Vraja Leontin
Imaginatia Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă. În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc. Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului. Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate. În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă și orientată finalist constructiv în adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei. Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginația se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcționale, și anume: nivelul oniric, nivelul reveriei și nivelul intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginația reproductivă, imaginația creatoare și visul de perspectivă.
Continutul Informational al imaginatiei: Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor,
informațiilor stocate la nivelul memoriei sau a situațiilor și evenimentelor trăite în prezent. Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunoștințe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de noi imagini, idei, concepții. De asemenea, imaginația își extrage conținuturile și din zonele profunde ale inconștientului, supunându-le în timpul visului la combinări și transformări dintre cele mai variate În concluzie, imaginația exploatează datele trecutului și experiența prezentă și realizează o reflectare constructivă și anticipativă.
Functiile imaginatiei: Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii, explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii. Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă conștiinței dimensiunea explorativă și creatoare.
Structurile operatorii ale imaginatiei: În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune de o serie de procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operații, procedee de lucru mintal, prin intermediul căreia imaginația intervine asupra conținuturilor sale și produce modificări, transformări, aglutinări, tipizări, schematizări, rearanjări, substituții, analogii, adaptări, etc.
Produsul imaginatiei: Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginației este proiectul, o imagine nouă, o nouă idee, un nou aranjament, o nouă configurație. Fiecare dintre formele imaginației se finalizează în plan subiectiv într-o manieră proprie. Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de imagini, emoții, pulsiuni, dorințe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze și aspirații. Imaginația reproductivă este trăită ca o desfășurare de imagini despre realități și situații pe care le-am perceput. Imaginația creatoare este trăită ca proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de perspectivă este trăit ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la
realizare. In concluzie, produsul imaginației îl constituie proiectul, modelele anticipative ale realității.
Gandirea dispune de operatii iar imaginatia opereaza prin procedee. Un procedeu imaginatic este un mod de operare mintala care presupune o succesiune de compuneri,descompuneri,recompuneri care duc la rezultate variabile cantitativ si calitativ. -Aglutinarea (ex: sirena) -Amplificarea (ex: flamanzila in Harap Alb) -Multiplicarea sau omisiunea (ex: ciclopul) -Diviziunea si rearanjarea (ex: masina cu motor pe spate) -Substituirea (ex: inlocuirea unui personaj cu alt personaj) -Modificarea (ex: botanistii au modificat cularea si au obiunut laleaua neagra) -Schematizarea (ex: schita unu traseu) -Analogia (ex: cosmosul modelul atomului) -Empatia (ex: manifestand empatie profesorul reuseste sa inteleaga elevi,sa afle greutatile lor,adica se pune in locul elevului)
Formele Imaginatiei:
Exista 2 forme mari ale imaginatiei,forma involuntara si forma voluntara. Forma involuntara=Visul din timpul somnului Forma voluntara=reveria,reproductiva,creatare si visul de perspective Visul din timpul somnului Consta intr-o inlantuire de imagini,emotii in timpul sonului paradoxal si fata de care individul este mai mult spectator.
Reveria: Se realizeaza in timpul starilor de veghe cand cel care se relaxeaza isi lasa
gandirile sa vagabondeze.
Imaginatia reproductiva: Consta in construirea mintala a unor realitati existente in prezent sau in trecut care nu pot fi percepute de veghe.
Creatoarea: Se refera la ceea ce este posibil,ceea ce tine de viitor.
Visul de perspectiva: Consta intr-o proiectare constienta,voluntara a drumului propriu de dezvoltare in acord cu dorintele,posibilitatile personale si cerintele sociale.
