> ? - Fii <
> în toate, căci aceasta este rădăcina ! Dar acum trebuie să înmugurească florile. Fără rădăcină nu este posibil. Este un punct în care greşeşti. Acolo unde eşti insensibilă. Aici nu eşti <
>. AICI SIMŢUL S-A PERVERTIT. ARUNCĂ-L ! Înţeleg că sunt insensibilă acolo unde ţesuturile sunt moarte. Hanna îmi spune mai târziu că < > şi pentru a compensa preaplinul de materie cu lipsa spiritului, misiunea mea este de a tinde spre Cer.
= Vineri 10 septembrie 1943 = Întâlnirea a 12-a cu Lili
27
L. Mulţumesc pentru că ai venit. La ce anume trebuie să acord cea mai multă importanţă în cadrul cursurilor pentru a putea acorda un ajutor esenţial ? - La tine - însăţi. Dacă tu eşti bine, tot ce trebuie îţi este dat. Aceasta să-ţi fie singura preocupare. L. Care este semnul care mi-ar permite să-mi dau seama imediat dacă sunt bine ? SEMNUL SE SCHIMBĂ îN PERMANENŢĂ, PENTRU CĂ TU TE SCHIMBI MEREU. Dar există un semn sigur: Atunci când ştii să iubeşti, cu adevărat SĂ IUBEŞTI PE TOŢI CEILALŢI. Aceasta îţi este dat. ESTE CEA MAI MARE GRAŢIE CĂCI EL ESTE îN TINE. L. Acum înţeleg cheia profunzimii... Tăcere îndelungă. - Ce splendoare minunată... întreaga creaţie ! Este inexprimabil... Întreabă ! L. De ce îmi este atât de greu să pun întrebări ? - Pentru că ţi s-a pus palma la gură când ai dorit să pui întrebări şi de atunci încă nu ţi-ai reluat în întregime răsuflarea. Copil nedorit, Lili a suferit în tăcere toată copilăria şi n-a îndrăznit niciodată să pună întrebări. Înalţă-te în această splendoare şi te vei deschide ca un crin. L. Am încercat să mă înalţ dar simt că forţez. - Ai văzut vreodată un pui de păsărică când începe să înveţe a zbura ? El îşi desfăşoară mai întâi aripile. Ceea ce tu uiţi să faci. L. Cum adică ? - Aripa este mediatoarea între materie şi aer. Tu eşti o fiinţă umană. Aripa ta este braţul. ÎNVAŢĂ MAI îNTâI SĂ îMBRĂŢIŞEZI, NUMAI ATUNCI VEI PUTEA ZBURA, NU ALTFEL. Gest pentru a cere apă: EL este cel pe care îl admir şi în apă. Fie să vă puteţi minuna de toate, Căci totul este minune !... L. Am o mare problemă. N-ar trebui să am şi o pregătire ştiinţifică ? - Ba da. L. în ce domeniu ? - Ştiinţa a fost născută de cei care s-au minunat. N-o desconsideraţi ! A te minuna de lucruri şi a fi curios sunt două lucruri diferite. Au fost mulţi curioşi, dar au existat şi dintre cei care s-au minunat. Aceştia au fost trimişii LUI. Căutaţi-i. Ei vă vor învăţa.
28
L. Cărţile sau oamenii ? - Este una şi aceeaşi. Fii însă atentă să fie dintre cei care se minunează. Elevului care caută îi este trimis învăţătorul. Fie din timpuri străvechi, fie pe cei de acum, poţi să-i găseşti. Debordând de o veselă certitudine: ŞI EI VIN... L. Este atât de bine să te gândeşti că sunt mulţi cei care se minunează. - întreabă ! L. Simt din ce în ce mai mult necesitatea de a mă purifica. Cum să-i ajut pe ceilalţi care sunt în aceeaşi situaţie ? - CA SĂ FIE PUR FIECARE LUCRU TREBUIE SĂ FIE LA LOCUL SĂU. NU EŞTI IMPURĂ DECÂT ATUNCI CÂND TE AFLI ÎN ALTĂ PARTE DECÂT ACOLO UNDE-ŢI ESTE LOCUL. L. Simt atât de rar că mă găsesc acolo unde-mi este locul ! - Sursa <
= Vineri 17 septembrie 1943 = Întâlnirea a 13-a cu Gitta Aşteptăm cu toţii, în tăcere, venirea Maestrului meu interior când deodată, încep să bată clopotele în sat. - Ascultaţi cu atenţie ! Dangătul clopotului semnifică pregătire.
29
O să vină un sunet nou Iar voi veţi fi clopotele care-l vor anunţa Încă funcţionaţi după vechiul mod: Întunecat - luminos, bun - rău, rece - cald. Gest de oscilare. Acest mod se adresează urechilor. Noul dangăt al clopotului nu poate fi încă auzit căci clopotul se balansează. Dacă el se opreşte atunci va veni NOUL. Aceste cuvinte mă pătrund atât de adânc, încât ochii mi se umplu de lacrimi. Clopotul se balansează încă Dar este începutul slujbei. Tăcere lungă, lungă. La cererea sa - îi întind un pahar cu apă. După ce a băut: Bea şi tu ! Mirată, beau. Prin ochii îngerului Hanna vede în pahar un lichid albastru în care se reflecta o lumină a cărei sursă este necunoscută. Iar în momentul în care o beau, toată reţeaua arterelor până la cel mai mic vas sanguin devine aurie. Era un alt fel de Apă. Ce dur este acolo în înteriorul tău, Gest indicând spre inima mea. şi ce blocată este, fixează-ţi gândul la această Apă. Ea dizolvă totul. Simţi ? Mă simt minunat de bine - aceasta este fără nici o îndoială Graţia divină ! TU MI-AI DAT APA DE JOS, EU ÎŢI DAU APA DE SUS. DĂ ASTFEL TUTUROR CELOR CĂRORA LE ESTE SETE IAR APA CARE VINE DE SUS VA IZVORâ MEREU. NU UITA: FIECARE PICĂTURĂ PE CARE O DĂRUIEŞTI LUI I-O DĂRUIEŞTI. Lung moment de tăcere. Am venit ca să-ţi răspund. Mă simt atât de copleşită de acest moment de Graţie, încât toate întrebările mele şi-au pierdut importanţa. G. Ai răspuns deja la toate întrebările mele. - Mai ai încă trei. G. Ce semnificaţie are faptul că m-am văzut azi noapte în vis cu un văl ? - Vălul va dispare încetul cu încetul. El reprezintă trecutul, copilul de altădată. Visul tău era presărat de trecut şi de viitor. Dar nici unul, nici celălalt nu există. Nu există decât prezentul. Toate sunt numai văluri... G. De ce n-am putut să-ţi urmez singură învăţătura ? - întreabă cu alte cuvinte ! G. N-am putut să mă concentrez asupra soarelui - singură. În clipa în care am pronunţat acest ultim cuvânt, îmi dau seama brusc că am comis o gravă eroare căci nu sunt niciodată singură şi mă cuprinde ruşinea. - Dacă spui <
30
Înalţă-ţi inima şi întreabă altceva. Am timp. G. De ce este atâta incertitudine în mine ? Cu un zâmbet: EL singur este certitudine. Dacă eşti permanent conştientă de aceasta, atunci incertitudinea din tine se va transforma în certitudine. În tot şi întotdeauna EL este singura certitudine. G. Ce este cel mai urât în mine care mă separă de tine ? Gest rapid indicând spaţiul dintre ochi: - Acest rid. G. Pentru că voiesc ? - Pentru că te forţezi. G. Si de ce mă forţez ? - Pentru că încă mai iubeşti vechea îmbrăcăminte. Odată ce coaja de ou s-a spart, ea nu mai foloseşte la nimic. Nu uita Apa ! Ea dizolvă şi aceste tensiuni. Tăcere. Am să-ţi spun ceva drăguţ: Ascultă ! Când îţi vei termina lucrul aprind un foc al bucuriei în semn de mulţumire. Am terminat de pictat un tablou creat sub inspiraţia acestor întâlniri cu îngerul. *A fost distrus în timpul razboiului. Sărbătoriţi această zi, vom fi alături de voi ! Lui Lili: Şi ea ne-a ajutat. Lui Joseph: Şi el <
= Vineri 17 septembrie 1943 = întâlnirea a 13-a cu Lili - Să ne bucurăm împreună ! întreabă ! L. De ce renunţ atât de repede, chiar atunci când încep un lucru cu mult entuziasm ? - Un alergător bun nu aleargă foarte repede la începutul cursei. El îşi păstrează forţe în rezervă, chiar dacă aceasta nu se observă imediat. La orice început este necesară concentrarea şi nu dispersia. O fisură cât de mică în ou
31
Şi puiul nu va mai ieşi. înţelegi ? L. Cum aş putea recunoaşte această fisură în ou ? întrebarea ta nu-i simplă, Dar o să-ţi explic. Problema nu este fisura, ci timpul. Căci fisura nu dăunează decât embrionului aflat în curs de dezvoltare. Tăcere. Fii atentă. Cel ce însămânţează - seamănă sămânţa. Tu eşti <
32
Cu cât obstacolul este mai mare Cu atât mai mare este încrederea în forţa ta. MĂRIMEA OBSTACOLULUI NU ESTE PEDEAPSĂ, CI îNCREDERE. Fiţi foarte atenţi ! Cu toţii ! Nu este nici o prăpastie atât de întunecată, Nici o faleză atât de înaltă, Nici o eroare atât de încurcată care să nu fie CALE SPRE EL. Fie ca temerile cele mai groaznice să nu vă abată din cale ! Voi deja puteţi să mergeţi, nu numai pe apă - ci dacă aveţi credinţă - chiar şi pe vid. Pe vidul cel mai negru. Nu vă fie frică ! Fiţi atenţi la un singur lucru: NU VĂ SPRJINIŢI PE NIMIC ! Ceea ce poate părea sprijinul cel mai sigur, este vidul cel mai adânc. NU VĂ AGĂŢAŢI DE EL CĂCI ATUNCI O SĂ DEVENIŢI VID VOI-îNŞIVĂ ! Există un singur Sprijin care nu dezamăgeşte niciodată. Unul singur ! Şi el este minunat ! FIECARE DIN PAŞII VOŞTRI PESTE VID DEVINE O INSULIŢĂ îNFLORITĂ PE CARE CEILALŢI VOR PUTEA PĂŞI LA RâNDUL LOR. Dar pe drumul acesta nu luaţi cu voi nimic vechi ! Vidul atrage vid. Trebuie să plecaţi goi, fără nici un fel de veşmânt. Un veşmânt cu totul nou, ceva ce nu a mai existat înainte, vă aşteaptă... Lui Lili: în munca ta, de asemenea, renunţă la tot ce e vechi ! Caută ceva complet nou, nu-ţi fie frică să rămâi fără veşmânt ! Nu poţi îmbrăca ceva nou Dacă n-ai dezbrăcat mai întâi veşmântul vechi. EL este cel care înveşmântează câmpurile cu flori. Cum s-ar putea să nu-ţi dăruiască EL un veşmânt nou dacă ai credinţă ! L. Simt că vechiul mă jenează foarte mult, dar nu percep încă clar Noul. - Nu încerca să percepi, ci să crezi ! îNCEPE îN FIECARE ZI LUCRUL CA ŞI CUM NU L-AI MAI FĂCUT NICIODATĂ ! L. Oh, numai de-aş fi în stare… Gest de binecuvântare lui Lili: - O să fii. <
33
Atunci când este obosită, Lili are obiceiul de a se da cu fard de obraji pentru a-şi ascunde paloarea. în ultimul timp, tot vrând s-o facă pe femeia puternică, a sfârşit prin a se epuiza de tot. Simt că acesta este aspectul la care se referă îngerul şi nu că ar avea ceva împotriva machiajului. Să te vopseşti înseamnă să te închizi. Dacă eşti obosită în timpul cursurilor, să nu-ţi fie ruşine de aceasta, şi în clipa în care ai să conştientizezi că te simţi epuizată, n-o să mai simţi oboseală. Nu te farda, şi adevărata culoare-ţi va fi dată. Nimic nu rămâne ascuns… totul va fi scos la iveală.
= Vineri 24 septembrie 1943 = întâlnirea a 14-a cu Gitta - Să-l salutăm cu toţii pe EL ! Spune, te ascult din toată inima. îmi fac griji pentru Hanna căci în ultima vreme traversează un moment foarte dificil. Ea resimte cu imensă intensitate în inima ei - suferinţa lumii întregi. Nu-ţi face griji. <
34
- Vezi cum te-ai înşelat. G. Aici dorm adânc. Cum aş putea oare să mă trezesc ? - Singurul mod de a te trezi este să întrerupi visarea. Cât timp eşti atentă la vis, Te afunzi din ce în ce mai mult în el căci îl iei drept realitate, şi te pierzi în el din ce în ce mai mult… Toţi cei care încep să se trezească îşi spun: Aceasta <
35
îl plec, mulţumind pentru această lecţie şi simţind cum inima-mi se înalţă. Imaginile din vis sunt ca un plic. Sensul se află ascuns înăuntru. înăuntru ai să descoperi trezirea, şi nu în afară. De aceea nu reuşeşti să te trezeşti. înţeleg că vorbind despre vis, îngerul desemnează de fapt, existenţa terestră - şi că în ciuda a ceea ce-am gândit întotdeauna, existenţa terestră este o şansă enormă pentru om, ea dându-i posibilitatea de a se trezi, deci de a deveni conştient. îmi dau seama că ar fi trebuit să caut trezirea implicându-mă profund în viaţa de fiecare zi. Orice vis este ca un plic. încă nu poţi înţelege bine aceasta. Gest pentru a cere apă. Pentru mine, este ca o <
36
Dar pe EL îL vedem într-o zi ! Timpul s-a scurs. Trimite un mesaj. G. Este un mesaj de recunoştinţă. îl transmit. Fie ca EL să vă fie întotdeauna alături ! Am remarcat că îngerii pronunţă foarte rar numele de Dumnezeu, fără îndoială pentru că umanitatea, pierzând sensul a ceea ce este sacru, l-a banalizat (nici nu mai vorbesc de sensul care i s-a dat de-a lungul istoriei: Războaie <
= Vineri 24 septembrie 1943 = întâlnirea a 14-a cu Lili Astăzi este ziua de naştere a lui Lili. - Te salut astăzi de ziua ta. Cu adevărat eşti nou născută. Noul tău mod de a înţelege este încă fragil, dar veghez asupra ta. L. Dă-mi un ordin pe care să-l execut; când decid ceva pentru mine însămi n-am suficientă forţă să duc lucrul la bun sfârşit. Nu este necesar un ordin pentru a surâde, dacă te simţi bine. Să surâzi este misiunea ta, şi nu ai nevoie de un ordin pentru aceasta. Eu îţi aduc hrana Dar EL este cel care ţi-o trimite. Restul este superflu. De ce simţi nevoia de a primi un ordin ? L. Pentru ca el să fie tot timpul prezent în mine, şi să mă ducă către EL. - Un ordin şi… EL ? EL dăruie întotdeauna, EL nu cere niciodată, căci forţa SA este inifinită. Ordinul este pentru masele ignorante. Tu acţionezi liber. Poţi accepta sau… refuza. Poţi să te ridici sau să cobori. Aceasta nu depinde decât de tine. Ai fi capabilă să ucizi ? L. Sper că nu. - Atunci de ce <
37
căci tu eşti singura ieşire pentru ei. Draga mea, ei - cei care sunt lipsiţi de toate - veghează asupra ta mai bine ca mine-însămi. Lili simte că fiecare din paşii ei - în afara întunericului sunt un pas înainte şi pentru ceilalţi. întreabă ! L. Aş putea să ştiu mai multe despre semnul meu ? - Ce-ai vrea să ştii ? L. Cunoscându-l mai bine, poate aş putea să ajut mai mult. Semnul tău este imaginea reflectată în oglindă a semnului SĂU. Semnul SĂU Semnul tău Cele două semne reunite. Eliberare
Roagă-te cu mâinile astfel reunite deasupra inimii:
şi deasupra semnului tău se va înălţa semnul SĂU. în clipa acestui gest de rugăciune, Hanna este în întregime angajată în serviciul LUI şi faţa-i exprimă o demnitate de o frumuseţe solemnă. întreabă, draga mea ! L. Simt atâta incertitudine în mine la acest început de an şcolar. - Eu îI sunt recunoscător pentru incertitudinea ta. Cel ce se simte incert păstrază în el Unica Certitudine. Ceea ce pare cert este moartea. Noul este întotdeauna incert. L. Simt incertitudine pentru că n-am făcut destule experienţe noi. TU EŞTI CEA CU CARE SE FAC EXPERIENŢE. Ajunge ! Mă întreb dacă aceste întâlniri nu sunt încercări pentru a stabili o relaţie conştientă şi durabilă între fiinţe umane şi forţe divine. Unde simţi că ceea ce faci nu este suficient ? L. Nu simt noul în munca mea. Mă aştept întotdeauna parcă la mai mult. - Este posibil să măsurăm noul ? Ceva Nou, cât de mic - este mai mult decât tot ceea ce este vechi, şi nu poate fi măsurat. Poţi să spui cu precizie în inima ta Ce semnificaţie are acest grăunte Nou în interiorul tău ? El este capabil să schimbe totul. Totul O să transpară peste tot şi în toate. El o să-ţi înlăture pofta de vechi.
38
Ai să simţi chiar dezgust pentru ceea ce este vechi. MICUL GRĂUNTE DE NOUTATE: SĂMâNŢA îMPĂRĂŢIEI DIVINE ESTE îN TINE. Binecuvântează solul care adăposteşte micuţa sămânţă, şi binecuvântează viitorul fruct. Mai sunt îndoieli în inima ta ? L. Nu. - Asta este bine. L. Dacă această stare ar putea dura… -Micuţa sămânţă este incoruptibilă, e cert. După o scurtă tăcere, întorcându-se spre mine: Ştii ce semnificaţie are vălul din visul tău ? Aceea că vechiul văl al viselor nu mai este necesar. Arătând spre Joseph: Văl în tine, zid în <
39
L. Nu. - Să ne despărţim acum ? L.(cu umilinţă): Cum vrea EL. - Sunt tot timpul alături de tine pe drumul tău. Nu este necesar să ne despărţim. Şi eu am un drum al meu, unic cu al tău. Forţa <
=Vineri 1 octombrie = Întâlnirea a 15-a cu Gitta - Va veni în curând
timpul când n-o să mai am de parcurs drum pentru a veni la voi. Aceste cuvinte mă umplu de o mare bucurie. - Ceea ce este Drum pentru voi este Greutate pentru mine. Greutatea care apasă asupra pământului este Calea. Eliberarea desfiinţează Greutatea N-o să mai fie Greutate. Atâta timp cât nu suntem uniţi N-o putem ridica. Bucuria capabilă să îmbete este numai un început al Vieţii fără de Greutate. De aceea omul este în căutarea ei... dar a apucat-o pe un drum greşit. FIţI ÎMBĂTAŢI DE DUMNEZEU ! Acesta este simbolul vinului, este sângele SĂU. Virtute, bunătate, bune intenţii nu sunt decât ulcioare crăpate, ulcioare goale fără Băutura Lui. Cu o sete de nestins fiţi însetaţi de BEŢIA DIVINĂ, care singură este eliberatoare. Ce vreţi să dăruiţi, dacă nu este nimic în voi ! Sunteţi biete ulcioare fără Băutură. CELUI CARE CU ADEVĂRAT CERE SĂ BEA BĂUTURA ÎI ESTE DATĂ. Ţi se pare apăsător ? G. Nu. - Este greu ? G. Nu... este înălţător. - Fii foarte atentă ! Orice îmbătare cu Băutura Lui este un omagiu adus lui Dumnezeu. Beţia cea mare o absoarbe pe cea mică. Dar cea mică continuă să supravieţuiască în cea mare. Nimic nu se pierde ! Să nu existe deci îndoieli în sufletul tău. CEA MAI SACRĂ ESTE BEŢIA DE DUMNEZEU. După o lungă tăcere: Poţi să întrebi.
40
G. Simt că trecutul şi relaţiile mele sentimentale au fost nedemne. - Pentru că au fost un scop în sine. Ascultă bine ! Animalele reacţionează instinctiv. Instinctul omului a fost şi el pervertit prin ştiinţă. Astfel, tu n-ai servit. G. Cum aş putea şterge acest păcat ? - De ce anume vrei să te eliberezi ? G. De apăsarea trecutului meu. - Ce este apăsarea ? O revelaţie: brusc are loc în mine o inversare a valorilor. Această întrebare bulversează totul. Erorile, suferinţele, rănile trecutului, tot ceea ce am detestat şi am încercat să uit: toată această greutate apăsătoare devine cea mai mare comoară: această greutate de dus este CALEA MEA. Suspin de uşurare şi răspund: G. Greutatea - este Calea. - Există tot felul de greutăţi, dar numai o CALE. Fiecare greutate poartă un nume, CALEA însă nu are nici un nume. CEL CARE PE PĂMÂNT FĂRĂ GREUTATE TRĂIEŞTE FĂRĂ DE CALE ESTE. Materia pe care v-aţi asumat-o este greutatea. DACĂ AŢI PUTEA SIMŢI CUM ESTE ATRASĂ LUMINA DE IUBIREA PENTRU GREUTATE ATUNCI AŢI GUSTA BEŢIA DIVINĂ. Hanna suportă cu greu intensitatea acestor cuvinte. <
41
G. Adesea nu am un contact adevărat cu cuvintele pe care le pronunţ. - Nu spune niciodată ce nu este adevărat ! Gravează aceasta în inima ta. Să ai oroare fie şi numai de umbra unei minciuni. Două greutăţi aşezate una peste cealaltă formează fundaţia unei catedrale. Dacă ele alunecă, totul se transformă în neant. CUVÂNTUL ESTE PURTĂTOR DE LUMINĂ CUVÂNTUL ADEVĂRAT ARE GREUTATE MINCIUNA NU ARE NICI O GREUTATE. Cel ce Distruge se bucură de falia din zid, el, tatăl tuturor minciunilor, El fărămiţează, demolează. Nu violenţa este cea care distruge zidurile ridicate, ci minciuna. Ţi-a mai rămas o întrebare. G. Ce semnificaţie are visul meu de aseară ? - Tu trebuie să descoperi singură sensul Învăţăturii pe care o primeşti în vis, Pentru aceasta îţi este dăruit visul. Să înălţăm recunoştinţă !
= Vineri 1 octombrie 1943 = Întâlnirea a 15-a cu Lili
- Fiecare gând pe care mi-l adresezi este un fir foarte subţire, Fin, uşor ca un suflu, şi cu toate acestea, simt contragreutatea a o mie de corzi cu care pământul te trage spre în jos. Gest al braţului care se ridică, dar luptând împotriva forţei greutăţii. Îţi ridici braţul cu dificultate Pentru că mii de corzi te reţin. Ce dificil este să ridici, dar este necesar, micul meu servitor ! Fii foarte atentă ! Aceasta este esenţa însăşi a muncii tale. Înţelegi ? L. Nu, nu prea. - Ce nu este clar ? L. Corzile mă trag spre în jos, asupra acestui aspect trebuie să lucrez ? - Imaginează-ţi că eşti construită din 100 de puncte Fiecare punct este legat printr-o coardă de pământ O sută de puncte. Din fiecare punct pleacă, de asemenea, o rază spre Dumnezeu. Omul a uitat CALEA. El n-a simţit decât cele 100 de corzi. Prostuţ, el a vrut să se elibereze de ele Nu le-a acceptat. ÎN PUNCTUL PE CARE NU L-A ACCEPTAT, S-A RUPT DE DUMNEZEU. Dacă aceste 100 de puncte sunt grele - este bine;
42
Dacă ele sunt fără greutate, atunci devin tenebre exterioare, înseamnă că ai eşuat în afara CĂII. Dar îţi este dat să reuneşti cele 100 de puncte cu Dumnezeu; Nouăzeci şi nouă de puncte sunt insuficiente Trunchiul de copac mâncat de viermi - e uşor. Fructul fără sămânţă - este uşor. Scaietele uscat - este uşor. Pomul încărcat cu fructe - este greu. Fiecare din ramurile sale se apleacă spre pământ, dar povara este dulce... şi uşoară. Învaţă-i pe protejaţii tăi ce este GREUTATEA pentru ca ei să poată regăsi CALEA. Gest vertical de sus în jos şi de jos în sus. Numai direcţia se schimbă. Greutate - (gest spre în jos) Credinţă - (gest spre în sus) sunt acelaşi lucru. Ceea ce nu are nici o greutate - este nimicul. Agitaţie orizontală a mâinii, dând senzaţia de non-sens. Aştept întrebarea ta. L. Ciclul Lunii: creşterea şi descreşterea ei au o influenţă asupra actelor mele ? - OMUL ESTE ESENŢA LUMII CREATE. O jumătate din el, cea mai bună jumătate, se află dincolo de ceea ce este creat. Fiecare forţă va servi. Până în prezent tu eşti cea care le serveşti lor. Astfel poţi să te observi. Luna creşte, creşti şi tu. Unghia ta creşte, dar tu nu creşti odată cu ea Înaintea lui Dumnezeu, Luna nu este mai mare ca unghia ta. DACĂ AI CREDINŢĂ, POVERILE ŢI SE VOR DIMINUA PE MĂSURA DESCREŞTERII FORŢEI LUNII; ODATĂ CU CREŞTEREA FORŢEI SALE, VOR CREŞTE ŞI PUTERILE TALE. După o scurtă tăcere Maestrul lui Lili revine la chestiunea greutăţii. Acolo unde simţi că greutatea te jenează, acolo te afli în eroare. Cele 100 de puncte trebuie să aibă răspândită greutatea în mod egal. Fiecare punct duce atâta greutate cât este el capabil. Întreabă ! L. Presiunea atmosferică mă deprimă, cum să contracarez aceasta ? - Este la fel ca şi în capul Lunii. Utilizează presiunea; ea poate să-ţi devină de un mare ajutor dacă nu lucrezi contra ei, ci împreună cu ea. Cedează-i şi astfel o vei domina. Ea nu poate să te preseze mai jos decât pământul. Mai jos - nu. Presiunea o să te ajute să repartizezi greutatea. Dacă fiecare din cele 100 de puncte poartă o greutate egală,
43
presiunea n-o să te mai poată domina. Încearcă şi vei înţelege! Cât este omul de nechibzuit ! El este ca un rege Care luptă împotriva poporului său. EL a spus: <
= Vineri 8 octombrie 1943 = Întâlnirea a 16-a cu Gitta Aşteptăm în tăcere. Exact în momentul în care simt prezenţa Maestrului meu, pe Hanna o pişcă un ţânţar de braţ. - Ajut-o pe <
44
CEEA CE RIDICI ÎN LOCUL ALTORA NU POATE SĂ TE APESE PE TINE. NUMAI GREUTATEA PE CARE AI OMIS SĂ O RIDICI TE VA APĂSA. G. (foarte uşurată): Mulţumesc. - Aştept întrebarea următoare. G. Mă simt adesea învăluită de o ceaţă groasă. Cum să lupt împotriva acestui lucru ? - Brume dense, ceaţă groasă, ele coboară asupra pământului, când soarele dispare. Dacă arzi în flăcări înaintea lui Dumnezeu în fiecare clipă, unde este atunci ceaţa ? Întreabă ! G. Cum aş putea distruge zidul dintre mine şi ceilalţi, din cauza căruia simt insensibilă ? - Zidul nu este acolo unde crezi tu. Răspunsul meu îţi va părea ciudat: Eşti insensibilă cu tine însăţi. Aceasta mi se pare într-adevăr atât de straniu, încât cred mai degrabă auzit rău. G. Cu mine însămi ? - Cu tine însăţi. Fiecare instrument este sacru. Din nou o ceaţă parcă separă gândurile-mi de ceea ce tocmai am auzit. Ceaţă ? G. Nu înţeleg prea bine ! TE-AI DISTRUS PE TINE ÎNSĂŢI. Nici acum măcar nu înţelegi aceasta. G. Înţeleg, dar cum aş putea repara acest păcat ? - Protejându-i pe ceilalţi. Nu există altă cale. Zidul este chiar în tine, l-ai ridicat cu propriile mâini şi te-ai ascuns de Dumnezeu după el. Aproape toţi oamenii se ascund în acest fel de Dumnezeu. Astfel, ţi-ai dat de lucru ! Ce închisoare teribilă ! Toate închisorile se vor deschide într-o zi, dar închisoarea celui care s-a făcut prizonier pe sine însăşi nu se va mai deschide niciodată. Tenebre eterne, tenebre dezolante. Să fii fără lumină, este teribil ! Ajută deci, la demolarea zidurilor ! Aici, noi nu putem să ajutăm. Tu, micul meu servitor, tu ştii ce e închisorea... Dacă arzi, Cerul este în tine. Nimic nu este atunci imposibil pentru tine. PENTRU CEL PUTERNIC, PĂCATUL ESTE ÎNĂLŢARE PENTRU CEL SLAB, DAMNARE. Cu aceste cuvinte dispare interpretarea tradiţională a păcatului culpabilităţii: mă umple bucuria la gândul de a fi responsabilă. Înţeleg că fiecare poate avea forţa de a învinge păcatul, dar că mulţi nu facă acest efort pentru că ei refuză orice responsabilitate.
că sunt
că am
şi a vor să
45
Întreabă ! G. Nu-mi dau seama când mă forţez. Cum aş putea să observ aceasta imediat ? - Nu cântări efortul, ci forţa. Tu ştii foarte bine când forţa iradiază din tine. G. Da. - Ea trebuie să radieze tot timpul. Dacă o opreşti, atunci înseamnă că te forţezi. G. O opresc, dar prin ce eroare ? - Întrebare absurdă ! Nu înţelegi de ce ? G. Nu. - NU EXISTĂ DECÂT O EROARE A TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU. Fie, ca fiecare din actele voastre, fiecare din gândurile voastre să i le aşezaţi înainte ca pe o floare deschisă şi astfel nu va mai exista păcat. Imensitatea acestei exigenţe mă copleşeşte. G. Trebuie deci să trăim cu totul altfel... Nu altfel, dar mai bine. Pe un alt drum, chiar dacă te-ai grăbi N-ai avansa mai repede. Mai ai vreo întrebare ? G. Da. Cred că există în mine multă minciună şi nu doar în cuvinte. Dar nu-mi dau seama unde anume. - Când simţi forţa ce-ţi este insuflată unde anume o simţi ? G. În mine... în actele mele... sau când pictez ? Sau când iubesc pe cineva cu adevărat ? Gest rapid de aprobare: - Tot restul este minciună şi este nedemn în faţa LUI. G. Atunci sunt foarte nedemnă ! Cu o severitate inplacabilă: NU JUDECA ! Există o lege pentru apă şi o altă lege pentru cel însetat. Apa este întotdeauna apă, dar celui însetat nu-i este întotdeauna sete. Dacă apa îngheaţă, însetatul moare de sete. Dacă apa se evaporă, însetatul moare de sete. Oamenii devin cruzi în însetarea lor şi se ucid unii pe alţii. Dar sângele nu este apă, şi ei devin din ce în ce mai însetaţi. Linişte. Avertismentul sever: “Nu judeca”mă face să înţeleg că dacă mă subestimez sunt ca apa care îngheaţă. Iar dacă mă supraestimez - sunt ca apa care se evaporă. Când viaţa mea se desfăşoară în echilibru între cele două extreme, fără să judec nici pe mine, nici pe alţii, atunci Apa Vieţii care stinge orice sete, poate să curgă nestingherită prin mine. - Să-L adorăm şi să ne deschidem inimile !
= Vineri 8 octombrie 1943 = Întâlnirea a 16-a cu Lili
46
Începe să se lase noaptea. În timpul micii pauze până la cea de-a doua întâlnire ne pierdem vremea încercând să aranjăm veiozele. Vreau să obţinem o luminozitate agreabilă, cât mai estetică. Dintr-o dată, lumina se stinge. Mă ridic pentru a o reaprinde, dar o voce severă mă opreşte: - Eu am stins-o. Consternată, realizez cât de deplasat a fost din partea noastră să acordăm atâta importanţă părţii <
47
Tăcere. Mai ai vreo întrebare ? L. Începe anul şcolar şi eu mai am multe îndoieli. - Anul trecut aveai tot atât de multe ? L. Nu, mult mai multe. - Deci eşti pe calea cea bună. Calea care duce la pierzanie este foarte largă Cea adevărată este îngustă, omul nu poate păşi pe ea decât de unul singur Şi croindu-şi singur drumul. Ceea ce nu s-a văzut niciodată vă luminează calea. Ceea ce nu s-a auzit niciodată vă ghidează. L. Cum se face că imediat ce simt ceva bun sau nou, devin nerăbdătoare şi mi-l doresc mai mult, tot mai mult ? - Încă nu este destul. Nu trebuie să-ţi fie sete decât de ceea ce-i bun şi nou. Cel căruia îi este sete i se dă <>, şi i se va da întotdeauna. Tu n-o să fii niciodată la limita însetării, căci tu nu ceri pentru tine însăţi. Măsura <
48
Nu-ţi fie frică de el ! Întreabă ! G. Ce anume în mine îţi seamănă cel mai puţin ? - Fii foarte atentă: Fiecare din întrebările tale se referă la persoana ta Aici este eroarea ta. În aceasta noi nu ne asemănăm. Cauza fiecărui lucru se propagă la infinit; firul vine atât de departe... Ochii tăi, acoperiţi de voal, sunt incapabili să o perceapă. Mă întreb atunci, perplexă (contrariată): cum aş putea urmări din ochi o linie care se prelungeşte la infinit dacă ochii mei sunt acoperiţi de voal ? Izolat, fiecare lucru este lipsit de sens Urmează firul acesta ce vine din infinit Cu bucurie, liber, Şi orice povară va dispărea ! Ascultând aceste cuvinte, orizonturi noi se deschid în faţa mea. Simt astfel, că totul devine posibil - şi suspin de uşurare. Deja este mai uşor. Afară, în grădina vecină tocmai au început să scoată apa cu o pompă veche. Scârţâitul lanţului ruginit se alătură sunetului clopotelor de la biserică. Cele două sunete... Ce auzi ? Este o luptă între ele. Şi cel de-al treilea va câştiga: NOUL. NOUL SUNET ESTE: TĂCEREA. În tine nu există Tăcere. Gest sacadat evocând mişcarea dus-întors al braţului pompei de apă urmat de balansarea lină a clopotului.
Fie eşti în curs de a te forţa... fie eşti în curs de a oscila. Tăcere. Tăcerea nu depinde de zgomot. Zgomotul pe care-l faci este inutil Fără cuvinte - fără sunet - fără mişcare Toate sunetele unite: Tăcerea. Tăcere. Mai aştepţi ceva de la mine ? G. Sunt fericită că eşti aici. - Fii atentă ! EXISTĂ O OGLINDĂ MINUNATĂ ÎN TINE, ESTE CEA CARE REVELĂ TOTUL - EA SE ODIHNEŞTE ÎN TINE. ŞI ÎL REFLECTĂ PE EL. DAR NUMAI DACĂ ESTE TĂCERE. Un ţânţar mititel dacă se aşează - strică limpezimea oglinzii. Întoarce-ţi toată atenţia spre această oglindă minunată din interior. Vezi tu, n-ai să poţi crea, atâta timp cât oglinda nu este perfect netedă; Cerul nu se ascunde în faţa oglinzii.
49
După o tăcere foarte lungă, cu o voce gravă, o voce care ne sugerează o cu totul altă dimensiune - o dimensiune sacră: Tot nu simţiţi aici lângă voi izul de miracol ? De şapte ori miracol... El îşi croieşte calea printre voi, miracolul celor Şapte. Numele Său este încă secret. Îşi croieşte calea printre voi. Cu o voce gravă de tot: CELE ŞAPTE SUFLETE ALE NOII LUMI. MARELE MISTER. Talpa sa o constituie Adevărul. Voi nu-l puteţi vedea încă. Este minunat ! Trăiţi în adevăr, ca să puteţi vedea măcar până la glezna lui Dumnezeu. TĂCEREA CE TE-AM ÎNVĂŢAT: CONŢINE TOATE MISTERELE ÎMPREUNĂ. Acţionează în numele Tăcerii ! Simţim toţi că ceva foarte important ne-a fost revelat - ceva din care n-am reuşit să percepem decât o foarte micuţă parte atunci când Maestrul nostru ne-a vorbit de LUMEA NOUĂ a celor Şapte Suflete. Aştept cu nerăbdare să ne mai vorbească despre ea.
= Vineri 15 octombrie 1943 = Întâlnirea a 17-a cu Lili - Un minunat potir sfânt a coborât din Cer. Omul - copil l-a prins, l-a lăsat să cadă, s-a spart în mii de bucăţi, în cioburi de argilă scârţâitoare: cuvintele. O mulţime de cuvinte, ele nu există, singur numai Potirul Sfânt există. El coboară încă şi încă din Cer. Nu există o sumedenie de cuvinte nu există decât Cuvântul, potirul. Un surâs o încurajează pe Lili să vorbească. Vorbeşte ! L. Ce bine ar fi să putem surâde tot timpul, ca tine ! - Ce te împiedică ? L. Nu ştiu. Lili a suferit mult în copilăria sa nefericită. - Lipsa de bucurie. Cu toate acestea, bucuriei voastre nu i se poate compara nici o altă bucurie. L. Sunt o ingrată; nici nu ţi-am mulţumit pentru ajutorul acordat în mai multe rânduri, în timpul săptămânii. - Câteodată, de mai multe ori, adesea, nu sunt decât resturi, cioburi, încă nu este UNUL. Dacă te bucuri de 10 ori, există nouă falii între cele 10 bucurii. Ai fost concepută în Bucuria infinită la începutul lumii.
50
Bucuria Una nu este deci, imposibilă pentru tine. Întreabă ! L. Cum se poate ajunge la o cunoaştere mai justă a omului ? - Cunoaşterea omului nu există încă. Căci OMUL nu există încă. OMUL ESTE ATÂT DE MARE ÎNCÂT NICI EU NU-L VĂD ÎNCĂ. La întrebarea ta, răspunsul a venit de mult. Voi îl numiţi iubire. Dar şi acestea nu-s decât cioburi de argilă, căci şi IUBIREA nu poate fi decât UNA. UNA precum BUCURIA, una şi nedivizibilă. Ea se naşte deja în voi. Nu atunci când sunteţi împreună, ci atunci când sunteţi uniţi. Întreabă ! L. Cum se face că omul cade atât de jos atunci când săvârşeşte răul ? - Cel care a căzut nu mai poate cădea, când deja a atins fundul. Iar în acest moment durerea este cea mai mare. De ce ? Pentru că el nu mai poate servi. A părăsit singurul sprijin: Insesizabilul - l-a pierdut A încercat să apuce sesizabilul şi acesta l-a rănit Nu acum şi-a început el căderea, dar acum a atins fundul. Singur, numai SURÂSUL UNUL, nedivizibil poate să-l mai ajute. Când sunteţi împreună autoflagelaţii şi tu, te auto flagelezi tu însuţi. Dacă însă te uneşti lor, le aduci bucurie. Tăcere. Întreabă ! L. Cum se explică problema pe care o am cu timpul ? - Multe ore nu vor deveni niciodată infinit TIMPUL SE NAŞTE ÎN MÂINILE VOASTRE DACĂ INFINITUL VĂ SĂLĂŞUIEŞTE ÎN INIMĂ ASTFEL VEŢI AVEA TIMP DE TOATE. Lili îşi priveşte ceasul. Unealtă stupidă, care fărămiţează infinitul, şi se crede că ea ne dă mai mult timp Inexprimabilul minunat se naşte: UNUL. Simţiţi UNUL care se apropie ? UNUL, întregul nu are a se teme de nimic. Nu vă fie frică ! Niciunuia, dacă sunteţi uniţi. Tăcere. Poţi să întrebi ! L. Psihanaliza mă jenează ca ştiinţă. Simt că are ceva fals în ea, dar nu-mi explic ce. La Budapesta se practica psihanaliza freudiană. - Ea demontează dar este incapabilă să remonteze din nou. Aceasta este problema. Este uşor să demontezi. L. Cei care o înţeleg mai bine ca mine, mă asigură că este capabilă să reconstruiască.
51
- Da, ei reconstruiesc, dar precum copiii, ca într-un joc de cuburi, dar fără o raţiune profundă. Se joacă cu misiunea cea mai sfântă. Sunt mai vinovaţi decât toţi ceilalţi, căci îi înşeală pe cei care le-au acordat încrederea. Ei destramă ceea ce este viu, pe cel care este în curs de a se forma şi-l frământă, îl strivesc. Şi toţi fac la fel. Lipesc împreună resturile împrăştiate, neînsufletite. Această mizerie va fi ştearsă. Noi nu lipim, nici timpul la timp, nici surâsul la surâs, nici mâna la picior, nici omul la om. Au lipit destul ! Vinul nou nu va fi revărsat în ulcioare lipite, reparate, căci le va face să explodeze. Acest lipici poate fi numit: datorie, consideraţie... Şi, câte alte denumiri nu are ! Vinul Nou nu va fi vărsat pe ele, tot ce este lipit va exploda în fărâme. Şi nu acum s-au rupt bucăţile, dar acum curge Vinul cel Nou. Simt că vinul nou reprezintă o vibraţie a vieţii foarte intensă, care face să explodeze în fărâme - vechile noastre valori depăşite. Să nu vă fie frică de nimic, trăiţi în numele UNULUI. La sfârşitul întâlnirii, Hanna este pe deplin însănătoşită, n-a mai rămas nici urmă din gripa sa.
= Vineri 22 octombrie 1943 = Întâlnirea a 18-a cu Gitta Mi-am pus o rochie nouă. - Ţi-ai ales cu multă grijă rochia. Îmbracă-ţi cu mai multă grijă sufletul, atunci când mă aştepţi. Surâs. Dar mă bucur pentru rochia ta - într-adevăr frumoasă. Îţi aştept întrebarea. G. Cum să simţi ceea ce este esenţial dincolo de aparenţe ? - Crezi tu că ele sunt separate ? G. Nu, dar adesea am tendinţa de a observa mai mult forma, e groaznic. - Tendinţa te serveşte şi ea Eşti stăpânul ei atunci când recunoşti că nu poţi vedea decât jumătate din Opera Sa. Observă dar şi cealaltă jumătate ! Ai doi ochi, dar o singură vedere, ai două urechi, dar auzi un singur sunet. În tine sunt şi unul şi doi.
52
Întreabă ! G. Cum aş putea să simt mai bine unitatea dintre noi, pentru a nu o întrerupe niciodată ? - Întrebi din nou acelaşi lucru. G. Încă este atât de greu ! - Deja este foarte greu ! Bucură-te că simţi această greutate ! Într-adevăr, simt întreaga apăsare a misiunii mele şi suspin. Ironizând cu blândeţe, Îngerul întrebă: E chiar atât de apăsător ? Această întrebare mă face să surâd şi imediat simt cum mă destind. G. Deja este uşor ! - Cât este de uşor binele şi adevărul ! Piatra nu ştie că-i grea, nici cadavrul n-o ştie ! G. Care este adevărata libertate ? - A SERVI ! Dacă serveşti eşti UNA cu EL şi atunci eşti liberă. Nu există nici greutăţi, nici timp, nici măsură, nici cantitate. Fie să puteţi servi ! Mai ai întrebări ? G. Ce a corupt viaţa sexuală a omului ? Animalul nu se poate împerechea decât în anumite perioade ale anului. Omul este capabil de aceasta tot timpul. Este o perversiune ? Care este legea divină în acest domeniu şi cum poate fi ea restabilită ? Urmează o tăcere lungă şi simt că pentru a-mi răspunde Îngerul coboară mai jos ca niciodată. - Fii atentă ! Forţa sacră despre care vorbeşti a fost dăruită de NOU. Omul a primit acest <
53
N-o simţi decât dacă o iradiezi. Soarele nu-şi poate vedea niciodată propriile-i raze, dar sateliţii lui reflectă lumina. Să ştii că şi soarele nu este decât un satelit, iar totul reflectă Lumina Sa... EL SE CONTEMPLEAZĂ ÎN NOI. Fiţi oglinzi fără de pată ! Oglinda stricată, pătată se aruncă - căci nu mai serveşte. Mai ai vreo grijă ? G. Nu. Mă desfăţ cu învăţătura ta. - NU ESTE A MEA. Dar cu fiecare zi, ea va deveni din ce în ce mai uşoară pentru voi. Şi bucuria vă va fi perfectă. Îmi iau rămas bun.
= Vineri 22 octombrie 1943 = Întâlnirea a 18-a cu Lili - Fiţi atenţi ! Păcatul nu poate fi distrus Căci, cu adevărat, păcatul nu există. Numele păcatului: “Ceea ce nu mai este bine ” Acesta este numele tuturor păcatelor. Se poate trăi înafara păcatului. “Ceea ce nu este suficient de bine ”pune capăt păcatului. Care este măsura păcatului ? Cine are dreptul să judece ? EL singur. PĂCATUL NE ESTE TRIMIS DE EL PENTRU CA SĂ DESCHIDEM OCHII. Aceste cuvinte mă ajută să înţeleg cu totul altfel noţiunile de păcat şi de culpabilitate, şi să simt mai degrabă o iresponsabilitate. L. Nu. - EL singur acţionează. Dacă simţi că tu eşti cea care acţionează atunci eşti pasivă. Inactivă. DACĂ ACŢIONEZI CU ADEVĂRAT, NU SIMŢI ACŢIUNEA SIMŢI NUMAI CĂ EŞTI FOARTE BUCUROASĂ. Răul nu activează decât în aparenţă... în aparenţă. În realitate, el este inactivitate. L. Care este relaţia între suflu şi suflet ? - Ce crezi tu că este sufletul ? În faţa enormităţii acestei întrebări, Lili rămâne mută. Observi ce întrebări pui ? Poţi ti intui ce este ? Ezitând, Lili rosteşte cu greutate: L... ceea ce este înălţător în noi... ceea ce nu este corp... - TOTUL ESTE CORP CEEA CE PENTRU TINE ESTE INSESIZABIL: <
54
L. Nu. - Ba eu spun că poţi. Dar ceea ce el poartă cu sine, aceasta nu. Bei vinul şi te simţi îmbătată. Poţi să atingi cu mâna îmbătarea ? L. Nu. SUFLETUL ESTE VINUL, EL POARTĂ BEŢIA DIVINĂ, TOTUL ESTE ÎNCĂRCAT DE BEŢIA DIVINĂ... L. Practica noastră yoga este bună ? - Despre ce practică vorbeşti ? L. De hatha-yoga hindusă. - Dacă ajută este bună. Nu-i judeca pe cei ce caută. Ei cercetează. De fapt, ei nu cercetează, ci doar cred că o fac. În realitate - copie. Vin Legi Noi. Şi vine Noua Graţie Divină. Tu recunoşti Noul, Ceea ce este Just prin aceea că încă nu are nume. Chiar şi numele de <
55
Deci, aveţi grijă de voi. Îţi este frică să fii pod ? Avem mare grijă de pod căci el este atât de necesar. Tentatorul face cărare bătută, Ia chiar şi înfăţişarea podului, dar va fi umilit în faţa ochiului ce nu priveşte în exterior. Fiţi atenţi ! Vă spun un secret: Există un lucru pe care Tentatorul nu-l ştie. Ceva ce el ignoră: Noul. Nu se poate îmbrăca decât cu haine vechi Acesta este semnul după care-l puteţi recunoaşte. A înşelat deja pe mulţi... Gravaţi-vă acest lucru în inimă ! În numele Celui care nu are încă Nume, vă salut.
= Vineri 29 octombrie 1943 = Întâlnirea a 19-a cu Gitta - Ascultaţi ! Vă dezvălui Cauza tuturor bolilor. Voi nu existaţi pentru voi înşivă. Voi primiţi cu prisosinţă hrana de fiecare zi, Dar n-o primiţi în mod gratuit. Ea se transformă în voi într-o forţă minunată. Însă nenorocire vouă dac-o păstraţa doar pentru voi înşivă ! Fii atent, servitorul meu ! Dacă te scufunzi, nu hrana este cea care cântăreşte prea mult, ci înseamnă că forţa pe care o dăruieşti nu este suficientă. Tu o frânezi. NU SUNT NECESARE NICI PENITENŢE, NICI ASCEŢII ELE NU AU PREŢ ÎN OCHII LUI ! Noua Lege, Noua Măsură este alta. Tu primeşti cinci pâini, şi ele vor hrăni cinci mii de oameni. FRÂNAREA FORŢEI ESTE CAUZA TUTUROR BOLILOR. Păcatul este şi el boală. Aceasta să vă fie învăţătură şi nu greutate care să vă apese. Sunt stupefiată de cele auzite. Ridică-ţi fruntea ! Cu inima uşoară şi pură - întreabă ! G. Cum se face că încă frânez forţa, deşi dorinţa mea este de a o iradia în jur ? -Întrebarea ta conţine şi răspunsul. Ascultă-mă ! Ce este dorinţa ?
56
G. Sentiment. - Nu numai. Este simbolul distanţei. Nu doreşti ceea ce ai deja. Fii atentă ! EL te-a creat pentru ca să radiezi lumina. Îmi amintesc că Îngerul mi-a spus cu 2 luni în urmă: semnul tău este soarele. Înţeleg că sensul vieţii mele este de a radia lumina şi misiunea mea este de a fi conştientă de aceasta şi de a acţiona în consecinţă. Mă mir cum de-am putut-o uita cu totul. Suntem oare atât de puţin conştienţi de natura noastră divină ? dar există o distanţă între TINE şi tine. Gest puternic de sus în jos, ca şi cum m-ar tăia în două. Îţi explic: această despărţitură, această prăpastie sumbră care a fost, este, dar nu va mai fi, este şi în tine: UNIVERSUL CREAT ŞI UNIVERSUL CREATOR. ÎNTRE ELE: PRĂPASTIA. Înţelege-mă cu atenţie ! Podul eşti tu însuţi. Nu poţi să doreşti iradierea creatoare de lumină atunci când eşti tu însuţi podul. Aceasta îţi este dată. Dorinţa nu este pod. Numai credinţa este pod. Ceea ce n-a fost, ceea ce nu este încă nici acum, va fi: Eliberare. Banii, sacrificiul, bunătatea, bunele intenţii, Filantropia, sacrificiul de sine pot ele să elibereze ? Toate acestea se duc la fund. Sunt aruncate în prăpastia adâncă căci toate sunt nimicuri. Degeaba precipitaţi în abis grămada cu de toate. N-o să-l puteţi umple niciodată. Recunoştinţă Veşnică Înţelepciunii Sale Infinite, micul Copil păşeşte peste prăpastie surâzând căci EL a ascuns înţelepţilor ceea ce a revelat copilaşilor ca voi. Fără să-mi dau seama, strâng pumnii. Cu un surâs strălucitor: Dacă ai credinţă şi surâzi, mâna ţi se va deschide. Simt că această credinţă despre care vorbeşte Îngerul este o forţă creatoare. Întinde mâna ! Întind mâna - care se deschide de la sine şi simt surâsul inundându-mi faţa. Este bine când surâzi. Şi acum întreabă. G. Care sunt cele şapte centre ale omului ? Care este funcţia fiecăruia ? - Şapte trepte. Tu nu cunoşti decât trei. A patra - doar crezi că o cunoşti. TREI REPREZINTĂ UNIVERSUL CREAT. TREI REPREZINTĂ UNIVERSUL CREATOR. LA MIJLOC PODUL DAR EL NU ESTE ŞTIINŢĂ.
57
Piatră - Iarbă - Cal. Ceea ce urmează nu este omul, Căci OMUL este cele şapte împreună. Pentru tine încă este greu de înţeles. Cu voce joasă: Eu sunt al cincilea. Ascult cu toată fiinţa. Iată că universul celor Şapte suflete începe să prindă formă. Cuvântul este sacru, a patra manifestare. Podul între materie şi spirit este: VERBUL. Gest orizontal la nivelul gurii. Al patrulea plan. Fundaţiile Noii Case, materia adevărului. Fii foarte atentă la Cuvânt, nu te juca cu el, nu-l perverti, căci începând de aici... de la gură... Alt gest orizontal la nivelul gurii. ceea ce încă nu-i eliberat, ceea ce este fals, negativul, se scurge în jos, şi corupe cele 3 planuri inferioare. ŞI ASTFEL APARE BOALA. Dar cuvântul poate elibera, poate înălţa. NUMAI OMUL DEŢINE SECRETUL CUVÂNTULUI CA SĂ VORBEASCĂ ÎN NUMELE LUI. Nici eu nu pot să vorbesc decât prin intermediul <
= Vineri 29 octombie 1943 = Întâlnirea a 19-a cu Lili - Ascultaţi cu atenţie ! Vă vorbesc despre moartea Ajutorului absolut. De unde a apărut crucea ? Dar cuiele ? Rumori. Au răspândit vestea despre ceea ce EL a făcut. Forma pe care o îmbracă Spiritul este doar formă. Poporul, mulţimea, a atribiuit miracolele formei.
58
Acesta este motivul pentru care Ajutorul absolut a primit crucea pe umerii Săi. El a mărturisit: <
59
L. Oh, nu ! - Vezi tu, este bine, căci nu tu eşti aceea care s-a trudit pentru marea operă. CEL CARE AJUTĂ ESTE POD ÎNTRE CEL AJUTAT ŞI AJUTORUL ETERN DAR NUMAI ATÂTA TIMP CÂT ESTE NECESAR. Înţeleg că într-un fel, <
= Vineri 5 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 20-a cu Gitta
60
- Să ne bucurăm într-o Bucurie Una cu EL. Pâinea care ţi-a fost dată Încă nu este bună de mâncat. Ea trebuie dată la cuptor să se coacă. Fii fără grijă ! Nici cuptorul, nici pâinea nu se ard, numai lemnul din care-i plămădită <
61
Lemnul se transformă în lumină, dar nu se pierde. Acelaşi miracol este şi persoana ! Ea se formează din Timpuri străvechi Şi tu copil prostuţ - o deteşti ! Exact în acest moment îmi dau seama că pun aceeaşi întrebare a treaia oară şi că pentru a treia oară am căzut în capcană: detestarea <
= Vineri 5 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 20 - a cu Lili - Vine primăvara. O floare, un fir de iarbă - îi sunt mesageri, aşa cum mesageri au fost religiile, profeţii, templele. Dar la venirea Luminii şi a Forţei, nu vor mai exista temple: căci totul va fi un templu.
62
Cine observă o floare în mijlocul unui întreg câmp de flori ? Voi nu sunteţi flori, voi sunteţi însăşi Primăvara. Dar în grădina SA, chiar şi Primăvara nu-i decât o floare. Întreabă ! L. De ce credinţa somnolează inertă la majoritatea oamenilor ? - Terra este străbătută în toate direcţiile De o reţea de drumuri betonate Ele sunt vaste, largi şi netede, şi multă nebunie circulă de-a lungul lor. Există multe căi, multe. Nu te mira că omul a uitat-o pe cea mai mică, îngustă, singura. Nebunia iroseşte toate forţele. Ce este nebunia ? FORŢA SACRĂ UITATĂ ÎN ÎNCHISOARE. Dar vouă vă este dat să arătaţi Calea. Întreabă ! L. Atât de puţini oameni îşi împlinesc împlinesc vocaţia. De ce ? - Pentru că se lasă dirijaţi. Ei nu ascultă Chemarea. Vocea cea mai pură grăieşte în zadar dacă nu este nimeni s-o asculte. Fiţi atenţi ! În ochii voştri creşte noul Ochi, în urechile voastre, noua Ureche, în mâinile voastre, noua Mână, şi astfel o să vedeţi, o să auziţi şi o să creaţi. Voce Nouă şi ureche veche ? Pentru a auzi Chemarea, este necesară noua Ureche. Şi vocea are un corp şi mai are un plus: faptul că este nemaiauzită, imortală, căci ea nu mai este corp. Dar voi, voi sunteţi Primăvara. În contact cu voi se nasc noi Urechi, noi Mâini şi noi Ochi, şi astfel se deschide Noul. Întreabă ! L. De ce este atât de greu să-mi ajut familia, pe cei de acasă ? - Ascultă ! Vechiul ochi vede mare ceea ce este aproape şi mic ceea ce este departe. Priveşte cu noul Ochi, micul meu servitor, şi ceea ce este aproape va fi mic, ceea ce este departe va fi mare. Tu încă vezi mare ceea ce este mic. De aici provine eroarea. DACĂ EL ESTE MARE ÎN TINE, ORICE MISIUNE ÎŢI VA PĂREA UŞOARĂ, MINIMĂ. L. Ce este mişcarea ? - Ceva foarte important. Creşterea încă nu este mişcare. Vântul încă nu este mişcare.
63
Curgerea apelor nu este mişcare. Eroziunea nu este mişcare. Migraţia stelelor nu este nici ea mişcare. Toate acestea nu sunt decât consecinţe, Toate acestea sunt inerţie. Orice mişcare făcută sub impulsul foamei, a frigului, a dorinţei - nu sunt decât constrângere. Tu însă - ştii deja să te mişti... ACTUL ACCEPTAT ÎN MOD LIBER - ACEASTA ESTE MIŞCAREA. Mâna care ajută - aceasta este mişcarea. Ochii care radiază - sunt mişcarea. Înălţarea materiei spre noi dimensiuni, aceasta este mişcarea. Creaţie Nouă: ce nu mai este captivitate, ci eliberare. Nu există altă libertate. Aceasta este mişcarea de care trebuie să se impregneze elevii tăi, astfel, fiecare mişcare va fi - MIŞCARE şi nu o altă formă de captivitate. Există muşchii - în zadar Există tendoanele - în zadar. Există oasele - şi tot în zadar. Căci ce devin tendoanele - Ele devin frânghii, oasele ? - beţe, nervii ? - bice, tinereţa ? - perversiune. Unica, adevărata mişcare eliberează. Transmite această învăţătură, micul meu servitor şi la atingerea mâinii tale, corpurile vor renaşte, vor învia, căci toate sunt moarte... toţi sunt morţi. Accepţi tu aceasta ? Lili se simte neputincioasă în faţa misiunii enorme şi răspunde foarte timid: L. O să încerc... Dar cum să-i învăţ adevărata mişcare ? Cu severitate: - Încă îţi mai este frică ? L. Simt întotdeauna ceea ce trebuie înfăptuit de urgenţă. - Ştii tu ce anume te pune în mişcare ? Pronunţă acest cuvânt: <
64
- Poţi tu să înţelegi ceea ce este incomprehensibil ? L. Nu. - Mintea se opreşte, fără răsuflare, acolo unde începe credinţa. Ea nu poate niciodată să ajungă din urmă Mintea nu se poate înălţa până la Cer, căci ea aparţine Universului terestru. A mai rămas ceva neclar ? L. Nu văd diferenţa între <
= Vineri 12 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 21 - a cu Gitta - Sunteţi deja destul de puternici, lăsaţi-vă pătrunşi de cuvintele mele ! Pasul următor nu-l veţi mai face pe un drum practicabil Drumul se opreşte aici. Nu mai este nici măcar apă pe care să puteţi păşi. ESTE PRIMUL PAS AL COPILULUI. Este interzis să priviţi înapoi ! Şi dacă aveţi suficientă credinţă Drumul impracticabil vă va purta singur paşii ESTE NOUL PĂMÂNT. Fiţi atenţi căci aici, nici măcar credinţa nu vă va ajuta, Luaţi cu voi ceva vechi, orice-ar fi ! Mai mult decât este necesar, şi ca plumbul aruncat în apă vă veţi duce la fund. Atenţie ! Corpul vostru se formează încă de la începutul Universului. Acum ascultaţi-mă bine ! CORPUL NU ESTE DESTINAT UTILIZĂRII PE CARE I-O DAŢI ASTĂZI.
65
Hanna abia poate să suporte intensitatea cuvintelor despre Noul Corp şi simte că nu a găsit termenii potriviţi pentru a le exprima. Se opreşte pentru a se odihni câteva minute. Este dificil de explicat. O să revin asupra subiectului. - Aţi ajuns la capătul drumului. De acum - nu mai este drum. Priviţi. Şi nu mai este nimic pe care să se sprijine piciorul, tocmai pentru că priviţi. Căci ochii nu mai servesc pentru a privi, ca până acum. Dacă nu mai priviţi cu vechii ochi, un drum nou se va deschide sub picioarele voastre. Corpul celui care eliberează este dat numai pentru a dărui. Cel care eliberează nu este un om El este OMUL. Noul Ochi este destinat să vadă, vechiul ochi deja nu mai există. Adevăratul Nou se apropie. Tăcere. Te învăţ: Înainte de a acţiona, sanctifică momentul Închide-te la tot ce este vechi ! Nu mai privi cu vechii ochi, nu mai asculta cu vechea ureche ! Şi dacă ochii noi ţi s-au deschis, atunci deschide-i şi pe cei vechi ! Căci prin ei va iradia Noua Lumină ! CORPUL ESTE DAT NUMAI PENTRU A DĂRUI. De aici ... (gest spre în jos) nu mai puteţi primi nimic (gest spre în sus) ………numai de aici. O lume cu adevărat Nouă se va deschide. O să trăiţi în ea. Nimic nu va mai rămâne secret pentru voi pe Pământ Nu va mai exista apăsare, nici obscuritate, nu va mai fi zgomot. DAR ESTE INTERZIS SĂ PRIVIŢI ÎN URMĂ ! Nu luaţi nimic cu voi ! Vă gândiţi că vechiul este poate uşor, mic, fără valoare, - în Nou, el se va transforma într-un munte de plumb, şi s-a terminat cu voi. NU TREBUIE SĂ ARUNCAŢI VECHIUL, CI SĂ VĂ DETAŞAŢI DE EL, SĂ-L UTILIZAŢI PENTRU O ALTĂ FINALITATE. Mă gândesc dintr-odată la dificultatea mea de a picta corpul uman. Corpul uman ţi se revelează, micul meu servitor, atunci când nu-l fixezi cu privirea. Priveşte numai atunci când execuţi ! Dacă vrei să cunoşti, închide ochii ! Şi n-o să existe nici bariere, nici lucruri imposibile pentru tine
66
Tu încă foloseşti rău unealta. Desemnându-l pe Joseph: <
= Vineri 12 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 21-a cu Lili
67
Vreau să vă învăţ despre sfârşitul suferinţei. Atunci când scrieţi litera T. şi puteţi să completaţi cu uşurinţă. Voi sunteţi Ajutoare Aţi fost trimişi aici pentru a completa ceea ce lipseşte. Întâlniţi o fiinţă umană Şi simţiţi ceea ce-i lipseşte. Vă doare căci neîmplinirea este o durere, un rău Unde se sfârşeşte suferinţa ? Dacă aţi cunoaşte noua literă T Aţi şti precis ce element lipseşte şi aţi putea s-o completaţi cu uşurinţă. SUFERINŢA NU ARE SENS. În timpul primelor întâlniri, Îngerul îmi spusese exact contrariul. Este derutant, dar presimt că această contradicţie mi se va explica când voi fi suficient de matură pentru a o experimenta în viaţă. Trebuie să învăţaţi noul ABC cum trebuie el scris, căci totul poate fi perfect. Pentru voi, misterul este imperfecţiunea, DAR DE UNDE ŞTIŢI VOI CĂ CEVA ESTE IMPERFECT ? DE UNDE ? DACĂ NU DIN CEEA CE VĂ ESTE DAT SĂ RECUNOAŞTEŢI PERFECŢIUNEA. CUM O CÂNTĂRIŢI ? CARE ESTE MĂSURA ? IMPERFECŢIUNEA REFLECTĂ PERFECŢIUNEA. Suferinţa voastră durează numai atâta timp Cât nu-L recunoaşteţi pe EL în toate. Noi litere se înscriu Îndreptaţi-vă atenţia spre ele ! SUFERINŢA ESTE GHID NUMAI PENTRU ANIMAL. Începutul DRUMULUI TĂU ÎN EL este sfârşitul suferinţei. Tăcere îndelungată. Toate cresc chiar şi pietrele, grăuntele în pământ, copilul la sânul mamei. Şi de ce cresc ? Cel mai înalt munte, Arborele cel mai înalt nu ajunge până la Cer Vulturul cel mai puternic nu poate zbura până la EL dar şi cel mai mic dintre oameni poate să-l atingă Căci Cerul este în voi-înşivă. Aştept întrebarea ta. L. Ce este repaosul ? - Pregătire. Ceea ce nu este pregătire nu-i decât o odihnă aparentă Asltfel spus: moarte. Repaosul care nu-i pregătire este: slăbiciune.
68
Odihna cea mai minunată se răsfrânge asupra ta Atunci când crezi. Actul calm şi repaosul creator, iată o întâlnire justă. În aparenţă ele sunt două, în realitate - numai una. L. Unde este Nirvana ? - ACOLO UNDE DOI SUNT UNUL ACOLO UNDE PARALELE SE ÎTÂLNESC ÎN ADEVĂR REPAOS ÎN REALITATE ACT. ÎN APARENŢĂ TĂCERE ÎN ADEVĂR TOATE SUNETELE REUNITE. ÎN APARENŢĂ ÎNDEPĂRTAT ÎN ADEVĂR ÎN TINE ÎNSĂŢI. Tăcere. O să pun eu o întrebare: Care este dorinţa ta cea mai arzătoare ? L. Să fiu întotdeauna cu tine şi astfel, unită ţie. - De unde aştepţi tu această împlinire ? L. Va fi obiectul muncii mele de zi cu zi. - <
69
L-ai disimulat în spatele unor perdele groase. Gest spre mine: Şi al tău trecut este întunecat. Dar acest trecut nu mai există ….. Lui Lili: N-ai uitat de Vinerea trecută. Ai creat, ai ajutat, nimic n-a rămas uitării, nu-i aşa micul meu servitor ? Nu memoria ta este slabă ci amintirile tale. Tăcere. L. Iubirea nu este încă suficient de puternică în mine ….. - Când simţi aceasta ? L. În prezenţa oamenilor. - Pe cine iubeşti suficient de mult ? L. Pe nimeni încă. - Pe cine iubeşti cel mai mult ? L. Pe EL. - Şi apoi ? L. Pe tine. Surâs îndelungat. Vederea-ţi este încă slabă. Dacă-L iubeşti, iubeşti totul. Dacă nu iubeşti suficient Pe EL nu-l iubeşti destul. Căci totul este vrerea SA. Iubeşte-L, iubind perfecţiunea Iubeşte-L, iubind imperfecţiunea, căci toate sunt reflectarea lui Nu-ţi va fi greu să-L iubeşti. Mai presus de orice, ÎL Ador de aceea te iubesc. Fiţi binecuvântaţi voi între oameni.
= Vineri 19 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 22-a cu Gitta - Vă salut ! Hai să vă învăţ despre aur, metalul cel mai inutil, căci el nu serveşte la nimic. Care este valoarea lui ? - Încrederea pe care ne-o punem în el. Omul îşi investeşte credinţa în ceea ce se naşte din pământ. De aici apare blestemul. Blestemul este interdicţie. Dacă n-ar exista interdicţia aţi duce o viaţă de rătăciri. Porneşti la drum, cărând o bilă de aur grea, o cari - ea este grea dar cu toate acestea, continui să o cari. Ajungi la graniţa unei alte ţări, unde oamenii nu pun preţ pe aur. Ce-ţi mai rămâne - Doar greutatea. Ce trebuie să faci acum cu această greutate ?
70
G. S-o las să cadă. - Deschide mâna şi bila se va rostogoli pe sol. Să laşi greutatea nu este greu, Dar degetele-ţi sunt încă crispate din cauza bilei de aur, care era grea până acum. De aceea n-o poţi lăsa. Ori, ceea ce este greu, va cădea de la sine. Aurul v-a continua să existe şi în Ţara Nouă, dar în locul metalului lucitor, va fi Lumină. Cum poţi primi noua sferă dacă te cramponezi de cea veche ? O ţii - uite aşa o ţii: Mâna se crispează, apoi degetele se deschid încetişor ca pentru a lăsa bila - ce cade în mod natural. Priviţi cât este de uşor să dai drumul TRĂIŢI PE O SFERĂ GREA, PE O SFERĂ INOCENTĂ. ŞI PRIN GRAŢIA SA INFINITĂ, BLESTEMUL A COBORÂT ASUPRA EI, PENTRU CA VOI SĂ ÎNCETAŢI ÎN A ADORA BILA, PENTRU CA ADORAŢIA VOASTRĂ SĂ ÎNCETEZE. Bila inocentă aşteaptă eliberarea. Cine o va elibera ? TREBUIE SĂ-I DAŢI DRUMUL LUI ADAM. Suspin şi mă destind cu un sentiment de uşurare. Deja este relaxant. Noi ştim foarte bine cât vă este de greu să daţi drumul greutăţii, căci v-aţi obişnuit cu ea. Nu vă turmentaţi degeaba; era greu pentru voi. Cel care cară aur nu-i simte greutatea atâta timp cât crede în el. Când credinţa în el dispare, nu mai rămâne decât greutatea. Sunteţi pe Calea cea bună. G. În van am căutat toată săptămâna să acţionez fără a fi crispată … Ce-i de făcut ? - Lasă timpul să împlinească lucrurile ! Căci mâna îşi are încă rădăcina în timp. Aştept întrebarea ta. G. Cine sunt ? - Momentul nu-i bine ales pentru această întrebare, căci încă eşti în curs de a te forma. Iar când vei fi pe deplin formată, n-o să-ţi mai pui această întrebare. Întreabă ! G. Care este semnificaţia semnului meu - soarele ? - Semnul este analogie, ca să-ţi înţelegi misiunea. Un copil întreabă ce este <<şapte>> ? Îi arăţi şapte mere Copilul îndrăgeşte merele şi astfel învaţă ce este <<şapte>>. Nu-i arăţi şapte biciuri. G. N-am înţeles ceea ce mi-ai spus acum câtva timp:
71
<
72
vezi vechii dumnezei. Forţele oarbe, ele sunt << înfricoşătoare>> dar ele nu mai sunt dumnezei, ele sunt servitorii tăi. Vezi tu, micul meu servitor, astăzi, n-a mai fost zgomot. Aşa va dispărea şi greutatea dacă-i dai drumul. Plec.
= Vineri 19 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 22-a cu Lili - Să salutăm Seniorul lanurilor de grâu ! Vreau să vă vorbesc despre grâu. Mâna ta este goală, micul meu servitor, dar în curând ea se va umple. Fii atentă ! Ai zece seminţe de grâu, nu mai mult. Poţi să le distribui la zece, dar nu la douăzeci. Sămânţa de grâu mai poate încolţi dacă o tai în două ? Cu toate acestea, deşi cu intenţii bune, este ceea ce ai făcut. În sămânţa de grâu locuiesc şi Noul şi vechiul ! Nu poţi s-o tai. Voi nu puteţi separa cu înţelegerea voastră umană: Acesta este vechiul - acesta este Noul. Ceea ce voi credeţi că este Nou, este şi vechi. Nu tăiaţi, nu judecaţi, doar însămânţaţi ! Astfel va creşte Noul care nu este nici sămânţă şi nici germen. Acestea sunt doar sălaşul Noului. Îngropat adânc, grăuntele se va multiplica căci va creşte. TIMPUL NOII CREŞTERI A VENIT. L. Nu înţeleg ce nu este în ordine cu mine. Lili este epuizată. În fiecare zi elevele vin să-i împărtăşească necazurile lor personale până la ore târzii din noapte şi ea este incapabilă să le spună nu. - Grâul celest creşte repede. Ai zece grăunţe. Nu le poţi dărui la douăzeci. Dar dacă le semeni, vei avea în curând o sută. Întreabă ! L. Ce este <
73
Dar nu la Om. L. De ce prefer să am ca am ca elevi, mai degrabă oameni sănătoşi decât bolnavi ? - Pentru că eşti în curs de a te vindeca. Sănătatea este la om solul în care plantezi sămânţa. Sămânţă celestă într-un sol bolnav ? … Nouă tuturor: Fiţi liniştiţi ! O transformare minunată începe. Dar ea n-o să vă pară tot timpul pozitivă Vechile învelişuri explodează. Se rup şi cad fâşii. Nu vă fie frică ! Ceea ce trăiţi nu este puţin lucru. Lui Lili: Nici tu nu-ţi fă griji, micul meu servitor Este bine, ceea ce ţi se întâmplă. Mă despart de voi, dar nu pentru mult timp.
= Vineri 26 noiembrie 1943 = Întâlnirea a 23-a cu Gitta - Voi continua să vă vorbesc despre aur De unde vine aurul ? Care este materia - sursă a lui ? Materia Cunoaşterii. Arborele Cunoaşterii. Adam a întins mâna atras de strălucirea fructului, în loc s-o întindă spre Lumina însăşi. Mai există un arbore. Numele lui este Mister. Fructul său este Lumină. Arborele Cunoaşterii: OMUL în potenţielitatea sa Celălalt: OMUL care ESTE. Aurul a făcut ca materia să devină indigestă. Superflu-ul trebuie să ardă. Aurul nu arde. Lumina terestră este un foc ce a fost aprins cândva Lumina ce vine din Cer este un foc care se aprinde singur, sacrificiu: foc prin voinţa proprie. Unul din arbori: eul tău reflectând Lumina. Celălalt: sursa însăşi a Luminii. Una este să fii oglindă şi alta să fii Soarele… Întreabă ! G. Ce este ritmul ? - Mai întâi a fost ritmul, apoi a venit cântecul. Există ritm fără cântec, Dar nu există cântec fără ritm. Ritm: corpul. Melodia: sufletul Amândouă îl poartă pe cel de-al Treilea … Mă gândesc la muzica lui Mozart. Oare ritmul este cel care ne emoţionează întratât ? Sau melodia ? Nu, este acest inexplicabil al Treilea care ne pătrunde atât de profund. Este acest impuls divin care a dat naştere ritmului şi melodiei lui Mozart. Aştept. G. Cum aş putea să-mi dezvolt simţul ritmului ? - Mai întâi era ritmul, apoi Cuvântul …
74
Vibraţie primordială … prima zi. Solul tuturor misterelor. Noul tău Nume se naşte şi el din ritm. Vibraţia noii Creaţii lucrează. Noi Nume se nasc. Cu ajutorul ritmului poţi să creezi, şi tot cu ajutorul lui poţi să distrugi. Noua Ureche aude. Bătaia sonoră nu este Ritm. Înţelegi ? G. Da. - Întreabă ! G. Ce semnificaţie are forma sferei ? - Ce-ar fi o jumătate de soare care ar străluci numai asupra unei jumătăţi a Universului creat ? SFERA ESTE IMAGINEA DĂRUIRII DEPLINE, IMPARŢIALE, FĂRĂ A JUDECA. Noua Recoltă este Lumină şi nu metal care doar străluceşte. Omul şi-a bătut atât de mult capul Ca să găsească cum s-ar putea transforma fierul în aur încât aurul a sfârşit prin a deveni fier, şi s-a abătut asupra lui ….. Aceste câteva cuvinte mi se pare că rezumă întreaga noastră epocă. Trăim aceste vremuri de război în care arma de foc a devenit atotputernică. Din setea de putere şi bogăţie se nasc războaiele. Transformare. Combustie. Numai omul poate aprinde focul. Toate celelalte nu pot fi decât aprinse. Amvonul este gata, aprinde focul pentru Gloria SA ! Nu da foc amvonului, ci numai la ceea ce este superficial. Tu ai fi capabilă să dai foc şi amvonului, dacă ai putea, pentru că nu eşti încă decât un <
75
Funigine, gaz-semicombustie, descompunere. Suflă asupra focului, te voi ajuta ! A învăţa, de asemenea, înseamnă să arzi. Cuvintele mele sunt de lemn pentru tine, ele nu se aprind, ci rămân aici, îngrămădite. N-o să mai primeşti lemn nou ! Ascultă cu atenţie ! Vechea lege: copacii cresc sunt tăiaţi - şi aruncaţi pe foc. Noi arbori cresc, apoi sunt tăiaţi … Arborele Vieţii eterne: fructul său este Lumină. Trunchiul său este făcut din focul în care a ars vechiul arbore Dar Arborele nu mai trebuie ars căci fructul său este Lumină. Omul nu este coroana acestei lumi, căci orice coroană este din aur, Omul este Sufletul creaţiei. Fie ca Cerul să vă fie alături ! Hanna a avut mari dificultăţi în a exprima ceea ce Maestrul a vrut să-mi transmită. Ea simţea o reţinere din partea lui. Se îndepărta aşa cum pasărea mamă dă înapoi din ce în ce mai mult pe ramură, pentru ca în final să-şi ia zborul. Micul pui are trei posibilităţi: să rămână, să cadă sau s-o urmeze şi să zboare şi el pentru prima dată.
= Vineri 26 noiembrie = Întâlnirea a 23-a cu Lili - Ştiţi voi ce este frumosul ? ACTUL BUNULUI SERVITOR, CEEA CE ESTE MAI MULT DECÂT NECESARUL Mişcarea corpului - este necesară. Dansul este pulsul Şi dacă acesta este cu adevărat dans - este frumos. Vocea este necesară. Cuvântul este pulsul. Este necesară reprezentarea în imagini, dar numai ceea ce este un plus, este frumosul. NOUL UNIVERS NU POATE FI CONSTRUIT DECÂT DIN FRUMUSEŢE. Să fim buni servitori, căci actul care este mai mult decât strictul necesar este piatra de temelie pentru LUMEA NOUĂ. Ea nu poate fi construită decât astfel. Te învăţ: Fii atentă la cei din categoria lui Iuda care vând Verbul ! Se găsesc şi în preajma ta. Ştii aceasta ? Acolo unde arde focul, ceea ce este adevărat se distinge de fals Şi de fapt, aceasta este raţiunea focului. Fii atentă ! Fie ca inima ta să rămână neclintită. Aşa trebuie să fie. Există întotdeauna un trădător printre cei doisprezece. Este cel mai nefericit.
76
Rămâi neclintită, nu te lăsa impresionată. Aşa trebuie să fie. Minereul nu se utilizează, metalul este partea utilă. Gunoaiele sunt călcate în picioare. Focul pe care-l aprinzi separă în două. Aşa şi trebuie. L. Pot face ceva împotriva acestor Iuda sau trebuie să-i las în pace ? - Menţine constant focul ! Păstrează-l cu grijă ! Nu te preocupa de nimic altceva ! Întreabă ! L. În ceea ce priveşte funcţionarea organelor, ce este mai mult decât necesarul ? - Nu există decât un plus în funcţionarea organelor: Este copilul nou născut. PLUSUL ESTE NUMAI CEEA CE DEVINE INDEPENDENT. Restul este numai risipă - blestem. Tânăra femeie dă frumuseţe corpului său prin naşterea unui copil, şi nu atunci când se machiază, dar neavând copii. Organele nu pot produce acest plus, dar omul, da. Hanna ne explică mai târziu că ceea ce corpul creează ca un plus - este copilul carnea şi sângele părinţilor, iar ceea ce fiinţa umană poate crea ca plus - este naşterea noului Copil de Lumină. Astăzi în lume, nu se cunoaşte decât corpul căruia cu cât îi adăugăm mai multă materie, cu atât se urâţeşte. Cel ce dansează pentru bani are picioare impure Şi încă şi mai impur este cel ce îndeamnă la aceasta. L. Ce este rezistenţa ? - În universul creat ea este stimulul pentru naşterea plusului. Dumnezeu nu vă opune rezistenţă. Voi îi rezistaţi LUI. L. Şi ce este forţa ? - Tu nu poţi încă să o înţelegi. Dar în curând vei putea. L. Ce este elasticitatea ? - Condiţia vieţii, justa rezistenţă. Ceea ce este rigid nu rezistă. Ceea ce pentru tine este elasticitate, în Noua Lume este forţă, vibraţie. Ceea ce este static, rigid nu are niciodată forţă. Numai mişcarea are forţă. Braţul Forţei este elasticitatea. Câtă diferenţă: rezistenţă şi rigiditate ! L. Ce este mentalul ? - NU CONDUCĂTOR, CI CONDUS. Acum totul devine atât de clar: spiritul - mentalul - nu este decât un instrument, o unealtă în mâna Maestrului. Lingi linguriţa cu zahăr şi spui: Ce dulce e. Dar nu linguriţa este dulce. Încearcă să o muşti şi îţi rupi dinţii în ea !
77
Micul meu servitor, eşti tu fericit ? Fiţi cu toţii, pentru că viaţa vă este frumoasă dacă sunteţi buni servitori ! Fie ca Noul să fie pe atât de frumos pe cât este vechiul de urât ! Fiţi atenţi ! Dacă adultul mai creşte încă, apar tumorile sau grăsimea şi este urât. Voi aţi devenit adulţi. Misiunea voastră este să daţi naştere Noului, Copilului de Lumină. Deja nu voi sunteţi cei care trebuie să crească, ci trebuie să-l creşteţi pe el. L. Fiecare avem ghidul, Îngerul său ? - Nu. Noi suntem făcuţi din credinţă. Cel care are credinţă îşi are Maestrul. Iar credinţa - este FORŢA SA. De crezi că am glas - atunci pot vorbi. De nu crezi - sunt mut. De crezi că eu sunt una cu tine - voi fi: este credinţa care înalţă. Poţi avea însă şi credinţe care te coboară, aceasta nu depinde decât de tine. Astăzi, diavolii fac zgomot şi Îngerii nu cântă. DAR NOI COBORÂM PRIN CREDINŢA VOASTRĂ, CĂCI CREDINŢA - ESTE PODUL.
= Vineri 3 decembrie 1943 = Întâlnirea a 24-a cu Gitta Facem reparaţii în casa din Budaliget. Din cauza lucrărilor, întâlnirea are loc în apartamentul unei prietene. - Fiecare cămin este sanctuar. Să mulţumim celui care ne găzduieşte ! Ascultaţi ! Sunteţi templu* (*În ungureşte acelaşi cuvânt templom înseamnă şi <
78
- Noua viziune. G. Ce * (*formă gramaticală de adresare numai în cazul obiectelor în textul original) este Noua Lumină ? - <
= Vineri 3 decembrie 1943 = Întâlnirea a 24-a cu Lili - Vorbesc despre semnul tău. Imagineazăţi-l în faţă. Îl înţelegi ?
79
L. Cred că nu pe deplin. - Este un semn minunat ! Imaginea infinitului mare şi a infinitului mic ! Infinitul mare… Mâinile sale reunite în dreptul inimii se deschid, deschizând larg braţele. aici, micul infinit. Braţele deschise larg se reunesc la nivelul inimii, cu degetele reunite într-un singur punct. Micul infinit, cum ar putea el să vadă marele infinit, dacă n-ar exista punctul comun de legătură ? L-ai văzut cu adevărat nu-i aşa ? Toate liniile care vin de la infinit se întâlnesc în punctul de legătură.
mmarele infinit micul infinit Punctul Eliberării Aici, imaginea infinit de mare se concentrează într-un singur punct. Tu eşti pâlnie. Simbolul tău este triunghiul. Fie ca acesta să-ţi îndrume fiecare pas ! Sub conul de raze, se află un alt con de raze dar inversat. Este cheia Eliberării. Omul este acest punct de legătură. OMUL ESTE ÎN REALITATE NUMAI UN PUNCT. PUNCTUL ELIBERĂRII. ORICE FORMĂ, RELIGIE, NU SUNT CALEA NOASTRĂ. MISIUNE MINUNATĂ… L. Mai vorbeşte-mi despre Eliberare ! - Vorbesc tot timpul despre ea. Tot timpul. Tu eşti o mică fiinţă din Universul creat, şi cu toate acestea eşti imaginea SA, şi pe ea o reflecţi. Întreabă ! L. Care este rolul organismului pe un plan mai înalt ? - Fii foarte atentă ! Ceea ce-ţi voi spune ascunde un profund mister. FIECARE ORGAN AL CORPULUI TĂU ESTE IMAGINEA UNEI FORŢE DIN UNIVERS, ŞI DE LA EA ÎŞI PRIMEŞTE FORŢA. Bătaia inimii Universului este una cu bătaia inimii tale. Dar dacă forţele nu au nici o misiune, totul este în van. Existenţa fără scop este haosul. Boala… este şi ea haos. Dacă forţele Universului se reunesc într-un punct, se naşte noua Creaţie. Recunoaşterea misiunii este creaţia - pâlnie. Fiecare organ este sacru.
80
CORPUL ESTE LA SCARĂ MICĂ IMAGINEA INFINITULUI. Cerul fie cu voi.
= Vineri 10 decembrie 1943 = Întâlnirea a 25-a cu Gitta Simţim prezenţa tăcută a Îngerului meu şi aşteptăm începutul comunicării, când dintr-o dată, soneria telefonului sună cu brutalitate. Îl scot din priză şi mă adresez nervoasă lui Joseph: <
81
Aceasta nu este doar o greşeală, căci ochii tăi nu sunt făcuţi pentru a studia cu privirea, ci ei trebuie să iradieze şi atunci totul va fi bine. NU TE AMESTECA ÎN TENEBRE, TU IRADIAZĂ LUMINA, ÎNTOTDEAUNA ŞI PESTE TOT ! ASTFEL, TENEBRELE VOR DISPĂREA SINGURE. Cum ştii că este obscuritate ? Ce face că o cameră este obscură ? Lampa care nu arde. Lampa este responsabilă. Aprinde oamenii şi nu te întrista la vederea tenebrelor, aceasta este legea ta. Declar lupta şi nu pacea: Fii foarte atentă la ritm, căci el este mesajul SĂU ! Prin tine, EL judecă, prin tine EL luptă. Nu te preocupa decât să-i serveşti LUI ! Serveşte pe EL şi nu <
82
care nu mai cred că ea există, şi care, dimpotrivă, ar avea nevoie să creadă. Lor nu le este frică de nimic. Cu toate acestea, frica le-ar putea fi de ajutor. DAMNAREA ETERNĂ, CEEA CE NU ŞTIU CĂ ESTE CEEA CE-I AŞTEAPTĂ, ŞI N-AU NICI O FRICĂ. Lipsa febrei în corp Victoria Atotdistrugătorului. Declar lupta, pentru ca ei să înveţe din nou ce este frica. Lipsa oricărui sentiment de frică, aceasta este damnarea. Febra nu este pedeapsă, ci mijloc de vindecare. Ei nu mai pot avea nici febră. Lor nu de Dumnezeu le este frică, nici de vreo forţă superioară, CI SE TEM UNUL DE ALTUL. ŞI ABIA ACESTA ESTE INFERNUL. Le este frică de bombe şi nu de mâna SA care se va abate cu certitudine. Vorbesc despre frică. Frica este sămânţă pentru credinţă. Popoarelor tinere le este frică. De ce le este lor frică ? De necunoscut. Ce este necunoscutul ? - Ceea ce-i depăşeşte. Legea voastră este bucuria de viaţă nu frica, căci sămânţa a încolţit deja, şi odată încolţită, ea dispare şi odată cu ea dispare şi frica. Dar lor, lor trebuie să le fie frică. Lupta noastră nu este vechea luptă. Noi trebuie să anunţăm NOUL. Necunoscutul. Frică pentru începători - bucurie pentru cei aleşi. Am impresia că aleşii sunt cei care au acceptat din proprie iniţiativă misiunea lor terestră. Nu uita că ceea ce pe tine te hrăneşte pe alţii i-ar transforma în cenuşă ! Joseph tocmai a ieşit dintr-o operaţie de hernie de disc. În tinereţea sa avusese idealuri materialiste: el credea că salvarea umanităţii rezidă în distribuirea echitabilă a bunurilor materiale între toţi oamenii. Mă adresez convalescentului. Vechea lipsă a dispărut, Cel ce ai fost în trecut luase pe umeri Mult mai mult decât îi permiteau forţele. A RIDICAT MATERIA DEASUPRA LUI ŞI ACEASTA L-A DEŞIRAT. Fie ca cicatricea să-ţi amintească de necesitatea acestui echilibru, care este(?) de fapt imaginea caracteristică unei întregi perioade. Dar iată-te vindecat. Cicatricea se va mai deschide poate câteodată, dar eşti înafara oricărui pericol. Vindecat. Să ne exprimăm recunoştinţa ! Cerul vă este alături.
= Vineri 10 decembrie 1943 =
83
Întâlnirea a 25-a cu Lili Lili a visat că era întrebată: “Care ar fi ultima ta dorinţă dacă ar trebui să mori curând ?” şi că ea ar fi răspuns: “Ca ceea ce mi se dăruieşte acum ca învăţătură să persiste în inimile elevilor mei”. - Îţi vorbesc despre visul tău ! Germenul aduce cu el moartea seminţei. Micuţele vieţuitoare din subsol nu văd decât moartea ei, pentru că ele nu pot vedea tânăra plantă care se înalţă la suprafaţă. Germen nou, ochi nou, fiinţă nouă. Ai ales bine în visul tău. Ai renunţat la ceea ce era efemer în schimbul a ceea ce are valoare eternă. Şi cel care dăruie - primeşte. Noul Ochi este Unul, căci el este deasupra dualităţii. Nu-ţi fie teamă de moarte, ea nu există. Dacă acţionăm întotdeauna împreună, nu vei şti ce este moartea. Fii atentă, cele ce ţi-am încredinţat (împărtăşit) sunt lucruri grave. Certitudinea morţii este stimulent pentru cei slabi, dar tu nu mai eşti slabă. Nu acţiona sub impulsul lipsei de timp, <
84
Nu-ţi fă griji ci doar dăruie căldură ! EL SINGUR POATE DĂRUI GERMENUL SENIORUL GERMENILOR. Ceea ce putrezeşte şi se strică este lipsit de germen. Încă trecem printr-o perioadă blestemată. Micul pui aruncă din cuib oul stricat fără regrete, căci l-ar încăl zi în mod inutil. OMUL, ASTĂZI STĂ GHEMUIT PE OUL SĂU FĂRĂ GERMEN ŞI-L TOT ÎNCĂLZESTE FĂRĂ OPRIRE OUL STRICAT PUTREZEŞTE SUB EL, DAR OMUL CONTINUĂ SĂ-L ÎNCĂLZEASCĂ SĂ-L PROTEJEZE, ACEST OU DIN CARE NOUL NU VA IEŞI NICIODATĂ. Atâta timp cât găina cloceşte Ea nu face alte ouă. Trebuie să ţii seama de aceasta ! Înţelegi această învăţătură ? Crezi că este fără de milă, nemiloasă ? Ei bine, nu este. Dar este o învăţătură puternică. Iată un semn sigur: Ceea ce putrezeşte la căldură este fără de germen. Dacă însă încolţeşte este semn bun. Tu preocupă-te numai spre a dărui căldura. Putreziciunea se trădează singură Tu nu te preocupa decât de a dărui căldura. L. Se strecoară unele greşeli în cursurile mele dar nu-mi dau seama exact când anume ? - Când ? Fii atentă ! - La început oul cu puiul în formare poate fi confundat cu cel ce a început să se strice. Viaţa care începe să se nască va absoarbe ceea ce pare stricat şi îl va transforma. NU CORECTA CEEA CE ESTE STRICAT, MICUL MEU SERVITOR, CI CREŞTE CEEA CE ESTE BUN, căci EL va absoarbe tot ceea ce-i rău în jurul lui. Există o parte bună în fiecare din noi. Şi mai ia aminte la ceva: Exprimă recunoştinţă pentru tot ceea ce este frumos în fiecare. Adevărata recunoştinţă este o forţă care construieşte. O să vezi născându-se miracole. DAR NU ÎNFRUMUSEŢA ÎN MOD ARTIFICIAL ŞI NU MINŢI, CHIAR ŞI CU CELE MAI BUNE INTENţII. Întreabă ! L. Ce este panica ? - Teroare. A se întoarce de la Tatăl Ceresc. Ruptură bruscă. - Teroarea este vechiul dumnezeu. - Teribilul Pan-Panică. Animalul are nevoie să simtă teroarea. L. Ce înseamnă să fii gata, disponibil ? - Starea justă. Dacă unealta este gata, poţi s-o iei oricând şi să te serveşti de ea. Să fii Om - înseamnă să fii gata. Omul este unealta LUI Dacă nu este gata, nu serveşte la nimic.
85
Întreabă ! L. De ce este atâta spirit de răzbunare, de bucurie răutăcioasă în oameni ? - Pentru că sunt slabi. Omul fericit nu este invidios şi nu se bucură de necazurile altora. Cel bolnav îl urăşte pe cel sănătos. Cel nefericit îl urăşte pe cel fericit. Cel beţiv îl urăşte pe cel sobru. Ura este frică, frică activă, sentiment de ruşine Bolnavul răspândeşte boala. De aceea te rog din nou: Răspândeşte sănătatea ! Doar pe ea ! Iată războiul nostru: Nu lupta împotriva bolii, ci întăreşte ceea ce este sănătos - nu-i acelaşi lucru. Orice medic comite o eroare atunci când suprimă boala. Forţa SA când se va ridica o va învinge. Astfel, un vraci ignorant poate să vindece mai bine decât un medic abil. Mai poţi pune o întrebare. L. Există o artă mai perfectă decât celelalte ? - Da. Cea care serveşte cel mai bine. Numai cel mai nobil poate să-L servească. Poţi să-l recunoşti după fructul său Dar orice artă este schimbătoare. Să fim uniţi un moment !
= Vineri 17 decembrie 1943 = Întâlnirea a 26-a cu Gitta Vă vorbesc despre opera de artă. Opera de artă nu este decât materie. O statuie în spaţiu... Nu statuia este creaţia, ea nu este decât vasul. Vasul este umplut şi Băutura este cea care crează. Dacă v-aş putea vorbi despre noua Artă ! Oh, numai dacă aş putea ! Hanna nu-şi găseşte cuvintele - nu există încă cuvinte în limbajul nostru obişnuit - pentru a vorbi despre noua Artă. Ceea ce era până acum vas - va fi Băutură. Ceea ce era Băutură - va fi Beţie. Epocă moartă ! Mâinile mercantile se strâng în jurul vasului vid. Ei hulesc artiştii ! Ei hulesc pe cei care ar fi în drept să hulească ! Fumul se ridică, Cain vorbeşte
86
Totul se usucă Le este frică de moarte. Au închis pasărea în colivie, pasărea albastră, Şi ea a devenit o vrăbiuţă gri. Colecţii de tablouri depozite de tablouri - antrepozite. Învelişurile moarte sunt consemnate. Miros de pivniţă. Nu există ochi care să privească înainte, toţi privesc în urmă. Cine-L serveşte pe Dumnezeu ? Cine ? Pe cine serveşti tu ? G. (cu timiditate): Mi-aş dori să-L servesc pe EL. - Şi faci tu aceasta ? G. Nu întotdeauna. - (cu severitate): Iar acest <
87
atins în nici un fel noua Artă. Dar când mă gândesc că Omul nou este departe de a se fi născut, înţeleg că nici noua Artă nu avea cum să se nască. Întreabă ! G. Explică-mi Judecata de Apoi. - Ce nu înţelegi în această noţiune ? G. Tot ceea ce spui tu este nou; chiar şi ceea ce era vechi primeşte un gust nou. - Fie ca nu gustul să fie cel care se schimbă Ci cel ce gustă. Pentru cel cu papilele amorţite, trebuie mâncăruri condimentate Pentru cei cu papilele gustative treze, pâinea este cel mai gustos aliment. Înfometatului nu-i trebuie pe pâini nici paprika, nici caviar Şi, dacă eşti sănătos Nu mănânci decât ceea ce organismul tău are cu adevărat nevoie. Nu căuta noi gusturi, ci fii integră. Nu mă surprinde faptul că Îngerul îmi vorbeşte de Judecata de Apoi, căci eram prea nerăbdătoare să primesc un răspuns <
88
CÂND EŞTI UNA CU EL ? Împărăţia SA va veni. Dacă îl chemaţi, o să vină. ŞI TOTUL ESTE ÎN VOI.
= Vineri 17 decembrie 1943 = Întâlnirea a 26-a cu Lili O să vă vorbesc despre joc. Ce este jocul ? - Etapă pregătitoare. Exerciţiu de stăpânire a materiei şi a forţei. Etapă de pregătire pentru creaţie. Îţi dau un exemplu: Doi copii se joacă. Doi ţin coarda şi o învârt, al treilea sare. Coarda este materie. O forţă exterioară o învârte. Copilul sare. Dacă sare mai devreme, sau mai târziu decât trebuie bineînţeles - coarda îl loveşte. SCOPUL ESTE GĂSIREA MOMENTULUI JUST ACEASTA ESTE CEEA CE DĂ BUCURIE JOCULUI. Învaţă să joci, nu cu corpul ci prin corp. Tu predai elevelor tale Învaţă-le jocul, să joace jocuri noi ! Pregăteşte-le pentru creaţie ! Nu mai jucaţi jocuri vechi, ci numai din cele noi ! Te-ai jucat când erai mică ? L. Cred că foarte puţin. - Vezi, învaţă-i pe ceilalţi, căci tu ştii bine ce sunt lipsurile ! Dar de acum te vei putea juca şi tu. Priveşte-ţi elevii ca pe nişte copii, invocă Copilul din ei, dar nu vechiul copil. Vechiul înveliş cade şi noul mugur încolţeşte; numai dacă vechiul înveliş cade noul va creşte. O să inventezi jocuri minunate. Ascultă cu atenţie: O să-ţi suflu la ureche Jocuri cu totul şi cu totul noi. Copilul cade. Dansatorul dansează. Dansul este un vârtej de forţe. FIECARE ORGAN, FIECARE MEMBRU ESTE ÎN UNITATE CU O FORŢĂ DIN UNIVERS. Presimţi ce este Dansul ? Vârtejul poate să înalţe spre în sus dar poate şi atrage spre în jos.
89
Ce puternic este vârtejul ce trage în jos, vârtejul vechiului dans ! EL atrage în corp, zvâcneşte spre în jos. Noul Dans este vârtej spre în sus. Vârtej de forţe. În timpul acesta, jucaţi-vă ! Etapă pregătitoare Joc nou, dans nou, o lume nouă. Dacă copilul se joacă, el uită de el, îşi uită eu-ul. Iată ce crează noul joc. Copilul care nu ştie să se joace singur este mort. Forţele te învârt şi te plimbă de ici colo sau tu eşti cea care le învârte. Mare este diferenţa ! Simţi nu-i aşa ? Ţi-a fost dat să-L serveşti. Ce este mai plăcut decât să-L serveşti ? Dacă ai putea să guşti o singură dată jocul în care uiţi de tine ! CREAŢIA NU POATE SĂ FIE DECÂT UN JOC ÎN CARE UITĂM DE NOI. Unealta cea mai bună, maestrul uită de ea în actul creaţiei, El nu se mai gândeşte la ea şi totuşi n-o strică pentru că ea serveşte. Aştept întrebarea ta. L. De ce disper atât de uşor ? - Ce te face să cazi în disperare ? L. Mai mult lucrurile de mică importanţă, decât cele mari. - Aici, este răspunsul. Lucrurile de mică importanţă se referă la <
90
- Ce ţi-ar produce o bucurie şi mai mare ? L. Mai mare, este imposibil. - NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL. NU EXISTĂ IMPOSIBIL IMPOSIBILUL NU EXISTĂ. TOTUL ESTE POSIBIL. Urmează un lung moment de tăcere. Simţim cu toţii că Lili a fost atinsă până în străfundul fiinţei sale, îmi este şi frică să o privesc de teama de a nu surprinde ceva sacru, prea intim. Întreabă, micul meu servitor ! L. Mi-e atât de greu să pun întrebări acum. Am avut pentru o clipă sentimentul contopirii cu eternitatea. - Bineînţeles, că te vei contopi în eteritate Te-am legănat câteva clipe în braţele mele, pe tine pe care nimeni nu te-a mai legănat vreodată Şi mi-a făcut o deosebită plăcere să te legăn. ÎNAINTEA NAŞTERII - CELEI VECHI MAMA ŞI COPILUL SUNT UNA. DACĂ COPILUL SE NAŞTE - EI SE SEPARĂ ÎN DOUĂ. NOI SUNTEM DOI DAR ATUNCI CÂND NE VOM NAŞTE, VOM DEVENI UNUL. Este un mister. Încă nu-l poţi înţelege... Întreabă ! L. Ce este oboseala ? - Vechiul ritm: pauză între două sunete. Nu puteţi să obosiţi dacă acţionaţi în Nou. Dacă vă simţiţi obosiţi - este mica moarte. Arborele Vieţii Eterne, Tatăl ni l-a dat, noi îl păstrăm. Şi-l vom dărui celui care nu mai ascultă şarpele, Stăpânul celuilalt arbore. Arborele Vieţii Eterne, noi îl păstrăm Îl păstrăm bine, cu sabia în mână. Dar la ce servrşte Arborele dacă nu sunt fructe ? Şi pentru ce fructul dacă nu este nimeni să-l mănânce ? Nu fructul este crud, ci cel care trebuie să-l mănânce. De aceea noi trebuie încă să-l păstrăm. Un tată care-şi iubeşte copiii, nu păstrează fructele pentru el, ci pentru copiii săi. Micuţul bebeluş nu poate încă mânca fructe Tatăl ştie prea bine aceasta. În fiecare clipă sunteţi în Paradis. Există doi arbori interzişi. Puteţi alege. Şarpele v-a tentat. Aţi gustat şi a devenit amar.
91
NOI INTERZICEM. NOI PĂZIM, DAR VOI SUNTEŢI LIBERI SĂ VENIŢI ! SĂ TRIUMFAŢI* ! *În text <
= Vineri 24 decembrie 1943 = Crăciunul Întâlnirea a 27-a cu Lili (fragment) - <
92
- Cu toate acestea, străduie-te să-L vezi ! TU CREZI CĂ AI DAT NAŞTERE COPILULUI DE LUMINĂ, DAR EL ESTE CEL CE ŢI-A DAT NAŞTERE ŢIE. Tăcere. Ai întrebări ? L. Ce este o sărbătoare ? - O mică parte de Cer. Gest spre în jos: Ceea ce fac acolo, jos, sunt sfărâmături dintr-un cer care nu va mai fi nicicând unul. Ei ciugulesc vechile resturi iar noi botezăm noul Cer. Îl botezăm împreună. L. Ce este bunătatea ? - Vechitură, un rest ce nu mai serveşte la nimic. Toată lumea dăruie astăzi <
93
UNA, precum melodia şi ritmul, inseparabile. Fiecare membru al marei orchestre cântă separat Dar simfonia este UNA. Câteodată conduce vioara, altădată violoncelul. Câteodată religia, altădată ştiinţa. Dar astăzi nu conduce niciuna ! Căci ele nu servesc, ci fiecare vrea doar să dirijeze. Mai ales toba căci ea face cel mai mult zgomot. Dirijorul ar trebui să se pună în slujba spiritului simfoniei. Dar acum nici măcar dirijor nu mai există I s-a dat cuvântul celui mai gălăgios. Tăcere lungă. Fie ca Cerul să vă fie alături !
= Vineri 31 decembrie 1943 = Întâlnirea a 28-a cu Gitta Este ultima zi a anului. Dintotdeauna sunt foarte dezamăgită de modul lipsit de sens în care sărbătorim faimoasa trecere la noul an, noaptea Revelionului! Cu toate acestea, astăzi orice eveniment îmbracă un sens profund la lumina iniţierii pe care o primim de la Îngeri. De aceea, simţim cu toţii o adevărată atmosferă de sărbătoare. Mă întreb cum vom sărbători împreună cu Maeştrii noştri această noapte a naşterii noului an. - Alfa - Omega - Omega - Alfa. OMUL CREAT SE SITUEAZĂ ÎNTRE ÎNCEPUT ŞI SFÂRŞIT. OMUL CREATOR SE SITUEAZĂ ÎNTRE SFÂRŞIT ŞI ÎNCEPUT. Între început şi sfârşit este timpul. Între sfârşit şi început, eternitatea. Sfârşitul anului trecut este începutul celui nou Sfârşitul epocii trecute este începutul Noului. Miracolul este între Omega şi Alfa Din timpurile cele mai vechi, omul nu conştientizează în mod profund sărbătorile. Nu înţeleg imediat, dar deodată mi se revelează că momentul fără de timp, tranziţia între anul trecut şi cel nou nu poate fi simţit de cei ce trăiesc în timp. Poarta drumului îngust este: Omega - Alfa. Cel ce încearcă să păşească peste ea în timp cu corpul, intră în moarte. Cel ce păşeşte peste ea, cu spiritul, înafara timpului intră în eternitate.
94
Un an începe - se termină. Un an nou începe, dar nu acelaşi, un altul. Poţi să măsori timpul între Omega şi Alfa ? Clipa a trecut - una nouă începe. Între ele nu există timp. Aici, între cele două se află eternitatea. Există o poartă ce dă spre eternitate. Nu la început, ci la sfârşit. Tatăl lansează clipa şi noua clipă nu este cea veche. La moartea fiecărei clipe, poţi intra în eternitate, în universul creator şi de aici, tu singur poţi lansa clipa. Deşi este vizibil pentru toţi ochii, majoritatea nu văd. Poarta este deschisă, dar drumul este atât de îngust ceea ce este deja născut, sfârşit, nu poate păşi pragul ei. Este cel mai mare mister: Fiecare clipă şi clipa clipei sunt porţi. NU EXISTĂ O ANUME <
95
G. Te rog, mai vorbeşte despre clipa eternă. Nu-mi este chiar foarte clar. Ai putea să o explici şi în alt fel ? - Clipa eternă este rază a Luminii eterne Misiunea omului este de a deschide o ferestruică în sfera în care trăieşte. Raza va pătrunde singură. Este inutil să demolezi întreaga casă ca să fie lumină. O fereastră este suficientă. Şi este sigur că lumina va pătrunde prin ea. Pentru ca să accezi la Lumina infinită, trebuie să depăşeşti planul creaţiei. Altfel n-ai să reuşeşti. DEPĂŞIND PLANUL CREAT TE ELIBEREZI ŞI ELIBEREZI. Ce înşelătorie în interiorul acestei sfere ! Cu sorii, cu lunile şi spaţiul său infinit în realitate atât de finit cu miliardele şi miliardele sale de ani ce nu sunt nimic în comparaţie cu o clipă de eternitate. Nu mai există închisori Dacă o fereastră se deschide spre exterior, Această fereastră este Eliberarea. Nu vor mai exista prizonieri, ci doar locuitori ai sferei. Nu va mai exista blestemul, ci doar Binecuvântarea Nu va mai fi întuneric, ci doar Lumină. Gata cu turmentarea, doar Bucurie. Această mică fereastră este Eliberarea. După o lungă tăcere: Fii atentă la măsură ! Căci ceea ce este mai mult, fie în sus, fie în jos, înseamnă că te îndepărtezi de drum. De aici avem senzaţia că ceva este prea puţin - prea mult. Între cele două limite se găseşte drumul <
96
Cum aş putea să văd clar, fără să judec ? - Măsura. Tu aduci Lumina. Şi trebuie să cunoşti slăbiciunea - din ochi. Nu pentru a o judeca DAR DACĂ TOATĂ FIINŢA TA VA FI ÎN SLUJBA ELIBERĂRII, ATUNCI VEI MĂSURA FĂRĂ SĂ JUDECI. JUDECATA ÎI APARŢINE LUI, DOAR LUI SINGUR. Inversare totală - Omega - Alfa este ieşirea. Fii atentă ! Există şapte bucurii. Descoperă care sunt acestea ! Misiunea ta nu este una uşoară. Fiecare din ele va fi Spiritul dominant al uneia din cele şapte zile ale săptămânii. Aştept răspunsul tău săptămâna următoare. Îmi iau la revedere.
= Vineri 31 decembrie 1943 = Întâlnirea a 28-a cu Lili - Ceea ce îmi este uşor - vouă vă este greu. Ceea ce vouă vă este uşor - mie îmi este greu. Cât este de greu să vă explic unele lucruri pe care pentru noi aici sunt atât de uşoare ! FIECARE MIŞCARE POATE FI CREAŢIE. Presiunea se exercită asupra unui punct. Fii foarte atentă ! În acel punct, mişcarea este pusă în mişcare... şi revine. Totul este impulsionat pentru ca apoi să revină. Aceste cuvinte îmi deschid o perspectivă încântătoare: orice mişcare justă este deci, un impuls al marelui ritm cosmic. Legea oamenilor este însă diferită. Ştiinţa a deviat-o un pic. Dar acest <
97
El nu era de mâncat. Dar omul l-a mâncat. El a reţinut astfel cunoaşterea divină numai pentru el. De vină nu este mărul. Interzis era doar să-l consumi pentru tine. Şi aceasta este general valabil pentru om mărul îl incită pe acesta să ia, dar fără să dăruie. Dăruirea este de fapt totul ! Nu cunoaşterea a fost de vină, ci faptul că omul a păstrat-o numai pentru el. Cunoaşterea este şi ea binecuvântare atunci când o dărui. Totul este binecuvântare atunci când dărui. NU PUTEM DĂRUI DECÂT PRIN EL. DEVENIM ASTFEL UNA CU CAUZA, ŞI DE AICI SE NAŞTE BUCURIA. Mişcarea este iniţiată de EL şi se întoarce către EL. Învaţă-i pe toţi acest mod de a dărui; astfel blestemul va înceta. Dăruirea nu poate veni de la tine. Învaţă-i numai ce înseamnă <>. Învaţă-i de asemenea, că stă în puterea orişicui. Orice mişcare se naşte în procesul dăruirii. De la mişcarea interioară se naşte cea exterioară. Aici aş vrea să te ajut în munca ta. Fii atentă: BUCURIA ESTE SEMNUL. Observă cine se bucură şi pentru ce. Acolo unde omul nu se poate bucura acolo se află mărul. Mărul pe care l-a mâncat - în loc de a-l dărui, aruncă-l ! Chiar pe cel mai mare devorator descoperit prin preajma ta îl poţi învaţa să se bucure - dăruind. Iată ce este bucuria: Mişcarea se lansează, ea răspândeşte bucuria, apoi revine la punctul de plecare exact ca o respiraţie. În inimă se găsesc şi începutul şi sfârşitul bucuriei. BUCURIA ESTE AERUL NOII LUMI... Întreabă ! L. Ce este pacea ? - Ea nu este pauza dintre două războaie. Pacea n-a existat niciodată până acum, dar va fi. Pacea ! Voi aspiraţi către ea, dar aspiraţia voastră nu-i destul de puternică. PACEA ESTE NOUA VIBRAŢIE.
98
Ea nu seamănă cu nimic anterior. L. Dacă nu există pace în mine, atunci nu pot să mă bucur. - Cu certitudine, că nu. L. Vine noul an şi mi-aş dori atât de mult să încep ceva cu totul nou. Te rog, ajută-mă ! - Pacea mea este şi a ta. Bucuria mea este şi a ta. Astfel ai grijă de ele ! Bucuria este infinită. Primeşti atât cât eşti capabilă să dărui. Bucuria nu are limite numai capacitatea ta are. Ştiu că Îngerul ar putea să-i dăruie infinit mai mult lui Lili, dar ea n-ar fi capabilă să suporte o intensitate atât de mare. Trebuie deci să măsoare ceea ce îi dă. Nu există limite, nici început, nici sfârşit, căci bucuria este eternă. Bucuria mea este egală cu tot ceea ce-ţi pot dărui. Bucuria ta este şi ea proporţională cu ceea ce dărui tu. Fii vesel deci, pentru ca bucuria să-ţi fie perfectă ! Celor fericiţi, celor nefericiţi dăruieşte-le ! Nu economisi bucuria ! Astfel să se scurgă noul tău an ! L. Ce este speranţa ? - De ce pui această întrebare, micul meu servitor ? L. Pentru că o simt crescând în mine. - Ceea ce contează este în ce anume îţi investeşti speranţele. Dacă le investeşti în EL, n-ai să fii dezamăgită. Căci EL dăruie totul. Numai cel ce este fără Dumnezeu este lipsit de speranţă. Fii atentă ! Tu, nu te mulţumi doar să speri. Tu dăruie speranţa ! Nu te mulţumi să ai credinţă. Tu dăruie credinţa ! Nu eşti tu cea care trebuie să iubeşti. Tu trebuie să arăţi cum se dăruie iubirea ! Să nu fii tu cea care eşti iubită ! Să nu fii tu cea în care se pun speranţe ! Să nu fii tu cea în care se investeşte credinţă ! Aceasta este greutatea pe care trebuie s-o porţi. Dar ea este uşoară şi tu o duci cu uşurinţă. Noi ştim bine aceasta. L. Nu-mi este prea clar ce sunt misticismul, spiritismul. Prin misticism Lili desemnează - în mod eronat - tot ceea ce pentru ea ţine de parapsihologie, de supranormal, toate aceste mistere ce se vând astăzi la piaţă. - Nimic din toate acestea nu este clar ! Ceţuri şi brume vechi care vor dispare la venirea zorilor.
99
Ştii tu ce este <
= Vineri 7 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 29-a cu Gitta - Vă vorbesc despre leagănul bucuriei. Ură, foc, otravă - acestea sunt leagănul bucuriei. Lumea creată este corpul SĂU. Poate să existe rău în EL ?
100
Fierea, şi ea este sursă de bucurie, cu toate acestea, este o otravă. Îngerului îi place - îmi dau seama acum şi acest lucru îmi face plăcere - să ne înveţe plecând de la exemple luate din viaţa organică a corpului. Fierea oricât de amară ar fi ea, serveşte procesului digestiv pentru dizolvarea şi transformarea unor alimente. În corpul tău există foc care nu distruge, otravă care nu omoară. Cum este posibil ? Nimic nu este rău în PLAN. Tot misterul, vă rog să înţelegeţi bine constă în TRANSFORMARE. OMUL ESTE MARELE TRANSFORMATOR. Răul este <
101
Boală. Fiecare organ al omului este o forţă. Fie ca toate împreună să lucreze pentru împlinire ! Acolo unde este dezordine, <
102
În cele şapte fraze spun ceea ce am simţit eu ca fiind cele şapte bucurii.*(*Aceste note au fost pierdute.) - Nu le accept încă. Ridică-le mai sus ! Cum o să le ridici ? G. Asta aş vrea şi eu să te întreb ! - Nu sunt încă suficient de simple. La aceasta trebuie să mai lucrezi. Misiunea ta era mare. N-ai încă şapte. Bucurii, sunt o infinitate. La sfârşit, vor fi numai şapte cuvinte în locul a şapte fraze. Tu, eşti deja cuvânt: individualitate ** (**<
103
Pune o ultimă întrebare. G. Într-o zi m-am simţit acţionând după o lege proprie şi nu era aşa. Cum am putut să mă înşel astfel ? - Un cuvânt închide totul. Ai spus <
= Vineri 7 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 29-a cu Lili Aşteptăm liniştiţi Îngerul lui Lili, dar liniştea întârzie să se instaleze în preajma noastră. Întâi se aude motorul unei motociclete pe care un tânăr încearcă de zor s-o pornească. Motocicleta nu vrea deloc şi vacarmul pare că nu se mai termină. Când acesta încetează într-un sfârşit, un şoricel începe să facă zgomot, la rândul său, printr-un dulap, în spatele nostru: şoricelul se joacă cu o nucă, ceea ce în scurtă vreme atrage atenţia pisicii noastre; ea începe să miaune cu insistenţă, zgârâind uşa. Îngerul lui Lili începe prin a ni se adresa: - Zgomotul nu se găseşte în exterior, ci în interior. Micile zgomote din tine s-au materializat. Nouă tuturor: EL este UNUL, dar are două mâini. Una, credinţă - cealaltă, greutate. Spiritul ascultă mâna dreaptă, materia ascultă mâna stângă. Pisica miaună din nou, sunt foarte furioasă. Îngerul lui Lili mi se adresează: N-O SĂ CLAMEZI BESTIA CU AJUTORUL BESTIEI. Mă opresc o clipă. Scot pisica afară din casă. După o lungă tăcere, adresându-se lui Lili:
104
Întreabă, micul meu servitor ! L. Cursurile cu elevii mei devin din ce în ce mai dificile. Tu nu pui la îndoială Noul, ci vechiul. Şi este foarte bine astfel. Unde simţi greutatea ? L. Nu reuşesc să mă transform şi să-i transform pe ceilalţi suficient de repede. - Inima mea se bucură în tine. O să găseşti Noul, micul meu servitor. Celui ce caută i se va deschide. Unde vezi Noul ? L. Presimt că totul se va schimba... - Prin EL totul va fi schimbat. Voi toţi, lucraţi la un Plan minunat. Bucuria se naşte din doi reuniţi. De cauţi Noul, celălalt, vechiul nu se pierde, căci este unul din doi. L. Caut în tot unitatea, adevărul, ceea ce este just şi mă jenează că nu pot să vorbesc, să acţionez sau să mă mişc cu destulă simplitate. - Pe măsură ce te apropii de Nou, vei reuşi. L. De ce îmi este din ce în ce mai greu să întreb ? - Pentru că aerul se rarefiază. Trebuie ca plămânii să se obişniuască cu el. Şi eu mă retrag, mă retrag mereu spre în sus. Dar nu este permis ca tu să te îndepărtezi ! Nici măcar nu-ţi dai seama cum te ridici din ce în ce mai sus. Dar nu trebuie să ne îndepărtăm unul de celălalt. Te atrag spre în sus, tot mai sus, căci încă n-am ajuns la noi, încă nu suntem acolo, unde putem fi uniţi. Este din ce în ce mai greu şi din ce în ce mai uşor. Greutatea şi misiunea sunt două. Greutatea va fi uşoară, misiunea grea, căci totul se inversează Materia, familia - ce greutate aveau; Deja presiunea aceasta nu mai este. Greutatea ţi-a fost luată, ai forţa de a-ţi îndeplini misiunea ! Ce te îngrijorează ? L. Sunt încă foarte lipsită de putere. - Crezi că eu sunt puternic ? L. Da. Prin EL. - Unde este deci slăbiciunea ? L. Că l-am uitat pe EL. - Imaginea ta este următoarea: De jos eşti susţinută. De sus eşti binecuvântată. Micul meu servitor, bucură-te ! Fie ca în sfârşit să vă treziţi cu toţii ! Timpul s-a scurs. Dacă mai ai vreo întrebare, pune-o !
105
L. De unde vine egoismul ? - De la EL. Totul vine de la EL. L.(stupefiată) Cum este posibil ? - Egoismul este greutate. Mâna SA stângă. Greutate pentru om, dar pentru animal - mijloc de a se înălţa, căci orice este bun atunci când se află la locul potrivit. Fie ca Cerul să vă fie alături !
= Sâmbătă 15 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 30-a cu Gitta Întâlnirea n-a putut avea loc cu o seară înainte. Hanna şi Joseph au trebuit să meargă la spital la tatăl lui Joseph, care este grav bolnav. - Vă vorbesc despre pasajul îngust. Vă opriţi şi vă veţi mai opri încă adeseori şi de acum înainte căci iată cauza: Fiţi foarte atenţi ! NU EXISTĂ CREDINŢĂ FĂRĂ ACT. NU EXISTĂ ACT FĂRĂ CREDINŢĂ. Credinţa nu poate cântări mai mult decât actul. Actul nu poate cântări mai mult decât credinţa, căci ei sunt UNA. Nu este vorba că aţi avea prea puţină credinţă dar acţionaţi prea puţin, căci credinţa fără act, nu este credinţă. Aţi fi putut deja să fi făcut mult mai mult. Observaţi-vă viaţa ! Încă sunt urme de laşitate nu în credinţa voastră, ci în activităţile voastre. Realizezi tu acte, micul meu servitor ? G. Ce este un act ? Foarte sever: - Duci la îndeplinire acte ? Te-am întrebat. Răspunde dar nu printr-o întrebare. G. Puţine. - Ce înseamnă aceasta ? G. Nu utilizez forţa ce-mi este dată. - Şi care este cauza ? G. Nu ştiu. - Fii atentă ! Actul era înainte separat - Credinţa era separată. Cauza o constituiau nenumăratele acte vide de sens. Tu poţi deja să acţionezi şi actul tău nu va mai fi vid.
106
Voi toţi ! Fiţi atenţi la pasajul îngust căci act şi credinţă devin una, şi vor veni noul Pământ şi noul Cer. Întreabă ! G. Dacă gândesc este şi acesta un act ? - Este o parte din act. Actul este unul. Nu există acte separate. De dimineaţa până seara - de seara până dimineaţa de la naştere la moarte există un singur act - şi acesta este să-L Servim. Nu există acte fără importanţă, nu exista decât un act: misiunea. Nu există multe acte, nu există puţine. Nu există decât actul insuficient sau cel incomplet. Înţelegi ? G. Da. - Nu poţi întinde mâna, fără ca aceasta să nu fie act. Că ar fi <
107
- Este acelaşi lucru, copilă ! Ai făcut prea mult efort. G. Ce trebuie să fac pentru a găsi cele şapte bucurii ? - Ce ţi-am spus astăzi este cheia lor. Pictează şi bucură-te, bucură-te şi pictează ! Astfel îţi pregăteşti misiunea. Fii atentă ! De dimineaţa până seara totul devine UN act şi atunci n-ai să mai ai multe de făcut. Lui Lili care ia notiţe: Tu scribe, m-ai întrebat în inima ta: <
= Sâmbătă 15 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 30-a cu Joseph O tăcere intensă precede întâlnirea cu Îngerul meu. Privirea Hannei se fixează asupra lui Joseph şi rămâne astfel. Dintr-o dată, el vede imaginea Îngerului său scăldat într-o lumină verde. Orice ezitare, orice timiditate, orice falsă ruşine de a vorbi - dispar. J. Vorbeşte-mi ! - Falsa pudoare este un semn de slăbiciune. Adam s-a ascuns, pentru că el nu era încă Om. TATĂL şi tatăl tău sunt unul. Între cei doi: Fiul. Fiul este legătura. Moartea nu există, datorită existenţei Fiului. Tăcerea este cuvântul meu. Din tăcere se crează actul. Oricât de zgomotoasă ar fi, unealta ta devine tăcere în interiorul materiei. Tăcere - Echilibru - Măsură. Fierăstrăul scârţâie, şi munca sa crează tăcere, pace, echilibru.
108
Joseph desenează şi construieşte mobilă. Ai întrebări ? J. Vorbeşte-mi despre moarte. Joseph este profund afectat de boala gravă a tatălui său. - Tu întrebi despre ceva care nu există, dar îţi răspund totuşi. CEEA CE ESTE NUMIT <
= Sâmbătă 15 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 30-a cu Lili - Vă salut pe toţi. Întorcându-se spre Joseph, care astăzi pentru prima dată, a pus o întrebare. - Iată cheia: cercul. Poate să existe “preseance ”(?) într-un cerc ?
109
Cercul este complet. Ultimul zid a căzut şi el. Bucurie nespusă ! Căci prin ziduri intră Tentatorul. Dacă nu există ziduri, el nu poate veni. Văd imaginea unor ziduri groase fortificate formate din propriile noastre idei preconcepute. Numai prin ele poate Tentatorul să ne atingă. Dacă acţionăm în Nou, prin ceea ce este viu, şi care se schimbă şi se transformă mereu, nu mai este loc şi pentru Tentator. Reprezintă un ajutor chiar şi el, Tentatorul. Orice poate să ne vină în ajutor. Nu mai există rău... ştiţi aceasta foarte bine ! Bucurie de neînvins ! Tăcere. Nu mai există linia dreaptă, nici raza nu este o linie dreaptă. Totul este cerc. Credeţi-mă ! Vă mişcaţi de-a lungul unui arc al cercului infinit. Şi un arc din cercul imens este o dreaptă. Mentalul nu poate percepe aceasta. Centrul tuturor cercurilor, este EL. Cu cât cercul se strânge mai mult, cu atât prezenţa SA este mai intensă. Dar fiecare cerc este necesar. Lui Joseph: Fiule, corpul tău mai rezistă încă. Căci ai intrat într-un nou cerc. Vouă tuturor ! Trebuie să vă obişnuiţi cu un cerc mai mic ! Tentatorul vă dă târcoale. N-o să mai atace acolo unde este o fereastră; ci acolo unde este zidul. Nu vă fie frică ! Sunteţi deja foarte puternici ! Întreabă, micul meu servitor ! L. Vorbeşte-mi despre viaţă, pentru ca să putem deveni din ce în ce mai vii ! - Viaţa n-o cunoşti încă, căci eşti abia în curs de a te naşte. Abia visezi despre Viaţă. VIAŢA CARE VINE, ÎN COMPARAŢIE CU EA, CEA ACTUALĂ ESTE: MOARTE. Tu n-ai putea încă s-o suporţi, dar pregăteşte-te ! Câteodată deja o simţi. L. Foarte rar. - Ce cuvânt mare ! Ceea ce simţi acum, este tranziţia. Trebuie să mori, un pic,
110
dar numai în aparenţă. Zori de zi. Noaptea este un întuneric sigur, de catifea, Zorile nu sunt nici noapte, nici zi. Nu regreta noaptea ! Căci lumina este cea mai minunată. Orice tranziţie este în acelaşi timp, o încercare. Nu-ţi fie frică să abandonezi obscuritatea, căci rădăcina, cu toate că rămâne etern în întuneric, este unită cu floarea şi cu fructul. Întreabă. L. Nu pot să fac încercări de una singură. - Singură ? ... Tu nu mai eşti singură. NU TU FACI ÎNCERCĂRI, CI CU TINE - SE FAC ÎNCERCĂRI. Este a doua oară când Lili aude spunându-i-se că se fac încercări cu ea. Mă întreb dacă în această perioadă de tranziţie, <<încercări>> de acest gen nu se fac în mai multe zone de pe glob. Este începutul unei transformări generale a umanităţii ? Resimt întâlnirea cu Îngerii noştri ca pe un lucru atât de natural, încât mi se pare normal ca şi alţii să poată trăi fără probleme o astfel de experienţă. FACI CEEA CE TREBUIE SĂ FACI: TE TRANSFORMI. Cedezi chemării şi vii. Este suficient. Rezultatul la nivelul planului fizic va fi vizibil abia mai târziu din cauza distanţei în spaţiu şi a timpului. O să-l observi mai târziu, dar el va veni negreşit, de la sine. DACĂ TE TRANSFORMI MATERIA - ŞI EA ESTE OBLIGATĂ SĂ SE TRANSFORME. Toată munca ta din trecut nu se va pierde: ea va înflori. Rădăcina este bună, căci numele ei este: A ajuta. Restul nu are importanţă. Vei ajuta. Aceasta este raţiunea existenţei tale. Ce te mai tulbură încă, faptul că te pot ajuta ? L. Sentimentul că trebuie să mă înalţ. - Nu trebuie, dar totuşi te înalţi. Eu te chem şi tu vii... Primiţi binecuvântarrea mea plină de bucurie, căci aţi avut credinţă, voi toţi, din cerc. Nu vă fie frică de nimic, căci Împărăţia SA este aproape ! Ultimei ore i-a sunat ceasul morţii. (?)
111
Plecaţi capul. Gest de binecuvântare.
= Vineri 21 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 31-a cu Gitta Am fost paralizată toată săptămâna de un fel de letargie interioară. Tot ce făceam mi se părea lipsit de interes: îmi pierise gustul de orice. - Ce îţi lipseşte ? G. Nu ştiu. - Îţi este foame ? G. De învăţătura ta, da. - Şi dacă ceri, primeşti ? G. Da. Dar nu realizez momentul în care încep să mă afund. - Ascultă ! Tot ceea ce ceri, primeşti. Nu este adevărat ? G. Da, dacă nu cer pentru mine. Vocea devine severă: - Şi dacă ceri pentru tine, tot primeşti. Nu ceri de mâncare ? Hrana de unde o primeşti ? Încep să înţeleg că foamea corpului ca şi cea a sufletului sunt două feluri de a cere identice. G. De la EL. - Deci, nu spune că nu e pentru tine ! Eşti în mijlocul unui cerc de cereri. TOTUL TE SOLICITĂ. TOT UNIVERSUL RĂMAS NEELIBERAT TU EŞTI PURTĂTOAREA DE CUVÂNT A UNIVERSULUI. Nu există nimic care să-ţi dea voie să uiţi aceasta. Tu nu ai dreptul să te afunzi ! Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce vom mai săra alimentele ? Tăcere. Întreabă ! G. Te rog, ajută-mă să-L ador în mod constant. - Crezi tu că este departe ? G. Nu. - Crezi că este aproape ? G. Este peste tot. - Nu poţi să-L adori decât câteodată ? Eu nu pot să te învăţ să-L adori. Dar te pot învăţa că EL este în toate, oriunde, peste tot, întotdeauna.
112
Jos în profunzimi, este şi acolo. MISIUNEA TA ÎŢI DEFINEŞTE LOCUL, LOCUL TĂU ÎN EL. Auzind aceste cuvinte conştientizez dintr-o dată că eu sunt un gând unic al Divinului, o celulă unică a Corpului divin, cu o misiune unică. Depresia mea scoate în evidenţă faptul că mi-am uitat misiunea. Adoraţia nu este nimic altceva decât uniunea cu EL. Dar locul tău este limitat în timp şi spaţiu... Vorbeşte ! G. Cum să mă eliberez de ideea falsă că trebuie să acţionez ? - Dacă ÎL adori, aceasta te împlineşte. De altceva nu vei mai avea nevoie. Dar nu vei fi tu cea care se bucură, ci tot ceea ce te înconjoară, obiecte, oameni, muncă, misiune. Toate au să se bucure, dar nu tu. BUCURIA TA VA FI UNA CU CEA A TATĂLUI. N-o vei simţi decât în unitate cu EL. G. Ce bine ar fi să fie deja posibil ! - Este deja posibil ! Şi nu mâine ! G. Ce semnificaţie are liberul arbitru ? - Este posibilitatea de a trăi această uniune în orice moment. Restul nu are importanţă. Asta este totul. Nouă tuturor: Nu există sclavie, dar există legea. Legea pentru voi este să fiţi uniţi, aceasta este libertatea voastră. Când sunteţi separaţi, sunteţi sclavi. Uniţi, sunteţi liberi. Calea este liberă şi EL vă surâde.
= Vineri 21 ianuarie 1944 = Întâlnirea 31 Prima întâlnire cu Maestrul lui Hanna Aşteptăm ca de obicei pe Maestrul lui Lili, dar încă de la primele cuvinte simt o prezenţă de o forţă continuă şi o severitate aproape înfricoşătoare. În acelaşi timp, într-un elan de bucurie <
113
Dăruirea nu este rezultat, ci creştere. Pregătire. Înţeleg astfel, că <> nu este un rezultat concret, ci condiţia necesară oricărei creşteri. Dacă nu dăruiţi în mod constant, vă pierdeţi. Fructul este Noua Lume. Pentru fiecare plantă, felul de a creşte este diferit. Serviciul meu este: de a măsura. INCOMENSURABILUL APARE ÎN MĂSURABIL. PERFECŢIUNEA ÎNTRE LIMITELE EI ESTE IMAGINEA NELIMITATULUI. Vă este dat să împliniţi măsura voastră. Fără risipă şi fără zgârcenie, dar cu adoraţie constantă. Sunt foarte fericită că-l aud pe Îngerul Măsurii răspunzând şi la întrebarea mea cu privire la adoraţia constantă. Măsura este dată ea se găseşte în voi. Nu mărimea măsurii contează, căci EL împlineşte totul. Veţi fi asemănători LUI, dacă împliniţi măsura voastră. Numai cu această condiţie. Vă anunţ că dintotdeauna măsor. Este serviciul meu. Nu recompensez, nu pedepsesc, numai măsor. Pedeapsa şi recompensa, le purtaţi în interiorul vostru. Dacă împliniţi măsura voastră - creşteţi. Dacă nu - vă pierdeţi. Nu există nimic imposibil ! POSIBILUL ESTE LEGEA PENTRU GREUTATE, IMPOSIBILUL ESTE LEGEA NOULUI. Păsări amorţite, închisoarea s-a deschis, şi voi nici măcar nu îndrăzniţi să zburaţi. Trebuie să vă sperii, ca să vă fac să zburaţi. Am vorbit. Plec. După această întâlnire încep să înţeleg ceea ce Îngerul meu mi-a spus demult:
114
<
= Vineri 21 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 31-a cu Lili După câteva clipe de tăcere, simţim prezenţa Maestrului lui Lili. - Iau cuvântul. Continui să vă vorbesc despre măsură. Misiunea anumalului este centrată asupra lui însuşi. El se bucură numai de ceea ce este al lui. Teritoriul său, hrana sa, puiul său. Dacă-i merge bine, se bucură de toate. Trăieşte într-un cerc care se numeşte: el-însuşi. Şi absoarbe ceea ce este în interiorul cercului căci toată atenţia sa este îndreptată asupra lui: creatură. Fenomenul este exact invers la om Măsura SA şi bucuria voastră sunt ceea ce iradiaţi în afara cercului. Şi este incomensurabilă.
Animalului îi este foame, el mănâncă până la saţietate şi aceasta îi este suficient. Omul împlinit, iradiază şi nu este niciodată prea mult deci, bucuria sa este şi ea fără de margini. Acesta este secretul Vieţii Eterne. Încep să se audă clopotele de la biserică. Dacă clopotele bat într-o cameră închisă, este insuportabil... DACĂ TOTUL ESTE BUCURIE ÎN JURUL VOSTRU, MĂSURA ESTE JUSTĂ. ŞI ESTE POSIBIL. Dacă nu crezi, înseamnă că nu crezi în EL.
115
EL vă dăruie iubirea sa spre împlinirea fiecăruia în permanenţă, şi în mod complet, căci mizericordia SA este infinită. Lui Lili: Am venit să-ţi răspund. Întreabă ! L. De ce vrea omul să primească totul de-a gata ? - Copilărie răsfăţată. Jucării gata făcute, ştiinţă gata făcută, mâncare gata pregătită, experienţă gata făcută, asta primeşte copilul, până i se face rău. Setea sa de cunoaştere, dorinţa sa de a crea, tot ceea ce face omul - Om, piere. Dorinţa sa de a experimenta, prea multele sfaturi - îl omoară. Tot acest comportament este laşitate şi lipsă de credinţă. Atunci când copilul devine adult, totul este deja mort în el. Reţine aceasta, draga mea: Nu completa niciodată, nu da niciodată sfaturi, nu mesteca hrana dinainte ! Tu, dăruie altfel şi totul o să se reînnoiască în mâinile tale ! Tu pune-le înainte încercări, dă-le misiuni ! Sedu, atrage pe urmele tale ! Nu condu, şi nu ţine de mână ! Tu poţi chiar să-l scuturi puţin pe cel nesigur şi certitudinea ta se va întări în el. Iată ce cauţi şi o să găseşti. Tăcere. În locul amorţelei gri va veni un curcubeu cu mii de culori minunate. Dar acum, multitudinea de imagini în culori, de filme în culori fac ca viziunea proprie a omului să fie gri* * Gitta mi-a spus că ani de zile mai târziu, ea avea să înţeleagă că Îngerul ştia despre filmele în culori. Trăind înafara timpului, Îngerul prevede în mod natural tot ceea ce se petrece în interiorul lui.(N.de t.) căci în loc să dăruie culoarea, el o primeşte. Întreabă ! L. Cum poate fi trezit interesul omului ? - Dacă m-aş apropia de tine, te-aş opri Dar eu mă retrag. Tu nici măcar nu-ţi dai seama, dar astfel înveţi să mergi pe aer. Nu pe apă, pe nimic. Îţi răspund întotdeauna pe jumătate, omit cealaltă jumătate. Simţi ?
116
Cu un ton amar: Dar iată-l pe om: <
= Vineri 28 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 32-a cu Gitta - Vă vorbesc despre înălţime şi despre profunzime. Sunete plutes în spaţiu. Ele vibrează. Noi vorbim de <
117
în planul spiritului apropiere Fiţi atenţi: Vă vorbesc despre cruce. Crucea ! Două forţe. Iată calea: gest de jos în sus. Iată rezistenţa: gest orizontal. Prima rezistenţă: pământul, forţă orizontală. A doua rezistenţă: apa A treia rezistenţă: aerul A patra se situează deja între materie şi non-materie. Noua rezistenţă: MATERIE ŞI NON-MATERIE a 3-a rezistenţă: AER (gândurile) a 2-a rezistenţă: APA (sentimentele) 1-a rezistenţă: PĂMÂNT Sunteţi în curs de a străpunge această rezistenţă. Fiecare punct de întâlnire între două forţe: este un punct de frontieră. Gest de jos în sus: Pământ - , apă - , aer - , şi ceea ce nu are nume Profunzime - , înălţime. Pământul, nu-l poţi înălţa în apă. Apa, n-o poţi înălţa în aer. Totul îşi are locul său. NU ÎNĂLŢA ! NU ANTRENA ÎN JOS CI REUNEŞTE ! Pământul aparţine pământului Apa apei Aerul aerului. Trebuie să treci dincolo de noua rezistenţă fără ruptură. Astfel, în lumea creată, SUS şi JOS vor fi UNA. Nu pe linia orizontală dispare distanţa, ci pe cea verticală. Nave sunt trimise în cosmos şi din ce în ce mai mare este distanţa între sus şi jos.
118
Cu cât sunt trimise mai departe, cu atât creşte distanţa. Forţa orizontală este forţă moartă. Rezistenţa este inerţie, şi-i normal aşa. Gest de jos în sus: Raza verticală traversează orice rezistenţă, cu condiţia ca ea să se transforme. Inerţia rezistenţei transformă forţa razei. Toată săptămâna trecută mi-am pus întrebări cu privire la evoluţia mea, fără să pot găsi însă, un răspuns satisfăcător. Astăzi mi-a fost greu să urmăresc cele ce spunea Îngerul, mi se păreau teoretice şi prea abstracte. Dintr-o dată însă, mi-am dat seama că Îngerul răspundea exact întrebărilor mele: nu putem evolua decât după o linie verticală, ghidaţi de intuiţia noastră interioară, singura capabilă să ne conducă acolo unde spiritul şi materia se întâlnesc. Raza ascendentă a evoluţiei noastre se transformă transpersând?*a străpunge, a traversa?) nivelele materiei, sentimentelor şi gândurilor. Apoi se produce o răsturnare. La rândul lor gândurile, sentimentele şi materia sunt transformate de raza descendentă de lumină. De fapt, nu e deloc abstract: pot să-l observ în mine; este un proces de detaşare succesivă. Astăzi omul nu pătrunde în Nou. Între două rezistenţe, el se etalează ca o pastă lichidă, neputincios. Iată răspunsul la ceea ce ai vrut să întrebi despre Rază. Afară este furtună. Vântul este o forţă orizontală. Gest de la gât la nas: <
119
Ceea ce era durere până-n prezent o părăsiţi. Noua Bucurie nu are încă nume. Mai ai o întrebare ? G. Care este semnul care să-mi arate că înţeleg ? - Semnul este că înţelegerea vine numai după. Înţelegerea aparţine planului aerului: materie, dar materie subtilă. Nu există nici jos, nici sus. Nu există nici inferior, nici superior, dacă vă înălţaţi până la EL. Dacă rămâneţi separaţi, există un jos şi un sus. Dacă sunteţi uniţi, nu există. Lumina şi atât. Voi toţi, Cerul este cu voi.
= Vineri 28 ianuarie 1944 = Întâlnirea a 32-a cu Lili - Întreabă ! L. N-am simţit sau n-am înţeles răspunsurile pe care mi le-ai promis, unul de sus, celălalt de jos. - Această săptămână a fost mai uşoară sau mai dificilă decât săptămâna trecută ? L. Mai dificilă. - Unde ai simţit dificultatea ? L. În starea mea de spirit. - Ştii de ce ? L. Nu ştiu. - Micul meu servitor ! Peştele se joacă cu voiciune în apă. Tu te înalţi mai sus, şi aici încă nu te poţi mişca în voie. Tăcere. Fii atentă ! Vorbesc din nou despre orice. Gest de jos în sus: Actul. Gest orizontal: Repausul. Rezistenţa este în acelaşi timp repaus. Corpul oboseşte. El se culcă pentru a se odihni. Pe ce se culcă ?
120
Gest orizontal: Pe pământ. Sentimentul are drept semn: apa. Gândul are drept semn: aerul. Fiecare plan este din ce în ce mai subtil. Dar nu mai uşor. Cel mai uşor este să forţezi pământul. O forţă mai mare este necesară pentru a pătrunde sentimentul. O forţă încă şi mai mare pentru a transpersa gândul. Cum este posibil ? În ritmul actului şi al repausului. Acolo unde ajungi tu acum, nu mai este necesar repausul şi acesta... Gest puternic de sus în jos, rapid ca un fulger. ... acesta transpersează totul. Înţeleg abia acum ceea ce Îngerul lui Lili ne spunea cu şase săptămâni în urmă: <
121
= Vineri 4 februarie 1944 = Întâlnirea a 33-a <
= Vineri 4 februarie 1944 = Întâlnirea a 33-a cu Gitta - Ascultaţi cu atenţie !
122
Noi suntem patru, voi sunteţi patru, şi împreună nu suntem opt. <
123
Ascultă. Nu vei străluci dacă uiţi să ceri strălucirea. CEREREA ESTE NECESARĂ. Nu fi înceată în a cere, cere întotdeauna ! Poţi să ne chemi pe toţi patru, poţi să adresezi cereri oricăruia dintre noi. FĂRĂ CERERE, NOI NU PUTEM DĂRUI. Cererea, întrebarea - expresiile unei lipse. Dacă nu există lipsa, Nu există nici spaţiul pentru a dărui. G. De vreo cincisprezece zile am impresia că toate actele-mi sunt goale şi lipsite de sens. - Tu încă visezi. Visul devine lipsit de sens când începi să te trezeşti. G. Nu mai am întrebări, dar te rog, mai vorbeşte ! - Gravează-ţi în inimă cuvintele mele asupra bucuriei de viaţă. Primăvara a sosit. Trecem printr-o pădure moartă, uscată. Seva nu mai circulă Totul este fără bucurie de viaţă. Cine iubeşte să trăiască ?(?) Nu există bucurie de viaţă. NUMAI RAMURILE PLINE DE SEVĂ VOR FI GREFATE. CELE USCATE - NU. Dragii mei, plec. Nu ştiu de ce, dar mă simt atinsă de aceste cuvinte - cu totul altfel decât până acum. Mă simt pătrunsă în întregime de o bucurie reconfortantă, plină de calm.
= Vineri 4 februarie 1944 = Întâlnirea a 33-a cu Lili - Cui te adresezi ? L. LUI şi ţie. - Cui te adresezi ? L. Maestrului meu. - Nu există decât un singur Maestru. Unul singur ! Noi nu facem decât să transmitem învăţătura SA. Cui te adresezi ? L. (ezitând). Ţie. - Eşti sigură ? L. (ezitând şi mai tare)... Da ! - Eu nu sunt <
124
Noi vă învăţăm. Suntem patru. Astăzi am schimbat între noi. L. Deci primul meu sentiment fusese just, atunci când am avut impresia că Maestrul meu era cel care răspundea Gittei. - ÎNTOTDEAUNA PRIMUL SENTIMENT ESTE CEL JUST. Al doilea este deja reflectare. Ascultă-ţi întotdeauna primul sentiment. Mintea rămâne în urmă. L. Ce bine e să vă vedem schimbându-vă unul cu celălalt ! - Imediat ce lăsaţi deoparte <
semnul SĂU
semnul ajutorului
Poţi să ajuţi întotdeauna şi pe toţi. Triunghiul tău este imaginea inversată a semnului SĂU. Dacă triunghiul de jos nu este gata, cel de sus nu se poate înălţa deasupra lui.
semnul Eliberării
125
Noi suntem patru, purtători ai patru forţe. Dar noi opt, noi şaisprezece, noi toţi, ÎL reflectăm. Întreabă ! L. Vorbeşte-mi despre interdependenţa dintre corp, suflet şi spirit. - Dacă ele se înalţă spre EL, există interdependenţă, Dacă nu, totul se prăbuşeşte, totul devine pulbere şi cenuşă, chiar şi spiritul, dacă nu se înalţă către EL. Nu există interdependenţă, dacă ele nu depind de EL. Ne imaginăm că există interdependenţă, şi cu toate acestea, totul se prăbuşeşte. DACĂ DEPINZI DE CORP NU EŞTI DECÂT CORP. DACĂ DEPINZI DE SUFLET (ANIMA) NU EŞTI DECÂT CORP ANIMAT. DACĂ DEPINZI DE SPIRIT NU EŞTI DECÂT OM. DACĂ DEPINZI DE EL EŞTI TOTUL. Nu depinde decât de EL, atunci corp şi suflet, spirit şi EL vor fi UNIŢI ! După dependenţa fiecăruia poţi recunoaşte oamenii. Învaţă-i adevărata dependenţă, singura libertate, căci restul este sclavie ! Deşi era bolnavă, Lili a venit totuşi cu bucurie de la Budapesta la Budaliget pentru a asista la întâlnirea de astăzi. Astăzi, tu n-ai depins de corp, nici de suflet, nici chiar de spirit. De aceea voi transmite toate cererile tale la picioarele SALE. Totul depinde de câte ceva, numai omul nu. OMUL DEPINDE DE EL. Înălţaţi-vă în libertate ! Aceasta nu depinde decât de voi. Construiţi în interiorul vostru bucuria iradiantă ca să puteţi ajuta ! Să-L adorăm ! Lili şi cu mine suntem încântate că Maeştrii noştri şi-au schimbat elevele astăzi. Ne simţim complet noi.
= Vineri 11 februarie 1944 = Întâlnirea a 34-a cu Gitta
126
- Cine este mai tare: forţa sau inerţia ? Simt că această întrebare ascunde o capcană şi răspund cu prudenţă: G. Nu ştiu, dar aş spune că sunt la fel. - Care din ele ai vrea să devii ? G. Forţa îmi este mai familiară. - Nu există nimic mai orb decât forţa ! Forţa este materie. Materia este forţă. Dar există CEL care le dirijează, care nu-i nici forţă, nici materie, materia devine strălucitoare. În marea creaţie, totul este făcut din forţă şi din materie. Iar Creatorul sălăşuieşte în profunzimea a tot ceea ce este creat. Dar forţa şi materia singure, iată tenebrele exterioare. Dacă iradiezi cu adevărat, forţa nu mai este singură. Nimic nu este mai orb decât forţa ! LUMINA CARE ESTE TRIMISĂ PRIN INTERMEDIUL OCHILOR ESTE LUMINA CARE VEDE. Fără ea, nu eşti nimic. Fără ea, nu sunteţi nimic. O mână tăiată - există ceva mai lipsit de sens ? Explozie atomică ! Omul - copil stupid care demontează totul, va fi dezamăgit, căci EL nu poate fi divizat. Ceea ce este divizibil, este numai forţa inertă şi materia dură. Multiplul devine UNU: este drumul care duce către EL. Dintr-o pâine, o multitudine de pâini, deja aceasta nu mai este un miracol, căci pământul s-a umplut de pâine ! Din multitudinea de oameni: OMUL Acesta este noul miracol. Este noua pâine care astâmpără orice foame, căci cu toţii o vor avea. Ajunge, căci nu mai poţi sesiza sensul cuvintelor mele. Este foarte adevărat şi mă simt tare disperată. Aşteaptă-mă zâmbind !
127
Desparte-te de mine zâmbind ! Numai astfel pot să fiu întotdeauna cu tine. Altfel nu. G. Ştiu că pendularea stărilor mele de spirit mă despart de tine... - Nu pot să păşesc în apă, căci apa se evaporă sub paşii mei, iar apa este necesară. Şi focul este necesar. Misiunea ta: dăruie focul. Focul este maestrul apei. EL, este Maestrul a tot.
= Vineri 11 februarie 1944 = Întâlnirea a 34-a cu Lili - Vă salut. Hanna începe să spună ceva, dar se opreşte brusc. Tăcere prelungită. O privesc, mirată. - Nu vă miraţi ! <
128
OMUL însă, este mai mare decât orice corp celest: EL ESTE CORPUL CERULUI. Nu numai parte, ci întreg. Auziţi un strigăt de spaimă. Cum răspundeţi ? Vă lăsaţi deprimaţi ? Am simţit cu toţii perturbaţiile atmosferice din ultimele zile. O celulă cât de mică de la degetele de la picioare, cât este ea de departe de cap ! Cât de îndepărtată ! Dar dacă o durere există undeva în corp, indiferent unde, întregul corp şi mica celulă se resimt. În ce fel ? - Prin intermediul spiritului. Toate stelele Universului nu sunt decât celule. OMUL este Spiritul. Spiritul este infinit de mic şi infinit de mare. Când o celulă moare, o forţă se naşte. Forţă necunoscută, nouă, neobişnuită. Aceasta nu-i întâmplător. Resursaţi-vă din această forţă ! NOUA FORŢĂ NU ÎNDEPĂRTEAZĂ DECÂT CEEA CE ESTE INAPT PENTRU VIAŢĂ ŞI NU-I PĂCAT. Simt că această Forţă nouă <
129
dar de nu reuşeşte o mai mare deschidere, atunci acolo se naşte putreziciunea. Dacă mărul este puţin atins, ori devine mai dulce decât celelalte ori se strică. Întreabă ! L. Ce este instinctul ? - CUVÂNTUL DOMNULUI LA NIVELUL LUMII ANIMALE. Nouă tuturor: Puneţi şi voi întrebări ! J. Va exista o etapă intermediară, sau Noua Lume va apărea dintr-o dată ? - Noul îndepărtează tot ce este vechi. Copii născuţi fără de părinţi. Ceva ce nu s-a mai văzut, ce nu s-a mai auzit. Însă copilul creşte. Încă este mic, dar va creşte. LUMINA NU SE NAŞTE DIN TENEBRE, CI TENEBRELE MOR ODATĂ CU VENIREA LUMINII, în realitate, ele n-au existat niciodată. Să-L adorăm !
= Vineri 11 februarie 1944 = Întâlnirea a 34-a cu Joseph După o lungă tăcere simt prezenţa <
130
= Vineri 18 februarie 1944 = Întâlnirea a 35-a cu Gitta - Vă vorbesc despre surâs. Gura reprezintă în cadrul feţei - materia. Ea este în partea de jos. Forţa de atracţie spre în jos - trage gura după ea, forţa de atracţie în sus o înalţă. Orice animal ştie să plângă, să geamă. SURÂSUL, NUMAI OMUL ÎL CUNOAŞTE. Este cheia. Nu surâdeţi numai atunci când sunteţi bine dispuşi ! Surâsul vostru este un surâs creator ! Nu un surâs artificial, ci un surâs creator ! Dacă forţele de atracţie spre în jos acţionează, ele închid. Gest orizontal la nivelul gurii: Totul este atras spre în jos. Totul. Gura ţine de pământ. Forţa de atracţie spre în jos, aparţine şi ea pământului. Acolo, unde două naturi asemănătoare - materie şi forţă - se întâlnesc, acolo totul devine pământ. Surâsul este imaginea Eliberării. Simbol. Forţa creatoare înalţă materia Aceasta depinde de tine. Nu mai există: sunt vesel - surâd, sunt trist - plâng. Nu astfel. Acestea sunt maniere vechi ! Copilul din tine, îl creşti rău, după vechiul mod. Loviturile corup copilul. Ameliorarea nu poate fi decât aparentă. Se schimbă doar forma şi nu ceea ce este esenţial. Copil dresat - copil mutilat. Mă cunoşti ? G. Da. - EU SUNT MĂSURA TA. Nu măsura copilul cu vechea măsură, căci îl vei mutila. Nici cu măsura celorlalţi ! Cum poţi să recunoşti calea ta, dacă nu mai surâzi ? LOCUIESC ÎN SURÂS ŞI SUNT MĂSURA TA. Surâsul este simbol: Putere de stăpânire asupra materiei. Dacă citeşti o carte, o apropii de tine pentru a vedea bine.
131
Dacă vrei să mă citeşti, trebuie să te apropii. LOCUIESC ÎN SURÂS. Nu pot să plâng, căci nu există motive pentru a plânge. Nu trebuie să plângeţi din pricina lipsei. Răutate, înfrcoşare, tenebre, Numele lor este: lipsă. Nu lipsă de apă, ci de foc. Creatura neputincioasă plânge căci ea nu ştie să facă altceva. Ea cade, şi pământul o acoperă. Cerul este alături de voi.
= Vineri 18 februarie 1944 = Întâlnirea a 35-a cu Lili - Mă adresez ţie. Ascultă draga mea ! Continui să vorbesc despre surâs. Acesta vă scapă, deşi e atât de cunoscut ! Voi ignoraţi semnificaţia lui. SURÂSUL ESTE PUNTE DE LEGĂTURĂ DEASUPRA VECHII PRĂPĂSTII Între animal şi ceea ce este dincolo de animal O prăpastie profundă. Surâsul este puntea. Nu rictusul, nici râsul. Surâsul. Râsul este opusul plânsului. Surâsul nu are contrariu. Ascultă cu atenţie, micul meu servitor ! Tu eşti <
132
Surâsul te înalţă deasupra oricărei probleme. E atât de simplu ! Dar nimeni nu-l cunoaşte. Aţi observat ce se întâmplă când nu puteţi surâde ? Plonjati în noroi, într-un noroi dens, până la gât sau chiar cu totul. Spune-mi, cunoşti pe cineva care surâde cu adevărat ? L. Nu cred. - Surâsul: condiţie primară ! Fără el ? Biete fiinţe uzurpând trăsăturile feţei umane, care este sacră, şi ce devenim ? O îngrozitoare grămadă de noroi ! O adunătură de cârpe boţite ! O mască mâzgâlită ! Mizerabili ! Fără - Dumnezeu ! O singură ieşire: surâsul. Pe care nimeni nu-l cunoaşte. Când deschizi ochii dimineaţa, surâde-mi ! Orice ai începe, înaintea cursurilor tale, surâde ! Fie ca fiecare să înveţe şi să exerseze surâsul ! Observă adevăratul surâs: cum îl poţi recunoaşte ? Ochii nu participă; numai gura. Sunt foarte surprinsă să aflu că ochii nu participă la surâs, dar Îngerul ne va explica cu siguranţă de ce, la momentul potrivit. Întreabă, micul meu servitor ! L. Vorbeşte-mi despre mână. - Mâna semnifică: a fi gata. Unealta este gata. Gata să servească. Mâna se deschide. Eu dărui... Mâna se închide ca o ghiară. ... sau iau. Gheara este forţă animală. Mâna deschisă este gata. O dată în plus, observ că în mod inconştient strâng pumnii. Adresându-mi-se: Asta nu înseamnă să fii gata. La tine nu-i nici dorinţă, nici zgârcenie, ci lipsă de încredere în tine-însăţi. Tu nu crezi că EL
133
este cel ce dăruie prin intermediul tău. Nu crezi că eşti demnă de aceasta. Fii gata. Mâna surâde şi ea. Totul surâde. Adresându-se din nou lui Lili: Întreabă ! L. În loc de <
= Vineri 25 februarie 1944 = Întâlnirea a 36-a cu Gitta După cum ne-a cerut Îngerul, mi-am scris răspunsul la întrebarea: <
134
face în Noua Lume pentru o Lume Nouă ?>>, dar nu prea ştiu ce valorează el şi nu mă simt chiar liniştită. - Vechile popoare de agricultori şi de păstori ofereau zeilor lor cel mai frumos grâu din recoltă fructul cel mai perfect - animalele cele mai sănătoase. Ofereau primele roade ale efortului lor. Ofranda era imagine imaginea proiectată a viitorului pe care-l trăim astăzi: materia de înălţat la nivelul spiritului. N-au primit ploaia decât atunci când au făcut ofrande. În acele timpuri apa se găsea în cer, şi era darul cel mai dorit. Au venit alte timpuri, a apărut ştiinţa*.(*cu sensul de a şti, nu cel de ştiinţe exacte) Cel mai frumos măr, cel mai frumos fruct, cel mai frumos grâu, acum le mănâncă omul. Au pictat mărul viermănos cu roşu şi-l expun, pentru ca toţi să vadă că este dăruit lui Dumnezeu. Dar micuţul vierme - copil al lui Dumnezeu -, în interiorul mărului stricat îşi face drum, găureşte coaja vopsită şi arată tuturor întreaga înşelătorie. Piatra, vântul, apa, focul, planta, animalul, toţi îl acuză pe om, căci vopseşte pământul în roşu. Şi este sânge. Tăcere. Fie ca fiecare din actele tale, fiecare din misiunile tale să fie o veritabilă ofrandă ! Numai ce este mai frumos, mai perfect din ceea ce eşti capabilă să creezi, este demn de a fi depus la Picioarele Sale. Are EL nevoie de mere, de grâu ? Legea SA este plenitudinea. Adu-mi prima roadă a muncii tale şi i-o voi duce LUI. Astfel, vei primi binecuvântarea SA pentru o nouă sămânţă. Nu ploaie - ci o nouă misiune. Întreabă ! G. Chiar dacă am reuşit să surâd, surâsul n-a durat prea mult şi m-am scufundat înapoi. - Sfântul Petru mergea pe apă. Este răspunsul meu. Când n-a mai avut încredere în el s-a scufundat. DACĂ CREZI ÎN TINE ÎNSĂŢI CREZI ÎN EL. Deci nu te îndepărta de drum.
135
Nu există doi. Există numai UNUL. Credinţa nu are direcţie, nici sus, nici jos. Nu există materie care să nu merite a fi luată în consideraţie, totul este corpul SĂU. Îţi imaginezi că într-adevăr - crezi. Dacă te scufunzi, înseamnă că nu crezi. Maestrul care mergea pe apă nu s-a scufundat. ÎL purta în interior pe Tatăl. Era Una cu EL. Acesta este scopul tău ? G. Da. - POATE SĂ FIE UNA CU EL CEEA CE NU ESTE EL ? Nu te îndepărta de la misiunea ta şi nu te vei mai scufunda ! Tăcere. Te învăţ: Indiferent de unde, indiferent de la cine vei primi semnalul unei lipse - <
136
să scrie: Rugăciunea nu este moment pentru a scrie.
= Vineri 25 februarie 1944 = Întâlnire <
137
Ce te-a împiedicat să faci mai mult ? G. N-am putut surâde decât foarte greu. - Nu mai ai nimic de adăugat ? G. Îmi este foarte greu să mă judec pentru că nu mă văd. - Pentru cine este uşor ? Ceea ce este dificil pentru tine - este uşor pentru alţii. Dar tu ai alte forţe pe care ceilalţi nu le au. Nu-i mai greu pentru tine decât pentru ceilalţi. Ai capacităţi mai mari decât îţi închipui. Te subestimezi, nu în ceea ce ai scris, ci în modul în care te judeci. Eşti capabilă de mai mult în toate domeniile. Lui Joseph: <
= Vineri 25 februarie 1944 = Întâlnirea a 36-a cu Joseph Lui Joseph îi este adesea dificil să spună vieţii da. Iar pentru anul 1944 se anunţă perspective sumbre. Ieri, în timp ce se zbătea cu problemele sale, plafonul atelierului unde lucra s-a prăbuşit, antrenând în cădere şi o parte dintrun perete lateral. Regăsindu-se scăpat ca prin minune în mijlocul molozului şi al pietrelor, Joseph a fost foarte impresionat de acest incident, care în ochii săi a căpătat o importantă semnificaţie. - Tu eşti <
138
Pregăteşte temelia, întăreşte-o, fă-o solidă, şi vei putea construi deasupra ! Casa nu poate fi ridicată pe planşee. Cuvântul cheie care trebuie să-ţi lumineze calea nu este: <> Cerul tău este verde - căci pământul este verde. Legea gravităţii reuneşte şi înalţă. Cu bucurie ţi-am vorbit. Dacă noi - nu putem vorbi, atunci pietrele - ele - încep să vorbească. Mesajul lor era pentru tine. Aluzie la zidul care s-a prăbuşit: Pietrele s-au prăbuşit, arătând unde se localizează lipsa ta. DAR LIPSA PE CARE O VEZI NU MAI ESTE LIPSĂ. În numele Liniştii care construieşte. Am întrebat-o mai târziu pe Hanna ce înseamnă cuvintele: <
= Vineri 25 februarie 1944 = Întâlnirea a 36-a cu Lili Lili n-a putut să participe la examenul de sfârşit de an. Catastrofele politice din ultima vreme se resimt din ce în ce mai tare şi elevele sale, care vin din ce în ce mai multe ca să-i încredinţeze temerile, îi ocupă tot timpul. Se ştie acum cu certitudine de existenţa lagărelor de gazare naziste. Fratele lui Lili este proprietarul unui mare caffe-bar al Parlamentului, frecventat de o clientelă cu înclinaţie literară. Acolo o putem găsi pe Lili până seara târziu, într-un colţ liniştit, înconjurată de elevele sale. Ea n-a avut timp să scrie ceea ce ne fusese cerut. - Micul germen nu bănuieşte ce va deveni când va creşte mare. Cu toate acestea, el se umflă, se întinde, şi împinge cu toată forţa pentru a ieşi la lumină. Ceea ce va deveni cu adevărat depinde de intensitatea efortului său. Fii foarte atentă !
139
TOTUL DEPINDE DE INTENSITATEA EFORTULUI. Este lipsit de interes pentru micul germen să ştie că adânc, în interiorul lui se găseşte promisiunea unui arbore măreţ, dacă nu se întinde, şi nu se sforţează, el nu va creşte spre lumină. Solul este atât de tare, pământul atât de greu trebuie să-şi folosească toate forţele pentru a-l învinge. Condiţiile de viaţă făcându-se din ce în ce mai grele, Lili este ocupată cu elevele sale care-i cer în permanenţă sfatul. Micul meu servitor, şi tu te-ai îndepărtat de drum. Împlinirea misiunii tale este creştere de la sine. Înălţându-te, poţi să dărui mai mult. Cu cât misiunea este mai mare, cu atât ea ne obligă să creştem. Tu ai ajutat două persoane, şi ai omis două sute, şi poate că misiunea ta era două mii. Realizezi aceasta ? L. Da. Sunt sigură. - Reţine deci această învăţătură ! Fixează-ţi scopul mai sus, încă mai sus, deasupra sentimentelor tale ! Forţe nebănuite sunt încă prizoniere în tine, căci tu nu le deschizi poarta. L. Înţeleg, dar nu-mi dau seama unde mă închid. - Tu îţi îndeplineşti deja bine mica misiune de fiecare zi Dar alege partea cea mai bună ! Fii Maria şi nu Marta ! Caută din nou ! Şi vei găsi un <
= Sâmbătă 26 februarie 1944 = Întâlnirea a 36-a cu Lili (continuare) Astăzi este sâmbătă. În atelier, Lili încearcă să pătrundă în atmosfera lecţiei de ieri - şi deodată se simte traversată de o intensă lumină interioară. Simţim cu toţii prezenţa surprinzătoare a Îngerului său. - Insolite sunt şi timpul şi locul şi ocazia.
140
Am coborât totuşi, căci serviciul meu este să ajut. Mai ai îndoieli ? Puncte care nu-ţi sunt clare ? L. Oh, nu... dar văd că misiunea mea este foarte mare. - Aceasta nu-i lipsă de claritate, ci lumina este prea puternică. Ochii nu văd dacă nu este lumină. Dar tot nu văd dacă lumina n-are intensitatea justă. Ai primit astăzi trei scântei. - Le simţi ? L. Nu încă. - Care sunt cele mai mari trei lipsuri ale tale ? Lili răspunde cu o rapiditate uimitoare; în mod vădit, şi-a enumerat de 1000 de ori defectele pe care crede că le are: L. Lipsă de credinţă, de muncă, de dăruire. - Nu este vorba de muncă insuficientă, ci de lipsă de acţiune. Ai de lucru, dar tu nu te apuci. Cele trei puncte ale semnului tău se vor aprinde de la trei Scântei, inclusiv din încrederea în tine-însăţi, căci cele trei sunt una. Cele trei scântei nu ţin nici de spaţiu, nici de timp. Cele trei lipsuri ale tale nu mai există. Ele au dispărut. O să vezi. Corpul este lent. El observă cu încetineală. Dar tu nu eşti numai corp. Nu corpul este cel care îndeplineşte misiunea. Cheamă asupra ta plenitudinea perfectă. ŞI VEI FI TU-ÎNSĂŢI PLENITUDINE. Nu mai este treaba ta de a îndrepta lipsurile. Fie ca roada să vină ! Crezi în imposibil ? Ceea ce ai primit astăzi este o avans-premieră asupra plenitudinii. Tăcere. Fiţi atenţi ! Ceea ce vă spun este important: CUVÂNTUL ESTE CREATOR, CĂCI ELCONCENTREAZĂ TOTUL, ELCENTREAZĂ. Lui Lili, care a exprimat în scris azi dimineaţă lipsurile ei: AI EXPRIMAT ÎN CUVINTE ACESTE LIPSURI, ASTFEL, A APĂRUT SCÂNTEIA. Mie:
141
Fii atentă la cuvânt ! CUVÂNTUL CONSTRUIEŞTE. Nu întâmplător o cărămidă se potriveşte într-un anumit fel lângă celelalte. Altfel, ceea ce construieşti s-ar dărâma. Voi nu ştiţi încă să utilizaţi Cuvântul. Învelişul nu este sămânţa. Neghina nu este grâul. Cuvântul - Numele - Mister. Fiţi atenţi ! Toate cuvintele noastre au o semnificaţie. Dacă pronunţaţi: <
= Vineri 3 martie 1944 = Întâlnirea a 37-a cu Gitta Azi dimineaţă, încercând să găsesc cele 7 Surse ale Bucuriei de Viaţă, am avut sentimentul brusc că de fapt sunt BUCURIA DE VIAŢĂ - adică cum natura mea profundă este bucuria de viaţă, devenind, în sfârşit, eu-însumi. SUNT BUCURIA DE VIAŢĂ. - Îţi vorbesc despre cele Şapte Surse ale Bucuriei de Viaţă. Ai ajuns în miezul misiunii Tale, în inima ei. Ai ajuns, dar cu mai multe dificultăţi decât era necesar. Cele şapte Surse ale Bucuriei de Viaţă sunt şapte porţi. Porţile se deschid spre exterior şi spre interior. Noua ta misiune este de a iradia cele Şapte Bucurii.
142
Iată, aceleaşi şapte porţi, dar să le deschizi spre exterior. Ochii văd şi ei şi iradiază. Fie ca Dumnezeu să te ajute în munca ta ! După-amiaza Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără să deschideţi porţile. Deschide-le dimineaţa şi nu seara ! G. Este greu, pentru că nu dispun întotdeauna de timpul meu. - Misiunea ta este să te înalţi deasupra timpului. Nu poţi face dintr-o oră - două. Dar, de te situezi dincolo de timp fie şi numai pentru o clipă -, atunci ai vedea toate cele Şapte Surse dintr-odată. Ascultă ! Dacă te apropii de sferă din exterior, nu poţi să vezi decât una din porţi. Din interior însă, poţi vedea toate cele şapte porţi odată. Sfera se învârte, toate sferele se învârt. De aceea şi sunt sfere. Fiecare formă ia fiinţă respectând legea mişcării sale specifice. Sfera se învârte, tu nu. TATĂL ESTE IMOBIL ÎN CENTRUL MARII SFERE. Totul este mişcare, numai EL nu. Omul l-a creat după imaginea SA. Şi i-a încredinţat micuţa sferă. Cu o ironie amară: Priveşte ce întrebuinţare i-a găsit omul. Vezi cum aleargă la suprafaţa ei, şi nu ajunge nicăieri. Întreabă ! G. Care trebuie să fie punctul de plecare în munca mea ? - Certitudinea. Mintea poate fi ea sigură ? G. Nu. - Vă spun un mare secret: NU FACEŢI PROIECTE CU MINTEA, CU MINTEA, EXECUTAŢI ! PROIECTUL APARŢINE TATĂLUI; TOATE PROIECTELE. Dacă faci planul a ceea ce ai de făcut cu mintea, iată că scapi frâul timpului asupra execuţiei înainte de timp. Căci mintea şi spaţiul sunt una.
143
Incapabilă să înţeleg sensul acestor cvinte, îmi iau capul în mâini. Nu-ţi bate capul ! Planul planează deasupra timpului. Dacă deveniţi una cu Planul, nu sunteţi niciodată în avans, şi nu sunteţi niciodată în urmă. Timp de câteva momente fac eforturi disperate să înţeleg aceste cuvinte - şi tac. Mai pune o întrebare, căci timpul s-a scurs. G. Fac multe mişcări superflue. Învaţă-mă mişcarea justă ! - Nu există superfluu, acolo unde nu există lipsa. Ceea ce faci prea mult într-un sens indică o lipsă în partea opusă. Numai că, superfluu-ul nu umple lipsa. Nu arunca superfluu-ul ! Pentru că el nu există. O să ţi se ceară cont pentru fiecare din mişcări, să ştii ! Iar superfluu-ul îşi va găsi în curând locul. Faci tu ceea ce ar trebui să faci ? G. Nu în întregime. - Vezi ! Nu există superfluu. Nu trebuie nici să scoţi, nici să adaugi, ci doar să pui la loc, să dirijezi. Ceea ce este mult spre ceea ce este puţin. LIPSA INDICĂ UNDE ESTE PREA MULT PREA MULT-UL INDICĂ LIPSA. Dacă le dirijezi unul spre altul, nu va mai exista rău. În numele Plenitudinii.
= Vineri 3 martie 1944 = Întâlnirea a 37-a cu Lili - Vă vorbesc tuturor. Trebuie să vă purificaţi de tot ce este vechi. Ce este vechiul ? - imperfecţiunea. Şi de ce să vă purificaţi ? PENTRU CĂ CEREREA VOASTRĂ CREAZĂ. EA CAPĂTĂ FORMĂ. Nu mai puteţi cere pentru voi-înşivă. Căci nu mai aveţi lipsuri. Dacă cereţi într-o manieră pură, purificată de tot ce este vechi,
144
CEREREA SE VA MATERIALIZA. Dar trebuie să cereţi ! Lui Joseph: Este însă interzis să dai înapoi ! Mie: Interzis de a da înapoi ! Lui Lili: Interzis de a da înapoi ! Mie: Bunul lucrător îşi merită pâinea de fiecare zi căci el dăruie pâine celestă. Lui Joseph: El îşi merită acoperişul deasupra capului căci construieşte un acoperiş celest. Lui Lili: El merită singurătatea, pentru a dărui la cât mai mulţi. Lui Hanna: El merită tăcerea pentru a pronunţa Cuvântul. Nu există compromis. Legea SA este plenitudinea. Şi în Plenitudine, totul este conţinut. Cercul cel mare îl îmbrăţişează şi pe cel mic. Lui Lili: Nici una din oile tale nu se vor pierde. Ce le-a adunat împreună până acum ? Au venit ele numai pentru a face mişcare ? Dacă credinţa ta va creşte, vor veni spre tine încă mai numeroase. Mai ai vreo întrebare ? L. Continuă să vorbeşti despre puritate, te rog. - Fie ca toate actele voastre, toată munca voastră, gândurile, sentimentele să fie pe deplin pure ! Dacă sunt pure, sunt bune. PURITATEA SEMNIFICĂ: FIECARE LUCRU LA LOCUL SĂU. Actul care nu este la locul său este impur. Gândul confuz este impur. Sentimentele amestecate cu spiritul sunt impure. Mă gândesc la o intâlnire de la începutul anului, când Îngerul ne vorbea despre necesitatea de a nu amesteca diferitele nivele. Nu există murdărie. Urât cuvânt. Există numai impuritate. Fiţi şi voi întotdeauna la locul vostru ! Atât în exterior, cât şi în interior. Fie ca nu locul să fie cel care vă schimbă, ci voi să transformaţi locul în care vă găsiţi. Aceasta este puritatea. Templul unde Dumnezeu este venerat, este sacru şi pur. Vin vremuri când religia moare, şi templul poate deveni - simplu depozit de mărfuri, Veneraţia adresată lui Dumnezeu face dintr-un templu, templu. Templele şi religiile vor mai muri încă, dar noul Templu, nu are ziduri el nu poate muri.
145
Voi sunteţi constructorii, viitorii preoţi ai Templului nemuritor al cărui nume este: lumea eliberată. Mai ai vreo întrebare ? L. Mă gândesc adesea la Clara*.(*Clara este o elevă de-a lui Lili) De ce este ea atât de bolnavă ? - Răspunsul îl găseşti în numele său Acest nume înseamnă puritate. Ceva nu-i la locul său, ea îşi ascunde singură căciula. Iată cauza tuturor bolilor: IMPURITATEA DISIMULATĂ. În timp ce notez aceste cuvinte, mina pixului intră în interior şi nu mai pot scrie. Enervată, îl scutur cu putere ca să-şi revină. Adresându-mi-se: Ai făcut un gest superfluu. De care nu vei putea da socoteală. El este impur. Iubeşte unealta pe care o ai în mână, căci Dumnezeu îţi va cere socoteală ! EL cere socoteală pentru fiecare din actele voastre, şi pentru fiecare mişcare. Acesta este secretul libertăţii: Să-L servim. Lui Lili: Vrei să ne luăm rămas bun ? L. Nu. - Dacă te înalţi pe vârfuri, poţi deja să mă atingi. Nu mai există prăpastie de unde să nu mă poţi ajunge. În curând va veni <
= Vineri 10 martie 1944 = Întâlnirea a 38-a cu Gitta - Există un punct: punctul central. Numele său este: Eternitate. Este punctul care generează forţă şi certitudine. Unde se ascunde înşelăciunea ? Cel ce ne înşeală este: timpul. ÎN INTERIORUL TIMPULUI OMUL NU-ŞI ARE LOCUL
146
ÎN INTERIORUL TIMPULUI OMUL ESTE DEPLASAT. Un pas -şi curentul îl fură la vale curentul (mişcării) timpului, curentul, al cărui simbol este apa. Voi nu sunteţi broaşte, şi, cu atât mai puţin peşti ! Trecut - prezent - viitor. Unii regretă trecutul, altora le este frică să privească în trecut. Alţii speră într-un viitor mai bun - sau le este frică de viitor. Aşa se face că <
147
Ştiu că aici cuvântul <
= Vineri 10 martie 1944 = Întâlnirea a 38-a cu Lili ACTUL nu mai constă astăzi în a repara. Nu mai putem repara. Ajutorul nu mai poate fi reparaţie. Fructul odată căzut din pom - îl mai poţi lipi la loc ? EL nu lipeşte, ci face să crească. MÂNA SA ESTE APROAPE, ŞI EŞTI TU ÎNSUŢI. Fii ajutorul SĂU, şi vei salva lumea ! Întreabă ! L. Învaţă-mă care este misiunea mea pentru Cer şi pentru pământ. - Misiunea care viza pământul în tine - a fost împlinită, dar Cerul încă nu arde în interiorul tău, şi nu există pentru tine două locuri, ci unul singur: la mijloc. Există şapte nivele ala vieţii terestre şi ale celei celeste. Trei sunt împlinite Celelalte trei sunt dincolo de limită. Dar Cel de-al Patrulea le va găsi. Astfel, cele <<ŞAPTE>> vor fi: UNA şi nu va mai exista păcatul. Cel de-al Cincilea vă vorbeşte. L. Nu înţeleg prea bine. - Nu poţi înţelege nici măcar pe jumătate. În Şapte, al Patrulea reuneşte cele Trei nivele terestre cu cele Trei nivele celeste. Eu sunt al Cincilea. Şi mă sprijin prin tine pe pământ. Credinţa conduce la al Patrulea. Dar Cel de-al Patrulea nu mai are nevoie de credinţă Al Patrulea acţionează deja.
148
Această întâlnire cu Lili mi se pare un joc de numere abstracte şi de neînţeles. O rog pe Hanna să-mi explice, şi mai ales, sensul Celui de-al Cincilea. Atunci ea desenează schema de mai jos, pe care o primisem într-o întâlnire precedentă, dar adăugând de data aceasta, elementele lipsă.
Astfel, această schemă, acum foarte clară, devine dintr-odată cheia de vârf a întregii învăţături primite, îi dă o structură deplină. Înţeleg în sfârşit, locul fiinţei umane în cadrul Creaţiei. Descopăr un nou echilibru în care a evada în sfera spirituală negând materia este la fel de fals ca a te ataşa materiei, negând spiritul. Îmi dau seama cât este de important, esenţial chiar, de a trăi pe deplin viaţa corpului său, cât şi a spiritului său. În sfârşit, descopăr astfel, propria mea demnitate, demnitatea individului destinat a fi legătura dintre spirit şi materie. Niciodată n-am resimţit la fel de intens că Marea Creaţie nu se poate împlini fără participarea omului. Numai prin intermediul meu, fiinţa umană, Cel de-al Patrulea, la mijloc, Îngerul meu poate acţiona asupra pământului. Graţie acestei descoperiri, viaţa mea se va transforma în profunzime. Am posibilitatea, şi misiunea de a reuni materia şi spiritul în corpul şi sufletul meu.
= Vineri 17 martie 1944 = Întâlnirea a 39-a Ultima <<întrevedere>> personală cu Gitta - Sfera - Plenitudine. Mărul - Puterea Plenitudinii * * Globul, simbol al puterii regale se numeşte în ungureşte “Mărul Regal ”.(Nota traducătorului) Dacă îl mănânci şi nu creezi prin el, Dacă îl iei - şi nu-l dărui, nu meriţi forţa lui Şase. Puterea lui Şase iradiază peste tot.
149
Ce este Puterea ţi-o voi revela: Ascultă ! CINCI este Îngerul - Şase este Arhanghelul. Ceea ce eu sunt pentru tine, el este pentru mine: Intermediarul meu şi Maestrul meu. Sunt una cu EL Astfel se împlinesc cele trei nivele ale Universului Creator. Simt o rază ce coboară de la EL, transmisă prin Arhanghel şi apoi prin Îngerul meu. Dar unde este PATRU ? EL nu tolerează golul căci Numele SĂU este: Plenitudine. PATRU este de fapt locul tău, singurul ! Aici lucrurile încetează a mai fi departe sau aproape. Înclină fruntea înaintea LUI ! Dar ridic-o în faţa tuturor celorlalţi ! Nu poţi deveni maestru decât acţionând. Auzi cuvântul meu ? G. Da. - Nu-l auzi, nu-l înţelege, CI TRĂIEŞTE-L ! Serveşte-L, nu-ţi fie frică de EL ! Frica nu-i posibilă decât jos. RĂSPUNSUL LA ÎNTREBĂRILE TALE ÎL VEI GĂSI ÎNTOTDEAUNA ÎN VÂRF. EU SUNT AICI. NU-ŢI POT VORBI DECÂT DE AICI. Dacă vei acţiona numai pe jumătate, nu vei primi binecuvântarea, căci nu-i posibil. Mergi întotdeauna până la capătul drumului care duce spre în sus ! Nu coborî, nu te opri, dacă te opreşti, este moartea, cea de a doua. Aceasta este învăţătura. ORICE ARE UN VÂRF ŞI VÂRFUL ESTE LOCUL TĂU. Fie ca Cerul să-ţi fie alături. Îngerul ne-a spus adesea că misiunea omului este de a guverna Universul Creat ca un rege just şi drept. În cursul întâlnirilor precedente, sceptrul regal ne-a fost dat deja - într-un mod simbolic, bineînţeles. Astăzi, accentul este pus pe cel de-
150
al doilea atribut al regalităţii: globul, emblema puterii regale şi a plenitudinii. Am vaga presimţire că întâlnirile de astăzi vor fi cele din urmă întâlniri cu caracter personal.
= Vineri 17 martie 1944 = Întâlnirea a 39-a. <
= Vineri 17 martie 1944 = Întâlnirea a 39-a Ultima întrevedere personală cu Lili Gest formând un triunghi:
151
- Ascultă ! Iată semnul tău: trei-ul ! Arătând mâna stângă: Materie... Arătând mâna dreaptă: Forţă... Indicând inima: Cel care acţionează. EL Forţă
Materie
Forţă
Materie ACT
Materia este misiune. - Forţa este mijloc. Şi EL este cel care acţionează. Ce este Patru ? ACTUL. Astfel, edificiul este complet. Golul din interiorul tău a fost umplut. Trecutul a fost depăşit. Vechiul se scufundă, Cerul te deschide. Actul tău este dansul care reuneşte Cerul cu pământul. Astfel, fiecare din gesturile tale devine dans celest. Eu sunt Dansator. Şi dansez pentru EL. Simt că dansul Îngerului este creaţie cu ajutorul ritmului. Dansează pentru mine şi pentru EL ! Mâna-ţi este liberă, piciorul râde. Îţi sunt alături. Pe buzele noastre - acelaşi cântec. Fiecare cântec îl cântăm pentru EL. Lui Lili: Fiecare dans îl dansăm pentru EL. Mie: Fiecare rază este o pasăre care-şi ia zborul către EL. Lui Joseph: Fiecare zid al Noii Construcţii nu ţine decât prin EL. Iar acum se înalţă către EL cântul lui Patru. Devine din ce în ce mai clar pentru mine că nu putem atinge cel de-al patrulea nivel, unde toate actele noastre devin ACT, decât împlinind pas cu pas misiunea noastră individuală.
152
= Vineri 17 martie 1944 =
Întâlnirea a 39-a Ultima întrevedere personală cu Joseph Pământul de jos este la fel de aproape ca Tăcerea de sus. Ele sunt UNA. Şi pământul, cel verde, este Cerul tău. Actul nu este posibil decât aici. Gol este pământul - cu toate acestea mâna SA îl umple. Mâna SA care are un nume: OMUL. OMUL este cel care construieşte, care ajută, care este forţă iradiantă, care acţionează cu justeţe. <
= Vineri 24 martie 1944 = Întâlnirea a 40-a Cânt al Corului Maeştrilor Toată Ungaria este într-o stare de şoc: trupele germane au ocupat ţara în numai câteva ore. - Cel de-al şaptelea Cer este la fel de aproape ca pământul, solul de sub picioarele voastre din această încăpere. Aici, EL este rege. Nu mai revine pe pământ. Lumina orbitoare, Unica Realitate. REGE: Cel care ESTE dintotdeauna, etern. Veşmântul său este albul unui foc ce urcă până la EL. Voi sunteţi servitorii săi ! Serviţi-l, Glorie lui ! El care este Lumină, EL ce nu poate fi privit, Incredibilul Etern, Singurul pe care-l putem crede. VOI SUNTEŢI MOŞTENITORI ! VOI TOŢI ! Voi toţi: asemeni lui Isus. Sunteţi în locul SĂU. Acţionaţi, trăiţi şi vă transformaţi Dar EL este Cauza, Drumul, Adevărul şi Viaţa.
153
Tenebre, răutate dispar, încetează la venirea Luminii. Fiţi atenţi ! Lumina pe care noi o dăruim este atenuată de două ori. Căci altfel, lumea ar lua foc în contact cu ea. Noi o filtrăm cu aripile. Înălţaţi-vă ! Lumina nu poate veni decât astfel. Filtraţi-o din nou ! FOCUL COBOARĂ PE PĂMÂNT. Dacă Cerul arde în voi - vechiul se consumă. EL nu poate face nimic din acest vechi ce se consumă. Ochii voştri vor vedea focul Cerului când vechiul se va fi consumat în interiorul vostru ! Altfel - veţi fi voi cei care ard. Focul terestru nu poate veni decât de la pământ, şi nu poate fi hrănit decât cu pământ. Focul din Cer nu se poate consuma pentru că el este Foc. A purta focul Cerului - a aduce focul din Cer necesită puritate. Purificaţi-vă - altfel este imposibil. Lumina care coboară prin voi este atât de minunată ! Focul nu doare decât acolo unde trebuie să vă schimbaţi. În vas, nu apă, ci numai foc arzător. Căci EL - care este deasupra tuturor botează cu foc. Lăsaţi apa ! Numele suferunţei este: falie. Fiţi întregi, fără de falie ! A venit timpul. Dacă focul se scurge prin falie, va fi dezastru. Focul nu poate să ardă decât în voi, în voi ! Dar trebuie să ACŢIONAŢI, SĂ ACŢIONAŢI ! Astfel, pământul primeşte focul Cerului. Afară s-a dezlănţuit furtuna. Vântul suflă, şuieră, se dezlănţuie. Furtună de zăpadă, dar deja este lipsită de forţă, căci va veni timpul înfloririi, Luminii şi a Căldurii. Credeţi-mă, EL vine cu siguranţă. EL este cu voi şi este Lumina ! Simţim astăzi că cei care ne vorbesc nu sunt numai Maeştrii noştri, ci şi o forţă mult mai puternică. Niciodată, în nici o întâlnire n-am resimţit o intensitate atât de mare.
= Vineri 24 martie 1944 =
154
Întâlnirea a 40-a Mesaj pentru Lili De când naziştii au ocupat Budapesta, nu circulă nici un mijloc de transport, astfel încât Lili nu mai poate veni să ni se alăture. - Îngerul <
155
PARTEA A DOUA Întâlnirile de la Budapesta
Imediat după invazia germanilor, în Ungaria a început şi persecuţia evreilor. Mai întâi în provincie, apoi în oraşele mari îi adună pe toţi, de unde cu trenul îi expediază în lagărele de exterminare. Drumurile ce duc spre Budapesta sunt controlate pentru a împiedica evreii să se refugieze în capitală, unde deportarea lor n-a început încă. Joseph şi Hanna decid să se întoarcă la Budapesta, în apartamentul părinţilor lor, iar eu îi acompaniez. Astfel, alegând trasee necontrolate, sfârşim prin a ne regăsi cu toţii la Budapesta întregi şi nevătămaţi. Ajunşi în staţia de tramvai Huvosvolgy ne pierdem urma în mulţime.
= Vineri 31 martie 1944 = Întâlnirea a 41-a <