CLEMENT DIN ROMA
- 1 -
- 2 -
- 2 -
NOTE INTRODUCTIVE LA PRIMA EPISTOLĂ CĂTRE CORINTENI [30-100 d.Hr.] Probabil Clement era unul dintre Neamuri, adică un Roman. Se pare că el a fot la !ilipii cu Sf"ntul #potol Pa$el %&' d.Hr.( )n momente )n care aceea bierică, )nt"ia năcută a $etului, trecea prin mari )ncercări )ncercări ale credin*ei. credin*ei. #colo, )mpreună )mpreună cu femei finte +i al*ii, el a luit apotolului +i fin*ilor. Pentru că acet ora+ era o colonie romană, nu mai trebuie ă pună )ntrebări leate de cum e face că un Roman era acolo. Probabil el lucra )n anumite er$icii publice, +i nu ete impoibil ca el ă fi $iitat Corintul )n acele ile. !ără )ndoială că el a )n$ă*at de la apo apoto tol, l, +i )no )no*i *ito toru rull ău, ău, Sf"n Sf"ntu tull #po #poto toll /uca /uca,, cu cum m ă folo foloea eac căă Septuainta, )n care, datorită faptului că cuno+tea limba reacă, cur"nd a fot coniderat un epert. Cu toate acetea, copia făcută de el acelei $eriuni nu )ntotdeauna ete )n acord cu etu Receptu, a+a cum $or ober$a +i cititorii. !iind co-prebiter cu /inu +i Cletu, el le-a uccedat )n conducerea 2iericii Romei. #m fot +o$ăitor )n a adopta opinia că aceată epitolă a fot criă aproape de )nceierea $ie*ii lui, +i nu numai după perecu*ia lui Nero. Nu ete impoibil ca at"t /inu, c"t +i Cletu ă fi pierit )n aceea )ncercare de foc, +i faptul că Clement le-a uccedat imediat )n lucrare +i loc loc face ace mai dific ificil ilăă cr cron onooloi loiaa acel acelei ei per perioad oade. 4upă moar oarte teaa apotolilor, pentru că )ntemni*area +i martiriul Sf"ntului #potol Petru pare a fi itorică, Clement a fot repreentantul natural al Sf"ntului #potol Pa$el, +i ciar al )no*itorului lui, 5apotolul circumciiunii67 prin urmare )n mod natural el a cri 8pitola )n numele biericii locale, atunci c"nd l-au căutat pentru fat. !ără nici o )ndoială, Sf"ntul #potol 9oan )ncă upra$ie*uia )n Patmo au )n 8fe7 dar !ilipenii, a căror rela*ie cu Roma ete atetată de $iita lui 8pafrodit, au pri$it )n mod natural pe prietenii upra$ie*uitori ai marelui lor fondator7 bătr"nul apotol nu a fot fot la fel fel de acce accei ibi bill )n et. et. oat oatee drum drumur uril ilee duce duceau au pre pre :ra+ :ra+ul ul 9mpe 9mperi rial al +i porn porneau eau din Milliarium Aureum. Cu toate că, fără )ndoială Clement a cri crioarea, el +i-a acun propriul nume +i a co )n fa*ă fra*ii, care e pare că -au )nt"lnit )ntr-un conciliu +i au trimi o delea*ie fră*eacă %Cap. /9;(. /ipa totală a piritului lui 4iotref %3 9oan(, +i tr"na conformitate a 8pitolei, )n umilin*ă +i bl"nde*e, cu cea a Sf"ntului #potol Petru %1 Petru &<1-&(, unt trăături demne de luat )n eamă. =ntreaa epitolă $a fi animată de duul plin de draote +i credincio+ie a drailor !ilipeni, ai Sf"ntului #potol Pa$el, )n milocul cărora criitorul a )n$ă*at 8$anelia. Clement a adormit, probabil cur"nd după ce +i-a epediat crioarea. #ceata ete mo+tenirea unuia care a reflectat era apotolică )n tot ade$ărul minunat +i e$anelic care era primul rod al preen*ei 4uului )mpreună cu 2ierica. 8l a )mpărtă+it cu al*ii aureola - 3 -
la$ei atribuită de Sf"ntul #potol Pa$el %!ilipeni ><3(, 5ale căror nume unt crie )n Cartea ?ie*ii6. Planul acetei publica*ii nu permite, )n acet $olum, retaurarea por*iunilor recent decoperite din lucrarea a. 8ditorul are inten*ia de a preenta acetea )mpreună cu alte relic$e ale anticită*ii primare, recent decoperite, )ntr-un $olum uplimentar, dacă ini*iati$a $a a$ea uficientă )ncuraare. #+a numita # 4oua 8pitolă a lui Clement ete acum cunocută ca fiind lucrarea altcui$a +i a fot rea+eată )ntr-un alt loc )n acete erii. Ceea ce urmeaă ete Nota introducti$ă a editorilor +i traducătorilor oriinali, doctorii Robert +i 4onaldon< Prima epitolă, care poartă numele lui Clement, a fot pătrată pentru noi numai )ntr-un inur manucri. 4e+i e face deeori referin*ă la ea )n criitorii Cre+tini antici, ea a răma necunocută cercetătorilor din ?etul 8uropei p"nă c"nd, cu bucurie, au decoperit-o )n manucriul #leandrinian. #cet manucri al Sfintelor Scripturi %cunocut +i )n eneral făc"ndu-e referire la el ca Code #( a fot preentat, lui Carle, de către C@ril, Patriarul Contantinopolului, +i acum ete pătrat )n Aueul 2ritanic. #neate la căr*ile Noului etament con*inute )n acet manucri, eită două crieri decrie ca 8pitolele lui Clement. 4intre acetea, cea care ete )naintea noatră ete prima. 8a ete tolerabil perfectă, dar eită multe mici lacune, au oluri, )n manucri +i e preupune că o )ntreaă filă, de la )nceiere, a fot pierdută. #cete lacune , de+i, at"t de numeroae )n unele capitole, )n eneral nu trec dincolo de cu$inte au ilabe, +i )n mare parte pot fi u+or )nlocuite. Cine a fot acet Clement căruia )i unt atribuite acete crieri, nu e poate tabili cu o certitudine abolută. :pinia enerală ete că el ete acela+i cu peroana cu acela+i nume la care face referire Sf"ntul #potol Pa$el %!ilipeni ><3(. Scrierile )n ine nu con*in nici o informa*ie depre autorul lor. Prima, +i de departe cea mai lună dintre ele, )n mod implu u*ine că a fot criă )n numele 2iericii din Roma, pentru 2ierica din Corint. 4ar )n cataloul de con*inuturi care apare la )nceputul manucriului ambele unt, )n mod clar atribuite lui Clement7 +i udecata celor mai mul*i dintre cercetători ete, că cel pu*in )n leătură cu prima 8pitolă, aceată afirma*ie ete corectă7 +i că aceata trebuie ă fie pri$ită ca o produc*ie autentică a prietenului +i colaboratorului Sf"ntului #potol Pa$el. #ceată credin*ă e reăe+te ciar )n perioada timpurie )n itoria 2iericii. 8a e reăe+te )n crierile lui 8uebiu %Hit. 8ccl., iii.1&(, ale lui :rien %Comm in Boan., i.D(, +i la al*ii. Ei do$eile interne tind ă u*ină aceată opinie. 4octrina, tilul +i modul de "ndire unt toate )n acord cu aceata7 a+a )nc"t, cu toate că, a+a cum a fot pu, o iuran*ă totală nu e poate a$ea cu pri$ire la ubiect, noi putem concluiona, cu o mare probabilitate, că a$em )n aceată epitolă o compoi*ie a lui - 4 -
Clement care ne ete cunocut din Scriptură ca fiind aociat cu marele apotol. 4ata acetei 8pitole a fot ubiectul unei detul de mare contro$ere. 8te clar din crierea )n ine că ea a fot compuă imediat după o perecu*ie pe care a uferit-o 2ierica Romană %cap. i.(7 +i inura )ntrebare ete, dacă ete $orba de perecu*ia lui Nero au a lui 4omi*ian. 4acă ete prima, data ar fi aproimati$ anul FG7 dacă ete cea din urmă, trebuie ă o plaăm unde$a pre )nceierea primului ecol au )nceputul celui de al doilea. Nu a$em nici un autor eterior pentru a da un răpun la aceată )ntrebare. /ita epicopilor Romani timpurii ete )ntr-o confuie incurabilă, unii făc"nd-l pe Clement ucceorul imediat al Sf"ntului #potol Petru, al*i pe /inu, +i al*ii pun"nd tot pe /inu +i #nacletu, )ntre el +i apotol. 4in nou, do$ada internă, laă ubiectul ub emnul )ntrebării, cu toate că -au $eiculat ambele poi*ii. =n eneral, probabilitatea mai mare pare ă fie )n fa$oarea perioadei lui 4omi*ian, a+a )nc"t epitola poate fi datată )n urul anului D' d.Hr. #ceată 8pitolă a a$ut parte de un mare repect )n 2ierica primară. Relatare pe care ne-o oferă 8uebiu depre ea %Hit. 8ccl., iii.1F( ete următoarea< 58ită +i o 8pitolă recunocută ca a lui Clement %care )n mod corect a fot identificat ca prietenul Sf"ntului #potol Pa$el(, mare +i admirabil, care a cri )n numele 2iericii din Roma, 2iericii din Corint, ră$rătirea apăr"nd )n bierica din urmă. Suntem con+tien*i că aceată 8pitolă a fot citită )n public )n multe bierici, at"t )n $remurile $eci, c"t +i )n ilele noatre.6 8pitola care ne tă )nainte pare ă fi fot citită )n multe bierici, +i era aproape la acela+i ni$el cu crierile canonice. P"nă +i locul aceteia )n manucriul #leandrinian, imediat după căr*ile inpirate, ete )n armonie cu poi*ia pe care a a$ut-o aceata )n 2ierica primară. =ntr-ade$ăr, din multe puncte de $edere, apare o mare diferen*ă )ntre aceata +i crierile inpirate, cum ar fi, foloirea uneori fanteită a afirma*iilor din ?eciul etament, po$e+tile fabuloae care unt acceptate de autor, +i )n eneral caracterul difu +i lipit de putere al tilului prin care aceata e ditine. 4ar tonul )nalt al ade$ărului e$anelic care predomină )n aceata, apelul implu +i călduro care ete făcut inimii +i con+tiin*ei, +i anietatea pe care criitorul ei o manifetă )n mod contant promo$eaă intereul cel mai bun pentru 2ierica lui Crito, răp"ndind, )ncă, farmecul nemuritor a acetei relic$e pre*ioae a $remurilor apotolice de la urmă.
- 5 -
CAPITOLUL 1 – SALUTUL ŞI APRECIEREA ADRESATĂ CORINTENILOR, ÎNAINTE SĂ AIBĂ LOC ÎNTRE EI SCHISMA 2ierica lui 4umneeu care locuie+te )n Roma, către 2ierica lui 4umneeu care locuie+te )n Corint, celor care unt cema*i +i fin*i*i prin $oia lui 4umneeu, prin 9u Crito< Harul +i pacea ă $ă fie )nmul*ite, din partea 4umneeului #totputernic, prin 9u Crito. 4raii no+tri fra*i, datorită e$enimentelor deatruoae care au $enit pete noi )n mod nea+teptat +i )n mod uccei$, im*im că am fot )ntr-un fel )n )nt"riere )n a ne )ndrepta aten*ia pre punctele cu pri$ire la care ne-a*i conultat7 +i )n mod pecial acea ru+inoaă +i detetabilă ră$rătire, total nepotri$ită pentru ale+ii lui 4umneeu, )n care c"te$a peroane, răbite +i )ncreătoare )n ele )nele, au aprin udronul freneiei, a+a )nc"t numele $otru $enerabil +i ilutru, $rednic ă fie iubit de to*i, a uferit leare dureroaă. Pentru că, a fot cine$a care a tat $reodată, ciar +i pentru o curtă $reme, printre $oi, +i nu ă nu fi ăit credin*a $oatră ca fiind tot at"t de roditoare ca $irtute pe c"t a fot de bine fundamentată Cine nu admira obrietatea +i modera*ia nepriănirii $oatre )n Crito Cine nu proclama măre*ia opitalită*ii $oatre obi+nuite Ei nu -a bucurat de cunoa+terea $oatră perfectă +i bine fundamentată Pentru că $oi a*i făcut toate lucrurile fără a *ine eamă de peroane, +i a*i umblat )n poruncile lui 4umneeu, fiind acultători de cei care c"rmuiec, +i acord"nd toată onoarea care e cu$ine prebiterilor dintre $oi. ?-a*i bucurat c"nd tinerii au fot obri +i erio+i )n "ndire7 $-a*i intruit o*iile ă facă toate lucrurile )n mod irepro+abil, cu cu$iin*ă +i un cuet curat, iubindu-+i o*ii a+a cum le obliă )ndatorirea, +i le-a*i )n$ă*at că, trăind după norma acultării, ele trebuie ă-+i oraniee )n mod cu$iincio treburile opodăriei, +i )n toate apectele ă fie caracteriate de dicre*ie. CAPITOLUL 2 – LAUDA LA ADRESA CORINTENILOR CONTINUATĂ Aai mult, $oi to*i $-a*i ditin prin umilin*ă, +i )n nici un fel nu a*i fot flata*i de m"ndrie, ci a*i manifetat acultare, mai derabă dec"t -o pretinde*i, +i a*i fot mult mai dipu+i ă da*i dec"t ă primi*i. Aul*umi*i cu pro$iia pe care 4umneeu a preătit-o pentru $oi, +i urmărind cu aten*ie cu$"ntul Său, a*i fot umplu*i )n interior de doctrina a, +i uferin*ele Sale au fot )naintea ocilor $o+tri. Prin urmare, tuturor, $-a fot acordată o pace profundă +i abundentă, +i a*i a$ut o dorin*ă neă*ioaă pentru facerea binelui, )n timp ce o $ărare deplină a 4uului Sf"nt era pete to*i. Plini de planuri finte, +i cu o ade$ărată erioitate a "ndirii +i o )ncredere e$la$ioaă, $oi a*i )ntin m"inile către - 6 -
#totputernicul 4umneeu, ru"ndu-l ă fie )ndurător cu $oi, dacă era*i $ino$a*i de $reo neleiuire in$oluntară. Ii +i noapte era*i preocupa*i de toată fră*ietatea, pentru ca numărul ale+ilor lui 4umneeu ă poată fi m"ntuit cu )ndurare +i cu un cuet bun. ?oi era*i inceri +i necorup*i, +i uita*i ofenele care erau )ntre $oi. :rice fel de frac*iuni +i cime erau repinătoare )n ocii $o+tri. #*i pl"n pentru neleiuirile emenilor $o+tri< deficien*ele lor le-a*i ocotit ca pe ale $oatre. Niciodată nu a*i in$idiat $reo ac*iune de bunătate, fiind 5ata de orice faptă bună6. =mpodobi*i cu o $ia*ă $irtuoaă +i reliioaă perfectă, a*i făcut toate lucrurile )n frica de 4umneeu. Poruncile +i r"nduielile 4omnului fiind crie pe tablele inimilor $oatre.
CAPITOLUL 3 – STAREA TRISTĂ A BISERICII DIN CORINT, DUPĂ RĂZVRĂTIREA CARE A AVUT LOC ÎN EA, DIN CAUZA INVIDIEI ŞI CONCURENŢEI. ?-au fot acordate tot felul de onoruri +i fericiri, +i apoi -a )mplinit ceea ce ete cri, 5Aul*i preaiubi*i au m"ncat +i au băut +i au crecut +i au aun ra+i +i nără$a+i6. Ca urmare, -a i$it concuren*a +i in$idia, lupta +i ră$rătirea, perecu*ia +i deordinea, răboiul +i robia. #+a )nc"t ceea ce ete fără $aloare -a ridicat )mpotri$a celor onorabili, cei fără nici o reputa*ie )mpotri$a celor care erau renumi*i, nebunul )mpotri$a )n*eleptului, tinerii )mpotri$a celor )nainta*i )n $"rtă. 4in acet moti$ nepriănirea +i pacea unt acum departe de $oi, cu at"t mai mult cu c"t fiecare părăe+te frica de 4umneeu, +i aune orb )n credin*a /ui, neumbl"nd nici )n r"nduielile lubei ale, nici )n faptele care e potri$ec unui Cre+tin, ci umblă după propriile lui plăceri rele, reactuali"nd practica unei in$idii lipite de nepriănire +i de e$la$ie, prin care moartea )nu+i a intrat )n lume. CAPITOLUL 4 – ÎNCĂ DIN VREMURILE ANTICE, MULTE RELE AU IZVORÂT DIN ACEASTĂ SURSĂ Pentru că ete cri< 54upă o bucată de $reme, Cain a adu 4omnului o ertfă de m"ncare din roadele păm"ntului. #bel a adu +i el o ertfă de m"ncare din oile )nt"i năcute ale turmei lui +i din răimea lor. 4omnul a pri$it cu plăcere pre #bel +i pre ertfa lui7 dar pre Cain +i pre ertfa lui, n-a pri$it cu plăcere. Cain -a m"niat foarte tare, +i i -a poomor"t fa*a. Ei 4omnul a i lui Cain< 5Pentru ce te-ai m"niat, +i pentru ce *i -a poomor"t fa*a Nu-i a+a 4acă faci bine, $ei fi bine primit7 dar dacă faci rău, păcatul p"nde+te la u+ă7 dorin*a lui e *ine după tine, dar tu ă-l tăp"ne+ti.6 =nă Cain a i fratelui ău #bel< 5Haidem ă ie+im la c"mp.6 4ar pe c"nd erau la c"mp, Cain -a ridicat )mpotri$a fratelui ău #bel, +i - 7 -
l-a omor"t.6 ?ede*i fra*ilor, cum in$idia +i eloia a du la uciderea fratelui. ot datorită in$idie, tatăl notru 9aco$ a fuit dinaintea fratelui ău 8au. 9n$idia a făcut ca 9oif ă fie perecutat p"nă la moarte, +i ă aună )n robie. 9n$idia l-a obliat pe Aoie ă fuă dinaintea lui !araon, reele 8iptului, atunci c"nd a auit acete cu$inte de la concetă*enii ăi, 5Cine te-a pu pe tine mai mare +i udecător pete noi Nu cum$a ai de "nd ă mă omori +i pe mine, cum ai omor"t pe 8ipteanul acela6 4atorită in$idiei, #ron +i Aaria au trebuit ă-+i facă caa )n afara taberei. 9n$idia i-a cobor"t pe 4atan +i #biram )ncă de $ii )n Hade %/ocuin*a mor*ilor(, prin re$olta pe care ei au t"rnit-o )mpotri$a luitorului lui 4umneeu, Aoie. 4atorită in$idiei 4a$id a aun ă fie ur"t nu numai de trăini, ci a fot perecutat ciar +i de Saul, reele lui 9rael.
CAPITOLUL – ÎN VREMURILE RECENTE, NU MAI PUŢIN RĂU A IZVORÂT DIN ACEEAŞI SURSĂ. MARTIRIUL LUI PETRU ŞI PAVEL. 4ar ă nu tăruim aupra eemplelor antice, ai ă $enim la eroii pirituali mult mai recen*i. Să luăm eemplele nobile care ne unt oferite ciar de enera*ia noatră. Prin in$idie +i eloie, cel mai mare +i mai nepriănit pilon [al 2iericii] a fot perecutat p"nă la moarte. Să punem )naintea ocilor no+tri ilu+trii apotoli. Petru, datorită unei in$idii lipită de nepriănire, a răbdat, nu din partea a unuia au doi lucrători, ci din partea multora, +i c"nd )n final a uferit martiriul, -a mutat )n locul loriei care i e cu$enea lui. 4atorită in$idiei, Pa$el a ob*inut răplata uferin*ei cu răbdare, după ce de +apte ori a fot aruncat )n temni*ă, obliat ă fuă +i aruncat cu pietre. 4upă ce a predicat at"t )n et c"t +i )n $et, el a c"+tiat o reputa*ie trălucită datorată credin*ei ale, a )n$ă*at nepriănirea )n )ntreaa lume +i a aun la limita etremă a $etului +i a uferit martiriul ub prefec*i. =n acet fel a fot el mutat din lume, +i a plecat )n locul f"nt, aiur"ndu-ne un eemplu perfect de răbdare. CAPITOLUL ! – CONTINUARE. ALŢI CÂŢIVA MARTIRI. /a ace+ti oameni care +i-au petrecut $ia*a )n trăirea fin*eniei, trebuie adau o mare mul*ime de ale+i, care, răbd"nd din caua in$idiei multe ofene +i torturi, ne-au aiurat cel mai ecelent eemplu. 4atorită in$idiei, acete femei, 4anaid +i 4ircae au fot perecutate +i au uferit torturi teribile +i indecriptibile, +i-au terminat alerarea credin*ei cu neclintire, +i de+i labe la trup, au primit o răplată nobilă. 9n$idia a )ntrăinat o*iile de o*ii lor, +i au cimbat ceea ce i-a fot pu părintelui notru #dam, 59ată )n f"r+it aceea care ete o din oaele mele +i carne din carnea meaJ6. 9n$idia +i luptele au răturnat cetă*i mari +i au - 8 -
derădăcinat na*iuni.
CAPITOLUL " – UN ÎNDEMN LA POCĂINŢĂ Preaiubi*ilor, $ă criu acete lucruri, nu numai ca ă $ă fătuiec cu pri$ire la )ndatorirea $oatră, ci +i ă $ă aduc aminte de noi. Pentru că noi luptăm )n aceea+i arenă, +i aceea+i luptă ne ete puă )nainte. 4eci ai ă renun*ăm la riile adarnice +i neroditoare, +i ă ne apropiem de lorioaa +i $enerabila r"nduială a fintei noatre cemări. Hai ă fim părta+i la ceea ce ete bine, plăcut +i acceptabil )n oci Celui care ne-a creat. Să pri$im )n mod neclintit la "nele lui Crito, +i ă $edem c"t de pre*io ete acel "ne pentru 4umneeu, care, fiind $ărat pentru m"ntuirea noatră, a afi+at arul pocăin*ei )naintea )ntreii lumi. Hai ă ne )ntoarcem la fiecare eră care a trecut, +i ă )n$ă*ăm că, din enera*ie )n enera*ie, 4omnul a alocat un loc al pocăin*ei pentru oricine -a )ntor la 8l. Noe a predicat pocăin*a, +i to*i care l-au acultat au fot al$a*i. 9ona a proclamat ditruerea Nini$enilor, dar ei, pocăindu-e de păcatele lor, l-au )mbl"nit pe 4umneeu prin ruăciune, +i au ob*inut al$area, cu toate că ei erau trăini [de leăm"ntul] lui 4umneeu. CAPITOLUL # – CONTINUAREA DESPRE POCĂINŢĂ. #ce+ti lucrători ai Harului lui 4umneeu, prin 4uul Sf"nt, au $orbit de pocăin*ă7 +i )nu+i 4omnul tuturor lucrurilor -a adreat cu un urăm"nt cu pri$ire la aceata, 5Pe $ia*a Aea, ice 4omnul 4umneeu, că nu dorec moartea păcătoului, ci mai derabă pocăin*a lui76 adău"nd, )n plu, declara*ia plină de ar< 5Pocăi*i-$ă caa lui 9rael, de neleiuirile $oatre. Spune copiilor poporului Aeu, pentru că păcatele $oatre au aun de la păm"nt la cer, +i ciar dacă $or fi mai ro+ii ca purpura, +i mai nere ca p"na de ac, dacă $ă )ntoarce*i la Aine cu toată inima, +i ice*i, atăJ 8u te $oi aculta, ca pe un popor f"nt6. Ei )n alt loc 8l pune< 5Spăla*i-$ă deci +i cură*i*i-$ăJ /ua*i dinaintea ocilor Aei faptele rele pe care le-a*i făcutJ =nceta*i ă mai face*i răulJ =n$ă*a*i-$ă ă face*i binele, căuta*i dreptatea, ocroti*i pe cel auprit, face*i dreptate orfanului, apăra*i pe $ădu$ăJ6 K 5?eni*i totu+i ă ne udecăm6. 8l declară, 54e $or fi păcatele $oatre cum e c"rm"ul, e $or face albe ca ăpada7 de $or fi ro+ii ca purpura, e $or face ca l"na. 4e $e*i $oi +i $e*i aculta, $e*i m"nca cele mai bune roade ale *ării7 dar de nu $e*i $oi +i nu $e*i aculta, de abie $e*i fi )ni*i*i, căci ura 4omnului a $orbit.6 Prin urmare dorind ca to*i preaiubi*ii /ui ă fie părta+i la pocăin*ă, 8l a făcut [acete declara*ii] prin $oia a atotputernică.
- 9 -
CAPITOLUL $ % E&EMPLE ALE S'INŢILOR. 4eci ă acultăm de $oia a ecelentă +i lorioaă7 +i implor"nd )ndurarea +i bunătatea Sa plină de draote, )n timp ce părăim orice fapte neroditoare, +i lupta, +i in$idia, care duc la moarte, ă ne )ntoarcem +i ă apelăm la )ndurarea Sa. Să contemplăm )n mod neclintit la cei care au luit )n mod deă$"r+it la$ei Sale minunată. Să-l luăm %de eemplu( pe 8no, care, fiind ăit nepriănit )n acultare, a fot mutat, +i nu a cunocut moartea nici odată. Noe, fiind ăit credincio, a predicat lumii, prin lucrarea a, reenerarea7 +i 4omnul a al$at prin el animalele care de bună $oie, au intrat )n arcă. CAPITOLU 1( – CONTINUAREA CELOR SPUSE MAI SUS. #$raam, numit 5prietenul6 a fot ăit credincio, pentru că a acultat de cu$intele lui 4umneeu. 8l, )n eercitarea acultării, a ie+it din *ara a, +i din neamul ău, +i din caa tatălui ău, pentru ca, părăind un mic teritoriu, +i o familie labă, +i o caă neemnificati$ă, ă poată mo+teni promiiunile lui 4umneeu. Pentru că 4umneeu i-a pu, 54omnul iee lui #$ram< 59e+i din *ara ta, din rudenia ta, +i din caa tatălui tău, +i $ino )n *ara pe care *i-o $oi arăta. ?oi face din tine un neam mare, +i te $oi binecu$"nta7 )*i $oi face un nume mare, +i $ei fi o binecu$"ntare. ?oi binecu$"nta pe cei ce te $or binecu$"nta, +i $oi bletema pe cei ce te $or bletema7 +i toate familiile păm"ntului $or fi binecu$"ntate )n tine.6 Ei din nou, la depăr*irea a de /ot, 4umneeu i-a i. 5Ridică-*i ocii, +i, din locul )n care e+ti, pri$e+te pre miaănoapte +i pre miaăi, pre răărit +i pre apu7 căci toată *ara pe care o $ei, *i-o da *ie +i emin*ei tale )n $eac. =*i $oi face ăm"n*a ca pulberea păm"ntului de mare7 a+a că, dacă poate număra cine$a pulberea păm"ntului, +i ăm"n*a ta $a putea ă fie numărată.6 Ei din nou [Scriptura] ice, 5Ei, după ce l-a du afară, i-a i< 5Lită-te pre cer, +i numără telele, dacă po*i ă le numeri.6 Ei i-a i< 5#+a $a fi ăm"n*a ta.6 #$ram a creut pe 4omnul, +i 4omnul i-a ocotit lucrul aceta ca nepriănire.6 Pe baa credin*ei +i opitalită*ii lui, i-a fot dat un fiu la anii bătr"ne*ii, +i )n eercitarea acultării, el l-a adu ca ertfă lui 4umneeu, pe unul din muntele pe care 8l i l-a arătat. CAPITOLUL 11 – CONTINUARE. LOT Pe baa opitalită*ii +i nepriănirii ale, /ot a fot al$at din Sodoma, atunci c"nd toată *ara )n urul lui a fot pedepită prin foc +i pucioaă, )n felul aceta 4omnul a făcut de cunocut că 8l nu părăe+te pe cei care nădăduiec )n 8l, dar e )ndepartă de cei care e depărteaă de 8l, pentru a-i pedepi +i cinui. Pentru că o*ia lui /ot, care a mer )mpreună -
10 -
cu el, a$"nd un alt "nd dec"t al lui +i ne mai fiind de acord ce el [)n ceea ce pri$e+te porunca pe care au primit-o], a fot făcută un eemplu, a+a )nc"t a aun, atăi, ă fie un t"lp de are. /ucrul aceta -a făcut pentru ca to*i ă cunoacă că cei care unt cu mintea )mpăr*ită, +i care nu e )ncred )n puterea lui 4umneeu, aduc pete ei udecata +i aun un emn pentru toate enera*iile care $or $eni.
CAPITOLUL 12 – RĂSPLĂŢILE CREDINŢEI ŞI OSPITALITĂŢII. RAHAV Pe baa credin*ei +i opitalită*ii ei, cur$a Raa$ a fot al$ată. Pentru că atunci c"nd au fot trimi+i pionii de către 9oua, fiul lui Nun, la 9erion, reele din *ară preupun"nd că ei au $enit ă pionee *ara lor, a căutat oamenii ca ă-i prindă, pentru ca atunci c"nd $or fi prin+i ă fie da*i la moarte. 4ar opitaliera Raa$ i-a primit +i i-a acun pe acoperi+ul caei ei ub ni+te mănunci de c"nepă. Ei c"nd oamenii trimi+i de ree a aun la ea +i i-au i 5Scoate afară pe bărba*ii care au $enit la tine, +i care au intrat )n caa ta7 căci au $enit ă icodeacă *ara.6 8a le-a răpun 58te ade$ărat că bărba*ii ace+tia au $enit la mine, dar nu +tiam de unde unt7 +i, fiindcă poarta a trebuit ă e )ncidă noaptea, bărba*ii ace+tia au ie+it afară6 +i deci, fa*ă de ei, nu i-a decoperit pe pioni. #poi ea a i acelor oameni, 5Etiu că 4omnul $-a dat *ara aceata, căci ne-a apucat roaa de $oi, +i to*i locuitorii *ării tremură )naintea $oatră. Prin urmare, ura*i că atunci c"nd o $e*i lua ă lăa*i cu $ia*ă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fra*ii mei, pe urorile mele, +i pe to*i ai lor, +i că ne $e*i căpa de la moarte6 Ei ei i-au pu, 5#+a $a fi cum ai pu tu. Prin urmare, imediat ce $ei +ti că noi untem aproape, adună-*i familia ub acoperi+ul tău, +i ei $or fi pătra*i cu $ia*ă, dar ori+icine $a fi ăit )n afara caei tale $a pieri6. Aai mult, ei i-au dat un emn pentru aceata, ea trebuia ă lee la caa ei un fir tacoiu. =n felul aceta ei au făcut de cunocut că răcumpărarea $a $eni din "nele 4omnului, pentru to*i cei care cred +i nădăduiec )n 8l. ?ede*i, preaiubi*ilor, la aceată femeie nu a fot numai credin*ă ci +i profe*ie. CAPITOLUL 13 – UN ÎNDEMN LA UMILINŢĂ. Prin urmare, fra*ilor, ă a$em o "ndire merită, )nlătur"nd orice aroan*ă, m"ndrie, nebunie +i im*ăm"nt de m"nie7 +i ă ac*ionăm )n acord cu ceea ce ete cri %pentru că 4uul Sf"nt ice< 5Nici un om )n*elept ă nu e laude cu )n*elepciunea a, nici omul tare ă nu e laude cu tăria a, nici omul boat ă nu e laude cu boă*ia a7 ci cel ce e laudă ă e laude )n 4omnul, căut"ndu-/ cu toată inima, +i făc"nd udecată +i nepriănire6(, fiind )n mod pecial aten*i la cu$intele pe care le-a $orbit 4omnul 9u, )n$ă*"ndu-ne bl"nde*e +i )ndelună răbdare. -
11 -
Pentru că a+a a $orbit el< 5!i*i milo+i ca ă a$e*i parte milă, ierta*i ca ă $i e poată ierta, a+a cum face*i, a+a $i e $a face7 a+a cum udeca*i, a+a $e*i fi udeca*i7 at"t c"t unte*i de buni, at"t $i e $a arăta bunătate7 cu ce măură măura*i, cu aceea+i $i e $a măura6. Să ne fundamentăm pe acet percept +i prin acete reuli, pentru ca ă umblăm cu toată umilin*a )n acultare de cu$intele ale. Pentru că cu$"ntul f"nt pune 5/a cine mă $oi uita eu, dacă nu la cel ce ete bl"nd +i )mpăciuitor, +i care tremură la cu$intele mele6
CAPITOLUL 14 – AR TREBUI MAI DE)RABĂ SĂ%L ASCULTĂM PE DUMNEZEU DECÂT PE AUTORII RĂZVRĂTIRII. #+adar, oameni buni +i fra*i, ete corect +i f"nt ă acultăm mai derabă de 4umneeu dec"t ă-i urmăm pe cei care, prin m"ndrie +i ră$rătire, au de$enit liderii unei detetabile concuren*e. Pentru că noi nu trebuie ă pro$ocăm nici cea mai mică leare, ci mai derabă, dacă noi )n mod răbit ne alăturăm )nclina*iilor oamenilor care năuiec pre acete lupte +i rămeri*e, untem )n mare pericol ă ne )ndepărtăm de ceea ce ete bun. Să fim buni unii cu al*ii după modelul )ndurării enibile +i bl"nde*ii Creatorului notru. Pentru că ete cri, 5Cei )ndurători $or locui *ara, +i cei ne$ino$a*i $or fi lăa*i )n ea, dar neleiui*ii $or fi nimici*i de pe fa*a ei6 Si din nou [Scriptura] pune, 5#m $ăut pe cel rău )n toată puterea lui7 e )ntindea ca un copac $erde. 4ar c"nd am trecut a doua oară, nu mai era acolo7 l-am căutat, dar nu l-am mai putut ăi. Lită-te bine la cel fără priană, +i pri$e+te pe cel fără $icle+u7 căci omul de pace are parte de mo+tenitori.6 CAPITOLUL 1 – TREBUIE SĂ NE ALĂTURĂM CELOR CARE CAUTĂ PACEA, NU CELOR CARE NUMAI PRETIND CĂ 'AC AŞA. Prin urmare, ai ă ne alipim de cei care culti$ă pacea +i e$la$ia, +i nu de cei care )n mod ipocrit preferă -o doreacă. Pentru că [Scriptura] ice )ntr-un loc, 5poporul aceta, Aă cinte+te cu ura +i cu buele, dar inima lui ete departe de Aine6. Ei din nou< 58i binecu$"nteaă cu ura, dar bletemă cu inima lor6. Ei din nou ice, 58i l-au iubit cu ura, +i l-au min*it cu limba7 dar inima lor nu a fot curată fa*ă de 8l, nici nu au fot credincio+i fa*ă de leăm"ntul Său6. 5 /imba )n+elătoare ă tacă6, [+i 5Nimiceacă 4omnul toate buele linu+itoare], limba care $orbe+te cu trufie, pe cei ce ic< 5Suntem tari cu limba noatră, căci buele noatre unt cu noi< cine ar putea ă fie tăp"n pete noi Pentru că cei nenoroci*i unt aupri*i +i pentru că ăracii em, acum6, ice 4omnul, 5Aă col, +i aduc m"ntuire celor obidui*i.6 -
12 -
CAPITOLUL 1! – CHRISTOS CA UN E&EMPLU DE UMILINŢĂ. Crito ete a celor care au o inimă merită +i nu a celor care e )nal*ă pe ei )n+i+i deaupra turmei. 4omnul notru 9u Crito, Sceptrul maietă*ii lui 4umneeu, nu a $enit )n plendoarea m"ndrei +i a aroantei, cu toate că ar fi putut face aceata, ci )ntr-o tare merită, a+a cum declară +i 4uul Sf"nt depre 8l. Pentru că 8l ice, 5Cine a creut )n ceea ce ni e $etie Cine a cunocut bra*ul 4omnului 8l [meaul notru] a crecut )naintea /ui ca o odrală labă, ca un /ătar care iee dintr-un păm"nt ucat. N-a$ea nici frumue*e, nici trălucire ca ă ne atraă pri$irile, +i )nfă*i+area /ui n-a$ea nimic care ă ne placă [ordinar]. 4ipre*uit +i părăit de oameni, om al durerii +i obi+nuit cu uferin*a, era a+a de dipre*uit că )*i )ntorceai fa*a de la 8l, +i noi nu /am băat )n eamă. otu+i, 8l uferin*ele noatre le-a purtat, +i durerile noatre le-a luat aupra /ui, +i noi am creut că [)n contul Său] ete pedepit, lo$it de 4umneeu, +i merit. 4ar 8l era trăpun pentru păcatele noatre, drobit pentru fărădeleile noatre. Pedeapa, care ne dă pacea, a căut pete 8l, +i prin rănile /ui untem tămădui*i. Noi rătăceam cu to*ii ca ni+te oi, [fiecare] om )+i $edea de drumul lui7 dar 4omnul a făcut ă cadă aupra /ui neleiuirea noatră a tuturor. C"nd a fot cinuit +i auprit, n-a deci ura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, +i ca o oaie mută )naintea celor ce o tund< n-a deci ura. 8l a fot luat prin apăare +i udecată7 dar cine din cei de pe $remea /ui a creut că 8l fuee +ter de pe păm"ntul celor $ii +i lo$it de moarte pentru păcatele poporului meu Mroapa /ui a fot puă )ntre cei răi, +i morm"ntul /ui la un loc cu cel boat, măcar că nu ă$"r+ie nici o neleiuire +i nu e ăie nici un $icle+u )n ura /ui. 4omnul a ăit cu cale ă-/ drobeacă prin uferin*ă 4ar, după ce =+i $a da $ia*a ca ertfă pentru păcat, $a $edea o ăm"n*ă de urma+i, $a trăi multe ile, +i lucrarea 4omnului $a propă+i )n m"inile /ui. ?a $edea rodul muncii ufletului /ui +i e $a )n$iora. Prin cuno+tin*a /ui, Robul Aeu cel nepriănit $a pune pe mul*i oameni )ntr-o tare după $oia lui 4umneeu, +i $a lua aupra /ui po$ara neleiuirilor lor. 4e aceea =i $oi da partea /ui la un loc cu cei mari, +i $a )mpăr*i prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine )nu+i la moarte, +i a fot pu )n numărul celor fărădelee, pentru că a purtat păcatele multora +i S-a ruat pentru cei $ino$a*i.6 Ei din nou el ice, 54ar eu unt $ierme, nu om, am aun de ocara oamenilor +i dipre*uit de popor. o*i cei ce mă $ăd )+i bat oc de mine, )+i decid ura, dau din cap +i ic< 5S-a )ncreut )n 4omnulJ Să-l m"ntuiacă 4omnul, ă-l ibă$eacă, fiindcă-l iube+teJ6 ?ede*i, preaiubi*ilor, care ete eemplul pe care 8l ni l-a oferit7 pentru că dacă 4omnul -a merit pe Sine a+a, cum ar trebui ă fim noi, care prin 8l a aun ub uul arului Său -
13 -
CAPITOLUL 1" – S'INŢII CA UN E&EMPLU DE UMILINŢĂ. Haide*i +i noi ă fim imitatori a celor care )n piei de *ap +i )n piei de oi au mer +i au proclamat $enirea lui Crito7 mă refer la 9lie, 8liei +i 8eciel dintre profe*i, )mpreună cu ceilal*i depre care e aduce aceea+i mărturie [)n Scriptură]. #$raam a fot )ntr-un mod pecial onorat +i a fot numit prietenul lui 4umneeu7 totu+i el, pri$ind cu uimire la la$a lui 4umneeu, a declarat cu umilin*ă, 58u unt numai praf +i cenu+ă6. Aai mult, a+a ete cri depre 9o$, 59o$ era un om fără priană +i curat la uflet. 8l e temea de 4umneeu, +i e abătea de la rău.6 4ar emi*"nd o acuare )mpotri$a lui )nu+i, el a i 5Nici un om nu ete fără pată, +i dacă $ia*a lui ar fi mai pu*in de o i6. Aoie a fot numit credincio pete toată caa lui 4umneeu7 +i foloindu-e de el, 4umneeu a pedepit 8iptul cu plăi +i cinuri. otu+i el, cu toate că ete at"t de onorat, nu a adoptat un limba trufa+, ci a i, atunci c"nd arătarea di$ină a aun la el din ruul aprin, 5Cine unt eu, ca u ă mă trimi*i6 8u nu unt un om ori $orbirea u+oară6. Ei din nou el a i 58u nu unt dec"t un abur6. CAPITOLUL 1# – DAVID CA UN E&EMPLU DE UMILINŢĂ. 4ar ce $om ice depre 4a$id, din partea căruia a $enit o mărturie aemănătoare, +i căruia 4umneeu i-a i, 5#m ăit pe 4a$id, fiul lui 9ee, om după inima Aea, care $a )mplini toate $oile Aele.6 otu+i ciar acet om )i pune lui 4umneeu, 5#i milă de mine, 4umneeule, )n bunătatea aJ 4upă )ndurarea a cea mare, +tere fărădeleile meleJ Spală-mă cu deă$"r+ire de neleiuirea mea, +i cură*ă-mă de păcatul meuJ Căci )mi cunoc bine fărădeleile, +i păcatul meu tă necurmat )naintea mea. =mpotri$a a, numai )mpotri$a a, am păcătuit +i am făcut ce ete rău )naintea a7 a+a că $ei fi drept )n otăr"rea a, +i fără $ină )n udecata a. 9ată că unt năcut )n neleiuire, +i )n păcat m-a ămilit mama mea. 4ar u ceri ca ade$ărul ă fie )n ad"ncul inimii< fă dar ă pătrundă )n*elepciunea )năuntrul meuJ Cură*ă-mă cu iop, +i $oi fi curat7 pală-mă, +i $oi fi mai alb dec"t ăpada. !ă-mă ă aud $eelie +i bucurie, +i oaele, pe care le-ai drobit u, e $or bucura. =ntoarce-Oi pri$irea de la păcatele mele, +tere toate neleiuirile meleJ Iide+te )n mine o inimă curată, 4umneeule, pune )n mine un du nou +i tatornicJ Nu mă lepăda de la !a*a a, +i nu lua de la mine 4uul ău cel Sf"nt. 4ă-mi iară+i bucuria m"ntuirii ale, +i priine+te-mă cu un du de bună$oin*ăJ #tunci $oi )n$ă*a căile ale pe cei ce le calcă, +i păcăto+ii e $or )ntoarce la ine. 4umneeule, 4umneeul m"ntuirii meleJ 9bă$e+te-mă de $ina "nelui $ărat, +i limba mea $a lăuda )ndurarea a. 4oamne, decidemi buele, +i ura mea $a $eti lauda a. 4acă ai fi $oit ertfe, Oi-a+ fi adu< dar Oie nu-Oi plac arderile de tot. Bertfele [plăcute] lui 4umneeu unt un du drobit< 4umneeule, u nu dipre*uie+ti o inimă drobită +i -
14 -
m"nită.6
CAPITOLUL 1$ – URMÂND ACESTE E&EMPLE, SĂ CĂUTĂM PACEA. 4eci umilin*a +i upunerea e$la$ioaă a acetor oameni mari +i ilu+tri ne-a fot oferită ca un eemplu bun nu numai nouă, ci +i tuturor enera*iilor dinainte de noi7 ciar +i tuturor celor care au primit profe*iile Sale )n frică +i ade$ăr. 4eci, a$"nd, preentate )naintea noatră, at"t de multe +i lorioae eemple, ă ne )ntoarcem din nou la practicarea acelei păci care de la )nceput a fot caracteritica puă )naintea noatră7 +i ă ne uităm fără c"rtire la atăl +i Creatorul uni$erului, ă ne alipim de darurile +i binefacerile Sale pline de putere +i etraordinare, ale păcii. Să-l contemplăm cu )n*eleerea noatră, ă ne uităm cu ocii ufletului notru la $oin*a Sa )ndelun răbdătoare. Hai ă reflectă la c"t de lipit ete 8l de m"nie fa*ă de crea*ia Sa. CAPITOLUL 2( – PACEA ŞI ARMONIA UNIVERSULUI. Cerurile, rotindu-e ub conducerea Sa, unt upue păcii /ui. Noaptea +i iua )+i urmeaă curul tabilit de 8l, ne)mpiedic"ndu-e )n nici un fel una pe alta. Soarele +i luna, )mpreună cu tele )no*itoare, e mi+că )n armonie după porunca Sa, )n limitele precrie lor +i fără nici o de$iere. Păm"ntul roditor, )n acord cu $oia Sa, rode+te rană din abunden*ă, la $remea potri$ită, pentru om +i fiare +i toate fiin*ele $ii de pe el, neeit"nd niciodată, +i necimb"nd nici una din decretele pe care 8l le-a fiat. /ocurile necercetabile ale abiului +i aranamentele de nedecri a lumii de o, unt limitate de acelea+i lei. 9mena Aare nemăurabilă, adunată )mpreună prin lucrarea Sa )n diferite baine, nici odată nu trece dincolo de limitele tabilite )n urul ei, ci face a+a cum a poruncit 8l. Pentru că 8l a i, 5P"nă aici $ei $eni +i $alurile tale e $or pare )n interiorul tău6. :ceanul, indiferent fa*ă de om +i de lumile de dincolo de el, ete controlat de acelea+i ac*iuni ale 4omnului. #notimpurile primă$erii, $erii, toamnei +i iernii, )n mod pa+nic )+i dau loc unul altuia. ?"nturile )n cele c"te$a one ale lui )+i )mplinec, la $remea potri$ită, luba lor fără $reun impediment. !"nt"nile mereu curătoare, formate at"t pentru bucurie c"t +i pentru ănătate, furnieaă fără )ncetare apa lor, pentru $ia*a omului. Cele mai mici dintre fiin*ele $ii e )nt"lnec )mpreună )n pace +i concordie. Aarele Creator +i 4omnul a făcut ca toate acetea ă eite )n pace +i armonie7 )n timp ce 8l face bine tuturor, dar )n modul cel mai abundent nouă care ne-a ăit refuiul )n )ndurarea Sa, prin 9u Crito 4omnul notru, a căruia ă fie al$a +i loria pentru $eci de $eci. #min. -
15 -
-
16 -
CAPITOLUL 21 – SĂ%L ASCULTĂM PE DUMNEZEU, ŞI NU PE AUTORII RĂZVRĂTIRII Preaiubi*ilor, lua*i aminte, ca nu cum$a multele ale bunătă*i ă ducă la condamnarea noatră a tuturor. [Căci a+a trebuie ă e )nt"mple] dacă nu umblăm )n mod $rednic de 8l, +i )ntr-un "nd ă facem acele lucruri care unt bune +i plăcute )n ocii /ui. Pentru că [Scriptura] ice )ntr-un loc, 54uul 4omnului ete o candelă care cerceteaă locurile acune ale inimii6. Să ne "ndim c"t ete 8l de aproape, +i că nici unul din "ndurile au moti$a*iile la care untem părta+i nu unt acune de 8l. Prin urmare, ete bine ca noi ă nu părăim locul )n care $oia Sa ne-a a+eat. Aai derabă ă-i ofenăm pe acei oameni care unt nebuni, +i )năl*a*i, +i care e laudă cu m"ndria cu$"ntărilor lor, dec"t [ă ofenăm] pe 4umneeu. Să arătăm re$eren*ă fa*ă de 4omnul 9u Crito, a cărui "ne a fot dat pentru noi7 ă cintim pe cei care ne-au condu7 ă cintim pe cei )n $"rtă dintre noi7 ă )n$ă*ăm pe tineri )n frica de 4umneeu7 ă ne )ndreptăm pri$irile pre ceea ce ete bine. Să $adă frumoul obicei al cură*iei [)n toate comportările lor] ă epună incera dipoi*ie a bl"nde*ii7 ă facă de cunocut poruncile pe care le au )n ura lor, prin modul lor de $orbire7 ă arate draotea, nu prin a e prefera unul pe altul, ci prin a arăta aceea+i afec*iune fa*ă de to*i cei care e tem de 4umneeu. !ie ca copiii $o+tri ă aibă parte de ade$ărata )n$ă*ătură Cre+tină7 ă )n$e*e c"t de mare $aloare ete )n umilin*a )naintea lui 4umneeu K c"t de mult poate conta pentru 8l duul unei afec*iuni curate K c"t de ecelentă +i mărea*ă ete frica Sa, +i cum aceata al$eaă pe to*i cei care umblă )n ea cu o inimă curată. Pentru că 8l ete cel care cerceteaă "ndurile +i dorin*ele [inimii]< uflarea Sa ete )n noi7 +i oric"nd /ui )i place, 8l o poate lua. CAPITOLUL 22 – ACESTE ÎNDEMNURI SUNT CON'IRMATE DE CREDINŢA CREŞTINĂ, CARE PROCLAMĂ MIZERIA UNUI COMPORTAMENT PĂCĂTOS. Credin*a care ete )n 9u Crito confirmă toate acete [)ndemnuri]. Pentru că 8l )nu+i, prin 4uul Sf"nt, a+a ne pune< 5?eni*i, fiilor, +i aculta*i-mă, căci $ă $oi )n$ă*a frica 4omnului. Cine ete omul, care dore+te $ia*a, +i $rea ă aibă parte de ile fericite !ere+te-*i limba de rău, +i buele de cu$inte )n+elătoareJ 4epărteaă-te de rău, +i fă binele7 caută pacea, +i aleară după eaJ :cii 4omnului unt pete cei fără priană, +i urecile /ui iau aminte la triătele lor. 4omnul =+i )ntoarce !a*a )mpotri$a celor răi, ca ă le +teară pomenirea de pe păm"nt. C"nd triă cei fără priană, 4omnul aude, +i-i capă din toate necaurile lor.6. 5Aulte lo$ituri unt [detinate pentru] cei răi7 dar -
17 -
)ndurarea $a cuprinde pe cei care nădeduiec )n 4omnul6.
CAPITOLUL 23 – 'IŢI SMERIŢI ŞI CREDEŢI CĂ CHRISTOS VA VENI DIN NOU. atăl atot-)ndurător +i bine$oitor are im*ăminte [ale )ndurării] fa*ă de ei care e tem de 8l, +i cu bunătate +i draote +i-a re$ărat bună$oin*a aupra celor care $in la 8l cu o inimă curată. 4eci ă nu fim cu inima )mpăr*ită7 nici ă nu lăăm ufletele noatre ă fie )năl*ate datorită darurilor Sale nepu de mari +i lorioae. Să fie departe de noi ceea ce ete cri, 5Neferici*i unt cei care unt cu inima )mpăr*ită +i cu o inimă )ndoielnică7 care ic, acete lucruri le-am auit ciar din $remurile părin*ilor no+tri7 dar $ede*i, noi am )mbătr"nit, +i nici unul dintre ele nu ni -au )nt"mplat6. NebunuleJ Compară-te cu un pom< ă luăm [de eemplu] $i*a. Aai )nt"i de toate, ea )+i laă frunele ă cadă, apoi apar muurii, apoi apar frunele +i apoi florile7 după aceea $ine truurele acru, +i apoi cur fructele coapte. ?oi percepe*i cum, )ntr-un timp at"t de curt, fructele pomului aun la maturitate. : ce ade$ăr, cur"nd +i intantaneu $oia Sa e $a )mplini, a+a cum aduce mărturie +i Scriptura, ic"nd, 58l $a $eni de rabă, +i nu $a ăbo$i76 +i 54omnul $a $eni dintr-o dată )n templul /ui, ciar Cel Sf"nt, pe care )l a+tepta*i6. CAPITOLU 24 – ÎN MOD CONTINUU DUMNEZEU NE ARATĂ, ÎN NATURĂ, CĂ VA AVEA LOC O ÎNVIERE. Preaiubi*ilor, ă luăm aminte la modul )n care 4omnul )n mod continuu ne do$ede+te că $a eita o )n$iere $iitoare, pentru care 8l l-a preătit pe 4omnul 9u Crito primul rod, prin )n$ierea /ui din moarte. Preaiubi*ilor, ă contemplăm )n$ierea care are loc tot timpul. Iiua +i noaptea ne pun depre o )n$iere. Noaptea e afundă )n omn, +i iua e i$e+te7 iua [din nou] pleacă, +i $ine noaptea. Hai ă ne uităm la roadele [păm"ntului], cum are loc emănatul r"ului. Aai )nt"i mere emănătorul +i o aruncă )n păm"nt7 +i ăm"n*a, fiind deci )mpră+tiată, cu toate că ete ucată +i oală atunci c"nd cade pe păm"nt, )n mod radat e decompune. #poi din aceată decompunere o )n$ie din nou atotputernicia pro$iden*ei 4omnului, +i dintr-o ăm"n*ă răar mai multe +i aduc roadă. CAPITOLU 2 – PHOENI&, O EMBLEMĂ A ÎNVIERII NOASTRE. Hai ă ne uităm la acel emn minunat [al )n$ierii] care apare )n *ările 8tice, adică, )n #rabia +i *ările din ur. 8ită o paăre care e nume+te poeni. #ceata ete inura de felul aceta +i trăie+te cinci ute de ani. -
18 -
C"nd e apropie $remea deinterării ei +i trebuie ă moară, ea )+i realieaă pentru ine un cuib de tăm"ie +i mirnă +i alte mirodenii, )n care, atunci c"nd $ine $remea, ea intră +i moare. 4ar prin decompunerea trupului e formeaă un fel de $ierme, care, fiind rănit de ucul acelei păări, produce pene. #poi, atunci c"nd are puterea potri$ită, aceta ia cuibul )n care unt oaele părin*ilor ei, +i purt"nd acetea, el trece din păm"nturile #rabiei )n cele ale 8iptului, )n ora+ul numit Heliopoli. Ei, )n plină i, bur"nd ub pri$irea tuturor oamenilor, el le pune pe altarul oarelui, acete fiind făcute, e )ntoarce )n rabă la re+edin*a ei ini*ială. #poi preo*ii $erifică reitrul de date, +i decoperă că aceata -a )ntor eact atunci c"nd -au )mplinit cei cinci ute de ani.
CAPITOLUL 2! – VOM ÎNVIA DIN NOU, E&ACT AŞA CUM SUSŢINE SCRIPTURA #tunci, credem noi aceata ca un lucru reu +i minunat, pentru Creatorul tuturor lucrurilor, ă )n$ie pe acei care i-au luit cu e$la$ie )n iuran*a unei bune credin*e, atunci c"nd +i printr-o paăre 8l ne arată capacitatea puterii Sale de a-+i )mplini promiiunea Pentru că Scriptura pune unde$a, 5u mă $ei )n$ia, +i eu $oi mărturii depre ine67 +i din nou, 5A-am culcat +i am adormit7 m-am treit, pentru că u e+ti cu mine67 +i din nou, 9o$ ice, 5tu $ei )n$ia acet trup al meu, care a uferit acete lucruri6. CAPITOLUL 2" – ÎN NĂDE*DEA ÎNVIERII, SĂ NE ALIPIM DE DUMNEZEUL OMNIPOTENT ŞI OMNISCIENT. Prim urmare a$"nd aceată nădede, ă lăăm ufletele noatre ă fie leate de 8l, care ete credincio )n promiiunile Sale, +i drept )n udecă*ile Sale. 8l cel care ne-a poruncit ă nu min*im, cu mult mai mult 8l )nu+i nu o $a face7 pentru că nimic nu ete impoibil al 4umneeu, )n afară de a min*i. !ie ca credin*a /ui ă fie treită din nou )n noi, +i ă coniderăm că toate lucrurile unt poibile la 8l. Prin cu$"ntul tăriei /ui el a adu )n fiin*ă toate lucrurile, +i prin Cu$"ntul Său noi putem ă le răturnăm. 5Cine =i $a ice, Ce faci Sau, Cine $a ta )mpotri$a puterii tăriei Sale6 8l face toate lucrurile c"nd +i cum )i place, +i nici unul din lucrurile tabilite de 8l nu $or trece. oate lucrurile unt decoperite )naintea /ui, +i nimic nu poate fi acun de ocii /ui. 5Cerurile pun la$a lui 4umneeu, +i )ntinderea lor $ete+te lucrarea m"inilor /ui. : i itorie+te alteia acet lucru, o noapte dă de +tire alteia depre el. Ei aceata, fără $orbe, fără cu$inte, al căror unet ă fie auit6.
-
19 -
CAPITOLUL 2# – DUMNEZEU VEDE TOATE LUCRURILE+ PRIN URMARE, SĂ 'U)IM DE NELE)IUIRE. 4acă toate lucrurile unt $ăute +i auite [de 4umneeu], ă ne temem de 8l, +i ă părăim acele fapte rele care )+i au oriinea )n dorin*e rele7 a+a )nc"t, prin mila Sa, ă putem fi protea*i de udecata care $a $eni. Pentru că unde ar putea, cine$a dintre noi, fui de m"na a puternică Sau care lume )i $a primi pe cei care fu de 8l Pentru că Scriptura ice )ntr-un loc, 5Lnde mă $oi duce departe de 4uul ău, +i unde $oi fui departe de !a*a a 4acă mă $oi ui )n cer, u e+ti acolo7 dacă mă $oi culca )n locuin*a mor*ilor, iată-e +i acolo7 4acă $oi lua aripile orilor, +i mă $oi duce ă locuiec la marinea mării, +i acolo m"na a mă $a călăui, +i dreapta a mă $a apuca.6 #tunci, unde e $a duce cine$a, au unde $a căpa de 8l, care cuprinde toate lucrurile CAPITOLUL 2$ – SĂ NE APROPIEM DE DUMNEZEU ÎN CURĂŢIA INIMII Să ne apropiem de 8l )n fin*enia duului, ridic"nd )n u, pre 8l, m"ini curate +i nepătate, iubindu-l pe atăl notru plin de ar +i plin de milă, care ne-a făcut părta+i la binecu$"ntările aleerii Sale. Pentru că a+a ete cri 5C"nd Cel Prea)nalt a )mpăr*it na*iunile, c"nd a )mpră+tiat fii lui #dam, 8l a tabilit rani*ele na*iunilor )n acord cu numărul )nerilor lui 4umneeu. Poporul Său 9aco$, a de$enit partea 4omnului, +i 9rael partea lui de mo+tenire6. Ei )ntr-un alt loc [Scriptura] pune, 5Pri$i*i, 4omnul )+i ia pentru Sine un popor din milocul neamurilor, a+a cum un om ia primul rod din aria de treierat7 +i din acel popor $a $eni Preaf"ntul6. CAPITOLUL 3( – SĂ 'ACEM ACELE LUCRURI CARE ÎI PLAC LUI DUMNEZEU ŞI SĂ 'U)IM DE CELE PE CARE EL LE URĂŞTE, CA SĂ PUTEM 'I BINECUVÂNTAŢI. Prin urmare, $ă"nd că noi untem partea Celui Sf"nt, ă facem toate lucrurile care *in de fin*enie, e$it"nd $orbirea rea, orice )mbră*i+are a ceea ce ete abominabil +i necurat, )mpreună cu orice be*ie, căut"nd cimbarea, orice pofte abominabile, c"rboul adulter, +i eecrabila m"ndrie. Pentru că 54umneeu6, ice [Scriptura], 5tă )mpotri$a celor m"ndri, dar dă ar celor meri*i6. #tunci, ă ne alipim de cei cărora le-a fot dat ar din partea lui 4umneeu. Să ne )mbrăcăm cu armonie +i umilin*ă, mereu eercit"nd auto-control, t"nd departe de orice b"rfă +i $orbire de rău, fiind )ndreptă*i*i prin faptele noatre, +i nu prin cu$intele noatre. Pentru că [Scriptura] ice, 5Cel ce $orbe+te mult, $a +i aui multe ca răpun. Ei, e poate conidera nepriănit cel care -
20 -
ete deă$"r+it )n $orbire 2inecu$"ntat ete cel năcut din femeie, care trăie+te pu*in< dar nu e dedă la multă $orbire6. !ie ca lauda noatră ă fie )n 4umneeu, +i )n noi )n+ine7 pentru că 4umneeu ură+te pe cei care e laudă inuri. Aărturia depre faptele noatre bune ă fie aduă de al*ii, a+a cum a fot +i cu )nainta+ii no+tri nepriăni*i. Curaul, aroan*a +i )ndrăneala apar*in celor care unt acua*i de 4umneeu7 dar modera*ia, umilin*a +i bl"nde*ea celor care unt binecu$"nta*i de 8l.
CAPITOLUL 31 – SĂ VEDEM CARE SUNT MI*LOACELE PENTRU A OBŢINE BINECUVÂNTAREA DIVINĂ. 4eci, ă ne alipim de binecu$"ntarea Sa +i ă analiăm care unt miloacele de a a$ea parte de ea. Hai ă ne "ndim la acele lucruri care -au petrecut de la )nceput. Care a fot moti$ul pentru care tatăl notru #$raam a fot binecu$"ntat Nu pentru că el a lucrat nepriănirea +i ade$ărul prin credin*ă 9aac, cu o )ncredere deă$"r+ită, ca +i c"nd ar fi cunocut ce a$ea ă e )nt"mple, din toată inima, -a dat pe ine ca o ertfă. 9aco$, datorită fratelui ău, a mer )n umilin*ă din *ara a, +i a $enit la /aban +i i-a luit, +i acolo i -a dat ceptrul celor douăpreece triburi a lui 9rael. CAPITOLUL 32 – NOI SUNTEM ÎNDREPTĂŢIŢI NU PRIN PROPRIILE NOASTRE 'APTE, CI PRIN CREDINŢĂ. :rice $a analia )n mod incer fiecare ca particular, $a recunoa+te măre*ia darurilor care au fot date prin el. Pentru că din el au ie+it preo*ii +i to*i /e$i*ii care luec la altarul lui 4umneeu. ot din el [a fot decendent], după trup, 4omnul notru 9u Crito. 4in el [au ie+it] rei, prin*i +i domnitori ai neamului lui 9uda. Nici celelalte triburi ale lui nu unt )ntr-o lorie mai mică, cu at"t mai mult că 4umneeu a promi, 5Săm"n*a ta $a fi ca telele de pe cer6. Prin urmare, toate acetea au fot deoebit de onorate +i făcute mari, nu de draul lor, au datorită propriilor fapte, au datorită nepriănirii pe care au lucrat-o, ci prin lucrarea $oii Sale. Ei, +i noi, fiind cema*i după $oia Sa )n Crito 9u, nu untem utifica*i prin noi )n+ine, nici prin )n*elepciunea noatră, )n*eleerea noatră, au e$la$ia, au faptele pe care le-am lucrat )n fin*enia inimii7 ci prin credin*a prin care, de la )nceput, 4umneeul #totputernic a utificat to*i oamenii7 a /ui ă fie la$a )n $eci de $eci. #min.
-
21 -
CAPITOLUL 33 – DAR SĂ NU OBOSIM ÎN 'ACEREA 'APTELOR BUNE ŞI A DRA)OSTEI. DUMNEZEU ÎNSUŞI ESTE UN E&EMPLU DE 'APTE BUNE, PENTRU NOI. #tunci, ce $om face noi, fra*ilor ?om de$eni lene+i )n facerea de bine, +i $om )nceta ă trăim )n draote Să fereacă 4umneeu ă urmăm un aemenea drumJ Ci mai derabă ă ne a$enturăm cu toate eneriile +i abilită*ile min*ii )npre a face orice faptă bună. Pentru că Creatorul +i 4omnul =nu+i e bucură de lucrările Sale. Pentru că prin puterea a infinit de mare 8l a a+eat cerurile, +i prin )n*elepciunea a incompreenibilă le-a )mpodobit. ot 8l a co păm"ntul din apele care )l acopereau , +i l-a a+eat pe temelia neclintită a $oii Sale. Ei animalele care unt pe el, 8l le-a adu la eiten*ă prin cu$"ntul Său. =n acela+i fel, c"nd a dat formă mării, +i creaturilor $ii care unt )n ea, 8l le-a )nrădit [)n limitele potri$ite lor] prin puterea Sa. Aai preu de toate, cu m"na Sa f"ntă +i nepătată, 8l a dat formă omului, cea mai uperioară [dintre creaturile Sale], +i cu ade$ărat mare prin )n*eleerea dată lui K aemănarea epreă cu propriul Său cip. Pentru că a+a ice 4umneeu< 5Să facem om după cipul Notru, după aemănarea Noatră. 4umneeu a făcut pe om după cipul Său, l-a făcut după cipul lui 4umneeu7 parte bărbăteacă +i parte femeiacă i-a făcut6. 4upă ce a terminat toate lucrurile, 8l le-a ratificat, le-a binecu$"ntat, +i a i, 5Cre+te*i +i )nmul*i*i-$ă6. #poi, $edem cum to*i oamenii nepriăni*i au fot )mpodobi*i cu fapte bune, +i cum 4omnul =nu+i, )mpodobindu-e pe Sine cu lucrările Sale, -a bucurat. Prin urmarea $"nd aemenea eemple, fără )nt"riere, ă facem $oia Sa, +i ă facem lucrare nepriănirii cu toată puterea noatră. CAPITOLUL 34 – MARE ESTE RĂSPLATA LUI DUMNEZEU PENTRU 'APTE BUNE. UNIŢI ÎMPREUNĂ ÎN ARMONIE, SĂ IMPLORĂM ACEEAŞI RĂSPLATĂ DE LA EL. Sluitorul bun prime+te p"inea muncii ale cu )ncredere7 cel lene+ +i )ndoielnic nu poate pri$i pe anaatorul ău )n fa*ă. Prin urmare, e cere ca noi ă fim prom*i )n facerea binelui7 pentru că a /ui unt toate lucrurile. Ei de aceea 8l ne a$ertieaă dinainte< 59ată, 4omnul [$ine], +i răplata Sa ete ce 8l, ă dea fiecărui om după faptele ale6. Prin urmare, 8l ne fătuie+te ă facem aceata cu toată inima, ca ă nu fim lene+i au )ndoielnici )n nici o faptă bună. :rice laudă +i )ncrederea a noatră ă fie )n 8l. Să ne upunem $oii Sale. Să luăm eama la mul*imea )nerilor lui, cum ei tau tot timpul ata ă lueacă $oii Sale. Pentru că Scriptura pune 54e ece mii de ori ece mii tau )n urul Său, +i mii de mii )i luec /ui, +i triă, Sf"nt, f"nt, f"nt, ete 4omnul Sabaot7 -
22 -
)ntreaa crea*ie ete plină de la$a a6. Ei deci, cu con+tiincioitate, adun"ndu-ne )mpreună )n armonie, ă triăm către 8l cu toată inima, ca +i cu o inură ură, ca ă fim făcu*i părta+i la marile +i lorioaele ale promiiuni. Pentru că [Scriptura] ice, 5/ucruri, pe care ociul nu le-a $ăut, urecea nu le-a auit, +i la inima omului nu -au uit, a+a unt lucrurile, pe care le-a preătit 4umneeu pentru cei ce-/ iubec.6
CAPITOLUL 3 – IMENSĂ ESTE ACEASTĂ RĂSPLATĂ. CUM O PUTEM OBŢINE Preaiubi*ilor, c"t de binecu$"ntate +i minunate unt darurile lui 4umneeuJ ?ia*a )n nemurire, plendoare )n nepriănire, ade$ărul )ntr-o deă$"r+ită )ncredere, credin*a )n iuran*ă, tăp"nire de ine )n fin*enieJ Ei toate acetea intră )n fera de cunoa+tere a )n*eleerii noatre [acum]7 cum $or fi atunci lucrurile care unt preătite pentru cei care )l a+teaptă pe 8l Creatorul atăl tuturor lumilor, Cel Preaf"nt, 8l inur le cunoa+te mărimea +i frumue*ea lor. Prin urmare, ă căutăm cu toată inima ă fim ăi*i )n numărul celor care )l a+teaptă pe 8l, pentru a putea fi părta+i la darurile Sale promie. 4ar acum, preaiubi*ilor, e $a realia aceata 4acă "ndirea noatră $a fi ancorată prin credin*ă )n răplă*ile lui 4umneeu7 dacă din toată inima căutăm lucrurile care )i unt plăcute +i de primit la 8l7 dacă facem lucrurile care unt )n armonie cu $oia Sa deă$"r+ită7 +i dacă urmăm calea ade$ărului, arunc"nd de la noi orice nedreptate +i inecitate, )mpreună cu orice lăcomie, ceartă, fapte rele, )n+elare, b"rfă, $orbire de rău, toate fiind ur"te de 4umneeu, m"ndrie +i trufie, )n"mfare +i ambi*ie. Pentru că cei ce fac acete lucruri unt ur"*i lui 4umneeu7 +i nu numai cei care fac acetea, ci +i cei care )i apreciaă pe cei ce le fac. Pentru că Scriptura pune, 54umneeu ice )nă celui rău< Ce tot )n+iri tu leile Aele, +i ai )n ură leăm"ntul Aeu, c"nd tu ură+ti mutrările, +i arunci cu$intele Aele )napoia ta 4acă $ei un o*, te une+ti cu el, +i te )no*e+ti cu preacur$arii. 4ai drumul urii la rău, +i limba ta ure+te $icle+uuri. Stai +i $orbe+ti )mpotri$a fratelui tău, cle$ete+ti pe fiul mamei tale. 9ată ce ai făcut, +i 8u am tăcut. Oi-ai )ncipuit că 8u unt ca tine. 4ar te $oi mutra, +i )*i $oi pune totul ub ociJ /ua*i eama dar, $oi care uita*i pe 4umneeu, ca nu cum$a ă $ă f"+ii, +i ă nu fie nimeni ă $ă cape. Cine aduce mul*umiri, ca ertfă, acela Aă prolă$e+te, +i celui ce $eeaă aupra căii lui, aceluia )i $oi arăta m"ntuirea lui 4umneeu.6 CAPITOLUL 3! – TOATE BINECUVÂNTĂRILE NE SUNT DATE PRIN CHRISTOS. Preaiubi*ilor, aceata ete modul )n care noi )l ăim pe A"ntuitorul -
23 -
notru, ciar 9u Crito, Aarele Preot al tuturor darurilor noatre, apărătorul +i autorul )n lăbiciunile noatre. Prin 8l noi ne uităm la )năl*imea cerului. Prin el noi ărim, ca )ntr-o olindă, imainea a imaculată +i cea mai uperioară )nfă*i+are. Prin 8l ocii inimilor noatre unt deci+i. Prin 8l )n*eleerea noatră nebună +i )ntunecată )nflore+te din nou )npre minunata Sa lumină. Prin 8l, 4omnul a dorit ca noi ă utăm cunoa+terea nemuritoare, 5care ete olindirea la$ei /ui +i )ntipărirea !iin*ei /ui, +i care *ine toate lucrurile cu Cu$"ntul puterii /ui, a făcut cură*irea păcatelor, +i a +eut la dreapta Aăririi )n locurile prea )nalte, aun"nd cu at"t mai preu de )neri, cu c"t a mo+tenit un Nume mult mai minunat dec"t al lor.6. Pentru că ete cri, 54in $"nturi face )neri ai /ui7 +i dintr-o flacără de foc, luitori ai /ui6 4ar depre !iul Său 4omnul a $orbit a+a< 5u e+ti !iul Aeu7 atăi e-am năcut. Cere-Ai, +iOi $oi da neamurile de mo+tenire, +i marinile păm"ntului )n tăp"nire.6 Ei din nou 8l )i ice /ui, 5Eei la dreapta Aea, p"nă $oi pune pe $răma+ii ăi a+ternut al picioarelor ale6. 4ar cine unt $răma+ii o*i cei răi +i cei care e pun )n opoi*ie cu $oia lui 4umneeu.
CAPITOLUL 3" – CHRISTOS ESTE CONDUCĂTORUL NOSTRU, ŞI NOI SUNTEM SOLDAŢII LUI. #tunci, oameni buni +i fra*i, cu toate eneriile noatre ă ac*ionăm ca ni+te olda*i, )n acord cu poruncile /ui finte. Să ne "ndim la cei care luec ub conducerea eneralilor no+tri, cu c"tă ordine, acultare +i upunere ei eecută toate lucrurile care li e poruncec. Nici unul nu ete perfect, nici comandantul pete o mie, nici cel pete o ută, nici cel pete cincieci, nici al*i ca ei, dar fiecare )n ranul ău eecută lucrurile poruncite de ree +i de enerali. Cel mai mare nu poate ubita fără cei mici, nici cei mici fără cei mari. 8ită un fel de ametec )n toate lucrurile +i de aici apare a$antaul reciproc. Să luăm ca eemplu trupul notru. Capul nu ete nimic fără picioare, +i picioarele nu unt nimic fără cap7 da, cele mai mici mădulare din trupul notru unt neceare +i de folo pentru )ntreul trup. 4ar toate lucreaă )n armonie )mpreună, +i unt ub o inură r"nduială comună, aceea a men*inerii interită*ii trupului. CAPITOLUL 3# – MEMBRII BISERICII SĂ SE SUPUNĂ, ŞI NICI UNUL SĂ NU SE RIDICE DEASUPRA ALTORA. #tunci, )ntreul notru trup ă fie pătrat )n Crito 9u7 +i fiecare ă fie upu emenului ău )n acord cu darul pecial care i-a fot dat. Cel tare ă nu-l dipre*uiacă pe cel lab +i cel lab ă arate repect fa*ă de cel tare. 2oatul ă poate de riă de ne$oile celui ărac7 +i cel ărac ă-l -
24 -
binecu$"ntee pe 4umneeu, pentru că 8l i-a dat unul prin care ne$oia lui ete )mplinită. :mul )n*elept ă-+i arate )n*elepciune, nu [numai] prin cu$inte, ci prin fapte bune. Cel merit ă nu mărturieacă depre ine, ci ă lae ca mărturia depre el ă $ină de la altul. Cel care ete curat )n trup ă nu e umfle de m"ndrie cu pri$ire la aceata, +i ă nu e laude, +tiind că un altul a fot cel care i-a acordat darul abtinen*ei. #tunci, fra*ilor, ă ne "ndim din ce material am fot făcu*i, - cine +i ce fel de fiin*e am $enit )n lume, ca +i cum aceata -ar fi făcut dintr-un morm"nt +i din )ntunericul total. Cel care ne-a făcut +i ne-a dat forma, preătindune darurile Sale )mbel+uate )nainte ca noi ă ne fi năcut, ne-a introdu )n aceată lume. Prin urmare, din moment ce primim toate acete lucruri de la 8l, trebuie ă-i aducem mul*umire /ui pentru fiecare lucru7 a /ui ă fie la$a )n $eci de $eci. #min.
CAPITOLUL 3$ – NU E&ISTĂ MOTIV DE ÎNCREDERE ÎN SINE. :amenii nebuni +i necibui*i, care nu au nici )n*elepciune +i nici )n$ă*ătură, ne batocorec +i )+i bat oc de noi, fiind doritori ă e )nal*e pe ei )n+i+i )n propriile lor "nduri. Ce poate face un om muritor Sau ce putere e află )n unul făcut din praf Pentru că ete cri, 5Ln cip cu o )nfă*i+are necunocută era )naintea ocilor mei. Ei am auit un la [ic"nd] care +optea )nceti+or< 5!i-$a omul fără $ină )naintea lui 4umneeu !i-$a el [ocotit] curat )naintea Celui ce l-a făcut 4acă n-are )ncredere 4umneeu nici )n luitorii Săi, dacă ăe+te 8l re+eli ciar la )nerii Săi, cu c"t mai mult la cei ce locuiec )n cae de lut, care )+i tra ob"r+ia din *ăr"nă, +i pot fi drobi*i ca un $iermeJ 4e diminea*ă p"nă eara unt drobi*i, pier pentru totdeauna, +i nimeni nu *ine eama de ei. /i e taie firul $ie*ii< mor, +i tot n-au căpătat )n*elepciuneaJ6. CAPITOLUL 4( – ÎN BISERICĂ, SĂ PĂSTRĂM ORDINEA STABILITĂ DE DUMNEZEU. Prin urmare, fiindu-ne arătate acete lucruri +i pentru că ne uităm la ad"ncimile cunoa+terii di$ine, aceata ne )ndatoreaă ă facem toate lucrurile, pe care 4omnul ni le-a poruncit ă le facem, )n ordinea [lor potri$ită], la timpurile tabilite. 8l -a bucurat de darurile [care i -au adu] +i luirea aduă [/ui], +i aceata nu )n mod necuetat au )n mod nereulat, ci )n timpurile +i la orele otăr"te. Lnde +i prin cine dore+te 8l acete lucruri ă fie făcute, 8l =nu+i le-a tabilit prin propria /ui $oie upremă, pentru ca toate lucrurile ă fie făcute )n mod pio +i )n acord cu buna Sa plăcere. Să fie acceptabile pentru 8l. Prin urmare, cei care )+i aduc darurile la timpurile tabilite, unt accepta*i +i binecu$"nta*i7 pentru că urmeaă leile 4omnului, ei nu păcătuiec. Pentru că luire -
25 -
pecifică /ui ete atribuită marelui preot, +i preo*ii au locul lor potri$it, atribuit lor, +i adminitrarea lor pecială ete lăată )n eama /e$i*ilor. /aicii unt limita*i de leile care *in de laici.
CAPITOLUL 41 – CONTINUAREA ACELUIAŞI SUBIECT !ra*ilor, fiecare dintre $oi ă aducă mul*umiri lui 4umneeu )n tarea )n care e ăe+te, trăind cu o con+tiin*ă curată, cu erioitate cu$enită +i fără a trece dincolo de autoritatea luirii precriă lui. !ra*ilor, nu )n orice loc e aduc ertfe ilnice, au ertfe pentru $ină, au ertfe pentru păcat, au ertfe pentru neleiuire, ci numai )n 9erualim. Ei ciar +i acolo ele nu unt oferite )n orice loc, ci numai pe altarul dinaintea templului, ceea ce e aduce fiind mai )nt"i eaminat cu aten*ie de marele preot +i de luitorii dea men*iona*i. Prin urmare, cel care face ce$a dincolo de ceea ce ete adec$at $oii Sale, ete pedepit cu moartea. ?ede*i fra*ilor, că cu c"t ete mai marea cunoa+tere care ne-a fot acordată nouă, cu at"t mai mare ete +i pericolul la care untem epu+i. CAPITOLUL 42 – ORDINEA SLU*ITORILOR DIN BISERICĂ #potolii ne-au predicat nouă e$anelia primită de la 4omnul 9u Crito, 9u Crito [a făcut la fel] de la 4umneeu. Prin urmare Crito a fot trimi de 4umneeu, +i apotolii de Crito. #mbele trimiteri au fot făcute )ntr-un mod ordonat, )n conformitate cu $oia lui 4umneeu. Prin urmare primind ordinele +i fiind deplin )ncredin*a*i de )n$ierea 4omnului 9u Crito, +i )nrădăcina*i )n Cu$"ntul lui 4umneeu, cu deplina aiurare a 4uului Sf"nt, ei au mer mai departe proclam"nd că )mpără*ia lui 4umneeu era aproape. Ei predic"nd prin ate +i ora+e, ei au ob*inut primele roade [ale muncii lor], fiind mai )nt"i autentifica*i de 4uul, pentru a fi epicopi +i diaconi ai celor care $or crede după aceea. Nici aceta nu era un lucru nou, din moment ce, )ntr-ade$ăr, cu mul*i ani )nainte de aceata -a cri depre epicopi +i diaconi. Pentru că a+a ice Scriptura )ntr-un loc, 5?oi )ntemeia epicopii lor )n nepriănire, +i diaconii lor )n credin*ă6. CAPITOLUL 43 – MOISE DIN VECHIME A POTOLIT CONTROVERSA CARE S%A IVIT LE)AT DE DEMNITATEA PREOŢEASCĂ. Ei ce ete de mirare dacă, cei care unt )n Crito +i cărora 4umneeu le-a )ncredin*at o aemenea )ndatorire, numec acei [luitori] men*iona*i mai )nainte, c"nd +i binecu$"ntatul Aoie, 5un luitor credincio )n toată caa lui6, a conemnat )n căr*ile acre toate poruncile care i-au fot date +i c"nd i-au urmat +i al*i profe*i, ei au adu mărturie -
26 -
)ntr-un la cu pri$ire la r"nduielile pe care el le-a tabilit #tunci c"nd au apărut ri$alită*i leate de preo*ie +i triburile e certau )ntre ele cu pri$ire la cine $a fi )mpodobit cu lă$itul titlu, el a poruncit celor doipreece căpetenii ale triburilor ă-i aducă toieele lor, fiecare fiind )ncri cu numele tribului. 8l le-a luat +i le-a leat [)mpreună] +i le-a iilat cu inelele căpeteniilor triburilor +i le-a pu )n cortul )nt"lnirii pe maa lui 4umneeu. Ei )nci"nd u+ile cortului, el a iilat ceile, a+a cum a făcut +i cu toieele, +i le-a i, 2ărba*i +i fra*i, tribul al cărui toia $a )nflori a fot ale de 4umneeu ă )mplineacă luba preo*iei, +i ă-i lueacă /ui. Ei c"nd a $enit diminea*a, el a adunat tot 9raelul, +ae ute de mii de oameni, +i le-a arătat iiliile căpeteniilor fiecărui trib, +i a deci cortul )nt"lnirii +i a adu afară toieele. Ei toiaul lui #ron a fot ăit nu numai )nflorit , ci +i a$"nd fructe pe el. Ce crede*i, preaiubi*ilor Nu a +tiut Aoie dinainte că a+a e $a )nt"mpla !ără )ndoială că a +tiut7 dar el a procedat a+a, pentru ca ă nu mai poată eita )n+elare )n 9rael, +i pentru ca numele ade$ăratului +i inurului 4umneeu ă poată fi lorificat7 a /ui ete la$a din $eci )n $eci. #min.
CAPITOLUL 44 – HOTĂRÂRILE APOSTOLILOR+ NU TREBUIE SĂ E&ISTE NICI O NEÎNŢELE)ERE CU PRIVIRE LA SLU*BA PREOŢEASCĂ. #potolii no+tri de aemenea au +tiut, prin 4omnul notru 9u Crito, că $a fi o luptă leată de luba epicopală. 4in acet moti$, cu c"t au ob*inut o cunoa+tere dinainte perfectă cu pri$ire la aceata, ei au a+eat pe acei [luitori] men*iona*i dea, +i apoi le-au dat intruc*iuni, ca atunci c"nd ace+tia $or adormi, al*i oameni recunocu*i ă le ucceadă )n luirea lor. Prin urmare opinia noatră ete că cei a+ea*i de ei, au după aceea de al*i oameni remarcabili, cu conim*ăm"ntul )ntreii 2ierici, +i care au luit turma lui Crito )ntr-un mod irepro+abil, )ntrun du merit, pa+nic +i deintereat, +i de multă $reme e bucură de o bună mărturie din partea altora, nu ete drept ă fie )nlătura*i din lucrare. Pentru că păcatul notru $a fi mare, dacă repinem din epicopat pe cei care )n mod irepro+abil +i cu fin*enie +i-au )mplinit )ndatoririle. 2inecu$"nta*i unt acei prebiteri care, f"r+indu-+i dea alerarea, au a$ut parte de o plecare roditoare +i deă$"r+ită [din lumea aceata]7 pentru că ei nu mai au teama că cine$a i-ar putea pri$a de pacea care le-a fot acum r"nduită. 4ar noi $edem că $oi a*i )nlăturat din lucrare ni+te oameni cu un comportament ecelent, care +i-au făcut-o )n mod irepro+abil +i onorabil. CAPITOLUL 4 – PARTEA CELOR RĂI ESTE SĂ NECĂ*EASCĂ PE CEI NEPRIHĂNIŢI. -
27 -
!ra*ilor $-am ăit )n lupte +i plini de el pentru lucruri care nu *in de m"ntuire. Lita*i-$ă cu aten*ie la Scripturi, care unt ade$ăratele declara*ii ale 4uului Sf"nt. :ber$a*i că nimic cu un caracter nedrept au contrafăcut nu ete cri )n ele. Nu $e*i ăi acolo că cei nepriăni*i au fot )nlătura*i de oameni care ei )n+i+i erau fin*i. =ntr-ade$ăr cei nepriăni*i au fot perecuta*i, dar numai de cei răi. 8i au fot arunca*i )n )ncioare, dar numai de cei nefin*i7 ei au fot arunca*i cu pietre, dau numai de cei neleiui*i7 ei au fot omor"*i, dar numai de cei bletema*i +i )n felul aceta au conceput )mpotri$a lor o in$idie lipită de nepriănire. 8pu+i la aemenea uferin*e, ei le-au )ndurat )n mod lorio. Ce am putea ice, fra*ilor # fot 4aniel aruncat )n roapa cu lei de cei care e temeau de 4umneeu #u fot #nania +i #aria +i Ai+ael )nci+i )n cuptorul cu foc de către aceia care erau părta+i la randioaa +i lorioaa )ncinare a Celui Prea)nalt 4eparte de noi ă "ndim )n felul acetaJ #tunci, cine au fot cei care au făcut aemenea lucruri Lr"torii +i cei plini de răutate au )ndemnat la un a+a acce de furie, )nc"t au adu cinuri pete cei care l-au luit pe dumneeu cu un "nd [al inimii] f"nt +i irepro+abil, ne+tiind că Cel prea)nalt ete #părătorul +i Protectorul a tot ceea ce )i $enereaă numele Său minunat cu o con+tiin*ă curată7 a /ui ă fie la$a din $eci )n $eci. #min. 4ar ei, cei care cu )ncredere au răbdat [acete lucruri] unt acum mo+tenitori ai la$ei +i cintei +i au fot )năl*a*i +i făcu*i trălucitori, de 4umneeu, prin pomenirea lor )n $eci de $eci. #min.
CAPITOLUL 4! – SĂ NE ALIPIM DE NEPRIHĂNIRE+ LUPTA VOASTRĂ ESTE VĂTĂMĂTOARE. Prin urmare, fra*ilor, aemenea eemple unt demne de urmat7 pentru că ete cri, 5#lipi*i-$ă de cei fin*i, pentru că cei care e alipec de ei $or fi făcu*i [ei )n+i+i] fin*i6. Ei din nou, )ntr-un alt loc, [Scriptura] ice, 5Cu cel bun u e+ti bun, cu omul drept e por*i după dreptate, cu cel curat e+ti curat, cu cel )ndărătnic e por*i după )ndărătnicia lui6. Prin urmare, ai ă ne alipim de cei buni +i nepriăni*i, pentru că ei unt ale+ii lui 4umneeu. 4e ce eită lupte, +i ar$ă, +i partide, +i cime +i răboaie )ntre $oi Nu a$em noi [to*i] un 4umneeu +i un Crito Nu un inur 4u al arului a fot turnat pete noi Ei nu a$em noi o inură cemare )n Crito 4e ce )mpăr*im +i rupem )n bucă*i mădularele lui Crito, +i pornim lupte )mpotri$a propriului notru trup, +i am aun la o a+a mare nebunie )nc"t ă uităm că 5noi untem mădulare unii altora6 #duce*i-$ă aminte de cu$intele 4omnului notru 9u Crito, cum el a i, 58te cu neputin*ă ă nu $ină prileuri de păcătuire7 dar $ai de acela prin care $inJ #r fi mai de folo pentru el ă i e lee o piatră de moară de "t, +i ă fie aruncat )n mare, dec"t ă facă pe unul din ace+ti micu*i ă păcătuiacă6. Scima $oatră a ubminat [credin*a] multora, a -
28 -
decuraat pe mul*i, +i a dat na+tere la )ndoieli )n mul*i +i a cauat durere nouă tuturor. Ei totu+i ră$rătirea $oatră continuă.
CAPITOLUL 4" – CON'LICTUL VOSTRU DE LA URMĂ ESTE MAI RĂU DECÂT CEL DE LA ÎNCEPUT, CARE A AVUT LOC ÎN VREMEA LUI PAVEL. Să luăm epitola binecu$"ntatului #potol Pa$el. Ce $-a cri el pe $remea c"nd pentru prima dată a )nceput ă e predice 8$anelia Cu ade$ărat, ub inpira*ia 4uului, $-a cri depre ine +i Cifa +i #polo, pentru că )ncă de atunci -au format partide )ntre $oi. 4ar aceea )nclina*ie de a fi unul de aupra altora a atra o mai mare $ino$ă*ie aupra $oatră, cu at"t mai mult cu c"t, atunci, partidele $oatre e manifetau )n ceea ce-i pri$ea pe apotoli, dea cu o mare reputa*ie, +i fa*ă de ni+te oameni pe care ei i-au aprobat. 4ar acum "ndi*i-$ă cine unt cei care $-au per$ertit, +i au atentat la numele de mare faimă a draotei $oatre fră*e+ti. Preaiubi*ilor, da, ete repinător +i ne$rednic de mărturiirea $oatră Cre+tină, ca aemenea lucruri ă e audă depre cea mai neclintită +i $ece 2ierică din Corint, pe baa a una au două peroane care e anaeaă )ntr-o re$oltă )mpotri$a propriilor prebiteri. Ei rumoarea ei nu a aun numai p"nă la noi, ci +i la cei care nu unt lea*i de noi7 a+a )nc"t, prin )n"mfarea $oatră, numele 4omnului ete bletemat, )n timp ce, +i $oi )n+i$ă, unte*i )n pericol. CAPITOLUL 4# – SĂ NE ÎNTOARCEM LA PRACTICA DRA)OSTEI 'RĂŢEŞTI. Prin urmare, cu toată raba, ă pune capăt la aceta [itua*ie a lucrurilor]7 +i ă cădem )naintea 4omnului +i ă-l implorăm cu lacrimi, ca, cu )ndurare 8l ă e )mpace cu noi +i ă ne retauree la plăcuta +i f"nta practică a draotei fră*e+ti. Pentru că [un aemenea comportament] ete poarta nepriănirii, care ete deciă pentru dob"ndirea $ie*ii +i ete cri, 54ecide*i-mi por*ile nepriănirii, ca ă intru +i ă laud pe 4omnul. 9ată poarta 4omnului< pe ea intră cei nepriăni*i.6 Prin urmare, cu toate că multe por*i au fot decie, totu+i aceată poartă a nepriănirii ete aceea poartă )n Crito prin care au fot binecu$"nta*i to*i cei care au intrat +i +i-au )ndreptat calea pre fin*enie +i nepriănire, făc"nd toate lucrurile fără deordine. Ln om ă fie credincio< ă fie puternic )n preentarea cunoa+terii7 ă fie )n*elept )n udecarea cu$intelor7 ă fie curat )n toate faptele ale7 totu+i cu c"t i e pare că e mai uperior fa*ă de al*ii [cu pri$ire la acetea], cu at"t mai mult ar trebuie ă aibă "nduri de merenie +i ă caute binele comun al tuturor, +i nu numai propriul ău a$anta. -
29 -
-
30 -
CAPITOLUL 4$ – LAUDA PENTRU DRA)OSTE Cel ce are draote pentru Crito ă *ină poruncile lui Crito. Cine poate decrie [binecu$"ntata] leătură a draotei lui 4umneeu Cine dintre oameni ete )n tare ă pună, a+a cum ar trebui ă e pună, depre ecelen*a frumue*ii ei =năl*imea la care ridică draotea ete ineprimabilă. 4raotea ne une+te cu 4umneeu. 4raotea acoperă o mul*ime de păcate. 4raotea rabdă toate lucrurile, ete )ndelun răbdătoare )n toate lucrurile. =n draote nu eită nimic onic, nimic aroant. 4raotea nu permite nici o cimă< draotea nu dă na+tere la nici o ră$rătire< draotea face toate lucrurile )n armonie. Prin draote to*i ale+ii lui 4umneeu au fot făcu*i deă$"r+i*i7 fără draote nimic nu ete acceptabil )naintea lui 4umneeu. =n draote 4omnul ne-a luat la 8l. Pe baa draotei 8l ne-a acceptat, 9u Crito 4omnul notru +i-a dat "nele pentru noi prin $oia lui 4umneeu7 carnea /ui pentru carnea noatră, +i ufletul /ui pentru ufletele noatre. CAPITOLUL ( – SĂ NE RU)ĂM SĂ 'IM )ĂSIŢI VREDNICI DE DRA)OSTE ?ede*i, preaiubi*ilor, ce lucru mare +i minunat ete draotea, +i că nu eită nimeni care ă-i declare perfec*iunea. Cine ete potri$it ca ă fie )n ea, cu ecep*ia căi pe care 4umneeu a bine$oit -o r"nduiacă aceata Prin urmare, ai ă ne ruăm +i ă implorăm mila Sa, pentru ca ă putem trăi fără repro+ )n draote, liber de orice par*ialitate umană unul fa*ă de altul. oate enera*iile de la #dam, +i ciar p"nă )n ilele acetea, au trecut7 dar cei care, prin arul lui 4umneeu, au fot făcu*i deă$"r+i*i )n draote, au, acum, un loc printre cei e$la$io+i, +i $or fi făcu*i de cunocut la re$elarea )mpără*iei lui Crito. Pentru că ete cri, 54u-te, intră )n odaia ta, +i )ncuie u+a după tine7 acunde-te c"te$a clipe, p"nă $a trece m"niaJ Căci iată, 4omnul iee din locuin*a /ui, ă pedepeacă neleiuirile locuitorilor păm"ntului7 +i păm"ntul $a da "nele pe fa*ă, +i nu $a mai acoperi uciderile6. Preaiubi*ilor, binecu$"nta*i untem noi, dacă *inem poruncile lui 4umneeu )n armonia draotei7 pentru ca )n acet fel, prin draote, păcatele noatre ă fie iertate. Pentru că ete cri, 52inecu$"nta*i unt cei a căror fărădelei unt iertate +i a căror păcate unt acoperite. 2inecu$"ntat ete omul căruia nu-i *ine )n eamă 4omnul păcatul +i )n a cărui ură nu ete $iclenie6. #ceată binecu$"ntare $ine pete cei care au fot ale+i de 4umneeu prin 9u Crito 4omnul notru7 a lui ă fie la$a )n $eci de $eci. #min.
-
31 -
CAPITOLUL 1 – CEI CARE SUNT PĂRTAŞI LA RĂZVRĂTIRE SĂ%ŞI RECUNOASCĂ PĂCATELE 4eci ă implorăm iertare pentru acele fărădelei pe care prin $reo [uetie] a $răma+ului le-am făcut. o*i cei care au fot lideri ai ră$rătirii +i ne)n*eleerii trebuie ă aibă repect fa*ă de nădedea comună. Pentru că to*i cei ce trăiec )n frică +i draote $or trebui, ei )n+i+i, ă fie implica*i )n uferin*ă mai derabă dec"t emenii lor. Ei ei unt ata ă poarte răpunderea, pentru ca )n*eleerea, care a fot bună +i )n mod pio )mpăr*ită )ntre noi, ă nu aibă de uferit. Pentru că ete mai bine ca un om ă-+i recunoacă fărădeleile dec"t ă-+i )mpietreacă inima, a+a cum au fot )mpietrite inimile acelora care au t"rnit ră$rătirea )mpotri$a lui Aoie, luitorul lui 4umneeu, +i a căror condamnare a fot făcută de cunocut [tuturor]. Pentru că ei au intrat de $ii )n /ocuin*a Aor*ilor %Hade(, +i moartea i-a )ni*it. !araon cu armata a +i cu toate căpeteniile 8iptului, +i carăle +i călăre*ii lor, au fot )ni*i*i )n ad"ncimile Aării Ro+ii, +i au pierit, nu din alt moti$ dec"t acela că au a$ut inimile )mpietrite7 după ce at"t de multe emne +i minuni au fot făcute )n *ara 8iptului de către Aoie, luitorul lui 4umneeu. CAPITOLUL 2 – O ASEMENEA MĂRTURISIRE ESTE PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU. !ra*ilor, 4omnul nu are ne$oie de nimic7 +i 8l nu $rea nimic de la nici unul din noi, numai ă )i mărturiim. Pentru că, aleul 4a$id pune, 5=mi $oi mărturii 4omnului fărădeleileJ /ucrul aceta ete mai plăcut 4omnului, dec"t un $i*el cu coarne +i copiteJ Nenoroci*ii $ăd lucrul aceta +i e bucură7 $oi, care căuta*i pe 4umneeu, $eelă ă $ă fie inima6. Ei din nou el ice, 5#du ca ertfă lui 4umneeu mul*umiri, +i )mpline+te-*i uruin*ele făcute Celui Prea =nalt. Ceamă-Aă )n iua necaului, +i 8u te $oi ibă$i, iar tu Aă $ei prolă$iJ6 Pentru că 5Bertfele plăcute lui 4umneeu unt un du drobit6. CAPITOLU 3 – DRA)OSTEA LUI MOISE 'AŢĂ DE POPOR. =n*elee*i $oi, preaiubi*ilor, $oi )n*elee*i bine Scripturile Sacre, +i $oi $-a*i uitat cu toată inima )n profe*iile lui 4umneeu. #duce*i-$ă aminte de toate acete lucruri. C"nd Aoie a mer pe munte, +i a tat acolo, )n pot +i umilin*ă, timp de patrueci de ile +i patrueci de nop*i, 4omnul i-a i, 5Aoie, Scoală +i pooară-te7 căci poporul tău, pe care l-ai co din *ara 8iptului, -a tricat. !oarte cur"nd -au abătut de la calea, pe care le-o porunciem 8u7 +i-au făcut un $i*el turnat, -au )ncinat p"nă la păm"nt )naintea lui, i-au adu ertfe6. Ei 4omnul i-a pu, 5?ăd că -
32 -
poporul aceta ete un popor )ncăpă*"nat. #cum, laă-Aă7 m"nia Aea are ă e aprindă )mpotri$a lor< +i-i $oi mitui7 dar pe tine te $oi face trămo+ul unui neam mare6. 4ar Aoie a i, 54eparte de ine "ndul, 4oamne< 9artă-le acum păcatulJ 4acă nu, atunci, +tere-mă din cartea a, pe care ai cri-oJ6. : draote minunatăJ : perfec*iune de ne)ntrecutJ Sluitorul $orbe+te )n mod liber cu 4omnul ău, +i cere iertare pentru popor au, imploră ă fie nimicit el )nu+i alături de ei.
CAPITOLU 4 – CEL CE ESTE PLIN DE DRA)OSTE VA ATRA)E ORICE ESTE PIERDUT, AŞA ÎNCÂT PACEA SĂ POATĂ 'I RESTAURATĂ ÎN BISERICĂ. Cine dintre $oi ete enero Cine ete milo Cine ete plin de draote Să declare, 54in partea mea a $enit ră$rătirea +i ne)n*eleerea +i cima, mă $oi retrae, $oi pleca oriunde dori*i, +i $oi face orice $a cere maoritatea7 numai ă lăăm turma lui Crito ă trăiacă, cu prebiterii pu+i pete ea, )n leătura păcii6. Cel care face a+a )+i $a c"+tia o mare la$ă )n 4omnul7 +i )n orice loc $a fi bine primit. Pentru că 5a 4omnului ete păm"ntul +i tot ce ete pe el6. #cete lucruri le-au făcut mereu +i $or fi făcute mereu de cei care trăiec o $ia*ă e$la$ioaă, de care nici odată nu $or trebui ă e pocăiacă. CAPITOLUL – E&EMPLE DE ASEMENEA DRA)OSTE #+ aduce )n dicu*ie c"te$a eemple dintre pă"ni< Aul*i )mpăra*i +i prin*i, )n $remuri de epidemii, atunci c"nd au fot )n$ă*a*i printr-un oracol, -au dat pe ei )n+i+i la moarte, pentru ca ciar prin "nele lor ă poată căpa pe concetă*enii lor [de la ditruere]. Aul*i au mer )naintea propriile lor ora+e, a+a )nc"t ă e poată pune capăt re$oltei care era )ntre ei. Noi +tim pe mul*i dintre noi care -au dat pe ei )n+i+i ă fie lea*i, pentru ca ei ă poată răcumpăra pe al*ii. Ei mul*i -au upu pe ei )n+i+i cla$iei, pentru ca, cu pre*ul pe care )l $or primi pentru ei )n+i+i, ă poată aiura m"ncare pentru al*ii. Ei multe femei, fiind )mputernicite de arul lui 4umneeu, au făcut multe fapte de $iteie bărbăte+ti. 2inecu$"ntata Budit, atunci c"nd ora+ul ei era aediat, a cerut permiiunea liderilor ă meară )n tabăra aediatorilor7 +i epun"ndu-e pericolului, moti$ată de draotea pe care o purta pentru *ara ei +i poporul aediat, ea -a du )nainte7 +i 4omnul i-a dat pe Holoferne )n m"inile unei femei. Ei 8tera, fiind deă$"r+ită )n credin*ă, -a epu la un pericol cu nimic mai preo, pentru a căpa de la iminenta ditruere pe cele douăpreece triburi ale lui 9rael. Căci, cu pot +i merenie, ea /-a implorat pe 4umneeul $e+nic, care $ede toate lucrurile7 +i 8l, i-a $ăut umilin*a duului ei, a căpat poporul de draul căreia ea -a epu -
33 -
pericolului.
CAPITOLUL ! – SĂ NE S'ĂTUIM ŞI SĂ NE CORECTĂM UNII PE ALŢII. Să ne ruăm +i pentru cei care au căut )n $reun păcat, ca ă li e dea bl"nde*e +i umilin*ă, a+a ca ei ă e poată upune, nu nouă, ci $oii lui 4umneeu. Pentru că )n felul aceta ei )+i $or aiura o aducere aminte roditoare +i perfectă din partea noatră, cu impatie fa*ă de ei, at"t )n ruăciunile noatre fa*ă de 4umneeu, c"t +i )n relatările noatre depre ei fa*ă de fin*i. Preaiubi*ilor, ă primim corectarea pe baa căreia nici unul nu e $a im*i nemul*umit. #cele )ndemnuri prin care noi ne fătuim unii pe al*ii unt at"t bune [)n ele )nele] c"t +i de un mare folo, pentru că ele tind ă ne uneacă cu $oia lui 4umneeu. Pentru că a+a ice Cu$"ntul f"nt< 54omnul m-a pedepit, da, dar nu m-a dat pradă mor*ii.6. 5Căci 4omnul pedepe+te pe cine-l iube+te, +i bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l prime+te6. 5/o$eacă-mă cel nepriănit6, e pune, 5căci lo$irea lui )mi ete bine$enită7 pedepeacă-mă, căci pedeapa lui ete ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi )ntorc capul de la ea< dar ruăciunea mea e $a )năl*a )ntr-una )mpotri$a răută*ii lor6. Ei din nou el ice, 5!erice de omul pe care-l ceartă 4umneeuJ Nu neocoti mutrarea Celui #totputernic. 8l face rana, +i tot 8l o leaă7 8l răne+te, +i m"na /ui tămăduie+te. 4e +ae ori te $a ibă$i din neca, +i de +apte ori nu te $a atine răul. 8l te $a căpa de moarte )n $reme de foamete, +i de lo$iturile ăbiei )n $reme de răboi. ?ei fi la adăpot de biciul limbii, $ei fi fără teamă c"nd $a $eni putiirea. ?ei r"de de putiire ca +i de foamete, +i nu $ei a$ea ă te temi de fiarele păm"ntului. Căci $ei face leăm"nt p"nă +i cu pietrele c"mpului, +i fiarele păm"ntului $or fi )n pace cu tine. ?ei a$ea fericire )n cortul tău, )*i $ei ăi turmele )ntrei, )*i $ei $edea ăm"n*a crec"ndu-*i, +i odralele )nmul*indu-e ca iarba de pe c"mp. ?ei intra )n morm"nt la bătr"ne*e, ca nopul tr"n la $remea lui6 ?ede*i, preaiubi*ilor, că protec*ia ete aiurată celor care unt diciplina*i de 4omnul7 pentru că, din moment ce 4omnul e bun, 8l ne corecteaă, ca ă putem fi mutra*i prin f"nta Sa diciplinare. CAPITOLUL " – AUTORII RĂZVRĂTIRII SĂ SE SUPUNĂ. Prin urmare $oi, care a*i pornit aceată ră$rătire, upune*i-$ă prebiterilor +i primi*i corectarea pentru a $ă pocăi, plec"ndu-$ă enuncii inimilor. =n$ă*a*i ă fi*i upu+i, lă"nd, din $orbirea $oatră, la o parte m"ndria +i )ncrederea aroantă )n ine. Pentru că ete mai bine pentru $oi ă ocupa*i un loc merit dar onorabil )n turma lui Crito, dec"t ca, fiind prea m"ndri, ă fi*i aluna*i din nădedea poporului Său. Pentru că a+a $orbe+te =n*elepciunea tuturor $irtu*ilor< 5=ntoarce*i-$ă ă -
34 -
