, mi-a venit în gând Părintele Nichifor şi i-am auzit glasul spunându-mi: «Icoana, icoana!» în ziua următoare am mers şi am depus banii pe care tot amânasem amânase m să-i trimit.” Eu i-am răspuns că, dacă am fi apucat, am fi înştii înş tiinţ nţat at-o -o să trim tri m ită o parte part e di din n ei la M ănăst ăn ăstirea irea Xeno Xe nofo font nt din Sfânt Sfâ ntul ul Munte, căci căc i părin pă rintele tele iconar ico nar Luca ne trimisese deja icoana pictată a Cuviosului Nichifor. Doamna Maria ne-a zis: „Nu-i nimic, părinte Simon, în câteva zile strâng banii ban ii şi îi trimit.” trimit.” După zece minute, ne-a sunat iarăşi: „Cum am înch în chis is telefon tele fonul, ul, tata ta ta mi-a mi -a dat un plic şi m i-a spus: spu s: «Acesta este este pentru tine.» L-am deschis şi am văzut că înăuntru se afla tocmai suma necesară pentru icoană. Nici mai m ai mult, nici mai ma i puţin. Am rămas fără

62


grai. grai. Şi, Şi, cum mi-am revenit, revenit, v-am telefonat ca să vă povestesc povestesc acest lucru minunat, părinte Simon.” Simon.” *** Nikos Tsekuras Tsekuras din Atena ne-a povestit că de câte câte ori lua parte la slujbă slujbă în Biserica B iserica Sfinţii Sfinţii Doctori Doctor i fără de arginţi a Spitalului de Boli Infecţioase, îl durea capul. Atunci mergea în camera în care se păstra racla cu cinstitele moaşte ale Părintelui Nichifor, se înch în chin inaa lor lo r şi durer dur erea ea îi tre t rece ceaa numaid num aidecâ ecât. t. ie ie *

Odată, aflându-se singur în chilie şi fiind foarte mâhni mâhnit. t. Părin Părintel telee Evm enieavăzu enieav ăzutuşad tuşadeschizâ eschizând nduuse şi pe Părintele Nichifor, adormit în Domnul de câţiva câţiva ani, ani, păşind înăuntru: înă untru: „S-a aplecat asupra mea şi mi-a zis: «Hai, binecuvântatule, nu mai plânge, nu te mai necăji» şi m-a mângâiat pe cap. Şi cu cât mă mângâia mai mult, cu atât mai puternică se făcea însuflarea Duhului Sfânt. Şi s-a făcut atât de puternică, puternică, încât înc ât m-am m -am umplut um plut tot de acea însuflare care venea din mângâierea mâinii sale. Şi mâhnirea s-a risipit.”

Mitropolitul Neofit de Morfii Odată, când mă aflam la mare ananghie din pricina multor m ultor datorii, datorii, am mers la bancă ca să cer cer un împr îm prum umut ut de 50.00 50 .000 0 de euro. însă în să spre întris înt rista tare reaa mea, după d upă câteva zile zile cei cei de la bancă m-au înştiinţat înştiin ţat că nu s-a aprobat suma sum a solicitată, solicitată, ci o sumă de 45.000 de euro pentru că aveam un venit insuficient, deşi aveam şi garant, l-am spus atunci funcţionarei: „Vă mulţumesc mult, dar nu vreau banii, nu-mi ajunge această sumă.”

Mi n u n i

63

Ajun Aj ungâ gând nd acasă aca să mâhnit, mâh nit, I-am rugat rug at în genunc gen unchi hi pe Părintele nostru Nichifor să mă ajute. ajute. I-am spus; spus; „Bunule Părinte, nu mă lăsa pe mine, păcătosul. Ajută Aj ută-m -mii în această acea stă încer în cercar caree prin pr in care c are trec.” A doua dou a zi, spre prânz, prân z, m-au m- au sunat sun at iarăşi iară şi de la bancă şi mi-au zis întocmai următoarele: „Părinte, veniţi ven iţi să vă ridica rid icaţi ţi împru îm prumu mutul tul.. S-a aprob ap robat at până pâ nă la urmă suma su ma pe care aţi cerut-o. cerut-o. Se pare că pentru voi, preoţii, preoţii, se întâmplă întâm plă minuni.” minuni.” Era vădită mijlocirea Sfântului Nichifor în acest caz. Cu îndrăzneala sa, cererea mi-a fost aprobată, îi mulţu mu lţumes mescc din d in adâ a dânc ncul ul inimii inim ii şi îl rog să sol s olea ească scă pentru mine, păcătosul, şi la scaunul lui Dumnezeu. P. S.: A se consemna faptul că am citit de opt ori cartea cu viaţa Părintelui Nichifor. Pt . Metodie

Capiliaris, Mitropolia de Megara şi Salamina Cu harul lui Dumnezeu cun primit cea de-a doua treaptă a preoţiei în ziua de 12 decembrie, zi în care Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Spiridon. în timpul Sfintei Liturghii, se afla împreună-rugător cu noi şi iubitul fi'ate aghiorit, Simon Monahul, care la sfârşit, odată cu rugăciunile sale mi-a dăruit şi un pliculeţ, „o mică binecuvântare” binecuvâ ntare”,, după cum c um mi-a m i-a spus. Când am aflat puţin răgaz în după-amiaza acelei zile, după vizite şi telefoane, am desfăcut diferitele daruri pe care le primisem, printre care şi plicul cu „mica binecuvântare” a părintelui Simon. în el erau două metanii metan ii mici şi frumoase frumo ase şi o iconiţă plastifiată a Cuviosului Părinte Nichifor Leprosul, cea care apare şi pe coperta cărţii cu viaţa via ţa sa şi care în partea

64


de jos avea o foarte mică părticică, cât o gămălie de ac, din sfintele sale moaşte. Fiindcă îmi vorbise părintele Simon despre Cu vios vi osul ul Nichifor, i-am i-a m citit cit it vi viaţ aţaa şi am dobân dob ândit dit înlă în lăun untr trul ul m eu o de deos oseb ebită ită evlavie evla vie pent pe ntru ru el. Am A m simţit sim ţit înda în dată tă că acea ac easta sta nu era er a o „mică” „m ică” binecuvântare, ci o uriaşă binecuvântare, de aceea am socotit de cuviinţă să o aşez pe Sfânta Masă a micului paraclis pe care îl am acasă şi unde aveam să slujesc, după tradiţie, cele patruzeci de liturghii ale hirotoniei întru preot, preot, cum am şi făcut. în î n timpu tim pull acest ac estor or Sfinte Sfi nte Litu L iturgh rghii, ii, Sfânt Sfâ ntul ul nostru nos tru Părinte ne-a vădit harul şi prezenţa lui celor ce slujeam, izvorând valuri de bună-mireasmă, uneori atât de puternică puternică încât umplea altarul şi apoi între într e gul paraclis. paraclis. Martori ai acestui fapt minunat sunt atât psalţii cât şi cei cei prezenţi la slujbe, slujbe, care mai întâi s-au s-a u mirat: „ce tămâie înmiresmată...”, şi asta în momentele în care nu se tămâia. tămâia. Acest Ac est lucru luc ru s-a m ai repet rep etat at şi cu alte alt e prileju pri lejuri, ri, fiind spre mângâierea, sprijinul şi întărirea noastră în lu lupt ptaa cea ce a duhov du hovnic niceas ească, că, astfel ast fel încâ în câtt neî n eînc ncet etat at să grăim: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Sfinţii Săi!”

Arhi Arhiman mandr drit itul ul Gr Griigori gorie e Tesalonic, 4 martie 2005 Părinte Simon, Am A m citit cit it despre des pre Cu Cuvios viosul ul Nich Ni chifo iforr în î n vi viaţ aţaa Sfân Sf ân tului Antim din Hios, însă nu am dat mare im portanţă personalităţii lui. Zilele trecute, pe când mă aflam în librăria „Grădina Maicii Domnului”, am zărit cartea despre Cuviosul Nichifor. Atras de

Mi n u n i

65

preafiumoasa icoană de pe copertă, am citit puţin din ea despre minunile şi bună mireasma sfintelor sale moaşte, însă în final n-am cumpărat-o cumpărat-o căci mă chinuia o durere de cap încât a trebuit să plec. La întoarcer întoarcere, e, vrând să iau autobuzul şi să merg la camera mea, fără să-mi dau seama m-am lăsat purtat purta t de un gând; „Părinte Nichif Nichifor, or, dacă eşti Sfânt, ia-mi durerea de cap!” Şi într-adevăr, într-adevăr, până pâ nă să ajung, durerea a dispărut. Cred că a fost un semn al Cuviosului, pe care, la început, încep ut, nu l-am l -am lua l uatt în seamă. seam ă. Cumpărâ Cum părând nd şi citind citi nd apoi cartea cu viaţa lui, găsesc că şi aceasta a fost o minune a sa sa.. Aştep Aş teptt răspun răs punsul sul dumnea dum neavoa voastră stră şi dacă vă este cu putinţă vă rog să îmi dăruiţi vreun lucru al Părinte Părintelui, lui, o icoană icoană şi şi - dacă se se poate poate - o fărâmiţă din sfintele sale moaşte moa şte să le primesc spre ocrotir ocrotire. e. Binecuvântaţi!

loannis Panaiotis, seminarist la Seminarul de Teologie din Tesalonic Astă As tăzi, zi, du după pă ce am rostit rugăci rug ăciun unea ea de di dim m i neaţă, m-am închinat Sfântului meu. Părintelui Nichifo Nichifor, r, şi am pornit porni t spre serviciu. serviciu. După ce am deschis magazinul, m-am gândit să merg la coafor, să mă tund, lucru pe care l-am şi făcut. Pe când mă aflam acolo, m-a sunat angajatul meu spunându-m spun ându-mii că trebuie să mă m ă întorc. întorc. Veniseră Veniseră inspectorii de la fisc. fisc. Cu părul ud cum eram, am plecat de la l a coafor ca ca să fiu prezentă la inspecţia pe care aveau s-o facă. Funcţionarii fiscului, oameni meticuloşi, au stat

66


destul de mult. începu înce puse se să-mi fie fri frig. g. îngheţasem. îngheţasem . Afa A fară ră era, cum obişnu obi şnuim im să spunem, spun em, un „soare „so are cu dinţi” dinţ i”.. Am început încep ut să nu mă m ă simt prea bine. Cu toată puterea sufletului meu m eu i-am strigat Părintelui: „Sfinte Nichifor, vino!” Chiar în acel moment, funcţionarii fiscului s-au s-a u ridicat şi s-au pregătit preg ătit să plece. plece. „Noi am terminat controlul” au spus, şi salutând, au plecat. Pentru câteva momente am rămas nemişcată, căci pentru mine aceasta fusese o minune. Am alergat în magazin şi luând ceva cald, mi-am mi-a m mai revenit. De obicei obicei mă simţeam rău atunci când îmi era firig. îl strigasem pe Părinte, iar acesta veni ve nise se în apăra ap ărarea rea mea. Pentru Pent ru mine. Părinte Păr intele le Nichifor Nich ifor este un mare m are Sfânt. P.S.: Am marea binecuvântare de a păstra în paraclisul casei mele o părticică din sfintele sale moaşte. Hara Galanaki, Heraklion, Creta în dimine dim ineaţ aţaa zilei de 29 ianua ian uarie rie 2005 200 5 m-am m- am rugat Sfântului Nichifor cerându-i să mă ajute şi să mă păzească şi în ziua aceea, căci este sfântul meu ocrotitor şi zilnic îl rog să mă acopere şi să mă ferească de diferitele ispite. Pe urmă am început să mă pregătesc să plec la lucru, dar s-au ivit mici întâr înt ârzie zieri. ri. De pildă pil dă,, la pu puţin ţin timp tim p înai în aint ntee de a ieşi ieş i din casă mi s-a rupt fusta şi am fost nevoită să mă întor înt orcc să o cos. Cu Cum m am cusut-o, cusut -o, ss-aa rupt ru pt iarăşi, iară şi, şi iarăşi a fost fo st nevoie nev oie să o cos. cos. Apoi, Ap oi, pregăt pre gătită ită în sfârş sfâ rşit it să plec, plec , am luat lua t cu mine punga de gunoi s-o arunc. Când să ies din casă, punga pun ga s-a rupt şi gunoiul s-a împrăştia împ răştiatt pe jos.

f Min u n i

67

Astfel, m-am m- am înto în tors rs di din n nou no u în casă ca să ca să înlo în locu cuies iescc punga şi să strâng strâ ng gunoiul. După ce am rezolvat problema, problema, m-am îndreptat spre ieşir ieşire. e. N-am făcut fă cut nici doi do i paşi, că s-a întâmplat întâmpla t acelaşi lucru ca mai înainte. După toate cele petrecute, am simţit că ceva mă împiedica să plec de acasă, ca şi cum cineva mă făcea intenţionat intenţionat să întârzii. în î n sfârşit, sfârşit, am reuşit să pornesc porne sc spre serviciu. servi ciu. Cum am ajuns aj uns pe centură, cen tură, ei eim văzut vă zut că era un trafic de nedesc ned escris. ris. Maşin Ma şinile ile nu se urneau nici în faţă nici în spate. spate. Eram blocată şi nu aveam nicio ieşire. Şi mai rămăsesem şi fără benzină. Dacă situaţia urma să dureze mult timp, timp, aveam o problemă problem ă serioasă. M-am gândit atunci să sun la Intervenţii şi să întreb ce se petrece mai exact. M-au informat că avusese loc un accident grav undeva mai jos de locul în care mă aflam şi că nu ştiau în cât timp se va relua traficul. traficul. în acea a ceastă stă stare de nelini nel inişte şte am luat cartea carte a despre des pre Sfântul Nichifor, pe care o am întotdeauna cu mine în maşină, maşi nă, şi am înce în cepu putt să îl chem ch em în ajut aj utor or şi să-l rog să deschidă drumul. Şi într-adevăr, în timp ce mă rugam, maşinile au început să se urnească, iar circulaţia a intrat puţin câte puţin într-un ritm normal. înaintând, am constatat că în urma accidentului fuseseră şi victim vic time. e. O m aşi aşină nă încer în cerca case se să evite evit e un câin c âinee care îi apăruse în faţă, iar maşinile din spate intraseră una în alta alt a provoc prov ocând ând un impa im pact ct teribil. teribi l. Minunea Minun ea era că ora la care se petrecuse petrecus e accidentul coincidea cu ora la care m-aş fi aflat afla t exact în acel loc, pe acea parte a şoselei. Am A m înţel în ţeles es atunc atu ncii marea minu mi nune ne pe care car e a făcutfăc ut-o o

68


Sfântul Nichifor N ichifor cu cu mine. M-a împiedicat să ajung în locul locu l în care avea să se se petreacă accidentul, salvândumi astfel viaţa. viaţa. Sfântul mi-a ascultat rugămintea de de a mă păzi şi de a mă ajuta, ajuta, împiedicându-m împ iedicându-măă să plec la timp de acasă.

Maria Valugheorghe, Tesalonic *** într în tr-o -o zi, aflâ af lând ndu-s u-see la ea acasă ac asă,, m ama am a a simţit sim ţit o mireasmă puternică. La început a simţit-o ca şi cum cineva ar fi tămâiat casa cu o tămâie foarte înmire înm iresm smată ată.. A înce în cepu putt atun at unci ci să caute cau te prin pri n casă, să vadă de unde venea acea minunată mireasmă. A deschis uşile şi ferestrele ferestrele ca să vadă dacă venea din afara casei, dar n-a găsit nimic. La un moment dat s-a îndreptat spre locul unde ţinea cartea despre Sfântul Nichifor şi atunci a simţit cum o învăluie o mireasmă foarte puternică. puternică. Acea Ac easta sta s-a repeta rep etatt de trei ori. A tu tun n ci a încep în ceput ut să-şi facă cruce şi să sărute icoana Sfântului, mulţumindu-i că a cercetat-o în ziua aceea, ca să o mângâie mâng âie şi s-o sprijine în anumite anum ite dificultăţi dificultăţi pe care le întâmpina.

Maria Valugheorghe, Tesalonic Cuvioase Părinte Simon, Am A m citit citi t şi am reciti rec ititt carte ca rteaa pe care v-a învre în vredn dnicit icit Dumnezeu să o scrieţi despre Cuviosul Nichifor Leprosul. Am fost mişcat de chipul său smerit şi curat, de răbdarea pe care a făcut-o în întristările aduse de boală, incurabilă la vremea aceea, de dra

Mi n u n i

69

gostea sa pentru Domnul Do mnul şi de desăvârşita desăvâ rşita lui dăruire în rugă ru găciun ciune. e. Acea Ac east staa m-a m- a înde în dem m nat na t să mă rog ro g lui şi să îi cer să mijlocească mijlocească pentru mine într-o serioasă problemă profesională pe care o întâmpinam întâm pinam la vremea vrem ea aceea, mai exact, o atitudine negativă fără precedent a directorului meu faţă de mine, manifestată prin injurii, calomnii, completa înjosire a persoanei şi a muncii mele, pe care mărturisesc că o îndeplineam cu toată conştiinciozitatea, râvna şi eficienţa. Am A m cerut ceru t numai num ai mijlo mij locir cirile ile Cu Cuvios viosulu uluii Nichif Nic hifor or Leprosul, crezând cu tărie că dacă s-ar fi petrecut o minune şi s-ar fi schimbat atitudinea directorului faţă de de mine, aceasta s-ar fi făcut făcu t numai datorită da torită lui, lui, din moment ce nu m-am mai rugat şi altui sfânt, ca să pot adeveri, printr-o mărturie scrisă, îndrăzneala pe care care o are are Cuviosul la Dumnezeu. Dum nezeu. Nişte luni mai târziu, întorcându-mă la birou după câteva zile de concediu, am fost informat că directorul mi-a oferit un post de răspundere şi un obiectiv de lucru ce presupunea încrederea lui în competenţa subalternului său. A urmat îndată un telefon de la director, pe un ton grav şi totodată prietenos, prin care anunţa recunoaşterea oficială, înaint îna intea ea colegilor, a bu bune neii org o rgan aniză izări ri a m uncii un cii mele me le şi interesul lui personal de a îmbunătăţi mijloacele pe care le aveam la dispoziţie pentru noul post. post. Toţi cei care cunoşteau atitudinea lui anterioară faţă de mine, mine, au a u rămas uimiţi uim iţi de această schimbare, cu adevărat minunată, minunată, iar eu dau slavă lui Dumnezeu întru în tru Sfântu Sfâ ntull Său, Cuv Cuviosu iosull Nich Ni chifo iforr Leprosul, Lepro sul, pe care de atunci înainte îl fac cunoscut şi altora cu credinţă şi căldură, chemându-1 în rugăciune din ce

70


în ce mai m ai des. Cu recun re cunoş oştin tinţă ţă vă scriu scr iu aces a cestea, tea, spre slava lui Dumnezeu. P.S.: Rog a nu se face public numele meu, ci numai iniţialele. RD. At A t e n a , 29 m a i 20 2006 în toam to amna na a nului nu lui 2005, 2005 , a veni ve nitt la m ine acasă aca să un executor judecătoresc cu două citaţii, pentru două procese care urmau să aibă loc în aceeaşi zi. Unul se referea la pensia alimentară pe care trebuia să o primesc pentru copil şi pe care nu o primesc nici astăzi, iar celălalt la cererea fostului meu soţ de a-mi lua copilul, aducând multe calomnii la adresa persoanei mele. în seara dinaint dina intea ea proces pro ceselo elorr m -am -a m ruga ru gatt mult. mult . Am A m aş aşez ezat at înain îna inte teaa m ea icoana ico ana Cu Cuvio viosulu suluii Nichifo Nic hiforr şi l-am rugat să mă ajute şi să mă scape degrabă de această tulburar tulburare. e. Când am adormit, mi-a apărut în vis vi s şi m -a privit pri vit fără fă ră să sp spună ună nimic. nim ic. A m înţele înţ eless că sigur voi primi ajutorul să său. u. A doua do ua zi, în tim ti m pu pull prim pr imulu uluii proces, proc es, d eş eşii jud ju d e carea cazului era în curs, curs, nu am încetat deloc să mă rog. rog. Singurele cuvinte pe care le-am auzit auz it au fost cele ale judecătorilor, cuvinte neaşteptate pentru tată, care a fost condamnat la şapte luni de închisoare. La al doilea proces nu s-a mai prezentat nici el nici măcar avocatul lui, având ca urmare încheierea procesului în cinci minute. Am A m înţele înţ eless as astfe tfell că aveam ave am şi eu „avoc „a vocatu atul” l” meu me u în pers pe rsoa oana na Cuvios Cu viosului ului Nichifor, cărui că ruiaa îi sunt su nt veşnic veş nic recunoscătoare şi pe care îl iubesc iub esc din tot sufletul. Elena Prodromidi

Mi n u n

i

71

Atena, Atena, 3 iuni iunie e 200 006 6 Am citit citi t vi viaţ aţaa Cuvio Cu viosul sului ui Nich Ni chifo iforr Lepros Lep rosul ul şi am fost mişcat de marea suferinţă, îndelunga răbdare şi credinţă, pe care, aşa cum scrieţi, s-a dovedit a le avea noul Sfânt. v\m citit-o, am recitit-o şi continui să o citesc din când în când. Port la mine în geantă cartea despre nevoinţele nev oinţele acestui nou Iov Iov. lată cele două întâmplări personale legate de Sfântul Nichifor Nich ifor pe care vreau să vi le istorisesc: 1. într-o într- o zi, pe drumul spre serviciu, am întâlnit întâ lnit o bătrână însoţită însoţit ă de trei câini. Nu i-am dat importanţă, dar mai târziu în acea zi mi-am zis în sinea mea: „Numai muncă-muncă m uncă-muncă şi aproape de tine nu te uiţi, uiţi, poate cineva cu adevărat sărac are nevoie de ajutor, iar tu treci pe lângă el. e l.”” în ziua următoare am văzut-o pe aceeaşi bătrână căutând prin gunoaie, având şi câinii cu ea. ea. Am înţeles în ţeles că îi ţineau companie. com panie. Şi eu iubesc câinii, astfel că, pe lângă sărăcia ei, aveam şi acest motiv m otiv ca să mă apropii. apropii. Aşa A şa am a m aflat af lat că c ă avea dureri dur eri lombar lom baree şi că c ă nu n u avea pe nimeni care să o ajute să-şi obţină pensia care i se cuvenea. M-am oferit să o ajut. Am mers deci la medicii Casei de Pensii, căci aceasta este procedura, unde am aflat că psihiatrul o oprise de mult pe bătrână să încerce să-şi obţină pensia, cerându-i să meargă la Spitalul de Psihiatrie Dromokaitio pentru control şi pentru pentr u avizul avizul specialiştilor. specialiştilor. Bătrâna refuza cu vehemenţă să meargă, crezând că dacă va intra acolo nu avea să mai iasă niciodată, lucru care se petrecuse petrecus e cu alţi alţi cunoscu c unoscuţi ţi ai ei. ei. Astfe As tfel, l, având avân d în vedere ved ere cele de mai sus, înain în ainte te de a începe procedurile pentru pensie, am hotărât


72

să cer ajutorul Cuviosului Nichifor Leprosul. Pe atunci mă aflam în Anavissos, Attica, unde am o casă de vacanţă. Am pus deci fotografia Cuviosului Nichifor în geantă şi am pornit spre Casa de Pensii din Kallithea. M-am rugat şi i-am cerut ajutorul în această problemă. problemă. Am A m urcat ur cat-o -o pe bătr bă trân ânăă în taxi tax i şi am pl plec ecat at îm  preună la Casa de Pensii. Aveam actele ei într-o geantă de plastic. Când am ajuns, am coborât din taxi dar am uitat înăuntru, pe scaunul din spate, geanta cu acte. Nu a trecut mult timp până să-mi dau seama, însă taxiul plecase deja cu un alt client. Supărarea mea m ea era mare, mare, căci căc i toate actele bătrânei bătrâ nei se aflau acolo: buletin, livrete... Am rămas răm as mut în locul în care car e ne-a ne -a lăsat lăs at taxim ta ximetr etrist istul, ul, cu soarel soa relee amiez am iezii ii bătându-mi bătându-m i în faţă. faţă. Lângă mine, un alt taximetrist, care urmărise cele petrecute, mi-a zis: „Eli, Eli, lama sabahtani^”. Acest Ac estee cuvint cuv intee m -au -a u tăiat tă iat ca un cuţit, cuţi t, d ar n-am n- am zis nimic. Bătrâna mi-a spus: „Nu contează, domnule lorgu, lorgu, să rămân şi fără pensie. Sunt bine şi aşa, căci are lumea lum ea grijă de mine.” Eu mi-am luat geanta în care se afla fotografia Sfântului şi i-am spus: „Cuvioase Nichifor, nu te-am rugat să mă ajuţi? Acum ce fac? Cum voi rezolva problema bătrânei?” Dar înlăuntrul meu aveam credinţă şi aşteptam. îmi spuneam: „Va face Dumnezeu Dum nezeu ceva, să stau şi să aştept.” aştept.” Nu au trecut zece minute şi s-a întors tcixime Cuvintele Cuv intele lui Hrisţos H risţos în limba aramaică adresate Tatălui ca Om atunci când era răstignit pe Cruce şi care se traduc: „Dumnezeu meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit.” în context sunt folosite folosite cu sens ironic (n. ed.). 5

Mi n u n i

73

tristul, a oprit şi mi-a înmânat geanta cu actele. Am A m zis cu bu bucur curie: ie: „Cuviosul „Cuv iosul Nichifo Nic hiforr este cu noi, ne vom strădui puţin dar treaba se va rezolva rezolva.” .” Şi Ş i în final aşa a fost. fost. Casa de Pensii a înţeles problema, problem a, iar bătrâna are astăzi pensia pen sia ei. ei. 2. Cu puţin timp în urmă am avut o adâncă do rinţă de a mă nevoi cu rugăciunea lui lisus. Am înţel înţ eles es însă în să că c ă fără fă ră un povăţu po văţuito itorr nu put p utea eam m înain îna inta ta sau înaintam greşit. Prima variantă era rea, iar a doua şi mai m ai rea. Am început deci de ci să caut povăţui povăţuitor tor.. Citind că Sfântul Nichifor era un adânc cunoscător al rugăciunii, mi-a rămas gândul la aceasta, ca şi când aş fi aşteptat un sfat de la el. el. într în tr-o -o dimine dim ineaţă, aţă, înaint îna intee de d e a se lumi lu mina na de ziuă, pe la ora cinci, cum eram culcat pe partea dreaptă, l-am simţit sim ţit şi l-am văzut văzu t cu ochii minţi m inţii, i, lângă mine, pe Cuviosul Nichifor, care m-a apucat întâi de o mână, iar apoi şi de cealaltă şi m-a ridicat. Şedeam acum pe marginea patului, cu picioarele pe podea. Aşa A şa m-a m- a lăsat lăs at şi a dispărut disp ărut.. Mă simţea sim ţeam m odihn od ihnit it şi vesel ve sel ca o pasăre. pasăr e. A m înţel înţ eles es că m ă înd î ndem emna na să mă trezesc dimineaţa devreme, şi în această poziţie să spun rugăciunea. rugăciunea. Aşa A şa am şi făcut făc ut pentru ceva vreme. Cu multă m ultă dragoste dragoste şi mulţumiri, lorgu K atsos, Profesor de econom ie Am A m prim pr imit it într în tr-o -o zi de la părint păr intele ele Simon Sim on Mo nahul o carte despre Cuviosul Nichifor Leprosul. M-a mişcat mult această carte şi am simţit o mare dorinţă de a -1cunoaşte în persoan pe rsoanăă pe Cuvios. Cuvios. Vrem Vr emee de d e dou d ouăă săpt s ăptăm ămâni âni l-am l-a m rugat rug at pe p e Sfântu Sfâ ntull Nichifor ca pentru rugăciunile ucenicului său, Pă-

74

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

rintele Evmenie, să mă m ă învrednicească învrednicească să-l văd şi să mă rog ro g lui cu multă căldur căldură. ă. După cele două săptămâni, într-o noapte, noapte, m-am visa vi satt înt î ntr-u r-un n sa satt din d in Evritan Evr itania, ia, în casa cas a părin pă rintea teasc scăă a părintelui Simon, deşi niciodată niciod ată nu fusesem în ea. Acol Ac olo o m ă aş aştep tepta ta fratel fra telee său său,, Teofan, Teofa n, care mi-a mi -a spus: „Vino degrabă, copilul meu, căci vreau să ţi -1 prezint pe Cuvios.” în colţul unei camere fnunoase am zărit întins pe pat un bătrân cuvios cuvios,, care a întins mâna şi m-a binecuvântat. M-am trezit cu multă bucurie. Dis de dimineaţă am privit icoana de pe coperta cărţii cărţii pe care mi-o trimisese părintele Simon şi am văzut că era acelaşi chip pe care l-am văzut în vis. Mulţumesc Domnului, care pentru rugăciunile Părintelui Evmenie, a îngăduit îngă duit această întâlnire. Monahia Fotini

Doamna Pelaghia Clinachi din Heraklion, Creta, locuieşte cu mama sa, imobilizată la pat, şi cu fratele ei bolnav. Are vârsta de şaizeci de ani. „v\m cumpărat”, ne-a mărturisit, „cartea despre Cuviosul Nichifor Leprosul şi când am citit-o, am simţit cum o mireasmă a umplut locul unde eram. în jurul orei douăzeci şi trei, în aceeaşi zi, am mers în camera fratelui meu m eu şi pe hol am simţit-o iarăşi iarăşi.. De trei ori am simţit acea fină mireasmă şi am mulţumit mulţum it Sfântului, căci m-a m -a emoţionat prezenţa sa. sa. M-am gândit că a făcut făcu t aceasta ca ca să mă mângâie şi să mă sprijinească, deoarece am doi oameni bolnavi în casă cas ă pe care îi îngri în grijes jesc. c. Şi el a fost fos t boln bo lnav av şi ştie cât de greu este e ste să ai grijă de d e bolnavi.”

M in

u n i

75

8 februarie 2005 Domnul Fanurie Fanurie din Peristeri Peristeri îşi dorea să meargă m eargă în Sfânt Sfâ ntul ul Munte, Munt e, da darr nu i se dă dăde deaa conced con cediu iu de la serviciu. Deoarece citise de curând cartea despre Cuviosul Nichifor, l-a rugat o zi întreagă să îl ajute în acea ac eastă stă proble pro blem m ă. Noapte Noa pteaa l-a vi visa satt întoc înt ocm m ai cum este zugrăvit zugrăvit în icoană că îi zicea: „Nu te necăji, necăji, copilul meu, te voi ajuta!” A doua do ua zi la se serv rvic iciu iu l-au l-a u înşt în ştii iinţ nţat at că îi vor vo r da zece zile de concediu, cu toate că înainte îl refuzaseră cu vehemenţă. Domnul Fanurie a mers pentru o săptămână în Sfânt Sfâ ntul ul Munte, Munte , ia iarr când cân d ss-aa înto în tors rs i-a telefo te lefona natt părintelui Simon, şi plângând, i-a mărturisit ce a făcut Cuviosul Nichifor pentru el, nevrednicul şi păcătosul. ***

8 ianuarie 2005 Doamna Agni din Heraklion, Creta, avea o problemă problem ă foarte foarte gravă. S-a S- a rugat rugat Cuviosului Nichifor şi problema s-a rezolvat în cel mai ma i fericit mod. Doamna Doam na Caterina Vlahosotiri V lahosotiri din Voios Voios are o fiică de doisprezece ani, pe nume Stela-Constantina. „Pe 5 martie 2005”, ne-a relatat aceasta, „am cumpărat cartea «Sfântul Nichifor Leprosul», dar nu am cititcitit-o o imediat. în ziua următoare, fiica mea a luat-o să o citească şi îndată înda tă ce a deschis-o, a simţit o mireasmă plăcută. M-a strigat şi mi-a zis: «Mamă, cartea miroase frumos, cartea miroase frumos!» M-am apropiat să o miros şi eu, dar eu nu am simţit nicio

76

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

mireasmă. Fiica mea însă continua să o simtă. Cine ştie, ştie, poate pentru pen tru că este este un copil nevinovat, numai ea a putut-o putu t-o simţi.” simţi.” Vo V o ios io s , IO n o i e m b r i e 200 20 0 6 Cuvioase Părinte, binecuvântaţi, Prin prezenta scrisoare vă aduc la cunoştinţă ceea ce ce mi s-a întâmplat, mă preocupă de şapte luni şi are legătură cu sfinţitul Părinte Nichifor Leprosul, a cărui viaţă aţi scris-o. scris-o. M ai întâi întâi trebuie să menţionez faptul că prima da tă am aflat despre Cuvios dintr-o prezentare a cărţii dumneavoastră în revista P o l i t e k n i O i k o g h e n e i a , care mi-a m i-a stârnit dorinţa de a o găsi şi a o citi. citi. Această dorinţă a mea s-a împlinit în Săptămâna Luminată a anului 2006, 2006, când am mers cu familia în pelerinaj pelerinaj la Mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina. Eghina. Acolo am găsit găs it şi am a m cum c umpăr părat at Cc Ccirtea dumneavoa dumne avoastră, stră, pe care am citit-o în întregime întregim e până să mă întorc în Voios Voios.. Atâ A tâtt emoţia, emo ţia, cât câ t şi dragost dra gostea ea şi evlavia evla via faţă faţ ă de „străluci „strălucitul tul atlet al în d el elu u n g i răbdări răbdări””, mi-au m i-au umplut inima şi îndată buzele mele m ele au început să rostească rostească cuvinte de rugăciune către Cuvios. De aproape o lună aveam aveam o problemă cu degetul mare m are de la mâna dreaptă, care din când în când mă durea puternic, fiind tot.timpul amorţit. Spunând câteva cuvinte, mi-am închinat închin at degetul la icoanele Sfântului care se găsesc în paginile p aginile cărţii, cărţii, rugându-1 să se milostiv m ilostivească ească de netrebnicia mea şi să mă m ă tămăduiască. Pe drumul de întoarcere spre Voios aveam aveam înlăuntru încredinţarea că Sfântul avea să răspundă rugăciunilor mele, cu toate că în ziua aceea durerea era puternică. Cu adevărat, până să ajungem acasă

M in

u n i

77

am început să mă simt mai bine, iar din Duminica Tomei şi până astăzi nu m-a mai m ai durut degetul degetul.. Cred cu tărie că Harul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Cuviosului şi de minuni făcătorului Părintelui nostru Nichifor Leprosul, a săvârşit această minune cu mine, păcătosul, dându-mi semn şi pricină p ricină de pocăinţă. V-am V- am scris sc ris de deci ci spre spr e slava slav a lu luii Dumn Du mneze ezeu u şi cinstirea Părintelui Nichifo Nichifor. r. Cu respect.

Aposto Apostoll N. Zah Zahar aros os,, Doctor în teologie Elatobori, Pireu, octombrie 2006 în luna lun a iulie a anul an ului ui 2006 20 06 am mers me rs cu câţiva câţiv a prieteni la Roma ca să vizităm catacombele şi alte obiective. La întoarcere ne-am trezit în faţa unei probleme foarte mari. Deşi am ajuns din timp la aeroport şi am intrat în rând ca să ne fie verificate biletele şi bagajele, cei de la compania comp ania aeriană ne-au spus că avionul spre Atena era plin şi că nu se putea să zburăm cu el, el, atât noi cât şi alte 10-15 10-15 persoane. perso ane. Era ceva neprevăzut, iar eu aveam a doua zi rezervare pe o insulă. Nu ştiam ce să facem, am strigat s trigat la ei, ei, i-am rugat să rezolve rezolve problema. Eu le-am spus chiar că sunt poliţist şi că trebuia să plec pentru că aveam bilet rezervat pentru a doua zi, dar în zadar. Cineva din grupul nostru avea o iconiţă a Sfântului Nichifor Leprosul cu o părticică din sfintele sale moaşte. Ne-am închinat şi l-am rugat fierbinte să ne ajute în acel moment mom ent dificil. dificil. înda în dată tă du după pă aceasta, acea sta, un mana ma nage gerr al compan com paniei, iei, care la început fusese foarte îndărătnic, şi-a

78

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

schimbat complet atitudinea. A venit la noi, ne-a luat biletele, a mers în birourile companiei, şi, după un timp îndelungat, a trimis o angajată care ne-a luat şi ne-a n e-a dus spre zona de plecări. plecări. Acolo Ac olo se crease crease panică, deoarece vreo patruzeci de persoane venite de la Paris trebuiau să se îmbarce în acelaşi avion. Atu A tunc ncii a veni ve nitt respo res pons nsab abilu ilull comp co mpan aniei iei noastre, noast re, ne-a luat şi conducându-ne la uşa avionului, le-a spus angajaţilor care făceau ultimul control: „Sunt oamenii oamen ii mei şi vor lua acest zbor.” r.” în î n aces ac estt fel f el am de deco colat lat din d in Roma, Rom a, şi când câ nd ne-am ne -am dat seama, în avion, de grabnica mijlocire a Sfântului, i-am mulţumit m ulţumit din adâncul inimii.

Kokkalis Kokkalis Asterios, teolog Elatohori, Pireu, iunie 2007 într în tr-o -o călăt că lători oriee recen rec entă tă la Const Co nstant antino inopol, pol, cu prilejul unui pelerinaj, am trăit o a doua minune săvârşită de Sfânt, Sfânt, după cea petrecută la Roma. Roma. Pregătindu-ne Pregătindu-n e de drumul de întoarcere în Grecia, Grecia, la intrarea hotelului în care eram cazaţi am văzut că îmi îm i lipse lip seaa paşa p aşapor portu tul. l. După Du pă ce am căutat cău tat prin pri n toate toa te lucrurile, mi-am dat seama că îl pierdusem. în trei ore aveam zborul iar ia r eu rămăsesem răm ăsesem fără f ără paşaport. Am A m înţele înţ eless că urm u rmaa să am proble pro bleme, me, că va treb t rebui ui să stau mai ma i multe zile în Constantin C onstantinopol opol şi că aveam aveam să pierd biletul. Atunci, eu şi cei cu care mă aflam în pelerina pele rinaj, j, am înce în cepu putt să căutăm cău tăm o soluţie sol uţie ca să plecăm la timp, timp, fără făr ă să pierdem zborul. zborul. Ne-am rugat din nou Cuviosului Nichifor, cerându-i să ne ajute. ajute. Şi aşa a făcut. Deşi în perioada aceea în Constantinopol era

M i n

u n i

79

Ramadanul şi toate magazinele erau închise, noi, cu ajutorul Cuviosului, Cuviosului, am reuşit să găsim un studio deschis unde mi-am făcut fă cut fotograf fotografiile iile pe care ştiam ştiam că le va cere Consulatul Co nsulatul ca să-mi elibereze adeverinţa de pierdere a paşaportului. însă în să fiind fii nd sărbăt săr bătoar oaree şi Cons Co nsula ulatul tul era închis. înc his. După multe încercări, l-am găsit pe secretar, care ne-a ajutat repede şi cu multă bunăvoinţă. Până şi taximetristul ne-a ajutat cu jertfire de sine: a mers cu viteză, a făcut multe viraje şi a intrat pe sens imic. imic. La jumătatea drumului spre aeroport am cons tatat că din pricina grabei şi a agitaţiei uitasem o geantă la Consulat. Ne-am întors să o luăm, şi în ciuda tuturor celor petrecute, am reuşit să ajungem la aeroport aeropor t aproape la timp. Cu adeverinţa eliberată de Consulat nu eram sigur că mă vor vo r lăsa să călătoresc, călătoresc, deoarece d eoarece lucrurile merg altfel în Turcia. Şi spun acestea pentru că la Consulat ni s-a spus că era nevoie şi de o adeverinţă de pierdere a paşaportului emisă de Poliţie, lucru foarte greu de obţinut în ziua aceea. Dar minunea s-a petrecut şi am trecut de control fără probleme. Toate au mers foarte bine, cu harul şi cu ajutorul Cuviosului Nichifor, aşa încât pentru a doua oară îi mulţumesc din adâncul inimii.

Kokkalis Asterios, teolog Dimitrie Pavlakis, în vârstă de 28 2 8 de ani, care îl cinsteş cin steşte te pe Cuv Cuviosu iosull Nichifor, are şi el o foarte foart e mică părticică din sfintele sale moaşte. Citea adesea Paraclisul Sfântului Sfânt ului şi îl ruga să-l ajute ajute în problemele de sănătate care erau foarte grave, şi, în general, să-l

8o

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

sprijinească in viaţă. De multe ori, atunci când avea probleme mari, simţea că sfintele moaşte, pe care le purta întotdeatma cu el, izvorau bună mireasmă, şi astfel primea curaj şi mângâiere. într în tr-o -o zi, fiind fii nd pe drum dr um şi trecâ tr ecând nd p e lâ lâng ngăă un chioşc cu multe reviste deşănţate, Dimitrie s-a rugat în sinea lui, zicând: „Sfinte al meu, te rog, ajută-mi să trec pe lângă chioşc fără să văd ceva care să mă vatăme.” Trecând el cu bine de chioşc şi înde în depă părtâ rtând nduu-se se uşor. Sfânt Sfâ ntul ul a înce în cepu putt să izvora izv orască scă bună mireasmă; m ireasmă; lucrul acesta l-a umplut ump lut pe Dimitrie de bucurie, bucurie, căci rugăciunea îi fusese degrab ascultată. ascultată. Doamna lulia Armagu din Karpenisi ne-a po vestit: ves tit: „Când am rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil, m-am gândit împreună cu soţul că dacă va fi băiat, băiat, îi vom pune numele Nichi N ichifor; for; ne impresiona impresionase se mult viaţa Cuviosului Cuviosului Nichifor Leprosul pe care care am citit-o citit-o în cartea apărută. apărută. Nu am spus nimănui acest gând al nostru. La scurt timp după aceea mi-a telefonat sora mea cea mare - suntem patru surori, surori, dintre care care trei măritate şi avem avem copii copii - şi mi-a spus: «lulia, copilului copilului pe care îl vei naşte să nu îi pui numele tatei pentru că l-a pus deja cealaltă soră a noastră.» Eu am întrebat-o: «Tu ce nume zici să-i punem?» Mi-a răspuns: răspuns: «Să îi puneţi p uneţi numele num ele Nichi Nichifor for,, cum îl chema pe Sfântul Sfân tul lepros despre care am citit în cartea aceea nou apărută!» La auzul acestor cuvinte mai să scap telefontd din mână. Am fost profund impresionată de faptul

Mi n u n i

Ml

acelaşii gând, gând, deşi deşi nu VO VOrblN rblNM M că am avut amândouă acelaş niciodată despre aceasta. Pe de altl ptllti Rl'illl încredinţâ inţân ndu-mM -mM c l M N l bucurat foarte mult, înc Astfel el,, cre cred c l Hul lucru îi era plăcut Sfântului. Astf meu va fi primul care va purta numele Cuvioiulul Nichifor Leprosul Lep rosul spre cinstirea sa. Să avem binecuvântarea lui!” *** 9 mai 2008 Mă numesc E. N. şi simt că am datoria să scriu câteva cuvinte despre Sfântul Nichifor Leprosul, prezentând astfel minunile pe care le-a săvârşit cu mine: . Despre Sfânt am aflat de la o prietenă de suflet, când am trecut printr-o perioadă foarte dificilă a vieţ vi eţii ii mele. Eram stude stu dent ntăă şi în perioa per ioada da aceea ace ea îmi îm i scriam lucrarea de licenţă. Subiectul pe care mi -1 dăduse profesorul era destul de spinos pentru pen tru mine. După ce am citit cartea cu viaţa Părintelui am fost deosebit de mişcată şi chiar l-am chemat de multe ori în ajutor. ajutor. Zilele treceau însă eu nu mai încheiam lucrarea. Mai aveam nevoie de timp şi asta mă făcea să mă ruşinez ruşinez mult m ult faţă de profesorul profesorul meu. m eu. îi cerusem deja de mai multe ori o amânare, aşa că nu mai aveam curajul să o fac încă în că o dată. dată. L-am rugat pe Sfântul Nichifor N ichifor să-mi ajute. ajute. La un moment momen t dat, pe când cân d plângeam cerându-i ajutorul ajutorul,, cum ţineam cartea în mână şi îi priveam icoana, mi s-a părut că veşmântul veşmântu l lui a prins prin s viaţă. viaţă. A doua do ua zi de di dim m inea in eaţă ţă m-a m- a su suna natt profe pr ofeso sorul rul să-mi spună că din anumite motive puteam să-mi mai iau

82

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

un răgaz de patru zile şi să nu mă m ă grăbesc. grăbesc. Bucuria îmi îm i era de nedesc ned escris. ris. însă în să cu cât trecea trec ea timpu tim pul, l, mă asaltau diferite gânduri, că poate amânarea nu o dobândisem cu mijlocirea Sfântului, ci fusese doar o întâmplare... întâmpl are... în î n acele ace le zile, priet pr ietena ena care îmi îm i împr îm prum umut utas asee cartea m-a rugat să scriu câteva cuvinte despre mijlocirea Sfântului, însă eu evitam, nepărându-mi necesar. Mă gândeam că dacă fusese vorba doar de noroc, aş fi înşelat înşe lat lumea lu mea dacă aş fi scris ceva. ceva. Au A u trecu tre cutt luni lun i de zile zil e până pâ nă ce, într în tr-o -o zi, când întâm înt âmpi pina nam m nişte niş te prob pr oblem lemee serioa ser ioase, se, aceea ac eeaşi şi pri pr i etenă m-a îndemnat să-l chem în ajutor pe Sfântul Nichifor şi totodată să scriu ceva despre ajutorul pe care mi-1 dăduse la lucrarea de licenţă. Şi deşi i-am făgăduit făgădu it că voi scrie, scrie, m-au copleşit copleşit diferite diferite gânduri încâ în câtt aproa apr oape pe mă îndoi înd oiam am de sfinţen sfin ţenia ia sa... în aceeaş ace eaşii zi, du după pă ce m -am -a m înto în tors rs acasă, ac asă, m-a m- a cuprins o durere cumplită, pe care nu o mai simţisem până atunci. Am crezut că am păţit ceva grav şi am tras o sperietură zdravănă... Atun At unci ci mi-am mi- am amin am intit tit de prieten prie tenaa mea, apoi apo i înda în dată tă mi-au mi- au revenit reven it în minte min te gându gân duril rilee pe care le avusesem cu ceva timp înainte despre Sfânt. M-am ruşinat şi m-am căit mult că m-am îndoit câtuşi de puţin de sfinţenia lui. Am simţit nevoia să-i cer iertare. L-am rugat să mijlocească pentru mine şi să-mi ia durerea şi i-am făgăduit că de cum mă voi simţi mai bine, voi scrie despre el. înai în aint ntee de a-mi a-m i sfârşi sfâ rşi rugăci rug ăciun unea, ea, durere dur ereaa a d is is părut! Pot spune cu certitudine că m-a ţinut ţinu t atât cât mi-a trebuit să-mi înţeleg înţel eg greşeala şi să mă căiesc de gândurile mele.

M i n

u n i

83

într în tr-o -o noapte noa pte am visa vi satt un monah mon ah simplu, sim plu, care nici nu mi-a vorbit şi nici nu a făcut vreun gest. N-am dat nicio importanţă visului. visului. în î n ziua ziu a urmă ur mătoa toare re am plec pl ecat at în pelerin pele rinaj aj la Mănăstirea Stavrovuni din Cipru. Intrând în maga zinul mănăstirii, pe biroul monahului care se ocupa de el se afla cartea despre Sfântul Nichifor. Cum am văzu vă zutt icoana ico ana de pe coperta cop erta cărţii, l-am recunos recu noscut cut ca fiind părintele pe care îl văzusem în vis. Am cumpărat cartea şi am citit-o pe nerăsuflate. De asemenea, monahul mi-a spus că moaştele Sfântului Sfântului izvorăsc neîncetat o bună mireasmă. G eorgia Gh eorghiu, K an da ras 88A, 88A, 204 2049, 9, Strovolos, Cipru > îndră ndrăzn znes escs csăv ăvăs ăscr criu iude desp spre reca cart rtea eadu dumn mnea eavo voas astr trăă ce descrie, descrie, în cuvinte frumoase frumoa se şi bogate în înţelesuri, viaţ vi aţaa Cuvio Cu viosul sului ui Părinte Părin te Nich Ni chifo iforr (Tzanakakis). (Tzanakakis ). Vi Viaţ aţaa lui este prezentată publicului cititor într-un mod cu adevărat deosebit, ceea ce arată cât se poate de realist înalta sa măsură duhovnicească, vădindu-1 în conştiinţa credincioşilor credincioşilo r ca pildă de răbdare, răbdare, dreptar al rugăciunii neîncetate, exemplu de nevoinţă şi de viaţ vi aţăă mon m onaha ahală. lă. Pentru Pen tru aceste ace ste izbân iz bânzi zi duhov du hovniceşt niceşti, i, a ajuns vas ales al Duhului Sfânt şi grabnic ajutător în nevoile nev oile credin cre dincio cioşilo şilorr creştini, creşt ini, care îl ch cheam eamăă cu evlavie. Chipul lui, care te copleşeşte printr-o deosebită dulceaţă şi seninătate şi privirea lui care te te pătrunde ca o radiografie duhovnicească, dăruiesc lumii mângâiere cerească şi o sprijină în necazurile şi

84

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

problemele pe care le întâmpină. Sigur că toţi sfinţii care împodobesc Biserica biruitoare a lui Hristos sunt ocrotitori şi mijlocitori către Domnul pentru credincioşii creştini. însă precum stelele se deosebesc între ele ca mărime şi strălucire, tot aşa şi noua stea duhovnicească a Bisericii noastre, Cuviosul Nichifor Leprosul, va continua să fie lumina şi acoperământul celor ce îl cheamă cheam ă în ajutor ajutor.. Mij Mij locirea sa este întotd întotdeauna eauna eficientă, după dup ă cum reiese din mărturiile de netăgăduit netă găduit ale credincioşilor care cer harul său. Aş vrea să menţionez şi eu aici două întâmplări întâmp lări personale: personale: 1. încercând încercân d să facem un copil, copil, am programat cu soţia mea, într-o după-amiază, la o clinică din Tesalonic, o intervenţie ginecologică: dilatarea colului uterin. Deşi relativ uşoară, intervenţia avea un anumit grad de dificultate, căci din pricina sensibilităţii alergice pe care o prezenta, soţia mea răspundea cu greu la anestezie. De asemenea, îndrăz înd răzne nesc sc să spun spu n că, fără făr ă voia ei, nu reuşis reu şisee să se pregătească cum trebuie: luase o gustare cu o oră înainte de operaţie, căci din pricina serviciului obositor şi stresant nu se simţea bine, scăzându-i adesea adese a tensiunea arterială. arterială. Intervenţia trebuia să fie făcută în a doua sau a treia zi a ciclului menstrual, iar dacă se amâna trebuia mutată o lună mai târziu. Astfel, ginecologul împreună împ reună cu anestezistul s-au înţeles să ignore problema şi să efectueze totuşi intervenţia. Bineînţeles că şi soţia mea, din dorinţa de a nu se amâna operaţia, a declarat o cantitate mai mică a mâncării pe p e care o consumase. consumase.

M in

u n i

85

Au A u prelu pr eluatat-o o aşa a şad d ar doctorii doc torii ca să încea în ceapă pă inter inte r venţi ve nţiaa chirurg chir urgical icală, ă, ia iarr eu cu mama ma ma ei aş aştep teptam tam în holul ho lul clinicii. clinic ii. Ţi Ţine neam am în mână mâ nă cartea cu slujba slujb a Părintelui Nichifor N ichifor şi o citeam. După ce am terminat, am început începu t să îi citesc soacrei mele viaţa lui lui,, căci mă ruga insistent, cerându-mi să-i spun cine era era Sfântul zugrăvit în icoana de pe copertă, pe care ea nu-1 cu noştea. Cu puţin înainte de a termina de citit, am auzit vocea voc ea doct d octoru orului lui şi m -am neliniş ne liniştit, tit, având avân d impr im pres esia ia greşită că se întâmplase ceva. Dimpotrivă, când m-am apropiat de el am înţeles înţe les că totul a decurs bine şi că intervenţia reuşise, fără complicaţii. Cred cu tărie că ne-a ajutat Cuviosul Nichifor, căruia ne-am rugat cu deosebită căldură. căldură. 2. De mult timp, de când citisem pentru întâ în tâia ia oară oa ră cartea, cartea , în anul an ul 2006, 2006 , l-am l-a m ruga ru gatt mult mul t pe Cuviosul Nichifor să vină lângă mine, şi prin prezenţa prezenţa sa trupească să mă binecuvint b inecuvinteze eze cu harul sfintelor sale moaşte. Rugăciunea mi-a m i-a fost ascultată şi în scurt timp am primi p rimitt o părticică păr ticică din ele, fiindumi dăruite de un monah aghiorit aghiorit.. în clipa în care am lu luat at în î n m ână ân ă păr p ărtic ticica ica pen p entru tru a o săruta, m-a m -a impresionat impre sionat căldura pe care o emana şi destula mireasmă ce o răspândea, care uneori era mai intensă iar alteori dispărea dispăre a cu totul. totul. Harul sfintelor moaşte ale Cuviosului Nichifor este mare cu adevărat. îl simt ca şi cum ar fi lângă mine, şi de câte ori îl rog ro g pentru o anumită anum ită problemă, înda în dată tă îmi îm i dă răspun răs puns. s. înto în totd tdea eaun unaa m ă înso în soţeş ţeşte te şi mă mângâie m ângâie în urcuşul anevoios a nevoios al vieţii. vieţii. A. I. I. P. P., Tesalonic

86

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

Mă numesc loannis Mihalis şi vreau să îmi exprim recvmoştinţa pentru o minune vie pe care Sfântul Nichifor a facut-o facu t-o cu mine. Era luni, 7 iulie 2008, pomenire pom enireaa Sfintei Sfintei Chiriachi, şi am participat la Sfânta Liturghie săvârşită spre cinstirea ei. în biserică se afla icoana Sfântului Nichifor cu sfintele sale moaşte. Se întâmpla să am o aluniţă sub braţul drept, care din pricina unei inflamaţii se umflase şi mă durea. Aveam de gând să merg la un dermatolog, căci că ci auzisem auzis em că nu e bine să se inflameze aluniţele. Atunci mi-a trecut prin minte să îl rog pe Sfântul Nichifor să mă vindece, aşa că am atins de aluniţă o iconiţă de-a sa pe care o primisem în acea dimineaţă împreună cu cartea despre viaţa lu lui. i. Cu credinţă, credinţă, am repetat de încă două ori această mişcare. A treia zi aluniţa a început începu t să se micşoreze, micşoreze, iar după cinci zile a dispărut cu totul de sub su b braţ. braţ. Slăvit fie numele Sfântului Dumnezeu, pentru rugăciunile Cuviosului C uviosului Nichifor! Nichifor! loannis Mihalis, Mihalis, Eleusina Vă V ă voi vo i povesti pove sti ceva cev a ce s-a petre pet recut cut în fami fa milia lia mea. Vara trecută, trecută , fiul meu m eu A nast na stas asie ie a suferit sufe rit un accide acci dent nt grav. Pe când făcea scufundări în mare, s-a lovit la cap sub apă, şi-a fisurat coloana cervicală şi a rămas cu totul paralizat. L-am dus de urgenţă la spital, însă în să opera op eraţia ţia pe care c are i-au i-a u făc f ăcut ut-o -o doctor do ctorii ii n-a reuşit. re uşit. Neplăcutele Neplăcutele veşti au ajuns îndată înd ată la rudele, prietenii şi clienţii mei.

M i n

u n i

87

Mergeam zilnic la spital. spital. într-o zi zi,, mi-a m i-a telefonat o clientă, doamna Maria, şi mi-a spus: „Vreau să îl Au Auzite itez pe Anas An asta tasie sie şi să îi ad aduc uc şi sfinte sf intele le moaşt mo aştee ale Cuviosului Nichifor Leprosul.” Am aşteptat cu bucurie momentul vizitei ei, căci o preţuiesc foarte mult. Când am intrat în camera lui Anastasie, doamna Maria l-a salutat şi au vorbit despre accident. După câteva minute i-am spus că doamna Maria a adus şi sfintele moaşte ca să se închine înch ine şi să îl îl roage roag e pe Sfânt să-l tămăduiască. Când le-am apropiat de capul fiului meu ca să le sărute, s-a simţit o plăcută mireasmă. Cumnata mea, care stătea lângă mine în colţul camej-ei, m-a privit uimită în ochi, întrebându-mă: întrebându -mă: „Ai simţit sim ţit vreo mireasmă?” I-am răspuns că nu, iar ea ea m-a m -a privit cu nedumerire. După ce s-a închinat Anastasie, ne-am închinat şi noi. Doamna Maria ne-a spus că ne lasă sfintele moaşte timp de trei zile. Le-am aşezat la căpătâiul lui Tase şi am ieşit, căci era epuizat epu izat şi voia să s ă doarmă. Eu intram des în cameră ca să văd ce face. face. într în tr-u -un n a din zile, fiul fiu l m eu a de desch schis is ochii oc hii şi m-a întrebat: „Tată, cine este acest părinte care îmi masează picioarele?” Mirat, i-am răspuns: „Nu e nimeni. Dormi!” însă el mi-a zis iarăşi: „Uite, acolo este. Nu -1 vezi ve zi?” ?” arătân ară tând d spre picioa pic ioarel relee lui. Apoi Ap oi a adăugat: „Ah, a plecat.” M-au trecut fiori la auzul acestor cuvinte. Aceasta se petrecea în vara anului 2009, la începutul lunii iulie. Faptul l-a confirmat şi sora mea, care de câte ori citea Paraclisul Sfântului Nichifor pentru însă în sănă nătoş toşire ireaa lui Tase, T ase, simţea sim ţea o puter pu ternic nicăă mirea m ireasm smăă

88

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

izvorând din sfintele sale moaşte. Cu ajutorul Sfântului Nichifor, Tase al nostru s-a fâcut bine, bine, iar acum se află în Germania pentru fizioterapie. întotdeauna voi mulţumi din inimă şi voi da slavă slav ă Sfân Sf ântul tului, ui, pen pe n tru mare ma rele le bine bin e pe care car e l-a făcut fiului meu. meu. Arhim Arhimed ede e Teod Teodor orid idiis

O doamnă cunoscută nouă ne-a povestit despre mijlocirile mijlocirile binefăcătoare ale Sfântului în viaţa fami liei sale, sale, după cum urmează: urme ază: 1. „Soţul meu, Stavros, lucra la biroul fiului nostru, lorgu. La un moment dat, pe la zece seara, i s-a stricat burghiul şi nu şi-a mai putut continua munca. însă până a doua zi lucrarea pe care o avea de făcut trebuia finalizată. Când am aflat, am făcut rugăciune rugăc iune către Sfântul Nichifor, Nichifor, cerându-i ajutorul, ajutorul, şi într-adevăr, problema burghiului s-a rezolvat numaidecât numaid ecât şi lucrarea a fost terminată termina tă la timp. timp. 2. Odată am avut neîncetat, de-a lungul întregii zile, zile, gânduri gân duri de judecată jud ecată faţă de o anumită anum ită persoană. Situaţia era era chinuitoar chinuitoare. e. Nemaiputând îndura, l-am chemat în rugăciune pe Cuviosul Nichifor. Şi nu numai că am scăpat scăp at de gânduri, dar mi s-a schimbat şi dispoziţia dispoz iţia sufletească faţă de acea persoană. 3. Fiul meu, lorgu, în calitate de inginer, efec tuează studii ce trebuie aprobate de către cei de la oficiul de urbanism. Cândva, cei de la urbanism îl chinuiau chinuiau cu un studiu. studiu. în î n ziua în care urma să meargă pentru a patra oară la oficiul de urbanism ca să i se aprobe studiul respec respectiv tiv,, mi-a telefonat telefona t şi mi-a m i-a spus: «Mamă, merg la urbanism. Fă o rugăciune pentru mine!»

M in

u n i

89

M-am M-a m rugat, cerând ajutorul Cuviosului C uviosului Nichifor, Nichifor, iar studiul a fost aprob aprobat at chiar fără să mai m ai fie verificat. 4. lorgu lorg u lucrează la o firmă de construcţii. Odată, i s-a dat o lucrare ce urma să fie finalizată în câteva zile, însă firma nu i-a mai propus continuarea colaborării, aşa cum se petrecuse cu ceilalţi colegi ai lui. L-am văzut îngândurat şi tulburat. M-am rugat iarăşi Sfântului Nichifor şi - o, minune! - chiar în ziua aceea i-au propus să preia altă lucrare, cea pe care şi-o dorea mult. m ult. îi î i mulţu mu lţumes mescc din d in su sufle flett şi îi î i su sunt nt recun rec unosc oscăto ătoare are Cuviosului Nichifor pentru ajutorul dat mie şi familiei mele.” Mă numesc Leon Gheorghe, Gheorghe, am 22 de ani şi sunt absolvent al Athoniadei Athoniadei®. ®. Aş A ş vrea să vă povestesc, cu frica lui Dumnezeu, o experienţă mimmată pe care am avut-o, cu puţină vreme în urmă, cu Părintele Cuvios Nichifor. Nichifor. într în tr-o -o seară, seară , mergâ me rgând nd să să-m -mii fac cano ca nonu null în biserica şcolii, pe când mă închinam, am zărit în strană un monah mon ah care se ruga cu un metanier m etanier foarte foarte lung. După ce mi-am făcut semnul crucii, m-am apropiat de el şi, punându-i metanie, i-am zis: „Binecuvântaţi, Părinte!” El mi-a răspuns: „Domnul, copilul meu!” în momentul acela s-a ridicat şi cu * Academie Academ ie Teologică întemeiată întemeiată în anul 1749 1 749 în Sfântul Sfântul Munte Athos, care a dat Bisericii câteva personalităţi duhovniceşti de seamă precum Sfinţii Cosma Etolianul şi Athanasie Ath anasie din Păros Păros.. Astăz As tăzii această instituţie are statut de Seminar Semin ar Teologic cu durata studiilor de şase şase ani (n. (n. ed.).

90

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

un zâmbet zâm bet senin m-a privit în ochi. ochi. Nu pot exprima exprima ce am simţit înlăuntrul meu. Am început să îi pun câteva întrebări. întâi l-am întrebat: „Părinte, cum vă v ă num nu m iţi?” iţi ?” El a răspu ră spuns ns:: „Mă „M ă nume nu mesc sc Nichifor, copilul meu, şi sunt de la Biserica Sfinţii Doctori fără făr ă de arginţi.” Apo A poii a înce în cepu putt să îmi îm i de deaa răspu răs punsu nsuri ri la unele un ele lucruri care mă fi-ământau. îmi cunoştea până şi gândiuile. Am rămas uimit de cele ce mi-a spus. M-a mai povăţuit să rostesc neîncetat rugăciimea „Doamne, lisuse Hristoase, miluieşte-mă pre mine păcătosul”, să fac ascultare de duhovnic, să mă nevoiesc cu smerenie smere nie şi răbdare. răbdare. L-am întrebat apoi dacă am binecuvântare să merg şi să-l vizitez cândva, iar el mi-a zis: „Da, copilul meu, să vii. Te voi aştepta cu mare bucurie să vii să mă vezi. vezi. Să ştii ştii că mă voi ruga întotdeauna pentru tine.” tine.” După ce m-a binecuvântat cu semnul crucii pe cap, mi-a zis: „Născătoarea de Dumnezeu să fie cu tine! Şi nu te teme, copilul meu, să înfrunţi ispitele cu credinţă şi şi răbdare, iar eu eu voi fi alături de tine!” Am A m pl pleca ecatt din bi bise seri rică că crezând crez ând că Părintel Pări ntelee este vreu vr eun n cuno cu noscu scutt al director dire ctorulu ului. i. După Du pă o jumăta jum ătate te de oră, ceva mă îndemna să merg iarăşi în biserică. Nu rămăsese înăuntru decât o puternică şi plăcută mireasmă. Nu am spus nimănui nimic. După câteva zile, un monah mi-a dăruit o carte. Cum am văzut fotografia şi numele de pe copertă, am izbucnit izbu cnit în lacrimi, căci cel cel din icoană era tocmai Părintele cu care vorbisem. Cuviosul Nichifor. îi î i mulţu mu lţumes mescc lui Dumn Du mneze ezeu u că m-a învre în vredn dnicit icit să îl cunosc pe acest Sfânt. De atunci îl am la mare

M i n

u n i

91

evlavie evlavie şi îl iubesc foarte mult. De multe ori îi simt preze pre zenţa nţa Au Aue al alăt ătur urii de mine. mine .

Gheorghe Leon, seminarist *** în lu luna na iunie iun ie a anu a nulu luii 2009 200 9 am născu nă scutt prem p rematu aturr ia Spitalul Papagheorghiu din Tesalonic. în aceeaşi lună, din cauza unor probleme de sănătate ale copilaşului meu, am fost transferaţi cu elicopterul la Atena, la Spitalul pentru Copii Sfânta Sofia. în timpul şederii noastre acolo, l-am cunoscut, dintr-o carte pe care ne-a dăruit-o un părinte athonit, pe Cuviosul Nichifor Leprosul. Noul No ul nostru născut născ ut avea probleme cardiace şi respiratorii, iar doctorii ne-au spus că avea nevoie de o intervenţie chirurgiceilă. Acest Ac estaa era motivu mo tivull pent pe ntru ru care car e nu se hrănea hră nea cum trebuie şi ar fi fost necesar mult timp până p ână să poată fi hrănit cu biberonul, ca apoi să îl putem pu tem lua lu a acasă. acasă. Era încă hrănit artificial. Neliniştea sporea de la o zi la alta şi nu ştiam ce să credem, din moment ce ne aflam la terapie intensivă; la vizita care dura câte o jumătate de oră, de două ori pe zi, vedeam cum copilaşul nostru uneori se simţea bine, iar alteori rău. Văzâ Vă zând nd părint pă rintele ele athon ath onit it toate toa te aceste problem prob lemee şi făcându-se părtaş la suferinţa noastră, ne-a încre în credin dinţat ţat sfintele sfin tele moaşte moa şte ale Cu Cuvios viosulu uluii Nichifo Nic hiforr Leprosul, care se păstrează într-o raclă, raclă, zicându-ne: „Să închinaţi înch inaţi copilul trei zile la rând, rând, făcând făcâ nd semnul crucii cu moaştele moa ştele peste incubator!” incuba tor!” Şi aşa am făcut. Dimineaţa, după ce am citit Paraclisul Sfântului, am plecat spre spital. spital. Am A m intrat la terapie terapie intensivă şi am închi înc hina natt atât atâ t pe copil co pilul ul nostru nos tru cât şi pe ceilalţi ceil alţi copii

92

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

cu sfintele moaşte. La amiază, mergând la a doua vizit vi zită, ă, înai în aint ntee ca toţi păr p ărin inţii ţii să s ă intre, a ieşit ieş it med m edicu icull de gardă şi ne-a spus: „Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar astăzi toţi copiii sunt bine. bine. Nu pot spune mai multe multe şi nici n ici nu-mi nu-m i pot po t expli explica.” ca.” Noi îndată ne-am privit cu uimire şi am zâmbit zâmbit.. Cuviosul Nichifor nu a întârziat să ne asculte rugă ciunile şi să ne arate dragostea sa. sa. în î n următo urm ătoar arel elee două do uă zile zil e am mers me rs ia iarăş răşii să-l vede ve dem. m. A m cont co ntin inua uatt să ne rugă ru găm m şi să să-l -l închin înc hinăm ăm.. După numai câteva zile, cu toate că doctorii ne spuneau că îi va lua mult m ult până să poată fi hrănit cu biberonul, am mers într-o în tr-o dimineaţă şi am descoperit ceva surprinzător: Bebeluşul nostru no stru mâncase m âncase deja o cantitate mare de lapte cu biberonul b iberonul.. „în patru-cinci zile veţi pleca acasă”, ne-a zis doctorul doct orul Cu admiraţie.

în t r - a d ^ ă r , în cinci cin ci zile ne-a ne -am m luat lua t copilaş cop ilaşul ul acasă. îi î i mulţumim m ulţumim mult Cuviosului Nichifor pentru dragostea pe care ne-a arătat-o. arătat-o.

Aris Aris-Do -Dora ra Stam Stamu u Am A m afla af latt de Sfânt Sfâ ntul ul Nich Ni chifo iforr pe 4 ia ianu nuar arie ie 2009, 200 9, în ziu ziuaa prăz pr ăznu nuiri iriii lui, pe când cân d m ă afla af lam m î n Aten At enaa şi mă internasem la Areteion, după ce fusesem diagnosticat diagno sticat cu o tumoră de 7,5 cm şi altele mai mici la ficat. în î n zi ziua ua aceea ace ea am prim pr imit it un telefon tele fon di din n insula ins ula Corfu, de la părintele ieromonah Policarp, care, după ce mi-a vorbit pe scurt despre Sfântul S fântul Nichi Nichifor for,, m-a îndemnat să merg şi să mă închin la moaştele lui. Urmându-i sfatul, am mers. îndată am simţit că harul lui mă atrăgea. M-am închinat la sfintele

M in

u n i

93

moaşte, am vorbit puţin cu Sfântul, iar apoi am plecat. Zilele treceau treceau greu în aşteptarea aşteptarea operaţiei, operaţiei, când aveam să pierd aproape trei sferturi din ficat. Era o operaţie dificilă. îl aveam neîncetat în minte pe Sfântul Nichifor şi îl simţeam permanent lângă mine. Cu o zi înainte de operaţie am mers iarăşi să mă închin lui şi i-am cerut din adâncul inimii să mă ajute. De data aceasta sfintele sale moaşte au răspândit o mireasmă plăcută şi puternică despre care aş putea spune chiar că mi-a „mutat nasul din loc” lo c”.. Eram împreună împre ună cu soţia mea, care de atunci atun ci şi-a pus în minte să boteze un băiat, căruia să îi pună numele Nichifor. în toate toat e aceste aces te zile am primi pri mitt putere de la Sfântu Sfâ ntull Nichi Nichifor for,, astfel încât am intrat intrat în operaţie fără fiică şi cu o desăvârşită pace sufletească, iar perioada postoperatorie am trecut-o fără probleme şi fără tulburare. După cum au mărturisit familiei mele doctorii, starea mea era atât de gravă încât îmi mai dădeau câteva luni de trăit. Am aflat a flat după un an acest lucru, după ce m-am însănătoşit însănă toşit complet. îi mulţ m ulţum umesc esc Cuviosul Cuvio sului ui Nichifo Nich iforr pentru pen tru ajutoru aju torull pe care mi l-a dat în cele mai dificile momente ale vieţii vie ţii mele.

loannis Lianakis, Corfu 27 ianuarie ianuarie 2010 2010 Doamna Doroteea din Sydney, Australia, ne-a mărturisit că a primit în dar cartea despre despre Cuvi Cuviosul osul

94

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

Nichifor de la părintele Paladie, un monah din Sfântul Munte aflat acolo în vizită. „Când am deschis-o, cartea izvora o dulce mireasmă” a spus doamna Doroteea. „M-a mişcat mult şi am citit-o cu mare m are evlavi evlavie. e. Acest lucru nu mi se mai întâmplase, cu toate că citisem până atunci multe mult e vi vieţ eţii ale Sfinţilor Sfinţilor.. După ce am terminat-o de citit, nu am pus-o alături de celelalte cărţi, ci în sertarul unui dulap în care şi pe care ţin icoane. Am aşezat-o acolo ca să o am ca binecuvântare binecuvâ ntare şi să nu îi dispară mireasma.” Prin prezenta scrisoare aş dori să vă aduc la cunoştinţă o întâmplare pe care eu o socotesc o minune a dragului dragului meu m eu Părinţel Părinţel,, cum obişnuiesc să îl num nu m esc de de'c 'cev evaa vrem vr emee p e Cu Cuvio viosul sul şi de m inun in unii făcătorul Nichifor Leprosul. Pentru că nu se simţea bine, o mătuşă a mamei mele, pe nume Elena, a fost internată pentru investigaţii medicale în ianuarie 20 10 la Spitalul Ippokrateio din Tesalonic. Acolo, doctorii au văzut că în plămânii plăm ânii ei se acumulase lichid. lichid. Copiii doanmei Elena îşi făceau griji. Vestea a căzut ca un fulger în sânul familiei şi astfel am aflat şi eu de la mama m ama mea. mea. înd în d a tă am cerut cer ut să îi aflu afl u nume nu mele, le, pent pe ntru ru că pe atunci atu nci nu îl ştiam, ca să o pomenesc pom enesc în seara aceleiaşi zile, zile, când urma să fac Paraclisul Cuviosului Nichifor, cu credinţa că o va ajuta. Şi aşa a fost. Sfântul a făcut o minune, iar din dimineaţa zilei următoare sănătatea i s-a îmbună tăţit. Când una dintre fiicele ei a mers la spital să o vizit vi zitez ezee în acea ac ea dimine dim ineaţă aţă,, a aflat-o afla t-o într în tr-o -o stare foarte foart e bună şi îndată i-a telefonat telefonat mamei, întrebând-o; întrebând-o ; „Ce „Ce

M i n

u n i

95

aţi făcut de s-a îmbunătăţit starea mamei? Parcă a înviat!” Trebuie să adaug că doamna Elena a fost externată şi acum se află acasă.

loannis Lazaridis, Lazaridis, Student Student la Facultatea de de Teologie Pastorală şi Asistenţă Socială U. A. T. ***

Heraklion, Creta, i ianuarie 2010 Am A m mare ma re evlavi ev laviee la Cuv Cuviosul iosul Nichif Nic hifor or şi ş i îl iubesc iube sc mult. Pentru mine este un mare Sfânt care în orice moment dificil din viaţa mea vine degrabă sămi ajute şi să mă sprijinească. Văd că însoţeşte cu minunata sa prezenţă şi pe alţi oameni, precum ei înşişi înş işi mărtur mă rturises isesc. c. Afac Af acer erea ea mea me a are un bun client clie nt ce se confrunt conf runtaa cu o gravă gravă problemă profesională profesiona lă de a cărei rezolvare îşi pierdu pie rduse se orice oric e nădejd nă dejde. e. în ziu ziuaa de Anu An u l Nou No u am lu luat at părt pă rtici icica ca de sfinte sfin te moaşte ale Sfântului Nichifor pe care am primit-o cu gândul să o duc la magazin ca să-mi binecuvinteze munca. Pe drum m-am gândit să trec prin locul în care clien cli entul tul m eu îşi îş i avea ave a afacerea afac erea,, cerându cerâ ndu-i -i Sfântului să-l ajute să rezolve acea mare problemă, pe care o întâmpina întâm pina de foarte mult timp. Peste câteva zile am aflat a flat că problema s-a rezolvat cu totul şi am mulţumit mulţum it Sfântului din adâncul inimii că a ascultat smerita mea m ea rugăciune şi a răspuns atât de repede. repede.

H. G. Faptul care ne-a legat sufleteşte de Sfântul Nichifor Nichifo r s-a petrecut petrecu t într-o zi a lunii august aug ust 2009, pe când treceam printr-o perioad pe rioadăă foarte dificilă dificilă pentru

96

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

mine min e şi soţia mea: cel de-al de-a l doilea do ilea copil «d «d nostru era internat la Secţia de terapie intensivă nou-născuţi şi se afla în stare critică. Neliniştea şi întristarea noeis istr trăă erau îndoite căci cu un u n an înainte înain te ne n e murise m urise primul copil. în î n zi ziua ua aceea, acee a, aşadar, pent pe ntru ru că de curând cur ând cumpărasem cartea despre viaţa via ţa Sfântului Nichi Nichifor for,, soţia mea a început să o citească. citească. în timp ce citea, citea, o mireasmă puternică a izvorât din carte şi numaidecât num aidecât soţia mi-a strigat că miroase frumos frum os şi m-a m -a întrebat dacă simt sim t şi eu ce simţea ea. ea. Stând lângă ea, m-am apropiat foarte puţin de locul în care ţinea cartea şi ani simţit mireasma, încr în cred edin inţâ ţând nduu-m m ă de cele ce le spuse. spuse . Deos De osebi ebitt era faptu fa ptull că acea mireasmă era însoţită şi de o stare de înălţare sufletească, de mângâiere şi dulceaţă, creând o le gătură cu un Sfânt pe care care până în acel moment mom ent nu îl cunos cu noscus cusem. em. Dând Dâ ndu-n u-nee acest ace st se semn mn de încura înc urajare jare,, a intrat în inimile noastre, noastre, unde und e a rămas până astăzi. astăzi. Datorită acestui eveniment minunat ne-a sporit interesul de a căuta mai multe informaţii despre viaţ vi aţaa Sfân Sf ântu tulu luii şi ni s-a născut năs cut dorin do rinţa ţa de a ne înch în chin inaa sfintelor sale moaşte. De atunci, simţim mare evlavie de câte ori îi auzim numele num ele şi şi îi cerem ajutorul în fiecare moment greu al vieţii. De asemenea, pentru mine a fost un lucru cu totul nou imboldul lăuntric de a împărţi prietenilor şi cunoscuţilor mei m ei exemplare exemplare din cartea cu viaţa Sfântului. Sfântului. Bineînţeles că fiul nostru s-a făcut sănătos cu rugăciunile Sfântului Nichifor.

Mitsios N. Mario, fizioterapeut

M i n

u n i

97

Cinstite părinte Simon, Mă numesc Evstratie Pantelis şi locuiesc în Mitilini. Motivul acestei scrisori îl constituie cu noştinţa pe care am făcut-o cu Sfântul Nichifor Leprosul, felul în care am ajuns la dumneavoastră pentru a mă închina înch ina sfintelor sale moaşte, moaşte, precum şi multele semne minunate m inunate ce mi s-au arătat. arătat. De Sfânt am aflat în urmă cu aproape trei ani de la un prieten virtual, dl. Lazarin loannis, prin intermediul unei u nei pagini pa gini de socializare Faceboo Facebook. k. Acum Ac um două do uă veri, în 2010, mă aflam afla m în vacan vac anţă ţă în Germ Ge rmani aniaa şi astfel, astfe l, într-o înt r-o duminică dum inică,, am mers me rs cu un prieten la o biserică grecească ca să particip la Sfânta Liturghie. După slujbă, a avut loc o vânzare de obiecte bisericeşti (diferite binecuvântări, cărţi, etc.), şi astfel am hotărât să cumpăr şi eu ceva ca să sprijin biserica. biserica. O, minune! Era acolo şi o carte despre Sfântul Nichifor Leprosul scrisă de Simon Monahul. Am cumpărat-o şi am plecat. Sincer să fiu, fiu, m-am m -am bucurat bu curat mult deoarece nu găsisem multe informaţii despre viaţ vi aţaa Sfâ S fânt ntul ului ui pe p e interne int ernet. t. Am A m încep înc eput ut să o citesc. cite sc. A m fost fos t foarte foa rte impre im presio siona natt de faptul că Sfântul a suferit de la o vârstă fragedă. Primeam curaj pentru a înţelege suferinţele care chinuiau lumea. Apoi mi s-a născut în minte o între în treba bare re:: Oare unde un de se găsesc găs esc într în tr-o -o biser bis erică ică sau într-o înt r-o mănă mă năstir stiree o părti pă rticic cicăă din d in sfintele sfin tele sale sa le moaşte moa şte la care să pot să merg şi să mă închin? în carte nu erau menţionate astfel de lucnui. Am căutat pe internet, dar nimic. Nici în Creta, nici în Hios. Nicăieri. Timpul trecea. Vreau să menţionez că nu

98

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

ştiu din ce motiv mo tiv nu pusesem cartea c artea în bibliotecă, bibliotecă, ci o ţineam pe biroul b iroul din camera mea. Venind Ven ind lu luna na septemb septe mbrie, rie, am încep înc eput ut nişte cursu cu rsuri ri de maşter. maşter. Era destul de dificil. dificil. Volum mare m are de lucru şi prezenţe zilnice la Universitate. Serviciu de la 9 la 16-17, isr ^poi cursuri de ia 16-17 până la 21. Exact jum ju m ătat ăt atee de zi. Şi apoi ap oi aveam de d e citit. Unde Un de să găsesc găs esc curaj curaj şi putere? Şi totuşi, atunci când oboseam, oboseam , luam cartea despre Sfânt, făce făcecu cun n rugăciune şi dobândeam dobândea m multă putere. putere. Atât Atâ t de multă, m ultă, încât înc ât în vara următoare, următoare, în 2011, 2011 , am plec pl ecat at şi în Austr Au stria ia cu o bu burs rsăă de studii, şi în acela ac elaşi şi tim t imp p am accep ac ceptat tat să s ă pred pr edau au vrem vr emee de şase ş ase luni la Universitatea Marea Egee, făcând muncă de asistenţă. Şi toate acestea cu ajutorul Sfântului! Cu un simplu: „Sfinte, ajută-mi”. O simplă rugăminte, însă în să timpu tim pull în A u st stri riaa s-a scurs, scur s, iar eu voiam voi am să mă înch în chin in la moaşt mo aştele ele lui. l ui. Odată, am mers la Atena pentru o intervenţie chirurgicală. După ce m-am externat, într-o în tr-o zi, având având mari dureri în urm u rmaa operaţiei, operaţiei, am simţit nevoia ca în în loc să mă întorc direct la Mitilini, să merg şi să mă înch în chin in Sfânt Sfâ ntul ului ui meu. Dorinţa mi s-a împlinit într-un mod minunat. Am A m pri p rimi mitt binec bin ecuv uvân ântăr tării de la un mona m onah h şi o fărâm făr âmăă din moaştele Sfântului. Am comandat degrabă o raclă sculptată din lemn pentru a păstra în ea părticica. Intervenţia chirurgicală pe care o suferisem pre zenta o infecţie. Tăietura nu se închidea şi scotea puroi cu miros urât, sânge şi multe necurăţii. Am mers la spital unde mi-au curăţat rana, dar mă durea şi scotea mult lichid, l-am telefonat doctorului, care mi-a dat tratament, însă nicio alinare. Mi-a

M i n

u n i

99

cerut să merg la Atena, să mă vadă. M-am gândit atunci la îndrăzneala Sfântului şi i-am cerut să facă minunea. „Hai, Sfinte al meu, fă ceva”, i-am spus. Şi nu exagerez: îndat în datăă s-au oprit o prit toate scurgerile! scurgerile! Am A m fost fos t ia spital, spita l, iar docto do ctorul rul mi-a mi -a zis: „Ai „A i venit ve nit degeaba. Nu N u mai ai nimic.” nimic.” Cu apreciere şi respect, P*uitelis P*uitelis Ev stratie, stra tie, cad ru didactic didactic

Pireu, 2010 într în tr-o -o perioa per ioadă dă difici dif icilă lă din vi viaţ aţaa mea, în urma urm a unei decepţii sentimentale, am început să cercetez adesea unele mănăstiri şi duhovnici, ca să mă simt mai bine şi să mă regăsesc. Astfel am ajuns şi la Mănăstirea Mănăstire a Sfânta Paraskevi din Mazi, Megara. Acolo Ac olo se afla un mona mo nah h foarte foa rte binevoitor, binevoitor , pă pă  rintele ..., ..., care mi-a dat o iconiţă a Sfântului Sfântulu i Nichifor ce conţinea o părticică părticic ă din sfintele sale moaşte. moaşte. Mi-a spus să o ţin întotdeauna cu mine, orice s-ar întâm pla. De atunci am simţit că Sfântul mă însoţeşte, că îmi îm i este alătur ală turii la fiecare fiec are pas. El m-a m- a ajutat aju tat să mă pun pe picioare picioare şi să depăşesc problema. Am A m prim pr imit it atâta a tâta har ha r că am înce în cepu putt să-l să- l iubesc iube sc pe pe Sfânt incomparabil mai mult decât persoana care mă preocupase. Sfântul Nichifor a devenit pentru mine semnul biruinţei. biruinţei. în perio pe rioad adaa aceea acee a trebu tre buia ia să mă întâ în tâln lnes escc cu o persoană foarte importantă. M-am rugat, aşadar. Sfântului, ca totul să decurgă bine la întâlnire. Şi, într-adevă într-a devăr, r, aşa s-a întâm în tâmpla plat. t. După Dup ă întâ în tâlni lnire re am simţit că am avut o reuşită. reuşită. După aceea Sfântul mi-a ajutat şi am găsit şi de

lO O

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

lucru, am devenit mai sociabil şi, cel cel mai important, im portant, mi-am făcut prieteni oameni oa meni duhovniceşti duhovniceşti,, care sunt sunt aproape de Dumnezeu. îi m ulţum ulţ umes escc din inimă ini mă Sfân Sf ântu tului lui Nichifor, care car e m-a ajutat ajut at şi continuă să mă ajute. ajute. Panaiotis Constantelias (25 de ani) Părintele Evloghie, ieromonah la Mănăstirea Sfânta Paraskevi din Mazi, Megara, ne-a povestit o minune pe p e care Sfântul Nichifor Nichifo r a săvârşit-o săvârşit-o cu vărul lui: „Dimitrie, în vârstă de şaptesprezece ani, avea grave probleme de sănătate, cu dureri intense în zona genitală, de care se ruşina să vorbească. De-a lungul timpului, însă, starea i s-a agravat şi durerile s-au înteţit. Când a ajuns la capătul puterilor, le-a mărturisit părinţilor lui, care în ajunul Bobotezei, în anul an ul 2010, 201 0, l-au l-a u dus du s la Spita Sp italu lull Sfân Sf ântu tull Sava Sav a din Aten At ena. a. După Du pă m ulte ult e investig inv estigaţii aţii,, s-a s- a co cons nstat tatat at că avea cancer generalizat, generalizat, la un stadiu stad iu la care doctorii doctorii nu mai puteau face nimic. Le-au spus că mai avea numai câteva săptămâni de viaţă. viaţă. Mama părintelui Evloghie, mătuşa tânărului Dimitrie, care avea evlavie la Sfântul Nichifor, a înce în cepu putt să-i să- i citeas cite ască că viaţ vi aţaa ca pe o rugă ru găciu ciune ne către el pentru tămăduirea lui Dimitrie. Sfârşind lectura, a luat-o de la capăt, rugând totodată fierbinte pe Cuvios Cuvios să-i însănătoşească însănăto şească nepotul. nepotul. Încet-în Înce t-încet, cet, stare sta reaa băiat bă iatulu uluii a înce în cepu putt să se îmbu îm bu nătăţească, durerile au început să se împuţineze, şi cu puţin timp înaintea înain tea Paştilo Paştilor, r, când cân d l-au dus iarăşi la spital, doctorii d octorii au constatat cons tatat că se vindeca vind ecase se complet. Uimiţi peste măsură, au reluat investigaţiile, însă au

M in

u n i

101

obţinut acelaşi rezultat. Toţi au sărit atunci de bucurie, iar mătuşa băia tului nu ştia ş tia cum să med mulţumească mulţumeasc ă Cuviosului Cu viosului şi striga: «Asta-i minunea Sfântului Nichifor! Asta-i minunea Sfântului Nichifor!» Atun At unci ci i-a cerut cer ut fiului fiulu i său, ieromo iero mona nahul hul Evloghie, o icoană a Sfântului, ca să-l aibă ocrotito oc rotitor” r”.. în lu luna na iul iulie ie a anul an ului ui 2009, am mers me rs în Sfântul Sfânt ul Munte, la chilia unui monah care s-a mutat între timp la Domnul. Domnul. Intrat în chilie, îl aşteptam să îmi aducă puţină apă. Când a mers la bucătărie, l-am auzit vorbind cu cineva şi zicând: „Nichifor, vorbim după aceea, acum am oaspeţi.” Auzind dialogul, m-am mirat şi l-am întrebat pe monah când s-a întors: „Cine este Nichifor, Nichifor, Părinte?” Părinte? ” El mi-a răspuns: „Este un vrednic vredn ic nevoitor al răbdării şi al rugăciunii.” Fiind curios, l-am întrebat: „îl cunosc cumva?” Părintele mi-a răspuns: „Vei afla despre el”. Nedumerit, din nou l-am întrebat: „Cum adică?” Atunci mi-a povestit următoarea întâmplare: «Cu puţin timp în urmă urm ă am aflat despre o femeie căsătorită care avea cancer şi care dacă ar fi murit ar fi lăsat după ea cinci copii, dintre care cel mai mare avea avea nouă ani. Atunci Atunc i m-am gândit să îl rog pe Domnul să îmi dea mie cancerul, căci sunt bătrân şi nu mai am ce să fac în această lume. După ce am făcut făcu t rugăciunea, în vis am văzut un nor uriaş, uriaş, pe care care stăteau doisprezece Bătrâni dintre care pe unul nu îl cunoşteam. Atunci le-am cerut binecuvântarea, iar Bătrânul necunoscut mi-a zis că Domnul i-a trimis să mă înveţe că că nimeni nim eni nu-i poate lua crucea celuilalt celuilalt

102

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

de pe umeri, căci astfel ar fura cununa gătită lui. De asemenea, Bătrânul mi-a mai spus că eu am deja multe cruci şi că nu trebuie să mai cer altele. După toate acest acestea, ea, l-am întrebat pe Bătrânul necunoscut de pe nor care îi este numele, iar acela mi-a răspuns, Nichifor Leprosul, şi că pentru jertfa şi dragostea mea, o va tămăd tă mădui ui pe mama mam a bolnavă de cancer cancer.» .» După ce Părintele a sfârşit povestirea, l-am în trebat: „Până la urmă, s-a făcut bine femeia?” „Da”, mi-a răspuns, răspuns, „dar încă îl întreb pe Domnul D omnul pentru pen tru ce nu mi-a m i-a dat mie m ie cancerul”, cancerul”, şi râdea spunând sp unând acestea. acestea. Făgăduindu-i Părintelui atunci că nu voi spune nimănui nimic despre această această minunată îiitâmplare, v-o dezvălu dez văluii numai num ai dumne dum neavo avoast astră ră acum, acu m, după dup ă adormirea lui, căci o socotesc o foarte importantă mărturie despre d espre Cuviosul Cu viosul Nichifor Nichifor..

Pr. Theologos Gasparatos Citind acum câţiva ani prima p rima ediţie a cărţii despre Cuviosul Nichifor Nichifo r Leprosul, Leprosul, am rămas impresionat impre sionat de îndel înd elun unga ga răbdare răbd are cu care a întâ în tâm m pi pina natt difi d ificul cultăţi tăţile le vieţii. vieţi i. Am A m citit citi t cu inim in imaa strân str ânsă să de despr spree mome mo mentu ntull în care Sfântu Sfâ ntull a fost fos t m utat uta t di din n Hios Hio s la Spita Sp italul lul de Boli Infecţioase din Atena, la Sfinţii Doctori fără de arginţi, şi având cunoştinţe despre boala sa, datorită studiilor mele, i-am admirat neîncetat bărbăţia do bândită prin p rin credinţă. în acea a cea perio per ioad adăă suferea sufer eam m de polip po lipii naza na zali li care ar fi trebuit îndepărtaţi de multă vreme, şi, ca urmare, respiram numai num ai pe gură, deloc pe nas, pierzându-mi pierzân du-mi astfel simţul mirosului. Obişnuindu-m Obiş nuindu-măă cu pierderea pierderea acestui simţ, simţ, într-o înt r-o

M i n

u n i

103

zi, pe când citeam despre transferul Părintelui la Spitalul de Boli Infecţioase, am început să simt un miros ca de busuioc, trandafir sau iasomie, un miros nedefinit dar puternic. Am lăsat cartea şi am ieşit pe balcon să-mi dau seama de la ce floare vene ve neaa parfum par fumul, ul, însă în să nimic. nim ic. A m cobo co borât rât apoi ap oi în bucătărie şi am început să miros diferite lucruri şi fixicte, poate mirosul venea de la ele. Niciunul nu avea acel parfum. Abia atunci mi-am dat seama ce mi se întâmplase; îmi revenise simţul mirosului. Ca să mă asigur că mi l-am recăpătat, am desfăcut un borcănel de cafea şi într-adevăr într-adevăr am simţit aroma cafelei. Ei, atunci am strigat: „Dumnezeule, aceasta e o minune! E o binecuvântare a întâlnirii pline de dragoste cu Sfântul Nichifor.” Acest binecuvântat moment mă însoţeşte în dificultăţile vieţii şi nu numai. Şi prietenilor mei care îl cunosc cuno sc li s-au întâmplat minuni cu harul Sfântului. Având o icoană cu sfintele sale moaşte, o împrumut şi lor din când în când spre binecuvântare. E. C. a picat de multe ori examenul examen ul pentru pen tru permisul de conducere. conducere. Luând însă cu ea această icoană a Cuviosului, a depăşit teama şi neliniştea neliniştea ce o cuprindeau şi a condus ca un şofer cu experienţă. Totodată, în ziua aceea s-a schimbat şi comisia care o picase, icir de atunci E. C. îl are pe Cuviosul Cuviosul Nichifor ca ocrotitor ocrotitor în maşina personală. personală. Irina P., o fată care lucra, şi-a reluat cursurile serale ale liceului ca să-şi poată împlini visul de a deveni învăţătoare. Fără Fără să facă meditaţii şi din lipsă de timp, timp, nu a reuşit să citească citească toată materia m ateria pentru examenul de Istorie. I-am dat icoana Sfântului Nichifor Nichifo r ca ca să o ajute. ajute. La examen i-a picat un subiect

104

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

pe care îl ştia foarte bine şi luat o nota bună. Mare este harul Sfântului Nichifor! Irina a continuat să îl cheme în ajutor şi ca studentă la l a Pedagog Pedagogie. ie. H.T., Heraklion, Creta *** Atena Atena,, ii noiemb noiembri rie e 20u Părinte Simon, prin intermediul unei doamne credincioase am dobândit cartea despre Sfântul Nichifor Leprosul, pe care însă nu am citit-o. Cu toate acestea, acestea, într-o zi am auzit de unele minuni m inuni ale lui de la postul de radio al Bisericii Pireului. în ul ultim timaa vrem vr emee am avut avu t m ari ar i du durer rerii de şale şi în regiun reg iunea ea inghin ing hinală ală.. Pe lo noiem no iembr brie ie 2o 2 o u am aflat afl at despre minunea minu nea săvârşită cu un copil de paisprezece ani care rămăsese pairalizat din pricina unei scufundări în mare şi care a început apoi să meargă, înda în dată tă l-am ruga ru gatt pe p e Sfânt Sfâ ntul ul Nich Ni chifo iforr să m ă ajut aj utee şi pe mine, nevrednicul rob al lui Dumnezeu, şi sămi uşureze durerile, tămăduindu-mă de afecţiunea respectivă. Slavă Domnului, numaidecât am simţit o schimbare a stării mele, şi aceasta cu rugăciunile Sfântului Nichifor Leprosul. Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi! Săi! Vasi Vasile le Vasil Vasilia iadi dis s

Părinte Simon, binecuvântaţi! Acestea mi s-au întâm înt âmpla platt ieri, 19 octom oct ombrie brie.. înto în torc rcân ându du-m -măă cu cei trei copii de la şcoală, am pus toate genţile în lift pentru că erau grele şi îl aveam şi pe cel mic m ic în braţe. braţe. Am A m urca ur catt scările, scăr ile, iar la etajul eta jul întâ în tâii am apăsa ap ăsatt pe bu buton ton ca să chem liftul liftu l cu bagajele. Nu s-a întâmplat întâmpla t nimic. nimic.

M in

u n i

105 10 5

Am A m coborâ cob orâtt să de desch schid id uşa liftul lif tului, ui, însă în să aceas ace asta ta nu se deschidea. Am încercat iarăşi, dar nimic. Am urcat încă în că o dat d atăă şi am apăs ap ăsat at buton b utonul, ul, însă în să fă f ă ră rezult re zultat. at. Am A m su suna natt apoi ap oi să s ă cer ajuto aju torul rul ad admin ministr istrato atorul rului. ui. Mi-a răspuns soţia lui care mi-a zis că nu era acasă şi că veniseră de dimineaţă să repare liftul. Le-a telefonat şi i s-a zis că probabil nu vor putea reveni în ziu ziuaa aceea ace ea,, ci mai ma i de degra grabă bă a doua do ua zi dimine dim ineaţă aţă,, l-am cerut ceru t numărul num ărul firmei, am intrat în casă, casă, căci din fericire fericire îmi îm i păstrasem cheia şi telefonul în î n buzunar, buzunar, pe urmă i-am telefonat soţului meu. L-am rugat să-i sune şi el şi să-i roage să se întoarcă, fiindcă aveam trei copii şi rămăseseră în lift genţile lor de şcoală şi geanta mea în care erau destul de mulţi bani, cărţile de credit, paşaportul, permisul de conducere şi altele. Am înce în cepu putt să intru in tru în panic pa nică, ă, iar fiul fi ul nostr no stru u cel mare s-a întristat pentru că nu putea să-şi facă lecţiile şi nici să-şi ia geanta cu cărţile de şcoală pentru a doua zi. zi. Atunci m-am gândit să fac rugăciune către către Sfântul Nichifor. Am luat cartea cu viaţa lui şi i-am spus: „Ajută-ne, te rog. Sfinte Nichifor, căci nu ştiu ce se se va întâmpla.” Apoi Ap oi am adăugat: a dăugat: „Cred „Cred,, Doamne, ajută necredinţei mele!” Mi-am făcut cruce şi am sărutat icoana de pe copertă. După puţin timp, auzind-o pe vecină deschizând uşa apartamentului ei, am ieşit şi i-am spus ce s-a întâmplat şi să fie atentă pentru că mă temeam să nu mi se fure geanta geanta dacă se va deschide uşa liftului şi nu voi fi acolo. Mergând vecina la uşa liftului, liftului, îndată înda tă s-a deschis! deschis! Apro Ap roap apee că c ă am plâns plâ ns de uim u imire ire şi de d e bucurie buc urie,, iar când m-am întors în casă, casă, am mers şi i-am mulţumi m ulţumitt Părintelui, i-am sărutat iarăşi icoana şi m-am în-

io 6

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

chinat. Seara am citit câteva tropare în cinstea sa. sa. Nu am spus nimănui nimăn ui nimic despre toate acestea, nici măcar m ăcar soţului meu.

Caroline Marcopoulos At A t e n a , 7 i u n i e 2 0 10 Prin prezenta scrisoare către cuviosul Monah Simon, aş vrea să vă povestesc o minune pe care am trăit-o prin mijlocirea dumnezeiască a Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Nichifor Leprosul. înc în c ă de la o vârs vâ rstă tă fraged fra gedăă m ă confru con frunt nt cu grava problemă a diabetului zaharat. Astfel, uneori apar diferite probleme ale ficatului care îmi înrăutăţesc starea sănătăţii. Pe 4 mai 2010 urma să fac o investigaţie a ficatului la Spitalul Evanghelismos, la recomandarea recomanda rea medicului med icului meu, care a descoperit că o parte din organ era deja iremediabil irem ediabil distrusă. Ace A cest st fapt fap t m -a îngr în grijo ijora ratt în m od de deos oseb ebit it şi timp de mai multe zile am stat închis în chilie, rugându-mă cu lacrimi. Pe u mai urma să primesc rezultatul rezultatul investigaţiei, investigaţiei, de aceea în ajun am înmulţit rugăciunea. rugăciunea. în î n timp ce mă rugam mi s-a dus gândul la Cuviosul Nichifor Leprosul, despre care auzisem cu câţiva câţiva ani în urmă urm ă la o Chilie din Sfântul Sfâ ntul Munte. Munte. Astfe Ast fel, l, toată to ată noa n oapte pteaa am priveg pri veghea heat, t, cerând cerâ nd ajuto a jutorul rul Născătoarei de Dumnezeu Dumn ezeu şi al Cuviosului. Cuviosului. în î n dimin dim inea eaţa ţa următo urm ătoare are,, când cân d nelin ne linişt iştea ea mea me a atinsese punctul culminant, aşteptând să mi se spună cât de mult era afectat ficatul, am fost uimit să-l aud pe doctor dându-mi vestea că nu existau motive de îngrijorare îngrijora re întrucât întrucâ t analiza ieşise bună.

M i n

u n i

10 7

Pentru siguranţa rezultatelor şi spre surpriza doctorilor, am repetat în aceeaşi zi analiza, iar pe 18 mai am primit rezultatul care arăta că ficatul era sănătos. Sunt încredinţat că această minune a proniei Iui Dumnezeu se datorează îndrăznelii Cuviosului Nichifor, pe care de atunci îl socotesc ocrotitorul meu neadormit. Voi comanda o icoană a sa pentru a o ţine în chilie. chilie. Cu dragoste în Hristos, M onahul Asterios A postolu, postolu, M ănăstirea ănăstirea Asom aton P etraki etraki La o Liturghie care s-a săvârşit-o săvârşit-o la Chilia noastră din Atena, a venit să slujească părintele Constantin Vastakis. Vast akis. L-a înso în soţi ţitt şi prezbite pre zbitera ra lui. După Du pă ce s-a sfârşit Sfânta Liturghie iar părintele împărţea anafura, prezbitera a întrebat: „Cine a fost celălalt părinte?” Toţi au răspuns surprinşi: „Care părinte? N-a fost niciim alt părinte aici.” Atunci prezbitera a zis: „Eu am văzut că în timpul Sfintei Liturghii a intrat un părinte, părinte, s-a închinat la icoana Născătoarei Născătoarei de Dumnezeu D umnezeu şi s-a îndreptat îndr eptat spre camera alăturată.” alăturată.” Şi se întreba întreb a cine să fi fost acela. acela. A doua do ua zi n e-a e- a m ărtur ărt urisi isitt că atunc atu ncii când cân d au veni ve nitt la Sfânt Sfâ ntaa Litur Li turgh ghie ie şi s-a s -au u închi înc hina natt la l a moaştel moa ştelee Sfântului Nichifor, a simţit o mireasmă puternică şi şi-a spus în gând: „Cu multe miresme miresme au mai m ai uns sfintele moaşte”. Noaptea, însă, l-a visat pe Cuvios, i-a văzut de aproape chipul, chipul, aşa cum este zugrăvit zugrăvit în icoană, purtând fesul fes ul călugăresc, şi l-a recunoscut recun oscut ca fiind fiind acela pe care îl văzuse în timpul Liturgh Liturghiei iei.. După câteva luni, luni, tot ea ne-a ne -a povestit că în timp

io8

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

ce asculta ascu lta citindu-se cartea despre Cuviosul Nichifor la postul de radio radio al Bisericii Pireului, Pireului, l-a văzut aievea aievea stând lângă icoane. Când s-a încheiat emisiunea, pe la ora 1:30-2:00 noaptea, camera prezbiterei s-a umplut ump lut de o mireasmă îmbătătoare, îmbătătoare, iar ea a început început să-i mulţumească Cuviosului pentru cinstea pe care i-a făcut-o făcu t-o şi pentru pentr u bucuria bu curia pe care i-a dărui dăruit-o. t-o. *** Relatare a unui monah în legătură cu Sfântul Nichifor Nichifo r Leprosul: Leprosul: „O doamnă pe care o cunosc, Caliopi Hagigriva din Larisa, m-a informat, după ce mai întâi a citit viaţ vi aţaa Cu Cuvios viosulu uluii Nichifor, că atunc atu ncii când cân d a rămas răm as însărc îns ărcina inată, tă, doctori doc toriii i-au i-a u spus sp us că va naşte naş te o fetiţă. într în tr-o -o noapte, noap te, l-a l- a vi visa satt pe Sfânt Sfâ ntul ul Nich Ni chifo iforr care i-a spus ca pe copilul ce se va naşte să îl numească Nichifor. Ea, uimită, i-a zis că nu va naşte băiat ci fată, după părerea doctorilor. Atunci Cuviosul i-a spus că aceia se înşelau, copilul era băiat şi să îl numească num ească Nichifo Nichifor. r. S-a trezit nedumerită şi uimită, neputând găsi o explicaţie. Mai târziu, când a mers la doctor pentru o nouă consultaţie, doctorul i-a spus că s-a făcut o greşeală şi că avea băiat, ceea ce s-a adeverit la naştere.” Ierom onah ul Luca, Luca, M ănăstirea ănăstirea X enofont, Sfântul M unte Athos Ka lim lim nos, 8 ian ua rie 2012 2012 Cinstite părinte Simon, la culegerea de minuni ale Cuviosului Nichifor, am vrea să adăugăm şi

M i n

u n i

10 9

minunea săvârşită s ăvârşită cu noi. noi. Cândva, Maica Evsevia, care se îndeletniceşte cu zugrăvirea icoanelor, şi-a fracturat radiusul mâinii drepte chiar când am primit comanda să pictăm catapeteasma Bisericii Sfântul Partenie din Lampsakos. într în tr-o -o seară sea ră din perio pe rioad adaa în care a trebu tre buit it să stea cu mâna în ghips, a ascultat la postul de radio al Bisericii Pireului viaţa şi minunile Sfântului Nichifo Nichifor, r, după care cu zdrobire zd robire de inimă l-a rugat să o tămăduiască, tămăduiască, făgăduindu-i făgăduin du-i că îi va picta icoana. în aceeaşi clipă şi-a putut mişca degetele de la mână fără să simtă vreo durere. Apoi, Ap oi, cum cu m a scos ghipsul ghi psul,, m âna ân a i s-a tămădu tăm ăduit it întru înt ru totul totu l după dup ă num nu m ai dou d ouăă şedinţ şed inţee de fizioterap fizio terapie, ie, şi a început să picteze catapeteasma. îndată după aceea şi-a ţinut şi făgăduiala. îndr în drăz ăzni nim m să v ă rugăm, rug ăm, da dacă că este est e cu putinţă, putin ţă, să trimiteţi o părticică din sfintele sale moaşte şi mănăstirii noastre, noastre, ca să-l avem ajutător ajutător în nevoinţa noastră duhovnicească. duhovnicească. Cu mulţumire mulţu mire şi respect. M onahia Agni, Igum ena M ănăstirii Născătoarea Născătoarea de Dum nezeu Eleusa O monahie mo nahie suferea de cumplite ameţeli şi dureri de cap de mai bine b ine de douăzeci două zeci de ani. Nu putea sta jos, jo s, nu p ut utea ea să se s e înto în toar arcă că la drea dr eapta pta sa sau u la stâng s tânga, a, iar cu trecerea timpului starea i se înrăutăţea. Cu cinci luni în urmă a citit cartea despre Cuviosul Nichifor. Monahia a fost mişcată de viaţa lui şi a înce în cepu putt să îl roage roa ge fierbin fier binte: te: „Sfin „Sf inte te al meu, me u, tu t u care ai

110

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

răbdat atâtea dureri şi ai suferit atât de mult, ia-mi ameţelile căci nu mai pot îndura şi tămăduieşte-mi capul capul.” .” Şi pe loc s-a vindecat. De atunci nu a mai m ai luat medicamente. (convorbire (convorbire telefonică, telefonică, ianuarie ianu arie 2012) La începutul lunii octombrie a anului 2011, un executor judecătoresc mi-a adus programul de lici taţie ce urma să se desfăşoare pe 30 noiembrie pentru magazinul pe care îl deţin, deoarece semnasem ca girant pentru datoria soţului meu, m eu, care nu reuşise să o plătească la timp. timp. M-am mâhnit mult, m-am tulburat şi nu ştiam ce să fac, căci dădusem toate economiile pe care le aveam pentru stingerea datoriei soţului. Noaptea, dormeam numai num ai două-trei ore, ore, iar ia r apoi mă trezeam, trezeam, şi cu o cumplită nelinişte încercam să găsesc o soluţie ca să opresc opresc licitaţia. Datoria era de 26.000 26.00 0 de euro, euro, din care banca deja ceruse 20.000. Zilele Z ilele treceau, treceau, iar eu, eu, tot to t ce am putut put ut strânge, strânge, lăsând toate neachitate, a fost suma de 2.500 de euro. euro. Pe 10 noiembrie m-am trezit iarăşi tulburată, la ora şase dimineaţa. Fără să îmi dau pătura de pe faţă, faţă, primul meu gând a fost: „Ce „Ce se va întâmpla întâ mpla cu datoria?” Nici n-am apucat apuca t să-l termin, termin, că deodată, deodată, din partea dreaptă, dreaptă, mi s-a înfăţişa înfă ţişatt pentru o clipă şi de nicăieri un chip de monah. Am aruncat pătura cât colo, m-am ridicat pe pat şi am zis numai: „Dumnezeul meu, ce-a fost asta?” Apoi Apo i mi-am m i-am făcut semnul crucii. M-am uitat în jur, dar n-am văzut nimic. Am deschis radioul ca să ascult orice s-ar fi dat la ora aceea şi să mă liniştesc. liniştesc. A fost fo st de d e necre ne crezut zut,, o adevăr ade vărată ată min m inun une! e! Radiou Rad ioull

M in

u n i

m

era pe frecvenţa postului Bisericii Pireului, iar în ceasul acela aveau o emisiune emisiun e despre viaţa via ţa Cuviosului Cu viosului Nichifor Leprosul, fiind aproape la jumătate. Am ascultat cu atenţie, am uitat de problemele mele, m-au mişcat, m-au mâhnit şi am plâns pentru chinurile Cuviosului şi mi-am spus să mă liniştesc căci are are Dumnezeu Dum nezeu grijă. grijă. De trei ori am căutat în librării cartea cu viaţa Sfântului, dar nu am găsit-o. Până la urmă am cumpărat-o la comandă. După ce am primit-o am rămas fără cuvinte şi m-am cutremurat: cutremurat: în icoana de pe coperta cărţii am reomoscut tocmai chipul care mi se înfăţişase în dimineaţa aceea. Cum de numai în acel ace l m omen om entt de desc schi hise sese sem m radioul, radio ul, ia iarr în î n nopţi no pţile le în care stătea stă team m tre t reaz azăă nu n u se întâ în tâm m pl plas asee acest aces t lucru? luc ru? Am A m luat lu at cartea, am citit-o citi t-o şi am recitit-o, reci tit-o, m -am rugat rug at Sfântului Nichifor, urmând să merg la licitaţie cu doar 2.500 de euro euro,, bucuro b ucuroasă asă şi şi împăcată. împ ăcată. Nu m-am mai trezit din pricina coşmarurilor, coşmarurilor, ci m-am m -am liniştit. Până la data de 30 noiembrie 20u, ora u, banca cerea 20.000 de euro. Atunci m-am rugat Sfântului Nichifor să mă ajute, căci aceia nu înţelegeau nimic şi urma să-mi pierd magazinul. în acea ace a di dim m ineaţă ine aţă,, la ora u .30 .3 0 s-a petre pe trecut cut ceva ce n-am să uit niciodată. M-a sunat pe mobil mob il acelaşi funcţiona func ţionarr rigid care îmi ceruse 20.000 20.0 00 de euro, euro, având un glas cu totul schimbat, liniştit, ca dumnezeiesc, şi m-a întrebat: „Doamnă Panaiota, aveţi să ne daţi suma de 2.000-2.500 2 .000-2.500 de euro ca să oprim licitaţia?” Mi s-au înmuiat picioeirele şi am căzut în ge nunchi, iar lacrimile nu mai conteneau. Cuviosul Nichifor a fost tot timpul lângă mine, din ziua în care care mi s-a arătat şi până în acea clipă. clipă. Licitaţia nu

112

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Le pr

o su l

s-a mai ţinut, banca a primit cei 2.500 euro şi s-a hotărât hotărâ t ca datoria să fie achitată ach itată în rate lunare. O vedenie, im post de radio, o carte, un Cuvios viu vi u care car e a intra int ratt în viaţ vi aţaa mea. me a. M ă rog ro g şi îi m ulţum ulţ umesc esc pentru pen tru ajutor ajutor.. Niciodată nu auzisem şi nu citisem despre Cu vios vi osul ul Nich Ni chifo iforr Leprosu Lep rosul. l. Nici Nic i nu ştiam ştia m că există. exist ă. Dar pentru că el ne iubeşte şi se roagă pentru noi toţi, a auzit şi a simţit durerea şi neliniştea mea, şi astfel a venit şi m-a cerceta cercetat. t. îţi îţ i mulţu mu lţume mesc sc.. Doam Do amne ne lis lisus usee Hrist Hr istoas oase! e! Mulţumesc, Cuvioase Nichifor Leprosul! Pa na iota N., N., At A t e n a At A t e n a , 4 m a r t i e 2 0 12 Părinte Simon, vă doresc toate cele bune şi vă cer cu smerenie binecuvântarea. Despre Cuviosul Nichifor am aflat într-o seară de sâmbătă de la o emisiune a postului de radio al Bisericii Pireului. Pireului. Am fost mişcat de viaţa, smerenia şi credinţa sa. în î n ul ultim timii ii ani an i m-am m -am chin ch inui uitt cu o pro p robl blem emăă gine gi ne cologică, hemoragii puternice, iar doctorii mi-au spus că trebuie să mi se facă histerectomie. Timp de câteva luni am făcut şi o terapie cu injecţii, ca ultimă ultim ă soluţie înainte de operaţie, operaţie, însă dacă avea să apără iarăşi hemoragia, trebuia să mă operez fără întârz înt ârzier iere. e. în seara în care car e am a m au auzi zitt de d e Sfânt Sfâ ntul ul Nich Ni chifo iforr am avut iarăşi hemoragie. Am început să mă rog lui şi m-am hotărât să găsesc cartea despre viaţa sa pe care aţi aţi scris-o dumneavoastră. dumneavoastră. Am A m rugat o verişoară care lucrează în centrul Atenei să mi-o cumpere.

M in

u n i

113

Aşt A ştep epta tam m cu neră ne răbd bdar aree să m i-o aducă, adu că, însă în să mi-a mi -a telefonat să-mi spună că nu se mai găsea şi că o va căuta iarăşi în cursul săptămânii următoare. M-am întris înt rista tat, t, da darr mă m ă rug r ugam am Sfânt Sfâ ntulu uluii în î n fiecar fie caree zi. într în tree timp, timp, hemoragiile hemo ragiile continuau dar d ar nu mă nelinişteau nelinişteau deloc, căci înlăuntrul meu credeam că de cum voi ţine cartea în mână, vor vo r înceta. înceta. După cincisprezece zile verişoara mea m ea mi-a m i-a adus cartea. cartea. Am citit-o citit-o pe toată în aceeaşi seară. seară. A doua zi eram complet vindecată. De atunci atun ci mă rog ro g în fiecare zi Cuviosului Cu viosului Nichifo N ichiforr şi îi cer ajutorul. Ţin Ţ in cartea la căpătâi şi îmi dă pace şi bucurie.

Vasi Vasili liki ki Ampa Ampario riotu tu Corint, 22 februarie 2012 Părinte Simon, mă numesc Panaioti şi vă scriu despre o minune care s-a petrecut în casa noastră din Corint, pe 29 ianuarie 2012. într în tr-o -o seară, am au auzit zit la post po stul ul de radio rad io al Bi Bise se ricii Pireului vorbindu-se despre Sfântul Nichifor Leprosul. I-am cumpărat cartea şi am citit-o împre ună cu soţia mea, Maria. Maria. Avem Ave m un nepo n epot, t, MihaliMih ali-Pa Pana naiot ioti, i, în vârst vâr stăă de opt ani, elev în clasa a doua. în zilele de 28-30 ianuarie, a început să citească şi el despre viaţa şi minunile Sfântului. Duminică, pe la ora 18.00, a ajuns la pagina pagin a la care se află fotografia cutiei cu sfintele sale moaşte. L-am auzit atunci strigând: „Mătuşă Maria, cartea scoate un miros frumos, mai frumos decât tămâia!!” Ne-a N e-a dat-o dat-o şi nouă să mirosim, însă în să noi nu simţeam mireasma. Soţia mea a început să plângă, iar eu eu am zis zis:: „Minunat „Minuna t este Dumnezeu întru sfinţii Săi!”

114

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

îi î i mulţu mu lţum m im Sfânt Sfâ ntul ului ui N ichifo ich iforr pent pe ntru ru că şi-a făcut simţită prezenţa nepotului nostru MihaliPanaioti. Panaioti. Fie ca toţi copiii să aibă binecuvântarea sa! Cu dragoste în lisus Hristos H ristos,, Panaioti în anul an ul 2011 20 11 mă aflam afla m într în tr-u -un n mare ma re impa im pass finan fin an ciar. Se apropia nunta fiicei mele, iar banii nu-mi ajungeau nicicum. Neavând altă soluţie şi fiind foarte tulburată, am început să joc la loterie şi la alte jocuri de noroc, ca să încerc să rezolv problema urgentă a familiei fam iliei mele. într în tr-o -o noapte noa pte l-am l -am visa vi satt pe Sfân S fântul tul N ichifo ich iforr care mi s-a prezentat, iar apoi mi-a spus mustrător; „Să nu mai m ai joci jocuri de noroc!” Menţionez că auzisem auzisem despre Sfânt, însă nu avusesem nicio legătură per sonală cu el până atunci şi nici nu n u ştiam cum arată. arată. M-a tulburat mult glasul lui. Vorbind Vorbind despre aceasta cu im prieten de familie, un om credincios credincios şi serios, serios, acela mi-a spus: spus: „Ai „A i primit mesajul. De acum înainte să fii fii mai m ai atentă!” în perioada pregătirilor de nuntă, nuntă, Sfântul Sfântu l mi-a m i-a apărut iarăşi în vis şi mi-a m i-a zis: „Vrea „Vreau u să vii vi i în sa satul tul meu.” Am mers, me rs, num nu m ai din d in ascultar ascu ltare. e. Cu trecerea timpului, problemele financiare ale familiei mele s-au rezolvat şi am mai respirat puţin. A avu a vutt loc lo c şi nun n unta ta,, slavă slav ă Domn Do mnul ului! ui! Tot în 2011, fiul meu a avut un proces legat de o problemă profesională, profesională, căci primise o reclamaţie care îl privea pri vea însă în să pe p e fostu fo stull prop pr oprie rieta tarr al afacer afac erii ii sale. sale . Noi tulburări şi nelinişti. Având experienţa anterioară cu Sfântul, am început să citesc cartea cu viaţa sa, de mai m ai multe mu lte ori ori,, ca pe o rugăciune. Aproape Aproa pe că am învăţ în văţatat-o o pe p e de rost ro st tot reci r ecitin tind-o d-o!.... !.... Procesu Pro cesull a avut avu t

M i n

u n i

115

loc, iar ia r fiul fiul meu a fost găsit nevinovat. în anul an ul 2013 am fost fos t la un congres. cong res. î n prim pr imaa zi, în sala sa la în care se desfă de sfăşu şura ra congres con gresul, ul, am simţit sim ţit o mireasmă deosebită. Intrând, am văzut o icoană a Sfântului Sfântulu i Nichifor. Nichifor. Era o icoană de hârtie, înrămată, pe care o adusese o doamnă. Până la sfârşitul zilei, acea mireasmă m-a însoţit pretutindeni. pretutindeni. La început început am crezut că era vreun parfum, dar niciuna dintre doamnele prezente acolo nu-şi dăduse cu un astfel de parfum. Apoi am zis că venea de la nişte flori, dar când m-am apropiat, am constatat că nici ele nu miroseau miro seau aşa. a şa. Toată se seeu'a aceea, ch chiar iar şi dup d upăă ce m-am retras în camera mea, oriunde aş fi mers, mă învălu înv ăluia ia acea m inun in unată ată mireasm mire asmă. ă. A doua do ua zi, când am mers iarăşi în sala congresului, aerul era acum cel obişnuit. îl î l am a m pe p e Sfânt Sfâ nt la mare m are evlavie. ev lavie. î l consid con sider er priet pr iete e nul şi sprijinitorul meu nepreţuit. Seara, nu adorm până ce nu „îi vorbesc” şi nu îi sărut icoana, pe care o am pe noptieră, alături de mine. Şi în fiecare zi îl rog să mă aibă în paza pa za sa, pe mine, pe familia fam ilia mea şi lumea întreagă.

Egio, 13 ianuarie 2013 Vă sc scriu riu dint di ntr-u r-un n mic oraş ora ş al Pelopone Pelop onezulu zului, i, Egio (Ahaia), deoarece am citit anul trecut cartea dumneavoastră despre Cuviosul Nichifor Leprosul, pe care nu îl cunoşteam deloc. M-a mişcat mult povestea vieţii sale şi m-am m -am hotărât să-l rog pentru o problemă pe care o aveam de multă m ultă vreme. De mulţi ani aveam la cap mici lipomuri, în număr de aproximativ treisprezece, dintre care unele creşteau repede şi mă dureau. îndepărtasem

u6

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

trei dintre ele, cu mulţi ani an i înainte, şi poate de aceea s-au înmulţit apoi atât de repede. L-am rugat pe doctorul care mi le îndep îndepărtase ărtase pe cele vechi să mai elimine câteva câteva,, însă el mi-a m i-a recomandat să nu le mai deranjez deloc. M-am rugat fierbinte Sfântului lui Dumnezeu şi mi-am închinat închina t capul cu icoana de pe coperta cărţii, cărţii, iar după câteva zile am constatat că cele trei lipomuri mai mari, m ari, care mă dureau dure au şi creşteau surprinzător de mult, au regresat, iar celelalte au stagnat. Rugând-mă Rugând-m ă Sfântului, i-am promis prom is că vă voi scrie despre mijlocirea sa minunată, lucru pe care l-am ne^ijat, din păcate, timp de mai multe luni. Astfel, unul dintre lipomuri, singurul vizibil în partea de sus a fhmţii, continuă să crească din pricina nerecunoştinţei mele. Vă rog smerit să-i cereţi Cuviosului Nichifor să mă ierte. ierte. îi î i m ul ulţum ţumes escc m ul ultt Sfânt Sfâ ntul ului ui lui Dum Du m neze ne zeu u că a ascultat cererea cererea mea cea păcătoasă şi vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru frumoasa carte pe care aţi scris-o. Vă doresc un an nou binecuvântat în Domnul. Cu smerită plecăciune plecăciun e vă cer binecuvântarea,

Lefcothea Prasinu Megara, 21 ianuarie 2013 Aş A ş dori do ri şi eu să da dau u slavă slav ă Sfintei Sfin tei Treimi Tre imi şi m ul ultt pătimitorului Sfânt Nichifor Leprosul, care a făcut făcu t şi cu noi, smeriţii robi ai lui Dumnezeu, minunea sa. Fiul meu suferea de depresie, o boală care îl chinuia şi îl ţinea închis într-o cameră întunecată. Nu avea nici puterea şi nici dispoziţia să se ridice din pat, nici măcar m ăcar ca să mănânce. Stătea numai acoperit

M i n

u n i

117 117

cu pătura şi plângea ziua şi noaptea. L-am dus la mulţi doctori, însă din păcate rezultatul era acelaşi. Ne rugam neîncetat n eîncetat să se facă bine şi să nu rămână în patul durerii de la patruzeci patruz eci şi cinci de ani. într în tr-o -o seară, a veni ve nitt nepo ne poat ataa noast no astră ră şi ş i nen e-aa adus adu s cartea despre Sfântul Nichifor N ichifor Leprosul. Când a scos cartea din geantă, a răspândit o mireasmă plăcută! S-a închinat la icoana de pe copertă mai întâi fiul meu, care se ridicase bucuros din pat! Apoi ne-am înch în chin inat at şi noi no i şi l-am l-a m ruga ru gatt pe Sfânt, Sfân t, cu lacrim lac rimi, i, să ne ajute. După trei zile a venit iarăşi nepoata noastră şi ne-a adus şi icoana Sfântului. L-am închinat închin at pe fiul meu cu ea, iar după douăzeci de minute Sfântul Nichifor ne-a arătat marele său har. Bolnavul s-a ridicat din pat, a mâncat, a râs, după o perioadă de doi ani şi jumătate, jum ătate, ca şi cum ar fi fost alt om! Am dat d at slavă Cuviosului şi am zis: „Sfântul Nichifor a făcut o minune!” A fost fos t ultim ult imaa zi în care fiul fiu l meu m eu a bolit. bo lit. De atunc atu ncii a revenit la cele obişnuite, cu poftă de viaţă, de muncă, iar ochii lui au încetat a mai vărsa lacrimi fierbinţi. fierbinţi. A începu înc eputt să meargă iarăşi la serviciu. serviciu. Sfântul să îi fie apărăt apărător, or, lui lu i şi întregii lumi! Slăvit să fie numele cel sfânt al Cuviosului Nichifor! A. A . M.

N. Kosmos, 18 februarie 2014 Cinstite părinte Simon, binecuvântaţi! îngă în gădu duiţ iţi-m i-mii să v ă poves po vestesc tesc şi mărtu mă rturia ria mea me a despre intervenţia minunată a Sfântului Nichifor în viaţ vi aţaa fam f amili iliei ei mele. Acu A cum m doi do i ani, sora mea a fost fos t diagn dia gnos ostic ticat atăă cu

ii8

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

cancer la sân, în fază incipientă. După intervenţia chirurgicală au urmat şedinţele de chimioterapie, în luna lun a octom oct ombrie brie a anulu an uluii 2013, din pricin pri cinaa medicamentelor a suferit un şoc alergic, având corpul acoperit cu eczeme ce îi provocau mâncărimi mân cărimi cumplite şi dureroase. Timp de două luni nu a putut dormi deloc, din cauza mâncărimii, întreg corpul devenindudeven indu-ii o rană. Cu toate încercările doctorilor, în loc să se se amelioreze, amelioreze, starea ei mai mult se înrăutăţea. Când am vizitat-o, i-am vorbit despre Sfântul Nichifor Leprosul, de care nu auzise până atunci, şi i-am dăruit o mică icoană a lui. Seara, după cum mi-a povestit, s-a rugat Sfântului, şi întinzându-se în pat a luat icoana în braţe. în câteva minute a adormit, dormind prpfund până a doua zi. Când s-a trezit, îi trecuse mâncărimea, iar în câteva zile au dispărut toate eczemele şi semnele semn ele de pe corpul ei. Atâ A tâtt eu cât câ t şi fam fa m ili iliaa m ea simţim sim ţim nevoia nev oia să ne exprimăm recunoştinţa faţă de Dunmezeu cel în Treime, pentru marea Lui binefacere de a ne dărui în zilele zi lele noast no astre re un doctor doc tor atât atâ t de minun min unat at şi grabni gra bnicc ajutător ajutător,, pe Sfântul Sfântu l Nichifor Nic hifor Leprosul. Cu multă m ultă dragoste în Hristos, Hristos, Pr. Pr. Con stantin Scartu lis paroh la Biserica Biserica înălţarea D om nului Tesalonic, 2011 Era ajunul Crăciunului, anul 2011. M-am trezit cu o durere de frunte şi de ochi. Am stors câteva vezic ve zicule ule,, durere dur ereaa ss-aa înteţit înt eţit,, a încep înc eput ut o cumpli cum plită tă mâncărime, iar apoi faţa mi s-a umflat şi s-a deformat. Mai târziu s-a constatat că fruntea, faţa şi un ochi îmi erau afectate de herpesul zoster.

M in

u n i

119

Doctorul m-a pregătit de mari dureri d ureri şi mi-a m i-a prescris prescris tratament pentru nevralgii. nevralgii. Toţi îmi spuneau că voi avea dureri îndelungate, poate chiar şi timp de un an. De menţionat că de mulţi ani sufăr de o boală gravă a sistemului sistemulu i nervos central. Toate Toate acestea acestea m-au m -au speriat pe moment. însă îns ă miam amintit am intit de de Sfântul Nichifor şi i-am cerut soţului să-i cumpere Paraclisul, cum c um a şi făcut. Din acea clipă nu m-am mai temut de nimic. Ştiam că bunul şi de minuni făcătorul meu Sfânt nu va îngădui să sufăr. Iar minunea s-a şi săvârşit! De atunci nu am mai simţit durere nici pentru o fracţiune de secundă. Din ziua aceea citesc zilnic Paraclisul Cuviosului Nichifor şi mă rog lui pentru familie şi pentru mine. mine. ***

E.P. Tesalonic, 2011 20 februarie 2012

Eram certată cu fiica mea de aproape doi ani, din lucruri mărunte, şi deşi locuieşte cu un etaj mai sus,, nu cobora nici măcar sus m ăcar să îmi îm i arunce o privire. Cu toate acestea, acestea, ne iubim foarte foa rte mult. La trei-patru zile după ce am început să mă rog Sfântului, s-a deschis uşa, căci are întotdeauna la ea şi cheia casei mele, şi am văzut-o dintr-o dată că intră, zâmbitoare, aşa cum mi-am închipuit şi cum i-am cerut Cuviosului. îi î i m ulţum ulţ umes escc din d in tot sufl s ufletu etull Sfâ S fânt ntul ului ui Nichifo Nic hifor! r!

Maria Maria Arghiridu M ă numesc num esc Ca Caliop liopii Zie ieik ikaa şi ei eim patru pa truzec zecii şi cinci c inci de ani. Pe 7 iulie 2012, doctorii m-au diagnosticat

120

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

cu cancer de gradul trei la vezica urinară. urinară. Era vorba de o tumoră de 5 cm care îmi îm i acoperea jumătate jumătate din vezică vez ică.. Am A m renu re nunţa nţatt imed im ediat iat la fumat, fum at, la băutu bă uturil rilee a l coolice, la consumul de zahăr şi la produsele de panificaţie. După cinci şedinţe de chimioterapie, chimioterapie, analizele a nalizele au arătat o şi inflamaţie inflama ţie a ganglionilor ganglionilo r limfatici. Doctorii mi-au dat 10% şanse de recuperare. Muream. Eram speriată şi aveam dureri puternice. Cum era şi firesc, când familia mea a auzit veştile, veştile, s-a tulburat. tulburat. Mama a fost fo st cea care m-a sprijinit sprijin it mult. mult. Când am văzut-o că se se roagă, roagă, m-am aşezat lângă ea şi am început să citesc şi eu slujba Sfântului Nichifor împreună împreun ă cu ea. ea. Mă rugam să mă m ă număr num ăr şi şi eu printre cei 10% care supravieţuiesc acestei boli. Pe 29 29 ianuarie i anuarie 2013 am intrat in trat în operaţie. Aceasta Acea sta a durat opt ore. Mi-au îndepărtat vezica şi tot cancerul vizibil. Cu toate acestea, acestea, doctorul a spus că a observat o mărire a ganglionilor limfatici care se întăr în tărise iseră, ră, lucru luc ru ce sugera sug era exist ex isten enţa ţa unui unu i alt a lt cancer. cancer. Am A m continuat contin uat să mă rog Sfântul Sfân tului ui m eu şi credea cre deam m cu toată inima că eram în siguranţă şi că avea să mă scape. Pe 5 martie 2013, doctorul m-a înştiinţat că tu mora a fost iarăşi analizată de consiliul doctorilor şi că nu mai m ai prezenta p rezenta nicio urmă ur mă de canc cancer er.. Minunea se petrecuse! Rugăciunile sunt ascul tate! Vă rog să aveţi credinţă! Tesalonic, 28 octombrie 2012 Aş A ş dori d ori să vă povest p ovestesc esc o minu m inune ne pe p e care ca re Sfântul Sfân tul Nichifor, Nichifor, cu harul lui Dumnez D umnezeu, eu, a săvârşit-o cu noi.

M i n

u n i

12 1

Soţul meu a trebuit cândva să depună docu mentele justificative pentru pensionare, dar Admi nistraţia Financiară ne-a cerut suma de 5.000 de euro, euro, în caz contrar cont rar neaco ne acordâ rdând ndu-i u-i pensia. pen sia. Noi nu aveam nicidecum această sumă. sumă. M-am retras retras în rugăciune şi i-am povestit problema problema unui părinte de la Sfântul Mormânt din Ierusali Ierusalim, m, pe care îl cunoşteam. cunoşteam. Aces Ac esta ta mi-a mi -a zis: z is: „Să cumpe cum peri ri cartea ca rtea despre des pre Sfân Sfâ n tul Nichifor Leprosul, şi el te va ajuta.” ajuta.” Adev Ad evăr ărul ul este că au auze zeam am pent pe ntru ru prima pri ma da dată tă de Sfântul Nichifor. Am citit cartea şi m-a impresionat foarte mult viaţa sa. L-am rugat pentru problema noastră, s-au găsit cei 5.000 de euro şi pensia a fost acordată. Mare este este harul său! ***

27 octombrie 2013 Locuiesc în Melbourne, Melbourne, Australia. în februa feb ruarie rie 2013, un vă vărr m i-a trim tri m is cartea car tea cu viaţ vi aţaa Sfântu Sfâ ntului lui Nich Ni chifo iforr Leprosul. Lepro sul. Am A m prim pri m it-o it- o şi am înce în cepu putt să o citesc. Am A m citit citi t aproa ap roape pe jumăta jum ătate, te, iar seara sea ra am m ers la culcare. însă mă apucase o puternică durere de cap. Atun At unci ci m -am gând gâ ndit it la m inuni inu nile le Sfânt Sfâ ntulu uluii Nichifor, N ichifor, despre care citisem mai devreme, şi l-am rugat fier binte să-mi să-m i ajute. ajute. Durerea s-a oprit chiar atunci! Să avem parte de binecuvântarea sa!

Atan Atanas asie ie An Anton toniu iu Părintele Nicolae Sigalas din Santorini ne-a povestit: „Pe Cuviosul Cuviosul Nichifor N ichifor Leprosul îl cunosc cun osc de mult

122

Sf

â n t u l

N

ic h if o r

Lepr

o su l

timp şi am o deosebită evlavie faţă de el. Am şi o experienţă personală a mijlocirii sale tămăduitoare în caz c azul ul une u neii mon m onah ahii ii pe care o cunosc. cuno sc. Acea Ac eastă stă mona m onahie hie avea o gravă afecţi afe cţiune une cutan cu tanată ată a picioarelor şi a cerut ajutorul Cuviosului. S-a închi înc hina natt la sfint sfi ntele ele sa sale le moaşte, a făcut făc ut cu ele semnul sem nul crucii deasupra picioarelor şi s-a tămăduit în chip minunat.”

Emporio, Santorini, i martie 2014 Mă numesc Adriana Kritikaki şi slujesc ca paraclisier la Biserica Bunavestire a Născătoarei de Dum Dum  nezeu din Emporio, Em porio, Thira. Thira. Se iveau zorii zilei de 3 ianuarie a anului 2012 când am visat un cuvios părinte care mi-a zis: „Mă numesc numes c Nichifor, Nichifor, şi mâine mâ ine este ziua mea.” mea.” în dim d imine ineaţa aţa zilei de 3 ianua ian uarie rie s-a săvârş săv ârşit it Sfânta Sfân ta Liturghie Liturgh ie la biserica bise rica noastră, iar seara, seara, după dup ă Vecernie, i-am povestit parohului visul pe care l-am avut şi l-am întrebat dacă exista vreun Sfânt cu numele Nichifor, care era prăznuit în acele zile. El mi-a răspuns că există un Sfânt Mucenic Nichifor N ichifor care care se prăznuieşte pe 9 februarie, precum p recum şi Arhiepiscopul Mărturisitor Nichifor 1al Constantinopolului, care e prăznuit pe 2 iunie. Văzând stăruinţa mea de a afla un anumit anum it Sfânt Nichifor N ichifor a cărui zi de prăznuire este în luna iemuarie, părintele mi-a zis: „Mai există şi Cuviosul Nichifor Leprosul pentru care am o deosebită evlavie evlavie.. A adormit adorm it la 4 ianuarie ianua rie şi şi încă înc ă nu a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică. De aceea nu îl putem prăznui oficial. De altfel nici nu avem întreaga întrea ga sa slu slujbă jbă.” .” De când mi s-a petrecut acest minunat lucru.

M in

u n i

123

adică din clipa în care mi s~a arătat în vis, îl cinstesc şi eu pe Noul Cuvios Nichifor şi mă rog cerându-i ajutorul în orice problemă. problemă.

Adria Adriana na Kritik ritikak akii Atena Atena,, 9 febr februa uarie rie 2014 2014 Cu câteva câteva luni în urmă urm ă mi-a picat în mână cartea despre Sfântul Nichifor Leprosul. Atunci am aflat pentru întâia în tâia oară de existenţa lui. lui. înce în cepâ pând nd să răs r ăsfoi foiesc esc p agin ag inile ile şi să cite c itesc sc desp d espre re viaţ vi aţaa Sfânt Sfâ ntului, ului, m -am oprit op rit la fotogr fot ografia afia tunder tun derii ii sale în monahism săvârşită la leprozeria din Hios. Văzâ Vă zând nd acei ochi oc hi mari, mari , gravi şi pătru pă trunz nzăto ători ri care mă priveau, am simţit că acolo era înfăţişată curăţia sufletului sufletului său. Din acel acel moment mom ent s-a născut în inima mea dorinţa de a-i zugrăvi zugrăvi icoana. M-am dus cu mintea la paraclisul de pe insulă, unde acel tânăr, cu o deosebită evlavie şi cuviinţă, având deplina cunoştinţă cuno ştinţă a îndatoririlor sale, primea binecuvântata schimă monahală. După cum se ştie, ştie, a slujit credincios această schimă până în ultima clipă a vieţii sale, iubind adânc pe Dumnezeu şi pe semeni. Nu ştiu dacă prin icoana zugrăvită de mine se poate împărtăşi împărtăş i fie şi şi numai num ai puţin din măreţia mă reţia acestui acestui suflet, ştiu însă că, pe măsură ce înainta lucrarea, o subtilă şi minunată minu nată mireasmă m ireasmă o însoţea de multe ori, mai ales spre seară, pe când priveam icoana din faţa mea şi mă întrebam care va fi rezultatul rezultatul.. Când am terminat-o de pictat, în seara aceea târzie, minunata mireasmă mi-a umplut fiinţa şi casa. îi mulţumesc mulţum esc Sfântului pentru cercetarea cercetarea sa sa.. N.

Cu p r i n s In

troducere

............................................................

No

t ă l a c e a d e -a o p t a e d i ţ i e

Dr

e p ţ i i î n v e c i v o r f i v i i

.............................

.....................................

O VIAŢĂ VIAŢĂ BINE-PLĂC BINE-PLĂCUTĂ UTĂ LUI LUI DUM D UM NEZEU NEZ EU

................

5 8 9

ii

Primii a n i................................ i.......................................... ..................... ..................... ............... ..... 12 Lepros Lepros în insula Hio H ioss ................................................. 18 Monah alături de Sfântul A n tim ti m ...... ......... ...... ..... ..... ...... ...... ...... ..... ....22 ..22 Ultimii ani ai Cuviosului Cu viosului Nichifor, Nichifor, la A te n a ...... ........ ..... ....31 .31 Ador Ad orm m irea ir ea Cuvio Cu viosu sului lui N ichi ic hifo forr................................ 37

Mă r t u r i i .................................... .................................................... ...................39 ...39 Mi n u n i

..........................................................

53

Sfântul Nichifor în tinereţe, deja bolnav de lepră, pe când se afla în Alexandria, Egipt.

Sfântul Antim (stânga) şi Sfântul Nichifor (dreapta) împreună cu alţi bolnavi la leprozeria din Hios.

Nichi For

Recommend Documents