5. POLUAREA APELOR fenomenul prin care se produc modificări modificări calitative calitative negative ale Poluarea apelor - fenomenul proprietăţilor proprietăţilor naturale naturale ale apelor, apelor, ce au ca urmare scoaterea scoaterea lor parţială parţială sau sau totală din din folosinţă folosinţă. naturală şi poluarea poluarea artificială artificială. După originea sursei de poluare: poluare naturală
Poluarea Poluar ea naturală naturală
Sursele de poluare naturală : caracter permanent sau caracter accidental ;
-
Surse naturale de poluare cu caracter permanent : sărurile sărurile minerale minerale solubile solubile ← spălarea rocilor de către apele de suprafaţă suprafaţă sau freatice; particule particule solide solide ← eroziunea solului (aluviuni); substanţe substanţe organice organice în desco descompunere mpunere ← descompunerea vegetaţiei acvatice submerse/emerse; Surse de poluare naturală cu caracter accidental : particulele de substanţe substanţe ce pătrund în apă ca urmare: - particulele fenomene geologice: erupţii vulcanice, cutremure; fenomene meteorologice: uragane, inundaţii, furtuni de praf; fenomene complexe: alunecările de teren. -
Poluarea artificială artificială (antropică): introducerea în apele naturale a unor substanţe poluante în mod direct sau prin deversarea apelor uzate menajere, industriale, agricole sau provenite din alte activităţi umane. Principalele surse de poluare antropică a apelor: apele reziduale comunale ( ape ape menajere): din locuinţe, spălătorii, ape pluviale urbane; caracteristici: cantităţi mari de SO, detergenţi, săruri minerale, minerale, conţinut microbian ridicat, potenţial potenţial epidemi epidemiolog ologic ic crescut; crescut; apele uzate industriale industriale: din combinate chimice, siderurgice, fabrici de celuloză şi hârtie; caracteristici: cantităţi mari de substanţe minerale dizolvate sau în suspensie şi sunt în general toxice; apele reziduale agricole: din sectoarele agrozootehnice, irigaţii, apele pluviale şi freatice drenate drenate de pe terenu terenuril rilee agrico agricole; le; caract caracteris eristici tici:: conţin conţin un num număr ăr mare mare de germe germeni ni microbieni, îngrăşăminte, pesticide, amendamente, aluviuni; surse de poluare neorganizate neorganizate: rezidu reziduuri urile le me menaje najere re din localit localităţile ăţile necana necanaliza lizate, te, depozi depozitel telee de gunoa gunoaie ie din albia albia majoră majoră a râuril râurilor, or, scurge scurgeri ri acciden accidental talee de produs produsee petroliere petroliere de la sonde, sonde, conducte conducte de de transport transport,, rezervoare, rezervoare, batalur batalurii de sondă. sondă. •
•
•
•
Agenţii poluanţi ai apelor - 8 categorii: deşeuri care consumă oxigen – SO ferment fermentascibi ascibile: le: reziduur reziduurii menajere menajere şi indus industriale triale;; agenţi infectanţi - bacterii, bacterii, viruşi viruşi şi alte alte microorga microorganisme nisme;; substanţele substanţele nutritive pentru plante - săruri de azot şi fosfor (ajung în apele naturale prin spălarea terenurilor agricole de către apele pluviale sau de irigaţie); substanţele substanţele organice organice de sinteză sinteză: pesticidele; substanţele substanţele minerale minerale - din spălări din industria chimică, minieră, petrolieră, siderurgică; sedimente sedimente provenite provenite din eroziune eroziune ; substanţe substanţe radioactive radioactive - din industria extractivă sau industria energetică nucleară; temperaturile înalte - din apele de răcire de la termocentrale sau de la centralele nucleare. • • •
• • • • •
1
După natura agenţilor poluanţi se pot distinge trei categorii de poluare a mediului acvatic:
poluare poluare biologică biologică,, poluare poluare chimic chimicăă şi poluare poluare fizică. Poluarea biologică a apelor
impurificarea apelor apelor naturale naturale cu microorganism microorganismee (bacterii, (bacterii, viruşi, viruşi, Poluarea biologică biologică ← impurificarea ciuperci microscopice) sau cu SO fermentascibile; Surse de contaminare: apele menajere urbane; apele uzate din industria alimentară (abatoare, fabrici de lapte, de bere, de zahăr); ape din industria celulozei şi hârtiei; ape din sectoarele agrozootehnice; • • • •
Consecinţele generale ale poluării biologice: răspândirea unor boli cu transmitere digestivă: colibaciloze, hepatite virale, holeră, febră tifoidă, dizenterie; eutrofizarea ecosistemelor acvatice; anihilarea puterii de autoepurare a apei → proliferarea microorganismelor patogene; •
• •
5.1.1. 5.1.1. Efectele Efectele polu poluării ării organ organice ice a mediu mediului lui lotic lotic
• •
•
•
Deversarea în mediul lotic a unui efluent bogat în SO determină: - perturbarea gravă a ecosistemului în ansamblul său; - apariţia a 4 zone care se succed în sensul curentului (figura 5.1): zona de degradare degradare → apele râului se amestecă cu efluentul bogat în substanţe organice; zona de descompu descompunere nere activă : o bacteriile bacteriile aerobe aerobe şi anaerobe, anaerobe, ciupercile ciupercile prolifereaz prolifereazăă şi descompu descompunn substanţel substanţelee organice organice din apă, cu consum mare de oxigen; descompunere activă → zonă septică o oxigenul este consumat în totalitate: zona de descompunere ( compuşi reducători → moartea a numeroase specii de organisme acvatice); zona de restaurare restaurare sau de refacere → prin procese procese de autoepurare autoepurare apa îşi recapătă proprietăţile fizice şi chimice iniţiale; zona de ape ape curate → procesele de autoepurare au refăcut calităţile iniţiale ale apei; Figura 5.1. Efectele poluării organice a unui râu asupra biocenozei acvatice.
În apele poluate cu substanţe organice – următoarele procese: proliferar proliferarea ea a numeroase numeroase specii specii patoge patogene ne de bacteri bacteriii şi ciuperci; ciuperci; multiplicare puternică a bacteriilor şi ciupercilor saprofite →descompun SO →SM; -
În apele poluate cu SO → mare diversitate de bacterii aerobe, anaerobe şi saprofite: Bacteriile aerobe: în ape cu cantităţi moderate de oxigen; oxigen; degradează celuloza, amidonul, proteinele; -
• • •
Bacteriile Bacteriile anaerobe anaerobe: în apele fără oxigen oxigen sau în mâl: metanbacteriile - descompun glucidele cu moleculă simplă până la CH4; sulfatbacterii sulfatbacteriile le - reduc sulfaţii la sulfuri şi apoi la H2S; bacteriile amonificatoare - descompun azotaţii până la NH3. 2
În apele poluate poluate cu glucide: → bacterii saprofite: Sphaerotilus natans; În zona de descompunere descompunere activă: ciuperci Penicillium, Geotrichum Geotrichum (consumă ciuperci din genurile genurile Mucor, Penicillium, cantităţi mari de oxigen şi perturbă astfel condiţiile abiotice ale hidrobionţilor); Populaţiile Populaţiile de alge - se dezvoltă selectiv, în funcţie de condiţiile concrete de mediu ale zonei poluate poluate cu SO: SO: în zona de amestec (oxigen suficient şi multe substanţe biogene)proliferează: o cianoficee din genurile Oscillatoria, Phormidium; o cloroficee din genul Ulothrix; o fitoflagelate din genul Euglena. în zona de descompunere activă, se dezvoltă abundent: o diatomee din genurile Gomphonema, Nitzschia, Melosira, Navicula, Surirella; în zona de restaurare : Pandorina. o alge verzi filamentoase din genul Spirigyra şi fitoflagelate din genul Pandorina •
•
•
-
-
Dezvoltarea Dezvoltarea zoocenozelor zoocenozelor în râuri, influenţată de impurificarea apei cu SO: în zona de descompunere activă →specii indicatoare de ape poluate: Eristalis; o larve de insecte cu sifon respirator lung : genul Eristalis Limnodrilus; o oligochete din genurile Tubifex şi Limnodrilus; o larve de Chironomide; în zona septică → dispar speciile de peşti şi nevertebrate specifice apelor curate; în zona de restaurare restaurare şi cea de ape curate → reapare fauna caracteristică apelor nepoluate: larve de perlide perlide şi efemeride efemeride,, ihtiofauna ihtiofauna norma normală lă a râului. râului. 5.1.2. 5.1.2. Efectele Efectele polu poluării ării organ organice ice a mediu mediului lui lentic lentic
• • •
Poluarea apelor stagnante cu SO are drept consecinţe majore: eutrofizarea lacurilor; accelerarea succesiunii lor spre mlaştini; degradarea lacurilor prin procese de distrofizare.
Eutrofizarea Eutrofizarea - procesul procesul de creştere a fertilităţii fertilităţii apelor prin îmbogăţirea îmbogăţirea lor în elemente elemente biogene ( în special azotaţi şi fosfaţi), având ca urmare: proliferar proliferarea ea fitoplanct fitoplanctonul onului ui (înflorir (înflorirea ea algală) algală) şi a macrofi macrofitelor telor acvatice; acvatice; accelerarea sedimentării suspensiilor din apă; colmatarea lacurilor şi succesiunea lor spre mlaştini. Procesul Procesul de eutrofizare eutrofizare se face gradat, în mai multe etape: stadiul I → acumularea de nutrienţi în exces în masa apei; stadiul II →proliferarea algelor planctonice: o creşte biomasa vegetală; o transparenţa apelor scade; o orizontul superficial al pelagialului → fotosinteza algelor foarte intensă → cantităţi mari de O2 → suprasaturaţia apei în O 2; stadiul III → moartea în masă a algelor planctonice → cad la fundul lacului: o consumul masiv de O2→ descompunerea substanţelor organice; o în masa apei apare o chimioclină → separă apele superficiale, bogate în O 2, de cele profundal profundale, e, cu cantităţi cantităţi reduse reduse de O2; stadiul IV → dispariţia totală a O2 din stratul profundal al pelagialului: 3
• • •
• •
•
•
o o
fermentaţie anaerobe → substanţe toxice pentru hidrobionţi: hidrobionţi: NH 3, CH4, H2S; stadiul de moarte a lacului → mlaştină;
Figura 5.2. Fazele eutrofizării apelor din bălţi
-
Proliferarea Proliferarea algelor algelor planctonice planctonice (înflorirea algală): condiţionată de concentraţia fosforului şi azotului; de temperatura apei, de intensitatea radiaţiei luminoase; Înflorirea apei sau bloomul algal se produce în mai multe etape: acumulare de nutrienţi în masa apei → proliferarea algelor verzi (se localizează în zona superficială a pelagialului) → epuizarea rezervei de azot din apă → moartea algelor → se sedimentează în mâl (rezervă importantă de azot); apar algele albastre: se menţin la o anumită adâncime (unde intensitatea luminoasă le este favorabilă) favorabilă) → se deplasează deplasează spre profundal profundal → utilizează resursele resursele de azot de la interfaţa apă-mâl; proliferarea proliferarea algelor albastre albastre → timp frumos se acumulează la suprafaţa apei → condiţii de turbulenţă a apei (valuri, ploi) → se dispersează în masa apei → ajung în zone cu lumină nefavorabile → mor; moartea în masă a fitoplanctonului → descom descompun punere ereaa biomas biomasei ei vegetal vegetalee → biomas biomasaa rămasă în sediment se descompune în mediul anaerob sub acţiunea bacteriilor → NH 3, CH4, H2S → moartea în masă masă a hidrobionţilor hidrobionţilor din lac. •
•
•
•
Figura 5.3. Formarea şi evoluţia fenomenului de înflorire a apei
• •
•
•
•
perturbarea mediului mediului lentic lentic datorită datorită poluării poluării cu SO (Mac (Mac Intyre Intyre 1971); 1971); Distrofizarea Distrofizarea - perturbarea Etapele procesului de distrofizare a mediului lentic: stadiul A –în lac se acumulează cantităţi mari de SO şi săruri minerale aduse de efluenţi; stadiul B –îmbogăţirea apei cu substanţe substanţe nutritive → proliferarea în epilimnion epilimnion a cloroficeelor şi cianoficeelor ( în special din genul Oscillatoria) ; stadiul C – moartea în masă a algelor → se descompun rapid, rapid, cu consum mare de oxigen; o în pelagialul lacului o chimioclină: separă un strat superior, bogat în oxigen de unul profundal profundal cu cantităţi cantităţi foarte foarte reduse; reduse; o accelerarea vitezei de depunere a sedimentelor pe fundul lacului → perturbare puternică a zoocenozelor lacustre (în special a ihtiofaunei); stadiul D – fenomene de fermentaţie anaerobă: o dispariţia totală a oxigenului din profundal; o în profundal se produc şi se acumulează cantităţi mari de H 2S şi NH3; o apele devin devin reducătoare reducătoare → solubilizar solubilizarea ea fosfaţilor fosfaţilor din sedimente sedimente → o nouă înflorire înflorire algală → o nouă supraproducţie de substanţă organică; stadiul septic - ultimul stadiu de distrofie a lacurilor → lacul devine în întregime azoic.
Aprecierea gradului de eutrofizare a ecosistemelor acvatice lentice şi încadrarea lor în diferite grade saturaţie în în oxigen, concentraţia concentraţia de azot azot total, total, de trofie: după valoarea unor parametri chimici ( gradul de saturaţie concentraţia de fosfor total) şi biologici (biomasa fitoplanctonică): 4
5.2. 5.2. Polua Poluarea rea chimi chimică că a apel apelor or
Poluarea chimică chimică → rezultatul deversării în apele naturale a unor compuşi minerali sau organici, utilizaţi în agricultură (azotaţi, fosfaţi, amendamente, pesticide) sau în diferite ramuri industriale (metale grele, hidrocarburi, acizi şi baze anorganice, substanţe organice de sinteză, etc.). 5.2.1. 5.2.1. Polua Poluanţi nţi chi chimi mici ci ai apel apelor or
Nitraţii: poluanţi poluanţi majori majori ai ai apelor apelor de suprafaţ suprafaţăă şi freatice; freatice; provin provin din îngrăşăminte îngrăşăminte chimice chimice azotoase, azotoase, dejecţii dejecţii animaliere, animaliere, din arderea arderea combustibilil combustibililor or fosili; apele de precipitaţii precipitaţii spală spală aceşti compuşi compuşi de la suprafaţa solului→ solului→ ape de şiroire→ şiroire→ în apele curgătoare; Fosfaţii - prezenţi prezenţi ca poluanţ poluanţii în apele apele naturale naturale provi provinn din: din: îngrăşămintele chimice cu fosfor utilizate în agricultură; din descompunerea detergenţilor biodegradabili; din apele menajere evacuate din staţiile de epurare (1-2 kg P mineral/ an/locuitor); • •
•
• • •
Hidrocarburile Hidrocarburile - care contaminează apele continentale continentale şi oceanice, provin din: procesele procesele tehnolog tehnologice ice de extracţie extracţie şi prelucrare prelucrare a petrol petrolului; ului; transportul marin cu nave sau prin conducte; transportul de suprafaţă prin conducte; utilizarea carburanţilor şi lubrifianţilor la funcţionarea motoarelor cu ardere internă; Transportul marin de petrol cu nave → principala sursă de contaminare cu petrol a Oceanului Planetar: anual anual se transp transport ortăă pe mare circa circa 1 miliard miliard de tone tone de petrol, petrol, din care 1-3 milioane milioane tone se deversează în mod legal în mare, odată cu apele de lest; accidentele marine la navele petroliere → cauza “mareelor negre”; pierderi pierderi de petrol petrol de la platfor platformele mele de foraj foraj marin: marin: în timpul timpul extracţie extracţieii sau în timpul timpul transpo transportul rtului ui prin conducte; La nivel global, global, cantitatea de petrol petrol care ajunge în Oceanul Oceanul Planetar este de circa 3,6 milioane tone/an; • • • •
•
• •
-
Substanţele Substanţele organice organice de sinteză sinteză : detergenţi, pesticide, agenţi plastifianţi; Detergenţii Detergenţii sintetici: sintetici: detergenţi anionici, mai puţin toxici, biodegradabili; descompunerea detergenţilor detergenţilor → fosfaţi → eutrofizarea ecosistemelor acvatice; Pesticidele: Pesticidele: surse de impurificare: apele reziduale de la fabricile de pesticide şi tratamentele aplicate culturilor agricole şi pădurilor; din atmosferă odată odată cu precipitaţiile → pe sol→ prin apele de de şiroire → în apele de suprafaţă → prin infilt infiltrare rare → în apele apele freatice; freatice; deşi insecticidele organoclorurate nu sunt hidrosolubile → în apa marină contaminată cu petrol sunt sunt em emul ulsi sion onat atee → pătr pătrun undd în corp corpul ul orga organi nism smel elor or ma mari rine ne →con →conce cent ntre rează ază în biom biomas asăă (conce (concentr ntrare areaa insect insecticid icidelo elorr organo organoclo clorur rurate ate în biomas biomasaa organi organisme smelor lor marine marine este este un efect efect secundar al poluării mării cu petrol); •
•
•
5
•
capacitatea tea de acumula acumulare re în corp majori majoritat tatea ea pestic pesticide idelor lor → au capacita corpul ul hidr hidrob obio ionţi nţilo lorr şi de bioconcentrare în lanţurile trofice acvatice → la capătul lanţului trofic concentraţia pesticidului de sute de ori mai mare decât concentraţia lui în apă;
Figura 5.4. Bioacumularea Bioacumularea de DDT-ului de-a lungul lanţurilor lanţurilor trofice în mediul acvatic
-
-
-
-
Agenţii plastifia plastifianţi: nţi: substanţe organice de sinteză, cu o structură moleculară apropiată DDT- ului; utilizaţi în industria maselor plastice ca materiale de impregnare şi izolare a cablurilor electrice; se răspândesc în biosferă odată cu masele plastice sau prin arderea incompletă a deşeurilor în incineratoare; efecte similare cu ale insecticidelor organoclorurate; contaminează lanţurile trofice → scăderea potenţialului biotic al speciilor de la capătul acestora.
Metale grele grele: plumb, mercur; Plumbul - originea lui fiind preponderent tehnologică: din industria extractivă şi de prelucrare a plumbului, din industria producătoare de baterii şi din arderea benzinei; Mercurul Mercurul - impact deosebit asupra mediului acvatic, datorită: măririi toxicităţii prin transformări chimice; concentrării în lungul lanţurilor trofice; 6
5.2.2. Efectele poluării chimice asupra organismelor acvatice
Poluarea chimică → afectează toate grupele de hidrobionţi, diferit în funcţie de grupul sistematic, de specie, de concentraţia agentului poluant şi de natura acestuia.
-
-
-
-
-
-
-
Fitoplanctonul şi macrofitele acvatice ← afectate grav de poluanţii chimici: erbicidele → blochează creşterea fitoflagelatelor şi a cianoficeelor fixatoare de azot; insecticidele → inhibă fotosinteza fitoplanctonului, fitoplanctonului, stopează germinarea sporilor sporilor la cloroficee; detergenţii sintetici → toxici atât pentru alge cât şi pentru bacterii. Nevertebratele Nevertebratele şi vertebratele vertebratele acvatice acvatice - sensibile în diferite grade la poluarea chimică: Pesticidele Pesticidele → toxicitate crescută, atât pentru nevertebrate cât şi pentru vertebrate: perturbă perturbă biocenoze biocenozele le acvatice acvatice în ansambl ansamblul ul lor; lor; se concentrează în lanţurile trofice → scad potenţialul biotic al speciilor de la capătul acestora (ex: scăderea numărului de păsări marine ihtiofage din ecosisteme contaminate cu pesticide); dozele subletale de pesticide →perturbă embriogeneza şi dezvoltarea postembrionară; o la peşti → perturbă reproducerea, afectează gonadele → produc sterilitate. dozele letale →funcţie de natura pesticidului şi de specie: peşti - DL 50 : o 0,02 ppm la DDT; o 0,4 – 0,5 ppm la erbicidul 2,4 D; o 335 ppm pentru fungicidul Aminotriazol; Petrolul Petrolul - deversat în apele marine: afectează speciile planctonice din zona superficială a apei; afectează icrele şi alevinii peştilor pelagici; “mareele negre” → afectează puternic avifauna marină prin: o impregnarea penajului cu petrol →păsările răcesc → mor prin congestie pulmonară; o intoxicaţie în urma ingestiei de petrol; o perturbă sistemului endocrin, în special a glandele suprarenale. petrolul petrolul deversat deversat în mare → transforma transformatt lent prin reacţii reacţii chimice chimice sau prin acţiunea acţiunea unor specii de microorganisme: o fracţiile volatile se evaporă; o bacterii aerobe şi ciuperci →procesele de biodegradare → noduli bituminoşi → peşti pelagici pelagici foarte foarte voraci voraci înghit înghit nodu nodulii lii bituminoş bituminoşii → contamineaz contamineazăă carnea peştilor peştilor → hidrocarburile ajung în corpul omului. Detergenţii Detergenţii → nevertebratelor planctonice şi bentonice: cauzează dispariţia a numeroase specii microfage: moluşte, crustacee, peşti; inhibă activitatea bacteriană; detergenţii folosiţi la emulsia petrolului → efect sinergic cu petrolul → măresc toxicitatea acestuia asupra organismelor acvatice.
7
Peştii → deosebit de sensibili la poluanţii chimici → utilizaţi ca indicatori biologici ai poluării apelor: - “fish test” : măsurarea măsurarea timpului de de supravieţuire într-o într-o apă impurificată cu un un anumit poluant;
Principalii parametri toxicologici utilizaţi pentru determinarea efectelor unor poluanţi chimici asupra animalelor acvatice sunt: indicele de toxicitate (It): It = n/100 ( n = nr. de minute în care peştele supravieţuieşte în acea apă); doza letală (DL) –concentraţia unei substanţe care face ca într-un anumit timp să moară o parte a populaţiei populaţiei;; doza letală 50 (DL50) – concentraţia unui poluant care face să moară 50% din efectivul unei populaţii în 24 sau 48 ore; doza letală 100 (DL100) – concentraţia unui poluant care face să moară întreaga populaţie în 24 sau 48 ore; timpul letal 50 (TL50) – timpul timpul în care o substanţă substanţă toxică, într-o anumită concentraţie, concentraţie, omoară 50% din efectivul populaţiei; timpul letal (TL) – timpul necesar necesar ca o anumită anumită substanţă, într-o anumită anumită concentraţie concentraţie,, să omoare omoare toţi indivizii populaţiei.
-
-
-
-
-
5.3.
Poluarea fizică a apelor
Poluarea fizică → produsă de agenţi fizici: temperaturile ridicate (poluare termică) sau de diferiţi radionuclizi ( poluare radioactivă); 5.3.1. 5.3.1. Polua Poluarea rea termi termică că a apel apelor or
Surse de poluarea poluarea termică: utilizarea utilizarea apelor apelor continentale continentale sau oceanice oceanice litorale litorale ca ape de răcire în termocentrale şi centrale nucleare; • •
•
• •
-
-
Consecinţele poluării termice : modifică concentraţia oxigenului dizolvat în apă, prin micşorarea coeficientului lui de solubilitate; intensifică activitatea microorganismelor din apă →intensifică descompunerea SO →creşte deficitul de oxigen din apă; măreşte nevoia de oxigen a hidrobionţilor: creşterea temperaturii cu 10 0C măreşte de 2,2 ori nevoile respiratorii ale poichilotermelor; scade concentraţia azotului şi a CO 2 din apă → afectează echilibrul ionic al apelor; scade concentraţia ionilor de calciu din apă → modifică metabolismul osos la peşti şi formarea exoscheletului la moluşte şi alte nevertebrate acvatice. Poluarea termică termică afectează afectează negativ negativ biocenozele biocenozele acvatice acvatice în ansamblul ansamblul lor : afectează negativ creşterea şi reproducerea tuturor microorganismelor acvatice; diminuează diversitatea fitoplanctonului: ex.: diatomeele ← creşterea temperaturii apei cu 10 0C scade de 2,5 ori diversitatea specifică a populaţiilor de diatomee ( unele diatomee termofile → proliferar proliferaree anormală anormală odată odată cu încălzirea încălzirea apei); apei); modific modificăă succesi succesiunea unea normală normală a specii speciilor lor de fitopl fitoplanct ancton on: la 250C diatomeele →înlocuite de cloroficee; la 33 – 35 0C cloroficeele → înlocuite cu cianoficee; 8
-
-
proliferarea proliferarea anormală anormală a cianoficeelor cianoficeelor - dăunătoare: o surse de hrană mai puţin eficiente decât diatomeele şi cloroficeele; o conţin toxine din grupul biliproteinelor → intoxică direct hidrobionţii sau se acumulează în lanţurile trofice; influenţează negativ nevertebratele din ecosistemele acvatice: o cladocerele - cele cele ma maii sens sensib ibil ilee la încă încălz lzir irea ea apei apei:: la 300C, Daphnia magna are longevitatea medie de 3 ori mai mică decât la 15 0C; o sursă importan importantă tă de hrană pentru pentru alevini aleviniii şi puietul puietul peştilor peştilor răpitori răpitori copepodele - sursă ←afectate de temperaturile ridicate; larvele de insecte (efemeride, perlide, trichoptere, o trichoptere, odonate) - victime ale poluării poluării termice, deoarece sunt specii stenoterme criofile; fauna bentonică bentonică (în special moluştele) o moluştele) - deosebit de sensibilă la poluarea poluarea termică; nevertebratele marine (grad accentuat de stenotermie) - mult mai sensibile la poluarea o termică decât speciile dulcicole; fauna din mările calde - mai sensibilă la creşterea temperaturii apei decât cea din mările o reci (animalele din mările calde trăiesc la temperaturi mult mai apropiate de temperatura maximă tolerată decât speciile omologe din mările polare);
Efectele poluării poluării termice termice asupra peştilor peştilor -
-
-
speciile autohtone suportă în cursul anului variaţii de temperatură cuprinse între 0 şi 30 0C; toleranţa toleranţa termică termică: între temperatura temperatura letală inferioară inferioară (în jur de 0 0 C) şi temperatura temperatura letală 0 superioară superioară (30 – 35 C); mărimea zonei de toleranţă termică: depinde de specie, vârstă, stare fiziologică; supravieţuirea peştilor la ridicarea T apei → depinde de intervalul de timp în care are loc creşterea temperaturii ( chiar dacă acesta se află în zona de toleranţă termică): o şocurile termice, chiar de scurtă durată → letale pentru peşti; o creşterea lentă a temperaturii → măreşte zona de toleranţă termică până spre temperatura letală superioară; rezistenţa peştilor la poluarea termică depinde de specie şi de faza ontogenetică în care se găseşte individul: o icrele şi alevinii - mai sensibili la poluarea termică decât adulţii; o ciprinidele (specii euriterme)- suportă mai bine creşterea temperaturii decât salmonidele; o salmonidele (stenoterme criofile) – grav afectate de poluarea termică: reduce consumul de hrană; grăbeşte maturarea sexuală; scade ritmul de creştere; scade longevitatea peştilor. reduce cantitatea de hrană naturală pentru peşti: scade biomasa de diatomee, scade numărul de cladocere şi larve de insecte stenoterme → diminuarea producţiei de peşti carnivori; determină modificări → oprir comportamentale → perturbă perturbă migraţia migraţia peştilor: peştilor: anghilele anghilele adulte adulte ajunse în zone cu ape mai calde ea migraţiei către mare → perturbând astfel reproducerea acestora. -
-
-
5.2. 5.2. Polua Poluarea rea apelo apelorr subte subtera rane ne
Contaminar Contaminarea ea apelor subter subterane ane - formă formă deosebit deosebit de gravă gravă de poluare poluare → apele subtera subterane ne sunt cele mai valoroase surse de apă potabilă pentru comunităţile umane. 9
difuze şi surse concentrate concentrate. Sursele de poluare a apelor subterane: surse difuze
Sursele Sursele de poluare difuză difuză : agenţii poluanţi se infiltrează infiltrează şi percolează solul pe suprafeţe mari ( zeci sau sute de ha): apele de precipitaţii → spală depozitele de gunoaie menajere sau industriale, haldele de steril şi pătrund pătrund în apele apele freatice; freatice; apele de precipitaţii şi irigaţii → percolează terenurile agricole şi contaminează pânzele freatice cu fertilizanţi, pesticide, microorganisme, etc.; pătrunderea pătrunderea apelor marine în apele subterane subterane dulci (zonel (zonelee litora litorale) le) sau pătrun pătrunder derea ea apelor subterane subterane dulci în în apa lacurilor lacurilor salmast salmastre re şi sărate sărate; -
-
-
Sursele de poluare poluare concentrată concentrată - polu poluan anţi ţiii pătru pătrund nd în apel apelee frea freati tice ce pe zone zone restr restrân ânse se,, punctiforme punctiforme:: pierderile pierderile din reţeaua reţeaua de transport transport a apelor apelor uzate uzate menajere, industriale şi agricole; câmpurile de filtrare din staţiile de epurare a apelor; bazinele de stocare a dejecţiilor şi apelor uzate din unităţile agrozootehnice; -
-
Intensitatea Intensitatea procesulu procesuluii de poluare poluare a apelor apelor freatice freatice depinde de: structura structura litologică litologică şi hidrologică a terenului: poziţia stratului acvifer, permeabilitatea solului; natura substanţelor poluante (fertilizanţi, pesticide, hidrocarburi) şi de cantitatea lor: ex.: benzina se infiltrează în sol de 7 ori mai repede decât apa şi se simte la o concentraţie de 1 ppb (1 mg/m3); -
Măsuri de prevenire prevenireaa şi stoparea stoparea poluării apelor apelor freatice freatice : -
-
prevenirea prevenirea şi combaterea combaterea poluării poluării apelor apelor de suprafaţă; suprafaţă; monitorizarea continuă a calităţii apelor freatice de către organisme specializate; sesizarea imediată a procesului de poluare şi luare de măsuri de stopare a lui şi de prevenire a îmbolnăvirii populaţiei; eliberarea de autorizaţii de mediu pentru toţi agenţii economici în urma efectuării unei analize detaliate asupra naturii şi concentraţiei substanţelor reziduale rezultate din procesul tehnologic, asupra existenţei şi eficienţei staţiilor de epurare, etc.
5.3. Aprecierea gradului de poluare a apelor •
• •
Metode de aprecierea gradului de poluare a apelor: metode chimice: determinarea consumului biochimic de oxigen, concentraţia substanţelor organice, concentraţia diferitelor substanţe minerale; metode toxicologice : stabilirea supravieţuirii hidrobionţilor la diferite doze de poluanţi; metode ecologice : bazate pe prezenţe unor specii indicatoare (indicatori biologici); 10
•
metode mixte : determinarea simultană a indicatorilor chimici, toxicologici şi biologici. biologici. A. Metode mixte mixte: Sistemului Sistemului saprobiilor saprobiilor şi Sistemul Sistemul lui Sladecek Sladecek
-
Sistemului Sistemului saprobiilor saprobiilor a lui Kolkwitz şi Marson (1908): sapros = descompunere, bios = viaţă; se poate aprecia gradul de poluare a apelor naturale cu substanţe organice fermentascibile; se bazează pe determinarea concentraţiei SO din apă şi pe prezenţa unor specii indicatoare;
După acest sistem apele de suprafaţă se împart în trei categorii: ape oligosaprobe : o ape curate, sărace în substanţe organice; o populate cu un număr mare de specii, cu efective nu prea numeroase; o specii indicatoare: Melosira italica, italica, Draparnald Draparnaldia ia glomerata, glomerata, Draparnaldi Draparnaldiaa plumosa plumosa; algele Melosira polimorpha; cladocerul Daphnia polimorpha peşti: păstrăvul păstrăvul de râu râu , cleanul, cleanul, cega; ape mezosaprobe : o ape slab poluate, cu substanţe organice prezente sub formă de aminoacizi şi alţi compuşi ai azotului; o cantităţi moderate de oxigen dar şi cantităţi mici de hidrogen sulfurat; o după gradul de încărcare cu substanţe organice şi concentraţia oxigenului: beta mezoprobe: conţin conţin cantităţ cantităţii sufici suficient entee de oxige oxigenn necesa necesarr hidrob hidrobion ionţil ţilor or şi oxidăr oxidării ii substanţelor organice; Melosira varians, varians, Spirogyra Spirogyra crassa, Cosmarium speciile indicatoare: algele Melosira botrytis, macrofita Ceratophyllum demersus, unele specii de rizopode, ciliate, crustacei, peşti; alfa mezoprobe: conţin cantităţi reduse de oxigen dizolvat; viridis, speciile indicatoare: Mucor (fungi), Oscillatoria (cianoficee), Euglena viridis, Stentor coeruleus (protozoare), molusca Sphaerium corneum, larve de diptere; ape polisaprobe : o ape puternic poluate, mineralizarea substanţelor organice se face preponderent anaerob. o conţin cantităţi mari de SO sub formă de proteine nedescompuse, hidrogen sulfurat; o cantităţi mici de oxigen nedizolvat; o Sphaerotil tilus us natans natans, alga Polytoma Polytoma uvela, cili speciil speciilee indicat indicatoar oare: e: bacter bacteria ia Sphaero ciliat atel elee Paramoecium Paramoecium şi Vorticela putrida, oligochetul Tubifex tubifex, larvele dipterului Eristalis Eristalis tenax.
•
•
•
•
• •
•
-
Sistemul Sistemul lui Sladecek: Sladecek: apreci apreciază ază gradul gradul de poluar poluaree a apelor apelor de supraf suprafaţă aţă cu SO biodeg biodegrad radabi abile, le, substa substanţe nţe toxice toxice şi alţi alţi impurificatori; 11
•
•
pe catarobe catarobe: o ape curate de izvor care nu au suferit nici o modificare; ape limnosaprobe : o au suferit un anumit grad de impurificare cu substanţe organice biodegradabile; o în funcţie de concentraţia SO, numărul de germeni şi conţinutul în oxigen: xenosaprobe; oligosaprobe; α mezosaprobe; β mezosaprobe ; polisaprobe polisaprobe; ape eusaprobe : o conţinut foarte ridicat de substanţe organice fermentascibile; o func funcţi ţiee de conc concen entr traţ aţia ia lor lor în apă apă şi numă număru rull de germ germen enii micr microb obie ieni ni:: izosaprobe, metasaprobe, hipersaprobe şi ultrasaprobe; ape transaprobe : o au suferit o încărcare cu substanţe toxice, radioactive sau au fost afectate de un factor fizic precum precum temperatu temperaturile rile ridicate; ridicate; o după natura impurificării acestea pot fi: antisaprobe – încărcate ce substanţe toxice; radiosaprobe – poluate cu radionuclizi; criptosaprobe – poluate poluate termic; termic;
•
•
Tabelul 5.4. Clasificarea apelor de suprafaţă. (după Sladecek, 1963)
-
-
-
-
B. Metode ecologice: ecologice: - aprecierea şi controlul apelor prin: calcularea indicelui biotic sau a indicelui de diversitate. Indicele Indicele biotic: se determină pe baza analizei analizei unor probe de organisme organisme bentonice bentonice şi de perifiton din fiecare facies lotic şi lentic → raportarea raportarea la un tabel standard standard care cuprinde informaţi informaţiii cu privire la sistematica sistematica şi numărul speciilor identificate, în funcţie de calitatea lor de bioindicatori; Indicele Indicele de diversitate diversitate (indicele Shanon – Weaner): se bazează pe analiza populaţiilor de nevertebrate acvatice din ecosistem; funcţie funcţie de valoarea valoarea lui → starea starea ecosistemu ecosistemului: lui: 3 → stare stare hidrob hidrobiolog iologică ică bună; bună; valori valori sub 2→ anumit grad de poluare; 2-3 → ape de calitate dubioasă. C. Metode toxicologice stabilirea timpului de supravieţuire supravieţuire a hidrobionţilor la diferite doze de substanţe toxice; stabilirea efectivelor numerice ale populaţiilor rămase după poluare; evaluarea evaluarea acţiunii acţiunii substanţel substanţelor or poluante poluante asupra asupra principalel principalelor or funcţii funcţii ale organismul organismului: ui: respiraţie, respiraţie, creştere, reproducere; constatarea unor modificări fiziologice apărute la lotul test, comparativ cu lotul martor; apariţia unor modificări ale fecundităţii organismelor şi a calităţii descendenţilor. Tabelul 5.5. Efectul diferitelor categorii de ape toxice asupra biocenozelor biocenozelor acvatice 5.4. 5.4.
Auto Autoep epur urar area ea bi biolog ologic ică ă a apel apelor or
12
Substanţele Substanţele poluante poluante din bazinele acvatice îşi reduc reduc treptat treptat concentraţi concentraţiaa prin diverse procese naturale: mineralizarea şi inactivarea lor; înglobarea în corpul corpul hidrobionţilor; hidrobionţilor; depunerea pe substratul bazinului după filtrare sau prin sedimentare; -
A. Mineralizarea Mineralizarea substanţelor substanţelor organice organice poluante poluante ← acţiune acţiuneaa microorga microorganisme nismelor lor în două faze: faze: faza aerobă aerobă (oxidativă): SO transformate de bacteriile aerobe →CO 2, H2O şi nitraţi; procesul procesul se produce produce cu consum consum de oxigen, oxigen, în cantităţi cantităţi diferite diferite în funcţie funcţie de natura natura substanţel substanţelor or supuse descompunerii şi concentraţia lor în apă; reducerea concentraţiei oxigenului în apă→ micşorarea intensităţii procesului de mineralizare; aportul de oxigen prin fotosinteza autotrofelor → măreşte intensitatea proceselor de mineralizare a substanţelor organice; faza anaerobă anaerobă (reducătoare): fermentaţie anaerobă, sub acţiunea unor bacterii anaerobe, ciliate, ciuperci filamentoase; se produc substanţe reducătoare: CH 4, H2S, NH3; procesele procesele de descom descompuner puneree anaerobă anaerobă →intensita →intensitate te mai redusă redusă decât decât cele aerobe; aerobe; procesele reducătoare se succed alternativ cu cele oxidative sau se desfăşoară în paralel. B. Înglobarea Înglobarea poluanţilor poluanţilor în corpul corpul hidrobionţilor hidrobionţilor ; poluanţii poluanţii → trecuţi trecuţi dintrdintr-oo verigă verigă în alta alta a lanţului lanţului trofic trofic → transformaţ transformaţii în produşi produşi inofensivi inofensivi;; poluanţii poluanţii → acumuleaz acumuleazăă în corpul corpul organisme organismelor lor planctoni planctonice ce sau a macrofit macrofitelor elor →concentr →concentraţia aţia lor scade în câteva zile la 5-10% din valoarea iniţială (cazul izotopilor radioactivi cu viaţă scurtă precum Ytriu91 şi Cesiu114);
• •
•
•
C. Filtrarea poluanţilor din masa apei : poluanţi poluanţi → proces proces activ de filtrare filtrare →depuţi →depuţi pe fundul fundul bazinului bazinului împreună împreună cu resturile resturile alimentare nedigerate; filtrare activă (biofiltrare): moluşte, crustacee, viermi;
D. Sedimentarea Sedimentarea poluanţilor poluanţilor pe fundul fundul bazinului bazinului : depunerea pe fundul bazinelor a hidrobionţilor morţi, după ce au înglobat poluanţi; poluanţi; sedimentarea directă a poluanţilor pe substratul bazinului şi blocarea lor în mâl;
13
5.5.
Epurarea ap apelor uz uzate
Epurarea Epurarea apelor apelor uzate industriale sau menajere - un ansamblu de procedee fizico-chimice şi biologice prin care poluanţii de origine minerală, organică sau bacteriană sunt reduşi până la limite care nu periclitează periclitează mediul înconjurător, înconjurător, iar apa rezultată poate fi utilizată utilizată pentru diferite diferite necesităţi de consum; Prelucrarea apelor uzate se realizează în staţii de epurare epurare - în trei etape: epurarea primară sau mecanică; epurarea secundară sau biologică; epurare terţiară sau chimică; Epurarea Epurarea primară: apele menajere, nepoluate chimic ← prelucrate prin procedee mecanice → treaptă mecanică; apele uzate industriale, poluate chimic ← prelucrate prin metode metode mecanice şi chimice → treaptă fizico-chimică. Epurarea Epurarea mecanică mecanică - metode metode de îndepărtare îndepărtare a materiilor materiilor solide solide în suspensie, suspensie, separabile separabile prin decantare: suspensiile grosiere → reţinute pe grătare, site sau denisipatoare; uleiurile şi grăsimile → separate în bazine speciale prin flotaţie; separa separarea rea materi materialel alelor or în suspen suspensie sie → prin prin sedime sedimenta ntare, re, în bazine bazine decant decantoar oaree primare: primare: suspensiile → formează nămolul primar; apa limpede → colectată şi evacuată în treapta următoare. -
-
• •
Epurarea Epurarea secundară: secundară: scop: descompunerea substanţelor organice dizolvate sau în stare coloidală din apa decantată, cu ajutorul microorganismelor → treaptă biologică; După natura proceselor utilizate în treapta biologică: epurarea biologică naturală; epurare biologică artificială. Epurarea Epurarea biologică biologică naturală naturală - se realizează în: câmpuri de irigare şi filtrare; iazuri de oxidare şi stabilizare; Câmpurile de irigare şi filtrare: bazine amenajate amenajate pe terenu terenuri ri nisipoase nisipoase sau sau nisipo-a nisipo-argilo rgiloase; ase; filtrarea se face prin pătura superficială pe sol → apele sunt colectate printr-un sistem de canale de drenare şi deversare în râuri; Iazurile Iazurile de oxidare oxidare şi stabiliza stabilizare re (iazuri biologice(: bazine puţin adânci, suprafaţă suprafaţă mare mare de contact contact dintre dintre apă şi aer; aer; deşeurile organice se descompun pe substrat cu ajutorul microorganismelor →algele planctonice planctonice din din masa masa apei asigur asigurăă aerarea; aerarea; inconveniente: necesită spaţii întinse, au o capacitate limitată şi sunt relativ lente → prelucrează prelucrează cantităţi cantităţi reduse reduse de ape; -
-
-
-
-
-
Epurarea Epurarea biologică biologică artificială artificială se realizează cu: filtre biologice; bazine de aerare aerare cu nămol nămol activ; activ; -
14
-
şanţuri de oxidare;
Filtrele Filtrele biologice biologice (biofiltre): formate din materiale dure şi rezistente: piatra spartă, bolovani, nisip; pe acestea se formează formează o peliculă peliculă biologică: biologică: bacterii, bacterii, protozoare protozoare,, ciuperci ciuperci → mineralizează SO biodegradabile; randamentul mare (circa 80%)→dar prelucrează cantităţi relativ mici de ape uzate. Bazinele Bazinele de aerare aerare cu nămol nămol activ : bazine cu apă provenită provenită din decantorul decantorul primar primar (treapta (treapta I) ← nămol activ activ (populaţii (populaţii de bacterii, bacterii, protozoa protozoare, re, ciuperci ciuperci ) → descompun descompun substanţel substanţelee organice; organice; metoda este eficientă → prelucrarea unei cantităţi mari de apă uzată. Şanţurile de oxidare: instalaţii de epurare biologică cu aerare prelungită; procesele procesele de oxidar oxidaree SO similare similare celor celor cu nămol nămol activ ← aerare prelungită; prelungită; -
-
-
-
-
După realizarea descompunerii SO în filtre biologice, bazine de aerare sau şanţuri de oxidare → apa intră în bazine decantoare secundare → trece în treapta următoare, iar nămolul este îndepărtat.
Epurarea Epurarea terţiară: scop: eliminarea prin procedee chimice a SM şi SO nebiodegradabile; se aplică apelor uzate industrial la care aceste substanţe nu au fost neutralizate în treapta I şi II; la apelor menajere ← procedee de defosfatare şi denitrificare a apelor; apele din decantoarele II → amestecă cu diverşi reactivi → bazine de floculare →Bazine →Bazine decant decantoar oaree III → apa dezinf dezinfect ectată ată prin prin divers diversee metode metode →dever →deversat satăă în emisari; -
-
Figura 5.6. Schema generală de epurare a apelor uzate
Prelucrarea Prelucrarea nămolurile nămolurile rezultate din decantoarele primare şi secundare: scopul: de a le face mai puţin nocive şi mai uşor de manipulat ulterior; operaţiuni: îngroşare →deshidratare →incinerare; descompunere anaerobă sau aerobă; -
• •
-
Fermentarea Fermentarea anaerobă anaerobă - în metantancuri: SO din mâl sunt descompuse de bacterii anaerobe → apă, bioxid de carbon, metan; gazele degajate → captate → utilizate drept combustibil pentru încălzirea nămolurilor (accelerează descompunerea SO);
-
-
Descompunerea Descompunerea aerobă aerobă – în bazine deschise: microorganismele aerobe descompun SO din mâluri →nămol stabilizat, cu număr mic de germeni patogeni; patogeni;
-
După fermentarea fermentarea anaerobă anaerobă / stabilizarea stabilizarea aerobă → nămolurile nămolurile sunt deshidratate deshidratate mecanic sau sunt uscate pe pături de uscare → utilizate ca îngrăşăminte în agricultură. 15
Figura 5.7. Schema de tratare a nămolurilor nămolurilor din staţiile de epurare
5.6. 5.6. Polua Poluarea rea apel apelor or în în Româ România nia
Lungimea cursurilor de apă din România → peste 170.000 de km; Lungimea Lungimea de referinţă referinţă (de interes major pentru economie şi protecţia mediului) → 20.500 km; Supravegherea calităţii apelor în România: Ministerul mediului; Inspectoratele Regionale de Protecţia Mediului; Compania Naţională Apele Române prin Direcţiile teritoriale; organizată pe 12 bazine hidrografice; -
-
-
−
Principalele Principalele categorii categorii de substanţe substanţe monitorizate monitorizate : substanţe organice dizolvate; consum biochimic de oxigen (CBO 5); amoniu (NH4), fosfor, azot; uleiuri şi grăsimi; metale grele. Condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă →STAS indicatori chimici generali; indicatori chimici speciali; indicatori microbiologici; indicatori ai procesului de eutrofizare; Categorii de calitate pentru apele de suprafaţă : categoria I : pentru alimentarea cu apă potabilă a aşezărilor umane; alimentarea fermelor zootehnice, păstrăvăriilor; zone amenajate pentru înot; cca. 55% din lungimea de referinţă a râurilor din România( 11.105 km); categoria a II-a : ape folosite în piscicultură (ciprinicultură); alimentarea cu apă a unor procese tehnologice industriale; urbanistică şi agrement; circa 26% din lungimea de referinţă a râurilor ( 4.072 km); categoria a III-a : irigarea culturilor agricole; producere producereaa energiei energiei electrice electrice în hidroc hidrocentral entrale; e; în instalaţii de răcire din industrie, în spălătorii; circa 8% din lungimea de referinţă a cursurilor de apă ( 2.218 km); categoria D: cuprinde ape degradate; fauna piscicolă nu se poate dezvolta; circa 11% din lungimea de referinţă a râurilor (3.092 km); − − − −
−
− − − −
−
− − − −
−
− − −
16
-
-
-
În ultimii ani → îmbunătăţirea calităţii cursurilor de apă prin: reducerea producţiei în marile unităţi poluatoare; modernizarea unor staţii de epurare a apelor;
Principalele Principalele surse de poluare poluare a apelor apelor din România România : industria minieră, metalurgică, petrochimică; zootehnia, staţiile de epurare orăşeneşti; Indicatorii Indicatorii chimici cei mai mai frecvent frecvent depăşiţi : substanţele organice; fosforul, zincul, azotul, clorul, sodiul; fenolii, detergenţii şi accidental cianii; Bazinele hidrografice cele mai poluate: Ialomiţa, Olt şi Someş. Tabelul 5.7. Surse majore de poluare poluare a apelor în România
-
Epurarea Epurarea apelor uzate uzate în România: aproape 3.000 de staţii de epurare a apelor menajere şi industriale; peste 200 de de staţii staţii de epurare epurare a apelor apelor menaje menajere re orăşeneşti: orăşeneşti: numai 10% prezintă cele trei trepte de epurare (mecanică, biologică şi chimică); 35% numai treapta mecanică; circa 55% trepte mecanice şi biologice; debitul mediu de apă descărcat în emisari prin reţelele de canalizare este de cca. 100 m 3/s din care; se epurează numai 50 m3/s → restul se deversează în emisari neepurate; datorită lipsei treptei chimice ajung în apele naturale: cca. 21.000 tone azot/an; cca. 5.900 tone fosfor; cca. 189.000 tone CBO 5; consec consecinţa inţa:: acceler accelerare areaa fenome fenomenul nului ui de eutrof eutrofizar izaree a apelor apelor natura naturale le → mod modific ificare areaa caracteristicilor organoleptice ale apei → scăderea concentraţiei de oxigen din apă → afectează în primul primul rând rând fauna fauna piscicolă. piscicolă. -
-
-
-
-
Lacurile de acumulare acumulare şi de baraj → puţin afectate de poluare → se încadrează în categoria I (apă potabilă);
-
Fluviul Dunărea ; transportă cantităţi impresionante de poluanţi din toată Europa: peste 60.000 tone de fosfor; 340.000 tone de nitraţi şi nitriţi; 1.000 tone de crom, 900 tone de cupru; 60 tone de mercur, 4.500 tone de plumb, 6.000 tone de zinc. intră în ţară la categoria categoria a II-a de calitate → datorită datorită proceselor proceselor de autoepurare autoepurare → categoria categoria I de calitate; -
-
17
Marea Neagră Neagră: -
-
-
puternice puternice modificări modificări ale calităţilor calităţilor fizice, fizice, chimice chimice şi biologice biologice datorită datorită impactul impactul antropic antropic asupra asupra 2 2 întregului bazin marin (circa 3000 locuitori/km de mare faţă de 100 locuitori/km în bazinul M. Mediterane); accelerarea procesul de eutrofizare a Mării Mării Negre datorită cantităţilor enorme de elemente biogene biogene aduse de Dunăre din întreaga Europă; accentuarea fenomenului de poluare cu petrol a M. Negre: Dunărea transportă anual în mare circa 50.000 tone de petrol; produsele petroliere pierdute de vasele care transportă cvasitotalitatea petrolului rusesc; deversarea apelor de lest din petroliere; de la rafinăria Midia - Năvodari şi de la platformele de foraj marin. -
-
Consecinţele acestei poluări M. Negre: reducerea biodiversităţii în Marea Neagră: eutrofizării apelor marine → creşterea turbidităţii apei → dispariţia din nord-vestul Mării Phylophora; Negre Negre a celei mai mai mari mari concentrări concentrări de de alge roşii roşii din din Oceanul Oceanul Planetar, Planetar, câmpul câmpul de Phylophora frecvente înfloriri algale de mare amploare; dispariţia multor specii de alge, rotifere, crustacee şi copepode; reducerea populaţiilor de sturioni, chefali şi delfini; reducerea reducerea cantităţii cantităţii de peşte cu valoare economică: economică: 13.000 13.000 t în 1983 la mai puţin de 3.000 t în prezent; productiv productivitatea itatea piscico piscicolă lă a Mării Mării Negre Negre nu depăşeşt depăşeştee în prezent prezent 3 kg/ha/an. kg/ha/an. -
-
-
-
eroziunea plajelor şi a falezelor : scăderea scăderea cantităţilor de aluviuni aluviuni cărate de Dunăre şi de râurile tributare tributare (baraje) (baraje) → reducerea cu peste 50% a debitului debitului solid pe Dunăre Dunăre la vărsare vărsare în mare → dezechilibru dezechilibru în stabilitatea stabilitatea litoralului litoralului românesc al Mării Negre →retragerea liniei ţărmului cu 180-300m; pierderi pierderi de cca. cca. 2.200 2.200 ha de de plajă; distrugerea falezelor, alunecări de teren; -
18
