Poluarea apei

UNIVERSITATEA DE PETROL SI GAZE-PLOIESTI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE Contabilitate si informatica de gestiune-ID, Anul II, Semn. II

PROIECT LA PROTECTIA MEDIULUI TEMA: POLUAREA APEI

COORDONATOR:  DR. ING. LILIANA BOGATU  BOGATU  STUDENT:  ARVATU OLIVIA ALEXANDRA GRUPA: 5675

2012

CUPRINS CAPITOLUL I: PROTECTIA MEDIULUIGENERALITĂŢI........................................................ .................................................................................... ............................ 2 înconjurător...................................................................... ............................... 2 1.1. Mediul înconjurător......................................... 1.2. Poluarea şi formele de poluare a mediului..................................... mediului..................................... 3

CAPITOLUL II: APA.RĂSPÂNDIRE APA.RĂSPÂNDIRE ŞI CALITATE...............6 CAPITOLUL III: POLUAREA APEI..............................................9 3.1.Cauzele poluării apei................................................... apei...................................................................... ................... 10 3.2.Poluanţi..................................... 3.2.Poluanţi.................................................................. ..................................................... ........................ 11 3.3.Efectele poluării apelor..................................................... apelor.................................................................. ............. 13 3.4.Consecinţele poluării.............................................. poluării..................................................................... ....................... 18 3.5.Prevenirea şi combaterea poluării apei.......................................... apei.......................................... 20 3.6.Epurarea apelor.................................................. apelor.............................................................................. ............................ 23

CAPITOLUL IV: SCURGEREA DE CIANURĂ DE LA BAIA MARE ,ROMÂNIA- CAUZE, DESFĂŞURARE, DESFĂŞURARE, ................................................................................... ........................................... .............. 27 URMĂRI...................................................... 4.1. O imagine de ansamblu......................................... ansamblu................................................................. ........................ 27 Accidentul........................................... Accidentul....................................................................... ............................ 27 Misiunea............................................ Misiunea......................................................................... ............................. 28 Baia Mare şi judeţul Maramureş.................................... Maramureş.................................... 29 Compania “AURUL”SA......................................... “AURUL”SA................................................ ....... 30 4.2. Evaluare.................................................... Evaluare................................................................................. ................................... ...... 31 Cauzele accidentului....................................... accidentului....................................................... ................ 32 Răspunsul guvernului......................................... guvernului..................................................... ............ 33 Evaluarea din punct de vedere al mediului.................... 36 Evoluţia evenimentelor.......................................... evenimentelor.................................................. ........ 42 • • • •

• • • •

.................................................................................. ........................... 44 BIBLIOGRAFIE.......................................................

2

CAPITOLUL I: POLUAREA MEDIULUIGENERALITAŢI 1.1 MEDIUL ÎNCONJURĂTOR  ÎNCONJURĂTOR  a) Ce este mediul înconjurător ? Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se întelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţioneaza viaţa în general şi pe cea a omului în special. Sensul dat acestei notiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relaţiilor  lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţa ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul înconjurător  este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum si fiinţele vii, sistemele naturale în interactiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale si spirituale.

b) Afectează cumva starea mediului viaţa şi sănătatea noastră ? Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră.Deviza pentru întreaga populaţie a globului ar  trebuii să fie: “Un mediu curat – o viata sanatoasa’’. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţa pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului si implicit la distrugerea sănătaţii fiecăruia dintre noi si a celor din jur. 3

1.2.POLUAREA ŞI FORMELE DE POLUARE P OLUARE A MEDIULUI a) Ce este poluarea ? Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin  prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activitaţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătaţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.[1] Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activitaţii mai ales social – economice a acestuia. Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat si s-a diversificat pe măsura evoluţiei societaţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor  şi guvernelor, ale întregii populaţii a pamântului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

b) Principalele forme de poluare a mediului  Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătaţii a îmbracat de-a lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi anume:

I. Poluarea biologică , cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare, este produsă prin eliminarea si răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar  găsi şi indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societaţile cele mai evoluate. Pericolul principal 4

reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac numeroase victime. Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent, poluarea biologică –   bacteriologică, virusologică si parazitologică, are o frecvenţa foarte redusă.

II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a diverselor substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât prin creşterea nivelului de  poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al  poluării chimice îl reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor  substanţe. III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor   proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neaşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea  poluarea termică, poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătaţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare  pentru a putea fi stapânită în viitorul nu prea îndepărtat. 5

Însă cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei,  poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.

6

CAPITOLUL II: APA. RĂSPĂNDIRE ŞI CALITATE  APA = substanţa minerală cea mai răspândită pe suprafaţa  pământului şi are un rol primordial în dezvoltarea socialeconomică a unei naţiuni.[2] Consumul de apă dă gradul de civilizaţie al unei ţări. El variază între 3 litri/om/zi în unele zone aride ale Africii şi 1054 litri/om/zi la New-York. Problema gospodăririi şi consumului de apă este foarte importantă: de exemplu,dacă fiecare om ar consuma, în medie, 200 litri zilnic, în cursul unui an, ar trebui ca înălţimea pânzei de apă să scadă cu 0,64mm. În ultimul deceniu se lucrează după conceptul de utilizare durabilă a resurselor de apă, care face parte integrată din conceptul de dezvoltare durabilă. În natură apa se găseşte în proporţii diferite în hidrosferă, atmosferă şi litosferă. Apa nu numai că trebuie să fie prezentă în cantităţi importante, dar  ea trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate.[3] Calitatea apei = ansamblul caracteristicilor fizice chimice,  biologice şi bacteriologice, exprimate cuantificat, care permit încadrarea probei într-o categorie, căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit scop. Planul mondial de supraveghere a mediului înconjurător GEMS, al Naţiunilor Unite prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de parametrii[4] : 1 . parametrii de bază: temperatura, pH-ul, conductivitatea, oxigenul dizolvat, comţinut de colibacili; 2. parametrii indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuşi organo-halogenaţi şi uleiuri minerale; 3. parametri opţionali : carbon organic total, consum biochimic de oxigen, detergenţi anionici, metale grele, arsenic, clor, sodiu, cianuri, uleiuri totale, streptococi. 7

Clasificarea apei Dintre criteriile de clasificare a apei cele mai importante sunt: - sursa de provenienţă; - domeniul (sectorul) de utilizare. a) După sursa de provenienţă distingem: -apa de suprafaţă, formată din: oceane, mări, gheţari, fluvii, râuri, lacuri. -apa atmosferică, cuprinde apa meteorică. -apa subterană, formată din: straturi acvifere şi izvoare.  b) După domeniul de utilizare apele se împart în: - ape industriale, folosite ca:-materii prime pentru diverse industrii; -auxiliar în procesele de fabricaţie; -agent de vehiculare a materiilor prime în industria chimică ; -purtător de energie ; -agent de răcire/încălzire.

- apă potabilă, folosită : pentru consum casnic şi pentru agricultură. Utilizarea apei tehnologice Apa tehnologică este utilizată ca : - Dizolvant pentru soluţiile de reactivi sau mediu de reacţie (soluţii de hidroxizi,acizi,săruri ; polimerizare,industria alimentară, farmaceutică) - Materie primă (în electroliză) - Apă de răcire (în răcitoare, condensatoare etc.) - Apă de spălare (metalurgie, flotaţie, industria chimică, scrubere) 8

- Apă pentru alimentarea cazanelor( producerea aburului tehnologic, instalaţii de termoficare) - Apa distilată, bidistilată şi sterilizată (laboratoare, industria farmaceutică, alimentară) - Apa potabilă (casnic şi industrial)

Volumul apelor uzate din România (deversate şi tratate) Domeniu de activitate Alimentare cu energie electrică şi termică Staţii municipale Industria chimică Alte industrii

Volum ape uzate, milioane m3/an 2 593 (43 %) 2 241(37%) 453 (15%) 151 (5%)

9

CAPITOLUL III: POLUAREA APEI  Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel încât aceasta să devină mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.  Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor fizic-chimice şi biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora. Poloarea apelor afectează calitatea vieţii la scară planetară. Apa reprezintă sursa de viaţă pentru organismele din toate mediile. Fară apă nu poate exista viaţă. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic. Dacă toată apa de pe pământ ar fi turnată în 16 pahare cu apă, 15 şi jumătate dintre ele ar conţine apa sărată a oceanelor şi mărilor. Din jumătatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată fie în gheţurile polare, fie este prea poloată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel, ceea ce ar mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe. Din consumul mondial de apă, 69% este repartizat agriculturii, 23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic. Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii:

1. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator : a. permanentă sau sistematică;  b. periodică; c. accidentală. 2. după concentraţia şi compoziţia apei: 10

a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;  b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei; c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii; d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.

3. după modul de producere a poluării: a. naturală;  b. artificială (antropică). Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană, industrială, agricolă, radioactivă şi termică. 4. după natura substanţelor impurificatoare: a. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);  b. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide, substanţe cancerigene, substanţe chimice specifice diverselor industrii ); c. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii  patogene, protozoare patogene, viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.); d. poluarea radioactivă. Fenomenele de poluare a apei pot avea loc: - la suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere); - în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie). 3.1 CAUZELE POLUĂRII APEI Cauzele poluării apelor sunt: •

•

Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi deversări deliberate a unor poluanţi; Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere; 11

•

•

•

•

•

Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică; Îngrăşămintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deşeurile şi reziduurile menajere; Sarea presărată în timpul iernii pe şosele, care este purtată  prin sol de apa de ploaie si zăpada topită; Depunerile de poluanţi din atmosferă, ploile acide.

3.2 POLUANŢI  Poluanţii apei  sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, în condiţii şi în concentraţii ce  pot schimba caracteristicile apei, făcând-o dăunătoare sănătăţii. 3.2.1

Clasificarea poluantilor:

1. Poluanţi de natură fizică: •

•

•

•

•

depunerile radioactive; ape folosite în uzine atomice; deşeuri radioactive; ape termale; lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor industriale sau a centrelor termoelectrice şi atomo – electrice. 2. Poluanţi de natură chimică: Mercurul provenit din:

•

•

deşeuri industriale; inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpări accidentale determinate de: 12

•

•

•

deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente; ingerarea accidentală de compuşi anorganici; deversările unor uzine producătoare de fungicide organomercurice. Azotaţii proveniţi din:

•

•

•

ingrăşăminte chimice; detergenţi;  pesticide organofosforice. Cadminiul provenit din:

•

•

ape în care s-au deversat reziduuri de cadminiu; aerosoli. Plumbul provenit din:

•

•

•

evacuările uzinelor industriale; gazele de eşapament ale autovehiculelor; manipularea greşită a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzină. Zincul provenit din:

•

•

•

apă sau băuturi cu conţinut de zinc; ingerarea accidentală a unor săruri sau oxizi ai acestuia (vopsele); dizolvarea de ctre soluţii acide a zincului din vase, din deşeuri sau scăpări industriale Hidrocarburile provenite din:

•

•

•

gazele de eşapament ale autovehiculelor; scurgerile de ţiţei; arderea incompletă a combustibililor fosili (cărbuni, petrol şi gaze naturale); 13

•

•

arderea incompletă a biomasei (lemnul, tutunul); fumul de ţigară. Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

•

•

•

•

apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;  pulverizările aeriene; spălarea acestor substanţe de către apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate; detergenţi. 3. Poluanţi de natură biologică:

•

•

microorganismele patogene; substantele organice fermentescibile.

3.3 EFECTELE POLUĂRII APELOR 

Multă vreme am crezut, sau în orice caz am acţionat ca şi cum am fi crezut, că apa, prin imensitatea volumului ei, “digeră" tot ce  putem să aruncăm in ea; cu alte cuvinte, întinderile de apă ar fi o imensă ladă de gunoi pe care o ştiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani, în cursul cărora am aruncat în mare mai multe deşeuri de toate felurile decât în cursul celor 20 de secole  precedente, pentru ca această iluzie să se spulbere. A trebuit să se producă o serie de catastrofe până să descoperim greşeala pe care am făcut-o. Savanţii cunoşteau primejdia, dar  avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate în seama. Astăzi suntem aproape neputincioşi în faţa anumitelor  fenomene de impurificare. Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor  substanţe determinate (solide, lichide, gazoase, radioactive) apele suferă modificări fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le 14

face improprii sau periculoase pentru sănătatea publică, pentru viaţa acvatică, pentru pescuitul industrial, pentru industrie şi turism. Poluarea apei datorită agentilor biologici (microorganisme şi materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternică,  bacteriologică a apei, care are drept urmare răspândirea unor  afecţiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoidă. La această categorie de poluare, pe langă apele uzate urbane pot participa în mare măsură industriile alimentare, industria hârtiei. Se consideră, de exemplu, că o fabrică de hârtie de dimensiuni mijlocii echivalează, în ceea ce priveşte poluarea, cu un oraş de 500.000 de locuitori. Nu mai puţin periculoase, sunt apele uzate provenite de la creşterea animalelor în marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spaţii închise, foarte restrânse.  Poluarea chimică rezultă din deversarea in ape a diverşilor  compuşi ca: nitraţi, fosfaţi şi alte substanţe folosite în agricultură, a unor reziduuri şi deşeuri provenite din industrie sau din activităţi care conţin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitraţi şi fosfaţi a devenit tot mai ingrijorătoare in ultimul timp, mai ales în ţările cu agricultura dezvoltată şi industrializate. Excesul de îngraşăminte cu azot în sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitraţi şi nitriţi să treacă în apa freatică în cantităţi mari. Consumul de apa cu concentraţie mare de nitraţi poate duce la "boala albastră" a copiilor methemoglobinemie. O cauză principală a poluării apelor o constituie hidrocarburile  prezente în toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizaţiei moderne. Poluarea apei cu substanţe organice de sinteză este datorată în 15

 principal, detergenţilor şi pesticidelor. În S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proporţia de dermatoze (afecţiuni ale pielii)  provocate de detergenţi. La fel de mare este şi gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizează foarte mult în industria materialelor plastice sau care apar datorită întrebuinţării în orezării a octoclordifenilului. Pe lângă aceste substanţe, mai  participă nenumărate alte substanţe organice de sinteză, cum sunt fenolii în apele continentale. Poluarea apei datorită agenţilor fizici apare ca urmare a evacuării in apă a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pildă deversarea in cursurile de apă a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. În această categorie intră şi poluarea termică a apei.

 Poluarea termica este cauzată de deversările apelor de răcire care  provin din industrie şi de la unele centrale termice şi nucleare. Însă, ridicarea temperaturii apei,ca urmare a acestor deversări,  poate duce la modificări intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale şi vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriană; animalele acvatice suferă pentru că temperaturile superioare măresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determină aşa-numita 'poluare termică'. O problemă specială o reprezintă poluarea radioactiva a apelor  care poate să apară în urma unor căderi de materiale radioactive din atmosferă sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajări a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomică sau de la cercetările nucleare. Un efect al poluării apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor , numită şi “moartea lacurilor”, ca urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfaţi şi nitraţi, care favorizează proliferarea fitiplanctonului şi a  plantelor acvatice. Puţin câte puţin, lacul se colmatează, se îngustează şi dispare. 16

Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul şi macrofitele în mod diferit, după natura agentului contaminat. Astfel, sărurile de cupru şi cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este  puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blochează creşterea fitoflagelatelor. Detergenţii sintetici, pe de altă parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiană a apelor. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt  provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apă şi datorită  pesticidelor şi a reziduurilor toxice. Probleme grave ridică, de asemenea, poluarea apelor cu metale  grele, mai ales cu mercur , care atinge o mare acumulare pe lanţul trofic. Ansamblul consecinţelor ecologice ce rezultă din poluarea  biosferei cu mercur constituie un semnal de alarmă pentru a se  pune capăt comportamentului iresponsabil al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea apei. De fapt, nocivitatea poluarii apei se răsfrânge direct sau indirect asupra omului şi de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantităţile mici de substanţe chimice din sursele de apa. Deşi se poate afirma că exista tehnologii pentru a menţine calitatea  bacteriologică bună a apei şi pentru a îndepărta multe din substanţele chimice periculoase din apa potabilă, din păcate, acestea nu se aplică pe o scară largă, potrivit cerinţelor. Amploarea şi diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e uşor de măsurat. În primul rând, este în joc sănătatea omului. După aceea, sunt ameninţate un şir de activităţi economice. În sfârşit, degradarea vieţii acvatice este plină de consecinţe, deoarece ea tinde să reducă resursele alimentare obţinute din mări tocmai întrun moment în care se are în vedere ulizarea mai largă a acestora. Faptul că poluarea poate prejudicia turismul este lesne de înţeles: rari sunt aceia care nu au întâlnit încă o plajă murdară. Şi faptul că ea poate să fie fatală culturilor de stridii se înţelege de la sine. Tot asfel, este uşor de înţeles că sănătatea noastră poate fi grav afectată: se ştie că anumite uleiuri deversate în mare conţin 17

 produse cancerigene. Masa substanţelor poluante pe care le deversăm în ape creşte cu fiecare zi, ceea ce înseamnă că, dacă nu luăm măsuri pentru a  preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic în comparatţie cu poluarea de mâine. Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin împrăştierea hidrocarburilor sunt păsările care au obiceiul să se aşeze pe mare sau să plonjeze pentru a apuca peşti. Se ştie că în mod normal apa nu poate să pătrundă prin penajul lor, ceea ce le permite să plonjeze şi să rămână scufundate în ape foarte reci, deoarece perna de aer reţinută de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic şi permite, în acelaşi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste însuşiri şi pasărea moare de frig, fără a se putea smulge din mediul lichid. Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu în porturi, se constată o sărăcire generală a florei, care în anumite cazuri poate merge până la dispariţia oricărei forme de viaţă vegetală. Flora marină este ameninţată deoarece pelicula uleioasă formează un ecran şi împiedică oxidarea apei. Se înţelege de la sine că flora din zona de coastă este cea dintâi atinsă, dar aceasta nu înseamnă că flora de pe fundul mării este în afara pericolului, deoarece uleiurile, răscolite şi iar răscolite de mare, se aglomerează împreună cu microorganismele şi formează sedimente care înăbuşă fundul mării. Poluarea perturbă, totodată, activităţile economice din zonele litorale. Se înţelege de la sine că petrolul este duşmanul crescătorilor de stridii şi al pescarilor, deoarece el poate face ca  peştii şi testaceele să devină necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireşte, un prejudiciu considerabil si activităţilor turistice. În toate cazurile curăţarea ţârmurilor este foarte costisitoare. Trebuie să ne convingem că o luptă împotriva poluarii nu poate fi opera unei ţări sau a unei generaţii, ci totul trebuie gândit la nivel universal. Este o mare satisfacţie să constatăm la tinerii din lumea întreagă o atracţie şi uneori chiar un entuziasm pentru această  bătălie, menită să protejeze mediul nostru. 18

Reîntoarcerea la o viaţă simplă şi naturală, care se manifesta prin aceste uriaşe reuniuni în aer liber, o anumită simplificare în atitudine şi în vestimentaţie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile în unele ţări, sunt indicii încurajatoare.

3.4 CONSECINŢELE POLUĂRII : 1. Asupra mediului: •

•

•

 posibilitatea contaminării sau poluării chimice a animalelor  acvatice; contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică şi radioactivă a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor; distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micşorarea capacităţii de debarasare faţă de diverşi poluanţi  prezenţi la un moment dat.

2. Asupra sănătăţii: Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau apa băută nu are cele mai bune calităţi.  I. Boli infecţioase: •

•

•

 boli microbiene: febra tifoidă, dizenteria, holeria;  boli virotive: poliomielita, hepatita epidemică;  boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

 II. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu potenţial toxic:

• Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă prin: 19

•

•

•

oboseala nejustificată; afectează globulele roşii, vasele sanguine; afectează sistemul nervos central, provocând ecefalopatia saturnina şi cel perifieric cu dereglări motorii.

• Intoxicaţia cu mercur  : •

•

•

•

•

dureri de cap, ameţeli, insomnie, oboseală; tulburări vizuale; afecţiuni ale sistemului nervos; afecţiuni ale rinichilor; malformaţii congenitale ale fătului în cazul femeilor  însărcinate.

• Intoxicaţia cu zinc: •

•

dureri epigastrice, diaree, tremurături, pareze; afecţiuni ale sistemului nervos central, muşchilor şi sistemului cardiovascular.

• Intoxicaţia cu cadminiu : •

•

•

cefalee; scăderea tensiunii arteriale; afecţiuni hepato-renale.

• Intoxicaţia cu azotaţi şi fosfaţi: •

•

•

învineţirea buzelor, nărilor, feţei; agitaţia până la convulsii; cefalee, greaţă.

• Intoxicaţia cu pesticide: •

•

alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice; encefalopatii; 20

•

malformaţii congenitale.

3. Asupra calităţii apelor: În viaţa colectivităţilor umane, apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în asigurarea igienei personale. În medie, în 24 de ore, un om adult consumă în scopuri alimentare 2-10L de apă. Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al încărcării cu substanţe organice în descompunere, al  poluării cu substanţe chimice sau ape reziduale. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice, chimice sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uşor de perceput. Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel: •

•

•

•

•

•

apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier; apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză; apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcării şi au culoarea verde închis sau neagră; ionii de fier dau apelor o culoare galbenă; ionii de cupru conferă apei o culoare albastră; apele care conţin argilă coloidală au o culoare galben-brună.

3.5 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII APEI

Problema purificării apelor reziduale are atât un aspect economic (recuperarea produselor petroliere antrenate şi refolosirea apei 21

recirculate), cât şi un aspect sanitar, pentru a evita o impurificare apelor primitoare (emisar).  Asigurarea calităţii apei ce urmează a fi utilizată într-un anumit scop se realizează şi se menţine prin:

1. Reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor tehnologii de fabricaţie care să reducă cantitatea de apă implicată, reutilizarea apei în circuit închis după epurări parţiale sau totale, renunţarea la fabricarea unor produse toxice (DDT, detergenţi nebiodegradabili etc.), majorarea suprafeţelor irigate cu apă uzată etc. 2. Mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin: mărirea diluţiei la deversarea efluenţilor în cursurile naturale, mărirea capacităţii de oxigenare naturală a râurilor prin crearea de  praguri, cascade etc., reaerarea artificială a cursurilor naturale cu echipamente mecanice plutitoare, amenajarea complexă a cursurilor naturale cu acumulări, derivări, turbinări etc. 3. Epurarea apelor uzate, realizată prin procedeee avansate în staţii specializate care folosesc tehnologii şi echipamente moderne, fiabile, eficiente.[5]

 Autopurificarea apelor: Se realizează prin procese fizice şi fizico-chomice precum şi  prin procese biologice şi biochimice. Acestea constau în: •

•

sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influenţată de temperatură, viteza de scurgere a apei etc.;  prin acţiunea radiaţilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;

22

•

•

 prin reacţii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc între substanţele chimice din apă şi cele din apa poluata;  prin reacţii chimice chiar numai între substanţele chimice din apa poluata.

Procesele biologice şi biochimice constau în primul rând în concurenţa dintre flora propriei ape şi flora poluantă patrunsă în apă. Astfel, germenii propii apei eliberează în apă o serie de metaboliţi cu acţiune antibiotică faţă de germenii poluanţi, ducând în cele din urmă la dispariţia suportului nutritiv de hrană al germenilor patogeni patrunşi prin poluare.

 Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice:

Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor  acvatice are ca obiect, menţinerea şi ameliorarea calităţii şi  productivităţii naturale ale acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale: •

•

•

Interzicerea evacuării la întamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa şi, în primul rand, a apelor reziduale, comunale şi industriale. Acestea trebuie colectate şi îndepărtate prin sisteme de canalizare sau instalaţii locale de coloectare; Construirea de staţii de epurare pentru reţinerea şi degradarea substanţelor organice poluante conţinute în apele reziduale ale localităţilor şi unităţilor zootehnice înainte de eliminarea lor în apă; Distrugerea prin dezimfecţie a germenilor patogeni conţinuţi în ape reziduale ale unor instituţii (spitale), abatoarele, unităţile industriei cărnii;

23

•

•

•

Înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor  radioactive din ape reziduale; Construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unităţii industriale în vederea reţinerii şi neutralizării substanţelor chimice potenţial toxice; Controlul depozitării deşeurilor solide, astfel încât acestea să nu fie antrenate sau purtate în sursele de apă de suprafaţă sau subterane.

3.6 EPURAREA APELOR 

 Epurarea apelor = proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive dizolvate, în stare coloidală sau de suspensii,  prezente în apele uzate industriale şi orăşeneşti, care nu sunt acceptate în mediul acvatic în care se face deversarea apelor tratate şi care permite refacerea proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare.  Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive: - reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile  prezente în apele uzate; - prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie.

Astfel, epurarea are ca rezultate finale: - ape epurate, în diferite grade, vărsate în emisar sau care pot fi valorificate în irigaţii sau alte scopuri; - nămoluri , care sunt prelucrate, depozitate, descompuse sau valorificate.

24

 Metode de epurare a apelor reziduale:  Metodele principale de epurare a apelor reziduale diferă în funcţie de poluanţii prezenţi [6,7]. Se pot clasifica, în primul rând, în  funcţie de mecanismul  care conduce la reducerea poluantului prin metode “convenţionale”: - fizico-mecanice; - fizico-chimice; - biochimice sau biologice. Combinarea acestor metode permite o purificare avansată, efluenţii epuraţi putând fi reintroduşi în circuitul economic.  Adoptarea unui anumit procedeu depinde de: - cantitatea efluentului; - conţinutul în poluanţi; - condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate în emisar; - mijloacele finaciare ale agentului economic respectiv.

Există ape uzate provenite din industrie care conţin poluanţi  specifici şi care nu pot fi înlăturaţi prin cele trei metode aşa zis convenţionale. Este cazul apelor uzate care conţin substanţe minerale solubile şi substanţe organice nedegradabile biologic. În aceste situaţii se recurge la tehnici de epurare avansate [8]. Ca eficienţă şi cost cele mai bune rezultate s-au obţinut în  procedeele de epurare cu adsorbţie, cu schimbători de ioni şi   procedeele de oxidare chimică.

 Procedeele de epurare cu adsorbţie permit eliminarea cantităţilor  mici de substanţe organice rămase după etapa biologică. Uzual, ca material adsorbant se foloseşte, cărbunele activ obţinut prin condiţionarea specială a cărbunelui vegetal sau fosil.

25

Procedeele de epurare cu adsorbţie se aplică, în special, pentru îndepărtarea avansată a fenolilor, detergenţilor şi a altor substanţe ce pot da un miros sau gust neplăcut apei de băut.

 Procedeele de epurare cu schimbători de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea poluanţilor minerali care se găsesc în apă sub formă ionică: calciu, magneziu, sodiu, sulfaţi, nitraţi, fosfaţi, amoniu, metale grele etc. Anumite tipuri de schimbători de ioni, sintetizate, pot epura şi compuşi organici de tipul fenolilor, detergenţilor, coloranţilor etc.  Procedeele de oxidare chimică se aplică eficient la eliminrea substanţelor poluante anorganice (cianuri, sulfuri, anumite metale grele etc.) şi organice(fenoli, coloranţi, anumite pesticide etc.). Ca reactivi sunt utilizate substanţe chimice cu proprietăţi oxidante: ozonul, apa oxigenată, clorul cu produşii săi derivaţi (hipocloritul,  bioxidul de clor) . Ca tehnici de epurare aplicabile în viitor se menţionează: - eliminarea poluanţilor la temperaturi mari în reactoare cu plasmă; - tratarea cu radiaţii ultraviolete.

 Schema instalaţiei de epurare descrie succesiunea etapelor   principale arătând legăturile între ele şi indicând elemente de tehnologie. Schema aleasă poate include un anumit număr de etape de tratare (epurare), corelate astfel încât să realizeze gradul de epurare impus. Schema unei instalaţii de epurare se stabileşte în funcţie de: - caracteristicile apei uzate; - de provenienţa lor; - de gradul de purificare necesar; - de metodele de tratament a nămolului; 26

- de suprafaţa disponibilă; - de tipul echipamentului ce va fi folosit; - de condiţiile locale.

[9]

27

CAPITOLUL IV: SCURGEREA DE CIUANURĂ DE LA BAIA MARE, ROMÂNIA - CAUZE, DESFĂŞURARE, URMĂRI

4.1. O IMAGINE DE ANSAMBLU  •

ACCIDENTUL [10]

Pe 30 ianuarie la orele 22:00 a avut loc fisurarea barajului ce înconjoară lacul de deşeuri de la una dintre subunităţile aparţinând societăţii “Aurul” S.A. din Baia Mare, în nord- estul României. Rezultatul a fost o deversare de aproximativ 100.000 metri cubi de lichid şi deşeuri conţinând între 50 şi 100 de tone de cianură,  precum şi metale grele incluzând cupru.

28

Fisurarea a fost probabil cauzată de o combinaţie între greşeli de  proiectare ale instalaţiilor folosite de ‘’Aurul’’, condiţii neaşteptate de operare şi vremea rea. Scurgerea contaminată a călătorit prin râurile Săsar, Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunăre înainte de a ajunge la Marea Neagră patru săptămâni mai târziu. Aproape 2000 de kilometri de pe parcursul Dunării sau ai afluenţilor săi au fost afectaţi de către scurgere. Surse româneşti au declarat că, în România, scurgerea a cauzat întreruperi ale furnizării de apă potabilă în 24 de oraşe şi costuri  pentru uzinele de purificare şi pentru alte industrii datorită întreruperii proceselor de producţie. România a declarat cantitatea de peşte mort în apele de pe teritoriul său ca fiind foarte mică. Ungaria a estimat cantitatea de peşte mort în această ţară la 1.240 tone. Autorităţile iugoslave au raportat mari cantităţi de peşte mort în parcursul iugoslav al râului Tisa şi un volum nesemnificativ de  peşte mort în Dunăre.

•

MISIUNEA

La data de 8 februarie 2000, Klaus Toepfer, Directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), a anunţat că o echipă de experţi internaţionali va întreprinde o misiune pentru a analiza daunele cauzate de către scurgere. Anunţul a fost rezultatul cererilor făcute de guvernele român, ungar şi iugoslav şi al consultărilor cu comisarul Uniunii Europeane pe probleme de mediu, Margot Wallstrom, şi biroul Naţiunilor Unite pentru coordonarea activităţilor umanitare (OCHA). Misiunea, o iniţiativă comună a UNEP şi a OCHA, a durat din data de 23 februarie până pe 6 martie. Misiunea a inclus preluarea de mostre, efectuarea de analize şi discuţii cu experţi naţionali şi locali, cu autorităţile naţionale, cu populaţia afectată şi cu ONGurile.

29

Echipa a călătorit de la Bucureşti la Baia Mare în România, apoi  prin Ungaria de-a lungul sistemului hidrografic până în Iugoslavia,  până la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră.

•

BAIA MARE ŞI JUDEŢUL MARAMUREŞ

Judeţul Maramureş, în care se află oraşul Baia Mare, se găseşte la frontiera de nord-vest a României cu Ucraina şi Ungaria. Judeţul are o lungă istorie în domeniul mineritului, în special al aurului, argintului, plumbului, zincului, cuprului, manganului şi al sării. Deşeurile de la principalele şapte mine din regiune sunt înmagazinate in lacuri şi 215 iazuri de deşeuri. Judeţul înregistrează nivele ridicate de poluare cronică (repetată) a solului, a apei şi a aerului, poluare provenind din diferite surse. Agenţii poluanţi sunt rezultatul mai multor decade de activităţi industriale ce au folosit tehnologii incorecte din punct de vedere al  protecţiei mediului. Aceste activităţi includ o veche uzină siderurgică de plumb, o uzină siderurgică de cupru, o uzină de acid sulfuric precum şi activitatea companiei miniere, Compania  Naţională 30

a Metalelor Preţioase şi Neferoase (Remin), înfiinţată în 1992. Unii dintre rezidenţii localităţii Baia Mare locuiesc la mai puţin de 50 de metri de locul de depozitare a deşeurilor toxice, locaţii care  prezintă scurgeri cronice. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO) a identificat Baia Mare ca un focar potenţial de risc, unde expunerea populaţiei la plumb este una dintre cele mai mari înregistrate vreodată. Plumbul în sângele unor adulţi depăşeşte de aproape 2,5 ori nivelul de siguranţă. La unii copii, depăşeşte de aproape 6 ori nivelul de siguranţă. În prezent, specialiştii sunt de  părere că nivelele ridicate de plumb sunt asociate cu dificultăţi de asimilare a cunoştinţelor, întârziere mentală, probleme ale rinichilor si ale funcţiilor neurologice, pierderea auzului, probleme ale sângelui, hipertensiune şi chiar deces. Rezidenţii oraşului Baia Mare s-au plâns de mai mult timp de praful emanat de procesele industriale. Este de asemenea important de ştiut că populaţia oraşului Baia Mare precum şi dezvoltarea urbană sunt în creştere, dar  expansiunea este oprită în unele zone de iazuri cu deşeuri contaminate. •

COMPANIA “AURUL” S.A.

“Aurul” S.A. este o societate pe acţiuni deţinută de către “Esmeralda Exploration Limited” din Australia şi Remin, România. Pe parcursul a 7 ani, “Aurul” S.A. a obţinut pentru uzina sa din Baia Mare toate autorizările de mediu cerute de către legislaţia română, înainte de începerea activităţii în mai 1999. A fost exprimată speranţa că iniţiativa de la Aurul SA va satisface atât autorităţile române cât şi investitorii australieni. Aurul va obţine profituri din operaţiile miniere iar autorităţile locale vor beneficia de managementul de la Aurul si de eliminarea iazurilor contaminate care blocau dezvoltarea oraşului Baia Mare. Procesele şi tehnologiile folosite la uzina din Baia Mare pentru recuperarea metalelor preţioase erau complet noi pentru România, 31

fiind de aşteptat să fie cele mai moderne, sigure şi eficiente din regiune şi să aducă o îmbunătăţire importantă din punct de vedere al protecţiei mediului. Uzina din Baia Mare a fost proiectată să proceseze 2,5 milioane tone de deşeuri pe an - pentru recuperarea a aproximativ 1,6 tone de aur şi 9 tone de argint pe an. Proiectul trebuia să dureze între 10 şi 12 ani deşi această perioadă ar putea fi prelungită datorită contractelor încheiate cu societăţi româneşti. Deşeurile, provenind din exploatări miniere anterioare şi depozitate lângă Baia Mare, conţin cantităţi mici de metale  preţioase, în special aur şi argint. Procesul tehnologic de la Aurul S.A. foloseşte concentraţii înalte de cianură pentru a separa metalele preţioase din deşeuri. În acest proces, deşeurile sunt transportate la o distanţă de 6,5 kilometrii depărtare de Baia Mare, la un nou bazin în apropierea localităţii Bozanta Mare. Operaţiunea a fost proiectată astfel încât deşeurile să nu fie răspândite in mediul înconjurător. Din păcate, misiunea nu a putut stabili cât de des uzina a fost inspectată de către autorităţile guvernamentale înainte de apariţia scurgerii. La puţină vreme după începerea activităţii în 1999, totuşi, două scurgeri au fost înregistrate în sistemul de conducte al societăţii Aurul S.A. .

4.2. EVALUARE 

32

•

CAUZELE ACCIDENTULUI

Spărtura în barajul de la Aurul a fost cauzată de ploi puternice şi de zăpada care s-a topit rapid, ceea ce a făcut ca nivelul apei in lac să crească. Creşterea apei a fost mai rapidă decât creşterea barajului, care era prevăzut să se ridice treptat prin creşterea volumului de deşeuri.Noul sistem de retenţie a eşuat în aceste circumstanţe, iar  aceasta era de prevăzut. Nu existau planuri pentru a face faţă unor  astfel de creşteri ale nivelului apei sau pentru redirecţionarea surplusului de apă. O operaţie complet închisă cu nici un fel de scurgeri în mediul ambiant nu era posibilă în aceste condiţii. Mai mult decât atât, existau deschideri în două puncte, la lacul vechi cât şi la cel nou, ce le permiteau scurgeri nemonitorizate de cianură în mod regulat în mediul ambiant. În acelaşi timp, Aurul îşi desfăşura activitatea în conformitate cu avizele de funcţionare guvernamentale. Conform legii române,fabrica şi lacurile, categorizate ca având risc normal, nu necesitau planuri in caz de urgenţă sau monitorizarea pentru detectarea situaţiilor   primejdioase. Planuri în caz de accident existau, dar nu erau îndeajuns de eficiente.

33

INFORMAŢII DESPRE SUBSTANŢELE NOCIVE

Misiunea a considerat că atât compania cât şi autorităţile locale au avut planuri şi iniţiative inadecvate ca răspuns pentru situaţiile de urgenţă, luând în considerare cantităţile mari de materiale cu potenţial de risc utilizate în apropierea populaţiei şi a sistemului fluvial.

Cianura Cianura este puternică li aproape instantaneu otrăvitoare (“toxică”)  pentru organismele vii, inclusiv oameni.Cianura afectează organismul blocând absorbţia oxigenului de către celule. Simptomele acute pot fi respiraţie rapidă,tremurături,efecte asupra sistemului nervos şi chiar decesul. Efectele cronice pot fi pierdere în greutate, efecte asupra tiroidei şi RĂSPUNSUL GUVERNULUI efecte asupra sistemului nervos. Peştii sunt de aproximativ o mie În România, aproape 10 ore de ori mai sensibili la cianură s-au pierdut între momentul în care decât oamenii. În eventualitatea Agenţia pentru Protecţia ca peştii să nu moară ca urmare a Mediului Baia Mare a primit notificarea unei expuneri de scurtă durată,ei  pot rămâne cu probleme de înot, scurgerii de la Aurul şi  probleme ale aparatului momentul în care Agenţia Română reproductiv (posibil urmaşi a Apelor a fost informată. Drept rezultat, deformaţi) şi vulnerabilitate rezidenţii locali din zonele de lângă sporită scurgere nu au fost informaţi în faţă de speciile de pradă. Peştii cel mai scurt timp posibil. sunt un indicator excelent a Odată ce Agenţia Română a măsurării concentraţiei de cianură în apă - dacă peştii trăiesc după ce Apelor a fost informată, organizaţiile au fost expuşi, atunci nici o altă locale pentru protecţia mediului formă de viaţă nu va fi afectată. şi a apelor au verificat imediat Cianura, totuşi, nu rămâne în informaţia despre fisurare mediu pentru o perioadă lungă de şi despre scurgere pentru a determina nivelul timp şi nu este acumulată în sedimente sau organisme (inclusiv  poluării si au ordonat societăţii Aurul SA să-şi înceteze activitatea şi să astupe spărtura. organismul uman). Metale grele Metalele grele nu se descompun şi se "bio-acumulează" în plante, animale şi în mediu. Aceasta înseamnă că nivelul 34 toxinelor creşte în organism odată cu trecerea timpului, crescând •

.

Toxine pot fi de asemenea transmise altor specii dacă un organism toxic este mâncat. Aşadar,organismele vii sunt expuse la riscuri majore atunci când sunt expuse pe termen lung şi repetat la metale grele. Printre metalele grele folosite in industria minieră cele mai dăunătoare sănătăţii oamenilor  sunt arsenicul, cadmiul, plumbul, nichelul,manganul şi molibdenul, chiar şi în doze reduse. Zincul, plumbul, aluminiul,bromul, cromul şi fierul sunt de asemenea toxice pentru creşterea plantelor. Efectele acute şi cronice ale cuprului faţă de oameni includ tulburări ale stomacului şi ale intestinelor, anemie şi chiar  afecţiuni ale ficatului şi ale rinichilor.Cuprul este de asemenea toxic pentru cea mai mare parte a  plantelor acvatice,găsite în sedimentele râurilor.Cuprul se dizolvă în apă cu uşurinţă, aşa că este mai uşor de asimilat de către vieţuitoarele de-a lungul râurilor. Plumbul, la nivele relativ reduse,  poate modifica structura celulelor  roşii, poate provoca întârzieri în dezvoltarea fizică şi mentală normală la copii,reduceri uşoare ale abilităţii de a fi atenţi,de a auzi şi de a învăţa la copii şi creşteri reduse ale tensiunii arteriale la adulţi.Modificări în nivelul unor anumite enzime ale sângelui şi modificări în dezvoltarea copiilor   pot apărea şi la nivele foarte reduse de plumb în sânge. Expunerea repetată la plumb a fost corelată cu boli ale creierului şi ale ficatului precum şi cu cancer la oameni.

De asemenea au informat Agenţia de Protecţie a Mediului şi a Apelor  de la Nyiregyhaza (Ungaria) despre accident şi au alertat autorităţe locale din aval despre scurgere şi depre  pericolele în utlizarea apelor râurilor  pentru activităţi cum ar fi băutul apei. Centrul principal de alertă (PIAC) din România a notificat centrul principal de alertă din Ungaria pe 31 ianuarie la orele 20:54. De asemenea, centrul a informat autorităţile din Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Iugoslavia. În concordanţă cu legislaţia internaţională, centrele PIAC trebuie informate de îndată ce o creştere a substanţelor  dăunătoare are loc în bazinul Dunării. Misiunea a constatat că sistemul de avertizare a răspuns adecvat situaţiei. Autorităţile ungare au confirmat că au fost în mod continuu informate de către partea română asupra desfăşurării evenimentelor şi asupra nivelelor  de poluare. Aceasta le-a permis să alerteze toate autorităţile locale şi regionale la momentul oportun pentru ca acestea să ia măsurile necesare pentru minimizarea impactului scurgerii. Măsurile luate de către partea maghiară au inclus avertismente către public, operaţiuni la iazuri 35

şi lacuri pentru protejarea afluenţilor şi a faunei, închiderea temporară a barajului de la Kiskore (situat pe Tisa superioară)  pentru creşterea nivelului apei, şi închiderea temporară a  preluărilor de apă din Tisa pentru oraşul Szolnok. Barajul a fost redeschis în momentul în care apa contaminată a sosit, pentru a realiza trecerea rapidă a apei contaminate şi prevenirea contaminării lacului i a cursurilor de apă secundare. Pe 3 februarie, Iugoslavia a primit din partea Ungariei o informare oficială cu privire la scurgere. Cooperarea cu Ungaria a continuat să fie bună în timpul scurgerii. Monitorizarea iugoslavă a scurgerii a început pe 10 februarie, în acelaşi timp cu lansarea de către autorităţile iugoslave a rugăminţii către companiile de apă de a informa toţi consumatorii şi de a opri funcţionarea punctelor  de furnizare a apei. Porţile hidraulice au împiedicat ca scurgerea de cianură să afecteze canalele şi cursurile de apă secundare de-a lungul Dunării. A fost făcut public un anunţ cu privire la interzicerea pescuitului şi a comerţului cu peşte şi au fost luate măsuri preventive pentru protejarea sănătăţii publice, incluzând închiderea alimentării cu apă a Belgradului. Misiunea a concluzionat că schimburile de informaţii şi măsurile luate de către autorităţile române, ungare şi iugoslave, incluzând închiderea temporară a barajului de pe Tisa, au redus impactul dăunător al scurgerii.

36

•

EVALUAREA DIN PUNCT DE VEDERE AL MEDIULUI

Evaluarea impactului scurgerii de cianură asupra mediului are la  bază trei surse: rapoartele asupra deversării din ţările membre, monitorizarea efectelor, realizată de ţările afectate pe măsură ce valul de cianură a înaintat de-a lungul râurilor, şi informaţiile colectate de către misiunea UNEP/OCHA. Metodele folosite pentru analiza cianurii şi a metalelor grele în cele trei ţări au produs rezultate comparabile în concordanţă cu standardele internaţionale. Diferenţe au apărut între oameni de ştiinţă români şi ungari, dar acestea pot fi explicate de locul şi momentul efectuării testelor. Mai mult decât atât, un test independent a fost realizat de către Naţiunile Unite la trei săptămâni după ce valul de substanţe nocive a trecut şi deci nu  poate valida nici unul dintre rezultatele obţinute de experţii români, unguri sau iugoslavi la trecerea valului.

37

Apa de suprafaţă

În general, datele arată concentraţiile de cianură şi metale grele scăzând rapid pe măsură ce distanţa de la deversare creşte. În ceea ce priveşte cianura, efecte acute au apărut pe porţiuni lungi ale albiilor râurilor până în punctul unde Tisa şi Dunărea se întâlnesc. Planctonul din apă (plante şi animale) a fost complet omorât la momentul trecerii valului de cianură iar peştii au murit în timpul sau .n perioada imediat următoare valului de cianură. La puţină vreme după ce valul de cianură a trecut, planctonul şi micro-organismele acvatice s-au refăcut relativ rapid (în câteva zile) datorită apei neafectate de poluare venind din amonte. Drept rezultat, misiunea a concluzionat că organismele ce  populează mâlul din albia râului Tisa în porţiunile dintre Tisa de  jos şi Tisa de mijloc în Ungaria şi Iugoslavia nu au fost pe deplin 38

exterminate de către scurgerea de cianură şi că refacerea este  posibilă. Cu toate acestea, situaţia în nordul râului Tisa este complexă. Unele arii străbătute de râul Tisa erau afectate ecologic din perioadele anterioare de poluarea cronică (de exemplu, cu metale grele) şi de construcţiile de iazuri. Nivelele de siguranţă în ceea ce priveşte poluarea au fost de multe ori depăşite. În regiune se află o aglomerare de uzine industriale şi de iazuri pentru deşeuri  prost gestionate şi întreţinute, conţinând cianură şi/sau metale grele, multe dintre ele având scurgeri continue. Poluarea cronică este de asemenea ridicată datorită agriculturii şi a deşeurilor. Poluarea apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a solului este foarte probabil de a reapărea. De exemplu, în România, testele Naţiunilor Unite pe parcursul râului Săsar, cunoscut sub numele de “râul mort”, arată o concentraţie a cianurii de aproape 88 de ori nivelul permis în România. Informaţiile anterioare arătau concentraţii de arsenic şi  plumb în râurile Săsar, Lăpuş, Someş şi Tisa la nivele între 100 şi 1000 de ori peste concentraţiile acceptabile. Nivelele de cadmiu în râurile Săsar şi Lăpuş erau de asemenea foarte ridicate. În Ungaria, concentraţiile de plumb, cupru, mangan şi fier au fost foarte ridicate în câteva puncte de-a lungul râurilor Tisa şi Mures. Pe râul Mures, ce nu a fost afectat de scurgere, concentraţia de plumb a fost găsită de patru ori mai ridicată decât nivelul acceptabil. În Iugoslavia, pe porţiunea dinaintea intersecţiei Tisei cu Dunărea, nivelul concentraţiei de plumb a fost găsit a fi foarte ridicat.  Nivelul manganului şi cel al fierului pe anumite părţi ale Tisei au fost puţin ridicate, de asemenea nivelul zincului în anumite părţi ale Dunării. În Delta Dunării înainte şi după valul de cianură, concentraţia de fier a fost deasupra nivelului de siguranţă, aşa cum a fost şi nivelul plumbului în timpul trecerii valului. Concentraţiile celorlalte metale grele s-au menţinut la un nivel acceptabil.

39

Sedimentele

În comparaţie cu apele de la suprafaţa solului, datele arată un impact mai redus asupra ecosistemului datorat poluării sedimentelor. Scurgerea a dus la creşterea drastică a contaminării cu metale grele (în special cupru, plumb şi zinc) a sedimentelor în imediata apropiere a barajului rupt. Totuşi, contaminarea drastică cu metale a scăzut rapid odată cu creşterea distanţei de la sursă. Aşadar, efectele toxice asupra ecosistemului acvatic nu s-au mutat pe o distanţă semnificativ de lungă în aval. În acelaşi timp, în multe zone în aval au fost descoperite concentraţii de metale grele în sedimente, incluzând afluenţi care nu au fost afectaţi de către scurgere. Aceasta este în special adevărat pentru zona Baia Mare dar şi pentru zone în aval din Ungaria. Aceste puncte fierbinţi au fost probabil cauzate de activităţi industriale, de deversări ale unor deşeuri în trecut sau de activităţi specifice agriculturii pe perioade lungi de timp. Rezultatul este că, din cauza calităţii sedimentelor, efecte negative  pot apărea în orice moment asupra ecosistemului acvatic. De exemplu, concentraţiile de metale grele din râul Lăpuş şi din zona deversări de cianură sunt foarte ridicate. Concentraţiile de  plumb, zinc şi cadmiu în amonte şi în aval de Baia Mare sunt la un nivel unde efecte toxice pot apărea asupra organismelor ce trăiesc în noroiul din albie. Concentraţiile de zinc şi arsenic din albie au fost ridicate în anumite secţiuni de-a lungul râului Tisa.

40

Punctele de pericol chimic în zonele afectate de scurgerea de cianură[11]  Substanţa chimică

 Recomandăril   Standardul   Data testării e UE pentru WHO 1993 apa potabilă

Localitatea

Concentraţia (µg/L)

 Arsenic

10 µg/L

10 µg/L

1992

Baia Mare

400

Cadmiu

3µg/L

5µg/L

1992

Baia  Mare/Râul  Săsar 

20

Cupru

2µg/L

2µg/L

1992

Buşag/Râul    Lăpuş Cicarlău

2200

 În timpul   scurgerii  În timpul   scurgerii  Misiunea UN

Cianură

 Nu există recomandărial WHO  În timpul  cu privire la nivelul acceptabil   scurgerii de cianură.  În timpul  Standardul ungra :100µg/L  scurgerii Standardul român :10µg/L Standardul pe râul   În timpul   Rin :25µg/L  scurgerii  În timpul   scurgerii  Misiunea UN   Misiunea UN

 Plumb

10µg/L

10µg/L

 Misiunea UN 1992

10.500

Graniţa româno.ungar  ă Lacul societăţii  Aurul SA  În apropierea  scurgerii Satu  Mare/Râul  Someş Csenger Graniţa ungaroiugoslavă  Lacul societaţii  Aurul SA Fântâni  private Bozanta Mare Delta Dunării Cicarlau/Râul   Someş 41

18.000 412.300 19.400 7.800 32.600 1.500 66.00081.000 785 58 320

 Misiunea UN

Râul Maros

22

Apa potabilă În România, în satul Bozanta Mare de lângă uzina Aurul se găsesc fântâni private, cu apă la suprafaţă, ce sunt legate de râu. Ca atare ele sunt foarte vulnerabile, în special la poluarea din lacul societăţii Aurul, care se află în aria de acoperire a pânzei freatice a fântânilor. Fântânile au fost afectate de către deversarea de cianură, nivelul acestei substanţe fiind pe data de 10 februarie de aproape 80 de ori peste nivelul acceptabil. Până pe data de 26 februarie concentraţiile de cianură au scăzut sub nivelul de alarmă, dar concentraţiile cadmiului, manganului şi fierului erau mai ridicate deât nivelele admise de către prevederile româneşti. De asemenea, misiunea a relevat poluarea continuă datorată deşeurilor manajere şi a utilizării excesive a îngrăşămintelor  în agricultură. În aval de localitatea Bozanta Mare de-a lungul râului Someş, apa potabilă nu apare a fi ameninţată. Totuşi cele mai multe dintre fântâni sunt la suprafaţă şi sunt vulnerabile la poluarea de la sol. Ca atare, în România, riscurile imediate pentru sănătatea oamenilor ca urmare a scurgerii par a fi minime, deşi sunt posibile efecte cronice asupra sănătăţii datorită poluării cu metale grele. De asemenea, este de menţionat absenţa monitorizării fântânilor   private în Bozanta Mare sau a cursurilor de apă de la suprafaţă în aval de Bozanta Mare, cu excepţia oraşului Satu Mare. În Ungaria nu există efecte pe termen lung ale acestui accident minier asupra sănătăţii consumatorilor prin intermediul apei  potabile. Nici cianura şi nici metalele grele nu au fost găsite în fântânile de adâncime din Ungaria, fântâni ce sunt bine protejate de poluarea de suprafaţă şi unde este puţin probabilă o legătură între râul Tisa şi apa din subteran. Sistemul de furnizare al apei potabile din Ungaria nu a fost pus în pericol de poluarea cu cianură. Staţia de tratare a apei de la Szolnok a fost oprită în 42

timpul trecerii valului de cianură, deşi apa tratată în timpul accidentului a arătat concentraţii de cianură mai reduse decât standardul ungar. Staţia din Szolnok are un program adecvat de monitorizare a apei, în scopul protecţiei consumatorilor. Misiunea nu a putut totuşi să observe situaţia fântânilor private dea lungul râului Tisa. În Iugoslavia, sistemul de furnizare a apei potabile din Becej şi două surse private de apă potabilă ce au fost examinate nu au fost afectate de către scurgerea de cianură. Vulnerabilitatea fântânilor adânci este redusă deoarece este puţin probabil să existe o legătură între râul Tisa şi apa de adâncime. Aceste fântâni sunt de obicei nemonitorizate iar alţi furnizori de apă potabilă şi fântâni  private de-a lungul râului Tisa nu au fost vizitaţi.

EVOLUŢIA EVENIMENTELOR[12]

43

 Înaintarea valului de cianură : 1. 30 ianuarie – scurgerea de ceanură are loc în localitatea Baia Mare, România 2. 1 februarie – valul de cianură ajunge la graniţa româno – ungară 3. 5 februarie – cianura este găsită în teste efectuate la Tiszalök  4. 9 februarie – valul ajunge la Szolnok  5. 11 februarie – valul trece graniţa ungaro – iugoslavă 6. 13 februarie – valul ajunge la Belgrad, Iugoslavia 7. 15 februarie – valul ajunge la graniţa română la Ram 8. 17 februarie – cianura apare în teste la Porţile de Fier, România 9. 25-28 februarie – valul ajunge în Delta Dunării

44

 BIBLIOGRAFIE   [1] Conferinta Mondiala a O.N.U., Stockholm,1972  [2] World water balance and water resource of   Earth,UNESCO,Paris,1978  [3] Newman,P.J.,Classification of surface water quality management, Heinemen Proffesional   Publishing,Oxford,1988  [4] Uttomark, Lake classification for water quality management,University of Wisconsin Water Research Center,1975  [5] Chevalier,Technique de l’eau,1979  [6]Ionescu Homoriceanu-Brevet, R.S.R. 58 309,1974 45