Educaţia religioasă în societatea contemporană Lucrare ştii tiinţ nţifică ifică realiz real izat ată ă de pro prof. Cris Cristin tinaa Elena Elena Roma Roman n Liceul Tehnologic „Petru Poni” —Iaşi
Educaţia religioasă în societatea societat ea contempor contemporană ană
Ş i aducea ad ucea u la E l copi copii, ca să-Şipun ă m âi âini nille peste ei ei, d a r u ce n icii cert certau p e cei ce-i ce-i aduce aduceau au.. Iar Ia r Iisus, Iisus, văzând, S-a S -a m âhnit âh nit şi lele-a a zis: zis: L ă s a ţi co c o p iii să vină la M ine şi ş i nu n u -i opriţi, opriţi, căci că ci a
Educaţia religioasă în societatea societat ea contempor contemporană ană
Ş i aducea ad ucea u la E l copi copii, ca să-Şipun ă m âi âini nille peste ei ei, d a r u ce n icii cert certau p e cei ce-i ce-i aduce aduceau au.. Iar Ia r Iisus, Iisus, văzând, S-a S -a m âhnit âh nit şi lele-a a zis: zis: L ă s a ţi co c o p iii să vină la M ine şi ş i nu n u -i opriţi, opriţi, căci că ci a
In loc (Jc prefaţă Educaţia religioasă este una dintre cele mai nobile şi complexe activităţi umane. Ea se realiz rea lizeaz eazăă în perspe per specti ctiva va unui unui ideal de d e personalitat persona litatee umană, umană, acordat acordat la repere repere culturale culturale şi istorice bine determinate. Prin educaţie, omenirea durează şi dăinuie. Din această perspectivă, o cultură importantă trebuie să ă'tnpuni şi de un învăţământ pe măsură. Prin el îşi construieşte eleme ele mente ntele le dăinuirii sale. sa le. Acest Ace st lucru se întâmplă întâmplă dacă ţinem cont de cele două două mari ari scopu scopuri ri ale educaţiei: primul, să dăm copilului copilu lui cunoştinţe generale generale de care care se va servi servi - acesta acesta este instrucţia , iar celălalt scop este niA pregătim în copilul de azi pe omul de mâine, şi aceasta
este educaţia. Nu achiziţia în sine este valoroasă, ci cum, când şi ce se actualizează atunci când trebuie. Aceste câteva cuvinte se constituie într-o sinteză a lucrării domnişoarei Cristina Roman. Educaţ Edu caţia ia relig r eligioas ioasă ă în societa so cietatea tea contempora con temporană, nă, pentru care facem câteva referiri. Edu caţia religioas relig ioasă ă - o necesitate a fi firi riii umane, umane, (p. 4-7), în primul capitol, capit ol, Educaţia 4- 7),domn domnişoara işoara
Roman subliniază faptul că Religia este un dat divin, o necesitate a firii omeneşti: ,, Religia subiectivă sau internă este comună tuturor oamenilor şi îşi are ca temei predispoziţia religioasă cu care se naşte fiecare om” (p. 7).
specializat* specia lizat* in ed ucarea uc area co piilo r ţi ţi principala princ ipala respo nsabilă nsa bilă In acest sen s, şcoala şcoala tinde tinde să reducă redu că ro M et la unul un ul strict in formativ, form ativ, paroh p aroh ia întâm pină pin ă dificultăţi In dialogul dialogul cu tinerir*( tine rir*( p.I3 ji Se sublin iază de aseme nea rolul Bisericii B isericii In acest aces t triunghi educaţional: „E nevoie nevo ie de o B iserică iseri că vie, p rezentă reze ntă In toate circ um stan ţele vieţii individului. Biserica Biserica nu trebuie să p iard ă con tactul tact ul c u vremu v remu rile şi şi cu oame o amenii nii ei. F uncţiile uncţiile ei întrec spaţiul spaţiul prop propriu riu pent pe ntru ru a se re v ărsa ărs a tn fam fa m ilie ili e şi In comu c omunita nitate'* te'* (p. 16). 16). Rolul Ro lul fie căruia cărui a dintre din tre cei ce i trei factori educ e ducaţ aţionali ionali este e videnţ vid enţiat iat prin aplicaţie aplicaţie pract practică ică,, prin pr in între b ările ări le ches ch esti tion on arul ar ului ui form fo rm ulat ul at la ciclul cic lul liceal, lice al, de către cătr e dom do m niş ni şoara oa ra profesor. Răspun surile ele vilo r susţin susţin necesitatea colaborării colaborării dintre a ceste trei instituţ instituţii. C on cluz iile ch estionarului sunt sintetizate de autoarea no astră astfel: astfel: „Prim ele cunoştin cunoştinţ ţe despre Dumnezeu copiii le află In mod firesc In familie, apoi ele sunt întregite în şcoală şi trăite in viaţ vi aţaa pe rsona rso na lă a fiecăruia In Biserică, Biserică, prin p articip area la Tainele ei şi şi la Sfânta Sfânta Liturghie Litu rghie.. Tâ năru l va id entific a astfel modalităţi proprii prop rii de a pune în pra ctică în plan prof pr ofes esio iona na l, d a r şi In rela re laţ ţie cu cei din ju r, noţ no ţiun ile studia stu diate. te. C un oştinţ oştin ţele el e vo r fi strâns strâ ns legate de convingeri, fapte, atitudini, deprinderi cu caracter religios-moral”(p. 19) şi „ Majoritatea elevilo ele vilo r m an ifes tă o atitud ine poz itivă faţă de disciplina disciplin a Religie Re ligie şi şi o mare disponibilitate disponibilitate pe ntru nt ru ac tiv ti v ităţ it ăţil ilee d idac id ac tic e p ropu ro puse se de prof pr ofes esor ori”( i”(p. p. 26). Partea finală a lucrării cuprinde un proiect didactic, la clasa a X-a (ciclul liceal), tipul lecţ
lare ş
a cunoştinţ cunoştinţ
I. Educaţia religioasă în societatea contemporană I.l. Educa ţia religioasă - o necesitate u firii uiiiaiie Religia este legătura liberă, conştientă şi personală a omului cu Dumnezeu. Existenţa Religiei este dependentă de problema existenţei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu. Factorii care stau la originea Religiei sunt: Dumnezeu şi omul. Astfel înţelegem că Religia nu este o ştiinţă în înţelesul curent al cuvântului. Ea este cunoaştere şi trăire, un fenomen spiritual, pur şi universal, bazat pe predispoziţia spre religiozitate înnăscută în om , proprie persoanei umane. De aceea definiţia dată acestuia de Petre Ţuţea ca „suveran faţă de natură, supus Divinităţii, nemuritor şi liber prin depăşirea extramundană a condiţiei sale**2 relevă trăsătura esenţială a Religiei: „postularea unei lumi invizibile, a unei ordini înalte, la care trebuie să se raporteze lumea faptelor vizibile”3. Religia este o necesitate a firii umane pentru că doar ea răspunde la întrebările existenţiale ale omului, la întrebările ultime ale acestuia şi inaccesibile ştiinţei: „Moartea devine relativă, ca o trecere, numai prin Religie - ştiinţa, oricât de savantă, nescoţând omul decât aparent din regnul animal”4. Binecunoscuta expresie a Fericitului Augustin, pusă la
destinul lui etern, înseamnă că educaţia nu poate ignora această temă importantă”6. „Ţinta educaţiei religioase nu este o idee plămădită de mintea omului, nici o imagine psihologică evocată pentru a întâmpina nevoile superstiţioase ale societăţii, ci Dumnezeul Cel Veşnic şi mesajul Său către lumea Sa”7. Finalităţile educaţiei religioase sunt în relaţie directă cu idealul formulat de către Domnul Iisus Hristos: cunoaşterea lui Dumnezeu şi dobândirea comuniunii de iubire cu El, cunoaştere care se fundamentează pe adevărurile de credinţă revelate prin însuşi Cuvântul întrupat: „...proorocii simţeau cuvântul lui Dumnezeu în ei înşişi. Ceilalţi oameni ascultau cuvântul lui Dumnezeu spus prin prooroci(...). In Noul Testament a venit direct Iisus Hristos (...) avem în toate cuvintele din Evanghelie cuvintele Lui personale, concrete, în formă omenească”8. Valoarea perenă a cuvintelor Logosului: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35), asigură superioritatea educaţiei creştine faţă de orice altă educaţie, al cărei conţinut poate fi modificat în funcţie de factori culturali, ştiinţifici, politici, sociali. „Astfel Religia nu poate fi considerată o simplă disciplină de învăţământ, al cărei statut şi prezenţă în curriculum-ul şcolar să constituie periodic subiectul unor decizii arbitrare ale factorilor politici, în baza unor dezbateri superficiale sau dominate de prejudecăţi şi opinii
a Religiei, şi respectiv trăirea religioasă, latura subiectivă a Religiei. Latura subiectivă este dată de ceea ce se simte, de trăirea religioasă ca fapt sufletesc, iar latura obiectivă, de învăţătura de credinţă, de ceea ce se învaţă. In creştinism găsim cea mai înaltă şi mai curată concepţie despre Dumnezeu, Care ’’este iubire” (I loan 4,16). Pentru realizarea laturii obiective, fără de care latura subiectivă nu are suport, s-a introdus Religia ca disciplină de învăţământ în şcoli. Un ii pedagogi au afirmat că Religia nu se învaţă, ci se simte. Dar a susţine că Relig ia nu se înv aţă deloc e o greşeală, chiar o rătăcire. Aşa ea se tran sform ă întrun „spo rt afectiv sau o gimn astică sentimentală”12. O trăire şi o viaţă religioasă autentică nu este posibilă fără cunoaşterea temeinică a adevărului revelat. De aici rezultă necesitatea studierii s istem atice şi organizate a Religiei ca obiect de învăţământ. între cele două aspecte există o relaţie de determinare: pe măsură ce omul înaintează în plan spiritual, cuno aşterea pe cale raţion ală a lui D umnezeu este însuşită de cunoaşterea personală a Lui. Religia subiectivă sau internă este comună tuturor oamenilor şi îşi are ca temei predispo ziţia religioasă cu care se naşte fiecare om. Atunci când este cultivată, predisp oziţia religioasă se exteriorizează prin sentimentul religios, prin diferite forme de cinstire a lui Dumnezeu, în mod particular şi public: rugăciunea rostită sau cântată, aducerea de daruri, participarea la slujbe şi ceremonii religioase, practicarea virtuţilor. Aceste manifestări ale
operă didactică a Mântuitorului reprezintă o îndrumare şi orientare spre desăvârşirea umană”13. 1.2. Educaţi» Integrată întrucât fiecare om se raportează la realitate în mod pragmatic, prin voinţă, acţiune, dar şi la nivel spiritual, prin credinţă, atitudine, un sistem educativ nu poate atinge plenitudinea în condiţiile în care marginalizează sau omite una din componentele ei fundamentale. O educaţie integrală presupune, aşadar, pe lângă latura intelectuală, morală, estetică, tehnologică, şi o componentă religioasă. Fiecare din acestea contribuie la atingerea idealului, a scopurilor şi a obiectivelor educaţionale. Astfel se conturează statutul educaţiei religioase. Din punct de vedere al dezvoltării ştiinţelor educaţiei, conceptele care stau la baza pedagogiei modeme, formulate de către o serie de teoreticieni precum Comenius, Rousseau, Pestalozzi, Herbart, Frobel etc., au inclus diferite modele de integrare a educaţiei religioase în cadml sistemelor de învăţământ, pornind de la convingerea că o educaţie integrală nu poate să excludă dimensiunea spirituală a existenţei umane. Perspectiva oferită de către marii teoreticieni ai pedagogiei modeme este cu atât mai importantă în perioada contemporană, cu cât aceştia au aparţinut unor culturi şi chiar confesiuni diferite. Astăzi în majoritatea ţărilor europene educaţia religioasă se realizează monodisciplinar (mai ales în Europa centrală şi de Est), sau face obiectul unei predări integrate, alături de cunoştinţe de etică, morală, ştiinţe
valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii", este posibilă doar prin formarea personalităţii elevilor în acord cu învăţăturile creştine, care îl conduc spre respectarea valorilo r democraţiei, a diversităţii culturale sau religioase. în plus, este bine cunoscut că valorile pe care le prom ovează în lume poporul nostru au izvoare creştine. O educaţie religioasă nu reprezintă doar un demers religios, social şi cultural, ci constituie şi o cale spre formarea unor reprezentări corecte şi temeinice privind cultura naţională şi universală, stimularea dialogului intercultural, educarea în spiritul respectării drepturilor
şi
libertăţilor
fundamentale
ale
omului
care
sunt
finalităţi
ale
Legii
învăţământului16. In ultim ele decenii pedagogia insistă tot mai mult asupra nevoii unei educaţii de tip axio logic, înţeleasă ca o educaţie prin şi pentru valorile autentice. Perspectiva axiologică în educa ţie se dovedeşte cu atât mai necesară, cu cât unele dintre valorile general acceptate de societate au pierdut dimensiunea religioasă care le-a impus. Din punct de vedere al axiologiei creştine, valorile religioase au un rol integrator, de liant între disciplinele care l-au pierdut pe Dumnezeu sau nu l-au avut. Valorile religioase sunt integrative. Ele integrează, unifică,
spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Libertatea nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea om ului de a alege valori care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. Educaţia religioasă nu atentează în niciun fel la libertatea omului, ci îl ajută să-şi cristalizeze propriile opinii şi convingeri religioase, şi de aceea trebuie asumată în mod liber. Prezenţa disciplinei Religie în sistemele de învăţământ contemporane reprezintă expresia unei continuităţi la nivel pedagogic şi instituţional, precum şi o recunoaştere şi o formă de valorificare a po tenţialului formativeducativ al valorilor creştine. în ţara noastră, „reintroducerea religiei după 1989 nu trebuie considerată un act inovator, ci o revenire la normalitate,,19ca o urmare firească a redobândirii libertăţii religioase după o jumătate de secol de ateism. Legitimitatea realizării educaţiei religioase în şcoală este susţinută cu argumente de ordin istoric, moral, cultural, psihologic, sociologic, ecumenic, teologic şi pedagogic, fiecare dintre acestea co ntribuind la evidenţierea unităţii axiologice promovate de creştinism. Detalierea acestor argumente a făcu t obiectul mai multor lucrări realizate de pedagogi şi de teologi. Datele cercetărilor realizate în spaţiul neteologic sunt şi ele extrem de concludente pentru importanţa şi necesitatea acestei discipline de învăţământ la toate nivelurile de şcolaritate. Amintim câteva din rezultatele cercetării naţionale, „Educaţia moral-religioasă în
în noile structuri sociale, educaţia religioasă, realizată în şcoală şi în afara acesteia, trebu ie să ţină cont de: dezvoltarea spiritului activ, abilitatea de a gândi deschis, creativ, de a fi cooperant în realizarea de activităţi, de a accepta puncte de vedere diferite şi de a lua decizii corecte pe baza acestora. Prin specificul său, Religia ca disciplină de învăţământ îşi propune să transm ită cuvântul Domnului, care este „d uh şi viaţă” (loan 6.63), pentru fiecare participant la actul educaţiei, ţinând cont de nivelul form ativ diferit al conţinuturilor educaţiei religioase. U nele din aceste conţinuturi sunt formative prin ele însele, iar altele devin form ative prin proc esul educaţional care dezvoltă structurile intelectuale, afective, voliţionale şi acţion ale 21 ale elevilor. Conţinuturile predate elevilor le asigură posibilitatea de a progresa în cun oaşterea învăţăturii ortodoxe printr-un demers în care cunoaşterea, trăirea şi exprimarea acesteia se sprijin ă reciproc. Acest fapt implică predarea conţinuturilor astfel încât să asigure depăşirea învăţării de tip reproductiv şi conducerea elevilor spre alte tipuri de înv ăţare, m ult ma i a proape de nivelul intelectual, cultural, spiritual la care se află: învăţarea prin dialog, prin desco perire, p rin acţiune, prin asociere de idei, prin experienţă. Hristos este modelul desăvârşit şi mo dul în care şi-a expus învăţătura ascultătorilor săi, de diferite vârste şi categorii sociale, trebuie să se reflecte şi în transmiterea ei pe calea educaţiei religioase astăzi.Mâ ntuito rul când vorbea mulţimilor, folosea exem ple şi imagini din v iaţa cotidiană. Prin cipa lele caracteristici ale limbajului, capabil să producă în sufletul elevilor do rinţa spre o
n v < v i * · l A l 3 I A I I I A 3 . C O O
î -o
severitatea23, a creării unui climat afectiv cu valenţe formative şi motivationale în clasă. EI trebuie să asigure sprijin în învăţare tuturor elevilor, să adapteze utilizarea metodelor de predare-învăţare şi a strategiilor didactice, să diferenţieze şi să individualizeze demersul educativ în raport cu aptitudinile acestora,asigurând şanse egale de învăţare pentru toţi elevii, să combată discriminarea şi să încurajeze toleranţa, pe baza iubirii creştine. Profesorul va propune situaţii de învăţare diverse, adică va utiliza cele mai adecvate metod e de pred areînvăţare şi va face legătura între cunoştinţele predate şi aplicarea lor în practică. Activităţile desfăşurate în şcoală se vor îmbina cu cele desfăşurate în spaţiul extraşcolar, inclusiv în cel eclezial.
1.3. Rolul familiei, şcolii şi Bisericii în educaţia religioasă (A plicaţii) Ora de religie poate fi privită ca o introduce la creştinism, ca un curs de istoria religiilor, ca un curs de apologetică, dar ea îşi atinge plenitudinea şi finalitatea atunci când subiecţii devin interesaţi şi practicanţi, atunci când ei conştientizează apartenenţa la Trupul mistic la lui Hristos care este Biserica. Astfel ora de religie are o dimensiune care trece dincolo de spaţiul didactic, o dimensiune iniţiatică cu trei etape principale24. O prim ă etap ă a
mai puţin de viaţă religio asă va crea dificultăţi în devenirea lor spirituală. Elevii aderă la un anumit sistem de valori în funcţie de diferiţi factori: mediul familial, grupul de prieteni, modelele alese, nivelul cultural, idealul propriu, influenţele din mass-media, apariţia tendinţei de mimetism. Atunci când aceste aspecte intră în sfera non-valorilor, realizarea educaţiei religioase (şi nu numai) a elevilor care le promovează este foarte dificilă. O soluţie viabilă ar fi conlucrarea reală şi susţinută dintre cei trei factori educativi principali: fam ilia, Şcoala şi Biserica al căror mesaj trebuie să aibă acelaşi numitor comun. Fiecare dintre acestea tinde adesea să delege alteia responsabilitatea pentru educarea copiilor. Fam ilia con sideră că şcoala este specializată în educarea copiilor şi principala responsabilă în acest sens, şcoala tinde să reducă rolul ei la unul strict informativ, parohia întâmpină dificultăţi în dialogul cu tinerii. De aceea profeso rul de Religie poate constitui un liant între cele trei instituţii educative. Cercetările pedagogice dovedesc că prin intermediul Şcolii, tânărul poate intra mai u şor în centrul vieţii parohiale26. (Chiar şi la nivel naţional educaţia relig ioasă reprezintă rezultatul fericit al colaborării dintre instituţiile subordonate Ministerului Educaţiei, cu atribuţii în domeniu, şi cultele recunoscute de către stat, prin comisiile de specialitate. De asemenea între Stat şi Biserică se împarte şi responsabilitatea elaborării manualelor şcolare şi a auxiliarelor didactice.) Mediul social, bisericesc şi cel familial au o
părinţilor şi paternitatea divină”27. Rezultă de aici că rolul exemplului este mai important decât cel al teoriei. „Educa ţia religioasă a copiilor se va realiza implicit prin difuziunea convingerilor şi prin participarea în comun la manifestările religioase”28.în climatul social actual însăşi fam ilia este afectată în esenţa ei prin desacralizare şi nu mai constituie un mediu duhovnicesc propice formării şi dezvoltării vieţii religioase a copilului. De aceea se impune imperios din partea Bisericii o cateheză familială actuală şi dinamică pentru a nu transforma copiii în victimele unor grave erori pedagogice din propria familie. Este un fapt necontestat că flecare copil se naşte şi cu predispoziţia religioasă ce face parte din zestrea nativă sau ereditară. De dezvoltarea acesteia este înda torată familia ca primul factor sau prima forţă educatoare a copilului şi a tânărului29. în plus vârsta copilăriei şi a adolescenţei necesită o atenţie deosebită din partea fa ctorilor educativi datorită caracterului com plex şi inedit al ei. In planul vieţii duhovniceşti sentimentele şi conştiinţa religioasă parcurg anum ite etape de dezvoltare biologică şi psihică. Adolescenţa reprezintă o perioadă delicată sau chiar dificilă în privinţa educaţiei religioase. Acum apar unele forme d e interiorizare, de raţionalizare, acum tânărul îşi pune întrebări legate de existenţă, de existenţa lui Dumnezeu, de nemurire. Din perspectivă intelectuală, unii adolescenţi simt apţi ca şi adulţii să înţeleagă probleme de ordin doctrinal şi liturgic. Adolescenţilor este indicat să le predăm elemente de fllosofîe creştină, de psihologia religiei, de artă creştină. In perioada adolescenţei, implicarea profesorului de religie şi a preotului se va realiza discret, pe baza unor argumente şi a unui dialog sincer în care se respectă poziţia interlocutorului şi se evită tentele ironice sau
Perioada adolescenţei este hotărâtoare în centrarea individului spre credinţa religioasă32 dar în acelaşi timp şi a nonconformismuJui şi a dorinţei de independenţă. De aceea profesorul de religie va alege spre dezbatere şi unele teme cu caracter interdisciplinar, principiile şi valorile religioase îndeplinind o funcţie de sinteză. Dumnezeu întruchipează acum valoarea supremă în care se contopesc toate celelalte, încetând de a mai fi o reflectare a imaginii părinteşti. Sentimentul religios are mai mult o nuanţă raţionalistă decât sentimentală. Apare tendinţa de implicare în colectivitate şi social. Influenţa mediului social asupra elevilor trebuie observată atent de către profesorii de religie pentru că societatea de astăzi duce lipsă de modele autentice. De-a lungul istoriei creştinismului, vieţile şi exemplul sfinţilor au fost un reper. Evident că educaţia religioasă îi revine Bisericii, dar nici societatea nu trebuie să rămână străină de ea. Ea nu rămâne o problemă privată a fiecărei persoane, ea cere o rezolvare a comunităţii şi instituţiilor care o servesc. Societatea are o influenţă majoră în provocarea motivaţiei şi a interesului pentru experimentarea sacrului. Tineretul reprezintă doar un aspect din spectrul social şi el reflectă nivelul moralităţii şi responsabilităţii unei societăţi. Indiferent de vârsta elevilor, mijlocul principal în educaţie este exemplul personal. In anii de liceu tinerii trec prin unele crize spirituale şi existenţiale care pot avea repercusiuni grave atât asupra individului, cât şi asupra societăţii. Asistăm la o ruptură între tineri şi adulţi, absenţa experienţei religioase deschide porţile exagerărilor în toate domeniile. Lumea marcată de secularizare alimentează tendinţe antropocentriste. Tinerii care sunt lipsiţi de
comp lemen tară alături de şcoală, în m aterie de form are spirituală, d e activ ism cetăţenesc33. Formarea spirituală este presupusă şi de valoarea pedagogică a dogmelor promulgate, al cultului sfinţilor şi al icoan elor, a Sfintei L iturghii, a Sfintei T radiţii, etc. Se impu ne ca Biserica şi şcoala să conlucreze, să se ajute reciproc. Nu trebuie subestimat, de asemenea, aportul B isericii în realizarea edu caţiei estetice prin m uzica b isericească, picturile, sculpturile, arhitectura religioasă. Ea poate fi prezentă în d esfăşurarea uno r activităţi culturale, activităţi de asiste nţă socială şi caritab ile, m anifestări în a sociaţiile de copii şi tineret. Exe m ple : implicarea elevilor în pelerinajul anual de F lorii, la ac tivităţile religiosculturale din ziua eroilor, organizarea unor tabere de vară prin A.T.O.R în incinta unei M ănăstiri sau în apropiere, activităţi în cadrul cercului de religie desfăşurate în parte neriat cu Biserica şi Şcoala. „Biser ica este o comunitate a oamen ilor reuniţi în juru l uno r valori com une pe ntru a le celebra, întări şi transmite mai departe”34. E nevoie de o Biserică vie, prezentă în toate circu ms tanţele vieţii individului. Biser ica nu trebuie să piard ă contactul cu vrem urile şi cu oam enii ei. Fu ncţiile ei întrec spaţiul prop riu pentru a se revărsa în familie şi în com unitate. Datoria preotului nu este numai de a sluji, ci şi de a se implica în mediul apropiat. Iisus Hristos are o prez enţă universală şi El a trimis Biserica în istorie p rin Sfinţii Ap ostoli. Du mn ezeu nu este mai îndepărtat în epoca noastră decât în alte vremuri. Conclu zionăm prin a spu ne că ob serva rea particu larităţilor educaţiei religioase în perio ada ado lescen ţei are
cercetărilor-acţiune întreprinse în acest scop şi pentru acest studiu de faţă.Chestionarul cuprinde 7 itemi care scot în evidenţă opinia elevilor cu privire la importanţa cunoaşterii lui Dum nezeu în viaţa lor cât şi nivelul realizării acestui deziderat al educaţiei religioase cu ajutorul fam iliei, Şcolii, şi al Bisericii. Mărturiile elevilor vin să susţină necesitatea colaborării dintre cele trei instituţii.
CHESTIONAR
1. De la cine aţi aflat primele cunoştinţe despre Dumnezeu? (numerotaţi în ordinea importanţei de la 1- cel mai important la 5 - cel mai puţin important) □ familia mea □ bunicii sau alte rude □ prieteni sau alte cunoştinţe □ la Biserică, prin preot □ la şcoală (ora de religie) 2. De la cine aţi aflat cele mai multe cunoştinţe despre Dumnezeu? (numerotaţi în ordinea importanţei de la 1- cel mai important la 5 — cel mai puţin important) □ familia mea □ bunicii sau alte rude □ prieteni sau alte cunoştinţe □ la Biserică, prin preot □ la şcoală (ora de religie) 3. Ce vă apropie cel mai mult de Dumnezeu? (numerotaţi în ordinea importanţei de la 1- cel mai important la 2 — cel mai puţin important) □ bucuriile din viaţă □ necazurile din viaţă 4. Ce trebuie să fac ca să cunosc mai bine pe Dumnezeu? (numerotaţi în ordinea importanţei de la 1- cel mai important la 4 — cel mai puţin important) □ să mă rog □ să citesc Biblia şi alte cărţi despre El
Item 1
Primele cunoştinţe despre Dumnezeu Cumulative
V a li d
Frequency
Percent
Va lid Pe rc en t
Percent
31
62.0
62.0
62.0
-bunicii sau alte rude
5
10.0
10.0
72.0
-la Biserică, prin preot
8
18.0
16.0
88.0
-la şcoală (ora de religie)
6
12.0
12.0
100.0
50
100.0
100.0
-f am ili a m e a
T o ta l
Primele cunoştinţe despre Dumnezeu
Item 2 Cele mai multe cunoştinţe despre Dumnezeu Cumulative
Valid
Frequency
Percent
Valid Percent
Percent
-familia mea
14
28.0
28.0
28.0
-bunicii sau alte rude
4
8.0
8.0
36.0
-prieteni sau alte cunoştinţe
1
2.0
2.0
38.0
-la Biserică, prin preot
12
24.0
24.0
62.0
-la şcoală (ora de religie)
19
38.0
38.0
100.0
50
100.0
100.0
Total
Cete mai mute cunoştinţe despre Dumnezeu
Familia îl inserează pe copil în cult mai mult prin latura exterioară, expresivă, şi mai puţin prin latura teoretică, reflectantă. Familia trebuie mai mult să formeze decât să informeze. Conduita religioasă a copilului se formează în mediul familial prin mimetism şi contagiune directă. Biserica instaurează, prin intermediul preotului, o perioadă mai densă prin transmiterea stimulilor religioşi, dar nesistematic. Odată cu intrarea copilului în şcoală, Bisrica îşi dă concursul pentru instaurarea unei faze de educaţie sistematică, explicită. Forma principală de educaţie religioasă prin Biserică o reprezintă participarea la ceremoniile religioase (mai ales la Sfânta Liturghie). „Nici cadul natural, nici locuinţa, nici ambianţa şcolară nu pot suplini atmosfera adânc înălţătoare, îmbietoare la curăţenie şi tihnă spirituală, pe care o presupune Biserica”37 Prin scoală, educaţia religioasă ajunge într-un stadiu de maximă dezvoltare prin caracterul programat, planificat şi metodic al activităţilor instructiv-educative. Acestea sunt structurate după principiile didactice şi desfăşurate după metode pertinente de predare-învăţare iar conţinuturile învăţării sunt selectate după criterii psihopedagogice. însă o educaţie religioasă consistentă nu se poate realiza numai printr-o singură disciplină. Este de preferat ca şi alte discipline să informeze şi să formeze în perspectiva cultivării religiozităţii într-o modalitate complementară şi parţială (literatură, istorie, arte sau chiar ştiinţe exacte). Toţi aceşti factori (la care se pot adăuga şi alţii precum: mass-media, asociaţii ale copiilor si tineretului,
Item 3 Ce îi apropie pe elevi de Dumnezeu Cumulative
V a li d
Frequency
P e rce n t
V a lid P e r c e n t
Percent
-b u cu ri il e d in v ia ţă
28
5 6 .0
5 6 .0
56.0
- n e c a z u r i l e d i n v i a ţă
22
4 4 .0
4 4 .0
100.0
50
100.0
100.0
Total
Ce îi apropie pe elevi de Dumnezeu
■ bucurie din viata ■ necazurte dn viata
Item 4 Ce fac elevii pentru a cunoaşte pe Dumnezeu Cumulative
V a li d
Frequency
Percent
V a li d P er ce n t
Percent
- s ă m ă ro g
19
3 8.0
38.0
38.0
-să citesc Biblia şi alte cărţi
13
26.0
26.0
6 4.0
17
34.0
34.0
98.0
1
2 .0
2 .0
100.0
50
100.0
100.0
despre Dumnezeu
- s ă m e r g m e r e u l a B i s e r ic ă
- s ă u r m e z c u r s u r i l e F a c u lt ă ţ ii de Teologie
T o ta l
Ce fac elevii pertfru a cunoaşte pe Dumnezeu 38
Item 5 Ce li determină pe elevi să meargă la Biserică Cumulative
Valid
Frequency
Percent
Valid Percent
Percent
-conştiinţa
5
10.0
10.0
10.0
-dragostea faţă de Dumnezeu
35
70.0
70.0
80.0
-teama de pedeapsă
10
20.0
20.0
100.0
50
100.0
100.0
Total
C e TI determină pe elevi sä mearga la Bise rica
Ce le place elevilor la ora de religie Cumulative Frequency Vafed
Percent Valid Percent
Percent
-s&scutiife libere cu temă dată
32
64.0
64.0
64.0
-lectura din Sfânta Scriptură
4
8.0
8.0
72.0
-povestiri din Vieţile Sfinţilor
13
26.0
26.0
98.0
-transmiterea cunoştinţelor
1
2.0
2.0
100.0
50
100.0
100.0
Total
Ce le place elevilor la ora de religie
Item 7 Măsura apropierii de Dumnezeu prin ora de religie Cumulative
Valid
Frequency
Percent
Valid Percent
Percent
-puţin
4
8.0
8.0
8.0
-destul de mult
27
54.0
54.0
62.0
-foarte mult
19
38.0
38.0
100.0
Total
50
100.0
100.0
M ăs ura a pro pierii de Dum nezeu prin ora de religie
PROIECT
I.
d id a c t ic
:
DATE GENERALE
UNITATEA DE ÎNVĂ Ţ Ă MÎNT: GRUP ŞCOLAR „PETRU ΡΟ Ν Γ DATA: DISCIPLINA: RELIGIE CREŞTIN -ORTODOXĂ CLASA: a X-a PROFESOR: ROMAN CRISTINA UNITATEA DE ÎNVĂ Ţ ARE: ORTODOXIE ŞI CULTURĂ NAŢIONALĂ SUB IECTUL LEC Ţ IEI: CONTRIBUŢIA MITROPOLIŢ1LOR ROMÂNI LA DEZVOLTAREA CULTURII NAŢIONALE TIPU L LE CŢ IEI: DE RECAPITULARE ŞI SISTEMATIZARE A CUNOŞTINŢELOR; DE SENSIBILIZARE. SCOPUL LECŢ IE I: - dobândirea unor cunoştinţe despre viaţa şi activitatea mitropoliţilor români; - cultivarea dragostei şi respectului faţă de marile personalităţi ale Bisericii noastre. COMPETENŢ E DERIVATE:
La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili: CI -să cunoască importanţa Bisericii Ortodoxe Române în istoria poporului român;
3. BIBLIOGRAFICE: •
***,Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994.
•
Păcurariu, preot prof. dr. Mircea, IstoriaBisericiiOrtodoxeR omân e,vol.II, EdituralnstitutuluiBiblicşi de Misiune al BisericiiOrtod oxeR om âne, Bucureşti, 1991.
•
Cucoş, prof. univ. dr. Constantin (coordonator), Psih oped agog iepentru exam enele de defmitivareşi grade didactice, Editura,,Po lirom’’,Iaşi, 1998.
•
Ş ebu, pr. prof. univ. dr. Sebastian, Metod icapredăriireligiei, Editura,»Reîntregirea” , Alba-Iulia, 2000.
•
Lemeni, lector dr., Adrian (coordonator), Manual pen truclasa a X-a, Editura„C orint” , 2000 .
STRATEGIA DIDACTICĂ : 1.
METODE DIDACTIE: - conversaţia catehetică şi euristică, - descoperirea, - lectura şi analiza textului, - explicaţia, - observarea dirijată, - meditaţia religioasă, - exerciţiul.
2. MIJLOA CE DIDACTICE: - fişe de lucru;
II. SCENARIUL DIDACTIC
Nr.crt.
1.
Etapele lecţiei
Moment organizatoric
c.d.
Timp
2*
Activitatea profesorului
Activitatea elevilor
Salutul
Salutul
Rugăciunea „Hristos a înviat.”
Elevii rostesc rugăciunea împreuna cu profesorul
Metode didactice
meditaţia religioasă
Mijloace didactice
Forme de organizare
Evaluare 1
activitate frontală
Profesorul face prezenţa elevilor. j------------
2.
Anunţarea titlului lecţiilor pentru recapitulare, prezentarea planu lui general, a competenţelor specifice şi a metodelor didactice
3’
Profesorul anunţă scopul lecţiei de recapitulare şi sistematizare şi cere elevilor să enumere titlurile lecţiilor incluse în capitolul „Ortodoxie şi cultură naţională” . Profesorul prezintă planul general(şi îl scrie pe tablă), obiectivele cu ajutorul elevilor şi metodele didactice propuse.
Elevii enumeră titlurile lecţiilor propuse pentru recapitulare: Mitropoliţictitori ai limbii române: 1.
conversaţia catehetică şi euristică Mitropolitul Varlaam.
2.
MitropoIitul Dosoftei.
activitate frontală şi individuală
aprecieri verbale
3. Mitropolitul Antim Ivireanul
. 27
CI
Profesorul distribuie fişe elevilor conţinând un rebus şi cere să fie completat şi să se descopere cuvântul de pe verticala( mitropolit).
Ş]
Ce importanţă a avut Biserica Ortodoxă în istoria poporului român?
sistematizarea cunoştinţelor din unitatea de
Profesorul cere elevilor să
Recapitularea
Elevii completează rebusul şi răspund la întrebări
Biserica a fost în centrul vieţii poporului nostruaparând credinţa,păstrând
descoperirea exerciţiul
fişele de lucru
activitate frontală şi individuală
aprecieri verbale
C2
2 .Prin ce s-a rema rcat
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei?
Recapitularea Şi sistematizarea cu noştin ţelo r
28
τ
2. -a tradus numeroase cărţi de slujbă în româneşte:Liturghierul;„ I Mântuirea păcătoşilor” -a tipărit „Du mnezeiasca Liturg hie” ;,,Viaţa şi petrecerea sfinţilor” ;a fost primul poet naţional j cu „Psaltirea în versu ri” .
3 . - a tipărit un număr
conversaţia euristică
activitate frontală şi individuală
apreci verbal
----------
4.
1
Fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor
Profesorul va prezenta elevilor un material electronic care sistematizează viaţa şi activitatea acestor mitropoliţi. C2 C3
15’
Profesorul va realiza pe tablă un tabel succinct pentru fixarea cunoştinţelor. Profesorul explică termenii necunoscuţi:catehism,calvinis m,cazanie,proloage,cărturar,di dahii ,etc.
Elevii citesc şi urmăresc prezentarea.
Elevii noteaza in caiete.
lectura observarea dirijată
tabelul
explicaţia
Elevii citesc si descoperă
videoproiector
CD activitate I frontală şi individuală
aprecieri
verbale
6.
Aplicarea C5
7.
2’
Tema
Cunoaştem astăzi personae care se străduiesc sa le urmeze exemplul acestor mitropoliti, cărtura ri şi patrioţi români?
Alcătu iţi un scurt eseu cu titlul: „Dăruind,vei dobândi.”
Mitropoliţii şi preoţii de astăzi.Dar şi creştinii de rând prin virtuţile lor.
conversaţia euristică
Elevii notează tema în caiete.
explicaţia
1 ■·. .. activitate frontală şi individuală
auxiliarul didactic pag.66
....... activitate frontală şi individuală
..............
1aprecieri verbale
» ■
V
1notare în j catalog 8.
Evaluarea
V
Profesorul noteaz a în catalog elevii care au participat la demersul didactic --------------
9.
V
Finalizarea lecţiei
____
Rugăciunea
Rugăciunea
Salutul
Salutul
1
Oglinda tablei Contribuţia mitropolitilor români
dezvo ltarea culturii naţionale
1. Mitropolitul Varlaam al Moldovei 2. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei 3. Mitropolitul Antim Ivireanul al Tării Româneşti Mitropolitul Varlaam (n.158011657)
„Cazania”sau „Carte românească de învăţătură la dumenecelepreste an şi la Operă praznice împărăteşti şi la svânţi mari”importantă în 1643. (cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an); Alte cărţi: „Şapte taine”, „Răspuns la catehismul calvinesc”. A simţit Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi (ctitor Vasile Lupu)
Biserici şi Mănăstiri A înfiinţatprima instituţie de ctitorite învăţământ superior din Moldova numită Colegiul Academiei de la „Sfinţii Trei Ierarhi”-Iaşi.
Mitropolitul Dosoftei(n.l624 - fl693)
„Psaltirea în versuri”(în 1673 în Polonia şi care a stat la baza poeziei culte). “Viaţa şi petrecerea Sfinţilor “ în 4 volume (sau “Proloagele”, care a stat la temelia prozei literare române). Alte cărţi tipărite: “Acatistul Născătoarei de Dumnezeu”, Dumnezeiasca Liturghie “;
Ctitor al limbajului liturgic Primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte.
Mitropolitul Antim Ivireanul(n.l650 - f 171 6)
„Didahiile” = carte de predici şi învăţături (cuprinde 28 de predici + încă 7 predici ocazionale rostite de Mitropolit la Bucureşti sau la Târgovişte). Alte cărţi: “Chipurile Vechiului şi Noului Testament”, învăţătura pe scurt pentru Taina Pocăinţei”, “învăţătura bisericească”, şi “Capete de poruncă”.
A ctitorit Biserica ;,Toţi Sfinţii’’(numită şi Antim) din Bucureşti a cărei uşă de la intrare a sculptat-o el însuşi. A
introdus pentru totdeaunalimba română in
i
Data:
Clasa:a X-a Unitatea de învăţare: Ortodoxie şi cultură naţională Subiectul lecţiei: Mitropoliţi - ctitori ai limbii române Fişă de lucru
Completând corect rebusul pe verticala A-B veţi descoperi numele unei funcţii de conducere a unui episcop (funcţie inferioară celei de patriarh). A ------------------------- 1----- ----- - --------
1
I--------------2
3 —
--
1
5
6
Mitropolitul Varlaam (n.1580 - f 1657) -S-a născut în 1580 in judeţul Suceava şi ajunge egum en Mănăstirea S ecu (Neamţ). A fost ales Mitropolit al Mold timpul lui Vasile Lupu (1632-1653) -A ajutat românii ortodocşi din Transilvania în lupta lor ] apărarea ortodoxiei. -A pregătit şi participat la Sinodul de la Iaşi din 1642 în a apro bat Mărturisirea de credinţă a lui Petru Mov ilă al Kievului. -A înfiinţat prima instituţie de înv ăţământ superior din Moldova numită Colegiul Academiei de la Sfin ţii Trei Ierarhi. -In timp ul păstoririi sale a fost sfinţită Mănăstirea “S finţii Trei Ierarh i”, fiind aduse aici moaştele Sfintei Paraschiva in 1641. -A înfiinţat prima tipografie din Moldova în 1632 în
incinta Mănăstirii “ Sfinţii Trei Ierarhi” unde a tipărit cărţile sale: “Cazania, carte româneasca de învăţătură” în 1643, Şapte taine, Răspuns la catehismul calvinesc. Cazan ia lui Varlaam Muz eu l Naţiona l al Unir ii - ALBA IULIA
M itropolitu l D oso ftei (n.1624 - ^1693) -S-a născut în jurul anului 1624 în Judeţul Suceava cu numele Dumitru Barila. -A fost monah la M-rea Probota, episcop de Huşi (1658) şi Roman (1669), Mitropolit al Moldovei în 1671. -A tradus pentru prima oară în limba română: ’’Istoriile“ lui Herodot; “Pateric grecesc”; “Mântuirea păcătoşilor”; “Liturghierul”(fiind primul traducător al cărţilor de slujbă în limba română). -Este primul poet naţional versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox: (“Psaltirea in versuri” in 1673 în Polonia şi care a stat la baza poeziei culte).
( B S A & M V L 5 ( (Psaltirea în versu ri) "Sloh oz, (Doamne,-n u rechi svin te Cjrai cu d e jele cuv inte 1 Ş i m i-ascultă mişea rugă 1 L a g reu , c e -ţ su n t a ta slu g ă ,9 h (Dumn ezău şi împ ărate, Că mă rog cu derep tate. în c ă zo a re nu ră va rsă (De soare, câ n d va să iasă,
] *
I
S vin ţia-ta m i-auz gCasuC Ş i mă vezpreste tot ceasul Că tu, (Doamne,-nfărăkge
M itro poli tu l Antim Iv ireanul al Ţării R om âneşt i (n.1650 - fl716)
*
S-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) în anul 1650 primind numele Andrei şi va fi luat rob de turci la Istanbul.
*
Va deveni călugăr pe lângă Patriarhia Ortodoxă din Constantinopol unde va învăţa numeroase meserii şi limbile greacă, arabă, turcă, mai apoi slavona şi română.
•
în 1690 domnitorul Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţ ara Românească unde va deveni episcop al Râmnicului şi apoi în 1708 mitropolit al Ţării Româneşti.
•
A fost un mare cărturar, poliglot şi artist (caligraf, gravor, pictor, sculptor în lemn).
•
A introdus pentru totdeauna limba română în slujba bisericească.
A fost un înflăcărat apărător al ortodoxiei şi al românilor din Transilvania. Pentru ei tipăreşte cărţi şi le hirotoneşte preoţi.
A ctitorit Biserica ;,Toţi Sfinţii” (numită şi Antim) din Bucureşti a cărei uşă de la intrare a sculptat-o el însuşi.
Exilat din ţară, a fost ucis de turci în 22 decembrie 1716 şi aruncat în apele Tungiei, din Bulgaria.
Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte ca sfânt pe 27
Concluzii Cunoaşterea lui Dumnezeu şi dobândirea comuniunii de iubire cu El, fundamentate pe adevărurile de credinţâ revelate, formează finalităţile şi idealul educaţiei religioase în şcoală şi în afara ei. Religia este cunoaştere şi trăire, este o necesitate a firii umane, are un caracter integrator (deoarece presupune pe lângă latura intelectuală, morală, estetică, tehnologică a educaţiei şi o componentă religioasă) şi are funcţia de sinteză a valorilor veşnice general acceptate de societate şi impuse de dimensiunea religioasă a vieţii. Valorile religioase sunt integrative, adică integrează toate valorile cuprinse de conştiinţa omului. Deci educaţia religioasă este importantă din punct de vedere moral, cultural, social, are rol de liant între celelalte discipline de învăţământ şi de aceea ea nu poate fi ignorată de societatea noastră marcată de secularizare. Observarea particularităţilor educaţiei religioase în perioada adolescenţei are implicaţii de factură eclesiologică, psiho-pedagogicăşi socială. Adolescenţa reprezintă o perioadă delicată sau chiar dificilă în privinţa educaţiei religioase, dar în acelaşi timp ea reflectă nivelul moralităţii şi responsabilităţii unei societăţi şi arată rolul exemplului mai important decât al teoriei. De aceea educaţia religioasă cere o rezolvare a comunităţii şi instituţiilor care o servesc. Cei trei factori educativi principali sunt fa m ilia . Şco ala ş i B ise ric a al căror mesaje trebuie să aibă acelaşi numitor comun, iar profesorul de Religie trebuie să constituie un liant între cele trei instituţii educative. Primele fundamente ale caracterului religios-moral sunt sădite în cadrul familiei creştine care trebuie să fie un mediu duhovnicesc propice formării şi dezvoltării vieţii religioase a copilului. Educaţia religioasă prin Biserica vie, prezentă în toate circumstanţele vieţii individului, este o modalitate complementară alături de familie şi şcoală, în materie de formare spirituală.Biserica
1 |ţ;'· p || K
,f
11
\
(j ^ ^
J
B
J
y Q j w j y O O
Ό
H|
jl Îl r \
l|
H.., B H | B|
sj
^ ţi c
BIBLIOGRAFIE
1. Adriana Băban, Consiliere educaţională, Psinet, Cluj-Napoca, 2001. 2. Adrian Mircea, Educaţia religios-morală în România. Rezultatele unei cercetări naţionale, (în: Monica Opriş, coord., Demersuri investigative în educaţia religioasă, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2010. 3. A. Godin, M. Hallez,De / attitudereligieuse. E tudes de psychologiereligieuse, Ed. Lumne Vitae, Bruxelles, 1964, Apud Vasile Timiş, Religia în şcoală. Valenţe ecleziale, educaţionale şi sociale., Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004. 4. Carmen-Maria Bolocan, Catehetica şi didactica Religiei, Ed. Sfanţul Mina, Iaşi, 22008. 5. Carmen Bolocan, Treptele form ale sau m omentele logico-psihologice ale lecţiei cu aplicare în învăţământul religios, în Pastoraţieşi misiune în B.O, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2001. 6. Constantin Necula, Ascultă Israel...Activitatea învăţătorească a Profeţilor în Vechiul Testament, Ed. Tehnopress, 2004. 7. Constantin Cuco şfîducaţia . Dimensiuni culturale şi interculturale, Ed. Polirom, Iaşi. 8. Constantin Cucoş, Educaţia religioasă. Conţinut şi form e de realizare, EDP Bucureşti. 9. Constantin Cuco şJEducaţia religioasă, Repere teoretice şi metodice, Ediţia a Π a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, 2009. 10. Dorin Opriş, D im ensiuni creştine ale ped ag ogiei m odem e, Ed. Sf Mina, Iaşi, 2009. 11. Pr. Prof. D. Stăniloae, Trăirea lui Dum nezeu în ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993. 12. Dorin Opriş, Monica Opriş, M etode active de predare-învăţare. M odele şi ap lica ţii la religie , Ed. Sfanţul Mina, Iaşi, 2006. [13. f IPS Daniel Mitropolitul, Dăru ire şi dăinuire,ra ze si chipuri de lum ină din isto ria şi fspiritualita ta rom ânilor, Ed. Trinitas, 2007 14. Pr. Dr. Eugen Jurca, Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufleteş ti, con tribuţii de m etodologie ş i pedagogie creştină, Ed. Marineasa, Timişoara, 2006 15. Pr. Lect. Dr. Gheorghe Holbeaşi colaboratorii, Apo stolat educaţional, ora de religiecunoaştere şi devenire spirituală, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010
Cuprins
..............
In loc de prefaţă..................................................................... . .
I. 1. Educaţia religioasă —o necesitate a fini umane...................
1- 2
g
...............
3-5
I. 2. Educaţia integrată............................................................................... I. 3. Rolul familiei, şcolii şi Bisericii în educaţia religioasă............................
^
I. 4. Chestionar şi aplicaţii................................................................................
^ "
Proiect didactic..................................................................................................
· J '
Concluzii.............................................................................................................
38
Bibliografie.........................................................................................................
39
